Stenograma dezbaterilor

Marţi, 13 ianuarie 2009 - Strasbourg

9. Explicaţii privind votul (continuare)

- Raport: Christa Klaß (A6-0443/2008)

  Zuzana Roithová (PPE-DE). – (CS) Doamnă preşedintă, consider că este binevenit compromisul care va forţa guvernele ţărilor UE să redacteze un calendar şi să întocmească planuri de acţiune pentru a reduce riscurile folosirii pesticidelor. Restricţiile privind pulverizarea aeriană, precum şi definirea unor zone tampon pentru protejarea apei potabile şi a organismelor acvatice, vor fi, cu siguranţă, întâmpinate cu bucurie de cetăţenii UE. Eu am votat pentru aceasta directivă, deoarece corespunde cu punctul meu de vedere referitor la protecţia sănătăţii.

  Mairead McGuinness (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, eu am votat în favoarea acestui compromis, deoarece mi se pare logic să beneficiem de o utilizare durabilă a pesticidelor. Cred că problema reală constă în existenţa unor reguli atât de diferite în cadrul statelor membre: unele ţări aplică procese de instruire şi formare a operatorilor într-un mod foarte strict şi, prin urmare, obţin rezultate bune în utilizarea durabilă a pesticidelor, însă nu toate ţările procedează astfel. Consider că această reglementare va impune adoptarea unor standarde mai înalte în toată Uniunea Europeană. Acest fapt este benefic atât pentru cei care efectuează pulverizarea pesticidelor, cât şi pentru cei care intră în contact cu ele.

Cred că discutăm aici despre un pachet foarte sensibil şi, prin urmare, am fost foarte bucuros să-l susţin şi o felicit pe raportoare.

  Avril Doyle (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, şi eu am susţinut acest vot. Nu există dubii asupra faptului că avem nevoie de un sistem de reglementare a pesticidelor. Acest lucru nu este supus controversei. Raportul Klaß extinde măsurile de control şi limitează utilizarea produselor fitosanitare la utilizarea de bază.

Interesant este faptul că, deşi a existat o dezbatere intensă pe tema pericole şi riscuri, referitoare la raportul Breyer, întotdeauna am considerat că această problemă trebuie tratată mai degrabă din perspectiva utilizării efective decât a introducerii pe piaţă, cu alte cuvinte, exact ceea ce face acest raport. O gamă largă de produse pot fi periculoase, dacă sunt ignorate instrucţiunile privind manipularea şi utilizarea lor. Prezenţa în sine a acestor produse pe piaţă nu prezintă un risc pentru consumatori, mediul înconjurător sau pentru utilizator. Pesticidele sunt periculoase numai dacă utilizatorul nu ştie ce face, dacă echipamentul de aplicare este defect, dacă este ignorat mediul acvatic, dacă substanţele sunt depozitate necorespunzător sau dacă nu fac parte dintr-un plan de management integrat al pesticidelor. Conceptul de reducere cantitativă a utilizării necesită o gestionare atentă, deoarece ar putea duce la pulverizarea mai puţin frecventă a unor pesticide în concentraţie mai mare.

În final, aceste substanţe trebuie utilizate în cea mai mică măsură posibilă, după cum ştie fiecare fermier.

- Raport: Hiltrud Breyer (A6-0444/2008)

  Zuzana Roithová (PPE-DE). – (CS) Doamnă preşedintă, aş dori să răspund din nou la dezbaterea plenară de ieri. Am sprijinit noua reglementare, deoarece, în opinia mea, aceasta constituie un instrument în căutarea unor alternative noi şi mai sigure pentru protecţia fitosanitară. Consider că recunoaşterea reciprocă a pesticidelor aprobate în funcţie de zonele geografice constituie o realizare pozitivă pentru Parlament. Întocmirea unei liste de substanţe interzise este, de asemenea, un pas înainte - acestea includ substanţele carcinogene, genotoxice, precum şi substanţele cu efecte neurotoxice şi imunotoxice - şi se bazează pe cunoştinţe ştiinţifice. După cum a menţionat comisarul ieri, se pare că aceasta este aplicabilă numai pentru un procent relativ mic de substanţe care mai sunt folosite în prezent. Aş dori să menţionez că trebuie să aplicăm cu stricteţe aceste cerinţe şi pentru produsele importate. Domnule comisar, aş fi dorit, de asemenea, să-mi exprim opinia referitor la alte rapoarte, dar nu am avut dreptul la cuvânt. Aceste rapoarte au fost deja utilizate în scopuri explicative sau au fost dezbătute deja aici, deci presupun că vor fi adoptate în forma lor scrisă.

  Diana Wallis (ALDE). - Doamnă preşedintă, aş dori să fac o mărturisire. Încă de mic copil, am urât o legumă: mazărea. Însă am ghinionul să reprezint cea mai mare zonă cultivatoare de mazăre din Marea Britanie, deci am o oarecare problemă cu raportul Breyer. Sunt de acord cu obiectivele acestui raport. Sunt de acord cu obiectivele legislaţiei de promovare a sănătăţii mediului şi a sănătăţii noastră ca persoane, însă aceasta pune într-un potenţial pericol un imens sector agricol din regiunea mea.

După multă reflecţie, m-am abţinut, însă aş dori să precizez că, în opinia mea, procedura noastră legislativă este deficitară în această privinţă. În final, am avut atât de multe informaţii la dispoziţie - contradictorii si diferite - încât eu şi mulţi alţii, cred, am fi considerat binevenită posibilitatea unei proceduri în am treia lectură sau a uneia de conciliere, pentru a ne asigura că am protejat toate interesele implicate.

  Marian Harkin (ALDE). - Doamnă preşedintă, şi eu consider că această decizie este una dificilă. Am considerat că, în linii generale, raportul a fost bine echilibrat şi constructiv şi, cu siguranţă, a fost menit să asigure un nivel înalt de protecţie pentru sănătatea oamenilor, a animalelor şi pentru mediu.

Totuşi, mă îngrijorează situaţia în care noi decidem aprobarea unei anumite substanţe, bazându-ne pe faptul că această substanţă reprezintă un pericol sau nu, însă nu luam în considerare posibila expunere. Cred că avem nevoie de evaluări ale impactului pe baze ştiinţifice.

Una dintre preocupările mele este legată de faptul că, atunci când discut cu cetăţenii despre UE, una dintre problemele pe care ei o abordează în mod constant este aceea că legislaţia UE nu este întotdeauna proporţională. Deşi cred că acest raport este flexibil, consider că am fi avut nevoie de mai multă flexibilitate şi, în mod hotărâtor, am avea nevoie de mai multe dovezi ştiinţifice în sprijinul acestui caz. Desigur, există principiul precauţiei şi ar trebui să ţinem cont de el, însă deciziile trebuie, de asemenea, să se bazeze pe dovezi şi mi-ar fi plăcut să existe mai multe dovezi în acest caz.

  Neena Gill (PSE). - Doamnă preşedintă, utilizarea efectivă şi eficientă a pesticidelor reprezintă o necesitate. În timp ce protecţia mediului înconjurător şi salvgardarea sănătăţii publice sunt intrinsec legate, consider că trebuie să echilibrăm nevoile consumatorilor şi ale producătorilor. Deşi consider binevenite obiectivele raportului Breyer de a reduce birocraţia, nu pot să sprijin acest raport.

M-am întâlnit cu mulţi experţi, fermieri şi reprezentanţi ai NFU, din circumscripţia mea din West Midland, care au rezerve cu privire la efectele acestui raport asupra productivităţii culturilor agricole. Le împărtăşesc preocuparea. Cea mai mare îngrijorare a mea constă în faptul că nu a fost realizată o evaluare de impact de către Comisie şi că nu există indicii clare cu privire la efectele acestui raport asupra agriculturii.

În condiţiile în care preţurile pentru alimente cresc în toată lumea, nu cred că este momentul potrivit să introducem măsuri ce ar putea avea efecte adverse asupra producţiei de alimente. De aceea, delegaţia din care fac parte a introdus un amendament pentru o evaluare a impactului minuţioasă, care a fost mult întârziată.

  Mairead McGuinness (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, ca şi alţi colegi, aş dori să menţionez că acesta a fost un dosar foarte dificil. În timp ce Diana Wallis şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la culturile de mazăre, vă puteţi imagina că, în Irlanda, cartofii sunt, cu siguranţă, în meniul nostru şi pe ordinea de zi. În linii generale, însă, consider că textul votat reprezintă o propunere şi un pachet mai bun decât cele iniţiale - şi îi felicit pe cei care au lucrat la elaborarea lor.

Permiteţi-mi să spun câteva cuvinte referitoare la acest lucru şi apoi voi încheia prin a vorbi despre principalul element al discuţiei. Consider că ne aflăm într-un moment în care fermierii ar trebui să facă lobby pe lângă industria agrochimică pentru găsirea unor alternative mai sigure care să le permită să continue producţia alimentară şi cred că acest lobby necesită la fel de multă energie ca şi până acum.

În ceea ce priveşte importul de alimente, Comisia ar trebui să ia în considerare preocuparea reală a fermierilor şi producătorilor din UE că li se va interzice utilizarea anumitor substanţe, în timp ce ţările din lumea a treia vor continua să le folosească. Avem nevoie de o explicaţie pentru acest fapt, pentru ca fermierii să poată fi de acord cu noi.

  Ashley Mote (NI) - Doamnă preşedintă, am votat împotrivă, pentru simplul motiv că propunerea a fost forţată să intre în vigoare de Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară şi de comisari. Raportorii s-au lăudat ieri cu standardizarea, deşi aceasta este, după cum se pretinde, o uniune a diversităţii. Dacă ar exista un singur domeniu în care să fie nevoie de discernământ, discreţie şi diversitate, probabil acesta ar fi acel domeniu.

Această problemă este, în esenţă, de ordin agricol, însă comisarul danez pentru agricultură a fost de negăsit şi aceasta este o ruşine. Motivul a fost, desigur, un conflict de interese, deoarece Danemarca nu reuşeşte să-şi proceseze apa potabilă după ce este extrasă din sol.

Fermierii din zona mea se simt total dezamăgiţi şi chiar insultaţi de faptul că aici se fac presupuneri că ei nu ar şti ce fac şi că ar fi nevoie să li se spună ce şi cum. În fond, aţi mai adăugat încă un grup la cele din Marea Britanie care detestă intervenţia Uniunii Europene.

  Avril Doyle (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, au fost făcute afirmaţii exagerate şi s-au exprimat temeri referitoare la acest raport de către toate părţile. A fost greu să distingem faptele de ficţiune şi să luăm o decizie privind votul.

Deşi înţeleg preocupările din industria fructelor moi, industria cartofilor şi ale cultivatorilor de cereale din Irlanda, care au discutat cu mine despre acest lucru, am sprijinit compromisul. Consider că îmbunătăţirile realizate au meritat sprijinul nostru, deşi încă mai am câteva preocupări. Am sprijinit acest vot, deoarece, în opinia mea, cel mai rău rezultat ar fi ca acest raport să fie înaintat spre conciliere. Derogarea pentru o perioadă de cinci ani, care poate fi reînnoită, dacă este necesar, în cazul proiectelor pentru protecţia fitosanitară, reprezintă o importantă plasă de siguranţă şi încurajează industria agrochimică să cerceteze şi să producă alternative.

  Syed Kamall (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, consider că, atunci când vorbim despre proiectul european, în esenţă, totul ţine de dialectică. Noi vorbim despre democraţie, cu toate acestea ignorăm voinţa democratică, aşa cum a fost ea exprimată în referendumurile din Franţa, Ţările de Jos şi Irlanda. Vorbim despre siguranţa alimentelor şi, cu toate acestea, votăm un raport care are potenţialul de a submina producţia de alimente în Uniunea Europeană. Vorbim despre ajutorarea cetăţenilor şi a fermierilor din ţările mai sărace, cu toate acestea, drept rezultat al acestui vot, va exista un apel la interzicerea importurilor de la fermierii care folosesc pesticide ce sunt interzise acum în Uniunea Europeană.

Am o rugăminte pentru colegii mei din Parlament şi din Comisie: vă rog, să ne gândim, pe viitor, la consecinţele nedorite ale legislaţiei noastre. Sunt de acord cu doamna Wallis în ceea ce priveşte observaţia referitoare la procesul legislativ şi că ar fi fost necesară o a treia lectură. Sunt de acord că decizia a fost pripită şi, cred că suntem cu toţii de acord că nu a fost efectuată o evaluare suficientă a impactului pe baze ştiinţifice. Să ne asigurăm că acest lucru nu se va întâmpla din nou.

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, am încercat să subminez compromisul prin votul împotriva unor părţi ale acestui raport. Vă voi explica motivul prin lecturarea unei scrisori primite de la James Mowbray, fermier din apropierea Skegness, în regiunea mea.

El spune: „Am fost implicat personal în aplicarea produselor de protecţie a culturilor timp de 40 de ani. Am aplicat întotdeauna produsele luând în considerare alte fiinţe umane şi mediul natural. Nu am provocat daune sănătăţii mele sau mediului înconjurător. De aceea, mă deranjează că posibila retragere a multor produse, inclusiv a fungicidelor triazolice, se bazează pe argumente cel puţin neştiinţifice şi va diminua viabilitatea afacerii mele şi va reduce disponibilitatea alimentelor produse în gospodării”.

Am primit aceste observaţii de la domnul Mowbray şi, fără exagerare, de la sute de alte persoane, de la Empire World Trade, cu sediul în Spalding, Lincolnshire, de la John Manby din partea Parker Farms, Leicester, de la John Clark din Nottinghamshire, de la Jonathan Reading şi vă pot cita sute de alte nume. De aceea, am votat pentru a submina acest compromis.

  Kathy Sinnott (IND/DEM). - Doamnă preşedintă, deoarece acest vot s-a încheiat şi au fost prezentate argumentele, aş dori să readuc în discuţie un subiect care a fost dezbătut aici şi cadrul comisiei. Acesta se referă la neîncrederea vizibilă în fermieri şi la presupunerea multora că fermierii sunt oarecum duşmanii sănătăţii şi ai mediului înconjurător. Din experienţa mea, acesta este opusul adevărului. Fermierii din Irlanda sunt şi au fost supraveghetorii care, timp de mii de ani, au protejat şi au conservat mediul înconjurător, păstrându-l viu, curat şi productiv. De asemenea, fermierii sunt baza sănătăţii noastre. Ei produc hrana sănătoasă care este baza sănătăţii noastre. V-aş recomanda să vă reînnoiţi încrederea în fermierii noştri care se străduiesc să ne hrănească în situaţii foarte dificile şi în condiţii caracterizate de vreme nefavorabilă, de atacuri ale dăunătorilor şi, desigur, de politica UE.

Explicaţii în scris ale voturilor

- Raport: Paolo Costa (A6-0468/2008)

  John Attard-Montalto (PSE), in scris. −Tocmai am votat un acord privind siguranţa în aviaţia civilă. Deşi călătoria cu avionul este unul din cele mai sigure moduri de a călători, niciodată nu pot fi luate măsuri care să fie prea sigure.

Legată de această discuţie este cea referitoare la securitate. De la atacul îngrozitor asupra celor două turnuri gemene, au fost adoptate nenumărate măsuri de securitate. La fel ca în cazul problemei de siguranţă, nu poate fi vorba niciodată de prea multă securitate. Într-adevăr, atunci când ne simţim prea în siguranţă, teroarea loveşte din nou.

Desigur, trebuie să găsim un echilibru între libertăţile şi drepturile civile şi măsurile de securitate; totuşi, când facem alegerea, trebuie să stabilim priorităţi. De exemplu, foarte mulţi au fost împotriva divulgării listelor de pasageri în temeiul principiului protecţiei datelor. Dar, cu siguranţă, asemenea măsuri de securitate vor permite efectuarea unor analize amănunţite, care nu pot fi efectuate la frontieră.

Ne aflăm într-o nouă eră. Civili nevinovaţi sunt transformaţi în ţinte şi civilii din anumite ţări sunt preselectaţi în mod intenţionat. În aceste circumstanţe, nu ne aşteptăm ca aceste ţări să se abţină de la întreprinderea tuturor măsurilor necesare pentru protejarea intereselor cetăţenilor lor.

  Dragoş Florin David (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport deoarece şi industria aviaţiei din Romania va beneficia în mod direct. Acordul negociat reflectă în linii mari structura unui acord clasic în domeniul siguranței aviației; acordul se bazează pe încrederea reciprocă în sistemele părților și pe compararea diferențelor de reglementare. Acesta cuprinde obligații și metode de cooperare între autoritățile importatoare și cele exportatoare. Cu toate acestea, modalitățile de atingere a acestui obiectiv, și anume cooperarea și acceptarea reciprocă a rezultatelor certificării în domeniul navigabilității și întreținerii sunt stabilite în anexele la acord, în timp ce în acordurile clasice acest tip de măsuri sunt, în mod normal, stabilite în acorduri separate cu caracter neobligatoriu la nivel de autoritate aviatică civilă. Anexele reflectă, în linii mari, conținutul normelor comunitare de punere în aplicare în materie de navigabilitate (Regulamentul nr. 1702/2003 al Comisiei) și întreținere (Regulamentul nr. 2042/2003 al Comisiei) care urmează să fie modificate de către părți prin intermediul unei decizii a Comitetului bilateral de supraveghere.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acordurile în domeniul aviaţiei dintre Comunitatea Europeană şi Statele Unite (SUA) îşi au originea şi se bazează pe liberalizarea transportului aerian.

Aceste acorduri, încheiate la nivelul UE (sau, mai bine spus, de către Comunitatea Europeană - singurul organism cu personalitate juridică - şi de piaţa unică a Comunităţii, pe care intenţionează să o liberalizeze în totalitate), vor prevala asupra oricăror acorduri bilaterale încheiate între diverse state membre şi SUA.

Ca şi în alte rezoluţii, adoptate anterior de Parlamentul European, am dori să subliniem că suntem, cu siguranţă, primii interesaţi de asigurarea „unui nivel înalt al siguranţei aviaţiei civile” şi a măsurilor „de reducere la minimum a responsabilităţilor economice ale industriei aviaţiei şi ale operatorilor în urma dublării supravegherii reglementare”. Totuşi, trebuie să prezervăm două aspecte importante: (1) obiectivul şi presupusa bază a acestor procese nu trebuie să constea în crearea şi facilitarea condiţiilor de sporire a liberalizării transportului aerian prin armonizarea standardelor; (2) aceste procese nu trebuie să promoveze armonizarea prin coborârea standardelor şi a regulilor, în special în cazurile în care siguranţa, reducerea sarcinilor şi liberalizarea fiind amestecate, prevalează profitul şi concentrarea.

Noi considerăm că transportul aerian trebuie apărat în calitate de serviciu public, furnizat de companiile publice din fiecare ţară, care garantează calitate şi siguranţă în serviciile oferite cetăţenilor.

  Jörg Leichtfried (PSE), în scris. −(DE) În principiu, sunt de acord cu raportul lui Paolo Costa referitor la aviaţia civilă.

Este important ca UE şi SUA să convină asupra unei abordări comune prin intermediul acestui acord. Totuşi, este vital pentru acest parteneriat ca noi să fim parteneri şi în realitate, nu doar pe hârtie. Trebuie să găsim criterii acceptabile pentru ambele părţi.

În cazul nerespectării acordului de către UE sau SUA, va fi indispensabilă o modificare revocabilă.

  Bogusław Liberadzki (PSE), în scris – (PL) Am votat în favoarea raportului privind propunerea de decizie a Consiliului privind semnarea unui acord între Comunitatea Europeană şi Statele Unite ale Americii privind cooperarea în materie de reglementare a siguranţei aviaţiei civile (A6-0468/2008). Sunt de acord cu propunerea raportorului de a încheia acest acord.

Consider că obiectivele acestui acord, mai cu seamă facilitarea comercializării bunurilor şi serviciilor acoperite de acord, reducerea la maximum a dublării evaluărilor, testelor şi controalelor la cele pentru diferenţe semnificative de reglementare şi utilizarea sistemului de certificare de către oricare dintre părţi pentru verificarea conformităţii cu cerinţele celeilalte părţi, sunt obiective justificate.

Sper că încrederea reciprocă în sistemele celeilalte părţi va favoriza implementarea acestui acord.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris. − În calitate de raportor al Parlamentului European pentru dosarul legislativ referitor la extinderea competenţelor Agenţiei Europene pentru Siguranţa Aviaţiei (EASA), salut acordul negociat cu Statele Unite privind facilitarea acceptării reciproce a certificatelor din domeniul siguranţei în aviaţia civilă.

Acest acord reprezintă un pas important în extinderea cooperării transatlantice, care este un obiectiv prioritar al Grupului PPE-DE. Se instituie astfel premise solide pentru întărirea schimburilor comerciale şi de servicii în sectorul aviaţiei civile între Uniunea Europeană şi Statele Unite, ceea ce avantajează fără îndoială partea europeană. Acordul oferă garanţii sporite în ceea ce priveşte siguranţa, precum şi consolidarea compatibilizării produselor, componentelor şi aeronavelor la exigenţele sporite ale protecţiei mediului. Putem spera, în aceste condiţii, la o viitoare extindere a principiilor „Cerului Unic European” la scară transatlantică, precum şi la extinderea cooperării în domeniul cercetării şi al implementării noilor tehnologii în domeniu, prin colaborarea între SESAR şi NextGen.

Consider că acordul va permite, pe termen lung, extinderea reciproc avantajoasă a cadrului de cooperare dintre EASA şi FAA, beneficiarii direcţi fiind, fără îndoială, companiile aeriene, industria aviatică şi, mai cu seamă, pasagerii.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. – (PT) Viitorul politicii externe în domeniul transporturilor presupune existenţa unor bune relaţii între Comunitatea Europeană şi Statele Unite. Prin urmare, unul din punctele fundamentale ale acestui acord de cooperare privind reglementarea siguranţei în aviaţia civilă îl constituie încrederea reciprocă în sistemele ambelor părţi şi compararea diferenţelor de reglementare. Obiectivul acestui acord constă în facilitarea comerţului cu bunuri şi servicii în sectorul aviatic, prin limitarea pe cât posibil a evaluărilor, testelor şi controalelor duble la diferenţele semnificative de reglementare dintre cele două părţi. Prin urmare, credem că va fi creat un cadru care va funcţiona fără întrerupere zi de zi şi care va permite ca problemele tehnice, întâmpinate în implementarea sa, să fie soluţionate prin intermediul unui sistem de cooperare şi consultare continuă. Acest acord reprezintă încă un pas fundamental pentru dimensiunea externă a politicii europene în domeniul transporturilor, de aceea am votat în favoarea acestui raport.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aş dori să declar că am votat în favoarea raportului dlui Costa referitor la semnarea unui acord între Comunitatea Europeană şi Statele Unite ale Americii privind cooperarea în materie de reglementare a siguranţei aviaţiei civile, conform propunerii de decizie a Consiliului.

Sunt de acord cu raportorul în privinţa faptului că Parlamentul trebuie să susţină încheierea acordului, deoarece acesta va facilita, cu siguranţă, comerţul de bunuri şi servicii între părţile în sectorul de navigabilitate şi mentenanţă, evitând dublarea redundantă a evaluărilor şi controalelor privind respectarea reglementărilor în materie de siguranţă, care până acum erau repetate, chiar dacă erau foarte asemănătoare. Consider însă că regulamentul ar trebui aplicat provizoriu la început, astfel încât să putem identifica orice dificultăţi practice şi de implementare şi să le eliminăm înainte de aprobarea finală.

- Raport: Diana Wallis (A6-0511/2008)

  Dragoş Florin David (PPE-DE), în scris. − Am votat in favoarea acestui raport pentru o mai buna legiferare in domeniul juridic al societatiilor in cadrul uniunii.

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris. − Am votat in favoarea raportului privind regimul fiscal comun care se aplica fuziunilor, divizarilor, divizarilor partiale, cesionarii de active sau schimburilor de actiuni intre societatile din diferite state membre intrucat aceste operatiuni juridice aducand modificari fundamentale statutului juridic al societatilor comerciale iar Uniunea Europeana trebuie sa ia masurile necesare pentru a asigura o reglementare unitara, armonizata dar si eficienta.

In calitate de jurist am sustinut si voi sustine si in continuare in Parlamentul European toate eforturile de armonizare si codificare la nivel european a normelor din domeniul fiscal, economic, de drept civil si penal.

- Raport: Costas Botopoulos (A6-0508/2008)

  Dragoş Florin David (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport deoarece Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță nu conține nicio dispoziție privind limba de procedură care trebuie utilizată în cadrul procedurilor de recurs (împotriva deciziilor Tribunalului Funcției Publice) şi nu există, de fapt, un articol echivalent articolului 110 din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție.

- Raport: Bastiaan Belder (A6-0489/2008)

  Adam Bielan (UEN), în scris. – (PL) Doamnă preşedintă, ulterior ultimului conflict armat din Balcani, statele europene au făcut declaraţii contradictorii pe marginea acestui subiect. Totuşi, prin implicarea sa activă în situaţia existentă, UE a confirmat că Peninsula Balcanică este o regiune importantă pentru noi şi că face parte integrantă din Europa. Prin urmare, suntem obligaţi să sprijinim aceste ţări în eforturile lor de a atinge stabilitatea şi o democraţie deplină. Am sprijinit raportul Belder, deoarece acesta relevă nevoia de a ajuta statele balcanice şi de a le trata, în acelaşi timp, ca parteneri individuali şi independenţi.

Mai mult, este de apreciat că raportul subliniază nevoia de a stabili o politică energetică comună. Este nevoie urgentă de diversificarea surselor, această măsură fiind benefică nu numai pentru UE, ci şi pentru întreaga Europă.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris. −Raportul dlui Belder ia în considerare situaţia actuală a relaţiilor comerciale şi economice ale Uniunii Europene cu această regiune din ce în ce mai stabilă, în care multe state şi-au depus candidatura pentru a deveni state membre ale UE. Rolul UE, în calitate de partener principal al acestei zone în menţinerea relaţiilor comerciale şi economice, promovând în acelaşi timp o pace stabilă şi durabilă, este unul foarte important.

Puterea UE, în calitate de partener economic, dar şi de model pentru o societate civilă puternică, pentru un guvern şi instituţii dinamice, ar trebui folosită pentru a promova dezvoltarea regiunii. O abordare din trei perspective şi diferenţiată, ce ia în considerare diferenţele relative dintre ţările din regiune, precum şi acordurile de asociere şi sprijinul viitor acordat, reprezintă o modalitate clară de tratare a problemelor de subdezvoltare şi de sprijinire a unei cooperări economice regionale şi internaţionale intense.

În scopul consolidării unei păci durabile şi al promovării idealurilor pe care le împărtăşim cu toţii, susţin raportul dlui Belder.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Ştiu că raportul Belder tratează numai problema relaţiilor economice şi comerciale cu statele balcanice de vest şi nevoia evidentă de asistenţă din partea Uniunii Europene pentru reconstrucţia lor în domeniile economic, legal, politic şi social.

Cu toate acestea, sunt surprins că, în pofida declaraţiei că această asistenţă, precum şi procesul de aderare trebuie să fie diferenţiate şi adaptate pentru fiecare ţară în parte, raportul nu ia în considerare situaţia specifică din fiecare ţară. Serbia, de exemplu, nici nu este menţionată.

Mai presus de toate, acest Parlament, întotdeauna prompt în condamnarea încălcărilor drepturilor omului în lumea întreagă sau în solicitarea introducerii clauzelor „privind drepturile omului” în acordurile de cooperare internaţională, a dat lovitura de graţie, prin votarea unui raport privind regiunea balcanică, fără să menţioneze măcar o dată situaţia dramatică şi inadmisibilă a populaţiei sârbe din Kosovo, care a devenit proscrisă pe pământul istoric al strămoşilor ei. În acelaşi timp, Parlamentul se felicită pentru sutele de milioane de euro acordate autorităţilor care au provocat, organizat sau tolerat această situaţie.

  Vural Öger (PSE), în scris. −(DE) Consolidarea relaţiilor economice cu Balcanii de Vest este de o importanţă majoră atât pentru UE, cât şi pentru statele din această regiune. De aceea, salut faptul că Parlamentul European lucrează intens asupra acestui aspect şi că am adoptat raportul Belder astăzi. Având în vedere că viitorul statelor din Balcanii de Vest depinde de UE, apropierea lor din punct de vedere economic şi politic de UE este foarte importantă. Pentru a apropia aceste state de UE pe termen lung, trebuie adoptate măsuri de dezvoltare a economiilor lor de piaţă şi a cooperării regionale.

De aceea, semnalele constructive şi pozitive din partea Parlamentului European sunt, de asemenea, importante. Este în interesul UE să promoveze crearea stabilităţii politice, a siguranţei juridice şi, prin urmare, a condiţiilor cadru pentru investiţii străine în aceste state. Raportul Belder subliniază faptul că nivelul relaţiilor economice depinde de progresul realizat de fiecare ţară în parte. Mai mult, UE ar trebui să aibă drept obiectiv diversificarea economiilor naţionale ale statelor din Balcanii de Vest. Toate aceste aspecte importante sunt reflectate în raport. Sunt convins că o dezvoltare pozitivă a relaţiilor economice dintre UE şi Balcanii de Vest ar fi benefică pentru toate ţările de pe continent şi aştept cu nerăbdare implementarea propunerilor noastre.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, eu am votat în favoarea raportului dlui Belder privind relaţiile comerciale şi economice cu Balcanii de Vest.

Sunt de acord cu colegul meu că Uniunea Europeană joacă un rol important în procesul de regenerare economică şi politică a statelor din Balcanii de Vest, pentru ca acestea să poată deveni membre ale Uniunii Europene, în primul rând, prin stabilizarea situaţiei politice şi, în al doilea rând, din punct de vedere economic şi comercial.

Cu toate acestea, aş dori să subliniez că este necesar ca UE să desfăşoare o analiză amănunţită a situaţiei, din punctul de vedere al respectării drepturilor omului şi al principiilor democratice în cadrul fiecărui stat. Fac referire, în special la Croaţia şi la numeroşii expaţi italieni care continuă să fie discriminaţi în această ţară, în pofida cererii oficiale de aderare la UE a Croaţiei. Acest aspect nu corespunde, în opinia mea, cu situaţia din Serbia, ţară căreia i-a fost acordat, recent, statutul de candidat potenţial şi faţă de care UE ar trebui să fie mai deschisă decât până acum.

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE), în scris. − Am votat acest raport privind relatiile comerciale si economice cu Balcanii de Vest, deoarece propunerea de rezolutie a Parlamentului European include si avizul Comisiei de afaceri externe si cel al Comisiei de dezvoltare regionala (A6-0489/2008) din care fac parte.

Cresterea si dezvoltarea economica in Regiunea Balcanilor de Vest va oferi premisele unor parteneriate constructive cu state membre din Estul UE, in concluzie si cu Romania.

Totodata, racordarea politicii economice si comerciale a tarilor din Balcanii de Vest la politica Uniunii Europene va mentine acordurile de stabilizare si asociere dintre UE si aceste tari.

Am votat acest raport, deoarece o stabilitate economica poate aduce si o stabilitate politica acestei zone mult incercate de-a lungul timpului.

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE), în scris. –(PL) UE ar trebui să facă uz de toate mijloacele posibile pentru a motiva regiunea Balcanilor de Vest să desfăşoare reforme esenţiale. Extinderea cooperării economice regionale, precum şi perspectiva aderării în calitate de membru pentru statele din această regiune par a fi deosebit de importante în acest context. Contactele economice complexe şi stabile dintre anumite state ar duce la o integrare economică specifică ce ar contribui, cu siguranţă, la limitarea pericolului de conflicte pe viitor. O perspectivă realistă asupra calităţii de membru poate, de asemenea, să prevină acest lucru. Statele balcanice au făcut paşi uriaşi în procesul de apropiere de UE, însă perspectiva aderării va încuraja, cu siguranţă, aceste state să-şi continue eforturile de integrare în Comunitate.

Totuşi, aş dori să subliniez că, pe lângă instrumentele de sprijin economic, iniţiativele de integrare a societăţii balcanice în UE sunt la fel de importante. De aceea, introducerea schimbărilor, care ar trebui să fie cât mai vaste şi să faciliteze libertatea de mişcare a persoanelor, este foarte importantă, la fel cum este şi sprijinul acordat tinerilor din această regiune. Numai atunci când cetăţenii din regiunea Balcanilor vor simţi că au drepturi egale cu ceilalţi cetăţeni ai Europei, vom putea spune că am obţinut succesul dorit.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. −(NL) Sunt de acord în totalitate cu cele menţionate de dl Belder şi cu recomandările sale pentru îmbunătăţirea relaţiilor comerciale şi economice cu regiunea Balcanilor de Vest. UE joacă un rol cheie în reabilitarea acestei regiuni. Acordurile de stabilizare şi asociere, preferinţele comerciale şi asistenţa tehnică şi financiară sunt cei trei piloni de bază prin intermediul cărora UE speră să aducă stabilitatea în această regiune. Este adevărat că nivelul de dezvoltare şi de adoptare a acquisului comunitar nu este acelaşi în toate ţările acestei regiuni şi, prin urmare, deşi există o strategie unică, este necesară alegerea unor abordări specifice, care trebuie adaptate nevoilor în cauză. Albania nu este Muntenegru şi Bosnia-Herţegovina nu este Kosovo.

Progresul negocierilor de aderare (sau deschiderea lor în cazul potenţialelor ţări candidate) cu statele din Balcanii de Vest ar trebui, desigur, să depindă de conformitatea completă cu criteriile de la Copenhaga şi de respectul necondiţionat faţă de principiile democraţiei şi ale drepturile omului. Trebuie să fie clar, însă, că toate aceste ţări au un viitor în UE şi calitatea lor de membru va garanta faptul că acele conflicte îngrozitoare, care au caracterizat această regiune timp de secole, fac acum parte din trecut.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. – (PL) Uniunea Europeană a jucat un rol extrem de important în procesul de reconstrucţie economică şi politică a ţărilor din fosta Iugoslavie. În acelaşi timp, şi-a asumat o responsabilitate enormă cu privire la întreaga regiune a Balcanilor de Vest. Prin urmare, UE se confruntă, în prezent, cu sarcina dificilă de a reconstrui întreaga regiune.

UE a devenit partenerul comercial principal al tuturor ţărilor din Balcanii de Vest. Cei mai importanţi trei piloni ai acestei colaborări sunt: acordurile de stabilizare, preferinţele comerciale şi suportul tehnic şi financiar. Procesul de stabilizare ar trebui, mai întâi de toate, să fie direcţionat spre îmbunătăţirea standardului de viaţă şi spre asigurarea unei dezvoltări economice permanente în statele balcanice. Totuşi, în acţiunile sale, UE ar trebui să ia în considerare calitatea de membru a unor ţări din UE şi statutul celorlalte, în calitate de potenţiale candidate.

Este dificil să nu fiu de acord cu raportorul în privinţa faptului că o condiţie de bază pentru dezvoltarea ţărilor în discuţie este apartenenţa în calitate de membru la Organizaţia Mondială a Comerţului (Croaţia, Albania şi fosta Iugoslavie sunt deja membre). În scopul integrării complete în sistemul mondial de comerţ, este esenţial ca Bosnia şi Herţegovina, Serbia şi Muntenegru să devină membre ale OMC.

Deşi este de apreciat progresul înregistrat în modernizarea regiunii, ar trebui urmărită integrarea completă a statelor din Balcanii de Vest în sistemul economic al UE.

- Raport: Mairead McGuinness (A6-0505/2008)

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. −(SV) Raportul privind politica agricolă comună şi siguranţa alimentară mondială analizează aspecte importante precum consecinţele creşterii preţurilor la hrană în ţările sărace şi în cele bogate şi importanţa asigurării accesului la hrană pentru toţi.

Noi, social-democraţii suedezi, am decis să votăm împotriva raportului, deoarece acesta conţine exprimări problematice referitoare la politica agricolă. Printre altele, am dori să vedem o reducere a proporţiei din bugetul UE alocate politicii agricole, păstrarea şi dezvoltarea eco-condiţionalităţii şi adaptarea sistemului la piaţă. Raportul nu respectă aceste puncte de vedere şi, prin urmare, noi votăm împotrivă.

  Liam Aylward (UEN), în scris. −Asigurarea unei rezerve durabile de hrană este una dintre cele mai mari provocări cu care ne confruntăm. Această provocare va continua să se acutizeze, pe măsură ce populaţia lumii se extinde. Rata actuală de creştere a populaţiei este de peste 70 de milioane pe an. Aceasta înseamnă ca va trebui să furnizăm hrană pentru 70 de milioane de oameni în plus în fiecare an. Cum vom face faţă acestei situaţii, când peste 850 milioane de oameni din lume sunt subnutriţi?

În timp ce asigurarea unor rezerve durabile de hrană este una dintre cele mai mari provocări pentru noi, UE este una dintre cele mai mari poveşti de succes din prezent, deoarece a adus pacea, stabilitatea şi prosperitatea în regiune. UE este cel mai mare donator de fonduri din cadrul asistenţei oficiale pentru dezvoltare (ODA) şi un model de cooperare internaţională şi poate utiliza această experienţă la nivel global.

UE nu îşi poate permite să urmeze politici cu un scop îngust. Aşa cum averile internaţionale sunt strâns legate între ele, există din ce în ce mai multă suprapunere la nivelul domeniilor de politică. Raportul confirmă acest fapt şi recunoaşte că standardele înalte ale UE şi experienţa sa bogată în domeniul agriculturii poate avea o valoare mai însemnată pentru rezolvarea problemei securităţii alimentare globale, inclusiv prin acordarea unor fonduri pentru îngrăşăminte şi seminţe din soiuri cu productivitate mare, precum şi prin instruire şi asistenţă practică pentru fermieri şi producătorii de alimente.

  Niels Busk şi Anne E. Jensen (ALDE), în scris. −(DA) Anne E. Jensen şi Niels Busk au votat în favoarea raportului din proprie iniţiativă elaborat de dna McGuiness referitor la politica agricolă comună şi siguranţa alimentară mondială, deoarece cea mai mare parte a raportului este excelentă şi se poate vota doar pentru sau împotrivă. Totuşi, noi nu putem susţine punctele 63 şi 64 care pun la îndoială comerţul liber cu produse agricole. Sprijin cu tărie comerţul liber şi credem că este corect să lucrăm pentru a crea contextul în care comerţul cu produse agricole se bazează pe principiile pieţei libere.

  Ole Christensen, Dan Jørgensen, Poul Nyrup Rasmussen, Christel Schaldemose şi Britta Thomsen (PSE), în scris. −(DA) Membrii danezi ai Grupului Socialist din Parlamentul European au votat împotriva raportului din proprie iniţiativă referitor la politica agricolă comună şi siguranţa alimentară mondială, deoarece raportul se opune liberalizării politicii agricole şi critică regulile UE referitoare la restricţiile privind pesticidele. Noi considerăm că este necesar să existe un acces echilibrat la rezerva de hrană globală, însă la aceasta nu va contribui nici menţinerea, nici extinderea asistenţei agricole din partea UE.

  Konstantinos Droutsas (GUE/NGL), în scris. – (EL) Problema globală a hranei este mai degrabă în creştere, decât în scădere, şi afectează toate clasele populare, nu numai pe cele din ţările mai slab dezvoltate, ci şi pe cele din ţările mai dezvoltate.

Principala cauză a acestei situaţii constă în faptul că principalul criteriu în producţia agricolă şi a hranei este profitul şi nu cerinţele globale privind hrana.

Comercializarea alimentelor pe pieţele internaţionale a dus la creşteri în spirală a preţurilor şi, prin urmare, la creşterea în spirală a profiturilor companiilor multinaţionale producătoare de alimente, la o reducere perceptibilă a producţiei rurale şi a rezervelor de hrană globală şi la o creştere a numărului de persoane subnutrite.

Pentru a soluţiona această situaţie inacceptabilă, care condamnă un miliard de oameni la subnutriţie şi foamete, raportul se limitează la nişte liste de dorinţe care sunt anulate de insistenţa de a respecta aceeaşi politică: sprijin pentru politica agricolă comună, revizuirile şi „bilanţul de sănătate” al acesteia, încheierea negocierilor în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, decuplarea subvenţiilor de producţie şi producerea continuă de biocarburanţi, sub pretextul protejării mediului şi al folosirii pământului pe care s-ar putea produce hrană.

Raportul tratează foarte puţin principiile suveranităţii şi securităţii alimentare şi dreptul la autonomia alimentară.

Membrii Parlamentului European din cadrul Partidului Comunist din Grecia au votat împotriva raportului deoarece, în pofida concluziilor şi „dorinţelor” pe care le exprimă, acesta sprijină politica antipopulară şi promonopol care condamnă din ce în ce mai multe persoane la subnutriţie şi foamete.

  Lena Ek (ALDE), în scris. −(SV) Este important să combatem şi să diminuăm foametea. În această privinţă, salut conţinutul raportului din proprie iniţiativă al dnei McGuiness referitor la politica agricolă comună şi siguranţa alimentară mondială.

Cu toate acestea, am ales să mă abţin, deoarece raportul a fost extrem de protecţionist pe alocuri. Subvenţionarea şi regularizarea agriculturii interne nu promovează scopul nostru de a avea o Uniune Europeană deschisă, sigură şi întreprinzătoare, care respectă mediul înconjurător. O piaţă globală mai liberă pentru produsele agricole ar facilita dezvoltarea agriculturii în ţările sărace. Vedem acest lucru întâmplându-se în regiuni mari din Africa, în special.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Noi suntem de acord cu diverse aspecte evidenţiate de raport, în special cu:

- faptul că schimbarea politicii a rezultat în pierderea unor potenţiale oportunităţi pe piaţă pentru producătorii UE şi a dus la dependenţa sporită de hrana importată din afara Uniunii Europene, produsă conform unor standarde de producţie foarte diferite, ceea ce dezavantajează produsele agricole din UE;

- preocuparea că majorările dramatice ale costurilor pentru produsele agricole ar putea avea drept rezultat un grad de utilizare mai mic şi o reducere a producţiei, ceea ce va exacerba criza alimentară în Europa şi în lume;

- nevoia de instrumente politice destinate prevenirii unor fluctuaţii de preţuri atât de mari şi dăunătoare;

- preocuparea privind creşterea gradului de concentrare al pieţei în sectorul de vânzare cu amănuntul a produselor alimentare, care a determinat dezvoltarea monopolurilor şi nevoia de soluţii alternative în negocierea cu vânzătorii cu amănuntul, în favoarea micilor fermieri.

totuşi, există şi aspecte cu care noi nu putem fi de acord:

- orientarea sporită a politicii agricole comune către piaţă şi devalorizarea suveranităţii alimentare, accentul fiind pus numai pe siguranţa alimentară, uitând că aceasta este dificil de realizat în lipsa suveranităţii alimentare.

Din acest motiv ne-am abţinut.

  Duarte Freitas (PPE-DE), în scris. – (PT) Raportul McGuinness tratează o problemă care, în opinia mea, este strategică: siguranţa alimentară şi importanţa unei agriculturi europene puternice şi competitive într-o lume globalizată.

Ulterior recentei crize a preţurilor produselor alimentare, siguranţa alimentară trebuie să reprezinte o prioritate pentru UE. Deşi pe termen scurt nu este prevăzută o altă criză alimentară, este posibil ca aceasta să aibă loc în viitor, dacă avem în vedere efectele negative ale schimbării climei asupra producţiei agricole şi creşterea continuă a cererii.

Având în vedere că, probabil, ţările în curs de dezvoltare nu vor putea produce hrană în cantităţi suficiente pentru a acoperi nevoia populaţiilor lor în creştere, ţărilor industrializate le va reveni sarcina importantă de a produce şi exporta hrană.

Prin urmare, politica agricolă comună trebuie să devină o prioritate europeană şi să formeze baza politicii europene privind siguranţa alimentară, dat fiind faptul că, într-o perioadă de criză economică şi financiară, acest lucru este mai important ca niciodată.

  Jeanine Hennis-Plasschaert, Jules Maaten, Toine Manders şi Jan Mulder (ALDE), în scris. −(NL) Delegaţia Partidului Popular pentru Libertate şi Democraţie din Ţările de Jos (VVD) a votat în favoarea raportului McGuinness privind politica agricolă comună şi siguranţa alimentară mondială, deşi nu este de acord cu anumite părţi ale acestui raport. Delegaţia VVD ar fi dorit să vadă că acest raport precizează cu claritate faptul că barierele comerciale cu care se confruntă ţările în curs de dezvoltare ar trebui retrase progresiv în mod reciproc. De asemenea, ar fi dorit ca acest raport să pledeze în favoarea unei proceduri speciale, mai rapide, pentru autorizarea produselor cisgenice. Acestea încă se mai află sub incidenţa aceloraşi proceduri ca şi produsele biotehnologice obişnuite, în pofida faptului că ele utilizează materiale genetice din cadrul aceloraşi specii.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. −Raportul McGuinness tratează aspecte de o importanţă globală imensă. În doi ani preţurile alimentelor au crescut, la nivel mondial, cu peste 80% şi rezervele de cereale au atins un nivel periculos de scăzut. Presiunea asupra rezervelor globale de hrană vine, de asemenea, din surse relativ noi, precum tendinţa de utilizare sporită a biocarburanţilor. Salut abordarea generală din acest raport şi, în consecinţă, am votat în favoarea acestuia.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE), în scris. −(FI) Doamnă preşedintă, am votat în favoarea adoptării raportului dnei McGuinness, însă aş dori să atrag atenţia, în special, asupra următoarelor aspecte.

Pentru prima dată din anii '70, ne confruntăm cu o criză alimentară globală acută. Această criză a început, de fapt, înaintea actualei crize economice globale, când preţurile mondiale pentru grâu şi porumb au crescut într-o perioadă foarte scurtă. Criza alimentară şi-a schimbat denumirea în criză economică, însă, din păcate, nu a dispărut. Este înspăimântător să ne gândim că, şi înainte de problemele cauzate de criza alimentară actuală, în jur de un miliard de oameni din lumea întreagă sufereau de foame şi subnutriţie cronice.

Siguranţa alimentară - accesul la o rezervă suficientă, sigură şi nutritivă de hrană - trebuie să devină acum o prioritate politică cheie atât aici, cât şi oriunde altundeva. Nu putem tolera o situaţie în care, în timp ce foametea mondială creşte şi preţul hranei este majorat, noi, în Europa, încetinim agricultura în mod drastic şi din cele mai ciudate motive. În Finlanda, ca şi în alte state membre, oamenii trebuie să aibă dreptul de a desfăşura activităţi agricole profitabile atât acum, cât şi pe viitor.

Industria alimentară are un impact enorm asupra ocupării forţei de muncă, deoarece asigură locuri de muncă pentru mai mult de patru milioane de oameni din Europa. Se estimează că întregul lanţ alimentar din Finlanda oferă locuri de muncă pentru aproximativ 300 000 de oameni, care reprezintă 13% din forţa de muncă angajată. În mod incontestabil, locurile de muncă ale acestor oameni trebuie protejate pe timpul actualei crize alimentare şi economice.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. −(SV) Este interesant faptul că Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală nu a ales să includă în raportul său o problemă cheie propusă de Comisia pentru dezvoltare, şi anume: „solicită Consiliului şi Comisiei să acorde, cooperând îndeaproape cu ţările ACP, prioritate aspectului impactului asupra ţărilor ACP al subvenţiilor UE la exportul de produse agricole ale Uniunii şi să se angajeze să ofere răspunsuri concrete şi durabile pentru evitarea dumping-ului în conformitate cu angajamentele asumate în materie.”

Totuşi, în raport este specificat faptul că UE a tratat elementele din politica agricolă a UE ce pot distorsiona comerţul şi pot avea un impact negativ asupra fermierilor din ţările în curs de dezvoltare. Raportul reclamă că ţările nemembre ale UE produc alimente conform unor standarde de producţie foarte diferite, prin urmare, expunând produsele agricole din UE la condiţii inegale de concurenţă.

Aceste două reclamaţii din cadrul raportului sunt, cel puţin, contradictorii şi nu reprezintă un aspect cu care ar fi de acord toate forţele politice din UE. În acest caz, este posibil ca nici propunerea Comisiei pentru dezvoltare să nu fie inclusă în textul raportului?

De asemenea, raportul se pronunţă împotriva reducerilor subvenţiilor pentru agricultură şi se opune oricărei reforme a politicii agricole comune. Mai mult decât atât, propune o politică de informare a cetăţenilor despre politica agricolă comună, pe care eu o percep drept propagandă politică pentru un sistem foarte controversat, în special în ţara mea.

Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. – (PT) Majorarea recentă neobişnuită a preţurilor la hrană a determinat, pe bună dreptate, o discuţie privind politicile agricole, siguranţa şi dezvoltarea alimentară. Însă, în mod regretabil, problema comerţului internaţional lipseşte deseori din aceste dezbateri, ducând prin urmare la căutarea unor soluţii ce ignoră potenţialul pozitiv pe care îl poate avea consumul mondial crescut.

Deşi, iniţial, această inflaţie a preţurilor la alimente reprezintă o ameninţare cu foametea pentru ţările şi populaţiile fără resurse şi presupune o creştere a ajutoarelor umanitare, ulterior, ea stimulează o sporire globală a capacităţii de producţie alimentară şi o dezvoltare a comerţului global. Aceasta este o oportunitate pentru populaţiile agricole din lume, de care ar trebui să se profite la maxim.

În ceea ce priveşte Europa şi politica agricolă comună, adaptarea noastră la acest nou context mondial - cu un potenţial pentru o creştere mai lentă decât cea preconizată - nu ar trebui să aibă loc cu preţul protecţionismului şi al barierelor comerciale sau al distorsionării pieţei. Profitabilitatea pe termen mediu sau lung a agriculturii europene şi dezvoltarea rurală ar trebui să reprezinte criteriile utilizate în politica agricolă comună şi în reforma sa.

  Zuzana Roithová (PPE-DE), în scris. – (CS) Acest raport pare a fi, mai curând, un mijloc de apărare a politicii agricole comune actuale decât o privire de ansamblu asupra siguranţei alimentare într-o lume înfometată. În pofida acestui fapt, am sprijinit raportul, deoarece acesta atrage atenţia asupra importanţei asigurării accesului la finanţare pentru fermierii din ţările în curs de dezvoltare, astfel încât ei să poată moderniza producţia agricolă şi să crească productivitatea şi calitatea hranei pe care o produc. Regret faptul că acest raport a acordat puţină atenţie riscurilor cumpărării pământurilor din cele mai sărace ţări ale lumii în scopul cultivării celor mai ieftine alimente şi al exportării lor în restul lumii, cu preţul dezvoltării economice şi al nevoilor populaţiilor locale din ţările ce suferă de criza alimentară cronică.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului dnei McGuinness privind politica agricolă comună şi siguranţa alimentară mondială.

Împărtăşesc îngrijorările exprimate de colega mea şi atrag atenţia asupra nevoii, mai urgente ca niciodată, de adoptare a unor măsuri adecvate pentru a le garanta tuturor cetăţenilor accesul la o hrană sănătoasă şi nutritivă, indiferent dacă sunt rezidenţi ai Uniunii Europene sau din alte părţi ale lumii. Doresc să subliniez că eforturile noastre trebuie privite dintr-o perspectivă pe termen mediu şi lung şi nu trebuie concentrate numai pe termen scurt.

Nu va fi suficient să alocăm fonduri substanţiale pentru ţările sărace şi în curs de dezvoltare, decât dacă acestea sunt însoţite de un angajament serios din partea ţărilor industrializate de a înlătura speculaţiile privind preţurile pentru alimentele de bază, pe care le-am văzut recent, şi de a introduce acorduri internaţionale care să ţină cont de situaţiile diferite din ţările membre ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Altfel, negocierile care deja au fost întrerupte vor avea, în continuare, puţine şanse de succes.

  Catherine Stihler (PSE), în scris. −Problema PAC şi a siguranţei alimentare globale este importantă. Noi trebuie să ne asigurăm că ne îndeplinim rolul nostru în cadrul UE, având grijă ca persoanelor care suferă de foame în lumea întreagă să li se ofere hrană. Este o ruşine faptul că există oameni care mor de foame în această lume din cauza lipsei noastre de coordonare politică.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. – (PL) Scopul politicii agricole comune nu constă numai în creşterea productivităţii agricole şi asigurarea unei dezvoltări raţionale a producţiei agricole prin utilizarea optimă a factorilor de producţie, în special a forţei de muncă, ci şi în asigurarea unui standard adecvat de viaţă pentru populaţiile rurale, garantarea siguranţei alimentare şi asigurarea unor preţuri rezonabile la alimente pentru consumatori.

Accesul la rezerve suficiente de alimente sigure şi nutritive este, în prezent, o prioritate politică cheie la nivelul UE şi la nivel mondial.

Este deranjant faptul că preţurile la alimente sunt mai mari decât în anii precedenţi şi că rezervele mondiale de alimente au scăzut până la un nivel critic. Există pericolul ca, în situaţia de criză financiară, ţările dezvoltate să nu-şi onoreze obligaţiile de ajutorare a ţărilor în curs de dezvoltare.

Este necesară adoptarea unor acţiuni pe termen mediu şi lung de salvgardare a producţiei alimentare mondiale şi de sprijin al populaţiilor cel mai serios afectate din punctul de vedere al nevoilor nutriţionale de bază.

Cea mai mare provocare, în prezent, este de a dezvolta o politică agricolă şi alimentară care să acopere nevoile populaţiei mondiale în creştere, care, conform estimărilor, va creşte cu 40% până în anul 2050, în timp ce cererea de hrană la nivel mondial se va dubla în aceeaşi perioadă.

Dezvoltarea unei politici care va asigura fermierilor obţinerea unui venit decent din producţia alimentară reprezintă un aspect politic cheie. Aceasta are o importanţă fundamentală din punctul de vedere al salvgardării producţiei alimentare. Dacă piaţa nu poate să asigure acest obiectiv, el ar trebui realizat prin intermediul unei politici adecvate.

  Glenis Willmott (PSE), în scris. −−Delegaţia laburistă va vota în favoarea raportului privind PAC şi siguranţa alimentară mondială, în pofida unor rezerve puternice privind poziţia adoptată referitoare la PAC.

Noi nu suntem de acord cu rolul proeminent atribuit PAC în asigurarea siguranţei alimentare şi nici cu critica adusă reformei PAC, care a înregistrat o trecere de la producţia cantitativă la cea calitativă, făcându-se aluzie la faptul că aceasta ar fi subminat siguranţa noastră alimentară. Considerăm că este necesar să modernizăm politica noastră agricolă şi nu să ne întoarcem la politica bazată pe producţie care a încurajat supraproducţia masivă şi distorsionarea pieţelor, subminând abilitatea altor ţări de a produce şi comercializa bunuri agroalimentare.

Totuşi, considerăm că raportul aduce în discuţie multe aspecte foarte importante ale problemei siguranţei alimentare globale, precum recunoaşterea importanţei siguranţei alimentare în calitate de prioritate politică cheie pentru UE, solicitarea unui nivel mai mare de colaborare la nivel global, solicitarea mai multor investiţii în ţările în curs de dezvoltare în scopul dezvoltării capacităţii lor de producţie şi cererea ca agricultura să fie plasată în centrul agendei de dezvoltare a UE. Toate aceste puncte sunt importante în egală măsură şi ne solicită să privim dincolo de viziunea îngustă a celor care au folosit acest aspect drept justificare pentru o PAC mai intervenţionistă şi protecţionistă şi să aprobăm raportul.

- Raport: Genowefa Grabowska (A6-0475/2008)

  Jan Andersson, Göran Färm şi Åsa Westlund (PSE), în scris. −(SV) Noi, social-democraţii suedezi, am votat în favoarea raportului dnei Grabowska referitor la perspectivele de dezvoltare a dialogului civil în cadrul Tratatului de la Lisabona. Consolidarea dialogului cu societatea civilă este important pentru crearea unei Uniuni Europene care să asculte şi să reprezinte punctele de vedere ale cetăţenilor săi. De asemenea, suntem de acord cu solicitările din raport ca lucrările din Consiliu să fie mai deschise, pentru ca societatea civilă să poată participa la dialog într-un mod semnificativ.

Totuşi, am dori să specificăm că, din punctul nostru de vedere, este greşit ca bisericilor şi comunităţilor religioase să le fie atribuit un statut special în rândul organizaţiilor societăţii civile. Bisericile şi comunităţile religioase ar trebui să participe la dialogul cu instituţiile Uniunii în acelaşi mod ca şi celelalte organizaţii.

  Adam Bielan (UEN), în scris. – (PL) Doamnă preşedintă, orice iniţiativă, menită să aducă mai aproape cetăţenii de instituţiile care acţionează în numele lor, ar trebui sprijinită. Totuşi, trebuie să ne asigurăm că iniţiativa propusă nu va fi transformată, prin impulsul propriu, într-o altă instituţie. Eu aprob raportul, deoarece fiecare pas întreprins pentru a aduce cetăţenii mai aproape de autorităţile care iau decizii în numele lor este un pas către o democraţie mai bună şi mai transparentă. Totuşi, aş dori să subliniez faptul că, la fel ca în cazul fiecărui dialog, şi în cel privind Tratatul de la Lisabona ar trebui luată în considerare opinia fiecărei părţi.

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. −Acest raport face referire la Tratatul de la Lisabona, care, permiteţi-mi să vă reamintesc, nu este în vigoare. Prin urmare, este destul de prezumţios, să nu spunem arogant, să invocăm Tratatul de la Lisabona de parcă ar fi deja un fapt real.

În caz că aţi uitat: Tratatul de la Lisabona a fost desfiinţat de voinţa poporului irlandez. Irlandezii au stopat proiectul deoarece şi-au dorit o altfel de Europă. Votând astfel, populaţia Irlandei a vorbit, de asemenea, în numele tuturor cetăţenilor din fiecare stat membru, inclusiv în numele meu, cărora guvernele le-au refuzat un referendum.

Irlanda a fost forţată să organizeze al doilea vot, însă este puţin probabil ca poporul irlandez să accepte să fie tratat cu atâta lipsă de respect.

Pe viitor, ar trebui să evităm să ne discredităm prin discutarea unor scenarii ipotetice ca Tratatul de la Lisabona. Acest lucru serveşte doar la expunerea indiferenţei arogante a UE faţă de opinia democratică.

Eu am votat împotriva acestui raport.

  Koenraad Dillen (NI) , în scris. −(NL) Poate că trăiesc pe altă planetă, însă îmi aduc aminte că olandezii şi francezii au respins Constituţia Europeană într-un referendum democratic în 2005. Acea constituţie este dată uitării, cel puţin, dacă ne numim democraţi. Tratatul de la Lisabona, care nu este decât o versiune modificată a Constituţiei, a avut aceeaşi soartă, fiind respins într-un referendum democratic de către poporul irlandez.

Cu toate acestea, Europa refuză să accepte opinia poporului şi doreşte să bage Constituţia pe gâtul europenilor, pe uşa din spate, pretinzând că situaţia este roz şi vorbind despre un aşa-numit „dialog cu cetăţenii în cadrul Tratatului de la Lisabona” cu cel mai mare cinism.

Acesta trebuie să fie un „dialog cu cetăţenii”, „o cultură puternică a consultării şi a dialogului”, raportoarea, în cinismul său, citând încă o dată articolul 10 din Tratatul privind Uniunea Europeană: „Fiecare cetăţean are dreptul de a participa la viaţa democratică a Uniunii”. Acest lucru poate fi adevărat, însă Europa nu ţine cont de vocea democratică a poporului.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris. −Raportul dnei Genowefa Grabowska prevede mecanisme sporite de participare şi modele de dialog civil în cadrul Uniunii Europene. Raportul face referire la prăpastia dintre membrii Uniunii şi relaţia pe care aceştia o au cu instituţiile care îi deservesc. Recunoaşte nevoia de a spori dialogul civil, în vederea păstrării angajamentului de a îndeplini obiectivele proiectului european.

Recenta respingere a Tratatului de la Lisabona în Irlanda a fost cauzată, parţial, de diferenţele dintre perceperea Uniunii şi realitatea din Uniune. Abordarea lipsei generalizate de informaţii reprezintă un pas cheie spre realizarea unui parteneriat democratic adevărat. Esenţială pentru această propunere este insistenţa ca dialogul să fie reciproc, ca opiniile exprimate trebuie să fie luate în considerare şi respectate.

În acest raport, dna Grabowska subliniază că transparenţa şi caracterul reprezentativ sunt componente esenţiale ale dialogului civil activ şi ale unei democraţii participative adevărate. Un Consiliu mai deschis şi accesibil, o cooperare interinstituţională sporită şi mai integrată, o utilizare mai bună a resurselor noi de media ca mijloace de legătură cu cetăţenii şi de acordare a asistenţei pentru instituţiile societăţii civile vor contribui la apropierea Europei de cetăţenii săi. Din aceste motive sprijin raportul dnei Grabowska.

  Bairbre de Brún şi Mary Lou McDonald (GUE/NGL), în scris. −Noi sprijinim orice efort de a acorda cetăţenilor, comunităţilor şi organizaţiilor societăţii civile un cuvânt de spus în ceea ce priveşte procesele de luare a deciziilor politice, inclusiv în cadrul UE.

Totuşi, nu considerăm că Tratatul de la Lisabona reprezintă un progres real în acest domeniu. În plus, considerăm că, pentru ca Iniţiativa Cetăţenilor propusă să aibă sens, Comisia ar trebui să-şi asume, din punct de vedere legal, obligaţia de a întocmi o carte albă prin care să ofere un răspuns la propunere sau să prezinte baza juridică din tratat în temeiul căreia nu se poate întreprinde nicio acţiune.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acesta este încă un raport orientat împotriva majorităţii din Parlamentul European, prin efortul de a încerca să „vândă” proiectul Tratatului de la Lisabona cu orice preţ, o sarcină care nu s-a dovedit a fi uşoară, având în vedere rezultatele referendumurilor anterioare. Aceste eforturi repetate au, cel puţin, un merit: ele demonstrează clar cât de dificil şi chiar dureros este pentru susţinătorii tratatului să găsească argumente pentru a-l promova.

Nu există niciun fel de propagandă – şi acesta este subiectul raportului – care poate ascunde natura antidemocratică a insistenţei liderilor UE de a forţa desfăşurarea unui alt referendum în Irlanda, pentru a impune tratatul propus. Noi nu împărtăşim punctul de vedere limitat al celor care consideră că dezvoltarea „dialogului civil” sau a „iniţiativei cetăţeanului” este suficientă pentru a contracara natura unei propuneri care împiedică cetăţenii fiecărui stat membru să îşi definească viitorul colectiv şi care insistă asupra unor măsuri care au drept rezultat locuri de muncă nesigure, un program de muncă prelungit, concedieri mai uşor de făcut şi privatizarea serviciilor publice.

Nu există nicio propagandă care să poată ascunde conţinutul neoliberal, federalist şi militarist al acestui proiect de tratat. Din această cauză am votat împotrivă.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Raportul dnei Grabrowska recomandă dialogul permanent dintre toate instituţiile europene şi „reprezentanţii” societăţii civile, pentru a defini politicile şi a întocmi legislaţia la nivel UE, cu alte cuvinte, o organizare formală şi obligatorie a „democraţiei” participative la nivel de Uniune.

Problema este că „democraţia” participativă nu este decât un paravan pentru cei care resping democraţia adevărată: permite restricţionarea dialogului la cele mai active organizaţii, care rar sunt cele mai reprezentative, şi pare că testează părerile cetăţenilor în avans, pentru a putea să refuze consultarea lor într-un mod adecvat mai târziu.

Dacă Europa Bruxelles-ului doreşte să îşi asculte cetăţenii, ar trebui să ia în considerare refuzul de către francezi şi olandezi al Constituţiei europene şi să abandoneze Tratatul de la Lisabona, care nu este decât o copie a Constituţiei. Dacă ar fi luate în considerare sondajele de opinie, aşa cum doreşte raportorul, ar trebui oprite negocierile pentru aderarea în calitate de membru a Turciei, deoarece majoritatea cetăţenilor Europei sunt împotrivă. Dacă este corect să respectăm principiul că deciziile trebuie luate cât mai aproape de cetăţeni, atunci Europa ar trebui să înceteze să ne mai conducă viaţa de zi cu zi. Atunci ar avea credibilitate când ar vorbi despre democraţie.

  Anna Hedh (PSE), în scris. −(SV) Eu am votat în favoarea raportului dnei Grabowska referitor la perspectivele de dezvoltare a dialogului civil în cadrul Tratatului de la Lisabona. Consider că este important să consolidăm dialogul cu societatea civilă, pentru a crea o Uniune Europeana care ascultă şi reprezintă părerile cetăţenilor săi. De asemenea, sunt de acord cu solicitarea, exprimată în raport, ca lucrările Consiliului să fie mai deschise, pentru a permite societăţii civile să participe la dialog într-un mod semnificativ. Cu toate acestea, consider că includerea Tratatului de la Lisabona nu a fost necesară, deoarece acesta nu mai este relevant după votul „împotrivă” în cadrul referendumului din Irlanda.

De asemenea, este greşit ca bisericilor şi comunităţilor religioase să li se acorde un statut special printre organizaţiile societăţii civile. Bisericile şi comunităţile religioase ar trebui să participe la dialogul cu instituţiile Uniunii în acelaşi mod ca şi celelalte organizaţii.

  Jörg Leichtfried (PSE), în scris. −(DE) Sunt de acord cu raportul referitor la perspectivele de dezvoltare a dialogului civil în cadrul Tratatului de la Lisabona.

Consider că dialogul civil este foarte important, pentru ca cetăţenii UE să poate pătrunde în esenţa domeniilor de activitate ale reprezentanţilor lor aleşi.

Aş dori să subliniez observaţia referitoare la faptul că dialogul dintre UE şi cetăţenii săi ar trebui să fie un dialog reciproc, deoarece nu este suficient doar să ne informăm ţările din care provenim cu privire la implementarea proiectelor; trebuie, de asemenea, să ne ascultăm cetăţenii şi să le luăm în serios opiniile.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. −(SV) Tratatul de la Lisabona nu a fost adoptat. A fost respins de către participanţii la votul din Irlanda, într-un referendum, şi, prin urmare, trebuie considerat mort. Ceea ce a fost, în esenţă, acelaşi proiect de tratat, fusese deja respins în cadrul referendumurilor din Franţa şi Ţările de Jos.

Cu toate acestea, majoritatea federalistă din Parlamentul European nu este dispusă să asculte, insistând, în schimb, asupra unei Uniuni guvernate, chiar într-o măsură mai mare, la nivel supranaţional, în pofida faptului că cetăţenii săi şi-au exprimat scepticismul în cadrul multiplelor referendumuri şi că, dacă li s-ar oferi posibilitatea, şi-ar manifesta scepticismul în şi mai multe ţări.

Modul de lucru demonstrat de majoritatea federalistă din Parlamentul European arată ce fel de dialog civil îşi doreşte. Ei doresc să asculte numai acele părţi ale societăţii civile care fac parte din tiparul federalist.

În afara procedurii legislative, raportul prezentat nouă nu este foarte impresionant. Punctul 9 din raport susţine că toate instituţiile UE ar trebui să păstreze registre actualizate ale tuturor organizaţiilor non-guvernamentale relevante. Aceasta presupune o sporire inutilă a birocraţiei care nu va duce nicăieri. În plus, la punctul 11 din raport se vorbeşte despre promovarea activă a unui punct de vedere european în rândul cetăţenilor UE. Cum ar putea fi definit acest „punct de vedere european”?

Cu toate acestea, cel mai negativ aspect din raport îl constituie apelul exprimat la punctul 22 de a oferi asociaţiilor şi organizaţiilor societăţii civile europene un temei juridic comun la nivelul UE. Această propunere reprezintă încă un pas spre construirea unui stat UE.

Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. −(DE) Poate părea foarte frumoasă discuţia despre o dezbatere publică privind Tratatul de la Lisabona, în toate limbile. În pofida tuturor manevrelor de camuflaj, oamenii au înţeles foarte bine că un tratat care se aseamănă în proporţie de 95% cu Constituţia UE respinsă nu este o soluţie genială, deşi UE încearcă să îl reprezinte astfel.

De asemenea, este interesant că, având în vedere că dorim să desfăşuram acest dialog în toate limbile, nu suntem nici măcar în poziţia de a ne asigura că preşedinţia Consiliului deţine un site web integrat disponibil în cele mai vorbite limbi ale Uniunii, şi anume engleza, franceza şi germana. De asemenea, probabil, părem ridicoli în faţa cetăţenilor noştri în proslăvirea noilor iniţiative civile prevăzute în Constituţie, ca pas spre o mai mare democraţie, având în vedere că referendumurile sunt repetate până când este obţinut rezultatul dorit de UE. Deoarece această iniţiativă poate fi încă o pură campanie pro-Constituţia UE, pentru care au fost cheltuiţi deja destui bani, am votat împotriva raportului Grabowska.

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris. − Am votat favorabil acest raport întrucât în Europa societatea civilă joacă un rol important în procesul de integrare europeană, transmiţând instituţiilor europene opiniile şi solicitările cetăţenilor Uniunii.

Pentru ca Uniunea Europeană să-şi realizeze scopurile şi obiectivele politice sunt necesare o dezbatere publică mai amplă, un dialog civil mai eficient şi o dezvoltare a conştiinţei politice, elemente recunoscute în acest raport.

De asemenea, raportul evidenţiază importanţa expertizei pe care societatea civilă o pune la dispoziţia instituţiilor şi subliniază rolul şi semnificaţia funcţiilor de informare şi de sensibilizare pe care le are dialogul civil.

Îmi exprim speranţa că iniţiativele existente ale UE, care urmăresc o implicare sporită a societăţii civile în procesul integrării europene, vor continua şi pe viitor. Mă refer aici la iniţiative precum Europe by Satellite, Agora cetăţenilor şi forumurile tematice pentru cetăţeni.

Sper ca acest raport să stimuleze Consiliul Uniunii Europene în sensul facilitării şi simplificării accesului la lucrările sale, aceasta reprezentând o condiţie de bază pentru iniţierea unui veritabil dialog cu societatea civilă.

  Zuzana Roithová (PPE-DE), în scris. – (CS) Doamnelor şi domnilor, salut faptul că raportul atrage atenţia asupra nevoii de dialog civil într-o perioadă în care ţările europene trec printr-o criză democratică. Oamenii fie nu înţeleg, fie nu sunt interesaţi de subiecte care nu au legătură cu grijile lor de zi cu zi. Prezenţa scăzută a alegătorilor la alegerile europene este o consecinţă logică a faptului că cetăţenii europeni nu ştiu ce contribuţie pozitivă ar putea avea legislaţia europeană pentru ei şi nu cred că votul lor poate avea vreo influenţă. Este puţin cunoscut faptul că Tratatul de la Lisabona consolidează democraţia participativă. Sunt de acord cu dna Grabowska, că statele membre ar trebui să ofere mai mult sprijin fundamental organizaţiilor non-guvernamentale. Cu toate acestea, este necesar să ne asigurăm că ele sunt reprezentative şi transparente. Am sprijinit raportul şi pentru că îi solicită Comisiei să publice listele organizaţiilor non-guvernamentale care au aplicat propunerile acesteia în timpul pregătirilor legislative. Acest lucru va reduce, cu siguranţă, anonimitatea în cadrul întregului proces şi va face ca organizaţiile non-guvernamentale să devină mai reprezentative. De asemenea, din punctul meu de vedere, campania electorală pentru Parlamentul European le oferă o oportunitate excelentă membrilor Parlamentului European de a explica ce decizii luăm la Strasbourg, cum participă societatea civilă în activitatea noastră şi cum va putea să participe după adoptarea Tratatului de la Lisabona.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. – (PL) Tratatul de la Lisabona acordă dialogului cu cetăţenii statutul unui imperativ. Acesta are un caracter obligatoriu pentru toate politicile şi sferele de activitate ale UE.

Succesul dialogului depinde de caracterul reprezentativ şi, prin urmare, de angajamentul puternic al entităţilor cheie. Autorităţile naţionale, regionale şi locale ar trebui să utilizeze metoda dialogului, astfel încât cetăţenii să poată experimenta democraţia participativă în practică.

Trebuie să admitem că Uniunea Europeană are multe de făcut în domeniul comunicării şi, în special, în domeniul dialogului cu cetăţenii.

Cetăţenii UE trebuie să se asigure că nu vor fi luate decizii la nivel european fără implicarea lor şi că, prin votul în cadrul alegerilor, ei vor influenţa cu adevărat forma acestor decizii.

Eu sprijin întru totul apelul raportoarei de a încuraja promovarea iniţiativelor în domeniul dialogului cu cetăţenii.

  Charles Tannock (PPE-DE), în scris. −Este prematur să discutăm despre ce se va întâmpla după ce va intra în vigoare Tratatul de la Lisabona. Tratatul este în suspensie şi încă mai este posibil să fie respins prin vot a doua oară de către cetăţenii irlandezi într-un nou referendum anul acesta.

În acest caz, nu ar trebui să ne comportăm de parcă Tratatul de la Lisabona ar fi deja în vigoare. Făcând acest lucru, suntem acuzaţi de aroganţă şi lipsă de respect pentru procesul democratic, care trebuie încheiat într-un fel sau altul.

În plus, nu aprob cheltuirea fondurilor UE pentru promovarea Tratatului de la Lisabona prin intermediul dialogului civil sau prin orice alte metode. Noi dispunem de o mass-media liberă şi de democraţii puternice în statele membre şi suntem capabili să conducem această dezbatere conform propriilor condiţii, fără ca lucrurile să fie influenţate de Comisie. De fapt, în ţara mea, Marea Britanie, încercările Comisiei de a promova, în continuare, integrarea UE tind să fie contraproductive.

Eu, ca şi alţi conservatori britanici, doresc să văd că Uniunea Europeană se îndreaptă în altă direcţie, făcând mai puţin şi mai bine.

Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

  Frank Vanhecke (NI), în scris. −(NL) Raportul Grabowska este încă un exemplu al modului scandalos în care acest Parlament tratează principiile pe care susţine că le serveşte. „Dialogul cu cetăţeanul în cadrul Tratatului de la Lisabona”: ce glumă bună! Tratatul de la Lisabona, care este fosta constituţie europeană deghizată, a fost expediat la maculatură în cadrul referendumurilor din Ţările de Jos şi Franţa, şi, ulterior, în Irlanda. Alte ţări nici nu îndrăznesc să organizeze un referendum.

Dacă Europa doreşte un dialog cu cetăţeanul, ar trebui să înceapă prin respectarea democraţiei. Dacă rezultatul unui referendum nu este pe placul nomenclaturilor eurocratice, acest lucru nu înseamnă neapărat că publicului participant la vot îi lipsesc neuroni. Este adevărat tocmai contrariul! În orice caz, am votat cu hotărâre împotriva acestui raport. Nec spe, nec metu sau fără speranţă sau frică.

  Anna Záborská (PPE-DE), în scris. – (FR) Autorităţile europene trebuie să fie deschise la dialog şi cooperare cu cetăţenii şi organizaţiile societăţii civile. Oricine poate contribui la binele comun.

Cu toate acestea, anumitor grupuri de interese, lobby-uri care nu reprezintă binele comun, nu ar trebui să li se permită să se infiltreze în procesul legislativ sub pretextul dialogului cu societatea civilă. Accesul la dialog trebuie să fie echitabil.

Insist ca dialogul să aibă loc, în special, cu asociaţiile care reprezintă vocea celor mai sărace persoane şi familii. Lupta împotriva sărăciei extreme şi a inechităţilor sociale nu va avea un succes prea durabil fără un dialog permanent cu familiile şi persoanele care trăiesc sărăcia extremă în viaţa de zi cu zi. Acest dialog este dificil, dar reprezintă o necesitate. Autorităţile europene, naţionale, regionale şi locale nu pot alege calea cea mai uşoară, când noi construim o societate inclusivă şi o Europă pentru toţi. În ceea ce priveşte cele mai bune practici, ar trebui să acordăm recunoaşterea cuvenită activităţii Comitetului Economic şi Social European şi a Mişcării Internaţionale ATD – Fourth World care, începând cu anul 1989, au organizat sesiuni europene ale universităţilor din lumea a patra, care au permis existenţa unui dialog structurat între reprezentanţii autorităţilor şi oamenii care au trăiesc în condiţii de sărăcie extremă.

- Raport: Barbara Weiler (A6-0514/2008)

  Gerard Batten (IND/DEM), în scris. −M-am abţinut de la acest vot, deoarece, deşi eu şi Partidul Independenţei din Marea Britanie sprijinim, în totalitate, egalitatea între bărbaţi şi femei, în Marea Britanie există deja o legislaţie privind egalitatea, care poate fi modificată sau îmbunătăţită, atunci când este necesar, de către propriul nostru parlament responsabil şi ales în mod democratic. UE este antidemocratică şi subdemocratică şi nu este protectoarea legitimă a drepturilor nimănui.

  Sylwester Chruszcz (UEN), în scris. – (PL) Eu sprijin raportul Weiler şi îmi exprim susţinerea pentru măsurile menite să transpună directiva privind combaterea practicilor comerciale neloiale ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii pe piaţa internă. Ideea creării unei liste negre de practici comerciale neloiale, nu numai pentru relaţiile comercianţi – consumatori, ci şi pentru relaţiile între comercianţi, este lăudabilă. De asemenea, sprijin mecanismele de monitorizare şi asigurare a punerii în aplicare a reglementărilor legale privind protecţia consumatorului împotriva practicilor neloiale şi iniţiativa de a crea o bază de date publică privind măsurile naţionale adoptate în transpunerea Directivei privind combaterea practicilor comerciale neloiale. Din punctul de vedere al consumatorului polonez şi european, iniţiativa este valoroasă.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Noi ne-am abţinut de la votul pentru raportul Weiler referitor la protecţia consumatorilor şi a companiilor împotriva practicilor neloiale şi a publicităţii înşelătoare, deoarece avem critici importante privind acest raport.

Prima este că legislaţia europeană privind aceste probleme este prezentată ca directivă, cu alte cuvinte, statele membre sunt relativ libere în ceea ce priveşte resursele pe care le utilizează pentru a îndeplini obiectivele ce le-au fost trasate. Dorinţa de uniformitate a raportoarei, atât în esenţă, cât şi sub forma legislaţiei naţionale, va rămâne la stadiul de dorinţă, dacă nu va exista o intervenţie inacceptabilă din partea Uniunii Europene în sistemele juridice şi administrative ale statelor membre, fără niciun beneficiu real pentru consumatori.

Al doilea comentariu se referă la faptul că principala valoare adăugată pe care Uniunea Europeană o aduce în aceste zone constă în ajutorul acordat în soluţionarea disputelor transfrontaliere. Această problemă nu a fost soluţionată în mod adecvat nici în textele aplicabile actuale, nici în cele solicitate.

Principalele obiective ale acestei legislaţii nu ar trebui să constea în existenţa lor în sine, ci în a proteja consumatorii şi companiile.

  Małgorzata Handzlik (PPE-DE), în scris. – (PL) Directiva privind practicile comerciale neloiale şi Directiva privind publicitatea înşelătoare şi comparativă au o semnificaţie imensă în ceea ce priveşte sporirea încrederii consumatorilor şi o mai mare securitate juridică pentru comercianţii de pe piaţa internă. Acest lucru are o semnificaţie aparte pentru tranzacţiile transfrontaliere, care sunt din ce în ce mai comune pe piaţa europeană. Autorităţile naţionale de protecţie a consumatorilor încă mai întâmpină dificultăţi în întreprinderea de acţiuni corespunzătoare în ţara ţintă, în cazul acestor tranzacţii.

Transpunerea, punerea în aplicare şi asigurarea respectării acestor directive sunt esenţiale pentru atingerea obiectivelor lor. Din păcate, multe state membre nu şi-au îndeplinit această obligaţie, ceea ce nu contribuie la construirea unor relaţii corespunzătoare între comercianţi şi consumatori.

În 2007, Comisia Europeană a folosit pentru prima dată sistemul „EU Sweep” ca instrument pentru a verifica şi pentru a asigura respectarea punerii în aplicare a legislaţiei privind protecţia consumatorului în ceea ce priveşte site-urile companiilor aeriene. Au fost constatate neregularităţi în 43,6% dintre site-urile scanate, ceea ce nu face decât să confirme necesitatea unei monitorizări mai intense în legătură cu asigurarea respectării dispoziţiilor existente.

Salut iniţiativa Comisiei de creare a unei baze de date publice privind măsurile naţionale adoptate pentru transpunerea acestor directive.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. −UE a înregistrat progrese semnificative în îmbunătăţirea drepturilor consumatorilor. Este dezamăgitor faptul că unele state membre încă nu au transpus Directiva privind practicile comerciale neloiale; Parlamentul a lansat astăzi un mesaj clar cu privire la faptul că aceste state membre ar trebui să rezolve neajunsurile respective.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. −(DE) Am adoptat o directivă UE privind protecţia consumatorilor împotriva practicilor comerciale neloiale şi publicităţii înşelătoare în anul 2005. Cu toate acestea, încă mai refuzăm să protejăm cetăţenii de apelurile telefonice primite de pe internet, de apeluri telefonice publicitare nedorite şi de restul înşelătoriilor. Companiile care înşeală se ascund în spatele căsuţelor poştale, al oamenilor-paravan şi îşi schimbă numele.

Dacă sunt prinse, acestor companii le sunt aplicate amenzi ridicol de mici, care nu au niciun efect de intimidare. Este necesară mărirea drastică a amenzilor, în special a celor pentru încălcări repetate. Este important pentru clienţii care au fost înşelaţi să poată solicita o despăgubire, altfel nu îi ajutăm deloc. Schimbările planificate vor îmbunătăţi situaţia pentru consumatori, din această cauză am votat în favoarea raportului.

  Zuzana Roithová (PPE-DE), în scris. – (CS) Salut dezbaterea asupra raportului referitor la transpunerea, aplicarea şi asigurarea respectării Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor pe piaţa internă faţă de consumatori şi ale Directivei 2006/114/CE privind publicitatea înşelătoare şi comparativă. Aceste directive formează baza protecţiei consumatorilor în UE, iar ele trebuie aplicate în mod consecvent în statele membre, în special în cazul cumpărăturilor pe internet. Piaţa internă nu trebuie să fie fragmentată, iar comercianţii şi consumatorii trebuie să se supună aceloraşi reguli şi să fie protejaţi, indiferent de statul membru în care vând sau cumpără. Trebuie să vă atrag atenţia asupra faptului că unele state membre, inclusiv Republica Cehă, au întârziat în transpunerea directivelor respective în legislaţia lor naţională. Acum, cel mai important este dacă autorităţile naţionale de supervizare le vor impune comercianţilor ce desfăşoară practici incorecte să aplice aceste reguli. Reducerile din perioada de după Crăciun reprezintă o oportunitate excelentă pentru verificare. De asemenea, este necesar ca instituţiile europene să acorde sprijin, pentru o mai bună colaborare, consiliilor naţionale ale audiovizualului care monitorizează conformitatea cu directivele referitoare la mass-media şi este în interesul nostru ca supervizarea să aibă loc în mod consistent pe teritoriul întregii UE.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, votez în favoarea raportului dnei Weiler referitor la transpunerea, aplicarea şi asigurarea respectării Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi ale Directivei 2006/114/CE privind publicitatea înşelătoare şi comparativă.

Sunt ferm convins că punerea în aplicare adecvată a directivei va permite publicului să fie pe deplin informat asupra drepturilor sale. Extinderea drepturilor consumatorilor, prin intermediul Directivei privind practicile comerciale neloiale, trebuie susţinută prin măsuri necesare pentru facilitarea exercitării acestor drepturi.

Sunt de acord cu raportoarea, atunci când susţine că transpunerea, aplicarea şi asigurarea respectării directivelor privind combaterea practicilor comerciale neloiale şi a publicităţii înşelătoare comparative au o importanţă fundamentală pentru atingerea obiectivelor trasate în directive, în special în ceea ce priveşte diversele metode şi sisteme de aplicare şi implementare utilizate de statele membre, complexitatea anumitor concepte juridice conţinute în directive, cantitatea şi natura exhaustivă a standardelor naţionale ce guvernează practicile comerciale neloiale şi publicitatea înşelătoare şi, de asemenea, domeniul complex de aplicare al directivei. În final, sunt încântată de iniţiativa colegei mele, al cărei obiectiv îl constituie reglementarea legală a unui subiect de o importanţă uriaşă pentru Comunitate.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. – (PL) Susţin, cu siguranţă, raportul Barbarei Weiler referitor la transpunerea, aplicarea şi asigurarea respectării Directivei privind practicile comerciale neloiale pe piaţa internă şi a Directivei privind publicitatea înşelătoare şi comparativă.

Problema publicităţii înşelătoare şi comparative în tranzacţiile dintre comercianţi a fost reglementată prin introducerea unei singure directive consolidate. Problema practicilor comerciale neloiale în relaţiile comercianţi – consumatori a fost reglementată de Directiva 2005/29/CE.

Directivele au fost întocmite pentru a spori încrederea consumatorilor (protecţia oferită lor a crescut, datorită întocmirii unei „liste negre” de practici comerciale care ar trebui interzise şi a unei armonizări mai bune a protecţiei consumatorilor împotriva practicilor neloiale) şi pentru a acorda o mai mare securitate juridică pentru comercianţi.

Poate fi atins un nivel mai înalt de protecţie, dacă dispoziţiile directivei vor fi însoţite de măsuri legale ce permit asigurarea efectivă a respectării lor. Prin urmare, statele membre trebuie să îşi examineze sistemele juridice şi să sporească claritatea procesului de transpunere.

Schimbările introduse trebuie sprijinite prin proceduri clare pentru punere în aplicare şi măsuri eficiente de remediere, care vor acorda consumatorilor dreptul de a pretinde despăgubiri pentru pierderile suferite de pe urma practicilor comerciale neloiale, proceduri cum ar fi mecanismele de monitorizare a protecţiei consumatorilor în legătură cu site-urile companiilor aeriene, utilizate pentru prima dată în 2007. Ar trebui luată în considerare desfăşurarea unor campanii de informare şi a unor campanii pentru îmbunătăţirea nivelului de instruire al consumatorilor pe tema drepturilor consumatorilor şi a utilizării lor.

- Raport: Pedro Guerreiro (A6-0485/2008)

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. −(SV) Noi, social-democraţii suedezi, am votat împotriva raportului referitor la abordarea ecosistemică în gestionarea pescuitului. Noi considerăm că raportul nu specifică clar că politica în domeniul pescuitului trebuie stabilită în baza criteriilor de mediu şi de dezvoltare durabilă, ca punct de pornire. În plus, raportul se concentrează prea mult pe împiedicarea reformelor necesare privind politica în domeniul pescuitului şi protejează interesele industriei pescuitului pe scară largă.

  Duarte Freitas (PPE-DE), în scris. – (PT) Pe scurt, acest raport din proprie iniţiativă al Parlamentului European are drept scop integrarea cerinţelor comunitare privind conservarea mediului marin în politica comună în domeniul pescuitului (CFP), unul dintre obiectivele operaţionale ale acesteia fiind implementarea treptată a unei abordări ecosistemice în gestionarea pescuitului.

Punctele fundamentale ale acestui raport, pe care aş dori să le evidenţiez, constau în faptul că se consideră că sistemul actual de capturi totale admisibile şi de cote nu serveşte scopului CFP reformat, dovedindu-se inadecvat atât pentru sectorul piscicol al Comunităţii, cât şi pentru conservarea stocurilor de peşti.

Ar trebui stabilite urgent sisteme alternative de gestionare şi, în acest context, consider că UE ar trebui să se grăbească să discute abordări alternative, având în vedere că unele, cum ar fi gestionarea bazată pe drepturile de pescuit (de exemplu), sunt fundamentale în ţări ca Statele Unite, Noua Zeelandă, Norvegia şi Islanda, toate având o tradiţie puternică şi un potenţial crescut în sectorul piscicol.

Reformularea planului de regenerare pentru merluciu şi crevete este un alt punct fundamental care ar trebui avut în vedere.

Eu am votat în favoarea acestui raport.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. – (PT) Deşi nu sunt de acord cu întregul conţinut al rezoluţiei adoptate, aceasta conţine o serie de obiective şi principii importante care ar trebui să prevaleze într-o politică în domeniul pescuitului.

Va fi îndeosebi de importantă reafirmarea şi apărarea acestor obiective şi principii după cum a făcut-o Partidul Comunist Portughez - PCP - în mod consecvent), multe dintre acestea nefiind respectate de politica comună în domeniul pescuitului (deşi unele sunt incluse în aceasta), atunci când Comisia Europeană anunţă ca va prezenta, în luna aprilie a anului viitor, o carte verde privind viitorul politicii comune în domeniul pescuitului, indicând o posibilă reformă a acestei politici în 2012.

Având în vedere obiectivele şi intenţiile care au fost stabilite de Comisia Europeană şi de alte instituţii UE cu privire la viitorul industriei piscicole, acest sector din Portugalia - care trece printr-o criză profundă, din cauza politicilor oneroase urmate timp de decade la nivel naţional şi comunitar - ar trebui să fie alert şi să se mobilizeze împotriva unor măsuri noi şi mai oneroase. Dacă vor fi adoptate şi aplicate, aceste măsuri vor aduce distrugerea unei mari părţi din acest sector strategic, cu consecinţe negative pentru Portugalia.

O asemenea politică nu este o concluzie de la sine înţeleasă.

Există politici alternative pentru industria piscicolă din Portugalia.

Acestea sunt politici propuse şi apărate de PCP atât la nivel naţional, cât şi în Parlamentul European.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. −Eu am votat în favoarea raportului dlui Guerreiro. Raportul observă corect că politica UE în domeniul pescuitului ar trebui să promoveze modernizarea şi dezvoltarea durabilă a industriei piscicole, salvgardând viabilitatea şi sustenabilitatea socio-economică a resurselor piscicole, garantând aprovizionarea cu peşte pentru public şi securitatea şi suveranitatea alimentară, păstrarea locurilor de muncă şi a condiţiilor de trai îmbunătăţite pentru pescari. Toate acestea constituie opusul a ceea ce a realizat CFP în ultimele trei decade şi, prin urmare, eu sprijin repatrierea gestionării pescuitului.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, eu am votat în favoarea raportului dlui Guerreiro privind CFP (politica comună în domeniul pescuitului) şi abordarea ecosistemică în gestionarea pescuitului. Este extrem de important să nu confundăm politica maritimă cu cea piscicolă: sunt totalmente de acord cu raportorul în această privinţă.

O politică în domeniul pescuitului trebuie să se bazeze pe principiul că există o interdependenţă între bunăstarea comunităţii piscicole şi sustenabilitatea ecosistemelor din care aceasta face parte integrantă, în special prin recunoaşterea naturii specifice şi a importanţei pescuitului de coastă la scară redusă şi a pescuitului artizanal.

De asemenea, sunt de acord cu afirmaţia colegului meu referitoare la faptul că sarcina principală şi cea mai importantă în domeniul gestionării pescuitului, ca activitate care implică exploatarea resurselor regenerabile, este de a controla (în mod direct sau indirect) efortul piscicol total pentru a garanta capturi maxime sustenabile. Dacă adoptăm această abordare, vom face încă un pas spre realizarea obiectivelor stabilite de Uniunea Europeană.

- Raport: Christa Klaß (A6-0443/2008)

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Şi în acest caz, compromisul final a luat în cele din urmă în considerare criticile pe care le-am făcut cu privire la propunerea iniţială, în special cu privire la indicatorii şi ţintele de reducere, măsurile şi calendarul de reducere a riscurilor şi pericolelor asociate cu pesticidele şi dependenţa de pesticide. După părerea noastră, este mai rezonabil să nu fie cuantificate aceste obiective încă de la început, pentru a nu crea mai multe obstacole pentru agricultura la scară redusă.

De asemenea, este binevenit faptul că scutirea de la inspecţia obligatorie a echipamentului şi accesoriilor incluse în propunerea iniţială a Comisiei este menţinută şi că s-a renunţat la inspecţia obligatorie a orice, inclusiv a echipamentelor şi accesoriilor utilizate de fermele mici familiale.

Noi considerăm că această diferenţiere - în practică şi în principiu - între fermele de familie şi sectorul agricol intensiv ar trebui să fie prezentă în toate deciziile. Întâmplător, ar trebui să se ţină cont, întotdeauna, de faptul că nu fermele mici de familie şi metodele non-intensive de producţie au cauzat ESB, criza dioxinelor, a nitrofuranilor şi alte dezastre alimentare...

De aceea, am votat în favoarea compromisului.

  Duarte Freitas (PPE-DE), în scris. – (PT) Sunt de acord cu raportoarea şi o felicit pentru raportul final.

Intrarea în vigoare a acestei directive va fi extrem de importantă în ceea ce priveşte presiunea în creştere pentru modificarea urgentă a politicii de reducere a riscurilor generate de pesticide care, în UE, a fost caracterizată de o anumită lipsă de informare şi de inspectare a practicilor şi a produselor. Pentru a proteja sănătatea umană şi mediul, este vital să contribuim la schimbarea abordării privind pesticidele agricole.

Acest document este fundamental, deoarece stabileşte reguli pentru informarea şi instruirea persoanelor care folosesc pesticidele şi solicită inspectarea echipamentelor. De asemenea, interzice pulverizarea aeriană (permisă numai în cazuri de absolută necesitate şi acolo unde nu există alternative). Un alt aspect pozitiv este posibilitatea ca fiecare stat membru să definească domeniile de protecţie şi cele de risc.

  Robert Goebbels (PSE), în scris. – (FR) Eu m-am abţinut de la votul pentru „pachetul referitor la pesticide”, pentru a protesta împotriva acestei metode antidemocratice de înaintare a compromisurilor către Parlamentul European, negociate în trialoguri informale între Consiliu, Comisie şi reprezentanţii Parlamentului European, care se bazează exclusiv pe compromisurile la care s-a ajuns în cadrul unei singure comisii parlamentare. De fapt, prin evitarea unei dezbateri democratice adecvate în primă lectură, nu numai că este anulat dreptul fiecărui membru de a face modificări, dar această situaţie produce o legislaţie europeană concepută în dezacord cu transparenţa democratică.

În plus, legislaţia adoptată în final este, în multe privinţe, excesivă, birocratică şi contraproductivă.

  Eija-Riitta Korhola (PPE-DE), în scris. −(FI) Doamnă preşedintă, eu consider că rapoartele adoptate referitoare la pesticide şi produsele fitosanitare reprezintă cea mai bună realizare a noastră, sunt realiste şi productive şi, de aceea, le-am acordat sprijinul meu.

Deşi, chiar spre sfârşitul şedinţei plenare, unii membri au înaintat amendamente care, după părerea lor, ar fi asigurat faptul că legislaţia se bazează pe dovezi ştiinţifice mai puternice, acordând în acelaşi timp unor state membre individuale posibilitatea de derogare, pentru majoritatea membrilor a fost clar că ar fi nepotrivit să începem să tratăm cu lipsă de respect rezultatele negocierilor dintre Parlament şi Consiliu, chiar dacă amendamentele erau justificate.

Raportul privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare a încins spiritele. Interesele şi abordările naţionale contradictorii şi lipsa acordului în Consiliu au fost reflectate în dispoziţia Parlamentului. Dezbaterea a fost aprigă şi în cadrul grupului nostru. Cu toate acestea, feedback-ul din partea factorilor interesaţi din acest sector a demonstrat că legislaţia este consecventă şi va permite realizarea obiectivelor stabilite de UE pentru acest domeniu, protejând în acelaşi timp mediul şi sănătatea publică.

  Carl Lang (NI), în scris. – (FR) Studiile de impact realizate de institutele şi centrele tehnice franceze demonstrează că proiectul de revizuire a directivei europene privind pesticidele ar putea duce la dispariţia de pe piaţă a multor produse.

Este important ca acest proiect să le ofere fermierilor din Uniune mijloace de protecţie a culturilor lor. Fără aceasta, producţia agricolă ar putea să scadă în mod considerabil şi ar putea exista un impact semnificativ asupra producţiei zootehnice.

Sectoare agricole întregi ar putea fi condamnate în Franţa şi în Europa şi ar fi ameninţat însuşi rolul agriculturii, care constă în hrănirea cetăţenilor noştri cu produse sănătoase şi diversificate.

Fără a pune la îndoială nevoia de a proteja consumatorii şi utilizatorii, noua reglementare nu trebuie să ameninţe inovaţia sau diversitatea în ceea ce priveşte substanţele chimice. Prin urmare, trebuie să includă imediat soluţii alternative.

Aceasta este singura soluţie pentru evitarea migraţiei unei mari cantităţi din producţia agricolă, a locurilor de muncă şi a bunăstării aferente.

Confruntându-ne cu aceste provocări cruciale pentru fermieri, în calitate de producători de legume, fructe şi cereale, trebuie să rămânem vigilenţi în ceea ce priveşte reformele actuale şi măsurile întreprinse pentru implementarea lor la nivel naţional.

  Astrid Lulling (PPE-DE), în scris. −(DE) Eu am votat în favoarea ambelor compromisuri la care s-a ajuns în cadrul trialogului dificil de negociere dintre Parlament, Consiliu şi Comisie.

Pesticidele sunt de neevitat în agricultura modernă. Ele garantează utilizarea optimă a terenurilor agricole în Europa, asigurând prin urmare un standard înalt al producţiei alimentare.

Desigur, sunt mulţumit de faptul că s-a ţinut cont de rezoluţia mea adoptată în noiembrie, cu privire la faptul că trebuie să se acorde o atenţie deosebită autorizării pesticidelor toxice pentru albine, pentru a ne asigura că pesticidele care s-au dovedit periculoase pentru acestea nu vor fi autorizate.

Obiectivul este eficienţa, adică atât cât este necesar şi cât mai puţin posibil. Reducerea lineară a numărului de produse ar fi o nebunie. Fermierii au nevoie de suficiente produse diversificate, chiar şi numai pentru a evita rezistenţa la acumulare.

Desigur, mă îngrijorează în continuare efectele reale ale reglementării agriculturii, viticulturii şi horticulturii în ceea ce priveşte aprovizionarea lor cu pesticide şi preţurile şi încă nu cunoaştem impactul asupra sectoarelor industriale afectate. O evaluare de monitorizare este indispensabilă aici.

Sunt încântat de faptul că Luxemburgul se află acum în aceeaşi zonă cu Belgia şi Germania, fiind posibil pentru fermieri şi viticultori să utilizeze aceleaşi produse de ambele părţi ale graniţei. Problema Franţei trebuie soluţionată cu înţelegere.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, eu am votat în favoarea raportului prezentat de dna Klaß referitor la directiva-cadru privind utilizarea durabilă a pesticidelor. Sunt de acord în totalitate cu adoptarea directivei Parlamentului European şi a Consiliului.

Scopul directivei este de a reduce impactul pesticidelor asupra sănătăţii umane şi a mediului. Prin urmare, reducerea cantitativă a utilizării pesticidelor ar trebui să reprezinte unul dintre scopurile practice ce urmează a fi atins, în special, prin stabilirea unor ţinte şi prin implementarea planurilor de acţiune naţionale. Controalele ar trebui să fie mult mai restrictive pentru a proteja la maximum sănătatea publică. De asemenea, consider că etichetele ataşate acestor produse ar trebui să fie clare şi inteligibile pentru toţi, astfel încât să fie cunoscute efectele asociate utilizării fiecărui element în parte.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. −(NL) În cadrul dezbaterii de ieri am menţionat că găsesc onorabil compromisul actual şi că Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană din Parlamentul European îl va susţine. Cu toate acestea, aş dori să evidenţiez faptul că, pentru a ajunge la un consens cu lobby-ul agricol şi cu industria pesticidelor, a trebuit să facem câteva concesii. Încă regret faptul că am renunţat la obiectivul de 50%.

Drept rezultat, totul depinde de ambiţia fiecărui stat membru. Este foarte posibil ca statele membre să nu fie prea ambiţioase, ceea ce ar putea duce la prea multe rezerve. În plus, rezultatul obţinut în legătură cu stabilirea zonelor tampon la marginea cursurilor de apă a fost moderat. Acest aspect este, de asemenea, lăsat în seama statelor membre. O distanţă minimă stabilită la nivel european ar fi fost de preferat, din punctul de vedere al mediului şi al sănătăţii publice. Cu toate acestea, aspectul pozitiv constă în faptul că locurile publice frecventate de grupuri vulnerabile (parcurile, spaţiile sportive şi recreaţionale, şcolile etc.) vor fi protejate mai bine. Acestui sector i s-a acordat deja atenţie în Flandra şi acum urmează să-i fie acordată atenţie de către toate guvernele din Europa.

- Raport: Hiltrud Breyer (A6-0444/2008)

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. −Această legislaţie poartă marca UE - este un caz clasic de folosire a unor mijloace disproporţionate pentru a soluţiona o problemă de mică dificultate. Efectul său asupra activităţilor din domeniul agriculturii şi horticulturii din nord-estul Angliei, regiunea pe care o reprezint, va fi considerabil.

Fără nicio îndoială, întreprinderile comerciale vor renunţa la locuri de muncă şi chiar vor înceta relaţiile comerciale. Cu siguranţă, fermierii noştri, deja supuşi unor numeroase obligaţii, se vor confrunta cu şi mai multă birocraţie. Fără nicio îndoială, producţia agricolă va scădea. Prin urmare, faptul că dezbatem şi problema siguranţei alimentare globale în această săptămână este de-a dreptul ironic. Pesticidele sunt esenţiale pentru cultivarea hranei şi ele sunt deja supuse unui regim de siguranţă sever.

Nimeni nu contestă importanţa protecţiei mediului, însă această legislaţie este lipsită de echilibru. Este excesiv de prescriptivă şi lipsită de flexibilitate. Comisia nu a reuşit să realizeze un studiu de evaluare a impactului suficient de cuprinzător şi de actualizat.

Din aceste motive am votat împotriva propunerii prezentate.

  Charlotte Cederschiöld, Christofer Fjellner, Gunnar Hökmark şi Anna Ibrisagic (PPE-DE), în scris. −(SV) Astăzi am votat în favoarea raportului dnei Breyer referitor la introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare. Reglementarea menită să îmbunătăţească atât siguranţa alimentară, cât şi impactul produselor fitosanitare asupra mediului, este corectă şi importantă.

De la prima lectură în Parlamentul European, analizele au demonstrat că ar exista riscul ca reglementarea să fie extrem de vastă şi lipsită de flexibilitate şi ar putea să facă imposibilă cultivarea la scară comercială a culturilor comune (morcovul şi ceapa, de exemplu) în Suedia. Nu ajută cu nimic faptul că evaluările de impact ale reglementărilor diferă în ceea ce priveşte concluziile importante, de exemplu, cele ale Inspectoratului suedez pentru produse chimice şi ale echivalentului său britanic, Direcţia de securitate a pesticidelor. Noi regretăm faptul că în a doua lectură în Parlament nu a existat posibilitatea de a vota pentru clarificarea acestui aspect, însă, în acelaşi timp, am dori să subliniem că textul adoptat conţine îmbunătăţiri faţă de cel adoptat în primă lectură în Parlament.

Am fi dorit să vedem că acordul dintre Parlamentul European şi Consiliu este luat în considerare, ceea ce ar avea efectul de clarificare a reglementării, astfel încât utilizarea periculoasă să fie interzisă mai clar, în timp ce protecţia plantelor necesară, responsabilă şi sigură - care riscă acum să fie interzisă - să fie permisă în continuare.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Compromisul la care a ajuns Parlamentul European reprezintă o renunţare la propunerile maximaliste referitoare la eliminarea substanţelor active, în special la implicaţiile negative pe care aceste propuneri le-ar fi avut în ceea ce priveşte insecticidele şi pesticidele. Acest lucru este valabil, în special, în ţări ca Portugalia, în care recoltele de fructe şi legume, cartofi şi măsline sunt afectate grav de dăunători şi de anumite boli, ca nematodul lemnului de pin şi cancerul de scoarţă şi unde, din cauza lipsei unei campanii eficiente de protecţie a plantelor, aceşti dăunători şi boli produc daune serioase, în special în fermele familiale.

Deşi noi avem multe dubii în privinţa anumitor aspecte ale compromisului, ca, de exemplu, problemele referitoare la metodele non-chimice de control şi prevenire şi la combaterea dăunătorilor şi gestionarea culturilor, considerăm că este corect să se aplice principiul recunoaşterii reciproce a autorizaţiilor pentru produsele fitosanitare şi crearea unor zone ce cuprind regiuni cu tipuri de soluri şi caracteristici climatice asemănătoare.

Totuşi, insistăm asupra faptului că este necesar ca studiile să ne ofere o imagine corectă a consecinţelor acestor măsuri asupra productivităţii şi, prin urmare, asupra venitului fermierilor, astfel încât aceste costuri să poată fi suportate de întreaga societate, având în vedere că discutăm despre cerinţe privind siguranţa alimentară şi cea a mediului.

  Glyn Ford (PSE), în scris. −Eu am votat împotriva amendamentelor la raportul Breyer. A existat un grad de panică inutilă creată în Marea Britanie cu privire la acest raport, prevestind „sfârşitul agriculturii convenţionale, aşa cum o ştim”. Aceasta nu este poziţia adoptată de fermierii din alte state membre.

Cu toate acestea, impactul real este neclar, având în vedere neputinţa de a efectua o evaluare satisfăcătoare a impactului propunerii în forma sa actuală. Prin urmare, eu sprijin ideea derogării după 2015, când autorizaţiile actuale expiră, în cazul în care vreun stat membru este îngrijorat cu privire la disponibilitatea unor pesticidele cu efecte semnificative asupra recoltelor.

  Duarte Freitas (PPE-DE), în scris. – (PT) Acest document va contribui la armonizarea legislaţiei privind pesticidele.

Eu sunt de acord cu raportul adoptat, în special deoarece aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a autorizaţiilor pentru produsele fitosanitare va pune capăt dezechilibrului concurenţial care există între diverse state membre (cu pieţe de mărimi diferite) şi va reduce, în mod special, preocupările cu privire la siguranţa alimentară şi a mediului. Crearea a trei zone care să includă regiuni cu tipuri de sol şi caracteristici climaterice asemănătoare este foarte benefică. Ar exista riscul grupării împreună a unor situaţii total diferite.

Problema substanţelor perturbatoare pentru sistemul endocrin are, după părerea mea, o bază fundamentală: textul propus se bazează pe o opinie ştiinţifică. Problema substanţelor perturbatoare pentru sistemul endocrin este că, spre deosebire de substanţele cancerigene sau mutagene, ele nu au parametri toxicologici, însă produc o varietate de efecte, începând cu dereglări hormonale minore şi până la malformaţii genitale şi/sau cancer.

Este important să reglementăm substanţele care au un efect advers demonstrat asupra sănătăţii umane.

Reglementarea are o bază legală triplă (agricultura, piaţa internă şi sănătatea publică), ceea ce, în opinia mea, este un lucru pozitiv.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. −(DE) În ultimii ani, Uniunea a crescut în mod constant valorile limită şi, prin urmare, o reducere era de mult timp aşteptată. Faptul că pesticide extrem de dăunătoare pentru sănătate vor fi interzise constituie un progres, deşi s-a efectuat prea puţină cercetare în acest sens. Utilizarea cumulativă a pesticidelor, la care se recurge pentru a depăşi valorile limită specificate, încă mai reprezintă o cauză de îngrijorare. Ştim încă prea puţine despre posibilele interacţiuni şi specificaţiile legale în acest domeniu sunt depăşite.

Măsura în care documentaţia şi trasabilitatea sunt realmente eficace poate fi pusă la îndoială. Scandalurile privind carnea din ultimii ani demonstrează cât este de uşoară falsificarea etichetelor. În final, dar nu în ultimul rând, deşi impunem producătorilor şi fermierilor noştri specificaţii cu privire la pesticide, importăm produse din ţări cu cerinţe mai relaxate în acest domeniu. Episodul cu jucăriile chinezeşti ar trebui să fie o lecţie pentru noi. Reglementările planificate constituie un pas în direcţia corectă, de aceea am votat în favoarea lor, însă este nevoie de mult mai mult.

  Bill Newton Dunn (ALDE), în scris. −Eu am votat împotriva concluziilor şi recomandărilor trialogului dintre Consiliu, Comisie şi Parlament, deoarece:

- această legislaţie urmează a fi adoptată într-o prea mare grabă, deoarece atât Parlamentul, cât şi Comisia îşi vor încheia mandatul în această vară, ceea ce nu reprezintă, însă, un motiv suficient pentru a elabora legi în grabă;

- nu a fost realizată o evaluare a impactului propunerilor;

- recomandările nu se bazează pe principii ştiinţifice solide, ci mai mult pe temeri emoţionale legate de cauzele dispariţiei alarmante a albinelor la nivel mondial sau de sănătatea umană;

- fermierii pe care îi reprezint în Lincolnshire şi East Midlands m-au rugat în unanimitate să votez împotriva propunerilor şi, întrucât ei sunt oameni practici care ne cultivă hrana, opiniile lor ar trebui respectate.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, eu am votat în favoarea raportului prezentat de dna Breyer referitor la introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare. Sunt de acord cu obiectivele şi scopurile care constau în asigurarea unui nivel înalt de protecţie pentru sănătatea umană şi pentru mediu.

Uniunea Europeană a pus întotdeauna un accent deosebit pe subiectele referitoare la mediul înconjurător şi această reglementare este încă o strategie menită să atingă acest scop. De asemenea, sunt convins că este corect să prevedem reducerea la minimum a experienţelor pe animale, efectuarea lor numai în caz de necesitate absolută şi promovarea utilizării metodelor alternative, astfel încât animalele să fie scutite de suferinţa inutilă.

  Brian Simpson (PSE), în scris. −Eu am decis să votez împotriva acestui raport din două motive.

În primul rând, trebuie să le oferim fermierilor instrumentele de care au nevoie pentru a-şi desfăşura activitatea şi această propunere le va limita într-o mare măsură capacităţile, în special în cazul fermierilor care lucrează într-un climat umed şi au nevoie de pesticide pentru a-şi proteja recoltele şi mijloacele de trai. Nu am auzit de niciun fermier care doreşte în mod neapărat să folosească pesticide, însă acestea constituie o parte esenţială în procesul de asigurare a hranei pentru populaţia noastră la un preţ suportabil.

În al doilea rând, nu a fost realizat un studiu de evaluare a impactului acestei legislaţii, ceea ce mi se pare de neacceptat, din cauza implicaţiilor grave pe care aceasta le-ar putea avea asupra sectorului agricol.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. −(NL) Am menţionat, în cadrul dezbaterilor de ieri, că, în opinia mea, actualul compromis este unul onorabil şi că Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană din Parlamentul European îl va susţine. Cu toate acestea, aş dori să evidenţiez faptul că, pentru a ajunge la un consens cu lobby-ul agricol şi cu industria pesticidelor, a trebuit să facem câteva concesii. Indiferent din care unghi ar fi privită problema, în ceea ce priveşte criteriile de referinţă s-a ajuns la un rezultat mai slab, în comparaţie cu poziţia Parlamentului European în primă lectură.

Au fost create, în mod expres, opţiuni de derogare pentru 12 substanţe. Şi noi am avut rezerve cu privire la abordarea zonală. Considerăm că ideea creării a trei zone pe un teritoriu atât de vast este problematică, deoarece circumstanţele de mediu din cadrul acestor zone pot varia enorm. Aspectul pozitiv, însă, constă în faptul că baza legală este întemeiată pe agricultură, piaţa internă şi sănătatea publică, preocupării pentru sănătatea publică fiindu-i acordată prioritate în considerentele relevante şi în articolul 1. De asemenea, criteriile de referinţă pentru substanţele care product efecte inacceptabile asupra albinelor sunt completări binevenite. Cerinţa de a înlocui mai repede produsele periculoase cu alternative sigure a fost, de asemenea, respectată. Deşi rezultatul ar fi putut fi mai bun, am votat un compromis acceptabil.

  Catherine Stihler (PSE), în scris. −Eu am fost dezamăgită de faptul că poziţia comună a fost amendată. Aş prefera poziţia comună, deoarece aceasta ar oferi un echilibru mai bun între sănătatea publică şi producţia alimentară.

  Glenis Willmott (PSE), în scris. −Lipsa în continuare a unei evaluări complete a impactului înseamnă că Partidul Laburist din cadrul Parlamentului European nu va putea sprijini compromisul negociat între Consiliu şi raportorul Parlamentului European, deoarece nu există niciun indiciu clar cu privire la impactul acestuia asupra producţiei alimentare.

Membrii laburişti ai Parlamentului European şi-ar dori existenţa unor pesticide mai bune şi mai sigure, însă avem, de asemenea, responsabilitatea faţă de producători şi consumatori de a şti cu siguranţă care ar fi eventualele efecte ale actualei propuneri asupra producţiei agricole şi asupra preţurilor la alimente.

Deşi, cu siguranţă, compromisul nu va avea efectele catastrofale prezise de anumite grupuri, incertitudinea este destul de mare, motiv pentru care EPLP nu-l va putea sprijini.

- Rapoarte: Christa Klaß (A6-0443/2008), Hiltrud Breyer (A6-0444/2008)

  Liam Aylward, Brian Crowley, Seán Ó Neachtain şi Eoin Ryan (UEN), în scris. −Ne-am abţinut astăzi de la votul privind legislaţia referitoare la protecţia plantelor.

Este un vot foarte dificil. Am fost implicaţi în toate etapele negocierilor intense privind acest pachet controversat, până în acest punct.

În cadrul acestei legislaţii, accentul este pus pe sănătate şi pe legătura dintre substanţele chimice şi cancer. Fermierii sunt afectaţi în mod direct din cauza contactului direct. Deşi acest pachet caută să limiteze disponibilitatea substanţelor cancerigene, statele membre pot permite introducerea pe piaţă a anumitor substanţe dacă există o ameninţare serioasă la adresa sănătăţii plantelor. Propunerea caută să protejeze albinele şi să reducă birocraţia în autorizarea substanţelor. Printr-o retragere treptată a substanţelor până în 2016, vom obliga industria să găsească produse eficiente şi sigure din punct de vedere biologic.

Nu putem vota în favoarea acestei legislaţii. În pofida cererilor repetate pentru efectuarea unei evaluări de impact mai recente, Comisia nu a prevăzut niciun astfel de studiu. Noi nu putem să emitem legi fără niciun fel de baze! Produsele vor fi interzise în baza unor pericole potenţiale şi nu a unor riscuri ştiinţifice, care s-ar baza pe utilizare şi expunere. În plus, definiţia termenului de „perturbator al sistemului endocrin” nu a fost agreată la nivel ştiinţific şi am depus amendamente pentru a aştepta opinia experţilor Comisiei privind această problemă.

  Michel Teychenné (PSE), în scris. – (FR) Prin acest raport care limitează producţia şi vânzarea pesticidelor şi prin textul ce îl însoţeşte şi stabileşte cadrul pentru utilizarea lor, Europa a obţinut, în sfârşit, standarde exemplare pentru pesticide. Raportul lui Hiltrud Breyer urmează direcţia corectă. Deşi permite introducerea produselor cu risc scăzut pe piaţă, interzice 22 substanţe considerate foarte nocive.

Dacă sperăm să avem o agricultură raţională la nivel mondial, trebuie să salutăm acest pas înainte făcut de Uniunea Europeană. Forţa agriculturii europene, care utilizează din abundenţă produsele fitosanitare, nu va fi slăbită. Totuşi, prin intermediul acestor texte, UE va avea cea mai riguroasă legislaţie în lupta împotriva pesticidelor toxice.

- Raport: Wolf Klinz (A6-0497/2008)

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris. −Regimul legislativ pentru fondurile de investiţii paneuropene, organismele de plasament colective în valori mobiliare transferabile (OPCVM), a fost supus unei revizuiri importante. Aceste organisme sunt formate din scheme colective de investiţii, care, după ce au obţinut o autorizaţie într-un stat membru, pot utiliza acest „paşaport” pe întreg teritoriul Uniunii, fără a fi necesară examinarea suplimentară. În această perioadă de nesiguranţă financiară generalizată, reglementarea tranzacţiilor financiare trebuie aplicată în mod corect şi consecvent pentru a spori încrederea în acest sector.

Raportul lui Wolf Klinz propune introducerea „paşapoartelor” pentru societăţile de administrare (SA) care sunt angajate de promotorii fondurilor OPCVM. Această propunere permite administrarea transfrontalieră a fondurilor fără condiţia actuală indispensabilă de înfiinţare a unor companii de administrare complet operaţionale. Este vital să fie disponibili suficienţi administratori de fonduri pentru a supraveghea în mod adecvat paşapoartele societăţilor de administrare.

Dl Klinz a prezentat un document de compromis pe care îl pot sprijini.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. – (PL) OPCVM (organismele de plasament colectiv în valori mobiliare) sunt fonduri de investiţii armonizate care investesc în conformitate cu anumite politici de investiţie definite. Directiva-cadru OPCVM, la care face referire raportul Klinz, asigură transparenţa costurilor - şi ceea ce este deosebit de important în timpul crizei economice şi financiare în UE - un nivel înalt de protecţie a investitorului. Directiva stabileşte cerinţele de bază privind organizarea, administrarea şi supravegherea fondurilor de investiţii.

Este adevărat că, în comparaţie cu piaţa americană, fondurile europene de investiţii sunt caracterizate prin dimensiunile mici, o consecinţă a acestui fapt fiind costurile înalte pentru investitori. Prin urmare, există nevoia de a revizui pachetul OPCVM, de a-l adapta la nevoile investitorului şi de a asigura competitivitatea industriei fondurilor europene.

Schimbările propuse de raportor constau, în primul rând, în introducerea unor noi dispoziţii privind fuziunea fondurilor (respectiv ca acestea să fie tratate ca fuziuni domestice şi să păstreze neutralitatea fiscală), introducerea unui document care să ofere informaţii de bază pentru investitor (înlocuind prospectul simplificat) şi simplificarea procedurii existente de notificare prin utilizarea schimbului de informaţii direct între autorităţile de reglementare.

- Raport: Donata Gottardi (A6-0507/2008)

  Jan Andersson, Göran Färm şi Åsa Westlund (PSE), în scris. −(SV) Noi sprijinim raportul, deoarece considerăm că finanţele publice durabile sunt foarte importante. Totuşi, suntem împotriva formulării de la punctul 8, care susţine că trebuie introdusă o reducere progresivă şi accentuată a sarcinii fiscale asupra salariilor şi pensiilor de nivel mediu şi redus, prin deduceri fiscale, rate de impozitare revizuite şi compensarea piedicilor fiscale. Noi considerăm că aceste aspecte nu ar trebui tratate la nivelul UE, ci ar trebui decise de statele membre.

  Konstantinos Droutsas (GUE/NGL), în scris. – (EL) Raportul privind finanţele publice în Uniunea Economică şi Monetară (UEM) adoptă decizii antimuncitoreşti luate de Consiliu şi Comisie, menite să consolideze competitivitatea monopolurilor în scopul salvgardării profiturilor de capital şi să mute povara crizei capitaliste profunde pe umerii muncitorilor.

Este consolidat cadrul antipopular conturat de UE prin intermediul Pactului de stabilitate şi al Strategiei de la Lisabona pentru statele membre, în special cele din cadrul UEM, pentru a exercita politica financiară.

Parlamentul European, ca şi Comisia, încearcă să împiedice tendinţele centrifuge şi logica „fiecare pentru el” prin solicitarea unui grad mai mare de dedicaţie pentru finalizarea pieţei interne, armonizarea fiscală şi consolidarea concurenţei şi a regulilor pieţei.

Criticile referitoare la faptul că sumele uriaşe, puse la dispoziţie pentru a face faţă crizei, nu ajung la întreprinderile mici şi mijlocii, nemaivorbind de muncitori, ne pot înşela. Modelele învechite şi nereuşite de intervenţie a statului, în vederea acoperirii deficienţelor de pe piaţă, reprezintă nişte iluzii şi o încercare de a dezorienta muncitorii prin căutarea acceptului social pentru un sistem corupt.

Singura soluţie pentru muncitori este de a lupta pentru puterea mişcării populare şi pentru ca economia populară să răstoarne barbarismul capitalist.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Este destul de interesant că raportul recunoaşte faptul că analiza situaţiei finanţelor publice în 2007 şi în prima parte a anului 2008 „dovedeşte clar o schimbare a tendinţei economice şi perspectiva iminentă a unei încetiniri a economiei şi a creşterii, însoţite de menţinerea unei rate mai mici a inflaţiei şi de creşterea disparităţilor în materie de venituri”.

Totuşi, pentru a rezolva această criză, se prezintă, în esenţă, aceleaşi soluţii care au cauzat şi situaţia actuală, în loc să profite de această oportunitate pentru a propune schimbări ale politicilor neoliberale şi monetariste care au contribuit la crearea situaţiei grave actuale de creştere a inegalităţii, a şomajului, a muncii nesigure şi prost plătite şi a sărăciei.

Prin urmare, se insistă asupra stabilităţii preţurilor şi a Pactului de stabilitate şi de creştere, deşi cu un oarecare grad de flexibilitate, şi asupra Strategiei de la Lisabona, care, după cum ştim, a fost utilizată drept pretext pentru a continua privatizarea şi pentru a lua statului responsabilitatea pentru funcţiile sociale. Această abordare implică, de asemenea, şi ideea de stat minimal şi de eficienţă crescută a sectorului privat, cu scopul de a impune acceptarea unei aşa-numite restricţii salariale care, de fapt, are drept rezultat pierderea puterii de cumpărare a salariilor.

Din această cauză am votat împotrivă.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Ceea ce înţeleg eu din raportul dnei Gottardi referitor la finanţele publice este că nu s-a învăţat nicio lecţie de pe urma crizei mondiale.

Dna Gottardi califică drept „deficienţe ale pieţei” şi „supervizare insuficientă” ceea ce reprezintă, în realitate, un eşec al unui sistem ce ne-a fost impus timp de ani de zile: cel al dereglementării, al filozofiei extreme a pieţei libere la nivel mondial, al financializării absurde a economiei, în care piaţa conduce şi se autoreglementează. Cosmetizările vagi stabilite în cadrul reuniunii G20 sau la Bruxelles nu vor schimba în mod fundamental situaţia. Trebuie să analizăm critic dogmele economice cărora încă ne mai supunem. Criza ne-a demonstrat că libertatea totală de mişcare a bunurilor, serviciilor, capitalului şi oamenilor nu conduce la prosperitate, ci la o catastrofă. De asemenea, ne-a demonstrat că statul-naţiune constituie nivelul adecvat şi eficace pentru decizii, acţiuni şi reacţii, chiar dacă dl Sarkozy a considerat ca trebuie să fie însoţit peste tot de dl Barroso pentru a-i face pe oameni să creadă că Uniunea Europeană a fost utilă în această situaţie.

În acest context, sfaturile bune ale raportoarei privind administrarea finanţelor publice şi apelul dumneaei la respectarea Pactului de stabilitate şi de creştere nu ne sunt utile, din păcate.

  Mary Lou McDonald (GUE/NGL), în scris. −Noi considerăm binevenite unele dintre elementele pozitive ale acestui raport şi, în special, recunoaşterea nevoii de a distribui sarcinile mai corect, a importanţei cheltuielilor publice şi a unei guvernări economice sigure. Cu toate acestea, eu m-am abţinut de la vot, din cauza aderării raportului la Strategia deficitară de la Lisabona, a accentului pe competitivitate, a sprijinului acordat conceptului de flexisecuritate şi a ameninţării implicite la adresa schemelor de pensii şi a sistemului de sănătate şi de îngrijire pe termen lung sub pretextul „reformei structurale”.