Stenograma dezbaterilor

Luni, 12 ianuarie 2009 - Strasbourg

20. Finanțele publice în UEM - 2007 şi 2008 (prezentare succintă)

  Preşedinte. – Următorul punct este raportul (A6-0507/2008) doamnei Gottardi, în numele Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, privind finanţele publice în UEM - 2007 şi 2008 [2008/2244(INI)].

  Donata Gottardi, raportoare. – (IT) Domnule Preşedinte, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, cu exact un an în urmă, am decis să reunim rapoartele privind finanţele publice pentru 2007 şi 2008. Au existat cel puţin două motive pentru această decizie: să încercăm să facem procesul mai rapid şi să luăm în calcul semnele schimbărilor în derulare. Nu cunoşteam, la acel moment, mărimea schimbărilor, dar era deja evident că, prin analiza comună a doi ani, vom obţine o evaluare mai detaliată şi mai precisă. Aveam dreptate! Raportul pe care îl vom vota mâine a fost actualizat constant.

Legătura strânsă între finanţele publice şi criza economică şi financiară este foarte clară. Gândiţi-vă doar la resursele alocate pentru sprijinirea băncilor şi marilor companii, sprijinul acordat producţiei şi solicitările provenite, în principal, de la întreprinderile mici şi mijlociii, precum şi protecţia cetăţenilor faţă de efectele negative ale recesiunii. Toate aceste măsuri au fost aduse la cunoştinţa instituţiilor europene şi a statelor membre. Totuşi, acestea nu trebuie să submineze sau să slăbească perspectiva şi implicarea noastră, în numele generaţiilor viitoare.

Raportul implică cel puţin două niveluri: nivelul general, stabil şi valabil în orice situaţie şi cel al reacţiei de urgenţă la criza actuală. Principiul care rămâne intact, chiar mai puternic, este cel conform căruia finanţele publice sustenabile, de calitate sunt indispensabile nu doar ţărilor, ci şi solidităţii economice şi modelului social european. În privinţa veniturilor, trebuie să se ia măsuri de lărgire a bazei de impozitare, fără a slăbi principiul impozitării progresive, precum şi pentru a reduce presiunea impozitului pe remuneraţii, în special în cazul salariilor medii şi mici şi al pensiilor. În privinţa cheltuielilor, măsurile de luat trebuie să implice o evaluare a contextului, cerinţelor, compoziţiei populaţiei, ţinând cont totodată de politicile de gen şi schimbările de ordin demografic. Mai mult decât o orientare spre reduceri nediscriminatorii, scopul ar trebui să fie reorganizarea cheltuielilor, parţial prin realocarea articolelor bugetare şi modernizarea administraţiei publice.

O metodă utilă este crearea bugetului defalcat pe sexe, o metodă preferată şi promovată de Parlamentul European deja de ceva timp, care este încă departe de a fi devenit o normă. Aceasta îmbunătăţeşte transparenţa şi compatibilitatea, este mai uşor recunoscută de către cetăţeni şi, astfel, creează încredere şi senzaţia de proprietate.

Instabilitatea fără precedent din acest moment necesită acţiuni hotărâte. Dacă intervenţia în sectorul public a devenit principală şi esenţială din nou, nu trebuie să repetăm greşelile anterioare - acest lucru ar fi şi mai grav. Din contră, trebuie să ghidăm criza spre un nou model de dezvoltare, cu adevărat sustenabil, atât din punctul de vedere al mediului, cât şi social.

Când vorbim de coordonarea la nivel european, trebuie să ne gândim la guvernarea noastră anticiclică, la evoluţia concomitentă şi în aceeaşi direcţie, la accentuarea luptei împotriva evaziunii şi paradisurilor fiscale şi, de asemenea, la coordonarea planurilor naţionale. Când intervenim pentru a sprijini anumite companii, trebuie să evaluăm impactul acestor intervenţii asupra concurenţei, mediul concurenţial echilibrat şi funcţionarea pieţei interne, garantarea supervizării, răspunderii, restricţiilor şi comportamentului consecvent. Revizuirea Pactului de Stabilitate şi Creştere permite flexibilitatea controlată, care să fie utilizată cu atenţie, în cadrul unor perspective pe termen lung.

Politicile macroeconomice şi investiţiile comune trebuie să fie relansate în sectoare strategice, predeterminate, cu ajutorul unor instrumente cum ar fi Eurobond-urile, în timp ce are loc şi supervizarea atentă a nivelului subnaţional şi a planurilor de stabilitate regională. S-a înregistrat un consens larg asupra raportului din cadrul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, întrucât majoritatea grupurilor politice împărtăşesc această viziune. Sper cu adevărat că acesta este un preludiu al rezultatului pozitiv al votului de mâine.

  Androulla Vassiliou , membră a Comisiei. −Domnule Preşedinte, comisia salută raportul Gottardi, iar fondul raportului se corelează bine cu cele două rapoarte anterioare ale Comisiei privind finanţele publice în UEM din iunie 2007 şi 2008. Comisia este de acord cu ultimele trei amendamente exprimate de raportor în data de 7 ianuarie.

Raportul Parlamentului European confirmă faptul că Pactul de Stabilitate şi Creştere (PSC) a funcţionat, până acum, conform aşteptărilor. În special, multe din statele membre au făcut eforturi considerabile de a-şi îndeplini obligaţiile asumate privind acest Pact. De la reforma PSC, s-au aplicat atât măsuri de corecţie cât şi de prevenţie, în deplină conformitate cu prevederile pactului de reformă, aplicându-se fără nici un fel de indulgenţă.

Totuşi, raportul evidenţiază perspectivele de viitor foarte negative pentru UE şi zona euro în 2009. Ritmul de creştere s-a redus considerabil, până la transformarea în recesiune, anul acesta. Perspectivele economice generale pentru 2010 sunt, de asemenea, descurajatoare, astfel încât Comisia este de acord cu Parlamentul European în privinţa faptului că sprijinirea cererii prin măsuri discreţionare de politică fiscală este esenţială, în acest moment.

Totuşi, politica fiscală trebuie menţinută la un nivel sustenabil, prin ancorarea estimărilor unei rezolvări ordonate a crizei. În acest sens, Comisia împărtăşeşte îndoielile Parlamentului privind sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice şi continuă să pună accentul pe evaluarea acestora.

Un nou raport privind stabilitatea pe termen lung a finanţelor Uniunii Europene va fi emis de către Comisie în toamna anului 2009. Comisia împărtăşeşte opinia Parlamentului European în sensul reorientării cheltuielilor publice în vederea îmbunătăţirii calităţii acestora, în conformitate cu strategia de la Lisabona. O astfel de orientare a politicilor este, într-adevăr, parte a orientărilor politice integrate adoptate de Consiliul European. În prezent, Comisia acţionează în vederea creării unei evaluări mai sistematice a dezvoltării calităţii finanţelor publice, incluzând aspecte de creare a bugetului prin raportare la performanţe.

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc marţi, la ora 12.

Declaraţie scrisă (în conformitate cu articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE), în scris. – În primăvara anului 2006 douăsprezece state membre făceau obiectul unei proceduri de deficit excesiv. Ca urmare a implementarii recomandărilor și deciziilor Consiliului emise în cazul țărilor cu deficit excesiv, a facut ca doi ani și jumătate mai târziu, numărul de state membre care fac obiectul unei proceduri de deficit excesiv se apropie de zero. Acest lucra a fost posibil datorita existentei, în 2006 și 2007, a unor condiții economice favorabile. In perioada 2008-2009 ne confruntam cu o criza economica care a generat deja in multe din statele membre recesiune economica, cresterea somajului, falimentul multor companii, in special IMM-uri. Planul european de redresare economica prevede importante investitii publice pentru modernizarea infrastructurii de tranport si a celei energetice. Statele Membre dezvolta programe pentru sprijinirea IMM-urilor pentru a-si putea continua activitatea. In aceste conditii, Statele Membre din zona euro, ca de altfel toate Statele Membre, vor avea dificultati in respectarea criteriilor de convergenta. Consider ca la nivel european trebuie adoptate masuri care sa permita Statelor Mmebre sa faca fata provocarilor actuale: imbatrinirea populatiei, migratia, schimbarile climatice, etc. Agricultura, eductia, sanatatea si transporturile, care reprezinta domenii cheie pentru dezvoltarea economica a Uniunii si pentru calitatea vietii cetatenilor europeni, trebuie sa beneficieze de politici publice speciale.