Stenograma dezbaterilor

Marţi, 13 ianuarie 2009 - Strasbourg

17. Substanţe şi preparate periculoase (diclormetan) (dezbatere)

  Preşedintele. −Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de Carl Schlyter, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, referitor la propunerea de decizie a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 76/769/CEE a Consiliului privind introducerea pe piaţă şi utilizarea anumitor substanţe şi preparate periculoase (diclormetan) (COM(2008)0080 – C6-0068/2008 – 2008/0033(COD)) (A6-0341/2008).

  Carl Schlyter, raportor. – (SV) Doamnă preşedintă, aş fi dorit ca preşedinţia franceză să fi fost reprezentată aici în această seară, deoarece trebuie să spun că am colaborat extraordinar de bine. Fără dăruirea şi dorinţa acesteia de a găsi căi de urmat, nu am fi reuşit niciodată să ajungem la un acord. În timpul procesului, a existat întotdeauna o minoritate care să blocheze procesul din cauza unei probleme sau a alteia. Prin urmare, datorită colaborării foarte reuşite cu preşedinţia franceză, această legislaţie ia acum formă, ceea ce este foarte bine.

Tema discuţiei o reprezintă diclormetanul (DCM), un decapant pentru vopsele. Acesta este, de asemenea, o substanţă chimică industrială care este utilizată de fapt foarte mult în industria farmaceutică. În ceea ce priveşte utilizarea sa industrială, totuşi, este perfect posibilă protecţia lucrătorilor şi a mediului care intră în contact cu această substanţă chimică. Problemele apar în special atunci când substanţa este vândută consumatorilor. DCM este o substanţă chimică toxică cancerigenă, cu efect soporific şi efecte nocive asupra sănătăţii. Contaminarea se produce uşor. Până când ajungeţi să simţiţi mirosul DCM, aţi depăşit deja limita de siguranţă cu un factor de trei, ceea ce face foarte dificilă protecţia împotriva acestei substanţe. O modalitate de protecţie adecvată constă din mănuşi cu caracteristici foarte speciale care trebuie schimbate la fiecare trei ore. Trebuie purtat un echipament care costă de obicei aproximativ 2700 de euro şi este dotat cu un sistem de aerisire independent.

Faptul că această substanţă chimică este utilizată în prezent depinde foarte mult de faptul că este utilizată ilegal. Aceasta înseamnă că era, de asemenea, foarte important să se restricţioneze şi să se interzică utilizarea de către utilizatorii profesionali. De obicei, lucrătorii independenţi şi companiile care au doar câţiva angajaţi sunt cele care se ocupă de îndepărtarea graffitiurilor sau a vopselei. Echipamentul de protecţie este cel mai adesea lăsat acasă sau nu este disponibil deloc. Interzicerea acestei substanţe chimice este, prin urmare, într-un grad foarte mare, o problemă de protecţie a lucrătorului. Ştim că, în ţările în care este utilizat – adică 24 dintre cele 27 de state membre în prezent – DCM este foarte rar utilizat corect în conformitate cu legislaţia naţională şi europeană. Cred că este suficient să citez din textul Asociaţiei Industriei Chimice din Germania, care menţionează că, deşi există aerisire corespunzătoare, vopselele sunt decapate în zone restricţionate, reziduurile de vopsea eliminate sunt colectate şi recipientele cu DCM sunt închise imediat, limita de expunere este totuşi depăşită în mod constant. De aceea, este necesar echipament de respiraţie autonom.

Cred că este de apreciat elaborarea acestei propuneri de către Comisie şi faptul că am ajuns la un compromis care, în practică, va interzice, de asemenea, utilizarea profesională, ţările având posibilitatea să obţină derogări naţionale. Totuşi, cei care obţin astfel de derogări trebuie să garanteze că cei care lucrează cu această substanţă chimică au echipament de protecţie adecvat, instruire corespunzătoare, cunosc alternativele şi trebuie să justifice cauza pentru care nu pot să utilizeze aceste alternative. Există într-adevăr alternative funcţionale disponibile în toate domeniile în care diclormetanul este utilizat în mod curent. Vorbim despre procentul de 5% utilizat în mod periculos, adică pentru decaparea vopselei. Restul de 95% din volumul de DCM este utilizat în industrie. Este bine că sporim protecţia lucrătorilor şi a mediului.

În general, sunt, de fapt, foarte satisfăcut de acordul obţinut. Acesta va îmbunătăţi capacitatea persoanelor de a decapa vopseaua în siguranţă, fără a fi expuse la substanţe chimice periculoase, cancerigene. Colegii mei din Parlament au contribuit la obţinerea acestui acord atât de rapid şi vă mulţumesc tuturor pentru aceasta şi pentru toţi raportorii alternativi care, ca şi mine, au reuşit să ajungă la un acord cu Consiliul. Acest lucru este de bun augur. Aceasta a fost, de fapt, ultima şansă înainte ca REACH să interzică substanţele într-un mod demodat. A fost, prin urmare, un final grandios al stilului vechi de politică referitoare la substanţele chimice şi, cu siguranţă, un final reuşit pentru că am reuşit să ajungem la un acord într-un mod atât de eficient.

Cu privire la DCM, există voci care argumentează că alternativele ar putea fi cel puţin la fel de periculoase, dacă nu şi mai periculoase, dar evaluările realizate de Comisie şi terţi au indicat clar că alternativele sunt mult mai puţin periculoase. Acum creăm o piaţă pentru alternative. Realitatea est că acele companii care sunt nemulţumite în prezent vor produce, în multe cazuri, şi substanţele alternative, în timp ce există şi companii mai mici care produc aceste substanţe. Este de apreciat faptul că acestea au acum şansa să exploateze avantajul competitiv de protecţie sporită a mediului pe piaţa internă. Ne îndreptăm spre un viitor mai sigur şi mulţumesc tuturor celor care au fost implicaţi în acest proces.

  Günter Verheugen, vicepreşedinte al Comisiei. – (DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, doresc să încep prin a mulţumi raportorului, domnul Schlyter, pentru munca laborioasă la această propunere. Am ajuns în prezent la un compromis satisfăcător cu Consiliul, care poate fi acceptat în prima lectură.

Aici este vorba despre restricţionarea comercializării diclormetanului şi a utilizării acestuia în produsele de decapare a vopselei, pentru a reduce riscurile identificate în câteva studii majore efectuate în numele Comisiei. Nu există nicio îndoială că diclormetanul este periculos pentru sănătatea oamenilor, deoarece este foarte volatil. Această volatilitate cauzează formarea de vapori foarte concentraţi în atmosferă, care pot fi inhalaţi cu uşurinţă de către utilizatorii decapanţilor şi care au apoi un efect toxic direct asupra sistemului nervos central.

În condiţii de lucru sau de operare precare, acest fapt a condus sau a contribuit la accidente fatale în mai multe state membre. Majoritatea accidentelor şi deceselor au avut loc într-un mediu comercial şi profesional, în special ca rezultat al aerisirii inadecvate şi a neutilizării echipamentului personal de protecţie. Totuşi, consumatorii au fost şi ei implicaţi în accidente, deşi numărul de accidente raportate în acest caz este mult mai mic.

Propunerea Comisiei este destinată să reducă într-o măsură cât mai mare şi în măsura fezabilului riscurile presupuse de utilizarea acestei substanţe chimice periculoase. În versiunea modificată de Parlament şi Consiliu, vânzarea către consumatori de decapanţi care conţin diclormetan va fi interzisă complet. Ar trebui să existe, de asemenea, o interdicţie pentru consumatorii care utilizează această substanţă, deoarece aceştia nu dispun în general de echipament personal de protecţie şi nu pot fi instruiţi sau supravegheaţi pentru a se asigura că utilizează substanţa în siguranţă.

Comercializarea şi utilizarea diclormetanului de către profesionişti va fi supusă unei interdicţii generale. Totuşi, deoarece unele state membre cred că este esenţial ca profesioniştii să utilizeze în continuare această substanţă şi în viitor, aceste state membre vor avea opţiunea de a permite utilizarea substanţei respective în condiţii specifice stricte. Aceste state membre trebuie să impună norme şi reglementări specifice pentru autorizarea profesioniştilor care se încadrează în sistemele lor naţionale existente. Utilizatorii profesionişti vor primi autorizaţia doar după ce au urmat un curs de instruire. Cursul de instruire trebuie, printre altele, să furnizeze informaţii despre riscurile diclormetanului şi despre disponibilitatea unor substanţe alternative. Angajaţii şi lucrătorii independenţi trebuie să înlocuiască, de preferat, diclormetanul cu alte substanţe sau proceduri, ţinând seama de legislaţia relevantă privind siguranţa la locul de muncă.

Utilizarea decapanţilor de vopsea care conţin diclormetan va continua să fie permisă în incintele comerciale, cu condiţia ca toate măsurile necesare să fie luate pentru a menţine la minimum expunerea persoanelor care lucrează în aceste incinte. De exemplu, este esenţial să se verifice dacă există aerisire adecvată pentru a putea rămâne cât mai mult posibil în limitele locului de muncă. Trebuie implementate, de asemenea, măsuri pentru reducerea la minimum a evaporării din recipientele cu decapant. În plus, echipamentul respirator de protecţie trebuie purtat atunci când sunt depăşite limitele locului de muncă.

Domnul Schlyter recomandă să susţineţi textul de compromis negociat cu Consiliul. Şi eu cred că acest compromis reprezintă un echilibru bun. Prin urmare, în numele Comisiei, voi oferi sprijinul meu deplin pentru compromisul negociat.

  Erna Hennicot-Schoepges, în numele Grupului PPE-DE. – (FR) Doamnă preşedintă, mai întâi aş dori să mulţumesc raportorului şi să reiterez că am colaborat foarte bine pentru a ajunge la acest compromis, care se bucură de susţinerea Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni. Trebuie atrasă atenţia asupra faptului că diclormetanul este un produs foarte toxic şi că există soluţii alternative viabile şi sigure. Într-adevăr, nu putem nega pericolele – după cum aţi menţionat, domnule Verheugen – asociate cu utilizarea diclormetanului, în special dacă condiţiile de lucru nu garantează siguranţa utilizatorului. De multe ori, diclormetanul este utilizat de persoane care efectuează lucrări de reparaţii în locuinţele proprii. Aceştia îl consideră un produs excelent şi eficient, dar nu realizează că prin utilizarea acestuia într-un spaţiu închis riscă să-şi piardă cunoştinţa foarte rapid şi că există chiar riscul de deces, dacă nu se iau măsurile de precauţie necesare.

În mod contrar poziţiei extreme a unei interziceri totale, aşa cum a fost propusă de către raportor, compromisul la care am ajuns acum lasă statelor membre opţiunea de a oferi o excepţie pentru profesionişti şi uzul industrial, dar în condiţii clar definite. Acesta este un compromis valabil şi trebuie să recunoaştem că diclormetanul este responsabil pentru multe accidente. Regret, în plus, că avem foarte puţine informaţii despre accidentele produse la locul de muncă. Doresc să remarc, de asemenea, că o evaluare de impact a fost efectuată înainte de începerea lucrărilor Comisiei şi că concluziile acesteia au dat formă textului. Trebuie să ne asigurăm, totuşi, că informaţii foarte specifice sunt disponibile pentru acele persoane care pot fi tentate în continuare să utilizeze acest produs, deşi acum revine statelor membre responsabilitatea de a formula reguli clare şi de a aplica interdicţia generală de comercializare a acestui produs periculos pentru sănătate.

  Graham Watson, în numele Grupului ALDE. – Doamnă preşedintă, doresc să îl felicit pe raportorul Carl Schlyter şi pe raportorii alternativi pentru munca foarte minuţioasă şi profesională depusă în cadrul acestui dosar. Este o plăcere rară pentru mine în aceste zile să pot participa la dezbateri generate de lucrările comisiilor, în special în acest moment al zilei, sau mai bine spus în noaptea aceasta.

Nu am avut privilegiul să particip la dezbaterile comisiei, cu excepţia unei singure ocazii în care am dorit să mă asigur că colegii mei au înţeles importanţa votului pentru a susţine propunerile raportorului. Dar aceasta este o problemă importantă, într-adevăr o problemă de viaţă şi moarte, una care pentru mine are importanţă dublă, deoarece alegătorii din circumscripţia mea sunt foarte interesaţi de acest subiect.

Diclormetanul, după cum am auzit, este o substanţă cu un profil unic de periculozitate. Acesta este atât de volatil, încât inhalarea, chiar şi numai mirosul obişnuit al acestuia, se situează peste toate limitele de sănătate recunoscute. Este cancerigen şi poate cauza efecte nevrotice şi deteriorarea nervilor. La temperaturi normale, utilizarea acestuia cauzează evaporarea la niveluri periculoase. Pentru a lucra în siguranţă cu diclormetan este necesar un costum ermetic la un cost de aproximativ 2000 de euro, iar pentru protecţia pielii sunt necesare mănuşi la un preţ de 25 sau 30 de euro, care trebuie înlocuite la fiecare două sau trei ore.

Bineînţeles că nimeni nu face acest lucru, chiar dacă utilizatorii respectivi cunosc natura nocivă a substanţei. Nu există niciun mod eficient de a garanta utilizarea în siguranţă a diclormetanului pentru public. Şi, din cauză că DCM este toxic, raportorul şi comisia au dorit să-l interzică, chiar şi pentru utilizare profesională, pentru a preveni decesele. În ultimii opt ani, Comisia a înregistrat 18 decese din cauza utilizării acestor produse şi 56 de vătămări care nu s-au soldat cu decese. Sunt sigur că în realitate au existat mai multe accidente. Dar a existat un lobby industrial care a creat o minoritate de blocare în Consiliu şi, din acest motiv, raportorul şi comisia au fost de acord, cu ezitări, să permită statelor membre o derogare pentru utilizarea profesională.

Totuşi, am obţinut nu doar protecţia strictă pentru lucrătorii care utilizează DCM în mediu profesional, ci şi un angajament de control şi inspecţie din partea statelor membre. O interzicere completă a acestor produse există deja în Suedia, Danemarca şi Germania şi sper că niciun stat membru nu va solicita o astfel de derogare. Utilizarea industrială este un subiect diferit. Aceste produse pot fi utilizate în siguranţă la scară industrială, în condiţiile potrivite.

Unii colegi au argumentat că produsele respective ar trebui permise pentru utilizarea în vederea protecţiei patrimoniului cultural, pentru îndepărtarea vopselei de pe monumentele vechi fără deteriorarea acestora. Dar experţii au sugerat că aceasta nu este o idee bună şi, prin urmare, grupul meu nu va susţine niciun amendament prezentat în direcţia respectivă.

Am menţionat că am un interes electoral în această problemă. Am corespondat cu domnul comisar Verheugen timp de şapte ani asupra acestei probleme. De ce? Pentru că în circumscripţia mea electorală se află o companie numită Eco Solutions, care a dezvoltat o alternativă perfect sigură la diclormetan. Aceasta este o alternativă bazată pe apă, care are acelaşi efect, chiar dacă procesul durează puţin mai mult. Îmi pare rău să spun că singurul stat membru care a dus un lobby puternic pentru menţinerea utilizării diclormetanului a fost Marea Britanie, care, de asemenea, produce în cantităţi industriale multe astfel de substanţe.

Mi-a fost necesară o muncă de patru ani împreună cu comisarul Verheugen pentru supune atenţiei comitetului de experţi al Comisiei existenţa acestei alternative mai sigure pe bază de apă şi a fost nevoie de trei ani pentru ca această alternativă să fie recunoscută ca o tehnologie eficace şi utilizabilă. Însă sunt satisfăcut să spun că, la fel ca cele mai bune povestiri, aceasta are un final fericit. Diclormetanul nu va mai fi disponibil pe piaţă pentru alte utilizări decât cea industrială. Electoratul meu va deveni mai bogat cu noua tehnologie de care vorbeam şi toţi vor trăi până la adânci bătrâneţi datorită muncii excelente realizate de Carl Schlyter şi de colegii săi din Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară.

  Jens Holm, în numele Grupului GUE/NGL. – (SV) Doamnă preşedintă, diclormetanul sau DCM este o substanţă chimică periculoasă care poate cauza cancer, pierderea vederii şi vătămarea gravă a unor organe precum inima, ficatul şi rinichii. DCM este utilizat în fabricarea produselor farmaceutice şi ca decapant de vopsea sau degresant, printre alte utilizări. Unele state membre, precum Suedia, Danemarca şi Austria, au introdus deja interdicţia pentru DCM.

Este foarte bine că problema DCM se află acum pe agendă. Este şi mai bine că acest acord va însemna o interzicere totală a DCM în ceea ce îi priveşte pe consumatorii obişnuiţi. Pentru aceasta, nu pot decât să aduc laude raportorului nostru, domnul Schlyter. Bună treabă, Carl!

Din păcate, lucrătorii din industria farmaceutică şi cei care lucrează la curăţarea pereţilor şi faţadelor vor continua să fie în pericol de a suferi efectele diclormetanului. Acest acord nu va însemna, îmi pare rău s-o spun, o interdicţie totală asupra utilizării profesionale a DCM. Acesta este un eşec grav, pentru care consider Comisia responsabilă în întregime. Această derogare, totuşi, a fost formulată astfel încât ceea ce sper a fi un număr mic de state membre care doresc să utilizeze DCM trebuie să garanteze că lucrătorii nu suferă în consecinţă. Responsabilitatea verificării revine astfel acelor ţări care doresc să utilizeze în mod limitat DCM, care trebuie să dovedească faptul că substanţa va fi utilizată în modul cel mai sigur posibil şi garantează protecţia lucrătorilor. În cele din urmă, această situaţie foarte acceptabilă.

În general, am ajuns la un acord bun. Aş dori să solicit Comisiei să se inspire din această decizie. Da, putem! Să trecem mai departe. Fac un apel la Comisie, vă rog, este posibil să ne oferiţi o indicaţie că, în viitor, vor exista mai multe interdicţii pentru substanţe periculoase precum coloranţii azoici cancerigeni, bisfenol A şi retardantul de flacără deca-BDE? Dacă UE nu poate să facă acest lucru, de ce nu permiteţi statelor membre individuale să facă un pas înainte şi să introducă propriile interdicţii? Dumneavoastră, în Comisie, aţi mers până într-acolo încât să forţaţi statele membre să ridice restricţiile pe care le aveau deja în unele cazuri. Ţara mea, Suedia, de exemplu, a fost forţată să accepte coloranţii azoici după aderarea la UE în 1995. Ca urmare a ameninţărilor din partea Comisiei cu începerea acţiunii juridice la Curtea Europeană de Justiţie, Suedia a început acum să permită utilizarea deca-BDE. Acest lucru este inacceptabil şi, mai mult decât oricând, nu este ecologic. Acesta nu este un mod de a conduce un program avansat de legislaţie a mediului. Stimată Comisie, domnule comisar Verheugen, vă rog să mă convingeţi că nu este aşa! Demonstraţi că argumentele referitoare la mediu au prioritate asupra solicitărilor pieţei în mai multe cazuri decât acest singur exemplu.

  Urszula Krupa, în numele Grupului IND/DEM. – Doamnă preşedintă, diclormetanul, care este disponibil pe piaţă şi este autorizat pentru utilizare obişnuită sub forma unor diferite produse comerciale, este utilizat pe scară largă în industria chimică, precum şi în industriile textilă şi farmaceutică. Diclormetanul este uşor absorbit de corpul uman, este foarte toxic şi cancerigen şi este responsabil pentru multe cazuri de otrăvire, inclusiv accidente fatale. Doar în Polonia, numărul de persoane expuse la acest agent chimic la locul de muncă este estimat la câteva mii. Deşi utilizarea industrială a substanţei chimice poate fi controlată eficient, utilizarea diclormetanului de către consumatorii individuali, sau chiar de către companiile profesionale, este inevitabil asociată cu un risc pentru sănătatea şi viaţa oamenilor, nu doar din cauza faptului că nu există un mod de implementare a controalelor adecvate, ci şi din cauza costului ridicat de aplicare a măsurilor de protecţie.

Toate avertizările şi măsurile pentru a reglementa utilizarea diclormetanului s-au dovedit ineficiente, ţinând seama de toxicitatea ridicată şi de volatilitatea acestui compus chimic, de aceea este necesar să retragem complet diclormetanul de la utilizarea comercială pe scară largă. Factorii economici nu trebuie utilizaţi ca un motiv pentru menţinerea acestei otrăvi în utilizarea obişnuită. De asemenea, trebuie să evităm utilizarea intereselor industriilor care fabrică produse conţinând DCM ca un argument pentru a susţine utilizarea restricţionată comercială a diclormetanului. În ce priveşte utilizarea obişnuită a acestui compus, costul pentru societate depăşeşte cu mult orice beneficii materiale.

  John Bowis (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, sunt de acord cu ultima frază a domnului comisar, şi anume că putem saluta acest compromis şi, pe această bază, felicit raportorul şi raportorii alternativi pentru acest acord.

Pentru a se ajunge aici a fost străbătut un drum dificil. Iniţial, Comisia a înaintat o propunere de a interzice această substanţă pentru uzul individual – nu şi pentru uzul profesional – şi raportorul a prezentat aceste propuneri pentru a fi extinse la utilizarea profesională. Am ascultat părerile alegătorilor noştri, aşa cum a făcut Graham Watson. Acesta a discutat despre lobby-urile industriale. El s-a referit, de asemenea, la un lobby industrial din circumscripţia electorală a acestuia, care l-a convins cu succes în privinţa utilizării unei alternative. Ştim că 90% din decapanţii de vopsea utilizează DCM, astfel încât a trebuit să ţinem seama de echilibrarea acestei situaţii.

Nimeni dintre noi nu vrea să exagereze în descrierea pericolelor. Uneori, când ascultam în această seară vorbindu-se despre pericolele acestei substanţe, m-am mirat de ce suntem satisfăcuţi că lucrătorii industriali vor fi supuşi în continuare efectelor DCM, dar nu permitem profesioniştilor să utilizeze substanţa, conform regulilor şi sub strictă dirijare; şi cu toată îmbrăcămintea pe care Graham Watson o va pune la dispoziţia oamenilor, în viitor – aceste costume albe, sau orice sunt acestea, o eră spaţială adusă de Parlament – va veni.

Cred că DCM, printre multe alte substanţe, presupune un risc ridicat. Este o substanţă potenţial periculoasă. Există dovezi că au avut loc accidente şi că oameni au fost răniţi. Probabil este bine că acţionăm mai ferm decât în trecut. De aceea accept şi întâmpin cu reală satisfacţie compromisul care a fost obţinut. Acesta lasă uşa deschisă statelor membre care doresc şi care cred că este corect să continue sub reguli stricte care au fost stabilite pentru a permite profesioniştilor – şi numai profesioniştilor – să utilizeze această substanţă chimică pe lângă utilizarea industrială.

Dar, domnule comisar, acum aveţi o responsabilitate de a reveni asupra problemei şi de a verifica alternativele. Analizaţi alternativele care sunt disponibile: NMP este disponibil de 11 ani, dar abia acum s-a descoperit că este reprotoxic; există solvenţi inflamabili care pot cauza probleme de inhalare; există aşa-numitele substanţe care facilitează agresarea sexuală, considerate drept alternative sigure; există DBE, despre care nu se cunosc multe; şi există lămpi de sudură mai simple şi metode de sablare care pot fi utilizate, deşi aici apar praful şi alte probleme. Să revenim asupra problemei şi să investigăm amănunţit alternativele, astfel încât să fim cu adevărat siguri că oferim o alternativă mai sigură pentru alegătorii noştri. Dacă vom constata că unele dintre alternative nu sunt mai puţin periculoase, atunci sunt sigur că domnul comisar sau succesorii domniei sale ne vor spune acest lucru şi vor înainta o propunere – dacă nu, sunt sigur că o va face Carl Schlyter.

  Zuzana Roithová (PPE-DE). – (CS) Doamnă preşedintă, diclormetanul are efecte soporifice, cauzând leziuni ale sistemului nervos central şi pierderea cunoştinţei, precum şi efecte cardiotoxice. Dacă este utilizat greşit, există un risc direct de deces şi acest factor are implicaţii pentru terorism. Prin urmare, susţin o interdicţie asupra utilizării acestuia de către consumatorii obişnuiţi şi restricţii ferme în utilizarea profesională. Deoarece există substanţe de înălbire alternative şi posibil mai puţin toxice, după părerea mea nu este necesar să permitem excepţii. Totuşi, propunerea pe care o vom vota mâine va permite statelor membre să solicite Comisiei excepţii în cazuri justificabile, deşi în condiţii foarte stricte. Aş dori să ştiu modul în care Comisia sau oricine altcineva va evalua validitatea cererilor pentru excepţii şi modul în care se va monitoriza respectarea restricţiilor.

  Günter Verheugen, vicepreşedinte al Comisiei. – (DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, doresc să încep prin a adresa câteva cuvinte domnului Watson. Aţi jucat un rol important în elaborarea acestei propuneri. În momentul în care mi-aţi spus personal despre problema pe care o aveaţi de câţiva ani cu Comisia, am realizat că există alternative la această substanţă şi sunt sigur că veţi fi de acord că de atunci şi până în prezent lucrurile s-au mişcat foarte rapid. Am instruit personal serviciile direcţiei generale de care mă ocup să prezinte propunerea, deoarece era clar pentru mine, în urma discuţiilor cu dumneavoastră, că există alternative. Am declarat cu altă ocazie în acest parlament şi aş dori ca domnul Holm în special să audă acest lucru, că deşi sunt comisarul care răspunde de întreprinderi şi industrie, nu cred că un produs industrial care este periculos ar trebui să rămână pe piaţă doar pentru că acesta poate fi utilizat pentru a câştiga bani. Sunt de părere că, atunci când există o alternativă care poate înlocui un produs industrial periculos, acesta ar trebui înlocuit. Acesta este principiul pe care l-am respectat atunci când am discutat şi adoptat REACH în acest Parlament. Toate substanţele la care v-aţi referit, domnule Holm, sunt acum reglementate de REACH.

Diclormetanul ar fi trebuit în mod normal să fie, de asemenea, acoperit de termenii REACH, dar din cauză că riscurile pentru sănătate sunt atât de evidente şi din cauză că au existat atât de multe probleme, am dat prioritate acestei substanţe. Este posibil să fie necesar să acţionăm în acelaşi mod în cazul altor substanţe, dacă riscurile pentru sănătate sunt la fel de evidente şi dacă nu putem aştepta până când procedura REACH foarte amănunţită şi solicitantă va fi finalizată.

Doresc să precizez clar, domnule Holm, că aş fi votat în favoarea unui compromis mult mai larg. Dacă Parlamentul ar fi ajuns la un acord cu Consiliul asupra interdicţiei utilizării comerciale a diclormetanului, aş fi votat în favoarea acestuia în această seară. Vă rog să nu consideraţi Comisia responsabilă pentru faptul că există câteva state membre care nu au dorit să meargă mai departe din motive pe care nu le cunosc. Acesta este motivul pentru care Comisia şi-a prezentat propunerea în modul în care a făcut-o, deoarece am dorit să prezentăm un text care avea o şansă de a fi acceptat; tocmai aşa s-a şi întâmplat.

Ultima mea remarcă priveşte comentariile făcute de domnul Bowis în legătură cu efectele toxice ale alternativelor. În cazul substanţelor chimice există întotdeauna problema determinării gradului de risc implicat. Studiile noastre minuţioase şi complete au arătat că niciuna dintre substanţele alternative aflate în prezent în vânzare nu au proprietăţile diclormetanului care sunt atât de periculoase, cu alte cuvinte efectul toxic direct asupra sistemului nervos central. Acesta apare doar în cazul diclormetanul şi nu la celelalte substanţe.

Cunoaştem foarte puţine accidente care au implicat substanţele alternative. Această situaţie este valabilă şi în ţările unde utilizarea diclormetanului fusese deja interzisă, precum Danemarca, Austria şi Suedia. Dacă situaţia se va schimba, Comisia o va investiga, bineînţeles şi, dacă este necesar, va propune măsuri care să reglementeze alte substanţe.

În sfârşit, aş dori să comentez asupra remarcilor făcute de domnul Holm, de care am uitat temporar, privind întrebarea dacă Comisia va forţa statele membre să abroge reglementările de mediu sau sănătate progresive, din cauză că acestea intră în conflict cu reglementările pieţei interne. Comisia nu va face acest lucru. Legislaţia curentă prevede explicit că statele membre au dreptul să adopte reglementări naţionale care diferă de cele ale pieţei interne, dacă acestea consideră că ele sunt necesare din motive de sănătate sau mediu.

Deoarece sunt responsabil pentru monitorizarea notificării acestor reglementări diferite, vă pot spune că Comisia acţionează pe baza unui principiu clar şi fără ambiguitate în acest caz. Luăm foarte în serios argumentele legate de îngrijirea sănătăţii şi de mediu prezentate de statele membre. Dacă acestea adoptă reglementări diferite din aceste motive, nu le forţăm să abroge reglementările sanitare şi de mediu. Dacă aveţi orice informaţie din ultimii ani pentru a vă susţine acuzaţia, aş dori să aflu mai multe detalii specifice, astfel încât să pot combate afirmaţia dumneavoastră. Cazul pe care l-aţi menţionat datează din 1995, ceea ce înseamnă că nu am avut nimic de-a face cu el.

  Carl Schlyter, raportor. – (SV) Doamnă preşedintă, aş dori să revin asupra celor spuse de domnul Watson. Şi dumnealui a avut rolul său. Deşi nu sunteţi un membru al comisiei noastre, aţi avut totuşi un impact asupra activităţii acesteia şi ne-aţi ajutat să ajungem la un compromis Bineînţeles, personalul care m-a ajutat să închei acest acord a jucat, de asemenea, un rol important.

Nu pot decât să repet cele spuse de domnul comisar Verheugen. Comisia s-a exprimat clar pe tot parcursul procesului, cel puţin faţă de mine, că dacă Consiliul şi Parlamentul ar fi ajuns la un compromis mult mai larg implicând o interdicţie totală, Comisia l-ar fi acceptat. Nu a existat nicio lipsă de transparenţă între Comisie şi mine în legătură cu această problemă.

Aş dori doar să vă ilustrez efectele acestei substanţe chimice. Dacă aş deschide un singur recipient de un kilogram aici, l-aş împrăştia peste bănci şi l-aş aplica, am depăşi oarecum limita de siguranţă în toată această încăpere extrem de mare. Atât de toxică este această substanţă chimică.

Pot încheia această dezbatere doar făcând apel la Comisie să se asigure, acum, că în ceea ce priveşte statele membre care solicită o derogare pentru uz profesional, derogarea respectivă este revocată dacă aceste reguli noi, mai stricte, sunt încălcate constant. Noi ştim, toată lumea ştie şi toate studiile arată că, dacă diclormetanul este utilizat corect astfel încât sănătatea lucrătorilor implicaţi să fie protejată, această substanţă nu este economică şi ecologică. Dacă produsul DCM este lăsat să se comporte conform condiţiilor unei pieţe corecte, adică dacă legislaţia este respectată, propria lipsă de competitivitate a acestuia va însemna abandonarea sa foarte rapidă în favoarea alternativelor. Voi profita de această oportunitate pentru a face apel la Comise să se asigure de respectarea reglementărilor. Dacă acest lucru este realizat, DCM se va retrage treptat şi suficient de rapid de pe piaţă.

  Preşedintele. −Dezbaterea s-a încheiat.

Votul va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Gyula Hegyi (PSE), în scris. – (HU) Odată cu decizia de astăzi, Parlamentul European restricţionează semnificativ utilizarea decapantului de vopsea cunoscut ca diclormetan. În calitate de raportor alternativ pentru Grupul Socialist din Parlamentul European, întâmpin cu bucurie decizia, pentru care am depus multe eforturi. În ultimii ani au existat multe decese ca o consecinţă a utilizării diclormetanului. Această substanţă extrem de volatilă este dăunătoare pentru sistemul nervos şi din acelaşi motiv este, de asemenea, cancerigenă. Victimele au fost în principal utilizatori individuali, cei care şi-au decorat singuri locuinţele şi decoratorii de locuinţe, deoarece la utilizarea în industrie sunt respectate anumite reglementări de siguranţă. Concentraţiile măsurate în anumite instalaţii industriale din Europa au fost atât de ridicate încât – în cazul expunerii prelungite – acestea ar cauza cancer la 10% dintre lucrători.

Conform textului de compromis care a fost adoptat, diclormetanul poate fi utilizat în viitor ca decapant doar în utilizarea industrială şi sub reglementări stricte de siguranţă. Consumatorii şi profesioniştii vor trebui să decapeze vopseaua nedorită utilizând una dintre substanţele chimice la fel de eficiente, dar care nu sunt nocive sau, de exemplu, prin decapare pirolitică/termică.

Cel mai important lucru este că utilizarea acestei substanţe cancerigene nu trebuie acceptată în zone publice închise precum centre comerciale şi pasaje subterane, deoarece vaporii produşi de substanţele volatile sunt mai grei decât aerul şi, prin urmare, măsurătorile au arătat că aceştia coboară la niveluri joase şi afectează în special copii. La adoptarea acestei decizii, grupul nostru politic a luat în considerare în mare măsură opinia sindicatelor implicate, deoarece, în cazul utilizării industriale, principala noastră preocupare este sănătatea lucrătorilor.

  Bogusław Rogalski (UEN), în scris. – (PL) Doamnă preşedintă, după cum ştim, multe substanţe chimice periculoase sunt autorizate pentru uz general, în ciuda ingredientelor periculoase pe care le conţin. Una dintre aceste substanţe este diclormetanul (DCM) care este utilizat în general pentru fabricarea de produse farmaceutice, solvenţi şi alte produse.

Aceasta este o substanţă foarte periculoasă pentru sănătatea umană, fiind clasificată drept cancerigenă. DCM afectează sistemul nervos şi cauzează vătămări grave organelor interne, care pot cauza în mod direct decesul.

Ţinând seama de frecvenţa respiratorie mai ridicată, copii sunt mai susceptibili la otrăvirea cu diclormetan, la fel ca şi persoanele cu boli cardiovasculare. De asemenea, este alarmant că au existat decese legate de otrăvirea cu diclormetan.

Ţinând seama de faptul că ştim de existenţa pe piaţă a unor produse care ar putea oferi o alternativă la produsele care conţin diclormetan, precum şi de faptul că anumite state membre au interzis utilizarea acestei substanţe, introducerea unei interdicţii totale a utilizării diclormetanului este esenţială.

Încă un argument în favoarea interzicerii DCM ar trebui să fie faptul că, aşa cum au arătat experţii, nu ne putem asigura că consumatorii vor utiliza în siguranţă DCM.

Propunerea Comisiei de a introduce instruirea cu privire la utilizarea produselor care conţin DCM pentru scopuri profesionale va costa aproximativ 1,9 miliarde EUR în primul an de implementare.

Retragerea DCM din circulaţia generală pare, prin urmare, să fie cea mai sensibilă şi mai responsabilă soluţie.