Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 14 ianuarie 2009 - Strasbourg

5. Accesul publicului la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei (A6-0459/2008, Marco Cappato) (vot)

Convenţia privind munca maritimă 2006 (proceduri referitoare la dialogul social) (B6-0624/2008) (vot) Explicaţii verbale privind votul

- Raportul: Carlos Coelho (A6-0500/2008)

  Hubert Pirker (PPE-DE). - (Germania) Domnule preşedinte, am votat pentru acest raport deoarece solicită elaborarea unei reforme a intereselor privind protecţia copiilor şi introducerea anumitor măsuri pentru sporirea elementelor de securitate ale paşapoartelor. Prin urmare, una peste alta, este un pachet legislativ care duce mai departe lupta împotriva traficului de copii şi lupta pentru a obţine o mai bună protecţie a copiilor.

  Zuzana Roithová (PPE-DE). - (Cehia) Consider că este necesar să adăugăm elemente biometrice la elementele de securitate ale documentelor de călătorie. Totuşi, în afară de îmbunătăţirea siguranţei cetăţenilor europeni, fapt ce reprezintă obiectivul nostru principal, trebuie să luăm în considerare şi reversul medaliei, care constă în protejarea intimităţii cetăţenilor. Mă voi strădui ca implementarea acestei legislaţii şi aplicarea ei la nivel naţional să nu genereze dificultăţi birocratice sau chiar folosirea incorectă a datelor, inclusiv folosirea incorectă a datelor de către ţări terţe din afara UE. Aş dori să subliniez faptul că există nevoia de a promova o mai mare implicare a Europol şi Frontex în această problemă; Numai un înalt nivel de colaborare între autorităţile responsabile cu aplicarea legii în statele membre va produce efectele dorite şi va transforma Europa într-un loc sigur pentru noi toţi. Sunt bucuroasă că de acum, copiii de 12 ani vor avea propriul lor paşaport. Această măsură va reduce cazurile de abuz făcut de organizaţii criminale transfrontaliere, acesta fiind un alt motiv pentru care susţin această chestiune aparent controversată.

  Frank Vanhecke (NI). - (Olanda) Domnule preşedinte, am fost bucuros să îmi prezint susţinerea faţă de raportul Coelho privind elementele biometrice integrate în paşapoartele din UE deoarece acesta reprezintă un prin pas în combaterea numeroaselor abuzuri şi falsificărilor de paşapoarte. Este o formă de armonizare pe care o putem aproba, întrucât reprezintă o măsură utilă şi cu siguranţă chiar necesară în ţările aparţinând spaţiului Schengen.

Când se elaborează un sistem de frontiere deschise interne, bineînţeles că frontierele externe mari ar trebui protejate cât mai eficient posibil. Acest raport reprezintă un pas făcut în direcţia potrivită, pentru că în acest moment frontiera externă nu este protejată suficient.

Totuşi, pot spune că am o rezervă. Emiterea unor paşapoarte mai bune nu reprezintă o măsură suficientă. În fiecare an, sute de mii de persoane din afara Europei vin pe continentul nostru, Europa. Aceştia sunt imigranţi legali, imigranţi semi-legali, dar şi imigranţi ilegali. Anul trecut, ţara mea, Belgia, a primit peste 70 000 de persoane din afara Europei, în plus faţă de numărul încă necunoscut de imigranţi ilegali. Este o tendinţă căreia trebuie să-i punem capăt, iar numai măsura de emitere a unor paşapoarte mai bune nu va rezolva această problemă.

  Dimitar Stoyanov (NI). - (Bulgaria) Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Am votat împotriva raportului Coelho din două motive. În primul rând, mă declar extrem de îngrijorat în privinţa drepturilor cetăţenilor şi în privinţa faptului că acţiunea de colectare a datelor biometrice va reprezenta o ameninţare semnificativă adusă siguranţei cetăţenilor, în special în ceea ce priveşte libertatea acestora şi, în plus, dreptul de bază privind libertatea de mişcare va fi încălcat.

Însă ceea ce mă îngrijorează şi mai mult este faptul că în ţara mea ar fi a doua oară în ultimii zece ani când se introduc noi documente de identitate. În ceea ce mă priveşte pe mine personal, ar fi a treia oară în ultimii zece ani când mi s-ar emite documente de identitate. Poate vi se pare o situaţie amuzantă, însă în Bulgaria venitul cetăţenilor este atât de mic, încât povara financiară suplimentară pe care ar trebui să o suporte cineva pentru a-şi plăti documentele de identitate este un aspect pur şi simplu lipsit de etică şi imoral. Când vorbim despre pensionari care primesc 100 leva, adică echivalentul unei pensii de 50 de euro, nu este corect să fie obligaţi să plătească 20 de euro pentru a li se emite documente de identitate noi. Prin urmare, am votat împotriva raportului Coelho, pentru că sunt de părere că este total nepotrivit pentru situaţia ţării pe care o reprezint.

- Raportul: Marco Cappato (A6-0459/2008)

  Gay Mitchell (PPE-DE). - Domnule preşedinte, vreau doar să se noteze faptul că în cele din urmă am votat împotriva raportului Cappato pentru că sunt de părere că Parlamentului i-a fost înaintat un raport mai bun în privinţa problemelor pe care le abordează acesta.

De asemenea, doresc să precizez faptul că este nevoie ca Parlamentul să ia măsuri în legătură cu documentele noastre, ţinând cont de faptul că există deputaţi în Parlamentul European care sunt aici de mai bine de patru ani şi jumătate, care au primit un salariu pentru timpul petrecut aici şi care au luat cuvântul mai puţin decât domnul Burke, un parlamentar care se află aici de şase luni. Cred că este un moment potrivit să atragem atenţia asupra acestei situaţii.

Există persoane care nu participă activ la şedinţele Parlamentului, la întrunirile comisiilor sau la sesiunile plenare. Unele dintre aceste persoane sunt membri ai unor grupuri mici. Vin aici şi iau repede cuvântul, după care se grăbesc la aeroport şi, în loc să rămână aici, îşi petrec timpul în statele membre, povestindu-le oamenilor de acolo cât de rea este democraţia în Uniunea Europeană. Ei bine, democraţia este rea în Uniunea Europeană dacă membri ai acestui Parlament care nu participă la şedinţe pot primi un salariu pentru a continua acest abuz flagrant făcut în ceea ce priveşte democraţia. Aş dori ca acest lucru să fie înregistrat, domnule Preşedinte.

Consider că atunci când facem reformă, când punem la dispoziţie anumite documente, când asigurăm o mai bună transparenţă, ar trebui să luăm măsuri prin care să arătăm care dintre parlamentari participă la munca Parlamentului şi care nu fac acest lucru.

- Raportul: Alexander Graf Lambsdorff (A6 0415/2008)

  Zuzana Roithová (PPE-DE). - (Cehia) Piaţa europeană a armelor funcţionează ineficient pentru că este o piaţă fragmentată. Astăzi am creat loc pentru achiziţiile publice în acest sector, respectând în acelaşi timp scutirile din motive strategice, în temeiul prevederilor articolului 273 al Tratatului de instituire. În cadrul Comisiei, am luptat pentru a pune capăt irosirii fondurilor publice, irosire generată de contractele militare netransparente. În trecut, clauza privind interesul naţional era de asemenea încălcată în cazul contractelor publice de achiziţie pentru armată, care cu siguranţă nu aveau nimic de-a face cu aspecte legate de calitatea securităţii oferite. Aş putea numi în acest context contracte de muncă, pentru servicii de catering şi pentru servicii de transport. Această propunere va economisi sume de bani care vor putea fi ulterior investite în cercetare şi tehnologie, pentru a ne proteja mai eficient împotriva ameninţărilor prezente şi viitoare.

  Jim Allister (NI). - Domnule preşedinte, mă opun acestui raport din cauza ameninţării pe care eu consider că documentul o reprezintă pentru guvernele şi companiile care au investit enorm în cercetare şi dezvoltare în domeniul apărării şi care acum se văd în situaţia de a fi practic deposedate de profitul generat de faza de dezvoltare şi producţie.

Prin această directivă propusă, se cere ca acum contractele de achiziţii să fie deschise în cadrul unei competiţii europene, lăsând o companie din domeniul apărării – şi chiar o ţară – fără nici o modalitate de a-şi proteja drepturile internaţionale de proprietate şi fără locuri de muncă. Ţinând cont de faptul că mai multe companii militare din domeniul apărării din Marea Britanie beneficiază de servicii de cercetare şi dezvoltare majore, ameninţarea pe care o reprezintă acest raport este una îngrijorătoare.

Neîncrederea mea este sporită şi de faptul că îmi dau seama că una dintre motivaţiile acestui raport este aceea de a promova integrarea UE şi de a susţine politica europeană privind securitatea şi apărarea, şi nu stabilirea priorităţilor beneficiilor economice tangibile.

  Carlo Fatuzzo (PPE-DE). - (Italia) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, voi încerca să fiu mai scurt ca de obicei; am votat în favoarea raportului Lambsdorff, care face un pas înainte în domeniul securităţii comune şi al apărării. Totuşi, mă întreb şi vă întreb: când vom avea un sistem european de apărare adevărat, o adevărată armată europeană, o oportunitate reală de a economisi bani şi de a ne apăra ca o Europă unită? Sper că aceste lucruri se vor întâmpla cât mai curând, domnule preşedinte!

  Preşedintele. −În acest caz, nu pot să dau un răspuns imediat, acest lucru ar fi complicat. Vă invit să continuăm cu explicarea votului, de data aceasta referindu-ne la raportul Schlyter.

- Raportul: Carl Schlyter (A6-0341/2008)

  Zuzana Roithová (PPE-DE). - (Cehia) Am susţinut raportul privind substanţele şi preparatele periculoase, mai precis diclormetanul, oferind posibilitatea de a restricţiona utilizarea acestei substanţe carcinogenice în diluant, chiar dacă au existat anumite prevederi privind excepţii în anumite condiţii stricte. Sunt mulţumită că excepţiile nu vor fi folosite în practică, întrucât există alternative sigure pe care nu doar consumatorii, ci şi utilizatorii profesionişti, vor prefera să le aleagă pe viitor.

  Kathy Sinnott (IND/DEM). - Domnule preşedinte, anumite substanţe sunt atât de periculoase încât trebuie interzise complet sau trebuie utilizate doar în câteva situaţii restrânse, în cele mai stricte condiţii de precauţie legate de sănătate şi siguranţă. Diclormetanul este una dintre aceste substanţe şi utilizarea sa trebuie interzisă.

- Raportul: Ilda Figueiredo (A6-0423/2008)

  Zuzana Roithová (PPE-DE). - (Cehia) Aplaud acordul internaţional care va stabili noi condiţii de angajare pentru muncitorii din domeniul pescuitului. Pescarii se confruntă cu cea mai mare incidenţă de accidente grave profesionale şi decese provocate de activitatea efectuată. Aş dori să fac apel la Consiliu şi la Comisie pentru ca aceştia să facă tot posibilul pentru a ratifica această Convenţie mult mai devreme de anul 2012. Vă rog să se consemneze în procesul verbal că dispozitivul meu de votare nu a funcţionat şi că, bineînţeles, eu am votat în favoarea acestui raport.

- Raportul: Giusto Catania (A6-0479/2008)

  Irena Belohorská (NI). - (Slovacia) Raportul din proprie iniţiativă elaborat de domnul Catania a generat un schimb semnificativ de opinii între grupurile politice şi deputaţii din Parlamentul.

Uniunea Europeană se confruntă în prezent cu probleme foarte serioase, ca de exemplu criza financiară şi criza energetică provocată de conflictul ucraineano-rus. Este o perioadă în care ar trebui să acţionăm împreună şi să evităm orice mişcare ce ne-ar putea submina unitatea. Fără îndoială, consecinţele crizei vor afecta fiecare cetăţean al Uniunii Europene, fie el slovac, polonez, maghiar sau german. Consider că încercările de a provoca certuri între statele membre, încercări ce apar în mod periodic în timpul şedinţelor noastre, reprezintă un semn de ignoranţă faţă de grava situaţie actuală, în care unitate UE este ameninţată. Ar trebui să ne concentrăm mai mult pe găsirea de soluţii şi pe ratificarea Tratatului de la Lisabona pentru a putea spori competitivitatea în cadrul Uniunii Europene.

Aici, în Parlamentul European, eu mi-am exprimat în mod repetat părerea că autonomia nu are loc în spaţiul nostru comun. Nu trebuie să uităm ideea-cheie a integrării ţărilor UE, ca să nu mai vorbim că această idee nu trebuie ignorată sau respinsă. Trebuie să ţinem cont de declaraţia lui Schuman, aceea că o Europă inteligentă nu se poate bucura de răul vecinilor săi, întrucât avem cu toţii o soartă comună, atât în vremuri bune, cât şi în vremuri rele.

  Hubert Pirker (PPE-DE). - (Germania) Domnule preşedinte, raportul Catania este o adevărată păcăleală. Nu conţine nici un raport privind măsura în care drepturile fundamentale au fost respectate în Uniunea Europeană în perioada 2004-2008; este o simplă listă de solicitări făcute de reprezentanţii stângii.

Solicitările includ recunoaşterea căsătoriei între persoane de acelaşi sex în statele membre şi legalizarea drogurilor, a eutanasiei şi a imigranţilor ilegali. Eu şi delegaţia Partidului Popular Austriac (ÖVP) respingem de la bun început solicitările menţionate mai sus, care au fost adoptate cu majoritate, şi prin urmare noi, deci şi eu, am votat împotriva acestui raport.

  Peter Baco (NI). - (Slovacia) Am votat în favoarea raportului privind situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în perioada 2004-2008.

Susţinerea mea a fost condiţionată de respingerea textului proiectului original al paragrafului 49 privind susţinerea autonomiei teritoriale şi regionale. Consider că aceasta este o respingere a încercărilor instigatorilor şi conspiratorilor de a specula în legătură cu starea de fapt. Cu alte cuvinte, Parlamentul European nu acceptă să se facă jocuri cu autonomia teritorială şi regională. Aceasta este o concluzie foarte importantă ce trebuie trasă din şedinţa plenară de astăzi a Parlamentului European şi consider că ar trebui să fim cu toţii felicitaţi pentru aceasta.

  Zuzana Roithová (PPE-DE). - (Cehia) Domnule preşedinte, şi eu am votat împotriva adoptării acestui report elaborat de un deputat comunist în Parlamentul European privind situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană. Totuşi, apreciez faptul că raportorii aparţinând altor facţiuni au reuşit să editeze puţin textul şi că acesta conţine câteva paragrafe bune privind situaţia minorităţilor. Dar există anumite fragmente care nu sunt deloc obiective. În plus, măsura în care raportul încalcă limitele referitoare la redactarea documentelor pentru o perioadă trecută este una fără precedent. Raportul presupune o viziune politică unilaterală asupra drepturilor omului în Uniune. Raportul calcă în picioare principiul subsidiarităţii dictând regulile privind politicile familiale şi alte chestiuni etice, fapt ce contravine prevederilor tratatelor fundamentale.

  Simon Busuttil (PPE-DE). - (Malta) Şi eu am votat împotriva raportului Catania, pentru că documentul conţine cel puţin trei referiri prin care avortul este considerat un drept al omului. Acesta este un aspect cu care eu nu sunt de acord şi pe care îl consider inacceptabil. Este păcat că un raport atât de important ca acesta, care acoperă o gamă atât de variată de subiecte cuprinde elemente care, fără nici o îndoială, sunt în afara competenţei Uniunii Europene, şi în care Uniunea Europeană nu poate şi nu ar trebui să se implice; în principal datorită principiului de subsidiaritate. Iată de ce am votat împotriva raportului Catania.

  Péter Olajos (PPE-DE). - (Ungaria) Domnule preşedinte, în ceea ce priveşte raportul Catania, am votat pozitiv, pentru că documentul elimină anumite erori ce existau înainte în privinţa drepturilor minorităţilor. Acest aspect este deosebit de important pentru Ungaria şi pentru minorităţile ce trăiesc înăuntrul şi în afara graniţelor acestei ţări. Raportul subliniază protecţia limbilor minorităţilor şi declară că utilizarea limbii materne este unul dintre cele mai importante drepturi fundamentale. Din păcate, în ultimul timp acest lucru nu a fost aplicat în câteva dintre noile state membre ale UE.

Mai mult, raportul subliniază necesitatea de a defini şi de a determina statutul minorităţilor naţionale. Consider că acest aspect este unul de importanţă vitală pentru cele 150 de minorităţi din Europa.

În final, consider că paragraful 49 are o importanţă deosebită, întrucât afirmă că auto-guvernarea este cea mai eficientă modalitate de a aborda problemele comunităţilor minorităţilor naţionale. Cea mai bună metodă de a realiza acest lucru este aceea de a urma cele mai bune exemple existente în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte autonomia personală, culturală, teritorială şi regională.

  Jim Allister (NI). - Domnule preşedinte, o societate consumată de drepturi este o societate de consum care şi-a pierdut echilibrul. Din acest motiv, raportul cere egalitate între cuplurile căsătorite în mod legal şi relaţiile homosexuale. Combinaţia naturală este cea între un bărbat şi o femeie. Pervertim această combinaţie naturală atunci când cerem egalitate cu situaţia de antiteză.

Deşi nu este la modă, declar fără ruşine că relaţia anormală în cuplurile cu parteneri de acelaşi sex nu este un lucru la care eu, ca legislator, vreau să consimt. Dreptul meu de a nu fi de acord cu această problemă este oare mai mic decât dreptul celor care solicită contrariul? În contextul climatului de intoleranţă în care a fost organizată această dezbatere, aşa s-ar părea.

Nu sunt de acord cu acest aspect al raportului. Dacă din această cauză voi fi considerat ridicol, atunci aşa să fie. Prefer să apăr ceea ce eu cred că este corect decât să fiu de acord cu ceea ce este greşit.

  Frank Vanhecke (NI). - (Olanda) Domnule preşedinte, în carierea mea din acest Parlament, rareori am văzut o asemenea listă de prostii spuse corect din punct de vedere politic şi aşa-numite platitudini politice ca în raportul Catania. Totuşi, cireaşa de pe tort este faptul că un raport privind aşa-numitele drepturi fundamentale se bazează de facto pe prevederile Tratatului de la Lisabona, un tratat ce a fost respins prin referendum şi care în prezent nu are absolut nici un fundament legal. Ce aroganţă! Mă întreb dacă nu cumva drepturile fundamentale nu se aplică cetăţenilor Europei, ci se aplică doar eurocraţiei.

Mai mult decât atât, un drept fundamental lipseşte din raport: este vorba de dreptul popoarelor, de exemplu dreptul poporului aparţinând unei naţiuni de a se simţi acasă şi în siguranţă în propria sa ţară, dreptul de a-şi apăra prosperitatea câştigată cu greu, de a-şi menţine propria limbă, cultura, tradiţiile şi legile. Acest lucru chiar ar fi o noutate în acest templu al lucrurilor corecte din punct de vedere politic. Parlamentul s-a făcut din nou de râs aprobând raportul Catania cu o majoritate covârşitoare.

  Philip Claeys (NI). - (Olanda) Domnule preşedinte, dreptul la libera exprimare a părerilor şi felul în care acest drept poate fi exercitat este fără nici o îndoială un indicator-cheie pentru evaluarea situaţiei drepturilor noastre fundamentale. Raportul nu greşeşte avertizând în privinţa cenzurii neoficiale şi a auto-cenzurii ce apar atunci când anumite subiecte sunt excluse din programul de dezbateri publice. Le fel de justă este şi secţiunea din raport ce avertizează în privinţa persoanelor şi grupurilor care doresc să-i reducă pe ceilalţi la tăcere susţinând că sunt în permanenţă supuşi unor atacuri pentru care nu se fac vinovaţi.

Totuşi, ceea ce pentru mine este o adevărată enigmă este invitaţia de a ,,condamna în mod hotărât orice discurs ce instigă ură în programe media rasiste şi în articolele ce diseminează puncte de vedere intolerante”. Este exact genul de lucru sau acţiune care duce la cenzura şi auto-cenzura despre care se vorbeşte peste tot în raport. Este tipul de legislaţie din cauza căruia cel mai mare partid flamand din Belgia a fost condamnat, pentru că a criticat nou-adoptata politică privind imigrarea. Prin urmare, oamenii ar trebui să ştie ce vor. Este imposibil să fii doar puţin în favoarea liberei exprimări a opiniei. Fie eşti pentru libera exprimare a opiniei şi accepţi toate consecinţele pe care acest lucru le presupune, fie eşti împotrivă.

  Carlo Fatuzzo (PPE-DE). - (Italia) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, în ceea ce priveşte raportul referitor la drepturile fundamentale, deşi în votul final am votat împotriva raportului, am votat pentru paragraful 81, cu prevederile căruia sunt de acord. În acest paragraf, prietenul meu, domnul Catania, care în acest moment mă priveşte de la locul domniei sale, spune că invită statele membre să facă tot ceea ce pot pentru a facilita şi a îmbunătăţi accesul tinerilor, vârstnicilor şi al persoanelor cu dizabilităţi la piaţa muncii.

Cu siguranţă, Giusto Catania – care este şi de data aceasta 100% corect, ca de obicei – s-a gândit, chiar dacă nu a exprimat acest lucru în scris, că ar trebui îmbunătăţit nu doar accesul la muncă, ci şi la beneficiile legate de aceasta, ţinând cont de faptul că este menţionată şi categoria vârstnicilor. Prin urmare, beneficiile pentru tineri, persoanele cu dizabilităţi şi vârstnici sunt relevante. Sunt sigur – şi văd că şi el este de acord – că şi tinerii primesc beneficii când sunt tineri şi apoi lucrează când înaintează în vârstă. Văd că domnul Catania aplaudă. Cred că şi dumneavoastră sunteţi de acord cu ceea ce spun, dar întrucât observaţiile mele vor fi publicate pe internet, aş dori să subliniez faptul că am spus toate acestea pentru a arăta în mod subtil că şi vârstnicii au dreptul de a obţine beneficii.

  Kathy Sinnott (IND/DEM). - Domnule preşedinte, în raportul Catania mulţi dintre cei din plen au încercat din nou să folosească drepturile omului ca o scuză pentru a promova avortul, în ciuda faptului că în fiecare an avortul neagă unor milioane de bebeluşi cel mai important drept – dreptul la viaţă, dreptul de care depind toate celelalte drepturi.

În plus, în calitate de deputat irlandez în Parlament şi în calitate de votant, este interesant să notez faptul că acest raport şi amendamentele sale leagă Tratatul de la Lisabona şi Carta Drepturilor Fundamentale de legalizarea avortului în UE.

  Mairead McGuinness (PPE-DE). - Domnule preşedinte, pentru început aş dori să solicit să se noteze că prima parte a votului meu privind paragraful 31 ar fi trebuit să fie în favoarea raportului.

Aş dori să sugerez că acest raport ar fi putut face mai multe pentru aspectele legate de dizabilităţi în privinţa cărora ar trebui să se mai lucreze. Totuşi, în acest context, mă bucur că Parlamentul a ales să susţină amendamentul 42 propus de mine, care îndeamnă Comisia să se asigure că banii ajung doar în statele membre care îndeplinesc criteriile impuse de Convenţia ONU în privinţa dezinstituţionalizării. Acesta este un aspect-cheie pentru mine şi pentru multe alte persoane din plen. Există mai multe elemente în acest raport – aşa cum au spus şi ceilalţi – care sunt pentru subsidiaritate, şi nu pentru Uniunea Europeană, care nu emite legi privind avortul şi care nici nu ar trebui să emită legi privind acest subiect. Prin urmare, nu am putut susţine întregul raport. În schimb, m-am abţinut pentru că sunt de părere că amendamentul privind dizabilităţile este foarte important pentru aceia dintre noi cărora le pasă de cei care nu vorbesc, de cei care nu au voce şi de cei care nu sunt ascultaţi de nimeni.

  Miroslav Mikolášik (PPE-DE). - (Slovacia) Raportul Catania abordează multe probleme legate de drepturile omului. Sunt de acord cu unii dintre antevorbitorii mei şi, asemenea lor, doresc să-mi exprim dezaprobarea profundă faţă de acest raport, din cauza unei probleme-cheie: imposibilitatea de a aproba anumite amendamente-cheie care ar fi corectat ceea ce iniţial era un raport prost.

Raportul conţine referinţe la aşa-numitele drepturi sexuale şi drepturi legate de sănătatea sexuală care, potrivit, de exemplu, definiţiei date de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, include dreptul de a face avort, iar acest lucru este o chestiune ce nu poate fi reglementată de legislaţia comunitară a UE şi nici nu poate fi impusă statelor membre.

În calitate de medic, apăr viaţa umană şi demnitatea umană începând din momentul concepţiei, şi prin urmare nu am votat în favoarea acestui text controversat care, în plus, nici nu respectă principiul subsidiarităţii.

  Michl Ebner (PPE-DE). - (Italia) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, sunt de acord cu cele spuse de domnul Pirker şi prin urmare nu mai este nevoie să insist asupra acestui subiect. Sunt de părere că domnul Catania a abordat un subiect greşit; raportul nu ar fi trebuit să ajungă la Cameră, deoarece serviciile oficiale ar trebui să verifice dacă un raport abordează corect subiectul prezentat în titlu sau dacă este vorba de cu totul şi cu totul altceva. Acest raport prezintă cu totul şi cu totul altceva şi de fapt, nici măcar nu face referire la titlul şi subiectul ce i-au fost atribuite.

În ceea ce priveşte problema specifică, referitoare la paragraful 49, aş fi preferat ca membrii Camerei să fi adoptat textul original, fără niciun amendament. Am votat împotriva raportului în totalitate, pentru motivele pe care le-am expus.

  Koenraad Dillen (NI). - (Olanda) Domnule preşedinte, de foarte puţine ori mi s-a întâmplat să votez împotriva unui raport cu atâta convingere ca azi. Dacă ar fi să urmăm recomandările stabilite în acest raport, am instaura dictatura corectitudinii politice în Uniunea Europeană de mâine, unde, sub masca unui aşa-numite atitudini anti-rasiste prezentate sub forma unor declaraţii pompoase de principiu, libertatea expresiei abordând subiecte precum azilul şi imigrarea ar fi şi mai mult limitată. Acest raport îşi propune să deschidă şi mai mult porţile pentru imigrarea legală şi ilegală în Uniunea Europeană şi nu reuşeşte să pună dreptul cetăţenilor la securitate în centrul politicii sale, în schimb consideră că drepturile criminalilor ar trebui recunoscute drept nişte aşa-numite drepturi fundamentale.

Este un teritoriu al lucrurilor făcute pe dos. Într-o societate normală, drepturile şi obligaţiile merg mână în mână. Totuşi, în acest raport voluminos, nu găsesc nici o urmă de obligaţii pe care străinii ar trebui să le respecte pentru a se putea integra în societatea europeană. Dimpotrivă: numai noi, cetăţenii europeni, suntem vizaţi ad nauseam. Ei bine, cetăţenii noştri s-au săturat până peste cap să fie arătaţi cu degetul de funcţionarii europeni care sunt ,,asmuţiţi” pe ei.

  Martin Callanan (PPE-DE). - Domnule preşedinte, sunt foarte multe aspecte ale raportului Catania cu care nu sunt de acord.

În primul rând, nu accept faptul că misiunea Uniunii Europene este să ne acorde vreun drept – de fapt, istoria ne învaţă că Uniunea Europeană a făcut exact contrariul.

De asemenea, nu accept faptul că textul Cartei Drepturilor Fundamentale – care reprezintă un document politic de bază, elaborat ca parte a Constituţiei europene nereuşite – ar trebui încorporat în legislaţia europeană, şi, în mod special, nu ar trebui integrat în legislaţia britanică.

Mă opun prevederilor Cartei Drepturilor Fundamentale. Resping abordarea absolutistă asupra drepturilor omului. Aş spune că nu mă opun principiului privind recunoaşterea relaţiilor dintre persoanele de acelaşi sex însă, din nou spun, aceasta nu este o chestiune care să ţină de competenţa Uniunii Europene: este o chestiune pe care parlamentele statelor membre trebuie să o determine în propriile lor teritorii.

Având în vedere această listă fundamentală cu obiecţii, am votat împotriva acestui raport.

  Daniel Hannan (NI). - Domnule preşedinte, experienţa pe care am dobândit-o de-a lungul multor ani ne învaţă că doar drepturile puse pe hârtie nu reprezintă o garantare a libertăţilor civice. Drepturile menţionate în Carta Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale a Uniunii Europene nu sunt foarte diferite de cele schiţate, să zicem, în constituţia Germaniei de Est sau în cea a URSS, însă aşa cum au descoperit cetăţenii care au trăit sub aceste regimuri, doar drepturile pe hârtie nu au nici o valoare în absenţa unor mecanisme adecvate ale guvernului parlamentar.

Nu există o criză a drepturilor omului în Uniunea Europeană, însă există într-adevăr o criză a legitimităţii democratice. Permiteţi-mi să sugerez că o modalitate de a ameliora această criză ar fi să avem încredere în cei care ne votează şi să supunem Tratatul de la Lisabona unei serii de referendumuri, aşa cum am promis. Pactio Olisipiensis censenda est!

  Ewa Tomaszewska (UEN). - (Polonia) Domnule preşedinte, toţi copiii au dreptul de a fi iubiţi de ambii părinţi. Chiar dacă mariajul părinţilor se destramă, bunăstarea copilului, şi nu ,,discreţia" funcţionarilor civili ar trebui să decidă în ceea ce priveşte contactul copiilor cu părinţii săi.

Copiii au dreptul de a vorbi cu părinţii lor folosind limba maternă. Dacă părinţii sunt de naţionalităţi diferite, atunci copiii ar trebui să aibă dreptul de a vorbi în ambele limbi. Totuşi, Serviciile pentru protecţia copiilor din Germania acţionează împotriva intereselor copiilor ce provin din căsătorii mixte, limitând accesul la afecţiunea părintelui care nu este de naţionalitate germană. Comisia pentru petiţii a înregistrat peste 200 de plângeri în această privinţă. Iată de ce am susţinut amendamentul 24. Respingerea acestui amendament a dus la votul meu final împotriva unui raport care neagă dreptul la viaţă prin propunerea unei legislaţii pro-avort şi care încalcă principiul subsidiarităţii.

  Gerard Batten (IND/DEM). - Domnule preşedinte, Partidul pentru Independenţa Marii Britanii se opune rasismului, mutilării genitale feminine, criminalizării homosexualităţii şi prejudecăţilor emise împotriva străinilor, în orice parte din lume s-ar întâmpla aşa ceva. Totuşi, britanicii se bucură de drepturi ale omului foarte bune în conformitate cu prevederile propriilor noastre legi şi nu avem nevoie de protecţia Uniunii Europene. UE este nedemocratică şi anti-democratică şi prin urmare nu este un apărător potrivit pentru drepturile nici unei persoane.

De asemenea, am dori să reamintim Parlamentului că dreptul familial este de competenţa fiecărui stat membru şi nu reprezintă un domeniu al jurisdicţiei UE. Problema privind acuzarea consumatorilor de droguri este o chestiune ce ţine de legislaţia statelor membre, iar UE nu ar trebui să încerce să submineze şi să înlocuiască sistemele juridice din statelor membre. Prin urmare, deputaţii în Parlamentul European ce reprezintă Partidul pentru Independenţa Marii Britanii au votat împotriva acestui raport.

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE). - Domnule preşedinte, atunci când vine vorba de rapoarte precum acesta, deseori vorbesc cu diverse grupuri voluntare şi comunitare ce funcţionează în circumscripţia mea electorală, unde pot acumula foarte multe cunoştinţe din experienţele şi contactele oamenilor.

De asemenea, încerc în mod regulat să analizez părerea altor deputaţi în Parlament din mediul politic şi din diverse ţări, pentru a încerca să înţeleg punctele de vedere şi problemele cu care se confruntă alţii. Sunt total de acord cu sentimentele exprimate de colegii mei, domnul Hannan şi domnul Callanan.

Totuşi, în privinţa unor chestiuni ca cele pe care le conţine acest raport, aş dori să mă adresez unor deputaţi precum domnul Allister care, deşi nu este membru al partidului meu, este un deputat în Parlamentul European muncitor şi pragmatic; sfaturile sale sunt de cele mai multe ori înţelepte, iar el este o persoană cu care ştiu că pot cădea de acord şi cu care mă pot contrazice în mod civilizat - aşa cum s-a întâmplat în privinţa celor spuse de domnia sa.

În cazul unor rapoarte ca acesta - în care poţi alege diverse aspecte pentru a hotărî cum votezi pentru ele - este imposibil să găseşti o linie de separaţie între ce ar trebui să votezi şi ce ar trebui să respingi, aşa că am renunţat - adică m-am abţinut. Îmi cer scuze.

  Kinga Gál (PPE-DE). - (Ungaria) Domnule preşedinte, raportul pe care tocmai l-am adoptat, intitulat ,,Situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană" este unul cuprinzător şi care reprezintă un progres în ceea ce priveşte mai multe aspecte. Raportul este o prezentare a drepturilor copiilor, iar drepturile sociale de bază merită o atenţie specială. Consider că raportul este unul excepţional, atât timp cât abordează în mod corect problemele şi drepturile minorităţilor naţionale tradiţionale, stabilind principiile de auto-guvernare şi de utilizare a limbii, domenii în care Uniunea a întârziat cu elaborarea de norme.

Iată de ce am susţinut raportul şi am luptat pentru adoptarea documentului, şi din acest motiv delegaţia ungară a Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni a votat pentru acest raport, în ciuda celor câteva paragrafe controversate adoptate, cu care nu putem fi de acord, întrucât este inacceptabil ca anumite probleme să fie reglementate la nivelul UE.

  László Tőkés (Verts/ALE). - (Ungaria) Domnule preşedinte, îmi cer scuze că nu m-am înscris, nu am fost informat în această privinţă. În calitate de preot şi membru al unei minorităţi maghiare supusă discriminării, dispusă să facă diverse compromisuri dacă este nevoie, am votat în cunoştinţă de cauză în favoarea raportului Catania privind drepturile fundamentale, întrucât consider că acesta reprezintă un pas înainte în multe aspecte, ca de exemplu în ceea ce priveşte drepturile sociale.

Doresc să-mi exprim aprecierea specială faţă de articolul privind drepturile minorităţilor, care ar putea forma baza şi punctul de plecare pentru un cadrul legal al UE privind protecţia minorităţilor. Sunt de acord cu cele spuse de doamna Kinga Gál.

A fost nevoie să fac un compromis pentru că trebuie să dezaprob anumite puncte ale textului, ca de exemplu paragraful referitor la eutanasie sau chestiunile privind homosexualitatea. Resping ideea că libertatea de conştiinţă şi religie a liderilor religioşi ar trebui limitată atunci când vine vorba de problema homosexualităţii.

Regret că paragraful 49 nu a inclus şi prevederi referitoare la minorităţile tradiţionale şi la drepturile comunitare sau referitoare la autonomia teritorială şi regională.

  Georgs Andrejevs (ALDE). - (Letonia) Vă mulţumesc, domnule preşedinte. În votul final, am votat împotriva raportului, care totuşi era demn de a fi susţinut în mai multe modalităţi. Am votat împotrivă pentru că raportul confundă minorităţile tradiţionale şi drepturile acestora cu migranţii economici şi migranţii relocaţi care au invadat ţara mea ca urmare a ocupării Letoniei după cel de-al doilea Război Mondial. De-a lungul a 50 de ani de ocupaţie, naţiunea indigenă a fost redusă la 50%, ajungând chiar la statutul de minoritate în 13 dintre cele mai mare oraşe şi localităţi din Letonia, inclusiv în capitală, Riga. Vă mulţumesc.

  John Attard-Montalto (PSE). - Domnule preşedinte, azi tocmai am terminat votul privind situaţia drepturilor fundamentale din Uniunea Europeană. Împreună cu doi dintre colegii mei maltezi din grupul PSE, cu regret ne-am văzut obligaţi să ne abţinem de la a vota în privinţa raportului.

Deşi raportul se referă la numeroase aspecte lăudabile legate de drepturile omului, documentul include altele, ca de exemplu avortul, care nici măcar nu ar fi trebuit să fie incluse în acest raport. Întrucât reprezentanţii maltezi ai socialilor în Parlamentul European sunt împotriva avortului, a trebuit să votăm împotriva acestor părţi din raport.

Între-adevăr, acest raport conţine alte chestiuni, ca de exemplu testamentele biologice şi dreptul la demnitate la sfârşitul vieţii, care reprezintă probleme sensibile, în privinţa cărora a trebui să ne abţinem. Iată de ce ne-am abţinut la sfârşitul acestui proces de votare. Aş dori să vă mulţumesc pentru această ocazie.

  Preşedintele. −Acum vom merge mai departe cu explicarea votului privind raportul Cappato, după ce l-am ascultat deja pe domnul Mitchell.

- Raportul: Marco Cappato (A6-0459/2008)

  Zuzana Roithová (PPE-DE). - (Cehia) Domnule preşedinte, nu susţin acest text populist care, în versiunea sa originală, conţinea mai multe prevederi utile privind o mai bună transparenţă în ceea ce priveşte activităţile politice din cadrul Uniunii Europene. Din păcate, textul a fost modificat. Nu am nici o intenţie de a promova o prostie cum este ideea de a face publice documentele profesionale şi personale pe care colegii mei deputaţi şi le transmit între ei sau pe care le primesc de la organizaţii non-guvernamentale sau de la organizaţii de lobby. Deşi nu consider că astfel de documente sunt confidenţiale, nici un parlament naţional dintr-o democraţie civilizată nu impune obligativitatea de a face publică sau de a dezvălui corespondenţa profesională, ca să nu mai vorbim de celelalte tipuri de corespondenţă.

  Preşedintele. −Foarte bine. În final, dar nu în cele din urmă, domnul Syed Kamall!

  Syed Kamall (PPE-DE). - Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase. Sper că îmi voi aminti mereu de ele.

Atunci când vorbim despre transparenţă şi acces la documentele UE, aceasta este o chestiune asupra căreia cu toţii putem cădea de acord. În definitiv, ne aflăm aici datorită contribuabililor care ne-au votat şi datorită contribuabililor care finanţează aceste instituţii şi care ne finanţează munca. Dar haideţi să vorbim foarte clar în ceea ce priveşte acest aspect. Atunci când vorbim despre transparenţa documentelor şi despre accesul la documente, haideţi să ne asigurăm că fiecare dintre contribuabili are acces la documentele la care vor într-adevăr să aibă acces.

De curând, liderii grupurilor parlamentare au mers în vizită la şeful statului unei ţări democratice, Republica Cehă. Din câte am înţeles, liderii grupului, adică reprezentanţii Parlamentul, l-au insultat pe Preşedintele acestei ţări. Tot ceea ce solicită câţiva cetăţeni ai ţării este ca procesele verbale de la această întrunire să fie făcute publice. Aşa că haideţi să fim transparenţi, să prezentăm lucrurile clare şi să dovedim respect faţă de cei care au alte puncte de vedere faţă de cei care se află acum în Parlament.

Explicaţii scrise privind votul

- Raportul: Carlos Coelho (A6-0500/2008)

  John Attard-Montalto (PSE), în scris. −Una dintre cele mai importante măsuri de securitate care au fost aprobate o reprezintă problema integrării de elemente biometrice în paşapoarte şi în documente de călătorie. Bineînţeles, acest lucru presupune cheltuieli substanţiale care pot ajunge la sume de milioane de euro, însă nu putem compromite măsurile de securitate.

Pe de altă parte, trebuie să luăm în considerare venitul cetăţenilor, care variază de la ţară la ţară. În Malta, emiterea unui paşaport obişnuit presupune cheltuieli mari. Cine va suporta cheltuielile pentru a efectua trecerea la paşapoarte biometrice: statul, persoana în cauză, sau va fi vorba de o acţiune comună?

În Parlamentul European am convenit astăzi ca acele state membre în care s-a permis includerea copiilor pe documentele părinţilor să fie obligate să emită documente individuale pentru copii fără alte costuri suplimentare, în afară de cheltuielile materiale. Ar fi o acţiune pertinentă ca guvernul să ţină seama de acest aspect, întrucât a devenit o regulă să nu se facă nici o referinţă atunci când guvernul impune taxe şi impozite ilegale, aşa cum au fost cazurile legate de impunerea TVA pe înregistrarea şi plăţile trecute făcute pentru antenele de satelit.

  Koenraad Dillen (NI) , în scris. −(Olanda) Bunul simţ a ieşit în evidenţă în raportul Coelho, motiv pentru care am şi votat cu convingere în favoarea acestui document. Este binevenită ideea că utilizarea elementelor biometrice în paşapoarte şi documente de călătorie va fi supusă unor reguli mai stricte şi unei armonizări mai riguroase, în special de la desfiinţarea frontierelor interne ale Europei, lucru ce a demonstrat nevoia efectuării unor controale de securitate mai bune la frontierele externe. Printre altele, un sistem uniform şi armonizat al datelor biometrice ne va permite să combatem mai eficient infracţiunile. Acest raport face un pas ezitant în această direcţie.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. −(Portugalia) Acest regulament încearcă să modifice standardele privind elementele biometrice şi de securitate ale paşapoartelor şi documentelor de călătorie emise de statele membre. Este un regulament cu care nu am fost de acord încă de la elaborarea sa, în 2004, întrucât introduce armonizarea mecanismelor de securitate şi integrarea elementelor de identificare biometrice, în contextul politicilor de securitate promovate la nivelul Uniunii Europene.

Obiectivul esenţial al acestui amendament este introducerea scutirilor în acest sens pentru copiii cu vârste sub 12 ani, o derogare ce a fost planificată pentru patru ani, astfel încât ţările care au o legislaţie ce stabileşte o limită mai mică de vârstă să o poată menţine, cu condiţia să se păstreze o limită minimă de vârstă de şase ani (în cazul Portugaliei, Franţei şi Estoniei), în afară de alte aspecte referitoare la protecţia şi securitatea datelor biometrice.

Deşi propunerea stabileşte reguli privind scutirea în cazul copiilor sub 12 ani (o decizie bazată pe aspecte pur tehnice), considerăm că nu abordează problema fundamentală, şi anume utilizarea datelor biometrice, în special cele ale copiilor, şi armonizarea acestei utilizări la nivelul UE (în special ţinând cont de faptul că emiterea paşapoartelor este de competenţa fiecărui stat membru) în contextul politicii sale de securitate.

Acestea sunt motivele pentru care m-am abţinut.

  Jörg Leichtfried (PSE), în scris. −(Germania) Am votat în favoarea raportului elaborat de domnul Coelho privind elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi documente de călătorie.

Totuşi, nu are nici un sens să acceptăm un regulament imperfect fără să comentăm, dacă există modalităţi prin care acest regulament ar putea fi îmbunătăţit.

De exemplu, este inacceptabil ca diferite state membre să aplice reguli diferite în ceea ce priveşte vârsta la care un copil poate fi amprentat, prin urmare este important să se introducă anumite măsuri, în special în ceea ce priveşte traficul de copii, măsuri care să fie cel puţin mai cuprinzătoare, dacă nu pot fi aplicate în comun.

În final, pentru mine este important să subliniez faptul că datele biometrice nu trebuie în nici un caz folosite în scopuri necinstite. Prin urmare, o revizuire strictă, recurentă a datelor privind securitatea se dovedeşte a fi indispensabilă.

  Bogusław Liberadzki (PSE), în scris. - (Polonia) Domnule preşedinte, votez în favoarea raportului privind Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 2252/2004 privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documente de călătorie emise de statele membre (A6-0500/2008).

Sunt de acord cu propunerea raportorului de a introduce principiul ,,o persoană – un paşaport”, astfel încât fiecare persoană să aibă un paşaport care să conţină datele sale biometrice.

Situaţia în care un singur paşaport poate fi emis unui titular şi copiilor acestuia, incluzând numele şi prenumele lor sau conţinând numai datele biometrice ale părintelui ce este titularul paşaportului poate favoriza traficul de copii.

De asemenea, susţin iniţiativa domnului Coelho de a permite două excepţii de la amprentarea obligatorie în cazul copiilor cu vârsta sub şase ani şi în cazul persoanelor care, din diverse motive, prezintă incapacitatea fizică de a se lăsa amprentate.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris. − Am votat pentru acest raport deoarece clarifică puncte importante referitoare la standardele necesare pentru emiterea paşapoartelor biometrice. De asemenea, sper ca introducerea paşapoartelor biometrice (în România de la 1 ianuarie 2009) să conducă la includerea României în Programul Visa Waiver al SUA şi să accelereze procesul de integrare în Spaţiul Schengen.

Trebuie însă să fim atenţi la fiabilitatea tehnicilor biometrice, deoarece acestea s-au dovedit ineficiente în cazul identificării copiilor sub 6 ani. Statele membre ar trebui să lanseze în curând un nou proiect pilot care să analizeze fiabilitatea acestui sistem de identificare şi care va contribui cu siguranţă la determinarea eventualelor erori înregistrate în statele membre.

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris. - (Grecia) Chiar şi copiii trebuie înregistraţi în evidenţe, pentru că sunt consideraţi ca potenţiali indivizi periculoşi pentru UE. Aceasta este propunerea Comisiei Europene, a Consiliului UE şi a Parlamentului European. Singura diferenţă dintre propunerea făcută pentru directivă şi cea a Parlamentului European se referă la vârsta la care copilul este considerat ca fiind periculos. Comisia consideră că un copil devine periculos la vârsta de şase ani şi prin urmare trebuie amprentat, amprentele urmând să fie încorporate în paşapoartele personale începând cu această vârstă, în timp ce Parlamentul European, demonstrându-şi ,,sensibilitatea democratică”, consideră că un copil ar trebui înregistrat în evidenţe atunci când este puţin mai mare, şi anume la vârsta de 12 ani.

Această directivă inacceptabilă, care a fost aprobată de susţinătorii din Parlamentul European al căii unice în Europa, este rezultatul inevitabil al politicii frenetice ,,anti-terorism” a UE, o politică al cărui obiectiv este acela de a conserva în mod esenţial suveranitatea capitalului asupra muncii şi mişcarea de subsidiaritate şi care consideră chiar şi copiii drept elemente periculoase. S-ar părea că UE foloseşte în mod corespunzător experienţa armatei israeliene, care apără excesiv ,,securitatea” statului Israel de ,,teroriştii” palestinieni, măcelărind chiar în acest moment mii de copii în Fâşia Gaza. Ce vârstă au copiii palestinieni ucişi? Au şase sau 12 ani?

  Tobias Pflüger (GUE/NGL), în scris. −(Germania) M-am abţinut de la a vota în privinţa ,,Raportului privind propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului ce amendează Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2252/2004 privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documente de călătorie emise de statele membre”.

Raportul propune limitarea monitorizării biometrice a cetăţenilor din statele membre, cerând ca fiecare copil cu vârsta sub 12 ani să fie exceptat de la cerinţa de a furniza date biometrice. O astfel de excepţie nu poate decât să fie binevenită.

Cu toate acestea, eu nu sunt de acord cu sistemele biometrice de autentificare. Acestea duc la un nivel ridicat de monitorizare poliţienească a cetăţenilor. Nu aşa se poate îmbunătăţi securitatea. Întrucât raportul acceptă în linii mari această monitorizare, nu am putut vota în favoarea documentului; pe de altă parte, dacă aş fi votat împotrivă aş fi respins îmbunătăţirea de care am vorbit. Prin urmare, am preferat să mă abţin.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. −(Italia) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului Coelho privind elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi documente de călătorie.

Sunt de acord cu propunerea de a folosi paşapoarte şi pentru copii, pentru a putea combate fenomenul de răpire a copiilor şi traficul cu copii. Susţin limita minimă de vârstă de şase ani, însă consider că numele persoanei sau al persoanelor care au responsabilitate parentală faţă de copil ar trebui incluse în document, pentru motivele pe care le-am prezentat.

În fine, sunt de acord cu domnul Coelho în ceea ce priveşte propunerea sa de a introduce o clauză de revizuire la trei ani, în vederea aşteptării rezultatelor unui studiu amănunţit, la scară largă, care să examineze corectitudinea şi utilitatea metodei de amprentare a copiilor şi a persoanelor vârstnice: o problemă atât de delicată şi de semnificativă necesită monitorizare constantă, astfel încât să poată fi abordată corespunzător din punctul de vedere al dreptului comunitar.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. −(Olanda) Această lege permite stocarea amprentelor în paşapoarte / documente de călătorie pentru a permite verificarea autenticităţii documentului şi verificarea identităţii titularului.

Am votat pentru modificările propuse de raportor. Un aspect pozitiv este faptul că amprentele copiilor cu vârste sub 12 ani pot fi luate numai dacă statele membre au emis deja legi în acest sens. În comparaţie cu opţiunea Comisiei şi Consiliului de a amprenta copiii de şase ani, acesta este un pas înainte.

Amprentarea are preţul ei. În curând, preţul unei vize va ajunge la 60 de euro. Amprentarea obligatorie va creşte în mod semnificativ acest preţ, aşa că dacă o familie compusă din patru persoane va dori să călătorească în străinătate, va trebui să cheltuiască destul de mulţi bani înainte de a pleca.

Oricum, eu personal văd o problemă în utilizarea excesivă a metodei de amprentare sau utilizarea datelor biometrice. Nu cumva este prea mare deranjul? Eficienţa sistemului nu a fost dovedită, utilizarea acestuia nu este proporţională cu obiectivul dorit şi în plus sistemul este şi foarte costisitor. Din aceste motive am aprobat amendamentele care au îmbunătăţit textul, însă în final mi-am exprimat dezacordul votând împotriva rezoluţiei legislative.

- Raportul: Alexander Graf Lambsdorff (A6 0415/2008)

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. −(Suedia) Am votat în favoarea raportului elaborat de domnul Lambsdorff privind achiziţiile în domeniul apărării şi securităţii.

Din raport reiese clar că statele membre sunt singurele care au autoritate în domeniul apărării şi securităţii naţionale, un lucru pe care considerăm că trebuie să-l subliniem. Considerăm că echipamentele, lucrările civile şi serviciile ar trebui şi ele achiziţionate în acest domeniu. Totuşi, considerăm că este o consecinţă normală a naturii acestei pieţe faptul că achiziţiile nu pot fi efectuate în totalitate în conformitate cu prevederile directivei. Oricum, aceste excepţii ar trebui să se aplice numai atunci când pot fi justificate din punctul de vedere al importanţei lor pentru politica de securitate. Considerăm că astfel putem face faţă aplicării obişnuite a scutirilor din motive de protecţie, un lucru ce este în special dăunător industriei suedeze.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris − Alexander Graff Lambsdorff a prezentat o propunere privind ,,Pachetul de apărare" al Comisiei, care se referă la achiziţii în scopuri militare şi non-militare, precum şi la contractele publice încheiate între operatorii UE. Propunerea îmbunătăţeşte Directiva din 2004 (2004/18/CE) aflată în prezent în vigoare, prin sporirea flexibilităţii, transparenţei şi, în mod vital, a competiţiei. Piaţa achiziţiilor în domeniul apărării este una foarte specifică, iar domnul Lambsdorff a furnizat o metodă de a aborda natura complexă a acestui domeniu.

Există scutiri exprese pentru anumite obligaţii privind publicarea atunci când aceasta este contrară preocupărilor de securitate ale statelor membre.

Deşi achiziţia în domeniul apărării rămâne în mod esenţial de competenţă naţională, această propunere ajută la crearea unei pieţe europene unice pentru materiale de apărare şi securitate prin intermediul unui cadrul legal structurat. Vorbim de o piaţă ce valorează 90 de miliarde de euro anual. Domnul Lambsdorff a propus o poziţie comună pe care o susţin.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. - (Franţa) Întărirea competitivităţii industriei europene a apărării, despre care se spune că este afectată de pieţele europene care sunt prea mici şi prea închise, a servit drept pretext pentru această directivă privind deschiderea competiţiei contractelor publice în acest sector.

Este adevărat, textul care ne-a fost prezentat astăzi ia în calcul mai multe probleme ridicate de textul iniţial al Comisiei, ca de exemplu domeniul de aplicare, neaplicarea acordului OMC privind contractele publice, pragurile financiare şi confidenţialitatea.

Totuşi, textul este în conformitate cu logica adoptată la Bruxelles, potrivit căreia nici un sector, nici măcar dintre cele strategice sau vitale, nu poate fi scutit de această supervizare, de liberalizare sau de privatizare. Nu garantează respectarea suveranităţii statelor membre, chiar dacă ele sunt singurele responsabile din punct de vedere legal pentru siguranţa lor naţională. Nu încurajează existenţa unor pieţe complexe în Europa, unde bugetele pentru apărare ale statelor sunt reduse în mod drastic. Nu introduce nici un sistem de preferinţă comunitară, care ar putea permite unei pieţe europene adevărate să apară în mod natural. Consolidează dicotomia civil-militar, care este atât de specifică Europei şi care deja ne-a costat atât de mult. Mai mult decât orice, textul pune consideraţiile privind economia şi piaţa mai presus decât orice alt aspect. Aceste imperfecţiuni grave privind anumite puncte-cheie reprezintă motivele opoziţiei noastre.

  Małgorzata Handzlik (PPE-DE), în scris − (Polonia) Piaţa europeană a achiziţiilor în domeniul apărării este una foarte fragmentată, fapt ce are un impact economic negativ. Principalul obiectiv al directivei adoptate este să rezolve această problemă a fragmentării şi să creeze o piaţă comună a apărării pe teritoriul Uniunii Europene, luând în considerare şi aspectele specifice ale pieţei apărării şi protejând interesele de securitate ale statelor membre.

Statele membre şi-au bazat deciziile pe premisa că actuala directivă publică privind achiziţiile nu ia în considerare în mod corespunzător aspectele specifice ale domeniului achiziţiilor publice în domeniul apărării. Acest fapt a generat adoptarea unor instrumente variate în directiva privind acordarea contractelor, selectarea ofertanţilor sau termenii contractuali impuşi de părţile contractante. Controalele prevăzute în directivă ar trebui să garanteze de asemenea protecţia legală adecvată a ofertanţilor, să promoveze transparenţa şi nediscriminarea în acordarea contractelor.

Sunt de părere că regulamentul adoptat va reprezenta o contribuţie importantă la deschiderea pieţei, luând în considerare în mod corespunzător problema securităţii naţionale. De asemenea, directiva ar trebui să ducă la optimizarea costurilor, atât în bugetele naţionale cât şi în industrie, şi să se asigure că forţele armate vor fi dotate cu cele mai bune echipamente disponibile pe piaţă.

  Malcolm Harbour şi Geoffrey Van Orden (PPE-DE), în scris. −Delegaţia conservatoare a susţinut în mod constat eforturile de a deschide pieţele şi de a încuraja comerţul transfrontalier între statele membre ale UE. Salutăm oportunităţile acordate industriei britanice de a avea acces la pieţele echipamentelor de apărare care până acum ar fi putut fi închise pentru competiţia din exterior. Totuşi, regretăm că asemenea aspecte pozitive şi practice au o importanţă secundară faţă de motivul politic al UE de a crea o bază industrială de apărare europeană integrată şi de a întări politica europeană de securitate şi apărare, faţă de care opoziţia noastră a fost considerabilă.

Ne facem griji în special în ceea ce priveşte consecinţele negative ale faptului de a insista că, în ciuda investiţiilor făcute de guvernele naţionale şi de companiile din domeniul cercetării şi dezvoltării în apărare, ar trebui să existe o competiţie deschisă pentru contracte de producţie ulterioare. Acest lucru va elimina capacitatea de a recupera investiţiile făcute în cercetare şi dezvoltare şi nu oferă nici o modalitate de a proteja proprietatea intelectuală, locurile de muncă sau oportunităţile de export. De asemenea, suntem îngrijoraţi de faptul că o abordare concentrată pe interiorul Europei va fi dăunătoare pentru relaţia industrială necesară şi utilă din domeniul apărării pe care o avem cu alte ţări - în special cu Statele Unite, dar şi cu Japonia, Israel şi alte ţări.

Din cauza acestor motive, delegaţia conservatoare s-a abţinut de la a vota în privinţa raportului.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. −(Italia) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat pentru raportul elaborat de domnul Lambsdorff privind contractele publice în domeniul apărării şi securităţii. Elaborarea unei politici europene în domeniul securităţii şi apărării generează necesitatea de a construi capacităţile necesare, scop pentru care este nevoie de existenţa unei industrii europene de înaltă performanţă. Crearea unei tehnologii europene a apărării şi o bază industrială de apărare, precum şi crearea unei pieţe europene pentru achiziţia materialelor de apărare vor contribui la aceasta.

Aceste două măsuri pot furniza capacităţile necesare pentru a îndeplini sarcinile globale privind apărarea şi pentru a face faţă noilor provocări din domeniul securităţii. Prin urmare, sunt de acord cu raportorul asupra faptului că propunerea de directivă ar trebui să-şi propună să stabilească un cadrul legal european uniform, care să permită statelor membre să aplice dreptul comunitar fără a pune în pericol interesele privind securitatea.

În final, sunt de acord cu introducerea în lege a unei proceduri de revizuire. Acest fapt îndeplineşte obiectivul de a permite ofertanţilor să beneficieze de protecţie legală eficientă, promovează transparenţa şi nediscriminarea în acordarea contractelor, contribuind astfel la deschiderea veritabilă a pieţei.

- Raportul: Carl Schlyter (A6-0341/2008)

  Edite Estrela (PSE), în scris. −(Portugalia) Am votat în favoarea raportului Schlyter privind restricţiile asupra comercializării şi utilizării anumitor substanţe şi preparate periculoase (diclormetan). Consider că această propunere de modificare a Directivei 76/769/CEE va contribui la o reducere eficientă a riscurilor expunerii mediului şi oamenilor la substanţe cu proprietăţi periculoase, aşa cum este diclormetanul (DCM), care are un profil unic de efecte adverse asupra sănătăţii oamenilor. Protecţia sănătăţii umane trebuie să aibă întâietate asupra oricăror interese industriale.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. −(Portugalia) Am votat în favoarea textului de compromis, ţinând cont de faptul că această măsură poate avea un impact pozitiv asupra lucrătorilor din diverse industrii, în special asupra celor din industria producătoare de automobile sau din industria navală, întrucât reduce la minimum expunerea acestora la anumiţi agenţi toxici dăunători. Textul se referă la diclormetan (DCM), un compus chimic incolor, cu un miros dulceag, plăcut şi puternic, asemănător eterului. Substanţa se comercializează în mod fundamental pentru producţia farmaceutică, pentru producţia solvenţilor şi a altor compuşi auxiliari, a diluanţilor şi a adezivilor.

DCM are un profil unic de efecte adverse asupra sănătăţii oamenilor şi se află pe lista celor 33 de substanţe prioritare, listă elaborată în conformitate cu prevederile Directivei Apei. Substanţa este clasificată drept agent carcinogenic de categoria 3. Are un efect narcotic, întrucât un nivel ridicat de expunere cauzează depresia sistemului nervos central, pierderea cunoştinţei şi efecte cardiotoxice, utilizarea necorespunzătoare a acestei substanţe având drept posibilă consecinţă riscul de deces.

Potrivit Comitetului ştiinţific privind sănătatea şi riscurile de mediu, una dintre principalele probleme asociate cu toxicitatea DCM constă în riscul pe care substanţa îl reprezintă, în special în ceea ce priveşte grupurile vulnerabile.

Pe piaţă sunt deja disponibile numeroase alternative pentru diluanţii produşi pe bază de DCM.

  Duarte Freitas (PPE-DE), în scris. −(Portugalia) Sunt de acord în mod fundamental cu obiectivul propunerii: reducerea riscului asociat utilizării diclormetanului (DCM) de către publicul general şi de către profesionişti.

DCM are un profil unic de efecte negative asupra sănătăţii umane: este un agent carcinogenic, are un efect narcotic şi, la un nivel ridicat de expunere, produce depresia sistemului nervos central, pierderea cunoştinţei şi efecte cardiotoxice, utilizarea necorespunzătoare a acestei substanţe având drept consecinţă riscul direct de deces.

Potrivit Comisiei, între 1989 şi 2007, în EU au fost raportate 18 decese provocate de utilizarea DCM. Consider că este imperativ să aplicăm măsuri europene pentru a interzice sau a înlocui această substanţă.

În urma votului Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, susţin interzicerea utilizării DCM de către publicul general, însă acordarea permisiunii profesioniştilor de a o folosi în condiţii de siguranţă.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. −(Italia) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat pentru raportul Schlyter privind modificarea directivei Consiliului în ceea ce priveşte impunerea de restricţii privind comercializarea şi utilizarea anumitor substanţe şi preparate periculoase.

De fapt, diclormetanul are multe efecte adverse asupra sănătăţii oamenilor: are un efect narcotic şi depresiv asupra sistemului nervos central şi provoacă efecte cardio-toxicologice în urma unor expuneri puternice. Prin urmare, este necesar ca actuala legislaţie privind sănătatea şi siguranţa muncitorilor să fie aplicată întrucât procedurile de aplicare în acest domeniu sunt necorespunzătoare, în principal din cauza numărului mare, a dimensiunii mici şi a naturii mobile a întreprinderilor puse la dispoziţie. În final, sunt de acord cu afirmaţia domnului Schlyter potrivit căreia avem nevoie să acordăm o atenţie deosebită sănătăţii copiilor, care sunt mai expuşi şi predispuşi riscurilor de sănătate din cauza potenţialului semnificativ al unui nivel ridicat de expunere.

- Raportul: Ilda Figueiredo (A6-0423/2008)

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (Portugalia) Votul care s-a desfăşurat astăzi în privinţa acestui raport, pe care l-am prezentat în numele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale în ceea ce priveşte Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca în domeniul pescuitului, din 2007, reprezintă o contribuţie importantă pentru crearea unor standarde internaţionale minime la nivel global care să garanteze condiţii mai bune de muncă, un grad mai mare de siguranţă şi mai puţine accidente fatale într-un sector care este pe cât de periculos, pe atât de strategic. Raportul pune apărarea demnităţii şi muncii asidue a pescarilor în centrul preocupărilor noastre, ţinând cont de faptul că acesta este domeniul în care se raportează cel mai mare procent de accidente fatale. Ar trebui să se noteze faptul că raportul a obţinut 671 de voturi pentru şi doar 16 voturi împotrivă.

Convenţia 188 va intra în vigoare după ce va fi ratificată de 10 dintre cele 180 de state membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (ILO), dintre care opt trebuie să fie state de coastă.

Aş dori să scot în evidenţă faptul că prevederile Convenţiei revizuiesc toate convenţiile referitoare la vârsta minimă a pescarilor, la controale medicale, la acordurile pescarilor şi la cazarea echipajelor, şi abordează de asemenea chestiuni precum sănătatea şi siguranţa în muncă, recrutarea, plasamentul şi securitatea socială.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. −(Suedia) Parlamentul European invită statele membre să ratifice Convenţia ILO privind munca în domeniul pescuitului (Convenţia 188). Convenţia datează din 2007 şi abordează chestiuni importante cum ar fi mediul de lucru al pescarilor, timpul de odihnă şi securitatea socială. Ar trebui ca fiecare Stat Membru să aibă libertatea de a decide, în cadrul unui proces democratic, dacă doresc sau nu să ratifice prezenta Convenţie a ILO. Prin urmare, am votat împotriva raportului, întrucât aceasta nu este o problemă în care Parlamentul European ar trebui să se implice.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. −(Portugalia) Uniunea, prin politica sa comună în domeniul pescuitului, caută să facă activităţile de pescuit mai eficiente, astfel încât acest sector, inclusiv acvacultura, să fie unul viabil şi competitiv, să asigure standarde de trai adecvate pentru popoarele care depind de activităţile de pescuit şi să respecte interesele consumatorilor.

Convenţia 188 a ILO, adoptată în iunie 2007, este un document ce încearcă să permită o competiţie corectă între proprietarii de nave de pescuit şi să ofere condiţii demne de muncă pentru profesioniştii din acest sector. Convenţia urmăreşte aceste obiective prin stabilirea unui set de standarde internaţionale minime pentru sectorul pescuitului, set de standarde care, în anumite domenii, se află sub competenţa exclusivă a Comunităţii. Prin urmare, mi se pare necesar să propunem statelor membre să ratifice această convenţie, pentru interesele Comunităţii şi pentru coeziunea politicii comune în domeniul pescuitului.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. −(Italia) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, susţin raportul elaborat de doamna Figueiredo privind autorizarea ratificării Convenţiei privind munca în domeniul pescuitului (2007) a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (Convenţia 188).

Unul dintre obiectivele documentului din 2007 este acela de a obţine şi de a menţine un câmp unitar în sectorul pescuitului prin promovarea unor condiţii de trai şi de muncă decente pentru pescari şi condiţii mai corecte de competiţie în lume, încercând să remedieze rata scăzută de ratificare a multor convenţii din domeniul activităţii maritime. În acest scop, adoptarea Convenţiei reprezintă un pas înainte în stabilirea unor condiţii demne de muncă pentru profesioniştii din acest sector important şi strategic, prin faptul că acoperă o varietate de aspecte legate de activitatea profesională, mai precis propunând utilizarea unor instalaţii mai bune şi adoptarea unor condiţii de siguranţă la locul de muncă, asistenţă medicală pe mare şi pe uscat, perioade de odihnă, contracte de muncă şi securitate socială.

În final, aplaud iniţiativa doamnei Figueiredo, pentru că îşi propune să garanteze aplicarea la nivel global a standardelor minime aplicabile tuturor, fără prejudicii aduse existenţei standardelor din statele membre care sunt mai favorabile muncitorilor.

- Raportul: Giusto Catania (A6-0479/2008)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. −(Italia) Am votat în favoarea raportului. Totuşi, abordând problema drepturilor fundamentale în UE în prezent, nu trebuie să omitem să ne referim la teribilele evenimente ce se petrec în Fâşia Gaza. Ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu solicită UE să acorde atenţie constantă problemei respectării drepturilor fundamentale ale omului, care din nefericire sunt puse în pericol în ziua de azi. De fapt, aş argumenta că, în timpul negocierilor dificile care sper că vor înregistra un progres, autoritatea şi fermitatea instituţiilor Comunităţii depind parţial de calitatea democraţiei pe care putem să o obţinem în cadrul UE.

Din păcate, există un pericol real ca şi în Europa lupta împotriva terorismului să aibă drept rezultat imposibilitatea de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale. Sunt optimist în privinţa declaraţiilor făcute de noul preşedinte al Statelor Unite, Barack Obama, în ceea ce priveşte începerea cooperării dintre Europa şi Statele Unite în legătură cu această problemă. Gândindu-mă la toate aspectele ce formează cadrul pentru drepturile inviolabile ale omului consider, în final, că ar trebui să acordăm o atenţie specială celor mai vulnerabile persoane, şi anume copiilor, vârstnicilor, emigranţilor şi tinerilor care sunt în căutarea unui loc de muncă.

  Philip Bradbourn (PPE-DE), în scris. −Conservatorii reamintesc punctul lor de vedere menţinut de mult timp conform căruia prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale nu ar trebui să fie încredinţate justiţiei. În acest context, credem că multe dintre problemele pe care le abordează acest raport se află în sfera de competenţă a statelor membre şi nu reprezintă chestiuni în legătură cu care UE ar trebui să impună o anumită politică. De asemenea, raportul conţine mai multe chestiuni ce ţin de conştiinţa individuală, ca de exemplu recomandările implicite făcute în privinţa eutanasiei şi a legalizării drogurilor puternice. DIn aceste motive, nu am putut vota în favoarea acestui raport.

  Carlo Casini (PPE-DE) , în scris. −(Italia) Votul meu final împotriva raportului în cauză se datorează nu atât de mult conţinutului său, ci mai degrabă omisiunilor.

Nu este posibil să discutăm despre drepturile omului fără a vorbi de primul dintre ele şi cel mai important: dreptul la viaţă. În fiecare an, în cele 27 de State membre, aproximativ 1 200 000 de fiinţe umane sunt ucise prin avorturi deliberate. Acesta este un număr tragic şi, în plus faţă de el, există şi avorturi ilegale şi nenumăraţi embrioni umani ucişi prin folosirea metodei de fertilizare in vitro. Avem datoria de a ţine cont de diversitatea de opinii în legătură cu acest subiect, însă este foarte sigur că este vorba de un atac chiar la fundamentul culturii drepturilor omului. Totuşi, rezoluţia nu doar ignoră această problemă, ci caută să se asigure că este uitată, concentrându-şi atenţia numai asupra ,,sănătăţii reproductive şi sexuale" a femeilor.

Nimeni nu se poate opune sănătăţii femeilor, în special dacă este vorba de femei tinere, însărcinate şi care au născut deja, dar acest lucru nu poate justifica omisiunea totală a drepturilor copiilor. Pe de altă parte, se ştie că expresia ,,sănătate reproductivă şi sexuală" este folosită pentru a include clandestin avortul, care este înţeles ca un drept şi ca un serviciu social.

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. − Am votat împotriva raportului prezentat de dl Catania, deoarece nu sunt de acord cu articolul 49, un articol controversat care încurajează soluţionarea problemelor „comunităţilor naţionale minoritare tradiţionale” prin “autoguvernare (autonomie personală, culturală, teritorială, regională)”.

Sunt un susţinător al drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor, dar resping categoric ideea autonomiei teritoriale pe criterii etnice si a drepturilor colective ale minorităţilor, idee care în practică a generat separatisme etnice şi conflicte interetnice. De asemenea, un potenţial conflictual au şi conceptele neclare şi controversate de „autoguvernare” şi „autonomie culturală”. Aceste concepte depăşesc standardele europene actuale din dreptul internaţional cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi ne conduc într-o zonă a controverselor.

Consider că statele membre UE au dreptul suveran să decidă singure cu privire la măsura în care acceptă sau resping astfel de concepte, iar UE trebuie să respecte şi să garanteze suveranitatea şi integritatea statelor sale membre.

  Sylwester Chruszcz (UEN), în scris. - (Polonia) Deşi dorinţa de a respecta drepturile omului este una dintre cele mai importante preocupări ale statelor şi organizaţiilor de la nivel internaţional, acest raport privind situaţia drepturilor fundamentale ale omului în Uniunea Europeană în perioada 2004-2007 reprezintă o încălcare scandaloasă chiar a acestor drepturi în Europa. Din acest motiv nu am putut susţine raportul în cadrul votului de azi. Cu toate acestea, există o încercare de a impune statelor membre un anumit punct de vedere asupra lumii, punct de vedere ce este exprimat de autorul raportului. Acesta este un lucru cu care nu pot fi de acord.

  Derek Roland Clark, Trevor Colman, Nigel Farage şi Michael Henry Nattrass (IND/DEM), în scris. −Partidul Independenţei din Marea Britanie (UKIP) se opune mutilării genitale feminine, homofobiei, rasismului şi xenofobiei. Totuşi, suntem şi împotriva controlării drepturilor fundamentale de către UE. Marea Britanie deţine legi foarte bune care apără drepturile fundamentale. UE nu este democratică şi prin urmare nu este un apărător potrivit al drepturilor omului. Mai mult decât atât, dreptul familial ţine de competenţa fiecărui stat membru şi nu reprezintă un domeniu care să ţină de jurisdicţia UE. Problema dacă persoanele ce consumă droguri ar trebui să fie condamnate este o chestiune ce ţine de legea fiecărui stat membru, iar UE nu ar trebui să încerce să influenţeze cursul justiţiei.

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris. −(Portugalia) Mulţi ani, Consiliul a trimis Parlamentului European un raport anual privind situaţia drepturilor fundamentale în Uniune, raport la care Parlamentul a răspuns elaborând un raport din proprie iniţiativă.

Pentru prima dată, acest raport a fost elaborat luând în considerare rezultatele obţinute de Agenţia pentru Drepturile Fundamentale. Are o importanţă aparte, ţinând cont de faptul că din 2003 nu a fost adoptat nici un raport privind acest subiect.

Consider că raportorul a dezvoltat prea mult anumite subiecte, întrucât acestea au fost deja discutate în rapoarte separate, şi există multe puncte destul de controversate, împotriva cărora am votat pentru că sunt în contradicţie cu principiile mele.

Totuşi, există multe alte puncte cu care sunt de acord în totalitate şi din acest motiv m-am abţinut, nu doar pentru că sunt de părere că textul a fost îmbunătăţit substanţial prin munca excelentă efectuată de doamna Gál, ci şi pentru că în nici un caz nu aş putea vota cu inima împăcată împotriva unui raport care apără drepturile fundamentale.

  Dragoş Florin David (PPE-DE), în scris. − Am votat împotriva acestui raport deoarece în el se regăsesc abordări referitoare la încurajarea avorturilor multiple, căsătoriilor între cupluri de acelaşi sex sau autonomiei pe criterii etnice.

  Proinsias De Rossa (PSE), în scris. −Susţin acest raport care face recomandări privind o gamă largă de probleme printre care discriminarea, imigrarea, drepturile sociale şi egalitatea între sexe.

Raportul notează că recomandările făcute de acest Parlament în raportul său privind activităţile CIA în UE (Februarie 2007) nu au fost încă puse în aplicare de către statele membre şi de către instituţiile UE. Lupta împotriva terorismului nu poate fi niciodată folosită pentru a reduce nivelul de protecţie a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Într-adevăr, a apăra drepturile omului înseamnă exact a lupta împotriva terorismului, atât împotriva cauzelor, cât şi a efectelor sale. În acest sens, salut afirmaţia făcută de nou-alesul preşedinte al Statelor Unite, Barack Obama, privind închiderea instituţiei de detenţie Guantanamo Bay şi promisiunea de a nu mai practica niciodată predarea prizonierilor.

De asemenea, raportul sugerează creşterea nivelului de informare publică în ceea ce priveşte dreptul femeilor de a beneficia în totalitate de drepturile lor sexuale şi de reproducere, inclusiv facilitarea accesului la mijloacele de contracepţie pentru a preveni sarcinile nedorite şi avorturile ilegale riscante şi combaterea practicării mutilării genitale feminine.

Mai mult decât atât, raportul îndeamnă statele membre să ia măsuri legislative pentru a învinge discriminarea cu care se confruntă cuplurile formate din persoane de acelaşi sex pentru ca relaţiile lor să fie recunoscute. Statele membre care deţin legi privind parteneriatele între persoane de acelaşi sex ar trebui să meargă mai departe şi să accepte prevederi cu efecte similare adoptate de alte state.

  Glyn Ford (PSE), în scris. −Am susţinut raportul Catania privind situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2004-2008). În special, am votat în favoarea paragrafului 32, care cere respectarea regulilor impuse de Curtea Europeană privind Organizaţia Mujahedinii Poporului din Iran (PMOI). Aceste reguli cereau ca PMOI să fie exclusă de pe lista organizaţiilor teroriste a UE.

Nu am nici o înclinaţie specială pentru această organizaţie. Cu mult timp în urmă, am încetat să le mai semnez declaraţiile privind situaţia din Iran, pe care cu greu le-am considerat credibile, mai ales după ce am participat la o Delegaţie a Comisiei pentru afaceri externe la Teheran, unde am putut vedea cu ochii mei noua opoziţie reformistă faţă de regimul fundamentalist strict din Iran.

Cu toate acestea, nu trebuie să susţin organizaţia pentru a deplânge neputinţa de a implementa punctul de vedere al Curţii că nu există nici un motiv pentru ca acţiunile PMOI să fie incluse sau să continue să fie incluse pe lista terorii, şi prin urmare consecinţele represive să fie impuse asupra organizaţiei.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (PSE), în scris. − (Polonia) Raportul privind situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în perioada 2004-2008 recunoaşte faptul că protecţia efectivă şi promovarea drepturilor fundamentale reprezintă baza democraţiei în Europa. Totuşi, comisia parlamentară notează faptul că statele membre au refuzat în mod repetat ca UE să efectueze cercetări amănunţite privind politicile lor în domeniul drepturilor omului şi au considerat problema protecţiei drepturilor omului drept una pur naţională, subminând astfel credibilitatea Comunităţii în domeniul protecţiei drepturilor fundamentale pe scena internaţională.

Prin urmare, Comisia Europeană ar trebui să se concentreze pe încurajarea statelor membre să coopereze mai strâns cu aceasta, invitând statele să includă în viitoarele raporturi privind drepturilor omului nu doar analize ale situaţiei în lume în general, ci şi în fiecare stat membru în parte. Un alt subiect care merită atenţie îl reprezintă o serie de propuneri menite să combată în mod eficient politicile discriminatorii din UE, subliniind faptul că egalitatea de şanse reprezintă un drept fundamental al fiecărui cetăţean, şi nu un privilegiu. Este foarte deranjant faptul că 20% dintre copiii din Uniunea Europeană trăiesc sub pragul sărăciei şi că mulţi dintre ei provin din familii cu un singur părinte sau din familii în care părinţii vin din state din afara UE. În această privinţă este necesar să se adopte măsuri necesare pentru a avea acces la drepturi, atenţia trebuind să fie concentrată în special pe nevoile copiilor; de asemenea, este necesar ca statele membre să ia măsuri eficiente pentru a rezolva problema sărăciei.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. - (Franţa) Raportul domnului Catania este unul îngrijorător. Este un catalog ce conţine toate drepturile, privilegiile şi drepturile exorbitante ale dreptului comun care, în opinia domniei sale, ar trebui acordate minorităţilor, în special dacă sunt non-europene. Este un set de instrucţiuni menit să distrugă identitatea naţională şi pe cea religioasă, să distrugă valorile, tradiţiile şi culturile ţărilor noastre şi să facă discriminări sistematice şi instituţionale împotriva europenilor în propriile lor ţări. Este un atac la dreptul nostru inalienabil la autodeterminare - care este acordat tuturor naţiunilor, mai puţin nouă.

Este culmea ipocriziei din partea unei instituţii care face zilnic discriminări pe baza ideilor sale politice şi care aplică fără să gândească prea mult eticheta de ,,presupus vinovat" unora dintre deputaţii săi, cum este cazul domnului Vanhecke şi al meu, noi fiind victimele unei vânători de vrăjitoare în ţările din care provenim.

Nu ne aflăm aici în primul rând pentru a apăra aceste minorităţi vizibile şi gălăgioase, care cer din ce în ce mai multe privilegii şi care stigmatizează ţări şi popoare ce sunt suficient de cumsecade, sau destul de proaste, ca să primească aceste minorităţi. Ne aflăm aici să ne apărăm pe noi înşine, cetăţenii naţiunii noastre, această mare majoritate - deocamdată - de europeni care în ochii dumneavoastră sunt invizibili, abia auziţi şi vrednici de dispreţ.

  Mieczysław Edmund Janowski (UEN), în scris. −(Polonia) Am votat împotriva raportului privind situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în perioada 2004-2008, elaborat de deputatul italian în Parlament, Giusto Catania, întrucât autorul nu a prezentat prea mult o descriere a situaţiei din ultimii patru ani, ci şi-a exprimat propriile opinii, sugerând şi chiar încercând să impună statelor membre adoptarea unor legi ce ţin în mod exclusiv de competenţa lor. Nu cred că ţările din Uniunea Europeană pot fi obligate să emită texte de lege pe care publicul le consideră de neacceptat.

Chiar definiţia termenului ,,căsătorie" ar trebui să fie rezervată unirii dintre bărbaţi şi femei. Propunerea domnului Catania nu va reuşi să aducă toleranţa faţă de comportamentul homosexual (pe care eu îl susţin), ci va genera discriminare împotriva relaţiilor heterosexuale care sunt de fapt fundamental biologice. În mod esenţial, trebuie să punem întrebarea dacă obiectivul nu este cumva acela de a restrânge drepturile familiei în înţelesul tradiţional al acestui termen, adică un grup format din mamă, tată şi copii. Acest fapt face ca subiecte extrem de personale legate de viaţa sexuală a unei persoane să fie transformate în acţiuni politizate, chiar dacă acest lucru se face prin afişarea publică a homosexualităţii unei persoane, cum se întâmplă în cazul aşa numitelor ,,parade ale iubirii" (love-parades).

În opinia mea, prin folosirea unor formulări precum ,,drepturi reproductive", care în înţelesul actual al dreptului internaţional includ avortul la cerere, acest raport deschide calea către asemenea practici.

  Lívia Járóka (PPE-DE), în scris. - (Ungaria) Consider că raportul colegului meu deputat are o semnificaţie aparte, întrucât drepturile omului reprezintă unul dintre pilonii valorilor stabilite în Tratatele Uniunii Europene. Pe lângă democraţie şi statul de drept, respectarea drepturilor omului este ceea ce le cerem ţărilor candidate la aderare, subliniind de asemenea afirmarea drepturilor universale şi inalienabile în relaţiile noastre internaţionale. Totuşi, Uniunea Europeană va fi un apărător global al drepturilor omului credibil dacă în propriul său teritoriu va folosi fără să dea greş fiecare instrument pe care îl are la dispoziţie, pentru a apăra valorile exprimate în Carta Drepturilor Fundamentale.

Raportul dedică o secţiune separată romilor, care reprezintă cea mai mare minoritate din Uniunea Europeană, şi care sunt cel mai grav afectaţi de excluderea socială. Este responsabilitatea comună a statelor europene să elaboreze o strategie cuprinzătoare şi unitară pentru a aborda şi rezolva problema romilor, care, în majoritate, trăiesc în condiţii deplorabile şi în sărăcie. Este nevoie de un program-cadru, cu obiective practice şi clare şi termene limită bine stabilite, un program care să folosească mecanismele eficiente de monitorizare şi evaluare.

Trebuie să fie elaborat un program care, independent de părţi şi de guverne, să se ocupe în acelaşi timp de educaţie, de problema locuinţelor, de sănătate şi de problema discriminării şi care să schimbe practicile nepotrivite din statele membre; un astfel de program ar trebui să poate servi drept fundament pentru acţiuni imediate în regiunile afectate de criză. Dacă putem ajuta cele câteva milioane de romi să devină cetăţeni europeni cu drepturi întregi şi membri ai Comunităţii Europene într-un sens spiritual, acest lucru va reprezenta un salt uriaş către coeziunea socială a continentului.

  Ona Juknevičienė (ALDE), în scris. - (Lituania) Una dintre libertăţile fundamentale ale cetăţenilor acestei comunităţi este libertatea de mişcare. Consider că toţi cetăţenii UE au acelaşi drept de a lua parte la viaţa politică a Uniunii Europene (UE) şi de a-şi exprima liber convingerile politice şi atitudinile. Aceste libertăţi au devenit şi mai importante după ce UE s-a extins în ţările din Estul Europei, întrucât, odată ce ţările est-europene au aderat la UE, migraţia economică din noile state membre către Europa de Vest s-a intensificat semnificativ. În ceea ce priveşte Lituania, aceasta se află pe locurile fruntaşe în ceea ce priveşte persoanele care au emigrat de la aderarea la Comunitate. Când am întâlnit emigranţi lituanieni în Londra am aflat că multe dintre aceste persoane intenţionează să rămână în Marea Britanie pe termen lung, în special cei care şi-au întemeiat familii şi care îşi înscriu copiii la şcoală. Din câte ştiu eu, această tendinţă se reflectă şi în statistici. Situaţia este foarte asemănătoare în alte ţări ale UE în care au emigrat lituanieni. Consider că este extraordinar de important să garantăm dreptul acestor cetăţeni de a participa la alegerile pentru Parlamentul European în ţara în care locuiesc în prezent.

De asemenea, aş dori să subliniez faptul că implicarea cetăţenilor în aspectele legate de UE şi în alegerile pentru Parlamentul European nu creşte, dimpotrivă, UE devine din ce în ce mai distantă faţă de cetăţenii săi. Ţinând cont de toate acestea, cred că după ce cetăţenii UE vor primi dreptul de a vota în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European în ţara în care locuiesc, încrederea oamenilor în instituţiile UE va creşte considerabil. Acestea sunt motivele pentru care am votat pentru amendamentul 45.

  Filip Kaczmarek (PPE-DE), în scris. −(Polonia) Am votat împotriva raportului elaborat de Giusto Catania privind situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în perioada 2004-2008. Am votat împotriva raportului nu pentru că aş fi împotriva drepturilor fundamentale. Dimpotrivă, cred că acestea au o importanţă excepţională pentru Uniunea Europeană şi pentru întreaga lume. Problema este că raportul domnului Catania dăunează punerii în aplicare a drepturilor fundamentale. De ce? Pentru că cererea ca legislaţiile europene să lupte împotriva homofobiei şi să recunoască relaţiile între persoane de acelaşi sex nu reprezintă vreun drept fundamental. Dacă în privinţa acestor aspecte vor trebui adoptate legi, acestea ar trebui să fie integrate într-un raport cu totul separat. Parlamentul European nu poate extinde definiţia drepturilor fundamentale pentru că nu are autoritatea de a stabili legislaţia internaţională. În plus, unele statele membre nu sunt de acord cu o asemenea interpretare extinsă. Prin urmare, nimic nu este mai important decât un gest politic sau o intenţie bună.

Pericolul este că raportul ajunge într-un domeniu în care statele membre iau propriile decizii şi chiar ar trebui să facă acest lucru. Impunerea unor astfel de puncte de vedere ar fi o palmă dată chiar coeziunii din Uniunea Europeană. Nu îmi place homofobia, însă este absurd să încercăm să adoptăm legi în dreptul comunitar în acest sens. Dacă UE vrea să rezolve problema homofobiei, am putea spune că ar trebui la fel de bine să rezolve anti-polonismul, rusofobia, germanofobia, francofobia, islamofobia, anti-papalitatea, anti-clericalismul, anti-catolicismul şi alte multe atitudini şi modele de comportament. În plus, a obliga statele membre să accepte legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex ar putea fi şi mai periculos.

  Tunne Kelam (PPE-DE), în scris. −Am votat împotriva amendamentului 103 din raportul Catania, care propunea ca persoanele care au fost considerate mult timp non-cetăţeni să voteze la alegerile pentru Parlamentul European şi la alegerile locale pentru a promova integrarea socială şi politică.

De fapt, alegerile pentru Parlamentul European sunt echivalente cu alegerile din parlamentul naţional. Este dreptul cetăţenilor să ia parte la aceste alegeri. Altfel, cetăţenia îşi va pierde înţelesul, iar persoanele nerezidente îşi vor pierde interesul de a solicita să li se acorde cetăţenia. Numai aşa putem păstra echilibrul vital între drepturile şi responsabilităţile pe care numai cetăţenii le pot avea.

  Eija-Riitta Korhola (PPE-DE), în scris. −(Finlanda) Diferitele politici pe care statele membre le au atunci când vine vorba de întrebări etice generează în interiorul grupurilor politice, şi în special în interiorul grupului nostru, exact genul de dezbatere pe care am fi putut să o prevedem. Nu pot spune decât că am căzut de acord să nu fim de acord, iar acest fapt trebuie interpretat ca o reflectare a diversităţii Europei: trebuie să fim capabili să facem loc diversităţii la nivel de opinie. În multe aspecte, admir poziţiile de bază ale propriului meu grup.

Totuşi, aş dori să spun următoarele, în legătură cu punctul 61. Mi s-ar părea problematic dacă o persoană s-ar opune simultan informării în legătură cu dreptul la sănătatea reproductivă şi sexuală (care, în general vorbind, este un eufemism pentru dreptul la avort) şi propunerii de a facilita accesul la metodele contraceptive pentru a preveni sarcinile nedorite şi avorturile. O opoziţie manifestată în acelaşi timp faţă de ambele subiecte ar genera un spaţiu gol în realitate, lucru ce nu ar putea avea decât consecinţe nedorite. Spun acest lucru cu tot respectul cuvenit, şi doresc să le mulţumesc din nou tuturor părţilor pentru acest schimb de opinii satisfăcător.

  Stavros Lambrinidis (PSE), în scris. - (Grecia) Grupul parlamentar PASOK din Parlamentul European a votat în favoarea raportului Catania privind situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană, dar doreşte să sublinieze faptul că se opune textului paragrafului 49 şi amendamentului 35 aferent.

  Carl Lang (NI), în scris. - (FR) A încredinţa un raport cum este acesta unui deputat comunist este o provocare pentru sutele de milioane de victime ale comunismului. În acest raport, domnul Catania este inspirat, într-adevăr, de o ideologie mai puţin brutală decât comunistul, dar la fel de totalitară: euro-internaţionalismul. De fapt, textul său neagă cele mai fundamentale drepturi ale omului:

- dreptul la viaţă, pentru că promovează avortul şi eutanasia;

- dreptul fiecărui copil de a avea un tată şi o mamă, pentru că invită statele să aplice ,,principiul recunoaşterii reciproce pentru cuplurile de homosexuali, fie că sunt căsătorite, fie că trăiesc în parteneriat civil legalizat”;

- dreptul naţiunilor europene la autodeterminare şi dreptul de a rămâne aşa cum sunt, aceste drepturi fiind batjocorite de propuneri menite să deschidă şi mai mult Europa faţă de imigrarea globală - un gen de dezvoltare la care locuitorii ţărilor noastre ar trebui să se adapteze;

- şi democraţia, întrucât raportul pretinde aderarea la Tratatul de la Lisabona, care a fost respins de electoratul irlandez.

Acum mai mult ca niciodată, păstrarea libertăţilor noastre şi păstrarea identităţii naţiunilor noastre cere să construim o nouă Europă, Europa naţiunilor libere şi suverane.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. −(Suedia) Partidul Independenţă şi Democraţie consideră că protecţia libertăţilor şi drepturilor fundamentale este de importanţă majoră, atât în interiorul, cât şi în afara UE. Este extrem de important ca statele membre ale UE să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale şi este foarte clar faptul că nu putem lăsa statele membre să se monitorizeze ele însele. Totuşi, partidul Democraţie şi Independenţă critică înfiinţarea unei noi agenţii europene în acest domeniu din dorinţa de a aplica o ,,politică externă". Considerăm că ONU - nu UE - prin raza sa globală de acţiune, experienţa şi competenţa sa largă, este cea mai în măsură să monitorizeze şi să implementeze măsurile ce se impun.

Prin urmare am ales să votez împotriva raportului ca întreg, însă sunt de acord cu unele dintre punctele expuse în propunere, în favoarea cărora am şi votat, de altfel. Salut faptul că raportul se ocupă de problema tratamentului incorect al prizonierilor în unitatea americană de detenţie de la Guantanamo. Nu există decât o singură cale ce poate fi urmată: prizonierii trebuie judecaţi sau eliberaţi.

Sunt îngrijorat în special în legătură cu vulnerabilitatea persoanelor aparţinând diverselor grupuri minoritare şi consider că trebuie luate măsuri, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional. Am votat în favoarea acestui raport, dar sunt sceptic dacă stabilirea unui cadru legal la nivel european este o soluţie bună pentru această problemă.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris. − Raportul referitor la situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană include amendamente depuse de mine pe care le consider importante pentru cetăţenii români (de exemplu, amendamentul referitor la eliminarea restricţiilor pe piaţa muncii pentru cetăţenii noilor state membre).

De asemenea, sunt de acord cu multe aspecte promovate de raport, cum ar fi: strategia pentru integrarea romilor, protejarea minorităţilor, drepturile lucrătorilor migranţi sau protecţia copilului.

Raportul cuprinde însă şi unele referiri care pun la îndoiala unele principii fundamentale ale societăţii româneşti (precum considerarea familiei ca element de bază al societăţii) sau care contravin legislaţiei româneşti (precum consumul de droguri).

Din aceste motive, la votul final, am votat împotrivă.

  David Martin (PSE), în scris. −Salut această rezoluţie, care prezintă şi rezumă cele mai importante preocupări privind situaţia drepturilor fundamentale în cadrul Uniunii Europene, precum şi recomandările pe care le conţine în legătură cu felul în care situaţia drepturilor omului poate fi îmbunătăţite în statele membre.

  Mary Lou McDonald (GUE/NGL), în scris. −Raportul Catania privind situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în perioada 2004-2008 subliniază nevoia de a proteja drepturile minorităţilor şi de a lupta împotriva discriminării împotriva tuturor categoriilor vulnerabile.

Salut acest raport care include elemente important extrase din Declaraţia scrisă 111 cu privire la rezolvarea problemei persoanelor fără adăpost, declaraţie ce a fost adoptată de Parlamentul European în aprilie 2008.

Salut în mod special invitaţia făcută în raport de a introduce planuri de urgenţă pe timp de iarnă pentru persoanele fără adăpost, de a defini un cadrul legal pentru persoanele fără adăpost şi de a colecta date statistice de încredere privind persoanele fără adăpost din UE.

Rezolvarea problemei persoanelor fără adăpost reprezintă o chestiune fundamentală pentru Uniunea Europeană. Acest raport este în acelaşi timp şi un pas către a convinge Consiliului Europei, Comisia şi statele membre să acţioneze în privinţa problemei persoanelor fără adăpost.

În final, Tratatul de la Lisabona nu va avansa situaţia privind drepturile fundamentale în UE. Susţinerea acestui raport nu implică susţinerea acelui tratat. De fapt, refuzul Parlamentului European de a respecta votul negativ irlandez este contrar spiritului Cartei.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. −(Germania) Dacă populaţia fiecărui stat membru al UE decide să permită cuplurilor de homosexuali să se căsătorească, să se implice într-un parteneriat civil sau să adopte copii, celelalte state membre nu ar trebui să fie obligate să facă la fel. Dacă opiniile şi convingerile liderilor religioşi şi ale politicienilor arată că aceştia nu sunt foarte încântaţi în ceea ce priveşte homosexualitatea – aşa cum tendinţa de corectitudine politică dictează – ei nu ar trebui să fie condamnaţi sau persecutaţi pentru convingerile lor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru rasism, o ameninţare adusă oricărei persoane care atrage atenţia asupra aberaţiilor legate de problema azilului şi de reprezentanţii străini ai naţiunilor.

În loc de asta, se încearcă în mod nedemocratic, pe uşa din spate, să se impună statelor membre parteneriatele homosexuale – lucru care probabil reprezintă o avanpremieră a ceea ce ne aşteaptă dacă punem în aplicare Tratatul de la Lisabona. Oricine îndrăzneşte să critice homosexualitatea sau să arate ceea ce se întâmplă în legătură cu azilul şi coexistenţa cu reprezentanţii naţionali străini va fi stigmatizat ca un infractor – încălcându-se astfel dreptul la libera exprimare. Prin urmare, raportul Catania trebuie respins în cei mai duri termeni.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. − Raportul prezentat de Giusto Catani este bogat în interpretări şi recomandări cu caracter general privind situaţia drepturilor fundamentale în statele Uniunii Europene. Însă baza normativă de care avem nevoie există: Carta drepturilor fundamentale ale omului şi Convenţia europeană asupra drepturilor omului. Prioritatea, în prezent, nu este să aducem noi regulamente, ci să le facem pe cele existente funcţionale şi eficiente.

Unul dintre aspectele tratate de raport este libera circulaţie a forţei de muncă, de care, din păcate, nu se pot bucura în prezent toţi cetăţenii europeni în egală măsură. Deşi perioada de 2 ani de restricţii pe piata muncii impuse noilor state membre a expirat la sfârşitul lui 2008, sase dintre statele membre au prelungit restricţiile pentru România şi Bulgaria pentru încă trei ani, justificându-şi decizia de prelungire a perioadei de restricţii prin contextul crizei financiare. Raportul nu dezbate explicit această problemă, deşi este vorba despre un tratament diferenţiat şi, de data aceasta, nejustificat în rândul cetăţenilor Uniunii.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE-DE), în scris. − Am votat împotriva acestui raport care conţine, pe lângă cel puţin 10 puncte criticabile (cu indulgenţă le putem defini astfel), o referire intolerabilă la Recomandarea 1201 a Consiliului Europei. Această Recomandare nu ar trebui invocată fără o clarificare extrem de riguroasă a interpretării care îi este dată, întrucât ar putea fi interpretată ca acordând drepturi colective minorităţilor sau autonomie teritorială pe criterii etnice. Salut aprobarea amendamentului 35, care este foarte rezonabil, însă o serie de aspecte ale raportului nu pot fi din punctul meu de vedere acceptate.

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris. - (Grecia) Raportul se străduieşte să contribuie la mascarea aşa numitului ,,deficit democratic şi social” al profund reacţionarei UE, în aşa fel încât să prezinte Uniunea ca fiind mai atractivă şi să reducă nemulţumirea provocată de politica sa anti-subsidiaritate. Raportul acceptă şi salută principiile reacţionare şi instituţiile care au fost adoptate de UE, ca de exemplu cele patru libertăţi menţionate în Tratatul de la Maastricht, încercând să atribuie aplicării acestora o dimensiune eficientă.

Raportul se bazează în principal pe Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale ce însoţeşte Tratatul de la Lisabona, un document anti-subsidiaritate şi sub nivelul drepturilor păstrate în multe state membre. În linii mari, raportul reprezintă un raport de idei şi o vagă listă de dorinţe, abordează situaţia anumitor drepturi fundamentale, ca de exemplu cele privind munca, educaţia şi sănătatea, drept simple ,,oportunităţi” care trebuie oferite,,în mod egal” tuturor, un lucru ce este fizic imposibil de pus în practică şi, unde este mai specific, propune rezolvarea numai a anumitor cazuri extreme de sărăcie, discriminare şi aşa mai departe, cu măsuri precum adoptarea unui salariu minim şi aşa mai departe. În fine, lipsa oricărei referiri la decizii anti-democratice şi la cazuri de persecutare a cetăţenilor, ca de exemplu interzicerea partidelor comuniste şi a altor organizaţii şi întemniţarea comuniştilor şi a altor combatanţi din statele membre ale UE din Europa Centrală şi din regiunea Baltică, scoate în evidenţă natura acestui raport.

  Dimitrios Papadimoulis (GUE/NGL), în scris. - (Grecia) Am votat pentru raportul privind situaţia drepturilor fundamentale în Europa, întrucât consider că atinge una dintre cele mai importante probleme ale structurii noastre de unificare, adoptând un criticism constructiv. Discriminarea în ceea ce priveşte posibilitatea de a beneficia de drepturile fundamentale derivă în principal din sexul, vârsta, originea sau orientarea sexuală a persoanelor discriminate, întocmai cum se arată în raport. Problema este exacerbată atunci când victimele acestor discriminări nu pot reacţiona pentru că sunt închise în aziluri de boli nervoase, în instituţii de îngrijire şi aşa mai departe. Europa nu poate să rămână indiferentă în faţa acestei situaţii, în special acolo unde consolidarea drepturilor omului va contribui la consolidarea zonei europene a libertăţii şi securităţii. Prin urmare, şi ţinând cont de faptul că această Cartă a Drepturilor Fundamentale nu este obligatorie şi că persoanele private au posibilităţi limitate de a face recurs împotriva acestor acţiuni în tribunalele din Comunitate, nu pot decât să salut propunerile făcute de domnul Catania privind stabilirea unei obligaţii generale pentru instituţiile comunitare de a lua în calcul drepturile omului atunci când îşi exercită atribuţiile şi când înfiinţează o agenţie specială în acest scop.

  Zita Pleštinská (PPE-DE), în scris. - (Slovacia) Problema acestui raport este faptul că abordează mai multe subiecte sensibile. Chiar dacă raportul face o serie de recomandări în mai multe domenii, printre care şi drepturile minorităţilor, raportorul a inclus în raport şi problema sănătăţii reproductive.

Amendamentele propuse şi completările referitoare la sănătatea reproductivă pe care Parlamentul European le-a votat neagă dreptul la viaţă şi încalcă principiul subsidiarităţii. Din punctul meu de vedere, respectul faţă de fiecare copil nenăscut şi nevoia de a proteja viaţa omului începând din momentul concepţiei sunt chestiuni ce ţin de principii. Nu sunt de acord cu faptul că ar trebui să adoptăm decizii la nivel european cu privire la chestiuni faţă de care statele membre au atitudini diferite, ce izvorăsc din tradiţiile lor creştine. Nu sunt de acord cu faptul că UE ar trebui să oblige Slovacia, Polonia, Irlanda şi alte state membre să fie de acord cu avortul sau eutanasia, lucruri care nu sunt permise de legislaţiile din respectivele ţări. La nivel european, întotdeauna vorbim numai despre dreptul mamei de a decide cu privire la viaţa sau moartea copilului ei şi uităm de dreptul la viaţă al copilului nenăscut.

Din aceste motive am votat împotriva raportului privind situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în perioada 2004-2008.

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris. − Este de la sine înţeles că PPE şi PD-L preţuiesc şi respectă drepturile fundamentale ale omului şi iau atitudine fermă când acestea sunt încălcate.

Am votat împotriva raportului Catania referitor la situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în perioada 2004-2008, întrucât raportorul şi-a depăşit mandatul, făcându-se recomandări şi comentarii care depăşesc perioada 2004-2008, la care era obligat să se raporteze. În loc să se ocupe de cazuri concrete de încălcare a drepturilor omului, raportorul Catania comentează şi recomandă ţărilor membre să aplice reglementări care intră în contradicţie cu normele de drept naţionale. Astfel, în art. 38 şi 76 se foloseşte noţiunea de căsătorie pentru persoane de acelaşi sex, lucru ce încalcă nu numai concepţiile noastre religioase, dar şi pe cele juridice şi doctrinare.

La art. 149 se vorbeşte despre legalizarea consumului de droguri, lucru care încalcă legea penală românească.

Deşi iniţiativa unui raport privind situaţia drepturilor omului în Uniunea Europeană este lăudabilă, iar unele menţiuni din acest raport sunt corecte, având în vedere cele sesizate mai sus, am votat împotrivă.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. −(Portugalia) Ar fi o eroare de analiză să credem că drepturile fundamentale sunt complet garantate şi protejate în Uniunea Europeană şi în statele membre şi, în plus, acest lucru ar fi în detrimentul acţiunii politice. Chiar şi în societăţile libere şi democratice, drepturile fundamentale trebuie protejate şi promovate. Totuşi, apar probleme separate în legătură cu acest raport şi cu această dezbatere.

În primul rând este vorba de supervizarea protejării acestor drepturi la nivel naţional. În societăţi precum a noastră, această funcţie este exercitată în primul rând în contextul naţional, însă, în mod normal, fără a aduce prejudiciu posibilităţii de care noi dispunem, aceea de a face recurs la nivel european. Între datoria instituţiilor de a garanta Tratatele şi suveranitatea naţională, fiecare parte are posibilitatea de a-şi exercita funcţia fără a aduce prejudiciu naturii instituţionale a UE.

Pe de altă parte, în acest raport în special există o confuzie între ceea ce reprezintă drepturi fundamentale şi ce reprezintă opţiuni ideologice pentru organizarea societăţii. O dezbatere privind aceste subiecte ar fi interesantă. Totuşi, încercarea de a impune statelor membre aceste puncte de vedere, împotriva dorinţei lor exprimate în mod democratic şi împotriva principiului subsidiarităţii, dovedeşte exact riscul pe care îl reprezintă includerea chestiunilor naţionale în raza de acţiune a Comunităţii. Din acest motiv, dar şi pentru că nu sunt de acord cu o mare parte din conţinutul raportului, am votat împotriva acestui raport.

  José Ribeiro e Castro (PPE-DE), în scris. − (Portugalia) Dacă aş fi fost în favoarea campaniei ,,nu” din referendumul irlandez, aş fi aplaudat în mod entuziast raportul Catania şi pe susţinătorii acestui proiect. Raportul dovedeşte o lipsă crasă de respect faţă de principiul subsidiarităţii şi calcă în picioare regulile instituţionale ale Uniunii Europene şi puterea statelor membre într-o asemenea măsură încât dă crezare celor care alimentează neîncrederea în voracitatea politică a Bruxelles-ului. A ataca clauzele de salvgardare, care reprezintă o expresie directă a tratatelor şi a garantării fundamentale a democraţiei în statele membre, spunând despre acestea că servesc la ,,codificarea unor ... practici discriminatorii” este un lucru patetic, ce subminează grosolan drepturile fundamentale ale cetăţeniei.

A afirma că semnarea convenţiilor internaţionale de către o mare majoritate a statelor membre reprezintă o obligaţie pentru întreaga UE de a le respecta este o absurditate legală, un salt în întuneric ce depăşeşte chiar şi cel mai extrem federalism. De asemenea, resping acuzaţia absolut perversă de ,,lipsă de credibilitate” a Europei, lucru ce va duce la ,,inferioritatea noastră tactică”: indiferent de problemele specifice pe care le are, Europa nu este Sudan, nici Republica Populară China, Cuba, Somalia sau Coreea de Nord. Pe scurt, raportul se abate către domenii de luptă pe plan politic, ce nu au nimic de-a face cu drepturile fundamentale, fapt din cauza căruia documentul îşi pierde credibilitatea, consistenţa şi eficienţa. Am votat împotriva raportului.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. −(Italia) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat împotriva raportului elaborat de domnul Catania privind situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2004-2008).

Nu sunt de acord cu afirmaţia că statele membre distrug rolul activ de apărare a drepturilor omului pe care Uniunea Europeană îl are în lume. Mai mult, nu sunt de acord cu ideea că războiul împotriva terorismului poate fi considerat un pretext pentru scăderea nivelului de protecţie a drepturilor omului, în special în ceea ce priveşte dreptul la intimitate.

Prin urmare, mă opun punctelor referitoare la situaţia romilor, care nu au nevoie de nici un fel de protecţie specială; altfel, s-ar fi creat o situaţie discriminatorie gravă în ceea ce priveşte romii, pe care această rezoluţie îi consideră drept un grup etnic diferit de altele. În final, nu sunt de acord cu paragraful privind repatrierea: procedurile ce urmează a fi aplicate în cazul repatrierii unei persoane nu pot fi evaluate numai pe baza acestor parametri.

  Martine Roure (PSE), în scris. - (Franţa) Nu poate exista o zonă europeană a libertăţii, siguranţei şi justiţiei fără să existe protecţia drepturilor fundamentale. Europa are datoria de a oferi un exemplu şi de a avea o atitudine ireproşabilă în această privinţă.

Au fost identificate şi raportate încălcări ale drepturilor, inclusiv, de exemplu în instituţii ce găzduiesc copii şi vârstnici. Există şi eterna problemă ridicată de situaţia dezastruoasă a unor închisori, aşa cum arată raportul pentru care am votat astăzi. Trebuie să luptăm şi pentru a ne asigura că drepturile sociale sunt recunoscute.

Sărăcia şi nesiguranţa locurilor de muncă reprezintă atacuri la adresa drepturilor omului. Cum putem accepta ca în Europa secolului 21 să existe o astfel de situaţie în care oamenii au un loc de muncă, dar nu îşi permit să aibă o locuinţă?

Trebuie să proclamăm drepturile fundamentale ale fiecăruia dintre noi. Uniunea Europeană are la dispoziţie Carta Drepturilor Fundamentale.

Haideţi să ne asigurăm că prevederile acestei Carte sunt respectate!

  Toomas Savi (ALDE), în scris. −Domnule Preşedinte, am votat în favoarea raportului şi salut în special includerea în raport a paragrafului 31, potrivit căruia Parlamentul European deplânge faptul că UE nu a pus în aplicare hotărârile Tribunalului de Primă Instanţă din 12 decembrie 2006 şi din 4 şi 17 decembrie 2008 şi faptul că la 7 mai 2008, Curtea de Apel a Marii Britanii a dat o hotărâre în favoarea Organizaţiei Mujahedinii Poporului din Iran.

Uniunea Europeană susţine democraţia şi statul de drept. Şi mai îngrozitoare este ideea că una dintre instituţiile UE ar acţiona împotriva principiilor UE. Sper că de acum Consiliul va lua în calcul poziţia Parlamentului atunci când va elabora noua ,,listă neagră” a UE. Acuzaţiile de activităţi teroriste ar trebui să fie fondate, iar deciziile privind includerea anumitor organizaţii pe ,,lista neagră” ar trebui să fie mai transparente.

Asemenea chestiuni nu pot fi abordate arbitrar, ci doar în conformitate cu principiile democraţiei şi ale statului de drepți. UE nu poate permite ca lupta globală împotriva terorismului să fie transformată într-un loc de trocuri politice, şi prin urmare trebuie să respecte hotărârile luate de tribunalele menţionate anterior.

  Olle Schmidt (ALDE), în scris. −(Suedia) Interpretez paragraful 149 din raportul domnului Catania privind situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană ca unul ce îndeamnă statele membre să se asigure că tratamentul egal al pacienţilor în cadrul sistemului sanitar include şi persoanele cu diverse dependenţe. Prin urmare, am votat în favoarea acestui paragraf.

  Csaba Sógor (PPE-DE), în scris. - (Ungaria) Ultimele două etape din cadrul extinderii Uniunii Europene, în cadrul cărora fostele ţări socialiste din Europa Centrală şi de Est au aderat la Uniune au deschis şi un nou capitol în abordarea de către Comunitate a problemelor legate de drepturile omului.

De atunci, a devenit clar faptul că protecţia drepturilor fundamentale – şi în cadrul acestora, protecţia drepturilor minorităţilor naţionale – în noile state membre reprezintă cea mai mare provocare pentru Comunitatea Europeană.

Raportul din proprie iniţiativă al domnului Giusto Catania subliniază faptul că, în rezolvarea problemelor cu care se confruntă comunităţile minorităţilor naţionale tradiţionale, principiul subsidiarităţii şi cel al auto-guvernării trebuie să servească drept elemente de ghidaj care să permită elaborarea de politici menite să rezolve situaţia comunităţilor în cauză într-un mod liniştitor.

Raportul încurajează utilizarea autonomiei culturale, teritoriale şi regionale.

De asemenea, salut faptul că raportul colegului meu deputat, domnul Catania, invită la elaborarea unei definiţii de apartenenţă la o minoritate naţională şi propune redactarea unui set minim de norme comunitare pentru a proteja drepturile acestor minorităţi.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. −(Olanda) Protejarea şi promovarea drepturilor fundamentale se află chiar în centrul democraţiei noastre europene şi reprezintă condiţii-cheie dacă dorim să lărgim aria europeană de libertate, securitate şi justiţie. Prin urmare, nu mai este nevoie să spunem că, în practică, aceste drepturi au fost încorporate în obiectivele diverselor domenii de politică ale UE.

Mai mult decât atât, am dori să rugăm Consiliul să analizeze situaţia din lume şi din fiecare stat membru al UE printr-un raport anual privind drepturile omului, în interesul încrederii Europei de a nu folosi standarde duble în cadrul politicii sale interne sau externe. Amendamentele propuse de Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană privind nediscriminarea, drepturile minorităţilor şi drepturile sociale au fost adoptate fie în totalitate, fie parţial.

De asemenea, am înregistrat succes în încercarea de a include o referire la nevoia de a lua în considerare drepturile fundamentale în legislaţia privind procedurile de drept penal. Raportul Catania prezintă problemele ce implică drepturile fundamentale şi face recomandări pentru rezolvarea acestor probleme. Prin urmare, raportul poate conta pe sprijinul meu total, pentru că respectul faţă de toţi oamenii şi faţă de drepturile lor fundamentale se află în centru politicii Grupului Verzilor, indiferent de sex, vârstă, naţionalitate sau fond socio-economic.

  Catherine Stihler (PSE), în scris. −Am fost încântat să văd că Parlamentul European susţine retragerea PMOI de pe lista organizaţiilor teroriste. În Iran au fost ucişi 20 000 de oameni care se opuneau regimului. Atât timp cât PMOI va rămâne pe lista organizaţiilor teroriste, şi mai mulţi oameni vor fi ucişi în Iran pentru simplul fapt că şi-au manifestat opoziţia faţă de regim. UE trebuie să calce pe urmele Marii Britanii şi să retragă PMOI de pe lista organizaţiilor teroriste.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. −(Polonia) În timpul votului de azi m-am declarat în favoarea adoptării raportului elaborat de domnul Catania privind situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană.

Din păcate, drepturile fundamentale sunt deseori încălcate în Uniunea Europeană, discriminările împotriva minorităţilor fiind cel mai des raportate. Egalitatea de şanse, în special egalitatea pentru femei, este o altă problemă. Raportorul a cerut statelor membre să respingă argumentele ce justifică violenţa şi discriminarea faţă de femei pe baza tradiţiilor şi convingerilor religioase.

În multe ţări ale UE cetăţenii, în special cei mai slabi dintre aceştia, copiii, sunt afectaţi de discriminare şi sărăcie. Raportul condamnă pe bună dreptate toate formele de violenţă împotriva copiilor, ca de exemplu violenţa domestică, abuzul sexual şi aplicarea pedepselor corporale în şcoli.

Statele membre nu reuşesc să controleze practicile referitoare la drepturile omului, subminând astfel credibilitatea politicii externe a UE în lume. După părerea mea, Comunitatea nu poate aplica ,,standarde duble” în cadrul politicii sale interne şi externe.

  Konrad Szymański (UEN), în scris. −Pentru mine, cel mai important aspect al raportului elaborat de domnul Catania este faptul că ne reaminteşte că în interiorul UE avem propriile probleme pe care trebuie să le rezolvăm. Prin urmare, ar trebui să fim foarte atenţi în privinţa abordării ,,mai creştini decât Papa” atunci când vine vorba să comentăm respectarea drepturilor omului în afara UE.

Am făcut parte din comisia temporară privind predarea prizonierilor de către CIA. Aceasta a reprezentat în principal o platformă care a permis stângii să atace duşmanul lor preferat, Statele Unite.

După părerea mea, ar trebui să fim recunoscători CIA şi Statelor Unite pentru faptul că au contribuit la protejarea cetăţenilor europeni de teroriştii ,,setaţi” pe uciderea cetăţenilor nevinovaţi. Faptul că ne-am bazat pe Statele Unite să facă această treabă în locul nostru a fost o acuză adusă de propriile noastre societăţi.

Absolutismul privind drepturile omului înseamnă să ne lăsăm pe mâinile celor care ne-ar distruge şi să punem în pericol drepturile propriilor noştri cetăţeni.

Prin urmare, am votat împotriva raportului.

  Konrad Szymański (UEN), în scris. −(Polonia) Raportul privind drepturile fundamentale în UE în perioada 2004-2008, adoptat astăzi în Parlamentul European, conţine cereri privind recunoaşterea cuplurilor de homosexuali în ţările UE şi legiferarea acestor relaţii în statele membre. O altă parte a raportului apără aşa numitele ,,drepturi reproductive”, care în limbajul dreptului internaţional includ avortul la cerere. Ar trebui să includem lideri religioşi printre autorii acestor comentarii.

Stânga europeană a boicotat raportul privind drepturile fundamentale în UE pentru promovarea ideii pro-avort şi cerinţele homosexualilor, lucruri ce nu au nimic de-a face cu drepturile fundamentale. În dreptul internaţional sau european nu există documente care să susţină existenţa unor asemenea ,,drepturi”.

În ciuda faptului că raportul nu are o natură obligatorie, este cel mai dăunător document aprobat în timpul mandatului acestui Parlament. Este cea mai recentă încercare de a redefini drepturile fundamentale şi de a introduce modificări în înţelesul acestora fără să fie nevoie să se modifice vreun tratat la nivelul ONU sau al UE.

Un alt aspect al raportului este ideea ca UE să implementeze o directivă specială care să pedepsească acţiunile ,,homofobe”. Datorită naturii generale şi vagi a acestei formulări, raportul reprezintă o încercare de a apăra cercurile de homosexuali de dreptul democratic la liberă critică. Aplicarea acestuia ar putea avea anumite consecinţe în ceea ce priveşte cenzura.

Rezultatul votului final (401 voturi pentru; 220 împotrivă; 67 abţineri) arată cât de împărţite sunt părerile deputaţilor în a Parlamentul European în privinţa acestui subiect. Acest lucru este o înfrângere pentru raportor, întrucât drepturile fundamentale reprezintă un subiect care ar trebui să unească Parlamentul, nu să-l dividă.

  Charles Tannock (PPE-DE), în scris. −Mi-aş fi dorit ca acest raport să se fi ocupat mai îndeaproape de situaţia orfanilor şi a copiilor cu handicap aflaţi în îngrijirea statului în România şi Bulgaria, cele mai noi state membre ale UE.

Înainte ca aceste ţări să adere la UE au existat multe motive de îngrijorare în legătură cu standardele de îngrijire a orfanilor şi copiilor cu handicap. Poate că următorul raport elaborat în legătură cu acest subiect ar putea detalia mai mult această problemă.

La un nivel mai general, mi-am exprimat părerea în legătură cu acest raport în timpul dezbaterii de luna trecută. Sunt îngrijorat că în prezent cultura noastră a drepturilor umane a devenit infectată de ideile absolutismului şi că, de fapt, mijlocind drepturile infractorilor şi ale teroriştilor, subminăm drepturile tuturor celorlalţi.

Mai precis, cred că problema avortului şi cea a contracepţiei nu reprezintă chestiuni care ţin de Uniunea Europeană, ci ar trebui să fie supuse unor legislaţii corespunzătoare la nivelul statelor membre. De asemenea, mă opun solicitării de a permite Cartei Drepturilor Fundamentale să încalce limitele legislaţiei Marii Britanii, care a negociat o excepţie de la aplicarea prevederilor Cartei.

Prin urmare, m-am abţinut să votez în legătură cu acest raport.

  Thomas Ulmer (PPE-DE), în scris. −(Germania) Am votat împotriva raportului Catania. Sunt uimit că plenul chiar a declarat acest raport drept admisibil în forma în care se află el în prezent. Raportul încalcă în mod insistent principiul subsidiarităţii. Din punct de vedere al conţinutului, aproape totul este demn de a fi supus criticilor. Statele nu trebuie să se lase înfrânte sau lipsite de puteri atunci când vine vorba de drepturile fundamentale. Raportul reprezintă o încercare de a promova, în detrimentul majorităţii, drepturile minorităţilor ce nu pot fi puse în aplicare la nivel naţional. Pentru mine, o atitudine pozitivă faţă de avort este ceva de neconceput. Subiectul raportului, adică drepturile omului şi punerea acestora în aplicare în ultimii patru ani, nici măcar nu este menţionat.

  Thomas Wise (NI), în scris. −M-am abţinut să votez în ceea ce priveşte prevederile paragrafului 62 pentru că sunt de părere că fiecare ţară – fie că face parte din UE, fie că nu – ar trebui să se asigure că legislaţia privind mutilarea genitală feminină are fundament local şi este aplicată. Un acord internaţional în acest sens ar fi mai potrivit şi mai lucid. În situaţia actuală, UE nu are competenţă în probleme legate de sănătate şi nici nu ar trebui să încerce să le găsească.

De asemenea, m-am abţinut de la a vota în legătură cu paragraful 72 pentru că îmi fac griji în legătură cu implicaţiile ce ar putea apărea în ceea ce priveşte libera exprimare. Deşi sunt de deplâns, comentariile discriminatorii nu alimentează în mod necesar ,,ura şi violenţa". Faptul că ni s-a cerut să fim de acord cu acest lucru va însemna că cei care aleg pot folosi acest lucru drept dovadă.

Decizia mea de a mă abţine în privinţa amendamentului 54 se bazează pe faptul că mă opun Liberei Mişcări a Populaţiei UE şi principiului recunoaşterii reciproce şi în nici un caz nu reflectă propriile mele păreri privind relaţiile între persoane de acelaşi sex, în legătură cu care sunt de acord că ar trebui să se bucure de aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi.

  Anna Záborská (PPE-DE), în scris. - (Franţa) Parlamentul European tocmai a votat în favoarea raportului Catania privind situaţia drepturilor fundamentale. Într-un moment în care tocmai am sărbătorit cea de-a 60-a aniversare a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, acest raport pune la îndoială ce înţelegem noi prin termenul de drept fundamental.

Indiscutabil, Carta Uniunii Europene a Drepturilor Fundamentale a fost rezultatul unui consens la care s-a ajuns după mai bine de un an de negocieri între diverse grupuri de presiune şi de lobby, reprezentanţi ai societăţii civile şi ai guvernelor naţionale şi aşa mai departe. Acest exerciţiu la care noi, ca reprezentanţi ai ţărilor din Est, nu am fost invitaţi să participăm, este interesant în multe feluri. Aşa cum subliniază raportul Catania, Carta nu va fi un text obligatoriu din punct de vedere juridic până ce Tratatul de la Lisabona nu va fi ratificat de toate statele membre.

Totuşi, Agenţia pentru Drepturi Fundamentale, înfiinţată la Viena, în Austria, se bazează în totalitate pe acest text politic, pe care îl foloseşte ca să justifice poziţiile pe care le adoptă. Prin urmare, este interesant să ne facem o idee în ceea ce priveşte felul în care sunt luate în considerare drepturile incluse în Cartă, analizând subiectele pe care le abordează Agenţia pentru Drepturi Fundamentale. Acest exerciţiu este şi mai interesant atunci când se aplică reţelei de experţi FRALEX recrutaţi în vara anului 2008 şi aparţinând în special reţelei olandeze ,,Consultanţă Umană Europeană".

Propunere de rezoluţie (B6-0624/2008)

  Dragoş Florin David (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea acestei rezoluţii întrucât ratificarea Convenției va contribui în mod semnificativ la promovarea standardelor de muncă decentă la nivel mondial, este în favoarea acordului încheiat între partenerii sociali privind anumite aspecte referitoare la condițiile de muncă ale lucrătorilor din sectorul transporturilor maritime, deoarece creează un echilibru acceptabil între necesitatea de a ameliora condițiile de lucru și cea de a proteja sănătatea și siguranța navigatorilor si pentru că în România există această categorie profesională.

  Constantin Dumitriu (PPE-DE), în scris. − Rezoluţia propusă de Mary Lou McDonald rezumă principalele puncte pe care propunerea de directivă a Consiliului cu privire la Convenţia privind munca din domeniul maritim, din 2006, şi de modificare a Directivei 1999/63/CE (COM(2008)0422) trebuie să le aibă în vedere.

Lucrătorii în domeniul maritim fac parte din acea categorie care îşi desfăşoară activitatea în condiţii extrem de dificile, de multe ori chiar periculoase. De aceea avem nevoie de standarde pentru condiţiile de muncă, prin care să avem în vedere sănătatea şi siguranţa acestora, dar şi de reguli clare pentru ocuparea forţei de muncă. Stabilirea acestor standarde trebuie să pornească de la nevoile şi problemele pe care angajaţii şi angatorii din sectorul maritim le-au identificat, dar şi să asigure flexibilitate în aplicarea de către statele membre.

Documentele pe care noi le adoptăm la nivel european trebuie urmate de acţiune din partea statelor membre şi monitorizare din partea Comisiei, pentru a ne asigura că prevederile sunt aplicate. Mai mult, în ceea ce priveşte standardele privind munca în domeniul maritim, Uniunea Europeană are oportunitatea să se afirme ca lider în transpunerea acestora în principii aplicabile oriunde în lume.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. −(Italia) Am votat în favoarea acestui raport privind propunerea pentru o directivă a Consiliului de punere în aplicare a acordului încheiat între Asociaţia proprietarilor de nave din Comunitatea Europeană şi Federaţia Europeană a lucrătorilor din transporturi referitor la Convenţia privind munca maritimă, din 2006, şi de modificare a Directivei 1999/63/CE, întrucât consolidează drepturi internaţionale minime privind munca. Acest lucru este important pentru a asigura condiţii mai bune de muncă şi mai multă siguranţă, respectând în acelaşi timp demnitatea acestor profesionişti.

Totuşi, regretăm faptul că propunerile pe care grupul nostru le-a prezentat nu au fost adoptate, în special cele care au încercat să înlăture orice incertitudine legală sau prejudiciu adus muncii depuse de partenerii sociali pentru a ajunge la un acord. Convenţia acceptă faptul că ţările nu ar trebui să folosească flexibilitatea, cu acordul partenerilor sociali, iar acest lucru era exact ceea ce stabilea propunerea de directivă. Prin urmare, nu suntem de acord cu majoritatea Parlamentului European în ceea ce priveşte includerea flexibilităţii în paragraful 6.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. −(Italia) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să confirm votul meu pentru rezoluţia privind Convenţia privind munca maritimă, 2006 (proceduri referitoare la dialogul social).

Susţin în totalitate acordul încheiat între angajatori şi angajaţi în legătură cu anumite aspecte legate de condiţiile de muncă ale lucrătorilor din domeniul navigaţiei maritime, întrucât a reuşit să creeze un echilibru între nevoia de a îmbunătăţi condiţiile de muncă şi de a proteja sănătatea şi siguranţa marinarilor. Mai mult, sunt convins că este esenţial să se definească şi să se aplice anumite standarde globale minime privind plasarea forţei de muncă şi condiţii de sănătate şi siguranţă pentru marinarii ce lucrează pe mare sau la bordul navelor ce navighează pe mare. În fine, sunt mulţumit de rolul pe care angajatorii şi angajaţii îl joacă în îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi siguranţă pentru lucrători.

- Raportul: Laima Liucija Andrikienė (A6-0498/2008)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. −(Italia) Am votat în favoarea raportului. Acum, mai mult ca niciodată, ne dăm seama de importanţa rolului ce poate fi jucat de o instituţie precum Consiliul ONU pentru drepturile omului. Măsurile luate până în prezent ar trebui susţinute şi, de asemenea, ar trebui să apreciem rolul activ jucat de UE în cadrul Consiliului ONU pentru drepturile omului, în ciuda restricţiilor de netăgăduit pe care le reprezintă absenţa Statelor Unite; de fapt, din cauza acestei absenţe, UE este plasată într-o poziţie izolată. Totuşi, acest lucru nu ar trebui să fie o scuză pentru UE, care ar trebui să fie capabilă să facă un efort politic pentru a construi o conducere unită, coezivă, care să învingă barierele geografice care de mult ori se regăsesc în UE.

Prin urmare, rămân foarte multe lucruri de făcut pentru a acorda Consiliului ONU pentru drepturile omului mai multă credibilitate şi autoritate şi pentru a împiedica anumite guverne să evite să-şi respecte obligaţiile din sfera internaţională. Prin urmare, susţin o nouă analiză în ceea ce priveşte revizuirea, şi aş dori să confirm faptul că întărirea Consiliului ONU pentru drepturile omului reprezintă o etapă vitală în procesul de civilizare pe care UE l-a susţinut dintotdeauna.

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea Raportului Andrikienė privind viitorul Consiliului drepturilor omului al ONU, deoarece consider că UE are nevoie de o strategie pe termen lung privind activitatea acestei instituţii, care trebuie să devină principalul forum mondial pentru drepturile omului. Consider că statele membre ale UE trebuie să dovedească mai multă unitate şi eficienţă pentru promovarea unor poziţii comune ale UE privind drepturile omului.

UE trebuie să devină un lider mondial şi un iniţiator de strategii pentru apărarea drepturilor omului în lume. Trebuie să acordăm o mai mare atenţie promovării drepturilor economice, sociale şi culturale ale omului, deoarece sărăcia, înapoierea, gradul redus de educaţie şi cultură în rândul populaţiei au efecte multiplicatoare negative.

Pentru a obţine un sprijin mult mai larg pentru poziţiile sale, UE trebuie să creeze mecanisme de coalizare şi să iniţieze reuniuni periodice pe teme specifice cu toate statele democratice de pe alte continente. De asemenea, este esenţial ca statele să trimită în forurile internaţionale specialişti cu expertiză reală în domeniu, fapt pe care raportul doamnei Andrikienė îl recomandă cu insistenţă şi cu deplin temei.

  Philip Claeys (NI), Koenrad Dillen (NI), în scris. −(Olanda) Am votat împotriva acestui raport deoarece Consiliul ONU pentru drepturile omului nu poate considerat o instituţie legală nici dacă presupunem acest lucru prin absurd. Pentru mine este inacceptabil că ţări precum Cuba, Arabia Saudită, Egipt, Pakistan, Iordania şi câteva regimuri din Africa emit rezoluţii ce denunţă situaţia drepturilor omului din alte ţări. Situaţia dizidenţilor politici sau religioşi în aceste ţări reprezintă o adevărată bătaie de joc la adresa acestei instituţii.

  Dragoş Florin David (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluţie a Parlamentului European deoarece respectarea, promovarea şi garantarea universalităţii drepturilor omului fac parte integrantă din acquis-ul juridic al Uniunii Europene şi reprezintă unul dintre principiile fundamentale ale UE şi întrucât Organizaţia Naţiunilor Unite şi UNHRC constituie una dintre cele mai adecvate organizaţii pentru abordarea cuprinzătoare a aspectelor legate de drepturile omului şi de provocările din sectorul umanitar. Consider că drepturile omului şi democraţia sunt elemente esenţiale ale relaţiilor externe şi a politicii externe a UE.

  Neena Gill (PSE), în scris. −Domnule Preşedinte, am fost foarte încântat să votez pentru raportul Andrikiene privind Consiliul ONU pentru drepturile omului, deoarece salut faptul că această agenţie se bucură de o credibilitate mai mare decât predecesorul său, Comisia ONU pentru drepturile omului. Comisia a fost discreditată din cauza faptului că mai multe dintre statele membre au avut documente dubioase privind drepturile omului.

Examinarea minuţioasă la intervale regulate a documentelor privind drepturile omului în statele membre reprezintă o componentă-cheie pentru reputaţia mai bună a Consiliului. Acest aspect va fi unul extrem de important în următoarea rundă de analiză, care va include Rusia, Cuba, Arabia Saudită şi China.

De asemenea, sunt binevenite prevederile din raport ce au drept obiectiv evaluarea coordonării între statele membre ale UE privind aceste aspecte. Este vital ca UE, în calitate de organizaţie ce pune drepturile omului în centrul misiunii sale, să lucreze cu parteneri multinaţionali ce au idealuri similare, ca de exemplu ONU, pentru a se ajunge la un nivel mai înalt de cooperare. Cooperarea este vitală pentru a fi siguri că drepturile omului nu mai sunt considerate doar simple obiective de politică externă pentru motive comerciale sau strategice.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. −(PT) Acest raport dezvăluie o anumită insatisfacţie a Parlamentului European în ceea ce priveşte Consiliul ONU pentru drepturile omului (UNHRC), întrucât statele membre ale UE reprezintă o ,,minoritate numerică" despre care se crede că ,,blochează abilitatea UE de a influenţa programul de lucru al UNHRC şi de a-şi asuma rolul de ,,forţă conducătoare".

Această viziune trufaşă se bazează pe încercarea inacceptabilă de a impune UE ca model în ceea ce priveşte drepturile omului, în special ţinând cont că faptele demonstrează politica sa ipocrită în acest domeniu, astfel cum a reieşit din complicitatea UE în relaţia cu Israelul - faptul că s-a abţinut în legătură cu rezoluţia UNHRC privind Palestina.

Raportul este plin de contradicţii, în special atunci când ,,regretă divizarea UNHRC în blocuri regionale" dar, în acelaşi timp, afirmă că susţine existenţa unei ,,poziţii comune în cadrul UNHRC coordonate" cu UE. Nu este şi aceasta o politică de bloc, sau este o politică de bloc considerată negativă doar atunci când nu funcţionează în favoarea UE?

Contrar PE, noi nu considerăm ,,regretabil" faptul că Statele Unite nu sunt reprezentante în UNHRC, în primul rând din cauza faptului că, în această ţară, drepturile omului şi legislaţia internaţională sunt încălcate în mod constant, dar şi din cauza faptului că Statele Unite au preferat să nu-şi depună candidatura, pentru a evita ruşinea ca ţara să nu fie aleasă. Este de înţeles...

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. −(Suedia) Acest raport conţine un număr surprinzător de idei inteligente, dacă ţinem cont de faptul că vine din partea Comisiei pentru afaceri externe. De exemplu, se promovează ideea că este un lucru bun faptul că statele membre ale UE aleg din ce în ce mai des să vorbească şi să nu permită preşedinţiei UE să vorbească în numele tuturor ţărilor. Afirmaţiile de acest fel sunt foarte rare, de aceea le salut.

Din păcate, există prea puţine elemente pozitive importante. Unul dintre cele mai controversate exprimări se găseşte în considerentul H, unde se vorbeşte despre ,,o dorinţă persistentă a statelor membre de a acţiona independent la nivelul Naţiunilor Unite". Până la urmă, principiul ,,un stat, un vot" reprezintă una dintre pietrele de temelie ale Naţiunilor Unite. Comisia pentru afaceri externe regretă de asemenea divizarea din ce în ce mai mare a UNHRC în blocuri regionale. Totuşi, în mod paradoxal, anumite blocuri regionale - UE, de exemplu - par a fi de dorit.

Parlamentul European nu este, nu poate fi şi nici nu ar trebui să fie o garanţie că drepturile omului nu sunt încălcate în lume. Acest lucru reiese în special din afirmaţiile făcute de deputaţii în Parlament în ceea ce priveşte problema homosexualilor, de exemplu. Deşi esenţa raportului este probabil una bună, am votat împotrivă la votul de azi.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (Germania) UE susţine că pune drepturile omului şi democraţia în centrul relaţiilor sale externe. Plenul invită UE să acorde atenţie credibilităţii în ceea ce priveşte problemele legate de drepturile omului, atunci când ratifică acorduri. Propria credibilitate a UE a început deja să se îndrepte spre occident: contra-acţiunile CIA, imposibilitatea de a lua măsuri privind închisorile de tortură din Statele Unite şi nerespectarea legislaţiei internaţionale - de exemplu în ceea ce priveşte criza din Kosovo - au avut grijă să se întâmple acest lucru.

Cum se poate ca o comunitate ce pretinde că pune atât de mult preţ pe democraţie să nege rezultatele unui referendum, să repete votarea până când se ajunge la rezultatul dorit şi să pedepsească statele membre pentru rezultatele înregistrate la alegeri? Dacă UE era într-adevăr atât de preocupată în ceea ce priveşte respectarea valorilor sale comunitare atât de des menţionate, ar fi trebuit să întrerupă negocierile de aderare cu Turcia în urmă cu mult timp, şi acest lucru ar fi trebuit să se întâmple cel mai târziu după ultimele atentate raportate. În loc să se străduiască să promoveze drepturile omului şi ale popoarelor şi valorile comune, se pare că în prezent UE iroseşte aproximativ 15 milioane de euro în fiecare an pentru o Agenţie europeană pentru drepturi fundamentale (FRA) ce este de prisos.

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris. −Am votat în favoarea raportului privind dezvoltarea Consiliului ONU pentru drepturile omului deoarece, recunoscându-i atât realizările incontestabile, cât şi eforturile depuse în vederea creşterii credibilităţii şi gradului de protecţie a drepturilor omului, am convingerea că şi pe viitor funcţionarea acestuia va putea fi îmbunătăţită.

Consider totodată că rolul Uniunii Europene trebuie să rămână în continuare activ şi vizibil în instituirea şi funcţionarea Consiliului ONU.

De asemenea, apreciez faptul că raportul solicită Uniunii Europene să reafirme şi să apere cu tărie principiile universalităţii, indivizibilităţii şi independenţei drepturilor omului.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. −(Portugalia) Dacă Organizaţia Naţiunile Unite şi numeroasele agenţii şi organizaţii ce sunt asociate cu această instituţie sunt prin natura lor o oglindă a lumii, este un lucru normal ca imaginea reflectată în acest fel să nu fie una pe care am dori-o sau pe care am vrea să o construim. Aceste consideraţii sunt necesare în ceea ce priveşte dezbaterea privind Consiliul ONU pentru drepturile omului.

Ne putem aştepta ca dezbaterea şi deciziile luate prin vot în privinţa drepturilor omului într-o lume în care există ţări ce nu acordă atenţie acestor drepturi să aibă un rezultat bizar. Aceasta nu este numai o problemă de legitimitate. Este, mai presus de toate, o problemă de limbaj. Ce standarde de evaluare privind drepturile omului putem crede că au în comun guvernele din Libia sau Zimbabwe cu statele democratice care sunt răspunzătoare în faţa populaţiilor lor? Nici unul, bineînţeles. Totuşi, diplomaţia există tocmai pentru a facilita dialogul între cei care vorbesc limbi diferite. Printre ţări ce se află la acelaşi nivel, medierea nu este necesară.

Astfel, existenţa locurilor de dialog trebuie să fie o politică ce merită stimulată şi promovată. Altfel, nu pot crede că putem avea sau ar trebui să avem drept standard pentru valorile şi acţiunile noastre ceva ce se decide într-un asemenea context.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. −(Italia) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat pentru raportul Andrikienė privind dezvoltarea Consiliului ONU pentru drepturilor omului, inclusiv pentru rolul UE. Poziţia europeană în cadrul acestui Consiliu este crucială.

De fapt, UE, care pune drepturile omului şi democraţia în centrul propriilor sale relaţii externe, în special în măsurile pe care le ia în cadrul organizaţiilor internaţionale pentru drepturilor omului, s-a dedicat de la început menţinerii unui rol activ şi vizibil în crearea şi funcţionarea Consiliului pentru drepturile omului, cu scopul de a susţine cele mai înalte standarde în ceea ce priveşte drepturile omului, sponsorizând sau participând la sponsorizarea textelor ce definesc standardele.

Prin urmare, salut propunerea făcute de doamna Andrikienė, care va examina măsurile pe care UE le poate adopta pentru a-şi îmbunătăţi influenţa în Consiliul pentru drepturile omului şi pentru a da un nou impuls Consiliului, astfel încât acesta să devină un organism operaţional mai eficient.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. −(Polonia) La data de 15 martie 2006, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluţie ce înlocuia Comisia ONU pentru drepturile omului cu Consiliul pentru drepturile omului, un organism internaţional de asistenţă care să promoveze şi să apere drepturile omului.

Schimbarea numelui a fost însoţită de introducerea unor noi mecanisme şi proceduri care să sporească potenţialul Consiliului pentru drepturile omului.

Obiectivul raportului este să evalueze rezultatele obţinute de Consiliu şi să compare aşteptările cu rezultatele. Mai presus de toate, îşi propune să stabilească îmbunătăţiri în acţiunile sale.

Să nu uităm că democraţia şi drepturile omului reprezintă platforma pe care Uniunea Europeană acţionează pe scena internaţională. Uniunea Europeană şi-a acordat un rol foarte proeminent şi este activă în cadrul organizaţiilor internaţionale pentru drepturile omului; de asemenea, a fost activă în procesul de numire a Consiliului pentru drepturile omului. UE a contribuit la elaborarea de texte precum convenţii şi rezoluţii, stabilind normele pentru protecţia drepturilor omului.

Din păcate, se întâmplă deseori ca Uniunea Europeană să nu dispună de capacitatea de a anticipa anumite aspecte (în primul rând din cauza procedurilor ce durează mult şi care, uneori, implică redactarea de poziţii comune) şi de a dovedi abilităţi de conducere în cadrul iniţiativelor privind drepturile omului.

  Charles Tannock (PPE-DE), în scris. −Eu şi colegii mei britanici conservatori susţinem activitatea ONU şi a Consiliului ONU pentru drepturile omului. Acceptăm faptul că este nevoie să se facă în continuare reforme în ceea ce priveşte Consiliul pentru a fi siguri că situaţia drepturilor omului este îmbunătăţită în lume.

Suntem de acord că statele membre ale UE acţionează pentru a atinge poziţii de acord în Consiliu, însă subliniem că este important ca fiecare dintre ele să îşi păstreze propriile interese naţionale şi propriile poziţii.

Faptul că susţinem acest raport nu înseamnă că susţinem şi paragraful ce solicită punerea ăn aplicare a rezoluţiei ONU privind stabilirea unui moratoriu pentru pedeapsa capitală (paragraful 56). Pedeapsa capitală este o chestiune ce ţine de conştiinţa fiecărui deputat conservator în Parlamentul European.

- Raportul: Marco Cappato (A6-0459/2008)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. −(Italia) Eu votez în favoarea acestui raport. Apropierea următoarei întâlniri cu electoratul ne cere să furnizăm cetăţenilor ce vor vota toate instrumentele de care au nevoie pentru a accesa documentele Parlamentului European. Într-o perioadă în care electoratul este rugat să aibă încredere în aceste instituţii, avem nevoie şi să muncim pentru a îndepărta toate obstacolele care încă există în ceea ce priveşte transparenţa şi accesibilitatea.

În acest scop, cred că cetăţenilor care vor vota ar trebui să li se acorde posibilitatea de a verifica activitatea, participarea şi prezenţa deputaţilor la activităţile Parlamentului, în termeni absoluţi, relativi şi procentuali, şi că trebuie luate măsuri pentru a facilitat accesul la informaţiile privind diurnele şi cheltuielilor deputaţilor. În fine, sper că până la sfârşitul acestui mandat parlamentar, toate aceste obiective vor fi îndeplinite.

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE), în scris. − Dreptul de a avea acces la documentele Parlamentului, Consiliului şi Comisiei este un drept fundamental pe care îl au toţi cetăţenii şi rezidenţii Uniunii Europene (conform Tratatului CE articolele 254 şi 255).

Doresc să evidenţiez însă un aspect: consider că publicarea documentelor de lucru ale instituţiilor europene este doar un prim pas, pentru că majoritatea cetăţenilor europeni nu înţeleg procedurile folosite de noi şi nu vor şti să găsească informaţiile de care au nevoie. Sunt de acord în această privinţă cu colegul meu, care propune crearea la nivelul UE a unui singur portal de acces pentru toate documentele şi structurarea acestui portal în aşa fel încât să fie inteligibil pentru toată lumea. Acest portal ar trebui să prezinte informaţia într-un mod accesibil şi simplificat, pentru ca cetăţenii europeni să-l poată utiliza fără probleme. Cu siguranţă există soluţii tehnice şi sper că se vor găsi şi resurse financiare pentru realizarea acestui portal.

Cu toate acestea, am votat împotriva raportului pentru că, deşi cadrul general este corect, unele aspecte propuse de colegul meu sunt inacceptabile.

  Philip Claeys (NI) , în scris. −(Olanda) Întrucât mă declar în favoarea transparenţei maxime în toate instituţiile UE, am votat în favoarea acestui raport. Este un lucru bun faptul că numeroase instituţii europene sunt straşnic dojenite. Consiliul European ia decizii politice majore şi discută subiecte foarte importante şi controversate. De asemenea, este un lucru dezamăgitor şi de neacceptat că în prezent Consiliul nu permite ca poziţiile precise ale diverselor delegaţii naţionale să fie cunoscute în momentul în care se ia decizia. Parlamentul ar trebui să îşi facă ordine în propria curte şi ar trebui să asigure o transparenţă maximă în toate aspectele sale.

  Esther De Lange (PPE-DE), în scris. −(Olanda) Explicaţie privind votul acordat în numele delegaţiei formaţiunii Apelul Creştin Democrat (CDA) în Parlamentul European în legătură cu raportul Cappato privind accesul la documente.

Astăzi, delegaţia CDA în Parlamentul European s-a abţinut de la a vota raportul privind accesul la documente. Acest lucru nu s-a întâmplat pentru că avem o problemă cu transparenţa. Suntem în favoarea transparenţei şi a controlului democratic. Nu degeaba s-a aflat fostul deputat, doamna Maij-Weggen printre cei care au pus bazele legislaţiei comunitare în acest domeniu.

Ne-am abţinut deoarece raportul Cappato conţine prea multe greşeli, exprimări greşite şi afirmaţii simplificate excesiv. De exemplu, în opinia noastră, accesul la documentele Consiliului ar trebui garantat, însă există o distincţie clară între documentele pentru procedurile legislative şi alte proceduri. Totuşi, raportorul nu face nici o distincţie între aceste proceduri. De asemenea, ne declarăm îngrijoraţi în ceea ce priveşte povara administrativă majoră pe care ar implica-o recomandările din cadrul raportului Cappato.

Nu am reuşit să aprobăm raportul din cauza greşelilor şi a afirmaţiilor pompoase. Întrucât am dorit să susţinem principiul transparenţei şi al controlului democratic, în final ne-am abţinut de la a vota.

  Koenraad Dillen (NI) , în scris. - (Olanda) Am votat cu entuziasm în favoarea acestui raport. Nu se va face nici un rău de data aceasta. Deşi trebuie să aplaudăm faptul că unele dintre instituţiile europene sunt supuse unor critici dure, aş dori să fac o observaţie. În lumina faptului că în prezent Consiliul European se află la conducere şi în final ia decizii privind chestiuni importante şi controversate, nu este acceptabil ca această instituţie să nu permită ca poziţiile diverselor delegaţii naţionale să fie făcute publice la momentul la care se ia decizia. La fel de adevărat este şi faptul că Parlamentul ar trebui să-şi facă ordine în propria curte şi ar trebui să garanteze o deschidere maximă în toate aspectele, înainte de a-i trage pe ceilalţi la răspundere.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris. −Prezentul raport din proprie iniţiativă elaborat de Marco Cappato cere Parlamentului să aprobe raportul privind punerea în aplicare a Regulamentului 1049/2001, care se ocupă de accesul public la documentele deţinute de Parlament, Comisie şi Consiliu atunci când aceste documente sunt folosite în sens legislativ.

Deşi obiectivul de a creşte nivelul de transparenţă în instituţiile europene se bucură de întreaga mea susţinere, există trei puncte principale în acest Regulament pe care le-aş propune pentru o examinare mai amănunţită.

(1) Protecţia vitală a confidenţialităţii client-avocat nu este suficient de bine protejată după cum reiese din cazul Turco la care se face referire în primul paragraf, iar invitaţia de a aplica acest principiu nu poate fi susţinută.

(2) Procesele individuale în care guvernele naţionale iau decizii pot fi subminate prin eliminarea consimţământului necesar pentru a face publice documentele transmise instituţiilor UE, şi

(3) Aceste recomandări valabile pentru UE nu iau în considerare diversele abordări referitoare la libertatea informaţiei în statele membre.

Este nevoie să existe un anumit nivel de confidenţialitate pentru a asigura discuţii complete şi sincere între grupurile politice, iar difuzarea acestor opinii poate face mai mult rău decât bine. Ideea ca dezbaterile energice să fie înlocuite de schimburi restrânse de păreri nu pare de bun augur pentru instituţiile noastre democratice.

(Explicarea votului redusă în conformitate cu prevederile articolului 163 alineatul(1))

  Carl Lang şi Fernand Le Rachinel (NI), în scris. - (Franţa) Pentru oricine este familiar cu misterele Comisiei Europene, ale Parlamentului European şi ale Consiliului European, nu există nici o îndoială că încercarea de a obţine acces la informaţii privind instituţiile Uniunii Europene rămâne o călătorie plină de aventuri pentru cetăţeanul obişnuit. Există multe motive pentru acest lucru.

Într-adevăr, este o problemă ce ţine de numărul uriaş de documente emise şi de nenumăratele forme în care acestea au fost publicate (rapoarte, avize, rezoluţii, directive, regulamente şi aşa mai departe), dar este vorba şi de o lipsă de simplificare şi claritate a registrelor instituţiei şi a paginilor de internet, precum şi o lipsă de transparenţă şi comunicare.

Acest raport propune pe bună dreptate rezolvarea acestor tipuri de probleme, asigurând o mai bună transparenţă a instituţiilor europene.

Într-adevăr, acest lucru face parte din subiectul mai general privind rolul din ce în ce mai important pe care cetăţenii Uniunii îl joacă în felul în care instituţia acţionează şi felul în care înţelege problemele. Popoarele din Europa nu vor să fie în mod sistematic excluse de la deciziile ce au impact direct asupra vieţii lor de zi cu zi şi în legătură cu care nu au nici un drept de a face investigaţii sau de a se opune. În puţinele ocazii în care au reuşit să se facă auziţi prin referendumuri, cetăţenii şi-au criticat conducătorii şi au criticat birocraţia de la Bruxelles, care este oarbă, surdă şi nu răspunde la nevoile şi dorinţele lor.

A face instituţiile europene mai transparente reprezintă un prim pas către o nouă Europă, o Europă a popoarelor şi o Europă a naţiunilor suverane.

  Jörg Leichtfried (PSE), în scris. −(Germania) Am votat în favoarea Raportului anual privind accesul simplificat la documentele din instituţiile UE.

Nu există nici o îndoială că accesul la diverse documente ale Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei ar trebui să fie facilitat. Cetăţenii Uniunii Europene nu trebuie să aibă sentimentul că sunt excluşi de la operaţiunile şi voturile instituţiilor UE. În plus, au dreptul de a fi informaţi în legătură cu absolut orice.

Totuşi, ar trebui să verificăm dacă nu cumva publicarea ar trebui poate limitată, astfel încât oamenii să nu piardă esenţialul. În primul rând, nimeni nu vrea să fie copleşit de informaţii, iar în al doilea rând intimitatea personalului ar trebui respectată în continuare, pentru că de obicei, datorită protecţiei datelor, există un număr mare de detalii care nu pot fi accesate în mod universal nici de către alte instituţii, inclusiv instituţii naţionale.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. −(Italia) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat pentru propunerea făcută de domnul Cappato privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei.

Pentru Uniunea Europeană este extrem de important ca cetăţenii să simtă că instituţiile Comunităţii sunt aproape de ei. Acest lucru poate fi obţinut doar prin accesul public la documentele celor trei instituţii. Prin urmare, sunt în totalitate de acord cu raportorul atunci când afirmă că trebuie să invităm instituţiile UE şi statele membre să promoveze o cultură administrativă comună transparentă, fondată pe principiile subliniate la articolul 41 din Cartea Uniunii Europene a Drepturilor Omului, pe jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, pe recomandările Ombudsmanului european şi pe bunele practici ale statelor membre.

În fine, salut iniţiativa domnului Cappato, pentru că sunt de părere că, pentru a îmbunătăţi şi a grăbi procesele de integrare, furnizarea de informaţii publicului ar trebui să reprezinte o mare prioritate, în contextul existenţei anumitor probleme privind absenteismul de la şedinţe al deputaţilor italieni din Parlament.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. −(Polonia) Tratatul Uniunii Europene afirmă că trebuie acordată prioritate transparenţei şi legăturilor din ce în ce mai strânse între popoarele Europei şi că deciziile trebuie luate cât mai deschis posibil şi cât mai aproape de cetăţeni. Transparenţa permite cetăţenilor să participe mai îndeaproape în procesul de luare a deciziilor şi garantează că administraţia se va bucura de o credibilitate mai mare, va fi mai eficientă şi mai responsabilă faţă de cetăţenii săi într-un sistem democratic.

Decizia Curţii Europene de Justiţie în cazul Turco va avea consecinţe răsunătoare pentru transparenţa şi accesul la documentele instituţiilor europene care se preocupă de chestiuni legislative.

Hotărârea confirmă faptul că ar trebui acordată prioritate principiului în cauză, că acesta ar trebui să se aplice tuturor instituţiilor Comunităţii şi că (un lucru foarte important) posibilitatea de a face excepţie de la acest principiu ar trebui să primească o interpretare limitată şi să fie analizată de la caz la caz, din perspectiva pericolului de a depăşi interesul public, fapt ce înseamnă exact transparenţă. Transparenţa sporeşte încrederea în instituţii datorită faptului că permite o dezbatere deschisă.

Curtea Europeană de Justiţie a declarat că refuzul de a acorda acces la documente în acest caz nu poate fi elementul de bază pentru o solicitare care să supună confidenţialităţii opiniile legale privind chestiunile legislative.

  Thomas Ulmer (PPE-DE), în scris. −(Germania) Am respins acest raport. Solicitările pe care le face merg dincolo de definiţia pe care eu o dau transparenţei. Consider că publicarea condicilor de prezenţă a deputaţilor şi publicarea listelor de voturi sunt periculoase dacă nu există canale de explicaţii suplimentare extinse. Procentajul meu de prezenţă este foarte mare şi prin urmare nu există suspiciuni în privinţa mea. Este însă important să menţinem protejarea legală a persoanei şi în cazul deputaţilor în Parlamentul European. Europa ar putea spori nivelul de transparenţă publicând, pentru început, şedinţele publice ale Consiliului şi Comisiei, înainte de a obliga deputaţii în Parlamentul European să rămână neprotejaţi. În plus, trebuie să existe confidenţialitate între instituţii în timpul etapelor dificile de negociere.

  Anna Záborská (PPE-DE) , în scris. - (Slovacia) Pe baza experienţelor din statele membre, UE a început să recunoască un real ,,drept de acces la documente" şi ,,dreptul la informare", ce reies din principiile democraţiei, transparenţei, interesului public şi sincerităţii.

Parlamentul European este convins că accesul cetăţeanului de rând la informaţii privind instituţiile UE ridică probleme din cauza lipsei de politici inter-instituţionale eficiente privind transparenţa şi comunicarea orientată către cetăţeni.

În interesul unei mai mare transparenţe, instituţiile UE ar trebui să respecte principiul multilingvismului. În 2008 am prezentat o Declaraţie scrisă a Parlamentului European în privinţa acestei chestiuni. UE funcţionează în toate limbile naţionale şi nu doar într-o singură limbă sau grup de limbi pe care l-ar fi ales şi care ar putea să nu fie înţeles de o mare parte dintre cetăţenii săi.

Traducerea documentelor legislative, politice şi administrative permite UE să-şi îndeplinească obligaţiile legale şi în acelaşi timp sistemul de multilingvism ajută la îmbunătăţirea transparenţei, legitimităţii şi eficienţei UE. Acest lucru permite o mai bună pregătire pentru alegerile pentru Parlamentul European, care vor fi organizate în iunie 2009.

Prin urmare, invit instituţiile din UE să se asigure că în bugetul UE pentru 2009 se vor aloca resursele necesare pentru a acoperi deficitul de posturi de traducători oficiali în cadrul instituţiilor UE; PE invită instituţiile UE să traducă imediat toate documentele legislative, politice şi administrative ale acestui mandat parlamentar în toate limbile oficiale ale UE pentru a permite cetăţenilor să urmărească activitatea politică desfăşurată de toate instituţiile UE.

Luând această măsură, putem contribui într-adevăr la obţinerea unui nivel mai mare de transparenţă pentru cetăţenii noştri.