Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 14 ianuarie 2009 - Strasbourg

9. Furnizarea cu gaz Ucrainei şi UE de către Rusia (dezbatere)

  Președinte . - Următorul punct pe ordinea de zi sunt declarațiile Consiliului şi ale Comisiei cu privire la alimentarea cu gaze dinspre Rusia către Ucraina şi Uniunea Europeană.

  Alexandr Vondra , Președintele în exercițiu al Consiliului. − Domnule Preşedinte, membrii Consiliului doresc să mulţumească Parlamentului European pentru includerea acestui punct pe ordinea de zi a primei mini-sesiuni din acest an. Cred că sunteţi de acord cu mine când spun că preşedinţia cehă a făcut dovada unei previziuni remarcabile atunci când a declarat că securitatea alimentării cu energie reprezintă un capitol major sau o prioritate pentru mandatul nostru din acest an.

Fără îndoială, Uniunea Europeană se confruntă cu o disfuncţionalitate majoră în procesul de furnizare a gazelor, pe fondul unei dispute între Rusia şi Ucraina, respectiv între organizaţiile Gazprom şi Naftogaz. În prezent, aproximativ 30% din totalul importurilor de gaze ale Comunităţii sunt afectate de această întrerupere a furnizării. Aşadar, avem de-a face cu o situaţie la care nu am fost expuşi nici măcar în timpul Războiului Rece - întreruperea totală a furnizării de gaze, cu care ne confruntăm astăzi.

Consiliul şi Comisia Europeană au conştientizat posibila problemă. După cum deja cunoaşteţi, în urmă cu trei ani, în 2006, ne-am confruntat cu o situaţie similară, şi aceasta este mai mult sau mai puţin o situaţie recurentă anual, deoarece în fiecare an Rusia măreşte preţul la gazul pe care îl exportă ţărilor vecine, în funcţie de nivelul pieţei. Prin urmare, noi am fost extrem de vigilenţi în ceea ce priveşte gradul mare de dependenţă al Comunităţii Europene de gazul rusesc. Într-adevăr, unele state membre depind în proporţie de aproximativ 100% de gazul furnizat de Rusia.

Aş dori să subliniez în special situaţia dificilă în care se află state ca Bulgaria sau Slovacia. Acest fapt ne oferă și o explicație la problema numărul unu, și anume de ce, spre exemplu, în țările din centrul și estul Europei - oamenii îngheață de frig și această problemă ocupă primele pagini ale ziarelor. Ştiu că în unele ţări, care nu se confruntă cu această problemă la aceeaşi intensitate, situaţia este probabil diferită, cel puţin în ceea ce priveşte relaţiile publice.

De această dată, la 18 decembrie 2008 am primit o avertizare oficială din partea Rusiei prin intermediul mecanismului de avertizare rapidă UE Rusia, conform căreia ar putea surveni o problemă în cazul în care negocierile în derulare dintre Ucraina şi Rusia nu s-ar concluziona cu un acord asupra preţurilor, asupra taxelor de tranzit şi a plăţii datoriilor. Aşa că noi nu am fost luaţi prin surprindere de ceea ce s-a întâmplat, ci de amploarea şi de intensitatea acestei sistări a alimentării cu gaz.

Ca urmare, au avut loc contacte la cel mai înalt nivel încă înainte de 1 ianuarie 2009, în vederea evitării sistării furnizării. Preşedinţia cehă a monitorizat situaţia cu mult înainte de începerea anului. Personal m-am întâlnit deja la Praga cu oficialitățile ruseşti, cu două zile înainte de Ajunul Crăciunului.

Comisia a luat măsuri de precauţie adecvate pentru a urmări desfăşurarea pe parcursul perioadei de vacanţă şi, la începutul lunii ianuarie, a pus informaţiile sale la dispoziţia Grupului de Coordonare pentru Gaz. Atât înainte, cât şi după data de 1 ianuarie 2009, preşedinţia şi Comisia - lucrând în strânsă legătură cu Andris Piebalgs - au primit asigurări din partea ambilor actori implicaţi că furnizările de gaze către Uniunea Europeană nu vor fi afectate.

După cum ştiţi, preşedinţia cehă, împreună cu Comisia şi cu ajutorul câtorva state membre, a luat legătura cu companiile de gaz ucrainene şi ruseşti şi a făcut câteva deplasări pentru întâlniri cu ambele părţi.

Pe parcursul acestor contacte, nu am căutat să aducem învinuiri niciunei părţi, sau să fim părtinitori, nici măcar să acţionăm în calitate de mediatori, din moment ce această problemă reprezintă o dispută comercială. Mai degrabă, am evidenţiat pentru ambele părţi gravitatea situaţiei, punând accent pe faptul că sunt prejudiciate în mod clar atât credibilitatea şi securitatea Rusiei în calitate de ţară furnizoare, cât şi a Ucrainei, în calitate de ţară de tranzit. Pe măsură ce gravitatea situaţiei s-a accentuat, noi am acţionat şi în calitate de ,,mediator", în problema livrărilor de gaze către Comunitate - rol care a fost foarte apreciat de ambele părţi, deoarece între acestea nu mai exista comunicare deloc.

Vă rog să-mi permiteţi să fac un rezumat a ceea ce s-a întâmplat din dimineața zilei de 1 ianuarie 2009 - ziua de Anul Nou. La 1 ianuarie 2009, Rusia a anunţat că a sistat furnizarea de gaze către Ucraina, dar că menţine livrările către Uniunea Europeană la capacitate maximă. În aceeaşi zi, preşedinţia cehă şi Comisia au emis o declaraţie prin care făceau apel la ambele părţi să caute o soluţie rapidă şi să îşi onoreze obligaţiile contractuale faţă de consumatorii Uniunii Europene.

Deoarece era evident că furnizările către Uniunea Europeană începuseră să aibă de suferit, la 2 ianuarie 2009 preşedinţia cehă a emis o declaraţie oficială în numele Uniunii Europene şi la primele ore ale dimineţii aceleiaşi zile, am primit la Praga o delegaţie ucraineană condusă de Ministrul Energiei, Yuriy Prodan. Aceasta a avut în componenţă toţi participanţii la viaţa politică ucraineană, precum consilierul preşedintelui Yushchenko, reprezentanţii Naftogaz şi reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe.

La 3 ianuarie 2009, am luat prânzul la Praga împreună cu directorul Gazexport, Alexander Medvedev, şi am participat personal la ambele întâlniri. Ambele întâlniri au dezvăluit o flagrantă lipsă de transparenţă în ceea ce priveşte contractele încheiate între Gazprom şi Naftogaz şi, în special, o lipsă de încredere, ce îngreunează progresul în vederea atingerii unui acord. Variantele susţinute de ambele părţi, cu privire la anumite aspecte, erau total diferite, astfel că a fost momentul în care am început să forţăm monitorizarea.

Într-un efort de a aborda această problemă a perspectivelor divergente, s-a născut ideea unei misiuni comune pentru descoperirea faptelor, idee venită din partea preşedintelui şi a Comisiei, misiune condusă de ministrul ceh al industriei şi comerţului, Martin Říman, şi de către Matthias Ruete, directorul general al DG TRAN, idee care a primit avizul în cadrul unei sesiuni extraordinare COREPER I, pe care noi am convocat-o la 5 ianuarie 2009, prima zi lucrătoare după vacanţă.

Misiunea s-a deplasat la Kiev. S-a vizitat şi centrul de distribuţie, iar apoi, în ziua următoare, membrii misiunii s-au deplasat la Berlin pentru a se întâlni cu reprezentantul Gazprom, la 6 ianuarie 2009. Tot la 6 ianuarie 2009, deoarece alimentarea cu gaze a fost considerabil redusă la câteva state membre ale Uniunii Europene, ducând la o perturbare gravă a alimentării, preşedinţia şi Comisia au emis o declaraţie extrem de autoritară prin care li se cerea ambelor părţi să reia imediat şi necondiţionat furnizările de gaze către Uniunea Europeană. Apoi, președintele și Comisia au căutat să accelereze încheierea unui acord politic prompt între Federația Rusă și Ucraina, astfel încât furnizările de gaze să poată fi reluate fără întârziere. Problema furnizării gazelor a constituit şi subiectul de discuţie numărul unu în cadrul întâlnirii Comisiei Europene cu reprezentanţii guvernului ceh, în mod obişnuit sesiunea strategică, ce a avut loc la 7 ianuarie 2009 la Praga şi, de asemenea, a dominat primul consiliu neoficial pe care l-am organizat în Republica Cehă - întâlnirea neoficială privind afaceri generale, care s-a desfăşurat joia trecută la Praga. Din nou, plănuiam să discutăm în avans problema securităţii energiei, dar, desigur, a trebuit să reacţionăm prompt şi, astfel, am adoptat o declarație fermă a preşedinţiei în numele Uniunii Europene, care a fost aprobată în unanimitate.

Ca urmare a stagnării totale înregistrate în alimentarea cu gaze care tranzitează Ucraina, din data de 7 ianuarie 2009, cu grave consecinţe asupra acelor state membre cu posibilitate redusă de a diminua efectele întreruperii, am sporit presiunile şi, după negocieri îndelungate şi greoaie, am reuşit să convingem ambele părţi să fie de acord cu trimiterea unei echipe de monitorizare formată din experţi UE independenţi, însoţiţi de observatori ai ambelor părţi. Această echipă a avut sarcina de a asigura o monitorizare independentă a fluxului de gaze care tranzitează Ucraina către Uniunea Europeană, şi are puncte de lucru în ambele ţări. Monitorizarea a fost definită de către Rusia ca o precondiţie pentru reluarea alimentării cu gaz.

După cum aţi observat, lansarea acestei misiuni nu s-a realizat uşor. În primul rând, a trebuit depăşită rezistenţa ucrainenilor cu privire la includerea unui expert rus în misiunea de monitorizare, apoi refuzul Rusiei cu privire la anexa introdusă unilateral de către Ucraina, la acordul care a fost intermediat cu mari eforturi de către preşedinţia noastră.

După câteva deplasări întreprinse de către Prim Ministrul Topolánek la Kiev şi Moscova şi după negocieri anevoioase cu Preşedintele Yushchenko şi cu Prim Ministrul Tymoshenko, şi, de asemenea, cu Prim Ministrul Putin, la Moscova, în final acordul a fost semnat pe data de 12 ianuarie şi a creat baza legală pentru desfășurarea monitorilor, și s-a cerut ca Rusia să reia alimentarea cu gaz către Uniunea Europeană. Apoi Rusia a anunţat că furnizarea va fi reluată în data de 13 ianuarie, la ora 08.00 dimineața, dar totuși - nu știu dacă a fost 13 ianuarie sau nu - lucrurile nu s-au întâmplat așa cum ne așteptam.

Luni, 12 ianuarie, noi, președinția cehă, am convocat un Consiliu special al Miniștrilor din Energie în vederea exercitării presiunilor pentru asigurarea unei transparențe mai mari cu privire la problemele legate de tranzitare, identificarea măsurilor de atenuare pe termen scurt ,ce trebuie luate până la reluarea pe deplin a furnizărilor, precum și identificarea măsurilor pe termen mediu și lung care sunt necesare pentru a preîntâmpina în viitor consecințele unei astfel de probleme majore.

Consiliul a mai adoptat și concluziile regăsite în documentul 5165, prin care li se cerea ambelor părți să reia imediat furnizarea de gaze către Uniunea Europeană și să dezvolte soluții care să împiedice repetarea unei astfel de situații. Mai mult, în aceste concluzii, Consiliul a convenit să dezvolte urgent măsuri îmbunătățite pe termen mediu și lung cu privire, printre altele, la transparența în ceea ce privește fluxul fizic de gaz, cererea și volumul de depozitare, aranjamentele de solidaritate regională sau bilaterală, să abordeze problema lipsei interconectărilor de infrastructură energetică (care reprezintă o problemă majoră) să continue diversificarea rutelor de transport și a surselor și să abordeze aspectele financiare legate de acestea, de asemenea, prin accelerarea revizuirii Directivei privind securitatea alimentării cu gaz.

Încă o întâlnire a Grupului de coordonare pentru gaz pare acum posibilă, pentru luni, 19 ianuarie.

Consiliul Energetic, Consiliul Transporturi, Telecomunicații și Energie (TTE), vor re-analiza această chestiune la ședința planificată pentru data de 19 februarie, prin intermediul concluziilor care urmează să fie adoptate cu privire la Comunicatul Comisiei referitor la cea de-a doua revizuire strategică din domeniul energiei.

Aceste concluzii, precum și Comunicatul Comisiei vor fi discutate în cadrul întrunirii Consiliului European din luna martie, care, fără îndoială, va acorda atenția cuvenită evenimentelor din ultimele săptămâni.

Vă rog să-mi permiteți să fac câteva observații finale în această declarație introductivă. În primul rând, obiectivul cheie al președinției, în cadrul recentei dispute l-a constituit reluarea imediată a alimentării cu gaz, la capacitățile contractate. După cum știm cu toții, disputa încă nu s-a încheiat. Prin urmare, este esențial ca Uniunea Europeană să nu se amestece în neînțelegerile bilaterale dintre Gazprom și Naftogaz.

În al doilea rând, atât președintele, cât și Comisia continuă să impulsioneze ambele părți să dialogheze pentru a ajunge la un compromis, în urma căruia să poată fi reluată furnizarea de gaz către Uniunea Europeană. Din perspectiva președinției și a Comisiei, nerespectarea acordului din 12 ianuarie, fie de către Rusia, fie de către Ucraina, este inacceptabilă. Condițiile pentru reluarea furnizării - așa cum se menționează în acord - au fost îndeplinite și, ca urmare, nu există niciun motiv pentru care nu s-ar putea relua complet furnizarea.

Președinția cunoaște foarte bine numărul de probleme care încă se mențin. Acestea trebuie abordate, altfel insecuritatea privind furnizarea gazului rusesc prin Ucraina va continua.

În primul rând, există această problemă a gazului tehnic, cum că Ucraina trebuie să-și mențină operațional sistemul de tranzit. Trebuie ca ambele părți să ajungă la un acord transparent care să definească cine anume este responsabil pentru gazul tehnic și cine trebuie să plătească pentru el.

În al doilea rând, este esențial ca toate contractele dintre Rusia și Ucraina, referitoare la tarifele gazului și la taxele de tranzit să stipuleze condiții clare și obligatorii din punct de vedere legal, care să împiedice reapariția unei disfuncționalități similare. Președinția, împreună cu Comisia, au făcut apel în nenumărate rânduri la ambele părți să semneze un astfel de contract. Cu toate acestea, nici noi și nici Comisia nu intenționăm să intervenim în negocierile asupra condițiilor contractuale dintre cei doi actori comerciali.

De asemenea, președinția este conștientă de consensul pe scară largă dintre statele membre, că trebuie adoptate fără întârziere soluții pe termen scurt, mediu și lung, care să împiedice reapariția unor situații similare în viitor. Securitatea energetică reprezintă una dintre cele mai importante priorități ale președinției. Președinţia a luat conducerea în prezidarea discuției cu privire la posibilele soluții pentru capcana dependenței noastre de energie. fie Consiliul neoficial, după cum am menționat, fie sesiunea TTE-Energie. Printre problemele menționate în Concluziile Consiliului din domeniul Energiei, aș dori să menționez următoarele.

În primul rând, statele membre sunt de acord că înființarea unui mecanism de solidaritate funcțional și eficient reprezintă unul dintre fundamentele siguranței energetice a Uniunii Europene în viitor.

În al doilea rând, solidaritatea presupune interconectări ale rețelelor europene de energie, precum și îmbunătățirea infrastructurii energetice.

În al treilea rând, mărirea capacității de stocare a gazelor este crucială pentru operabilitatea mecanismului de solidaritate.

În al patrulea rând, pe baza actualei crize, președinția îndeamnă, de asemenea, la un acord privind revizuirea Directivei privind măsurile de garantare a securității alimentării cu gaze naturale, până la sfârșitul anului 2009.

Mai mult, Uniunea Europeană trebuie să își diversifice resursele de gaze și traseele de furnizare. În acest scop, preşedinţia va organiza în luna mai 2009 Summitul pentru Coridorul de Sud, prin care se așteaptă obținerea de rezultate concrete în ceea ce privește problema diversificării resurselor și a rutelor de furnizare, precum și în ceea e privește o cooperare mai strânsă cu țările din sudul Caucazului și din Asia Centrală.

Securitatea energetică a Uniunii Europene nu se poate realiza dacă o piață internă de securitate energetică nu este desăvârșită și funcțională. Așadar, președinția dorește o strânsă colaborare cu Parlamentul European pentru a ajunge la un compromis asupra celui de-al Treilea pachet energetic, la a doua lectură.

De asemenea, președinția este dispusă să continue discuțiile despre cea de-a Doua Revizuire Strategică, cu scopul de a prezenta rezultatele sale în Concluziile Consiliului, care va avea loc în primăvară.

În cele din urmă, pentru a intensifica securitatea energetică, Uniunea Europeană trebuie să consolideze mecanismul transparenței, și așa mai departe.

Comunitatea este pregătită, cred eu, pentru această situație, atât din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere tehnic. Din punct de vedere politic, președinția, împreună cu Comisia și cu alte state membre, a investit și va continua să investească un efort susținut pentru a rezolva situația. Din punct de vedere tehnic, pe parcursul acestor săptămâni, am acționat în conformitate cu Directiva privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale.

Această directivă a înființat Grupul de Coordonare pentru Gaz, care acum își demonstrează valoarea. Li se cere statelor membre să pregătească măsuri naționale de urgență pentru acest tip de situație, stabilește standardele minime pentru securitatea alimentării cu gaz a consumatorilor casnici și recomandă ca Grupul de Coordonare pentru Gaz să asigure coordonarea Comunității.

Acest mecanism a avut un efect considerabil în atenuarea efectelor crizei. Pentru a vă putea face o idee, s-a utilizat și vândut gaz din stocuri către țările învecinate și chiar către membrii Comunității Energetice, pentru producerea de electricitate s-au folosit combustibili alternativi, a crescut producția de gaz - inclusiv din surse algeriene, norvegiene și din alte surse rusești - s-au făcut livrări suplimentare de gaz către țările învecinate.

Mă opresc aici. Vă asigur că se face totul, atât la nivel politic, cât și la nivel tehnic, pentru a impulsiona negociatorii ucraineni și ruși să reia alimentarea cu gaz la capacitatea maximă contractuală către Europa și să minimizeze consecințele negative asupra cetățenilor noștri și asupra economiei, atâta timp cât este necesar. După cum știți, ne ocupăm de toate apelurile telefonice pe care le primim la Parlament, pe toată durata zilei, deoarece timpul trece și noi avem nevoie de rezultate. Dacă nu avem rezultate, în mod inevitabil vor apărea consecințe politice în relațiile noastre cu ambele țări.

  Andris Piebalgs, Membru al Comisiei. − Domnule președinte, în prezent ne confruntăm cu una dintre cele mai aspre crize energetice din istoria Europei, comparabilă cu criza petrolului pe care am avut-o în anii 70 și 80. Diferența constă în faptul că acele crize de petrol au fost înregistrate la nivel global, pe când, în mod clar, aceasta este o criză a Uniunii Europene.

Unde ne situăm astăzi? Ei bine, în ciuda promisiunilor făcute și a protocolului semnat luni, 12 ianuarie 2009, între miniștrii ruși și ucraineni, între subsemnatul și cele două companii implicate, gazul rusesc încă nu curge prin Ucraina către consumatorii Uniunii Europene.

Comisia și-a îndeplinit partea sa de înțelegere: asigurarea unei echipe europene de monitori, care să se deplaseze la locurile cheie din Rusia și Ucraina pentru a supraveghea operațiunile și pentru a raporta exactitatea lor. În 24 de ore am putut mobiliza o echipă formată din oficiali ai Comisiei și experți în industrie, iar sâmbăta trecută aceștia se aflau deja în Rusia și Ucraina pentru a permite reluarea alimentării cu gaze, de îndată ce protocolul va fi semnat.

Ieri, Rusia a reluat furnizarea de gaze către Ucraina, în cantități relativ mici, care acoperă mai puțin de o treime din debitul normal, dar a decis să folosească un punct de intrare care, conform companiei ucrainene, este greu de utilizat, și acest fapt a determinat Ucraina să sisteze transportarea. Raportul monitorilor noștri confirmă faptul că era dificil din punct de vedere tehnic (dacă nu chiar imposibil) să se asigure transportarea în aceste condiții.

Din păcate, astăzi s-a ivit aceeași situație și singura soluție este ca cele două părți să asigure deplina coordonare a operațiunilor tehnice, astfel încât volumele și punctele de intrare să fie adecvate cerințelor sistemului de transportare a gazului.

Dacă nu există coordonare ulterioară, nu va exista nici alimentare cu gaz, iar monitorii UE şi Comisia de la faţa locului, încearcă să încurajeze ambele părţi să ajungă la un acord în acest domeniu.

În acelaşi timp, eu nu ţin partea nimănui. Nu doresc să aduc învinuiri niciunei dintre părţi. Dar este extrem de clar faptul că ambele părți și-au pierdut reputația ca parteneri energetici de încredere ai Uniunii Europene.

(Aplauze)

Revenind la evenimentele petrecute luna trecută, doresc să precizez că Uniunea Europeană a reacţionat prompt, şi-a făcut auzite îngrijorările, iar ambele părţi au fost în mod constant îndemnate de către cei mai înalţi lideri politici să reia imediat furnizările şi să îşi îndeplinească obligaţiile.

În timpul contactelor obişnuite pe care le-am avut cu ambele părţi pe parcursul anilor, cunoscând din experienţele anterioare că, de obicei, înţelegerile se încheie în noaptea dintre 31 decembrie spre 1 ianuarie, noi le-am reamintit mereu: „Vă rugăm să găsiţi o soluţie la problemele bilaterale legate de alimentarea cu gaze, deoarece afectează tranzitul nostru.”

Ei bine, din nefericire, acest lucru nu s-a întâmplat. Știm unde ne aflăm astăzi, în ciuda tuturor acestor eforturi și eu cred cu tărie că soluția este în mâinile celor două părți. Dar doresc acestea o soluție? Președinția și Comisia au făcut și încă mai fac apel la Rusia și Ucraina să reia imediat alimentarea cu gaz. Noi ne-am îndeplinit rolul nostru. Putem într-adevăr să dăm un răspuns despre unde se duce gazul: nici un metru cub de gaz nu se îndreaptă într-o altă direcţie, fără ştirea noastră. Consider că măsurile pe care le-am luat sunt suficiente.

Dar în cazul în care ambele părţi spun că este nevoie de alte câteva măsuri, noi suntem gata să luam acest lucru în considerare, deoarece constat şi lipsa unei coordonări şi a contactelor dintre cele două părţi.

Aceasta este criza imediată. Ce urmează? Ştiu că orice soluţie pe care o vom găsi acum este temporară, astfel că pentru a reface credibilitatea acestei rute de transport, vom avea nevoie de o soluţie de durată; astfel că, fără îndoială, contactele dintre aceste părţi vor continua pe durata preşedinţiei cehe, dar vor trebui, din păcate, să continue şi pe durata preşedinţiei suedeze.

Însă cred că noi am furnizat răspunsurile pentru securitatea furnizării cu gaze în cea de-a doua revizuire strategică a politicii energetice, prin munca depusă de Parlament şi de Consiliu asupra pachetului legislativ energie-schimbări climatice. Acestea sunt soluţiile furnizate, iar noi nu putem conta pe furnizorii externi care, din nefericire, nu îşi onorează obligaţiile contractuale şi care nu ţin seama de interesele consumatorilor.

Dar, aș dori să accentuez în special două probleme care ar trebui abordate imediat:

Una dintre acestea este lipsa interconexiunii. Da, a existat solidaritate, dar în multe cazuri a fost împiedicată de lipsa unei infrastructuri suficiente pentru furnizarea gazelor de la facilitățile de stocare care există acolo către locurile unde se înregistrează o nevoie acută de gaze. Cred că dezbaterea asupra planului de recuperare, unde se menționează și problema infrastructurii, este într-adevăr un bun instrument de a aborda aceste zone, deoarece nu întotdeauna există suficient interes comercial pentru asigurarea acestui tip de intervenție.

În al doilea rând, categoric am ratat oportunitatea pe care am avut-o în anul 2004 când am discutat Directiva privind siguranța alimentării cu gaze. Instrumentul pregătit a fost unul slab și nu a întrunit nevoile curente. Noi am pregătit și vom supune, în scurt timp, noua propunere referitoare la Directiva privind siguranța alimentării cu gaze; în prezent se efectuează evaluarea impactului, iar în săptămânile următoare o vom avea aici în Parlament.

Cred că trebuie să reacţionăm imediat şi să găsim mecanisme comunitare coordonate pentru a răspunde acestui tip de criză.

Președinția a lucrat foarte intens și aș dori să felicit președinția pentru preluarea conducerii, cu ajutorul deplin al Comisiei. Cred că în această perioadă dificilă, Uniunea Europeană a dovedit că vorbește într-un singur glas. Uniunea Europeană este condusă de președinție și sprijinită de către Comisie.

Dar, de asemenea, întâmpin cu bucurie toate activitățile pe care le întreprinde Parlamentul European, deoarece Parlamentul constituie baza pentru un acord. Dacă cele două părți nu discută la nivel guvernamental, dacă firmele încearcă să se joace, atunci ce anume ar putea asigura stabilitatea politică? Vasta bază politică din Ucraina și Rusia este cea care vorbește laolaltă, și aș dori să-i mulțumesc domnului Saryusz-Wolski pentru activitățile sale în asigurarea acestui schimb de puncte de vedere, și, de asemenea, Președintelui Pöttering, care a participat la concilierea ambelor părți. Soluția este atât de simplă, dacă acestea ar comunica reciproc.

Așadar, cred ca acestea au fost activități extrem de importante și eu sper că după întâlnirea de astăzi din Parlament - deoarece este urmărită de ambele părți - vor exista încurajări pentru rezolvarea problemei. Partea cea mai afectată este partea care nu este responsabilă pentru această criză, partea care a intrat pentru a facilita problemele. iar această facilitare îi costă bani pe contribuabilii și consumatorii europeni.

Deci, consider că este timpul ca gazul să curgă din nou către Uniunea Europeană, în condiții stabile.

PREȘEDINTE: DL ONESTA
Vicepreședinte

  Jacek Saryusz-Wolski, în numele Grupului PPE-DE. - Domnule președinte, această problemă majoră în alimentarea cu gaze este una dramatică pentru cetățenii europeni, pentru industriile europene și pentru locurile de muncă europene, și ea apare pe fundalul crizei economice. La viitoarele alegeri europene, noi, parlamentarii acestei Camere, va trebui să răspundem întrebărilor referitoare la ce am întreprins noi pentru a ne apăra industriile, locurile de muncă și cetățenii.

Contrar câtorva opinii inițiale, problema are legătură cu entitățile multilaterale și politice și nu este de natură bilaterală sau comercială. Acum trei ani, când am fost martorii primei crize de gaze ca urmare a sistării de către Rusia a alimentării cu energie, Europa a realizat cât este de vulnerabilă și care îi sunt limitele. Abia atunci a devenit clar faptul că avem nevoie de o politică externă comună UE referitoare la energie.

Grupul nostru, PPE-DE, a sprijinit această idee încă de la început. Grupul nostru a luat conducerea solicitând un raport din proprie-inițiativă referitor la o politică externă europeană comună cu privire la problema energiei, pe care am avut onoarea sa-l prezint acestei Camere în luna septembrie 2007 și care a fost sprijinit în unanimitate de către toate grupările politice și adoptat aproape în unanimitate.

Acesta făcea apel la o strategie cuprinzătoare, care să conțină și o hartă exactă cu trasee, în vederea adoptării unei politici externe europene comune, recomandând și un număr de acțiuni ce trebuie întreprinse: pe termen scurt, mecanisme de solidaritate, unitate în apărarea intereselor noastre, o diplomație mai eficientă în domeniul energetic; și, pe termen mediu, diversificare, inclusiv gazoductul Nabucco, stocare, investiții și interconexiuni.

Unele dintre recomandările noastre au fost abordate - deși tardiv - în cea de-a doua revizuire strategică a Comisiei asupra politicii energetice. Noi întâmpinăm cu bucurie acest lucru, precum și eforturile președinției cehe de a soluționa criza actuală și de a media între cele două părți.

Cu toate acestea însă, acest lucru nu este suficient dacă trebuie să evităm situații similare pe viitor, și asta s-ar putea întâmpla numai dacă ne echipăm cu o reală politică europeană comună pentru garantarea securității alimentării cu energie și dacă suntem solidari, ceea ar oferi soluții de durată, sistemice și sustenabile. Aceasta presupune ponderea combinată a statelor membre, reprezentate de către Comisia Europeană, în negocieri, și o singura voce UE în fața țărilor noastre partenere, fie ele țări producătoare sau de tranzit. Între timp, am putea lua în considerare posibilitatea cumpărării gazelor direct din Rusia, la granița ruso-ucraineană.

Eu am două întrebări pentru Președintele în exercițiu și pentru Comisie. Domnule comisar Piebalgs și domnule Prim Ministru Adjunct Vondra, puteți să prezentați mai detaliat modul în care poate interveni Uniunea Europeană, asumându-și răspunderea alături de Ucraina pentru tranzit? A doua întrebare, ce instrumente de presiune deține Uniunea Europeană? Ce acțiuni am putea întreprinde ca replică? Grupul nostru ar dori ca președinția și Comisia să întreprindă acțiuni și măsuri prompte și radicale față de partenerii noștri energetici, Rusia și Ucraina, pentru reluarea alimentării cu gaze. Grupul nostru va solicita Parlamentului să se implice îndeaproape și în mod permanent, chiar și în timpul campaniei electorale, până la alegeri. Doresc să vă informez că noi am stabilit un grup de contact între Parlamentul European, Parlamentul rus și cel ucrainean.

  Hannes Swoboda, în numele grupului PSE. - (DE) Domnule președinte, grupul pe care-l reprezint cere înființarea unui comitet temporar, potrivit Regulamentului 175, în vederea găsirii răspunsurilor la multe dintre aceste întrebări, pe care le-a ridicat și domnul Saryusz-Wolski. cu alte cuvinte, să ne alăturam Comisiei și Consiliului, bineînțeles, pentru a ajunge la concluziile corecte - pe care sperăm să le putem găsi împreună - privitor la aceasta situație, până la sesiunea parțială din luna mai.

Discuțiile pe care le-am purtat cu reprezentanții Gazprom și Naftogaz - adică, Rusia și Ucraina - au confirmat impresia noastră că ambele părți se comportă iresponsabil. Pot să reafirm cu certitudine ceea ce a spus comisarul Piebalgs: în momentul de față, niciuna dintre părți nu acționează în mod responsabil, și nici ca partener responsabil al Uniunii Europene. Acest fapt trebuie să aibă consecințele de rigoare.

Cu tot sprijinul meu față de inițiativele întreprinse, trebuie să spun că noi cunoșteam de ceva timp că Ucraina refuză să construiască stațiile de monitorizare promise. banii furnizați de către Uniunea Europeană rămân neutilizați, iar noi nu am reacționat. De asemenea, noi știam cel puțin de două luni că nu s-a ajuns la un acord până la termenul de 1 noiembrie, care fusese stabilit la începutul lunii octombrie. În opinia mea, data de 18 decembrie a fost poate un pic prea târzie. Comisia ar fi trebuit să facă mai multe pentru a fi pregătită în eventualitatea a ceea ce ar putea fi mai rău, și ar fi trebuit să le spună și statelor membre ce era posibil să se întâmple. Este adevărat că s-a dat dovadă de multă solidaritate, dar mă așteptam să se prevadă posibilitatea apariției unor evenimente negative, ca acesta.

Totuși, ceea ce este important acum, nu este să găsim vinovații - nu aceasta este intenția mea - ci doar să tragem cele mai potrivite concluzii, pentru a fi mai bine pregătiți data viitoare. sau, mai degrabă - desigur, mult mai important - să putem împiedica reapariția unei astfel de situații.

Trebuie să adaug, domnule Comisar, că, probabil, noi am pierdut puțin prea mult timp discutând problema liberalizării și problema piețelor - în special în sectorul gazelor naturale, după cum bine știți. Acest lucru nu ne-a ajutat deloc și, firește, nu ne ajută nici acum. Așa cum am indicat întotdeauna, sectorul gazelor naturale este neobișnuit, este pângărit de politică - s-ar putea spune cu hotărâre - și nu are rost să ridicăm problema liberalizării sectorului gazelor naturale la principiul suprem, atâta timp cât încât avem Ucraina și Rusia, care se joacă pe această temă din punct de vedere politic. Avem nevoie de o linie comună de comunicare în această privință și acest lucru trebuie demonstrat la fel de puternic.

Sunt de acord cu multe din cele ce s-au discutat aici. Avem nevoie de mai multe conducte; suntem de acord cu faptul că un proiect foarte important îl constituie gazoductul Nabucco. Chiar dumneavoastră ați menționat gazoductul trans-saharian, căruia trebuie să îi acordăm atenție. Aceste lucruri nu se vor întâmpla peste noapte, însă semnalele trebuie emise. Avem nevoie de mai mulţi interconectori și de mai multe interconexiuni. Însă, nici acestea nu vor apărea din senin. Să nu credeți că piața se va îngriji de aceasta, pentru că nu o va face, de vreme ce nu are niciun interes să o facă. În definitiv, acestea sunt niște investiții care nu vor genera profit imediat, ci sunt făcute astfel încât să existe o rezervă. Bineînțeles, același lucru se aplică și în cazul rezervelor de gaze. Este de neacceptat ca multe țări să aibă puține sau să nu aibă deloc rezerve de gaz, sau chiar să refuze să notifice Comisia despre astfel de rezerve. În această privință trebuie să adoptăm o cauză comună.

Cu toată critica mea asupra detaliilor, aceasta Camera și Comisia trebuie într-adevăr să facă apel la câteva state membre pentru a le cere să urmărească o politică energetică europeană de lungă durată. Sunt de acord cu dl Saryusz-Wolski asupra următorului punct: într-adevăr, am lansat un apel comun, însă am primit prea puțin sprijin din partea Consiliului - sau mai degrabă din partea statelor membre. Dacă ne dorim asta, solicit să dezvoltăm o strategie comună asupra acestei probleme până în luna mai - când va avea loc ultima noastră sesiune. Până la urmă, este de neacceptat ca acest Parlament să intre în pauză sau în alegeri fără ca noi să fi tras concluziile de rigoare de pe urma acestor evenimente tragice - să sperăm că împreună.

  István Szent-Iványi, în numele grupului ALDE. - (HU) În momentul de față noi avem un acord și multe promisiuni, dar încă nu avem gaz. De ajuns cu asta! Nu putem permite ca Europa să fie o victimă nevinovată a unui joc de putere cinic. Dacă alimentarea cu gaz nu va fi reluată imediat, acest lucru trebuie să aibă consecințe clare și decisive. Nu putem tolera o situație în care milioane de europeni sunt lăsați fără căldură, nu putem tolera punerea în pericol a câtorva sute de mii de locuri de muncă.

Până acum, Europa a evitat conflictele cu țările implicate și a făcut concesii și gesturi politice. Această politică a eșuat. Noi, Liberalii, cerem de multă vreme reducerea semnificativă a gradului nostru de dependență, de dependență energetică față de Rusia.

Lecția clară a acestei crize este că gazoductul Nabucco trebuie să devină o alternativă reală, și, ca urmare, trebuie să i se aloce sprijin financiar. Trebuie să creăm o politică energetică comună, bazată pe o mai mare solidaritate între statele membre, cu o mai bună coordonare și prin unirea rețelelor. Trebuie să accelerăm dezvoltarea surselor de energie alternativă și regenerabilă și să îmbunătățim eficacitatea energetică.

Totuși, acest lucru ne va rezolva problemele numai pe termen mediu și lung, și astfel trebuie să le amintim cu fermitate autorităților de la Kiev și Moscova să-și îndeplinească angajamentele internaționale și să anunțăm că în măsura în care acest lucru nu se realizează, vor apărea consecințe care vor afecta toate aspectele relațiilor noastre bilaterale.

Rusia trebuie să demonstreze că acționează cu bună credință și că face tot ce-i stă în putere să se asigure ca alimentarea cu gaze va fi reluată fără întârziere. De asemenea, Ucrainei trebuie să i se atragă atenția că deși în prezent plătește un preț politic pentru gazele naturale, care este mai mic decât prețul pieței, acest preț de fapt îi costă mai mult decât prețul pieței, deoarece mărește vulnerabilitatea Ucrainei și susceptibilitatea de șantaj.

Acum, Uniunea Europeană este supusă unui test și în fața cetățenilor ei. Este ea capabilă să le apere în mod eficient interesele? Dacă pică acest test, atunci Europa nu are niciun viitor real, dar dacă reușește, atunci poate privi cu optimism spre viitor.

  Hanna Foltyn-Kubicka, în numele grupului UEN. - (PL) Domnule președinte, criza gazelor naturale din Europa este una permanentă și mult mai profundă decât este ea prezentată de către elitele politice europene. Trebuie să accentuăm foarte mult faptul că aceasta nu are numai un caracter pur economic. Este, mai presus de toate, o criză politică, bazată pe neajutorarea Europei în fața politicii agresive a lui Putin.

Să nu ne amăgim singuri - Rusia nu se încurcă în câțiva dolari. Fundalul evenimentelor din ultimele zile a constat în acțiunile agresive ale Kremlinului, care speră să-și extindă controlul în regiunea de sud-est a Europei. Ucraina reprezintă o importanță strategică pentru ruși, nu numai datorită faptului că o conductă de gaze către Europa trece prin teritoriul său, ci datorită faptului că flota rusească din Marea Neagră este oprită la Sebastopol. Concesiunea acestei baze expiră la sfârșitul anului 2017, dar puțini sunt aceia care cred ca rușii vor pleca de bună-voie din Crimeea. Revendicările Gazpromului sunt susținute de întregul aparat politic și militar de la Kremlin, care are ca scop discreditarea și slăbirea guvernului ucrainean și îngenunchierea Ucrainei. Din nefericire, atitudinea pasivă a Europei l-a ajutat pe Putin să se apropie de acest țel.

  Rebecca Harms, în numele grupului Verts/ALE. - (DE) Domnule președinte, și eu doresc să încep prin a spune că Republica Cehă a avut un început foarte greu la Președinția Consiliului și că, în legătură cu această nouă criză a gazelor naturale, nu ar fi putut face mai mult pe parcursul recentelor săptămâni, pentru a îndrepta lipsa clarificărilor în probleme de politică europeană externă în domeniul energiei, care s-au înregistrat în anii anteriori.

Cu toții vedem acum o demonstrație cum că expresia adeseori citată "politică externă în domeniul energiei" înseamnă o strategie comună care nu există în Europa. Dincolo de această dezbatere despre gazul rusesc, europenii trebuie să răspundă în comun la întrebarea referitoare la ce fel de relație își doresc să aibă în viitor cu Rusia. Gazul este doar unul dintre aspecte, comerțul cu materii prime este doar un aspect, însă noi vorbim despre relația fundamentală a Uniunii Europene cu cel mai mare vecin al său din partea de est a continentului, și acest lucru trebuie lămurit.

În același timp, trebuie lămurit modul în care Uniunea Europeană intenționează să trateze în viitor cu țările care încă oscilează între Rusia și Uniunea Europeană. După părerea mea, am fi putut de fapt să prevedem ceea ce s-a întâmplat acum în Ucraina. Nu este nicio surpriză pentru nimeni familiarizat cu situația Ucrainei că nu numai Gazprom și statul rus, dar chiar și Ucraina amestecă interesele politice cu cele economice. cea mai mare ameninţare cu care se confruntă Ucraina în prezent este aceea că interesele anumitor actori politici ar putea avea acum ca rezultat pierderea relațiilor mai apropiate, precum și reputația în rândul Uniunii Europene, pe care țara le-a câștigat. Criticile care au fost îndreptate către figurile competente din Rusia, pe parcursul acestei dispute, sunt cel puţin egale pentru Naftogaz, RosUkrEnergo, pentru cei responsabili şi pentru Guvernul ucrainean.

Aceasta este mult mai mult decât o simplă dispută comercială şi eu cred că Preşedinţia cehă ne-a cârmuit bine în ultimele câteva zile. Sper că planurile pe care domnul Comisar ni le-a prezentat îşi vor arăta roadele. Aş dori să felicit Comisia pentru poziţia sa clară cu privire la încercarea nepotrivită de reconectare a reactorului de mare risc Bohunice la reţeaua electrică. Acest lucru nu ar ajuta, ci, mai degrabă ar constitui o încălcare a dreptului comunitar, de data aceasta din interiorul Uniunii Europene.

  Esko Seppänen, în numele grupului GUE/NGL. - (FI) Domnule preşedinte, domnilor Comisari, domnule Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, Comisia a preluat rolul de mediator în disputa legată de gazele naturale, intervenită între Rusia şi Ucraina şi a făcut tot ce a fost posibil pentru începerea furnizărilor.

Nu mi-a stat în obicei să laud Comisia, dar, în numele grupului pe care-l reprezint, aş dori acum să aduc mulţumiri. A acţionat nu ca un judecător, ci ca un doctor; totuşi, nu ca un chirurg, ci mai degrabă ca un psihiatru. Acum este nevoie de astfel de oameni.

Unii suferă de frig prin alte zone ale Europei, pe când în Ucraina, Preşedintele şi Primul Ministru se angajează într-o luptă a puterii. Date fiind aceste circumstanţe, propunerea de ieri a domnului Saryusz Wolski, Preşedintele Comitetului de Afaceri Externe, conform căreia Uniunea Europeană trebuie să introducă sancţiuni pentru a garanta alimentarea cu gaz, este iresponsabilă. Ar trebui să admitem ca Uniunea Europeană să pornească un boicot împotriva gazului rusesc? Desigur, Polonia ar face din asta un exemplu pentru ceilalţi şi ar refuza gazul rusesc.

Grupul nostru speră că în continuare Comisia va media în mod activ pentru a aduce armonia.

  Gerard Batten, în numele Grupului IND/DEM. - Domnule preşedinte, citez dintr-un discurs ţinut pe această temă de către colegul meu, Godfrey Bloom, în data de 25 octombrie 2006: "Gândul, ideea sau conceptul că rezervele de energie ale Regatului Unit ar putea fi controlate printr-un fel de aranjament cu un gangster ca Putin este absolut ridicol. Este o nebunie absolută să te aştepţi la ceva de pe urma unei hârtii semnate de Putin. Acest om este un gangster."

Domnul Putin face acum ceea ce ar face orice gangster competent - sistează furnizarea şi forţează preţurile. Europa se va confrunta cu două opţiuni: să fie pregătită să plătească mult, mult mai mult pentru o alimentare precară cu gaz din Rusia, sau să găsească furnizori alternativi, dacă este posibil. Regatul Unit trebuie să se asigure că rezervele sale de gaz care sunt pe terminate sunt păstrate ca resurse naţionale şi nu va permite ca acestea să devină resurse comune pentru Uniunea Europeană. De asemenea, trebuie să demarăm un program de construire de noi centrale de energie nucleară.

  Jana Bobošíková (NI). - (CS) Doamnelor şi domnilor, în ciuda tuturor eforturilor actuale întreprinse de Consiliul European şi de Comisie, unele state membre rămân nealimentate cu gaz rusesc, economiile lor sunt în pericol şi oamenilor le este teama că vor îngheţa. Acesta este un preţ mare de plătit pentru politica externă mioapă a Uniunii Europene, din domeniul energetic. Şi, din nefericire, este plătit de către cei mai slabi.

Doamnelor şi domnilor, conductele goale de gaze, întreruperea producţiei şi școlile reci sunt prețul unei rusofobii inutile care este protejată de acei membri ai Uniunii care s-au opus reluării negocierilor cu Rusia, privind parteneriatul strategic. Este preţul sprijinului nostru lipsit de spirit critic pentru segmentul portocaliu din spectrul politic ucrainean şi pentru încercarea de a gestiona de la Bruxelles politica din Europa de Est. Este preţul respingerii noastre fanatice a ideii de energie nucleară. Mai mult, este prețul eforturilor îndelungate de a ne amesteca în politicile naţionale din domeniul energetic din cadrul statelor membre. Ce sfaturi i-ați da Prim Ministrului slovac Fico, care se confruntă acum cu o "Alegere a Sofiei"? În timp ce temperaturile sunt de minus 20 de grade și gazul din est a încetat să mai curgă, Comisia de la Bruxelles ameninţă să sancţioneze Slovacia dacă aceasta redeschide centrală nucleară din Jaslovské Bohunice. Trebuie, într-adevăr, să stăm deoparte în timp ce fabricile se prăbușesc și oamenii îngheață în cele 20 de zile de rezerve care îi mai rămân Slovaciei?

Doamnelor şi domnilor, acum realizăm importanța autonomiei energetice pentru fiecare stat din Uniunea Europeană. Cât de plăcut este să ai o cămașă autohtonă călduroasă, în loc de un palton uzat care provine din Uniunea Europeană. Trebuie să ne învățăm lecțiile din asta și să evităm transferul puterilor aferente domeniului energetic la Bruxelles, așa cum s-a încercat prin Tratatul de la Lisabona.

  Giles Chichester (PPE-DE). - Domnule președinte, este aproape straniu cum istoria se repetă atunci când vine vorba despre întreruperea alimentării cu gaze prin Ucraina, în această perioadă a anului. Cu toate acestea, nu ar trebui să ne mirăm, căci care ar fi momentul cel mai prielnic pentru atragerea atenției oamenilor, dacă nu în anotimpul rece?

Nu este greu să ne dăm seama de intențiile Rusiei, însă eu am fost în special bulversat de ideea vehiculată în presă cum că Gazprom trebuie urgent să încheie o înțelegere pe bază preţurilor mai mari la gaze, legate de creșterea de anul trecut a prețului petrolului, înainte ca aceste prețuri la gaze să scadă ca urmare a scăderii prețului petrolului.

Oricum ar fi, implicațiile rămân aceleași ca și cele de acum trei ani. Statele membre ale Uniunii Europene riscă o supra-dependență față de importurile de gaze naturale de la un furnizor dominant. Nu mai este suficient să spunem că avem nevoie de gazul rusesc și că ei au nevoie de moneda noastră puternică, astfel încât schimbul este sigur. Trebuie să acționăm pentru a garanta securitatea alimentării cu gaze naturale.

Statele membre trebuie să înghită în sec și să fie pregătite să plătească pentru facilităţi de depozitare corespunzătoare pentru gaze, ca și pentru stocurile de gaze. S-ar putea începe prin a conveni asupra a ceea ce înseamnă exact o rezervă rezonabilă - rezervele sunt necesare pentru câte zile anume? Diversificarea furnizării este, evident, un alt pas care trebuie făcut și construirea terminalelor de gaze naturale lichefiate (LNG) în jurul Europei constituie un exemplu bun. Pare logic să privim proiectele Nord Stream și gazoductul Nabucco dintr-o perspectivă mai favorabilă. Trebuie să ne redublăm eforturile pentru a îmbunătăți eficacitatea și pentru a spori conservarea energiei din consumul de energie - atât în uzul industrial, cât și în consumul casnic. Trebuie făcute economii enorme.

Mai presus de toate, trebuie să ne reechilibrăm combinația de energii, ținând cont de dublul obiectiv, și anume acela al garantării securității alimentării cu gaze și cel al politicii schimbării climatice. Prin mărirea cotei de electricitate din energie regenerabilă, nucleară și din tehnologia clean coal, putem să le realizăm pe ambele, dar fiecare dintre aceste opțiuni necesită timp, iar, până atunci noi trebuie să abordăm urgent problema îmbunătățirii eficacității energetice, punând-ne imaginația la contribuție.

  Jan Marinus Wiersma (PSE). - (NL) Domnule președinte, eu pot să aprob opinia multor colegi membri. Ceea ce s-a întâmplat pe parcursul ultimelor săptămâni a stârnit o mare surpriză. Chiar ieri am fost extrem de iritat când i-am ascultat pe omologii ruși și ucraineni declarând că în mod cert, vina nu le aparține. Primim în mod constant informații contradictorii despre ceea ce se întâmplă cu adevărat. Auzim o versiune, apoi alta și este foarte greu pentru noi, Membrii Parlamentului European, să descoperim faptele exacte. Sperăm ca aceste confuzii să se clarifice în următoarele zile și că, așa cum ni s-a promis, gazul va curge din nou.

În cazul în care gazul va curge din nou, asta înseamnă că ne vom întoarce la treabă ca de obicei? Nu prea cred. În anul 2006 s-a întâmplat același lucru, dar atunci impactul asupra Uniunii Europene a fost mult mai puțin grav; motivul conflictului dintre Moscova și Kiev la acea vreme a fost prețul gazului, având ca rezultat întreruperea alimentării cu gaz a Europei. Am avertizat la acea vreme că există riscul repetării situației, și acum asta se întâmplă. Știm că problema alimentării cu gaze se renegociază în fiecare an, deoarece Ucraina și Rusia lucrează pe bază de contracte anuale. Abia luna trecută, când criza a reizbucnit, Uniunea Europeană a trecut la acțiune. Multe dintre lucrurile pe care deja le-am discutat în anul 2006 nu s-au concretizat în niciun fel. Chiar și atunci știam că depindeam prea mult de o singură conductă care distribuie aproape 80% din volumul de gaz printr-o singură țară. Chiar și atunci s-a discutat necesitatea traseelor alternative pentru alimentarea cu gaze naturale, ca o problema de urgență. Chiar și atunci era clar că nu eram absolut siguri dacă ne putem ajuta reciproc în calitate de țări ale Uniunii Europene în cazul apariției unor probleme în anumite țări, după cum este în prezent cazul Bulgariei, al Slovaciei și al unui număr de alte țări. În ultimii ani s-a făcut foarte puțin în acest sens. În ultimele săptămâni s-a văzut clar cât este de greu să pui laolaltă un mecanism cu ajutorul căruia să ne putem ajuta reciproc.

Confruntarea dintre Rusia și Ucraina le-a afectat nu numai pe ele însele, ci și reputația fiecăreia. După părerea mea, în primul rând nu noi trebuie să aducem învinuiri uneia sau alteia dintre țări. Ceea ce este clar este că ambele țări conştientizează prea puțin atunci când vine vorba de principiul prieteniei față de client. De fapt, acum ei le aduc prejudicii majore celor mai mari clienți ai lor. Noi suntem unul dintre clienții buni ai Rusiei, plătim pentru această conductă care trece prin Ucraina, ne plătim facturile la timp și plătim prețuri globale pentru gaz. Sunt de părere că acesta este un argument care trebuie repetat de cât mai multe ori ambelor părți.

Această situație ridică într-adevăr o mulțime de întrebări. Cum rămâne cu conflictul de interese din sectorul gazelor naturale din Rusia, cu influența Kremlinului asupra Grazpromului? Întâmplarea face să cunosc ceva mai multe lucruri despre Ucraina și știu din experiență că afacerile cu gaze naturale în această țară sunt foarte dubioase. Cred că trebuie să analizăm în detaliu un număr mare de aspecte. Asemenea domnului Swoboda, sunt în favoarea unei anchete parlamentare despre cum s-a ajuns la această situație, despre ce nu a reușit Uniunea Europeană din ceea ce ar fi trebuit să facă în ultimii ani și despre modul exact în care sunt stabilite aceste sectoare de gaze din Ucraina și Rusia, pentru ca să putem preveni o situație similară pe viitor, sau pentru a înțelege mai bine ceea ce se întâmplă în acest moment.

  Janusz Onyszkiewicz (ALDE). - (PL) Domnule președinte, domnule Președinte în exerciţiu, domnule Comisar, în acordul semnat anul trecut în luna octombrie, premierul ucrainean Yulia Timoshenko și Vladimir Putin și-au declarat disponibilitatea de a trece la prețurile mondiale pentru transmiterea și stocarea gazelor naturale, peste trei ani. Acest acord a fost întărit de un acord oficial încheiat între Gazprom și compania ucraineană Naftogaz.

Cu toate acestea, Gazprom a emis recent o solicitare pentru o creştere uriaşă a preţului la niveluri irealiste. Acest tip de şantaj este posibil deoarece Gazprom deţine monopolul asupra Ucrainei. Multe ţări din Uniunea Europeană se află într-o situaţie similară. Aceasta înseamnă că, spre deosebire de piaţa petrolului, în Europa nu există o piaţă liberă pentru gazele naturale.

În Statele Unite, preţul pentru gazele naturale a scăzut de curând la 198 dolari US per 1000 m.c., în timp ce Gazprom cere Ucrainei 450 dolari US. Această situaţie trebuie schimbată prin diversificarea furnizorilor de gaz şi prin construirea unei reţele de transmisie în interiorul Uniunii Europene şi printre ţările vecine astfel încât, ca şi în cazul petrolului, să existe o piaţă pan-europeană a gazelor naturale, care va limita posibilitatea şantajului monopolist al preţurilor.

  Marcin Libicki (UEN). - (PL) Domnule preşedinte, această criza a gazelor naturale arată cât de important este ca Uniunea Europeană să vorbească într-un singur glas în problema alimentarii cu gaze, în special în ceea ce priveşte alimentarea cu gaze din partea Rusiei, care nu este un partener şi un furnizor de încredere.

În luna iulie, anul trecut, Parlamentul European a adoptat un raport al Comitetului asupra Petiţiilor pe care eu le-am iniţiat, în care se menţiona clar că problema alimentării Europei cu energie şi cu gaze naturale nu este o problemă pentru relaţii bilaterale. Pe acea vreme, problema a constituit-o conducta nordică de gaze din Rusia până în Germania. Fac acum apel la Comisie, precum şi la Preşedinţie, să se asigure că Uniunea Europeană vorbeşte într-un singur glas, şi că aceasta poate fi considerată o problemă care ţine mai degrabă de relaţiile UE-Rusia, decât de relaţiile bilaterale. Solicit implementarea tuturor cerinţelor cuprinse în raportul din 8 iulie anul trecut, care menţiona că Uniunea Europeană trebuie integrată complet şi cu desăvârşire.

  Bernard Wojciechowski (IND/DEM). - (PL) Domnule președinte, câţiva politicieni au discutat in dezbaterea problemei gazului, dintr-o latura sau alta a conflictului. Cu toate acestea, noi nu cunoaștem realitatea situației. Observatorii Uniunii Europene sunt neajutorați. Știm cu toții că aveam de-a face cu organizaţii neserioase.

Situaţia demonstrează si politica deficitara a Uniunii Europene in domeniul energetic. Ideile alternative, cum ar fi construirea de centrale energetice nucleare, nu sunt deloc sprijinite. Folosirea cărbunelui se opune condiţiilor ecologice de mediu. Am ajuns intr-o situaţie in care singura alternativa a fost aceea de a face Europa Centrala sa depindă de Est, aici fiind cazul Slovaciei.

  Irena Belohorská (NI). – (SK) Referitor la conflictul ucraineano-rus cu privire la problema alimentarii cu gaze, in calitate de Membru al Parlamentului European, care reprezintă cetăţenii Republicii Slovacia, as dori sa atrag atenția Uniunii Europene asupra faptului ca acest conflict de interese afectează nu numai cele doua părți care se învinuiesc reciproc pentru aceasta, ci si o terța parte ai cărei cetățeni devin victime, deoarece încă nu exista nicio perspectiva a livrării gazului rusesc prin Ucraina.

Slovacia nu beneficiază de gaze de opt zile si, cu restricțiile actuale de urgența impuse asupra industriilor si companiilor care operează in regim de criza, putem menține furnizarea numai pentru unsprezece zile. Din nou gazul Slovaciei este blocat undeva intre cele doua părți aflate in conflict. Pe scurt, doua părți - doua adevăruri, dar gaz deloc.

Dați-mi voie sa va informez ca astăzi, la orele 11.45, Prim Ministrul ucrainean Timoshenko a respins solicitarea Slovaciei de a relua alimentarea cu gaze naturale, explicând ca: 'Ucraina nu are gaz suficient, noi nu avem rezervele noastre proprii si nici voi nu veți avea'. As dori sa accentuez faptul ca din cauza dependentei noastre de gazul rusesc si din cauza imposibilității redeschiderii centralei atomo-nucleare V1 de la Jaslovské Bohunice, securitatea energetica a Republicii Slovacia este din ce in ce mai mult amenințata.

Domnule Comisar, vă mulțumesc pentru propunerile si eforturile dumneavoastră in găsirea unei soluții. Știu o măsura pe care o puteți lua - suspendați contribuțiile către Ucraina, ca parte iresponsabila.

  Herbert Reul (PPE-DE). - (DE) Domnule preşedinte, doamnelor și domnilor, după cum știm, aceasta este o situație dramatică. Acțiunile Rusiei și Ucrainei sunt iresponsabile. De asemenea, trebuie spus ca si Comisia este de învinuit in aceea ca am fost destul de lenți in a acționa, deși este, de asemenea, adevărat ca domnul Comisar Piebalgs a abordat acest aspect in mod excelent in ultimele zile. Ideea formarii unei echipe de experți a fost una excelenta si cred ca domnia sa merita mulțumiri pentru evenimentele din aceste zile.

Totuși, tot acum este si timpul sa punem întrebarea de ce reacțiile noastre la astfel de evenimente au întotdeauna un caracter pe termen scurt. De cate ori a atras Rusia atenția in aceasta privința? Cu siguranța nu este pentru prima data. Am văzut acum ca alimentarea cu gaze se întrerupe periodic de câţiva ani, așa ca trebuie sa ne întrebam daca noi - Parlamentul European si instituțiile europene - am făcut intr-adevăr destul pentru problema securității alimentarii cu gaze, sau daca oare nu cumva am acordat prioritate altor probleme. Cred ca domnul Swoboda are dreptul să pună aceasta întrebare.

Am făcut un mare efort sa calculam daca si cui si in ce condiții sa vindem si sa privatizam rețelele. Am petrecut săptămâni, chiar luni de zile dezbătând problema privind modul cum vom răspunde aspectului climatic, si nu ne-am gândit suficient ca mai exista si un al treilea proiect politic, extrem de important: acela al securității alimentarii cu gaze. Ce am făcut noi pentru a asigura un amestec energetic mai variat in Europa si pentru a reduce gradul nostru de dependenta? Ce am făcut pentru a ne asigura ca si stațiile energetice pe baza de cărbuni figurează in acest amestec? Cu politica noastră climatica, noi de fapt am discreditat aceste centrale energetice pe baza de cărbuni si, astfel, ne-am sporit dependenta de gazele naturale. Ce am făcut sa intensificam sprijinul nostru pentru energia nucleara? Răspunsul este mult prea sărac, mult prea timid. Ce am făcut pentru a alege alte conducte permise? Ce am făcut in domeniul gazelor naturale lichefiate? Ce s-a întreprins in domeniul politicii energetice externe? Evenimentele din ultimele zile au demonstrat ca este timpul sa abordam aspectul securității alimentarii cu gaze din politica energetica. În mod clar aceasta este problema esenţială.

  Reino Paasilinna, (PSE). - (FI) Domnule Preşedinte, domnilor Comisari, Parlamentul va vota în curând trei pachete legislative cu privire la pieţele din domeniul electricităţii şi al gazelor naturale. Noi tocmai am aprobat pachetul legislativ energetic şi climatic, însă acum când există o criză, trebuie să organizăm o întrunire la scară mai mare, care să îi includă şi pe partenerii noştri. Avem capacitatea politica pentru aceasta si avem nevoie de cooperare.

De asemenea, sprijin noțiunea unui grup de lucru înființat conform Articolului 175, care sa raporteze acestui Parlament in luna mai, de exemplu. Delegațiile rusa si ucraineană ar trebui, de asemenea, sa fie prezente.

După cum s-a spus, este o situație grava. Milioane de oameni îngheaţă de frig, iar fabricile se închid. Ucraina ne-a implicat în această problemă, împiedicând alimentarea cu gaze a Uniunii Europene. Rusia a făcut la fel când a tăiat secțiunea de gaze a Uniunii Europene.

Cu toate acestea, gazul curge prin alte tari de tranzit. Datorita acțiunii prompte din partea Uniunii - si pentru asta ii aduc mulțumiri domnului Comisar - contoarele sunt la locul lor. Evident, gazul rusesc a început să curgă către rețeaua ucraineană, însă in continuare nu ajunge in Uniune. S-a întâmplat o situație ciudata. Atât Uniunea Europeana, cat si Rusia încearcă sa construiască in noi zone conducte de energie: Uniunea Europeana in afara Rusiei si Rusia in afara fostelor Republici Sovietice. Pentru cei din industria conductelor este de lucru.

Totuși, nu as inclina prea mult spre impunerea sancțiunilor asupra parților, pe rând, si nu cred ca sancțiunile reprezintă o soluție inteligenta. Sunt sceptic cu privire la utilizarea forței, deoarece acest lucru ne-ar putea durea pe noi mai mult decât îi doare pe ei. Pe de altă parte, aș privi ca fiind extrem de importantă anexarea Tratatului Cartei Energetice la viitorul Acord de Parteneriat și Cooperare. Una dintre posibilităţi ar fi înființarea unui sindicat care sa administreze alimentarea cu gaze prin Ucraina. aceasta ar fi o măsura rapida si urgenta. Trebuie, de asemenea, implicata si o parte neutra.

  Președinte. Vă mulțumesc foarte mult pentru acest punct final.

  Henrik Lax (ALDE). - (SV) Domnule președinte, Uniunea Europeana este cea mai mare putere economica a lumii. Cu toate acestea, mulți oameni îngheaţă de frig in propriile case. De ce nu poate Uniunea Europeana sa garanteze încălzirea? Acum, mai mult ca niciodată, este limpede ca Uniunea Europeana trebuie sa-si reducă gradul de dependenta fata de gazul rusesc. Uniunea Europeana trebuie sa construiască o piaţă comuna in domeniul electricității si al gazelor naturale pentru a proteja accesul populației sale la energie. Acest lucru necesita solidaritate in cadrul Uniunii. Franța si Germania se afla in poziții cheie. Nimeni, nici măcar Germania nu mai poate conta mult pe gazul livrat de Gazprom, pentru mulți ani de-acum încolo. Proiectul Nord Stream nu reprezintă o soluție. Medierea războiului gazelor naturale dintre Rusia si Ucraina ii va da Uniunii Europene o buna oportunitate de a cere ambelor părţi sa respecte regulile compatibile cu o piață comuna in domeniul energiei in cadrul Uniunii. Trebuie sa profitam de aceasta oportunitate

  Inese Vaidere (UEN). - (LV) Doamnelor și domnilor, aș dori să privesc această problemă într-un context politic mai larg. În realitate, așa-zisul război ruso-ucrainean al gazelor naturale reprezintă una din etapele luptei pentru influență în Europa. Atât Ucraina, cât și Georgia sunt state pe care ar trebui să le avem bucuroși de partea noastră, însă Rusia dorește să-și reînnoiască influența anterioară pe care a avut-o asupra lor. Exact așa cum mijlocul verii, cu începutul Jocurilor Olimpice și mijlocul sezonului concediilor, a fost ales pentru invadarea Georgiei, așa și mijlocul iernii, perioada sărbătorilor de Anul Nou, a fost aleasă pentru războiul gazelor naturale. De asemenea, nici unui stat nu i s-a prezentat intr-un mod satisfăcător modul in care se aștepta sa devina membru NATO sau al Uniunii Europene. Era deja de prevăzut că Ucraina va deveni ținta următoare, din moment ce noi nu am fost capabili să contracarăm Rusia în mod corespunzător pentru agresiunea sa față de Georgia. Tehnologia politică a Rusiei este una dintre cele mai puternice din lume și acest stat a demonstrat că este pregătit să sacrifice resurse enorme pentru a-și atinge scopurile politice. De această dată, prin tergiversarea încheierii unui acord, cu scopul de a discredita Ucraina. Acest tip de tehnologie politică are și destule resurse pentru a influența procesele din țările care prezintă interes, și, spre deosebire de noi, planifică și prognozează evenimentele. Trebuie să se ajungă la un compromis, trebuie reluată alimentarea cu gaze, dacă Rusia are suficiente rezerve pentru alimentare. Vă mulțumesc.

  Dimitar Stoyanov (NI). – (BG) Vă mulțumesc, domnule președinte. Opinia generală este că Bulgaria a fost țara cea mai afectată de criza gazelor naturale. Nu mai trebuie menționat că ambele părți fac acuzări, indiferent cine se face vinovat de oprirea alimentării cu gaze și indiferent cine se face vinovat de faptul că rezervele Bulgariei nu sunt suficiente pentru a depăși această criză a gazelor. Totuși, să aruncăm o privire asupra a ceea ce am putea face în viitor. Una dintre opțiuni este strict de politică internă care implică găsirea unei surse alternative pe care Bulgaria să o poată folosi pentru a-și acoperi nevoile în alte situații similare. Dar cealaltă opțiune pe care o avem în prezent depinde direct de voința Comisiei.

Avem, sau mai degrabă, Bulgaria are o sursă imensă de energie, care a fost închisă la un moment dat din motive politice. Această sursă este centrala nucleară de la Kozloduy. În prezent, Bulgaria operează centrale electrice pe bază de cărbuni, care poluează mediul mult mai mult decât o face o centrală nucleară. Sunt sigur că Membrii ecologişti sunt de acord cu acest lucru. Închiderea primelor patru reactoare ale centralei nucleare de la Kozloduy, care au fost supuse la zeci și zeci de teste care au demonstrat că erau absolut sigure, a fost o greșeală imensă. Acest lucru a cauzat un prejudiciu enorm poporului bulgar și acum poporul bulgar continuă să sufere chiar mai mult din cauză că noi nu avem de unde să obținem energie.

De aceea, fac următorul apel către Comisie: este timpul să permitem atât Bulgariei, cât și Slovaciei să își deschidă centralele nucleare, care sunt absolut sigure, oferindu-le o garanție față de insuficiența energetică.

  Charles Tannock (PPE-DE). - Domnule preşedinte, faptul că Rusia folosește drept armă diplomatică întreruperea alimentării cu gaze, a dovedit încă o dată de ce avem nevoie de o politică europeană externă comună pentru asigurarea securității energetice prin cooperare interguvernamentală. O astfel de politică are beneficiul evident de a minimiza expunerea noastră la tacticile violente rusești, prin încurajarea surselor alternative, cum ar fi gazele naturale lichefiate și noile conducte de gaze naturale, precum Nabucco și traseul trans-saharian, și construirea unei rețele europene integrate de electricitate.

Totuși, va furniza și un impuls pentru agenda ecologică prin încurajarea energiei regenerabile și a eficacității energetice, precum și o relansare a energiei nucleare. Eu sprijin cererea de urgență a Slovaciei către Comisie de a redeschide reactorul Bohunice, care va ajuta, de asemenea, și în abordarea problemei schimbării climatice.

Nu mă îndoiesc deloc că Rusia terorizează Ucraina și că încearcă să destabilizeze guvernul implicând acum chiar și Statele Unite în acest întreg potop, înaintea alegerilor prezidențiale din Ucraina de anul viitor, și că pune în pericol și aspirațiile euro-atlantice ale Ucrainei.

Totuși, Uniunea Europeană a fost atrasă în această ceartă ca victimă colaterală a diplomației Kremlinului, din sectorul gazelor naturale. Am convingerea că acțiunea Rusiei a fost programată să coincidă cu debutul președinției cehe, deși Prim Ministrul și Președintele în exercițiu al Consiliului, Topolánek, a dat dovadă de mare competență în gestionarea acestei situații de urgență.

Este posibil ca Ucraina să fie vinovată, așa cum este acuzată, pentru anumite scurgeri de gaze, dar probabil acest lucru este de înțeles în contextul aranjamentelor bilaterale încă nesoluționate dintre aceste două țări.

În prezent, Ucraina este obligată să plătească unei companii intermediare o sumă suplimentară de 500 milioane dolari US pe an. Dat fiind faptul că datoria pentru gaze a Ucrainei către Rusia este de 2,4 miliarde de dolari US, datoria ar fi putut fi stinsă în circa 5 ani, prin eșalonarea acestei plăți, care, se presupune, conform declarațiilor prim ministrului adjunct al Ucrainei, că ajunge în buzunarele politicienilor corupți.

Trebuie să facem față oricărei tentații de a provoca o ruptură între Ucraina și viitorul acesteia alături de Occident, și în special viitorul ei ca membru deplin al Uniunii Europene. Cea mai bună modalitate de a ne asigura că Rusia nu mai terorizează sau că nu mai pune presiune asupra Ucrainei, sau chiar să provoace Uniunea Europeană să intimideze Ucraina până când aceasta cedează, este să promovăm o politică externă europeană comună privind securitatea energetică, care să dea dovadă de solidaritate între statele membre în momente de criză și de deficit energetic.

  Adrian Severin (PSE). - Domnule preşedinte, problema cu care ne confruntăm nu este doar un simplu conflict ruso-ucrainean. Este un conflict între Europa și Rusia având ca obiect statutul geopolitic al Ucrainei, un conflict între Uniunea Europeană și Ucraina, având ca obiect perspectivele europene ale Ucrainei, este in conflict între Uniunea Europeană și Rusia, având ca obiect monopolul Rusiei asupra furnizării gazelor naturale și un conflict între Uniunea Europeană și Ucraina, care are ca obiect monopolul Ucrainei asupra tranzitului gazelor naturale.

Toate aceste conflicte puse laolaltă ne situează în mijlocul unui război energetic, despre împărțirea puterii. În acest război noi nu suntem ostatici, ci combatanți. Noi nu suntem mediatori, ci una dintre părțile interesate. Acest război își extinde repercusiunile de la o criză la alta. Putem înceta lupta și să organizăm o conferință de pace?

Avem nevoie de reguli pentru o piață energetică liberă împărtășită de către partenerii noștri ruși și ucraineni. Avem nevoie de garanții și mecanisme pentru a intensifica aceste reguli și de un sistem de arbitrare pentru soluționarea conflictelor, precum și de o instituție pentru a pune aceste mecanisme în mișcare. Avem nevoie de o politică europeană comună în domeniul energetic, servita de instrumente legale si politice corespunzătoare si consolidata de un acord integrat cu tarile furnizoare si de tranzit, Rusia, respectiv Ucraina. Sancțiunile nu funcționează. Nici confruntarea nu reprezintă o soluție. Trebuie sa fim uniți si sa negociem in mod strategic si cuprinzător. In acest scop, trebuie sa organizam un grup de lucru interparlamentar ad hoc format din reprezentanți ai Parlamentului European, ai Dumei rusești si ai Radei ucrainene pentru a urmări derularea consensului si construirea strategiei pe o baza permanenta, atâta timp cat este necesar.

  Toine Manders (ALDE). - (NL) Domnule preşedinte, doamnelor si domnilor, societatea noastră nu poate funcționa fără energie, așa cum este evident in momentul de fata. Gazul trebuie sa curgă in continuare si, după părerea mea, pe termen scurt este extrem de important sa fie negociate toate canalele diplomatice. Asta este ceea ce fac in prezent Comisia si Consiliul, într-o manieră lăudabila, pentru a asigura reluarea alimentarii cu gaz in cel mai scurt timp posibil; desigur ca amenințările cu acțiuni legale nu reprezintă un plan de acțiune foarte eficient.

Pe termen mediu, consider ca este importanta înființarea unei piețe europene pentru energie, cu condiția sa fie luate masurile pe care noi nu am reușit sa le luam. Este timpul sa acționam. Văd rolul statelor membre ca fiind unul foarte important în această problemă, ca și în instalarea rapidă a gazoductului Nabucco și Nord Stream, de exemplu. Însa peste toate acestea, trebuie să ne asigurăm că se creează o rețea europeană atât pentru gaze naturale, cât și pentru electricitate, fapt ceea ce va reduce gradul nostru de dependență și ne va permite să creăm o piață funcțională și să dăm dovadă de mai multă solidaritate și să anticipăm mai bine deficitele. Va trebui sa ne apucam de munca, totuși, si sunt surprins de ce statele membre nu au luat nicio măsura.

  Dariusz Maciej Grabowski (UEN). - (PL) Domnule preşedinte, Uniunea Europeană a abordat cu succes problema încălzirii globale: A fost suficient să se adopte o moţiune pentru a obţine succes imediat. Am reuşit să scădem temperaturile în Europa şi să aducem o iarnă care a afectat întregul continent. Aceasta este dovada puterii şi capacităţii Uniunii Europene, conform principiului 'dacă vrei, poţi'. Însă succesul nostru s-a transformat în înfrângere, deoarece acum avem nevoie de mai multă căldură pentru locuinţele şi locurile noastre de muncă. Această situaţie este una pe care oficialii nu au prevăzut-o.

În ceea ce priveşte politica energetică, Uniunea Europeană începe să semene cu doctorul din povestea lui Hašek, 'Aventurile soldatului Švejk', care a prescris un singur tratament pentru toate bolile - spălăturile stomacale. Uniunea Europeană s-a limitat la declaraţii verbale, la conferinţe şi în special la a cocheta cu Rusia, dându-i acesteia curajul de a folosi resursele energetice drept instrument de presiune politică. Pentru a înrăutăţi lucrurile, şi-a găsit un aliat în Germania, împreună cu care construieşte un gazoduct pe sub Marea Baltică.

Concluzia este foarte clară pentru toată lumea: trebuie să luăm rapid măsuri pentru a ne asigura independenţa faţă de furnizările de gaze naturale din partea Rusiei, ţinând cont de maxima 'cel mai slab se îneacă', ceea ce înseamnă că, în primul rând, trebuie să salvăm ţările cu care aceasta se învecinează la graniţe şi care depind în totalitate de furnizările de gaz din Est, cum este cazul Poloniei şi al Statelor Baltice, în cazul în care Uniunea Europeană nu consideră interesele private şi interesele acelora care reprezintă Rusia ca fiind mult mai importante.

  Nickolay Mladenov (PPE-DE). - (BG) Vă mulţumesc, domnule preşedinte. În prezent, cetăţenii din 18 state membre sunt ţinuţi ostatici în conflictul politic dintre Ucraina şi Rusia. Folosesc termenul 'conflict politic' deoarece am fost cu toţii martori la modul cum Gazpromul şi livrările de energie din partea Rusiei sunt folosite ca armă politică pentru exercitarea presiunii asupra unui stat suveran. Cetăţenii Europei sunt ţinuţi ostatici. Gazele sunt livrate din Rusia. Robinetul a fost închis în Rusia. Da, Ucraina are partea ei de vina şi, astfel, fac apel atât la Consiliu, cât şi la Comisia Europeană să le spună prietenilor noştri din Ucraina în termeni clari că, dacă, atât opoziţia, cât şi guvernul, nu adoptă o poziţie unită cu privire la problemele cheie care le afectează dezvoltarea, atunci nu vor putea face faţă acestei presiuni care este exercitată asupra lor, şi respectiv asupra noastră. Aşa cum noi avem un consens în ţările noastre cu privire la problemele cheie, aşa şi ei trebuie să aibă un consens cu privire la probleme cheie.

În al doilea rând, Gazprom trebuie să plătească penalităţi ţărilor noastre deoarece, în prezent, Bulgaria, care este cea de-a doua ţară din Europa cel mai grav afectată şi care este în totalitate dependentă de alimentarea energetică cu gaze naturale din Rusia, trebuie să-şi revendice drepturile şi trebuie să şi le revendice direct la furnizor, care, în acest caz, este Rusia.

În al treilea rând, atunci când vine vorba de energie în Europa, trebuie lansat unul şi acelaşi mesaj. Trebuie în mod clar să spunem 'da' energiei nucleare în Europa, 'da' surselor alternative de energie, 'da' diferitelor conducte de gaze care ne fac mai puţin dependenţi de un singur furnizor, 'da' unor facilităţi de depozitare mai mari şi 'da' unor legături mai numeroase între statele membre, pentru a putea evita o criză similară.

În ultimul rând, aş dori să spun că, în cazul nostru, se pare că şi Guvernul bulgar va primi nişte critici foarte aspre. De-a lungul acestor ani cât a fost la putere, guvernul a ţinut secrete contractele de furnizare încheiate cu Rusia şi nu a făcut nimic pentru a diversifica sursele de alimentare pentru ţara noastră.

  Atanas Paparizov (PSE). - (BG) Domnule preşedinte, domnule ministru, domnule comisar, în calitate de reprezentant al celei mai afectate ţări, fac apel la dumneavoastră şi la instituțiile pe care le reprezentaţi pentru a acţiona imediat în vederea reluării furnizării, utilizând toate mijloacele şi motivele politice în baza dreptului internaţional. Sper ca, în baza principiului solidarităţii, Consiliul şi Comisia vor accepta propunerea Bulgariei de a include,ca parte a celor 5 miliarde de Euro neutilizaţi, proiecte pentru stabilirea legăturilor transfrontaliere dintre Bulgaria şi Romania, precum şi dintre Bulgaria şi Grecia, şi pentru extinderea mediilor de stocare de la Chiren, astfel încât să poată fi acoperite cele mai stringente nevoi, ca de altfel şi pentru dezvoltarea oportunităţilor de utilizare comună a terminalelor pentru gaze lichefiate.

În calitate de raportor pentru unul dintre documentele din cadrul celui de-al treilea pachet energetic, consider că asigurarea transparenţei, mai presus de toate, precum şi respectarea regulilor sunt mult mai importante decât celelalte aspecte referitoare la clauza ţărilor terțe. Sper, de asemenea, că în cel mai scurt timp posibil Comisia va răspunde solicitării noastre pe care am transmis-o prin intermediul doamnei Podimata, referitoare la măsurile pe termen lung care vor fi adoptate astfel încât să avem, înainte de Consiliul European din primăvară, o politică comună şi măsuri eficiente care să rezolve probleme similare celor care tocmai au apărut acum şi care au fost descrise astăzi de către domnul Barroso ca fiind unele fără precedent, nejustificate şi de neînţeles.

  Metin Kazak (ALDE). – (BG) În pofida acordului dintre Rusia şi Ucraina, de a relua furnizările de gaz rusesc către Europa, speranţele noastre de a primi gaz au fost din nou spulberate . Indiferent dacă motivele sunt unele de natură tehnică, financiară sau politică, acest embargo fără precedent asupra gazelor naturale nu poate fi justificat. În timpul unei ierni cu temperaturi scăzute record, a condamna la frig milioane de cetăţeni europeni este un act necugetat şi inuman. Pentru Bulgaria, cea mai afectată ţară a Uniunii Europene, este extrem de important ca principiul Pacta sunt servanda să fie respectat şi ca furnizările de gaz să fie reluate imediat. Trebuie căutate despăgubiri corespunzătoare pentru prejudiciul şi suferinţa cauzate oamenilor şi pentru încălcarea acordurilor.

Aş dori să felicit preşedinţia cehă pentru rolul său activ în calitate de mediator implicat în soluţionarea crizei. Acum, mai mult ca niciodată, Uniunea Europeană trebuie să pună în aplicare vechiul motto al solidarităţii proclamat de muschetari: 'Toţi pentru unul şi unul pentru toţi' şi să asigure sprijin financiar ţărilor care au avut de suferit, precum Bulgaria, pentru proiecte de importanţă vitală care să îi asigure securitatea energetică. Este timpul să demonstrăm forţa şi unitatea uniunii noastre prin adoptarea unei strategii energetice pe termen lung.

  Eugenijus Maldeikis (UEN). - (LT) Este clar că această criză a alimentării cu gaze naturale este o problemă politică, nu o dispută comercială. Atât compania Gazprom, cât şi Naftogaz duc la îndeplinire principala sarcina din acest conflict - încercând să ne demonstreze tuturor, şi societăţii că tranzitul este imposibil de realizat din punct de vedere tehnic, tehnologic şi economic. Această situaţie se repetă în mod constant. Cu atât mai mult cu cât aceşti parteneri ai noştri, partenerii Uniunii Europene, nu se ghidează nici după bunele practici elementare în afaceri şi nici după Carta Energetică. Se pare că pentru partenerii noştri aceasta nu există. Din nefericire, eu nu văd niciun fel de bunăvoinţă nici din partea Kievului, nici din partea Moscovei de a ajunge la un acord. Mie mi se pare că ei încearcă să tragă de timp prin aceste negocieri şi cred că numai măsurile politice pot ajuta la soluţionarea problemei politice, până la soluţionarea problemelor tehnice care planează asupra tranzitului. Cred că trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a ajunge la acorduri şi garanţii politice între Uniunea Europeană, Rusia şi Ucraina, până la atingerea scopurilor noastre pe termen mediu şi lung. Încă ceva în ceea ce priveşte solidaritatea energetică. Prim Ministrul Bulgariei şi cel al Slovaciei vor merge la Moscova şi la Kiev pentru negocieri. Această săptămână a solidarităţii energetice nu trebuie să se încheie încă o dată cu negocieri sub formă bilaterală; Cred că solidaritatea energetică trebuie să fie în sensul reînnoirii de către Bulgaria şi Slovacia a operaţiunilor energetice nucleare în această situaţie. Aceasta ar fi adevărata solidaritate energetică.

  John Purvis (PPE-DE). - Domnule preşedinte, din impasul cu Rusia şi Ucraina, eu ajung la trei concluzii extrem de clare.

În primul rând, trebuie să reducem gradul nostru de dependenţă de gaz, care va trebui importat din ce în ce mai mult. Aceasta presupune creşterea angajamentului nostru faţă de energia autohtonă, inclusiv energia regenerabilă şi nucleară.

În al doilea rând, trebuie să îmbunătăţim solidaritatea Uniunii Europene cu sprijinul reciproc al statelor membre pentru alimentarea cu electricitate, gaze şi petrol. Aceasta presupune reţele şi conducte mult îmbunătăţite şi extinse. De ce Bulgaria să nu aibă gaz, în timp ce România, situată pe celălalt mal al Dunării, are? De ce Slovacia nu are gaz, în timp ce vecinii săi, Austria, Polonia şi Republica Cehă au? Aceste lacune din reţeaua de gaze trebuie eliminate urgent. Pentru când este programat acest lucru, domnule Comisar Piebalgs?

În al treilea rând, trebuie să diversificăm sursele noastre de furnizare şi facilităţile de stocare pentru gaze şi petrol. De ce nu folosim la întreaga capacitate zăcămintele de gaze epuizate din sudul Mării Nordului, pentru depozitare?

Trebuie să ne extindem mai mult infrastructura de gaze lichefiate şi să dezvoltăm sisteme de conducte de la surse alternative şi prin trasee alternative. Avem nevoie de conexiuni mai bune şi mai multe cu Norvegia, cu Africa de Nord şi de Vest, cu Marea Caspică şi cu Munţii Caucaz, cu Levantul şi cu Statele din Golf din Orientul Mijlociu.

Aşadar, în concluzie, întreb Comisia şi Consiliul dacă promovează îndeajuns de urgent energia regenerabilă şi nucleară, investind suficient în construirea de conducte şi terminale pentru gaze lichefiate şi în dezvoltarea relaţiilor politice care să asigure continuitatea şi diversitatea furnizării.

Este clar că nu putem depinde de Rusia sau Ucraina ca până în prezent. Trebuie să punem pe primul loc interesele noastre europene proprii, fără întârziere.

  Dariusz Rosati (PSE). - (PL) Domnule preşedinte, domnule Preşedinte în exerciţiu, domnule Comisar, atitudinea Rusiei de a opri gazele pentru clienţii Uniunii Europene este intolerabilă din punct de vedere al obligaţiilor contractuale semnate de către Rusia. Clienţii europeni plătesc într-un anumit interval pentru alimentarea cu gaze din Rusia şi au dreptul să se aştepte ca furnizarea să se facă la timp, indiferent de disputele dintre Rusia şi Ucraina. Decizia premierului Putin de a sista furnizarea, luată în faţa camerelor de televiziune, constituie nu numai o încălcare a contractelor încheiate, ci demonstrează şi faptul că Gazprom nu este o afacere care operează conform principiilor de piaţă, ci este o firmă care îndeplineşte ordinele politice ale Kremlinului. Această dezbatere ar trebui să transmită un semnal clar către Rusia şi Ucraina pentru reluarea imediată a furnizării gazelor.

De asemenea, aş dori să spun că atitudinea ucrainenilor este dezamăgitoare. Lipsa unei înţelegeri cu Rusia, regulile neclare pentru plata intermedierilor gazelor naturale şi conflictele interne la cele mai înalte nivele guvernamentale compromit Ucraina în ochii publici şi împiedică această ţară să îşi implementeze aspiraţiile europene. Acest lucru mă doare, deoarece Ucraina este un vecin important şi un partener strategic pentru noi.

Actuala criză a gazelor a confirmat în cele din urmă faptul că Europa trebuie să se preocupe de propria securitate energetică. Nu mai putem tolera lipsa de acţiune. Domnule Comisar, fac apel la Comisia Europeană să formuleze imediat iniţiativele legislative care să facă posibilă necesara diversificare a furnizărilor de energie, care să asigure o solidaritate energetică reală, şi nu una simulată şi care să aibă ca rezultat interconexiunea sistemelor naţionale de alimentare ale statelor membre.

  Bilyana Ilieva Raeva (ALDE). – (BG) Doamnelor şi domnilor, în lumina crizei economice acute şi a consecinţelor grave ale conflictului gazelor naturale, este necesară o sinergie în rândul tuturor instituţiilor naţionale şi europene. Gravitatea problemei ne obligă să ne concentrăm eforturile şi alianţele la nivelul Uniunii Europene şi dincolo de limitele partidului, în numele cetăţenilor Europei şi a intereselor şi drepturilor acestora.

Sursele alternative de energie şi tehnologiile noi vor reduce gradul nostru de dependenţă faţă de importurile de materii brute şi de energie. Problemele economice şi sociale care rezultă din criza gazelor sunt acum urmate de problemele ecologice. Trecerea de la utilizarea gazelor la utilizarea de combustibil lichid, pentru întreaga gamă a industriilor, aşa cum s-a întâmplat în Bulgaria, împiedică planurile Uniunii Europene de a elimina emisiile cu efect de seră. Noi apreciem intervenţia promptă a instituţiilor europene, însă avem nevoie de un parteneriat privilegiat pentru îmbunătăţirea independenţei noastre energetice. De aceea, planul european de recuperare economică trebuie să ţină cont prin sprijin financiar de nevoile curente pentru construirea unei infrastructuri energetice alternative, în special pentru ţările cu cel mai mare grad de dependenţă, cum este Bulgaria.

Facem apel la Parlamentul European să adopte o poziţie clară, care să sprijine acţiunile coordonate întreprinse de toate instituţiile, având ca scop soluţionarea acestei crize a gazelor şi împiedicarea repetării unei astfel de crize pe viitor.

PREZIDEAZĂ: DNA WALLIS
Vicepreşedintă

  Romana Jordan Cizelj (PPE-DE) . Transportul gazului rusesc pe teritoriul Ucrainei nu este doar o dispută bilaterală sau comercială. Este o problemă cu o componentă multilaterală puternică deoarece vânzarea şi tranzitul gazului pot constitui o activitate comercială numai în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile necesare. În acest caz, din punctul meu de vedere, condiţiile minime necesare sunt transparenţă, reguli clare, competitivitate, credibilitate şi control.

Întrebarea mea şi în acelaşi timp preocuparea mea este cine va despăgubi companiile care şi-au suspendat deja activităţile? Cine îi va despăgubi pe cetăţenii afectaţi de această situaţie? Prin aceasta înţeleg faptul că Europa are nevoie de cineva care să fie responsabil.

Ce putem face acum? Să ne intensificăm eforturile diplomatice. Trebuie să fim mai rapizi şi mai eficienţi în conceperea unei politici energetice comune. Un al treilea aspect asupra căruia aş dori să vă atrag atenţia este diversificarea: diversificarea surselor, a rutelor de aprovizionare şi a ţărilor din care importăm produse energetice.

În ceea ce priveşte gazul, aş dori să menţionez în special două domenii prioritare: utilizarea gazului lichefiat şi proiectul conductei Nabucco. Ambele vor avea drept rezultat diversificarea rutelor de aprovizionare şi a ţărilor exportatoare. Proiectul Nabucco trebuie să aibă prioritate faţă de proiectele coridorului nordic şi coridorului sudic, nu numai la nivel european, dar şi la nivelul fiecărui stat membru.

Din acest motiv, aş dori să solicit Comisiei să ne furnizeze cel puţin informaţii de bază privind progresul proiectului Nabucco. De asemenea, aş dori să întreb ce acţiuni suplimentare a întreprins Comisia pentru a împiedica reapariţia acestor probleme în 2010 şi să solicit furnizarea unei date orientative privind reluarea furnizării gazului către Uniunea Europeană.

  Szabolcs Fazakas (PSE). – (HU) Doamnă preşedintă, având în vedere că furnizarea gazului va fi reluată ca urmare a intervenţiei, iniţial ezitante, ulterior coordonate, a Uniunii Europene şi în ciuda unor variate probleme tehnice şi de altă natură, putem respira uşuraţi, dar nu putem să fim mulţumiţi de această situaţie

În primul rând, cauza disputei dintre Rusia şi Ucraina nu a fost clarificată şi rezolvată, putând, astfel, izbucni din nou, în orice moment. În plus, criza gazului a demonstrat încă o dată dependenţa şi vulnerabilitatea noastră. Recunoaşterea acestui fapt poate debloca procesul de dezvoltare a unei politici energetice comune europene, primul pas în acest sens fiind asumarea, la nivel european, a răspunderii comune în ceea ce priveşte asigurarea aprovizionării.

În consecinţă, trebuie să dezvoltăm noi surse şi rute de aprovizionare, precum şi interconexiuni între reţelele din statele membre. Cu toate acestea, nu putem să ne aşteptăm ca acestea să se dezvolte pe baza pieţei; sursele europene trebuie să fie mai degrabă disponibile pe baza intereselor comune europene.

Conducta Nabucco reprezintă o soluţie pe termen lung, în timp ce dezvoltarea reţelelor care leagă noile state membre ar putea să înceapă astăzi folosind cele 5 miliarde de euro alocate în acest scop în programul de stimulare economică. Ar însemna să împuşcăm doi iepuri dintr-o lovitură din moment ce această infrastructură ar putea stimula economia europeană şi ar crea locuri de muncă, diminuând în acelaşi timp efectele unor crize similare.

  Ivo Belet (PPE-DE). - (NL) Doamnă preşedintă, domnule Comisar, doamnelor şi domnilor, aceasta nu reprezintă o problemă nouă: a fost dezbătută de-a lungul anilor în şedinţe plenare şi în cadrul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie. Moscova nu a oferit niciodată o indicaţie mai clară a gradului de vulnerabilitate la care am ajuns şi a uşurinţei cu care putem fi mituiţi. Este timpul să acţionăm.

Domnule Comisar, diagnosticul dvs. privind lipsa de interconexiuni este foarte precis. Trebuie să acţionăm în acest sens, pentru că, într-adevăr, putem face ceva în acest domeniu. Trebuie să stabilim legături între reţelele de gaz din UE. Unul dintre principalele motive pentru care acest lucru nu s-a realizat este faptul că licenţele se acordă la nivel naţional. Ele trebuie efectiv armonizate pentru că sunt diferite în fiecare stat membru. Trebuie să găsim soluţii pentru o mai bună coordonare a procedurilor naţionale. Sunt conştient de faptul că, în acest domeniu, Comisia are puteri limitate, dar, în ciuda acestui aspect, ar trebui să ajungem la o soluţie. Aceasta ar putea fi – ceea ce se menţionează, de asemenea, în propunerea Comisiei – numirea unui coordonator pentru fiecare proiect transfrontalier, care să medieze diferitele probleme aferente acestor interconexiuni şi să pună lucrurile în mişcare. Această coordonare poate fi fundamentală şi chiar este fundamentală în ceea ce priveşte domeniile care implică energia eoliană. Sunt mulţumit să constat faptul că, în cadrul celei de-a doua revizuiri, afirmaţi în mod clar că această coordonare va constitui o componentă a planului de dezvoltare a unei reţele offshore de turbine eoliene, în special în ceea ce priveşte conexiunea cu reţelele continentale.

În al doilea rând, ar trebui să ne îndreptăm atenţia mai mult către gazul lichefiat (GNL), acesta fiind o variantă mult mai flexibilă, faţă de care nu suntem atât de vulnerabili. În al treilea rând, reţelele ar trebui orientate către energia durabilă care, după cum ştim, va fi produsă la nivel local, asigurându-i acces prioritar la reţea.

Doamnelor şi domnilor, doamnelor şi domnilor Comisari, misiunea noastră este clară. Trebuie să trecem de la voinţă politică la acţiune şi presupun că la viitorul summit de primăvară se vor lua decizii fundamentale şi specifice.

  Zbigniew Zaleski (PPE-DE). - (PL) Doamnă preşedintă, un client care plăteşte un preţ agreat şi-a îndeplinit o obligaţie. Domnule Comisar, Rusia este responsabilă pentru criză şi ar trebui sancţionată. Evident, Ucraina este prinsă la mijloc. Dacă Rusia nu poate accepta direcţia politică adoptată de Ucraina, va trebui să treacă peste acest lucru aşa cum a trecut peste pierderea influenţei politice asupra ţărilor din blocul sovietic. Lumea este în schimbare, fapt care trebuie pur şi simplu acceptat.

Jocul de scenă al Rusiei din momentul în care a oprit furnizarea gazului părea să demonstreze că nu îi pasă dacă ne vinde sau nu produsul. Cel puţin, aşa părea. Consider că, pentru binele economiei şi al poporului său, Rusia ar trebui să fie atentă la evoluţia pieţei şi la imaginea sa de partener de încredere. Subliniez faptul că dependenţa reciprocă a celor două părţi este, poate, aspectul cel mai important al acestui contract şi al procesului de cooperare.

Consider că poporul rus va descoperi în cele din urmă acest adevăr, iar Europa va ţine seama de Rusia şi va deveni un bun mediator.

  Zita Pleštinská (PPE-DE). – (SK) Gazprom şi Naftagas se joacă cu încrederea consumatorilor europeni. Sute de companii din Slovacia au fost nevoite să îşi suspende producţia, iar în Bulgaria oamenii îngheaţă de frig în propriile case. Cetăţenii europeni nu ar trebui să plătească preţul jocurilor comerciale şi politice.

Este dificil de judecat cine este mai vinovat, dar un lucru este clar – Slovacia şi Bulgaria au nevoie urgentă de ajutor. Au nevoie de o soluţie imediată, au nevoie de reluarea imediată a furnizării gazului şi trebuie să ştie ce se va întâmpla cu centralele lor nucleare.

Consider că, în ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat, nu vom întoarce spatele ţărilor din fostul bloc sovietic, inclusiv Ucraina, care doresc să se elibereze de sub influenţa rusă. Cetăţenii Ucrainei nu ar trebui să sufere doar pentru că politicienii lor nu şi-au îndeplinit misiunea.

  Evgeni Kirilov (PSE). Doamnă preşedintă, în sens general, aş putea fi de acord cu acei colegi care au ordonat rolul activ al preşedinţiei cehe.

Cu toate acestea, nu pot fi de acord cu tonul politic folosit de dl vicepremier Vondra în cadrul alocuţiunii sale introductive. Tonul său politic este prea calm. Da, am vorbit şi vorbim cu o singură voce, dar aceasta nu este suficient de puternică. Deoarece, dacă luăm în considerare milioanele de cetăţeni din Europa care suferă în această iarnă grea, nu putem fi calmi. Mă întreb de ce. Va trebui să acţionăm şi sunt de acord cu majoritatea colegilor care solicită întreprinderea unei anchete, pentru că trebuie să aflăm care dintre cele două părţi are răspunderea mai mare. Ambele sunt răspunzătoare! Poate că motivul acestei discuţii politice calme este faptul că acum este vorba nu numai de Rusia, ci şi de Ucraina, şi acest lucru nu este corect.

Consider că nu doar acest Parlament, dar şi preşedinţia ar trebui să îşi facă auzită vocea în numele cetăţenilor care suferă.

  Fiona Hall (ALDE). Doamnă preşedintă, această criză evidenţiază cât este de important ca Europa să devină mai independentă din punct de vedere energetic, dar, în timp ce discutăm azi despre furnizarea de energie, nu trebuie să uităm cât este de importantă şi controlarea cererii de energie.

UE are de atins o ţintă de 20% până în 2020 în ceea ce priveşte ameliorarea eficienţei energiei şi mai multe acte legislative care se concentrează pe economisirea energiei. Aceste acţiuni de eficientizare a energiei vor contribui nu numai la combaterea schimbărilor climatice şi a penuriei de combustibil, ci şi la îmbunătăţirea semnificativă a siguranţei energetice a Europei.

Există, bineînţeles, un motiv întemeiat pentru care planul de acţiune al Comisiei privind eficienţa energiei are o componentă internaţională şi recunoaşte importanţa încurajării unor astfel de acţiuni în ţări din afara Europei şi, nu în ultimul rând, în ţări care furnizează şi tranzitează energie către Europa. Realitatea este că, dacă acestea utilizează mai puţină energie, noi am putea primi mai multă. Acest lucru este mult mai important decât aspectul politic imediat al acestei crize.

  András Gyürk (PPE-DE). – (HU) Doamnă preşedintă, sugerez să vorbim deschis. Uniunea Europeană nu a învăţat din experienţa crizei gazului din 2006 dintre Ucraina şi Rusia şi a eşuat în mod grav în gestionarea crizei actuale. Factorii decizionali au reacţionat la închiderea robinetului conductei de gaz de parcă acest lucru ar fi fost o surpriză totală. Această criză a furnizării de energie, cea mai gravă de până acum, ar putea fi ultimul semnal de alarmă pentru statele membre şi trebuie să luăm măsuri pentru a fi mai independenţi din punct de vedere energetic.

Îmi exprim încrederea că, în prezent, toată lumea este conştientă de faptul că acest conflict dintre Rusia şi Ucraina nu reprezintă doar o dispută juridică bilaterală, fie şi pentru simplul motiv că afectează milioane de cetăţeni din Uniunea Europeană. Criza actuală nu este un test doar pentru politica noastră energetică comună, ci şi pentru solidaritatea europeană.

Provocarea actuală cu care se confruntă statele membre constă în a demonstra că sunt capabile să acţioneze dincolo de politicile stabilite până în prezent în domenii separate. Constă în a demonstra că Uniunea Europeană este capabilă să se facă auzită şi să acţioneze unanim într-o situaţie crucială.

  Eluned Morgan (PSE). - Doamnă preşedintă, mă bucur să constat că dl Vondra a revenit. Îi mulţumesc pentru explicaţia oferită asupra gravităţii situaţiei, dar când va învăţa Consiliul că ne aflăm într-o poziţie fragilă dacă UE nu vorbeşte cu o singură voce în domeniul energetic, în special în ceea ce priveşte relaţia cu Rusia şi Ucraina?

Vă voi da un exemplu în care Consiliul nu învaţă acest lucru. În curând vom începe negocieri în cadrul celei de-a doua lecturi a pachetului privind liberalizarea pieţei energetice. Comisia a prezentat o poziţie întocmită cu măiestrie în ceea ce priveşte ţările terţe care investesc în UE, sugerând că, în acest domeniu, Comisia este cea care vorbeşte în numele UE. Ce aţi făcut dumneavoastră în Consiliu? V-aţi retras în spatele poziţiilor naţionale şi aţi spus nu, – noi, statele membre vrem să avem ultimul cuvânt, nu Comisia.

Este vorba de principiul dezbină şi stăpâneşte, cel mai vechi truc, pe care dumneavoastră şi colegii dvs l-aţi folosit. Până în momentul în care veţi înţelege că atitudinea care trebuie adoptată este unirea puterilor pentru a câştiga mai multă susţinere la nivel internaţional, ne vom afla întotdeauna într-o poziţie de vulnerabilitate. Trebuie să le explicaţi cetăţenilor europeni de ce stau acum în frig. Trebuie să vă schimbaţi poziţia în acest domeniu. O veţi face?

  Alexandr Vondra , Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. −Doamnă preşedintă, în primul rând, daţi-mi voie să vă prezint scuzele mele. Mă aflu aici pentru prima dată şi poate, făcând o introducere atât de lungă, am contribuit la întârziere. Dar consider că rezumatul acţiunilor pe care le-am întreprins începând cu dimineaţa zilei de 1 ianuarie a fost util.

Să vorbim cu o singură voce este ceea ce încercăm să facem în această întreprindere. Pentru moment, cred că încercarea noastră este încununată de succes.

Aţi menţionat pachetul legislativ privind energia. Acesta nu este un subiect pe ordinea de zi; acum dezbatem situaţia de criză. Dar vă pot spune că, din ceea ce ştiu în urma discuţiilor din cadrul Consiliului, diferitele temeri legate de liberalizarea totală au fost pur şi simplu motivate de preocupări strategice în unele ţări. Aceasta este dezbaterea pe tema clauzei ţării terţe etc. Cu toate acestea, am menţionat în declaraţia mea de aici că preşedinţia cehă consideră acest lucru o prioritate şi că vom depune toate eforturile pentru găsirea unei soluţii şi a unui compromis între Consiliu şi Parlament.

Dar nu vă aşteptaţi ca aceasta să aducă o soluţie miraculoasă ca în cazul acelor jocuri de-a gazul în Europa Centrală şi de Est. Situaţia de pe o insulă unde ai libertatea să aduci energie în oricare port la alegere este diferită de situaţia în care te afli undeva în Slovacia sau Bulgaria. Da, aveţi dreptate, există ţări mai bine pregătite pentru situaţii de criză, chiar şi în regiunea respectivă. Cu toate acestea, cred că trebuie să fim conştienţi de faptul că, de exemplu, nu se pot construi oriunde instalaţii de stocare a gazului. Este nevoie de un mediu cu anumite caracteristici geologice.

De exemplu, ţara mea are noroc că toate instalaţiile de stocare se găsesc în partea de est. Putem pompa din aceste instalaţii şi distribui gaz chiar dacă nu există aproape nicio sursă de aprovizionare externă. Putem supravieţui timp de mai multe săptămâni sau luni, dar nu mai mult. Pe de altă parte, Slovacia are ghinionul că aceste zăcăminte geologice se găsesc în partea de vest a ţării, iar reorientarea fluxului nu este o operaţiune uşoară. Este nevoie de compresoare instalate pe conducte şi, în caz contrar, apar probleme.

Mă adresez celor care susţin că aceasta este o problemă politică: în ceea ce priveşte vocea unică prin care trebuie să ne exprimăm poziţia, vă pot spune din experienţă că, desigur, este o problemă politică. Este o problemă politică faptul că oamenii îngheaţă de frig, prin urmare este o situaţie dificilă din punct de vedere politic. Bineînţeles, sunt de acord cu cei care, ca şi Jacek Saryusz-Wolski sau ca István Szent-Iványi, susţin că este vorba de un fel de joc cinic şi că, de fapt, în centrul problemei se află lupta pentru deţinerea controlului asupra infrastructurii din ţara aflată în discuţie. Alţii, precum Hannes Swoboda şi Jan Marinus Wiersma subliniază faptul că nu ar trebui să avem o abordare „în alb şi negru” a situaţiei şi că Ucraina merită o oarecare atenţie – aveţi, de asemenea, dreptate: bineînţeles, Ucraina nu uşurează deloc situaţia. Cel puţin, acesta este punctul meu de vedere. Dar ar trebui să fim conştienţi de faptul că Bulgaria şi Slovacia se află într-o situaţie extrem de dificilă pentru că, dintr-odată, există o ţară care doreşte să exploateze această situaţie dificilă şi să creeze un conflict între aceste ţări şi Ucraina. Astfel se prezintă situaţia actuală, astfel reiese din evenimentele de azi, de exemplu. Este deci o situaţie dificilă – ce putem face?

Există apoi cei care se tem să intre în joc pentru că îl consideră un joc de cărţi de tipul Schwarzer Peter, în care există pericolul că oricine termină cu cartea neagră va plăti. Nu cred că cine se teme să joace este o persoană curajoasă. O persoană curajoasă este cea care îşi asumă riscul.

De ce să nu cumpărăm gaz la graniţa ucraineano-rusă? Un exemplu excelent! Am discutat acest lucru, dar cine sunt contractanţii din partea UE? Sunt companii private care se tem deoarece nu deţin controlul asupra gazului care intră în Uniune. Evident, ar trebui să existe o soluţie, dar aceasta ar presupune voinţa Ucrainei de a renunţa la miza conductei. După cum ştiţi, Parlamentul Ucrainei interzice acest lucru şi ţara nu se este pregătită pentru aceasta. Companiile europene ar trebui să îşi asume un oarecare rol şi nimic nu se poate face în câteva săptămâni sau chiar luni. Prin urmare, trebuie să intensificăm presiunile. Dar azi, de exemplu, am afirmat că trebuie să urmeze o acţiune juridică. Cred că este importantă pentru ambele părţi.

Nu vreau să mai repet ce am afirmat deja şi să vorbesc din nou mai mult decât ar trebui. Vreau să vă mulţumesc în primul rând pentru interesul şi atitudinea dvs activă – începând cu Jacek Saryusz-Wolski, cu grupul PPE-DE şi tuturor celor prezenţi. Avem nevoie de ajutorul şi de atenţia dvs. Avem nevoie de ajutorul dumneavoastră pentru ca această problemă să intre în atenţia acelor ţări europene în care ea nu ocupă prima pagină a ziarelor. Adică, în majoritatea cazurilor, în această parte a Europei, unde nu există o situaţie de criză. Acest lucru ne-ar ajuta să vorbim cu o singură voce, într-un mod mai activ.

În cele din urmă, doresc să îmi exprim acordul cu majoritatea dintre dumneavoastră care au susţinut necesitatea unei abordări strategice, a unor soluţii pe termen mediu şi lung - este exact ceea ce preşedinţia cehă are de gând să întreprindă. Dispunem de şase luni – dintre care patru vom lucra împreună în acest domeniu – dar suntem întru totul de acord cu Comisia şi statele membre să devansăm agenda pentru ca această problemă să constituie un element-cheie pe ordinea de zi a Consiliului European din luna martie şi, bineînţeles, să organizăm în luna mai summitul pe tema coridorului sudic pentru a promova diversificarea surselor de aprovizionare precum proiectul Nabucco şi altele.

  Benita Ferrero-Waldner , Membru al Comisiei. −Doamnă preşedintă, voi încerca să fiu cât mai succintă. Din perspectiva politicii externe, există numeroase consecinţe pe care am început să le examinăm în 2006, la primul semnal de alarmă. Cel mai important lucru este ceea ce putem face împreună în viitor. Ne confruntăm cu o problemă şi aceea este, desigur, Tratatul. Tratatul nu prevede o politică externă şi de securitate comună. În Tratatul de la Lisabona va exista o clauză de solidaritate care poate fi folosită pentru a avea acea coordonare mai bună despre care se vorbeşte peste tot. În al doilea rând, în ultimii doi ani a existat o activitate diplomatică în domeniul energetic. S-au semnat numeroase memorandumuri. Am lucrat la rezolvarea acestei probleme, dar soluţiile sunt încă în mare parte teoretice sau se află în faza pregătitoare. Este foarte dificil să reuneşti toţi actorii în acelaşi timp. În mod normal, putem să stabilim doar cadrul de desfăşurare, ca de exemplu în cazul proiectului Nabucco. Ulterior, am încercat să obţinem volumul de gaz necesar pentru aprovizionarea şi construirea conductei. Aici consider că este nevoie de parteneriate public-privat. Acesta este cel de-al doilea punct. În treilea rând, o ştim cu toţii – s-a afirmat în nenumărate rânduri – acest conflict al gazului este de natură comercială, dar are şi puternice conotaţii politice.

De asemenea, suntem conştienţi că relaţia ruso-ucraineană este una deteriorată, dar scopul nostru principal este să stabilizăm cât mai mult situaţia. Una dintre posibilităţi va fi noul Parteneriat estic în cadrul căruia dorim ca partenerii noştri din est să conlucreze. În ceea ce priveşte Ucraina, la sfârşitul lunii martie vom organiza o conferinţă pe tema investiţiilor internaţionale comune pentru a discuta reabilitarea şi modernizarea sistemului ucrainean de tranzitare a gazului. Cred că acest eveniment se sincronizează foarte bine cu situaţia actuală. În ceea ce priveşte relaţiile bilaterale – EU-Rusia sau EU-Ucraina - este clar faptul că aspectele privind furnizarea şi tranzitul energiei, din cadrul noilor acorduri care se negociază în prezent, au căpătat o altă importanţă şi vor fi menţinute.

În ultimul rând, doresc să subliniez faptul că nu privim numai către est, dar şi către sud. Negociem deja, cu multe ţări arabe, iniţiative de obţinere a gazului, să sperăm pentru o conductă Nabucco, prin tranzitarea Turciei. Aceasta înseamnă că soluţia care trebuie urmată în viitor este cea a diversificării conductelor, a surselor şi, desigur, a tipurilor de energie – astfel cum s-a menţionat în cadrul acestei discuţii. În acest sens, avem nevoie şi de un cadru juridic adecvat, care este dificil de realizat.

  Andris Piebalgs, Membru al Comisiei. −Doamnă preşedintă, onorabili deputaţi, voi spune doar câteva lucruri. În primul rând, sarcina noastră este să restabilim imediat aprovizionarea pentru că oamenii suferă, industria suferă, oamenii îşi pierd locurile de muncă; aceasta este, deci, principala sarcină, să nu creăm obstacole suplimentare.

Dar, ulterior, ar trebui să facem o analiză şi să luăm măsuri. Ar trebui să apelăm din nou la unele dintre stereotipurile noastre pentru că, dacă anul 2006 ar putea fi considerat un semnal de alarmă, situaţia actuală este un adevărat şoc.

În realitate, subestimăm ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Dacă guvernele a două ţări s-au acuzat reciproc de închiderea robinetului la conductele de gaz, singura concluzie pe care o pot trage – deoarece am încredere în aceste ţări şi guverne – este că cineva a blocat conductele, lucru dificil de crezut.

Prin urmare, ceea ce s-a întâmplat este cu adevărat extraordinar şi cred că ar trebui să aibă un efect extrem de important asupra politicilor energetice pe care încercăm să le creăm. Acesta este motivul pentru care consider că nu mai trebuie să existe tabuuri. Ar trebui să discutăm cu adevărat despre modul în care putem asigura securitatea aprovizionării în toate condiţiile posibile.

Şi, cu toată onestitatea, nu m-am aşteptat niciodată la întreruperea completă a furnizării. Nu m-am aşteptat niciodată la aşa ceva: a fost un şoc şi pentru mine. Puteţi arunca vina asupra mea, în calitate de Comisar pentru energie şi să spuneţi „ar fi trebuit să prevedeţi situaţia aceasta”. Dar nu s-a aşteptat nimeni la aşa ceva. Este o situaţie nouă, care nu s-a mai întâmplat până acum, iar în viitor ar trebui să fim pregătiţi pentru o astfel de măsură.

  Preşedintele. −Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc mâine (joi 15 ianuarie 2009).

Declaraţii scrise (Regula 142).

  Cristian Silviu Buşoi (ALDE), în scris. – Uniunea Europeană se confruntă, din nou, cu o criză în alimentarea cu gaz natural. Nu este clar cine este vinovatul. Rusia? Ucraina? Amândouă? Solicit Comisiei Europene să informeze public în legătură cu motivele care au generat această situaţie. Uniunea Europeană trebuie să-şi asume responsabilitatea de a spune cine este de fapt de vină.

Criza a arătat că, din păcate, multe dintre ţările Uniunii Europene sunt vulnerabile la şantajul energetic şi pot avea de suferit în urma neînţelegerilor mai degrabă politice decât economice dintre ţările din spaţiul fostei Uniuni Sovietice. Este clar că trebuie să accelerăm procesul creării unei politici energetice europene comune, bazată inclusiv pe o abordare externă comună. Trebuie să urgentăm procesul de diversificare a surselor de aprovizionare şi a rutelor de transport cu gaz natural, iar accelerarea proiectului Nabucco este esenţială.

Cred că se impune un raport al Comisarului pentru Energie în legătură cu acţiunile întreprinse sau, mai corect spus, “neîntreprinse” de Comisie pentru sprijinirea proiectului Nabucco în ultimul an.

  Sylwester Chruszcz (UEN), în scris. – (PL) În timpul dezbaterii de azi s-au afirmat multe lucruri despre furnizarea gazului şi legăturile, interconexiunile şi dependenţa economiilor europene. Trebuie să învăţăm din criza actuală.

De asemenea, trebuie să privim proiectul Yamal 2 ca pe ceva raţional care este în interesul nostru. Nu numai că este mai bun decât conducta care vine din Ţările Baltice către Germania, ocolind Polonia, dar va spori gradul de securitate energetică. Dacă va fi construit, Yamal 2 va însemna un tranzit de gaz semnificativ mai mare prin Polonia către Europa, precum şi o soluţie cost-eficienţă mai rentabilă decât conducta nordică şi, în plus, poate fi construit mai rapid.

Consider că aceasta este calea pe care trebuie să ne direcţionăm eforturile pentru a asigura securitatea energetică a tuturor statelor membre ale UE.

  Corina Creţu (PSE), în scris. – Criza gazelor scoate în evidenţă două probleme majore cu care se confruntă Uniunea Europeană.

În plan energetic, nu avem nici acum o strategie comună, pentru că nu există coeziunea necesară. Acum, prin sistarea livrărilor au fost afectate 11 din cele 27 de ţări ale UE. Dar dependenţa de gazul rusesc este o problemă comună de securitate, având în vedere că arma energetică poate fi folosită oricând, mai ales împotriva foştilor sateliţi ai Rusiei. În aceste condiţii, UE are datoria de a găsi o soluţie pentru a securiza energetic zona noilor membri. Adevărata problemă pentru Europa este diversificarea surselor de gaz şi nu a căilor de tranzit dintre Rusia şi UE.

În al doilea rând, criza gazelor indică slăbiciunea politică a unei Uniuni Europene divizate şi ezitante. Una dintre carenţele evidente ţine de preşedinţia UE. E nevoie ca, mai ales în momente de criză, să existe o voce reprezentativă care să vorbească în numele Uniunii. Un cor pe mai multe voci riscă să arunce în derizoriu ideea Europei Unite, nu doar imaginea şi influenţa sa internaţională. De aceea, e nevoie de instituirea unei preşedinţii europene pe o perioadă mai lungă de timp şi independenţa de structurile politice ale ţărilor membre.

  Daniel Dăianu (ALDE), în scris. – Un alt semnal de alarmă.

Criza actuală a gazului demonstrează încă o dată cât de fragilă şi de ineficientă este politica energetică a UE. În faţa unor mari presiuni, guvernele statelor membre ale UE se bazează, practic, pe propriile resurse şi surse. Nu este o surpriză, având în vedere condiţiile actuale, dar evidenţiază un alt aspect al lipsei de solidaritate din cadrul UE. În egală măsură, criza actuală scoate în evidenţă măsurile absolut necesare care trebuie luate în materie de politică energetică la nivelul UE, dacă vrem să avem o astfel de politică în realitate. În ceea ce priveşte stocurile de petrol, trebuie să dezvoltăm instalaţii de stocare a gazului. Trebuie să diversificăm furnizorii de gaz, rutele de aprovizionare şi mecanismele de livrare (ca în cazul gazului natural lichefiat). Construirea proiectului Nabucco ar trebui accelerată, iar fondurile necesare acestui proiect ar trebui sporite prin implicarea finanţărilor din partea BEI. Argumentul că gazul disponibil nu va fi suficient pentru noile rute de transport care urmează să fie construite nu este valabil. Trebuie să dezvoltăm noi surse de energie regenerabilă într-un ritm mai rapid şi să economisim energie. În ultimul rând, trebuie să construim legături transfrontaliere de alimentare cu energie pentru ca statele membre ale UE să se poată ajuta reciproc la nevoie.

  Dragoş Florin David (PPE-DE), în scris. – Domnule Preşedinte, domnule comisar, stimaţi colegi,

Sectorul energetic reprezintă un factor economic şi geopolitic major; astăzi aproape jumătate din energia UE depinde de importuri, iar prognozele ne arată că importurile pot ajunge la 70% pentru gazele naturale şi 100% pentru petrol până în 2030. Acestea trebuie să fie motivele principale pentru realizarea cât mai urgentă a unei politici energetice comune. Acestea trebuie să fundamenteze aplicarea politicii energetice comune pe trei piloni: interconectarea reţelelor naţionale la nivelul întregii uniuni, diversificarea surselor de aprovizionare şi măsuri active pentru economisirea energiei.

Toate acestea trebuie să aibă ca rezultat şi evitarea unor astfel de crize energetice precum actuala criză a gazului livrat de Rusia prin Ucraina, criză ce creează probleme majore populaţiei şi disfuncţionalităţi economiei UE. Oare se poate fura gazul dintr-o reţea precum un portofel dintr-un buzunar? Oare se poate opri livrarea de gaze aşa, în câteva minute, fără a anunţa în prealabil utilizatorul? Cred că, înainte de observarea nerespectării tratatelor şi înţelegerilor internaţionale şi a faptului că furnizorul, care încasează cea mai mare parte a veniturilor sale din exportul de gaz, îi tratează cu "răceala" şi dezinteres pe europeni, care plătesc conştiincios acest gaz, trebuie să vedem soluţiile siguranţei energetice a UE.

  András Gyürk (PPE-DE) , în scris. – (HU) Uniunea Europeană nu a învăţat din experienţa crizei gazului din 2006 dintre Rusia şi Ucraina. Factorii decizionali au reacţionat la închiderea robinetului conductei de gaz de parcă acest lucru ar fi fost o surpriză totală. Această criză a furnizării de energie, cea mai gravă de până acum, ar putea fi ultimul semnal de alarmă pentru statele membre: trebuie să luăm măsuri pentru a fi mai independenţi din punct de vedere energetic. Conflictul dintre Rusia şi Ucraina nu reprezintă doar o dispută juridică bilaterală având în vedere că afectează sute de milioane de cetăţeni din Uniunea Europeană.

Criza actuală nu este un test doar pentru politica noastră energetică comună, ci şi pentru solidaritatea europeană. Provocarea actuală cu care se confruntă statele membre constă în a demonstra că sunt capabile să acţioneze dincolo de politicile stabilite până în prezent în domenii separate. Constă în a demonstra că Uniunea Europeană este capabilă să se facă auzită şi să acţioneze unanim într-o situaţie crucială.

Lipsa de acţiune din ultimele zile este deosebit de dureroasă dacă avem în vedere sarcina bine îndeplinită a Comisiei Europene de a defini măsurile care ar putea reduce gradul de dependenţă a Europei. Nu putem decât să fim de acord cu ceea ce s-a stabilit în planul de acţiune privind securitatea şi solidaritatea energetică. Trebuie investit cât mai curând posibil în dezvoltarea unor rute de aprovizionare alternative şi a unor legături între reţele existente. Trebuie să sporim sprijinul acordat infrastructurilor de eficientizare a energiei şi să consolidăm dimensiunea energetică a politicii externe a UE care se conturează în prezent.

Consider că actuala criză nu ar fi avut un efect atât de drastic dacă statele membre s-ar fi trezit mai devreme şi s-ar fi angajat să creeze o politică energetică europeană nu numai la nivel teoretic.

  Filip Kaczmarek (PPE-DE), în scris. – (PL) Se pare că actuala criză a furnizării gazului către Ucraina şi Europa are mult mai multe implicaţii decât crizele anterioare cauzate de aceeaşi problemă a monopolului Rusiei asupra furnizării gazului către UE. Ne-a ajutat să înţelegem adevăratul sens al conceptelor şi termenilor pe care îi folosim adesea, dar pe care nu îi înţelegem întotdeauna, concepte precum securitate energetică, solidaritate la nivelul UE, politică energetică comună sau diversificarea surselor şi mijloacelor de livrare a gazului şi a altor combustibili. Nici măcar nu trebuie să cunoaştem adevăratele motive care au determinat comportamentul Rusiei pentru a ne formula concluziile. Desigur, este important să cunoaştem motivele reale pentru a întocmi o evaluare morală şi politică a modului în care se comportă fiecare stat şi companie, dar, adevărul este că, indiferent de motivele fiecărei părţi la acord, o parte din cetăţenii Uniunii Europene au avut de suferit în urma lipsei gazului. Adevărul este important, dar el nu furnizează gaz. Să profităm de această ocazie pentru a obţine răspunsuri serioase la mai multe întrebări. Vom fi capabili să tragem concluziile corecte din situaţia actuală? Vom fi capabili să depăşim perspectiva limitată a partidelor politice aflate în opoziţie şi care se folosesc în mod cinic de această situaţie pentru a lansa atacuri nefondate la adresa propriilor parlamente naţionale? Se va construi Nabucco? Vom spori rezervele obligatorii de combustibil? Oponenţii ideologici ai energiei atomice îşi vor schimba părerile? Să sperăm ca da.

  Janusz Lewandowski (PPE-DE), în scris. – (PL) Doamnă preşedintă, lecţia desprinsă din actuala criză este obligatorie şi Uniunea Europeană trebuie să o înveţe. Este un alt moment hotărâtor şi ar trebui să fie ultimul care scoate la iveală lipsa de guvernanţă a celor 27 de state. Este ceea ce aşteaptă europenii, chiar şi în acele ţări care nu sunt afectate direct de blocada gazului şi care se bazează mai puţin pe sursele de aprovizionare ale Gazprom.

Mecanismul solidarităţii, schiţat de directiva din 2004, este total nepotrivit în faţa provocărilor actuale. Trebuie să convenim asupra unei politici comune practice privind solidaritatea, securitatea şi diversificarea în domeniul energetic. Nu avem nevoie de slogane. Avem nevoie de investiţii în infrastructură. Trebuie să ne protejăm împotriva unei viitoare crize prin creşterea capacităţii de stocare a gazului. Solidaritatea energetică necesită legături transfrontaliere care să conecteze reţelele de aprovizionare din fiecare ţară. Polonia este un bun exemplu în acest sens: deşi se aprovizionează în mare parte din conductele ruseşti care ocolesc Ucraina, fiind astfel mai puţin expusă la criza actuală, este, cu toate acestea, deconectată de la sistemul de aprovizionare şi stocare din Europa de Vest.

Suntem preocupaţi de faptul că rezultatul crizei actuale a diminuat credibilitatea Ucrainei, nu numai a Rusiei. Acest efect al războiului gazului nu este mai puţin important decât problemele temporare cu care s-au confruntat consumatorii în timpul iernii aspre.

  Marusya Ivanova Lyubcheva (PSE), în scris. – (BG) Este foarte dificil pentru noi să discutăm despre criza gazului având în vedere că, la finalul acesteia, Consiliul, PE şi Comisia Europeană au rămas blocate. Deşi inadecvată, dezbaterea este foarte importantă. Aş dori să le mulţumesc tuturor colegilor deputaţi din partea diferitelor grupuri politice şi statelor membre pentru felul în care au sprijinit Bulgaria şi celelalte ţări care au avut de suferit din cauza crizei.

Cu toate acestea, dezbaterea nu determină apariţia gazului şi nu creează condiţii de viaţă normale pentru concetăţenii noştri. În urma crizei, Bulgaria s-a transformat, dintr-un centru energetic al Balcanilor, într-o capitală a crizei de gaz.

De aceea este necesară o acţiune imediată. Consecinţele crizei sunt de ordin umanitar şi economic. Ne destabilizează ţara, pe lângă criza economică şi financiară. PE trebuie să adopte o rezoluţie în care să îşi prezinte poziţia şi măsurile care ne vor ajuta să depăşim criza. Aici şi acum. Aceste măsuri trebuie să includă energia nucleară şi căutarea unor surse noi de gaz natural. Avem nevoie de un nou mecanism de acţiune şi de un set de instrumente.

Dacă PE nu este o parte a soluţiei astăzi, va deveni o parte a problemei reale. Consecinţa va fi un rezultat politic negativ pentru UE.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris. – „Criza actuală a demonstrat încă o dată că principala problemă este dependența energetică de resursele aflate în Federația Rusă şi utilizarea de către Federaţia Rusă a acestei situații într-o manieră aflată în afara procedurilor internaționale normale.

Este nevoie ca declaraţiile preşedintelui Comisiei Europene şi ale preşedintelui Consiliului în perioada crizei din Georgia, referitoare la o schimbare în relația UE cu Rusia, să fie puse în aplicare.

Este nevoie de ratificarea Tratatului de la Lisabona pentru a putea crea o politică energetică europeană comună.

Trebuie, fără întârziere, să începem construirea gazoductului Nabbucco

Este absolut necesară promovarea de proiecte energetice care sa pună în valoare zona Mării Negre şi să utilizeze sursele de energie din zona Mării Caspice

Extinderea Comunităţii Energetice Europene către Est si includerea cu prioritate a subiectului energie în noul cadru creat prin Parteneriatul de Est pot contribui deasemenea la rezolvarea situaţiei actuale.”

  Katrin Saks (PSE), în scris. – (ET) Doamnă preşedintă, Domnule Preşedinte.

Este trist faptul că preşedinţia cehă a început, nu aşa cum prevăzuse iniţial, ci cu rezoluţia impusă a conflictului gazului dintre Rusia şi Ucraina, în acelaşi mod în care preşedinţia anterioară a trebuit să înceapă prin a căuta o soluţie de a pune capăt războiului ruso-georgian.

Cu toate acestea, orice lucru are latura sa pozitivă. Acest război al furnizării gazului a adus în atenţie probleme legate de energie, în special conştientizarea faptului că avem nevoie de o politică energetică comună.

Dar, această politică energetică comună nu poate fi creată la Bruxelles dacă statele membre nu sunt motivate de un interes comun şi, dimpotrivă, încheie acorduri bilaterale ale căror prevederi le sunt favorabile în exclusivitate. În acest sens, iniţiativa unei politici comune trebuie să vină din capitalele statelor membre, nu de la polii de putere din Bruxelles, aşa cu s-ar anticipa.

Îmi exprim speranţa că purtătorul de cuvânt va avea succes în consolidarea acestui punct de vedere.

  Toomas Savi (ALDE), în scris. – Rusia a blocat furnizarea gazului într-un moment extrem de inoportun pentru consumatorii europeni şi reluarea livrării gazului este esenţială, fără alte comentarii. Dar, după rezolvarea crizei, trebuie să analizăm îndelung dependenţa noastră de gazul rusesc, concentrându-ne atenţia asupra a două aspecte.

În primul rând, Rusia trebuie să garanteze că este capabilă să îşi respecte obligaţiile faţă de UE. Nefuncţionarea tehnologiei şi infrastructurii depăşite poate periclita fluxul constant de gaz către UE. Ar trebui remarcat faptul că, în ciuda planurilor ambiţioase referitoare la conducta de gaz din coridorul nordic, nu există nicio certitudine că gazul extras din zăcămintele de gaz natural din Rusia este suficient pentru respectarea obligaţiilor acesteia.

În al doilea rând, Kremlinul are antecedente în a folosi pârghiile economice ca instrumente politice. Uniunea Europeană nu ar trebui să fie niciodată victima unui astfel de comportament politic. Încurajez Uniunea Europeană în sensul diversificării în domeniul energetic pentru a evita dependenţa de un singur furnizor de gaz natural.

  Daniel Strož (GUE/NGL), în scris. – (CS) Din punctul meu de vedere, există două aspecte ale problemei furnizării gazului din Rusia către Ucraina şi mai departe către UE. În primul rând, foarte mulţi oameni se agită, vociferând: „Cum îndrăzneşte Rusia să facă un asemenea lucru?” Eu întreb: De ce să n-o facă? Dacă UE însăşi este în primul rând un proiect neo-liberal în care se presupune că piaţa rezolvă orice, de ce Rusia să nu poată avea un comportament comercial şi să ceară banii pe care debitorul îi datorează? Criza gazului nu a fost declanşată de Rusia, ci de Ucraina şi nu este o problemă politică, ci una economică. Acest lucru trebuie clarificat! Cel de-al doilea aspect este concentrarea (pe care am criticat-o în repetate rânduri în trecut) organismelor şi instituţiilor UE – Parlamentul nu face excepţie – asupra unor probleme irelevante care doar distrag atenţia de la problemele cu adevărat urgente. Această atitudine a fost reafirmată de reacţia la decizia legitimă a Rusiei de a opri furnizarea gazului. În loc să acorde administraţiei ucrainene favoarea stânjenitoare de a juca rolul unui fel de „filtru protector” între Rusia şi ţările din UE şi în loc să viseze la forma perfectă a unui castravete, UE ar fi trebuit să se pregătească de mult pentru o astfel de criză. Cum i-a ajutat UE pe slovaci şi pe bulgari, de exemplu, care au suferit cel mai tare din cauza crizei gazului? A putut să îi ajute în vreun fel? Dacă răspunsul este nu, atunci e ceva în neregulă cu integrarea.

  Kristian Vigenin (PSE), în scris. – (BG) În războiul gazului dintre Rusia şi Ucraina, cei care au avut de suferit cel mai mult sunt cei mai nevinovaţi. Situaţia actuală demonstrează în mod clar cât de dependentă este Europa, nu numai de sursa resurselor, dar şi de ţările de tranzit. Demonstrează, de asemenea, cât de nedrepte au fost observaţiile la adresa conductelor alternative precum conductele din coridorul nordic şi sudic. Demonstrează, din păcate, şi cât de neputincioasă este Uniunea Europeană atunci când trebuie să acorde ajutor celor mai afectate state membre şi să asigure siguranţa cetăţenilor săi.

În prezent, principala noastră sarcină este să restabilim aprovizionarea cu gaz. De asemenea, UE trebuie să îşi folosească întregul arsenal de resurse politice pentru a convinge Rusia şi Ucraina să elibereze cele 18 state membre pe care le ţin prizoniere.

O a doua măsură trebuie să fie sprijinul acordat ţărilor celor mai afectate. În climatul creat de o criză economică şi de pieţe care se contractă, lovitura dată de lipsa gazului se poate dovedi fatală pentru multe companii din ţara mea şi mii de oameni ar putea deveni şomeri. Cine îşi va asuma răspunderea pentru această situaţie?

Cea de-a treia şi cea mai importantă măsură dintr-un plan pe termen lung este construirea unor conducte de gaz alternative, în special Nabucco, investirea în legături între reţelele de aprovizionare cu gaz din statele membre şi construirea unor instalaţii de stocare care să asigure rezerve mai mari.

Singura concluzie pe care o putem trage din această situaţie este că avem nevoie de o politică europeană comună, dar este trist că întotdeauna conştientizăm acest lucru în urma unei crize profunde.

  Andrzej Tomasz Zapałowski (UEN), în scris. – (PL) Doamnă preşedintă, criza furnizării de gaz către UE, Ucraina şi Balcani ar trebui privită în primul rând ca un element al luptei pentru influenţă politică şi economică în fostele republici sovietice.

Ţara pentru care se dă bătălia în prezent este Ucraina. Rusia a intervenit în campania electorală care se desfăşoară acolo. A dorit să folosească această situaţie pentru a demonstra publicului ucrainean că, dacă rămâne fidel Rusiei, Ucraina va avea gaz şi petrol ieftin.

Conflictual actual demonstrează, în egală măsură, că acest gen de influenţă geopolitică este mai important pentru Rusia decât bunele relaţii cu UE. Rusia a integrat costurile economice rezultate din oprirea furnizării gazului în acţiunile sale. Să nu ne amăgim – este doar începutul luptei pentru influenţă în Ucraina.

Ignorantă, Uniunea Europeană vrea să se bazeze în continuare pe importurile de gaz şi petrol ca surse de energie. În acelaşi timp, propriile sale resurse de cărbune şi lignit (inclusiv din Polonia) rămân neutilizate. Nu ştiu dacă aceasta se cheamă obtuzitate politică sau, pur şi simplu, un mod de a menţine presiunea energetică asupra anumitor ţări din Comunitate.

  Marian Zlotea (PPE-DE), în scris. – Problema furnizarii cu gaz Ucrainei si Uniunii Europene de catre Rusia trebuie solutionata cat mai repede posibil. Uniunea Europeană are nevoie de o politică a securităţii energetice, de diversificare a resurselor şi de solidaritate în domeniul energetic pentru a preveni astfel de crize ce afecteaza cetatenii sai.

Peste jumătate din statele membre UE sunt afectate de oprirea furnizării de gaz de către Rusia. În Bulgaria, furnizarea de gaz către industrie a fost redusă sau întreruptă, deoarece aceasta tara este dependenta in proportie de 90% de gazul provenit din Rusia.

Susţin atât poziţia Presedentiei cat si a Comisiei de a indemna ambele parţi la dialog pentru a ajunge la un compromis. Fara coordonarea tehnica dintre cele doua parţi alimentarea cu gaz nu se poate efectua. Pe viitor, trebuie sa mentinem deschis dialogul cu cele doua parţi pentru a evitarea ajungerii la astfel de situaţii.

Consiliul si Parlamentul prin pachetului energetic ce se afla in discuţii, propun o serie de masuri ce implica existenta mai multor furnizori de energie in beneficiul consumatorului, pachet care speram sa fie adoptat la a doua citire.

Aceasta criza trebuie solutionata cat mai curand deoarece afecteaza atat cetatenii europenii, cat si industria europeana; avem nevoie de o politica externa comuna in domeniul energiei.