Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2008/2067(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

A6-0475/2008

Dezbateri :

Voturi :

PV 13/01/2009 - 6.7
CRE 13/01/2009 - 6.7
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0007

Stenograma dezbaterilor
Marţi, 13 ianuarie 2009 - Strasbourg Ediţie JO

7. Explicaţii privind votul
PV
  

Explicaţii orale privind votul

 
  
  

- Raport: Bastiaan Belder (A6-0489/2008)

 
  
MPphoto
 
 

  Carlo Fatuzzo (PPE-DE).(IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, îmi face o deosebită plăcere pentru mine să iau cuvântul în această sală de şedinţe a Parlamentului, în prezenţa reprezentanţilor aleşi din toate cele 27 de state membre. Rareori mi se oferă o astfel de ocazie de a vorbi în faţa unui public atât de numeros.

Aş dori să folosesc acest prilej pentru a explica de ce am votat în favoarea raportului Belder referitor la relaţiile comerciale şi economice cu Balcanii de Vest. Mă declar fără rezerve în favoarea adoptării de măsuri de către Uniunea Europeană pentru a facilita integrarea acestor ţări în Uniune. În opinia mea, este important ca sprijinul economic acordat până acum să crească şi consider că ar trebui să facem posibilă intensificarea relaţiilor dintre ţările balcanice şi Europa, dezvoltarea turismului şi crearea de condiţii de trai mai bune pentru cetăţenii din Balcani de toate vârstele.

 
  
  

- Raport: Mairead McGuinness (A6-0505/2008)

 
  
MPphoto
 

  Marian Harkin (ALDE). - Doamnă preşedintă, în primul rând, aş dori să semnalez faptul că am apăsat pe butonul greşit când am votat raportul McGuinness. De fapt, sunt complet în favoarea acestui raport referitor la siguranţa alimentară; voi consulta ulterior serviciul tehnic.

Sunt de acord în special cu ideea că trebuie să adaptăm PAC pentru a face faţă preocupărilor legate de securitatea alimentară şi nevoii de politici stabile pentru agricultori, în vederea pregătirii pentru viitor. Deşi nu putem avea siguranţă absolută, în mod cert trebuie să avem o oarecare stabilitate.

În plus, sunt de acord cu ideea că piaţa, singură, nu poate asigura securitatea venitului pentru producători şi sprijin propunerea de a realiza o evaluare detaliată a impactului, mai ales în ceea ce priveşte implicaţiile pentru securitatea alimentară. Dacă avem în vedere propuneri specifice formulate de UE vizând, de pildă, protecţia plantelor, este necesară o evaluare detaliată a impactului acestei politici, luând în considerare securitatea alimentară în momentul realizării unei astfel de evaluări.

 
  
MPphoto
 

  Mairead McGuinness (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, aş dori să le mulţumesc colegilor pentru sprijinul acordat acestui raport şi lui Marian Harkin pentru cuvintele sale de susţinere.

Raportul reflectă clar poziţia Parlamentului în ceea ce priveşte politica agricolă, atât la nivel european, cât şi la nivel global. De o importanţă specială este faptul că raportul îndeamnă la o reorientare asupra politicii agricole în ţările în curs de dezvoltare, prin acordarea de asistenţă pentru producerea de alimente la nivel local. Cred că suma de 1 miliard EUR, pe care Uniunea Europeană o va aloca în acest scop, este un pas în direcţia cea bună.

În mod evident, mi-am susţinut propriul raport. Cred că este un proiect pentru viitor, reflectând poziţia acestei Camere în ceea ce priveşte agricultura. Deşi dezbaterea despre securitatea alimentară nu mai figurează în agenda politică, situaţia în care, zilnic, 30 000 de copii mor de foame, nu a dispărut.

 
  
MPphoto
 

  David Sumberg (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, vă sunt recunoscător pentru că mi-aţi acordat şansa de a explica de ce m-am abţinut de la votul privind raportul McGuinness. Acesta tratează o chestiune foarte importantă pentru Uniunea Europeană: necesitatea absolută de a asigura aprovizionarea alimentară pentru cei care se confruntă cu foamea sau pentru cei care nu beneficiază de o aprovizionare corespunzătoare cu alimente. Nimeni nu ar putea obiecta, şi, desigur, nici eu nu obiectez împotriva acestei măsuri. Însă, după părerea mea, neajunsul acestui raport constă în faptul că abordează politica agricolă comună fără a lua în discuţie necesitatea urgentă de reformă şi de continuare a reformei acestei politici.

Nu apără bine interesele cetăţenilor europeni; nu apără bine interesele agricultorilor britanici. Până când această povară nu va fi ridicată de pe umerii contribuabililor europeni, ne vom confrunta cu dificultăţi. Recunosc, obiectivele raportului sunt juste, însă mă tem că eşuează lamentabil în abordarea problemei de fond.

 
  
MPphoto
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE).(PL) Ţin să îmi exprim sprijinul deplin pentru majoritatea propunerilor şi declaraţiilor din raportul McGuinness, care tocmai a fost adoptat. Pe piaţa globală se vor manifesta din ce în ce mai des fluctuaţii bruşte ale preţurilor alimentelor, ceea ce va avea consecinţe negative.

Creşterile de preţuri sunt resimţite, îndeosebi, de familiile cu venituri reduse, care cheltuiesc sume importante din bugetul lor pentru alimente. Cei care au cea mai mare nevoie de ajutor sunt aceşti oameni lipsiţi de mijloace, atât din ţările în curs de dezvoltare, cât şi din Uniunea Europeană. Sunt de acord cu adaptarea politicii agricole comune la noile condiţii, în scopul soluţionării problemelor legate de securitatea alimentară; tocmai de aceea ar trebui să ne opunem înlăturării instrumentelor de gestionare a pieţelor şi reducerii nivelului cheltuielilor UE legate de agricultură în următoarele perspective financiare.

Ar fi binevenită înfiinţarea unui organism internaţional de supraveghere a preţurilor produselor agricole şi a factorilor de producţie a acestora, sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, în vederea monitorizării acestor date la scară mondială şi a soluţionării eficiente a fluctuaţiilor. Cred că ar trebui luată în considerare, de asemenea, stabilirea unui sistem de depozitare a proviziilor alimentare la nivel mondial.

 
  
MPphoto
 

  Syed Kamall (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, vă mulţumesc pentru ocazia de a explica de ce m-am abţinut, la rândul meu, de la votul privind acest raport.

Consider că majoritatea celor prezenţi în această sală de şedinţe, indiferent de culoarea politică, sunt de acord cu faptul că securitatea alimentară este foarte importantă. Problema este că nu suntem de acord asupra definiţiei acestui concept. Pentru mulţi dintre noi, securitatea alimentară înseamnă asigurarea de provizii alimentare suficiente pentru popoarele globului, indiferent de regiune. Pentru alţii, este o scuză pentru protecţionism. Aceştia înţeleg prin securitate alimentară alimente produse exclusiv în UE pentru europeni. „Producţia locală” este o expresie pe care o întâlnesc foarte des. Constat că unii se folosesc de pretextul securităţii alimentare pentru a descuraja importurile din restul lumii, condamnând astfel exporturile de calitate ridicată din multe ţări mai modeste şi condamnând la sărăcie mulţi agricultori din aceste ţări.

A spune că politica agricolă comună ar trebui să fie elementul cheie al securităţii alimentare este o afirmaţie uluitoare care trebuie condamnată.

 
  
MPphoto
 

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, sunt de acord cu toate comentariile exprimate de stimatul meu coleg, dl Syed Kamall, în legătură cu această chestiune. M-am abţinut ca urmare a instrucţiunilor partidului din care fac parte, însă este bine ştiut că securitatea alimentară este o temă extrem de importantă pentru noi toţi; de aceea, mă preocupă modul în care această instituţie tratează o astfel de problemă.

În acest raport specific – pentru care, probabil, am votat cu toţii – se menţionează problema cu care ne-am fi putut confrunta dacă am fi votat directiva referitoare la produsele fitosanitare. Tocmai am subminat securitatea alimentară europeană. La circa trei minute după ce am votat acest raport, practic, ne-am asigurat că agricultorii noştri nu vor putea produce în viitor suficientă hrană pentru continentul nostru. Acest lucru mi se pare bizar. Este o ruşine că nimeni nu pare să citească unele dintre rapoartele examinate în această instituţie.

 
  
MPphoto
 

  Avril Doyle (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, una din marile preocupări şi unul din elementele cheie ale securităţii alimentare globale este asigurarea unei producţii suficiente, durabile, şi, bineînţeles, a unei securităţi alimentare în aşa-numita lume dezvoltată, precum ţările din UE, pentru a putea exporta producţia excedentară, fără a concura pe pieţele mondiale pentru alimente, provocând astfel o creştere a preţurilor în acele regiuni care nu dispun de clima, solul, cunoştinţele şi investiţiile necesare pentru a produce alimente pe cont propriu.

Trebuie să fim foarte atenţi la politicile pe care le adoptăm, pentru a ne asigura că putem răspunde necesităţii unei producţii alimentare durabile nu doar pe plan ecologic, ci şi pe plan global.

 
  
MPphoto
 
 

  Peter Baco (NI). (SK) Am votat în favoarea raportului referitor la politica agricolă comună şi securitatea alimentară globală, deoarece abordează aspecte prioritare pe care le-am ridicat frecvent în Parlamentul European.

Primul aspect implică reducerea costurilor de producţie, ceea ce va conduce la creşterea competitivităţii globale. Al doilea aspect constă în reducerea volatilităţii pieţelor alimentare, în special prin sporirea stocurilor. Al treilea aspect se referă la oprirea declinului prestigiului social al agriculturii prin sensibilizarea publicului asupra rolului unic şi de neînlocuit al acesteia. Al patrulea aspect este legat de încetarea aplicării aleatorii a politicii agricole comune (PAC) prin implementarea unei organizări sistemice a acestei politici, orientată către obiective pe termen lung. Al cincilea şi ultimul aspect implică oprirea declinului agriculturii în noile state membre, cauzat de principiile discriminatorii ale PAC, încurajând totodată în mod semnificativ valorificarea potenţialului agricol în aceste noi state membre.

 
  
  

- Raport: Genowefa Grabowska (A6-0475/2008)

 
  
MPphoto
 

  David Sumberg (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, acest raport tratează chiar problema de fond a Uniunii Europene. Se pare că nu facem altceva decât să alocăm mai mulţi bani în încercarea de a convinge publicul să voteze nefericitul Tratat de la Lisabona. Cetăţenii irlandezi, care au avut ocazia să se exprime prin vot, au transmis un mesaj cât se poate de clar, respingându-l, iar cetăţenii britanici, dacă ar avea o asemenea şansă – şi ar fi trebuit să aibă, deoarece guvernul laburist le-a făcut o astfel de promisiune cu ocazia ultimelor alegeri generale – aceştia ar respinge, de asemenea, tratatul în mod categoric.

Acest mesaj ar trebui să răsune clar în toată Uniunea Europeană, aşa s-ar cuveni: cetăţenii nu doresc acest tratat. Cetăţenii sunt împotriva sporirii puterii la Bruxelles şi Strasbourg. Aceştia doresc ca propriile lor guverne şi propriile organe legislative să ia deciziile care îi afectează. Atâta timp cât acest mesaj nu va fi transmis, vom continua să risipim în continuare banii contribuabililor, obligând cetăţenii să voteze sub pretextul că, de fapt, îi convingem să îşi schimbe părerea. Nu vor face acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Marian Harkin (ALDE). - Doamnă preşedintă, în primul rând aş dori să afirm că acest raport este excelent. Mereu discutăm despre legătura dintre UE şi cetăţenii acesteia, precum şi despre faptul că un proiect UE nu se poate realiza fără implicarea cetăţenilor UE.

Exisă două tipuri de democraţie: cea reprezentativă, care există în acest Parlament, şi cea participativă, despre care este vorba în acest raport. Totuşi, este important să înţelegem că dialogul civil are două laturi, fiind reciproc. Prin urmare, preocupările şi ideile formulate de cetăţeni trebuie luate în considerare de către instituţiile UE. Cred că un exemplu ilustrativ în acest sens ar fi cele un milion de semnături pentru invalidare şi documentul pe care îl dezbatem în acest moment în Parlament.

Nu sunt de acord cu ultima intervenţie deoarece consider că, dacă Tratatul de la Lisabona va fi aprobat, ne-ar oferi şansa de a stabili punţi de legătură mult mai semnificative între UE şi cetăţenii săi. Rolul nostru în această sală de şedinţe este să ne asigurăm că Tratatul de la Lisabona va funcţiona eficient dacă va fi aprobat.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (NI). - Doamnă preşedintă, din titlul acestui raport se pot desprinde multe concluzii: „Perspective de dezvoltare a dialogului civil în cadrul Tratatului de la Lisabona.” Treceţi cu vederea ultima parte, din moment ce se pare că este necesar să se reamintească periodic în această sală că Tratatul de la Lisabona nu a intrat în vigoare. A fost respins de trei ori în toate formele sale de către 55% dintre alegătorii francezi, 62% dintre olandezi şi 54% dintre irlandezi.

Observaţi, mai degrabă, partea titlului care trimite cu gândul la Ministerul Iubirii orwellian: „Perspective de dezvoltare a dialogului civil”. S-ar putea ca interpretarea acestor cuvinte de către alegătorii de rând, neiniţiaţi în tainele limbajului Uniunii Europene, să nu coincidă cu interpretarea noastră, a membrilor Parlamentului, şi anume: creare a unui buget de propagandă în încercarea de a convinge cetăţenii să se răzgândească.

Trebuie să spun că resursele monetare ale Băncii Centrale Europene nu vor reuşi să convingă cetăţenii să accepte o idee intrinsec greşită.

Dialogul, prin definiţie, presupune două părţi. UE trebuie să fie capabilă să primească şi să transmită în egală măsură. Aceasta înseamnă că tratatul trebuie supus unui referendum. Pactio Olisipiensis censenda est!

 
  
MPphoto
 
 

  Syed Kamall (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, vă mulţumesc pentru ocazia de a explica modul în care am votat în legătură cu acest raport.

Citind titlul acestuia, „Dialog civil în cadrul Tratatului de la Lisabona”, mi-am amintit de o frază a lui Mahatma Gandhi. Fiind întrebat ce crede despre civilizaţia occidentală, acesta a răspuns că „ar fi o idee bună”. Aşadar, citind acest titlu, „Dialog civil în cadrul Tratatului de la Lisabona”, m-am gândit: „nu-i aşa că ar fi o idee bună”? Ce bine ar fi fost să avem un dialog civil! Ce bine ar fi fost să avem într-adevăr un dialog care implică două părţi! Într-una din intervenţiile anterioare, s-a afirmat că dialogul este în mare măsură un proces bilateral, însă, dacă luăm ca exemplu unele organizaţii ale societăţii civile, finanţate pentru a promova Tratatul de la Lisabona, nu vedem altceva decât organizaţii dedicate în totalitate promovării acestui tratat cu o bază nedemocratică. Oare câte dintre organizaţiile care sunt împotriva tratatului vor beneficia de finanţare sau de promovare? Nu există un dialog bilateral, de aceea cetăţenii UE, atunci când au ocazia şi sunt consultaţi cu privire la Tratatul de la Lisabona, îl vor respinge.

 
  
  

- Raport: Pedro Guerreiro (A6-0485/2008)

 
  
MPphoto
 

  Syed Kamall (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, vă mulţumesc pentru răbdarea dumneavoastră. Îmi propusesem să vorbesc despre aceasta, însă astăzi am prea multe de spus şi sunt copleşit de toate procedurile de vot care s-au desfăşurat azi în Parlament. Da, pentru politica comună a pescuitului; da, să vorbim despre dezvoltarea durabilă – însă cele două propuneri sunt în esenţă contradictorii. Dacă se doreşte abordarea unei politici comune a pescuitului, trebuie să se abordeze drepturile de proprietate şi soluţiile bazate pe piaţă. Luaţi ca exemplu ţările în care pescarilor li se acordă drepturi negociabile, care se transmit din generaţie în generaţie. Aceasta este cea mai bună cale de a asigura durabilitatea stocurilor de peşte, nu metoda artificială comunistă în care se controlează pescuitul prin planificare centralizată. De aceea asistăm la epuizarea stocurilor de peşte, iar în cele din urmă vom avea cu toţii de suferit.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele . – Declar şedinţa suspendată. Vom reveni la explicaţiile privind voturile după şedinţa solemnă.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL PÖTTERING
Preşedinte

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate