Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2510(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B6-0038/2009

Dezbateri :

PV 15/01/2009 - 10.3
CRE 15/01/2009 - 10.3

Voturi :

PV 15/01/2009 - 11.3

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0031

Dezbateri
Joi, 15 ianuarie 2009 - Strasbourg Ediţie JO

10.3. Libertatea presei în Kenya
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 
 

  Preşedintele. - Următorul punct este dezbaterea a şase propuneri de rezoluţii privind libertatea presei în Kenya.(1)

 
  
MPphoto
 

  Marios Matsakis, autor. −Domnule preşedinte, libertatea presei este sinonimă cu libertatea de exprimare şi democraţia. Acest lucru nu se aplică, desigur, într-un mod ideal, în societatea noastră în care interferenţa media a magnaţilor media, cât şi a guvernelor şi a partidelor politice nu sunt noutăţi, ci este mai degrabă predominant în unele ţări vestice, fără a exclude Statele Unite ale Americii şi unele statele membre UE. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte cel puţin legislaţia, mijloacelor de comunicare în masă din societatea noastră li se acordă protecţia teoretică legislativă necesară pentru ca acestea să funcţioneze cât mai adecvat posibil.

În această privinţă, ne rugăm să fim diferiţi faţă de guvernul kenyan, care introduce măsuri legislative ce pot fi folosite pentru posibile reprimări şi persecutări ale presei din partea statului. Prin urmare, invităm autorităţile kenyene să îşi reconsidere poziţia privind această problemă şi să acorde mass-mediei libertatea legislativă de care are nevoie pentru a încerca, cel puţin, să funcţioneze cât mai democratic posibil. Guvernul kenyan trebuie să înţeleagă şi să accepte că protecţia presei este esenţială pentru evoluţia ţării către o îmbunătăţire a standardelor de trai ale cetăţenilor săi. Sperăm şi avem încredere că apelul pe care l-am făcut prin această rezoluţie nu va fi văzut ca o interferenţă, ci ca un sfat prietenesc adresat guvernului kenyan, care va fi luat serios în considerare, precum şi că acesta va reconsidera într-un mod mai înţelept ceea ce a realizat până în prezent.

 
  
MPphoto
 

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, autor. (PL) Domnule preşedinte, Kenya este chinuită, de mult timp, de o criză politică gravă. Actualul preşedinte, dl Kibaki, pune în aplicare măsuri care sunt menite, în mod clar, să restricţioneze libertatea de exprimare şi a presei. La 2 ianuarie 2009, acesta a încălcat dispoziţiile Declaraţiei Drepturilor Omului şi ale Cartei africane a drepturilor omului, prin sancţionarea modificărilor a ceea ce este cunoscut sub numele de Legea kenyană a comunicaţiilor din 1998, acordând autorităților naționale noi drepturi, inclusiv dreptul de a dezmembra echipamentul de difuzare şi comunicare, cât şi dreptul de a controla şi modifica conţinutul publicaţiilor mass-media. Comunitatea internaţională a declarat în unanimitate că acesta reprezintă un pas înainte spre cenzurarea mass-mediei din Kenya.

În plus, în ciuda angajamentelor anterioare rezultate din acordurile semnate în vederea instituirii marii coaliţii a Kenyei, preşedintele nu a reuşit să se consulte cu prim-ministrul în exerciţiu cu privire la această decizie sau la oricare alte decizii ulterioare. Acest lucru a exacerbat criza din Kenya, care durează deja de mai mult de un an şi care a făcut aproximativ 1 000 de victime şi a lăsat 350 000 de oameni fără adăpost. Uniunea Europeană nu poate fi un simplu spectator, în timp ce libertăţile fundamentale sunt încălcate în mod flagrant.

Ar trebui să salutăm asigurările făcute de preşedintele kenyan cu privire la faptul că modificările vor fi revizuite şi că toate puterile politice vor fi consultate în această privinţă, pentru a oferi acestor amendamente o calitate nouă, democratică şi pentru a asigura sprijinul larg al societăţii din Kenya. Uniunea Europeană trebuie să susţină aceste măsuri şi să le monitorizeze în detaliu, promovând pluralismul în timpul procesului de instituire a societăţii civile. În acelaşi timp, autorităţile kenyene ar trebui să ia măsuri mai puternice pentru a introduce în ţară o stare de normalitate, inclusiv crearea unui comitet special, alcătuit din experţi locali şi internaţionali, pentru a-i pedepsi pe cei vinovaţi de acte de violenţă şi pe cei care au provocat criza de anul trecut. Există şansa ca aceste măsuri să stabilizeze situaţia internă şi să împiedice un dezastru umanitar, care ameninţă, în mod inevitabil, această ţară est-africană cu o populaţie de zece milioane de locuitori.

 
  
MPphoto
 

  Colm Burke, autor. −Domnule preşedinte, îmi exprim regretul cu privire la faptul că preşedintele Kibaki a semnat Legea kenyană a comunicaţiilor (modificare). Acest act nu ia în considerare drepturile privind libertatea de exprimare şi libertatea presei, astfel cum sunt proclamate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi reluate de alte convenţii internaţionale, inclusiv Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor.

Acest act ar conferi competenţe considerabile Ministrului informaţiilor kenyan să descindă în amplasamentele media care sunt considerate a constitui o ameninţare la adresa securităţii naţionale şi să demonteze echipamentul de difuzare. Actul va conferi, de asemenea, statului atribuţii privind reglementarea conţinuturilor care urmează a fi difuzate şi publicate prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice şi, respectiv, tipărite. Cu toate acestea, salut acţiunea recentă a preşedintelui Kibaki de a revizui această lege în domeniul mass-media, precum şi gestul său de a lua în considerare modificarea legislaţiei propusă de membrii agenţiilor de presă.

Libertatea de expresie reprezintă un drept fundamental al omului prevăzut la articolul 19 din Declaraţia Universală a Drepturile Omului. Invit guvernul kenyan să iniţieze o consultare a părţilor interesate pentru a construi un consens asupra celei mai bune modalităţi de a reglementa industria comunicaţiilor, fără ca acestea să interfereze cu libertatea presei şi fără să încalce drepturile conţinute în Declaraţia Universală.

În sfârşit, doresc să subliniez necesitatea de a pune capăt culturii impunităţii în Kenya, pentru a deferi justiţiei persoanele responsabile pentru violenţele post-electorale care au avut loc în urmă cu un an. Solicit crearea unei comisii independente, alcătuită din experţi juridici locali şi internaţionali, care să efectueze investigaţii şi urmăriri penale privind evenimentele violente care au avut loc în urma alegerilor falsificate din decembrie 2007.

 
  
MPphoto
 

  Erik Meijer, autor. (NL) Domnule preşedinte, Kenya are un trecut violent. După cel de-al Doilea Război Mondial, când Europa a ajuns încet să accepte faptul că independenţa ţărilor africane era, în cele din urmă, inevitabilă, Kenya a fost exclusă în mod vehement, la fel ca şi ţara pe acum o cunoaştem în prezent sub numele de Zimbabwe. Conform liderilor coloniali, existau prea mulţi colonişti străini şi prea multe interese economice străine în ţările respective, pentru a le putea lăsa în mâinile populaţiei predominant de culoare.

Spre deosebire de ţările vest-africane, independenţa Kenyei nu a fost obţinută pe cale paşnică, ci doar ca urmare a luptelor îndelungate şi violente a mişcării pentru independenţă Mau Mau. Această nevoie pentru o luptă violentă a pus bazele unei violenţe şi unei intimidări continue. Victoriile aparţin, în principal, unui trib majoritar, Kikuyu. Celelalte grupuri ale populaţiei s-au menţinut mereu în opoziţie, în cazul în care a fost necesar, faţă de autoritatea rezultatelor alegerilor falsificate. Ultimele alegeri prezidenţiale au dovedit încă o dată că un non-Kikuyu nu poate deveni preşedinte, nici chiar dacă este votat de majoritatea alegătorilor.

Graţie unui compromis, candidatul opoziţiei este acum prim-ministru şi pacea internă pare să se fi restaurat. În timp ce, din cele două ţări africane cu alegeri prezidenţiale falsificate, Zimbabwe este considerată ca fiind ţara în care s-a ajuns la un compromis rău, Kenya a fost lăudată ca fiind ţara cu un compromis bun. Timp de ani de zile, Europa de Vest şi America au considerat Kenya a fi o mare poveste de succes. Aceasta era o ţară cu o prosperitate relativă, libertate pentru întreprinderile internaţionale, prietenie cu Vestul şi care acorda atenţie turiştilor. Kenya a pierdut acum acea imagine a poveştii de succes. Lipsa de produse alimentare şi noua lege a presei au reînnoit tensiunile. Această penurie de produse alimentare se datorează, parţial, faptului că preşedintele, în schimbul construcţiei portului, a închiriat 40 000 de hectare de teren agricol statului petrolier Qatar, în scopul aprovizionării cu hrană.

Legea presei pare să fie pârghia pe care preşedintele o foloseşte pentru a restricţiona puterea guvernului de coaliţie şi a elimina oponenţii critici. Acest lucru este cu atât mai şocant, cu cât această lege a apărut fără ca prim-ministrul să fie măcar consultat. Compromisul coaliţiei între preşedinte şi prim-ministru se află în pericol în cazul în care preşedintelui i se acordă capacitatea de a-l ocoli pe primul ministru, restricţionând rolul guvernului şi protejându-şi propriul rol împotriva criticii presei.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock, în numele PPE-DE. – Domnule preşedinte, până la evenimentele violente de anul trecut, Kenya avea reputaţia uneia dintre cele mai stabile ţări, din punct de vedere politic, din Africa, şi avea tradiţia unei prese relativ libere şi trainice.

Preşedintele Kibaki trebuie să realizeze faptul că stabilitatea politică şi o presă liberă se întăresc reciproc. Această restricţie a libertăţii de exprimare, astfel cum a fost propusă, este ruşinoasă pentru o ţară condusă de o persoană care a venit la putere, cu promisiuni privind o nouă eră a deschiderii şi a transparenţei. Din păcate, se pare că mulţi politicieni marcanţi din Kenya nu sunt încă suficient de susceptibili pentru a putea face faţă aluziilor răutăcioase inevitabile din partea unei prese libere şi a democraţiei. Sper că preşedintele Kibaki ne va urma sfatul şi se va răzgândi. Acest lucru ne-ar reasigura cu privire la angajamentul Kenyei îndreptat spre o societate liberă, condusă de un guvern de coaliţie care împarte puterea. Aceasta ar consolida, de asemenea, poziţia Kenyei ca o guvernare şi autoritate morală într-o regiune instabilă.

Salut angajamentul preşedintelui de a lua în considerare modificările aduse legii şi de a se consulta mai pe larg cu mass-media. Având în vedere faptul că prim-ministrul, Raila Odinga şi ODM, partidul său, se opun cu tărie acestei legi, este, de asemenea, vital pentru stabilitatea guvernului ca aceasta să nu devină, în plus, o chestiune politică incendiară şi discordantă.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Stihler, în numele Grupului PSE. – Domnule preşedinte, mă bucur că am ocazia să iau cuvântul cu privire la această propunere de rezoluţie privind libertatea presei în Kenya. În urmă cu un an, ca mulţi alţii, am fost îngrozită şi dezamăgită că, după alegerile electorale falsificate din Kenya, demonstraţiile de stradă au dus la revolte şi conflicte etnice care s-au răspândit în întreaga ţară, cauzând moartea a peste o mie de persoane şi lăsând fără adăpost alte 350 000. Persoanele responsabile pentru comiterea acestor violenţe post-electorale, care au avut loc în urmă cu un an, trebuie aduse în fața justiţiei, iar o perioadă de reconciliere şi toleranţă este, în prezent, esenţială pentru Kenya.

În acest context, o veste proastă este că, în ziua de vineri, 2 ianuarie 2009, preşedintele Kibaki a semnat Legea kenyană a comunicaţiilor din 2008 (modificare), care modifică Legea kenyană a comunicaţiilor din 1998. Această lege se afişează în faţa libertăţii presei şi ignoră convenţiile internaţionale semnate de guvernul kenyan. Două secţiuni introduc efectiv cenzura directă a mass-mediei de către guvern. Secţiunea 88 conferă Ministerului Informaţiilor atribuţii semnificative care îi permit să efectueze percheziţii la agențiile mass-media, care sunt considerate ca fiind o ameninţare la adresa siguranţei naţionale, şi să demonteze echipamentele de difuzare ale acestora. Secţiunea 46 conferă statului puterea de a reglementa conţinutul care poate fi difuzat şi publicat, atât prin mijloace electronice, cât şi în presa scrisă. În Kenya, jurnaliştii, prim-ministrul Odinga şi Mişcarea Democratică Portocalie (ODM) s-au opus legii, iar adoptarea acesteia subliniază o lipsă gravă a consultărilor în cadrul marii coaliţii actuale. Regret adoptarea acestei legi şi solicit ca oricare revizuire a legii mass-mediei să ia în considerare numărul mare de rezerve exprimate.

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska, în numele Grupului UEN. – (PL) Domnule preşedinte, ca membru al mişcării Solidarność şi ca o persoană care are experienţa legii marţiale din Polonia, ştiu că libertatea de exprimare reprezintă seva democraţiei. Guvernul kenyan a semnat şi ratificat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi alte convenţii internaţionale, inclusiv Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor. Aceste convenţii includ dreptul la libertatea de exprimare.

Astăzi, Asociaţia jurnaliştilor din Africa de Est ne informează că guvernul intenţionează să introducă cenzura în Kenya. Sper că preşedintele Kibaki se va abţine de la alte modificări ale legislaţiei privind mass-media, care ar putea încălca libertatea de exprimare. Invit autorităţile kenyene să renunţe la planurile lor de a introduce cenzura, să ajungă la un consens, pentru a încuraja libertatea presei şi sectorul public al comunicaţiilor. Sper că drepturile minorităţilor religioase şi etnice din Kenya vor fi respectate. În urmă cu un an, peste o mie de persoane au murit în timpul protestelor legate de alegeri şi 350 000 de persoane şi-au părăsit casele. Sper că persoanele responsabile pentru aceste incidente vor fi pedepsite în mod corect.

 
  
MPphoto
 

  Tadeusz Zwiefka (PPE-DE). (PL) Domnule preşedinte, chiar dacă este adevărat că unele entităţi media private din Kenya au ajutat la instigarea revoltelor ca urmare a campaniei electorale emoţionantă, nu există justificare pentru restricţionarea libertăţii de exprimare.

Atacul asupra libertăţii presei din Kenya a implicat, de asemenea, încălcarea principiilor fundamentale ale democraţiei parlamentare. Merită să subliniem faptul că noua legislaţie a fost adoptată de 25 din cei 220 de membri ai parlamentului. Aceasta este o situaţie cu totul de neconceput. Ceea ce este mai rău este că, până în momentul respectiv, Kenya se mândrea cu una dintre cele mai dezvoltate şi pluralistice reţele de presă din întreaga Africă. Acest lucru se va schimba după punerea în aplicare a noii legislaţii, care va permite serviciilor speciale să intervină în activităţile mass-media, să închidă secţiuni editoriale şi să controleze publicaţiile scrise sau prezentările orale. Restricţionarea libertăţii sectorului mass-media în numele securităţii naţionale poate avea doar un efect opus celui intenţionat.

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE).(LT) De ce suntem preocupaţi de libertatea presei în Kenya? De ce dezbate de urgenţă Parlamentul European acest aspect ca pe un caz de încălcare a drepturilor omului?

Mai întâi, deoarece libertatea de exprimare reprezintă un drept fundamental al omului, prevăzut la articolul 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, pe care Kenya a semnat-o. Prin urmare, la fel ca alte ţări semnatare, aceasta nu trebuie doar să îi respecte spiritul, ci şi să îi urmeze litera.

Demonstraţiile care au avut loc aproape cu un an în urmă după alegerile prezidenţiale din Kenya şi care s-au transformat în revolte şi conflicte etnice, în care şi-au pierdut viaţa peste 1 000 de persoane şi zeci de mii au ajuns în stradă, reprezintă cel mai puternic argument pentru a interzice repetarea unor evenimente similare. Prin urmare, guvernul kenyan şi preşedintele ar trebui să acţioneze la unison şi să-şi onoreze propriile lor obligaţii de a respecta libertatea presei, precum şi libertatea de exprimare şi de întrunire. În plus – şi acest lucru este deosebit de important – aceştia ar trebui să lupte împotriva impunităţii şi să tragă la răspundere persoanele responsabile pentru desfăşurarea revoltelor care au avut loc în urmă cu un an.

 
  
MPphoto
 

  Marios Matsakis (ALDE). – Domnule preşedinte, în timp ce noi dezbatem aspectele umanitare şi libertatea presei din ţările terţe, profit de ocazie pentru a informa camera că, potrivit rapoartelor mass-media din Gaza, sediile ONU, care au fost bombardate mai devreme în cursul zilei de astăzi de forţele israeliene, sunt cuprinse complet de flăcări şi că întreg ajutorul umanitar ONU care era depozitat acolo, a mare parte a acestuia fiind trimis de UE, a fost complet distrus. Celelalte sedii ale Reuters şi ale altor jurnalişti din Gaza au avut aceeaşi soartă. Aș dori să menţionez faptul că împărtăşesc punctul de vedere al Secretarului general al ONU, dl Ban Ki-moon, aflat în prezent în Israel, care, după cum se raportează, îşi exprimă indignarea deplină față de autorităţile israeliene.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Domnule Matsakis, vă mulţumesc pentru declaraţia dumneavoastră, deşi, în teorie, nu ar trebui să o accept deoarece normele prevăd că atunci când doriţi să interveniţi conform procedurii „catch the eye”, trebuie să vă referiţi la subiectul dezbătut, care este, vă reamintesc, libertatea presei în Kenya, chiar dacă evenimentele la care aţi făcut referire sunt într-adevăr dramatice, lucru cu care sunt de acord toţi cei prezenţi.

 
  
MPphoto
 

  Leopold Józef Rutowicz (UEN). (PL) Domnule preşedinte, rezoluţia Parlamentului European privind libertatea presei în Kenya subliniază un aspect important. Dictatura începe cu restricţii asupra libertăţii presei şi informaţiilor, cât şi asupra drepturilor civile. Sper că acest proces va fi oprit prin luarea unor măsuri interne şi internaţionale. Cred că preşedintele Kibaki şi prim-ministrul Odinga vor lua măsurile adecvate. Rezoluţia, pe care o susţin, va sprijini, cu siguranţă, procesul de democratizare din Kenya.

 
  
MPphoto
 

  Janusz Onyszkiewicz (ALDE). (PL) Domnule preşedinte, în timpul perioadei comuniste, atât în Polonia cât şi în alte ţări, una dintre dispozițiile Codului penal prevedea că orice persoană care diseminează informaţii, care ar putea conduce la tulburări de natură civică, urmează să fie pedepsită. Acest tip de dispoziţie a fost deosebit de folositor ca instrument de biciuire atât a persoanelor fizice cât şi, mai presus de toate, a presei. Astăzi, suntem martori la intenţii similare în spatele eforturilor legislative din Kenya. Nimeni nu poate afirma, ca argument sau ca ameninţare, faptul că presei trebuie să i se pună botniţă, deoarece provoacă probleme în ţară. Aceasta nu este o justificare sau o explicaţie pentru acest tip de cenzură. Presa există pentru a furniza informaţii populaţiei, lucru care reprezintă piatra de temelie a democraţiei.

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei.(CS) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să încep prin a sublinia faptul că libertatea de exprimare, inclusiv televiziunea şi radioul, reprezintă unul dintre pilonii de susţinere ai UE. Această libertate se numără printre valorile esenţiale europene şi nu poate fi pusă la îndoială.

Legea comunicaţiilor din 2008 care a devenit lege în Kenya la 2 ianuarie 2009, include unele puncte care, în opinia noastră, ar putea încălca libertatea presei. Prin urmare, am remarcat cu satisfacţie decizia recentă a preşedintelui Kibaki din 7 ianuarie de a revizui unele secţiuni controversate ale acestei legi. Suntem încântaţi că dl Kibaki a autorizat întâlnirea Ministrului Informaţiilor şi Comunicaţiilor şi a Procurorului general cu reprezentanţii media, pentru a propune modificări ale acestei legi, care să elimine aceste temeri.

Libertatea de exprimare şi libertatea presei formează o parte componentă a administraţiei afacerilor publice în cel mai larg sens al termenului şi acest lucru însuşi reprezintă centrul strategiei de dezvoltare a UE. Sincer, consider că o presă liberă şi responsabilă este o precondiţie esenţială pentru un stat democratic şi legal, acestea fiind componente integrale ale dezvoltării durabile. Media şi guvernul kenyan vor putea ajunge la o înţelegere comună şi la instituirea unui respect reciproc doar pe baza dialogului. Prin urmare, Comisia Europeană aşteaptă cu nerăbdare rezultatele diverselor întâlniri care vor avea loc în Kenya între părţile implicate şi speră că acestea vor ajunge la un acord privind recomandările adecvate referitoare la propuneri de modificare a legii presei.

În ceea ce priveşte actele de violenţă post-electorale, Comisia salută raportul comisiei de anchetă privind violenţa (raportul Waki). Acesta apreciază acţiunile guvernului kenyan de punere în aplicare a recomandărilor raportului, inclusiv stabilirea unui tribunal special care să asigure că persoanele responsabile pentru actele de violenţă vor răspunde pentru faptele lor.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc imediat.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE-DE), în scris. Democraţia kenyană a suferit, la începutul lui 2009, o lovitură la adresa libertăţii presei. Preşedintele Mwai Kibaki şi-a dat semnătura, deşi s-a răzgândit ulterior, pe o lege care conferă autorităţilor kenyene dreptul de a executa raiduri în redacţii, de a asculta telefoanele jurnaliştilor şi de a controla conţinutul transmisiilor pe motiv de „securitate naţională”. Ca şi cum aceste abuzuri nu ar fi suficiente, legea prevede şi amenzi uriase şi termene de închisoare pentru reporterii găsiţi vinovaţi de practici „antiguvernamentale”. Cu toate că preşedintele Kibaki a ordonat modificarea acestor prevederi o săptămână mai târziu, nu se ştie ce prevăd aceste „modificări”.

Legea, în forma ei iniţială, aminteşte de zilele întunecate ale dictaturii, când presa kenyana era îngenuncheată. Kenya este în prezent o democraţie şi sunt convins că nimeni, inclusiv preşedintele Kibaki, nu doreşte o reîntoarcere la acele vremuri. Un atac la adresa libertăţii presei este un atac la adresa democraţiei. Comunitatea internaţională trebuie să continue să preseze autorităţile kenyene să trateze cu responsabilitate libertăţile civile şi mai ales libertatea presei

 
  
MPphoto
 
 

  Marianne Mikko (PSE), în scris.(ET) Doamnelor şi domnilor, Kenya încalcă Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor. Pilonii de bază ai democraţiei, precum libertatea de exprimare şi libertatea presei, nu sunt respectaţi. Presa liberă se află într-un real pericol.

Controalele de stat şi cenzura sunt secţiuni ale unei propuneri de modificare a legii comunicaţiilor. Prin intermediul acţiunii rău-voitoare a preşedintelui Kibaki, aceste documente au devenit acum lege.

Nu s-a mai auzit ca guvernul să aibă dreptul de a organiza percheziţii asupra sediilor editoriale ale ziarelor şi radio-televiziunilor şi de a verifica programele transmise şi forma de difuzare a acestora. Acest lucru se îndepărtează mult de o societate democratică.

Este esenţial ca dispoziţiile legale existente să fie modificate. Este posibil ca presa să fie reglementată, fără a pune în pericol libertatea de exprimare şi libertatea presei. Acest lucru trebuie realizat cât mai curând posibil.

 
  

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate