Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 14 ianuarie 2009 - Strasbourg

8. Situaţia din Orientul-Mijlociu/Gaza (dezbatere)

  Preşedintele : Următorul punct se referă la declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei privind situaţia din Orientul Mijlociu/Fâşia Gaza.

Îmi face o deosebită plăcere să salut prezenţa preşedintelui în exerciţiu al Consiliului, ministrul ceh al afacerilor externe, dl Karel Schwarzenberg, care urmează să se deplaseze azi în Africa de Sud. Preşedinţiile anterioare au convenit ca miniştrii afacerilor externe să poată fi reprezentaţi în cadrul reuniunilor, astfel că apreciem, în mod deosebit, prezenţa dumneavoastră azi aici, d-le Schwarzenberg. Vă urez un călduros bun-venit!

Suntem, de asemenea, onoraţi de prezenţa comisarului competent, d-na Benita Ferrero-Waldner, care este, aproape întotdeauna, prezentă la reuniunile noastre. După cum ştiţi, doamna comisar este foarte bine informată cu privire la problemele din Orientul Mijlociu şi, la fel ca dl Schwarzenberg, s-a deplasat în regiune. Vă urez şi dumneavoastră un călduros bun-venit, doamnă comisar!

  Karel Schwarzenberg, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului. Dle Preşedinte, vă mulţumesc pentru ocazia oferită de a-mi exprima opinia în cadrul acestei dezbateri de actualitate privind situaţia dramatică din Orientul Mijlociu.

De la debutul campaniei militare iniţiate de Israel în Fâşia Gaza, la 27 decembrie, am asistat la o deteriorare rapidă a situaţiei pe toate planurile. Consecinţele umanitare ale acestei operaţiuni sunt dramatice pentru populaţia din Gaza. De la începutul campaniei, au fost ucişi peste 900 de palestinieni, dintre care cca. 30% au fost femei şi copii. Suntem deosebit de îngrijoraţi de pierderea de vieţi în rândul civililor, după cum am afirmat, în repetate rânduri, în cadrul declaraţiilor prezidenţiale. Uniunea Europeană deplânge ostilităţile în curs, care au dus la un număr atât de mare de victime în rândul civililor şi dorim să exprimăm sincerele noastre condoleanţe familiilor victimelor.

Suntem, în special, îngrijoraţi de incidentele cum sunt atacul asupra şcolii ONU din Jabalyia şi de tirurile de armă trase asupra convoaielor umanitare care au făcut victime în rândul personalului umanitar. Conform Biroului pentru coordonarea afacerilor umanitare, au fost răniţi peste 4 200 de palestinieni. Conform agenţiei ONU, cca. 28 000 de persoane au fost strămutate de la debutul ostilităţilor. O mare parte dintre acestea caută refugiu în adăposturi; restul celor strămutaţi pe plan intern stau la rude.

Cele mai mari nevoi umanitare sunt legate de numărul mare de răniţi şi de serviciile medicale suprasolicitate, iar persoanele strămutate şi familiile care le găzduiesc au nevoie de asistenţă specifică, cum ar fi alimente, adăposturi, apă şi produse nealimentare de necesitate. Deoarece sistemul de alimentare cu apă a fost grav avariat, fiind necesare reparaţii urgente, populaţia din Gaza are cu greu acces la apă potabilă. Prin urmare, furnizarea de apă potabilă reprezintă o necesitate de importanţă majoră.

Există, de asemenea, penurii grave de alimente la toate nivelurile populaţiei. Din 4 noiembrie, anul trecut, nu s-a mai permis accesul în Gaza al personalului ONG-urilor străine pentru a oferi şi pentru a monitoriza în mod adecvat ajutorul umanitar. Numărul de camioane umanitare care intră în Gaza a crescut de la debutul operaţiunilor militare. În prezent, media zilnică de 55 de camioane este, în mod deplorabil, insuficientă faţă de necesarul de cel puţin 300 de camioane zilnic pentru a acoperi nevoile a 80% din populaţie, care depinde de ajutoarele umanitare.

Uniunea Europeană a urmărit îndeaproape aceste tragice evenimente încă de la început. La trei zile după debutul operaţiunilor, miniştrii de externe s-au reunit într-o sesiune extraordinară la Paris pentru a dezbate situaţia. Aceştia au convenit asupra necesităţii încetării imediate şi permanente a ostilităţilor şi a unor acţiuni umanitare de urgenţă în vederea accelerării procesului de pace. Reuniunea la nivel înalt a avut drept principal obiectiv încetarea violenţelor şi reducerea efectelor crizei umanitare. Preşedinţia a condus o misiune diplomatică în Orientul Mijlociu. Troica ministerială a UE a desfăşurat o vizită în regiune în perioada 4-6 ianuarie şi a avut întrevederi cu reprezentanţi din Egipt, Israel, ai Autorităţii Palestiniene şi din Iordania. Înaltul Reprezentat al UE a vizitat, de asemenea, Siria, Liban şi Turcia.

A început să se contureze o soluţie la situaţia de criză. În primul rând şi întâi de toate, trebuie să înceteze necondiţionat atacurile cu rachete ale Hamas asupra Israelului, iar Israelul trebuie să pună capăt acţiunilor militare, pentru a permite furnizarea adecvată de ajutoare umanitare şi reluarea serviciilor publice şi a asistenţei medicale, atât de necesare. Acordul de încetare a focului valabil şase luni, care a expirat la 19 decembrie, a fost departe de a fi perfect. Israelul a avut de suferit de pe urma atacurilor constante cu rachete şi a faptului că era conştient că inamicul continuă să se înarmeze. Gaza a avut de suferit de pe urma blocadei economice extrem de punitive, care a subminat total dezvoltarea sa economică.

Pentru a se ajunge la un acord durabil de încetare a focului, trebuie găsit un compromis sensibil, care presupune stoparea atacurilor cu rachete şi redeschiderea punctelor de trecere. Trebuie găsită o soluţie viabilă şi în cazul tunelurilor de trecere a frontierelor, în special de-a lungul rutei Philadelphia, pentru a preveni contrabanda cu arme. De asemenea, este necesară redeschiderea sistematică şi monitorizată a tuturor punctelor de trecere a frontierelor pentru a permite dezvoltarea economiei din Gaza.

Considerăm că ar fi oportună desfăşurarea de misiuni internaţionale pentru a monitoriza punerea în aplicare a acordului de încetare a focului şi pentru a acţiona ca liant între cele două părţi. În această privinţă, Uniunea Europeană este pregătită să îşi retrimită observatorii în punctul de trecere Rafah şi să extindă sfera de aplicare şi conţinutul mandatului misiunii europene de asistenţă la frontieră. Recunoaştem şi apreciem faptul că Israelul a convenit asupra unui interval zilnic de încetare a focului pentru a permite furnizarea de alimente, combustibil şi medicamente, atât de necesare în Gaza. Totuşi, doar o încetare totală şi imediată a focului ar permite furnizarea şi distribuirea adecvată a ajutoarelor umanitare de care Gaza are atâta nevoie, precum şi reluarea serviciilor publice de bază. Israelul trebuie să asigure accesul nerestricţionat şi în condiţii de siguranţă la asistenţă umanitară şi produse esenţiale, inclusiv alimente, medicamente şi combustibil, pentru populaţia palestiniană civilă din Fâşia Gaza, precum şi deplasarea în condiţii de siguranţă în şi dinspre Fâşia Gaza a civililor şi a personalului umanitar.

Totuşi, chiar dacă se găseşte o soluţie durabilă şi de largă cuprindere la situaţia din Gaza, aceasta nu va fi îndeajuns pentru a instaura pacea în regiune. Trebuie abordate chestiuni mult mai cuprinzătoare şi mult mai complicate. Este nevoie de o nouă strategie globală care să ofere soluţii la situaţia politică internă din Palestina, precum şi pentru reluarea negocierilor de pace suspendate datorită crizei din Gaza. Reconcilierea palestinienilor şi un guvern care să reprezinte aspiraţiile poporului palestinian sunt mai necesare ca niciodată. De aceea, sprijinim eforturile de mediere întreprinse de Egipt în conformitate cu rezoluţiile Ligii Arabe din 26 noiembrie 2008.

După cum s-a subliniat cu ocazia concluziilor reuniunii consiliului CAGRE din decembrie 2008, Uniunea Europeană este pregătită să sprijine un guvern palestinian stabil care să urmeze politicile şi măsurile conforme principiilor Cvartetului pentru Orientul Mijlociu. UE subliniază necesitatea de a se ajunge la o situaţie de pace justă, durabilă şi cuprinzătoare în Orientul Mijlociu şi cere reluarea negocierilor israelo-palestiniene şi rezolvarea chestiunilor rămase nesoluţionate în conflictul israelo-palestinian, inclusiv a chestiunilor fundamentale.

O soluţie durabilă şi cuprinzătoare va depinde, în cele din urmă, de progresele reale ale procesului de pace din Orientul Mijlociu. Părţile trebuie să întreprindă eforturi majore imediate pentru instaurarea unei păci globale în regiune, bazată pe o viziune în care două state democratice, Israelul şi Palestina, coexistă în pace, securitate şi în baza recunoaşterii depline a frontierelor.

Ultimele incidente violente din Orientul Mijlociu nu doar îndepărtează perspectivele unui acord de pace în conflictul dintre Israel şi Palestina. Nu trebuie neglijate nici efectele negative în plan politic, atât în ceea ce priveşte polarizarea şi radicalizarea regională, cât şi discreditarea continuă a forţelor politice moderate. Doar un stat palestinian viabil va putea aduce securitatea într-o regiune care a avut de suferit un timp prea îndelungat. Aceasta este, în special, în interesul Israelului şi al statelor vecine. Prin urmare, este necesară luarea unor măsuri urgente pentru a remedia daunele cauzate de acţiunile militare în vederea restabilirii posibilităţii unui compromis negociat echitabil.

(Aplauze)

  Benita Ferrero-Waldner, membru al Comisiei. −Dle Preşedinte, cu toţii am fi sperat ca anul 2009 să înceapă mai bine. Din păcate, avem de-a face cu un conflict teribil şi oribil în Gaza, aflat în cea de-a treia săptămână de confruntări.

Acesta cauzează îngrijorări majore. Ieri, am purtat discuţii pe această temă în cadrul unei reuniuni între Consiliul pentru afaceri externe, Consiliului pentru dezvoltare şi membrii Parlamentului European care s-au deplasat în Gaza la sfârşitul săptămânii trecute.

Preşedintele în exerciţiu al Consiliului a menţionat deja statisticile teribile ale victimelor şi ale răniţilor, acestea devenind din ce în ce mai îngrijorătoare pe zi ce trece. Există din ce în ce mai multe cazuri de răniţi cu arsuri severe, iar agenţiile umanitare raportează faptul că populaţia suferă de pe urma gravei penurii de alimente, combustibili şi medicamente, fără a mai menţiona distrugerea locuinţelor şi a infrastructurii.

Israelul a suferit, de asemenea, pierderi şi trebuie să facă faţă sutelor de atacuri cu rachete ale Hamas asupra teritoriului său, care au făcut victime în rândul populaţiei civile. Orice război, din păcate, produce mari suferinţe umane, iar această confruntare nu face excepţie. Pe lângă impactul său devastator imediat, conflictul îndepărtează şi mai mult perspectivele instaurării păcii, subminează Iniţiativa arabă pentru pace şi ar putea avea un impact puternic asupra stabilităţii întregii regiuni.

Doresc să evidenţiez, pe scurt, activitatea diplomatică desfăşurată împreună pentru a pune capăt acestui conflict şi, mai apoi, să analizăm provocările pe termen mediu şi lung. Am fost activi încă din prima zi de debut a conflictului, ceea ce consider că este foarte important. Suntem conştienţi de faptul că nu suntem actorul principal în Orientul Mijlociu, dar am fost şi suntem un actor important în regiune. De aceea, ca răspuns la izbucnirea conflictului, reuniunea de urgenţă a miniştrilor de externe ai UE de la Paris, din 30 decembrie 2008, a avut un rol important în elaborarea, încă de la început, a unor propuneri care să pună capăt conflictului (Declaraţia de la Paris), acestea fiind mai apoi reiterate cu ocazia delegaţiilor şi a vizitelor în Orientul Mijlociu.

Aş dori să subliniez trei elemente. În primul rând şi înainte de toate, prin Declaraţia de la Paris s-a cerut o încetare imediată a focului în scop umanitar, aceasta presupunând atât încetarea necondiţionată a atacurilor cu rachete ale Hamas asupra Israelului, cât şi stoparea acţiunilor militare ale Israelului. Am cerut ca încetarea focului să fie însoţită de redeschiderea în regim normal şi permanent a tuturor punctelor de trecere a frontierelor, astfel cum s-a prevăzut în acordul din 2005 privind circulaţia şi accesul. Ne-am arătat dispuşi să retrimitem la Rafah Misiunea UE de asistenţă la frontieră (MAF) pentru a facilita redeschiderea acestui punct de trecere şi să examinăm posibilitatea extinderii asistenţei şi la alte puncte de trecere, cu condiţia respectării condiţiilor de securitate solicitate.

În al doilea rând, am subliniat nevoile umanitare imediate, care am susţinut că trebuie soluţionate. În acest scop, am solicitat deschiderea imediată a punctelor de trecere pentru a permite accesul echipelor care asigură asistenţa medicală de urgenţă, combustibili şi furnizarea de alimente în Fâşia Gaza, pentru a permite accesul personalului umanitar şi evacuarea răniţilor.

În al treilea rând, ne-am reiterat poziţia conform căreia nu există o soluţie militară la conflictul israelo-palestinian şi că procesul de pace este singura cale de urmat, trebuind întreprinse eforturi în acest sens de îndată ce se va ajunge la un acord durabil de încetare a focului.

După cum ştiţi, misiunea noastră s-a desfăşurat în tandem cu vizita preşedintelui Sarkozy, care avea planificată o deplasare în Siria şi Liban şi care a decis să viziteze, de asemenea, Egiptul şi Israelul pentru a susţine aceste eforturi, în temeiul declaraţiei din 30 decembrie 2008. În prezent, Franţa prezidează Consiliul de Securitate, astfel că iniţiativa a fost una importantă.

Ne-am coordonat îndeaproape acţiunile, incluzând o vizită comună la Ramallah, unde preşedintele Sarkozy a prezentat planul său pentru încetarea ostilităţilor, pentru care noi - troica - am netezit, într-o anumită măsură, calea prin discuţiile avute cu părţile-cheie implicate, în special Egiptul şi Israelul.

Aceste eforturi s-au consolidat reciproc, transmiţând un mesaj puternic şi unit din partea Uniunii Europene, iar troica nu doar că a transmis această poziţie a instituţiilor UE, ci a contribuit şi la manifestarea prezenţei noastre. Consider că este important faptul că preşedintele Sarkozy a vizitat şi Siria, iar dl Solana l-a însoţit în Siria şi Liban, precum şi la consultările cu Turcia. Cred că toate aceste eforturi au fost necesare.

Am subliniat, în special, situaţia umanitară, după cum am afirmat deja, şi am solicitat, îndeosebi, redeschiderea punctelor de trecere şi posibilitatea instituirii unui interval de cel puţin câteva ore de încetare a focului pentru a permite desfăşurarea acţiunilor întreprinse de organizaţiile umanitare internaţionale. Israelul a acceptat unele dintre aceste propuneri şi, în cadrul negocierilor cu guvernul israelian, am reuşit să obţinem prezenţa unui oficial ECHO în cadrul comandamentului Forţei de apărare israeliene pentru a coordona furnizarea de asistenţă umanitară cu forţele armate israeliene, la fel ca şi în cazul războiului din Liban, ceea ce a constituit un instrument important pentru o mai bună coordonare.

Aş dori să profit de ocazie pentru a exprima mulţumiri tuturor colegilor cutezători care lucrează încă în Gaza, colegilor din cadrul UNWRA şi ICRC, împreună cu care lucrăm şi care beneficiază de o importantă finanţare din partea noastră, precum şi multor altora.

(Aplauze)

Doresc, de asemenea, să exprim sincerele mele condoleanţe familiilor acelora care au fost victime ale acestui tragic episod.

Comisia a alocat importante fonduri umanitare imediate şi suntem pregătiţi să facem şi mai multe în acest sens pe viitor.

Ce s-a reuşit prin aceste negocieri? După cum a afirmat şi Preşedintele în exerciţiu al Consiliului, negocierile au inclus elementele majore ale recentei rezoluţii a Consiliului de Securitate, care atunci, la câteva zile după negocieri, fusese adoptată cu abţinerea din partea SUA. O încetare imediată a focului, garanţii ale Egiptului pentru stoparea contrabandei prin intermediul tunelurilor, redeschiderea punctelor de trecere pentru personalul umanitar, inclusiv desfăşurarea unei forţe - cu posibilă participare internaţională şi/sau a forţelor de securitate ale Autorităţii Palestiniene - care să asigure securitatea pe coridorul Philadelphia, lung de 15 km, dintre Gaza şi Egipt.

Înţelegem că Autoritatea Palestiniană a acceptat această propunere, iar Israelul şi Hamas o analizează încă, în prezent. Considerăm că este foarte important ca ceva pozitiv să se întâmple cât de curând. Din ultimele informaţii pe care le deţin, se pare că toate părţile analizează îndeaproape situaţia şi, în câteva zile, am putea avea, într-adevăr, o încetare a focului. Să sperăm că aşa va fi.

În ceea ce priveşte perspectivele pe termen mediu, din păcate atât Israelul, cât şi Hamas au respins iniţial rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU, dar sperăm ca din aceste contacte zilnice să se poată ajunge cât de curând la un acord. Este important de amintit şi de recunoscut faptul că Egiptul a jucat un rol principal în contactele avute cu Hamas şi că, în această privinţă, vizita preşedintelui Sarkozy în Siria, precum şi eforturile Turciei, au avut şi ele un rol major.

Înţeleg, de asemenea, că summitul ţărilor arabe ar putea avea loc în Qatar, la sfârşitul acestei săptămâni. După cum o arată intensa activitate diplomatică, scopul nostru este de a sprijini toţi actorii relevanţi care sunt în contact direct cu Hamas pentru a se putea ajunge la o soluţie durabilă, astfel cum este prevăzut în rezoluţia 1860 a Consiliului de Securitate al ONU.

De îndată ce se va încheia un acord de încetare a focului, va trebui să analizăm, probabil în cadrul unei conferinţe, modul în care pot fi formulate măsuri concrete pentru a răspunde nevoilor umanitare ale populaţiei palestiniene din Gaza. Totuşi, dorim să afirmăm clar că, indiferent de soluţii, nu trebuie să se ajungă la un ciclu nesfârşit de distrugeri şi reconstrucţie fără instaurarea păcii.

Dacă va fi necesar, voi reveni în faţa dumneavoastră pentru a căuta sprijin şi contribuţii la eforturile constructive întreprinse, aşa cum am făcut şi în trecut. După cum ştiţi, Secretarul-general al ONU, Ban Ki-moon, efectuează un turneu în regiune şi sperăm ca şi dânsul să poată contribui la acest succes, absolut necesar pentru un acord durabil de încetare a focului.

În ceea ce priveşte perspectivele pe termen lung, trebuie să spunem că actuala ofensivă contribuie în mod clar la scăderea încrederii între palestinieni şi israelieni. Operaţiunile militare nu vor duce niciodată la o pace durabilă; doar un acord politic negociat poate realiza acest lucru. Prin urmare, este necesară reluarea dialogului, atât între israelieni şi palestinieni, cât şi între palestinienii cu viziuni diferite.

De îndată ce vor înceta ostilităţile, considerăm că este importantă reluarea negocierilor pentru a se ajunge cât mai curând la o pace durabilă. În această privinţă, trebuie să conlucrăm cu noua administraţie americană pentru a asigura sprijinul pentru negocierile bilaterale, încă de la început. În acest sens, apreciez angajamentele luate ieri, cu ocazia audierilor în faţa senatului american, de secretarul de stat desemnat, Hillary Clinton. Vom insista ca părţile să poarte negocieri de fond şi nu doar legate de procesul de instaurare a păcii, precum şi ca procesul de la Anapolis să aibă un deznodământ pozitiv. Această criză ne arată că un deznodământ pozitiv imediat este mai necesar ca niciodată.

Chestiunea reconcilierii palestinienilor va deţine, de asemenea, un rol central. Este puţin probabil ca Hamas să fie eradicată prin această operaţiune militară. Se poate să iasă, în final, slăbită din punct de vedere militar, dar întărită din punct de vedere politic. Poziţia Hamas, conform căreia mandatul preşedintelui Abbas ar trebui să expire la 9 ianuarie, este o altă chestiune strâns legată de reformarea OLP şi a Fatah. Pentru a se ajunge la o pace durabilă, este clar că este nevoie de o Autoritate Palestiniană puternică care să vorbească în numele tuturor palestinienilor şi care să admită în mod paşnic coexistenţa a două state.

Din păcate, conflictul din Gaza are şi potenţiale repercusiuni negative în ceea ce priveşte sprijinul regional pentru procesul de pace. Imaginea Israelului în faţa mai multor regimuri arabe, care s-au declarat în favoarea păcii, a fost ştirbită ca urmare a suferinţei excesive îndurate de populaţia civilă din Gaza. Liderii Israelului şi populaţia israeliană ar trebui să înţeleagă impactul extrem de negativ pe care îl au acţiunile militare asupra aspiraţiilor lor de popor care doreşte să convieţuiască în pace. Îi considerăm prieteni şi trebuie să le spunem asta. De aceea, Israelul nu trebuie să precupeţească niciun efort pentru a se ajunge la pace.

Aceasta este, pe scurt sau nu foarte pe scurt, prima mea analiză şi va trebui să încercăm să obţinem această încetare durabilă a focului pentru a merge mai departe şi pentru a demara negocierile de pace alături de noua administraţie americană.

  José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, în numele grupului PPE-DE. – (ES) Domnule Preşedinte, după 17 zile de confruntări în Gaza, situaţia este, pur şi simplu, cutremurătoare. Partea cea mai rea şi care nu mai poate fi îndreptată este pierderea de vieţi omeneşti, inclusiv civili şi copii nevinovaţi. Avem de-a face, de asemenea, cu distrugeri, haos, ură şi răzbunare, cauza palestiniană este divizată, radicalii devin întăriţi în detrimentul moderaţilor, iar procesul de pace a fost deturnat în întregime.

Aşa cum a arătat şi Preşedintele în exerciţiu, chiar dacă se câştigă toate bătăliile unui război, cea mai importantă bătălie, cea pentru pace, poate fi pierdută.

Domnule Preşedinte, mai degrabă decât să se atribuie responsabilitatea sau vina uneia sau alteia dintre părţi, este mult mai important - după cum a afirmat mai devreme doamna comisar - să se ajungă la o încetare imediată a focului, în temeiul rezoluţiei 1860 a ONU. După cum a reamintit recent Secretarul General al ONU, ambele părţi trebuie să se conformeze acestei rezoluţii.

Este, de asemenea, esenţial să se găsească soluţii pentru remedierea situaţiei umanitare şi economice dezastruoase din Fâşia Gaza, guvernată - între ghilimele - de Hamas, o organizaţie aflată pe lista UE a organizaţiilor teroriste. Totuşi, trebuie să amintim faptul că Hamas nu este doar una dintre cauzele conflictului, ci şi o consecinţă a unor circumstanţe extrem de grave.

Domnule Preşedinte, grupul nostru politic sprijină şi recunoaşte eforturile întreprinse de toate grupurile politice din această sală pentru a susţine propunerea de rezoluţie care urmează să fie adoptată mâine. De asemenea, dorim să omagiem deputaţii care au participat la negocieri, în special reprezentantul grupului nostru, dl Brok, care a avut o misiune extrem de dificilă.

Domnule Preşedinte, grupul nostru susţine eforturile întreprinse de Comisie şi Consiliu pentru a se ajunge la un acord de încetare imediată a focului, în colaborare cu ţările arabe, în special Egiptul, şi ceilalţi membri ai Cvartetului.

Declaraţia de ieri, în faţa Comisiei pentru relaţii externe a senatului american, a secretarului de stat desemnat, d-na Hillary Clinton, ne dă speranţe în ceea ce priveşte desfăşurarea unei diplomaţii pragmatice, eficiente şi bazate pe dialog.

În sfârşit, dle Preşedinte, ţin să menţionez cel mai important element: Uniunea Europeană este o uniune a valorilor care pune în prim plan valoarea păcii. Cred că Uniunea Europeană trebuie să întreprindă toate eforturile şi să facă uz de toată influenţa sa politică pentru a apăra interesele acestei cauze, fără a permite ca gândurile noastre să devină tulburi sau ca inimile noastre să devină reci în faţa acestui conflict.

(Aplauze)

  Martin Schulz, în numele grupului PSE. – (DE) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor colegi, dezbaterile ca cea de azi sunt foarte dificile pentru noi toţi. Motivul pentru care sunt dificile este faptul că Israelul este o ţară prietenă şi că mulţi dintre noi - este şi cazul meu - se simt legaţi de această ţară prin relaţii profunde de prietenie. Cu prietenii, este foarte important să discutăm în mod deschis chestiunile care suscită controverse.

Până în prezent, acest conflict a dus la pierderea a 1 000 de vieţi omeneşti în 17 zile. Este o confruntare sângeroasă, iar femeile şi copiii au cel mai mult de suferit de pe urma acesteia. Există o rezoluţie a ONU care constituie o bază pentru declararea încetării imediate a focului şi iniţierea negocierilor. Nu încape îndoială că acest conflict poate fi soluţionat doar în baza dreptului internaţional, iar respectarea dreptului internaţional şi a dreptului umanitar internaţional ar trebui să fie un lucru evident pentru o ţară democratică bazată pe principiile statului de drept. De fapt, este păcat că trebuie să luăm în discuţie acest lucru. De aceea, tot ce putem face pentru a depăşi criza umanitară este să facem apel la o încetare imediată a focului. Ceea ce afirmăm în cadrul rezoluţiei nu este deloc nesemnificativ, ci un lucru vital pentru a stopa direct şi imediat pierderea de vieţi, foametea şi suferinţa.

Este evident faptul că statul Israel are dreptul să se apere. Are dreptul de a se apăra în faţa celor care vor să îl distrugă. Totuşi, un stat democratic bazat pe principiile statului de drept trebuie să analizeze dacă mijloacele utilizate pentru a contracara aceste acţiuni sunt echilibrate. În opinia mea, şi cred că în opinia multora dintre colegii mei din această sală, aceste mijloace nu sunt deloc echilibrate.

(Aplauze din partea Grupului PSE)

Trebuie să le spunem prietenilor noştri din Israel, indiferent de orientarea lor politică, că suntem conştienţi de faptul că Hamas nu este o mişcare care are drept obiectiv instaurarea păcii. Ştim că este condusă de oameni care nu împărtăşesc aceleaşi valori fundamentale cu ale noastre şi, bineînţeles, că fiecare rachetă trasă asupra Israelului reprezintă un atac împotriva căruia această ţară are dreptul să se apere - dar, în ciuda tuturor acestor lucruri, este o greşeală refuzul de a participa la dialog. Dialogul este precondiţia fundamentală pentru o evoluţie paşnică a situaţiei, iar refuzul de a participa la un astfel de dialog înseamnă perpetuarea conflictului armat. În consecinţă, este nevoie de o modificare fundamentală de atitudine.

Trebuie să existe un dialog cu Hamas. Dacă Israelul nu poate să facă aceasta în mod direct - înţeleg punctul de vedere al forţelor politice din Israel care susţin că nu se poate purta un dialog cu Hamas, chiar dacă mulţi dintre cetăţenii Israelului consideră că ar fi necesar - dacă parlamentarii şi membrii guvernului nu doresc să facă asta, există destule oportunităţi pentru o mediere internaţională. De exemplu, există Cvartetul, iar una din posibilele misiuni ale Uniunii Europene în cadrul Cvartetului este să faciliteze această mediere prin dialog.

Este o eroare fundamentală să credem că răspunsul la conflictul din Orientul Mijlociu ar putea fi o soluţie militară. Consider că aceasta este o eroare fundamentală, indiferent care ar fi partea care crede acest lucru. Nu se poate ajunge la o soluţie prin acte teroriste şi nici prin acţiuni militare convenţionale. Singura soluţie posibilă este dialogul între părţile aflate în conflict, cu ajutorul mediatorilor internaţionali.

Ceea ce este necesar, este o încetare imediată a focului. Aceasta trebuie garantată printr-un mecanism pus la dispoziţie de comunitatea internaţională şi, dacă este necesar, cu sprijinul unei forţe multinaţionale la care să participe statele arabe şi, în special, cele musulmane. Aceasta ar fi o modalitate de a determina o încetare a focului şi ar duce la o ameliorare a situaţiei.

Când eram tânăr şi de-abia intrat în politică, mi s-a spus că nu trebuie niciodată să porţi un dialog cu teroriştii. La acea vreme, principalul terorist era Yasser Arafat. Câţiva ani mai târziu, am văzut la televizor că acest lider terorist primea premiul Nobel pentru pace, împreună cu liderii politici ai Israelului. Ceea ce a fost posibil atunci, poate fi posibil şi în viitor. De aceea, trebuie analizat în ce măsură se fac progrese pentru ca mecanismele disponibile să producă dialogul necesar. În numele grupului pe care îl reprezint, doresc să mulţumesc tuturor acelora care au contribuit la redactarea rezoluţiei noastre, inclusiv parlamentarilor aparţinând celorlalte grupuri. Dacă această rezoluţie, susţinută de toate grupurile parlamentare - ceea ce este un semn bun - poate duce la ameliorarea situaţiei, putem considera că am contribuit, oricât de puţin, la stoparea pierderii de vieţi omeneşti, care este un lucru intolerabil pentru toată lumea.

(Aplauze din partea grupului PSE)

  Annemie Neyts-Uyttebroeck, în numele grupului ALDE. – (FR) Domnule Preşedinte, doamnă comisar, va veni într-adevăr clipa în care va trebuie să separăm binele de rău, dar consider că în acest moment, este mult mai urgent să exprimăm cererile noastre, care sunt: un armistiţiu imediat, care să pună capăt atacurilor cu rachete asupra Israelului şi operaţiunilor israeliene în Gaza; furnizarea de asistenţă umanitară; o încetare de durată a focului, stoparea traficului de arme şi muniţii prin supravegherea adecvată a frontierei dintre Egipt şi Gaza, precum şi retragerea trupelor israeliene şi redeschiderea punctelor de trecere; şi, nu în ultimul rând, ridicarea embargoului, toate acestea trebuind realizate simultan.

Va urma o fază extrem de complexă care va necesita, fără îndoială sau cel mai probabil, prezenţa unei forţe internaţionale şi consider că Uniunea trebuie să fie pregătită să ia parte la aceasta. Doresc, de asemenea, să subliniez alte două aspecte.

Pentru a avea succes, Uniunea Europeană trebuie să vorbească şi să acţioneze într-un mod clar şi nu de o manieră dezorganizată. Bunele intenţii sunt folositoare, dar este mai importantă eficienţa. Statele Unite vor trebui, de asemenea, să îşi ia anumite angajamente, la fel şi Liga Arabă şi statele care fac parte din aceasta.

În cele din urmă, doresc să adaug că, pentru a oferi o alternativă reală la situaţia din Gaza, Israelul va trebui să îmbunătăţească semnificativ situaţia din Cisiordania: 634 de puncte de trecere, divizarea în două a reţelei de drumuri, zidurile înalte de 8 metri, precum şi nenumăratele acte de umilinţă la care sunt supuşi palestinienii nu reprezintă o alternativă care să determine populaţia din Gaza să se întoarcă împotriva Hamas.

Doresc să închei prin a spune că va veni, în mod inevitabil, clipa în care fiecare va trebui să vorbească tuturor.

(Aplauze)

  Cristiana Muscardini, în numele grupului UEN. – (IT) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, cu toţii dorim să ne implicăm şi suntem preocupaţi de această situaţie, dar consider că este de datoria tuturor, cel puţin e cazul meu, să respingem orice fel de ipocrizie.

Problema are rădăcini adânci: dreptul legitim şi sacru al palestinienilor de a trăi într-un stat liber este pe acelaşi plan cu dreptul sacru al Israelului de a fi recunoscut, şi ştim cu toţii că Israelul a fost şters de pe hartă în multe ţări. Ştim că Franţa, Italia, Spania şi Germania nu ar fi apreciat deloc scoaterea lor de pe hartă; nu ar fi fost de acord să fie considerate ca neexistente. Ştim că nu Israelul a fost cel care a reluat, pentru a nu ştiu câta oară, acest război şi că terorismul constituie încă o problemă majoră.

Prin urmare, dle Preşedinte, consider că, lăsând deoparte ipocrizia, este de datoria noastră să începem să gândim în alt mod. Nu putem crede că dialogul cu teroriştii poate fi justificat prin faptul că au murit atât de mulţi civili, pentru că aceasta ar oferi, pe viitor, oricărui terorist ocazia de a folosi violenţa, forţa şi moartea pentru a obţine legitimitate politică.

Consider că noi, Uniunea Europeană, trebuie să începem, în sfârşit, să fim mai consecvenţi şi să găsim capacitatea de a aborda problema relaţiilor economice cu ţările care nu recunosc Israelul, precum şi să instituim coridoare umanitare care să permită civililor, atât palestinieni, cât şi israelieni, să ajungă la un adăpost sigur. În cazul de faţă, palestinienii sunt cei care suferă cel mai mult. De aceea, dle Preşedinte, cred că ar fi oportună şi revizuirea poziţiei referitoare la acordarea de asistenţă umanitară, asupra căreia nu avem niciun control.

  Daniel Cohn-Bendit, în numele grupului Verts/ALE. – (FR) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, situaţia este într-adevăr una deplorabilă. Speranţele de pace şi securitate ale celor implicaţi au dispărut în fumul negru din Gaza şi sub cadavrelor celor ucişi, copii, femei, bărbaţi şi sub corpurile celor răniţi. În prezent, suntem mai departe ca niciodată de speranţa unei securităţi. Toţi aceia care cred că acest război este, conform logicii argumentelor Israelului, justificat de faptul că a avut loc un atac cu rachete asupra Israelului şi că ar trebui să li se ofere o lecţie palestinienilor, nu au înţeles nimic. Nu au înţeles nimic deoarece a oferi cuiva o lecţie este doar o modalitate jalnică de a-i educa, o modalitate care nu a funcţionat niciodată. Încă de la Clausewitz încoace, am ştiut că cel care porneşte un război trebuie să ştie şi cum să îl încheie, trebuie să îşi cunoască scopurile. Ei bine, scopul acestui război este o mai mare securitate a Israelului. Putem afirma azi că scopul acestui război nu va fi atins prin aceste confruntări şi modul în care se desfăşoară. Cu cât există mai multe victime în rândul civililor, mai multe victime în rândul palestinienilor, cu atât mai mult scade securitatea în regiune! Aceasta este drama, aceasta este tragedia care are loc în prezent în regiune. Şi, de aceea, trebuie să fim foarte clari. Dl Schulz are dreptate: Israelul trebuie să se apere de sine însuşi! Israelul trebuie să fie protejat de tentaţia unei soluţii care implică război şi forţă armată. Palestinienii trebuie să fie protejaţi în faţa Hamas-ului. Populaţia civilă palestiniană trebuie să fie protejată în faţa Hamas-ului. Aceasta este misiunea noastră. Nu este una uşoară, dar trebuie să fim clari. Cer Consiliului să înceteze să gândească în termeni de accelerare, creştere sau îmbunătăţire a relaţiilor cu Israelul, atâta timp cât situaţia rămâne neschimbată. Aceasta este o soluţie neadecvată; nu este soluţia cea bună!

(Aplauze)

Solicit tuturor acelora care susţin, pe bună dreptate, un dialog, o discuţie cu Hamas, să nu dea dovadă de naivitate şi să aibă în vedere faptul că este necesară o discuţie cu Hamas pentru a îmbunătăţi situaţia din Gaza, din moment ce ei sunt cei care deţin puterea, dar, în acelaşi timp, să realizeze faptul că strategia Hamas este construită pe nevoia de a exista victime. Israelul a căzut în cursa întinsă de Hamas: cu cât există mai multe victime în Gaza, cu atât mai bine este pentru Hamas. Acesta este unul din adevărurile care trebuie spuse şi Hamas. Refuzăm să acceptăm această strategie sinucigaşă a Hamas, care caută să creeze victime şi martiri pentru a iniţia acte de agresiune împotriva Israelului. Trebuie să se spună asta şi Hamas-ului.

În încheiere, vreau să spun doar atât: singurii care pot rezolva problema Hamas sunt palestinienii. Atâta timp cât Israelul continuă ocupaţia din Cisiordania, atâta timp cât Israelul nu poate oferi o soluţie pozitivă palestinienilor din Cisiordania, cu atât mai mult palestinienii vor fi atraşi înspre Hamas. Dacă oferim palestinienilor din Cisiordania o speranţă de viaţă, aceştia se vor ridica împotriva Hamas şi vom scăpa de Hamas. Trebuie să eliberăm palestinienii de ocupaţia israeliană din Cisiordania, iar atunci palestinienii se vor elibera de Hamas.

(Aplauze)

  Luisa Morgantini, în numele grupului GUE/NGL. – (IT) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, Rahed are 50 de ani; şi-a pierdut locuinţa, cei trei copii, soţia şi două cumnate. Rahed este disperat şi se află în centrul pe care l-am vizitat. A spus, cu adâncă durere, că „Hamas va susţine că a câştigat atunci când se vor încheia atacurile, iar Israelul va spune, de asemenea, că a câştigat, dar, în realitate, noi, civilii, suntem victimele”. Mai doresc să spun un lucru: de fapt, după ce am văzut corpurile neînsufleţite ale femeilor şi ale copiilor şi cele ale celor peste 4 000 de răniţi din spitale care nu pot beneficia de tratament, putem afirma că justiţia este cea aflată pe moarte; ceea ce moare este visul unei Europe care doreşte ca drepturile omului să devină universale, şi aceasta este tragic!

Suntem ineficienţi. Doamnă Ferrero-Waldner, ştiţi că vă respect deosebit de mult şi ştiu că întreprindeţi acţiuni şi conlucraţi cu alţii pentru a realiza multe lucruri. Trebuie să înţelegem, în mod clar şi fără nicio ambiguitate, că acest război militar, acest militarism din partea Israelului nu va duce la salvarea acestuia, ci la sfârşitul lui, inclusiv sfârşitul său moral. David Grossmann este, de asemenea, de aceeaşi părere atunci când îl comemorează pe dl Rabin, ucis de un fundamentalist evreu, nu de un fundamentalist islamist, pentru că a dorit pacea. Ne trebuie o încetare a focului! Ne trebuie o încetare a focului! Asta mi-a spus un medic norvegian, care operează zilnic pacienţi şi lucrează în continuu sub presiune (trimitem medici în Gaza). O încetare a focului: de asta avem nevoie!

Consiliul de Securitate trebuie să înceapă să transpună vorbele în fapte. Susţinem eforturile diplomatice, dar nu trebuie să utilizăm doar diplomaţia, ci toate instrumentele de care dispunem. Un instrument de care dispunem în relaţia cu Israelul este, de fapt, upgrade-ul şi mă bucur să aud că azi, de exemplu, reprezentantul Comisiei Europene la Tel Aviv a afirmat că acum nu este momentul să ne gândim la acest upgrade. Ar trebui să lăsăm deoparte, deocamdată, upgrade-ul şi să ne concentrăm pe ceea ce este necesar acum: o încetare a focului. Aceasta este extrem de importantă. Cred ca acest lucru este important şi că reprezintă un mesaj consistent.

Aţi vorbit despre protecţie şi protecţie internaţională. Cred că este o greşeală să ne gândim doar la Gaza şi Rafah. Protecţia populaţiei civile vine din nord, vine din atacurile israeliene originare din Herez. Controlul frontierelor este, în fapt, controlul principalelor frontiere, Rafah şi Herez, deoarece, după cum bine ştiţi, de mult timp, începând cu 1992, cu ocazia acordului de la Oslo, palestinienii nu au avut drept de acces prin Herez şi nici chiar persoanele bolnave nu pot trece prin aceste puncte.

Prin urmare, trebuie să ne gândim nu doar la tuneluri şi armele cu care se poate înarma Hamas, ci şi la toate interdicţiile impuse palestinienilor. Avem nevoie de o încetare a focului şi de o redeschidere, nu doar a coridoarelor umanitare, ci şi a tuturor punctelor de trecere, pentru că dacă oamenii nu au alimente sau bunuri din comerţ, ce le rămâne de făcut? Dacă toate acestea se realizează, Hamas va fi supus unei presiuni semnificative care va pune sub semnul întrebării raţiunea sa de a exista şi acţiunile sale împotriva populaţiei israeliene. Totuşi, Israelul ar trebui să fie conştient de ocuparea militară a Cisiordaniei şi să ajungă la pace, nu să construiască aşezări în zonă.

(Aplauze)

  Preşedintele : −Vă mulţumesc, dnă Morgantini. Doresc să îmi exprim respectul pentru dumneavoastră şi pentru ceilalţi parlamentari care au avut iniţiativa de a se deplasa în Fâşia Gaza recent.

  Bastiaan Belder, în numele grupului IND/DEM. – (NL) Domnule Preşedinte, Palestina este teritoriu islamic inalienabil. De la crearea sa în 1987, mişcarea islamistă Hamas a susţinut cu fermitate acest principiu de bază. În această privinţă, beneficiază de sprijinul total al Republicii Islamice Iran. Acest punct de vedere ideologic nu lasă loc pentru existenţa statului evreu Israel în Orientul Mijlociu, iar efectele nocive ale acestui totalitarism musulman se fac simţite cu brutalitate în Fâşia Gaza.

Folosirea în scopuri militare a moscheilor din Gaza este tipică filozofiei Hamas, cu toate efectele tragice care decurg din aceasta. Aş dori să fac referire, în acest sens, la raportul lucid prezentat în Frankfurter Allgemein lunea trecută. Dacă Europa apreciază, într-adevăr, existenţa în continuare a statului evreu Israel, atunci trebuie avută în vedere confruntarea cu Hamas şi aliatul său din Iran, Hezbollah. Suntem pregătiţi să facem faţă acestei perspective sumbre, dar realistice? La urma urmelor, o încetare a focului sau un armistiţiu nu este pentru Hamas decât un moment de reculegere pentru a continua jihadul împotriva Israelului.

  Luca Romagnoli (NI). – (IT) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, cred că marea majoritate a celor prezenţi aici împărtăşesc dezideratele de pace şi preocupările care au fost exprimate până în prezent de mulţi dintre noi. Cred, de asemenea, că trebuie reiterată poziţia Consiliului şi aş îndrăzni să afirm că Comisia a urmat, până în prezent, o cale care poate fi benefică dialogului: deschiderea coridoarelor umanitare şi încetarea bilaterală a focului ar putea anunţa un angajament ulterior de a crea o zonă internaţională de securitate.

Aici, probabil că dna Morgantini are dreptate, în a cere ca această zonă să nu fie legată doar de Gaza, ci să fie extinsă la toate teritoriile palestiniene. În esenţă, am impresia că dezideratele şi activitatea diplomatică a dnei Ferrero-Waldner poate fi considerată, cel puţin într-o anumită măsură, ca având aceeaşi abordare ca cea pe care a dorit să o adopte Papa în această chestiune. Doresc să susţin şi eu acelaşi tip de abordare: după toţi aceşti ani, trebuie încă să căutăm o soluţie de compromis între două popoare şi două state - acesta este un punct care nu trebuie trecut cu vederea - şi, în sfârşit, trebuie să reafirmăm principiile dreptului internaţional. Nu a existat şi nu va exista niciodată o soluţie militară la acest conflict - dl Schultz a afirmat deja acest lucru şi, din când în când, trebuie să fac referire şi la spusele dânsului - şi trebuie să afirm că, fără îndoială, nu va exista niciodată o soluţie militară care să rezolve problemele din Ţara Sfântă. În acest sens, cred că Uniunea Europeană dispune de instrumentele necesare pentru a sprijini orice efort diplomatic oportun.

  Preşedintele : −Sunt sigur că dl Schulz va fi mulţumit că îi menţionaţi numele într-o chestiune legată de Sfântul Părinte!

  Elmar Brok (PPE-DE) – (DE) Domnule Preşedinte, doamnă Comisar, dle Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, aş dori să descriu punctul de la care plec. Hamas se opune unei soluţii care să implice existenţa a două state, respinge dreptul de a exista al statului Israel, a preluat puterea printr-o răsturnare de regim brutală împotriva propriilor semeni, trage rachete asupra civililor şi foloseşte civili, şcoli şi moschei pe post de scuturi umane. Cum este posibil să reacţioneze proporţional, un stat care încearcă să îşi apere proprii cetăţeni, dacă cealaltă parte îşi foloseşte proprii cetăţeni ca scuturi umane? De aceea, conceptele de comparaţie numerică şi proporţionalitate nu sunt aplicabile într-o situaţie ca aceasta. Într-o situaţie de război nu există proporţionalitate - fiecare război şi fiecare victimă sunt deja prea mult şi nu este posibilă echilibrarea statisticilor în favoarea unei părţi şi în detrimentul celeilalte. Acesta mi se pare mie a fi punctul de plecare raţional. Prin urmare, nu ar trebui să arătăm cu degetul o parte sau cealaltă, ci să încercăm să obţinem o încetare a focului şi să sprijinim demersurile în acest sens.

Cred că Preşedintele în exerciţiu, dl Schwarzenberg şi delegaţia condusă de acesta, precum şi comisarul Ferrero-Waldner, cu sprijinul altor delegaţii naţionale, au făcut mai multe în această privinţă decât oricine altcineva şi, de aceea, ţin să le mulţumesc în mod sincer - nu am văzut nicio reacţie din partea SUA sau a celorlalţi membri ai Cvartetului şi doar o reacţie palidă din partea ONU. Trebuie să ne asigurăm că această încetare a focului include două componente: trebuie să înceteze atacurile israeliene, iar Hamas nu trebuie să fie lăsată să intre în posesia noilor rachete provenite din Coreea şi Iran, care ar putea ameninţa Tel Aviv-ul. Astfel, trebuie să ne asigurăm nu doar de încetarea focului, ci şi, prin intermediul unor acorduri internaţionale care să includă Cvartetul şi Liga Arabă, Egiptul deţinând o poziţie cheie, că 15 km de frontieră sunt patrulaţi pentru a nu mai exista atacuri asupra Gazei. În acelaşi timp, atacurile Israelului trebuie să înceteze.

Aş dori să mai fac un ultim comentariu. Acesta nu este decât un prim pas. Dacă Israelul doreşte să poarte, pe viitor, un dialog cu palestinienii moderaţi - ceea ce ar însemna recunoaşterea existenţei a două state - atunci, de îndată ce actualul conflict se va încheia, trebuie avute, în sfârşit, în vedere realizările pe care palestinienii moderaţi care îl sprijină pe preşedintele Abbas ar putea să le prezinte populaţiei, ceea ce ar însemna sfârşitul politicii de repopulare şi a altor chestiuni divergente. La urma urmelor, dacă moderaţii nu au nicio realizare de succes pe care să o prezinte cetăţenilor, radicalii vor triumfa. Acesta trebuie să fie punctul de plecare pentru o nouă politică a Israelului.

  Pasqualina Napoletano (PSE). – (IT) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, în faţa acestei tragedii, cuvintele noastre nu pot fi îndeajuns. O armată care ucide sute de civili, femei şi copii, este pe acelaşi plan cu terorismul împotriva căruia pretinde că luptă. Pe de altă parte, oricine cunoaşte situaţia din Gaza, chiar şi doar de pe hartă, ştie că o operaţiune militară nu poate fi concepută fără a admite posibilitatea unui masacru în rândul civililor.

Poate Israelul să susţină azi că este mai sigur, după ce a produs atâta ură şi disperare? Dacă nu cu Hamas, direct sau indirect, atunci cu cine trebuie căutată o soluţie la violenţa oarbă? Rezoluţia noastră reiterează necesitatea încetării imediate a focului, exprimată deja de Consiliul de Securitate al ONU. Cerem părţilor să se conformeze acesteia şi cerem Europei să ia măsuri pentru a face posibil acest lucru.

Riscul este ca acest conflict, departe de a face să dispară Hamasul, d-le Brok, nu va face decât să slăbească şi mai mult însăşi Autoritatea Palestiniană, precum şi pe aceia din societatea palestiniană care au mizat totul pe negocierile cu Israelul. Ar trebui să ne întrebăm, în mod sincer, ce au avut de câştigat până acum? Nimic. Acesta este răspunsul pe care trebuie să îl oferim dacă vrem într-adevăr să începem să eradicăm ura şi violenţa.

  Marielle De Sarnez (ALDE). – (FR) Domnule Preşedinte, cu toţii avem partea noastră de vină pentru ceea ce se întâmplă în prezent în Orientul Mijlociu. Noi, Europa, şi noi, comunitatea internaţională, am lăsat ca situaţia să se degradeze; nu am făcut nimic atunci când securitatea Israelului a fost ameninţată şi nici atunci când blocada a făcut viaţa în Gaza aproape imposibilă.

Astăzi, ne aflăm în cea de 19-a zi de conflict; au fost ucişi 995 de oameni, dintre care 292 de copii, şi există sute de răniţi, dintre care unii aşteaptă încă să fie evacuaţi. Există zeci de mii de refugiaţi care nu mai au niciun adăpost şi nu ştiu încotro să o apuce. Situaţia umanitară devine din ce în ce mai gravă: 700 000 de locuitori din Gaza nu mai beneficiază de alimentare cu energie, o treime dintre aceştia nu au nici apă curentă şi nici gaz şi, în curând, se vor împlini trei săptămâni de la izbucnirea acestui conflict, trei săptămâni în care aceşti oameni au supravieţuit sau, mai bine spus, au făcut tot posibilul să supravieţuiască. Există prea multă suferinţă, prea multe necazuri şi trebuie să punem capăt acestei situaţii, chiar acum!

Responsabilitatea noastră faţă de noi înşine, ca europeni, este de a nu fi indulgenţi cu nimeni. Responsabilitatea noastră, ca europeni, este de a exercita presiuni asupra celor două părţi pentru ca, în final, să stea la masa negocierilor. Este o chestiune de zile, poate chiar de ore, până la punctul în care nu mai există cale de întoarcere, şi anume ofensiva terestră, în special în oraşul Gaza. Trebuie garantată securitatea Israelului, iar locuitorii din Gaza trebuie să aibă garanţii că vor putea trăi în pace, pe viitor. Este necesar controlul frontierelor şi trebuie ridicată blocada. Cu toţii cei de aici ştim că pentru a obţine acest acord, va fi probabil necesar ca Europa, Statele Unite şi statele arabe - care ar urma să se reunească poimâine - să vorbească cu aceeaşi voce şi într-un singur glas.

Înainte de a încheia, doresc să îmi exprim o convingere fermă. Azi nu este vorba de a câştiga războiul, ci pacea.

(Aplauze)

  Roberta Angelilli (UEN). – (IT) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, ţin să îmi exprim aprecierea pentru comentariile făcute de doamna comisar şi de dl Pöttering, care au denunţat fără echivoc responsabilitatea gravă pe care o poartă Hamas pentru încălcarea armistiţiului, dar considerând, în acelaşi timp, reacţia Israelului ca fiind total disproporţionată. Totuşi, dincolo de vorbe, criza continuă să persiste şi mii de oameni - populaţia civilă şi copii - au disperată nevoie de asistenţă umanitară.

Cinstit vorbind şi fără ipocrizie, poate că ar trebuie să ne punem nişte întrebări. În timp ce copiii noştri sărbătoreau Crăciunul, câţi copii au murit oare în Gaza? două sau trei sute; şi câţi civili israelieni? Ar fi putut face mai mult comunitatea internaţională? În opinia mea, răspunsul este afirmativ. Ar fi trebuit să facă mai mult. Ar trebui să simţim greutatea responsabilităţii noastre. Nu este îndeajuns să emitem opinii despre Hamas, Israel, despre cine poartă vina iniţială sau cine este cel mai mult de condamnat. Din păcate, când vine vorba de urgenţa situaţiei, Europa rămâne ineficace. în opinia mea, aceasta este o gravă ineficacitate: incapacitatea de a construi o politică de pace reală, strategică şi durabilă.

Astăzi, este clar că trebuie să cerem ferm o încetare a focului, dar aceasta nu este îndeajuns. Trebuie stabilite condiţii stricte care să însoţească procesul de pace şi dezvoltare în Orientul Mijlociu. În încheiere, aş dori şi eu să fac referire la afirmaţiile Papei, care a spus că trebuie să oferim răspunsuri specifice la aspiraţiile generale ale celor mulţi care trăiesc în acele părţi, aspiraţii legate de pace, securitate şi demnitate, după cum a subliniat şi d-na Morgantini.

Dle Preşedinte, închei acum. Violenţa, ura şi neîncrederea sunt forme ale sărăciei - poate cele mai greu de combătut.

  Hélène Flautre (Verts/ALE). – (FR) Domnule Preşedinte, în Gaza, am văzut faţa războiului, am văzut moartea, dar am văzut şi oameni, oameni vii, oameni care au dreptul la viaţă şi pe care este de datoria noastră să îi protejăm. Protecţia populaţiei civile, aceasta este adevărata urgenţă. Nimic nu poate justifica faptul că nu s-a făcut tot posibilul pentru a proteja această populaţie şi aş dori să vă întreb, dle Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, dacă azi consideraţi că aţi făcut tot ce v-a stat în putinţă pentru a vă asigura că autorităţile israeliene vor pune capăt imediat acestei operaţiuni militare fără discernământ şi disproporţionate? Răspunsul este mai mult ca sigur „Nu”.

Atunci când în cadrul ambasadelor circulau zvonuri despre această operaţiune, Consiliul, împotriva voinţei Parlamentului, a reafirmat determinarea sa de a accelera relaţiile cu Israelul. A fost o greşeală majoră! Atunci când ONG-urile cer Consiliului de Securitate al ONU să sesizeze Tribunalul Penal Internaţional pentru a investiga presupuse crime de război, Consiliul nu poate invoca clauza drepturilor omului din acordul său cu Israelul. M-am săturat să aud că nu se poate face mai mult, că am făcut tot ce se putea face. Cel mai mare eşec este, de fapt, impasul politicii fundamental umanitare pe care o duceţi pentru a remedia daunele provocate de ocupaţia militară şi de război. Cât de departe va trebui să mergem, în materie de încălcare a dreptului internaţional, pentru a putea aplica această clauză a drepturilor omului? Dacă astăzi nu suntem capabili să ne punem întrebări cu privire la sfera de acţiune a mecanismelor de exercitare a presiunii şi de punere în aplicare, atunci nu ştiu ce fel de situaţie ar putea să ne facă să acţionăm, într-un final. Vă spun sincer: dacă veţi continua abordarea business as usual şi dacă aceasta va continua să fie o parte constantă a relaţiilor noastre cu Israelul, având în vedere miile de morţi din Gaza, veţi îngropa articolul 11 din Tratat, veţi îngropa politica Uniunii în ceea ce priveşte drepturile omului şi veţi îngropa proiectul european!

(Aplauze)

  Kyriacos Triantaphyllides (GUE/NGL). - Domnule Preşedinte, cum tocmai am revenit din Gaza, unde am văzut masacrul - în special în rândul civililor - simt nevoia să îmi exprim solidaritatea deplină cu poporul palestinian. Timp de 17 zile, aceştia au trebuit să facă faţă maşinii de război nemiloase a Israelului, care încalcă în mod flagrant dreptul internaţional. Îmi exprim, de asemenea, sprijinul pentru forţele de pace din Israel care cer încetarea acestui război.

După o îndelungată blocadă şi un asediu care a transformat Gaza în cea mai mare închisoare în aer liber din lume, construirea zidului ruşinii în Cisiordania, continua extindere a noilor aşezări şi divizarea efectivă a teritoriului palestinian, forţele de ocupaţie au trecut la cea mai cumplită operaţiune militară. În această privinţă, atacurile cu rachete asupra sudului Israelului - şi subliniez faptul că sunt împotriva oricărei forme de atac asupra civililor, indiferent de partea care face acest lucru - au servit drept pretext. Sfârşitul încetării focului, pe fundalul unor jocuri de putere legate de alegerile din Israel, reprezintă o insultă la adresa unei întregi naţiuni.

Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o rezoluţie. Israelul este un stat, nu o organizaţie; este stat membru al ONU. Prin urmare, are o responsabilitate faţă de comunitatea internaţională şi trebuie să respecte toate rezoluţiile adoptate de ONU. Dreptul internaţional trebuie respectat. Nu ar trebui să se mai permită nicio impunitate. Ar trebui să se procedeze la o investigaţie internaţională aprofundată.

Comunitatea internaţională cere încetarea imediată a focului, retragerea de urgenţă a forţelor militare, asigurarea accesului la asistenţă umanitară şi libertatea de circulaţie a populaţiei. Să lăsăm UNWRA să îşi desfăşoare misiunea.

UE a luat măsuri, dar doar la nivel de asistenţă umanitară. Trebuie să dea dovadă de fermitate pe plan politic. Trebuie folosite clauzele din acordurile de asociere. Trebuie stopat upgrade-ul relaţiilor cu Israelul. Trebuie oprit exportul de arme către Israel.

Nu poate exista decât o soluţie politică la acest conflict. Trebuie să se revină la principiile de drept internaţional, ceea ce înseamnă sfârşitul ocupaţiei de 42 de ani a Palestinei şi crearea unui stat palestinian suveran şi viabil, construind astfel un viitor paşnic atât pentru copiii israelieni, cât şi pentru cei palestinieni. Trebuie să oprim războiul acum pentru a salva generaţiile viitoare.

  Patrick Louis (IND/DEM). – (FR) Domnule Preşedinte, acum câteva mii de ani, David l-a înfruntat pe Goliat pentru a se decide cui aparţin acele pământuri: moabiţilor, filistenilor sau evreilor.

În prezent, aceeaşi drama continuă pe acele pământuri, sursa unuia dintre cei trei piloni ai civilizaţiei noastre. Astăzi este urgent, drept, legitim şi necesar să se asigure securitatea şi recunoaşterea statului Israel. Pentru a reuşi aceasta, este nevoie de o singură soluţie, şi anume aceea de a asigura crearea unui stat palestinian cu adevărat suveran. În acest caz, ca şi în alte situaţii, multiculturalismul îşi are limitele sale. Acolo unde există două popoare, trebuie să existe două state.

Dacă sprijinul oferit de Uniunea Europeană este, într-adevăr, eficace, atunci acesta trebuie să se concentreze pe un singur obiectiv: acela de a asigura dezvoltarea statului palestinian de drept în care legea să îi protejeze pe cei slabi şi să îi facă responsabili pe cei puternici. Există un simţ al urgenţei, din moment ce, pe aceste pământuri, extremiştii de orice fel sunt puternici şi comit erori, iar copiii sunt moderaţi şi devin victime.

Soluţia pentru a lăsa deoparte legea talionului nu este nici morală, nici militară, ci politică. Aşa că, să ne apucăm de treabă!

  Jim Allister (NI). - Domnule Preşedinte, detest terorismul. Resping orice fel de propagandă a terorismului. Poate faptul că sunt din Irlanda de Nord mă face să fiu mai conştient de aceasta, astfel că atunci când aud că Hamas se plânge de represaliile datorate anilor întregi în care a plouat cu rachete asupra cetăţenilor israelieni nevinovaţi, nu sunt deloc impresionat deoarece ştiu că Hamas, la fel ca IRA în Irlanda de Nord, sunt foarte familiare cu arta terorismului şi a propagandei.

Situaţia este evident de clară. Israelul a acceptat soluţia existenţei a două state. Hamas nu poate respecta nici măcar dreptul Israelului de a exista şi, prin urmare, dezlănţuie un şir nesfârşit de atacuri teroriste neprecupeţite asupra teritoriului israelian. Iar atunci când, după ce a tolerat îndeajuns, Israelul decide să riposteze, Hamasul joacă rolul victimei. Îmi pare rău: ei sunt cei care continuă pe această cale şi dacă doresc pacea, atunci răspunsul se află în mâinile lor. Opriţi atacurile asupra Israelului!

  Rodi Kratsa-Tsagaropoulou (PPE-DE). - (EL) Domnule Preşedinte, cu toţii ne dăm seama că situaţia din Gaza este tragică. Este foarte aproape de un dezastru umanitar şi, de aceea, trebuie acţionat imediat. Doresc să felicit Comisia Europeană pentru accelerarea eforturilor, preşedinţia pentru iniţiativele avute şi pentru coordonarea acţiunilor naţionale luate în acest sens, precum şi Egiptul pentru rolul important şi delicat pe care şi l-a asumat.

Este nevoie urgentă de o încetare a focului şi a ostilităţilor de ambele părţi pentru a permite desfăşurarea coridoarelor umanitare din Israel şi Egipt şi este necesar ca controalele la frontiere să stopeze circulaţia ilegală a armelor şi persoanelor. După cum a spus şi d-na Comisar, semnele unui armistiţiu sunt încurajatoare şi sper ca acesta să fie acceptat imediat şi respectat în practică.

Care ar fi următorii paşi? Atât Comisarul, cât şi Preşedintele în exerciţiu al Consiliului au afirmat deja că trebuie să sprijinim obiectivele unei păci viabile şi crearea unui stat palestinian care să coexiste în pace şi să respecte Israelul. Aceste obiective nu sunt noi. Le-am afirmat şi le-am sprijinit fără niciun rezultat până acum. Cercul vicios al violenţelor continuă, având consecinţe negative nu doar pentru poporul israelian şi cel palestinian, ci şi pentru toate popoarele din regiune şi pentru securitatea întregii comunităţi internaţionale.

A sosit momentul să evaluăm acţiunile, deciziile noastre politice şi practicile noastre şi să facem paşi mult mai îndrăzneţi şi diferiţi. Este nevoie urgent să ne angajăm într-un dialog bilateral onest, profund şi autocritic cu Israelul, în cadrul relaţiilor noastre de prietenie şi parteneriat şi să identificăm greşelile făcute în promovarea încrederii reciproce între aceste două popoare. Trebuie, de asemenea, să întărim acest tip de dialog cu toţi palestinienii pentru a reitera importanţa păcii, coeziunii, a vieţii umane şi a bunei înţelegeri între aceştia.

  Hannes Swoboda (PSE). – (DE) Domnule Preşedinte, după remarcile haioase făcute azi de prim-ministrul Topolánek , pot spune că, fiind parlamentar austriac, sunt mulţumit de faptul că atât Comisia, cât şi preşedinţia cehă a Consiliului sunt reprezentate de austrieci. Vă urez un călduros bun-venit! Dle Preşedinte în exerciţiu, bineînţeles că realizez faptul că loialitatea dumneavoastră este dedicată Republicii Cehe.

Doamnelor şi domnilor, atunci când, la puţin timp după retragerea unilaterală a Israelului din Fâşia Gaza, m-am deplasat în regiune în cadrul delegaţiei conduse de dl Schulz, vice-prim-ministrul de la acea vreme a spus: „Nu interveniţi, totul va decurge bine”. Alţii, cum ar fi fostul ministru al afacerilor externe, Josip Elin a spus că „asta va duce la haos” şi a avut dreptate şi continuă să aibă dreptate. Retragerea unilaterală fără negocieri, fără a avea un partener de negocieri, nu are sens.

Totuşi, nu a fost o decizie înţeleaptă din partea noastră nici să refuzăm să dialogăm cu reprezentanţii moderaţi ai Hamas - care nu ar fi făcut parte, neapărat din Hamas, ci ar fi fost mai degrabă desemnaţi de Hamas să facă parte din guvernul de uniune. Prin adoptarea unei astfel de poziţii, am contribuit la distrugerea acestui guvern de uniune. Ştiu că au existat unii dintre noi care au dorit să poarte tratative, dar nu au avut succes - şi aceasta a fost o greşeală. Dialogul este necesar!

Nu agreez Hamas, în primul rând pentru că este o organizaţie teroristă şi în al doilea rând datorită viziunilor sale fundamentaliste, dar aceasta nu este o chestiune de a agrea sau de a nu agrea Hamas; este o chestiune de soluţii. Prin urmare, trebuie să revenim la masa negocierilor şi a tratativelor, după cum au susţinut şi azi mulţi dintre colegii noştri. De asemenea, trebuie să li se ofere locuitorilor din Gaza şansa de a-şi trăi viaţa, cel puţin pe jumătate decentă. De ce votează în favoarea Hamas? Răspunsul este pentru că îi consideră unica şansă, ultima şansă, chiar de a supravieţui - şi trebuie să încercăm să schimbăm această atitudine. Trebuie să le oferim acestor oameni o bază economică pentru a supravieţui; trebuie să oprim boicotul şi să punem capăt izolării lor. Este singura cerinţă reală.

Dl Brok, pentru care am un respect deosebit, a spus că principiul proporţionalităţii nu este aplicabil în această situaţie, dar eu înclin să cred altfel. Principiul proporţionalităţii se aplică atât dreptului privat, cât şi dreptului internaţional. Oricine încalcă principiul proporţionalităţii încalcă dreptul internaţional şi aceasta este o situaţie pe care Parlamentul nu o poate accepta.

(Aplauze)

  Chris Davies (ALDE). - Domnule Preşedinte, o prietenă care ştie că am fost în Gaza acum trei zile, mi-a lansat o provocare. „Ai văzut vreodată imagini cu copii evrei de cinci ani cu braţele deasupra capului în faţa puştilor naziste?” scrie aceasta. „Ţi se rupe inima”. Şi cuvintele ei subliniază foarte bine de ce avem atâta îngăduinţă faţă de Israel, ceea ce nu am permite niciunei alte ţări.

Totuşi, aceasta nu justifică de ce un popor care a suferit atât de mult în secolul XX, produce acum atât de multă suferinţă altui popor. Israelul a făcut din Gaza un ţinut apocaliptic: pământul se cutremură de explozii, chiar şi atunci când există o încetare a focului; pe străzi sunt căruţe trase de măgari şi avioane F-16 pe cer, maşini de ucis ale secolului XXI care lasă să cadă bombe; 300 de copii au fost deja ucişi şi alte câteva sute sunt dezmembraţi în bucăţi.

Acesta nu este un răspuns proporţional al unei puteri civilizate. Este o manifestare a răului. Este răul în stare pură. Da, Hamas trebuie să înceteze atacurile cu rachete. Am spus şi eu aceasta reprezentanţilor Hamas din Gaza, dar haideţi să nu mai aplecăm urechea la discursurile ipocrite ale oficialilor israelieni despre nevoia de a lupta împotriva terorismului, pentru că palestinienii bombardaţi acum ar putea numi şi ei terorişti cum ar fi, în opinia lor, Olmert, Livni şi Barak.

Trebuie să ne asumăm o parte din responsabilitatea pentru acţiunile Israelului. Niciodată până acum şi nu îmi vine în minte nicio situaţie în care Uniunea Europeană, pe lângă criticile referitoare la tratamentul israelienilor faţă de palestinieni, să fi luat o acţiune concretă în acest sens. Am acordat undă verde Israelului să acţioneze după propria sa voinţă şi am agravat acest eşec ignorând lecţiile oferite de istorie. Nu se poate ajunge la pace fără a purta discuţii cu inamicul şi, totuşi, refuzăm să dialogăm cu reprezentanţii aleşi ai poporului palestinian.

Acum dorim să finalizăm negocierile cu Israelul pentru un acord de strânsă cooperare. Nu avem de gând să condamnăm Israelul: în schimb, îi acordăm o recompensă. Cei care doresc pacea în Orientul Mijlociu, cei care doresc să se facă dreptate pentru ambele părţi, trebuie să recunoască că ar fi cazul să îşi reconsidere poziţia.

  Seán Ó Neachtain (UEN). – (GA) Domnule Preşedinte, războiul din Gaza este terifiant şi scandalos. Cu toţii ştim că o soluţie militară nu va avea succes în Orientul Mijlociu. O decizie politică este singura modalitate de restabilire a păcii şi a reconcilierii în zonă. Pentru aceasta, trebuie să se pună capăt imediat violenţei.

Sprijin ideea creării unui stat palestinian independent şi viabil, dar este nevoie de o economie funcţională şi un plan politic adecvat. Scopul nostru ar trebui să fie de a asigura coexistenţa celor două state în regiune şi respectul reciproc între acestea.

Israelul are dreptul să se apere, dar a mers prea departe cu aceste desfăşurări de forţe. Aceste atacuri sunt imorale şi comunitatea internaţională nu le poate accepta.

Trebuie reluat imediat procesul de pace din Orientul Mijlociu. Sper ca noul preşedinte ales al SUA, Barack Obama, să acţioneze în acest sens. Îi dorim succes în această misiune importantă şi în faţa provocărilor care îl aşteaptă.

  David Hammerstein (Verts/ALE). – (ES) Domnule Preşedinte, şi eu am fost în Gaza acum câteva zile şi pot spune că a fost o experienţă emoţionantă. Ne-am deplasat şi în Egipt. Cred că asistăm la sfârşitul unei ere: era Bush, iar ultimele reminiscenţe se dovedesc a fi extrem de sângeroase şi dureroase.

Ne aflăm în faţa unui moment de răscruce, când putem adopta o politică diferită faţă de Orientul Mijlociu şi îmi doresc ca Uniunea Europeană să deţină un rol de frunte în acest sens. Dl Obama a adoptat o atitudine similară, susţinând că doreşte să discute cu Iranul. Da, dl Obama va purta discuţii cu Iranul, iar noi trebuie să purtăm discuţii cu toate părţile implicate din Orientul Mijlociu, inclusiv Hamas.

Noua politică din Orientul Mijlociu trebuie să fie o politică de cooperare şi trebuie să respecte, cel puţin, valorile şi dreptul internaţional. Sutele de copii din Gaza care se agăţau de noi şi se uitau la noi cu priviri pline de speranţă merită un răspuns, la fel ca şi copiii din Israel.

Pentru aceasta, este nevoie de acţiuni concrete; acţiuni concrete la faţa locului, pentru a oferi speranţă celor moderaţi. Cel mai regretabil este că prim-ministrul Fayad, preşedintele Abbas, preşedintele Mubarak şi regele Abdullah sunt priviţi ca trădători pe străzile din lumea arabă. Atunci când ne-am oprit cu taxiul în care eram pentru a bea o cafea în deşertul Sinai, pe ecranele uriaşe am văzut doar chipul lui Khaled Meshaal.

Acesta este rezultatul, acestea sunt daunele colaterale ale atacului asupra Gazei. Nu va aduce pacea pentru Israel şi nici securitatea pe care ne-o dorim şi nu va aduce, în esenţă, nimic bun. Dacă nu oprim acest conflict, vom aduce, în final, ura pe străzile Europei.

  Miguel Portas (GUE/NGL). – (PT) O mie este numărul zilei, o mie de morţi pentru a administra o lecţie neagră. Îmi cer scuze dacă sunt prea direct: de câţi morţi va mai fi nevoie pentru ca Tzipi Livni şi Ehud Barak să iasă învingători în alegerile din februarie?

Suntem aici azi pentru a cere încetarea focului şi oprirea masacrului în rândul civililor. Totuşi, rezoluţia ridică, de asemenea, problema propriei noastre răspunderi. Trebuie să ne reamintim de decizia Consiliului de a upgrada relaţiile diplomatice cu Israelul, împotriva voinţei acestui Parlament. Aceasta nu poate fi decât complicitate prin anticipaţie. Azi aud că: „trebuie să discutăm cu Hamas”. Nu am fi irosit atâţia ani dacă am fi respectat rezultatul alegerilor din Palestina.

Rolul Europei nu este de a sprijini politica şi distrugerea proliferată de partea mai puternică. Rolul nostru este de a asculta vociferările de pe străzile şi din pieţele oraşelor noastre.

Cerem încetarea imediată a focului, dar trebuie să ne dăm seama că pacea depinde de sfârşitul ocupaţiei. Acest cuvânt a devenit desuet, dar trebuie să fie scos de pe lista cuvintelor interzise, pe care a fost pus de politica de forţă.

  Kathy Sinnott (IND/DEM). - Domnule Preşedinte, ceea ce se întâmplă acum în Gaza este cumplit. Faptul că distrugerea este perpetuată de o naţiune, chipurile, occidentală este incomprehensibil. Sunt pe deplin de acord că israelienii au dreptul să trăiască fără ameninţarea atacurilor cu rachete deasupra capului. Dar ceea ce se întâmplă în Gaza nu are nimic de-a face cu justiţia: este un masacru. Nu există nicio scuză; nu se poate invoca nicio justificare.

Cel mai regretabil pentru noi, Uniunea Europeană, este faptul că acest masacru este proliferat de unul din partenerii noştri comerciali tradiţionali. În 2007, valoarea schimburilor comerciale dintre UE şi Israel a fost de 25,7 miliarde de euro. Având în vedere sumele cu care contribuim la dezvoltarea economiei Israelului, ne revine o responsabilitate gravă atunci când aceşti bani contribuie la a semăna moarte în rândurile civililor şi ale copiilor. Dacă nu acţionăm imediat, sângele celor ucişi în Gaza va păta şi mâinile noastre.

Cer Parlamentului şi tuturor organismelor UE să impună sancţiuni comerciale imediate Israelului şi să le menţină până la un acord de încetare efectivă a focului. Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a opri acest masacru, altfel nu vom face decât să devenim complici la acesta.

  Tokia Saïfi (PPE-DE). – (FR) Domnule Preşedinte, încă o dată, armele sunt cele vorbesc acum în Orientul Mijlociu. Din nou, principalele victime sunt femeile şi copiii, sute dintre aceştia fiind ucişi şi mii dintre aceştia fiind răniţi. Din nou, istoria se repetă, cu toate ororile ei, la porţile Europei. Totuşi, trebuie constatat faptul că, în ciuda iniţiativelor luate, Europa nu a avut nicio contribuţie majoră în soluţionarea acestui conflict, deşi are loc în imediata vecinătate a sferei sale de influenţă. Majoritatea covârşitoare a opinie publice europene consideră acest lucru ca fiind de neînţeles şi refuză, din ce în ce mai vehement, această situaţie de neputinţă.

Dnă Comisar, trebuie să ne asumăm cu fermitate şi autoritate rolul de lider pentru a se ajunge la pace. Uniunea pentru Mediterana trebuie să deţină un rol major în această privinţă, la fel şi Adunarea Parlamentară Euro-mediteraneană. În acest sens, Parlamentul European trebuie să sprijine planul de pace franco-egiptean pentru o încetare imediată a focului, securizarea frontierelor între Israel şi Fâşia Gaza, redeschiderea punctelor de trecere şi, mai presus de toate, ridicarea blocadei care afectează Gaza.

Trebuie să cerem, de asemenea, aplicarea imediată a rezoluţiei ONU. De îndată ce se va depăşi această etapă, trebuie să mergem mai departe şi să propunem constituirea unei forţe militare, nu o forţă multinaţională, ci una euro-mediteraneană. Acest gest ar reprezenta actul de fundamentare al unei voinţe politice afirmate în favoarea unei pax europa, pe care toate popoarele din zona mediteraneană o aşteaptă de mult timp.

Doresc, de asemenea, să atrag atenţia azi asupra unei noi situaţii. Odată cu conflictul din Orientul Mijlociu, intrăm treptat pe un teritoriu de mare risc, cel al confruntării civilizaţiilor. Într-adevăr, încă de la începutul conflictului israelo-palestinian, a existat întotdeauna o mobilizare a opiniei publice din lumea arabă. Astăzi, avem de-a face cu opinia publică a lumii musulmane, care se extinde cu mult dincolo de aria geografică a ţărilor arabe. Aceasta indică o modificare radicală a naturii conflictului. Europa are o responsabilitate istorică, aceea de a întări urgent dialogul dintre civilizaţii.

  Véronique De Keyser (PSE). – (FR) Domnule Preşedinte, am venit de atâtea ori în faţa acestei adunări pentru a afirma că trebuie să profităm de orice oportunitate de pace, oricât de infimă ar fi aceasta, şi că, în ciuda oricărui fapt, trebuie să dialogăm cu Hamas, deoarece ei sunt cei care au câştigat alegerile, încât nu mai doresc să revin asupra acestor teme.

Mă simt copleşită de tristeţe şi mânie şi, deşi nu doresc să mă las pradă emoţiilor în faţa acestui masacru, în faţa acestei propagande de război pe care o aud în jurul meu, în faţa confuziei, în faţa valului de ură şi antisemitism care începe să se întrezărească pe străzile noastre, nu îmi rămâne decât să spun câteva cuvinte: Europa trebuie să se întoarcă la principiile sale fundamentale şi, pentru mine, acestea sunt evidente, dar poate că uneori e bine să le reamintim.

În primul rând, viaţa unui palestinian nu este mai prejos decât viaţa unui israelian, dar nu doar viaţa, ci şi viitorul său şi libertatea sa. În al doilea rând, dreptul internaţional trebuie respectat, iar acesta presupune, bineînţeles, o încetare imediată a focului. Există, de asemenea, toate rezoluţiile ONU şi Convenţia de la Geneva. Adevărul e că această regiune a devenit, în prezent, o regiune în care legea nu se mai aplică şi unde se pare că totul este permis, în care populaţia este un ostatic. În al treilea rând, cineva va trebui să răspundă pentru toate aceste crime, indiferent care sunt acestea şi indiferent unde au fost comise. Nu va exista niciodată securitate fără pace sau pace fără justiţie. Există o justiţie tranzitorie, a fost elaborată în acest scop şi, dacă nu se aplică, ura va continua să se răspândească. În decursul ultimelor zile, am acumulat cu toţii un potenţial de ură care s-ar putea dovedi mai periculos decât bombele. Europa trebuie să se asigure de aplicarea condiţiilor specificate în acordurile de asociere, inclusiv paragraful 2 din acordurile de asociere, referitor la respectarea drepturilor omului. Aceasta este o obligaţie inerentă stipulată în tratate, de la care nu pot exista excepţii. În sfârşit, Israelul nu poate reprezenta o excepţie. Îi revin anumite responsabilităţi ca stat şi nu poate fi pus pe acelaşi plan cu Hamas. Când vine vorba de aplicarea dreptului internaţional, nu există niciun as în mânecă.

Duminică, am lăsat în urma noastră în Gaza o populaţie prinsă în cursă, închisă într-un ghetou sub ploaia de bombe şi sute de mii de copii a căror soartă este azi în mâinile noastre şi am reuşit să ieşim din Gaza doar pentru că suntem europeni. Singurii palestinieni care pot ieşi din Rafah sunt cei care ies cu picioarele înainte în ambulanţe, pentru că sunt morţi sau pentru că sunt răniţi.

Europa nu va mai fi Europa şi niciun cetăţean nu se va mai considera european dacă uităm de aceste principii fundamentale.

(Aplauze)

  Frédérique Ries (ALDE). – (FR) Domnule Preşedinte, dnă Comisar, aş dori să încep prin a ovaţiona cele spuse de dl Cohn-Bendit. Disperarea este cea care ne cuprinde azi; acest război este o tragedie. Imaginile cu cei suferinzi şi cei morţi, care defilează pe ecranele noastre în continuu, de mai bine de trei săptămâni, sunt de nesuportat, cum sunt de altfel, mă grăbesc să afirm, toate imaginile războaielor, conflictelor, inclusiv cele despre care nu auzim prea multe, cum ar fi cele din Congo, Darfur, Zimbabwe şi, înainte de asta, în Cecenia, ale căror orori s-au derulat într-o tăcere mediatică şi, ţin să subliniez, politică asurzitoare.

Am subliniat deja, în repetate rânduri, în faţa acestei adunări, faptul că indignarea unora dintre colegii mei depinde de circumstanţe. Totuşi, după cum a evidenţiat şi dna Morgantini de atâtea ori, nu poate fi vorba de ţinut socoteala atunci când în joc sunt vieţi omeneşti; nu se poate face o ierarhie a suferinţei; fiecare victimă, fie că este vorba de bărbaţi, femei sau copii, indiferent de cine sunt aceştia, este deja prea mult.

Şi atunci, ce facem acum pentru a ne asigura că dezbaterea noastră de azi să nu devină, ca în atâtea rânduri, o confruntare întrucâtva inutilă, sterilă? Dacă vom continua să adresăm invective legate de responsabilitatea istorică a fiecărei părţi, atunci acesta este un exemplu perfect al unui astfel de demers inutil.

Am luat cuvântul destul de târziu în cadrul acestei dezbateri, astfel că am auzit destule argumente. Ne putem pune întrebări legate de amploarea crizei israeliene şi de riposta israeliană, dar, în niciun caz, nu putem pune la îndoială dreptul Israelului la securitate. Care dintre guvernele noastre ar accepta să vadă căzând mii de rachete asupra cetăţenilor săi fără a reacţiona? Întrebarea ne oferă şi răspunsul.

Dincolo de apelul la o încetare a focului negociată, indispensabilă pentru a garanta, bineînţeles, furnizarea de asistenţă umanitară şi pentru a pune capăt aprovizionării cu arme prin tuneluri, adevărata problemă trebuie să aibă în vedere ce ne aşteaptă pe viitor. Bazele fundamentale ale păcii sunt bine-cunoscute: au fost deja evidenţiate cu ocazia discuţiilor de la Taba, Camp David şi Annapolis. D-na Ferrero-Waldner a reiterat aceste chestiuni. Majoritatea elementelor, deşi nu toate, se află deja pe masă şi aceasta implică compromisuri de ambele părţi. Şi când vorbesc de compromisuri, sunt de acord cu cele spuse de dl Schulz, care momentan nu se află printre noi. Chestiunea nu este de a şti dacă va avea loc un dialog cu Hamas, ci de a şti când va avea loc acesta şi în ce condiţii.

Majoritatea colegilor mei au depăşit timpul alocat cu aproximativ 50 de secunde, aşa că vă rog să mă lăsați să termin, dle Preşedinte.

Răspunsul este cel dat de Yasser Arafat, în mai 1989, când a declarat caducă carta sa liberticidă şi mortiferă. Mai mult, acele cuvinte au devenit parte a vocabularului palestinian. Reconcilierea inter-palestiniană, are acest preţ, înainte de toate, iar rolul nostru, al Uniunii Europene, este de a face ca protagoniştii din Palestina şi Israel, precum şi din ţările arabe vecine, Egiptul şi Iordania, să devină parteneri în cadrul unui acord de pace durabil.

(Aplauze)

  Feleknas Uca (GUE/NGL). – (DE) Domnule Preşedinte, duminică, 11 ianuarie, am vizitat oraşul de frontieră Rafah din Fâşia Gaza, care este complet izolat. Aceasta înseamnă că populaţia civilă nu are nicio şansă de a scăpa bombardamentelor zilnice ale armatei israeliene. Până nu vedeţi cu proprii ochi, nu vă puteţi imagina cât de mult suferă populaţia din Gaza şi cât de urgent este să se ajungă la o soluţionare paşnică, definitivă a conflictului. Am fost cu toţii profund afectaţi, ca fiinţe umane, de suferinţa enormă a poporului palestinian şi de devastarea de acolo.

Prin urmare, doresc să reiterez, cu cea mai mare fermitate, că bombardamentele israeliene trebuie oprite imediat, la fel şi atacurile cu rachete ale Hamas asupra Israelului, precum şi traficul de arme din Egipt înspre Fâşia Gaza. De asemenea, este necesară redeschiderea frontierelor pentru a permite furnizarea de ajutoare umanitare, acestea fiind pregătite şi se aşteaptă doar să poată fi acordate populaţiei civile. Am văzut şi medici la frontieră, gata să intre în zonă şi să ofere asistenţă, dar deocamdată acest lucru este imposibil, deoarece frontierele sunt închise. De aceea, doresc să fac din nou apel la redeschiderea graniţelor pentru a permite furnizarea de asistenţă.

  Vladimír Železný (IND/DEM). – (CS) Domnule Preşedinte, care dintre noi nu ar suferi văzând copii ucişi de rachete? Este un sentiment cumplit, dar care nu ar trebui facă loc ipocriziei. Care dintre ţările europene ar da dovadă de atâta reţinere ca Israelul care, de ani buni, a trebuit să facă faţă atacurilor cu mai mult de 7 000 de rachete, fiecare dintre acestea ameninţând viețile a mai bine de un milion de civili?

Totuşi, locuitorii din Gaza nu sunt doar victime inocente. Aceştia au ales în mod entuziast şi voit, liber şi democratic, Hamas şi carta acestei organizaţii. Atunci când vorbeau de eliberare, nu se refereau la eliberarea Fâşiei Gaza, care este deja un teritoriu liber, ci la eliberarea Tel Aviv-ului şi a oraşului Haifa de sub ocupaţia israeliană şi distrugerea statului Israel. Oricine alege să fie condus de criminali, trebuie, în mod logic, să le împărtăşească soarta. În special atunci când aceşti criminali se ascund în spatele fustelor femeilor şi al copiilor, ca şi cum ar fi nişte ostatici, atunci când lansează rachete din şcoli şi transformă moscheile în uriaşe depozite de arme. Îmi aduc aminte de bombardamentele din Dresda, din 1944, când aviaţia britanică a ras până la pământ oraşul şi a ucis 92 000 de civili, majoritatea femei şi copii. Nu a fost vorba de o ripostă ipocrită. Germanii l-au ales în mod liber pe Hitler şi i-au împărtăşit soarta. Locuitorii din Gaza ştiau, de asemenea, pe cine aleg şi de ce.

În acelaşi mod, o parte semnificativă a fondurilor alocate de Uniunea Europeană pentru Fâşia Gaza au ajuns pe mâinile Hamas. Poate că aceasta a fost pentru ca locuitorii din Gaza, cu stomacul plin şi bine alimentaţi de către Uniunea Europeană, să îşi poată dedica întreaga lor atenţie excavării de tuneluri pentru a introduce în zonă arme din ce în ce mai distructive, care urmau să fie folosite împotriva civililor israelieni. Într-adevăr, aici este vorba de proporţionalitate!

  Gunnar Hökmark (PPE-DE). - (SV) Domnule Preşedinte, dezbaterea de azi se caracterizează prin două lucruri importante. Primul este acela că majoritatea covârșitoare a acestui Parlament susţine o încetare imediată a focului. Al doilea este că există un sprijin majoritar pentru cerinţa ca toate părţile implicate să accepte dreptul statului Israel de a exista în cadrul unor frontiere sigure. Acesta este punctul de plecare important pentru Uniunea Europeană. Este important pentru că asistăm la o tragedie în Gaza. Fiecare viaţă pierdută este o tragedie, indiferent de ce parte a frontierei se află. Haideţi să nu credem că această tragedie ar fi mai puţin îngrozitoare dacă cei care ucid în mod voit civili vor reuşi să îşi atragă de partea lor şi mai mulţi civili prin tiruri de rachete.

Este o tragedie şi pentru că reprezintă un obstacol în calea creării unui stat palestinian şi, prin urmare, pentru o soluţie paşnică. Este o tragedie care afectează şi comunitatea internaţională, deoarece ceea ce se întâmplă acum nu s-a întâmplat peste noapte, ci s-a creat prin reînarmare, trafic de arme şi tiruri de rachete care au durat mult timp.

Ceea ce este important de menţionat este faptul că această tragedie nu este construită pe conflictul dintre israelieni şi palestinieni. Mă opun ferm oricărei încercări de a demoniza un popor. Auzindu-l pe dl Davies care încerca să arunce vina asupra unui întreg popor, am remarcat un ton care consider că nu ar trebui să se facă auzit în cadrul acestui Parlament. Nu este un conflict între israelieni şi palestinieni, nu este un conflict între Israel şi Autoritatea Palestiniană, ci un conflict între forţele extremiste şi cele moderate din regiune. Datoria noastră este de a sprijini forţele moderate, afirmând clar că oricine urmăreşte să semene ură şi să elimine statul Israel nu va avea şanse de reuşită. Dacă Europa transmite acest mesaj, vom oferi un sprijin forţelor moderate şi vom pune bazele păcii.

  Marek Siwiec (PSE). - (PL) Domnule Preşedinte, aş dori să mă adresez acelora dintre colegi care şi-au detonat încărcăturile de decepţii şi demagogie în cadrul acestei adunări. Acesta este doar unul dintr-o serie de războaie, fiecare dintre acestea având similitudini, dar şi diferenţe. Conflictul pe care îl discutăm azi este unul asimetric.

Timp de trei ani, Israelul a fost bombardat cu rachete artizanale şi nu am auzit în această sală niciun cuvânt de cenzură împotriva celor care au lansat aceste rachete. Astăzi, condamnăm Israelul. Este foarte uşor să condamnăm Israelul, deoarece acesta este stat membru al ONU. Poate fi condamnat, autorităţile acestui stat pot fi condamnate. Dispune de un guvern care poate fi condamnat şi cenzurat. De cealaltă parte, avem de-a face cu o organizaţie teroristă a cărei identitate reală este necunoscută. O organizaţie care se joacă cu vieţile cetăţenilor nevinovaţi, acţionând pe la spatele acestora. Un alt element asimetric este faptul că ţinem socoteala palestinienilor care au fost ucişi în mod tragic pe post de scuturi umane, fără a ţine şi socoteala israelienilor care au fost ucişi şi a celor care trăiesc permanent sub ameninţarea rachetelor, deoarece vărsarea de sânge nu poate fi compensată prin altă vărsare de sânge. Dar cel mai grav lucru de care se dă dovadă în această adunare este asimetria dintre cuvinte şi fapte. Este uşor să vorbim, dar foarte dificil să luăm măsuri concrete. Fără o prezenţă internaţională, acest conflict nu va putea fi niciodată soluţionat.

În final, aş dori să mă adresez acelora dintre colegi care protestează faţă de acţiunile disproporționate ale Israelului. Doamnelor şi domnilor, ce părere aţi avea dacă o organizaţie teroristă ar lansa 7 000 de rachete din Israel asupra Fâşiei Gaza? Ar fi atunci o acţiune proporţională? Deoarece acesta este un conflict în care aplicarea legii este ineficientă, va trebui să acceptăm această idee, altfel ne vom învârti în cerc şi vom folosi cuvinte care nu au fundament în realitate. Opiniile exprimate la televizor, aşezaţi confortabil lângă un şemineu, nu sunt adecvate realităţii acestui conflict.

  Preşedintele : −Doamnelor şi domnilor, mă văd nevoit să insist să respectaţi timpul alocat discursului dumneavoastră. Nu am întrerupt niciodată vorbitorii, chiar dacă timpul alocat discursului lor expirase, dar dl Schwarzenberg ne oferă deja mai mult decât ne-am fi aşteptat din timpul său. Mi s-a spus că domnia sa nu poate rămâne mai mult de ora 5.20 p.m. Vă rog să aveţi în vedere timpul alocat anterior discursului dumneavoastră. Sunt convins că dl Morillon, general fiind, va oferi un bun exemplu.

  Philippe Morillon (ALDE). – (FR) Domnule Preşedinte, instaurarea unei situaţii de calm în Gaza nu va fi posibilă decât cu desfăşurarea unei forţe multinaţionale de intervenţie sub mandat ONU. Pentru prima oară, Israelul pare deschis la această soluţie, care a fost cerută, în repetate rânduri, de palestinieni. Nu ştiu când va putea interveni această forţă multinaţională; o intervenţie nu va fi posibilă decât dacă părţile implicate în conflict vor ajunge la un acord şi cu toţii sperăm ca aceasta să se întâmple cât mai curând. Ştiu, totuşi, că această misiune va necesita ca cei care o desfăşoară să dea dovadă de o totală imparţialitate. De aceea, cred că Uniunea Europeană se află în cea mai bună poziţie de a acţiona - şi de ce nu, dle Pöttering? de a o face în cadrul oferit de Uniunea pentru Mediterana.

UE deţine cea mai bună poziţie de a acţiona din moment ce, pe bună dreptate sau în mod greşit, se consideră că americanii iau partea Israelului, iar arabii partea Palestinei. Nu consideraţi, d-le Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, că ar trebui să fim pregătiţi pentru aceasta?

  Zbigniew Zaleski (PPE-DE). - Domnule Preşedinte, conflictul de durată şi ocupaţia dau naştere la ură, furie şi deziluzii legate de ineficienţa autorităţilor statului, ducând la ceea ce se numeşte „efectul Hamas”, ca factor extrem de grav. Refuzul arabilor, islamiştilor şi al Hamas de a recunoaşte Israelul este inacceptabil, din moment ce sunt utilizaţi copii pe post de scuturi umane. Trebuie denigrată şi ameninţarea permanentă sub care trăiesc civilii israelieni.

Întrebarea este dacă, în acest cerc vicios al agresiunii, autorităţile israeliene actuale sunt capabile să utilizeze lecţia celor şase ani istorici din regiune şi să aplice o strategie fermă pentru cele două state. Ştiu că se tem de ameninţarea unui vecin agresiv şi imprevizibil care îi bombardează cu rachete, dar, în această privinţă, comunitatea internaţională, inclusiv UE, ar putea oferi un sprijin.

Este această soluţie riscantă acceptabilă azi pentru Israel? Există o altă soluţie? Dacă există, vă rog să îmi spuneţi. Să ne aşteptăm ca Hamasul să dispară de la sine, sau prin bombardamente, pare destul de naiv, de aceea Israelul are nevoie de mai mult curaj. Puterile occidentale nu au creat două state în 1948, dar ar trebui să o facă acum. Responsabilitatea fundamentală nu va dispărea. Haideţi să dăm dovadă de mai mult curaj în elaborarea strategiei.

  Jelko Kacin (ALDE). - (SL) Statul israelian a ordonat armatei israeliene să distrugă Hamasul în Gaza. Cu toate acestea, armata israeliană încearcă să eradicheze Hamasul omorând palestinienii din Gaza. O treime din cei ucişi sunt copii, jumătate dintre victime sunt femei şi copii, dar aceştia nu sunt membri ai Hamas.

Amploarea violenţei militare este enormă şi disproporţionată. Cum se poate ajunge la o încetare la focului dacă niciuna dintre părţi nu recunoaşte legitimitatea celeilalte? Inamicul trebuie să poată fi perceput nu ca ţintă a atacurilor şi a distrugerii, ci ca un partener cu care se poate ajunge la o încetare a focului şi care va fi răspunzător pentru menţinerea păcii în viitor. Israelul trebuie să recunoască Hamas şi să iniţieze dialogul cu aceasta şi viceversa - Hamasul trebuie să recunoască Israelul. Nu există altă cale. Orice tip de pace este de preferat unui conflict sângeros.

Violenţele militate trebuie să lase loc imediat şi să acorde întâietate unei soluţii politice. Totuşi, dl Ehud Olmert, prim-ministrul israelian, încearcă să îşi crească reputaţia mânjită, opunându-se unei încetări a focului.

  Jana Hybášková (PPE-DE). – (CS) Domnule Preşedinte, doamnă Comisar, ţin să vă felicit pentru rezultatele negocierilor comune, cele din cadrul troicii din Israel. Spre deosebire de presă, ştim că misiunea dumneavoastră a fost cea care a determinat partea israeliană să discute deschiderea coridoarelor umanitare şi o perioadă zilnică de acalmie a ostilităţilor. Cred ca aceasta este pentru prima dată când israelienii au acceptat Europa ca un partener important, iar preşedinţia cehă ca un reprezentant major al acesteia.

În ciuda presiunilor enorme venite din partea stângii, Parlamentul European a convenit ieri asupra unei rezoluţii excepţionale. Chiar şi în aceste condiţii extreme, rezoluţia este echilibrată, este o rezoluţie care poate fi susţinută de grupurile de dreapta, o rezoluţie care nu este doar un pamflet sau o victorie politică pentru stânga. Am evitat să includem semnul de egalitate, oricât ar fi acesta de imaginar, între un stat existent şi o mişcare teroristă. Recunoaşterea existenţei statului Israel, renunţarea la violenţă şi participarea Hamas la acordurile OLP rămân obiective-cheie, la fel şi cerinţa de a se ajunge la o încetare permanentă a focului cât mai curând posibil.

Cu toate acestea, nu am oferit nicio valoare adăugată. Cei trei reprezentanţi de seamă ai Israelului, dnii Barak, Livni şi Olmert sunt în dezacord în ceea ce priveşte condiţiile şi garanţiile pe care le consideră necesare pentru o încetare a focului. Cheia o reprezintă, în mod clar, Egiptul şi constă în garantarea controlului tunelurilor şi a controalelor pentru depistarea traficului de arme, şi măsura în care aceasta este acceptabilă pentru partea egipteană. Ce face Consiliul în tot acest timp? Cum decurg negocierile cu partea egipteană în ceea ce priveşte misiunile tehnice, monitorizarea internaţională, supravegherea tehnică şi retrimiterea misiunii UE de asistenţă la frontieră în Rafah? Ce se poate cere de la partea egipteană în cadrul reuniunii din această seară a deputaţilor cu ambasadorul egiptean sau viceversa, cum putem contribui la negocierile cu Egiptul?

  Libor Rouček (PSE). – (CS) Doamnelor şi domnilor, doresc să cer Consiliului şi Comisiei să intensifice presiunile asupra ambelor părţi angajate în conflict pentru a pune capăt violenţei în desfăşurare. Avem rezoluţia 1860 a ONU şi dispoziţiile acesteia trebuie respectate. Trebuie adoptate precauţii prin care să se asigure o încetare de durată a focului şi să se permită deschiderea unui coridor umanitar. S-a afirmat, în repetate rânduri, că nu există o soluţie militară la conflictul israelo-palestinian. Calea către o pace durabilă poate fi parcursă doar prin negocieri politice. În acest sens, trebuie ca Uniunea Europeană, în cooperare cu noua administraţie americană şi Liga Statelor Arabe, să joace un rol politic mult mai proeminent decât până în prezent. Trebuie să se pună capăt conflictului de durată printr-un acord politic bazat pe soluţia existenţei a două state, care să permită israelienilor şi palestinienilor să convieţuiască în pace în cadrul unor frontiere sigure, recunoscute de comunitatea internaţională, şi să facă eforturi pentru a construi un sistem paşnic de securitate regională în întreg Orientul Mijlociu.

  Ioannis Kasoulides (PPE-DE). - Domnule Preşedinte, discutăm din nou o tragedie umanitară care are loc în vecinătatea noastră - în imediata vecinătate a ţării pe care o reprezint - proliferată de doi dintre partenerii din zona mediteraneană. Din păcate, palestinienii nu au acceptat încă faptul că atacurile sinucigaşe cu bombe sau rachete Kassam nu le vor putea aduce niciodată eliberarea de ocupaţia de pe teritoriile lor. Israelul nu realizează faptul că un astfel de răspuns militar vast nu face decât să incite la noi atacuri sinucigaşe cu bombe şi la lansarea de noi rachete Kassam de îndată ce se va ivi din nou ocazia.

Dar ce ne facem cu civilii nevinovaţi, necombatanţi, femeile şi copiii? Nimănui nu îi pasă de aceştia. Nimănui nu îi pasă de copiii ucişi, mutilaţi, arşi sau traumatizaţi cu sutele - copiii din Israel şi din Palestina. Noi, din fotoliile noastre confortabile din faţa televizorului, simţim silă atunci când îi privim. Ce ne facem cu cei care se află acolo?

Ce putem face ca să îi ajutăm? Doar faptul de a intra în jocul clasic de a arăta cu degetul vinovaţii, nu va ajuta în vreun fel civilii. Apelurile şi rezoluţiile nu oferă ajutor civililor. Cum putem trece de la vorbe la fapte? A sosit momentul să negociem cu părţile implicate în constituirea unei forţe internaţionale - după cum au sugerat şi unii dintre colegii mei - care să meargă în Gaza cu o largă componentă poliţienească formată din ţările arabe, pentru a instrui şi pentru a ajuta o forţă poliţienească a Autorităţii Palestiniene în cadrul unui mandat extins al ONU să impună legea şi ordinea, precum şi o forţă militară europeană care să se asigure că se pune capăt lansărilor de rachete şi traficului cu arme, precum şi că se redeschid în totalitate punctele de trecere. Nu mai putem lăsa soarta civililor în mâinile părţilor aflate în conflict.

  Giulietto Chiesa (PSE). - (IT)Domnule Preşedinte, stimaţi colegi, un mare antifascist italian, Piero Gobetti, a spus că atunci când tot adevărul este de o singură parte, adoptarea unei atitudini ca a lui Solomon ar fi de-a dreptul tendenţioasă. Aceasta este situaţia Gazei în momentul de faţă; sper ca Parlamentul să poată spune cuvintele potrivite pentru a stopa acţiunile Israelului. În caz contrar, s-ar acoperi de ruşine în faţa istoriei, a palestinienilor, a opiniei publice europene şi a celei arabe.

Israelul bombardează şi decimează un ghetou. Fiii acelora care au fost exterminaţi au devenit acum exterminatori. Nu există nicio scuză, iar argumentul că Israelul are dreptul să îşi apere securitatea nu este îndeajuns. Oricine poate vedea, dacă doreşte, că nimeni nu poate azi să ameninţe securitatea sau existenţa Israelului. Acest lucru se vede clar din dezechilibrul forţelor desfăşurate; reiese clar din numărul morţilor şi al răniţilor; este evident din sprijinul pe care lumea occidentală continuă să îl împartă cu dărnicie Israelului. Singurul scop al acestui masacru este de a opri crearea unui stat palestinian. Astfel, se ucide pacea şi, de aceea, trebuie să oprim Israelul.

  Stefano Zappalà (PPE-DE). – (IT) DomnulePreşedinte, stimaţi colegi, aş dori să mulţumesc Preşedintelui în exerciţiu al Consiliului şi ministrului ceh al afacerilor externe pentru că se află încă printre noi; nu suntem obişnuiţi cu prezenţe atât de onorante în această sală, astfel cum a fost azi cazul preşedinţiei cehe.

Cred că dna Muscardini are dreptate; Îi sfătuiesc pe toţi aceia care nu ştiu cum stau lucrurile în zonă şi care doresc să îşi exprime o opinie bine fundamentată să meargă şi să vadă cu ochii lor cum stau lucrurile la faţa locului, fie ca turişti, fie în alte scopuri. Unii dintre noi s-au deplasat în Palestina cu diferite ocazii, ca observatori pentru alegerile câştigate de Abu Mazen sau alte alegeri şi cred că doar atunci când vezi lucrurile cu ochii tăi îţi poţi forma o opinie despre situaţia de fapt.

Consider că în toate aceste desfăşurări de evenimente, nu doar recente, ci de decenii încoace, singurii perdanţi din lumea occidentală suntem noi, pentru că nu am abordat niciodată problema în mod serios şi nu am căutat niciodată soluţii la aceasta; continuăm să o privim ca pe o problemă între două părţi divergente.

Am mers în Palestina de mai multe ori şi am fost şi în Israel de multe ori, astfel că sunt la curent cu situaţia, nu în întregime, dar o cunosc îndeajuns de bine şi consider că, în realitate, nu este vorba de implicarea a două părţi, ci a trei părţi. În acest caz, problema este între terorişti şi statul Israel, iar poporul palestinian este victima prinsă în mijlocul confruntării. Hamasul nu reprezintă poporul palestinian; poate că reprezintă o parte a palestinienilor, dar cu siguranţă că nu reprezintă întregul popor palestinian.

Am avut ocazia să văd un film, pe care mulţi dintre colegi au avut şi ei ocazia să îl urmărească; filmul prezintă toate victimele israeliene, inclusiv copii şi oameni de toate vârstele, victime ale rachetelor lansate şi care continuă să fie lansate de Hamas. Nu este întâmplător faptul că există o diferenţă majoră între situaţia din Fâşia Gaza şi cea din Cisiordania.

Adresez acest comentariu Preşedintelui în exerciţiu al Consiliului şi onoratei doamne Comisar, care reprezintă Europa. Cred ca este nevoie de o abordare adecvată a situaţiei. Consider că cel mai important este ca azi să susţinem poziţia lui Abu Mazen; acesta este figura cea mai firavă din întreaga situaţie, împreună cu palestinienii, care nu au nimic de câştigat. Cred că adevăraţii perdanţi suntem fiecare dintre noi.

  Maria-Eleni Koppa (PSE). - (EL) Domnule Preşedinte, opinia publică din întreaga Europă cere un singur lucru Uniunii: să pună capăt masacrului poporului palestinian. Trebuie să condamnăm violenţa oarbă, indiferent de originile acesteia, dar trebui să avem şi puterea de a recunoaşte că Israelul răspunde cu un terorism de stat la o scară mult prea mare. Represaliile asimetrice, nerespectarea flagrantă de către Israel a oricărui concept de drept internaţional sau umanitar nu poate fi tolerată.

Este inacceptabil ca bombele cu fosfor alb şi armele experimentale să fie folosite împotriva civililor şi este inuman ca femeile şi copiii să fie ţinte ale acestora. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat în Africa sau în altă parte a lumii, reacţia noastră ar fi fost imediată şi rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU ar fi avut caracter obligatoriu. Totuşi, în cazul Israelului, ne mulţumim să facem declaraţii şi să purtăm discuţii fără niciun rezultat.

Cred că ar trebui să facem uz de toate instrumentele politice disponibile, inclusiv acordul de asociere, pentru a constrânge Israelul să pună capăt violenţelor împotriva poporului palestinian şi să permită accesul asistenţei umanitare.

Nu putem privi nepăsători, deoarece aceasta ar însemna să devenim complici. Singura soluţie este încetarea imediată a focului şi deschiderea coridoarelor umanitare spre Gaza, precum şi iniţierea dialogului cu toate părţile implicate.

  Struan Stevenson (PPE-DE). - Domnule Preşedinte, situaţia cumplită din Gaza din ultimele două săptămâni a atras condamnarea internaţională a Israelului. În cadrul acestei dezbateri, am asistat la discursuri ale colegilor care s-au întrecut în a-şi exprima indignarea faţă de statul Israel.

Totuşi, pentru o anumită ţară din Orientul Mijlociu, aceasta era exact ceea ce se dorea: Iranul continuă de ani buni să furnizeze rachete, muniţie şi alte arme sofisticate Hamasului. A oferit asistenţă financiară şi instruire pentru luptătorii Hamas. Obiectivul său a fost de a provoca Israelul să desfăşoare operaţiuni terestre, iar consecinţele sângeroase, cu imaginile macabre de pe ecranele televizoarelor şi din presa din întreaga lume cu copii ucişi, este cel mai bun instrument de recrutare pentru fundamentaliştii islamici şi viziunea mullahilor iranieni despre o mişcare islamistă globală unită împotriva occidentului.

Regimul fascist de la Teheran este principalul susţinător al războiului şi al terorii în Orientul Mijlociu, iar consecinţele tragice sunt exact ceea ce îşi dorea Iranul. Astfel se deturnează atenţia opiniei publice din Iran de la criza economică cauzată de scăderea majoră a preţului petrolului şi distrage atenţia comunităţii internaţionale de la pregătirile mullahilor de a produce arme nucleare. Obiectivul de politică externă al Iranului este de a deveni puterea regională dominantă în Orientul Mijlociu. Acesta doreşte să supună lumea islamică propriei sale viziuni austere şi tulburătoare a unei frăţii islamice totalitare, în care drepturile omului, drepturile femeii şi libertatea de exprimare devin una cu pământul şi, din păcate, occidentul nu a făcut nimic pentru a se opune sau pentru a expune agresiunea iraniană. Pus în faţa dovezilor din ce în ce mai evidente ale sprijinului pe care mullahii îl acordă pentru a răspândi teroarea, occidentul s-a dat peste cap pentru a modera atitudinea Teheranului, cedând cerinţei de bază de a dezmembra principala mişcare iraniană de opoziţie, Mujahidinii Poporului din Iran, prin punerea acesteia pe lista UE a organizaţiilor teroriste. Toate acestea trebuie să înceteze!

  Richard Howitt (PSE). - Domnule Preşedinte, în primul rând, trebuie să fim foarte clari în a spune că acest Parlament va susţine azi rezoluţia 1860 a Consiliului de Securitate al ONU. Rezoluţia trebuie pusă în aplicare imediat. Ca unul din parlamentarii care au fost în Gaza prin această blocadă, trebuie să afirm că o încetare a focului şi retragerea nu sunt îndeajuns. Bineînţeles că vrem ca atacurile cu rachete să înceteze şi ca teroriştii să pună capăt acţiunilor lor, dar trebuie să avem în vedere o încetare a focului şi ridicarea blocadei pentru ca poporul din Gaza să îşi poată relua viaţa de zi cu zi.

Aceasta este o chestiune de respectare a dreptului umanitar internaţional. Reprezentanţii Human Rights Watch şi Islamic Relief mi-au spus că cele trei ore zilnice de acalmie convenite nu sunt nici pe departe îndeajuns pentru a se putea deplasa şi a distribui ajutoare umanitare. Este o chestiune de proporţionalitate. Reprezentanţii Save the Children afirmă că uciderea a 139 de copii de la debutul conflictului, alţi 1 271 fiind răniţi, nu poate fi justificată ca autoapărare.

Ţin să salut declaraţia trimisului UE în Israel, Ramiro Cibrian-Uzal, care a spus că UE şi Israelul au suspendat pentru moment negocierile legate de upgradarea relaţiilor, tocmai din aceste motive. Mi se pare corect.

  Michael Gahler (PPE-DE). – (DE) Domnule Preşedinte, în primul rând este nevoie de o încetare imediată şi permanentă a focului de ambele părţi - există un consens legat de această necesitate în cadrul adunării de azi. Totuşi, după aceasta, noi - UE şi comunitatea internaţională - nu putem lăsa soarta populaţiei din Fâşia Gaza doar pe mâinile Israelului şi ale Hamasului.

Hamasului nu îi pasă de interesele locuitorilor din Gaza, deoarece ştia foarte bine că Israelul va riposta la atacurile permanente cu rachete, şi nu doar pe durata campaniei electorale. În ultimii ani, sondajele de opinie din Gaza au indicat o scădere a sprijinului politic pentru Hamas în favoarea Fatah. Se pare că Hamas se bazează, în mod cinic, pe creşterea din nou a sprijinului politic ca urmare a numărului mare de victime în rândul palestinienilor, din simplă solidaritate cu victimele.

Pe de altă parte, Israelul se gândeşte aproape exclusiv la interesele propriilor cetăţeni, astfel că criticile internaţionale sunt legate, în principal, de amploarea operaţiunilor militare ale Israelului şi de acceptarea unui număr atât de mare de victime în rândul civililor.

Prin urmare, noi, europenii, trebuie să continuăm să negociem mai departe o încetare a focului şi finanţarea reconstrucţiei infrastructurii. Întrezăresc deja scrisoarea de rectificare a Comisarului: sunt sigur că proiectul este deja finalizat şi pregătit să fie înaintat Comisiei pentru bugete.

Nu este îndeajuns nici să urmărim cu atenţie dacă Egiptul reuşeşte să închidă sistemul de tuneluri de la graniţa cu Fâşia Gaza pentru a opri contrabanda cu arme. Fac apel la întregul Cvartet să îşi ia un angajament comun de a trimite trupe de menţinere a păcii sub un mandat ferm, inclusiv o puternică prezenţă arabă, în Fâşia Gaza şi în zonele învecinate, în interesul popoarelor din Gaza, Israel şi Egipt. În paralel, trebuie continuat şi accelerat procesul de pace în sine. Altfel, mă tem că vom asista mult mai frecvent la situaţii de genul celor din Gaza şi nici israelienii, nici palestinienii nu merită acest lucru.

  Miguel Angel Martínez Martínez (PSE). – (ES) Domnule Preşedinte, noi, socialiştii europeni spanioli, privim la situaţia din Gaza cu oroare, durere şi ruşine, dar şi cu angajamentul de a apăra pacea, de a-i proteja pe cei aflaţi în suferinţă şi de a păstra demnitatea şi speranţa.

Ne simţim oripilaţi în faţa repetatelor scene cu copii ucişi şi femei îndurerate în suferinţa lor fără capăt ca urmare a bombardării Gazei, devenită un adevărat ghetou. Picasso a redat aceleaşi orori în tabloul său Guernica, reprezentând oraşul nostru Guernica distrus complet de Junkerii din Legiunea Condor, acum şapte decenii.

Suntem îndureraţi de suferinţa fără margini a atât de multor victime. Ne simţim ruşinaţi de incapacitatea tuturor - a ţărilor noastre, a Uniunii Europene şi a comunităţii internaţionale - de a preveni, în primul rând, şi de a pune capăt, în al doilea rând, agresiunii criminale pe care o condamnăm azi.

Ruşinea şi indignarea noastră sunt legate de atâtea neadevăruri, atâta ambiguitate şi de atâtea vorbe goale. Ne simţim ruşinaţi pentru că ştim exact ceea ce se întâmplă şi, cu toate acestea, nu acţionăm cu necesara fermitate şi coerenţă. De aceea, istoria va cere o explicaţie multora dintre noi, deveniţi complici la aceste crime, cel puţin prin şovăiala de a acţiona.

Dar cum întotdeauna este mai bine mai târziu decât niciodată şi este esenţial să lăsăm deschisă uşa speranţei, Uniunea Europeană trebuie să sprijine rezoluţia tardivă a Consiliului de Securitate. Totuşi, este necesar ca aplicarea acesteia să fie atent monitorizată, la fel şi acordul nostru de asociere cu Israelul, care prevede suspendarea în cazul unor evenimente ca cele la care asistăm acum.

În paranteză fie spus, este Hamas responsabil şi pentru blocada mediatică pe care nu am auzit să o condamne nimeni până acum?

  Geoffrey Van Orden (PPE-DE). - Domnule Preşedinte, doresc să încep prin a-mi exprima cele mai sincere sentimente de compasiune pentru toţi oamenii nevinovaţi, atât din Israel, cât şi din Gaza, care au avut de suferit în ultimele săptămâni şi luni de pe urma agravării conflictului. Totuşi, trebuie să avem grijă ca aceste sentimente profund umane, ca îngrijorarea noastră profund justificată, să nu ne deformeze viziunea legată de adevărata natură a situaţiei cu care avem de-a face.

Hamasul a creat un Gaza un fief al terorismului: nu tolerează niciun fel de opoziţie la viziunile sale, i-a ucis pe acei dintre palestinieni care i se opuneau, a divizat Autoritatea Palestiniană, a refuzat să pună capăt atacurilor teroriste asupra civililor israelieni, a refuzat să recunoască dreptul Israelului de a exista, a refuzat să recunoască acordurile de pace negociate anterior. Ţin să reamintesc spusele lui Hanan Ashrawi, de acum trei ani, când am fost observator al alegerilor din Palestina. Aceasta a anticipat impunerea legii de către forţele răului şi câtă dreptate a avut!

Nu ar trebui să ne surprindă atunci când un parlamentar al Hamas îşi exprimă un sentiment de mândrie afirmând că moartea este o adevărată „industrie” pentru poporul palestinian. Se referea la atacurile sinucigaşe cu bombe şi folosirea deliberată a scuturilor umane formate din civili pentru a proteja posibilele ţinte militare. Folosirea civililor în astfel de scopuri este, bineînţeles, o încălcare flagrantă a dreptului umanitar internaţional.

În faţa unui inamic atât de refractar, înverşunat şi plin de ură, ce ne putem aştepta să facă Israelul atunci când cetăţenii săi sunt supuşi permanent acestor atacuri teroriste? Comunitatea internaţională nu s-a arătat prea preocupată de aceste aspecte. Atunci când Israelul a decis să ia măsuri paşnice în acest sens, cum ar fi impunerea de blocade şi suspendarea alimentării cu energie, acesta a fost aspru criticat. Acum când a decis să treacă la acţiuni militare ca reacţie la provocările Hamas, comunitatea internaţională dezaprobă vehement aceste acţiuni.

Trista realitate este că soarta poporului palestinian a fost din păcate, timp de mulţi ani, în mâinile celor care deţin controlul asupra Autorităţii Palestiniene, în mâinile comunităţii internaţionale, care a tolerat extremismul şi corupţia, precum şi în mâinile lumii arabe, care nu a făcut nimic notabil, timp de decenii, pentru a îmbunătăţi vieţile cetăţenilor şi perspectivele acestora.

Este nevoie de un plan Marshall pentru Orientul Mijlociu. Palestinienii nu au nevoie doar de forţe care să menţină pacea, ci şi de o administraţie publică decentă, eliberată de corupţie. Administraţia publică trebuie să se afle sub supraveghere internaţională, dar, în primul rând, trebuie tăiate posibilităţile de aprovizionare cu arme, fonduri şi indulgenţă politică ale teroriştilor.

A PREZIDAT: VIDAL QUADRAS
Vicepreşedinte

  Proinsias De Rossa (PSE). - Domnule preşedinte, aş putea fi de acord cu cele spuse de dl Van Orden referitoare la Hamas, dar adevărul este că nimic din ceea ce a spus dânsul nu justifică bombardamentele Israelului asupra civililor. Chestiunea fundamentală este aceasta: trebui oprite bombardamentele, fie că acestea vin din partea Hamas sau a Israelului.

Sper ca rezoluţia care însoţeşte această dezbatere să beneficieze de un vot majoritar mâine, în această sală, şi sper ca, prin urmare, Comisia şi Consiliul să dea dovadă de mai multă fermitate în a face presiuni atât asupra Israelului, cât şi a Hamas pentru a pune capăt masacrului. De la retragerea Israelului din Gaza, aceasta a devenit cea mai mare închisoare din lume şi, în ultimele trei săptămâni, s-a transformat într-un loc de masacru, în care teroarea este folosită în mod ilegal ca răspuns la teroare, fiind ucişi bărbaţi, femei şi copii din rândurile civililor şi eliminând posibilitatea unei soluţii care să implice coexistenţa a două state.

Nu poate fi vorba de upgradarea relaţiilor UE cu Israelul, atâta timp cât acesta refuză să se angajeze într-un dialog constructiv şi de fond cu vecinii săi şi cu reprezentanţii aleşi ai poporului palestinian, inclusiv cu Hamas. Europa trebuie să susţină foarte clar faptul că orice escaladare a războiului din Gaza va atrage după sine o escaladare a reacţiei noastre.

  Kinga Gál (PPE-DE). – (HU) Domnule preşedinte, onoraţi comisari, membri ai Consiliului, stimaţi colegi, comportamentul celor două părţi angajate în conflictul din Gaza mi se pare cinic. Mi se pare un lucru cinic şi inacceptabil ca Hamas să folosească populaţia civilă - chiar şi copiii - ca scuturi umane. Mi se pare cinică şi inumană poziţia Israelului care, sub pretextul autoapărării, face uz de mijloace disproporţionate, ucigând în masă locuitorii din Gaza şi afectând grav populaţia civilă, inclusiv copiii.

Mi se pare cinică şi falsă diplomaţia internaţională, cu câteva excepţii notabile, care se străduieşte să păstreze aparenţele şi, totuşi, care după atâtea zile de conflict nu este capabilă să asigure protecţia populaţiei civile sau a agenţiilor umanitare şi, din păcate, nici a copiilor.

Ţin să mă refer în special la copii, pentru că niciun scop nu poate justifica luarea inutilă a unor vieţi nevinovate. Trebuie să considerăm viaţa fiecărui copil ca fiind la fel de importantă, indiferent de ce parte a frontierei se află. Aceasta este axioma fundamentală pe care trebuie să o aibă în vedere inevitabil fiecare parte angajată în conflict, dacă este să se ajungă la o pace reală în regiune.

Acceptarea valorilor care înseamnă respectul pentru viaţa umană, protecţia civililor şi promovarea asistenţei umanitare poate reprezenta fundamentul pentru a se ajunge la o încetare durabilă a focului, instaurarea păcii între palestinieni şi între Palestina şi Israel.

  Gay Mitchell (PPE-DE). - Domnule preşedinte, Hamasul a dezlănţuit teroarea asupra cetăţenilor israelieni şi aceasta a dus la ripostă. De la distanţă, se pare că unii dintre membri Hamas îşi exprimă satisfacţia legată de noii martiri civili - inclusiv copii - şi de susţinerea pe care aceste morţi o oferă cauzei lor, oricât de oribil ar fi pentru orice om normal să accepte acest lucru.

Nu am susţinut niciodată terorismul, nu am fost nici critic la adresa Israelului, care are dreptul la o existenţă paşnică în regiune, dar ar trebui să fim de piatră pentru a nu simţi emoţie şi o ruşine morală faţă de ceea ce se întâmplă în prezent în Gaza. Riposta Israelului este complet disproporţionată, iar victimele în rândul copiilor sunt un lucru ruşinos.

Până acum, nu m-am opus noului acord dintre UE şi Israel. Cred în sfatul oferit de Dalai Lama luna trecută, aici în această sală, care a spus că cea mai bună modalitate de a influenţa poziţia Chinei în Tibet este de a menţine bunele relaţii cu aceasta. Consider că aceeaşi poziţie trebuie adoptată şi în cazul relaţiilor dintre UE şi Israel, dar cum putem să le atragem atenţia asupra gradului de repulsie simţit aici faţă de amploarea situaţiei din Gaza?

Aş adăuga că ieri, ni s-a distribuit o notă privind nevoile umanitare din regiune tuturor acelora dintre noi care au participat la şedinţa comună a Comisiei pentru afaceri externe şi a Comisiei pentru dezvoltare. Cer Comisiei şi Consiliului să se asigure că este pregătit un pachet de asistenţă umanitară complet pentru a ne putea deplasa acolo şi pentru a-i putea ajuta pe cei aflaţi în suferinţă cu prima ocazie care se iveşte.

  Karel Schwarzenberg, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului. − Domnule preşedinte, una dintre chestiunile menţionate la început s-a referit la oportunitatea stabilirii unor contacte cu Hamas. Nu cred că este momentul să facem acest lucru. În ultimele luni, Hamas a continuat să se comporte ca o organizaţie teroristă. Atâta timp cât lucrurile vor sta astfel, reprezentanţii Uniunii Europene nu pot stabili contacte oficiale cu aceasta.

Recunosc că, de-a lungul vieţii mele, am văzut multe organizaţii teroriste ridicându-se şi devenind mai mult sau mai puţin acceptabile şi fiind acceptate de comunitatea internaţională. Am văzut asta în Africa. Am văzut asta în Irlanda. Am văzut asta în multe locuri. Se întâmplă. Dar, înainte de toate, trebuie să înceteze să se comporte ca o organizaţie teroristă. Doar atunci voi fi pregătit să discut cu Hamas sau cu oricine altcineva, dar nu înainte să renunţe la a se comporta ca o organizaţie teroristă.

Cred că este important să clarificăm acest lucru, deoarece Uniunea Europeană nu poate renunţa la principiile sale. Există alte modalităţi de a-şi face ascultate opiniile, există contacte indirecte cu politicienii din regiune care se află în legătură cu aceştia, ceea ce este un lucru bun şi important, dar nu este momentul acum ca Uniunea Europeană să aibă un contact direct cu Hamas. Cred că trebuie să fim fermi în această privinţă.

Pe de altă parte, trebuie să lăudăm Egiptul pentru rolul său din ultimele săptămâni şi zile, pentru eforturile şi munca depusă pentru a se ajunge la o încetare a focului şi poate chiar la un armistiţiu care să aducă în final pacea în regiune. Ştiu că situaţia este delicată. Suntem în contact permanent cu partea egipteană. Ştim că depun o muncă foarte importantă şi aş dori să felicit Egiptul pentru aceasta.

S-a mai pus problema modului în care putem oferi asistenţă în regiune. În primul rând, cei care sunt la faţa locului ştiu cel mai bine de ce au nevoie. Nu noi trebuie să decidem de ce au ei nevoie. Ei trebuie să ne solicite aceasta nouă şi Uniunii Europene. Multe state membre ale Uniunii Europene s-au declarat dispuse şi gata să ofere orice fel de sprijin - tehnic, consiliere, pregătirea mijloacelor necesare - dar toate acestea trebuie să aibă loc, în primul rând, cu consimţământul părţilor implicate. Aceasta este prima noastră misiune.

Am mai auzit o sugestie importantă, şi anume elaborarea unui plan Marshall pentru Orientul Mijlociu. Cred că este o idee foarte bună căreia ar trebui să îi dăm curs. Orientul Mijlociu are nevoie de o adevărată asimilare a ideilor care au ajutat enorm Europa după încheierea războiului.

Dna Ferrero-Waldner şi alţii au vorbit despre ceea ce s-a realizat prin misiunea întreprinsă. Cred ca am realizat multe şi doresc să o elogiez din nou pe d-na Ferrero-Waldner, care a fost principalul actor al delegaţiei noastre în materie de asistenţă umanitară, şi ceea ce am realizat se menţine şi azi. Dar, să fim foarte clari, chiar şi aceste negocieri foarte dificile din Orientul Mijlociu se bazează pe modelul structurat anterior cu ocazia vizitei delegaţiei noastre în Orientul Mijlociu. Acesta a trasat liniile modului în care se poate ajunge la pace şi ceea ce este necesar în acest sens. Planul nostru se bazează pe ceea ce am aflat atunci şi pe discuţiile avute cu partenerii noştri.

S-a discutat azi şi despre upgradarea relaţiilor noastre cu Israelul. După cum bine ştiţi, aceasta a fost o decizie a Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene din iunie 2008. Acest lucru nu poate fi schimbat decât dacă miniştrii din Uniunea Europeană decid să modifice decizia. Nu poate fi schimbat nici chiar de spusele unui onorabil reprezentant al Uniunii Europene la Ierusalim. Admit faptul că, în situaţia de faţă, ar fi prematur să discutăm despre upgradarea relaţiilor cu Israelul sau despre o reuniune la nivel înalt în viitorul apropiat. Pentru moment, trebuie să ne concentrăm asupra altor chestiuni mult mai urgente şi mult mai importante. Ţin să reamintesc, încă o dată, că decizia a fost luată de Consiliul de Miniştri, asta este situaţia.

Ce putem face pentru a opri Israelul? Ca să fim sinceri - mai nimic. Israelul acţionează în modul în care acţionează şi, fiind prieten de o viaţă al Israelului, lucru pe care îl afirm azi şi îl declar sincer, nu sunt deloc mulţumit de ceea ce face Israelul acum. Cred că politica dusă de Israel dăunează şi Israelului. Acesta este un aspect, iar Uniunea Europeană dispune de foarte puţine posibilităţi, altele decât declaraţiile clare şi sincere prin care cerem partenerilor noştri să înceteze. Soluţia este în mâinile partenerilor noştri din Orientul Mijlociu, Israelul, Egiptul şi celelalte părţi implicate. În această privinţă, Uniunea Europeană poate într-adevăr oferi sprijin. UE poate oferi orice tip de ajutor dacă se ajunge la un acord de încetare a focului pentru a atinge obiectivele statuate: închiderea punctelor de trecere folosite pentru traficul de arme, închiderea tunelurilor, supravegherea zonei marine etc. UE poate ajuta Gaza în multe feluri, cum ar fi reconstrucţia sau furnizarea de asistenţă umanitară. Uniunea Europeană poate face toate aceste lucruri, dar, ca să fim sinceri, nu dispunem de puterea şi mijloacele pentru a spune părţilor să înceteze. Crede oare Parlamentul că putem trimite o masivă forţă armată în Orientul Mijlociu pentru a opri părţile combatante? Nu putem. Nu dispunem de posibilităţile necesare, iar atât Israelul, cât şi Hamas depind de alte puteri decât cele europene. Israelul are aliaţi puternici şi în afara Europei. Puterea noastră de a realiza ceva are limitele ei. Putem ajuta, putem oferi sprijin, ne putem oferi serviciile şi putem fi foarte implicaţi. În această privinţă, am realizat multe lucruri. Totuşi, nu trebuie să ne supraestimăm posibilităţile.

  Sajjad Karim (PPE-DE). - Domnule preşedinte, Israelul invocă exercitarea dreptului său la autoapărare. În acest caz, trebuie respectate, de asemenea, şi noţiunile elementare ale principiilor unui război just, inclusiv principiul proporţionalităţii.

Faptul că Israelul ignoră acest lucru este extrem de evident, iar ca noi să ignorăm acest fapt ar fi extrem de greşit. Utilizarea fosforului împotriva civililor şi pretenţia de a fi un stat civilizat nu sunt compatibile.

În mod evident, UE nu poate rezolva mare lucru de una singură. Dar există un elefant alb în toată această ecuaţie. Este nevoie de o decizie din partea SUA. Răspunsul dezamăgitor al americanilor a fost dezechilibrat şi injust. Israelul a calculat strategic aceste acţiuni, dar, d-le Obama, 20 ianuarie se apropie cu paşi repezi. Lumea aşteaptă, iar UE este un partener deschis!

Veţi reveni la valorile noastre comune sau veţi permite ca această injusteţe să prevaleze din nou? Veţi lucra alături de noi pentru a oferi protecţie celor care au nevoie? Palestinienii vă întreabă: cum este posibil ca ţara dumneavoastră să solicite asistenţă umanitară la faţa locului, dar nu are nicio reacţie atunci când din cer cad doar bombe?

Mă adresez colegilor care vor să elimine Hamasul doar prin mijloace militare: mergeţi şi vedeţi Gaza şi Cisiordania. Retreziţi sentimentele umane din dumneavoastră şi veţi vedea de ce Hamasul devine mai puternic.

Aceasta nu este calea de urmat pentru a ajuta Israelul şi Palestina. O încetare imediată a focului este doar un început necesar.

  Colm Burke (PPE-DE). - Domnule preşedinte, este foarte clar faptul că părţile angajate în conflict nu respectă dreptul umanitar internaţional şi că, prin urmare, populaţia civilă din Gaza plăteşte un preţ prea mare. Trebuie să existe răspundere în dreptul internaţional în cazul în care aceste principii ale războiului, cum ar fi proporţionalitatea şi nediscriminarea, sunt încălcate. Unul din fundamentele unui război just prevede ca acţiunile să respecte principiul proporţionalităţii. Forţa folosită trebuie să fie proporţională cu daunele suferite. Din păcate, israelienii au dat dovadă de un mare grad de indolenţă. Deşi admit faptul că Hamasul a fost cel care a iniţiat atacurile cu rachete împotriva Israelului, reacţia Israelului a fost, în opinia mea, disproporţionată. Cifrele vorbesc de la sine: peste 900 de palestinieni au fost ucişi, comparativ cu un număr mult mai mic de israelieni. Israelul trebuie să îşi asume responsabilitatea de a ajusta imediat uzul de forţă în conformitate cu dreptul internaţional.

Pe de altă parte, nu putem trece cu vederea faptul că Hamasul sa află încă pe lista UE a organizaţiilor teroriste şi continuă să refuze să renunţe la atacurile armate. Mai mult, Hamas a refuzat, în mod constant, să recunoască dreptul Israelului de a exista. Hamas şi celelalte grupuri armate palestiniene trebuie să admită faptul că populaţia din sudul Israelului are dreptul de a trăi fără ameninţarea bombelor.

  Nickolay Mladenov (PPE-DE). - Domnule preşedinte, pentru toţi cei care urmăresc conflictul israelo-palestinian, acesta ar putea fi un moment în care să fim tentaţi să ridicăm mâinile în aer şi să vociferăm în disperare. Totuşi, nu cred că ar trebui să facem asta, deoarece cel mai mare test de azi al naturii noastre umane este de a înţelege exact care sunt chestiunile concrete.

Prima chestiune se referă la faptul că nu poate exista o soluţie durabilă la acest conflict fără a se pune capăt bombardamentelor Israelului. Cea de-a doua este că nu poate exista o soluţie durabilă la acest conflict fără ca să se permită accesul în Gaza al ajutoarelor umanitare. Într-adevăr, preşedintele Peres a avut dreptate atunci când a spus că Gaza ar trebui să fie deschisă pentru a primi asistenţă şi nu îngrădită în faţa rachetelor.

Cred că acest lucru este chintesenţial şi toată lumea este de acord cu aceasta. Nu ne vom putem întoarce la status quo-ul de dinainte şi cred că putem face o serie de lucruri în această privinţă. În primul rând, Parlamentul poate aduce ambele părţi la masa discuţiilor. În al doilea rând, ar trebui să fim alături de Comisie şi de Consiliu şi să sprijinim eforturile acestora; în sfârşit, trebuie să sprijinim ferm calea aleasă de Egipt pentru negocieri, deoarece este singura cale care poate duce la o soluţie şi la încetarea focului, lucru pe care îl dorim cu toţii.

  Neena Gill (PSE). - Domnule preşedinte, nu doar membrii acestei adunări s-au simţit ultragiaţi de evoluţia situaţia din Gaza. Şi opinia publică europeană a fost ultragiată de mult timp de suferinţa populaţiei din Gaza şi de blocada israeliană. La aceasta se adaugă atacurile constante şi cumplitele asalturi militare israeliene asupra civililor nevinovaţi, în special a femeilor şi a copiilor. Apelurile comunităţii internaţionale pentru o încetare imediată a focului rămân doar vorbe în vânt.

Palestinienii au nevoie urgentă de acces la alimente, asistenţă medicală şi securitate. Israelul trebuie să respecte măcar principiile dreptului internaţional. Altfel, Israelul riscă să piardă şi puţinul sprijin rămas din partea comunităţii internaţionale.

Este păcat faptul că rezoluţia ONU a fost trecută pe plan secundar. Este regretabil şi că UE încă îşi caută un rol. Poate că ar putea să îl găsească dacă adoptă măsuri mai ferme decât până acum. Nu este îndeajuns să suspendăm pentru moment upgradarea relaţiilor. Avem influenţă. Suntem un partener comercial important. Suntem un finanţator major în regiune. Astfel că ne putem permite să ne asumăm acest rol.

  Marios Matsakis (ALDE). - Domnule preşedinte, este oare acceptabil din punct de vedere moral şi pardonabil în dreptul internaţional ca, în încercarea sa de a elimina teroriştii Hamas, statul Israel să iniţieze o campanie militară majoră de teroare şi violare flagrantă a convenţiilor ONU şi a drepturilor omului împotriva a 1,5 milioane de civili nevinovaţi, fără scăpare? Este o astfel de acţiune compatibilă cu propriile noastre valori europene de justiţie şi democraţie? Este lobby-ul israelian atât de eficace încât să determine ca SUA şi UE să rămână efectiv fără reacţie şi să privească la atrocităţile comise în numele luptei împotriva terorismului?

Dacă răspunsul la aceste întrebări este afirmativ, atunci ar trebui cu toţii să elogiem guvernul israelian pentru acţiunile întreprinse în Gaza. Dacă răspunsul este negativ, atunci trebuie să condamnăm în mod clar şi ferm Israelul şi să luăm măsuri urgente şi eficace împotriva acestuia, inclusiv sancţiuni comerciale, tocmai pentru a pune capăt masacrului din Gaza azi şi în viitor. Nu sunt deloc de acord cu spusele ministrului care nu mai este acum printre noi şi care a spus că, de fapt, nu putem face mai nimic. Putem face multe şi trebuie să facem.

  Christopher Beazley (PPE-DE). - Domnule preşedinte, am fost ales în acest Parlament acum 25 de ani. Aceasta este probabil cea mai importantă dezbatere la care am participat. Dnă Comisar, sper că aţi ascultat cu mare atenţie cele spuse aseară în cadrul Comisiei pentru afaceri externe şi cele spuse azi în această sală. Sper ca în răspunsul dumneavoastră să puteţi afirma, spre deosebire de Preşedintele în exerciţiu, dl Schwarzenberg, că Uniunea Europeană dispune de puterea morală pentru a face presiuni asupra agresorului de această dată.

Poporul israelian este un popor drept şi onorabil care a suferit enorm de-a lungul secolelor în care a vieţuit pe acest continent. Va înţelege recomandarea dumneavoastră adresată Consiliului de Miniştri, acum că se pune problema întreruperii oricărui tip de contacte cu autorităţile israeliene până la oprirea bombardamentelor.

  Antonio Masip Hidalgo (PSE). – (ES) Domnule preşedinte, trebuie să spunem ferm Israelului să înceteze masacrul şi să permită ca răniţii să poată fi îngrijiţi şi ca victimele să poată fi hrănite. Trebuie să i se spună că această atitudine pe care o are faţă de dreptul internaţional va avea consecinţe asupra relaţiilor sale cu Europa.

Vreau să felicit cei câţiva tineri voluntari europeni care suferă alături de poporul din Gaza, în special Alberto Arce. Ei reprezintă cel mai bun exemplu al valorilor de solidaritate şi libertate ale acestei Europe, care trebuie să acţioneze adecvat în faţa acestui conflict teribil.

  Margrete Auken (Verts/ALE). - (DA) Domnule preşedinte, vreau să spun doar două lucruri. În primul rând, doresc să reamintesc tuturor că decizia noastră statuează în mod expres şi reiterează faptul că vom retrage sprijinul pentru upgradarea relaţiilor, şi sper să nu trecem pur şi simplu mai departe, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, doar pentru că Preşedinţia spune astfel. În al doilea rând, ţin să subliniez că Israelul nu şi-a îndeplinit niciodată promisiunile făcute în cadrul negocierilor. Nu a existat nicio încetare a focului deoarece Israelul nu a ridicat niciodată efectiv blocada în perioada respectivă şi cred că trebuie să menţionez şi Annapolis, unde Israelul a promis că va stopa crearea de noi aşezări în teritoriile ocupate. Ce s-a întâmplat de fapt? Israelul a accelerat, pur şi simplu, crearea de noi aşezări. Aceasta nu a fost niciodată atât de intensă ca după Annapolis şi consider că atâta timp cât nu se realizează progrese concrete, nu vom reuşi niciodată să obligăm Hamas să acţioneze în conformitate cu regulile după care ne dorim să acţioneze şi, de aceea, trebuie să ne asigurăm că Israelul îşi respectă partea sa de angajamente.

  Peter Šťastný (PPE-DE). - Domnule preşedinte, ieri am participat la o şedinţă comună a delegaţiilor pentru relaţiile cu Israelul şi cu OLP, astfel că vă puteţi da seama de intensitatea, emoţiile şi acuzaţiile - alături de soluţiile formulate - adunate după 18 zile de război în Gaza şi cca 1 000 de morţi.

Realitatea este că Israelul, după opt ani în care a aşteptat şi a suportat aproximativ 8 000 de rachete care au terorizat un milion de cetăţeni de-a lungul graniţei cu Gaza, în final, şi-a epuizat răbdarea. A început să asigure securitatea pentru cetăţenii săi, după cum este dreptul său deplin şi obligaţia care îi revine. Hamas este o organizaţie teroristă şi este adevăratul vinovat şi o povară pentru poporul palestinian din Gaza. Soluţia rezidă într-un Cvartet revigorat şi, în special, în intensificarea eforturilor comune ale noii administraţii americane şi ale unei UE mai puternice şi mai integrate.

Salut preşedinţia cehă, priorităţile sale şi implicarea sa imediată şi activă în regiune.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE). - Conflictul, care durează de foarte multă vreme, are la bază probleme de teritoriu, dar şi diferende culturale tratate uneori cu exagerare. Soluţia pe termen lung este un stat israelian protejat şi sigur, alături de un stat palestinian durabil. La această soluţie nu se poate ajunge însă prin atacuri teroriste sau prin acţiuni armate.

Pentru a putea atinge un nivel de viaţă normal, poporul palestinian trebuie să îşi creeze un stat bazat pe instituţii democratice şi pe "rule of law", care să asigure dezvoltarea economică; trebuie să renunţe la acţiuni teroriste şi să se preocupe de crearea unui climat politic normal, care să permită alegerea la conducerea statului a unor politicieni care să dorească cu adevărat soluţionarea conflictului prin negocieri.

  Bairbre de Brún (GUE/NGL). – (GA) Domnule preşedinte, doresc să îmi exprim sprijinul pentru cei care condamnă atacurile, precum şi solidaritatea cu populaţia din Gaza.

Dl ministru Schwarzenburg a afirmat că Uniunea Europeană nu poate face prea multe în acest sens. Uniunea Europeană ar trebui să renunţe la upgradarea relaţiilor cu Israelul, iar acordurile în vigoare ar trebui suspendate până când Israelul nu îşi îndeplineşte obligaţiile care îi revin în temeiul dreptului internaţional.

Chiar şi înainte de aceste atacuri imorale, am asistat la ani întregi de pedepsire colectivă a poporului palestinian. Amploarea şi natura atacurilor desfăşurate în Gaza de către o armată modernă împotriva unui popor asediat, care este deja slăbit ca urmare a izolării şi a asediului, sunt absolut oripilante. Vina aruncată asupra acestor oameni a fost o greşeală, trebuie să fim foarte clari afirmând că cea mai mare victimă este populaţia, oamenii nevinovaţi din Gaza.

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE). - (PL) Asistăm cu mare durere în suflet la ceea ce se întâmplă în acest moment în Fâşia Gaza. Nu sprijinim metodele Hamas de a lupta şi provocările acesteia, dar Israelul a ales o modalitate disproporţionată de a rezolva această dispută cu poporul palestinian. Este vorba de o încălcare evidentă a principiilor dreptului internaţional. Niciuna din părţile angajate în conflict nu este interesată de pacea pentru cealaltă parte. Ambele părţi îşi văd doar propriile interese, dând dovadă de egoism naţional.

Opinia publică internaţională se opune continuării acestui război. Uniunea Europeană şi ONU, sprijinite de majoritatea ţărilor, ar trebui să intervină în mod decisiv. Este timpul să punem capăt acestui război regretabil. Trupele israeliene ar trebuie să se întoarcă la comandamentele lor. Hamas trebuie să înceteze să mai lanseze rachete asupra Israelului. Trebuie să garantăm o asistenţă umanitară de urgenţă populaţiei civile şi să acordăm îngrijiri răniţilor, despre care se afirmă că ar fi în jur de 3 000. Trebuie să ajutăm la reconstrucţia ţării şi ca oamenii să poată reveni la o viaţă normală Acesta este scenariul pe care îl aştept de la actuala conducere a Uniunii Europene şi a Comisiei Europene.

  Hannes Swoboda (PSE). - Domnule preşedinte, vreau doar să vă întreb dacă vom mai avea azi şi dezbaterea referitoare la gaz sau dacă a fost retrasă de pe ordinea de zi. Suntem în aşteptare. Pe ordinea de zi este trecută nu doar o dezbatere legată de Orientul Mijlociu, ci şi una referitoare la gaz. Mai este pe ordinea de zi?

  Preşedintele : – Este următorul punct pe ordinea de zi.

  Aurelio Juri (PSE). - (SL) Am fost dezamăgit de ultimele afirmaţii ale ministrului de externe al Republicii Cehe, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului. Bineînţeles că ne putem agăţa toate speranţele de d-na Comisar. Dar numărul celor ucişi creşte cu fiecare zi ce trece. Dacă vom continua să avem o astfel de atitudine, peste o săptămână probabil că va trebui să numărăm 1 500 de morţi.

Este dificil să vorbim cu Hamas. Se află pe lista organizaţiilor teroriste şi este greu să luăm măsuri împotriva acesteia. Pe de altă parte, Israelul ne este prieten, ne este partener şi un membru de seamă al comunităţii internaţionale. Prin urmare, trebuie să respecte deciziile luate la nivel internaţional, rezoluţiile ONU, precum şi recomandările prietenilor şi partenerilor săi. În caz contrar, prietenii şi partenerii acestuia trebuie să poată condamna acţiunile Israelului şi să ameninţe cu impunerea de sancţiuni.

  Benita Ferrero-Waldner, membru al Comisiei. −Domnule preşedinte, voi încerca să fiu cât se poate de succintă, deoarece a fost o dezbatere foarte lungă. Daţi-mi voie să spun, înainte de toate, că în calitate de membru al Cvartetului pentru Orientul Mijlociu de 4 ani încoace, Uniunea Europeană deţine un rol, dar bineînţeles că nu cel mai important. Uneori acest lucru este frustrant pentru noi toţi, în special într-un astfel de moment extrem de dificil când am dori să se ajungă imediat la o încetare a focului durabilă şi viabilă, aşa cum am propus, dar când, din păcate, nu se poate realiza aceasta într-un timp atât de scurt.

Doresc să vă prezint, cel puţin cu caracter preliminar, ultimele informaţii de care dispun şi care au apărut deja în presă, conform cărora surse din Egipt apropiate negocierilor susţin că Hamas reacţionează favorabil la ultimele propuneri venite din partea Egiptului. Lucrurile sunt în mişcare, în orice caz. Nu sunt încă sigură dacă aceste informaţii sunt confirmate, dar Hamas va susţine o conferinţă de presă în această seară la ora 20.00. Să sperăm că situaţia va evolua în bine. Cel puţin, asta ne dorim cu toţii.

În al doilea rând, în ciuda tuturor frustrărilor, nu avem nici o altă posibilitate decât să continuăm să acţionăm pentru a se ajunge la pace. Asta este ceea ce vom face. Este de datoria noastră atâta timp cât vom fi membri ai Cvartetului pentru Orientul Mijlociu. Nu putem realiza acest lucru decât împreună şi trebuie, de asemenea, să sprijinim şi să intensificăm eforturile de reconciliere ale palestinienilor, pentru că doar aşa se vor putea evita complet anomalii de genul celei din Gaza.

În al treilea rând, de îndată ce se va obţine o încetare a focului, vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a relua integral serviciile de bază oferite populaţiei, care au fost atât de grav conturbate. Şi cred că cel mai important lucru acum este să punem capăt acestei distrugeri şi să începem reconstrucţia şi procesul de pace.

S-a vorbit pe larg despre asta, aşa că nu vreau să revin, dar acestea sunt gândurile mele şi sper într-un moment mai bun.

  Preşedintele : −Pentru a încheia dezbaterea, am primit o propunere de rezoluţie⁽¹⁾ în temeiul articolului 103 alineatul (2) din regulamentul de procedură. Declar închisă dezbaterea.

Declaraţii scrise (în conformitate cu articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. – (PT) Dat fiind barbarismul care s-a abătut asupra populaţiei palestiniene din Fâşia Gaza, pe care recenta rezoluţie a Consiliului pentru Drepturile Omului din cadrul ONU l-a denunţat şi l-a condamnat, ceea ce este necesar şi se cere sunt următoarele:

- denunţarea fermă a încălcării drepturilor omului şi a crimelor săvârşite de armata israeliană, a terorismului de stat al Israelului!

- condamnarea fără echivoc a agresiunii nemiloase a Israelului împotriva poporului palestinian, care nu poate fi justificată, în nici un caz!

- sfârşitul agresiunii şi a blocadei inumane impuse populaţiei din Fâşia Gaza!

- asistenţa umanitară de urgenţă pentru populaţia palestiniană!

- retragerea trupelor israeliene din toate teritoriile palestiniene ocupate!

- respectarea de către Israel a dreptului internaţional şi a rezoluţiilor ONU, sfârşitul ocupaţiei, suspendarea creării de noi aşezări israeliene în aceste teritorii, dărâmarea zidului segregaţionist, stoparea asasinatelor, detenţiilor, exploatării şi a nenumăratelor umilinţe la care este supus poporul palestinian!

- o pace justă, care este posibilă doar prin respectarea dreptului inalienabil al poporului palestinian la un stat independent şi suveran, în graniţele din 1967 şi cu capitala în Ierusalimul de Est!

În Palestina, avem de-a face cu un colonizator şi cei colonizaţi, un agresor şi victimele sale, un asupritor şi asupriţii săi, un exploatator şi cei exploataţi. Israelul nu poate continua la nesfârşit cu această impunitate!

  Tunne Kelam (PPE-DE), în scris. – Reacţia la conflictul din Gaza trebuie să fie mai echilibrată. Nu există nicio justificare pentru violenţa excesivă, dar totuşi, trebuie să privim mai profund la originile conflictului.

În momentul de faţă, negocierile cu Hamas nu sunt posibile. Un grup terorist care foloseşte în mod cinic propriul popor ca scut împotriva atacurilor nu poate fi interesat să negocieze o pace viabilă.

Mai mult, trebuie să avem în vedere că Hamas şi-a asumat un rol important în lanţul de mişcări teroriste care conduce la Hezbollah şi regimul terorist de la Teheran. Astfel că Hamas trebuie privită ca parte a unor eforturi mai ample de a distruge stabilitatea fragilă din Orientul Mijlociu şi de a substitui acesteia regimuri extremiste fundamentaliste care nu admit, ca principiu, dreptul la existenţă al Israelului.

Într-adevăr, trebuie să înţelegem că problema securităţii Israelului este legată şi de securitatea UE.

UE trebuie să îşi exercite autoritatea pentru a încerca, înainte de toate, să găsească soluţii la rădăcinile acestui conflict. Pentru a evita uciderea în continuare a arabilor şi a israelienilor, partenerii arabi trebuie să recunoască necondiţionat dreptul la existenţă al Israelului şi să contribuie la oprirea infiltrării de mişcări teroriste şi arme din ce în ce mai letale în regiune.

  Eija-Riitta Korhola (PPE-DE), în scris. – (FI) Dle Preşedinte, este incontestabil faptul că populaţia civilă din Gaza şi din sudul Israelului au fost private de dreptul la o existenţă demnă de nişte fiinţe umane. O agenţie de ştiri a prezentat povestea a doi copii care vroiau să traverseze un drum din Gaza. Nu s-au uitat nici în stânga, nici în dreapta pentru a vedea dacă nu vine nimic, ci s-au uitat în sus pentru că le era teamă de ceea ce ar putea să coboare din cer.

Există, în mod clar, doi vinovaţi atunci când vine vorba de criza umanitară de proporţii din Gaza. Acţiunile iresponsabile ale Hamas în teritoriile palestiniene, modul laş în care se ascunde în rândul populaţiei civile şi provocările atacurilor cu rachete sunt toate semne ale lipsei de susţinere a guvernului palestinian. Atacul disproporționat al Israelului asupra enclavei palestiniene, deja fragile şi disperate, este un alt semn al indiferenţei faţă de obligaţiile ce îi revin în materie de drept umanitar internaţional.

Trebuie să cerem stoparea acestei frenezii, sub forma unei încetări imediate şi permanente a focului. Ca prim pas, Israelul trebuie să permită accesul asistenţei umanitare în Gaza, o îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă constituind una din căile spre o pace pe termen lung.

Cvartetul pentru Orientul Mijlociu trebuie să acţioneze în direcţia adecvată, cu noua administraţie americană pe post de deschizător de drumuri. Egiptului îi revine o responsabilitate specială, datorită poziţiei frontierelor sale, iar rolul său de mediator împreună cu Uniunea ne oferă speranţă.

Istoria mondială ne arată că misiunea de a găsi pacea îşi are întotdeauna roadele ei. Nu putem să ne dăm bătuţi, să ne resemnăm sau să ne obişnuim cu noţiunea unui conflict nesoluţionat, deoarece aşa ceva nu există. Conform spuselor laureatului premiului Nobel pentru pace, Martti Ahtisaari, pacea este o chestiune de voinţă. Comunitatea internaţională poate căuta să încurajeze şi să stimuleze această voinţă, dar doar părţile implicate pot să o aducă, o pace durabilă.

Dnă Comisar, vă rog să transmiteţi acest mesaj din partea Europei: „Popoare din Ţara Sfântă, arătaţi că doriţi pacea!”.

  Mairead McGuinness (PPE-DE), în scris. – Există ceva care ar trebui să sucite îngrijorare atunci când o lume pare neajutorată în eforturile de a salva copii nevinovaţi de la a fi sfâşiaţi de război.

În ciuda tuturor discuţiilor, bombardamentele din Gaza au continuat nestingherite, ceea ce a dus, până acum, la moartea a 139 de copii şi la rănirea altor 1 271. Din păcate, aceste cifre şocante vor creşte.

Atacurile cu rachete ale Hamas asupra Israelului au provocat riposta dorită - contraatacuri şi pierderea de vieţi în rândul civililor, precum şi o înverşunare a poziţiilor.

Deplâng faptul că civili nevinovaţi sunt folosiţi pe post de scuturi umane. Aceasta trebuie să înceteze.

Nu doresc să atribui vina nimănui - există fărădelegi de ambele părţi, dar subliniez necesitatea unei încetări imediate şi efective a focului.

Este esenţial să se permită fără întârziere accesul nerestricţionat al asistenţei umanitare şi al ajutoarelor în Gaza.

Doar dacă omenirea ar putea vedea zădărnicia unor astfel de războaie!

Fiecare imagine cu cei morţi în Gaza nu face decât să inflameze spiritele din lumea arabă şi tare mă tem că principalul fundament al procesului de pace din Orientul Mijlociu se destramă încetul cu încetul: aşa-numita soluţie a existenţei a două state, un stat palestinian independent care să coexiste în pace cu Israelul. Sarcina de a-şi intensifica eforturile pentru a găsi o rezolvare la acest conflict revine comunităţii internaţionale.

  Esko Seppänen (GUE/NGL), în scris. – (FI) Asistăm în prezent cu toţii la masacrul pe scară largă a civililor din Gaza de către soldaţii israelieni. Noi, sau mai bine zis mulţi dintre colegii noştri de dreapta, închidem ochii la ceea ce se întâmplă. Acest măcel nu ar fi posibil fără ca elita politică de dreapta din Statele Unite ale Americii şi din UE să îşi închidă ochii. Cei care fac acest lucru sunt şi cei care îi înarmează pe cei care ucid populaţia civilă.

Este timpul să ridicăm problema întreruperii relaţiilor diplomatice cu cei care comit acest genocid şi cu purificatorii etnici.

  Csaba Sógor (PPE-DE), în scris. – (HU) Situaţia din Orientul Mijlociu mă umple de nelinişte. Ce trebuie făcut pentru a se ajunge la pace? Câte victime civile trebuie să mai existe până la o încetare efectivă a focului? În Bosnia-Herţegovina a fost nevoie de cel puţin 10 000 de victime pentru ca să înceapă negocierile de pace, pentru ca forţele de menţinere a păcii să fie staţionate la faţa locului şi pentru ca să înceapă dezarmarea.

Acum câteva zile, am comemorat distrugerea oraşului Nagyenyed (Aiud). În urmă cu 160 de ani, mai multe mii de civili nevinovaţi, inclusiv femei şi copii, au fost masacraţi în acest oraş transilvănean şi în împrejurimi. De atunci încoace, nu a fost posibil să se comemoreze aceste victime alături de populaţia majoritară.

Poate veni clipa în care israelienii şi palestinienii nu doar să îşi comemoreze morţii împreună, dar şi să îşi unească forţele pentru a construi o pace şi un viitor durabil.

Până atunci, sarcina Uniunii Europene este de a servi drept exemplu de urmat. Avem multe de făcut şi pentru a construi pacea în interiorul Europei. Avem nevoie de cooperare de pe poziţii egale a majorităţii şi a minorităţii. Trebuie, cel puţin, să ne unim pentru a comemora victimele. Mai sunt multe de făcut în UE în materie de respectare a drepturilor individuale şi a drepturilor minorităţilor.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. – (PL) În sesiunea plenară din ianuarie, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie privind conflictul din Fâşia Gaza. S-a cerut ambelor părţi angajate în conflict să pună în aplicare o încetare imediată şi de durată a focului şi să pună capăt activităţilor militare (operaţiunilor militare ale Israelului şi atacurilor cu rachete ale Hamas), care au împiedicat accesul asistenţei umanitare şi a ajutoarelor la cetăţenii din teritoriul de desfăşurare a ostilităţilor.

Acest război a făcut deja mii de victime în rândul civililor, inclusiv femei şi copii, care au de suferit în continuu de trei săptămâni încoace. Există o penurie de produse de bază, cum ar fi apa potabilă şi alimentele. Au fost atacate clădiri ale ONU.

Rezoluţia face apel la respectarea dreptului internaţional, ceea ce ar duce la rezolvarea actualului conflict. Israelul este un stat prieten şi are dreptul să se apere ca stat, dar trebuie să afirmăm ferm şi să subliniem că, în acest caz, mijloacele pe care le utilizează sunt extrem de disproporţionate. Israelul trebuie să discute cu Hamas, să negocieze, pentru că metodele folosite anterior nu au dat rezultate.

Uniunea Europeană are parte de o sarcină dificilă: trebuie să găsească mecanismele care să ducă la un dialog şi înţelegere între părţi, ceea ce ar pune capăt permanent conflictului cât mai repede cu putinţă.

(1) A se vedea procesele-verbale