Dezbateri

Joi, 15 ianuarie 2009 - Strasbourg

7. Explicaţii privind votul

Explicaţii orale privind votarea

- Raportul Riera Madurell (A6-0491/2008)

  Daniel Hannan (NI). – Domnule Preşedinte, domeniul remunerării egale şi al egalităţii între sexe a fost, probabil, exemplul suprem al activismului judiciar din Uniunea Europeană, al tratatului care afirmă un lucru şi apoi al Curţii Europene care interpretează lucrul respectiv într-un mod expansiv şi creativ.

Tratatul de la Roma cuprinde o singură frază referitoare la subiectul pe care l-aţi crezut foarte uşor de înţeles: „Bărbaţii şi femeile vor primi o remuneraţie egală pentru aceeaşi muncă prestată”. Cu toate acestea, într-o serie de hotărâri litigioase – Defrenne c. Sabena, Barber c. Guardian Royal Exchange, şi altele – definiţia a fost extinsă treptat, mai întâi pentru a include indemnizaţiile pentru concediu şi pensiile şi aşa mai departe, iar apoi pentru a include munca cu o valoare echivalentă.

Nu este deloc clar cum ar trebui un angajator să evalueze munca echivalentă, în cazul în care i se solicită, de exemplu, să ţină seama de disponibilitatea solicitanţilor cu o calificare potrivită. Demonstraţia mea nu are de-a face cu egalitatea de gen, ci are de-a face cu corectitudinea statelor membre, care cred că au semnat un tratat şi care află apoi că acesta este interpretat în instanţe de către judecători, care îi dau un sens ce s-ar putea să nu fie cel intenţionat.

Înainte de a deschide uşa extinderilor noi şi masive prin intermediul Tratatului de la Lisabona, acest lucru ar trebui să fie supus unui referendum. Pactio Olisipiensis censenda est!

PREZIDEAZĂ: DL ONESTA
Vicepreşedinte

  Philip Claeys (NI). – (NL) Domnule preşedinte, nu mă pot identifica cu raportul doamnei Riera Madurell şi aceasta nu din cauză că mă opun principiului egalităţii între sexe. Chiar din contră, desigur, însă problema acestui raport şi, în realitate, a tuturor rapoartelor similare, prezentate în această cameră, corectă din punct de vedere politic, este tonul ocrotitor. Cum ar putea cineva să aplaude inversarea sarcinii probei, de exemplu, chiar dacă este un principiu fundamental al statului de drept, să se dovedească vinovăţia în loc de inocenţa oamenilor?

De ce sunt întreprinderile împovărate cu obligaţia anuală de a depune un plan de afaceri pentru egalitatea de gen? Acest lucru este foarte condescendent şi împovărează întreprinderile, după cum este cazul, de exemplu, cu nonsensuri birocratice, pur şi simplu, pentru a introduce forţat un număr de principii care sunt universal acceptate, dar care nu sunt uşor de aplicat în practică. Cum putem forţa o întreprindere să angajeze un număr egal de femei şi bărbaţi în loc să examinăm care este cea mai potrivită persoană pentru postul respectiv?

- Propunere de rezoluţie B6-0051/2009 (Situaţia din Orientul Mijlociu/Fâşia Gaza)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE). – (LT) Am votat în favoarea rezoluţiei privind situaţia din Fâşia Gaza, întrucât multe dintre lucrurile care sunt importante pentru rezidenţii din Lituania, care m-au delegat în acest Parlament, sunt incluse în această rezoluţie.

Cel mai important dintre acestea, o încetare urgentă şi permanentă a focului. Statisticile difuzate ieri la radio de agenţiile de ştiri din lume sunt îngrozitoare – peste 1000 de morţi, sute de răniţi, persoane mutilate, copii care plâng. Această situaţie nu poate continua.

În calitate de membru al Subcomisiei pentru drepturile omului din cadrul Parlamentului European, încălcările drepturilor omului şi situaţia umanitară din Fâşia Gaza prezintă o importanţă deosebită pentru mine. Nu ar trebui să existe niciun fel de obstacole în calea ajutorului umanitar. Trebuie să oferim ajutor persoanelor cărora le-a fost alocat şi care au cea mai mare nevoie de acesta – civilii.

Salut această rezoluţie a Parlamentului European. Era de mare necesitate. Parlamentul European nu tace niciodată şi nu trebuie să tacă atunci când mor oameni.

  Mairead McGuinness (PPE-DE). – Domnule preşedinte, pare mai degrabă inutil să salutăm această propunere de rezoluţie privind Gaza, pe care, desigur, o salut, deoarece până în momentul de față, cuvintele nu s-au făcut auzite din cauza zgomotului şi ecoului rachetelor, gloanţelor şi ţipetelor bărbaţilor, femeilor şi ale copiilor care au fost răniţi şi care au murit în această regiune. Dar s-ar putea ca astăzi să se facă paşi înainte în direcţia încetării focului din regiune, lucru care ar fi cel mai binevenit. Din acest punct de vedere, susţinem eforturile Egiptului pentru a negocia un acord de încetare a focului. În timp ce Egiptul şi conducătorii arabi pot influenţa gruparea Hamas, când vine vorba despre Israel, cred că Statele Unite ale Americii pot avea această influenţă, deşi sper că această propunere de rezoluţie, care a fost susţinută, în mod răsunător, astăzi, în Parlament, va exercita o presiune mai mare în vederea acordării de ajutor umanitar de urgenţă şi eficient, pentru a asigura o încetare a focului şi o pace de durată în regiune.

  Daniel Hannan (NI). – Domnule preşedinte, mai întâi am fost încântat să constat că nu s-a întreprins nicio acţiune împotriva membrilor care au decis să demonstreze în timpul acestei votări cu pancartele lor care afişează mesajul „Opriţi războiul” şi cu drapelele palestiniene. Sper că am stabilit acum un precedent în ceea ce priveşte faptul că, spre deosebire de cei care au demonstrat pentru un referendum, acceptăm dreptul de a ne apăra punctul de vedere pe cale paşnică şi într-o manieră adecvată, ca parte a procesului democratic.

Ca toţi ceilalţi din această cameră, sunt, desigur, oripilat de ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu. Perdanţii nu sunt de o parte sau de alta, ci oamenii de bună credinţă din întreaga regiune. Există în Gaza familii care încearcă să-şi crească copiii în mod paşnic, care sunt mai mult decât îngroziţi de iadul dezlănţuit asupra lor prin lansarea rachetelor. Există cetăţeni în Israel care înţeleg că într-o zi un palestinian independent le va fi vecin şi că este puţin probabil ca acţiunile de acest tip să-l facă un vecin paşnic. Cu toate acestea, în circumstanţele actuale, nimeni nu vrea să asculte astfel de voci.

Aş dori să precizez doar că sunt nedumerit cu privire la insistenţa rezoluţiei asupra proporţionalităţii. Nu sunt sigur de înţelesul proporţionalităţii. Ar fi mai fericiţi criticii guvernului israelian dacă ar fi fost lansat un număr egal de rachete, aleatoriu, în satele din Gaza? Văd ciocănaşul ridicat aşa că voi preciza, pur şi simplu, că sper că se va negocia rapid încetarea focului şi că vom putea reveni la dezbaterea şi la găsirea unei rezoluţii paşnice.

  Bernd Posselt (PPE-DE). – (DE) Domnule preşedinte, aş dori să mulţumesc preşedintelui în exerciţiu, Ministrul ceh al Afacerilor Externe, Karel Schwarzenberg şi Comisarului pentru relaţii externe şi politica europeană de vecinătate, Benita Ferrero-Waldner, pentru participarea la dezbaterea noastră de ieri şi, de asemenea, colegilor mei membri pentru votul de astăzi, care a fost aproape unanim.

Uniunea Europeană este într-adevăr mult mai unită decât se spune. Dacă rămânem astfel, putem realiza ceva în Orientul Mijlociu şi, de aceea, trebuie să continuăm în această direcţie.

Componentele sunt clare: „da” pentru dreptul Israelului de a exista, „nu” pentru război şi vărsare de sânge, „nu” asaltului cu rachete Hamas, „nu” terorismului din partea Hamas şi, în mod crucial, „da” negocierilor privind mărul discordiei, inclusiv problema coloniştilor, deoarece aceasta, împreună cu terorismul inacceptabil din partea Hamas, reprezintă miezul problemei.

Prin urmare, componentele fundamentale sunt declarate deschis şi astfel sarcina UE este de a impulsiona lucrurile cu energie şi hotărâre în loc să degenereze într-un atelier de discuţii dezbinat, ceea ce – din păcate – am fost în ultimii ani în ceea ce priveşte politica în Orientul Mijlociu.

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Domnule preşedinte, cred că toţi cei din Uniunea Europeană şi Parlamentul European doresc pace în această regiune – pace şi încetarea focului. Mai mult, pentru ca focul să înceteze, trebuie să depunem un efort uriaş pentru a ne asigura că organizaţia teroristă, Hamas, este complet dezarmată.

În opinia mea, s-ar fi putut face mai mult prin această propunere de rezoluţie cu privire la natura grupării Hamas ca organizaţie teroristă, însă ştiu că atunci când se ajunge la un astfel de compromis între diversele părţi implicate, acest lucru poate fi dificil de realizat. În orice caz, noi, ca europeni, trebuie să rămânem imparţiali şi obiectivi şi, mai presus de toate, trebuie să susţinem cu tărie, fără întrerupere, principiile democraţiei, drepturilor omului şi libertăţii de exprimare şi să ne opunem terorii în orice împrejurare. Acesta este cel mai important lucru dintre toate. Trebuie să ne amintim, de asemenea, că toate acestea au început cu un atac terorist, iar acum trebuie să eliminăm elementul terorii.

  Kristian Vigenin (PSE). – Domnule preşedinte, sunt încântat că Parlamentul nostru a putut adopta această rezoluţie cu un vot atât de impresionant, fără nici un vot împotrivă. Noi, şi eu personal, susţinem această rezoluţie, deoarece Parlamentul European trebuie să aibă o poziţie clară şi să ajungă la un consens, chiar dacă rezoluţia adoptată astăzi nu corespunde pe deplin poziţiei Grupului Socialist.

Permiteţi-mi să reiterez faptul că Grupul Socialist îşi exprimă cea mai profundă indignare faţă de violenţa din Fâşia Gaza, consecinţele utilizării disproporţionate a forţei de către armata israeliană şi extinderea militară care provoacă sute de victime – majoritatea dintre acestea fiind civili, inclusiv mulţi copii – şi că regretăm puternic faptul că au fost loviţi civili şi ţinte ONU.

Subliniem din nou faptul că intensificarea relaţiilor politice între UE şi Israel trebuie puternic condiţionată de respectarea dreptului umanitar internaţional, de angajamentul real de a ajunge la un acord de pace multilateral, de încetarea crizei umanitare din Gaza şi din Teritoriile Palestiniene Ocupate şi de respectarea punerii complete în aplicare a Acordului de asociere interimar dintre Comunitatea Europeană şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei.

- Raportul Riera Madurell (A6-0491/2008)

  Astrid Lulling (PPE-DE). – (FR) Domnule preşedinte, ar trebui să facem pur şi simplu o clarificare, deoarece într-o explicaţie orală a votării, unul dintre colegii mei membri a afirmat câteva lucruri şi a susţinut că rezoluţia cuprinde lucruri pe care aceasta nu le conţine, în realitate. Nu există nicio o obligaţie din partea angajatorilor să redacteze planuri de afaceri. Am eliminat toate aceste obligaţii, toate aceste cereri din raport, întrucât fusese adoptat de Comisia pentru drepturile femeilor şi egalitatea între sexe. Am prezentat o rezoluţie comună şi sper că respectivul meu coleg nu se opune sublinierii necesităţii de încurajare a dialogului social dintre partenerii sociali, în vederea punerii în aplicare a principiului egalităţii, sau că nu se opune invitaţiei adresate statelor membre de a încuraja angajatorii să furnizeze, în mod regulat, lucrătorilor salariaţi şi reprezentanţilor lor informaţii privind gradul de respectare a principiului egalităţii. Prin urmare, tot ceea ce s-a criticat nu mai apare în rezoluţia adoptată şi am vrut să clarific acest lucru.

- Propunere de rezoluţie RC-B6-0028/2009 (Belarus)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE). – (LT) Am votat în favoarea rezoluţiei noastre privind strategia Uniunii Europene privind Belarus. Consider că documentul reflectă perfect schimbările care au avut loc în această ţară în decursul ultimelor şase luni care trebuie evaluate.

Desigur, primul cântat al cucului nu indică neapărat venirea primăverii, însă Belarus este un stat mare şi important, un vecin al Uniunii Europene şi suntem încântaţi, fără nicio îndoială, de orice schimbări pozitive. Eliberarea prizonierilor politici, anularea anumitor restricţii privind libertatea presei şi dialogul cu Uniunea Europeană privind energia, mediul şi alte aspecte sunt schimbări pozitive.

Astăzi doresc să îmi exprim convingerea că a venit timpul ca delegaţia Parlamentului European să viziteze Belarus şi că această rezoluţie comunică, în mod clar, importanţa acestui subiect. Sper că se apropie momentul când Belarus va putea profita de ocaziile pozitive oferite de Politica Europeană de Vecinătate. Să nu ne oprim la jumătatea drumului: acest lucru se aplică, atât Belarusului, cât şi Uniunii Europene.

  Roberto Fiore (NI). – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat împotriva rezoluţiei, deşi aceasta conţinea elemente echilibrate şi acceptabile. Consider că nu mai există motive suficiente pentru a menţine sistemele de sancţionare împotriva Belarusului. Din punctul de vedere al libertăţii economice, politice şi religioase, este o ţară care s-a conformat aproape în totalitate principiilor libertăţii în care credem.

Consider că este necesar, în schimb, să iniţiem relaţii adevărate, adecvate cu Belarus pentru a integra această ţară în Europa, mai presus de toate, într-o eră în care ne regăsim că avem nevoie de relaţii deschise cu Rusia. Belarus ar putea fi o punte excelentă între Europa şi Rusia şi cred că, mai degrabă decât sancţiunile ameninţătoare, ar trebui iniţiate relaţii veritabile, profitabile cu această ţară.

Explicaţii scrise privind votul

- Raportul Mathieu (A6-0488/2008)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE), în scris. (LT) Am votat în favoarea raportului privind controlul financiar al fondurilor bugetare UE alocate Afganistanului şi a rezoluţiilor Parlamentului European privind această chestiune, pregătite de colega mea, Véronique Mathieu.

Este un document exhaustiv, bine pregătit, în care nu mai puţin de trei comisii ale Parlamentului European şi-au exprimat opiniile, inclusiv Comisia pentru bugete, a cărei opinie am pregătit-o.

Încă odată, doresc să atrag atenţia asupra celor mai importante lucruri de care depind rezultatele privind ajutorul nostru acordat Afganistanului. Acestea includ, mai presus de toate, coordonarea sprijinului financiar, nu doar între statele membre UE şi Comisia Europeană, dar chiar între statele membre, precum şi coordonarea cu ceilalţi donatori.

În al doilea rând, aş dori să subliniez importanţa priorităţilor. Sunt convinsă că dezvoltarea infrastructurii, sprijinul pentru surse alternative de trai, care ar ajuta la reducerea sărăciei şi înlocuirii producţiei de opiu cu alte activităţi alternative şi, în sfârşit, organismele de sănătate şi educaţionale, ar trebui să se afle pe lista de priorităţi a UE.

  Robert Atkins (PPE-DE), în scris. −Eu şi colegii mei britanici conservatori susţinem pe deplin eforturile UE şi internaţionale de promovare a păcii, democraţiei şi prosperităţii pentru populaţia din Afganistan. Viitoarea stabilitate a Afganistanului reprezintă o preocupare esenţială pentru securitatea statelor membre UE şi a altor regiuni mai mari.

Sprijinim finanţarea pentru dezvoltarea şi promovarea bunei guvernări în Afganistan, însă considerăm, de asemenea, că această finanţare trebuie monitorizată în mod eficient. Transparenţa în utilizarea banilor contribuabililor este îngrijorătoare şi orice probă privind delapidarea sau întrebuinţarea greşită a fondurilor trebuie tratată în mod corespunzător.

Dorim să clarificăm faptul că sprijinul nostru pentru acest raport nu implică în niciun fel recunoaşterea Tratatului de la Lisabona, care este menţionat la considerentul 11 din raport. În principiu, ne opunem Tratatului de la Lisabona.

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea raportului prezentat de doamna Véronique Mathieu privind controlul bugetar al fondurilor comunitare în Afganistan. Este un raport judicios şi de mare însemnătate, întrucât succesul eforturilor financiare, politice, civile şi militare pentru stabilizarea Afganistanului prezintă o importanţă deosebită pentru UE şi pentru întreaga lume democratică.

România contribuie la aceste eforturi internaţionale în Afganistan cu 721 de militari în cadrul misiunii ISAF (sub egida NATO) şi cu 57 de militari în operaţiunea Enduring Freedom (misiune de tip coaliţie). În aceste misiuni, mai mulţi militari români au fost ucişi sau răniţi, aducând tristeţea în familiile lor şi în societatea românească. Dorim ca sacrificiul lor să nu fie zadarnic, iar contribuţia financiară, militară şi umană a românilor la efortul european şi internaţional să conducă la o stabilizare durabilă a Afganistanului şi la eliminarea focarelor de terorism.

  Dragoş Florin David (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea raportului deoarece Comisia trebuie să mărească mijloacele alocate luptei împotriva traficului de droguri.

Ajutorul acordat în perioada 2004-2007 de către UE se compune din ajutoare directe şi indirecte. Între anii 2002 şi 2007, ajutorul comunitar direct a reprezentat 70% (970 de milioane de euro) din totalul ajutorului comunitar, iar ajutorul comunitar indirect, gestionat de organizaţiile internaţionale, a reprezentat 30% din ajutorul comunitar (422 de milioane de euro).

Cu toate acestea, se impune recunoaşterea lipsei de coordonare la nivel internaţional între ţările donatoare, situaţie care există şi între diferitele state membre ale Uniunii şi Comisia Europeană, în condiţiile în care aceasta ar putea avea un rol unificator. Aceasta are drept consecinţe un raport costuri/eficienţă mult inferior a ceea ce ar trebui să fie şi convingerea că populaţia afgană ar fi putut beneficia într-o măsură mult mai mare de fondurile internaţionale şi comunitare alocate ţării.

  Koenraad Dillen (NI) , în scris. −(NL) Uniunea Europeană este unul dintre cei mai mari donatori de ajutor pentru dezvoltare şi ajutor umanitar pentru Afganistan. Între 2002 şi 2007, Comisia Europeană a alocat acestei ţări un ajutor total de 140 000 000 EUR.

Acesta este un raport excelent, întrucât se bazează pe propuneri corecte şi face un număr de recomandări rezonabile. De exemplu, controalele fondurilor UE trebuie extinse şi trebuie să se depună eforturi mai drastice pentru a aborda corupţia excesivă din această ţară. (În realitate, nu se aplică acest lucru tuturor ţărilor în curs de dezvoltare care primesc ajutorul nostru?)

Parlamentul European argumentează, de asemenea, în favoarea unui sprijin mai mare pentru dezvoltare şi a unei extensii a mandatului delegaţiei Comisiei la Kabul pentru a efectua verificările, auditurile şi inspecţiile necesare.

Având în vedere că Afganistanul va lupta sau va învinge în lupta împotriva terorismului internaţional, eforturile bugetare suplimentare sunt mai mult decât binevenite.

  Carl Lang (NI), în scris. – (FR) Conţinutul raportului privind controlul bugetar al fondurilor UE în Afganistan demonstrează încă o dată că intervenţiile din partea Vestului în aceste regiuni nu au adus nici o schimbare. Prezenţa noastră prelungeşte mai degrabă războiul şi suferinţa rezultată, decât să le elimine.

A vorbi despre democraţie şi egalitatea între sexe într-o ţară în care tradiţiile se află, uneori, la graniţa cu barbarismul, este tipic ignoranţei binecuvântate a ultra-europenilor, care încă preferă mai degrabă să se implice în probleme internaţionale decât să abordeze problemele Europei.

Grupurile etnice din Afganistan, unde războaiele au măcinat timp de secole, nu vor accepta niciodată vreo ocupaţie străină, indiferent de cât de „umanitară” ar fi aceasta. Acest lucru întăreşte doar poziţiile talibanilor şi ale altor facţiuni extremiste, în loc să faciliteze apariţia şi stabilizarea unei puteri capabile şi legitime.

Europenii trebuie să se retragă cât mai repede posibil din cuibul de viespi al Afganistanului.

  Bogusław Liberadzki (PSE), în scris. – (PL) Domnule preşedinte, votez în favoarea adoptării raportului privind punerea în aplicare a fondurilor comunitare în Afganistan (2008/2152(INI)).

Dna Mathieu are dreptate să atragă atenţia asupra faptului că indicatorii sociali ai Afganistanului sunt dramatic de reduşi. Există un conflict sau un război continuu, precum şi conflicte tribale şi internaţionale, trafic de droguri şi corupţie. Drept rezultat, Afganistanul are nevoie de ajutor internaţional.

Aş dori să îmi exprim sprijinul pentru acordarea de ajutor Afganistanului. Salut angajamentul pe termen lung pentru acţiuni menite să ofere sprijin acestei ţări şi consider că priorităţile descrise în documentele strategice de ţară 2007-2013 ale Comisiei corespund cerinţelor societăţii afgane.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. − Uniunea Europeană este unul dintre principalii donatori în Afganistan, contribuind la stabilizarea şi creşterea securităţii în zonă, cu efecte vizibile precum creşterea speranţei de viaţă.

UE trebuie să continue sprijinul acordat Afganistan, însă nu poate ignora cheltuirea defectuoasă a banilor proveniţi din bugetul comunitar, adică, în ultimă instanţă, din buzunarul contribuabililor. De aceea, consider că acest raport este binevenit ca un instrument de a eficientiza alocarea asistenţei UE în Afganistan şi de a maximiza impactul financiar al fondurilor. În acest sens, coordonarea şi controlul fondurilor de asistenţă pentru dezvoltare acordate Afganistanului sunt trei elemente esenţiale pentru a facilita atingerea scopurilor acestor bani.

Raportul propus sintetizează o serie de probleme în acordarea fondurilor UE Afganistanului şi propune o serie de recomandări viabile. Îmi exprim susţinerea faţă de acest raport şi sper ca acesta să fie urmat de implementarea unei serii de măsuri concrete, pentru a spori impactul utilizării fondurilor UE şi a asigura un mai bun control asupra cheltuirii acestora. Ţinând cont şi de situaţia economică în majoritatea statelor noastre, consider că este de datoria PE, în calitate de entitate cu atribuţiuni bugetare în cadrul Uniunii, de a asigura eficienţa maximă în utilizarea banilor publici.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului doamnei Mathieu privind controlul bugetar al fondurilor UE în Afganistan.

Raportul prezintă concluzii foarte clare privind rezultatele obţinute cu ajutorul sprijinului comunitar din momentul semnării acordului şi până în prezent: deşi ar fi putut să fie mai semnificative, aceste rezultate au fost pozitive şi notabile. Mă refer, în special, la reducerea ratei mortalităţii infantile, la îmbunătăţirea accesului la servicii de sănătate de bază şi la creşterea semnificativă a numărului de copii şcolarizaţi. Mă alătur, de asemenea, raportorului în ceea ce priveşte luarea în considerare a faptului că ar trebui mărite eforturile de îmbunătăţire a coordonării între donatorii comunitari şi cei internaţionali, pentru a evita duplicarea şi posibilele surse de corupţie din ţară.

În plus, mai mult ca niciodată, este esenţial ca, în cazul în care se oferă asistenţă financiară unei ţări afectată grav de probleme politice şi sociale, sistemul de control să fie eficient; altfel, riscul este că, în loc să se îmbunătăţească, situaţia se va înrăutăţi. Din acest motiv, sper că sistemul de control, în special ex-ante, va fi îmbunătăţit şi pus în aplicare mai complet decât a fost până acum.

- Raportul Riera Madurell (A6-0491/2008)

  Robert Atkins (PPE-DE), în scris. −Eu şi colegii mei britanici conservatori susţinem pe deplin principiul tratamentului egal al bărbaţilor şi femeilor în toate aspectele vieţii, inclusiv accesul la angajare, formare profesională şi promovare, precum şi condiţii de lucru.

Cu toate acestea, considerăm că aceste chestiuni trebuiesc urmărite, în primul rând, de statele membre, iar nu de Uniunea Europeană. Prin urmare, am hotărât să ne abţinem în votarea acestui raport.

  Gerard Batten, Godfrey Bloom, Derek Roland Clark, Nigel Farage, Michael Henry Nattrass şi John Whittaker (IND/DEM), în scris. −UKIP sprijină în totalitate egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Cu toate acestea, Regatul Unit al Marii Britanii dispune de legislaţie privind egalitatea şi o poate schimba şi îmbunătăţi, dacă şi când acest lucru este solicitat de Parlamentul nostru şi de către oameni. Legislaţia suplimentară şi birocraţia impusă de UE este, prin urmare, inutilă. Mai mult, UE este un gardian nedemocratic şi nesigur al drepturilor tuturor, inclusiv al drepturilor femeilor.

  Koenraad Dillen (NI) , în scris. −(NL) Am votat împotriva acest raport corect din punct de vedere politic – al nu ştiu câtelea – care ne este pus în faţă în acest Parlament în vederea aprobării. În primul rând, aş dori să subliniez faptul că, întrucât egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi este pusă în aplicare în Uniunea Europeană de mai mulţi ani, acest raport este complet inutil. Mai mult, obiectez împotriva inversării sarcinii probei, salutată în acest raport alineatul (20), care nu este în beneficiul niciunei ţări în temeiul statului de drept, în condițiile în care se acordă omnipotenţă totală organizaţiilor însărcinate cu punerea în aplicare a prezentei directive alineatul (19).

Faptul că statele membre vor fi obligate să solicite întreprinderilor să redacteze planuri de afaceri anuale pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi să garanteze o distribuţie pe sexe echilibrată în consiliile de administraţie ale companiilor este diametral opus libertăţii de conducere a întreprinderii. Pentru întreprinderile care întâmpină dificultăţi provocate de criza financiară internaţională, documentele suplimentare impuse de această cerinţă s-ar putea dovedi devastatoare. Pe o piaţă liberă cu întreprinderi sănătoase, calitatea, fie ea masculină sau feminină, va prevala întotdeauna, după cum am văzut de multe ori în trecut.

  Constantin Dumitriu (PPE-DE), în scris. − În condiţiile actualei crize economice, femeile sunt printre cele mai afectate de şomaj sau diminuarea salariilor. Avem nevoie la nivel european ca statele membre să implementeze prevederile Directivei 2002/73/CE şi Comisia Europeană să vegheze asupra acţiunilor acestea şi să informeze periodic Parlamentul European.

Aşa cum arată şi raportul doamnei Madurell, una dintre marile probleme în combaterea discriminării de gen pe piaţa forţei de muncă este şi gradul insuficient de informare referitoare la drepturile pe care le au victimele discriminării. Aici responsabilitatea este împărţită în mod egal între statele membre, instituţiile europene - precum Institutul European pentru Egalitatea de Gen - şi angajatori. Un rol important îl au şi organizaţiile societăţii civile care, prin campanii de informare şi rapoarte de monitorizare, pot suplini deficitul de acţiune la nivel naţional sau european.

Comisia are obligaţia să vegheze ca statele membre să ia măsuri în ceea ce priveşte concilierea vieţii de familie cu cea profesională, reducerea diferenţelor de salarizare dintre femei şi bărbaţi şi accesul femeilor la funcţii de conducere. În România, reglementările la nivel european au fost cele care ne-au ajutat să punem pe picioare un sistem instituţional care să asigure că „drepturile omului sunt şi drepturile femeilor”.

  Edite Estrela (PSE), în scris. −(PT) Am votat în favoarea raportului Riera Madurell referitor la transpunerea şi aplicarea Directivei 2002/73/CE privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament al bărbaţilor şi femeilor în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă, deoarece am considerat că este important ca principiul egalităţii de tratament al bărbaţilor şi femeilor să se aplice în materiile care intră sub incidența prezentei directive.

Printre diversele deficiențe în transpunerea directivei, aş sublinia faptul că legislaţia diverselor state membre nu face referiri specifice la discriminarea sexuală. După cum menţionează raportorul, diferenţa de salariu rămâne mare, femeile câştigând salarii care, în medie, sunt cu 15% mai mici decât ale bărbaţilor. Această diferenţă s-a micşorat la doar 1% între 2000 şi 2006. În contextul Strategiei de la Lisabona, este esenţial ca acest status quo să se schimbe, şi, prin urmare, sunt de acord cu raportorul în ceea ce privește importanţa recomandării pentru Comisia Europeană să monitorizeze în mod activ transpunerea directivei şi conformitatea legislaţiilor naţionale cu aceasta.

  Mieczysław Edmund Janowski (UEN) ,în scris. −(PL) Am votat în favoarea raportului doamnei Madurell privind principiul egalităţii de tratament al bărbaţilor şi femeilor în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională. Tratamentul egal, indiferent de sex, rasă, religie, etc. constituie un drept fundamental al omului. Desigur, nu putem trece cu vederea diferenţele biologice naturale care există între bărbaţi şi femei.

În opinia mea, aplicarea automată a unei politici privind balanţa de 50/50 între sexe nu este, în realitate, un semn că suntem preocupaţi de egalitatea de gen. În cazul locurilor de muncă fizice dificile precum mineritul, munca în oţelării, etc., această abordare conduce, pur și simplu, la situaţii ridicole, după cum se întâmplă şi în cazul asistentelor medicale sau profesorilor. În mod asemănător, nu putem forţa fetele să urmeze studii tehnice. În scopul menţinerii balanţei de jumătate-jumătate. Aspectele fundamentale includ accesul la educaţie la toate nivelurile, ocuparea poziţiilor de conducere (inclusiv cele din instituţiile politice), punerea în aplicare a principiului „remunerării egale pentru aceeași muncă prestată”, accesul adecvat la beneficiile și serviciile de asistenţă socială, precum şi la tratament medical (luând în considerare concediul de maternitate). Uniunile sindicale ar trebui să joace un rol important în acest domeniu. Este vorba despre un aspect important la nivel local, regional şi naţional, precum şi la nivelul instituţiilor Uniunii Europene.

Aș dori să profit de această ocazie pentru a vă atrage atenţia asupra hotărârilor judecătorești care discriminează bărbaţii, acordând aproape întotdeauna, în mod automat, femeilor custodia copiilor în cauzele de divorţ.

  Jörg Leichtfried (PSE), în scris. −(DE) Am votat în favoarea raportului doamnei Riera Madurell privind transpunerea directivei privind egalitatea de tratament.

În opinia mea, este momentul ca femeile să fie tratate în mod egal cu bărbaţii în toate privințele, nu doar în unele.

Nu se poate spune – nici vorbă – că există oportunităţi egale de acces la cariere sau în munca de zi cu zi. În ceea ce priveşte diferenţa de venit între sexe, în unele state membre, acest lucru se dovedeşte a fi extrem de ezitant, în timp ce în altele chiar se mărește din nou.

Punerea în aplicare a acestei directive este, în special, importantă pentru mine datorită acestor nedreptăţi evidente şi, în particular, deoarece, ca familist, preţuiesc şi respect femeile foarte mult.

  Astrid Lulling (PPE-DE), în scris. – (FR) Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe își exprimă îngrijorarea cu privire la aplicarea directivei privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament al bărbaţilor şi femeilor în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă.

În absenţa unu raport din partea Comisiei Europene, comisia noastră a efectuat propriul sondaj în rândul parlamentarilor naţionali şi al organizaţiilor din domeniul egalităţii. S-au trimis scrisori de somare unui număr de 22 de state membre. Unele definiţii au fost transpuse în mod greşit în 15 state membre. La 5 octombrie 2008, nouă state membre trebuiau încă să notifice Comisia cu privire la măsurile luate în vederea transpunerii directivei.

Raportul nostru din proprie inițiativă este un semnal de alarmă şi un avertisment pentru statele membre. Din păcate, s-au emis declaraţii şi pretenţii exagerate în cadrul comisiei. Prin urmare, am prezentat o rezoluţie alternativă.

Am reuşit să ne punem de acord asupra unei rezoluţii comune, pe care am votat-o, în timp ce aşteptăm raportul privind punerea în aplicare, pe care-l vom primi în prima jumătate a lui 2009. Acesta va facilita efectuarea unei analize detaliate, astfel încât să poată fi stabilite acţiunile consecvente necesare în vederea asigurării conformităţii cu tratatul şi cu legislaţia din domeniul egalității de tratament și de șanse între femei și bărbaţi.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. −(SV) Discriminarea şi hărţuirea nu îşi au locul într-o societate liberală. Acest raport ne aminteşte faptul oribil că multe state membre încă mai au mult de parcurs pentru a pune semnul egalităţii între viaţa şi munca bărbaţilor şi cea a femeilor. Cu toate acestea, responsabilitatea pentru lupta împotriva nedreptăţilor de pe piaţa muncii, de exemplu, nu intră în atribuțiile instituţiilor UE, dar este, şi ar trebui să rămână, o chestiune pentru cetăţenii responsabili şi reprezentanţii lor politici şi sindicalişti din statele membre. Mă opun, în mod absolut, celor care afirmă că doresc să folosească aceste nedreptăţi drept argumente pentru creşterea supra-naţionalismului, în detrimentul autodeterminării statelor membre. Creşterea distanţei între cei care guvernează şi cei care sunt guvernaţi nu reprezintă calea spre o societate liberală întemeiată pe principiul egalităţii între toți oamenii.

Obiectivul principal al raportului este, cu toate acestea, să ilustreze modul în care discriminarea şi hărţuirea pot încă distruge şansele oamenilor în viaţă şi perspectivele privind emanciparea. Acest lucru este atât de important încât am ales, în ciuda tuturor lucrurilor, să votez în favoarea unei propuneri alternative de rezoluţie.

  Iosif Matula (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea raportului privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă.

Deşi egalitatea de gen este un drept fundamental în Uniunea Europeană, statisticile oficiale arată că există totuși diferenţe în ceea ce priveşte rata ocupării forţei de muncă, în special în ţările care au aderat recent la Uniunea Europeană.

Având în vedere faptul că egalitatea de tratament a femeilor şi bărbaţilor reprezintă încă o problemă structurală, Consiliul European de la Lisabona din martie 2000 a stabilit pentru Uniunea Europeană obiectivul de a ridica rata de ocupare a forței de muncă a femeilor până la peste 60% în anul 2010, obiectiv care trebuie monitorizat îndeaproape în noile state membre.

Consider că este esenţial să implementăm directiva europeană care să asigure eliminarea discriminării femeilor pe piaţa muncii, în condiţiile în care sunt necesare eforturi suplimentare pentru schimbarea mentalităţii faţă de acest aspect, în special în mediul rural.

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că solicitarea pe care raportul o face Comisiei, de a monitoriza cu atenţie transpunerea Directivei nr. 2002/73/CE şi conformitatea cu legislaţia adoptată în urma procesului de implementare, este legitimă şi necesară.

Prin adoptarea acestui raport, Parlamentul European a pus la dispoziţia statelor membre un instrument util pentru consolidarea legislaţiei naţionale a statelor membre privitoare la egalitatea de tratament dintre bărbaţi şi femei pe piaţa muncii.

Totuşi, conform datelor statistice furnizate, există o diferenţă de 28,4% între rata de ocupare a forţei de muncă de către bărbaţi, faţă de cea a femeilor, ceea ce denotă că inegalitatea de gen pe piaţa muncii reprezintă încă o problemă care trebuie abordată.

De aceea, consider că statele membre trebuie să depună toate eforturile necesare pentru punerea în practică a strategiile destinate promovării egalităţii de gen

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, îmi declar votul în favoarea raportului redactat de dna Riera Madurell privind principiul egalităţii de tratament al bărbaţilor şi femeilor în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă.

Sunt de acord cu colegii mei membri în ceea ce privește faptul că principiul egalităţii pe piaţa ocupării forței de muncă este departe de a fi pus în aplicare, în ciuda eforturilor Uniunii Europene de a crește procentajul femeilor angajate, în conformitate cu obiectivele de la Lisabona. Sunt de acord cu opiniile raportorului privind transpunerea Directivei 2002/73/CE de către statele membre şi privind necesitatea ca acestea să pună în aplicare instrumentele prevăzute de această directivă, pentru a întări legislaţia naţională privind egalitatea de tratament al bărbaţilor şi femeilor pe piaţa ocupării forței de muncă: egalitatea între sexe la încadrarea în muncă nu este doar un principiu meritoriu în termeni etici, ci este, şi va fi, fundamentul unei dezvoltări economice durabile și sustenabile a Uniunii Europene în ansamblu.

  Catherine Stihler (PSE), în scris. −Egalitatea între femei şi bărbaţi constituie un principiu fundamental al Uniunii Europene. Mai este încă mult de făcut până la atingerea acestui principiu şi sper că vom face din aceasta o prioritate politică în toate domeniile activităţii noastre din cadrul Parlamentului European. Nu doar Comisia pentru drepturile femeilor trebuie să ridice aceste probleme.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. −(PL) În ciuda faptului că egalitatea de gen reprezintă un drept fundamental, inegalitatea între sexe pe piaţa muncii, în ceea ce priveşte salariile, proporţiile privind încadrarea în muncă şi calitatea angajării, rămâne o problemă structurală gravă. Din păcate, observăm că un nivel ridicat de educaţie nu duce întotdeauna la diferenţe mai mici între salariile lucrătorilor de sex masculin și ale lucrătorilor de sex feminin.

Raportul doamnei Madurell dezvăluie lipsurile statelor membre în ceea ce priveşte transpunerea şi aplicarea Directivei 2002/73/CE privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament al bărbaţilor şi femeilor în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă.

Mai presus de toate, raportorul subliniază faptul că multe state membre nu au transpus, în mod corect, definiţia discriminării în cadrul sistemelor lor juridice. În multe ţări, singura definiţie obligatorie este una generală, care nu menţionează discriminarea sexuală. În alte ţări, nu se face nicio referire la hărţuirea sexuală, sau aceasta este inclusă într-o definiţie generală a hărţuirii (în Polonia, hărţuirea sexuală este definită în secţiunea 6 articolul 183 litera (a) din Codul muncii), ceea ce face mult mai dificil pentru părţile vătămate să-şi revendice drepturile.

Iniţiativele de bază, care au drept scop sensibilizarea societăţii, precum şi a celor care doresc să ajute victimele discriminării, sunt extrem de importante în lupta împotriva discriminării.

- Propunere de rezoluţie B6-0051/2009 (Situaţia din Orientul Mijlociu/Fâşia Gaza)

  Marco Cappato (ALDE), în scris. – (IT) Pentru a face distincţie între poziţia Partidului Radical şi cei care prezintă motive contrare motivelor exprimate de noi în această cameră, am tras la sorți pe aceia dintre noi care s-ar abţine şi aceia care, în schimb, nu ar participa la vot. Soluţia promovării din partea UE a păcii structurale, pe termen lung, în Orientul Apropiat, reiterată astăzi, aici, la Strasbourg, de Preşedintele Pöttering, este pentru două suveranităţi, două state independente.

Fondatorii Europei au un crez opus: pentru a obţine pacea, trebuie să se renunţe la suveranitatea naţională absolută. Acest lucru este ceea ce afirma Manifestul Ventotene.

Astăzi trebuie să ascultăm majoritatea vastă a cetăţenilor israelieni care doresc aderarea Israelului la UE şi sunt neglijaţi de clasele conducătoare israeliene şi europene.

Europa „incluzivă” a perioadei postbelice, deschisă la aderări şi un punct de referinţă pentru statele vecine, a fost un factor al păcii, chiar dacă într-un mod neadecvat. Europa „exclusivă” a statelor naţionale, care aspiră la „graniţe” europene şi „rădăcini iudeo-creştine”, este o Europă care duce la războaie, atât în Orientul Apropiat, cât şi în Balcani şi Caucaz şi care produce încordări, precum în Urali, Turcia şi Magreb.

Noi Partidul Radical non-violent, considerăm că soluţia structurală pentru obținerea păcii se numeşte federalism european, statele unite ale Europei care deschid uşile Turciei, Israelului şi, pe viitor, statelor democratice care renunţă la suveranitatea lor absolută.

  Proinsias De Rossa (PSE), în scris. −Condamn, în mod necondiţionat, nediscriminarea şi uciderea brutală a populației civile din Gaza, precum şi uciderea crudă şi nejustificată a civililor israelieni de către rachetele Hamas.

Am votat în favoarea rezoluţiei Parlamentului European privind Gaza deoarece aceasta susţine, în mod explicit, rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU care solicită o încetare urgentă a focului. Aceasta atrage, de asemenea, atenţia asupra deciziei Parlamentului din decembrie de a amâna intensificarea relaţiilor UE cu Israelul. În timp ce limbajul rezoluţiei este mai slab decât aş fi dorit, totuşi, o rezoluţie aprobată cu un vot copleşitor a Parlamentului poate exercita o mai mare influenţă asupra deciziilor Israelului şi grupării Hamas, decât rezoluţiile unui grup politic individual.

Mă opun acțiunii de intensificare a relaţiilor UE cu Israelul şi consider că Acordul comercial cu Israelul ar trebui suspendat până când acesta se va conforma normelor privind drepturile omului şi se va angaja în negocieri constructive şi fundamentale cu vecinii săi, pentru a pune în aplicare soluţia bilaterală a conflictului. Toate statele membre ar trebui să fie acum de acord cu anularea deciziei lor anterioare privind intensificarea relaţiilor cu Israelul, ca mijloc de a le aduce la masa tratativelor, prin prezentarea de propuneri realiste.

  Manuel António dos Santos (PSE), în scris. − (PT) Am optat să mă abţin de la votul privind moţiunea de rezoluţie privind situaţia din Orientul Mijlociu/Gaza, pentru singurul motiv că nu consider o rezoluţie a Parlamentului European ca fiind justificată în momentul de față.

Consider că dezbaterea acestei chestiuni, fără votare, ar fi o modalitate mai eficientă de implicare a Parlamentului European în această problemă.

  Koenraad Dillen (NI) , în scris. −(NL) Cu o floare nu se face primăvară, aceasta este o rezoluţia chiar mai la îndemână care merită tot sprijinul nostru, întrucât solicită, în mod clar, ambelor părţi implicate în conflict să nu apeleze la violenţă. Cu toate acestea, nu ar trebui să ne facem nicio iluzie cu privire la impactul pe care-l poate avea Europa şi, a fortiori, Parlamentul European asupra modului în care va evolua situaţia în Orientul Mijlociu. Înainte de a căuta o soluţie, Hamas trebuie să înceteze atacurile cu rachete asupra Israelului. În acelaşi timp, Israelul trebuie să îşi reducă nivelul disproporţionat de violenţă, căruia îi cad victime copii şi cetăţeni nevinovaţi. În ciuda sprijinului meu pentru această rezoluţie, aş reaminti acestei camere că organizaţia teroristă Hamas rămâne principala cauză a acestui conflict.

  Glyn Ford (PSE), în scris. −Am votat în favoarea rezoluţiei comune, deşi aceasta a fost mai puţin riguroasă, în ceea ce privește condamnarea acţiunilor Israelului în Gaza, decât mi-ar fi plăcut.

Atacurile aleatorii cu rachete ale Hamas nu pot fi susţinute, însă, încetarea focului nu era în totalitate responsabilitatea Hamas. Acţiunea Israelului este complet disproporţionată, iar atacul îndreptat asupra populației civile nevinovate – bărbaţi, femei şi copii – reprezintă o formă de pedeapsă colectivă care contravine dreptului umanitar internaţional.

Atacurile asupra birourilor ONU şi asupra ajutorului umanitar par să vizeze întreruperea deliberată a acestuia şi îndepărtarea observatorilor independenţi ai acţiunilor barbare israeliene.

  Mathieu Grosch (PPE-DE), în scris. – (DE) Consider că este corect şi adecvat ca Parlamentul European să se exprime cu o singură voce. Trebuie să ne direcţionăm eforturile pentru a face clar, atât Israelului, cât şi grupării Hamas, că ne opunem oricărei forme de ostilitate violentă şi să solicităm respectul absolut pentru forţele de menținere a păcii și agenţiile de ajutor umanitar.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. −(PT) În ciuda apelului de încetare a focului, care este o problemă urgentă, cu care suntem de acord, rezoluţia aprobată de Parlament privind situaţia extrem de gravă din Fâşia Gaza este foarte neadecvată, conţine chiar aspecte negative, în special, în comparaţie cu rezoluţia adoptată de Consiliul pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite (UNHRC) din 12 ianuarie. În rezoluţia Parlamentului:

- în ciuda agresivităţii brutale, crimelor şi încălcărilor celor mai elementare drepturi ale omului, nu există un singur cuvânt care să condamne Israelul.

- reafirmă ambiguitatea sa, ascunzând faptul că în Palestina există un colonist şi un colonizator, un agresor şi o victimă, un asupritor şi un asuprit, un exploatator şi un exploatat şi acoperă responsabilităţile Israelului.

- mușamalizează responsabilităţile UE, care este complice în acțiunea de impunitate a Israelului. Examinați decizia recentă privind întărirea relaţiilor bilaterale cu această ţară sau absenteismul ruşinos al ţărilor UE în momentul adoptării rezoluţiei de către UNHRC.

- în plus, într-o situaţie atât de gravă cum este cea actuală, rezoluția nu critică încălcarea de către Israel a rezoluţiilor ONU, încetarea ocupaţiei, coloniile ilegale, zidul de separare, crimele, detenţiile, nenumăratele umiliri aduse poporului palestinian, sau chiar dreptului său inalienabil ca stat, cu graniţele din 1967 și cu capitala în Ierusalimul de Est.

  Jens Holm şi Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris. −(SV) Salutăm faptul că rezoluţia solicită Israelului să oprească urgent crimele împotriva locuitorilor din Gaza. Cu toate acestea, regretăm faptul că rezoluţia nu solicită suspendarea Acordului de asociere cu Israelul şi încetarea acțiunii de intensificare a relaţiilor cu acesta. Acestea sunt solicitări evidente care ar trebui prezentate unei ţări care încalcă, în mod flagrant, promisiunile făcute până acum, şi anume respectarea drepturilor omului şi a dreptului internaţional.

Punem sub semnul întrebării, de asemenea, afirmaţia potrivit căreia atacul Israelului a fost iniţiat ca răspuns la rachetele lansate de Hamas. Israelul a încălcat constant acordul de încetare a focului, inclusiv la 4 noiembrie anul trecut când trupele israeliene au trecut în Fâşia Gaza şi au omorât şase palestinieni, precum şi prin pedepsirea colectivă a palestinienilor prin embargouri, închiderea electricităţii, extinderea coloniilor, construcţia zidurilor, răpirea liderilor politici palestinieni, şi aşa mai departe.

În ciuda acestor lucruri, salutăm rezoluţia comună şi solicitarea adresată Israelului privind încetarea urgentă a crimelor.

  Mikel Irujo Amezaga (Verts/ALE), în scris. – (ES) Preşedintele Pöttering s-a grăbit să declare că nu au fost voturi împotrivă. Am votat împotriva acestei rezoluţii. Deşi admit că aceasta conţine elemente foarte pozitive, în special utilizarea termenului de „pedepsire colectivă” a populației din Gaza, o consider ca fiind insuficientă. Singurul lucru practic pe care poate să-l facă acest Parlament este îngheţarea acordului de asociere cu Israelul; orice altceva nu reprezintă decât vorbe – pozitive şi atractive – însă doar vorbe. În politică, cuvintele frumoase nu înseamnă nimic: trebuie acţiuni şi NIMIC nu va schimba situaţia din Gaza după adoptarea acestei rezoluţii. Dacă am fi discutat despre orice alt stat în afară de Israel, rezoluţia ar fi fost mult mai puternică. Consider că Israelul are dreptul să existe în pace, dar nu este ca şi cum nu se întâmplă nimic, iar Israelul trebuie să ştie acest lucru. În plus, singurul lucru pe care îl va obţine această ofensivă este intensificarea conflictului. Aceasta nu este o zi bună pentru acest Parlament, deoarece a ales să vorbească în loc să acţioneze.

  Carl Lang (NI), în scris. −(FR) Textul prezentat de toate grupurile din această adunare, care este menit să reprezinte interesele cetăţenilor europeni, conţine într-adevăr unele recomandări excelente, precum apelul pentru încetarea luptelor, dar nu face nicio referire la importul acestui conflict în Europa. La fel ca şi violenţa lor concomitentă, două imagini din timpul demonstraţiilor împotriva intervenţiei Israelului au fost în special şocante.

Una dintre acestea a fost a demonstranţilor, dintre care majoritatea erau imigranţi, abordând drapele palestiniene, algeriene, Hamas şi Hezbollah şi pancarte cu inscripţii în arabă.

Cealaltă a fost a liderilor de extremă stângă francezi, Besancenot din partea Ligii Revoluţionare Comuniste şi Buffet din partea Partidului Comunist, care mărşăluiau alături de imami.

Aceste imagini ilustrează două evoluţii îngrijorătoare: preluarea treptată a maselor de imigranţi din lumea musulmană de către asociaţiile islamiste şi complotul dintre mişcările islamiste şi extrema stângă comunistă, două mişcări revoluţionare care încearcă să ne distrugă civilizaţia. Acum mai mult ca niciodată, protejarea identităţii şi libertăţii cetățenilor europeni necesită ca astfel de demonstraţii să fie interzise şi să fie pusă în aplicare o politică pentru a inversa fluxurile migratorii.

  Roselyne Lefrançois (PSE), în scris. −(FR) În ceea ce priveşte gravitatea situaţiei din Gaza, Parlamentul European nu putea să rămână tăcut. Prin urmare, mi-am acordat sprijinul pentru această rezoluţie care solicită o încetare urgentă şi permanentă a focului, inclusiv încetarea acţiunilor militare din partea Israelului în Fâşia Gaza şi încetarea lansării de rachete de către Hamas asupra Israelului.

Cu toate acestea, îmi pare rău că nu au fost incluse acuzări ferme şi deschise ale atacurilor din partea armatei israeliene, care au făcut deja peste 1 000 de victime, în principal civili. Deşi sunt de acord cu ceea ce a spus înainte de vot Martin Schulz, preşedinte al Grupului Socialist din Parlamentul European, când a reiterat faptul că aceste atacuri sunt inadmisibile, aş fi preferat ca această indignare să fi fost exprimată în scris.

În mod similar, deşi propunerea solicită autorităţilor israeliene să garanteze o livrare neîntreruptă a ajutorului umanitar şi acces liber presei internaţionale în Gaza, aceasta nu merge, după cum aş fi dorit, până la a intensifica relaţiile UE cu Israelul, cu condiţia respectării de către statul israelian a dreptului umanitar.

Europa joacă un rol major în soluționarea acestui conflict, însă un acord pentru o pace de durată între israelieni şi palestinieni poate fi obţinut, în opinia mea, doar prin crearea unui stat palestinian viabil, care recunoaşte şi este recunoscut de Israel.

  Willy Meyer Pleite (GUE/NGL), în scris. – (ES) Rezoluţia comună privind Gaza prezintă aspecte pozitive, precum solicitarea încetării imediate a focului, recunoaşterea celor 1 000 de victime provocate de armata israeliană, inclusiv femei şi copii, precum şi recunoaşterea faptului că embargoul aplicat asupra Fâşiei Gaza de către Israel reprezintă o încălcare a dreptului umanitar internaţional.

În ciuda acestui fapt, nu am putut vota în favoarea acesteia, deoarece rezoluţia acordă Hamas acelaşi grad de responsabilitate ca şi Israelului. Aceasta nu recunoaşte că armata israeliană a fost cea care a încălcat armistiţiul din 4 noiembrie, prin incursiunea sa terestră şi diversele atacuri aeriene, ci plasează vina mai degrabă pe Hamas pentru încălcarea acordului de încetare a focului. Rezoluţia este în mod clar insuficientă, deoarece nu solicită Comisiei şi Consiliului luarea de măsuri viguroase. UE ar trebui să îngheţe Acordul actual de asociere UE-Israel pentru încălcarea articolului 2 al acestuia, care prevede că respectul drepturilor omului este un factor care condiţionează existenţa acordului. În plus, rezoluţia comună nu solicită terminarea blocadei israeliene în Gaza şi nici nu solicită ca cele 27 de state membre să anuleze toate exporturile de arme către Israel.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. − Această rezoluție reușește să adune principalele forțe politice din Parlamentul European în jurul unei declarații care este stringent necesară, dată fiind actuala situație umanitară și de securitate din Orientul Mijlociu.

Indiferent de evoluțiile care au dus la inițierea sa, acest conflict are deja asupra civililor din zonă și a prezenței Națiunilor Unite în Gaza efecte negative de proporții. Ca și colegii mei, cred că suntem la punctul la care se pot obține rezultate sustenabile numai prin dialog, fapt posibil doar printr-un acord de încetare a focului.

Adițional, luările constante de poziție ale României pe acest subiect se regăsesc într-o măsură convingătoare în acest document. Mă bucură să am ocazia de a vota pentru un document care exprimă atât punctul de vedere al familiei politice europene căreia îi aparțin, cât și pe cel al țării mele

  Vural Öger (PSE), în scris. −(DE) Salut adoptarea rezoluţiei privind situaţia din Fâşia Gaza. Este imperativ ca Parlamentul European să-şi exprime opiniile asupra crizei. Este de datoria Parlamentului să condamne dezastrul umanitar, reclamând, după cum şi face, autoritatea morală privind respectarea drepturilor omului. Exact din această cauză Parlamentul nu mai poate rămâne tăcut. De aceea am votat în favoarea acestei rezoluţii. Cu toate acestea, Parlamentul ar fi putut trimite un semnal mai puternic; rezoluţia rămâne prea slabă în unele puncte. Este important să solicităm încetarea focului şi să găsim vinovaţii pentru suferinţa populaţiei civile. Este de datoria noastră, de asemenea, să sugerăm soluţii practice pentru terminarea războiului şi să facem apel la UE de a se dedica acestora, în cadrul rolului său din cadrul Cvartetului. Întrucât Statele Unite ale Americii sunt, în prezent, paralizate din cauza schimbării preşedintelui, UE trebuie să-şi mărească simţul datoriei. Se impune o pauză în negocierile privind intensificarea relaţiilor cu Israelul, având în vedere o astfel de acţiune militară excesivă. Din păcate, nu există nicio menţiune cu privire la acest lucru în rezoluţie. Dacă Israelul nu doreşte să negocieze direct cu Hamas, îi revine Uniunii Europene datoria de a acţiona, pentru a asigura faptul că ceilalţi discută cu Hamas. Continuarea ofensivei militare costă prea multe vieţi. Simplele declaraţii sunt insuficiente în faţa unei astfel de crize umanitare grave.

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Rezoluţia comună închide ochii în faţa cauzelor războiului agresiv şi barbar al Israelului, considerând că acesta este răspunsul la atacurile cu rachete din partea Hamas. Toţi ştiu că războiul a fost planificat anterior şi că aceste cauze rezidă în ocupaţia israeliană şi în refuzul Israelului de a aplica rezoluţiile ONU într-un stat palestinian independent, cu capitala în Ierusalimul de Est. Acesta este rezultatul unei politici agresive a Israelului, susţinută de SUA şi de UE, de colonizare ilegală şi refuzul său de a reveni la graniţele din 1967.

Deşi vorbeşte de încetarea războiului, rezoluţia nu este de partea nimănui, nu solicită luarea măsuri de către UE, nici măcar ca noile relaţii preferenţiale să fie îngheţate pentru a exercita presiune asupra Israelului. Aceasta nu condamnă politica agresivă a Israelului; din contră, intervine în problemele interne ale palestinienilor.

Forţele care au semnat-o invită şi îşi exprimă acordul cu privire la un rol mai puternic jucat de UE, care are de-a face cu ambiţiile sale imperialiste în regiune. Acestea întăresc planul SUA/NATO pentru un „Orient Mijlociu mai extins” cu care UE a fost de acord şi al cărui scop este subjugarea întregii regiuni de către imperialişti.

Din aceste motive, Partidul Comunist din Grecia nu a votat rezoluţia comună a grupurilor politice şi solicită întărirea luptelor anti-imperialiste, luând act de faptul că nu există noţiunea de imperialism bun sau rău.

  Dimitrios Papadimoulis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am refuzat să votez rezoluţia comună a Parlamentului European privind situaţia din Fâşia Gaza, deoarece aceasta, deşi prezintă puncte pozitive, nu acuză în mod egal reacţia militară exagerată care conduce la dezastre umanitare. Şocul şi regretul exprimate de Parlamentul European privind atacurile asupra civililor şi împiedicarea accesului la asistenţa umanitară nu sunt suficiente. Europa trebuie să îşi asume responsabilităţile şi să solicite o încetare definitivă a agresiunii Israelului şi să înceapă să facă eforturi pentru a găsi o soluţie viabilă pe termen lung. Din păcate, această voinţă politică puternică lipseşte din rezoluţia de compromis adoptată de Parlamentul European.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. −(PT) Dreptul Israelului de a exista în pace şi securitate este inalienabil. Dreptul palestinienilor de a trăi într-un teritoriu liber, administrat de ei înşişi, în pace, democraţie şi respect pentru drepturile omului este, de asemenea, inalienabil. Orice soluţie pentru această regiune trebuie să garanteze faptul că ameninţările la adresa acestor drepturi sunt înlăturate.

Confruntarea din Gaza dezvăluie, prin intermediul situaţiei opuse din Cisiordania, faptul că relaţiile dintre partide, deşi încordate şi conflictuale, sunt posibile, dacă ambele sunt dispuse să accepte existenţa celeilalte. Nu este cazul grupării Hamas, care foloseşte teritoriul pe care l-a ocupat pentru a-şi urmări obiectivul declarat: să împiedice existenţa Israelului.

Cu toate acestea, aceste circumstanţe, nu fac ca pierderile de vieţi umane din Gaza să fie mai puţin tragice. Hamas, ştim, fără nicio consideraţie pentru viaţa palestinienilor, foloseşte populaţia drept scuturi umane împotriva atacurilor israeliene şi pierderile de vieţi umane ca arme de propagandă. Israelul, hotărât să-şi garanteze în mod legitim securitatea, continuă luptele în ciuda acestui rezultat tragic. Procesul este inevitabil dacă comunitatea internaţională, inclusiv ţările arabe, nu promovează viabilitatea unei părţi şi securitatea celeilalte, drept obiectiv al procesului de pace din Orientul Mijlociu.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, mă declar în favoarea propunerii de rezoluţie privind situaţia tragică din Fâşia Gaza.

Împărtăşesc pe deplin preocupările legate de faptul că acest conflict nu se apropie încă de sfârşit, în ciuda dorinţei privind încetarea ostilităţilor exprimate de întreaga comunitate internaţională. Mă alătur colegilor mei şi îmi exprim regretul profund pentru suferinţa populaţiei civile din Gaza şi cred că singura soluţie posibilă, nu doar pentru acest teritoriu, ci în întregul Pământ Sfânt, este dialogul, negocierea şi diplomaţia şi niciodată războiul, care poate doar exacerba ura.

Uniunea Europeană poate şi trebuie să joace un rol important în acest proces, atât în obţinerea unui acord de încetare a focului, cât şi în deschiderea de canale cu scopuri umanitare. Din acest motiv, votez în favoarea propunerii de rezoluţie şi sper ca eforturile pentru obţinerea unei reconcilieri să aibă drept rezultat un progres concret către pace cât mai curând posibil.

  Martine Roure (PSE), în scris. – (FR) Conflictul dintre Israel şi Gaza durează, pur şi simplu, de prea mult timp.

Când victimele se numără acum cu miile, este prioritatea noastră de prim rang să asigurăm încetarea urgentă a luptelor.

Politica de izolare a Fâşiei Gaza a eşuat, radicalizând populaţia care a fost prima ei victimă.

Nu este posibilă nicio soluţie militară pentru conflictul israelo-palestinian.

Singura înţelegere posibilă este un acord de pace durabilă şi cuprinzătoare între părţi. De aceea solicităm ca o conferinţă internaţională, organizată de Cvartet şi cu participarea tuturor părţilor interesate din regiune, să fie organizată cât mai curând posibil, pe baza Iniţiativei Ligii Arabe, acordul anterior încheiat între israelieni şi palestinieni.

Între timp, considerăm că orice acțiune de intensificare a relaţiilor politice între UE şi Israel trebuie să fie condiţionată în mod strict de respectarea dreptului umanitar internaţional. Prin urmare, ne opunem votului în sprijinul participării crescute a Israelului la programele comunitare.

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE), în scris. − Am votat rezoluţia Parlamentului European cu privire la situaţia din Fâşia Gaza pentru încetarea imediată a focului în această zonă.

Consider că, indiferent de poziţiile pe care le au părţile aflate în conflict, dialogul este singura modalitate de soluţionare a oricăror probleme pentru binele comun.

  Olle Schmidt (ALDE), în scris. −(SV) Rezoluţia votată astăzi de Parlamentul European privind situaţia din Gaza nu a cuprins nicio o condamnare a organizaţiei teroriste Hamas, care a încălcat acordul de încetare a focului în luna decembrie şi a folosit civili drept scuturi umane. În ciuda faptului că acest lucru a lipsit din rezoluţie, am considerat că este important să votăm în favoarea unui apel pentru încetarea focului în regiune, motiv pentru care am votat în favoarea rezoluţiei.

  Brian Simpson (PSE), în scris. −Situaţia din Fâşia Gaza este deplorabilă. Sute de civili inocenţi au fost ucişi, iar, în prezent, mii se confruntă zilnic cu moartea. Da, accept faptul că Israelului ar trebui să i se permită să trăiască în pace. Da, atacurile cu rachete peste graniţă sunt inacceptabile şi ar trebui să înceteze.

Însă răspunsul Israelului este complet disproporţionat şi nu poate fi susţinut.

Israelienii nu au reuşit să respecte comunitatea internaţională. Au bombardat tabăra ONU, au atacat şcoli şi copii. Acest lucru este complet inacceptabil şi trebuie să înceteze. Trebuie să obținem un acord de încetare imediată a focului.

Voi vota în favoare acestei rezoluţii, deoarece Parlamentul European trebuie să îşi facă auzită vocea, astfel încât palestinienii nevinovaţi prinşi în Gaza să nu fie uitaţi.

Israel: aveţi dreptul de a trăi în pace. Nu aveţi dreptul să practicaţi distrugerea excesivă şi nici să fiţi cei care sădesc moartea şi distrugerea în rândul populaţiei civile nevinovate. Acţiunile voastre înseamnă că aţi devenit agresor, nu victimă.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. −(NL) Am aprobat compromisul prezentat, chiar dacă îi lipseşte îndrăzneala şi energia pe care mi-ar fi plăcut să le văd. Sunt îngrozit şi furios faţă de dimensiunea, disproporţionalitatea ofensivei din partea forţei aeriene şi a trupelor terestre israeliene într-o zonă dens populată.

Îmi exprim solidaritatea şi sunt preocupat pentru soarta şi siguranţa a 1,5 milioane de palestinieni reţinuţi în Gaza, cărora le este imposibil să părăsească Fâşia Gaza, precum şi pentru situaţia umanitară a palestinienilor din Cisiordania care, în ciuda cooperării din partea Autorităţii Naţionale Palestiniene, nu văd nicio îmbunătăţire a condiţiilor lor de trai.

Este regretabil faptul că acest compromis nu menţionează intensificarea problematică a relaţiilor între UE şi Israel. Îndemn Consiliul să oprească intensificarea relaţiilor cu Israelul până când se ajunge la un acord de încetare completă şi permanentă a focului convenit de către toate părţile, iar Israelul permite accesul nerestricţionat al ajutorului umanitar.

Relaţiile dintre UE şi Israel pot fi intensificate doar dacă se respectă drepturile omului şi dreptul internaţional umanitar, dacă încetează criza umanitară din Fâşia Gaza şi din teritoriile ocupate palestiniene şi dacă se depun toate eforturile pentru a se ajunge la o înţelegere de pace multilaterală şi pentru punerea completă în aplicare a acordului de asociere interimar CE-OPL.

  Catherine Stihler (PSE), în scris. −Susţin rezoluţia privind Gaza şi sprijin solicitările pentru o încetare imediată a focului.

- Propunere de rezoluţie B6-0033/2009 (Situaţia din Cornul Africii)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. – (IT) Vă mulţumesc domnule preşedinte. Votez în favoarea acesteia. Situaţia din Cornul Africii continuă să fie extrem de îngrijorătoare. Întrepătrunderea problemelor şi conflictelor se face, într-o asemenea măsură, încât UE trebuie să acorde atenţie constantă, pentru a evita deteriorarea dramatică a situaţiei. Consider, la fel ca şi şi grupul meu, că situaţia din Cornul Africii solicită o abordare urgentă, cuprinzătoare.

După cum s-a spus, principalele dificultăţi provin de la numeroasele conflicte între diversele ţări din regiune. Din acest motiv, este absolut esenţial să lucrăm la securitate şi la inter-relaţiile sale, ca, de exemplu, cum ar trebui monitorizate schimbările de guvern; guvernele respective ar trebui îndemnate să facă un angajament proactiv de a îmbunătăţi drepturile omului.

  Marie-Arlette Carlotti (PSE), în scris. – (FR) Cornul Africii suferă, în prezent, de calamităţi cumulate:

- război, atât civil cât şi regional,

- absenţa democraţiei şi libertăţii,

- foamete şi criză alimentară.

Actele de piraterie, reminiscenţe ale unei alte ere, sunt printre ultimele care provoacă acest haos.

Confruntaţi cu aceste tragedii care sfâşie regiunea şi care răspândesc măcelul, nu trebuie să rămânem tăcuţi sau să susţinem neputinţa.

Acum, mai mult ca niciodată, când comunitatea internaţională arată semne de oboseală din cauza unei crize fără sfârşit, Uniunea Europeană trebuie să îşi asume un rol de conducător.

Prin lansarea operaţiunii „Atalante”, în scopul de a proteja vasele vulnerabile şi furnizarea de ajutor alimentar pentru refugiaţii somalezi, Uniunea a demonstrat că poate găsi soluţii reale şi eficiente atunci când se confruntă cu o situaţie de urgenţă.

Cu toate acestea, aceasta trebuie să găsească, de asemenea, răspunsuri la criza politică generală din regiune.

Trebuie să construiască „parteneriatul politic regional UE pentru pace, securitate şi dezvoltare în Cornul Africii”, care a fost lansat de Comisia pentru dezvoltare, în momentul adoptării raportului său în luna aprilie 2007.

Să nu permitem ca regiunea Cornului Africii să devină o zonă a infracţiunilor în care nu se înregistrează niciun progres.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. −(SV) Întrucât sunt ferm convins că Parlamentul European nu ar trebui să se implice în politica externă, am votat împotriva rezoluţiei în ansamblul acesteia. Acest lucru nu înseamnă, per se, că eu consider tot ceea ce există în cuprinsul rezoluţiei ca fiind greşit sau indezirabil. Din contră, raportul include, de asemenea, elemente pozitive pe care le-aş fi susţinut din toată inima, dacă ar fi existat o declaraţie din partea guvernului suedez, de exemplu. Un astfel de exemplu este furnizat de cazul jurnalistului suedezo-eritreean Dawit Isaak, care a fost întemniţat, în lipsa unui proces, începând cu anul 2001.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. − Şansele ca UE şi comunitatea internaţională să schimbe fundamental realitatea din Somalia sunt mici. Să combatem însă unul dintre efectele sale, pirateria, ne este mult mai la îndemână. Nu trebuie să uităm că pirateria este, pentru grupurile din sudul şi centrul Somaliei, în mod principal un mijloc de generare de venituri. Aceste venituri sunt, la rândul lor, folosite pentru alimentarea conflictelor din interiorul ţării şi din regiune.

O mai fermă prezenţă navală în regiune poate afecta pozitiv mediul de securitate din Somalia şi, în consecinţă, din regiune. Aşadar, UE trebuie să sprijine elementele de leadership somaleze moderate şi dedicate ferm stabilităţii şi păcii în regiune. Combaterea pirateriei este o modalitate la îndemâna Uniunii Europene, care are capabilităţile militare necesare şi care contribuie nu numai la restabilirea securităţii unei rute de tranzit vitale, ci şi, indirect, la stabilitatea şi pacea regională.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, votez în favoarea propunerii de rezoluţie privind situaţia din Cornul Africii.

Situaţia delicată din această regiune africană indică faptul că instituţiile europene trebuie să adopte o atitudine decisivă. Din acest motiv, aprob solicitarea făcută Consiliului de a numi un reprezentant special UE sau un agent diplomatic pentru regiunea Cornului Africii. Etiopia, Eritreea, Somalia şi Djibouti trebuie să coopereze, dacă doresc să iasă din actualul impas.

De aceea, guvernul Eritreii trebuie să reexamineze retragerea sa actuală de la participarea la IGAD (Agenţia Interguvernamentală pentru Dezvoltare). De aceea, Djibouti trebuie să se străduiască să asigure o mai bună protecţie juridică a drepturilor sindicatelor. De aceea, Etiopia trebuie să anuleze proclamarea privind înregistrarea şi regularizarea organizaţiilor civile şi a instituţiilor caritabile. De aceea, Somalia trebuie să înceteze una dintre cele mai grave crize umanitare şi de securitate din lume.

- Propunere de rezoluţie RC-B6-0028/2009 (Belarus)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. – (IT) Se pare că, în sfârşit, deşi încă într-un mod provizoriu, regimul Lukashenko dă semne de deschidere către comunitatea internaţională. Să luăm act de acest lucru şi să acţionăm rapid spre un proces comun de îmbunătăţire a relaţiilor cu această ţară, care este atât de aproape de graniţele noastre. Cu toate acestea, nu putem ceda nici măcar un centimetru în solicitările noastre privind respectarea drepturilor omului şi garantarea libertăţii de exprimare şi a informaţiilor. Imaginile represiunii câtorva demonstraţii democratice paşnice ale opoziţiei sunt încă vii.

În plus, solicit să se depună un efort sporit în vederea stabilirii normelor comune privind subiectul sensibil al vizitelor efectuate de copii din Belarus unor familii gazdă din UE în timpul lunilor de vară. În fiecare an, guvernul Belarusului îşi schimbă strategia privind această chestiune, ceea ce conduce, deseori, la situaţii foarte dificile care au efect negativ, în special, asupra copiilor înşişi, care sunt deja dezavantajaţi în alte privinţe. Progresul actual este binevenit, dar calea de urmat este încă foarte lungă: sperăm că dl Lukashenko, după multe începuturi greşite, doreşte să înaintăm pe această cale, cel puţin parţial, împreună.

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. −Belarus rămâne, în mare parte ostracizată de Uniunea Europeană datorită guvernării autoritare a preşedintelui Lukashenko. În ultimii cinci ani, Parlamentul European a acordat de două ori premiul Sacharov dizidenţilor din Belarus, iar alte persoane au fost selectate. Acest lucru reprezintă o recunoaştere explicită a faptului că drepturile omului şi libertăţile politice sunt suprimate în Belarus.

Cu toate acestea, există semne că dl Lukashenko se deschide încet către Vest. Desigur, situaţia din Belarus rămâne în continuare gravă, însă trebuie să recunoaştem că un mod de a convinge Belarus să se îndrepte către Uniunea Europeană este să se recunoască şi să se răspundă începutului de negocieri al domnului Lukashenko. Pe scurt, este o situaţie de genul „carrot-and-stick” (morcov şi băţ).

Fiind o persoană cu un interes profund în fostele republici sovietice din Asia Centrală, văd multe paralele între acea regiune şi Belarus. Această rezoluţie nu se dă în lături de la criticile aduse domnului Lukashenko, dar delimitează pentru acesta un fel de foaie de parcurs, cu scopul de a normaliza relaţiile cu UE.

Nu ar trebui să ne facem iluzii privind Belarusul şi nu ar trebui să ezităm să întrerupem dialogul în cazul în care situaţia se deteriorează. Această rezoluţie oferă însă unele speranţe cu privire la faptul că relaţiile se pot îmbunătăţi în timp şi, de aceea, am votat în favoarea acesteia.

  Koenraad Dillen (NI) , în scris. −(NL) Am votat în favoarea acestei rezoluţii. Parlamentul European salută faptul că restricţiile privind libertatea presei s-au destins, într-o oarecare măsură, în Belarus şi că au fost eliberaţi câţiva deţinuţi politici. Cu toate acestea, s-a demonstrat, de asemenea, că alţi dizidenţi sunt încă întemniţaţi. Pentru a îmbunătăţi relaţiile, această rezoluţie susţine că Belarus ar trebui să devină o ţară fără prizonieri politici, că guvernul ar trebui să garanteze libertatea de exprimare a opiniei, şi aşa mai departe. Legislaţia ar trebui schimbată, de asemenea, iar cetăţenilor Belarusului ar trebui să li se acorde dreptul la liberă circulaţie.

Chiar dacă toţi sunt în favoarea acesteia, doresc să vă prezint următoarele. Nu ar trebui Parlamentul European să deschidă aceste rezoluţii şi ţărilor cu care Europa menţine relaţii cordiale? Îmi vine în minte China, unde situaţia drepturilor omului este cel puţin la fel de dramatică ca în Belarus. Sau poate că există considerente comerciale care ne împiedică să facem acest lucru?

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. − Rezoluţia continuă un dialog constant şi productiv cu guvernul de la Minsk şi dă măsura preocupărilor Parlamentului European şi cetăţenilor pe care îi reprezintă pentru situaţia drepturilor omului şi pentru evoluţiile generale din Belarus.

Autorităţile bieloruse au făcut unele progrese care merită salutate, dar sperăm ca ele să fie începutul unui proces de democratizare, şi nu doar o cosmetizare temporară. Această rezoluţie este suficient de fermă, dar şi de nuanţată, pentru a exprima atât satisfacţia noastră faţă de cele dintâi, dar şi îngrijorarea referitoare la cele din urmă.

Evenimentele curente din regiune demonstrează încă o dată importanţa transparenţei actului de guvernare şi a răspunderii democratice a guvernelor în faţa cetăţenilor pe care îi reprezintă. Valorile democratice asumate sunt legate de stabilitate şi dezvoltare, atât a societăţilor, cât şi a pieţelor, inclusiv cele energetice. Această rezoluţie este un pas înainte în vederea reafirmării acestor valori.

  Zdzisław Zbigniew Podkański (UEN), în scris. – (PL) Relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Belarus depind de ambele părţi. Dacă există bunăvoinţă comună, atunci dialogul va fi posibil, la fel ca şi o politică de vecinătate adecvată şi un parteneriat estic. Parteneriatele nu se pot construi pe baza interdicţiilor şi ordinelor, motiv pentru care salut iniţiativa recentă a Comisiei Europene privind îmbunătăţirea relaţiilor cu Belarusul. Vorbind în mod obiectiv, trebuie să admitem că Belarusul a făcut o mulţime de lucruri pentru a sprijini înţelegerile. Astfel de exemple includ înregistrarea în mişcarea „pentru libertate”, acordarea permisiunii de a publica şi a distribui ziarele opoziţiei şi deschiderea către iniţiativa unui parteneriat est-european. Uniunea Europeană are mari aşteptări. Există, desigur, motive bune pentru acest lucru. Cu toate acestea, există motive bune şi pentru multe dintre aşteptările Belarusului.

Există o nevoie de simetrie şi înţelegere între parteneri în multe domenii. De exemplu, din moment ce solicităm autorităţilor belaruse să înceteze eliberarea de vize de ieşire pentru cetăţenii săi, în special pentru copii sau studenţi, de ce nu ia Uniunea Europeană măsuri pentru a simplifica şi liberaliza procedurile de viză pentru cetăţenii Belarusului? Aceste probleme sunt deosebit de importante pentru aceia dintre noi care trăim în regiuni de graniţă, care sunt unite prin legături, atât culturale, cât şi de familie.

Alături de aceste chestiuni culturale şi probleme legate de naţionalitate, economia şi cooperarea transfrontalieră sunt, de asemenea, importante. Şi aici, Comisia şi Consiliul ar putea, şi ar trebui, să facă mai mult.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. −(PT) Contextul actual şi viitorul relaţiilor cu Belarus reprezintă o provocare pentru politica externă a Uniunii Europene. Unele gesturi din partea Minskului justifică reluarea unor relaţii. Cu toate acestea, este clar că factorul energetic, în contextul actual, joacă un rol semnificativ în orientarea acestui proces. Acest lucru este de înţeles. Realismul reprezintă o parte integrantă a politicii externe. Cu toate acestea, realismul nu poate, nu trebuie şi nu ar trebui separat de valori şi strategie. Promovarea democraţiei în Belarus este o chestiune care implică, atât valori, cât şi o strategie. Această percepţie a interesului european pe termen mediu şi lung trebuie să fie esenţială în această fază nouă a relaţiilor. În mod contrar, vom crea o viitoare ţară dependentă în care valorile sunt pe locul doi, după strategiile pe termen scurt, ceea ce asigură un succes redus.

  Luca Romagnoli (NI) , în scris. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, doresc să vă comunic că votul meu este în favoarea propunerii de rezoluţie privind atitudinea Uniunii Europene faţă de Belarus.

Sunt încântat că Ministrul de Externe din Belarus a confirmat că ţara sa intenţionează să participe la parteneriatul estic cu alte ţări est-europene. Cu toate acestea, este necesar ca Belarus să respecte îndeaproape standardele de siguranţă internaţională şi cerinţele de construcţie a unei noi centrale nucleare şi să se conformeze Convenţiei privind Siguranţa Nucleară.

În sfârşit, sunt întristat de faptul că Belarus rămâne singura ţară din Europa care menţine pedeapsa cu moartea. În cazul în care se va lua în considerare extinderea viitoare a Uniunii, această pedeapsă barbară trebuie abrogată.

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE), în scris. − Am votat rezoluţia UE referitoare la Belarus deoarece consider că orice demers în măsură să aducă un plus de democraţie în orice stat al lumii este pozitiv.

Democratizarea în Belarus va contribui la respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti din această ţară.

Această rezoluţie este binevenită, deoarece prin acest demers sper ca un număr cât mai mare de cetăţeni bieloruşi să aibă acces mai uşor la vize în statele Uniunii Europene, pentru a ne cunoaşte valorile şi tradiţia şi, de asemenea, în speranţa că în cel mai scurt timp în Belarus nu vor mai exista deţinuţi politici şi nici oameni cu arest la domiciliu.

  Charles Tannock (PPE-DE), în scris. −Eu şi colegii mei britanici conservatori susţinem pe deplin necesitatea implicării opoziţiei democratice din această ţară în procesul de relansare a relaţiilor dintre UE şi Belarus. În prezent, preşedintele Lukashenko, care reprezintă puterea locală ce conduce un regim autoritar, face propuneri oficiale către UE şi se distanţează de Moscova, un proces care ar trebui încurajat, prin îmbunătăţirea relaţiilor noastre politice cu Minskul.

Susţinem, de asemenea, invitaţiile făcute guvernului belarus de a menţine şi respecta drepturile omului, care reprezintă o parte importantă a procesului de îmbunătăţire a relaţiilor dintre UE şi Belarus.

Din aceste motive, şi pentru a sublinia importanţa pe care o acordăm unui viitor democratic pentru Belarus, am decis să susţinem această rezoluţie comună. Dorim să clarificăm de asemenea, în ceea ce priveşte alineatul (16) al acestei rezoluţii comune, că pedeapsa cu moartea reprezintă, pentru deputaţii parlamentari britanici conservatori, o problemă de conştiinţă.

- Propunere de rezoluţie RC-B6-0022/2009 (Srebrenica)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acesteia.

Srebrenica este o rană care a lăsat o cicatrice adâncă în istoria Europei. Cei care au supravieţuit încă îşi aduc aminte cum, în perioada cuprinsă între aprilie 1992 şi aprilie 1993, mii de refugiaţi, într-o încercare de se salva din calea incursiunilor sârbo-bosniace, s-au ascuns în pivniţe, în garaje şi chiar în case abandonate de sârbi. cum au mâncat doar rădăcini; cum au fost infestaţi de purici; cum, îngheţaţi în timpul iernii lungi din 1992, s-au încălzit dând foc cauciucurilor şi sticlelor de plastic; şi cum corpurile celor care au murit de foame şi expunere la frig au devenit mâncare pentru câini. La şaptesprezece ani după masacru, mai sunt încă de identificat sute de cadavre.

Prin urmare, consider că stabilirea unei zile comemorative ar garanta faptul că nu vom uita, ar exprima solidaritatea cu membrii familiilor victimelor acestui masacru fără sens şi ar reînvia, într-un mod mai hotărât, politicile noastre pentru o Europă a păcii, justiţiei sociale şi libertăţii, cu certitudinea că respectul pentru principiului egalităţii poate fi obţinut doar prin recunoaşterea diferenţelor.

  Glyn Ford (PSE), în scris. −Această rezoluţie ne reaminteşte în mod tragic că „lipsa de umanitate a omului faţă de om” nu este ceva care s-a terminat după Holocaustul din cel de-al Doilea Război Mondial. A continuat în Europa cu Srebrenica şi continuă azi în Gaza!

  Erik Meijer (GUE/NGL), în scris. −(NL) Sprijin ziua anuală a comemorării genocidului din Srebrenica, tocmai pentru că intervenţia Europei şi a statelor membre ale acesteia a creat un sentiment de falsă securitate, având ca rezultat faptul că rezidenţii nu au putut fugi la timp. Cei care sunt în favoarea intervenţiilor militare nu se vor bucura să audă această critică. În timpul discursului de aseară, am fost redus la tăcere de preşedinte la jumătatea acestuia, probabil din cauza iritării simţite cu privire la conţinutul discursului meu. Ultima bucăţică, care de-abia se auzea deoarece preşedintele bătea cu ciocănelul, se potriveşte acestui raport.

Srebrenica reprezintă, de asemenea, un simbol al eşecului noţiunilor optimiste privind intervenţiile umanitare şi adăposturile sigure. Ar fi trebuit clarificat de la început faptul că o prezenţă militară străină ar putea oferi doar false iluzii. Aceasta a transformat Srebrenica într-o bază operativă împotriva mediului sârb, în timp ce era inevitabil că va fi înghiţită, într-un final, de acelaşi mediu.

În lipsa armatei olandeze în Srebrenica, nu ar fi existat o situaţie de război şi nu ar fi existat nevoia unei răzbunări din partea sârbilor. Victimele nu reprezintă motivul doar pentru deferirea lui Mladić şi a lui Karadžić justiţiei, ci şi pentru conştientizarea eşecului intervenţiilor militare şi al tuturor încercărilor de a aduce unitate unei Bosnii separate din punct de vedere etnic.

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Rezoluţia comună a Parlamentului European privind Srebrenica reprezintă o încercare de a denatura istoria şi de a ascunde sau pasa responsabilitatea pentru crimele comise de imperialiştii americani sau europeni, pentru dezmembrarea ţării şi pentru războiul barbar dezlănţuit contra ţării de NATO, cu ajutorul UE, victimelor din fosta Iugoslavie.

În acelaşi timp, aceasta încearcă să consolideze poziţia atât de dispreţuitului Tribunalului Special de la Haga inspirat de la americani, înaintea căruia imperialiştii doresc să-şi plângă victimele şi care a fost deja folosit pentru a-l elimina cu totul pe liderul iugoslav Slobodan Milosevic.

Numind evenimentele din Srebrenica drept cea mai mare crimă postbelică şi propunerea de a recunoaşte o zi pentru comemorarea acesteia în statele membre ale UE, în timp ce există dubii serioase referitoare la ceea ce s-a întâmplat, în realitate, acolo, constituie o interpretare greşită şi grosolană a istoriei, deoarece de fapt, cea mai mare crimă postbelică înregistrată în Europa a fost masacrul populaţiei din Iugoslavia de către imperialiştii americani şi europeni.

Partidul Comunist din Grecia refuză să susţină adoptarea unor astfel de rezoluţii inacceptabile, în special, într-un moment în care suntem martori cu toţii la asasinarea zilnică a sute de copii şi civili în Palestina de către Israel, cu sprijinul aceloraşi forţe imperialiste care acum se fac că nu văd, iar cetăţenii iugoslavi nu au fost parte la rezoluţia în cauză.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. −(PT) Istoria întunecată a Europei, capacitatea umană de a-şi dezvălui partea cea mai rea, nu s-a terminat. Srebrenica şi tragedia ei teribilă nu reprezintă doar cel mai recent exemplu al ororii umane. Acestea ne amintesc, dacă mai era nevoie, de faptul că distrugerea este întotdeauna posibilă, că această condiţie umană este o luptă permanentă pentru pace şi că nimic din ceea ce realizăm nu este permanent. Cu toate acestea, memoria acestui masacru, comemorarea acestei tragedii, reprezintă, de asemenea, tributul pe care răul îl plăteşte binelui.

Pentru noi, portughezii, care suntem departe, atât geografic, cât şi cultural de locurile principalelor orori europene ale secolului 20 şi care avem altă istorie, este mult mai important să ni le amintim. Geografia şi cultura ne oferă istorii diferite, însă nu fac distincţia condiţiei noastre umane. Amintirea a ceea ce am fi putut vedea ar trebui să fie parte integrantă a moştenirii noastre.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, votez în favoarea propunerii de rezoluţie care ar stabili ziua de 11 iulie ca zi comemorativă a victimelor masacrului de la Srebrenica.

Luna tragică, iulie 1995, când trupele sârbe conduse de Ratko Mladić au masacrat aproape 8 000 de bosniaci, este încă vie în inimile noastre. Cea mai bună modalitate de a onora victimele atrocităţilor războiului din fosta Iugoslavie este de a proclama o zi comemorativă, astfel încât să ne amintim de ceea ce s-a întâmplat.

Sunt necesare eforturi şi sacrificii suplimentare pentru a ne asigura că persoanele vinovate de genocid sunt aduse in faţa justiţiei (dintre care cel mai important este generalul Ratko Mladić), din respect pentru taţii, mamele, copiii, fraţii şi surorile victimelor nevinovate, care au murit în timpul acelor ani, precum şi, de asemenea, din respect pentru Europa care doreşte să trăiască în libertate.