Stenograma dezbaterilor

Joi, 15 ianuarie 2009 - Strasbourg

2. Transportul de animale (dezbatere)

  Preşedintele. – Următorul punct este dezbaterea privind întrebarea orală adresată Comisiei de dl Parish, în numele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, referitoare la transportul de animale (O-0134/2008 - B6-0496/2008).

  Neil Parish, autor. −Domnule preşedinte, iau astăzi cuvântul pentru a adresa această întrebare orală, nu doar în numele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, ci şi în numele Integrupului pentru bunăstarea animalelor, deoarece consider că avem o agricultură puternică în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, pentru a avea o agricultură puternică, trebuie să avem şi o politică puternică privind bunăstarea, deoarece consider că viitorul agriculturii europene este, în mare măsură, un produs de înaltă calitate şi, în plus, unul care are standarde foarte bune de bunăstare. Ne putem folosi de acest lucru pentru a ne promova produsele într-un mod pozitiv şi de aceea transportul de animale nu este doar un motiv, ci este esenţial să dispunem de o legislaţie corectă în vigoare.

Din mai multe puncte de vedere, doresc să ne concentrăm în această dimineaţă asupra faptului că dispunem de legislaţie în vigoare. Putem argumenta dacă acest lucru este suficient sau nu, însă în acest moment principala problemă este să verificăm această legislaţie şi să fim absolut siguri că statele membre respectă această legislație, deoarece ştim, de exemplu, că în unele state membre există probleme între guvernele naţionale care pun în aplicare legislaţia în vigoare şi guvernele regionale care trebuie să o pună în aplicare. În momentul respectiv apar probleme. Într-un final, cele care suferă sunt animalele.

Aş putea sublinia multe aspecte, însă un aspect special care ridică probleme în Europa este transportul de cai. În Italia mulţi cai ajung să fie transformaţi la sfârşitul vieţii în salam şi aceştia nu sunt transportaţi în cele mai bune condiţii din niciun punct de vedere. Am urmărit multe dintre aceste vehicule de-a lungul statelor noastre membre din Uniunea Europeană în care nu s-au respectat normele, autocamioanele nu au oprit când trebuia, tipul de vehicule nu era corect şi nu au avut instalaţii de apă sau aer condiţionat adecvate, şi nu putem permite ca aceste lucruri să continue.

Deseori înfrunt Comisia şi propun acesteia să nu adauge costuri, însă de multe ori, când animalele sunt duse la abator, dacă costul transportului este mai mare deoarece trebuie să se facă o muncă de calitate, aceştia trebuie să aibă vehiculele adecvate şi nu trebuie să le supraîncarce, atunci spun, ei bine, aşa să fie! Deoarece de multe ori, în loc ca animalele să parcurgă distanţe lungi pentru a fi sacrificate, acestea ar trebui ucise în statul membru şi ar trebui să fie transportate sub formă de carne refrigerată. Prin urmare, avem mult de lucru în acest sens.

Aş dori să vă comunic, de asemenea, că dl Kyprianou, comisarul anterior al Direcţiei Generale Sănătate şi Protecția Consumatorilor ne-a reasigurat, la rândul său, în timpul mandatului său, nu doar că va pune în aplicare în mod adecvat legislaţia actuală, ci şi că va revizui situaţia la sfârşitul acestuia. În momentul de față suntem foarte aproape de sfârşitul acestei sesiuni parlamentare, precum şi al Comisiei actuale şi îl invit pe dl Vassiliou, care a fost un foarte bun înlocuitor al domnului Kyprianou, să onoreze acest angajament, deoarece transportul animalelor reprezintă unul dintre acele aspecte pe care trebuie să le luăm foarte în serios.

Am mai discutat aceste aspecte în nenumărate rânduri, dar suntem o societate civilizată şi o astfel de societate, de multe ori, este judecată în mare măsură după modul în care îşi tratează, nu doar oamenii, ci şi animalele. Prin urmare, nu pot, după cum am precizat, să subliniez acest lucru îndeajuns.

Concluziile mele finale privesc întrebarea orală în sine şi faptul că Regulamentul privind transportul de animale este în vigoare începând din 2007. Comisia ar fi trebuit, prin urmare, să primească primele sale rapoarte anuale din partea statelor membre privind punerea în aplicare a regulamentului. Poate Comisia menționa statele membre care au prezentat aceste rapoarte? A realizat Comisia deja analiza preliminară a rapoartelor care ar permite formularea unor concluzii privind deficienţele şi dificultăţile, dar şi realizările majore, în ceea ce privește punerea în aplicare a legislaţiei? În consecinţă, va pregăti Comisia un raport privind procesele de punere în aplicare a regulamentului în statele membre? O astfel de analiză ar fi esenţială în contextul planificării unei revizuiri a Regulamentului privind transportul de animale. Prin urmare, domnule comisar, aş dori primirea unor răspunsuri la aceste întrebări.

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei. – (CS) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, sunt de acord cu opinia domnului Parish şi anume că modul în care tratăm animalele, inclusiv efectivul de animale vii, este un aspect care implică fără nicio îndoială, atât etica, cât şi civilizaţia. Comisia este conştientă de faptul că transportul de animale în scopuri comerciale poate produce animalelor suferinţă gravă. O astfel de suferinţă este provocată, în special, aşa-numitelor animale cu valoare redusă, cum ar fi animalele de sacrificat. Punerea în aplicare a legislaţiei privind transportul pe distanţe lungi nu este satisfăcătoare. În ultimele luni, Comisia a obţinut rapoarte privind cazuri de cruzime faţă de animale. Comisia continuă să susţină cele mai bune alternative disponibile pentru îmbunătăţirea situaţiei. Obiectivul final este o mai bună punere în aplicare a legislaţiei UE şi, prin urmare, animale mai sănătoase şi condiţii de trai decente pentru animalele în cauză. Un studiu realizat de Centrul Comun de Cercetare a concluzionat că sisteme noi şi mai eficiente de control, precum monitorizarea transportului cu ajutorul sistemelor de poziţionare prin satelit, ar contribui la îmbunătăţirea situaţiei şi ar facilita o punere în aplicare mai transparentă a normelor. Utilizarea acestor tehnologii noi ar contribui, de asemenea, la reducerea sarcinii administrative impuse asupra autorităților şi organizaţiilor inter-statale.

Înainte de expirarea acestui mandat, Comisia are în vedere, de asemenea, propunerea unor standarde noi bazate pe rezultatele cercetărilor ştiinţifice legate de durata transportului, numărul de animale încărcate şi numărul de animale încărcate în vehicule. Comisia evaluează punerea în aplicare a legislaţiei UE pe baza rapoartelor furnizate de statele membre în conformitate cu reglementările UE existente. Informaţiile conţinute în aceste rapoarte sunt combinate cu rezultatele inspecţiilor la faţa locului efectuate de experţii veterinari în statele membre. Rezultatele acestor inspecţii efectuate de experţii Comisiei sunt publicate pe site-ul web al acesteia. Se află în curs de desfăşurare, de asemenea, o evaluare a datelor din rapoartele publicate de către organizaţiile neguvernamentale internaţionale active din acest domeniu.

Majoritatea statelor membre au prezentat deja Comisiei rapoarte privind transportul de animale în 2007. La sfârşitul lui 2008, se aşteptau încă rapoarte din partea Ciprului, Lituaniei, Maltei, Bulgariei şi Luxemburgului. Comisia le-a reamintit statelor de obligaţia lor, iar situaţia va fi supravegheată îndeaproape. Cu toate acestea, Regulamentul (CE) nr. 1/2005 nu solicită Comisiei să redacteze un raport privind progresul referitor la punerea în aplicare a regulamentului în statele membre. Comisia este de acord că punerea în aplicare reprezintă un aspect esenţial al oricărei legislaţii propuse. În consecinţă, Comisia acordă o atenţie sporită unei analize a rapoartelor statelor membre şi unei posibile modificări viitoare a reglementărilor comunitare din acest domeniu.

  Struan Stevenson, în numele Grupului PPE-DE. – Domnule preşedinte, vă rog să ne permiteți să examinăm mai întâi, împreună, contextul acestui fapt. Termenul limită obligatoriu de opt ore pentru animalele transportate a fost convenit în decembrie 2004 şi a intrat în vigoare în ianuarie 2007 în toate cele 27 de state membre, cu derogări speciale care se aplică călătoriilor mai lungi atunci s-a putut demonstra că standardele vehiculelor au fost îmbunătăţite, asigurând animalelor acces la apă, control al temperaturii, aerisire adecvată, precum şi în cazul în care perioadele de odihnă frecvente au fost încorporate în durata călătoriei.

De asemenea, au fost permise derogări speciale pentru zonele rurale şi insulele izolate, precum Orkney şi Shetland din circumscripţia mea, de exemplu, unde călătoriile mai lungi sunt inevitabile. În aceste cazuri, cu toate acestea, au fost proiectate unităţi speciale de paturi, cu acces la apă, astfel încât animalele să poată fi transportate relativ confortabil. În plus, a fost introdusă o interdicţie completă de transport a anumitor animale, cum ar fi viţeii mai tineri de 10 zile şi mieii mai tineri de o săptămână.

Raportez cu o oarecare satisfacţie că aceste norme de transport au fost respectate în mod strict, în special în ţări precum Scoţia, unde continuăm să menţinem unul dintre cele mai ridicate niveluri de bune practici din întreaga UE. Cu toate acestea îmi exprim îngrijorarea cu privire la relatările referitoare la faptul că, după cum ne-a comunicat Neil Parish, aceste norme nu sunt respectate în mod similar în alte părţi ale UE, în special în unele state membre sud-mediteraneene şi în unele dintre statele est-europene în curs de aderare şi, în special, după cum a subliniat din nou Neil Parish, în cazul în care este vizat transportul de cai care urmează să fie sacrificaţi.

ONG-urile din domeniul bunăstării animalelor aduc în continuare probe cu privire la abuzul oribil asupra cailor şi uneori cu privire la transportul de alte specii pe distanţe lungi în călduri dogoritoare, fără acces la apă sau la o aerisire adecvată, fără perioade de odihnă, înghesuite în camioane supraaglomerate. În timpul călătoriei, aceste animale devin din ce în ce mai extenuate şi deshidratate, unele cedează căldurii şi pot fi văzute cum gâfâie şi caută cu disperare aer, iar, în cel mai rău caz, multe dintre acestea mor. Această practică trebuie oprită şi trebuie pusă sub observaţie respectarea strictă a regulamentului în toate statele membre.

Îmi exprim sprijinul față de termenii întrebării orale adresată astăzi de Neil Parish, care vizează verificarea nivelului de respectare a acestor măsuri. Sper că, în momentul de faţă, Comisia ne poate furniza aceste informaţii şi ne poate reasigura cu privire la faptul că se fac paşi în vederea asigurării aplicării riguroase a duratei limită de transport de opt ore pentru animale, cu derogările adecvate pe care le-am menţionat, precum şi a încetării încălcării grave a reglementărilor UE existente, care are loc în continuare.

  Rosa Miguélez Ramos, în numele Grupului PSE. – (ES) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, pentru unele ţări europene, în funcţie de poziţia lor geografică – după cum a indicat dl Stevenson – şi de suprafaţa lor terestră şi volumul fluxurilor lor comerciale, transportul de animale este un subiect care prezintă o importanţă specială.

Domnule comisar, aş dori să fac trimitere la două aspecte specifice. În primul rând, mi se pare în continuare clar că, în ceea ce priveşte efectuarea unei analize a situaţiei pe teritoriul comunitar, Comisia întâmpină dificultăţi. Deşi, în temeiul regulamentului actual, statele membre ar trebui – după cum am văzut – să redacteze anual un raport privind inspecţiile desfăşurate în anul precedent, regulamentul nu prevede un număr minim de inspecţii şi nu pare să existe, de asemenea, uniformitate în legătură cu bazele statistice. Acest lucru împiedică efectuarea unei comparaţii a datelor raportate de diverse ţări. Domnule comisar, consider că, pentru binele tuturor persoanelor vizate, această situaţie ar trebui rectificată cât mai curând posibil.

Cu toate acestea, mă îngrijorează un al doilea aspect. În discursul dumneavoastră, aţi descris animalele transportate în vederea sacrificării drept animale cu valoare redusă. Domnule comisar, nu sunt absolut deloc de acord cu dumneavoastră. Personal, consider că aceste animale prezintă o valoare economică ridicată şi sunt sigură că industria mă aprobă. În aceste condiţii şi întrucât această carne prezintă o valoare economică ridicată, condiţiile adecvate de transport sunt esenţiale indiferent de destinaţia finală – chiar dacă aceasta este abatorul – şi indiferent de distanţa parcursă. Cu alte cuvinte, grija semnificativă – în realitate, grija majoră – este ca aceste animale să fie transportate în condiţii favorabile.

Aş dori să vă rog, prin urmare, să ţineţi seama de aceste cerinţe în cadrul schimbărilor propuse ale regulamentului la care lucrează Comisia. Ştim că, pe lângă tehnologii noi, reforma va aborda schimbările în ceea ce priveşte durata maximă de transport – după cum s-a menţionat aici – şi în ceea ce priveşte temperaturile minime şi maxime de transport al animalelor.

Vă rog din nou domnule comisar, şi solicit şi Comisiei ca, înainte de modificarea unor astfel de caracteristici fundamentale, să fie căutată şi găsită o bază solidă ştiinţifică pentru schimbările propuse. Mai mult, v-aş ruga ca, întrucât nu dispunem de această bază ştiinţifică solidă, care deocamdată lipseşte pentru unele aspecte, să ne abţinem să introducem pe ascuns modificările propuse pentru regulamentele în vigoare în rapoarte care nu au nicio legătură cu transportul – mă refer la protecţia animalelor în momentul sacrificării, raport la care lucrăm în momentul de față. Consider că în chestiuni care prezintă o astfel de importanţă şi semnificaţie, am trebui cu toţii – Comisia şi Parlamentul – să jucăm cu cărţile pe faţă.

  Anne E. Jensen, în numele Grupului ALDE. – (DA) Domnule preşedinte, domnule comisar, doresc să precizez că sunt puţin dezamăgită că după patru ani, nu am văzut încă o propunere din partea Comisiei cu privire la modul în care putem întări legislaţia privind transportul de animale. Au existat intenţii bune şi cooperări constructive între dl Kyprianou, iar, în prezent, desigur, dl Vassiliou, şi Parlament. Cu toate acestea, când vom avea o propunere? Acesta este un lucru pe care aş dori foarte mult să-l aflu. Este, de asemenea, important să ajungem la un nivel adecvat de punere în aplicare a legislaţiei. Este important să ne asigurăm că, în realitate, restricţionăm durata de transport a animalelor destinate sacrificării la opt ore. Cu toate acestea, ar trebui să mergem mai departe. Nu ar trebui să vorbim pur şi simplu despre o durată limită. Cercetările au arătat că o oră poate fi prea mult în cazul în care animalul nu este destul de puternic pentru a fi transportat, iar călătoriile cu o durată mai mare pot fi bune dacă animalul este puternic şi sănătos şi este transportat în condiţii bune. Probabil că vom continua să transportăm animale de reproducere pe distanţe lungi şi, în această privinţă, Parlamentul a propus, desigur, un proiect pilot pentru punctele de odihnă, în care animalele trebuie să se odihnească după 24 de ore. Aş dori să aflu care este evoluţia acestui proiect privind punctele de odihnă. Intenţia este, desigur, să reunim operatorii punctelor de odihnă, autorităţile veterinare, cercetătorii şi organizaţiile pentru bunăstarea animalelor pentru a le permite să definească în comun bune practici în acest domeniu. Iniţierea unui astfel de proiect este dificilă, însă merită încercat, deoarece este important ca cercetările şi cunoştinţele noastre privind bunăstarea animalelor pe timpul transportului să se reflecte, de asemenea, în legislaţie şi în practică.

  Janusz Wojciechowski, în numele Grupului UEN. – (PL) Domnule preşedinte, domnul Parish ne-a reamintit în mod corect un lucru pe care l-am menţionat de multe ori în această cameră, şi anume, faptul că modul în care tratăm animalele se reflectă asupra noastră – asupra gradului nostru de cultură şi civilizaţie. Există foarte multă cruzime faţă de animale în timpul transportului. S-au făcut anumite îmbunătăţiri prin introducerea unor standarde mai ridicate ale transportului de animale, dar aceste măsuri nu îşi ating încă scopul.

În opinia mea, soluţia adecvată, şi prima care a fost propusă cu mult timp în urmă, ar fi limitarea duratei de transport pentru animale la opt ore şi a duratei totale a timpului petrecut de animale în tranzit şi la abator la doisprezece ore. Urmărim să prezentăm această propunere în cadrul lucrărilor actuale referitoare la Regulamentul privind protecţia animalelor în momentul sacrificării.

Onorabile doamne şi onorabili domni! Prezentarea de argumente privind măsurile umane reprezintă un lucru, însă există, de asemenea, un alt argument, şi anume cel financiar (care este mult mai atrăgător pentru unele persoane). Ideea este că aceste transporturi pe distanţe lungi cresc costurile care, în cele din urmă, sunt transferate mai departe asupra consumatorului. Ar trebui să estimăm aceste costuri şi să le utilizăm ca argument pentru a pune în sfârşit restricţii, după ani de zile de dezbateri, asupra transporturilor de animale şi pentru a uşura suferinţa animalelor.

  Carl Schlyter, în numele Grupului Verts/ALE. – (SV) Domnule preşedinte, un nivel de dezvoltare al civilizaţiei poate fi judecat după modul în care tratează creaturile cele mai lipsite de apărare din cadrul civilizaţiei respective. Judecând după modul în care ne tratăm animalele, suntem încă barbari.

Îmi aduc aminte de momentul în care Suedia a aderat la UE, ceea ce în curând va însemna cincizeci de ani în urmă. Multe dintre discuţiile purtate înainte de aderare au fost legate de transportul de animale. Acesta a fost un domeniu în care trebuia să îmbunătăţim situaţia. Apoi a venit prima directivă în anul 2005. Cu toate acestea, condiţiile pentru animale nu s-au îmbunătăţit şi ni s-a spus, în acel moment, că monitorizarea va începe de acum înainte, că sistemele GPS vor fi introduse de acum înainte, că şoferii vor fi pregătiţi de acum înainte şi că autocamioanele vor merge mai bine de acum înainte. Cinci ţări nici măcar nu s-au obosit să depună un raport. Solicit amendarea imediată de către Comisie a celor cinci ţări. În ceea ce priveşte celelalte 22 de ţări, câte inspecţii au fost efectuate? Cum s-au conformat aceste ţări acestor norme? Funcţionează această directivă? În multe cazuri răspunsul este, din păcate, negativ.

Ulterior, dl Kyprianou ne-a promis că va reveni aici înainte de terminarea mandatului său, dacă era necesar – este necesar – şi dacă ar fi existat opinie publică – şi există opinie publică! Multe dintre noile state membre sunt, de fapt, mici şi probabil că nu este necesară o călătorie de 24 de ore urmată de încă o călătorie de 24 de ore. Vom avea o nouă directivă privind sacrificarea care permite existenţa abatoarele mobile şi care va reduce necesitatea deplasărilor.

Trebuie să revizuim condiţiile pentru animale în timpul transportului. Câţi dintre noi ar aprecia existenţa a patru vaci sau zece oi în paturile lor duble timp de 24 de ore? Aceasta este densitatea animalelor înghesuite în prezent. Sau imaginaţi-vă, nu există, în realitate, o interdicție totală pentru ca găinile de la nivelul superior al autocamionului să nu îşi facă excrementele peste cele de la nivelul inferior. Cine ar dori să fie transportat în astfel de condiţii? Invit toate persoanele din ministerele agriculturii ale statelor membre UE să vină cu mine într-o călătorie de la Stockholm la Bruxelles în aceleaşi condiţii precum cele în care sunt transportate aceste animale. Mă întreb câţi vor accepta invitaţia. Probabil că mai degrabă ar modifica legislaţia.

Discutăm despre costuri. În această privinţă cel mai mare cost este cel de mediu, ca rezultat al călătoriilor pe distanţe mari. Există, de asemenea, un cost legat de suferinţa animalelor în corelaţie cu călătoriile pe distanţe lungi. Cu toate acestea, aceste călătorii pe distanţe mari au drept rezultat, de asemenea, o carne mai slabă calitativ. Acestea au drept rezultat o adevărată reducere a valorii. Un animal care este stresat va produce o carne mult mai slabă calitativ, iar suferinţa îşi croieşte astfel drum de-a lungul întregului lanţ. Gândiţi-vă la fermierul care a depus un efort deosebit şi a cheltuit mulţi bani pentru a produce un animal bun care este ulterior distrus în ultima parte a vieţii sale.

Nu, avem nevoie de o nouă propunere înainte de alegeri. Nu înţeleg cum suntem capabili să desfăşurăm o campanie electorală dacă nu avem cel puţin o propunere din partea Comisiei care demonstrează că acum vom îmbunătăţi – în sfârşit – condiţiile pentru animale.

  Jens Holm, în numele Grupului GUE/NGL. – (SV) Domnule preşedinte, punctul de plecare al acestei discuţii este, desigur, faptul că animalele sunt fiinţe conştiente. Animalele au capacitatea de a simţi durerea, stresul şi suferinţa exact în acelaşi mod ca şi noi. Trebui să ţinem cont de acest lucru în momentul elaborării legislaţiei. În prezent nu se face acest lucru.

Din ce în ce mai multe animale sunt transportate în cadrul Uniunii Europene. Aceasta reprezintă o consecinţă directă a pieţei interne. Piaţa internă conduce la specializare. Animalele sunt crescute într-un loc, sunt sacrificate în alt loc, iar carnea este transportată într-un al treilea loc. Statelor membre nu li se permite nici măcar să interzică transportului de animale de dragul bunăstării animalelor. Acest lucru este inacceptabil. Un studiu suedez a stabilit exact număr total de animale transportate de-a lungul graniţelor din cadrul UE. Pentru UE-15, s-a stabilit că un număr de 22 de milioane de animale patrupede, precum porci, cai şi vaci, precum şi 500 de miliarde de păsări de curte au fost transportate în fiecare an în toate direcţiile dintre statele membre ale UE. Acest lucru se întâmpla când UE era alcătuită din 15 state membre. Vă puteţi imagina care vor fi cifrele pentru UE cu 27 de state membre. Acestea vor fi, desigur, mult mai mari.

Aş dori să întreb Comisia când vom avea noua directivă privind transportul de animale. Dl Kyprianou a promis, desigur, că vom avea o nouă directivă în timpul acestei legislaturi. Poate Comisia să ne ofere promisiunea pe care vrem să o obţinem noi, în cadrul Parlamentului European, şi anume cu privire la o limită maximă de opt ore pentru transportul de animale? Aş dori, de asemenea, să adresez câteva întrebări domnului Špidla. Menţionaţi că cinci state membre nu au depus rapoarte, situaţie care este, desigur, destul de şocantă. Ce faceţi dumneavoastră în cadrul Comisiei cu aceste rapoarte ale statelor membre? Le analizaţi în orice mod? Noi cei din Parlament am dori o analiză, un raport din partea Comisiei, în care să rezumaţi totul şi să indicaţi în mod clar măsurile care vor facilita schimbarea condiţiilor de transport al animalelor. Prin urmare, când vom avea noua directivă cu limita de opt ore şi putem avea o analiză a acestor rapoarte ale statelor membre?

  Godfrey Bloom, în numele Grupului IND/DEM. – Domnule preşedinte, este fascinant ca întotdeauna. Din nou, nu există niciun pic de ironie în această cameră. Una dintre cele mai mari probleme pe care o avem, în special în Regatul Unit al Marii Britanii, este avalanşa stupid de monstruoasă a normelor şi reglementărilor care a ajuns la abatoare în urmă cu 10 ani, care a condus la închiderea a peste 1000 de abatoare din Regatul Unit şi a dat naştere la durate de călătorie mult mai mari pentru animale.

Cumnatul meu este măcelar. Acesta deţine un abator în Yorkshire şi la un moment dat – lucru care a fost publicat şi în revista Private Eye – exista un veterinar extern care îl supraveghea pe veterinarul care supraveghea un inspector pentru clasificare care supraveghea doi măcelari! Acesta este tipul de nonsens pe care îl obţii atunci când tratezi cu normele şi reglementările acestei organizaţii. Problema este durata călătoriilor. În circumscripţia mea din Bridington, porcii, oile şi vitele sunt transportate de-a lungul Angliei către Manchester, datorită închiderii tuturor acestor abatoare. Acesta este lucru pe care trebuie să îl abordăm.

Mă refer, de asemenea, şi la transportul cailor. Colegul meu, Nigel Farage, îmi relatează că există ţări în Uniunea Europeană care privesc efectiv caii drept mâncare! Ca englez, găsesc că este absolut incredibil ca oamenii să îşi mănânce proprii cai. Un englez nu şi-ar mânca calul cum nu şi-ar mânca nici câinele sau copiii, dar presupun că acest lucru demonstrează prăpastia culturală enormă care există între noi şi celelalte ţări ale acestei Uniuni.

(Râsete)

  Jim Allister (NI). – Domnule preşedinte, urmărirea acestui lucru s-ar putea să nu fie uşoară! Permiteţi-mi să spun că nu am niciun fel de problemă cu normele eficiente şi corecte care guvernează bunăstarea animalelor, dar devin îngrijorat că ne angajăm într-o rutină în care vom strânge cu uşa industria noastră agricolă, astfel încât funcţionarea sa practică va deveni practic imposibilă. Văd semnele unei astfel de evoluţii care apare din discuţiile Comisiei privind revizuirea duratei maxime de călătorie şi a factorului de densitate în transportul de animale.

Comisia, să ne amintim, nu a reuşit să realizeze ce şi-a propus prin regulamentul din 2005. Cu toate acestea, la mai puţin de doi ani după intrarea acestuia în vigoare, încearcă din nou să îndepărteze repetabilitatea limitei de opt ore. Trebuie să spun că, pentru circumscripţia mea din Irlanda de Nord, acest lucru ar fi dezastruos, deoarece pentru a exporta animale – ceea ce şi facem – trebuie să facem o călătorie pe mare, iar în cazul în care se permite o perioadă de doar opt ore, aceasta ar fi extrem de neadecvată şi inacceptabilă.

Reamintesc camerei că astfel de condiţii dezavantajoase nu se compară deloc cu distanţele uriaşe pe care sunt transportate animalele în America de Sud, de unde importăm fericiţi! Prin urmare, din nou, practic ne-am pedepsi proprii agricultori, în timp ce nu ne pasă deloc de lucrurile care afectează importurile pe care le primim.

Trebuie să spun că trebuie să ajungem să scăpăm de această obsesie de a ne tăia creanga de sub picioare.

  Elisabeth Jeggle (PPE-DE). – (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, acesta este un alt subiect în care discuţia demonstrează foarte repede că sunt implicate sentimente puternice, pe o parte, dar dezvăluie realitatea crudă, pe de altă parte. Aş dori să adresez mulţumiri speciale preşedintelui Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, dl Parish, pentru această întrebare. Este o întrebare importantă – nu pentru a comunica emoţii, ci pentru a pune Comisiei următoarele întrebări destul de specifice. Ce s-a întâmplat? Cum pot fi verificate aceste evoluţii? Aveţi vreo dovadă, iar în caz afirmativ, care anume? Care sunt cifrele pe care le aveţi?

Aţi menţionat câteva cifre, domnule comisar, dar cred cu tărie că există discrepanţe între statele membre care trec mult peste faptul că unele dintre acestea au prezentat rapoarte şi altele nu. Care este situaţia privind punerea în aplicare? Cum sunt supravegheate călătoriile pe distanţe lungi? Cum sunt acestea supravegheate în statele membre individuale?

Alt domeniu foarte problematic care necesită discuţii urgente este reprezentat de problemele care au apărut ca rezultat al propriei noastre definiţii a agriculturii drept un simplu domeniu economic şi care egalizează lucruri pe care ar trebui să le considerăm ca fiind diferite pe cât posibil. De exemplu, ce fel de pregătire profesională suplimentară în materia transportului ar trebui să efectueze fermierii deja formaţi? Cum ar trebui să fie aceasta organizată şi cine ar oferi o astfel de pregătire? Unde ar trebui să se prezinte fermierii pentru a-şi obţine calificările?

Pentru a repeta: fermierii sunt pregătiţi pentru a se ocupa de animale, în timp ce transportatorii angajează şoferi care probabil că nu au avut niciodată de-a face cu animale. Acestea sunt două dintre chestiunile care nu pot fi egalizate, dar, într-o anumită măsură, am făcut acest lucru.

Cea de-a doua circumstanţă care provoacă probleme majore este următoarea. Când fermierii îşi transportă proprii viţei, pot face acest lucru pe distanţe de până la 50 de km. Permiteţi-mi să precizez, în acest moment, că trebuie într-adevăr să reflectăm mai mult, urgent, cu privire la modul în care putem ajuta abatoarele mai mici să funcţioneze din punct de vedere economic şi astfel să reducem necesitatea unor călătorii suplimentare.

Prin urmare, fermierilor le este astfel permis să-şi transporte propriile animale pe distanţe de 50 de km, însă întâmpină probleme dacă iau cu ei animalul unui vecin. Asupra acestui lucru trebuie, de asemenea, să reflectăm. Este limita de 50 de km stabilită în mod corect sau ar trebui poate să căutăm, de asemenea, cauza acestor evoluţii în cadrul abatoarelor? În cazul în care fermierii transportă un cal în scopuri recreative, nu există nicio problemă, iar acest regulament nu se aplică, însă dacă îl transportă la piaţă, regulamentul se aplică şi aceştia trebuie să îndeplinească cerinţele. Aceste întrebări ar trebui discutate şi rezolvate în cursul dezbaterilor viitoare.

  Luis Manuel Capoulas Santos (PSE). – (PT) Aspectul transportului de animale şi al bunăstării este unul care, după cum foarte bine au declarat dl Parish şi ceilalţi, trebuie văzut, în principal, din perspectiva gradului de civilizaţie. Reducerea suferinţei animalului cât mai mult posibil reprezintă un imperativ etic care formează parte a moştenirii noastre culturale, în ciuda paradoxului aparent în care noi căutăm să le protejăm bunăstarea într-un moment care, pentru multe dintre animale, va fi ultima lor călătorie.

Pe de altă parte, nu trebuie să uităm faptul că preţul pe care îl plătim pentru punerea în aplicare a normelor solicitante şi costisitoare din punct de vedere financiar aflate în vigoare reprezintă probleme care denaturează competiţia şi care au un impact puternic asupra dezvoltării rurale în unele regiuni din Uniunea Europeană.

Regiunile şi statele membre care nu au capacitatea de a procura anumite specii de pe propriile lor pieţe şi sunt mai îndepărtate de centrele de producţie, după cum este cazul în ţara mea, au acum probleme mai mari privind competitivitatea în cadrul industriilor lor legate de sacrificare şi prelucrare, în timp ce regiunile şi statele membre cu surplusuri au avantaje sporite, deoarece pentru acestea a devenit mai uşor să-şi vândă produsele care sunt deja prelucrate, cu avantajele care decurg de aici în ceea ce priveşte forţa de muncă şi valoarea adăugată.

De îndată ce legislaţia este în vigoare de doi ani, este pe deplin justificată furnizarea unei evaluări din partea Comisiei care să fie cât mai extensivă posibil, nu doar referitoare la aspectele specifice legate de punerea strictă în aplicare a regulamentelor privind transportul, dar şi privind consecinţele economice şi sociale pentru regiunile şi statele membre care au o capacitate de producţie redusă în ceea ce priveşte unele specii de animale care sunt importante pentru consumul uman.

Consider, prin urmare, că ar trebui să primim un răspuns la aceste întrebări din partea Comisiei cât mai rapid, obiectiv şi complet posibil.

  Mojca Drčar Murko (ALDE). – (SL) Un volum mare al transporturilor de animale vii trece prin Slovenia, provenind în principal din Europa de Est şi având ca destinaţie Italia. Din experienţa autorităţilor noastre veterinare, legislaţia europeană aplicabilă este cât se poate de cuprinzătoare, însă oarecum greoi şi complicat de pus în aplicare.

Cea mai mare problemă din Slovenia este legată de inspecţii, deoarece, în prezent, o dată cu desfiinţarea graniţelor interne europene, este greu de verificat dacă şoferii de autocamioane opresc sau nu, în realitate, în posturile de odihnă prestabilite. Ar trebui să atrag atenţia asupra faptului că, datorită suprafeţei sale teritoriale, Slovenia nu trebuie să aibă propriile escale şi că aceasta a stabilit, în schimb, aranjamente cu Ungaria şi Italia. Avem nevoie urgent de o soluţie uniformă şi una care să fie pusă în aplicare în mod uniform.

Având în vedere situaţia dezastruoasă privind transportul de animale pe distanţe mari, pe drumuri europene, revizuirea regulamentului din 2005 ar trebui folosită ca o oportunitate de a ridica standardele privind bunăstarea animalelor. Transportul este strâns legat de tratamentul animalelor înainte de sacrificare şi sunt de acord cu acei colegi ai mei care şi-au exprimat punctul de vedere că nu există motive pentru a permite transporturi cu o durată care depăşeşte opt ore.

Aduc, prin urmare, argumente în favoarea stabilirii unei limite de transport strict superioare, dar susţin de asemenea propunerea privind introducerea unor abatoare mobile.

  Andrzej Tomasz Zapałowski (UEN). – (PL) Domnule preşedinte, regulamentul privind protecţia animalelor în timpul transportului este foarte important şi furnizarea acestui tip de informaţii este vitală. În acest moment critic, ar trebui subliniat faptul că o proporţie ridicată din carnea importată consumată de cetăţenii Uniunii Europene nu este acoperită de regulamente similare. Acest regulament este unul dintre regulamentele mai rezonabile privind animalele de reproducere şi animalele destinate sacrificării.

Îmi dau seama că deseori mari corporaţii alimentare nu reuşesc să respecte drepturile muncii, fără a mai vorbi de tratarea animalelor într-un mod adecvat. Cele mai grave forme de abuz al animalelor au loc chiar în marile companii. Această problemă afectează rareori întreprinderile mici sau mijlocii. Singura soluţie este să asigurăm un control poliţienesc strict, precum şi controale la graniţă şi să facem public numele companiilor care încalcă drepturile animalelor, astfel încât consumatorii să le poată evita.

  Kathy Sinnott (IND/DEM). – Domnule preşedinte, este foarte important ca animalele să fie transportate pentru a fi în siguranţă şi pentru a preveni suferinţa care poate fi evitată. Utilizez acest termen deoarece animalelor, de regulă, le este frică de orice tip de mijloc de transport motorizat. Este important să minimizăm acest lucru atunci când este posibil.

În momentul reglementării acestei siguranţe şi a prevenirii suferinţei, avem tendința de a lua în considerare timpul şi distanţa. Acest lucru este natural, însă este simplist în cazul Irlandei, care, vă reamintesc, este o insulă şi, de asemenea, un exportator major de animale. Limitele de timp şi distanţă la traversarea apelor care ne separă de continent şi de pieţele noastre nu pot fi absolute. Am auzit o recomandare privind o durată de opt ore, însă durează mai mult de opt ore să încarci un animal pe un vas şi să traversezi întinderea de apă. Nu există nicio o posibilitate de a duce un animal la păscut în mijlocul Canalului.

Prin urmare, v-aş recomanda să examinăm condiţiile în care sunt transportate aceste animale, în special în cazul Irlandei, mai degrabă decât timpul sau distanţa.

  Lydia Schenardi (NI). – (FR) Domnule preşedinte, deşi regulamentul privind transportul de animale a intrat în vigoare din ianuarie 2007, statele membre nu par a se conforma în mod sistematic acestui regulament, întrucât nu reuşesc să depună rapoartele anuale solicitate. Prin urmare, o analiză cuprinzătoare este problematică întrucât lipseşte o cantitate mare de informaţii necesare privind resursele alocate pentru efectuarea inspecţiilor. Ca membru al asociaţiilor pentru bunăstarea animalelor şi al Intergrupului privind bunăstarea şi conservarea animalelor, mă interesează, în mod special, acest aspect.

Asociaţiile au luptat necontenit timp de zeci de ani până în 2007 când, într-un final, au fost adoptate directive în acest domeniu în care statele membre pot fi văzute acum ca afişând un anume grad de delăsare. Aş merge chiar mai departe afirmând că este vorba despre ostilitate, deoarece pe scurt, după cum ştim, efectuarea de verificări şi inspecţii nu este deloc dificilă. Ştim unde sunt abatoarele, ştim unde sunt crescute animalele şi ştim rutele pe care sunt transportate animalele, deci unde este problema?

Consider că este important, în acest moment, când publicul îşi manifestă, pe bună dreptate, interesul crescând faţă de bunăstarea animalelor de la ferme, de la abatoare şi în timpul transportului, ca statele membre să respecte aceste perspective.

Întrucât mi s-a oferit ocazia de a interveni, aş dori să adaug că, în ceea ce priveşte transportul, indiferent de lungimea călătoriilor efectuate, este esenţial să luăm în considerare condiţiile de climă locală. O călătorie care durează câteva ore în Ţările de Jos în timpul primăverii este foarte diferită de o călătorie pe aceeaşi distanţă făcută în mijlocul verii într-o ţară precum Grecia. Nu ar trebui să fie obligatoriu ca transportul să fie efectuat în timpul nopţii în ultima situaţie descrisă?

V-aş fi recunoscătoare dacă pe viitor aţi lua în considerare această propunere.

  Mairead McGuinness (PPE-DE). – Domnule preşedinte, în ceea ce priveşte legislaţia, avem în faţă un regulament relativ nou privind protecţia animalelor în timpul transportului, deoarece acesta a intrat în vigoare abia în ianuarie 2007 Deşi cred că toţi sperăm că fiecare s-a conformat din prima zi multiplelor cerinţe ale acestui regulament, ar fi chiar miraculos, dacă a fost cazul, deoarece acesta este foarte detaliat şi impuse cerinţe enorme – şi pe bună dreptate – asupra statelor membre şi operatorilor.

Salut întrebarea orală de astăzi adresată de Neil Parish, preşedintele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, deoarece dorim să vedem dacă regulamentul funcţionează. Cu toate acestea, trebuie, mai întâi de toate, să ştim că acesta este pus în aplicare, deoarece ne preocupă modul în care sunt deplasate animalele de-a lungul Uniunii Europene.

Pentru ţări ca Irlanda cu un sector animalier uriaş, a fost necesar un volum de muncă imens pentru punerea acestuia în aplicare din prima zi, atât în cadrul sectorului, cât şi din partea celor care supraveghează – Departamentul pentru agricultură şi alte autorităţi. Operatori autorizaţi au investit sume mari de bani pentru îmbunătăţirea mijloacelor lor de transport şi pentru a îndeplini cerinţele de pregătire şi competenţă prevăzute de acest regulament. În realitate, am observat că, în această lună în Irlanda, sunt în curs de desfăşurare un număr de cursuri de pregătire pentru şoferii de vehicule care transportă viţei, oi, capre, porci, cai şi păsări de curte – un punct menţionat de dra Jeggle – şi probabil că celelalte state membre trebuie să procedeze la fel.

Este interesant de observat faptul că regulamentul se aplică doar transporturilor de animale efectuate în legătură cu activitatea economică. Sunt îngrijorat de faptul că ignorăm bunăstarea animalelor domestice, deoarece am văzut oameni, care cred că ştiu cum să se îngrijească de animale, făcând acest lucru într-un mod foarte greşit şi totuşi, foarte adesea, aceştia sunt aceiaşi oameni care insistă cu privire la adoptarea de norme privind activitatea agricolă şi economică. Aceste este un domeniu pe care trebuie să-l examinăm.

Cred că, în general, agenţii de transport de animale sunt autorizaţi şi certificaţi şi respectă cele mai bune standarde de bunăstare – deoarece este în interesul lor vital să procedeze astfel: aceştia trebuie să transporte animalele pentru a ajunge în bune condiţii, astfel încât să poată satisface nevoile clienţilor. Problemele apar în sectorul nereglementat, în care câteva persoane nu sunt acoperite de aceste norme şi acesta va fi aspectul asupra căruia trebuie să ne concentrăm. Care sunt persoanele care ies din cadru şi cum putem îi putem prinde şi exclude din afaceri?

Aş dori să precizez, referitor la limitele de timp şi la regula de opt ore, că motivul pentru care Europa a avut o adevărată problemă cu punerea în aplicare a acestui regulament, a fost deoarece multe state membre, inclusiv Irlanda, ştiu că trebuie să transporte animalele pe durate mai lungi, însă ştiu, de asemenea, cum să aibă grijă de acestea în momentul respectiv. Prin urmare, nu aş fi de acord cu cei care doresc să reducă durata, dar sunt de acord că trebuie să ne asigurăm că bunăstarea reprezintă o prioritate.

În ceea ce priveşte caii, îmi spun deseori că mi-aş dori să fiu cal de rasă, deoarece aceştia călătoresc la cele mai înalte standarde. Evident, oamenii au grijă de animalele cu o valoare economică ridicată şi în recesiunea economică prin care trecem, îmi fac griji pentru bunăstarea cailor, punct. Aş spune: fără alte reguli. Avem probabil deja destul de multe care sufocă sectorul care se conformează acestora. Însă permiteţi-ne să aplicăm normele tuturor şi permiteţi-ne să-i excludem din sistem pe cei care nu aplică aceste norme.

  Robert Evans (PSE). – Domnule preşedinte, aş dori să-l felicit pe dl Parish pentru că a adus în discuţie acest lucru. În ciuda diferenţelor noastre politice şi fără a aduce atingere defectelor sale evidente ca om, consider că, în realitate, are dreptate în această privinţă şi îl susţin. Trebuie ca acest regulament să aibă succes şi trebuie să fie pus în aplicare în mod universal, însă am o serie de rezerve şi nu sunt de acord cu câţiva dintre colegii care au intervenit în această dimineaţă.

Dl Stevenson a precizat că acele călătorii lungi sunt inevitabile – eu zic: nu este aşa. Dna Jensen a vorbit despre transportul cu o durată de 24 de ore – nu neapărat. Domnule Allister, industria agricolă trebuie să-şi pună singură întrebări. Ca o societate civilizată, trebuie să studiem întreaga întrebare, întregul scop, întreaga idee de a transporta animale pe distanţe mari şi apoi de a le sacrifica. Dacă aş mânca carne, aş întreba acum cum este posibil ca suferinţa de pe parcurs despre care suntem conştienţi, deshidratarea, stresul şi – pentru colegii noştri din Irlanda de Nord şi de Sud – călătoriile pe mare, să îmbunătăţească calitatea produsului finit?

În opinia mea, nu are sens din punct de vedere economic. Nu are sens din punct de vedere umanitar. De aceea sunt în favoarea unei interdicţii privind transportul de animale, care, cred că ar susţine economiile rurale. Aceasta ar încuraja producătorii locali, da, întreprinderile mici şi mijlocii despre care a vorbit cineva, şi ar facilita consumul de alimente cât mai aproape de punctul de producţie posibil.

În absenţa acesteia, şi ştiu că acest lucru nu se va întâmpla în viitorul apropiat, cred că avem nevoie de o punere în aplicare realistă şi adecvată a ceea ce avem în acest moment, regulamentul, şi îndemn Comisia să utilizeze toate agenţiile din Europa – forţe de poliție pe autostrăzi, dacă este necesar – pentru a opri şi a verifica autocamioanele pentru a vedea dacă respectă pe deplin cerinţele acestei legislaţii.

  Fiona Hall (ALDE). – Domnule preşedinte, a ţinut Comisia cont de implicaţiile asupra sănătăţii umane datorită unei slabe puneri în aplicare a normelor privind bunăstarea animalelor? Transportul, în special, transportul pe distanţe mari cu lipsă de spaţiu, cauzează stres, iar stresul înseamnă o mai mare susceptibilitate la boli. Acest lucru este adevărat în special pentru cai, în cazul cărora studiile ştiinţifice au demonstrat că transportul îi transformă în animale excretoare. Acest lucru înseamnă că aceştia excretează mult mai mult decât în mod obişnuit, ceea ce creşte în mod considerabil posibilitatea răspândirii unor boli. Multe dintre animalele transportate sunt duse la abator – 320 de milioane dintre ele anual în UE – ceea ce înseamnă că există un risc foarte ridicat de apariţie a unor boli precum salmonella în lanţul alimentar.

Având în vedere nivelul slab de punere în aplicare a normelor actuale şi stresul implicat de călătoriile lungi, chiar şi cu opririle adecvate, în special pentru cai, intenţionează Comisia să propună, dacă este necesar şi pe baza probelor ştiinţifice, o limită de timp finită, absolută pentru călătorii? Acest lucru ar fi în interesul bunăstării animalelor şi al sănătăţii umane.

  Zdzisław Zbigniew Podkański (UEN). – (PL) Domnule preşedinte, domnule comisar, problema transportului de animale este foarte importantă şi este un lucru bun faptul că Parlamentul abordează din nou acest aspect. Cu toate acestea, ceea ce este mai puţin pozitiv este faptul că nu reuşim să punem în aplicare regulamentul în mod eficient.

Salut faptul că, în cursul dezbaterilor de astăzi, continuăm să ne concentrăm asupra transportului de cai. Aceasta este o veste binevenită nu doar pentru că eu cresc cai, dar şi pentru că în acest domeniu, cu siguranţă, standardele nu sunt susţinute. Doresc să profit de această ocazie pentru a spune că într-adevăr caii pot înţelege oamenii. Cu toate acestea, deşi caii ne înţeleg întotdeauna, noi nu-i putem înţelege mereu. Caii, ca şi oamenii, simt neliniştea, teama şi pot să aibă încredere în oameni. Îmi aduc aminte de un incident într-o clinică unde un cal grav bolnav nu permitea veterinarilor să-i facă nimic în lipsa fiicei mele. Din momentul în care a sosit fiica mea, aceştia au putut să-i facă ce doreau. Calul avea pur şi simplu încredere în ea. La fel cum şi noi, fiinţele umane, nu avem întotdeauna încredere în doctori, acel cal nu avea încredere în veterinari, însă avea încredere într-o persoană familiară. Prin urmare, consider că oamenii nu reuşesc, de asemenea, să-i înţeleagă pe cai atunci când sunt speriaţi sau când încearcă să se apere. În schimb, oamenii tratează acest comportament ca nesupunere. Proprietarul maltratează calul. Calul, la rândul său, ştie de ce stăpânul este supărat şi ştie cum să se supună acestuia. Din acest motiv, sunt îndatorat faţă de toţi deputaţii europeni care pot aborda, de asemenea, această problemă din punct de vedere a ceea ce este bine, să o privească ca pe un aspect care implică o creatură vie şi să o privească cu un an anumit grad de umanitate.

  Esther de Lange (PPE-DE). – (NL) Domnule preşedinte, dezbatem încă o dată în această cameră transportul de animale şi vom ajunge din nou la o concluzie dublă. Mai întâi, legislaţia actuală este cu mult în urma ambiţiilor Parlamentului, după cum s-a precizat în raportul predecesorului meu, Albert Jan Maat, care, în opinia mea, avea dreptate în ceea ce priveşte realizarea unei distincţii între animalele destinate sacrificării şi celelalte bovine. Într-adevăr, s-au făcut paşi în domeniul pregătirii şoferilor, al condiţiilor mai bune de transport şi al utilizării sistemelor GPS, dar aceştia nu sunt, cu siguranţă, suficienţi.

În al doilea rând, supravegherea rămâne călcâiul lui Ahile al prezentei legislaţii. Supravegherea de către Europa lasă mult de dorit şi este încă în mare parte organizată la nivel naţional. Prin urmare, există o nevoie urgentă de încheiere a unor acorduri privind soluţionarea plângerilor şi colectarea de probe de-a lungul graniţelor. Aş dori, de asemenea, ca Oficiul Alimentar şi Veterinar să-şi intensifice eforturile de monitorizare. Amendamentul meu privind o mai mare disponibilitate de fonduri în acest scop în cadrul procedurii bugetare a fost respins, inter alia, de Comisia Europeană. Chiar şi în prezent, Comisia Europeană face trimitere la rapoartele naţionale pe care le va evalua pe hârtie. Ar prefera Comisia Europeană să se spele pe mâini de această chestiune decât să garanteze o monitorizare reală la scară europeană, inspecţii ad hoc efectuate de inspectori europeni şi supraveghere europeană?

Alte îmbunătăţiri care trebuie aduse legislaţiei actuale sunt: locuri de odihnă mai multe şi mai bine echipate în cadrul Uniunii Europene şi mai presus de orice, condiţii climatice mai specifice pentru diferite specii de animale şi, în sfârşit, trebuie să începem să lucrăm la utilizarea obligatorie a sistemelor prin satelit, cu acces la o bază de date centralizată pentru personalul autorizat.

În ciuda unei perspective europene incomplete a punerii în aplicare actuale a acestei legislaţii, auzim, desigur, anumite zvonuri, din partea Austriei de exemplu, unde un inspector local vede, după cum se relatează, multe autocamioane goale care se deplasează în direcţia Poloniei şi a Republicii Cehe, de exemplu, dar nu vede autocamioanele încărcate care se întorc şi se îndreaptă spre sudul Europei. Acest lucru înseamnă că, după ce autocamioanele sunt încărcate, şoferii se hotărăsc să facă un ocol în jurul Austriei, probabil pentru a evita normele de supraveghere mai stricte aplicate acolo în comparaţie cu ţările din jur? În opinia mea, acest lucru indică că legislaţia este pusă în aplicare într-un mod foarte diferit de către statele membre.

O altă problemă o reprezintă rolul medicilor veterinari care trebuie să semneze pentru transport. Domnule comisar, în unele cazuri, aceşti medici veterinari au devenit nimic mai mult decât aparate de ştampilat. Desigur că nimeni în deplinătatea facultăţilor sale mintale nu ar putea termina un program de transport de cai din România către sudul Italiei care trebuia să dureze 24 de ore? Ultimii 500 de km ai acestui transport ar dura, conform programului de transport, două ore şi jumătate. Acest lucru te face să te întrebi dacă aceste animale trebuiau transportate într-un Ferrari.

În sfârşit, animalele tinere, în special căţeluşii, de exemplu, sunt acum transportaţi cu feribotul de-a lungul Europei fără o legislaţie în vigoare. Prin urmare, aş dori să ivit Comisia Europeană să studieze această problemă.

Noi, în această cameră, ne-am făcut temele; acum suntem nerăbdători să auzim propunerile Comisiei pe care le aşteptăm înainte de alegerile viitoare pentru această cameră.

  Elizabeth Lynne (ALDE). – Domnule preşedinte, ca şi alţi colegi, mă voi concentra asupra transportului de cai. Există, în momentul de faţă, probe copleşitoare care arată că normele UE menite să protejeze bunăstarea cailor în timpul transportului pe distanţă lungă sunt batjocorite, având drept rezultat condiţii inumane şi suferinţă inutilă. În unele cazuri, caii sunt înghesuiţi ca sardinele în autocamioanele de oţel, în care temperaturile pot fi de peste 40 °C. În unele cazuri, acei cai sunt transportaţi pe distanţe de mii de mile fără apă sau mâncare, provocând răni sau chiar moartea.

Dispune Comisia de informaţii referitoare la numărul de contravenţii legate de punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1/2005, care au fost aduse în instanţă de statele membre din momentul în care acesta a intrat în vigoare la 5 ianuarie 2007, precum şi cu privire la aplicabilitatea reglementărilor UE privind supravegherea uniformă prin GPS a vehiculelor? Există vreo modalitate prin care persoanele fizice pot avea acces la datele extrase din traseele de mişcare ale animalelor pe teritoriul statelor membre? Ştiu că există acces pentru Comisie, însă persoanele fizice nu au acces. V-aş ruga să-mi oferiţi răspunsuri la aceste trei întrebări specifice.

  Den Dover (PPE-DE). – Domnule preşedinte, îmi face plăcere să intervin în cadrul celei mai importante dezbateri din această dimineaţă şi aş dori să subliniez cât de important este transportul de animale vii pentru nord-vestul Angliei. După cum a precizat şi preşedintele Comisiei pentru agricultură, mai degrabă am sacrifica aceste animale şi apoi le-am transporta după ce au murit pentru a le prelucra departe de bază, în cazul în care este necesară deplasarea cărnii; dar în partea de nord-vest, avem mulţi cai, multe oi şi multe bovine – multe deplasări de animale.

Am fost membru al Parlamentului timp de 18 ani. Aceasta a fost în continuu o problemă ridicată de nenumărate ori de către alegătorii mei. Recunosc că lucrurile nu s-au îmbunătăţit cu adevărat în ultimii 10 sau 20 de ani.

Sunt încântat că a fost pusă această întrebare. Primul an a fost 2007, iar rapoartele trebuiau prezentate până în iunie 2008, dar recunosc că suntem în urma planificării. Am ascultat intervenţia comisarului – că va studia avantajul prezentat de monitorizarea prin satelit. Aceasta este o idee bună. Cu toate acestea, amintesc comisarului că sunt multe verificări detaliate cuprinse în acest regulament, pe bună dreptate – lucruri precum condiţia fizică bună a animalelor pentru a fi transportate, practicile de transport, mijloacele de transport, containerele maritime, duratele totale ale călătoriilor, perioadele de odihnă, toleranţa de spaţiu – care sunt toate chestiuni ce nu pot fi văzute prin satelit. Acestea au nevoie de inspecţii detaliate, iar lecţii trebuie învăţate.

Aş fi sperat ca în observaţiile sale finale, să fi existat o dată până la care acesta speră să încheie şi să prezinte propunerile şi concluziile sale în această etapă timpurie din punerea în aplicare a regulamentului, deoarece, cu cât mai repede se face ceva pentru a îmbunătăţi situaţia, cu atât mai bine.

Este înspăimântător faptul că animalele trebuie să facă faţă acestor durate lungi ale călătoriilor în ultimele lor zile de viaţă. Consumatorii doresc să vadă, după cum vor să vadă şi în ceea ce priveşte găinile crescute în aer liber şi ouăle de găini crescute în aer liber, că tratamentul nostru este uman, iar aceştia vor plăti un preţ suplimentar pentru carne, întrucât doresc să vadă că ne pasă de aceste animale care sunt atât de preţioase şi necesare pentru nevoile noastre legate de hrană.

PREZIDEAZĂ: DL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreşedinte

  Samuli Pohjamo (ALDE). – (FI) Domnule preşedinte, domnule comisar, îi mulţumesc domnului Parish pentru această dezbatere.

Garantarea bunăstării animalelor reprezintă un lucru foarte important. Comisia trebuie să se asigure că Regulamentul privind transportul de animale este pus în aplicare şi este monitorizat în mod consecvent în întreaga Uniune Europeană.

Legislaţia UE privind transportul de animale este strictă. Problemele serioase recurente legate de transportul de animale se datorează încălcărilor flagrante ale legislaţiei. Regulamentele actuale privind limita de timp pentru animalele în timpul transportului şi derogările lor sunt adecvate, dacă sunt monitorizate în mod corespunzător şi dacă, în acelaşi timp, se întreţin parcuri de maşini de calitate. Acestea trebuie să aibă aerisire adecvată, control al temperaturii, un sistem de adăpare şi un sistem de navigare prin satelit. În plus, şoferii trebuie formaţi şi trebuie să existe linii directoare redactate privind condiţiile adecvate pentru transportul de animale, după cum se procedează în prezent în multe state membre.

Cred că este important ca actualul Regulament privind transportul de animale să fie pus în aplicare în mod corect în întreaga Uniune Europeană şi ca experienţa dobândită astfel să fie luată în considerare înainte de elaborarea unor noi reglementări.

  Agnes Schierhuber (PPE-DE). – (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, o comunitate poate lucra împreună într-un mod constructiv doar dacă toate persoanele respectă legislaţiile şi normele. Fermierii, în special, acordă cea mai mare prioritate pentru a asigura faptul că animalele sunt transportate astfel încât, după sacrificare, carnea care ajunge la consumatori să fie de cea mai bună calitate şi afectată cât mai puţin posibil de stres. „Oile negre” trebuie numite şi făcute de ruşine, deoarece aceste încălcări sunt inacceptabile şi fac ca întreaga industrie să aibă o proastă reputaţie.

Trebuie să reducem cu succes transportul de animale vii destinate sacrificării. Sper că putem ajunge, într-un final, la o situaţie clară privind acest aspect şi, de asemenea, sper că există o bază ştiinţifică. Domnule comisar, doresc să îmi repet apelul faţă de importurile din ţările terţe care nu reuşesc să respecte normele pentru ca acestea să fie tratate şi pedepsite exact în acelaşi mod ca transporturile de animale din întreaga UE.

  Richard Corbett (PSE). – Domnule preşedinte, această dezbatere a demonstrat că există, cel puţin, îndoieli uriaşe privind funcţionarea legislaţiei actuale, punerea în aplicare în mod corespunzător în toate statele membre, precum şi posibilitatea ca aceasta să fie aplicată în mod corect. Este posibil să aplicăm această legislaţie transporturilor internaţionale de animale?

Va trebui să examinăm dacă trebuie să revenim la ideea unei limite stricte de opt ore fără derogări şi fără excepţii – cu excepţia, eventual, a transportului maritim din insule, însă în rest, fără niciun fel de derogări.

Colegii ar putea fi interesaţi să ştie că există un nou site web care face campanie exact pentru acest lucru, cu o petiţie în curs de desfăşurare. Adresa este: www.8hours.eu. Mulţi membri şi alte persoane care ascultă această dezbatere ar putea fi interesate să viziteze acest site web.

  Sylwester Chruszcz (UEN). – (PL) Domnule preşedinte, s-au spus multe azi referitor la subiectul tratamentului uman şi la măsura în care suntem o societate civilizată. Sunt de acord că, în general, dezbaterile noastre şi punctele de vedere prezentate reprezintă un pas în direcţia cea bună. Această dezbatere este foarte necesară.

Vreau doar să subliniez că, deşi direcţia în care ne îndreptăm este chiar justificată şi corectă, nu ar trebui să plasăm pe umerii fermierilor şi întreprinderilor nicio povară artificială sau inutilă, lucru pe care sunt sigur că îl putem evita. Fac pur şi simplu apel la Comisie şi la noi toţi, în Parlamentul European, pentru a ne asigura că nu vom conduce acest proiect bun spre dificultăţi sigure şi inutile. Deoarece, astăzi, punem accentul cu hotărâre pe aceste soluţii complet justificate, doresc să fac un apel către dumneavoastră pentru a evita adoptarea unei abordări selective mai târziu. Cu toţii, şi anume toate ţările din Comunitate, din Uniunea Europeană, trebuie tratate în mod egal. Astăzi, de exemplu, îmi exprim îngrijorarea privind...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Constantin Dumitriu (PPE-DE). - Experimentarea pe animale reprezintă o etapă importantă pentru cercetarea biologică şi medicală. În această activitate însă trebuie acordată o atenţie deosebită îngrijirii animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale, iar Uniunea Europeană trebuie să dea un exemplu în ceea ce priveşte adăpostirea şi îngrijirea acestor animale.

Directiva Comisiei Europene 86/609 este mai veche de 20 de ani şi reglementează aceste aspecte doar într-o manieră aproximativă şi permisivă. În acest interval, statisticile arată că aproximativ 235 de milioane de animale au fost folosite în experimente în întreaga Europă şi peste 12 milioane sunt sacrificate anual în laboratoarele Uniunii Europene.

Îngrijirea constituie un ansamblu complex de condiţii materiale şi de alt ordin pe care omul este obligat să le asigure animalelor utilizate. Comerţul cu animale, transportul, intervenţia chirurgicală, sacrificarea, suprimarea vieţii unui animal, toate acestea trebuie să se facă cu respectarea riguroasă a prevederilor internaţionale şi naţionale în raport cu specia, categoria de animale şi împrejurările, pentru a evita, pe cât este posibil, suferinţa fizică şi psihică a acestora.

Îngrijirea trebuie (vorbitorul a fost întrerupt)

  Maria Petre (PPE-DE). - Noile state membre, şi mă voi referi în mod concret la ţara mea, la România, au nevoie, aşa cum s-a spus deja aici, de sprijin pentru consolidarea capacităţii autorităţilor responsabile de a controla aplicarea Regulamentului despre care discutăm astăzi asupra transportului animalelor.

Din acest punct de vedere, este foarte dificil încă pentru autorităţile sanitar-veterinare din România să controleze transportul animalelor fără a apela la poliţie, ca singura autoritate competentă să poată opri în trafic mijloacele de transport.

Al doilea lucru specific României este menţinerea încă, la dimensiuni evident mult mai mici, a transhumanţei, ca fenomen care ar trebui tratat, în opinia mea, separat de subiect în sine şi conservat atât cât mai este posibil.

Al treilea lucru şi ultimul de care vreau să vorbesc este preocuparea pe care ar trebui să o avem în privinţa capacităţii inspecţiilor şi a rapoartelor de care discutăm. (vorbitorul a fost întrerupt)

  Avril Doyle (PPE-DE). – Domnule preşedinte, sunt de părere că această calitate a vehiculelor şi abilităţile şoferului sunt la fel de importante, dacă nu chiar mai importante, decât distanţa călătoriilor. Două ore într-o maşină uzată sau defectă condusă cu viteză excesivă, în special în curbe, au implicaţii cu mult mai mari asupra bunăstării decât opt sau zece ore într-un autocamion confortabil, modern şi echipat în mod adecvat, condus cu grijă şi consideraţie faţă de animalele încărcate.

Bunăstarea cailor destinaţi sacrificării continuă să fie o problemă serioasă şi există probe continue din partea unor state membre care ignoră – probabil aleg să ignore – legislaţia din acest domeniu. Domnule comisar, aţi primit ultimul raport anual al Irlandei, anul trecut în luna iunie? Care sunt ţările care nu au reuşit să depună raportul? Vor fi aceste rapoarte disponibile pe internet? Şi aveţi detalii privind numărul de proceduri declanşate împotriva fiecărui stat membru? Vă rog să îmi răspundeţi la aceste patru întrebări.

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE). – (PL) Domnule preşedinte, Uniunea Europeană acordă o valoare deosebită tratamentului adecvat al animalelor în timpul întregii perioade de creştere, de la naştere până la abator. După cum ştim, calitatea cărnii depinde de modul în care animalele sunt tratate în timpul perioadei de creştere şi al transportului.

Standardele de protecţie a animalelor din timpul transportului trebuie să fie stabilite pentru anumite specii de animale, pe baza probelor ştiinţifice. Prin urmare, trebuie să revizuim acest regulament. Datorită necesităţilor de a face comerţ, animalele sunt transportate pe distanţe specifice care deseori sunt prea lungi şi care necesită un anumit timp pentru a fi parcurse. Prin urmare, este important să respectăm principiile şi standardele prevăzute. De aceea întrebarea privind modalitatea, şi dacă, legislaţia UE privind transportul de animale este pusă în aplicare, a fost complet justificată. Ar trebui să evaluăm situaţia în anumite state membre. Ar trebui să ne amintim că toate acestea au un impact asupra costurilor şi asupra competitivităţii producţiei. Cetăţenii Uniunii Europene sunt foarte sensibili...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Neil Parish (PPE-DE). – Domnule preşedinte, voi fi concis, deoarece eu sunt autorul acestei întrebări. Pot să spun domnului comisar înainte de a rezuma, că din cele trei întrebări adresate aici, acesta a răspuns la prima în măsura în care a menţionat statele membre care nu au redactat încă un raport. Ceea ce doresc să ştiu cu adevărat este: a realizat Comisia deja o analiză preliminară a rapoartelor şi care este situaţia? De asemenea, va prezenta în viitor Comisia un raport privind regulamentul? Acestea sunt lucrurile de care avem nevoie urgent.

Trebuie să avem de asemenea bune practici, deoarece Slovenia, de exemplu, supraveghează vehiculele de pe teritoriul ei. Multe ţări fac o treabă bună şi celelalte fac o treabă proastă, ca să o spun fără ocolişuri. Va realiza Comisia o analiză adecvată a tuturor acestor lucruri şi când urmează să o prezinte?

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei. – (CS) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, legea romană defineşte un animal drept obiect. Îmi amintesc de regulamentul militar care stipula că un singur vagonet putea transporta 8 cai sau 48 de oameni. Acest lucru indică faptul că pe parcursul evoluţiei civilizaţiei, a început să se înţeleagă că există o mai mare afinitate între oameni şi animale decât între oameni şi obiecte. În opinia mea, evoluţia civilizaţiei ne-a ajutat să înţelegem faptul că animalele nu sunt obiecte, că sunt fiinţe vii care au drepturi proprii, iar noi ne-am exprimat acest punct de vedere în legislaţiile noastre. Cred că se poate spune că reglementările europene au fost acum formulate şi că ele reprezintă, fără nicio îndoială, progresul civilizaţiei. Pe de altă parte, dezbaterea a demonstrat clar că acestea nu se aplică în mod consecvent şi că s-ar putea găsi motive pentru o îmbunătăţire ulterioară a structurii lor.

Comisia este de acord cu aceste declaraţii generale şi va căuta, de asemenea, să îmbunătăţească în cadrul activităţilor sale sistemul de verificare a punerii în aplicare şi să monitorizeze situaţia. Prin urmare, ne aflăm, în prezent, în curs de elaborare a reglementărilor noi care vor încerca să ţină seama de ultimele descoperiri ştiinţifice dintr-o gamă largă de domenii, deoarece, după cum a arătat clar această dezbatere, aceasta este o problemă complexă. Nu este un aspect simplu, nu este suficient să spui „bine, să luăm una sau două măsuri şi problema este rezolvată”. În opinia mea, dezbaterea a demonstrat clar, de asemenea, că ideea protejării şeptelului şi a animalelor, în general, constituie o idee care nu se bazează doar pe considerente practice corelate cu protecţia consumatorului. Tindem să luăm anumite măsuri de protecţie, cu toate că acestea nu au nicio semnificaţie reală pentru consumatori şi nu aduc niciun beneficiu real, pur şi simplu, deoarece aceasta este o chestiune foarte importantă din punct de vedere etic.

Aş dori să încerc şi să răspund la câteva întrebări specifice. S-a pus o serie întreagă de întrebări şi suntem, desigur, gata să răspundem deputaţilor europeni în mod individual mai detaliat la întrebările pe care nu reuşesc să le aduc în discuţie acum. Una dintre întrebări viza ţările care nu au prezentat rapoarte şi pe acestea le-am menţionat în discursul meu introductiv. Întrucât aceasta este o chestiune importantă, voi menţiona faptul că aceste ţări au fost Cipru, Lituania, Malta, Bulgaria şi Luxemburg. Prin urmare, această întrebare nu se aplică Irlandei care şi-a îndeplinit obligaţiile. Alte întrebări au vizat accesul la informaţii. Doresc să menţionez că, teoretic, este posibil să publicăm diverse rapoarte naţionale, însă regulamentul permite statelor membre să refuze acest lucru din motive de confidenţialitate. Cu toate acestea, niciun stat membru nu a procedat astfel. În eventualitatea unei cereri de publicare a raportului, Comisia va întreba statele membre dacă doresc să aplice regula confidenţialităţii. Deoarece nu mă aştept ca acest lucru să se întâmple, raportul poate fi publicat complet şi, în opinia mea, acest lucru ar stimula dezbateri ulterioare. Rapoartele anuale sunt studiate de proprii experţi ai Comisiei şi, în acelaşi timp, sunt completate cu constatările obţinute de oficialii Comisiei la faţa locului, creând astfel o bază pentru comentarii ulterioare privind conformitatea cu termenii regulamentului şi pentru idei suplimentare privind evoluţia sistemelor legale şi organizaţionale ale UE din acest domeniu.

În ceea ce priveşte întrebarea referitoare la un proiect viitor de directivă privind sistemul juridic, am făcut deja cunoscute munca Comisiei la aceste proiecte şi încercarea acesteia de a aplica cele mai actuale cunoştinţe ştiinţifice. A fost adresată o întrebare privind numărul de proceduri privind încălcarea dreptului comunitar care sunt actualmente în desfăşurare. În prezent, se desfăşoară două astfel de proceduri şi s-au făcut două sau trei plângeri împotriva Andaluziei sau mai bine zis, împotriva Spaniei. În 2008 au fost inspectate în mod detaliat un număr de şase state membre. Acestea sunt detalii mai specifice legate de întrebările care au fost adresate. Doamnelor şi domnilor, doresc să vă mulţumesc încă o dată pentru o dezbatere care a fost cuprinzătoare şi care a demonstrat clar că poziţiile Comisiei şi Parlamentului sunt foarte apropiate. În opinia mea, acesta este un semn promiţător al unui progres viitor în acest domeniu extraordinar de sensibil.

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Declaraţie scrisă (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Neena Gill (PSE), în scris. – Domnule preşedinte, din nou se pare că legile pe care le adoptăm aici nu sunt puse în aplicare pe teritoriul statelor membre. Regulamentul privind transportul de animale a intrat în vigoare de 2 ani deja şi, cu toate acestea, există încă încălcări uriaşe ale drepturilor animalelor, în special privind transportul şi sacrificarea cailor. Doresc să întreb Comisia ce face aceasta pentru a se asigura că aceştia sunt sacrificaţi în ţara lor de origine, fără să trebuiască să efectueze călătorii lungi şi epuizante către ţările consumatoare.

Pentru mine şi pentru oamenii pe care îi reprezint, o problemă majoră este aceea că aceste animale călătoresc în condiţii inumane, de aglomerare, murdare, cu apă şi mâncare limitate. Acest lucru este inutil. Întrucât nu putem stopa consumul de carne, dacă animalele trebuie sacrificate, ele trebuie sacrificate în ţările lor de origine şi transportate în alte ţări sub formă de carcase. În plus, trebuie să li se comunice consumatorilor dacă, carnea pe care o mănâncă nu este de origine locală, ci provine de la sute de mile depărtare.

Domnule Preşedinte, pentru bunăstarea acestor cai, toate eforturile pe care le-am făcut în acest Parlament pentru drepturile animalelor transportate nu trebuie să continue să fie ignorate.