Stenograma dezbaterilor

Marţi, 13 ianuarie 2009 - Strasbourg

12. Elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documente de călătorie emise de statele membre (dezbatere)

  Preşedintele. −Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0500/2008) elaborat de domnul Coelho, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la propunerea de regulament al Parlamentul European şi a Consiliului de modificare a Regulamentul (CE) al Consiliului nr. 2252/2004 privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documente de călătorie emise de statele membre (COM(2007)0619 – C6-0359/2007 – 2007/0216(COD)).

  Carlos Coelho, raportor. −(PT) Domnule preşedinte, domnule Barrot, doamnelor şi domnilor, propunerea pe care o discutăm astăzi are menirea de a modifica regulamentele aprobate în 2004 care au ameliorat şi armonizat regulamentele de securitate referitoare la protecţia paşapoartelor şi a documentelor de călătorie ale cetăţenilor Uniunii Europene împotriva utilizării frauduloase, introducând în acelaşi timp elemente de identificare biometrică. Spre deosebire de procedura din 2004, este vorba acum despre codecizie. Doresc să mulţumesc preşedinţiei franceze şi comisarului Barrot pentru angajamentul enorm pe care şi l-au asumat în acest caz pentru a ajunge la un acord în primă lectură. Aş dori de asemenea să mulţumesc raportorilor alternativi pentru activitatea şi cooperarea acestora, indispensabile pentru obţinerea acestui rezultat.

Această soluţie era necesară, dacă ne gândim că acest regulament a intrat în vigoare în 2004 şi, începând din iunie anul curent cel târziu, toate statele membre trebuiau să colecteze amprentele copiilor la naştere. Totuşi, conform studiilor existente ca rezultat al proiectelor pilot organizate în diferite state membre, colectarea este foarte dificilă, iar amprentele copiilor care nu au împlinit încă şase ani nu sunt extrem de fiabile. Este adevărat că legislatura naţională ar putea crea derogări de la această obligaţie. Totuşi, acest lucru ar însemna că până la vârsta limită pentru care a fost acordată scutirea respectivă pot fi emise numai paşapoarte temporare. Ar fi o sarcină excesivă pentru părinţi să trebuiască să obţină un paşaport pentru fiecare dintre copii de fiecare dată când doresc să călătorească în afara spaţiului Schengen.

Am reuşit prin urmare să ajungem la un acord care prevede o perioadă de patru ani în care vârsta limită va fi stabilită la 12 ani, cu o clauză derogatorie care ar permite statelor care au adoptat deja legislaţia care consacră o limită mai mică să aplice această dispoziţie, cu condiţia ca limita să nu fie mai mică de şase ani. Era aşteptată, de asemenea, o clauză de revizuire, având în vedere rezultatele studiului pe care l-am solicitat Comisiei cu privire la credibilitatea amprentelor copiilor, care să stipuleze că limita de vârstă limită va fi stabilită în mod definitiv şi armonizată pentru toate statele membre peste patru ani.

A fost introdusă o a doua derogare referitoare la persoanele care, din diferite motive, nu pot fizic furniza amprente. Recomandarea Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, „o persoană - un paşaport” a fost acceptată, de asemenea. După cum a spus Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor, este un avantaj în plus în lupta împotriva traficului cu copii.

Pentru a proteja copiii, am obţinut de asemenea un acord interinstituţional semnat de cele trei instituţii, pentru a obţine o poziţie comună privind adoptarea regulilor necesare pentru protejarea copiilor împotriva răpirii şi traficului. Iniţiativa respectivă ar trebui introdusă de Comisie în cadrul domeniului de drept civil corespunzător.

Trebuie să mărturisesc că ne confruntăm cu problema competenţei reduse a Uniunii în acest sens: emiterea paşapoartelor este o prerogativă naţională şi Uniunea Europeană poate interveni doar în ceea ce priveşte consolidarea elementelor biometrice în paşapoarte şi documente de călătorie pentru ameliorarea securităţii acelor documente în cadrul controlului la frontieră.

Trebuie să spun că am stabilit reguli care apără exercitarea competenţei comunitare, determinând ce tip de date vor fi incluse – amprente şi fotografii – şi limitele privind utilizarea acestora. Acestea pot fi utilizate doar în scopurile prevăzute de acest regulament – controlul la frontieră – şi pentru verificarea autenticităţii documentului şi confirmarea că persoana care îl poartă asupra sa este sau nu purtătorul său legitim.

Am ajuns la un acord de asemenea în privinţa a două studii: unul privind aşa-numitele „documente necesare pentru obţinerea paşaportului”, pentru a garanta că documentele care permit emiterea paşapoartelor merită aceeaşi încredere ca şi paşaportul pe care dorim să-l protejăm şi altul referitor la analizarea corespondenţei datelor la controlul de frontieră, pentru a putea studia rata de respingere falsă. Ca rezultat al acelor studii şi având în vedere clauza de revizuire de patru ani, la un moment dat, modificările necesare ar trebui introduse printr-o procedură de codecizie, fără a uita că este importantă consultarea Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor, o regulă care nu a fost din păcate luată în considerare la redactarea prezentei propuneri.

  Jacques Barrot, vicepreşedintele Comisiei. −(FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori mai întâi să mulţumesc preşedintelui Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne. Doresc, de asemenea, să mulţumesc călduros raportorului Carlos Coelho pentru acest report remarcabil şi pentru cooperarea excelentă pe care a avut-o cu Comisia în ceea ce priveşte acest aspect delicat şi sensibil.

Propunerea Comisiei este de a introduce excepţii armonizate de la cerinţa de a preleva amprente pentru ca toţi cetăţenii europeni să beneficieze de un tratament egal. În plus, Comisia a dorit să protejeze copiii de traficul de fiinţe umane făcând ca principiul recunoscut pe plan internaţional „o persoană - un paşaport” să fie obligatoriu din punct de vedere juridic.

Salut eforturile Parlamentului European de a ajunge la un acord asupra acestei propuneri în primă lectură cu privire la inserarea amprentelor în paşapoartele emise de statele membre până la 28 iunie 2009 cel târziu. Dacă nu s-ar fi ajuns la un acord, toată lumea ar fi fost obligată să furnizeze amprente, inclusiv nou-născuţii, de fiecare dată când călătoreau în străinătate cu un paşaport. Prin urmare, doresc să exprim satisfacţia Comisiei cu privire la propunerea de compromis negociată. Acum, Comisia va lucra la raportul solicitat şi cerut de Parlamentul European cât mai eficient posibil. Nu cred că este nevoie să continui. Voi asculta acum cu interes contribuţiile membrilor şi mulţumesc din nou raportorului dumneavoastră, Carlos Coelho, care a desfăşurat o activitate excelentă.

  Urszula Gacek, în numele Grupului PPE-DE. – Domnule preşedinte, sprijin cu plăcere propunerile prezentate astăzi.

Consider că există o nevoie urgentă de a crea un set comun de standarde pentru verificarea datelor biometrice. Poate colegii nu cunosc faptul că în prezent există mari discrepanţe între ţări în ceea ce priveşte gradul de rigurozitate la verificarea fotografiilor din paşapoarte, de exemplu. Multe ţări solicită ca cetăţenii care fac cerere pentru paşaport să se prezinte personal, împreună cu documentele şi fotografiile, şi în aceste cazuri ofiţerii de la biroul emitent al paşaportului pot vedea dacă acea persoană seamănă cu fotografiile prezentate.

Totuşi, în anumite ţări – poate în special în Regatul Unit – cererile prin poştă sunt norma şi autenticitatea fotografiei este confirmată doar de un „profesionist” care cunoaşte solicitantul de cel puţin doi ani. Lista persoanelor eligibile pentru a face acest lucru în Regatul Unit asigură o lectură destul de interesantă. Această verificare poate fi realizată de opticianul sau dentistul dumneavoastră, dar şi de un fotograf profesionist sau de un angajat al serviciului de pompieri – prin aceasta nu doresc să dau dovadă de lipsă de respect faţă de membrii acestor profesiuni.

De asemenea, este interesant că reguli destul de laxe de verificare există şi în Statele Unite. Verificările fotografiilor de paşapoarte pentru persoanele care le solicită pentru prima oară pot fi realizate în aşa-numitele „instalaţii acceptabile”. În realitate, acestea se referă la personalul de la poşta locală. Pare incredibil pentru o ţară atât de preocupată de securitate, ai cărei cetăţeni călătoresc fără viză în Europa, să aibă un asemenea sistem de verificare.

Deci, pentru ca paşapoartele să fie sigure, trebuie cu adevărat să utilizăm cât mai multe date biometrice fiabile, şi anume amprentele. Trebuie, de asemenea, să ne asigurăm că agenţia responsabilă pentru prelevarea şi verificarea acestora respectă aceleaşi standarde, nu numai în Uniunea Europeană, ci şi în naţiunile ale căror cetăţeni călătoresc fără viză în Europa, să ne asigurăm că şi ei întrunesc aceleaşi condiţii exigente ca şi cetăţenii noştri aici în Europa.

  Martine Roure, în numele Grupului PSE. – (FR) Domnule preşedinte, atunci când regulamentul privind elementele de securitate şi integrarea elementelor biometrice în paşapoartele europene a fost adoptat în 2004, statele membre nu au prevăzut nicio derogare de la obligaţia de a furniza amprente. Experienţa curentă arată că tehnologia existentă nu garantează că amprentele copiilor care nu au împlinit 12 ani sunt destul de fiabile pentru a putea fi utilizate ca element de securitate în paşapoarte. Salut prin urmare compromisul la care au ajuns statele membre de a stabili 12 ani ca limită de vârstă pentru prelevarea datelor biometrice, compromis care include o clauză de revizuire în trei ani. În ceea ce ne priveşte, am acceptat această derogare pentru statele membre care au adopta deja legislaţia pentru copiii care au împlinit şase ani.

Utilizarea acestor date ar fi acceptabilă numai dacă ar fi oferit cu adevărat protecţie copiilor noştri. Ceea ce încă nu este cazul. Rămânem, totuşi, deschişi la orice modificări pozitive în ceea ce priveşte tehnologia din acest domeniu. Prioritatea noastră este garantarea siguranţei copiilor noştri care călătoresc singuri pentru a evita răpirile şi traficul cu copii. Integrarea acestor date în paşapoarte dă un fals sentiment de securitate, deoarece nu împiedică trecerea frontierei de către un copil fără consimţământul părinţilor. Compromisul la care s-a ajuns cu statele membre va permite Comisiei să prezinte un raport privind condiţiile pentru minorii care călătoresc singuri în afara frontierelor externe. Acest raport va permite astfel propunerea de iniţiative care vor garanta o abordare europeană a regulilor ce protejează minorii care trec graniţele externe ale statelor membre.

Pentru a încheia, datele biometrice din paşapoarte trebuie să fie utilizate doar pentru a verifica autenticitatea unui document şi utilizarea datelor cu caracter personal sensibile cum sunt elementele biometrice este acceptabilă doar dacă este coroborată cu reguli stricte în materie de protecţie a datelor.

  Gérard Deprez, în numele Grupului ALDE. – (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori mai întâi să-l felicit pe raportorul nostru, Carlos Coelho, şi preşedinţia franceză anterioară care, după cum era de aşteptat, nu se află printre noi, pentru facilitarea unui acord în primă lectură. A fost necesară voinţa de a face acest lucru plus abilitatea de a accepta compromisul necesar. Aş dori să-l felicit în mod special pe domnul Coelho, raportorul nostru, pentru că expunerea sa de motive, pe care îmi invit colegii să o citească, este un mic giuvaer de inteligenţă şi abilitate politică.

O analiză adecvată a textului pe care îl aveţi pe masă va dezvălui un principiu major, care este de asemenea principiul revoluţionar al acestui raport. Acest principiu revoluţionar nu are nimic de-a face cu datele biometrice. Acest lucru s-a decis în 2004. Principiul este „un paşaport - o persoană”. Acest lucru pune problema copiilor şi vârsta la care pot fi prelevate amprentele acestora. Haideţi să nu ascundem faptul că a fost extrem de dificil să se ajungă la un compromis. Unii, ca şi domnul Coelho la început, doreau ca această vârstă să fie cea mai mică posibil, pentru a le oferi copiilor protecţie cât mai devreme posibil. Totuşi, acest lucru ar necesita date biometrice fiabile, care nu pot fi garantate deocamdată. În cele din urmă s-a ajuns la următorul compromis: amprentele copiilor sunt obligatorii începând cu vârsta de 12 ani. Statele care le prelevează mai devreme pot continua să facă acest lucru încă patru ani, dar în niciun caz limita de vârstă nu poate fi mai mică de şase ani; în anii următori, Comisia va raporta în ceea ce priveşte evaluarea sistemului aplicat şi, dacă este cazul, acest lucru fiind inclus în text, va introduce modificările necesare. Prin urmare, trebuie să sperăm într-un progres major al tehnologiei, deoarece idealul protecţiei copiilor ar fi să avem date biometrice fiabile şi comparabile cât mai curând posibil. Având în vedere acest lucru, putem preciza că suntem de acord cu acest text, pe care îl salut încă o dată, şi felicit raportorul, Comisia, pentru propunerea sa iniţială, şi Consiliul, pentru spiritul său de compromis.

  Roberta Angelilli, în numele Grupului UEN. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să încep prin a felicita raportorul pentru excelenta sa activitate. În calitate de raportor pentru strategia Uniunii Europene privind drepturile copilului, este de datoria mea să subliniez anumite puncte importante din raportul domnului Coelho, chiar dacă alţi colegi au făcut deja acest lucru.

În primul rând, principiul garantării unei abordări comune a regulamentelor care protejează copiii care trec graniţele noastre externe este extrem de binevenit.

În al doilea rând, principiul „un paşaport - o persoană” este important, deoarece leagă direct datele biometrice de deţinătorul documentului. Acest lucru elimină toate procedurile utilizate în prezent care permit adăugarea copiilor pe paşapoartele părinţilor. Această practică face mult mai dificilă şi lipsită de fiabilitate verificarea identităţii copilului, facilitând răpirea copiilor implicaţi în dispute şi comerţul şi exploatarea copiilor.

În al treilea rând, raportul prevede prezentarea de către Comisie a unui raport care va analiza fezabilitatea tehnică a utilizării amprentelor pentru a identifica copii care nu au împlinit 12 ani. Este extrem de important lucrul la ameliorarea sistemului şi la asigurarea fiabilităţii acestuia, în special pentru protecţia copilului.

Voi încheia spunând că, după părerea mea, va fi extrem de utilă pe viitor identificarea celor mai sofisticate, adecvate şi sigure metode tehnice de înregistrare şi, astfel, de certificare categorică a identităţii şi a vârstei unui copil cât mai repede posibil, dacă se poate chiar de la naştere.

  Tatjana Ždanoka, în numele Grupului Verts/ALE. – Domnule preşedinte, mai întâi aş dori să-i mulţumesc domnului Coelho pentru activitatea sa excelentă. Deşi avem cu toţii opinii politice diferite, domnia sa a făcut tot posibilul pentru a se ajunge la un compromis.

Grupul Verts/ALE se opune vehement introducerii extensive a biometricii până când necesitatea acesteia va fi dovedită cu siguranţă absolută. Considerăm că aceasta are implicaţii cruciale în ceea ce priveşte siguranţa datelor cu caracter personal şi drepturile fundamentale. Am votat împotriva biometricii în cazul vizelor. Suntem de asemenea împotriva biometricii în cazul paşapoartelor europene. Vedem propunerea curentă ca pe o modalitate posibilă de stabilire a unor limite pentru amprentarea oamenilor pentru un document de călătorie. De aceea, suntem mulţumiţi că s-a ajuns la un compromis cu Comisia şi Consiliul, că a fost stabilită limita de vârstă de 12 ani pentru statele membre în care amprentarea copiilor nu are loc şi că a fost stabilită limita de vârstă de şase ani pentru alte state membre.

Aş dori să subliniez încă o dată că sprijinul nostru pentru dispoziţiile privind limitele de vârstă nu înseamnă că suntem pentru amprentarea în sine. Credem cu tărie că biometrica în cazul paşapoartelor poate fi utilizată doar pentru verificarea autenticităţii documentului sau a identităţii deţinătorului. Utilizarea acestor date în alte scopuri, cum este aplicarea legii, nu este nici legitimă, nici proporţională. Nu putem fi de acord cu principiul că oricine deţine paşaportul european este un suspect obişnuit, ale cărui amprente trebuie stocate. Aceasta este poziţia noastră, dar aş dori să subliniez încă o dată faptul că îl felicităm pe domnul Coelho, Comisia şi Consiliul pentru acest compromis.

  Sylvia-Yvonne Kaufmann, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Domnule preşedinte, nu sunt în favoarea amprentării la copii mici sau chiar bebeluşi. Copiii trebuie să fie scutiţi de necesitatea de a furniza amprente biometrice pentru paşapoarte. Prin urmare, este corectă prevederea unei scutiri pentru copii în acest sens. Încă nu există cunoştinţe sigure privind utilizarea amprentelor biometrice ale copiilor care nu au împlinit 12 ani. Principala ambiguitate se referă la cât de mult timp sunt fiabile amprentele prelevate de la copiii în creştere. Dacă am utiliza doar aceste date, am putea obţine exact efectul invers, şi anume mai puţină securitate, în loc de mai multă securitate. Este prin urmare disproporţională colectarea şi utilizarea datelor a căror fiabilitate nu poate fi garantată cu certitudine absolută.

Compromisul la care s-a ajuns cu Consiliul reflectă aceste preocupări şi, datorită insistenţei Parlamentului şi datorită activităţii excelente a raportorului, s-a stabilit o limită de vârstă de 12 ani pe o perioadă de tranziţie de patru ani, timp în care se va realiza un studiu amplu pentru a cerceta fiabilitatea datelor biometrice ale copiilor. Din nefericire, compromisul furnizează de asemenea excepţii pentru statele membre care au deja legi care permit prelevarea de amprente de la copiii care nu au împlinit 12 ani. Prin urmare, este chiar şi mai important să stabilim în mod expres pe parcursul compromisului la care s-a ajuns că actul juridic european privind elementele de securitate şi datele biometrice în paşapoarte şi documente de călătorie nu poate fi folosit în niciun caz ca temei juridic de recurs pentru a stabili baze de date care conţin aceste date la nivel naţional.

  Gerard Batten, în numele Grupului IND/DEM. – Domnule preşedinte, sunt extrem de încântat să spun că Regatul Unit este exclus din acest regulament, deoarece nu face parte din spaţiul Schengen. Totuşi, guvernul britanic a declarat că se va menţine în linia regulamentului pentru a se asigura că documentele emise în Marea Britanie nu sunt considerate de clasa a doua. Acest lucru implică faptul că propunerile în cauză sunt considerate a fi de clasa întâi şi că guvernul va fi angajat de substanţa regulamentului în orice caz.

Dar, după cum arată raportul de faţă, sunt abordate tot felul de întrebări privind autenticitatea datelor biometrice şi verificarea acestora. Ce fel de documente de bază sunt utilizate la identificarea iniţială a solicitantului şi cum se poate şti cu siguranţă că acestea sunt autentice? Odată emis un paşaport, acesta nu poate fi prea util decât dacă datele conţinute pot fi comparate cu identitatea deţinătorului într-o bază de date de identitate naţională sau centralizată.

Raportul recunoaşte că ar trebui să existe mijloace de stocare extrem de sigure pentru păstrarea unor informaţii de acest gen, dar ştim cu toţii din experienţă că în Marea Britanie nu există un astfel de mijloc extrem de sigur pentru stocarea acestor date. Informaţii personale şi extrem de sensibile pentru practic milioane de persoane au fost pierdute sau dezvăluite din bazele de date guvernamentale în ultimii ani. Toată lumea în Regatul Unit ştie că informaţiile lor personale nu sunt sigure în mâna guvernului nostru.

Prezentul raport nu vorbeşte despre fiabilitatea datelor biometrice în sine. De fapt, încercarea de înscriere a biometricii de către Serviciului britanic de paşapoarte din 2004 a arătat o rată de eşec de 1 din 3 pentru recunoaşterea facială, 1 din 5 pentru amprente şi 1 din 20 pentru scanarea irisului. Identificarea biometrică este o idee atractivă, dar nu este un mecanism infailibil, după cum ne putem da seama cu toţii. Partidul Independent britanic va vota prin urmare împotriva acestui raport.

  Philip Claeys (NI). – (NL) Domnule preşedinte, după părerea mea, raportorul are perfectă dreptate atunci când atrage atenţia asupra unui număr de puncte care reies în mare parte din faptul că prelevarea, procesarea şi compararea datelor biometrice pentru paşapoarte sunt progrese relativ recente. Ar fi prin urmare raţional să revizuim întreaga procedură, după cum a fost sugerat, peste trei ani.

De asemenea, este extrem de importantă introducerea unui grad de armonizare cu privire la manipularea datelor biometrice, deoarece un lanţ nu este mai puternic decât veriga sa cea mai slabă. Teoretic, abolirea graniţelor interne în Uniunea Europeană ar fi trebuit să aibă drept rezultat o mai bună supraveghere a graniţelor externe, dar, în realitate, este evident că sistemul continuă să prezinte puncte vulnerabile destul de vizibile. Reţelele criminale internaţionale, traficanţii de droguri şi imigranţii ilegali au beneficiat toţi de pe urma acestor puncte vulnerabile. Dacă dorim un sistem de supraveghere la frontieră mai eficient, este în orice caz momentul ca datele biometrice să facă parte în mod eficient din acest sistem.

  Esther de Lange (PPE-DE). – (NL) Domnule preşedinte, aş dori să mulţumesc şi eu raportorului, colegul meu, domnul Coelho, pentru contribuţia sa. A reuşit deja să ajungă la un compromis cu Consiliul şi Comisia în primă lectură şi sprijin cu tărie acest compromis, inclusiv principiul „un paşaport - o persoană”. Totuşi, aş dori să analizez acest aspect mai în detaliu.

Acest principiu ar trebui să ofere mai multă protecţie împotriva infracţiunilor cum sunt traficul cu copii şi răpirea copiilor, deoarece fiecare copil ar trebui să aibă propriul paşaport cu un cip care conţine datele sale biometrice. Bineînţeles, acest lucru va avea un preţ. Acest lucru va fi cu siguranţă valabil în statele membre care au permis până acum includerea copiilor în paşapoartele părinţilor. În Ţările de Jos, costul maxim al unui paşaport este peste 48 EUR şi costul includerii unui copil pe paşaportul părintelui este 8,50 EUR. Pentru o familie cu trei copii acest lucru va reprezenta prin urmare dublarea costului obţinerii paşapoartelor, de la 120 EUR în prezent la peste 240 EUR. Bineînţeles, fiecare părinte ar plăti fericit acea sumă dacă ar contribui la siguranţa copilului său. Totuşi, nu este oare adevărat că, dacă poţi răpi un copil, este posibil să faci rost şi de paşaportul acestuia? După aplicarea regulamentului modificat, nu va mai fi posibilă includerea copiilor pe paşapoartele părinţilor. Totuşi, includerea unui copil pe paşaportul părintelui nu serveşte în anumite cazuri interesului siguranţei copilului, deoarece ne indică ce părinte are custodia copilului? Cum va fi posibilă atunci realizarea unor verificări eficiente asupra autorităţii părinteşti?

Peste trei ani, Comisia Europeană va trebui să analizeze necesitatea unui regulament suplimentar, de exemplu norme comunitare privind trecerea frontierei de către copii. În prezent, statele membre au opinii încă destul de împărţite în ceea ce priveşte acest aspect. Solicit Comisiei să utilizeze revizuirea respectivă pentru a analiza dacă şi cum introducerea unui singur paşaport per persoană a contribuit la diminuarea numărului de răpiri de copii. A produs compromisul actual efectul dorit sau a dus doar la anumite efecte secundare care necesită rezolvare?

Domnule comisar, siguranţa copiilor noştri necesită atenţia noastră permanentă. Astăzi facem un pas special. Dacă va fi necesară realizarea altor paşi pe termen mediu, veţi beneficia cu siguranţă de sprijinul creştin-democraţilor din acest Parlament.

  Stavros Lambrinidis (PSE). – (EL) Domnule preşedinte, faptul că părerea Parlamentului a prevalat astăzi asupra încercărilor Consiliului de a introduce înregistrările datelor biometrice pentru copii de şase ani este o victorie pentru principiul fundamental conform căruia datele cu caracter personal pot fi prelevate doar dacă se poate dovedi că este necesar, proporţionat şi, bineînţeles, util să se realizeze acest lucru, principiu care mă tem că a fost în mod frecvent ignorat de Consiliu şi Comisie în ultimii ani în iniţiativele lor legislative.

În cazul paşapoartelor şi al amprentelor copiilor, bineînţeles, copiii au nevoie de propriile paşapoarte cu elemente de identificare biometrice în efortul de a preveni răpirile, pornografia infantilă şi traficul de copii.

În acelaşi timp, totuşi, este bineînţeles ilegală colectarea de astfel de elemente de identificare, dacă acestea nu sunt necesare. În ceea ce priveşte amprentele, avem studii care arată că acestea nu sunt aproape deloc utile pentru copiii de şase ani. Amprentele lor se schimbă atât de rapid, încât paşapoartele şi elementele de recunoaştere aferente acestora sunt inutile.

Prin urmare, astăzi, Parlamentul a obţinut un echilibru. Parlamentul solicită un studiu serios din partea Comisiei pentru a vedea când pot fi cu adevărat copiii protejaţi utilizând amprentele acestora şi va permite prelevarea lor doar la vârste la care ştim sigur că acest lucru este posibil.

Pentru a încheia, în orice caz, în ceea ce priveşte elementele de identificare biometrice din paşapoarte, am spus „da” recunoaşterii titularului, „da” identificării titularului, „da” confirmării faptului că paşaportul nu a fost falsificat, dar am spus „nu” creării de fişiere cu date electronice privind milioane de cetăţeni inocenţi.

  Marek Aleksander Czarnecki (ALDE). – (PL) Introducerea paşapoartelor cu elemente biometrice de identificare a titularului este un răspuns la apelurile de angajare în lupta împotriva falsificării documentelor, terorismului şi imigraţiei ilegale. Prin urmare, este deosebit de importantă asigurarea unui nivel ridicat de încredere în procesul de prelevare a datelor biometrice şi de creare a unor standarde de bază comune privind colectarea de date, într-un mod care să garanteze securitatea şi fiabilitatea acestora.

Mă raliez propunerii raportorului pentru realizarea unei analize privind diferenţele dintre statele membre în domeniul documentelor care trebuie prezentate pentru obţinerea unui paşaport. Şi aceasta deoarece, în mod normal, securitatea acestor documente este mai scăzută decât nivelul aplicat la emiterea paşapoartelor biometrice. Astfel, există riscul ca acestea să fie falsificate mult mai uşor.

  Bogusław Rogalski (UEN). – (PL) Domnule preşedinte, armonizarea prevederilor referitoare la standardele de securitate, coroborate cu introducerea elementelor de identificare biometrice, ar trebui să aibă un efect benefic asupra verificării documentelor în timpul inspectării acestora şi este, prin urmare, un element în lupta împotriva falsificării. Aceşti factori sunt la rândul lor o garanţie a unei lupte mai eficiente împotriva criminalităţii, terorismului şi imigraţiei ilegale.

Având în vedere lipsa unor teste corespunzătoare cu privire la utilizarea noilor tehnologii, statele membre ar trebui să-şi introducă propriile cerinţe în domeniul protejării drepturilor cetăţenilor. Trebuie stabilită o limită de vârstă mai mare pentru copiii care trebuie să fie titulari de paşaport şi, de asemenea, cazurile în care un paşaport unic este emis unui titular şi copilului său (copiilor săi) fără să conţină date biometrice ar trebui să fie eliminate. Situaţiile de acest gen pot favoriza traficul cu copii, deoarece verificarea identităţii copilului este îngreunată. Pentru a împiedica acest tip de procedură, fiecare persoană ar trebui să deţină propriul paşaport.

În final, aş dori să subliniez că, pentru a asigura securitatea titularilor de paşapoarte şi de alte documente de identitate, trebuie introdus un nivel ridicat de discreţie privind procesul de prelevare a datelor biometrice.

  Adamos Adamou (GUE/NGL). – (EL) Domnule preşedinte, este o realitate că regulamentul de modificare pe care ni se cere să-l aprobăm va aduce poate o ameliorare în anumite state membre în care elemente biometrice de identificare sunt prelevate chiar şi de la bebeluşi şi va împiedica temporar anumite state membre să supună unor asemenea proceduri persoanele care nu au împlinit 12 ani şi care, în prezent, nu sunt obligate în niciun caz în anumite ţări să călătorească cu un paşaport personal.

Trebuie să evaluăm excepţiile propuse pe baza motivelor reale de adoptare a acestora, având în vedere faptul că, în ciuda limitei de vârstă pentru prelevarea elementelor de identificare biometrice, la un anumit moment vom putea fi toţi, fără excepţie, înregistraţi electronic.

Regulamentele de genul acesta menţin în special şi instituţionalizează şi mai mult utilizarea metodelor de înregistrare a datelor cetăţenilor pretutindeni – şi a câtor cetăţeni inocenţi – şi conferă dreptul de a transfera datele noastre sensibile şi personale.

Prin urmare, este de datoria noastră de a reaminti cetăţenilor cărora le vom cere peste câteva luni să-şi reînnoiască votul în favoarea principiilor şi politicilor Uniunii Europene că nu suntem în favoarea unor asemenea măsuri.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Domnule preşedinte, teoretic, colectarea datelor biometrice este cu siguranţă unul dintre modurile de garantare a faptului că paşapoartele şi documentele de călătorie nu pot fi falsificate. Înainte de toate, să sperăm că noua tehnologie ne va ajuta în lupta împotriva crimei organizate şi avalanşei de imigranţi ilegali.

Totuşi, toate statele membre trebuie să înţeleagă în acest sens că agenţia Frontex trebuie acum modernizată în ceea ce priveşte finanţarea şi personalul pentru a putea funcţiona în mod cu adevărat eficient. Dacă nu există frontiere interne, cele externe trebuie protejate în mod corespunzător. Atunci când piraţii informatici se laudă pe internet cât de uşor este să falsifici amprentele din registrele germane şi subliniază că în cazul în care cărţile de identitate se reduc la dimensiunea cărţilor de credit, fotografiile sunt şi ele micşorate, făcând recunoaşterea biometrică mai dificilă, este suficient să începem să ne îndoim de această tehnologie.

Un lucru este sigur: dacă sunt utilizate date biometrice, protecţia datelor trebuie să fie garantată pentru noi, cetăţenii normali.

  Edit Bauer (PPE-DE). – (HU) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, înainte de toate aş dori să-i mulţumesc colegului meu, domnului Coelho, pentru activitatea sa excelentă. Aş dori să comentez doar un punct din raport.

Experienţa recentă a demonstrat că traficul de fiinţe umane şi, în special, traficul de copii atinge niveluri îngrijorătoare atât în interiorul Uniunii Europene, cât şi în afara acesteia. Prin urmare, consider că este un pas pozitiv înainte faptul că minorii vor putea pe viitor să treacă frontierele externe ale Uniunii Europene cu propriile paşapoarte. Din perspectiva traficului cu copii, acest lucru poate pe de o parte să ofere o mai mare securitate, dar, pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că un copil care are propriul document poate călători cu absolut oricine.

Consider regretabil faptul că propunerea comună nu a menţionat că paşapoartele minorilor ar trebui să conţină, în afara datelor acestora cu caracter personal, cele ale persoanei sau ale persoanelor care deţin răspunderea părintească pentru ei. Este adevărat că primul articol din propunere menţionează că un raport va fi prezentat de Comisie privind condiţiile pentru copiii care călătoresc singuri sau însoţiţi în afara graniţelor externe ale statelor membre şi că aceasta va face propuneri, după caz, privind protecţia copiilor care trec graniţele externe ale statelor membre.

Acest lucru oferă oportunităţi pentru viitor şi, prin urmare, solicit Comisiei ca, împreună cu toate organizaţiile implicate în acest aspect, cum sunt OSCE, OCDE, UNICEF, UNHCR, OIM şi nu în ultimul rând Europol, să evalueze în comun evoluţiile înregistrate şi să facă paşii necesari pentru a le oferi copiilor o protecţie mai eficientă. Experienţa a demonstrat că numărul de copii victime ale traficului uman creşte în mod constant.

  Armando França (PSE). – (PT) Domnule preşedinte, domnule Barrot, doamnelor şi domnilor, îi felicit pe domnul Coelho, pe doamna Roure şi pe ceilalţi membri pentru munca lor. În decembrie 2004, Consiliul a adoptat Regulamentul privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documente de călătorie emise de statele membre. A trebuit acum să facem paşi noi spre combaterea răpirii şi a traficului cu copii.

Utilizarea de paşapoarte de către copii conform principiului „un paşaport - o persoană” poate fi un mijloc fundamental în câştigarea acestei bătălii dificile şi importante. În ţara mea, Portugalia, prelevarea amprentelor copiilor care au împlinit şase ani este deja o practică îndelungată, motiv pentru care poate nu am nicio obiecţie împotriva acesteia. Ca susţinător al cauzei europene, consider că este importantă existenţa unei armonizări în acest sens. Mă linişteşte să ştiu că statele membre care, ca şi Portugalia, au stabilit acum mult timp în urmă şase ca vârsta minimă pentru prelevarea de amprente, nu vor trebui să-şi modifice legislaţia naţională.

Trebuie să subliniez că securitatea paşapoartelor care este consolidată acum nu se termină odată cu existenţa unui paşaport. Paşaportul în sine corespunde unui nivel ridicat de securitate, începând cu depunerea documentelor necesare pentru emiterea paşapoartelor, urmată de prelevarea datelor biometrice, până la verificarea şi controlul corespondenţelor la punctele de frontieră. Prezentul raport este încă un pas în afirmarea drepturilor persoanelor şi în garantarea securităţii acestora.

  Mihael Brejc (PPE-DE). – (SL) Mă raliez raportului elaborat de domnul Coelho, care a redactat un text excelent, ca de obicei. Sunt de acord cu propunerile exprimate, inclusiv cu cea care se referă la principiul „un paşaport - o persoană”.

Totuşi, aş dori să aud ceea ce Comisia, în special, sau poate colegul meu, domnul Coelho, au de spus despre ceea ce trebuie făcut atunci când un copil călătoreşte singur, neînsoţit de părinţi, deoarece nu există o politică uniformă cu privire la ce documentaţie trebuie să poarte copiii care călătoresc asupra lor. Propunerea raportorului este ca numele persoanelor care deţin răspunderea părintească să fie imprimate pe paşaportul copilului. Totuşi, uneori, copiii călătoresc însoţiţi de alţi membri ai familiei şi pot, de fapt, chiar să locuiască cu aceştia şi aşa mai departe. Pe scurt, trebuie să fim rezonabil de flexibili în acest sens.

Pe de altă parte, îngrijorarea mea este că nimeni nu a discutat practicabilitatea călătoriei unui copil de şase ani neînsoţit. Poate fi posibil cu avionul (să nu discutăm acum posibilele traume pe care copilul – un băieţel sau o fetiţă de şase ani – le poate experimenta în avion), deoarece copilul poate fi însoţit până la avion, aşteptat la destinaţie şi predat unuia dintre părinţi, de exemplu, sau unei alte persoane. Totuşi, ce aranjamente ar fi pertinente atunci când copiii călătoresc cu trenul, autobuzul sau alte mijloace de transport public? Cum ar fi monitorizată călătoria în aceste cazuri? Dacă există părinţi care sunt destul de iresponsabili pentru a-şi trimite copiii în asemenea călătorii, cred că ar trebui să adoptăm o poziţie mai pozitivă în acest sens şi să spunem că nu li se permite copiilor să călătorească singuri la vârste atât de fragede. Acest lucru poate suna oarecum dur, dar, deoarece înainte s-a menţionat deja cât de preţioşi sunt copiii, aspectul răpirilor şi aşa mai departe, ar trebui de asemenea să adoptăm o atitudine mai îndrăzneaţă în acest sens.

Aş dori de asemenea să întreb Comisia cum stau lucrurile cu declaraţia comună a Consiliului şi Parlamentului European privind securitatea documentelor originale necesare pentru emiterea unei vize. Şi asta deoarece mă îngrijorează faptul că, dacă acest lucru este adevărat, sistemul dintr-un anumit stat membru ar putea permite existenţa abuzurilor la punctul de emitere. Aş adresa o întrebare finală Comisiei sau poate domnului Coelho: ce ar trebui să facem atunci când oamenii ajung la un punct de trecere a frontierei, dar datele din paşapoartele lor nu corespund cu cele existente în bazele de date oficiale? Cred că ar trebui să includem o instrucţiune în avantajul copilului sau, mai degrabă, al pasagerului.

  Wolfgang Kreissl-Dörfler (PSE). – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, mii de copii pe an cad victime traficanţilor de copii şi un număr şi mai mare sunt răpiţi. Un studiu actual arată că victimele acestor infracţiuni sunt minorii neînsoţiţi. De aceea, salutăm faptul că în modificările aduse regulamentului vechi, Comisia Europeană ia acum în considerare copiii. Atunci când solicităm ca aceştia să aibă datele biometrice incluse în paşapoarte de la o anumită vârstă, aceasta nu se datorează unei isterii în masă, pe care nu o împărtăşesc, ci faptului că dorim să le oferim copiilor noştri o protecţie mai bună. Totuşi, o asemenea protecţie poate fi oferită numai dacă fiecare copil are propriul paşaport care conţine datele sale biometrice şi numele persoanelor responsabile pentru el.

Ca în cazul oricăror prelevări de date, este deosebit de important pentru grupul meu să se garanteze cel mai înalt nivel de securitate posibil la prelevarea, stocarea şi procesarea datelor biometrice ale tuturor cetăţenilor; de asemenea, trebuie să putem întotdeauna urmări cine are acces la ce date. Regulamentele şi deciziile Consiliului referitoare la acest aspect prevăd mecanisme şi organisme de control foarte stricte pentru a preveni abuzul de date. Trebuie să menţionez că am mare încredere în autorităţile mele naţionale, spre deosebire de multe companii private, dintre care unele sunt capabile de a transmite date neprotejate terţilor prin subterfugii de securitate scandaloase şi să primească bani pentru acest lucru. De aceea este atât de important pentru autorităţile naţionale să capitalizeze credibilitatea dobândită şi să lucreze îndeaproape cu autorităţile de protecţie a datelor. Contrar celor întâmplate în cazul de faţă, acest lucru include onorarea de către Comisia Europeană a obligaţiilor sale legale de a consulta ofiţerii europeni de protecţie a datelor.

(PT) Aş dori să-l felicit pe prietenul meu Carlos Coelho pentru activitatea sa excelentă în cadrul acestui Parlament. Mulţumesc foarte mult.

  Dushana Zdravkova (PPE-DE) . – (BG) Mulţumesc, Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, aş dori să felicit raportorul, pe domnul Coelho, pentru echilibrul atins în acest raport între asigurarea unui nivel mai mare de securitate pentru documentele internaţionale de călătorie şi protejarea datelor cu caracter personal şi a integrităţii umane a cetăţenilor Uniunii Europene. Sugestiile făcute pentru ameliorarea unui anumit număr de cerinţe tehnice vor sprijini lupta împotriva criminalităţii transfrontaliere, imigraţiei ilegale şi traficului de fiinţe umane. Pentru ţări de frontieră ca Bulgaria, expuse unei presiuni intense a fluxurilor migratorii şi a activităţilor crimei organizate internaţionale, introducerea rapidă şi de succes a noilor standarde va fi extrem de importantă în sensul protejării graniţelor externe ale Uniunii Europene.

Din nefericire, în ţara mea avem câteva cazuri serioase care implică dispariţia unor copii despre care nu se ştie încă nimic nici acum. De aceea, simt că acest raport furnizează orientări corecte pentru viitoarea evoluţie a standardelor pentru elementele de securitate şi biometrice din paşapoarte pentru cetăţenii cei mai tineri ai Europei. Introducerea principiului „un paşaport - o persoană” le va furniza un nivel şi mai ridicat de securitate atunci când vor călători în afara teritoriului Uniunii Europene. Propunerea de a introduce informaţii suplimentare în paşapoartele copiilor mai mici de 18 ani va limita oportunităţile pentru activităţile ilegale de trafic cu copii. Când este vorba despre aplicarea regulamentului în cadrul legislaţiilor lor naţionale, statele membre trebuie, în mod evident, să ia în considerare posibilele repercusiuni financiare pentru familiile numeroase. Acest lucru a fost menţionat de asemenea de câţiva antevorbitori. Libertatea de mişcare nu trebuie să fie restricţionată pentru acele familii din cauza faptului că trebuie să plătească sume importante pentru paşapoartele copiilor lor.

Pentru a încheia, în ceea ce priveşte aspectul liberei circulaţii a persoanelor în interiorul Uniunii Europene, cred că trebuie abolită limita privind vârsta la care persoanele au dreptul de a primi cartea de identitate, deoarece acest lucru va încuraja şi garanta de asemenea libera circulaţie a celor mai tineri cetăţeni ai Uniunii Europene.

  Genowefa Grabowska (PSE). – (PL) Domnule preşedinte, aş dori să încep prin a felicita raportorul şi să precizez că susţin raportul elaborat de domnia sa. Consider că raportul nu este doar important, ci şi bun. Poate voi începe cu afirmaţia care a fost făcută aici conform căreia paşaportul este un document emis de statele membre în conformitate cu regulamentele naţionale. Este adevărat că avem paşapoarte diferite, în afara coperţilor, dar este important să obţinem un echilibru între măsurile de securitate a acelor paşapoarte, pentru ca acestea să identifice un cetăţean al Uniunii Europene sau o altă persoană care intră pe teritoriul Uniunii Europene şi să reziste în acelaşi timp infracţiunilor, care implică în mare măsură paşapoartele, cum sunt imigraţia ilegală, terorismul, traficul cu copii sau falsificarea documentelor. Echilibrul a fost găsit, cred, în acest raport. Nu există indicaţii că restricţiile pe care le includem în raport vor influenţa sau restricţiona în vreun fel statele membre în ceea ce priveşte emiterea paşapoartelor.

Doresc să atrag atenţia asupra unui principiu la care mă raliez pe deplin: principiul „un paşaport - o persoană”. În ceea ce priveşte copiii, este un principiu bun, dar nu aş dori să fie o barieră financiară pentru părinţii care doresc paşapoarte individuale pentru copiii lor, dar care pot avea mijloace financiare limitate. Aş dori, de asemenea, să atrag atenţia asupra unui punct mai slab din raport, deşi raportorul l-a menţionat deja, şi anume faptul că tehnologiile moderne, netestate, trebuie să fie reevaluate şi este bine că peste trei ani vom putea să facem acest lucru. Pledez de asemenea pentru ca rolul Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor să fie luat totuşi în considerare. Această instituţie din cadrul Uniunii Europene trebuie să fie implicată mai mult în întreaga procedură şi pledez pentru acest lucru.

  Robert Evans (PSE). - Domnule preşedinte, aş dori să-i mulţumesc şi eu domnului Coelho. Acest raport este foarte important pentru viitorul Europei şi pentru cei 500 de milioane de cetăţeni ai săi: pentru siguranţa şi securitatea acestora, precum şi pentru măsurile antiterorism, printre altele. Dacă tehnologia există, după cum a spus doamna Zdravkova, ar trebui să o utilizăm.

Din punctul de vedere al copiilor, doamna Angelilli, domnul Lambrinidis şi alţii au menţionat că aceasta poate fi o armă vitală împotriva contrabandei cu copii, de exemplu.

Totuşi, punctul crucial se află cu adevărat în noul articol 3, care menţionează că scopul datelor biometrice este verificarea nu numai a autenticităţii documentului, ci şi a identităţii titularului prin intermediul unor elemente comparabile disponibile imediat. În prezent, multe ţări se bazează aproape exclusiv pe fotografii şi foarte mulţi oameni, aş sugera eu – poate şi dumneavoastră, domnule Preşedinte, şi chiar şi domnul Barroso – nu mai arată ca fotografiile din paşaport – mulţi dintre noi nici nu ar dori acest lucru! Prin urmare, consider că dacă există proceduri şi metode noi de identitate disponibile, trebuie să fim pregătiţi să le utilizăm.

În ceea ce îi priveşte pe doamna Gacek şi domnul Batten şi contribuţiile lor antibritanice de tip „atacă şi fugi” – spun asta deoarece dumnealor nu se află acum aici pentru a auzi răspunsul – aş sugera că sistemul Regatului Unit nu este probabil nici mai bun, nici mai prost decât multe altele din Uniunea Europeană. Avem verificări şi bilanţuri, dar putem face mai multe. Dacă noua tehnologie a secolului al XXI-lea este disponibilă, trebuie să fim pregătiţi pentru a o utiliza, după cum a spus doamna Grabowska acum câteva clipe, trebuie să fim pregătiţi să o modificăm permanent pentru a profita de facilităţile existente în cadrul Uniunii Europene.

  Milan Gaľa (PPE-DE). – (SK) Protejarea copiilor de infracţiuni precum răpirea şi traficarea necesită introducerea paşapoartelor pentru copii.

Principiul „un paşaport - o persoană” înseamnă că fiecărui copil care călătoreşte în afara Spaţiului Schengen i se va emite un paşaport. Noua metodă de identificare va simplifica controlul la frontiere. Instrumentele pentru protejarea copiilor de răpire vor include o linie telefonică de asistenţă europeană pentru raportarea copiilor dispăruţi, răpiţi sau exploataţi sexual, paşapoarte cu date biometrice şi sistemul paneuropean de alertă privind răpirea copiilor, care va fi lansat în curând.

Trebuie să acordăm atenţie asigurării unui grad ridicat de confidenţialitate în procesul de prelevare şi utilizare a datelor biometrice. Susţin părerea raportorului conform căreia trebuie realizat un studiu privind posibilele deficienţe ale sistemelor de identificare a amprentelor din statele membre ale Uniunii Europene. Ulterior va trebui avută în vedere introducerea unui sistem european comun pentru compararea amprentelor.

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE). - Îl felicit pe domnul Carlos Coelho pentru acest raport.

Salut această iniţiativă, care reprezintă un real progres înregistrat în urma Consiliului European de la Salonic, prin stabilirea unei legături între documentul de călătorie şi posesorul acestuia, şi prin adoptarea principiului "o singură persoană - un singur paşaport".

Doresc să subliniez trei aspecte importante.

În primul rând, este vorba de necesitatea de a adopta principiile şi excepţiile prevăzute în acest raport la rezultatele şi problemele apărute în practică. Aşadar, trebuie pus accentul pe termenul de revizuire de trei ani stabilit de către acesta ca termen în care atât statele membre, cât şi Comisia trebuie să încerce să identifice recomandările între principii teoretice şi impedimente practice.

În al doilea rând, o serioasă problemă se ridică în ceea ce priveşte securitatea datelor stocate şi protejarea identităţii posesorului.

În cele din urmă, aş vrea să atrag atenţia asupra necesităţii de a elabora principii comune în privinţa actelor necesare pentru eliberarea documentelor de călătorie sau a paşapoartelor, aceasta fază fiind esenţială atât pentru asigurarea securităţii bazelor de date, precum şi pentru prevenirea falsificării acestor documente.

  Martine Roure (PSE). – (FR) Domnule preşedinte, încă o secundă pentru a vă mulţumi, domnule Coelho, şi a vă spune că este o mare plăcere să lucrez cu dumneavoastră, aţi dat întotdeauna dovadă de mare abilitate, aveţi o adevărată capacitate de ascultare şi analiză şi datorită dumneavoastră am ajuns la acest rezultat.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE). - România a introdus începând de la 1 ianuarie 2009 utilizarea paşapoartelor biometrice. Acest tip de paşapoarte prezintă 50 de elemente de siguranţă şi cuprinde pentru prima dată în Uniunea Europeană atât elementul de identificare facial, cât şi cel al amprentelor digitale.

România a făcut astfel un pas important către intrarea în spaţiul Schengen, prevăzută pentru anul 2011. Introducerea paşapoartelor biometrice anulează ultima condiţie de fond a includerii României în programul Visa Waiver. În consecinţă, refuzul scutirii românilor de vize pentru Statele Unite se bazează de acum înainte doar pe motive subiective şi sper ca Statele Unite să ia în considerare acest lucru.

Felicit încă o dată raportorul pentru că aduce regulamentului îmbunătăţiri importante, în special crearea unui sistem european uniform pentru verificarea compatibilităţii dintre elementele biometrice şi datele stocate în cip.

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE). - Armonizarea la nivel european a standardelor de securitate pentru paşapoartele biometrice este o extindere a prevederilor acquis-ului Schengen. Regulamentul prevede obligaţia generală de furnizare a amprentelor, care sunt stocate pe un cip fără contact în paşaport.

Susţin excepţiile privind furnizarea amprentelor în cazul copiilor sub 12 ani şi solicit revizuirea şi armonizarea legislaţiilor naţionale specifice.

Consider că prelucrarea datelor din paşapoartele biometrice trebuie să se facă cu respectarea legislaţiei comunitare privind protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private. Comisia şi statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a garanta acest lucru privind prelucrarea datelor din paşaportul biometric, atât la frontieră, cât şi în procesul de întreţinere a bazelor de date aferente, în situaţia în care legislaţia naţională prevede acest lucru.

Atrag însă atenţia că limitarea valabilităţii unui paşaport biometric pentru persoanele ale căror amprente sunt indisponibile, temporar sau permanent, la 12 luni sau mai puţin, face viaţa persoanelor cu dizabilităţi mai dificilă şi rog Comisia să reevalueze textul aferent.

  Marios Matsakis (ALDE). - Domnule preşedinte, niciun cetăţean care respectă legea nu trebuie să fie îngrijorat de verificarea identităţii sale sau a copiilor săi. Salut prin urmare utilizarea datelor biometrice în cazul paşapoartelor şi al altor documente.

Am dorit doar să menţionez un punct de referinţă viitoare. Este o realitate că niciun element biometric nu rămâne la fel din copilărie până la maturitate, cu excepţia unuia singur: amprentarea ADN. Acesta rămâne aceeaşi de la concepţie până la moarte şi chiar şi după. Este posibilă astăzi identificarea cuiva chiar şi la mulţi ani după moarte, obţinând o mostră mică din oseminte. Tehnologia de amprentare ADN este în prezent rapidă, ieftină şi poate fi realizată asupra câtorva celule doar, care pot fi obţinute dintr-o mostră de mucoasă bucală sau de la o picătură de sânge extrasă de exemplu din cordonul ombilical.

Prin urmare, susţin că în viitor ar trebui să luăm în considerare amprentarea ADN ca singura modalitate de identificare biometrică – care este garantată a rămâne la fel pentru fiecare persoană – pentru toţi cetăţenii europeni.

  Hubert Pirker (PPE-DE). – (DE) Domnule preşedinte, îi mulţumesc lui Carlos Coelho şi îl felicit pentru acest raport. Am fi fost cu toţii dezamăgiţi dacă raportul său ar fi fost sub valoarea nominală, deoarece ne-am obişnuit deja cu cele mai înalte standarde de calitate din partea domniei sale. Personal, mi-a plăcut faptul că domnul Carlos Coelho a evidenţiat în mod clar de la început că raportul său se referă la securitatea copiilor. Putem obţine această securitate emiţând paşapoarte sigure şi prelevând amprente pentru a ne asigura că este posibilă verificarea faptului că persoana care trece frontiera este chiar persoana din paşaport.

Prin urmare, este vorba despre un obiectiv care poate fi utilizat pentru a obţine securitate pentru copii. Faptul că acum discutăm dacă amprentele trebuie prelevate la şase ani sau la doisprezece ani este o chestiune tehnică, nu o chestiune de perspectivă. Nu aş avea nicio problemă în ceea ce priveşte prelevarea amprentelor de la vârsta de şase ani, deoarece este vorba despre copii şi securitatea acestora. Pentru mine, este de la sine înţeles că trebuie respectate legile privind protecţia datelor. Nici nu ar trebui să discutăm acest lucru. Este de datoria statului constituţional controlarea acestui fapt. Dacă ajungem să avem paşapoarte sigure şi sunt respectate legile privind protecţia datelor, atunci Uniunea Europeană va fi făcut un pas decisiv înainte în ceea ce priveşte interesele copiilor şi împotriva traficului şi a contrabandei cu copii.

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei. −(FR) Domnule preşedinte, cred că întregul Parlament apreciază activitatea domnului Coelho şi calităţile sale şi aş dori să mă alătur aprecierii doamnei Roure.

Aş dori să spun, în spiritul celor precizate de Gérard Deprez, că trebuie să ne îndreptăm spre date biometrice din ce în ce mai fiabile, din ce în ce mai comparabile, care ne-ar permite să utilizăm cât mai bine cele mai sofisticate tehnologii pentru a asigura securitatea în acest spaţiu liber în care locuim. De aceea am programat această întâlnire. Salut prin urmare faptul că Parlamentul s-a angajat de asemenea în acest efort de a face identificarea copiilor mai sigură, lucru necesar pentru siguranţa acestora.

Am fost întrebat dacă avem deja dovezi că aceste procese sunt eficace. Aş spune că doar atunci când va fi implementat, vom putea să verificăm în mod adecvat eficacitatea sistemului, dar, a priori, totul sugerează că o mai mare securitate va fi obţinută printr-o mai bună identificare a copiilor care călătoresc singuri. În orice caz, nu putem să nu luăm acest obiectiv major în considerare. Voi oferi Parlamentului mai multe răspunsuri la mai multe întrebări.

În primul rând, trebuie să spun că, în propunerea sa, Comisia a subliniat întotdeauna principiul protecţiei datelor. Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată în privinţa propunerii de bază şi aceasta a făcut remarci pe care Comisia le-a luat în considerare. Aş dori să menţionez, de asemenea, că în ceea ce priveşte elementele de identificare, standardele sunt armonizate cu standardele ICAO (Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale), lucru care, după cum s-a mai spus, va facilita dialogul cu Statele Unite.

Apoi, aş dori să vă reamintesc că, în ceea ce priveşte paşapoartele copiilor, există, bineînţeles un cost financiar pentru familii, dar aceasta ţine de competenţa statelor membre şi aş dori să evidenţiez că, pentru călătoriile în spaţiul Schengen, cartea de identitate este suficientă. Paşaportul este necesar doar pentru a călători în afara Uniunii Europene.

Pentru a încheia, aş dori să confirm că un studiu comparativ va fi realizat de Comisie cu privire la regulile existente în statele membre pentru minorii care călătoresc singuri. La momentul oportun, vom propune adoptarea măsurilor necesare de către Consiliu pentru protejarea mai eficace a copiilor şi pentru prevenirea traficului cu copii. Este extrem de evident că acest studiu este, pe bună dreptate, dorit de Parlament şi, bineînţeles, mă angajez să mă asigur că personalul serviciilor de care mă ocup îl elaborează în cele mai bune condiţii şi în cel mai scurt timp posibil.

Atât am avut de spus şi mulţumesc din nou Parlamentului pentru contribuţia sa extrem de constructivă la legislaţia europeană.

  Carlos Coelho, raportor. – (PT) Domnule preşedinte, dacă a reieşit un lucru din dezbatere, acela este faptul că există o oarecare îngrijorare privind combaterea eficace traficului de fiinţe umane – şi în special a traficului cu copii – în rândul majorităţii membrilor acestui Parlament. Aceasta este obiectivul cel mai important al măsurii pe care o vom adopta şi sunt încântat de faptul că aproape toţi vorbitorii au menţionat acest lucru.

Aş dori să mulţumesc încă o dată tuturor raportorilor alternativi pentru colaborarea acestora; şi nu este o simplă laudă. Trebuie spus că doamna Roure, colega mea, a avut un rol crucial pentru ajungerea la un acord, la care au contribuit foarte mult şi comisarul Barrot şi preşedinţia franceză. Doresc să îi mulţumesc în special comisarului Barrot pentru disponibilitatea Comisiei de a oferi sprijinul instituţional necesar pentru revigorarea luptei împotriva traficului cu copii, ca şi pentru disponibilitatea acesteia de a colabora la cele trei studii pe care le-am solicitat: privind fiabilitatea amprentelor copiilor, documentele necesare pentru obţinerea paşaportului şi rata de respingere falsă, care sunt unele dintre preocupările pe care le avem cu privire la punerea în aplicare a acestor reguli.

În încheiere, domnule Preşedinte, mă voi referi la problema ridicată de domnul Brejc: a întrebat dacă putem spune că emiterea paşapoartelor este sigură. Să fiu pe deplin sincer, trebuie să spun că acest lucru diferă de la ţară la ţară. Unele ţări au sisteme mai riguroase decât altele şi acest lucru este un alt motiv pentru care studiul privind documentele necesare pentru obţinerea paşaportului este extrem de important. Ştiu că Europa nu are jurisdicţie în acest domeniu – emiterea paşapoartelor este o prerogativă naţională – şi de aceea am fost extrem de mulţumit atunci când comisarul Barrot a fost de acord cu colaborarea Comisiei la studiul privind documentele necesare pentru obţinerea paşaportului. Nu are sens să avem paşapoarte care sunt foarte sigure dacă această securitate poate fi sabotată pe parcursul procesului de emitere. Nu este vorba despre impunerea unor măsuri statelor membre, ci despre schimbul de bune practici, de natură să garanteze că paşaportul european este o realitate sigură la graniţele noastre externe. Vă mulţumesc tuturor pentru colaborare.

  Preşedintele. −Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc mâine, miercuri, la orele 12.00.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Siiri Oviir (ALDE), în scris. – (ET) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, adoptarea acestui regulament este un pas important spre obţinerea unor documente de călătorie mai sigure pentru cetăţenii Uniunii Europene. Drept rezultat, până la 29 iunie 2009 ar trebui să existe o legătură clară în cadrul Uniunii Europene între paşaport şi titularul acestuia, lucru care va reprezenta un pas important către protejarea paşapoartelor împotriva fraudei.

Salut în mod deosebit punerea în practică a principiului „un paşaport - o persoană”, care face posibilă ameliorarea securităţii călătoriilor, în special pentru copii, şi obstrucţionează acţiunile persoanelor implicate în traficarea şi răpirea copiilor. Este lăudabil că această cerinţă va fi acum aplicată în toate statele membre. În Estonia, ea este în vigoare încă din anul 2000.

În afara documentelor sigure de călătorie, poliţiştii de frontieră din statele membre au un rol important şi trebuie să fie din ce în ce mai atenţi la inspectarea persoanelor minore care călătoresc cu sau fără însoţitor şi trec graniţele externe ale Uniunii Europene, la fel ca şi în cazul adulţilor.

Securitatea documentelor de călătorie nu se limitează cu siguranţă la paşapoarte şi întregul proces este la fel de important. Prin urmare, nu are rost să se consolideze securitatea paşapoartelor dacă nu se acordă atenţie şi restului ochiurilor din lanţ.

Consider că, în afara garantării unor documente mai sigure, Comisia Europeană ar trebui să aibă în vedere adoptarea unei abordări comune la nivelul Uniunii Europene pentru a înlocui diferitele reguli pentru protecţia copiilor care trec graniţele externe ale Uniunii Europene, aflate în prezent în vigoare în cele 27 de state membre.

  Daciana Octavia Sârbu (PSE), în scris. – Ameninţările teroriste au adus cu sine necesitatea introducerii unor elemente suplimentare de securitate şi biometrice care să asigure o protecţie sporită a pasagerilor care călătoresc în Uniunea Europeană. Elementele cele mai importante ale propunerii de regulament sunt combaterea traficului de copii prin introducerea principiului „o persoană-un paşaport”, precum şi introducerea derogărilor privind prelevarea amprentelor de la copii sub 12 ani. Cu toate acestea, legislaţia anumitor state membre prevede furnizarea amprentelor digitale de la copiii sub 12 ani, însa aceasta va fi posibilă doar pe o perioadă tranzitorie de 4 ani, vârsta limită neputând totuşi depăşi 6 ani. Anumite studii pilot realizate de statele membre au demonstrat că amprentele copiilor sub vârsta de 6 ani nu sunt de calitate bună, acestea putându-se schimba în timpul creşterii. Prin fixarea unei vârste limită, riscul apariţiei unei erori de identificare a persoanei prin prelevarea amprentelor este mai scăzut, iar posibilitatea traficului de copii este îngreunată. Nevoia de protecţie a călătorilor a devenit tot mai evidentă după evenimentele de la 11 septembrie 2001, însă creşterea gradului de protecţie a securităţii trebuie să fie însoţită de o asigurare a drepturilor şi demnităţilor pasagerilor, aşa cum este stipulat de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.