Index 
Dezbateri
PDF 1220k
Joi, 15 ianuarie 2009 - Strasbourg Ediţie JO
1. Deschiderea şedinţei
 2. Transportul de animale (dezbatere)
 3. Dieta mediteraneană (dezbatere)
 4. Comunicarea poziţiilor comune ale Parlamentului: a se vedea procesul-verbal
 5. Reluarea difuzării emisiunilor postului de televiziune NTDTV în China prin Eutelsat (declaraţie scrisă)
 6. Votare
  6.1. Controlul bugetar al fondurilor UE în Afganistan (A6-0488/2008, Véronique Mathieu) (vot)
  6.2. Transpunerea şi aplicarea Directivei 2002/73/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (A6-0491/2008, Teresa Riera Madurell) (vot)
  6.3. Situaţia din Orientul-Mijlociu/Gaza (vot)
  6.4. Situaţia din Cornul Africii (vot)
  6.5. Propunere de rezoluţie privind strategia UE față de Belarus (vot)
  6.6. Proclamarea zilei de 11 iulie drept Ziua europeană pentru comemorarea victimelor genocidului de la Srebrenica din 11 iulie 1995 (vot)
 7. Explicaţii privind votul
 8. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal
 9. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
 10. Dezbateri asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept (dezbatere)
  10.1. Iran: cazul Shirin Ebadi
  10.2. Guineea
  10.3. Libertatea presei în Kenya
 11. Votare
  11.1. Iran: cazul Shirin Ebadi (vot)
  11.2. Guineea (vot)
  11.3. Libertatea presei în Kenya (vot)
 12. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal
 13. Decizii privind anumite documente: a se vedea procesul-verbal
 14. Declaraţii scrise înscrise în registru (articolul 116 din Regulamentul de procedură): a se vedea procesul-verbal
 15. Transmiterea textelor adoptate în cursul prezentei şedinţe: a se vedea procesul-verbal
 16. Calendarul următoarelor şedinţe: consultaţi procesul-verbal
 17. Întreruperea sesiunii
 ANEXĂ (Răspunsuri scrise)


  

PREZIDEAZĂ: Dl COCILOVO
Vicepreşedinte

 
1. Deschiderea şedinţei
Înregistrare video a intervenţiilor
 

(Reuniunea a fost deschisă la ora 10.05 a.m.)

 

2. Transportul de animale (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele. – Următorul punct este dezbaterea privind întrebarea orală adresată Comisiei de dl Parish, în numele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, referitoare la transportul de animale (O-0134/2008 - B6-0496/2008).

 
  
MPphoto
 

  Neil Parish, autor. −Domnule preşedinte, iau astăzi cuvântul pentru a adresa această întrebare orală, nu doar în numele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, ci şi în numele Integrupului pentru bunăstarea animalelor, deoarece consider că avem o agricultură puternică în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, pentru a avea o agricultură puternică, trebuie să avem şi o politică puternică privind bunăstarea, deoarece consider că viitorul agriculturii europene este, în mare măsură, un produs de înaltă calitate şi, în plus, unul care are standarde foarte bune de bunăstare. Ne putem folosi de acest lucru pentru a ne promova produsele într-un mod pozitiv şi de aceea transportul de animale nu este doar un motiv, ci este esenţial să dispunem de o legislaţie corectă în vigoare.

Din mai multe puncte de vedere, doresc să ne concentrăm în această dimineaţă asupra faptului că dispunem de legislaţie în vigoare. Putem argumenta dacă acest lucru este suficient sau nu, însă în acest moment principala problemă este să verificăm această legislaţie şi să fim absolut siguri că statele membre respectă această legislație, deoarece ştim, de exemplu, că în unele state membre există probleme între guvernele naţionale care pun în aplicare legislaţia în vigoare şi guvernele regionale care trebuie să o pună în aplicare. În momentul respectiv apar probleme. Într-un final, cele care suferă sunt animalele.

Aş putea sublinia multe aspecte, însă un aspect special care ridică probleme în Europa este transportul de cai. În Italia mulţi cai ajung să fie transformaţi la sfârşitul vieţii în salam şi aceştia nu sunt transportaţi în cele mai bune condiţii din niciun punct de vedere. Am urmărit multe dintre aceste vehicule de-a lungul statelor noastre membre din Uniunea Europeană în care nu s-au respectat normele, autocamioanele nu au oprit când trebuia, tipul de vehicule nu era corect şi nu au avut instalaţii de apă sau aer condiţionat adecvate, şi nu putem permite ca aceste lucruri să continue.

Deseori înfrunt Comisia şi propun acesteia să nu adauge costuri, însă de multe ori, când animalele sunt duse la abator, dacă costul transportului este mai mare deoarece trebuie să se facă o muncă de calitate, aceştia trebuie să aibă vehiculele adecvate şi nu trebuie să le supraîncarce, atunci spun, ei bine, aşa să fie! Deoarece de multe ori, în loc ca animalele să parcurgă distanţe lungi pentru a fi sacrificate, acestea ar trebui ucise în statul membru şi ar trebui să fie transportate sub formă de carne refrigerată. Prin urmare, avem mult de lucru în acest sens.

Aş dori să vă comunic, de asemenea, că dl Kyprianou, comisarul anterior al Direcţiei Generale Sănătate şi Protecția Consumatorilor ne-a reasigurat, la rândul său, în timpul mandatului său, nu doar că va pune în aplicare în mod adecvat legislaţia actuală, ci şi că va revizui situaţia la sfârşitul acestuia. În momentul de față suntem foarte aproape de sfârşitul acestei sesiuni parlamentare, precum şi al Comisiei actuale şi îl invit pe dl Vassiliou, care a fost un foarte bun înlocuitor al domnului Kyprianou, să onoreze acest angajament, deoarece transportul animalelor reprezintă unul dintre acele aspecte pe care trebuie să le luăm foarte în serios.

Am mai discutat aceste aspecte în nenumărate rânduri, dar suntem o societate civilizată şi o astfel de societate, de multe ori, este judecată în mare măsură după modul în care îşi tratează, nu doar oamenii, ci şi animalele. Prin urmare, nu pot, după cum am precizat, să subliniez acest lucru îndeajuns.

Concluziile mele finale privesc întrebarea orală în sine şi faptul că Regulamentul privind transportul de animale este în vigoare începând din 2007. Comisia ar fi trebuit, prin urmare, să primească primele sale rapoarte anuale din partea statelor membre privind punerea în aplicare a regulamentului. Poate Comisia menționa statele membre care au prezentat aceste rapoarte? A realizat Comisia deja analiza preliminară a rapoartelor care ar permite formularea unor concluzii privind deficienţele şi dificultăţile, dar şi realizările majore, în ceea ce privește punerea în aplicare a legislaţiei? În consecinţă, va pregăti Comisia un raport privind procesele de punere în aplicare a regulamentului în statele membre? O astfel de analiză ar fi esenţială în contextul planificării unei revizuiri a Regulamentului privind transportul de animale. Prin urmare, domnule comisar, aş dori primirea unor răspunsuri la aceste întrebări.

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei. (CS) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, sunt de acord cu opinia domnului Parish şi anume că modul în care tratăm animalele, inclusiv efectivul de animale vii, este un aspect care implică fără nicio îndoială, atât etica, cât şi civilizaţia. Comisia este conştientă de faptul că transportul de animale în scopuri comerciale poate produce animalelor suferinţă gravă. O astfel de suferinţă este provocată, în special, aşa-numitelor animale cu valoare redusă, cum ar fi animalele de sacrificat. Punerea în aplicare a legislaţiei privind transportul pe distanţe lungi nu este satisfăcătoare. În ultimele luni, Comisia a obţinut rapoarte privind cazuri de cruzime faţă de animale. Comisia continuă să susţină cele mai bune alternative disponibile pentru îmbunătăţirea situaţiei. Obiectivul final este o mai bună punere în aplicare a legislaţiei UE şi, prin urmare, animale mai sănătoase şi condiţii de trai decente pentru animalele în cauză. Un studiu realizat de Centrul Comun de Cercetare a concluzionat că sisteme noi şi mai eficiente de control, precum monitorizarea transportului cu ajutorul sistemelor de poziţionare prin satelit, ar contribui la îmbunătăţirea situaţiei şi ar facilita o punere în aplicare mai transparentă a normelor. Utilizarea acestor tehnologii noi ar contribui, de asemenea, la reducerea sarcinii administrative impuse asupra autorităților şi organizaţiilor inter-statale.

Înainte de expirarea acestui mandat, Comisia are în vedere, de asemenea, propunerea unor standarde noi bazate pe rezultatele cercetărilor ştiinţifice legate de durata transportului, numărul de animale încărcate şi numărul de animale încărcate în vehicule. Comisia evaluează punerea în aplicare a legislaţiei UE pe baza rapoartelor furnizate de statele membre în conformitate cu reglementările UE existente. Informaţiile conţinute în aceste rapoarte sunt combinate cu rezultatele inspecţiilor la faţa locului efectuate de experţii veterinari în statele membre. Rezultatele acestor inspecţii efectuate de experţii Comisiei sunt publicate pe site-ul web al acesteia. Se află în curs de desfăşurare, de asemenea, o evaluare a datelor din rapoartele publicate de către organizaţiile neguvernamentale internaţionale active din acest domeniu.

Majoritatea statelor membre au prezentat deja Comisiei rapoarte privind transportul de animale în 2007. La sfârşitul lui 2008, se aşteptau încă rapoarte din partea Ciprului, Lituaniei, Maltei, Bulgariei şi Luxemburgului. Comisia le-a reamintit statelor de obligaţia lor, iar situaţia va fi supravegheată îndeaproape. Cu toate acestea, Regulamentul (CE) nr. 1/2005 nu solicită Comisiei să redacteze un raport privind progresul referitor la punerea în aplicare a regulamentului în statele membre. Comisia este de acord că punerea în aplicare reprezintă un aspect esenţial al oricărei legislaţii propuse. În consecinţă, Comisia acordă o atenţie sporită unei analize a rapoartelor statelor membre şi unei posibile modificări viitoare a reglementărilor comunitare din acest domeniu.

 
  
MPphoto
 

  Struan Stevenson, în numele Grupului PPE-DE. – Domnule preşedinte, vă rog să ne permiteți să examinăm mai întâi, împreună, contextul acestui fapt. Termenul limită obligatoriu de opt ore pentru animalele transportate a fost convenit în decembrie 2004 şi a intrat în vigoare în ianuarie 2007 în toate cele 27 de state membre, cu derogări speciale care se aplică călătoriilor mai lungi atunci s-a putut demonstra că standardele vehiculelor au fost îmbunătăţite, asigurând animalelor acces la apă, control al temperaturii, aerisire adecvată, precum şi în cazul în care perioadele de odihnă frecvente au fost încorporate în durata călătoriei.

De asemenea, au fost permise derogări speciale pentru zonele rurale şi insulele izolate, precum Orkney şi Shetland din circumscripţia mea, de exemplu, unde călătoriile mai lungi sunt inevitabile. În aceste cazuri, cu toate acestea, au fost proiectate unităţi speciale de paturi, cu acces la apă, astfel încât animalele să poată fi transportate relativ confortabil. În plus, a fost introdusă o interdicţie completă de transport a anumitor animale, cum ar fi viţeii mai tineri de 10 zile şi mieii mai tineri de o săptămână.

Raportez cu o oarecare satisfacţie că aceste norme de transport au fost respectate în mod strict, în special în ţări precum Scoţia, unde continuăm să menţinem unul dintre cele mai ridicate niveluri de bune practici din întreaga UE. Cu toate acestea îmi exprim îngrijorarea cu privire la relatările referitoare la faptul că, după cum ne-a comunicat Neil Parish, aceste norme nu sunt respectate în mod similar în alte părţi ale UE, în special în unele state membre sud-mediteraneene şi în unele dintre statele est-europene în curs de aderare şi, în special, după cum a subliniat din nou Neil Parish, în cazul în care este vizat transportul de cai care urmează să fie sacrificaţi.

ONG-urile din domeniul bunăstării animalelor aduc în continuare probe cu privire la abuzul oribil asupra cailor şi uneori cu privire la transportul de alte specii pe distanţe lungi în călduri dogoritoare, fără acces la apă sau la o aerisire adecvată, fără perioade de odihnă, înghesuite în camioane supraaglomerate. În timpul călătoriei, aceste animale devin din ce în ce mai extenuate şi deshidratate, unele cedează căldurii şi pot fi văzute cum gâfâie şi caută cu disperare aer, iar, în cel mai rău caz, multe dintre acestea mor. Această practică trebuie oprită şi trebuie pusă sub observaţie respectarea strictă a regulamentului în toate statele membre.

Îmi exprim sprijinul față de termenii întrebării orale adresată astăzi de Neil Parish, care vizează verificarea nivelului de respectare a acestor măsuri. Sper că, în momentul de faţă, Comisia ne poate furniza aceste informaţii şi ne poate reasigura cu privire la faptul că se fac paşi în vederea asigurării aplicării riguroase a duratei limită de transport de opt ore pentru animale, cu derogările adecvate pe care le-am menţionat, precum şi a încetării încălcării grave a reglementărilor UE existente, care are loc în continuare.

 
  
MPphoto
 

  Rosa Miguélez Ramos, în numele Grupului PSE. – (ES) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, pentru unele ţări europene, în funcţie de poziţia lor geografică – după cum a indicat dl Stevenson – şi de suprafaţa lor terestră şi volumul fluxurilor lor comerciale, transportul de animale este un subiect care prezintă o importanţă specială.

Domnule comisar, aş dori să fac trimitere la două aspecte specifice. În primul rând, mi se pare în continuare clar că, în ceea ce priveşte efectuarea unei analize a situaţiei pe teritoriul comunitar, Comisia întâmpină dificultăţi. Deşi, în temeiul regulamentului actual, statele membre ar trebui – după cum am văzut – să redacteze anual un raport privind inspecţiile desfăşurate în anul precedent, regulamentul nu prevede un număr minim de inspecţii şi nu pare să existe, de asemenea, uniformitate în legătură cu bazele statistice. Acest lucru împiedică efectuarea unei comparaţii a datelor raportate de diverse ţări. Domnule comisar, consider că, pentru binele tuturor persoanelor vizate, această situaţie ar trebui rectificată cât mai curând posibil.

Cu toate acestea, mă îngrijorează un al doilea aspect. În discursul dumneavoastră, aţi descris animalele transportate în vederea sacrificării drept animale cu valoare redusă. Domnule comisar, nu sunt absolut deloc de acord cu dumneavoastră. Personal, consider că aceste animale prezintă o valoare economică ridicată şi sunt sigură că industria mă aprobă. În aceste condiţii şi întrucât această carne prezintă o valoare economică ridicată, condiţiile adecvate de transport sunt esenţiale indiferent de destinaţia finală – chiar dacă aceasta este abatorul – şi indiferent de distanţa parcursă. Cu alte cuvinte, grija semnificativă – în realitate, grija majoră – este ca aceste animale să fie transportate în condiţii favorabile.

Aş dori să vă rog, prin urmare, să ţineţi seama de aceste cerinţe în cadrul schimbărilor propuse ale regulamentului la care lucrează Comisia. Ştim că, pe lângă tehnologii noi, reforma va aborda schimbările în ceea ce priveşte durata maximă de transport – după cum s-a menţionat aici – şi în ceea ce priveşte temperaturile minime şi maxime de transport al animalelor.

Vă rog din nou domnule comisar, şi solicit şi Comisiei ca, înainte de modificarea unor astfel de caracteristici fundamentale, să fie căutată şi găsită o bază solidă ştiinţifică pentru schimbările propuse. Mai mult, v-aş ruga ca, întrucât nu dispunem de această bază ştiinţifică solidă, care deocamdată lipseşte pentru unele aspecte, să ne abţinem să introducem pe ascuns modificările propuse pentru regulamentele în vigoare în rapoarte care nu au nicio legătură cu transportul – mă refer la protecţia animalelor în momentul sacrificării, raport la care lucrăm în momentul de față. Consider că în chestiuni care prezintă o astfel de importanţă şi semnificaţie, am trebui cu toţii – Comisia şi Parlamentul – să jucăm cu cărţile pe faţă.

 
  
MPphoto
 

  Anne E. Jensen, în numele Grupului ALDE. – (DA) Domnule preşedinte, domnule comisar, doresc să precizez că sunt puţin dezamăgită că după patru ani, nu am văzut încă o propunere din partea Comisiei cu privire la modul în care putem întări legislaţia privind transportul de animale. Au existat intenţii bune şi cooperări constructive între dl Kyprianou, iar, în prezent, desigur, dl Vassiliou, şi Parlament. Cu toate acestea, când vom avea o propunere? Acesta este un lucru pe care aş dori foarte mult să-l aflu. Este, de asemenea, important să ajungem la un nivel adecvat de punere în aplicare a legislaţiei. Este important să ne asigurăm că, în realitate, restricţionăm durata de transport a animalelor destinate sacrificării la opt ore. Cu toate acestea, ar trebui să mergem mai departe. Nu ar trebui să vorbim pur şi simplu despre o durată limită. Cercetările au arătat că o oră poate fi prea mult în cazul în care animalul nu este destul de puternic pentru a fi transportat, iar călătoriile cu o durată mai mare pot fi bune dacă animalul este puternic şi sănătos şi este transportat în condiţii bune. Probabil că vom continua să transportăm animale de reproducere pe distanţe lungi şi, în această privinţă, Parlamentul a propus, desigur, un proiect pilot pentru punctele de odihnă, în care animalele trebuie să se odihnească după 24 de ore. Aş dori să aflu care este evoluţia acestui proiect privind punctele de odihnă. Intenţia este, desigur, să reunim operatorii punctelor de odihnă, autorităţile veterinare, cercetătorii şi organizaţiile pentru bunăstarea animalelor pentru a le permite să definească în comun bune practici în acest domeniu. Iniţierea unui astfel de proiect este dificilă, însă merită încercat, deoarece este important ca cercetările şi cunoştinţele noastre privind bunăstarea animalelor pe timpul transportului să se reflecte, de asemenea, în legislaţie şi în practică.

 
  
MPphoto
 

  Janusz Wojciechowski, în numele Grupului UEN. – (PL) Domnule preşedinte, domnul Parish ne-a reamintit în mod corect un lucru pe care l-am menţionat de multe ori în această cameră, şi anume, faptul că modul în care tratăm animalele se reflectă asupra noastră – asupra gradului nostru de cultură şi civilizaţie. Există foarte multă cruzime faţă de animale în timpul transportului. S-au făcut anumite îmbunătăţiri prin introducerea unor standarde mai ridicate ale transportului de animale, dar aceste măsuri nu îşi ating încă scopul.

În opinia mea, soluţia adecvată, şi prima care a fost propusă cu mult timp în urmă, ar fi limitarea duratei de transport pentru animale la opt ore şi a duratei totale a timpului petrecut de animale în tranzit şi la abator la doisprezece ore. Urmărim să prezentăm această propunere în cadrul lucrărilor actuale referitoare la Regulamentul privind protecţia animalelor în momentul sacrificării.

Onorabile doamne şi onorabili domni! Prezentarea de argumente privind măsurile umane reprezintă un lucru, însă există, de asemenea, un alt argument, şi anume cel financiar (care este mult mai atrăgător pentru unele persoane). Ideea este că aceste transporturi pe distanţe lungi cresc costurile care, în cele din urmă, sunt transferate mai departe asupra consumatorului. Ar trebui să estimăm aceste costuri şi să le utilizăm ca argument pentru a pune în sfârşit restricţii, după ani de zile de dezbateri, asupra transporturilor de animale şi pentru a uşura suferinţa animalelor.

 
  
MPphoto
 

  Carl Schlyter, în numele Grupului Verts/ALE. – (SV) Domnule preşedinte, un nivel de dezvoltare al civilizaţiei poate fi judecat după modul în care tratează creaturile cele mai lipsite de apărare din cadrul civilizaţiei respective. Judecând după modul în care ne tratăm animalele, suntem încă barbari.

Îmi aduc aminte de momentul în care Suedia a aderat la UE, ceea ce în curând va însemna cincizeci de ani în urmă. Multe dintre discuţiile purtate înainte de aderare au fost legate de transportul de animale. Acesta a fost un domeniu în care trebuia să îmbunătăţim situaţia. Apoi a venit prima directivă în anul 2005. Cu toate acestea, condiţiile pentru animale nu s-au îmbunătăţit şi ni s-a spus, în acel moment, că monitorizarea va începe de acum înainte, că sistemele GPS vor fi introduse de acum înainte, că şoferii vor fi pregătiţi de acum înainte şi că autocamioanele vor merge mai bine de acum înainte. Cinci ţări nici măcar nu s-au obosit să depună un raport. Solicit amendarea imediată de către Comisie a celor cinci ţări. În ceea ce priveşte celelalte 22 de ţări, câte inspecţii au fost efectuate? Cum s-au conformat aceste ţări acestor norme? Funcţionează această directivă? În multe cazuri răspunsul este, din păcate, negativ.

Ulterior, dl Kyprianou ne-a promis că va reveni aici înainte de terminarea mandatului său, dacă era necesar – este necesar – şi dacă ar fi existat opinie publică – şi există opinie publică! Multe dintre noile state membre sunt, de fapt, mici şi probabil că nu este necesară o călătorie de 24 de ore urmată de încă o călătorie de 24 de ore. Vom avea o nouă directivă privind sacrificarea care permite existenţa abatoarele mobile şi care va reduce necesitatea deplasărilor.

Trebuie să revizuim condiţiile pentru animale în timpul transportului. Câţi dintre noi ar aprecia existenţa a patru vaci sau zece oi în paturile lor duble timp de 24 de ore? Aceasta este densitatea animalelor înghesuite în prezent. Sau imaginaţi-vă, nu există, în realitate, o interdicție totală pentru ca găinile de la nivelul superior al autocamionului să nu îşi facă excrementele peste cele de la nivelul inferior. Cine ar dori să fie transportat în astfel de condiţii? Invit toate persoanele din ministerele agriculturii ale statelor membre UE să vină cu mine într-o călătorie de la Stockholm la Bruxelles în aceleaşi condiţii precum cele în care sunt transportate aceste animale. Mă întreb câţi vor accepta invitaţia. Probabil că mai degrabă ar modifica legislaţia.

Discutăm despre costuri. În această privinţă cel mai mare cost este cel de mediu, ca rezultat al călătoriilor pe distanţe mari. Există, de asemenea, un cost legat de suferinţa animalelor în corelaţie cu călătoriile pe distanţe lungi. Cu toate acestea, aceste călătorii pe distanţe mari au drept rezultat, de asemenea, o carne mai slabă calitativ. Acestea au drept rezultat o adevărată reducere a valorii. Un animal care este stresat va produce o carne mult mai slabă calitativ, iar suferinţa îşi croieşte astfel drum de-a lungul întregului lanţ. Gândiţi-vă la fermierul care a depus un efort deosebit şi a cheltuit mulţi bani pentru a produce un animal bun care este ulterior distrus în ultima parte a vieţii sale.

Nu, avem nevoie de o nouă propunere înainte de alegeri. Nu înţeleg cum suntem capabili să desfăşurăm o campanie electorală dacă nu avem cel puţin o propunere din partea Comisiei care demonstrează că acum vom îmbunătăţi – în sfârşit – condiţiile pentru animale.

 
  
MPphoto
 

  Jens Holm, în numele Grupului GUE/NGL. – (SV) Domnule preşedinte, punctul de plecare al acestei discuţii este, desigur, faptul că animalele sunt fiinţe conştiente. Animalele au capacitatea de a simţi durerea, stresul şi suferinţa exact în acelaşi mod ca şi noi. Trebui să ţinem cont de acest lucru în momentul elaborării legislaţiei. În prezent nu se face acest lucru.

Din ce în ce mai multe animale sunt transportate în cadrul Uniunii Europene. Aceasta reprezintă o consecinţă directă a pieţei interne. Piaţa internă conduce la specializare. Animalele sunt crescute într-un loc, sunt sacrificate în alt loc, iar carnea este transportată într-un al treilea loc. Statelor membre nu li se permite nici măcar să interzică transportului de animale de dragul bunăstării animalelor. Acest lucru este inacceptabil. Un studiu suedez a stabilit exact număr total de animale transportate de-a lungul graniţelor din cadrul UE. Pentru UE-15, s-a stabilit că un număr de 22 de milioane de animale patrupede, precum porci, cai şi vaci, precum şi 500 de miliarde de păsări de curte au fost transportate în fiecare an în toate direcţiile dintre statele membre ale UE. Acest lucru se întâmpla când UE era alcătuită din 15 state membre. Vă puteţi imagina care vor fi cifrele pentru UE cu 27 de state membre. Acestea vor fi, desigur, mult mai mari.

Aş dori să întreb Comisia când vom avea noua directivă privind transportul de animale. Dl Kyprianou a promis, desigur, că vom avea o nouă directivă în timpul acestei legislaturi. Poate Comisia să ne ofere promisiunea pe care vrem să o obţinem noi, în cadrul Parlamentului European, şi anume cu privire la o limită maximă de opt ore pentru transportul de animale? Aş dori, de asemenea, să adresez câteva întrebări domnului Špidla. Menţionaţi că cinci state membre nu au depus rapoarte, situaţie care este, desigur, destul de şocantă. Ce faceţi dumneavoastră în cadrul Comisiei cu aceste rapoarte ale statelor membre? Le analizaţi în orice mod? Noi cei din Parlament am dori o analiză, un raport din partea Comisiei, în care să rezumaţi totul şi să indicaţi în mod clar măsurile care vor facilita schimbarea condiţiilor de transport al animalelor. Prin urmare, când vom avea noua directivă cu limita de opt ore şi putem avea o analiză a acestor rapoarte ale statelor membre?

 
  
MPphoto
 

  Godfrey Bloom, în numele Grupului IND/DEM. – Domnule preşedinte, este fascinant ca întotdeauna. Din nou, nu există niciun pic de ironie în această cameră. Una dintre cele mai mari probleme pe care o avem, în special în Regatul Unit al Marii Britanii, este avalanşa stupid de monstruoasă a normelor şi reglementărilor care a ajuns la abatoare în urmă cu 10 ani, care a condus la închiderea a peste 1000 de abatoare din Regatul Unit şi a dat naştere la durate de călătorie mult mai mari pentru animale.

Cumnatul meu este măcelar. Acesta deţine un abator în Yorkshire şi la un moment dat – lucru care a fost publicat şi în revista Private Eye – exista un veterinar extern care îl supraveghea pe veterinarul care supraveghea un inspector pentru clasificare care supraveghea doi măcelari! Acesta este tipul de nonsens pe care îl obţii atunci când tratezi cu normele şi reglementările acestei organizaţii. Problema este durata călătoriilor. În circumscripţia mea din Bridington, porcii, oile şi vitele sunt transportate de-a lungul Angliei către Manchester, datorită închiderii tuturor acestor abatoare. Acesta este lucru pe care trebuie să îl abordăm.

Mă refer, de asemenea, şi la transportul cailor. Colegul meu, Nigel Farage, îmi relatează că există ţări în Uniunea Europeană care privesc efectiv caii drept mâncare! Ca englez, găsesc că este absolut incredibil ca oamenii să îşi mănânce proprii cai. Un englez nu şi-ar mânca calul cum nu şi-ar mânca nici câinele sau copiii, dar presupun că acest lucru demonstrează prăpastia culturală enormă care există între noi şi celelalte ţări ale acestei Uniuni.

(Râsete)

 
  
MPphoto
 

  Jim Allister (NI). – Domnule preşedinte, urmărirea acestui lucru s-ar putea să nu fie uşoară! Permiteţi-mi să spun că nu am niciun fel de problemă cu normele eficiente şi corecte care guvernează bunăstarea animalelor, dar devin îngrijorat că ne angajăm într-o rutină în care vom strânge cu uşa industria noastră agricolă, astfel încât funcţionarea sa practică va deveni practic imposibilă. Văd semnele unei astfel de evoluţii care apare din discuţiile Comisiei privind revizuirea duratei maxime de călătorie şi a factorului de densitate în transportul de animale.

Comisia, să ne amintim, nu a reuşit să realizeze ce şi-a propus prin regulamentul din 2005. Cu toate acestea, la mai puţin de doi ani după intrarea acestuia în vigoare, încearcă din nou să îndepărteze repetabilitatea limitei de opt ore. Trebuie să spun că, pentru circumscripţia mea din Irlanda de Nord, acest lucru ar fi dezastruos, deoarece pentru a exporta animale – ceea ce şi facem – trebuie să facem o călătorie pe mare, iar în cazul în care se permite o perioadă de doar opt ore, aceasta ar fi extrem de neadecvată şi inacceptabilă.

Reamintesc camerei că astfel de condiţii dezavantajoase nu se compară deloc cu distanţele uriaşe pe care sunt transportate animalele în America de Sud, de unde importăm fericiţi! Prin urmare, din nou, practic ne-am pedepsi proprii agricultori, în timp ce nu ne pasă deloc de lucrurile care afectează importurile pe care le primim.

Trebuie să spun că trebuie să ajungem să scăpăm de această obsesie de a ne tăia creanga de sub picioare.

 
  
MPphoto
 

  Elisabeth Jeggle (PPE-DE). – (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, acesta este un alt subiect în care discuţia demonstrează foarte repede că sunt implicate sentimente puternice, pe o parte, dar dezvăluie realitatea crudă, pe de altă parte. Aş dori să adresez mulţumiri speciale preşedintelui Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, dl Parish, pentru această întrebare. Este o întrebare importantă – nu pentru a comunica emoţii, ci pentru a pune Comisiei următoarele întrebări destul de specifice. Ce s-a întâmplat? Cum pot fi verificate aceste evoluţii? Aveţi vreo dovadă, iar în caz afirmativ, care anume? Care sunt cifrele pe care le aveţi?

Aţi menţionat câteva cifre, domnule comisar, dar cred cu tărie că există discrepanţe între statele membre care trec mult peste faptul că unele dintre acestea au prezentat rapoarte şi altele nu. Care este situaţia privind punerea în aplicare? Cum sunt supravegheate călătoriile pe distanţe lungi? Cum sunt acestea supravegheate în statele membre individuale?

Alt domeniu foarte problematic care necesită discuţii urgente este reprezentat de problemele care au apărut ca rezultat al propriei noastre definiţii a agriculturii drept un simplu domeniu economic şi care egalizează lucruri pe care ar trebui să le considerăm ca fiind diferite pe cât posibil. De exemplu, ce fel de pregătire profesională suplimentară în materia transportului ar trebui să efectueze fermierii deja formaţi? Cum ar trebui să fie aceasta organizată şi cine ar oferi o astfel de pregătire? Unde ar trebui să se prezinte fermierii pentru a-şi obţine calificările?

Pentru a repeta: fermierii sunt pregătiţi pentru a se ocupa de animale, în timp ce transportatorii angajează şoferi care probabil că nu au avut niciodată de-a face cu animale. Acestea sunt două dintre chestiunile care nu pot fi egalizate, dar, într-o anumită măsură, am făcut acest lucru.

Cea de-a doua circumstanţă care provoacă probleme majore este următoarea. Când fermierii îşi transportă proprii viţei, pot face acest lucru pe distanţe de până la 50 de km. Permiteţi-mi să precizez, în acest moment, că trebuie într-adevăr să reflectăm mai mult, urgent, cu privire la modul în care putem ajuta abatoarele mai mici să funcţioneze din punct de vedere economic şi astfel să reducem necesitatea unor călătorii suplimentare.

Prin urmare, fermierilor le este astfel permis să-şi transporte propriile animale pe distanţe de 50 de km, însă întâmpină probleme dacă iau cu ei animalul unui vecin. Asupra acestui lucru trebuie, de asemenea, să reflectăm. Este limita de 50 de km stabilită în mod corect sau ar trebui poate să căutăm, de asemenea, cauza acestor evoluţii în cadrul abatoarelor? În cazul în care fermierii transportă un cal în scopuri recreative, nu există nicio problemă, iar acest regulament nu se aplică, însă dacă îl transportă la piaţă, regulamentul se aplică şi aceştia trebuie să îndeplinească cerinţele. Aceste întrebări ar trebui discutate şi rezolvate în cursul dezbaterilor viitoare.

 
  
MPphoto
 

  Luis Manuel Capoulas Santos (PSE). – (PT) Aspectul transportului de animale şi al bunăstării este unul care, după cum foarte bine au declarat dl Parish şi ceilalţi, trebuie văzut, în principal, din perspectiva gradului de civilizaţie. Reducerea suferinţei animalului cât mai mult posibil reprezintă un imperativ etic care formează parte a moştenirii noastre culturale, în ciuda paradoxului aparent în care noi căutăm să le protejăm bunăstarea într-un moment care, pentru multe dintre animale, va fi ultima lor călătorie.

Pe de altă parte, nu trebuie să uităm faptul că preţul pe care îl plătim pentru punerea în aplicare a normelor solicitante şi costisitoare din punct de vedere financiar aflate în vigoare reprezintă probleme care denaturează competiţia şi care au un impact puternic asupra dezvoltării rurale în unele regiuni din Uniunea Europeană.

Regiunile şi statele membre care nu au capacitatea de a procura anumite specii de pe propriile lor pieţe şi sunt mai îndepărtate de centrele de producţie, după cum este cazul în ţara mea, au acum probleme mai mari privind competitivitatea în cadrul industriilor lor legate de sacrificare şi prelucrare, în timp ce regiunile şi statele membre cu surplusuri au avantaje sporite, deoarece pentru acestea a devenit mai uşor să-şi vândă produsele care sunt deja prelucrate, cu avantajele care decurg de aici în ceea ce priveşte forţa de muncă şi valoarea adăugată.

De îndată ce legislaţia este în vigoare de doi ani, este pe deplin justificată furnizarea unei evaluări din partea Comisiei care să fie cât mai extensivă posibil, nu doar referitoare la aspectele specifice legate de punerea strictă în aplicare a regulamentelor privind transportul, dar şi privind consecinţele economice şi sociale pentru regiunile şi statele membre care au o capacitate de producţie redusă în ceea ce priveşte unele specii de animale care sunt importante pentru consumul uman.

Consider, prin urmare, că ar trebui să primim un răspuns la aceste întrebări din partea Comisiei cât mai rapid, obiectiv şi complet posibil.

 
  
MPphoto
 

  Mojca Drčar Murko (ALDE).(SL) Un volum mare al transporturilor de animale vii trece prin Slovenia, provenind în principal din Europa de Est şi având ca destinaţie Italia. Din experienţa autorităţilor noastre veterinare, legislaţia europeană aplicabilă este cât se poate de cuprinzătoare, însă oarecum greoi şi complicat de pus în aplicare.

Cea mai mare problemă din Slovenia este legată de inspecţii, deoarece, în prezent, o dată cu desfiinţarea graniţelor interne europene, este greu de verificat dacă şoferii de autocamioane opresc sau nu, în realitate, în posturile de odihnă prestabilite. Ar trebui să atrag atenţia asupra faptului că, datorită suprafeţei sale teritoriale, Slovenia nu trebuie să aibă propriile escale şi că aceasta a stabilit, în schimb, aranjamente cu Ungaria şi Italia. Avem nevoie urgent de o soluţie uniformă şi una care să fie pusă în aplicare în mod uniform.

Având în vedere situaţia dezastruoasă privind transportul de animale pe distanţe mari, pe drumuri europene, revizuirea regulamentului din 2005 ar trebui folosită ca o oportunitate de a ridica standardele privind bunăstarea animalelor. Transportul este strâns legat de tratamentul animalelor înainte de sacrificare şi sunt de acord cu acei colegi ai mei care şi-au exprimat punctul de vedere că nu există motive pentru a permite transporturi cu o durată care depăşeşte opt ore.

Aduc, prin urmare, argumente în favoarea stabilirii unei limite de transport strict superioare, dar susţin de asemenea propunerea privind introducerea unor abatoare mobile.

 
  
MPphoto
 

  Andrzej Tomasz Zapałowski (UEN). (PL) Domnule preşedinte, regulamentul privind protecţia animalelor în timpul transportului este foarte important şi furnizarea acestui tip de informaţii este vitală. În acest moment critic, ar trebui subliniat faptul că o proporţie ridicată din carnea importată consumată de cetăţenii Uniunii Europene nu este acoperită de regulamente similare. Acest regulament este unul dintre regulamentele mai rezonabile privind animalele de reproducere şi animalele destinate sacrificării.

Îmi dau seama că deseori mari corporaţii alimentare nu reuşesc să respecte drepturile muncii, fără a mai vorbi de tratarea animalelor într-un mod adecvat. Cele mai grave forme de abuz al animalelor au loc chiar în marile companii. Această problemă afectează rareori întreprinderile mici sau mijlocii. Singura soluţie este să asigurăm un control poliţienesc strict, precum şi controale la graniţă şi să facem public numele companiilor care încalcă drepturile animalelor, astfel încât consumatorii să le poată evita.

 
  
MPphoto
 

  Kathy Sinnott (IND/DEM). – Domnule preşedinte, este foarte important ca animalele să fie transportate pentru a fi în siguranţă şi pentru a preveni suferinţa care poate fi evitată. Utilizez acest termen deoarece animalelor, de regulă, le este frică de orice tip de mijloc de transport motorizat. Este important să minimizăm acest lucru atunci când este posibil.

În momentul reglementării acestei siguranţe şi a prevenirii suferinţei, avem tendința de a lua în considerare timpul şi distanţa. Acest lucru este natural, însă este simplist în cazul Irlandei, care, vă reamintesc, este o insulă şi, de asemenea, un exportator major de animale. Limitele de timp şi distanţă la traversarea apelor care ne separă de continent şi de pieţele noastre nu pot fi absolute. Am auzit o recomandare privind o durată de opt ore, însă durează mai mult de opt ore să încarci un animal pe un vas şi să traversezi întinderea de apă. Nu există nicio o posibilitate de a duce un animal la păscut în mijlocul Canalului.

Prin urmare, v-aş recomanda să examinăm condiţiile în care sunt transportate aceste animale, în special în cazul Irlandei, mai degrabă decât timpul sau distanţa.

 
  
MPphoto
 

  Lydia Schenardi (NI). (FR) Domnule preşedinte, deşi regulamentul privind transportul de animale a intrat în vigoare din ianuarie 2007, statele membre nu par a se conforma în mod sistematic acestui regulament, întrucât nu reuşesc să depună rapoartele anuale solicitate. Prin urmare, o analiză cuprinzătoare este problematică întrucât lipseşte o cantitate mare de informaţii necesare privind resursele alocate pentru efectuarea inspecţiilor. Ca membru al asociaţiilor pentru bunăstarea animalelor şi al Intergrupului privind bunăstarea şi conservarea animalelor, mă interesează, în mod special, acest aspect.

Asociaţiile au luptat necontenit timp de zeci de ani până în 2007 când, într-un final, au fost adoptate directive în acest domeniu în care statele membre pot fi văzute acum ca afişând un anume grad de delăsare. Aş merge chiar mai departe afirmând că este vorba despre ostilitate, deoarece pe scurt, după cum ştim, efectuarea de verificări şi inspecţii nu este deloc dificilă. Ştim unde sunt abatoarele, ştim unde sunt crescute animalele şi ştim rutele pe care sunt transportate animalele, deci unde este problema?

Consider că este important, în acest moment, când publicul îşi manifestă, pe bună dreptate, interesul crescând faţă de bunăstarea animalelor de la ferme, de la abatoare şi în timpul transportului, ca statele membre să respecte aceste perspective.

Întrucât mi s-a oferit ocazia de a interveni, aş dori să adaug că, în ceea ce priveşte transportul, indiferent de lungimea călătoriilor efectuate, este esenţial să luăm în considerare condiţiile de climă locală. O călătorie care durează câteva ore în Ţările de Jos în timpul primăverii este foarte diferită de o călătorie pe aceeaşi distanţă făcută în mijlocul verii într-o ţară precum Grecia. Nu ar trebui să fie obligatoriu ca transportul să fie efectuat în timpul nopţii în ultima situaţie descrisă?

V-aş fi recunoscătoare dacă pe viitor aţi lua în considerare această propunere.

 
  
MPphoto
 

  Mairead McGuinness (PPE-DE). – Domnule preşedinte, în ceea ce priveşte legislaţia, avem în faţă un regulament relativ nou privind protecţia animalelor în timpul transportului, deoarece acesta a intrat în vigoare abia în ianuarie 2007 Deşi cred că toţi sperăm că fiecare s-a conformat din prima zi multiplelor cerinţe ale acestui regulament, ar fi chiar miraculos, dacă a fost cazul, deoarece acesta este foarte detaliat şi impuse cerinţe enorme – şi pe bună dreptate – asupra statelor membre şi operatorilor.

Salut întrebarea orală de astăzi adresată de Neil Parish, preşedintele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, deoarece dorim să vedem dacă regulamentul funcţionează. Cu toate acestea, trebuie, mai întâi de toate, să ştim că acesta este pus în aplicare, deoarece ne preocupă modul în care sunt deplasate animalele de-a lungul Uniunii Europene.

Pentru ţări ca Irlanda cu un sector animalier uriaş, a fost necesar un volum de muncă imens pentru punerea acestuia în aplicare din prima zi, atât în cadrul sectorului, cât şi din partea celor care supraveghează – Departamentul pentru agricultură şi alte autorităţi. Operatori autorizaţi au investit sume mari de bani pentru îmbunătăţirea mijloacelor lor de transport şi pentru a îndeplini cerinţele de pregătire şi competenţă prevăzute de acest regulament. În realitate, am observat că, în această lună în Irlanda, sunt în curs de desfăşurare un număr de cursuri de pregătire pentru şoferii de vehicule care transportă viţei, oi, capre, porci, cai şi păsări de curte – un punct menţionat de dra Jeggle – şi probabil că celelalte state membre trebuie să procedeze la fel.

Este interesant de observat faptul că regulamentul se aplică doar transporturilor de animale efectuate în legătură cu activitatea economică. Sunt îngrijorat de faptul că ignorăm bunăstarea animalelor domestice, deoarece am văzut oameni, care cred că ştiu cum să se îngrijească de animale, făcând acest lucru într-un mod foarte greşit şi totuşi, foarte adesea, aceştia sunt aceiaşi oameni care insistă cu privire la adoptarea de norme privind activitatea agricolă şi economică. Aceste este un domeniu pe care trebuie să-l examinăm.

Cred că, în general, agenţii de transport de animale sunt autorizaţi şi certificaţi şi respectă cele mai bune standarde de bunăstare – deoarece este în interesul lor vital să procedeze astfel: aceştia trebuie să transporte animalele pentru a ajunge în bune condiţii, astfel încât să poată satisface nevoile clienţilor. Problemele apar în sectorul nereglementat, în care câteva persoane nu sunt acoperite de aceste norme şi acesta va fi aspectul asupra căruia trebuie să ne concentrăm. Care sunt persoanele care ies din cadru şi cum putem îi putem prinde şi exclude din afaceri?

Aş dori să precizez, referitor la limitele de timp şi la regula de opt ore, că motivul pentru care Europa a avut o adevărată problemă cu punerea în aplicare a acestui regulament, a fost deoarece multe state membre, inclusiv Irlanda, ştiu că trebuie să transporte animalele pe durate mai lungi, însă ştiu, de asemenea, cum să aibă grijă de acestea în momentul respectiv. Prin urmare, nu aş fi de acord cu cei care doresc să reducă durata, dar sunt de acord că trebuie să ne asigurăm că bunăstarea reprezintă o prioritate.

În ceea ce priveşte caii, îmi spun deseori că mi-aş dori să fiu cal de rasă, deoarece aceştia călătoresc la cele mai înalte standarde. Evident, oamenii au grijă de animalele cu o valoare economică ridicată şi în recesiunea economică prin care trecem, îmi fac griji pentru bunăstarea cailor, punct. Aş spune: fără alte reguli. Avem probabil deja destul de multe care sufocă sectorul care se conformează acestora. Însă permiteţi-ne să aplicăm normele tuturor şi permiteţi-ne să-i excludem din sistem pe cei care nu aplică aceste norme.

 
  
MPphoto
 

  Robert Evans (PSE). – Domnule preşedinte, aş dori să-l felicit pe dl Parish pentru că a adus în discuţie acest lucru. În ciuda diferenţelor noastre politice şi fără a aduce atingere defectelor sale evidente ca om, consider că, în realitate, are dreptate în această privinţă şi îl susţin. Trebuie ca acest regulament să aibă succes şi trebuie să fie pus în aplicare în mod universal, însă am o serie de rezerve şi nu sunt de acord cu câţiva dintre colegii care au intervenit în această dimineaţă.

Dl Stevenson a precizat că acele călătorii lungi sunt inevitabile – eu zic: nu este aşa. Dna Jensen a vorbit despre transportul cu o durată de 24 de ore – nu neapărat. Domnule Allister, industria agricolă trebuie să-şi pună singură întrebări. Ca o societate civilizată, trebuie să studiem întreaga întrebare, întregul scop, întreaga idee de a transporta animale pe distanţe mari şi apoi de a le sacrifica. Dacă aş mânca carne, aş întreba acum cum este posibil ca suferinţa de pe parcurs despre care suntem conştienţi, deshidratarea, stresul şi – pentru colegii noştri din Irlanda de Nord şi de Sud – călătoriile pe mare, să îmbunătăţească calitatea produsului finit?

În opinia mea, nu are sens din punct de vedere economic. Nu are sens din punct de vedere umanitar. De aceea sunt în favoarea unei interdicţii privind transportul de animale, care, cred că ar susţine economiile rurale. Aceasta ar încuraja producătorii locali, da, întreprinderile mici şi mijlocii despre care a vorbit cineva, şi ar facilita consumul de alimente cât mai aproape de punctul de producţie posibil.

În absenţa acesteia, şi ştiu că acest lucru nu se va întâmpla în viitorul apropiat, cred că avem nevoie de o punere în aplicare realistă şi adecvată a ceea ce avem în acest moment, regulamentul, şi îndemn Comisia să utilizeze toate agenţiile din Europa – forţe de poliție pe autostrăzi, dacă este necesar – pentru a opri şi a verifica autocamioanele pentru a vedea dacă respectă pe deplin cerinţele acestei legislaţii.

 
  
MPphoto
 

  Fiona Hall (ALDE). – Domnule preşedinte, a ţinut Comisia cont de implicaţiile asupra sănătăţii umane datorită unei slabe puneri în aplicare a normelor privind bunăstarea animalelor? Transportul, în special, transportul pe distanţe mari cu lipsă de spaţiu, cauzează stres, iar stresul înseamnă o mai mare susceptibilitate la boli. Acest lucru este adevărat în special pentru cai, în cazul cărora studiile ştiinţifice au demonstrat că transportul îi transformă în animale excretoare. Acest lucru înseamnă că aceştia excretează mult mai mult decât în mod obişnuit, ceea ce creşte în mod considerabil posibilitatea răspândirii unor boli. Multe dintre animalele transportate sunt duse la abator – 320 de milioane dintre ele anual în UE – ceea ce înseamnă că există un risc foarte ridicat de apariţie a unor boli precum salmonella în lanţul alimentar.

Având în vedere nivelul slab de punere în aplicare a normelor actuale şi stresul implicat de călătoriile lungi, chiar şi cu opririle adecvate, în special pentru cai, intenţionează Comisia să propună, dacă este necesar şi pe baza probelor ştiinţifice, o limită de timp finită, absolută pentru călătorii? Acest lucru ar fi în interesul bunăstării animalelor şi al sănătăţii umane.

 
  
MPphoto
 

  Zdzisław Zbigniew Podkański (UEN). (PL) Domnule preşedinte, domnule comisar, problema transportului de animale este foarte importantă şi este un lucru bun faptul că Parlamentul abordează din nou acest aspect. Cu toate acestea, ceea ce este mai puţin pozitiv este faptul că nu reuşim să punem în aplicare regulamentul în mod eficient.

Salut faptul că, în cursul dezbaterilor de astăzi, continuăm să ne concentrăm asupra transportului de cai. Aceasta este o veste binevenită nu doar pentru că eu cresc cai, dar şi pentru că în acest domeniu, cu siguranţă, standardele nu sunt susţinute. Doresc să profit de această ocazie pentru a spune că într-adevăr caii pot înţelege oamenii. Cu toate acestea, deşi caii ne înţeleg întotdeauna, noi nu-i putem înţelege mereu. Caii, ca şi oamenii, simt neliniştea, teama şi pot să aibă încredere în oameni. Îmi aduc aminte de un incident într-o clinică unde un cal grav bolnav nu permitea veterinarilor să-i facă nimic în lipsa fiicei mele. Din momentul în care a sosit fiica mea, aceştia au putut să-i facă ce doreau. Calul avea pur şi simplu încredere în ea. La fel cum şi noi, fiinţele umane, nu avem întotdeauna încredere în doctori, acel cal nu avea încredere în veterinari, însă avea încredere într-o persoană familiară. Prin urmare, consider că oamenii nu reuşesc, de asemenea, să-i înţeleagă pe cai atunci când sunt speriaţi sau când încearcă să se apere. În schimb, oamenii tratează acest comportament ca nesupunere. Proprietarul maltratează calul. Calul, la rândul său, ştie de ce stăpânul este supărat şi ştie cum să se supună acestuia. Din acest motiv, sunt îndatorat faţă de toţi deputaţii europeni care pot aborda, de asemenea, această problemă din punct de vedere a ceea ce este bine, să o privească ca pe un aspect care implică o creatură vie şi să o privească cu un an anumit grad de umanitate.

 
  
MPphoto
 

  Esther de Lange (PPE-DE).(NL) Domnule preşedinte, dezbatem încă o dată în această cameră transportul de animale şi vom ajunge din nou la o concluzie dublă. Mai întâi, legislaţia actuală este cu mult în urma ambiţiilor Parlamentului, după cum s-a precizat în raportul predecesorului meu, Albert Jan Maat, care, în opinia mea, avea dreptate în ceea ce priveşte realizarea unei distincţii între animalele destinate sacrificării şi celelalte bovine. Într-adevăr, s-au făcut paşi în domeniul pregătirii şoferilor, al condiţiilor mai bune de transport şi al utilizării sistemelor GPS, dar aceştia nu sunt, cu siguranţă, suficienţi.

În al doilea rând, supravegherea rămâne călcâiul lui Ahile al prezentei legislaţii. Supravegherea de către Europa lasă mult de dorit şi este încă în mare parte organizată la nivel naţional. Prin urmare, există o nevoie urgentă de încheiere a unor acorduri privind soluţionarea plângerilor şi colectarea de probe de-a lungul graniţelor. Aş dori, de asemenea, ca Oficiul Alimentar şi Veterinar să-şi intensifice eforturile de monitorizare. Amendamentul meu privind o mai mare disponibilitate de fonduri în acest scop în cadrul procedurii bugetare a fost respins, inter alia, de Comisia Europeană. Chiar şi în prezent, Comisia Europeană face trimitere la rapoartele naţionale pe care le va evalua pe hârtie. Ar prefera Comisia Europeană să se spele pe mâini de această chestiune decât să garanteze o monitorizare reală la scară europeană, inspecţii ad hoc efectuate de inspectori europeni şi supraveghere europeană?

Alte îmbunătăţiri care trebuie aduse legislaţiei actuale sunt: locuri de odihnă mai multe şi mai bine echipate în cadrul Uniunii Europene şi mai presus de orice, condiţii climatice mai specifice pentru diferite specii de animale şi, în sfârşit, trebuie să începem să lucrăm la utilizarea obligatorie a sistemelor prin satelit, cu acces la o bază de date centralizată pentru personalul autorizat.

În ciuda unei perspective europene incomplete a punerii în aplicare actuale a acestei legislaţii, auzim, desigur, anumite zvonuri, din partea Austriei de exemplu, unde un inspector local vede, după cum se relatează, multe autocamioane goale care se deplasează în direcţia Poloniei şi a Republicii Cehe, de exemplu, dar nu vede autocamioanele încărcate care se întorc şi se îndreaptă spre sudul Europei. Acest lucru înseamnă că, după ce autocamioanele sunt încărcate, şoferii se hotărăsc să facă un ocol în jurul Austriei, probabil pentru a evita normele de supraveghere mai stricte aplicate acolo în comparaţie cu ţările din jur? În opinia mea, acest lucru indică că legislaţia este pusă în aplicare într-un mod foarte diferit de către statele membre.

O altă problemă o reprezintă rolul medicilor veterinari care trebuie să semneze pentru transport. Domnule comisar, în unele cazuri, aceşti medici veterinari au devenit nimic mai mult decât aparate de ştampilat. Desigur că nimeni în deplinătatea facultăţilor sale mintale nu ar putea termina un program de transport de cai din România către sudul Italiei care trebuia să dureze 24 de ore? Ultimii 500 de km ai acestui transport ar dura, conform programului de transport, două ore şi jumătate. Acest lucru te face să te întrebi dacă aceste animale trebuiau transportate într-un Ferrari.

În sfârşit, animalele tinere, în special căţeluşii, de exemplu, sunt acum transportaţi cu feribotul de-a lungul Europei fără o legislaţie în vigoare. Prin urmare, aş dori să ivit Comisia Europeană să studieze această problemă.

Noi, în această cameră, ne-am făcut temele; acum suntem nerăbdători să auzim propunerile Comisiei pe care le aşteptăm înainte de alegerile viitoare pentru această cameră.

 
  
MPphoto
 

  Elizabeth Lynne (ALDE). – Domnule preşedinte, ca şi alţi colegi, mă voi concentra asupra transportului de cai. Există, în momentul de faţă, probe copleşitoare care arată că normele UE menite să protejeze bunăstarea cailor în timpul transportului pe distanţă lungă sunt batjocorite, având drept rezultat condiţii inumane şi suferinţă inutilă. În unele cazuri, caii sunt înghesuiţi ca sardinele în autocamioanele de oţel, în care temperaturile pot fi de peste 40 °C. În unele cazuri, acei cai sunt transportaţi pe distanţe de mii de mile fără apă sau mâncare, provocând răni sau chiar moartea.

Dispune Comisia de informaţii referitoare la numărul de contravenţii legate de punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1/2005, care au fost aduse în instanţă de statele membre din momentul în care acesta a intrat în vigoare la 5 ianuarie 2007, precum şi cu privire la aplicabilitatea reglementărilor UE privind supravegherea uniformă prin GPS a vehiculelor? Există vreo modalitate prin care persoanele fizice pot avea acces la datele extrase din traseele de mişcare ale animalelor pe teritoriul statelor membre? Ştiu că există acces pentru Comisie, însă persoanele fizice nu au acces. V-aş ruga să-mi oferiţi răspunsuri la aceste trei întrebări specifice.

 
  
MPphoto
 

  Den Dover (PPE-DE). – Domnule preşedinte, îmi face plăcere să intervin în cadrul celei mai importante dezbateri din această dimineaţă şi aş dori să subliniez cât de important este transportul de animale vii pentru nord-vestul Angliei. După cum a precizat şi preşedintele Comisiei pentru agricultură, mai degrabă am sacrifica aceste animale şi apoi le-am transporta după ce au murit pentru a le prelucra departe de bază, în cazul în care este necesară deplasarea cărnii; dar în partea de nord-vest, avem mulţi cai, multe oi şi multe bovine – multe deplasări de animale.

Am fost membru al Parlamentului timp de 18 ani. Aceasta a fost în continuu o problemă ridicată de nenumărate ori de către alegătorii mei. Recunosc că lucrurile nu s-au îmbunătăţit cu adevărat în ultimii 10 sau 20 de ani.

Sunt încântat că a fost pusă această întrebare. Primul an a fost 2007, iar rapoartele trebuiau prezentate până în iunie 2008, dar recunosc că suntem în urma planificării. Am ascultat intervenţia comisarului – că va studia avantajul prezentat de monitorizarea prin satelit. Aceasta este o idee bună. Cu toate acestea, amintesc comisarului că sunt multe verificări detaliate cuprinse în acest regulament, pe bună dreptate – lucruri precum condiţia fizică bună a animalelor pentru a fi transportate, practicile de transport, mijloacele de transport, containerele maritime, duratele totale ale călătoriilor, perioadele de odihnă, toleranţa de spaţiu – care sunt toate chestiuni ce nu pot fi văzute prin satelit. Acestea au nevoie de inspecţii detaliate, iar lecţii trebuie învăţate.

Aş fi sperat ca în observaţiile sale finale, să fi existat o dată până la care acesta speră să încheie şi să prezinte propunerile şi concluziile sale în această etapă timpurie din punerea în aplicare a regulamentului, deoarece, cu cât mai repede se face ceva pentru a îmbunătăţi situaţia, cu atât mai bine.

Este înspăimântător faptul că animalele trebuie să facă faţă acestor durate lungi ale călătoriilor în ultimele lor zile de viaţă. Consumatorii doresc să vadă, după cum vor să vadă şi în ceea ce priveşte găinile crescute în aer liber şi ouăle de găini crescute în aer liber, că tratamentul nostru este uman, iar aceştia vor plăti un preţ suplimentar pentru carne, întrucât doresc să vadă că ne pasă de aceste animale care sunt atât de preţioase şi necesare pentru nevoile noastre legate de hrană.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Samuli Pohjamo (ALDE).(FI) Domnule preşedinte, domnule comisar, îi mulţumesc domnului Parish pentru această dezbatere.

Garantarea bunăstării animalelor reprezintă un lucru foarte important. Comisia trebuie să se asigure că Regulamentul privind transportul de animale este pus în aplicare şi este monitorizat în mod consecvent în întreaga Uniune Europeană.

Legislaţia UE privind transportul de animale este strictă. Problemele serioase recurente legate de transportul de animale se datorează încălcărilor flagrante ale legislaţiei. Regulamentele actuale privind limita de timp pentru animalele în timpul transportului şi derogările lor sunt adecvate, dacă sunt monitorizate în mod corespunzător şi dacă, în acelaşi timp, se întreţin parcuri de maşini de calitate. Acestea trebuie să aibă aerisire adecvată, control al temperaturii, un sistem de adăpare şi un sistem de navigare prin satelit. În plus, şoferii trebuie formaţi şi trebuie să existe linii directoare redactate privind condiţiile adecvate pentru transportul de animale, după cum se procedează în prezent în multe state membre.

Cred că este important ca actualul Regulament privind transportul de animale să fie pus în aplicare în mod corect în întreaga Uniune Europeană şi ca experienţa dobândită astfel să fie luată în considerare înainte de elaborarea unor noi reglementări.

 
  
MPphoto
 

  Agnes Schierhuber (PPE-DE).(DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, o comunitate poate lucra împreună într-un mod constructiv doar dacă toate persoanele respectă legislaţiile şi normele. Fermierii, în special, acordă cea mai mare prioritate pentru a asigura faptul că animalele sunt transportate astfel încât, după sacrificare, carnea care ajunge la consumatori să fie de cea mai bună calitate şi afectată cât mai puţin posibil de stres. „Oile negre” trebuie numite şi făcute de ruşine, deoarece aceste încălcări sunt inacceptabile şi fac ca întreaga industrie să aibă o proastă reputaţie.

Trebuie să reducem cu succes transportul de animale vii destinate sacrificării. Sper că putem ajunge, într-un final, la o situaţie clară privind acest aspect şi, de asemenea, sper că există o bază ştiinţifică. Domnule comisar, doresc să îmi repet apelul faţă de importurile din ţările terţe care nu reuşesc să respecte normele pentru ca acestea să fie tratate şi pedepsite exact în acelaşi mod ca transporturile de animale din întreaga UE.

 
  
MPphoto
 

  Richard Corbett (PSE). – Domnule preşedinte, această dezbatere a demonstrat că există, cel puţin, îndoieli uriaşe privind funcţionarea legislaţiei actuale, punerea în aplicare în mod corespunzător în toate statele membre, precum şi posibilitatea ca aceasta să fie aplicată în mod corect. Este posibil să aplicăm această legislaţie transporturilor internaţionale de animale?

Va trebui să examinăm dacă trebuie să revenim la ideea unei limite stricte de opt ore fără derogări şi fără excepţii – cu excepţia, eventual, a transportului maritim din insule, însă în rest, fără niciun fel de derogări.

Colegii ar putea fi interesaţi să ştie că există un nou site web care face campanie exact pentru acest lucru, cu o petiţie în curs de desfăşurare. Adresa este: www.8hours.eu. Mulţi membri şi alte persoane care ascultă această dezbatere ar putea fi interesate să viziteze acest site web.

 
  
MPphoto
 

  Sylwester Chruszcz (UEN). (PL) Domnule preşedinte, s-au spus multe azi referitor la subiectul tratamentului uman şi la măsura în care suntem o societate civilizată. Sunt de acord că, în general, dezbaterile noastre şi punctele de vedere prezentate reprezintă un pas în direcţia cea bună. Această dezbatere este foarte necesară.

Vreau doar să subliniez că, deşi direcţia în care ne îndreptăm este chiar justificată şi corectă, nu ar trebui să plasăm pe umerii fermierilor şi întreprinderilor nicio povară artificială sau inutilă, lucru pe care sunt sigur că îl putem evita. Fac pur şi simplu apel la Comisie şi la noi toţi, în Parlamentul European, pentru a ne asigura că nu vom conduce acest proiect bun spre dificultăţi sigure şi inutile. Deoarece, astăzi, punem accentul cu hotărâre pe aceste soluţii complet justificate, doresc să fac un apel către dumneavoastră pentru a evita adoptarea unei abordări selective mai târziu. Cu toţii, şi anume toate ţările din Comunitate, din Uniunea Europeană, trebuie tratate în mod egal. Astăzi, de exemplu, îmi exprim îngrijorarea privind...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Constantin Dumitriu (PPE-DE). - Experimentarea pe animale reprezintă o etapă importantă pentru cercetarea biologică şi medicală. În această activitate însă trebuie acordată o atenţie deosebită îngrijirii animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale, iar Uniunea Europeană trebuie să dea un exemplu în ceea ce priveşte adăpostirea şi îngrijirea acestor animale.

Directiva Comisiei Europene 86/609 este mai veche de 20 de ani şi reglementează aceste aspecte doar într-o manieră aproximativă şi permisivă. În acest interval, statisticile arată că aproximativ 235 de milioane de animale au fost folosite în experimente în întreaga Europă şi peste 12 milioane sunt sacrificate anual în laboratoarele Uniunii Europene.

Îngrijirea constituie un ansamblu complex de condiţii materiale şi de alt ordin pe care omul este obligat să le asigure animalelor utilizate. Comerţul cu animale, transportul, intervenţia chirurgicală, sacrificarea, suprimarea vieţii unui animal, toate acestea trebuie să se facă cu respectarea riguroasă a prevederilor internaţionale şi naţionale în raport cu specia, categoria de animale şi împrejurările, pentru a evita, pe cât este posibil, suferinţa fizică şi psihică a acestora.

Îngrijirea trebuie (vorbitorul a fost întrerupt)

 
  
MPphoto
 

  Maria Petre (PPE-DE). - Noile state membre, şi mă voi referi în mod concret la ţara mea, la România, au nevoie, aşa cum s-a spus deja aici, de sprijin pentru consolidarea capacităţii autorităţilor responsabile de a controla aplicarea Regulamentului despre care discutăm astăzi asupra transportului animalelor.

Din acest punct de vedere, este foarte dificil încă pentru autorităţile sanitar-veterinare din România să controleze transportul animalelor fără a apela la poliţie, ca singura autoritate competentă să poată opri în trafic mijloacele de transport.

Al doilea lucru specific României este menţinerea încă, la dimensiuni evident mult mai mici, a transhumanţei, ca fenomen care ar trebui tratat, în opinia mea, separat de subiect în sine şi conservat atât cât mai este posibil.

Al treilea lucru şi ultimul de care vreau să vorbesc este preocuparea pe care ar trebui să o avem în privinţa capacităţii inspecţiilor şi a rapoartelor de care discutăm. (vorbitorul a fost întrerupt)

 
  
MPphoto
 

  Avril Doyle (PPE-DE). – Domnule preşedinte, sunt de părere că această calitate a vehiculelor şi abilităţile şoferului sunt la fel de importante, dacă nu chiar mai importante, decât distanţa călătoriilor. Două ore într-o maşină uzată sau defectă condusă cu viteză excesivă, în special în curbe, au implicaţii cu mult mai mari asupra bunăstării decât opt sau zece ore într-un autocamion confortabil, modern şi echipat în mod adecvat, condus cu grijă şi consideraţie faţă de animalele încărcate.

Bunăstarea cailor destinaţi sacrificării continuă să fie o problemă serioasă şi există probe continue din partea unor state membre care ignoră – probabil aleg să ignore – legislaţia din acest domeniu. Domnule comisar, aţi primit ultimul raport anual al Irlandei, anul trecut în luna iunie? Care sunt ţările care nu au reuşit să depună raportul? Vor fi aceste rapoarte disponibile pe internet? Şi aveţi detalii privind numărul de proceduri declanşate împotriva fiecărui stat membru? Vă rog să îmi răspundeţi la aceste patru întrebări.

 
  
MPphoto
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE). (PL) Domnule preşedinte, Uniunea Europeană acordă o valoare deosebită tratamentului adecvat al animalelor în timpul întregii perioade de creştere, de la naştere până la abator. După cum ştim, calitatea cărnii depinde de modul în care animalele sunt tratate în timpul perioadei de creştere şi al transportului.

Standardele de protecţie a animalelor din timpul transportului trebuie să fie stabilite pentru anumite specii de animale, pe baza probelor ştiinţifice. Prin urmare, trebuie să revizuim acest regulament. Datorită necesităţilor de a face comerţ, animalele sunt transportate pe distanţe specifice care deseori sunt prea lungi şi care necesită un anumit timp pentru a fi parcurse. Prin urmare, este important să respectăm principiile şi standardele prevăzute. De aceea întrebarea privind modalitatea, şi dacă, legislaţia UE privind transportul de animale este pusă în aplicare, a fost complet justificată. Ar trebui să evaluăm situaţia în anumite state membre. Ar trebui să ne amintim că toate acestea au un impact asupra costurilor şi asupra competitivităţii producţiei. Cetăţenii Uniunii Europene sunt foarte sensibili...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Neil Parish (PPE-DE). – Domnule preşedinte, voi fi concis, deoarece eu sunt autorul acestei întrebări. Pot să spun domnului comisar înainte de a rezuma, că din cele trei întrebări adresate aici, acesta a răspuns la prima în măsura în care a menţionat statele membre care nu au redactat încă un raport. Ceea ce doresc să ştiu cu adevărat este: a realizat Comisia deja o analiză preliminară a rapoartelor şi care este situaţia? De asemenea, va prezenta în viitor Comisia un raport privind regulamentul? Acestea sunt lucrurile de care avem nevoie urgent.

Trebuie să avem de asemenea bune practici, deoarece Slovenia, de exemplu, supraveghează vehiculele de pe teritoriul ei. Multe ţări fac o treabă bună şi celelalte fac o treabă proastă, ca să o spun fără ocolişuri. Va realiza Comisia o analiză adecvată a tuturor acestor lucruri şi când urmează să o prezinte?

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei. – (CS) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, legea romană defineşte un animal drept obiect. Îmi amintesc de regulamentul militar care stipula că un singur vagonet putea transporta 8 cai sau 48 de oameni. Acest lucru indică faptul că pe parcursul evoluţiei civilizaţiei, a început să se înţeleagă că există o mai mare afinitate între oameni şi animale decât între oameni şi obiecte. În opinia mea, evoluţia civilizaţiei ne-a ajutat să înţelegem faptul că animalele nu sunt obiecte, că sunt fiinţe vii care au drepturi proprii, iar noi ne-am exprimat acest punct de vedere în legislaţiile noastre. Cred că se poate spune că reglementările europene au fost acum formulate şi că ele reprezintă, fără nicio îndoială, progresul civilizaţiei. Pe de altă parte, dezbaterea a demonstrat clar că acestea nu se aplică în mod consecvent şi că s-ar putea găsi motive pentru o îmbunătăţire ulterioară a structurii lor.

Comisia este de acord cu aceste declaraţii generale şi va căuta, de asemenea, să îmbunătăţească în cadrul activităţilor sale sistemul de verificare a punerii în aplicare şi să monitorizeze situaţia. Prin urmare, ne aflăm, în prezent, în curs de elaborare a reglementărilor noi care vor încerca să ţină seama de ultimele descoperiri ştiinţifice dintr-o gamă largă de domenii, deoarece, după cum a arătat clar această dezbatere, aceasta este o problemă complexă. Nu este un aspect simplu, nu este suficient să spui „bine, să luăm una sau două măsuri şi problema este rezolvată”. În opinia mea, dezbaterea a demonstrat clar, de asemenea, că ideea protejării şeptelului şi a animalelor, în general, constituie o idee care nu se bazează doar pe considerente practice corelate cu protecţia consumatorului. Tindem să luăm anumite măsuri de protecţie, cu toate că acestea nu au nicio semnificaţie reală pentru consumatori şi nu aduc niciun beneficiu real, pur şi simplu, deoarece aceasta este o chestiune foarte importantă din punct de vedere etic.

Aş dori să încerc şi să răspund la câteva întrebări specifice. S-a pus o serie întreagă de întrebări şi suntem, desigur, gata să răspundem deputaţilor europeni în mod individual mai detaliat la întrebările pe care nu reuşesc să le aduc în discuţie acum. Una dintre întrebări viza ţările care nu au prezentat rapoarte şi pe acestea le-am menţionat în discursul meu introductiv. Întrucât aceasta este o chestiune importantă, voi menţiona faptul că aceste ţări au fost Cipru, Lituania, Malta, Bulgaria şi Luxemburg. Prin urmare, această întrebare nu se aplică Irlandei care şi-a îndeplinit obligaţiile. Alte întrebări au vizat accesul la informaţii. Doresc să menţionez că, teoretic, este posibil să publicăm diverse rapoarte naţionale, însă regulamentul permite statelor membre să refuze acest lucru din motive de confidenţialitate. Cu toate acestea, niciun stat membru nu a procedat astfel. În eventualitatea unei cereri de publicare a raportului, Comisia va întreba statele membre dacă doresc să aplice regula confidenţialităţii. Deoarece nu mă aştept ca acest lucru să se întâmple, raportul poate fi publicat complet şi, în opinia mea, acest lucru ar stimula dezbateri ulterioare. Rapoartele anuale sunt studiate de proprii experţi ai Comisiei şi, în acelaşi timp, sunt completate cu constatările obţinute de oficialii Comisiei la faţa locului, creând astfel o bază pentru comentarii ulterioare privind conformitatea cu termenii regulamentului şi pentru idei suplimentare privind evoluţia sistemelor legale şi organizaţionale ale UE din acest domeniu.

În ceea ce priveşte întrebarea referitoare la un proiect viitor de directivă privind sistemul juridic, am făcut deja cunoscute munca Comisiei la aceste proiecte şi încercarea acesteia de a aplica cele mai actuale cunoştinţe ştiinţifice. A fost adresată o întrebare privind numărul de proceduri privind încălcarea dreptului comunitar care sunt actualmente în desfăşurare. În prezent, se desfăşoară două astfel de proceduri şi s-au făcut două sau trei plângeri împotriva Andaluziei sau mai bine zis, împotriva Spaniei. În 2008 au fost inspectate în mod detaliat un număr de şase state membre. Acestea sunt detalii mai specifice legate de întrebările care au fost adresate. Doamnelor şi domnilor, doresc să vă mulţumesc încă o dată pentru o dezbatere care a fost cuprinzătoare şi care a demonstrat clar că poziţiile Comisiei şi Parlamentului sunt foarte apropiate. În opinia mea, acesta este un semn promiţător al unui progres viitor în acest domeniu extraordinar de sensibil.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Declaraţie scrisă (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Neena Gill (PSE), în scris. – Domnule preşedinte, din nou se pare că legile pe care le adoptăm aici nu sunt puse în aplicare pe teritoriul statelor membre. Regulamentul privind transportul de animale a intrat în vigoare de 2 ani deja şi, cu toate acestea, există încă încălcări uriaşe ale drepturilor animalelor, în special privind transportul şi sacrificarea cailor. Doresc să întreb Comisia ce face aceasta pentru a se asigura că aceştia sunt sacrificaţi în ţara lor de origine, fără să trebuiască să efectueze călătorii lungi şi epuizante către ţările consumatoare.

Pentru mine şi pentru oamenii pe care îi reprezint, o problemă majoră este aceea că aceste animale călătoresc în condiţii inumane, de aglomerare, murdare, cu apă şi mâncare limitate. Acest lucru este inutil. Întrucât nu putem stopa consumul de carne, dacă animalele trebuie sacrificate, ele trebuie sacrificate în ţările lor de origine şi transportate în alte ţări sub formă de carcase. În plus, trebuie să li se comunice consumatorilor dacă, carnea pe care o mănâncă nu este de origine locală, ci provine de la sute de mile depărtare.

Domnule Preşedinte, pentru bunăstarea acestor cai, toate eforturile pe care le-am făcut în acest Parlament pentru drepturile animalelor transportate nu trebuie să continue să fie ignorate.

 

3. Dieta mediteraneană (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele. – Următorul punct este întrebarea orală adresată Comisiei de dl Parish, în numele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, privind dieta mediteraneană, o dietă la care, întâmplător, preşedintele acestei adunări plenare aderă, într-o manieră rezonabil de strictă, cu rezultate mai mult decât acceptabile.

 
  
MPphoto
 

  Neil Parish, autor. −Domnule preşedinte, sunt încântat că urmaţi dieta mediteraneană şi văd că, în ceea ce vă priveşte, are succes!

Ceea ce mi-a demonstrat această dimineaţă, ca preşedinte al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, este că avem o gamă foarte variată de subiecte de dezbătut. Acum un minut discutam despre transportul de animale – un subiect foarte important – şi acum vorbim despre un alt subiect foarte important: dieta mediteraneană.

Una dintre sarcinile care îmi revine, ca preşedinte al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, şi una pe care încercăm să o stăpânim în special, este că, cu ocazia Consiliului de Miniştri care a avut loc la Bruxelles la 16 iulie 2007, Comisia a reiterat suportul său deplin pentru numirea dietei mediteraneene drept Patrimoniu cultural intangibil al umanităţii de către UNESCO. Această nominalizare va fi examinată în 2009 – de fapt, este în prezent examinată – de comitetul responsabil UNESCO. Plănuieşte Comisia să stabilească o strategie specifică şi coordonată pentru susţinerea acestei nominalizări, întrucât acum ne mişcăm foarte rapid?

Eu reprezint aici, după cum am spus, Comitetul pentru agricultură, dar probabil că îi reprezint pe toţi membrii când vorbesc despre dietă, deoarece unul dintre lucrurile grozave legate de Europa este diversitatea şi cultura acesteia, iar în cadrul acestei diversităţi şi culturi se găseşte, desigur, alimentaţia noastră.

Dieta mediteraneană este una foarte bună. Ce este dieta mediteraneană? Sunt sigur că am putea vorbi mult despre acest subiect în această dimineaţă, dar, în general, aceasta este o dietă bogată în peşte gras, ulei de măsline, fructe şi legume. Fără nicio îndoială este o dietă foarte gustoasă şi puteţi vedea după proporţiile mele că sunt un mare admirator al acesteia. Este, de asemenea, o dietă sănătoasă: este o sursă bogată de acizi graşi esenţiali şi antioxidanţi, o combinaţie care poate ajuta la îmbunătăţirea nivelurilor de colesterol şi la protejarea sănătăţii cardiace. Cercetări medicale recente au sugerat, de asemenea, că poate ajuta la reducerea riscului unor boli precum demenţa.

Când te deplasezi în ţările mediteraneene, poţi vedea că oamenii se bucură de aceasta şi nu doar cei care locuiesc acolo, ci şi mulţi dintre noi care călătorim în ţările mediteraneene, în special când ne dorim puţin soare şi de asemenea, puţină mâncare foarte bună.

Este un aspect pe care trebuie să îl luăm în serios într-o lume în care totul pare a fi uniform. Vedem noile generaţii bombardate de lanţurile fast-food – nu le voi numi astăzi, aici, pe toate – care se răspândesc în întreaga Uniune Europeană. Ar trebui să ne amintim că, da, lanţul fast-food are un rol, însă ar fi un lucru teribil dacă, în anii următori, tot ce am găsi când am călători de-a lungul Europei ar fi mâncare de tip fast-food. Dacă călătoreşti prin diverse părţi ale Americii – în special pe coasta de vest – nu pare să existe altceva decât lanţuri de fast-food şi acesta este ultimul lucru pe care îl dorim, aici, în Uniunea Europeană.

După cum am spus, trebuie să susţinem alimentaţia mediteraneană şi aceasta este o idee foarte bună pentru cultură şi diversitate. Cred că pe viitor, va trebui să studiem şi alte forme de dietă din întreaga Uniune Europeană, deoarece, ceea ce vreau să vă spun cât se poate de clar în această dimineaţă este că, în timp ce sunt un susţinător înfocat al dietei mediteraneene, nu vin aici ca preşedinte al Comisiei pentru agricultură doar să susţin dieta mediteraneană, deoarece există şi alte diete în întreaga Europă care sunt la fel de bune, dar au calităţi diferite şi alimente diferite.

Prin urmare, acesta este începutul a multor lucruri care vor urma şi, după cum am spus, doresc cu adevărat să aflu cum intenţionează Comisia să susţină în mod activ această ofertă de-a lungul anului, deoarece aşteptăm cu nerăbdare un premiu pentru dieta mediteraneană şi aşteptăm cu nerăbdare, de asemenea, să avem o mâncare mediteraneană foarte bună în viitor.

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei. – (CS) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, doresc să încep prin a sublinia importanţa unei diete sănătoase pentru prevenirea bolilor. Ca deputaţi europeni, ştiţi că acea Cartă Albă intitulată „O strategie pentru Europa privind problemele de sănătate legate de alimentaţie, excesul de greutate şi obezitate”, care a fost adoptată de Comisia Europeană la 30 mai 2007, a reunit toate politicile comunitare care pot contribui la îmbunătăţirea obiceiurilor de alimentaţie şi la prevenirea obezităţii. Aceasta implică, în principal măsuri în domeniul sănătăţii publice, al catering-ului, transportului, politicii regionale, sportului, educaţiei şi statisticilor, precum şi al politicii agricole.

Unul dintre cele mai bune exemple este iniţiativa Comisiei care cuprinde programul pan-european de aprovizionare a şcolilor cu fructe şi legume. Obiectivul programului este de a facilita un început sănătos în viaţă pentru copiii noştri. Acesta va fi lansat la începutul anului şcolar 2009/2010 cu un buget anual de 90 milioane EUR pentru achiziţionarea şi aprovizionarea şcolilor cu legume şi fructe proaspete.

În ceea ce priveşte întrebarea specifică adresată de un deputat european privind cererea de a include dieta mediteraneană pe lista patrimoniului cultural mondial al UNESCO, predecesorul comisarului, Markos Kyprianou, a abordat acest subiect în cadrul reuniunii Consiliului pentru agricultură care a avut loc în luna iulie 2007. Comisia salută această iniţiativă, deoarece poate contribui la încurajarea obiceiurilor de alimentaţie sănătoase în întreaga UE.

Comisia Europeană, desigur, nu are atribuţii formale pentru a sprijini o astfel de cereri în cadrul UNESCO, deoarece nu este membră a UNESCO şi, prin urmare, nu poate participa la procesele de luare a deciziilor. Cu toate acestea, sper ca statele participante să aibă succes cu cererea lor la UNESCO şi că vor primi sprijin adecvat în acest scop din partea celorlalte state membre UE.

 
  
MPphoto
 

  Rosa Miguélez Ramos, în numele Grupului PSE. – (ES) Domnule preşedinte, mai întâi, aş dori să mulţumesc Comisiei pentru sprijinul exprimat în mod repetat privind nominalizarea dietei mediteraneene drept Patrimoniu cultural al umanităţii de către UNESCO.

După ce am ascultat răspunsul comisarului, este important să nu uităm că dieta reprezintă un bun cultural şi că ideea de dietă este mult mai cuprinzătoare decât tipul de alimente pe care îl mănâncă o persoană. Desigur, după cum a precizat dl Parish, ca tip de mâncare, dieta mediteraneană joacă un rol foarte important într-un stil de viaţă sănătos, inclusiv în prevenirea bolilor legate de o dietă incorectă sau lipsa de exerciţiu fizic.

Cu toate acestea, conceptul de dietă mediteraneană înseamnă mult mai mult decât atât, şi, din acest punct de vedere, comentariile mele vin în completare. Aceasta înglobează un mod specific de viaţă, un mod de a împărţi mâncarea şi de a te bucura de ea într-o companie care are legătură cu un anumit tip de peisaj şi teritoriu, precum şi cu societăţi care, de secole, şi-au dezvoltat cultura, arta, tradiţiile şi festivalurile în jurul conceptului de dietă mediteraneană.

După ce am clarificat ce înseamnă dieta mediteraneană pentru mine şi majoritatea persoanelor implicate în acest domeniu şi motivul din spatele nominalizării, şi cu confirmarea bunăvoinţei Comisiei de a coopera, să ne gândim, domnule Comisar, că, deşi Comisia nu este membră UNESCO – după cum ştim deja – şi nici nu participă la procesele decizionale – după cum ştim de asemenea – Comisia poate susţine nominalizarea prin acţiuni indirecte care vor avea, fără îndoială, un efect pozitiv asupra percepţiilor celor implicaţi în procedura de votare.

Printre aceste opţiuni, aş sugera o declaraţie formală de susţinere din partea Comisiei Europene pentru nominalizare, după cum fac şi alte organizaţii internaţionale precum FAO, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi comunităţile ştiinţifice şi academice.

În ceea ce priveşte planul viitor de gestionare, credem, desigur, că aceasta ar trebui să se implice, prin sprijinirea sau participarea cu acţiuni transnaţionale specifice care pot fi propuse. Acesta a fost anul dialogului intercultural şi unul dintre statele care a contribuit la nominalizare este un popor mediteranean de-al nostru, Regatul Marocului. Toate acestea sunt în special importante, dacă luăm în considerare, după aţi precizat, interesul Comisiei de a promova diete şi stiluri de viaţă sănătoase pentru europeni.

Comisia ar putea contribui la căutarea de sprijin şi colaborare şi ar putea iniţia eforturi diplomatice, dat fiind respectul acordat Comisiei, în special în ţările mediteraneene din afara UE, precum şi din afara zonei mediteraneene şi a Uniunii Europene. Desigur, domnule comisar, Comisia se poate arăta disponibilă pentru organizarea sau colaborarea la activităţi potenţiale, care ar putea să apară în aceste luni în unele domenii de activitate.

 
  
MPphoto
 

  Jorgo Chatzimarkakis, în numele Grupului ALDE. (DE) Domnule preşedinte, îi mulţumesc foarte mult domnului Parish pentru întrebarea sa, precum şi, de asemenea, comisarului pentru răspunsul său. Europa are multe lucruri pentru care este invidiată în lume: moda noastră, si stilul nostru de viaţă, sistemele noastre de securitate socială – şi, din ce în ce mai mult, dieta noastră. Noi în Europa am face bine să atragem atenţia asupra celei mai sănătoase diete, şi anume, dieta mediteraneană.

Pentru a clarifica definiţia: dieta mediteraneană îşi are originile în tiparele de dietă tipice unei mari părţi din Grecia, inclusiv insula Creta şi tipice sudului Italiei – de unde şi numele. Principala sa componentă – după cum a menţionat deja comisarul – este uleiul de măsline. Acesta este încă un motiv – şi adresez acest lucru nu doar comisarului Špidla, dar şi întregii Comisii – de a acorda acestui produs original european o şi mai mare protecţie.

Dieta mediteraneană constă, de asemenea, în pâine bogată în fibră, cantităţi mari de fructe şi legume – motiv pentru care salutăm programul Comisiei de încurajare a consumului de fructe în şcoli – peşte, produse lactate cu moderaţie, precum şi vin. S-a dovedit ştiinţific – s-a ajuns la această concluzie în ediţia din septembrie 2008 a British Medical Journal – că dieta mediteraneană contribuie la reducerea riscului apariţiei bolilor cardiovasculare, a diabetului de tip 2 – epidemia contemporană europeană – şi a cancerului, precum şi la reducerea efectelor bolilor Alzheimer şi Parkinson. Acest lucru este ilustrat de o vizită la cimitirele din Creta, insula de unde este originar tatăl meu: să vezi oamenii în vârstă trăind acolo ţi-o aduce cu adevărat aproape.

Prin urmare, trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a creşte numărul de adepţi ai dietei mediteraneene în Europa şi nu numai, iar includerea sa pe lista Patrimoniului cultural mondial reprezintă un pas important în această privinţă. Aş dori să mulţumesc Comisiei pentru eforturile sale.

Cu toate acestea, trebuie, să conştientizăm, de asemenea că, dacă China şi India adoptă dieta americană, după cum şi fac din ce în ce mai mult, efectele adverse vor fi triple. Mai întâi, sănătatea populaţiei mondiale va fi în declin. În al doilea rând, va exista o creştere a activităţii intensive de creştere a animalelor, cu toate efectele sale adverse asupra mediului înconjurător, iar cel de-al treilea efect vizează producţia de metan, deoarece tipul de carne majoritar va fi cel de vită. Vitele produc metan şi acest lucru nu este favorabil climei globale. De aceea este atât de important să se facă acest pas special. Vă mulţumesc din nou, domnule Parish.

 
  
MPphoto
 

  Sebastiano (Nello) Musumeci, în numele Grupului UEN. – (IT) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, decizia Uniunii Europene de a sprijini recunoaşterea dietei mediteraneene drept Patrimoniu cultural al umanităţii de către UNESCO ne aminteşte, înainte de toate, de dreptul de protecţie a identităţii oamenilor în relaţia strânsă cu ţara lor. Cu toate acestea, angajamentul instituţional afişat de Italia, Grecia şi Maroc nu poate fi limitat doar la obţinerea acestei recunoaşteri prestigioase.

Cred că trebuie să reconstruim legătura, care în zilele noastre este din ce in ce mai slabă şi fragilă, între produsele agricole şi alimentaţia destinată consumului cotidian; adică, trebuie să încurajăm consumatorii să se informeze cu privire la principiile unei diete sănătoase şi ale caracterului sezonier al produselor. Produsele trebuie să fie din nou naturale şi fără aditivi sau conservanţi chimici. Comunitatea ştiinţifică internaţională ne asigură că un consum a unor astfel de produse reduce în mod semnificativ ratele mortalităţii. Mă gândesc, de exemplu, la uleiul de măsline extra virgin, la vin şi la fructe şi, în special, la portocalele roşii siciliene, unice în lume pentru pigmentul lor bogat în antioxidanţi.

În concluzie, sper ca acest obiectiv să poată fi împărtăşit cu alte ţări mediteraneene, iar, întrucât este necesară o strategie specifică, doar Comisia poate adopta rolul principal şi poate acţiona ca interpret în această chestiune.

 
  
MPphoto
 

  Pedro Guerreiro, în numele Grupului GUE/NGL. (PT) Iniţiativele care urmăresc promovarea şi protejarea culturii oamenilor, în special, cele legate de alimentaţie, sunt binevenite. Un exemplu este nominalizarea dietei mediteraneene ca Patrimoniu cultural intangibil al umanităţii, lucru care urmează să fie examinat de comitetul responsabil din cadrul UNESCO în 2009.

Realizarea unui astfel de obiectiv poate contribui la păstrarea, promovarea şi sensibilizarea cu privire la o dietă care predomină în ţările mediteraneene şi care a fost dovedită de diverşi nutriţionişti şi alţi specialişti ca fiind sănătoasă. Această dietă se bazează, după cum s-a menţionat deja, pe produse tradiţionale ale regiunii mediteraneene, precum fructe şi legume, ulei de măsline, peşte, cereale, nuci, ierburi aromatice, produse lactate, carne de oaie şi de capră şi vin.

Cu toate acestea, numărul de persoane care păstrează aceste obiceiuri culinare sănătoase este în scădere.

Astfel, printre alte iniţiative politice importante şi necesare, considerăm că trebuie să se ia măsuri eficiente pentru a susţine producţia tradiţională mediteraneană, în special în cadrul politicii agricole comune şi a politicii comune în domeniul pescuitului. Astfel de măsuri ar trebui direcţionate spre agricultura la scară mică şi agricultura de familie, precum şi spre pescarii din aceste regiuni, pentru a garanta producţia acestora. Măsurile ar trebui să ofere o valoare adăugată produselor tradiţionale şi artizanale şi să încurajeze dezvoltarea pieţelor locale.

În principal, este nevoie de măsuri pentru a contracara declinul progresiv al activităţii agricole şi reducerea acesteia în cadrul populaţiei care, cu ajutorul cunoștințelor pe care le deţine, continuă şi protejează producţia acestor produse tradiţionale de calitate.

Toate aceste aspecte şi măsuri se încadrează în mandatul Comisiei Europene.

 
  
MPphoto
 

  Luis Manuel Capoulas Santos (PSE).(PT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, nu este un lucru obişnuit ca un subiect să combine, în acelaşi timp şi într-un mod pozitiv, cele trei aspecte foarte importante ale sănătăţii, culturii şi economiei. Dieta mediteraneană reuşeşte pe deplin acest lucru.

Din perspectiva sănătăţii, se pare că nu mai există îndoieli ştiinţifice legate de avantajele pentru sănătatea umană a unei diete bazate pe alimente proaspete şi naturale. După cum s-a menţionat deja aici, acestea includ cerealele, orezul, nucile, fructele şi legumele, un consum frecvent de peşte, ulei de măsline drept principala grăsime din dietă şi un consum moderat de vin.

Din punctul de vedere al culturii, sistemele de producţie şi prelucrarea şi consumul acestor produse sunt asociate cu tehnici şi tradiţii ancestrale care datează din cultura greco-romană şi care, în multe privinţe, sunt încă prezente în practicile, obiceiurile şi tehnicile comunităţilor din bazinul mediteranean.

Din perspectiva economiei, activităţile legate, în special, de sectoarele agriculturii, pescuitului şi turismului rural, care sunt atât de importante în prevenirea depopularizării şi în menţinerea vitalităţii zonelor rurale şi de coastă, continuă să aibă un impact socio-economic deosebit de însemnat. În acelaşi timp, lucru curios în cazul agriculturii, acestea reprezintă cele mai competitive forme de producţie din Uniunea Europeană şi au beneficiat întotdeauna de cel mai redus sprijin financiar posibil în cadrul politicii agricole comune.

Pentru toate aceste motive, iniţiativa autorităţilor spaniole de a obţine recunoaşterea dietei mediteraneene drept Patrimoniu cultural al umanităţii din partea UNESCO merită un salut călduros şi cred că este de datoria şi obligaţia Uniunii Europene să facă ce poate pentru a influenţa această decizie, deoarece aceasta nu este doar în interesul specific al unei ţări sau al unui grup de ţări. este în interesul întregii Uniuni.

 
  
MPphoto
 

  Salvatore Tatarella (UEN).(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, obezitatea devine o problemă serioasă, aş spune, o problemă majoră în întreaga Europă, în special în rândul tinerilor. Conform experţilor, dacă vrem să avem grijă de sănătatea copiilor noştri, cel mai bun mod pentru a realiza acest lucru este să ne întoarcem zilnic la tradiţiile bucătăriei mediteraneene, singura asigurare pe viaţă pe care criza financiară nu o poate afecta niciodată.

Abordarea lui Alfonso Laccarino, un binecunoscut bucătar italian şi membru al comitetului de experţi privind recunoaşterea dietei mediteraneene ca Patrimoniu cultural intangibil al umanităţii, este să revenim la mâncăruri simple, naturale şi la modul de găti tradiţional, divers şi calitativ. Dieta mediteraneană nu înseamnă doar foarte multe paste şi pâine, ci implică, de asemenea, mişcarea, activitatea fizică şi stilul de viaţă. Dieta mediteraneană, bazată pe ulei de măsline extra virgin şi vinuri de soi, are un efect excelent asupra sănătăţii: uleiul de măsline reduce nivelurile colesterolului din sânge, iar vinul, consumat moderat, are un efect antioxidant.

Dieta mediteraneană i-a ajutat pe italieni să doboare recordul de longevitate din Europa, iar Italia se află în fruntea clasamentului pentru cel mai bun indice al masei corporale, care înseamnă relaţia dintre înălţime şi greutate. În concluzie: recent, senatul italian a aprobat în unanimitate un act în favoarea recunoaşterii dietei mediteraneene drept patrimoniu cultural al umanităţii. Sper că Parlamentul European are aceeaşi părere, iar Comisia va acţiona în consecinţă.

(Preşedintele l-a oprit pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Vincenzo Lavarra (PSE). (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, mai întâi de toate, aş dori să îmi exprim mulţumirile preşedintelui Comisiei parlamentare pentru agricultură şi dezvoltare rurală, dl Parish, în calitate de autor al acestei întrebări, după audierea experţilor valoroşi care a avut loc în cadrul comisiei.

Este incontestabil faptul că mâncarea mediteraneană face parte din patrimoniul istoric şi cultural al continentului nostru. Principiile sănătoase ale dietei sunt, de asemenea, incontestabile. Carta Albă a Comisiei privind obezitatea a identificat dieta mediteraneană ca fiind un medicament natural excelent.

Beneficiile pentru sănătate au fost demonstrate ştiinţific şi au o reputaţie excelentă în străinătate, în special, în Statele Unite ale Americii. Acest lucru înseamnă că s-a extins conceptul până în punctul denaturării originii sale. Recunoaşterea de către UNESCO ar încuraja adoptarea unei definiţii care să protejeze această dietă specifică. I-aş comunica domnului Parish că, în ceea ce priveşte dietele specifice culturii gastronomice europene, în prezent, vorbim despre mâncarea mediteraneană, dar aceasta nu este, cu siguranţă, singura dietă specifică din bogata gastronomie europeană.

Domnule comisar, aţi respectat angajamentul asumat de predecesorul dumneavoastră de a recunoaşte importanţa acestei iniţiative şi vă mulţumesc pentru acest lucru. Aţi subliniat că nu aveţi putere de decizie în ceea ce priveşte procedura UNESCO. Cu toate acestea, cred că aţi putea da o declaraţie şi iniţia eforturi diplomatice...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Alessandro Battilocchio (PSE). (IT) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, suntem conştienţi de faptul că dieta mediteraneană, astfel cum a fost confirmat de multe studii, poate contribui la lupta împotriva obezităţii şi bolilor cardiovasculare şi, în general, are un efect foarte pozitiv asupra sănătăţii umane în multe alte moduri.

Cu toate acestea, ideea subliniată aici nu este să încercăm să impunem dieta mediteraneană în întreaga UE sau să încercăm să o favorizăm în detrimentul altor diete care sunt mai bine adaptate climatului sau regiunilor non-mediteraneene. Cu toate acestea, ne revine sarcina de a o proteja şi a-i defini conţinutul şi caracteristicile, pentru a o apăra de imitaţiile şi contaminările externe care ar putea să-i strice imaginea şi valoarea.

Astfel, dieta ar trebuie preţuită în acelaşi mod ca toate celelalte expresii ale culturii europene care merită să fie protejate şi promovate la nivel global. S-au făcut încercări la nivel mondial de a imita modelul şi, din acest motiv, este important să definim natura deosebită a dietei şi să o protejăm, pentru a evita pierderea unui întreg patrimoniu european în apele globalizării.

 
  
MPphoto
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE). (PT) Dieta mediteraneană merită, de asemenea, să fie protejată şi promovată şi din alte motive. În momentul de faţă, într-o lume dominată de mâncarea supermarket-urilor şi fast-food-urilor, bucătăria mediteraneană reprezintă o excepţie lăudabilă, întrucât este populară şi sănătoasă. Aceasta nu a fost inventată de nutriţionişti, ci este produsul multor secole de tradiţie, trecute din generaţie în generaţie.

Peste jumătate din populaţia Uniunii Europene este supraponderală. 15% din populaţie este obeză. Eu însumi sunt afectat de această problemă. Aceste statistici sunt alarmante. Ar trebui să luăm măsuri de combatere a acestui curent negativ. Una dintre modalităţile de abordare a acestei probleme este prin promovarea obiceiurilor de alimentaţie sănătoase, iar dieta mediteraneană intră, cu siguranţă, în această categorie. Cercetările ştiinţifice au demonstrat că aceasta contribuie la scăderea riscului bolilor cardiovasculare, în special al cardiopatiei ischemice şi a diverselor tipuri de cancer şi are, de asemenea, un impact pozitiv asupra duratei medii de viaţă.

 
  
MPphoto
 

  Marios Matsakis (ALDE). – Domnule preşedinte, se ştie că dieta este un factor important care contribuie la o sănătate bună. Acum există probe ştiinţifice incontestabile că dieta mediteraneană – bazată pe aportul tradiţional alimentar al cetăţenilor din părţile sudice ale Europei, precum Creta sau Cipru – duce la o viaţă mai lungă şi sănătoasă, în timp ce dieta aflată sub influenţa celei americane, cu mâncare nesănătoasă – cum ar fi hamburgerii procesaţi industrial, cartofii prăjiţi şi dulciurile – sunt factori care conduc la o viaţă mai scurtă şi afectată de boli. O dietă bună este, în special, importantă pentru copii. Prin urmare, va face Comisia mai mult – mult mai mult – pentru a se asigura că statele membre promovează eficient dieta mediteraneană în şcoli şi că interzic chiar utilizarea dietelor dovedite a provoca stricăciuni în sănătatea copiilor în astfel de instituţii?

Apropo, domnule comisar, nu am înţeles prea bine de ce UE nu este membră a UNESCO? Nu ar trebui să fie?

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska (UEN). (PL) Domnule preşedinte, este mai bine să avem o dietă sănătoasă şi să evităm bolile, decât să trecem prin cel mai modern şi eficient tratament medical. Tratamentul medical, inclusiv operaţiile complicate necesare pentru pacienţii cu niveluri de colesterol ridicate, este, de asemenea, mai scump decât mâncarea simplă, tradiţională. Această abordare este sensibilă, deoarece se bazează pe tradiţii bune, încercate şi testate. Dieta mediteraneană ne aduce sănătate şi bucuria de a trăi, prevenind, de asemenea, luarea excesivă în greutate. Salut faptul că UNESCO a pus dieta mediteraneană pe lista patrimoniului mondial.

 
  
MPphoto
 

  Jean-Claude Martinez (NI). (FR) Domnule preşedinte, sunt încântat că este un britanic, dl Parish, cel care a adus problema în discuţie. Acest lucru vă va demonstra că acum două mii de ani, acei soldaţi romani au făcut ce trebuia când au mers în Marea Britanie cu amfora lor plină cu ulei de măsline şi vin. Ei bine, de aici decurg două consecinţe inevitabile. Prima, este că este mai degrabă ciudat, din punct de vedere simbolic, stabilirea Autorităţii pentru Siguranţă Alimentară în Helsinky, iar a doua că este nerezonabil pentru Comisia Europeană să nu revizuiască următoarele aspecte: mai întâi, să restabilească măsurile de ajutorare a migdalilor, apoi să stopeze atacurile asupra măslinilor, în special în Andaluzia şi în întreaga Europă; să stopeze atacurile asupra pescarilor de ton albastru din Marea Mediterană şi atacurile asupra podgoriilor europene unde viţa de vie este smulsă din rădăcini. Eu însumi doresc să sugerez comisarului şi domnului Barosso să organizeze un banchet de amploare în Portugalia şi să servească brânză integrală de oaie şi vin de Samos.

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei. – (CS) Doamnelor şi domnilor, pe baza strategiei stabilite în Cartea Albă, Comisia susţine toate propunerile şi toate procesele care încurajează obiceiuri alimentare sănătoase. Comisia sprijină în mod activ aceste iniţiative. Cu toate acestea, aceasta nu poate susţine doar un set de obiceiuri de alimentaţie definit într-un mod restrâns, întrucât există diferenţe semnificative între statele membre individuale şi între regiunile individuale, precum şi diferenţe între, de exemplu, ţările individuale mediteraneene. Desigur, acest lucru nu invalidează, în niciun fel, ceea ce am precizat în introducerea mea cu privire la Comisie care susţine propunerea de recunoaştere a dietei mediteraneene ca parte a Patrimoniului cultural al umanităţii. Facem progrese în această direcţie şi este, bineînţeles, clar că, deşi nu suntem membri ai UNESCO, există, cu siguranţă, modalităţi de susţinere a acestei propuneri.

Doamnelor şi domnilor, doresc să răspund unui discurs, în special, cu care nu sunt absolut deloc de acord. Nu văd niciun motiv de ce ar trebui să reconsiderăm amplasarea agenţiei din Finlanda. Nu am nicio îndoială că personalul agenţiei este pe deplin capabil să apere şi să îndeplinească mandatul oferit agenţiei. În opinia mea, locaţia s-a decis în mod corect şi rezonabil.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Nu ştiu dacă există diferenţe majore între statele membre sau grupuri, însă un lucru este sigur, şi anume că, în cadrul dezbaterii pe care am avut-o aici, nu s-a putut observa nicio o diferenţă; din Germania până în Polonia, din Regatul Unit până în Portugalia, Spania sau Cipru, cred că a existat o unanimitate considerabilă pentru susţinerea iniţiativei.

Vă mulţumesc foarte mult tuturor. Şedinţa se suspendă pentru câteva minute. Am reuşit să terminăm dezbaterea la timp şi, mai presus de toate, în atmosfera calmă necesară, astfel încât să ne putem asculta unii pe ceilalţi. Acesta este un bun început de an pentru sesiunile noastre plenare. Sesiunea va fi reluată la ora 12 pentru votare.

(Şedinţa a fost suspendată la ora 11.50 şi reluată la ora 12)

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL PÖTTERING
Preşedintele

 
  
MPphoto
 

  Francis Wurtz (GUE/NGL).(FR) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, din păcate trebuie să vă informez că tocmai am aflat că sediul agenţiei Naţiunilor Unite responsabile cu asistarea refugiaţilor din Gaza a fost lovit de obuze trase de tancurile israeliene. Trei oameni au fost răniţi, iar Organizaţia Naţiunilor Unite a decis să sisteze toate operaţiile sale.

Având în vedere votarea care urmează să aibă loc în curând, cred că este important ca fiecare dintre dumneavoastră să fie conştient de acest lucru.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. − Vă mulţumesc pentru această informaţie, domnule Wurtz. Dacă este adevărat, acest lucru face ca votarea care va avea loc să fie mult mai presantă.

 

4. Comunicarea poziţiilor comune ale Parlamentului: a se vedea procesul-verbal

5. Reluarea difuzării emisiunilor postului de televiziune NTDTV în China prin Eutelsat (declaraţie scrisă)
MPphoto
 

  Marco Cappato (ALDE). (IT) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc în numele celor care au susţinut această iniţiativă. Aş dori să mulţumesc unui număr mai mare de persoane, iar nu numai celor 440 de membri care şi-au adăugat semnătura. Acest Parlament solicită Eutelsat să restabilească difuzarea programelor postului de televiziune NTDTV în China: libertatea de a obţine informaţii şi cunoştinţe reprezintă un drept fundamental al omului. Acest Parlament demonstrează, după cum a făcut şi în cazul premiului Saharov, lui Hu Jia şi invitatului Dalai Lama, că atunci când criticăm China sau UE cu privire la drepturile omului, facem acest lucru pentru a promova libertatea cetăţenilor chinezi.

 

6. Votare
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele −Următorul punct este votarea.

(Pentru rezultate şi alte detalii ale votării: vă rugăm să consultaţi procesul verbal)

 

6.1. Controlul bugetar al fondurilor UE în Afganistan (A6-0488/2008, Véronique Mathieu) (vot)

6.2. Transpunerea şi aplicarea Directivei 2002/73/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (A6-0491/2008, Teresa Riera Madurell) (vot)

6.3. Situaţia din Orientul-Mijlociu/Gaza (vot)
  

– Înainte de votare:

 
  
MPphoto
 

  Martin Schulz (PSE).(DE) Domnule preşedinte, vă sunt recunoscător pentru că mi-aţi dat cuvântul. Cu permisiunea dumneavoastră şi a colegilor mei membri, aş dori să fac două observaţii, prima privind rezoluţia supusă la vot şi cea de-a doua, o declaraţie personală privind un membru al acestei camere.

În ceea ce priveşte rezoluţia, grupul meu a discutat subiectul, din nou, ieri seară. Discuţia a fost profundă şi foarte dinamică, dar a fost de asemenea foarte serioasă. Cred că, în această dimineaţă, întrucât ne pregătim să votăm, suntem cu toţii zguduiţi de ceea ce tocmai ne-a comunicat dl Wurtz. Când ostilităţile armate se extind, astfel încât instituţiile internaţionale nu mai sunt în siguranţă, situaţia este extrem de gravă. Trebuie făcut un apel către Israel, în special, în acest caz, pentru a respecta organismele comunităţii internaţionale, deoarece o astfel de nereuşită expune riscului infrastructura umanitară, lucru care, cu siguranţă, nu este conform legislaţiei internaţionale.

Cu toate acestea, am hotărât să susţinem această rezoluţie, deoarece – ca urmare a discuţiei îndelungate de ieri – considerăm că este corect şi vital să o adoptăm acum şi că ne este util nouă, Parlamentului European ca instituţie, să trimitem astfel de semnale. Cu toate acestea, un lucru este cert, şi anume, că atunci când violenţa se extinde atât de mult încât nu cruţă nici şcolile şi nici grădiniţele, nu este vorba despre o chestiune de regret, ci de condamnare în cei mai aspri termeni. Deşi, rezoluţia nu conţine acest lucru,

(Aplauze puternice)

dorim să subliniem acest lucru aici, deoarece considerăm că reflectă sentimentele multor dintre colegii noştri membri, inclusiv a celor din alte grupuri.

Permiteţi-mi să precizez, acum, câteva cuvinte despre un coleg care, de-a lungul carierei sale politice, a adus o contribuţie deosebită păcii la nivel mondial şi în cadrul Uniunii Europene. Aceasta este ultima sesiune plenară la care participă colegul meu dl Rocard. Pentru noi, cei din Grupul socialist din Parlamentul European, dar cred că pentru noi toţi...

(Ovaţii în picioare)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Vă mulţumesc foarte mult, domnule Schulz. Întrucât nu am putut să iau parte la recepţia de ieri, organizată cu ocazia vizitei preşedintelui Consiliului, primul ministru ceh Mirek Topolánek, aş dori să-i adresez domnului Rocard următoarele. Domnule Rocard, aş dori să îmi exprim prietenia şi cel mai profund respect pentru dumneavoastră şi vă doresc fericire şi succes în toate planurile dumneavoastră viitoare. Sper că vom continua să ne vedem frecvent şi doresc să vă mulţumesc pentru contribuţia deosebită pe care aţi adus-o integrării europene. Vă asigur de mulţumirile mele sincere, domnule Rocard!

(Aplauze puternice)

– Înainte de vot – aspecte legate de alineatul (3):

 
  
MPphoto
 

  Michael Gahler (PPE-DE).(DE) Domnule preşedinte, în acord cu grupul meu şi cu alte grupuri, de asemenea, aş dori să vă propun următorul amendament:

De a înlocui „o responsabilitate specială” cu „un rol important”, astfel încât să aibă următorul conţinut: „care implică un rol important pentru Egipt”.

 
  
  

(Amendamentul oral a fost acceptat)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. −Doamnelor şi domnilor, doresc să vă informez că, în calitatea mea de preşedinte al Adunării parlamentare euro-mediteraneene (EMPA), nu voi încerca să prezint o rezoluţie similară în cadrul Oficiului EMPA, deoarece această Cameră tocmai a hotărât acest lucru.

(Aplauze)

 

6.4. Situaţia din Cornul Africii (vot)
  

– Înainte de votare:

 
  
MPphoto
 

  Ana Maria Gomes (PSE).(PT) Doresc să propun un nou alineat înainte de alineatul (1) care prevede următoarele:

„Ia act de faptul că faptul că situaţia actuală în ţările din Cornul Africii nu este conformă elementelor esenţiale ale cooperării prevăzute la articolul 9 din Acordul de la Cotonou; ”.

Aceasta este o teză care se afla deja în raportul pe care cei trei colegi ai noştri, care au efectuat o vizită în regiune, ni l-au oferit de curând.

 
  
 

(Amendamentul oral nu a fost acceptat)

 

6.5. Propunere de rezoluţie privind strategia UE față de Belarus (vot)
  

– Înainte de vot – aspecte legate de punctul (9):

 
  
MPphoto
 

  Jan Marinus Wiersma (PSE). - Propunem să eliminăm ultima teză a alineatului (9), care are următorul conţinut: „solicită autorităţilor belaruse să pună capăt practicii de acordare a vizelor de ieşire pentru cetăţenii săi, în special, pentru copii şi studenţi”. Dorim să eliminăm această teză deoarece autorităţile şi-au abrogat deja sistemul vizelor de ieşire, astfel încât aceasta este caducă.

 
  
 

(Amendamentul oral a fost acceptat)

 

6.6. Proclamarea zilei de 11 iulie drept Ziua europeană pentru comemorarea victimelor genocidului de la Srebrenica din 11 iulie 1995 (vot)
  

– Înainte de vot – aspecte legate de alineatul (3):

 
  
MPphoto
 

  Doris Pack (PPE-DE).(DE) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, toţi au fost de acord cu privire la o adăugare la alineatul (3). Am dori să adăugăm următoarea frază la acest alineat, care se referă la activitatea Tribunalului Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie de la Haga:

„reiterează, în această privință, faptul că trebuie acordată o atenţie sporită urmăririi penale a crimelor de război la nivel naţional;”.

 
  
 

(Amendamentul oral a fost acceptat)

 

7. Explicaţii privind votul
Înregistrare video a intervenţiilor
  

Explicaţii orale privind votarea

 
  
  

- Raportul Riera Madurell (A6-0491/2008)

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (NI). – Domnule Preşedinte, domeniul remunerării egale şi al egalităţii între sexe a fost, probabil, exemplul suprem al activismului judiciar din Uniunea Europeană, al tratatului care afirmă un lucru şi apoi al Curţii Europene care interpretează lucrul respectiv într-un mod expansiv şi creativ.

Tratatul de la Roma cuprinde o singură frază referitoare la subiectul pe care l-aţi crezut foarte uşor de înţeles: „Bărbaţii şi femeile vor primi o remuneraţie egală pentru aceeaşi muncă prestată”. Cu toate acestea, într-o serie de hotărâri litigioase – Defrenne c. Sabena, Barber c. Guardian Royal Exchange, şi altele – definiţia a fost extinsă treptat, mai întâi pentru a include indemnizaţiile pentru concediu şi pensiile şi aşa mai departe, iar apoi pentru a include munca cu o valoare echivalentă.

Nu este deloc clar cum ar trebui un angajator să evalueze munca echivalentă, în cazul în care i se solicită, de exemplu, să ţină seama de disponibilitatea solicitanţilor cu o calificare potrivită. Demonstraţia mea nu are de-a face cu egalitatea de gen, ci are de-a face cu corectitudinea statelor membre, care cred că au semnat un tratat şi care află apoi că acesta este interpretat în instanţe de către judecători, care îi dau un sens ce s-ar putea să nu fie cel intenţionat.

Înainte de a deschide uşa extinderilor noi şi masive prin intermediul Tratatului de la Lisabona, acest lucru ar trebui să fie supus unui referendum. Pactio Olisipiensis censenda est!

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL ONESTA
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 
 

  Philip Claeys (NI).(NL) Domnule preşedinte, nu mă pot identifica cu raportul doamnei Riera Madurell şi aceasta nu din cauză că mă opun principiului egalităţii între sexe. Chiar din contră, desigur, însă problema acestui raport şi, în realitate, a tuturor rapoartelor similare, prezentate în această cameră, corectă din punct de vedere politic, este tonul ocrotitor. Cum ar putea cineva să aplaude inversarea sarcinii probei, de exemplu, chiar dacă este un principiu fundamental al statului de drept, să se dovedească vinovăţia în loc de inocenţa oamenilor?

De ce sunt întreprinderile împovărate cu obligaţia anuală de a depune un plan de afaceri pentru egalitatea de gen? Acest lucru este foarte condescendent şi împovărează întreprinderile, după cum este cazul, de exemplu, cu nonsensuri birocratice, pur şi simplu, pentru a introduce forţat un număr de principii care sunt universal acceptate, dar care nu sunt uşor de aplicat în practică. Cum putem forţa o întreprindere să angajeze un număr egal de femei şi bărbaţi în loc să examinăm care este cea mai potrivită persoană pentru postul respectiv?

 
  
  

- Propunere de rezoluţie B6-0051/2009 (Situaţia din Orientul Mijlociu/Fâşia Gaza)

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE).(LT) Am votat în favoarea rezoluţiei privind situaţia din Fâşia Gaza, întrucât multe dintre lucrurile care sunt importante pentru rezidenţii din Lituania, care m-au delegat în acest Parlament, sunt incluse în această rezoluţie.

Cel mai important dintre acestea, o încetare urgentă şi permanentă a focului. Statisticile difuzate ieri la radio de agenţiile de ştiri din lume sunt îngrozitoare – peste 1000 de morţi, sute de răniţi, persoane mutilate, copii care plâng. Această situaţie nu poate continua.

În calitate de membru al Subcomisiei pentru drepturile omului din cadrul Parlamentului European, încălcările drepturilor omului şi situaţia umanitară din Fâşia Gaza prezintă o importanţă deosebită pentru mine. Nu ar trebui să existe niciun fel de obstacole în calea ajutorului umanitar. Trebuie să oferim ajutor persoanelor cărora le-a fost alocat şi care au cea mai mare nevoie de acesta – civilii.

Salut această rezoluţie a Parlamentului European. Era de mare necesitate. Parlamentul European nu tace niciodată şi nu trebuie să tacă atunci când mor oameni.

 
  
MPphoto
 

  Mairead McGuinness (PPE-DE). – Domnule preşedinte, pare mai degrabă inutil să salutăm această propunere de rezoluţie privind Gaza, pe care, desigur, o salut, deoarece până în momentul de față, cuvintele nu s-au făcut auzite din cauza zgomotului şi ecoului rachetelor, gloanţelor şi ţipetelor bărbaţilor, femeilor şi ale copiilor care au fost răniţi şi care au murit în această regiune. Dar s-ar putea ca astăzi să se facă paşi înainte în direcţia încetării focului din regiune, lucru care ar fi cel mai binevenit. Din acest punct de vedere, susţinem eforturile Egiptului pentru a negocia un acord de încetare a focului. În timp ce Egiptul şi conducătorii arabi pot influenţa gruparea Hamas, când vine vorba despre Israel, cred că Statele Unite ale Americii pot avea această influenţă, deşi sper că această propunere de rezoluţie, care a fost susţinută, în mod răsunător, astăzi, în Parlament, va exercita o presiune mai mare în vederea acordării de ajutor umanitar de urgenţă şi eficient, pentru a asigura o încetare a focului şi o pace de durată în regiune.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (NI). – Domnule preşedinte, mai întâi am fost încântat să constat că nu s-a întreprins nicio acţiune împotriva membrilor care au decis să demonstreze în timpul acestei votări cu pancartele lor care afişează mesajul „Opriţi războiul” şi cu drapelele palestiniene. Sper că am stabilit acum un precedent în ceea ce priveşte faptul că, spre deosebire de cei care au demonstrat pentru un referendum, acceptăm dreptul de a ne apăra punctul de vedere pe cale paşnică şi într-o manieră adecvată, ca parte a procesului democratic.

Ca toţi ceilalţi din această cameră, sunt, desigur, oripilat de ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu. Perdanţii nu sunt de o parte sau de alta, ci oamenii de bună credinţă din întreaga regiune. Există în Gaza familii care încearcă să-şi crească copiii în mod paşnic, care sunt mai mult decât îngroziţi de iadul dezlănţuit asupra lor prin lansarea rachetelor. Există cetăţeni în Israel care înţeleg că într-o zi un palestinian independent le va fi vecin şi că este puţin probabil ca acţiunile de acest tip să-l facă un vecin paşnic. Cu toate acestea, în circumstanţele actuale, nimeni nu vrea să asculte astfel de voci.

Aş dori să precizez doar că sunt nedumerit cu privire la insistenţa rezoluţiei asupra proporţionalităţii. Nu sunt sigur de înţelesul proporţionalităţii. Ar fi mai fericiţi criticii guvernului israelian dacă ar fi fost lansat un număr egal de rachete, aleatoriu, în satele din Gaza? Văd ciocănaşul ridicat aşa că voi preciza, pur şi simplu, că sper că se va negocia rapid încetarea focului şi că vom putea reveni la dezbaterea şi la găsirea unei rezoluţii paşnice.

 
  
MPphoto
 

  Bernd Posselt (PPE-DE).(DE) Domnule preşedinte, aş dori să mulţumesc preşedintelui în exerciţiu, Ministrul ceh al Afacerilor Externe, Karel Schwarzenberg şi Comisarului pentru relaţii externe şi politica europeană de vecinătate, Benita Ferrero-Waldner, pentru participarea la dezbaterea noastră de ieri şi, de asemenea, colegilor mei membri pentru votul de astăzi, care a fost aproape unanim.

Uniunea Europeană este într-adevăr mult mai unită decât se spune. Dacă rămânem astfel, putem realiza ceva în Orientul Mijlociu şi, de aceea, trebuie să continuăm în această direcţie.

Componentele sunt clare: „da” pentru dreptul Israelului de a exista, „nu” pentru război şi vărsare de sânge, „nu” asaltului cu rachete Hamas, „nu” terorismului din partea Hamas şi, în mod crucial, „da” negocierilor privind mărul discordiei, inclusiv problema coloniştilor, deoarece aceasta, împreună cu terorismul inacceptabil din partea Hamas, reprezintă miezul problemei.

Prin urmare, componentele fundamentale sunt declarate deschis şi astfel sarcina UE este de a impulsiona lucrurile cu energie şi hotărâre în loc să degenereze într-un atelier de discuţii dezbinat, ceea ce – din păcate – am fost în ultimii ani în ceea ce priveşte politica în Orientul Mijlociu.

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Domnule preşedinte, cred că toţi cei din Uniunea Europeană şi Parlamentul European doresc pace în această regiune – pace şi încetarea focului. Mai mult, pentru ca focul să înceteze, trebuie să depunem un efort uriaş pentru a ne asigura că organizaţia teroristă, Hamas, este complet dezarmată.

În opinia mea, s-ar fi putut face mai mult prin această propunere de rezoluţie cu privire la natura grupării Hamas ca organizaţie teroristă, însă ştiu că atunci când se ajunge la un astfel de compromis între diversele părţi implicate, acest lucru poate fi dificil de realizat. În orice caz, noi, ca europeni, trebuie să rămânem imparţiali şi obiectivi şi, mai presus de toate, trebuie să susţinem cu tărie, fără întrerupere, principiile democraţiei, drepturilor omului şi libertăţii de exprimare şi să ne opunem terorii în orice împrejurare. Acesta este cel mai important lucru dintre toate. Trebuie să ne amintim, de asemenea, că toate acestea au început cu un atac terorist, iar acum trebuie să eliminăm elementul terorii.

 
  
MPphoto
 
 

  Kristian Vigenin (PSE). – Domnule preşedinte, sunt încântat că Parlamentul nostru a putut adopta această rezoluţie cu un vot atât de impresionant, fără nici un vot împotrivă. Noi, şi eu personal, susţinem această rezoluţie, deoarece Parlamentul European trebuie să aibă o poziţie clară şi să ajungă la un consens, chiar dacă rezoluţia adoptată astăzi nu corespunde pe deplin poziţiei Grupului Socialist.

Permiteţi-mi să reiterez faptul că Grupul Socialist îşi exprimă cea mai profundă indignare faţă de violenţa din Fâşia Gaza, consecinţele utilizării disproporţionate a forţei de către armata israeliană şi extinderea militară care provoacă sute de victime – majoritatea dintre acestea fiind civili, inclusiv mulţi copii – şi că regretăm puternic faptul că au fost loviţi civili şi ţinte ONU.

Subliniem din nou faptul că intensificarea relaţiilor politice între UE şi Israel trebuie puternic condiţionată de respectarea dreptului umanitar internaţional, de angajamentul real de a ajunge la un acord de pace multilateral, de încetarea crizei umanitare din Gaza şi din Teritoriile Palestiniene Ocupate şi de respectarea punerii complete în aplicare a Acordului de asociere interimar dintre Comunitatea Europeană şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei.

 
  
  

- Raportul Riera Madurell (A6-0491/2008)

 
  
MPphoto
 
 

  Astrid Lulling (PPE-DE).(FR) Domnule preşedinte, ar trebui să facem pur şi simplu o clarificare, deoarece într-o explicaţie orală a votării, unul dintre colegii mei membri a afirmat câteva lucruri şi a susţinut că rezoluţia cuprinde lucruri pe care aceasta nu le conţine, în realitate. Nu există nicio o obligaţie din partea angajatorilor să redacteze planuri de afaceri. Am eliminat toate aceste obligaţii, toate aceste cereri din raport, întrucât fusese adoptat de Comisia pentru drepturile femeilor şi egalitatea între sexe. Am prezentat o rezoluţie comună şi sper că respectivul meu coleg nu se opune sublinierii necesităţii de încurajare a dialogului social dintre partenerii sociali, în vederea punerii în aplicare a principiului egalităţii, sau că nu se opune invitaţiei adresate statelor membre de a încuraja angajatorii să furnizeze, în mod regulat, lucrătorilor salariaţi şi reprezentanţilor lor informaţii privind gradul de respectare a principiului egalităţii. Prin urmare, tot ceea ce s-a criticat nu mai apare în rezoluţia adoptată şi am vrut să clarific acest lucru.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie RC-B6-0028/2009 (Belarus)

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE).(LT) Am votat în favoarea rezoluţiei noastre privind strategia Uniunii Europene privind Belarus. Consider că documentul reflectă perfect schimbările care au avut loc în această ţară în decursul ultimelor şase luni care trebuie evaluate.

Desigur, primul cântat al cucului nu indică neapărat venirea primăverii, însă Belarus este un stat mare şi important, un vecin al Uniunii Europene şi suntem încântaţi, fără nicio îndoială, de orice schimbări pozitive. Eliberarea prizonierilor politici, anularea anumitor restricţii privind libertatea presei şi dialogul cu Uniunea Europeană privind energia, mediul şi alte aspecte sunt schimbări pozitive.

Astăzi doresc să îmi exprim convingerea că a venit timpul ca delegaţia Parlamentului European să viziteze Belarus şi că această rezoluţie comunică, în mod clar, importanţa acestui subiect. Sper că se apropie momentul când Belarus va putea profita de ocaziile pozitive oferite de Politica Europeană de Vecinătate. Să nu ne oprim la jumătatea drumului: acest lucru se aplică, atât Belarusului, cât şi Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Roberto Fiore (NI). (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat împotriva rezoluţiei, deşi aceasta conţinea elemente echilibrate şi acceptabile. Consider că nu mai există motive suficiente pentru a menţine sistemele de sancţionare împotriva Belarusului. Din punctul de vedere al libertăţii economice, politice şi religioase, este o ţară care s-a conformat aproape în totalitate principiilor libertăţii în care credem.

Consider că este necesar, în schimb, să iniţiem relaţii adevărate, adecvate cu Belarus pentru a integra această ţară în Europa, mai presus de toate, într-o eră în care ne regăsim că avem nevoie de relaţii deschise cu Rusia. Belarus ar putea fi o punte excelentă între Europa şi Rusia şi cred că, mai degrabă decât sancţiunile ameninţătoare, ar trebui iniţiate relaţii veritabile, profitabile cu această ţară.

 
  
  

Explicaţii scrise privind votul

 
  
  

- Raportul Mathieu (A6-0488/2008)

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE), în scris. (LT) Am votat în favoarea raportului privind controlul financiar al fondurilor bugetare UE alocate Afganistanului şi a rezoluţiilor Parlamentului European privind această chestiune, pregătite de colega mea, Véronique Mathieu.

Este un document exhaustiv, bine pregătit, în care nu mai puţin de trei comisii ale Parlamentului European şi-au exprimat opiniile, inclusiv Comisia pentru bugete, a cărei opinie am pregătit-o.

Încă odată, doresc să atrag atenţia asupra celor mai importante lucruri de care depind rezultatele privind ajutorul nostru acordat Afganistanului. Acestea includ, mai presus de toate, coordonarea sprijinului financiar, nu doar între statele membre UE şi Comisia Europeană, dar chiar între statele membre, precum şi coordonarea cu ceilalţi donatori.

În al doilea rând, aş dori să subliniez importanţa priorităţilor. Sunt convinsă că dezvoltarea infrastructurii, sprijinul pentru surse alternative de trai, care ar ajuta la reducerea sărăciei şi înlocuirii producţiei de opiu cu alte activităţi alternative şi, în sfârşit, organismele de sănătate şi educaţionale, ar trebui să se afle pe lista de priorităţi a UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Atkins (PPE-DE), în scris. Eu şi colegii mei britanici conservatori susţinem pe deplin eforturile UE şi internaţionale de promovare a păcii, democraţiei şi prosperităţii pentru populaţia din Afganistan. Viitoarea stabilitate a Afganistanului reprezintă o preocupare esenţială pentru securitatea statelor membre UE şi a altor regiuni mai mari.

Sprijinim finanţarea pentru dezvoltarea şi promovarea bunei guvernări în Afganistan, însă considerăm, de asemenea, că această finanţare trebuie monitorizată în mod eficient. Transparenţa în utilizarea banilor contribuabililor este îngrijorătoare şi orice probă privind delapidarea sau întrebuinţarea greşită a fondurilor trebuie tratată în mod corespunzător.

Dorim să clarificăm faptul că sprijinul nostru pentru acest raport nu implică în niciun fel recunoaşterea Tratatului de la Lisabona, care este menţionat la considerentul 11 din raport. În principiu, ne opunem Tratatului de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 
 

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea raportului prezentat de doamna Véronique Mathieu privind controlul bugetar al fondurilor comunitare în Afganistan. Este un raport judicios şi de mare însemnătate, întrucât succesul eforturilor financiare, politice, civile şi militare pentru stabilizarea Afganistanului prezintă o importanţă deosebită pentru UE şi pentru întreaga lume democratică.

România contribuie la aceste eforturi internaţionale în Afganistan cu 721 de militari în cadrul misiunii ISAF (sub egida NATO) şi cu 57 de militari în operaţiunea Enduring Freedom (misiune de tip coaliţie). În aceste misiuni, mai mulţi militari români au fost ucişi sau răniţi, aducând tristeţea în familiile lor şi în societatea românească. Dorim ca sacrificiul lor să nu fie zadarnic, iar contribuţia financiară, militară şi umană a românilor la efortul european şi internaţional să conducă la o stabilizare durabilă a Afganistanului şi la eliminarea focarelor de terorism.

 
  
MPphoto
 
 

  Dragoş Florin David (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea raportului deoarece Comisia trebuie să mărească mijloacele alocate luptei împotriva traficului de droguri.

Ajutorul acordat în perioada 2004-2007 de către UE se compune din ajutoare directe şi indirecte. Între anii 2002 şi 2007, ajutorul comunitar direct a reprezentat 70% (970 de milioane de euro) din totalul ajutorului comunitar, iar ajutorul comunitar indirect, gestionat de organizaţiile internaţionale, a reprezentat 30% din ajutorul comunitar (422 de milioane de euro).

Cu toate acestea, se impune recunoaşterea lipsei de coordonare la nivel internaţional între ţările donatoare, situaţie care există şi între diferitele state membre ale Uniunii şi Comisia Europeană, în condiţiile în care aceasta ar putea avea un rol unificator. Aceasta are drept consecinţe un raport costuri/eficienţă mult inferior a ceea ce ar trebui să fie şi convingerea că populaţia afgană ar fi putut beneficia într-o măsură mult mai mare de fondurile internaţionale şi comunitare alocate ţării.

 
  
MPphoto
 
 

  Koenraad Dillen (NI) , în scris. (NL) Uniunea Europeană este unul dintre cei mai mari donatori de ajutor pentru dezvoltare şi ajutor umanitar pentru Afganistan. Între 2002 şi 2007, Comisia Europeană a alocat acestei ţări un ajutor total de 140 000 000 EUR.

Acesta este un raport excelent, întrucât se bazează pe propuneri corecte şi face un număr de recomandări rezonabile. De exemplu, controalele fondurilor UE trebuie extinse şi trebuie să se depună eforturi mai drastice pentru a aborda corupţia excesivă din această ţară. (În realitate, nu se aplică acest lucru tuturor ţărilor în curs de dezvoltare care primesc ajutorul nostru?)

Parlamentul European argumentează, de asemenea, în favoarea unui sprijin mai mare pentru dezvoltare şi a unei extensii a mandatului delegaţiei Comisiei la Kabul pentru a efectua verificările, auditurile şi inspecţiile necesare.

Având în vedere că Afganistanul va lupta sau va învinge în lupta împotriva terorismului internaţional, eforturile bugetare suplimentare sunt mai mult decât binevenite.

 
  
MPphoto
 
 

  Carl Lang (NI), în scris. (FR) Conţinutul raportului privind controlul bugetar al fondurilor UE în Afganistan demonstrează încă o dată că intervenţiile din partea Vestului în aceste regiuni nu au adus nici o schimbare. Prezenţa noastră prelungeşte mai degrabă războiul şi suferinţa rezultată, decât să le elimine.

A vorbi despre democraţie şi egalitatea între sexe într-o ţară în care tradiţiile se află, uneori, la graniţa cu barbarismul, este tipic ignoranţei binecuvântate a ultra-europenilor, care încă preferă mai degrabă să se implice în probleme internaţionale decât să abordeze problemele Europei.

Grupurile etnice din Afganistan, unde războaiele au măcinat timp de secole, nu vor accepta niciodată vreo ocupaţie străină, indiferent de cât de „umanitară” ar fi aceasta. Acest lucru întăreşte doar poziţiile talibanilor şi ale altor facţiuni extremiste, în loc să faciliteze apariţia şi stabilizarea unei puteri capabile şi legitime.

Europenii trebuie să se retragă cât mai repede posibil din cuibul de viespi al Afganistanului.

 
  
MPphoto
 
 

  Bogusław Liberadzki (PSE), în scris. (PL) Domnule preşedinte, votez în favoarea adoptării raportului privind punerea în aplicare a fondurilor comunitare în Afganistan (2008/2152(INI)).

Dna Mathieu are dreptate să atragă atenţia asupra faptului că indicatorii sociali ai Afganistanului sunt dramatic de reduşi. Există un conflict sau un război continuu, precum şi conflicte tribale şi internaţionale, trafic de droguri şi corupţie. Drept rezultat, Afganistanul are nevoie de ajutor internaţional.

Aş dori să îmi exprim sprijinul pentru acordarea de ajutor Afganistanului. Salut angajamentul pe termen lung pentru acţiuni menite să ofere sprijin acestei ţări şi consider că priorităţile descrise în documentele strategice de ţară 2007-2013 ale Comisiei corespund cerinţelor societăţii afgane.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. − Uniunea Europeană este unul dintre principalii donatori în Afganistan, contribuind la stabilizarea şi creşterea securităţii în zonă, cu efecte vizibile precum creşterea speranţei de viaţă.

UE trebuie să continue sprijinul acordat Afganistan, însă nu poate ignora cheltuirea defectuoasă a banilor proveniţi din bugetul comunitar, adică, în ultimă instanţă, din buzunarul contribuabililor. De aceea, consider că acest raport este binevenit ca un instrument de a eficientiza alocarea asistenţei UE în Afganistan şi de a maximiza impactul financiar al fondurilor. În acest sens, coordonarea şi controlul fondurilor de asistenţă pentru dezvoltare acordate Afganistanului sunt trei elemente esenţiale pentru a facilita atingerea scopurilor acestor bani.

Raportul propus sintetizează o serie de probleme în acordarea fondurilor UE Afganistanului şi propune o serie de recomandări viabile. Îmi exprim susţinerea faţă de acest raport şi sper ca acesta să fie urmat de implementarea unei serii de măsuri concrete, pentru a spori impactul utilizării fondurilor UE şi a asigura un mai bun control asupra cheltuirii acestora. Ţinând cont şi de situaţia economică în majoritatea statelor noastre, consider că este de datoria PE, în calitate de entitate cu atribuţiuni bugetare în cadrul Uniunii, de a asigura eficienţa maximă în utilizarea banilor publici.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului doamnei Mathieu privind controlul bugetar al fondurilor UE în Afganistan.

Raportul prezintă concluzii foarte clare privind rezultatele obţinute cu ajutorul sprijinului comunitar din momentul semnării acordului şi până în prezent: deşi ar fi putut să fie mai semnificative, aceste rezultate au fost pozitive şi notabile. Mă refer, în special, la reducerea ratei mortalităţii infantile, la îmbunătăţirea accesului la servicii de sănătate de bază şi la creşterea semnificativă a numărului de copii şcolarizaţi. Mă alătur, de asemenea, raportorului în ceea ce priveşte luarea în considerare a faptului că ar trebui mărite eforturile de îmbunătăţire a coordonării între donatorii comunitari şi cei internaţionali, pentru a evita duplicarea şi posibilele surse de corupţie din ţară.

În plus, mai mult ca niciodată, este esenţial ca, în cazul în care se oferă asistenţă financiară unei ţări afectată grav de probleme politice şi sociale, sistemul de control să fie eficient; altfel, riscul este că, în loc să se îmbunătăţească, situaţia se va înrăutăţi. Din acest motiv, sper că sistemul de control, în special ex-ante, va fi îmbunătăţit şi pus în aplicare mai complet decât a fost până acum.

 
  
  

- Raportul Riera Madurell (A6-0491/2008)

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Atkins (PPE-DE), în scris. −Eu şi colegii mei britanici conservatori susţinem pe deplin principiul tratamentului egal al bărbaţilor şi femeilor în toate aspectele vieţii, inclusiv accesul la angajare, formare profesională şi promovare, precum şi condiţii de lucru.

Cu toate acestea, considerăm că aceste chestiuni trebuiesc urmărite, în primul rând, de statele membre, iar nu de Uniunea Europeană. Prin urmare, am hotărât să ne abţinem în votarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Gerard Batten, Godfrey Bloom, Derek Roland Clark, Nigel Farage, Michael Henry Nattrass şi John Whittaker (IND/DEM), în scris. UKIP sprijină în totalitate egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Cu toate acestea, Regatul Unit al Marii Britanii dispune de legislaţie privind egalitatea şi o poate schimba şi îmbunătăţi, dacă şi când acest lucru este solicitat de Parlamentul nostru şi de către oameni. Legislaţia suplimentară şi birocraţia impusă de UE este, prin urmare, inutilă. Mai mult, UE este un gardian nedemocratic şi nesigur al drepturilor tuturor, inclusiv al drepturilor femeilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Koenraad Dillen (NI) , în scris. (NL) Am votat împotriva acest raport corect din punct de vedere politic – al nu ştiu câtelea – care ne este pus în faţă în acest Parlament în vederea aprobării. În primul rând, aş dori să subliniez faptul că, întrucât egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi este pusă în aplicare în Uniunea Europeană de mai mulţi ani, acest raport este complet inutil. Mai mult, obiectez împotriva inversării sarcinii probei, salutată în acest raport alineatul (20), care nu este în beneficiul niciunei ţări în temeiul statului de drept, în condițiile în care se acordă omnipotenţă totală organizaţiilor însărcinate cu punerea în aplicare a prezentei directive alineatul (19).

Faptul că statele membre vor fi obligate să solicite întreprinderilor să redacteze planuri de afaceri anuale pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi să garanteze o distribuţie pe sexe echilibrată în consiliile de administraţie ale companiilor este diametral opus libertăţii de conducere a întreprinderii. Pentru întreprinderile care întâmpină dificultăţi provocate de criza financiară internaţională, documentele suplimentare impuse de această cerinţă s-ar putea dovedi devastatoare. Pe o piaţă liberă cu întreprinderi sănătoase, calitatea, fie ea masculină sau feminină, va prevala întotdeauna, după cum am văzut de multe ori în trecut.

 
  
MPphoto
 
 

  Constantin Dumitriu (PPE-DE), în scris. − În condiţiile actualei crize economice, femeile sunt printre cele mai afectate de şomaj sau diminuarea salariilor. Avem nevoie la nivel european ca statele membre să implementeze prevederile Directivei 2002/73/CE şi Comisia Europeană să vegheze asupra acţiunilor acestea şi să informeze periodic Parlamentul European.

Aşa cum arată şi raportul doamnei Madurell, una dintre marile probleme în combaterea discriminării de gen pe piaţa forţei de muncă este şi gradul insuficient de informare referitoare la drepturile pe care le au victimele discriminării. Aici responsabilitatea este împărţită în mod egal între statele membre, instituţiile europene - precum Institutul European pentru Egalitatea de Gen - şi angajatori. Un rol important îl au şi organizaţiile societăţii civile care, prin campanii de informare şi rapoarte de monitorizare, pot suplini deficitul de acţiune la nivel naţional sau european.

Comisia are obligaţia să vegheze ca statele membre să ia măsuri în ceea ce priveşte concilierea vieţii de familie cu cea profesională, reducerea diferenţelor de salarizare dintre femei şi bărbaţi şi accesul femeilor la funcţii de conducere. În România, reglementările la nivel european au fost cele care ne-au ajutat să punem pe picioare un sistem instituţional care să asigure că „drepturile omului sunt şi drepturile femeilor”.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris. −(PT) Am votat în favoarea raportului Riera Madurell referitor la transpunerea şi aplicarea Directivei 2002/73/CE privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament al bărbaţilor şi femeilor în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă, deoarece am considerat că este important ca principiul egalităţii de tratament al bărbaţilor şi femeilor să se aplice în materiile care intră sub incidența prezentei directive.

Printre diversele deficiențe în transpunerea directivei, aş sublinia faptul că legislaţia diverselor state membre nu face referiri specifice la discriminarea sexuală. După cum menţionează raportorul, diferenţa de salariu rămâne mare, femeile câştigând salarii care, în medie, sunt cu 15% mai mici decât ale bărbaţilor. Această diferenţă s-a micşorat la doar 1% între 2000 şi 2006. În contextul Strategiei de la Lisabona, este esenţial ca acest status quo să se schimbe, şi, prin urmare, sunt de acord cu raportorul în ceea ce privește importanţa recomandării pentru Comisia Europeană să monitorizeze în mod activ transpunerea directivei şi conformitatea legislaţiilor naţionale cu aceasta.

 
  
MPphoto
 
 

  Mieczysław Edmund Janowski (UEN) ,în scris. (PL) Am votat în favoarea raportului doamnei Madurell privind principiul egalităţii de tratament al bărbaţilor şi femeilor în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională. Tratamentul egal, indiferent de sex, rasă, religie, etc. constituie un drept fundamental al omului. Desigur, nu putem trece cu vederea diferenţele biologice naturale care există între bărbaţi şi femei.

În opinia mea, aplicarea automată a unei politici privind balanţa de 50/50 între sexe nu este, în realitate, un semn că suntem preocupaţi de egalitatea de gen. În cazul locurilor de muncă fizice dificile precum mineritul, munca în oţelării, etc., această abordare conduce, pur și simplu, la situaţii ridicole, după cum se întâmplă şi în cazul asistentelor medicale sau profesorilor. În mod asemănător, nu putem forţa fetele să urmeze studii tehnice. În scopul menţinerii balanţei de jumătate-jumătate. Aspectele fundamentale includ accesul la educaţie la toate nivelurile, ocuparea poziţiilor de conducere (inclusiv cele din instituţiile politice), punerea în aplicare a principiului „remunerării egale pentru aceeași muncă prestată”, accesul adecvat la beneficiile și serviciile de asistenţă socială, precum şi la tratament medical (luând în considerare concediul de maternitate). Uniunile sindicale ar trebui să joace un rol important în acest domeniu. Este vorba despre un aspect important la nivel local, regional şi naţional, precum şi la nivelul instituţiilor Uniunii Europene.

Aș dori să profit de această ocazie pentru a vă atrage atenţia asupra hotărârilor judecătorești care discriminează bărbaţii, acordând aproape întotdeauna, în mod automat, femeilor custodia copiilor în cauzele de divorţ.

 
  
MPphoto
 
 

  Jörg Leichtfried (PSE), în scris. (DE) Am votat în favoarea raportului doamnei Riera Madurell privind transpunerea directivei privind egalitatea de tratament.

În opinia mea, este momentul ca femeile să fie tratate în mod egal cu bărbaţii în toate privințele, nu doar în unele.

Nu se poate spune – nici vorbă – că există oportunităţi egale de acces la cariere sau în munca de zi cu zi. În ceea ce priveşte diferenţa de venit între sexe, în unele state membre, acest lucru se dovedeşte a fi extrem de ezitant, în timp ce în altele chiar se mărește din nou.

Punerea în aplicare a acestei directive este, în special, importantă pentru mine datorită acestor nedreptăţi evidente şi, în particular, deoarece, ca familist, preţuiesc şi respect femeile foarte mult.

 
  
MPphoto
 
 

  Astrid Lulling (PPE-DE), în scris. (FR) Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe își exprimă îngrijorarea cu privire la aplicarea directivei privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament al bărbaţilor şi femeilor în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă.

În absenţa unu raport din partea Comisiei Europene, comisia noastră a efectuat propriul sondaj în rândul parlamentarilor naţionali şi al organizaţiilor din domeniul egalităţii. S-au trimis scrisori de somare unui număr de 22 de state membre. Unele definiţii au fost transpuse în mod greşit în 15 state membre. La 5 octombrie 2008, nouă state membre trebuiau încă să notifice Comisia cu privire la măsurile luate în vederea transpunerii directivei.

Raportul nostru din proprie inițiativă este un semnal de alarmă şi un avertisment pentru statele membre. Din păcate, s-au emis declaraţii şi pretenţii exagerate în cadrul comisiei. Prin urmare, am prezentat o rezoluţie alternativă.

Am reuşit să ne punem de acord asupra unei rezoluţii comune, pe care am votat-o, în timp ce aşteptăm raportul privind punerea în aplicare, pe care-l vom primi în prima jumătate a lui 2009. Acesta va facilita efectuarea unei analize detaliate, astfel încât să poată fi stabilite acţiunile consecvente necesare în vederea asigurării conformităţii cu tratatul şi cu legislaţia din domeniul egalității de tratament și de șanse între femei și bărbaţi.

 
  
MPphoto
 
 

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Discriminarea şi hărţuirea nu îşi au locul într-o societate liberală. Acest raport ne aminteşte faptul oribil că multe state membre încă mai au mult de parcurs pentru a pune semnul egalităţii între viaţa şi munca bărbaţilor şi cea a femeilor. Cu toate acestea, responsabilitatea pentru lupta împotriva nedreptăţilor de pe piaţa muncii, de exemplu, nu intră în atribuțiile instituţiilor UE, dar este, şi ar trebui să rămână, o chestiune pentru cetăţenii responsabili şi reprezentanţii lor politici şi sindicalişti din statele membre. Mă opun, în mod absolut, celor care afirmă că doresc să folosească aceste nedreptăţi drept argumente pentru creşterea supra-naţionalismului, în detrimentul autodeterminării statelor membre. Creşterea distanţei între cei care guvernează şi cei care sunt guvernaţi nu reprezintă calea spre o societate liberală întemeiată pe principiul egalităţii între toți oamenii.

Obiectivul principal al raportului este, cu toate acestea, să ilustreze modul în care discriminarea şi hărţuirea pot încă distruge şansele oamenilor în viaţă şi perspectivele privind emanciparea. Acest lucru este atât de important încât am ales, în ciuda tuturor lucrurilor, să votez în favoarea unei propuneri alternative de rezoluţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Iosif Matula (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea raportului privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă.

Deşi egalitatea de gen este un drept fundamental în Uniunea Europeană, statisticile oficiale arată că există totuși diferenţe în ceea ce priveşte rata ocupării forţei de muncă, în special în ţările care au aderat recent la Uniunea Europeană.

Având în vedere faptul că egalitatea de tratament a femeilor şi bărbaţilor reprezintă încă o problemă structurală, Consiliul European de la Lisabona din martie 2000 a stabilit pentru Uniunea Europeană obiectivul de a ridica rata de ocupare a forței de muncă a femeilor până la peste 60% în anul 2010, obiectiv care trebuie monitorizat îndeaproape în noile state membre.

Consider că este esenţial să implementăm directiva europeană care să asigure eliminarea discriminării femeilor pe piaţa muncii, în condiţiile în care sunt necesare eforturi suplimentare pentru schimbarea mentalităţii faţă de acest aspect, în special în mediul rural.

 
  
MPphoto
 
 

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că solicitarea pe care raportul o face Comisiei, de a monitoriza cu atenţie transpunerea Directivei nr. 2002/73/CE şi conformitatea cu legislaţia adoptată în urma procesului de implementare, este legitimă şi necesară.

Prin adoptarea acestui raport, Parlamentul European a pus la dispoziţia statelor membre un instrument util pentru consolidarea legislaţiei naţionale a statelor membre privitoare la egalitatea de tratament dintre bărbaţi şi femei pe piaţa muncii.

Totuşi, conform datelor statistice furnizate, există o diferenţă de 28,4% între rata de ocupare a forţei de muncă de către bărbaţi, faţă de cea a femeilor, ceea ce denotă că inegalitatea de gen pe piaţa muncii reprezintă încă o problemă care trebuie abordată.

De aceea, consider că statele membre trebuie să depună toate eforturile necesare pentru punerea în practică a strategiile destinate promovării egalităţii de gen

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, îmi declar votul în favoarea raportului redactat de dna Riera Madurell privind principiul egalităţii de tratament al bărbaţilor şi femeilor în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă.

Sunt de acord cu colegii mei membri în ceea ce privește faptul că principiul egalităţii pe piaţa ocupării forței de muncă este departe de a fi pus în aplicare, în ciuda eforturilor Uniunii Europene de a crește procentajul femeilor angajate, în conformitate cu obiectivele de la Lisabona. Sunt de acord cu opiniile raportorului privind transpunerea Directivei 2002/73/CE de către statele membre şi privind necesitatea ca acestea să pună în aplicare instrumentele prevăzute de această directivă, pentru a întări legislaţia naţională privind egalitatea de tratament al bărbaţilor şi femeilor pe piaţa ocupării forței de muncă: egalitatea între sexe la încadrarea în muncă nu este doar un principiu meritoriu în termeni etici, ci este, şi va fi, fundamentul unei dezvoltări economice durabile și sustenabile a Uniunii Europene în ansamblu.

 
  
MPphoto
 
 

  Catherine Stihler (PSE), în scris. Egalitatea între femei şi bărbaţi constituie un principiu fundamental al Uniunii Europene. Mai este încă mult de făcut până la atingerea acestui principiu şi sper că vom face din aceasta o prioritate politică în toate domeniile activităţii noastre din cadrul Parlamentului European. Nu doar Comisia pentru drepturile femeilor trebuie să ridice aceste probleme.

 
  
MPphoto
 
 

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. (PL) În ciuda faptului că egalitatea de gen reprezintă un drept fundamental, inegalitatea între sexe pe piaţa muncii, în ceea ce priveşte salariile, proporţiile privind încadrarea în muncă şi calitatea angajării, rămâne o problemă structurală gravă. Din păcate, observăm că un nivel ridicat de educaţie nu duce întotdeauna la diferenţe mai mici între salariile lucrătorilor de sex masculin și ale lucrătorilor de sex feminin.

Raportul doamnei Madurell dezvăluie lipsurile statelor membre în ceea ce priveşte transpunerea şi aplicarea Directivei 2002/73/CE privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament al bărbaţilor şi femeilor în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă.

Mai presus de toate, raportorul subliniază faptul că multe state membre nu au transpus, în mod corect, definiţia discriminării în cadrul sistemelor lor juridice. În multe ţări, singura definiţie obligatorie este una generală, care nu menţionează discriminarea sexuală. În alte ţări, nu se face nicio referire la hărţuirea sexuală, sau aceasta este inclusă într-o definiţie generală a hărţuirii (în Polonia, hărţuirea sexuală este definită în secţiunea 6 articolul 183 litera (a) din Codul muncii), ceea ce face mult mai dificil pentru părţile vătămate să-şi revendice drepturile.

Iniţiativele de bază, care au drept scop sensibilizarea societăţii, precum şi a celor care doresc să ajute victimele discriminării, sunt extrem de importante în lupta împotriva discriminării.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie B6-0051/2009 (Situaţia din Orientul Mijlociu/Fâşia Gaza)

 
  
MPphoto
 
 

  Marco Cappato (ALDE), în scris. (IT) Pentru a face distincţie între poziţia Partidului Radical şi cei care prezintă motive contrare motivelor exprimate de noi în această cameră, am tras la sorți pe aceia dintre noi care s-ar abţine şi aceia care, în schimb, nu ar participa la vot. Soluţia promovării din partea UE a păcii structurale, pe termen lung, în Orientul Apropiat, reiterată astăzi, aici, la Strasbourg, de Preşedintele Pöttering, este pentru două suveranităţi, două state independente.

Fondatorii Europei au un crez opus: pentru a obţine pacea, trebuie să se renunţe la suveranitatea naţională absolută. Acest lucru este ceea ce afirma Manifestul Ventotene.

Astăzi trebuie să ascultăm majoritatea vastă a cetăţenilor israelieni care doresc aderarea Israelului la UE şi sunt neglijaţi de clasele conducătoare israeliene şi europene.

Europa „incluzivă” a perioadei postbelice, deschisă la aderări şi un punct de referinţă pentru statele vecine, a fost un factor al păcii, chiar dacă într-un mod neadecvat. Europa „exclusivă” a statelor naţionale, care aspiră la „graniţe” europene şi „rădăcini iudeo-creştine”, este o Europă care duce la războaie, atât în Orientul Apropiat, cât şi în Balcani şi Caucaz şi care produce încordări, precum în Urali, Turcia şi Magreb.

Noi Partidul Radical non-violent, considerăm că soluţia structurală pentru obținerea păcii se numeşte federalism european, statele unite ale Europei care deschid uşile Turciei, Israelului şi, pe viitor, statelor democratice care renunţă la suveranitatea lor absolută.

 
  
MPphoto
 
 

  Proinsias De Rossa (PSE), în scris. Condamn, în mod necondiţionat, nediscriminarea şi uciderea brutală a populației civile din Gaza, precum şi uciderea crudă şi nejustificată a civililor israelieni de către rachetele Hamas.

Am votat în favoarea rezoluţiei Parlamentului European privind Gaza deoarece aceasta susţine, în mod explicit, rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU care solicită o încetare urgentă a focului. Aceasta atrage, de asemenea, atenţia asupra deciziei Parlamentului din decembrie de a amâna intensificarea relaţiilor UE cu Israelul. În timp ce limbajul rezoluţiei este mai slab decât aş fi dorit, totuşi, o rezoluţie aprobată cu un vot copleşitor a Parlamentului poate exercita o mai mare influenţă asupra deciziilor Israelului şi grupării Hamas, decât rezoluţiile unui grup politic individual.

Mă opun acțiunii de intensificare a relaţiilor UE cu Israelul şi consider că Acordul comercial cu Israelul ar trebui suspendat până când acesta se va conforma normelor privind drepturile omului şi se va angaja în negocieri constructive şi fundamentale cu vecinii săi, pentru a pune în aplicare soluţia bilaterală a conflictului. Toate statele membre ar trebui să fie acum de acord cu anularea deciziei lor anterioare privind intensificarea relaţiilor cu Israelul, ca mijloc de a le aduce la masa tratativelor, prin prezentarea de propuneri realiste.

 
  
MPphoto
 
 

  Manuel António dos Santos (PSE), în scris. (PT) Am optat să mă abţin de la votul privind moţiunea de rezoluţie privind situaţia din Orientul Mijlociu/Gaza, pentru singurul motiv că nu consider o rezoluţie a Parlamentului European ca fiind justificată în momentul de față.

Consider că dezbaterea acestei chestiuni, fără votare, ar fi o modalitate mai eficientă de implicare a Parlamentului European în această problemă.

 
  
MPphoto
 
 

  Koenraad Dillen (NI) , în scris. (NL) Cu o floare nu se face primăvară, aceasta este o rezoluţia chiar mai la îndemână care merită tot sprijinul nostru, întrucât solicită, în mod clar, ambelor părţi implicate în conflict să nu apeleze la violenţă. Cu toate acestea, nu ar trebui să ne facem nicio iluzie cu privire la impactul pe care-l poate avea Europa şi, a fortiori, Parlamentul European asupra modului în care va evolua situaţia în Orientul Mijlociu. Înainte de a căuta o soluţie, Hamas trebuie să înceteze atacurile cu rachete asupra Israelului. În acelaşi timp, Israelul trebuie să îşi reducă nivelul disproporţionat de violenţă, căruia îi cad victime copii şi cetăţeni nevinovaţi. În ciuda sprijinului meu pentru această rezoluţie, aş reaminti acestei camere că organizaţia teroristă Hamas rămâne principala cauză a acestui conflict.

 
  
MPphoto
 
 

  Glyn Ford (PSE), în scris. Am votat în favoarea rezoluţiei comune, deşi aceasta a fost mai puţin riguroasă, în ceea ce privește condamnarea acţiunilor Israelului în Gaza, decât mi-ar fi plăcut.

Atacurile aleatorii cu rachete ale Hamas nu pot fi susţinute, însă, încetarea focului nu era în totalitate responsabilitatea Hamas. Acţiunea Israelului este complet disproporţionată, iar atacul îndreptat asupra populației civile nevinovate – bărbaţi, femei şi copii – reprezintă o formă de pedeapsă colectivă care contravine dreptului umanitar internaţional.

Atacurile asupra birourilor ONU şi asupra ajutorului umanitar par să vizeze întreruperea deliberată a acestuia şi îndepărtarea observatorilor independenţi ai acţiunilor barbare israeliene.

 
  
MPphoto
 
 

  Mathieu Grosch (PPE-DE), în scris. – (DE) Consider că este corect şi adecvat ca Parlamentul European să se exprime cu o singură voce. Trebuie să ne direcţionăm eforturile pentru a face clar, atât Israelului, cât şi grupării Hamas, că ne opunem oricărei forme de ostilitate violentă şi să solicităm respectul absolut pentru forţele de menținere a păcii și agenţiile de ajutor umanitar.

 
  
MPphoto
 
 

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. −(PT) În ciuda apelului de încetare a focului, care este o problemă urgentă, cu care suntem de acord, rezoluţia aprobată de Parlament privind situaţia extrem de gravă din Fâşia Gaza este foarte neadecvată, conţine chiar aspecte negative, în special, în comparaţie cu rezoluţia adoptată de Consiliul pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite (UNHRC) din 12 ianuarie. În rezoluţia Parlamentului:

- în ciuda agresivităţii brutale, crimelor şi încălcărilor celor mai elementare drepturi ale omului, nu există un singur cuvânt care să condamne Israelul.

- reafirmă ambiguitatea sa, ascunzând faptul că în Palestina există un colonist şi un colonizator, un agresor şi o victimă, un asupritor şi un asuprit, un exploatator şi un exploatat şi acoperă responsabilităţile Israelului.

- mușamalizează responsabilităţile UE, care este complice în acțiunea de impunitate a Israelului. Examinați decizia recentă privind întărirea relaţiilor bilaterale cu această ţară sau absenteismul ruşinos al ţărilor UE în momentul adoptării rezoluţiei de către UNHRC.

- în plus, într-o situaţie atât de gravă cum este cea actuală, rezoluția nu critică încălcarea de către Israel a rezoluţiilor ONU, încetarea ocupaţiei, coloniile ilegale, zidul de separare, crimele, detenţiile, nenumăratele umiliri aduse poporului palestinian, sau chiar dreptului său inalienabil ca stat, cu graniţele din 1967 și cu capitala în Ierusalimul de Est.

 
  
MPphoto
 
 

  Jens Holm şi Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris. (SV) Salutăm faptul că rezoluţia solicită Israelului să oprească urgent crimele împotriva locuitorilor din Gaza. Cu toate acestea, regretăm faptul că rezoluţia nu solicită suspendarea Acordului de asociere cu Israelul şi încetarea acțiunii de intensificare a relaţiilor cu acesta. Acestea sunt solicitări evidente care ar trebui prezentate unei ţări care încalcă, în mod flagrant, promisiunile făcute până acum, şi anume respectarea drepturilor omului şi a dreptului internaţional.

Punem sub semnul întrebării, de asemenea, afirmaţia potrivit căreia atacul Israelului a fost iniţiat ca răspuns la rachetele lansate de Hamas. Israelul a încălcat constant acordul de încetare a focului, inclusiv la 4 noiembrie anul trecut când trupele israeliene au trecut în Fâşia Gaza şi au omorât şase palestinieni, precum şi prin pedepsirea colectivă a palestinienilor prin embargouri, închiderea electricităţii, extinderea coloniilor, construcţia zidurilor, răpirea liderilor politici palestinieni, şi aşa mai departe.

În ciuda acestor lucruri, salutăm rezoluţia comună şi solicitarea adresată Israelului privind încetarea urgentă a crimelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Mikel Irujo Amezaga (Verts/ALE), în scris. (ES) Preşedintele Pöttering s-a grăbit să declare că nu au fost voturi împotrivă. Am votat împotriva acestei rezoluţii. Deşi admit că aceasta conţine elemente foarte pozitive, în special utilizarea termenului de „pedepsire colectivă” a populației din Gaza, o consider ca fiind insuficientă. Singurul lucru practic pe care poate să-l facă acest Parlament este îngheţarea acordului de asociere cu Israelul; orice altceva nu reprezintă decât vorbe – pozitive şi atractive – însă doar vorbe. În politică, cuvintele frumoase nu înseamnă nimic: trebuie acţiuni şi NIMIC nu va schimba situaţia din Gaza după adoptarea acestei rezoluţii. Dacă am fi discutat despre orice alt stat în afară de Israel, rezoluţia ar fi fost mult mai puternică. Consider că Israelul are dreptul să existe în pace, dar nu este ca şi cum nu se întâmplă nimic, iar Israelul trebuie să ştie acest lucru. În plus, singurul lucru pe care îl va obţine această ofensivă este intensificarea conflictului. Aceasta nu este o zi bună pentru acest Parlament, deoarece a ales să vorbească în loc să acţioneze.

 
  
MPphoto
 
 

  Carl Lang (NI), în scris. (FR) Textul prezentat de toate grupurile din această adunare, care este menit să reprezinte interesele cetăţenilor europeni, conţine într-adevăr unele recomandări excelente, precum apelul pentru încetarea luptelor, dar nu face nicio referire la importul acestui conflict în Europa. La fel ca şi violenţa lor concomitentă, două imagini din timpul demonstraţiilor împotriva intervenţiei Israelului au fost în special şocante.

Una dintre acestea a fost a demonstranţilor, dintre care majoritatea erau imigranţi, abordând drapele palestiniene, algeriene, Hamas şi Hezbollah şi pancarte cu inscripţii în arabă.

Cealaltă a fost a liderilor de extremă stângă francezi, Besancenot din partea Ligii Revoluţionare Comuniste şi Buffet din partea Partidului Comunist, care mărşăluiau alături de imami.

Aceste imagini ilustrează două evoluţii îngrijorătoare: preluarea treptată a maselor de imigranţi din lumea musulmană de către asociaţiile islamiste şi complotul dintre mişcările islamiste şi extrema stângă comunistă, două mişcări revoluţionare care încearcă să ne distrugă civilizaţia. Acum mai mult ca niciodată, protejarea identităţii şi libertăţii cetățenilor europeni necesită ca astfel de demonstraţii să fie interzise şi să fie pusă în aplicare o politică pentru a inversa fluxurile migratorii.

 
  
MPphoto
 
 

  Roselyne Lefrançois (PSE), în scris. (FR) În ceea ce priveşte gravitatea situaţiei din Gaza, Parlamentul European nu putea să rămână tăcut. Prin urmare, mi-am acordat sprijinul pentru această rezoluţie care solicită o încetare urgentă şi permanentă a focului, inclusiv încetarea acţiunilor militare din partea Israelului în Fâşia Gaza şi încetarea lansării de rachete de către Hamas asupra Israelului.

Cu toate acestea, îmi pare rău că nu au fost incluse acuzări ferme şi deschise ale atacurilor din partea armatei israeliene, care au făcut deja peste 1 000 de victime, în principal civili. Deşi sunt de acord cu ceea ce a spus înainte de vot Martin Schulz, preşedinte al Grupului Socialist din Parlamentul European, când a reiterat faptul că aceste atacuri sunt inadmisibile, aş fi preferat ca această indignare să fi fost exprimată în scris.

În mod similar, deşi propunerea solicită autorităţilor israeliene să garanteze o livrare neîntreruptă a ajutorului umanitar şi acces liber presei internaţionale în Gaza, aceasta nu merge, după cum aş fi dorit, până la a intensifica relaţiile UE cu Israelul, cu condiţia respectării de către statul israelian a dreptului umanitar.

Europa joacă un rol major în soluționarea acestui conflict, însă un acord pentru o pace de durată între israelieni şi palestinieni poate fi obţinut, în opinia mea, doar prin crearea unui stat palestinian viabil, care recunoaşte şi este recunoscut de Israel.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer Pleite (GUE/NGL), în scris. (ES) Rezoluţia comună privind Gaza prezintă aspecte pozitive, precum solicitarea încetării imediate a focului, recunoaşterea celor 1 000 de victime provocate de armata israeliană, inclusiv femei şi copii, precum şi recunoaşterea faptului că embargoul aplicat asupra Fâşiei Gaza de către Israel reprezintă o încălcare a dreptului umanitar internaţional.

În ciuda acestui fapt, nu am putut vota în favoarea acesteia, deoarece rezoluţia acordă Hamas acelaşi grad de responsabilitate ca şi Israelului. Aceasta nu recunoaşte că armata israeliană a fost cea care a încălcat armistiţiul din 4 noiembrie, prin incursiunea sa terestră şi diversele atacuri aeriene, ci plasează vina mai degrabă pe Hamas pentru încălcarea acordului de încetare a focului. Rezoluţia este în mod clar insuficientă, deoarece nu solicită Comisiei şi Consiliului luarea de măsuri viguroase. UE ar trebui să îngheţe Acordul actual de asociere UE-Israel pentru încălcarea articolului 2 al acestuia, care prevede că respectul drepturilor omului este un factor care condiţionează existenţa acordului. În plus, rezoluţia comună nu solicită terminarea blocadei israeliene în Gaza şi nici nu solicită ca cele 27 de state membre să anuleze toate exporturile de arme către Israel.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. − Această rezoluție reușește să adune principalele forțe politice din Parlamentul European în jurul unei declarații care este stringent necesară, dată fiind actuala situație umanitară și de securitate din Orientul Mijlociu.

Indiferent de evoluțiile care au dus la inițierea sa, acest conflict are deja asupra civililor din zonă și a prezenței Națiunilor Unite în Gaza efecte negative de proporții. Ca și colegii mei, cred că suntem la punctul la care se pot obține rezultate sustenabile numai prin dialog, fapt posibil doar printr-un acord de încetare a focului.

Adițional, luările constante de poziție ale României pe acest subiect se regăsesc într-o măsură convingătoare în acest document. Mă bucură să am ocazia de a vota pentru un document care exprimă atât punctul de vedere al familiei politice europene căreia îi aparțin, cât și pe cel al țării mele

 
  
MPphoto
 
 

  Vural Öger (PSE), în scris. (DE) Salut adoptarea rezoluţiei privind situaţia din Fâşia Gaza. Este imperativ ca Parlamentul European să-şi exprime opiniile asupra crizei. Este de datoria Parlamentului să condamne dezastrul umanitar, reclamând, după cum şi face, autoritatea morală privind respectarea drepturilor omului. Exact din această cauză Parlamentul nu mai poate rămâne tăcut. De aceea am votat în favoarea acestei rezoluţii. Cu toate acestea, Parlamentul ar fi putut trimite un semnal mai puternic; rezoluţia rămâne prea slabă în unele puncte. Este important să solicităm încetarea focului şi să găsim vinovaţii pentru suferinţa populaţiei civile. Este de datoria noastră, de asemenea, să sugerăm soluţii practice pentru terminarea războiului şi să facem apel la UE de a se dedica acestora, în cadrul rolului său din cadrul Cvartetului. Întrucât Statele Unite ale Americii sunt, în prezent, paralizate din cauza schimbării preşedintelui, UE trebuie să-şi mărească simţul datoriei. Se impune o pauză în negocierile privind intensificarea relaţiilor cu Israelul, având în vedere o astfel de acţiune militară excesivă. Din păcate, nu există nicio menţiune cu privire la acest lucru în rezoluţie. Dacă Israelul nu doreşte să negocieze direct cu Hamas, îi revine Uniunii Europene datoria de a acţiona, pentru a asigura faptul că ceilalţi discută cu Hamas. Continuarea ofensivei militare costă prea multe vieţi. Simplele declaraţii sunt insuficiente în faţa unei astfel de crize umanitare grave.

 
  
MPphoto
 
 

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris. (EL) Rezoluţia comună închide ochii în faţa cauzelor războiului agresiv şi barbar al Israelului, considerând că acesta este răspunsul la atacurile cu rachete din partea Hamas. Toţi ştiu că războiul a fost planificat anterior şi că aceste cauze rezidă în ocupaţia israeliană şi în refuzul Israelului de a aplica rezoluţiile ONU într-un stat palestinian independent, cu capitala în Ierusalimul de Est. Acesta este rezultatul unei politici agresive a Israelului, susţinută de SUA şi de UE, de colonizare ilegală şi refuzul său de a reveni la graniţele din 1967.

Deşi vorbeşte de încetarea războiului, rezoluţia nu este de partea nimănui, nu solicită luarea măsuri de către UE, nici măcar ca noile relaţii preferenţiale să fie îngheţate pentru a exercita presiune asupra Israelului. Aceasta nu condamnă politica agresivă a Israelului; din contră, intervine în problemele interne ale palestinienilor.

Forţele care au semnat-o invită şi îşi exprimă acordul cu privire la un rol mai puternic jucat de UE, care are de-a face cu ambiţiile sale imperialiste în regiune. Acestea întăresc planul SUA/NATO pentru un „Orient Mijlociu mai extins” cu care UE a fost de acord şi al cărui scop este subjugarea întregii regiuni de către imperialişti.

Din aceste motive, Partidul Comunist din Grecia nu a votat rezoluţia comună a grupurilor politice şi solicită întărirea luptelor anti-imperialiste, luând act de faptul că nu există noţiunea de imperialism bun sau rău.

 
  
MPphoto
 
 

  Dimitrios Papadimoulis (GUE/NGL), în scris. (EL) Am refuzat să votez rezoluţia comună a Parlamentului European privind situaţia din Fâşia Gaza, deoarece aceasta, deşi prezintă puncte pozitive, nu acuză în mod egal reacţia militară exagerată care conduce la dezastre umanitare. Şocul şi regretul exprimate de Parlamentul European privind atacurile asupra civililor şi împiedicarea accesului la asistenţa umanitară nu sunt suficiente. Europa trebuie să îşi asume responsabilităţile şi să solicite o încetare definitivă a agresiunii Israelului şi să înceapă să facă eforturi pentru a găsi o soluţie viabilă pe termen lung. Din păcate, această voinţă politică puternică lipseşte din rezoluţia de compromis adoptată de Parlamentul European.

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. (PT) Dreptul Israelului de a exista în pace şi securitate este inalienabil. Dreptul palestinienilor de a trăi într-un teritoriu liber, administrat de ei înşişi, în pace, democraţie şi respect pentru drepturile omului este, de asemenea, inalienabil. Orice soluţie pentru această regiune trebuie să garanteze faptul că ameninţările la adresa acestor drepturi sunt înlăturate.

Confruntarea din Gaza dezvăluie, prin intermediul situaţiei opuse din Cisiordania, faptul că relaţiile dintre partide, deşi încordate şi conflictuale, sunt posibile, dacă ambele sunt dispuse să accepte existenţa celeilalte. Nu este cazul grupării Hamas, care foloseşte teritoriul pe care l-a ocupat pentru a-şi urmări obiectivul declarat: să împiedice existenţa Israelului.

Cu toate acestea, aceste circumstanţe, nu fac ca pierderile de vieţi umane din Gaza să fie mai puţin tragice. Hamas, ştim, fără nicio consideraţie pentru viaţa palestinienilor, foloseşte populaţia drept scuturi umane împotriva atacurilor israeliene şi pierderile de vieţi umane ca arme de propagandă. Israelul, hotărât să-şi garanteze în mod legitim securitatea, continuă luptele în ciuda acestui rezultat tragic. Procesul este inevitabil dacă comunitatea internaţională, inclusiv ţările arabe, nu promovează viabilitatea unei părţi şi securitatea celeilalte, drept obiectiv al procesului de pace din Orientul Mijlociu.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, mă declar în favoarea propunerii de rezoluţie privind situaţia tragică din Fâşia Gaza.

Împărtăşesc pe deplin preocupările legate de faptul că acest conflict nu se apropie încă de sfârşit, în ciuda dorinţei privind încetarea ostilităţilor exprimate de întreaga comunitate internaţională. Mă alătur colegilor mei şi îmi exprim regretul profund pentru suferinţa populaţiei civile din Gaza şi cred că singura soluţie posibilă, nu doar pentru acest teritoriu, ci în întregul Pământ Sfânt, este dialogul, negocierea şi diplomaţia şi niciodată războiul, care poate doar exacerba ura.

Uniunea Europeană poate şi trebuie să joace un rol important în acest proces, atât în obţinerea unui acord de încetare a focului, cât şi în deschiderea de canale cu scopuri umanitare. Din acest motiv, votez în favoarea propunerii de rezoluţie şi sper ca eforturile pentru obţinerea unei reconcilieri să aibă drept rezultat un progres concret către pace cât mai curând posibil.

 
  
MPphoto
 
 

  Martine Roure (PSE), în scris. (FR) Conflictul dintre Israel şi Gaza durează, pur şi simplu, de prea mult timp.

Când victimele se numără acum cu miile, este prioritatea noastră de prim rang să asigurăm încetarea urgentă a luptelor.

Politica de izolare a Fâşiei Gaza a eşuat, radicalizând populaţia care a fost prima ei victimă.

Nu este posibilă nicio soluţie militară pentru conflictul israelo-palestinian.

Singura înţelegere posibilă este un acord de pace durabilă şi cuprinzătoare între părţi. De aceea solicităm ca o conferinţă internaţională, organizată de Cvartet şi cu participarea tuturor părţilor interesate din regiune, să fie organizată cât mai curând posibil, pe baza Iniţiativei Ligii Arabe, acordul anterior încheiat între israelieni şi palestinieni.

Între timp, considerăm că orice acțiune de intensificare a relaţiilor politice între UE şi Israel trebuie să fie condiţionată în mod strict de respectarea dreptului umanitar internaţional. Prin urmare, ne opunem votului în sprijinul participării crescute a Israelului la programele comunitare.

 
  
MPphoto
 
 

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE), în scris. − Am votat rezoluţia Parlamentului European cu privire la situaţia din Fâşia Gaza pentru încetarea imediată a focului în această zonă.

Consider că, indiferent de poziţiile pe care le au părţile aflate în conflict, dialogul este singura modalitate de soluţionare a oricăror probleme pentru binele comun.

 
  
MPphoto
 
 

  Olle Schmidt (ALDE), în scris. (SV) Rezoluţia votată astăzi de Parlamentul European privind situaţia din Gaza nu a cuprins nicio o condamnare a organizaţiei teroriste Hamas, care a încălcat acordul de încetare a focului în luna decembrie şi a folosit civili drept scuturi umane. În ciuda faptului că acest lucru a lipsit din rezoluţie, am considerat că este important să votăm în favoarea unui apel pentru încetarea focului în regiune, motiv pentru care am votat în favoarea rezoluţiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Brian Simpson (PSE), în scris. Situaţia din Fâşia Gaza este deplorabilă. Sute de civili inocenţi au fost ucişi, iar, în prezent, mii se confruntă zilnic cu moartea. Da, accept faptul că Israelului ar trebui să i se permită să trăiască în pace. Da, atacurile cu rachete peste graniţă sunt inacceptabile şi ar trebui să înceteze.

Însă răspunsul Israelului este complet disproporţionat şi nu poate fi susţinut.

Israelienii nu au reuşit să respecte comunitatea internaţională. Au bombardat tabăra ONU, au atacat şcoli şi copii. Acest lucru este complet inacceptabil şi trebuie să înceteze. Trebuie să obținem un acord de încetare imediată a focului.

Voi vota în favoare acestei rezoluţii, deoarece Parlamentul European trebuie să îşi facă auzită vocea, astfel încât palestinienii nevinovaţi prinşi în Gaza să nu fie uitaţi.

Israel: aveţi dreptul de a trăi în pace. Nu aveţi dreptul să practicaţi distrugerea excesivă şi nici să fiţi cei care sădesc moartea şi distrugerea în rândul populaţiei civile nevinovate. Acţiunile voastre înseamnă că aţi devenit agresor, nu victimă.

 
  
MPphoto
 
 

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. (NL) Am aprobat compromisul prezentat, chiar dacă îi lipseşte îndrăzneala şi energia pe care mi-ar fi plăcut să le văd. Sunt îngrozit şi furios faţă de dimensiunea, disproporţionalitatea ofensivei din partea forţei aeriene şi a trupelor terestre israeliene într-o zonă dens populată.

Îmi exprim solidaritatea şi sunt preocupat pentru soarta şi siguranţa a 1,5 milioane de palestinieni reţinuţi în Gaza, cărora le este imposibil să părăsească Fâşia Gaza, precum şi pentru situaţia umanitară a palestinienilor din Cisiordania care, în ciuda cooperării din partea Autorităţii Naţionale Palestiniene, nu văd nicio îmbunătăţire a condiţiilor lor de trai.

Este regretabil faptul că acest compromis nu menţionează intensificarea problematică a relaţiilor între UE şi Israel. Îndemn Consiliul să oprească intensificarea relaţiilor cu Israelul până când se ajunge la un acord de încetare completă şi permanentă a focului convenit de către toate părţile, iar Israelul permite accesul nerestricţionat al ajutorului umanitar.

Relaţiile dintre UE şi Israel pot fi intensificate doar dacă se respectă drepturile omului şi dreptul internaţional umanitar, dacă încetează criza umanitară din Fâşia Gaza şi din teritoriile ocupate palestiniene şi dacă se depun toate eforturile pentru a se ajunge la o înţelegere de pace multilaterală şi pentru punerea completă în aplicare a acordului de asociere interimar CE-OPL.

 
  
MPphoto
 
 

  Catherine Stihler (PSE), în scris. Susţin rezoluţia privind Gaza şi sprijin solicitările pentru o încetare imediată a focului.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie B6-0033/2009 (Situaţia din Cornul Africii)

 
  
MPphoto
 
 

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. (IT) Vă mulţumesc domnule preşedinte. Votez în favoarea acesteia. Situaţia din Cornul Africii continuă să fie extrem de îngrijorătoare. Întrepătrunderea problemelor şi conflictelor se face, într-o asemenea măsură, încât UE trebuie să acorde atenţie constantă, pentru a evita deteriorarea dramatică a situaţiei. Consider, la fel ca şi şi grupul meu, că situaţia din Cornul Africii solicită o abordare urgentă, cuprinzătoare.

După cum s-a spus, principalele dificultăţi provin de la numeroasele conflicte între diversele ţări din regiune. Din acest motiv, este absolut esenţial să lucrăm la securitate şi la inter-relaţiile sale, ca, de exemplu, cum ar trebui monitorizate schimbările de guvern; guvernele respective ar trebui îndemnate să facă un angajament proactiv de a îmbunătăţi drepturile omului.

 
  
MPphoto
 
 

  Marie-Arlette Carlotti (PSE), în scris. (FR) Cornul Africii suferă, în prezent, de calamităţi cumulate:

- război, atât civil cât şi regional,

- absenţa democraţiei şi libertăţii,

- foamete şi criză alimentară.

Actele de piraterie, reminiscenţe ale unei alte ere, sunt printre ultimele care provoacă acest haos.

Confruntaţi cu aceste tragedii care sfâşie regiunea şi care răspândesc măcelul, nu trebuie să rămânem tăcuţi sau să susţinem neputinţa.

Acum, mai mult ca niciodată, când comunitatea internaţională arată semne de oboseală din cauza unei crize fără sfârşit, Uniunea Europeană trebuie să îşi asume un rol de conducător.

Prin lansarea operaţiunii „Atalante”, în scopul de a proteja vasele vulnerabile şi furnizarea de ajutor alimentar pentru refugiaţii somalezi, Uniunea a demonstrat că poate găsi soluţii reale şi eficiente atunci când se confruntă cu o situaţie de urgenţă.

Cu toate acestea, aceasta trebuie să găsească, de asemenea, răspunsuri la criza politică generală din regiune.

Trebuie să construiască „parteneriatul politic regional UE pentru pace, securitate şi dezvoltare în Cornul Africii”, care a fost lansat de Comisia pentru dezvoltare, în momentul adoptării raportului său în luna aprilie 2007.

Să nu permitem ca regiunea Cornului Africii să devină o zonă a infracţiunilor în care nu se înregistrează niciun progres.

 
  
MPphoto
 
 

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Întrucât sunt ferm convins că Parlamentul European nu ar trebui să se implice în politica externă, am votat împotriva rezoluţiei în ansamblul acesteia. Acest lucru nu înseamnă, per se, că eu consider tot ceea ce există în cuprinsul rezoluţiei ca fiind greşit sau indezirabil. Din contră, raportul include, de asemenea, elemente pozitive pe care le-aş fi susţinut din toată inima, dacă ar fi existat o declaraţie din partea guvernului suedez, de exemplu. Un astfel de exemplu este furnizat de cazul jurnalistului suedezo-eritreean Dawit Isaak, care a fost întemniţat, în lipsa unui proces, începând cu anul 2001.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. − Şansele ca UE şi comunitatea internaţională să schimbe fundamental realitatea din Somalia sunt mici. Să combatem însă unul dintre efectele sale, pirateria, ne este mult mai la îndemână. Nu trebuie să uităm că pirateria este, pentru grupurile din sudul şi centrul Somaliei, în mod principal un mijloc de generare de venituri. Aceste venituri sunt, la rândul lor, folosite pentru alimentarea conflictelor din interiorul ţării şi din regiune.

O mai fermă prezenţă navală în regiune poate afecta pozitiv mediul de securitate din Somalia şi, în consecinţă, din regiune. Aşadar, UE trebuie să sprijine elementele de leadership somaleze moderate şi dedicate ferm stabilităţii şi păcii în regiune. Combaterea pirateriei este o modalitate la îndemâna Uniunii Europene, care are capabilităţile militare necesare şi care contribuie nu numai la restabilirea securităţii unei rute de tranzit vitale, ci şi, indirect, la stabilitatea şi pacea regională.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, votez în favoarea propunerii de rezoluţie privind situaţia din Cornul Africii.

Situaţia delicată din această regiune africană indică faptul că instituţiile europene trebuie să adopte o atitudine decisivă. Din acest motiv, aprob solicitarea făcută Consiliului de a numi un reprezentant special UE sau un agent diplomatic pentru regiunea Cornului Africii. Etiopia, Eritreea, Somalia şi Djibouti trebuie să coopereze, dacă doresc să iasă din actualul impas.

De aceea, guvernul Eritreii trebuie să reexamineze retragerea sa actuală de la participarea la IGAD (Agenţia Interguvernamentală pentru Dezvoltare). De aceea, Djibouti trebuie să se străduiască să asigure o mai bună protecţie juridică a drepturilor sindicatelor. De aceea, Etiopia trebuie să anuleze proclamarea privind înregistrarea şi regularizarea organizaţiilor civile şi a instituţiilor caritabile. De aceea, Somalia trebuie să înceteze una dintre cele mai grave crize umanitare şi de securitate din lume.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie RC-B6-0028/2009 (Belarus)

 
  
MPphoto
 
 

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. (IT) Se pare că, în sfârşit, deşi încă într-un mod provizoriu, regimul Lukashenko dă semne de deschidere către comunitatea internaţională. Să luăm act de acest lucru şi să acţionăm rapid spre un proces comun de îmbunătăţire a relaţiilor cu această ţară, care este atât de aproape de graniţele noastre. Cu toate acestea, nu putem ceda nici măcar un centimetru în solicitările noastre privind respectarea drepturilor omului şi garantarea libertăţii de exprimare şi a informaţiilor. Imaginile represiunii câtorva demonstraţii democratice paşnice ale opoziţiei sunt încă vii.

În plus, solicit să se depună un efort sporit în vederea stabilirii normelor comune privind subiectul sensibil al vizitelor efectuate de copii din Belarus unor familii gazdă din UE în timpul lunilor de vară. În fiecare an, guvernul Belarusului îşi schimbă strategia privind această chestiune, ceea ce conduce, deseori, la situaţii foarte dificile care au efect negativ, în special, asupra copiilor înşişi, care sunt deja dezavantajaţi în alte privinţe. Progresul actual este binevenit, dar calea de urmat este încă foarte lungă: sperăm că dl Lukashenko, după multe începuturi greşite, doreşte să înaintăm pe această cale, cel puţin parţial, împreună.

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. Belarus rămâne, în mare parte ostracizată de Uniunea Europeană datorită guvernării autoritare a preşedintelui Lukashenko. În ultimii cinci ani, Parlamentul European a acordat de două ori premiul Sacharov dizidenţilor din Belarus, iar alte persoane au fost selectate. Acest lucru reprezintă o recunoaştere explicită a faptului că drepturile omului şi libertăţile politice sunt suprimate în Belarus.

Cu toate acestea, există semne că dl Lukashenko se deschide încet către Vest. Desigur, situaţia din Belarus rămâne în continuare gravă, însă trebuie să recunoaştem că un mod de a convinge Belarus să se îndrepte către Uniunea Europeană este să se recunoască şi să se răspundă începutului de negocieri al domnului Lukashenko. Pe scurt, este o situaţie de genul „carrot-and-stick” (morcov şi băţ).

Fiind o persoană cu un interes profund în fostele republici sovietice din Asia Centrală, văd multe paralele între acea regiune şi Belarus. Această rezoluţie nu se dă în lături de la criticile aduse domnului Lukashenko, dar delimitează pentru acesta un fel de foaie de parcurs, cu scopul de a normaliza relaţiile cu UE.

Nu ar trebui să ne facem iluzii privind Belarusul şi nu ar trebui să ezităm să întrerupem dialogul în cazul în care situaţia se deteriorează. Această rezoluţie oferă însă unele speranţe cu privire la faptul că relaţiile se pot îmbunătăţi în timp şi, de aceea, am votat în favoarea acesteia.

 
  
MPphoto
 
 

  Koenraad Dillen (NI) , în scris. −(NL) Am votat în favoarea acestei rezoluţii. Parlamentul European salută faptul că restricţiile privind libertatea presei s-au destins, într-o oarecare măsură, în Belarus şi că au fost eliberaţi câţiva deţinuţi politici. Cu toate acestea, s-a demonstrat, de asemenea, că alţi dizidenţi sunt încă întemniţaţi. Pentru a îmbunătăţi relaţiile, această rezoluţie susţine că Belarus ar trebui să devină o ţară fără prizonieri politici, că guvernul ar trebui să garanteze libertatea de exprimare a opiniei, şi aşa mai departe. Legislaţia ar trebui schimbată, de asemenea, iar cetăţenilor Belarusului ar trebui să li se acorde dreptul la liberă circulaţie.

Chiar dacă toţi sunt în favoarea acesteia, doresc să vă prezint următoarele. Nu ar trebui Parlamentul European să deschidă aceste rezoluţii şi ţărilor cu care Europa menţine relaţii cordiale? Îmi vine în minte China, unde situaţia drepturilor omului este cel puţin la fel de dramatică ca în Belarus. Sau poate că există considerente comerciale care ne împiedică să facem acest lucru?

 
  
MPphoto
 
 

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. − Rezoluţia continuă un dialog constant şi productiv cu guvernul de la Minsk şi dă măsura preocupărilor Parlamentului European şi cetăţenilor pe care îi reprezintă pentru situaţia drepturilor omului şi pentru evoluţiile generale din Belarus.

Autorităţile bieloruse au făcut unele progrese care merită salutate, dar sperăm ca ele să fie începutul unui proces de democratizare, şi nu doar o cosmetizare temporară. Această rezoluţie este suficient de fermă, dar şi de nuanţată, pentru a exprima atât satisfacţia noastră faţă de cele dintâi, dar şi îngrijorarea referitoare la cele din urmă.

Evenimentele curente din regiune demonstrează încă o dată importanţa transparenţei actului de guvernare şi a răspunderii democratice a guvernelor în faţa cetăţenilor pe care îi reprezintă. Valorile democratice asumate sunt legate de stabilitate şi dezvoltare, atât a societăţilor, cât şi a pieţelor, inclusiv cele energetice. Această rezoluţie este un pas înainte în vederea reafirmării acestor valori.

 
  
MPphoto
 
 

  Zdzisław Zbigniew Podkański (UEN), în scris. (PL) Relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Belarus depind de ambele părţi. Dacă există bunăvoinţă comună, atunci dialogul va fi posibil, la fel ca şi o politică de vecinătate adecvată şi un parteneriat estic. Parteneriatele nu se pot construi pe baza interdicţiilor şi ordinelor, motiv pentru care salut iniţiativa recentă a Comisiei Europene privind îmbunătăţirea relaţiilor cu Belarusul. Vorbind în mod obiectiv, trebuie să admitem că Belarusul a făcut o mulţime de lucruri pentru a sprijini înţelegerile. Astfel de exemple includ înregistrarea în mişcarea „pentru libertate”, acordarea permisiunii de a publica şi a distribui ziarele opoziţiei şi deschiderea către iniţiativa unui parteneriat est-european. Uniunea Europeană are mari aşteptări. Există, desigur, motive bune pentru acest lucru. Cu toate acestea, există motive bune şi pentru multe dintre aşteptările Belarusului.

Există o nevoie de simetrie şi înţelegere între parteneri în multe domenii. De exemplu, din moment ce solicităm autorităţilor belaruse să înceteze eliberarea de vize de ieşire pentru cetăţenii săi, în special pentru copii sau studenţi, de ce nu ia Uniunea Europeană măsuri pentru a simplifica şi liberaliza procedurile de viză pentru cetăţenii Belarusului? Aceste probleme sunt deosebit de importante pentru aceia dintre noi care trăim în regiuni de graniţă, care sunt unite prin legături, atât culturale, cât şi de familie.

Alături de aceste chestiuni culturale şi probleme legate de naţionalitate, economia şi cooperarea transfrontalieră sunt, de asemenea, importante. Şi aici, Comisia şi Consiliul ar putea, şi ar trebui, să facă mai mult.

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. (PT) Contextul actual şi viitorul relaţiilor cu Belarus reprezintă o provocare pentru politica externă a Uniunii Europene. Unele gesturi din partea Minskului justifică reluarea unor relaţii. Cu toate acestea, este clar că factorul energetic, în contextul actual, joacă un rol semnificativ în orientarea acestui proces. Acest lucru este de înţeles. Realismul reprezintă o parte integrantă a politicii externe. Cu toate acestea, realismul nu poate, nu trebuie şi nu ar trebui separat de valori şi strategie. Promovarea democraţiei în Belarus este o chestiune care implică, atât valori, cât şi o strategie. Această percepţie a interesului european pe termen mediu şi lung trebuie să fie esenţială în această fază nouă a relaţiilor. În mod contrar, vom crea o viitoare ţară dependentă în care valorile sunt pe locul doi, după strategiile pe termen scurt, ceea ce asigură un succes redus.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI) , în scris. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, doresc să vă comunic că votul meu este în favoarea propunerii de rezoluţie privind atitudinea Uniunii Europene faţă de Belarus.

Sunt încântat că Ministrul de Externe din Belarus a confirmat că ţara sa intenţionează să participe la parteneriatul estic cu alte ţări est-europene. Cu toate acestea, este necesar ca Belarus să respecte îndeaproape standardele de siguranţă internaţională şi cerinţele de construcţie a unei noi centrale nucleare şi să se conformeze Convenţiei privind Siguranţa Nucleară.

În sfârşit, sunt întristat de faptul că Belarus rămâne singura ţară din Europa care menţine pedeapsa cu moartea. În cazul în care se va lua în considerare extinderea viitoare a Uniunii, această pedeapsă barbară trebuie abrogată.

 
  
MPphoto
 
 

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE), în scris. − Am votat rezoluţia UE referitoare la Belarus deoarece consider că orice demers în măsură să aducă un plus de democraţie în orice stat al lumii este pozitiv.

Democratizarea în Belarus va contribui la respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti din această ţară.

Această rezoluţie este binevenită, deoarece prin acest demers sper ca un număr cât mai mare de cetăţeni bieloruşi să aibă acces mai uşor la vize în statele Uniunii Europene, pentru a ne cunoaşte valorile şi tradiţia şi, de asemenea, în speranţa că în cel mai scurt timp în Belarus nu vor mai exista deţinuţi politici şi nici oameni cu arest la domiciliu.

 
  
MPphoto
 
 

  Charles Tannock (PPE-DE), în scris. Eu şi colegii mei britanici conservatori susţinem pe deplin necesitatea implicării opoziţiei democratice din această ţară în procesul de relansare a relaţiilor dintre UE şi Belarus. În prezent, preşedintele Lukashenko, care reprezintă puterea locală ce conduce un regim autoritar, face propuneri oficiale către UE şi se distanţează de Moscova, un proces care ar trebui încurajat, prin îmbunătăţirea relaţiilor noastre politice cu Minskul.

Susţinem, de asemenea, invitaţiile făcute guvernului belarus de a menţine şi respecta drepturile omului, care reprezintă o parte importantă a procesului de îmbunătăţire a relaţiilor dintre UE şi Belarus.

Din aceste motive, şi pentru a sublinia importanţa pe care o acordăm unui viitor democratic pentru Belarus, am decis să susţinem această rezoluţie comună. Dorim să clarificăm de asemenea, în ceea ce priveşte alineatul (16) al acestei rezoluţii comune, că pedeapsa cu moartea reprezintă, pentru deputaţii parlamentari britanici conservatori, o problemă de conştiinţă.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie RC-B6-0022/2009 (Srebrenica)

 
  
MPphoto
 
 

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. (IT) Am votat în favoarea acesteia.

Srebrenica este o rană care a lăsat o cicatrice adâncă în istoria Europei. Cei care au supravieţuit încă îşi aduc aminte cum, în perioada cuprinsă între aprilie 1992 şi aprilie 1993, mii de refugiaţi, într-o încercare de se salva din calea incursiunilor sârbo-bosniace, s-au ascuns în pivniţe, în garaje şi chiar în case abandonate de sârbi. cum au mâncat doar rădăcini; cum au fost infestaţi de purici; cum, îngheţaţi în timpul iernii lungi din 1992, s-au încălzit dând foc cauciucurilor şi sticlelor de plastic; şi cum corpurile celor care au murit de foame şi expunere la frig au devenit mâncare pentru câini. La şaptesprezece ani după masacru, mai sunt încă de identificat sute de cadavre.

Prin urmare, consider că stabilirea unei zile comemorative ar garanta faptul că nu vom uita, ar exprima solidaritatea cu membrii familiilor victimelor acestui masacru fără sens şi ar reînvia, într-un mod mai hotărât, politicile noastre pentru o Europă a păcii, justiţiei sociale şi libertăţii, cu certitudinea că respectul pentru principiului egalităţii poate fi obţinut doar prin recunoaşterea diferenţelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Glyn Ford (PSE), în scris. Această rezoluţie ne reaminteşte în mod tragic că „lipsa de umanitate a omului faţă de om” nu este ceva care s-a terminat după Holocaustul din cel de-al Doilea Război Mondial. A continuat în Europa cu Srebrenica şi continuă azi în Gaza!

 
  
MPphoto
 
 

  Erik Meijer (GUE/NGL), în scris. (NL) Sprijin ziua anuală a comemorării genocidului din Srebrenica, tocmai pentru că intervenţia Europei şi a statelor membre ale acesteia a creat un sentiment de falsă securitate, având ca rezultat faptul că rezidenţii nu au putut fugi la timp. Cei care sunt în favoarea intervenţiilor militare nu se vor bucura să audă această critică. În timpul discursului de aseară, am fost redus la tăcere de preşedinte la jumătatea acestuia, probabil din cauza iritării simţite cu privire la conţinutul discursului meu. Ultima bucăţică, care de-abia se auzea deoarece preşedintele bătea cu ciocănelul, se potriveşte acestui raport.

Srebrenica reprezintă, de asemenea, un simbol al eşecului noţiunilor optimiste privind intervenţiile umanitare şi adăposturile sigure. Ar fi trebuit clarificat de la început faptul că o prezenţă militară străină ar putea oferi doar false iluzii. Aceasta a transformat Srebrenica într-o bază operativă împotriva mediului sârb, în timp ce era inevitabil că va fi înghiţită, într-un final, de acelaşi mediu.

În lipsa armatei olandeze în Srebrenica, nu ar fi existat o situaţie de război şi nu ar fi existat nevoia unei răzbunări din partea sârbilor. Victimele nu reprezintă motivul doar pentru deferirea lui Mladić şi a lui Karadžić justiţiei, ci şi pentru conştientizarea eşecului intervenţiilor militare şi al tuturor încercărilor de a aduce unitate unei Bosnii separate din punct de vedere etnic.

 
  
MPphoto
 
 

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris.(EL) Rezoluţia comună a Parlamentului European privind Srebrenica reprezintă o încercare de a denatura istoria şi de a ascunde sau pasa responsabilitatea pentru crimele comise de imperialiştii americani sau europeni, pentru dezmembrarea ţării şi pentru războiul barbar dezlănţuit contra ţării de NATO, cu ajutorul UE, victimelor din fosta Iugoslavie.

În acelaşi timp, aceasta încearcă să consolideze poziţia atât de dispreţuitului Tribunalului Special de la Haga inspirat de la americani, înaintea căruia imperialiştii doresc să-şi plângă victimele şi care a fost deja folosit pentru a-l elimina cu totul pe liderul iugoslav Slobodan Milosevic.

Numind evenimentele din Srebrenica drept cea mai mare crimă postbelică şi propunerea de a recunoaşte o zi pentru comemorarea acesteia în statele membre ale UE, în timp ce există dubii serioase referitoare la ceea ce s-a întâmplat, în realitate, acolo, constituie o interpretare greşită şi grosolană a istoriei, deoarece de fapt, cea mai mare crimă postbelică înregistrată în Europa a fost masacrul populaţiei din Iugoslavia de către imperialiştii americani şi europeni.

Partidul Comunist din Grecia refuză să susţină adoptarea unor astfel de rezoluţii inacceptabile, în special, într-un moment în care suntem martori cu toţii la asasinarea zilnică a sute de copii şi civili în Palestina de către Israel, cu sprijinul aceloraşi forţe imperialiste care acum se fac că nu văd, iar cetăţenii iugoslavi nu au fost parte la rezoluţia în cauză.

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. (PT) Istoria întunecată a Europei, capacitatea umană de a-şi dezvălui partea cea mai rea, nu s-a terminat. Srebrenica şi tragedia ei teribilă nu reprezintă doar cel mai recent exemplu al ororii umane. Acestea ne amintesc, dacă mai era nevoie, de faptul că distrugerea este întotdeauna posibilă, că această condiţie umană este o luptă permanentă pentru pace şi că nimic din ceea ce realizăm nu este permanent. Cu toate acestea, memoria acestui masacru, comemorarea acestei tragedii, reprezintă, de asemenea, tributul pe care răul îl plăteşte binelui.

Pentru noi, portughezii, care suntem departe, atât geografic, cât şi cultural de locurile principalelor orori europene ale secolului 20 şi care avem altă istorie, este mult mai important să ni le amintim. Geografia şi cultura ne oferă istorii diferite, însă nu fac distincţia condiţiei noastre umane. Amintirea a ceea ce am fi putut vedea ar trebui să fie parte integrantă a moştenirii noastre.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, votez în favoarea propunerii de rezoluţie care ar stabili ziua de 11 iulie ca zi comemorativă a victimelor masacrului de la Srebrenica.

Luna tragică, iulie 1995, când trupele sârbe conduse de Ratko Mladić au masacrat aproape 8 000 de bosniaci, este încă vie în inimile noastre. Cea mai bună modalitate de a onora victimele atrocităţilor războiului din fosta Iugoslavie este de a proclama o zi comemorativă, astfel încât să ne amintim de ceea ce s-a întâmplat.

Sunt necesare eforturi şi sacrificii suplimentare pentru a ne asigura că persoanele vinovate de genocid sunt aduse in faţa justiţiei (dintre care cel mai important este generalul Ratko Mladić), din respect pentru taţii, mamele, copiii, fraţii şi surorile victimelor nevinovate, care au murit în timpul acelor ani, precum şi, de asemenea, din respect pentru Europa care doreşte să trăiască în libertate.

 

8. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal
 

(Şedinţa a fost suspendată la ora 12.35 p.m. şi a fost reluată la ora 3.00 p.m.)

 
  
  

PREZIDEAZĂ: Dl ONESTA
Vicepreşedinte

 

9. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

10. Dezbateri asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept (dezbatere)

10.1. Iran: cazul Shirin Ebadi
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele. - Următorul punct este dezbaterea asupra celor cinci propuneri de rezoluţii privind Iranul.(1)

 
  
MPphoto
 

  Marios Matsakis, autor. −Domnule preşedinte, persecuţia laureatei Premiului Nobel, dna Shirin Ebadi, constituie doar un exemplu, dintre multe altele, care au loc în Iran în prezent şi o astfel de persecuţie nu ar trebui să ne surprindă, dacă luăm în considerare viziunea orbită a anacronicilor conducători teocraţi din această ţară.

Nu ar trebui să ne surprindă nici faptul că regimul din Iran nu va ţine cont, oricum, de această rezoluţie. Aceştia îşi vor bate joc de ea şi o vor arunca la coş în exact acelaşi mod în care au procedat cu toate rezoluţiile anterioare ale acestui Parlament. Şi cine îi poate învinovăţi? Ei ştiu că rezoluţiile noastre sunt doar vorbe, nu fapte şi, din punctul lor de vedere, acestea nu merită nici măcar hârtia pe care sunt scrise.

Dacă dorim într-adevăr să contribuim la schimbarea Iranului trebuie să ne punem vorbele în acord cu acţiunile. De exemplu, putem îndepărta PMOI (Organizaţia iraniană Mujahedinii poporului) de pe lista noastră a teroriştilor, sau putem înceta contractele avantajoase încheiate între statele membre UE şi ţările solicitante şi Iran. Dacă acţionăm astfel, atunci putem fi siguri că autorităţile de la Teheran ne vor lua în serios şi se vor gândi bine atunci când vine vorba de continuarea persecuţiei cetăţenilor lor care doresc democraţie.

Prin urmare, mi se pare că ar fi trebuit să avem o a doua propunere de rezoluţie, pe lângă aceasta, care să solicite guvernelor câtorva state membre UE, precum Regatul Unit al Marii Britanii şi Franţa, şi ţărilor solicitante, ca Turcia, să pună capăt atitudinii lor ipocrite faţă de Iran şi să înceapă să ia măsuri adevărate, urgente şi eficiente împotriva acestuia.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Stihler, autor. −Domnule preşedinte, presupun că ne este cunoscută, astăzi, tuturor povestea lui Shirin Ebadi, avocata câştigătoare a Premiului Nobel, prima femeie musulmană şi primul cetăţean iranian care a primit premiul. Acesta a fost prima femeie judecător din ţara sa, însă a fost obligată să demisioneze datorită revoluţiei din Iran.

A apărat drepturile femeilor şi copiilor din Iran, prin lupta sa de a schimba legislaţia din Iran privind divorţul şi moştenirea. Ea a adoptat o poziţie fermă pentru a apăra minorităţile religioase şi drepturile acestora, iar, cel mai recent, a apărat şapte membri ai comunităţii religioase Bahá’í care au fost arestaţi în mod colectiv şi care riscă să fie persecutaţi, la fel ca mulţi alţi adepţi ai acestei religii din Iran. Însă munca sa privind drepturile omului şi curajul său şi determinarea au fost cele care au câştigat respectul tuturor celor din această cameră.

Dânsa, împreună cu alţi activişti pentru drepturile omului, au fondat în mod curajos Centrul pentru apărarea drepturilor omului din Teheran. Obiectivul acestuia era de a raporta încălcările drepturilor omului din Iran, de a oferi reprezentare prizonierilor politici şi de ajuta familiile acestora. Cu toate acestea, chiar de la început, autorităţile au încercat să închidă centrul. Persoanele care lucrează acolo au fost ameninţate, întemniţate şi intimidate. Shirin Ebadi s-a confruntat personal cu numeroase ameninţări cu moartea şi comunitatea internaţională îşi exprimă, de o perioadă de timp, preocuparea cu privire la siguranţa acesteia. Ulterior, cu puţin înainte de Crăciun, în momentul în care persoanele de la centru urmau să comemoreze ce-a de-a 60-a aniversare a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, oficialii securităţii iraniene au închis centrul.

Centrul trebuie redeschis urgent. Trebuie să exercităm presiune asupra Comisiei, asupra Înaltului Reprezentant, asupra preşedinţiei cehe şi asupra propriilor noastre state membre să examineze acest caz şi să aibă grijă ca centrul să fie redeschis.

Este dificil pentru noi să stăm aici în această cameră şi să înţelegem cu adevărat curajul, vitejia şi puterea de care au nevoie activiştii pentru drepturile omului, precum Shirin Ebadin, pentru a-și desfăşura activitatea în Iran şi a înfrunta dictatura. Cu toate acestea, este necesară activitatea avocaţilor şi a activiştilor pentru drepturile omului pentru a scoate la iveală ceea ce se întâmplă în Iran şi pentru a da speranţă persoanelor, precum fraţii Alaei. Arash şi Kamiar Alaei sunt amândoi medici, care ajută persoanele afectate de HIV/SIDA şi care au fost acuzaţi că ar fi cooperat cu inamicul, în condiţiile în care tot ceea au încercat să facă era să îi ajute pe bolnavi.

Sper că vom fi martori la redeschiderea Centrului pentru drepturile omului şi că acest Parlament va face tot ce îi stă în putinţă, pentru a o ajuta pe Shirin Ebadi. În cele din urmă, ca şi concetățean, lupta ei este şi lupta noastră.

 
  
MPphoto
 

  Jean Lambert, autor. −Domnule preşedinte, cred că este important ca noi să-i susţinem pe apărătorii drepturilor omului, indiferent dacă ne gândim că guvernele respective ne vor asculta sau nu. Populaţia ne-a comunicat, deseori, faptul că îşi găsește curajul în vocile din afară care recunosc ameninţarea ce planează asupra lor.

După cum s-a spus, acesta este un caz grav, deoarece un atac asupra unui astfel de apărător al drepturilor omului cu reputaţie internaţională indică faptul că oamenii care pun sub semnul întrebării statul sau exercitarea drepturilor lor fundamentale, precum dreptul la libertatea credinţei, nu vor fi în siguranţă, aceştia trebuind să se conformeze statului sau să suporte consecinţele.

Shirin Ebadin însăşi a fost ameninţată cu moartea în nenumărate rânduri, și nu doar pentru că i-a apărat pe cei şapte membri ai comunităţii religioase Bahá’í din Iran, care, la rândul lor, sunt expuşi riscului ridicat de a fi persecutaţi. Am fost martori la arestări ulterioare, în ultimele 24 de ore, ale persoanelor care au colaborat cu aceasta şi, într-adevăr, şi a altor membri ai comunităţii religioase Bahá’í.

În momentul în care examinăm ceea ce facem aici, trebuie să realizăm, de asemenea, că, de fapt, suntem martori la o schimbare a modului de recunoaștere a drepturilor omului din partea anumitor guverne din lume şi că acest lucru are un impact asupra ţărilor cu care Uniunea Europeană are relaţii. În prezent, aceştia simt că nu trebuie să acorde o atenţie atât de mare drepturilor omului, întrucât pot colabora şi face comerţ cu ţări cărora, într-adevăr, nu le pasă. Prin urmare, consider că este mult mai important să ne asigurăm că încercăm să menţinem acele standarde şi că, după cum s-a spus, nu încercăm să intensificăm activităţile de comerţ cu ţări ale căror fapte consemnate privind drepturile omului sunt nesfârşite, ci depunem toate eforturile pentru a-i susţine pe cei care activează pentru drepturile omului şi pe acei democraţi care se opun forţelor nedemocratice.

 
  
MPphoto
 

  Tunne Kelam, autor. −Domnule preşedinte, situaţia cetăţenilor din Iran care trăiesc sub dictatura tiranică a mulahilor de la Teheran este alarmantă şi s-a deteriorat în toate domeniile începând din 2005. Prin urmare, îndemn Comisia să-şi continue acțiunile de monitorizare a situaţiei drepturilor omului în Iran şi să prezinte un raport cuprinzător privind situaţia de pe parcursul primei jumătăţi a acestui an.

Astăzi, protestăm împotriva hărţuirii câştigătoarei Premiului Nobel pentru pace, dna Shirin Ebadi şi a Centrului său pentru apărarea drepturilor omului. Deseori ne-am întrebat care sunt rezultatele acestor proteste. Această întrebare ar trebui adresată, de asemenea, Consiliului şi Comisiei.

Regimul iranian reprezintă cea mai mare ameninţare potenţială pentru pacea mondială şi pentru statul de drept. Probabilitatea este că, în viitorul apropiat, Teheranul va avea focoase nucleare – acesta deţine deja rachetele purtătoare. Iranul este, de asemenea, un mare exportator de terorism – în ceea ce priveşte Irak, de exemplu, acesta este un susţinător al Hezbollah şi Hamas.

În acelaşi timp, UE speră încă că va putea convinge această dictatură prin compromisuri şi a ajutat, până de curând, regimul terorist de la Teheran să lege mâinile opoziţiei democratice, etichetând-o ironic ca fiind o organizaţie teroristă.

Prin urmare, avem nevoie de o poziţie clară şi convingătoare privind drepturile omului şi trebuie să facem din situaţia drepturilor omului din Iran o prioritate în relaţiile cu Teheranul.

 
  
MPphoto
 

  Erik Meijer, autor. (NL) Domnule preşedinte, dl Matsakis are dreptate. Persecuţia doamnei Shirin Ebadi nu este un incident izolat. Conform criticilor regimului, aceasta s-a bucurat de o poziţie privilegiată timp de mai mulți ani. Existenţa centrului său pentru drepturile omului a creat impresia că situaţia din Iran nu era chiar atât de rea.

Majoritatea victimelor regimului teocrat din Iran sunt necunoscute. Menţinând o poziţie politică diferită, protestele din partea minorităţilor etnice şi religioase discriminate, homosexualitatea şi lupta împotriva poziţiei dezavantajate a femeilor, reprezintă toate motive pentru a fi întemniţat sau asasinat. Multe dintre lucrurile pe care le luăm drept bune în Europa vă pot ucide în Iran. Unele victime sunt spânzurate, drept exemplu, în prezenţa unei mari mulţimi, de macarale înalte.

În ciuda acestui lucru, lumea exterioară, inclusiv Europa, nu este teribil de interesată de această situaţie îngrozitoare şi de modul în care aceasta poate fi stopată. Atenţia internaţională tinde să se concentreze asupra altor lucruri. În timp ce ar dori să limiteze utilizarea forţei militare de către Iran şi să înceteze utilizarea energiei nucleare, comunitatea internaţională acordă importanţă, în principal, furnizării continue de petrol şi menţinerii şi/sau extinderii relaţiilor bune de comerţ.

Drept rezultat, Iranul a fost ameninţat în mod constant cu războiul, în timp ce critica privind drepturile omului nu este exprimată. Acest lucru duce chiar la o situaţie în care cooperarea cu regimul iranian este cumpărată prin plasarea principalelor grupuri de opoziţie exilate pe lista teroriştilor. Trebuie să punem capăt acestei situaţii bizare în care, de fiecare dată când există o hotărâre judecătorească care declară această plasare pe lista teroriştilor ca fiind ilegală, Consiliul ia, în numele Uniunii Europene, o nouă decizie identică.

Spre deosebire de majoritatea celorlalte victime ale persecuţiei din Iran, Shirin Ebadi nu este o persoană anonimă, ci este cunoscută şi respectată pe plan internaţional. Până în prezent, statutul de câştigătoare a Premiului Nobel i-a asigurat, uneori, un anumit grad de libertate. Faptul că acest statut se apropie de sfârşit indică nevoia unui sprijin internaţional pentru acele forţe care caută schimbarea.

 
  
MPphoto
 

  Bernd Posselt, în numele Grupului PPE-DE.(DE) Domnule preşedinte, biroul meu din München este amplasat pe o stradă unde locuiesc mulţi armenieni creştini din Iran. Aceştia sunt membrii uneia dintre cele mai vechi comunităţi creştine din lume şi sunt, în acelaşi timp, persani patriotici. Acest lucru demonstrează că Iranul/Persia are o tradiţie veche de toleranţă, nu doar faţă de religii diferite, ci şi faţă de oamenii de pe cuprinsul marelui său imperiu.

Acest mod de a conduce atât de intolerant, precum cel al regimului mulah, este total împotriva spiritului iranian/persan. Este împotriva celor mai bune şi nobile tradiţii ale uneia dintre cele mai vechi ţări din lume. Prin urmare, este în interesul cetăţenilor iranieni şi viitorului lor să fim mai clari în denunţul nostru al acestor abuzuri.

Dna Shirin Ebadi, care a denunţat aceste abuzuri, asumându-şi personal un mare risc, şi care a câştigat premiul Nobel pentru pace, continuă să procedeze în acest fel, în numele tuturor grupurilor etnice şi al tuturor comunităţilor religioase. Nu putem tolera o persecutare atât de abominabilă şi îngrozitoare a doamnei Ebadi. Aceasta are nevoie de solidaritatea noastră. Prin urmare, fac apel la preşedinţia cehă a Consiliului de a pune în aplicare în această chestiune, de asemenea, politica sa sănătoasă în domeniul drepturilor omului.

 
  
MPphoto
 

  Józef Pinior, în numele Grupului PSE. (PL) Domnule preşedinte, domnule comisar, mai întâi de toate, aş dori să vă atrag atenţia asupra absenţei reprezentanţilor preşedinţiei cehe în timpul acestei dezbateri. Regret foarte mult acest lucru, deoarece Republica Cehă este moştenitoarea unei tradiţii democratice a luptei pentru drepturile omului în toată Europa Centrală şi de Est. Repet: este foarte regretabil faptul că nu există reprezentanţi ai preşedinţiei cehe care participă la această dezbatere, deşi, alte preşedinţii ale Consiliului, precum cea germană, au trimis întotdeauna reprezentanţi.

Astăzi, dezbatem situația drepturilor omului în Iran, o ţară importantă din Orientul Mijlociu, care va avea un impact decisiv asupra situaţiei politice din acea regiune. Guvernul iranian ar trebui, prin urmare, să fie obligat şi mai mult să respecte drepturile omului şi standardele internaţionale din domeniul dreptului umanitar.

O apărăm pe câştigătoarea Premiului Nobel, Shirin Ebadi şi ne opunem acţiunilor recente ale autorităţilor şi campaniei guvernului, menită să întoarcă opinia publică împotriva acesteia. Doresc să atrag atenţia, de asemenea, asupra arestărilor ulterioare ale studenţilor de la universitatea din Shiraz. În această săptămână, în timp ce Parlamentul European era în timpul sesiunii la Strasbourg (mai precis, la 12 ianuarie), au mai fost arestate alte şase persoane. Trebuie să apărăm independenţa mişcării studenţilor din Iran. Aş dori, de asemenea, să atrag atenţia asupra reprimării şi hărţuirii doctorilor implicaţi în cercetările privind SIDA.

Domnule comisar, nu putem trage decât o singură concluzie: situaţia drepturilor omului din Iran trebuie monitorizată în continuare de către Comisia Europeană şi de întreaga Uniune Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Leopold Józef Rutowicz, în numele Grupului UEN. (PL) Domnule preşedinte, în Iran, unde principiile fundamentaliste sunt susţinute de o mare parte a societăţii, activităţile tuturor instituţiilor democratice, care se bazează pe diferite precepte culturale, întâmpină o mare opoziţie şi intoleranţă. Acesta este exemplul pe care-l oferă Iranul.

Deşi politicienii din Iran aflaţi la putere, pentru a-şi îmbunătăţi propria imagine, s-ar putea angaja să respecte obligaţiile rezultate din acordurile internaţionale, realitatea de zi cu zi este foarte diferită. Cazul lui Shirin Ebadi, câştigătoarea Premiului Nobel pentru pace şi directoarea Centrului pentru apărarea drepturilor omului, ar putea servi drept exemplu. Faptul că activităţile acesteia sunt persecutate se datorează slăbiciunii clasei conducătoare care, temându-se pentru statutul ei, nu poate disciplina fundamentaliştii implicaţi în activităţi anti-democratice. Sprijinim rezoluţia. Cred că trebuie luate măsuri mai radicale în acest domeniu.

 
  
MPphoto
 

  Alexandru Nazare (PPE-DE). - Iranul reprezintă poate cel mai puţin documentat caz de violare a drepturilor omului din comunitatea internaţională. În acest moment nu există semnale de îmbunătăţire a situaţiei. Persecuţia doamnei Shirin Ebadi este un caz foarte grav în acest sens, şi acelaşi lucru îl pot spune şi despre situaţia celor 6 studenţi, care a fost menţionată mai devreme.

E îmbucurător că pe această temă s-au propus mai multe rezoluţii, iniţiate de mai multe grupuri politice. Credem însă că cea a Partidului Popular European răspunde mult mai bine obligaţiei noastre de a apăra drepturile omului. Ca cetăţean al unei ţări care a cunoscut recent atât experienţa totalitară, cât şi libertatea de expresie garantată de un regim democratic, nu pot decât să simpatizez cu cauza unei luptătoare pentru drepturile omului şi sunt sigur că acest lucru va fi luat în considerare.

Această critică constructivă nu poate decât să ajute relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Iran

 
  
MPphoto
 

  Paulo Casaca (PSE).(PT) Nu doresc doar să susţin această rezoluţie ci, în special, să susţin poziţia tuturor prietenilor unui Iran liber care, precum dl Matsakis şi alţii, au apărat un punct de vedere, subliniind faptul că principala problemă este politica împăciuitoare faţă de regimul iranian. Este o politică în temeiul căreia contractele comerciale sau cele privind petrolul sunt mai importante decât principiile.

Plasarea Organizaţiei iraniene Mujahedinii poporului pe lista organizaţiilor teroriste a fost un scandal încă de la început. Aceasta a transformat ceea ce era o problemă extraordinar de importantă într-o politică care este exact opusul, şi anume de a face o favoare celor care, în realitate, continuă politicile teroriste.

Din acest motiv, aş invita încă o dată Comisia să pună capăt urgent acestei situaţii şi să îndepărteze Organizația iraniană Mujahedinii poporului de pe lista organizaţiilor teroriste.

 
  
MPphoto
 

  Janusz Onyszkiewicz (ALDE). (PL) Domnule preşedinte, Zbigniew Brzeziński descrie arcul de instabilitate care se întinde din Egipt până în Pakistan ca fiind principala ameninţare pentru stabilitatea globală şi perspectivele viitoare ale dezvoltării globale. În opinia acestuia, principala ţară din această zonă, un fel de fus, este Iranul. Dacă nu rezolvăm problema Iranului, dacă nu ne asigurăm că acesta devine o ţară previzibilă şi democratică, va fi foarte dificil să ne gândim la eradicarea pericolului de care vorbeşte dl Brzeziński.

Cu toate acestea, nu putem introduce democraţia sau stabilitatea în Iran. Iranienii înşişi trebuie să facă acest lucru. Prin iranieni, vreau să mă refer la cei care locuiesc chiar în Iran, cum este dna Ebadi, cât şi la emigranţii iranieni, precum Miriam Rajavi. De aceea, este important să susţinem tocmai aceste mişcări democratice şi să recunoaştem, în sfârşit, că mujahedinii nu reprezintă o organizaţie teroristă.

 
  
MPphoto
 

  Zbigniew Zaleski (PPE-DE). - (PL) Domnule preşedinte, destul de ironic, situaţia din Iran este similară celei din Gaza când a fost aleasă gruparea Hamas, şi anume că guvernul a fost ales de către populaţie.

Acest lucru reprezintă o problemă pentru noi, deoarece nu putem face prea mult. Ceva trebuie să se schimbe în Iran. Putem doar să vorbim deschis înaintea întregii lumi şi să transmitem mesajul nostru către Iran, şi anume, că noi condamnăm încălcările drepturilor omului şi lipsa democraţiei, indiferent dacă le va plăcea sau nu. Poate că în acest caz, cuvintele ne vor servi drept arme şi, în acelaşi timp, vor oferi ajutor oamenilor din Iran care luptă pentru libertatea adevărată, pe care sper că o vor obţine.

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei. (CS) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, Comisia Europeană monitorizează îndeaproape evoluţia situaţiei cu care se confruntă dna Shirin Ebadi şi consideră ca fiind inacceptabile ameninţările la adresa dânsei şi colegilor acesteia, urmate de percheziţia efectuată la sediul lor din Teheran la 29 decembrie. Percheziţia sediului este ultima dintr-o serie de acte de intimidare îndreptate către dna Ebadi care au inclus, de exemplu, închiderea Centrului pentru apărarea drepturilor omului, o organizaţie pe care a condus-o.

Prin urmare, Comisia Europeană susţine, pe deplin, cele două declarații privind cazul doamnei Ebadi, prezentate de preşedinţia franceză a Consiliului Uniunii la 31 şi 22 decembrie, anul trecut. Comisia subliniază, în special, faptul că autorităţile iraniene trebuie să respecte obligaţiile lor internaţionale din domeniul drepturilor omului şi, în particular, dreptul la întrunire paşnică, prevăzut în Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice. Iranul a semnat şi ratificat acest pact şi, prin urmare, trebuie să permită redeschiderea celor două sedii ale Centrului pentru apărarea drepturilor omului, trebuind să acorde acestora statutul legal pe care-l solicită de mai mulţi ani.

În 2009, la fel ca şi în trecut, Comisia nu va rata nicio ocazie de a exercita presiuni asupra autorităţilor iraniene, pentru a acorda protecţie doamnei Ebadi şi altor apărători ai drepturilor omului (persoane fizice sau organizaţii) şi a le permite să-şi continue activitatea în ţară, fără niciun fel de intervenţie în desfăşurarea activităţilor legitime ale acestora.

După cum ştiţi, problema puterii nucleare şi a drepturilor omului limitează foarte mult sfera acţiunilor noastre din Iran. În ciuda acestui lucru, Comisia îşi va continua în 2009 cooperarea în domeniile de interes comun, în special, în lupta împotriva traficului de droguri. Am reuşit, de asemenea, să menţinem unele programe care sprijină drepturile omului şi gestionarea adecvată a afacerilor publice, de exemplu un proiect pentru susţinerea drepturilor copilului, în cooperare cu UNICEF, precum şi proiecte de sprijin al reformei judiciare.

Urmărim, de asemenea, iniţiative menite să întărească cooperarea şi schimburile din domeniul educaţiei şi culturii – schimburi în cadrul programului Erasmus Mundus, vizita recentă a câtorva jurnalişti iranieni la Bruxelles, sau difuzarea programelor de televiziune în limba persană pe care Comisia vrea să o lanseze înainte de sfârşitul acestui an. În ciuda acestor lucruri, este clar că relaţiile noastre nu se vor putea dezvolta în mod normal, în afară de cazul în care situaţia drepturilor omului din Iran se îmbunătăţeşte radical.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc la sfârşitul dezbaterilor.

 
  

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.


10.2. Guineea
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele. – Următorul punct este dezbaterea a şase propuneri de rezoluţii privind situaţia din Guineea.(1)

 
  
MPphoto
 

  Marios Matsakis, autor. −Domnule preşedinte, Guineea a avut o istorie foarte zbuciumată, ţările europene fiind implicate într-un fel sau altul în trecutul său tragic. Aceasta a fost cucerită de portughezi în secolul al XV-lea şi cetăţenii săi au fost supuşi comerţului european cu sclavi în secolul al XVI-lea şi dincolo de acesta. În 1890, a fost colonizată de Franţa. După independenţa din 1958, s-au format legături strânse cu Uniunea Sovietică. Perioada sa post-colonială a fost în mare parte dominată de un totalitarism prezidenţial, liderii acesteia fiind susţinuţi de armata sa mai degrabă primitivă.

Guineea, deşi binecuvântată cu zăcăminte foarte bogate de minereuri, inclusiv fier, aluminiu, aur, diamante şi uraniu, este, cu toate acestea, una dintre cele mai sărace ţări din lume. Aceste minereuri sunt exploatate de companii din Rusia, Ucraina, Franţa, Marea Britanie, Australia şi Canada.

Gradul mare de corupţie al oficialilor este cunoscut, iar guvernelor ţărilor cărora le aparţin aceste companii pare să nu le pese de bunăstarea cetăţenilor din Guineea şi încep să se plângă de situaţia îngrozitoare a drepturilor omului în ţară doar atunci când interesele lor financiare sunt subminate sau ameninţate.

Este adevărat că, în prezent, există un alt dictator la putere în Guineea, un tânăr ofiţer de armată numit căpitanul Camara. Acesta conduce o juntă care a promis, în mod solemn, că va scăpa ţara de corupţie şi va îmbunătăţi standardele de viaţă pentru cele 10 milioane de cetăţeni ai acesteia. În acest scop, a fost creat un Consiliu naţional pentru democraţie şi dezvoltare, cu 32 de membri, pentru a guverna ţara.

Nu am nicio idee dacă acest căpitan Camara este sincer în strădaniile sale, sau dacă va reuşi să îmbunătăţească situaţia lucrurilor în Guineea. Cu toate acestea, un lucru este cert: lucrurile nu se pot înrăutăţi mai mult decât au făcut-o în ultimii zeci de ani, timp în care Europa şi restul lumii s-au mulţumit doar să se relaxeze, să privească şi să se bucure de beneficiile exploatării minereurilor din Guineea. Prin urmare, deşi mă opun dictaturii militare a priori, pot spera doar, că după o perioadă scurtă de timp, va avea loc o tranziţie către democraţie.

 
  
MPphoto
 

  Jean-Pierre Audy, autor. −(FR) Domnule preşedinte, domnule Špidla, doamnelor şi domnilor, la 22 decembrie 2008, preşedintele Republicii Guineea, Lanzana Conté, a murit la vârsta de 74 de ani. În timpul acelei nopţi de 22 spre 23 decembrie, în mijlocul zvonurilor legate de o lovitură de stat, rudele sale apropiate se ocupau de aranjamentele pentru perioada interimară.

Chiar în acel moment, erau sinceri acei oameni care conduceau o ţară considerată de Transparency International a fi una dintre cele mai corupte din lume şi care se baza pe un stat de drept şi o democraţie care, în realitate, nu au existat niciodată? Chiar în acel moment, îşi aduceau aminte cum, în urmă cu 24 de ani, generalul Lanzana Conté a preluat puterea când tatăl independenţei din 1958, preşedintele marxist Sékou Touré, a murit în 1984? Chiar în acel moment, se gândeau că un simplu ofiţer responsabil cu aprovizionarea armatei cu combustibil ar putea prelua puterea? Chiar în acel moment, regretau că nu au acţionat suficient de mult pentru a stabili adevăratul stat de drept şi adevărata democraţie care ar fi facilitat organizarea acelor alegeri preţioase în termen de 60 de zile, după cum era prevăzut în constituţie?

În cazul în care au regretat într-adevăr aceste lucruri, sentimentele căpitanului Moussa Dadis Camara şi ale prietenilor săi urmau să se transforme în remuşcare în câteva ore. În ziua de miercuri, 24 decembrie, necunoscutul căpitan s-a autodeclarat preşedintele Republicii, a fost ovaţionat de mii de cetăţeni şi, la 25 decembrie, a etalat supunerea oferită de guvernul civil, care a fost de acord cu ultimatumul său. A promis că va lupta împotriva corupţiei şi va organiza alegeri înainte de 2010. A numit o persoană decentă în funcţia de prim-ministru, un funcţionar civil internaţional stabilit în Egipt. Acesta a raportat bucuros că nici o persoană din Guineea nu-l condamnă; partidele politice de opoziţie şi societatea civilă au acceptat această situaţie.

În aceste împrejurări ar trebui să fie condamnată lovitura de stat? Da, doamnelor şi domnilor, trebuie să o condamnăm! Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, în numele cărora am onoarea să iau cuvântul, condamnă această lovitură de stat, deşi nu suntem naivi; ştim că soluţiile politice nu sunt niciodată simple atunci când o ţară iese la lumină din dictatură. Vă invităm să votaţi în favoarea unei rezoluţii comune a şase grupuri politice.

 
  
MPphoto
 

  Erik Meijer, autor. (NL) Domnule preşedinte, la 15 februarie 2007, am discutat despre violenţa de stat a dictatorului Lansana Conté în Guineea ca fiind o chestiune urgentă. Acest dictator a venit la putere în urma loviturii de stat din 1984, iar de atunci a fost la putere. Acesta a considerat ţara drept proprietatea sa, aceasta având o însemnătate deosebită datorită zăcămintelor sale naturale de aur, fier şi bauxită. Cea mai mare parte a partidelor nu au participat la alegerile care au fost organizate sub controlul acestuia, iar opoziţia oficială, care era reprezentată temporar în parlament, a fost mai târziu forţată să plece.

În consecinţă, confederaţiile sindicale CNTG şi USTG au devenit principala forţă a luptei pentru democraţie. Forţa de securitate prezidenţială, condusă de fiul dictatorului, a răspuns mitingului de protest din 22 ianuarie 2007, prin asasinarea a 59 de persoane şi rănirea altor 150.

Acest regim îngrozitor a luat sfârşit, în mod neaşteptat, când dictatorul a murit anul trecut în decembrie. Junta a numit un bancher în funcţia de viitor prim-ministru. Întrebarea acum se referă la ceea ce a creat exact junta militară care a preluat ulterior puterea. Este acesta un pas înainte spre democraţie şi egalitate pentru toţi rezidenţii, sau urmează ca această nouă lovitură de stat să pregătească drumul pentru noul dictator care este, repet, interesat, în principal, de resursele naturale ale ţării sale şi de perspectiva umplerii propriilor sale buzunare?

Reacţia lumii externe este una de confuzie. Blocul cooperativ vest-african, Comunitatea Economică a Statelor Vest Africane (ECOWAS), a condamnat ultima lovitură de stat. Preşedintele nigerian aduce elogii ultimului dictator, însă, din fericire, acesta cere un transfer rapid al puterii către un guvern ales în mod democratic. Franţa şi Senegalul, de asemenea, exercită presiuni în vederea organizării de alegeri care urmează să aibă loc anul viitor.

Grupul meu a susţinut întotdeauna, de-a lungul anilor, solicitările din partea opoziţiei democratice din Guineea, care încă par a fi trecute cu vederea. Nu condamnăm schimbarea puterii, însă condamnăm posibila continuare a lipsei democraţiei în viitorul apropiat. Nu există, deocamdată, niciun motiv pentru a penaliza şi a izola Guineea, dar ar trebui să le reamintim noilor lideri că momentul lor de glorie poate fi doar de scurtă durată. Această ţară nu are nevoie de un alt dictator, ci de reinstaurarea democraţiei.

 
  
MPphoto
 

  Filip Kaczmarek, în numele Grupului PPE-DE.(PL) Domnule preşedinte, domnule comisar, din păcate a trecut timpul când singurul mod cunoscut de a răsturna un guvern în Vest-Africa era prin intermediul unei lovituri de stat. În timp ce în ţările care au o graniţă comună cu Guineea, şi anume Sierra Leone, Coasta de Fildeş, Senegal sau Liberia, are loc o îmbunătăţire a situaţiei politice, regimurile militare s-au prăbuşit şi iese la iveală o nouă democraţie, Guineea rămâne blocată în trecut. Însuşi preşedintele actual Conté a preluat puterea printr-o lovitură de stat şi acum avem o senzaţie de déjà vu. La douăzeci şi patru de ore după anunţarea morţii preşedintelui, armata a preluat puterea în Guineea şi a suspendat constituţia.

Singura veste bună era că lovitura de stat a fost condamnată de celelalte state africane şi de Uniunea Africană. În plus, ajutorul din partea Uniunii Europene pentru Guineea trebuie condiţionat, fără îndoială, de restabilirea ordinii constituţionale şi de solicitarea organizării de alegeri prezidenţiale cât mai curând posibil. Organizaţiile internaţionale independente ar trebui să supravegheze procesul electoral şi să monitorizeze corectitudinea acestor alegeri. În cazul în care căpitanul Camara doreşte, chiar şi în cea mai mică măsură, să fie un Obama al Guineei, atunci corupţia şi sărăcia din această ţară vor trebui să fie reduse în mod radical.

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska, în numele Grupului UEN.(PL) Domnule preşedinte, în timpul zilei care a urmat morţii preşedintelui Lansana Conté, la 23 decembrie 2008, o juntă militară, condusă de căpitanul Camara, a preluat puterea în Guineea, suspendând constituţia şi dreptul la activitate politică şi dizolvând guvernul. Junta a declarat război corupţiei şi intenţionează să organizeze alegeri prezidenţiale până în decembrie 2010, deşi legislaţia anterioară stipulase, până în momentul respectiv, că alegerile trebuie să aibă loc în termen de 60 de zile de la expirarea unui mandat.

Cu toate acestea, nu putem să nu observăm că populaţia din Guineea susţine noul guvern. La 29 decembrie, Uniunea Africană a suspendat calitatea de membru a Guineei, oferind acesteia un termen de şase luni pentru a restabili ordinea constituţională. Parlamentul European ar trebui să invite guvernul din Guineea să restabilească dreptul civil şi să organizeze alegeri prezidenţiale democratice cât mai curând posibil. Sper că se va furniza ajutor umanitar din partea Comisiei Europene populaţiei civile şi că se va începe un proces de dialog cu guvernul din Guineea.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock (PPE-DE). – Domnule preşedinte, preşedintele Lansana Conté a reprezentat prototipul bărbatului african puternic, un dictator corupt care a condus populaţia ţării cu o mână de fier. În realitate, Guineea nu s-a bucurat niciodată de o democraţie adevărată în această jumătate de secol de independenţă.

Moartea domnului Conté a oferit Guineei ocazia să întoarcă pagina, însă orice speranţe privind tranziţia către o democraţie adevărată au fost spulberate prin lovitura de stat. În mod previzibil, răspunsul Uniunii Africane la această lovitură de stat a fost lamentabil de şters. Uniunea Africană nu se poate aştepta să fie luată în serios pe plan internaţional, în condiţiile în care continuă să ocolească adevărul şi să tărăgăneze. De ce ar trebui ca noi, cei din Vest, să ne străduim atât de mult pentru a aborda această problemă, în timp ce guvernele africane par să fie atât de indiferente?

UE ar trebui să ia în considerare invocarea dispoziţiilor din Acordul de la Cotonou privind sancţiunile. Căpitanul Camara şi liderii loviturii de stat trebuie să înţeleagă că UE se aşteaptă la anumite standarde de bază privind guvernarea în schimbul unei relaţii de comerţ şi ajutor. Singura cale spre prosperitate a Guineei este prin alegerea unui guvern democratic, civil.

 
  
MPphoto
 

  Zdzisław Zbigniew Podkański (UEN).(PL) Domnule preşedinte, domnule comisar, avem în faţa noastră un alt caz în care un grup de ofiţeri a preluat puterea. Juntele militare se comportă în acelaşi mod: mai întâi sunt arestările, apoi constituţia este suspendată, iar, ulterior, se anunţă organizarea de alegeri democratice. În acest caz, alegerile vor avea loc peste doi ani. Cu toate acestea, în practică, ofiţerii vor începe să îşi exercite atribuţiile şi vor vedea că le place. Acest lucru conduce apoi la opresiune socială şi revolte, precum şi la încălcări ale drepturilor omului şi principiilor democratice. Avem motive să bănuim că acelaşi lucru se va întâmpla şi în Guineea, deşi noi toţi sperăm că lucrurile vor fi diferite de data aceasta, că evenimentele vor lua o întorsătură mai bună şi că rezultatul va fi mai pozitiv.

Cred că anunţul făcut de Comunitatea Economică a Statelor Vest Africane şi de Uniunea Africană, şi anume, că vor suspenda participarea Guineei la lucrările lor exercită o anumită presiune şi face apel la bunul simţ. Cred că, având în vedere situaţia socială, şi anume, scăderea constantă a venitului pe cap de locuitor, Uniunea Europeană, şi, prin urmare, şi Comisia Europeană, vor lua măsuri adecvate şi chibzuite şi, în acelaşi timp, curajoase, pentru a se asigura că această ţară se întoarce la normalitate cât mai curând posibil, pentru binele poporului său şi pentru a preveni genocidul şi încălcările drepturilor omului.

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE).(LT) Dezbatem astăzi lovitura de stat din Guineea, una dintre cele mai corupte ţări din Africa. În plus, situaţia economică şi socială din Guineea este de neinvidiat, condiţiile de trai ale oamenilor sunt extrem de aspre, există un deficit de produse alimentare de bază, drepturile omului sunt încălcate în mod flagrant, toate acestea creând un mediu care favorizează preluarea puterii prin mijloace ilegale.

Pe de altă parte, ştim foarte bine că preluările de putere cu ajutorul loviturilor de stat au devenit o tradiţie în Guineea. În momentul expirării mandatului Adunării Generale, în urmă cu doi ani, nu fuseseră anunţate alegeri parlamentare. Toate acestea reprezintă, fără nicio îndoială, o preocupare pentru comunitatea internaţională. În orice ţară, o astfel de situaţie, mai devreme sau mai târziu, duce la revolte, la instabilitate şi, deseori, la vărsări de sânge.

Prin urmare, sunt pe deplin de acord cu rezoluţia pe care o dezbatem, care solicită organizarea de alegeri parlamentare şi prezidenţiale, respectarea standardelor internaţionale şi acordarea de ajutor din partea Uniunii Africane şi a Comunităţii Economice a Statele Vest Africane. În plus, libertatea presei, libertatea de exprimare şi libertatea de întrunire trebuie garantate înaintea alegerilor, în mod contrar, alegerile devenind o farsă electorală.

 
  
MPphoto
 

  Leopold Józef Rutowicz (UEN). (PL) Domnule preşedinte, lovitura de stat din Guineea a urmat modelul majorităţii loviturilor de stat similare din Africa şi de pe alte continente. Aceasta a avut loc imediat după moartea preşedintelui Conté, care a venit la putere ca urmare a unei lovituri de stat organizată cu 24 de ani în urmă. Situaţia economică şi politică în această ţară extrem de săracă incită oamenii la proteste. Aceste proteste sunt apoi liniştite de forţele armate, care consolidează un guvern corupt şi o segregare a ţării între cei care prosperă şi cei care mor de foame.

Faptul că Uniunea Africană şi Comunitatea Economică Africană au suspendat relaţiile cu junta reprezintă un pas pozitiv în acest caz. Presiunea externă ar putea obliga junta să anunţe organizarea de alegeri democratice. Lecţia care trebuie învăţată din această situaţie este că, pentru a susţine democraţia în Africa, Uniunea Africană are nevoie de un plan de acţiune, care să poată împiedica loviturile de stat, ce au drept rezultat pierderi uriaşe pentru cetăţenii din această regiune săracă de pe glob. Susţin această rezoluţie.

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei.(CS) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, vestea morţii preşedintelui Guineei, Lansana Conté, care ne-a parvenit în dimineaţa zilei de 23 noiembrie 2008, a fost urmată câteva ore mai târziu de o lovitură de stat condusă de o juntă care a format Consiliul naţional pentru democraţie şi dezvoltare şi a declarat suspendarea constituţiei şi dizolvarea instituţiilor guvernamentale.

Comisia Europeană susţine cu tărie declaraţia preşedinţiei UE, care condamnă această preluare violentă a puterii şi invită autorităţile din Guineea să reinstaureze guvernul civil, constituţional şi democratic cât mai curând posibil. Primirea pozitivă de către publicul din Guineea a regimului militar, în special, de către partidele politice şi uniunile sindicale, demonstrează, în mod clar, că standardul de trai al cetăţenilor din Guineea s-a deteriorat atât de mult, încât o lovitură de stat a armatei este văzută ca o schimbare în bine şi ca un eveniment care insuflă optimism pentru viitor. Acest lucru demonstrează, de asemenea, că fostul regim pierduse încrederea populaţiei, într-o asemenea măsură, încât aceasta a preferat ca guvernul să fie preluat mai degrabă de unităţile militare decât de către moştenitorii oficiali.

În această situaţie confuză, este important să salutăm iniţiativele rapide şi eficiente luate de Comunitatea Economică a Statelor Vest Africane (ECOWAS) şi a preşedintelui acesteia, dl Chambas, cât şi determinarea şi hotărârea Comunităţii şi Uniunii Africane, care au suspendat calitatea de membru a Guineei în cadrul organizaţiei şi au condamnat preluarea violentă a puterii. Comisia este hotărâtă să susţină eforturile ECOWAS şi ale Uniunii Africane şi să sprijine eforturile acestora, pentru a facilita cea mai rapidă reîntoarcere posibilă la un guvern civil, constituţional şi democratic, prin intermediul unor alegeri libere şi transparente.

Provocarea cu care se confruntă comunitatea internaţională în următoarele luni este de a sprijini Guineea în perioada sa de tranziţie şi în activitatea de organizare a alegerilor libere şi democratice pentru o adunare legislativă şi un preşedinte.

Doamnelor şi domnilor, după cum ştiţi, în luna martie 2004, ca urmare a alegerilor care nu au respectat principiile democratice şi care au încălcat elemente fundamentale ale Acordului de la Cotonou, am hotărât să începem consultările între Guineea şi Uniunea Europeană, în conformitate cu articolul 86 din acord. S-au înregistrat progrese în următoarele domenii: alegerile generale care urmează să aibă loc în 2006, liberalizarea mass-mediei, modificarea sistemului de votare care urmează să fie realizată de către guvern, împreună cu opoziţia, şi îmbunătăţiri ale cadrului macroeconomic.

Nu ne pierdem speranţa. Credem cu tărie că procesul alegerilor care a început anul trecut în octombrie poate fi reluat cu succes. În prezent, o misiune comună a preşedinţiei şi Comisiei se va deplasa în Guineea în timpul zilei de miercuri. Misiunea include grupuri din cadrul ECOWAS şi al Uniunii Africane şi obiectivul acesteia va fi evaluarea situaţiei din ţară şi propunerea de măsuri adecvate de susţinere a Guineei în perioada sa de tranziţie spre democraţie.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc la sfârşitul dezbaterilor.

 
  

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.


10.3. Libertatea presei în Kenya
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele. - Următorul punct este dezbaterea a şase propuneri de rezoluţii privind libertatea presei în Kenya.(1)

 
  
MPphoto
 

  Marios Matsakis, autor. −Domnule preşedinte, libertatea presei este sinonimă cu libertatea de exprimare şi democraţia. Acest lucru nu se aplică, desigur, într-un mod ideal, în societatea noastră în care interferenţa media a magnaţilor media, cât şi a guvernelor şi a partidelor politice nu sunt noutăţi, ci este mai degrabă predominant în unele ţări vestice, fără a exclude Statele Unite ale Americii şi unele statele membre UE. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte cel puţin legislaţia, mijloacelor de comunicare în masă din societatea noastră li se acordă protecţia teoretică legislativă necesară pentru ca acestea să funcţioneze cât mai adecvat posibil.

În această privinţă, ne rugăm să fim diferiţi faţă de guvernul kenyan, care introduce măsuri legislative ce pot fi folosite pentru posibile reprimări şi persecutări ale presei din partea statului. Prin urmare, invităm autorităţile kenyene să îşi reconsidere poziţia privind această problemă şi să acorde mass-mediei libertatea legislativă de care are nevoie pentru a încerca, cel puţin, să funcţioneze cât mai democratic posibil. Guvernul kenyan trebuie să înţeleagă şi să accepte că protecţia presei este esenţială pentru evoluţia ţării către o îmbunătăţire a standardelor de trai ale cetăţenilor săi. Sperăm şi avem încredere că apelul pe care l-am făcut prin această rezoluţie nu va fi văzut ca o interferenţă, ci ca un sfat prietenesc adresat guvernului kenyan, care va fi luat serios în considerare, precum şi că acesta va reconsidera într-un mod mai înţelept ceea ce a realizat până în prezent.

 
  
MPphoto
 

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, autor. (PL) Domnule preşedinte, Kenya este chinuită, de mult timp, de o criză politică gravă. Actualul preşedinte, dl Kibaki, pune în aplicare măsuri care sunt menite, în mod clar, să restricţioneze libertatea de exprimare şi a presei. La 2 ianuarie 2009, acesta a încălcat dispoziţiile Declaraţiei Drepturilor Omului şi ale Cartei africane a drepturilor omului, prin sancţionarea modificărilor a ceea ce este cunoscut sub numele de Legea kenyană a comunicaţiilor din 1998, acordând autorităților naționale noi drepturi, inclusiv dreptul de a dezmembra echipamentul de difuzare şi comunicare, cât şi dreptul de a controla şi modifica conţinutul publicaţiilor mass-media. Comunitatea internaţională a declarat în unanimitate că acesta reprezintă un pas înainte spre cenzurarea mass-mediei din Kenya.

În plus, în ciuda angajamentelor anterioare rezultate din acordurile semnate în vederea instituirii marii coaliţii a Kenyei, preşedintele nu a reuşit să se consulte cu prim-ministrul în exerciţiu cu privire la această decizie sau la oricare alte decizii ulterioare. Acest lucru a exacerbat criza din Kenya, care durează deja de mai mult de un an şi care a făcut aproximativ 1 000 de victime şi a lăsat 350 000 de oameni fără adăpost. Uniunea Europeană nu poate fi un simplu spectator, în timp ce libertăţile fundamentale sunt încălcate în mod flagrant.

Ar trebui să salutăm asigurările făcute de preşedintele kenyan cu privire la faptul că modificările vor fi revizuite şi că toate puterile politice vor fi consultate în această privinţă, pentru a oferi acestor amendamente o calitate nouă, democratică şi pentru a asigura sprijinul larg al societăţii din Kenya. Uniunea Europeană trebuie să susţină aceste măsuri şi să le monitorizeze în detaliu, promovând pluralismul în timpul procesului de instituire a societăţii civile. În acelaşi timp, autorităţile kenyene ar trebui să ia măsuri mai puternice pentru a introduce în ţară o stare de normalitate, inclusiv crearea unui comitet special, alcătuit din experţi locali şi internaţionali, pentru a-i pedepsi pe cei vinovaţi de acte de violenţă şi pe cei care au provocat criza de anul trecut. Există şansa ca aceste măsuri să stabilizeze situaţia internă şi să împiedice un dezastru umanitar, care ameninţă, în mod inevitabil, această ţară est-africană cu o populaţie de zece milioane de locuitori.

 
  
MPphoto
 

  Colm Burke, autor. −Domnule preşedinte, îmi exprim regretul cu privire la faptul că preşedintele Kibaki a semnat Legea kenyană a comunicaţiilor (modificare). Acest act nu ia în considerare drepturile privind libertatea de exprimare şi libertatea presei, astfel cum sunt proclamate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi reluate de alte convenţii internaţionale, inclusiv Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor.

Acest act ar conferi competenţe considerabile Ministrului informaţiilor kenyan să descindă în amplasamentele media care sunt considerate a constitui o ameninţare la adresa securităţii naţionale şi să demonteze echipamentul de difuzare. Actul va conferi, de asemenea, statului atribuţii privind reglementarea conţinuturilor care urmează a fi difuzate şi publicate prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice şi, respectiv, tipărite. Cu toate acestea, salut acţiunea recentă a preşedintelui Kibaki de a revizui această lege în domeniul mass-media, precum şi gestul său de a lua în considerare modificarea legislaţiei propusă de membrii agenţiilor de presă.

Libertatea de expresie reprezintă un drept fundamental al omului prevăzut la articolul 19 din Declaraţia Universală a Drepturile Omului. Invit guvernul kenyan să iniţieze o consultare a părţilor interesate pentru a construi un consens asupra celei mai bune modalităţi de a reglementa industria comunicaţiilor, fără ca acestea să interfereze cu libertatea presei şi fără să încalce drepturile conţinute în Declaraţia Universală.

În sfârşit, doresc să subliniez necesitatea de a pune capăt culturii impunităţii în Kenya, pentru a deferi justiţiei persoanele responsabile pentru violenţele post-electorale care au avut loc în urmă cu un an. Solicit crearea unei comisii independente, alcătuită din experţi juridici locali şi internaţionali, care să efectueze investigaţii şi urmăriri penale privind evenimentele violente care au avut loc în urma alegerilor falsificate din decembrie 2007.

 
  
MPphoto
 

  Erik Meijer, autor. (NL) Domnule preşedinte, Kenya are un trecut violent. După cel de-al Doilea Război Mondial, când Europa a ajuns încet să accepte faptul că independenţa ţărilor africane era, în cele din urmă, inevitabilă, Kenya a fost exclusă în mod vehement, la fel ca şi ţara pe acum o cunoaştem în prezent sub numele de Zimbabwe. Conform liderilor coloniali, existau prea mulţi colonişti străini şi prea multe interese economice străine în ţările respective, pentru a le putea lăsa în mâinile populaţiei predominant de culoare.

Spre deosebire de ţările vest-africane, independenţa Kenyei nu a fost obţinută pe cale paşnică, ci doar ca urmare a luptelor îndelungate şi violente a mişcării pentru independenţă Mau Mau. Această nevoie pentru o luptă violentă a pus bazele unei violenţe şi unei intimidări continue. Victoriile aparţin, în principal, unui trib majoritar, Kikuyu. Celelalte grupuri ale populaţiei s-au menţinut mereu în opoziţie, în cazul în care a fost necesar, faţă de autoritatea rezultatelor alegerilor falsificate. Ultimele alegeri prezidenţiale au dovedit încă o dată că un non-Kikuyu nu poate deveni preşedinte, nici chiar dacă este votat de majoritatea alegătorilor.

Graţie unui compromis, candidatul opoziţiei este acum prim-ministru şi pacea internă pare să se fi restaurat. În timp ce, din cele două ţări africane cu alegeri prezidenţiale falsificate, Zimbabwe este considerată ca fiind ţara în care s-a ajuns la un compromis rău, Kenya a fost lăudată ca fiind ţara cu un compromis bun. Timp de ani de zile, Europa de Vest şi America au considerat Kenya a fi o mare poveste de succes. Aceasta era o ţară cu o prosperitate relativă, libertate pentru întreprinderile internaţionale, prietenie cu Vestul şi care acorda atenţie turiştilor. Kenya a pierdut acum acea imagine a poveştii de succes. Lipsa de produse alimentare şi noua lege a presei au reînnoit tensiunile. Această penurie de produse alimentare se datorează, parţial, faptului că preşedintele, în schimbul construcţiei portului, a închiriat 40 000 de hectare de teren agricol statului petrolier Qatar, în scopul aprovizionării cu hrană.

Legea presei pare să fie pârghia pe care preşedintele o foloseşte pentru a restricţiona puterea guvernului de coaliţie şi a elimina oponenţii critici. Acest lucru este cu atât mai şocant, cu cât această lege a apărut fără ca prim-ministrul să fie măcar consultat. Compromisul coaliţiei între preşedinte şi prim-ministru se află în pericol în cazul în care preşedintelui i se acordă capacitatea de a-l ocoli pe primul ministru, restricţionând rolul guvernului şi protejându-şi propriul rol împotriva criticii presei.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock, în numele PPE-DE. – Domnule preşedinte, până la evenimentele violente de anul trecut, Kenya avea reputaţia uneia dintre cele mai stabile ţări, din punct de vedere politic, din Africa, şi avea tradiţia unei prese relativ libere şi trainice.

Preşedintele Kibaki trebuie să realizeze faptul că stabilitatea politică şi o presă liberă se întăresc reciproc. Această restricţie a libertăţii de exprimare, astfel cum a fost propusă, este ruşinoasă pentru o ţară condusă de o persoană care a venit la putere, cu promisiuni privind o nouă eră a deschiderii şi a transparenţei. Din păcate, se pare că mulţi politicieni marcanţi din Kenya nu sunt încă suficient de susceptibili pentru a putea face faţă aluziilor răutăcioase inevitabile din partea unei prese libere şi a democraţiei. Sper că preşedintele Kibaki ne va urma sfatul şi se va răzgândi. Acest lucru ne-ar reasigura cu privire la angajamentul Kenyei îndreptat spre o societate liberă, condusă de un guvern de coaliţie care împarte puterea. Aceasta ar consolida, de asemenea, poziţia Kenyei ca o guvernare şi autoritate morală într-o regiune instabilă.

Salut angajamentul preşedintelui de a lua în considerare modificările aduse legii şi de a se consulta mai pe larg cu mass-media. Având în vedere faptul că prim-ministrul, Raila Odinga şi ODM, partidul său, se opun cu tărie acestei legi, este, de asemenea, vital pentru stabilitatea guvernului ca aceasta să nu devină, în plus, o chestiune politică incendiară şi discordantă.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Stihler, în numele Grupului PSE. – Domnule preşedinte, mă bucur că am ocazia să iau cuvântul cu privire la această propunere de rezoluţie privind libertatea presei în Kenya. În urmă cu un an, ca mulţi alţii, am fost îngrozită şi dezamăgită că, după alegerile electorale falsificate din Kenya, demonstraţiile de stradă au dus la revolte şi conflicte etnice care s-au răspândit în întreaga ţară, cauzând moartea a peste o mie de persoane şi lăsând fără adăpost alte 350 000. Persoanele responsabile pentru comiterea acestor violenţe post-electorale, care au avut loc în urmă cu un an, trebuie aduse în fața justiţiei, iar o perioadă de reconciliere şi toleranţă este, în prezent, esenţială pentru Kenya.

În acest context, o veste proastă este că, în ziua de vineri, 2 ianuarie 2009, preşedintele Kibaki a semnat Legea kenyană a comunicaţiilor din 2008 (modificare), care modifică Legea kenyană a comunicaţiilor din 1998. Această lege se afişează în faţa libertăţii presei şi ignoră convenţiile internaţionale semnate de guvernul kenyan. Două secţiuni introduc efectiv cenzura directă a mass-mediei de către guvern. Secţiunea 88 conferă Ministerului Informaţiilor atribuţii semnificative care îi permit să efectueze percheziţii la agențiile mass-media, care sunt considerate ca fiind o ameninţare la adresa siguranţei naţionale, şi să demonteze echipamentele de difuzare ale acestora. Secţiunea 46 conferă statului puterea de a reglementa conţinutul care poate fi difuzat şi publicat, atât prin mijloace electronice, cât şi în presa scrisă. În Kenya, jurnaliştii, prim-ministrul Odinga şi Mişcarea Democratică Portocalie (ODM) s-au opus legii, iar adoptarea acesteia subliniază o lipsă gravă a consultărilor în cadrul marii coaliţii actuale. Regret adoptarea acestei legi şi solicit ca oricare revizuire a legii mass-mediei să ia în considerare numărul mare de rezerve exprimate.

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska, în numele Grupului UEN. – (PL) Domnule preşedinte, ca membru al mişcării Solidarność şi ca o persoană care are experienţa legii marţiale din Polonia, ştiu că libertatea de exprimare reprezintă seva democraţiei. Guvernul kenyan a semnat şi ratificat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi alte convenţii internaţionale, inclusiv Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor. Aceste convenţii includ dreptul la libertatea de exprimare.

Astăzi, Asociaţia jurnaliştilor din Africa de Est ne informează că guvernul intenţionează să introducă cenzura în Kenya. Sper că preşedintele Kibaki se va abţine de la alte modificări ale legislaţiei privind mass-media, care ar putea încălca libertatea de exprimare. Invit autorităţile kenyene să renunţe la planurile lor de a introduce cenzura, să ajungă la un consens, pentru a încuraja libertatea presei şi sectorul public al comunicaţiilor. Sper că drepturile minorităţilor religioase şi etnice din Kenya vor fi respectate. În urmă cu un an, peste o mie de persoane au murit în timpul protestelor legate de alegeri şi 350 000 de persoane şi-au părăsit casele. Sper că persoanele responsabile pentru aceste incidente vor fi pedepsite în mod corect.

 
  
MPphoto
 

  Tadeusz Zwiefka (PPE-DE). (PL) Domnule preşedinte, chiar dacă este adevărat că unele entităţi media private din Kenya au ajutat la instigarea revoltelor ca urmare a campaniei electorale emoţionantă, nu există justificare pentru restricţionarea libertăţii de exprimare.

Atacul asupra libertăţii presei din Kenya a implicat, de asemenea, încălcarea principiilor fundamentale ale democraţiei parlamentare. Merită să subliniem faptul că noua legislaţie a fost adoptată de 25 din cei 220 de membri ai parlamentului. Aceasta este o situaţie cu totul de neconceput. Ceea ce este mai rău este că, până în momentul respectiv, Kenya se mândrea cu una dintre cele mai dezvoltate şi pluralistice reţele de presă din întreaga Africă. Acest lucru se va schimba după punerea în aplicare a noii legislaţii, care va permite serviciilor speciale să intervină în activităţile mass-media, să închidă secţiuni editoriale şi să controleze publicaţiile scrise sau prezentările orale. Restricţionarea libertăţii sectorului mass-media în numele securităţii naţionale poate avea doar un efect opus celui intenţionat.

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE).(LT) De ce suntem preocupaţi de libertatea presei în Kenya? De ce dezbate de urgenţă Parlamentul European acest aspect ca pe un caz de încălcare a drepturilor omului?

Mai întâi, deoarece libertatea de exprimare reprezintă un drept fundamental al omului, prevăzut la articolul 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, pe care Kenya a semnat-o. Prin urmare, la fel ca alte ţări semnatare, aceasta nu trebuie doar să îi respecte spiritul, ci şi să îi urmeze litera.

Demonstraţiile care au avut loc aproape cu un an în urmă după alegerile prezidenţiale din Kenya şi care s-au transformat în revolte şi conflicte etnice, în care şi-au pierdut viaţa peste 1 000 de persoane şi zeci de mii au ajuns în stradă, reprezintă cel mai puternic argument pentru a interzice repetarea unor evenimente similare. Prin urmare, guvernul kenyan şi preşedintele ar trebui să acţioneze la unison şi să-şi onoreze propriile lor obligaţii de a respecta libertatea presei, precum şi libertatea de exprimare şi de întrunire. În plus – şi acest lucru este deosebit de important – aceştia ar trebui să lupte împotriva impunităţii şi să tragă la răspundere persoanele responsabile pentru desfăşurarea revoltelor care au avut loc în urmă cu un an.

 
  
MPphoto
 

  Marios Matsakis (ALDE). – Domnule preşedinte, în timp ce noi dezbatem aspectele umanitare şi libertatea presei din ţările terţe, profit de ocazie pentru a informa camera că, potrivit rapoartelor mass-media din Gaza, sediile ONU, care au fost bombardate mai devreme în cursul zilei de astăzi de forţele israeliene, sunt cuprinse complet de flăcări şi că întreg ajutorul umanitar ONU care era depozitat acolo, a mare parte a acestuia fiind trimis de UE, a fost complet distrus. Celelalte sedii ale Reuters şi ale altor jurnalişti din Gaza au avut aceeaşi soartă. Aș dori să menţionez faptul că împărtăşesc punctul de vedere al Secretarului general al ONU, dl Ban Ki-moon, aflat în prezent în Israel, care, după cum se raportează, îşi exprimă indignarea deplină față de autorităţile israeliene.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Domnule Matsakis, vă mulţumesc pentru declaraţia dumneavoastră, deşi, în teorie, nu ar trebui să o accept deoarece normele prevăd că atunci când doriţi să interveniţi conform procedurii „catch the eye”, trebuie să vă referiţi la subiectul dezbătut, care este, vă reamintesc, libertatea presei în Kenya, chiar dacă evenimentele la care aţi făcut referire sunt într-adevăr dramatice, lucru cu care sunt de acord toţi cei prezenţi.

 
  
MPphoto
 

  Leopold Józef Rutowicz (UEN). (PL) Domnule preşedinte, rezoluţia Parlamentului European privind libertatea presei în Kenya subliniază un aspect important. Dictatura începe cu restricţii asupra libertăţii presei şi informaţiilor, cât şi asupra drepturilor civile. Sper că acest proces va fi oprit prin luarea unor măsuri interne şi internaţionale. Cred că preşedintele Kibaki şi prim-ministrul Odinga vor lua măsurile adecvate. Rezoluţia, pe care o susţin, va sprijini, cu siguranţă, procesul de democratizare din Kenya.

 
  
MPphoto
 

  Janusz Onyszkiewicz (ALDE). (PL) Domnule preşedinte, în timpul perioadei comuniste, atât în Polonia cât şi în alte ţări, una dintre dispozițiile Codului penal prevedea că orice persoană care diseminează informaţii, care ar putea conduce la tulburări de natură civică, urmează să fie pedepsită. Acest tip de dispoziţie a fost deosebit de folositor ca instrument de biciuire atât a persoanelor fizice cât şi, mai presus de toate, a presei. Astăzi, suntem martori la intenţii similare în spatele eforturilor legislative din Kenya. Nimeni nu poate afirma, ca argument sau ca ameninţare, faptul că presei trebuie să i se pună botniţă, deoarece provoacă probleme în ţară. Aceasta nu este o justificare sau o explicaţie pentru acest tip de cenzură. Presa există pentru a furniza informaţii populaţiei, lucru care reprezintă piatra de temelie a democraţiei.

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei.(CS) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să încep prin a sublinia faptul că libertatea de exprimare, inclusiv televiziunea şi radioul, reprezintă unul dintre pilonii de susţinere ai UE. Această libertate se numără printre valorile esenţiale europene şi nu poate fi pusă la îndoială.

Legea comunicaţiilor din 2008 care a devenit lege în Kenya la 2 ianuarie 2009, include unele puncte care, în opinia noastră, ar putea încălca libertatea presei. Prin urmare, am remarcat cu satisfacţie decizia recentă a preşedintelui Kibaki din 7 ianuarie de a revizui unele secţiuni controversate ale acestei legi. Suntem încântaţi că dl Kibaki a autorizat întâlnirea Ministrului Informaţiilor şi Comunicaţiilor şi a Procurorului general cu reprezentanţii media, pentru a propune modificări ale acestei legi, care să elimine aceste temeri.

Libertatea de exprimare şi libertatea presei formează o parte componentă a administraţiei afacerilor publice în cel mai larg sens al termenului şi acest lucru însuşi reprezintă centrul strategiei de dezvoltare a UE. Sincer, consider că o presă liberă şi responsabilă este o precondiţie esenţială pentru un stat democratic şi legal, acestea fiind componente integrale ale dezvoltării durabile. Media şi guvernul kenyan vor putea ajunge la o înţelegere comună şi la instituirea unui respect reciproc doar pe baza dialogului. Prin urmare, Comisia Europeană aşteaptă cu nerăbdare rezultatele diverselor întâlniri care vor avea loc în Kenya între părţile implicate şi speră că acestea vor ajunge la un acord privind recomandările adecvate referitoare la propuneri de modificare a legii presei.

În ceea ce priveşte actele de violenţă post-electorale, Comisia salută raportul comisiei de anchetă privind violenţa (raportul Waki). Acesta apreciază acţiunile guvernului kenyan de punere în aplicare a recomandărilor raportului, inclusiv stabilirea unui tribunal special care să asigure că persoanele responsabile pentru actele de violenţă vor răspunde pentru faptele lor.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc imediat.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE-DE), în scris. Democraţia kenyană a suferit, la începutul lui 2009, o lovitură la adresa libertăţii presei. Preşedintele Mwai Kibaki şi-a dat semnătura, deşi s-a răzgândit ulterior, pe o lege care conferă autorităţilor kenyene dreptul de a executa raiduri în redacţii, de a asculta telefoanele jurnaliştilor şi de a controla conţinutul transmisiilor pe motiv de „securitate naţională”. Ca şi cum aceste abuzuri nu ar fi suficiente, legea prevede şi amenzi uriase şi termene de închisoare pentru reporterii găsiţi vinovaţi de practici „antiguvernamentale”. Cu toate că preşedintele Kibaki a ordonat modificarea acestor prevederi o săptămână mai târziu, nu se ştie ce prevăd aceste „modificări”.

Legea, în forma ei iniţială, aminteşte de zilele întunecate ale dictaturii, când presa kenyana era îngenuncheată. Kenya este în prezent o democraţie şi sunt convins că nimeni, inclusiv preşedintele Kibaki, nu doreşte o reîntoarcere la acele vremuri. Un atac la adresa libertăţii presei este un atac la adresa democraţiei. Comunitatea internaţională trebuie să continue să preseze autorităţile kenyene să trateze cu responsabilitate libertăţile civile şi mai ales libertatea presei

 
  
MPphoto
 
 

  Marianne Mikko (PSE), în scris.(ET) Doamnelor şi domnilor, Kenya încalcă Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor. Pilonii de bază ai democraţiei, precum libertatea de exprimare şi libertatea presei, nu sunt respectaţi. Presa liberă se află într-un real pericol.

Controalele de stat şi cenzura sunt secţiuni ale unei propuneri de modificare a legii comunicaţiilor. Prin intermediul acţiunii rău-voitoare a preşedintelui Kibaki, aceste documente au devenit acum lege.

Nu s-a mai auzit ca guvernul să aibă dreptul de a organiza percheziţii asupra sediilor editoriale ale ziarelor şi radio-televiziunilor şi de a verifica programele transmise şi forma de difuzare a acestora. Acest lucru se îndepărtează mult de o societate democratică.

Este esenţial ca dispoziţiile legale existente să fie modificate. Este posibil ca presa să fie reglementată, fără a pune în pericol libertatea de exprimare şi libertatea presei. Acest lucru trebuie realizat cât mai curând posibil.

 
  

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.


11. Votare
Înregistrare video a intervenţiilor

11.1. Iran: cazul Shirin Ebadi (vot)

11.2. Guineea (vot)

11.3. Libertatea presei în Kenya (vot)

12. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

13. Decizii privind anumite documente: a se vedea procesul-verbal

14. Declaraţii scrise înscrise în registru (articolul 116 din Regulamentul de procedură): a se vedea procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

15. Transmiterea textelor adoptate în cursul prezentei şedinţe: a se vedea procesul-verbal

16. Calendarul următoarelor şedinţe: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

17. Întreruperea sesiunii
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele. – Declar suspendată această sesiune a Parlamentului European.

(Şedinţa a fost încheiată la ora 4.10 p.m.)

 

ANEXĂ (Răspunsuri scrise)
ÎNTREBĂRI ADRESATE CONSILIULUI (Preşedintele în exerciţiu al Consiliului Uniunii Europene poartă întreaga răspundere pentru aceste răspunsuri)
Întrebarea nr. 6 adresată de Brian Crowley (H-0973/08)
 Subiect: Al şaptelea Program-cadru de cercetare şi dezvoltare
 

Ce iniţiative politice va lua Consiliul pe parcursul acestui an pentru a promova la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii existenţa şi impactul celui de-al şaptelea Program-cadru de cercetare şi dezvoltare 2007-2013, având în vedere faptul că sunt disponibile 52 de miliarde € sub formă de asistenţă financiară pentru companiile europene pe parcursul acestei perioade?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, din Strasbourg.

Parlamentul European şi Consiliul au stabilit un obiectiv clar în cadrul pachetului legislativ al celui de-al şaptelea Program-cadru de cercetare şi dezvoltare 2007-2013 (PC7)(1), conform căruia trebuie acordată o atenţie deosebită pentru a asigura participarea adecvată la Program a întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM).

În consecinţă, acest obiectiv este nucleul măsurilor de implementare a PC7, cu precădere programul „Cooperare”, care stipulează faptul că trebuie stabilită o strategie pentru IMM-uri pentru fiecare temă prioritară şi că obiectivul va fi facilitarea acordării către IMM-uri a cel puţin 15% din fondurile disponibile în cadrul acestui program. IMM-urile beneficiază, de asemenea, de o rată de finanţare mai mare, de 75% din costurile eligibile în PC7 (comparativ cu 50% pentru companiile mai mari). Răspunderea financiară colectivă care a existat în PC6 a fost înlocuită în PC7 cu existenţa fondului de garantare, care minimiza riscul financiar pentru IMM-uri.

Aşa cum onorabilul membru ştie, Comisia este responsabilă pentru implementarea PC7 în conformitate cu obiectivele Programului, motiv pentru care Comisia trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a promova participarea IMM-urilor. Una dintre aceste măsuri este conferinţa „Research Connection 2009” organizată de Comisie sub Preşedinţia cehă, în mai 2009, la Praga. O parte a acestei conferinţe este dedicată în mod direct participării IMM-urilor la PC7.

Totodată, Consiliul doreşte să atragă atenţia onorabilului parlamentar asupra iniţiativelor importante ale Comunităţii Europene pentru susţinerea inovaţiei, cum ar fi:

Programul-cadru pentru competitivitate şi inovaţie (CIP) al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 octombrie 2006(2)

Iniţiativa privind pieţele-pilot pentru Europa lansată de Comisie, pe care Consiliul a agreat-o şi încurajat-o în concluziile sale adoptate la 29 mai 2008(3).

Politica de grupuri de inovare regională, pe care Consiliul a agreat-o în concluziile sale din 1 decembrie 2008 ca un instrument pentru stimularea potenţialului şi integrării IMM-urilor în reţelele de înaltă tehnologie(4).

Nu în ultimul rând, trebuie subliniată, de asemenea, decizia recentă a Băncii Europene de Investiţii de a mobiliza 30 de miliarde EUR pentru susţinerea IMM-urilor europene în contextul Planului european de redresare economică.

Aceste elemente trebuie menţionate împreună cu activităţile de cercetare oferite de PC7, dat fiind faptul că IMM-urile inovatoare care desfăşoară activităţi de cercetare şi dezvoltare tehnologică în afara sferei PC7 s-ar putea dezvolta cu ajutorul acestei scheme suplimentare de asistenţă pentru inovaţii oferită de Uniunea Europeană.

Aş dori să-l asigur pe onorabilul membru că Preşedinţia cehă este perfect conştientă de importanţa întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri) ca promotori ai cercetării, aplicării acesteia şi inovaţiei. Conform Preşedinţiei, este necesară o abordare specială în ceea ce priveşte IMM-urile pentru a facilita participarea acestora la PC7 - credem că trebuie încurajată continuarea simplificării procedurilor legate de participarea IMM-urilor la toate programele-cadru. De asemenea, Preşedinţia va acorda asistenţă completă Comisiei Europene în activităţile sale de implementare.

 
 

(1) Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind al şaptelea program-cadru al Comunităţii Europene pentru activităţi de cercetare, de dezvoltare tehnologică şi demonstrative (2007-2013) (JO L 412, 30.12.2006) şi Regulamentul (CE) nr. 1906/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a normelor de participare a întreprinderilor, a centrelor de cercetare şi a universităţilor la acţiuni din cel de-al şaptelea Program-cadru şi de difuzare a rezultatelor activităţilor de cercetare (2007-2013)(JO L 391, 30.12.2006).
(2) JOL 310 din 9.11.2006
(3) Concluziile Consiliului - Un nou impuls competitivităţii şi inovaţiei în economia europeană - (doc. 10174/08).
(4) Concluziile Consiliului - Către înfiinţarea de grupuri de nivel mondial în Uniunea Europeană: implementarea unei strategii ample privind inovarea – (doc. 14679/08).

 

Întrebarea nr. 7 adresată de Eoin Ryan (H-0975/08)
 Subiect: Distribuirea eficientă a ajutorului european acordat ţărilor în curs de dezvoltare
 

Uniunea Europeană este cea mai mare entitate mondială de ajutorare a lumii în curs de dezvoltare, însă cu toate acestea, un program transmis de BBC Panorama la sfârşitul lui noiembrie 2008 a evidenţiat faptul că acest ajutor este prea frecvent risipit, utilizat ineficient sau că eşuează în a-şi atinge populaţia ţintă. Printre numeroasele chestiuni subliniate se numără şi lipsa de eficienţă a ajutorului cheltuit în sectorul educaţiei, unde banii sunt cheltuiţi mai degrabă pe clădiri decât pe instruire şi salarii, ceea ce are drept rezultat posibile scăderi ale standardelor de predare. Există frecvent niveluri ridicate de absenteism al profesorilor, deoarece aceştia sunt nevoiţi să aibă mai multe locuri de muncă pentru a se descurca. Astfel de tendinţe ar putea conduce uşor la situaţii foarte îngrijorătoare şi, sincer, inacceptabile, în care ODM 2 al educaţiei primare universale este atins superficial, dar în care educaţia având un standard atât de scăzut, încât nu are un merit sau valoare importantă în schimbarea vieţilor copiilor implicaţi. Ce măsuri sau schimbări vizează Consiliul pentru a asigura faptul că ajutorul european este distribuit şi utilizat mai eficient?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, din Strasbourg.

Consiliul reaminteşte faptul că este responsabilitatea Comisiei să programeze utilizarea resurselor financiare şi să susţină gestionarea ajutorului comunitar, precum şi a Fondului European de Dezvoltare (FED).

Consiliul doreşte să atragă atenţia asupra celor două dimensiuni ale ajutorul, adică (1) dispoziţiile specifice cu scopul de a monitoriza furnizarea ajutorului şi (2) iniţiativele concepute pentru îmbunătăţirea eficienţei acestuia. Faţă de ambele aspecte, Consiliul este şi va continua să fie vigilent şi activ.

1. Monitorizarea furnizării ajutorului

Toate instrumentele de cooperare pentru dezvoltare ale CE conţin dispoziţii specifice, menite să protejeze interesele financiare ale CE. Comisia şi Curtea de Conturi sunt autorizate să efectueze audituri, inclusiv audituri ale documentelor sau audituri la faţa locului în ceea ce priveşte orice contractant sau subcontractant care a primit fonduri comunitare.

Atât Consiliul, cât şi Parlamentul European au responsabilitatea de a evalua anual modul în care a fost implementată asistenţa externă a CE prin intermediul Raportului anual privind politicile de dezvoltare şi asistenţă externă ale Comunităţii Europene şi implementarea lor, pe care Comisia îl prezintă de regulă spre sfârşitul lunii iunie.

Acestea fiind spuse, Consiliul consideră că gestionarea şi implementarea corectă a ajutorului de dezvoltare nu este exclusiv responsabilitatea donatorului: trebuie să se aplice principiile proprietăţii, bunei guvernări şi responsabilităţii reciproce, iar în acest context partenerii noştri eligibili sunt, de asemenea, responsabili. În concluziile sale din 27 mai 2008, Consiliul a reafirmat importanţa implementării mecanismelor consolidate de responsabilitate reciprocă la nivel statal, regional şi internaţional, pentru asigurarea unor parteneriate mai egale.

Nu în ultimul rând, Comisia a creat, în iulie 2008, o pagină de internet care oferă informaţii cuprinzătoare privind gestionarea şi implementarea tuturor programelor de cooperare externă ale CE. Este administrată de Europe Aid şi accesibilă publicului larg.

2. Eficienţa ajutorului

Atât prin intermediul Declaraţiei de la Paris privind eficienţa ajutorului pentru dezvoltare din martie 2005(1), cât şi Consensului european privind dezvoltarea din noiembrie 2005(2), UE este dedicată ferm acordării unui ajutor mai consistent şi mai bun. În special, UE este dedicată promovării unei mai bune coordonări şi complementarităţi între donatori, prin căutarea unei programări plurianuale comune, bazată pe strategiile de diminuare a sărăciei sau pe strategii echivalente din ţările partenere, precum şi pe propriile proceduri bugetare, prin mecanisme comune de punere în aplicare, inclusiv prin analize comune, prin instituirea unor misiuni comune de mare anvergură deschise tuturor donatorilor şi prin utilizarea mecanismelor de cofinanţare.

Complementaritatea activităţilor donatorilor este de o importanţă crucială pentru creşterea eficienţei ajutorului şi, implicit, pentru o asistenţă pentru dezvoltare mai eficientă şi eficace. În acest sens, Consiliul şi statele membre au adoptat, în mai 2007, Codul de conduită al UE privind complementaritatea şi diviziunea muncii în politica de dezvoltare(3). Nu în ultimul rând, Declaraţia ministerială adoptată în septembrie 2008, după al treilea Forum la nivel înalt privind eficienţa ajutorului (adică Agenda pentru acţiune de la Accra) oferă o abordare foarte ambiţioasă a UE şi a dorit angajamente puternice, precise şi cuantificabile, precum şi un grafic de implementare.

 
 

(1) În această conferinţă, UE a convenit să acorde toată asistenţa pentru consolidarea capacităţii prin programe coordonate, utilizându-se din ce în ce mai mult aranjamentele cu donatori multipli; să canalizeze 50% din asistenţa interguvernamentală prin sisteme statale, inclusiv prin creşterea procentajului asistenţei noastre, tradusă în asistenţă bugetară sau abordări la nivel sectorial; să evite stabilirea oricăror noi unităţi de implementare a proiectelor; şi să reducă cu 50% numărul de misiuni necoordonate.
(2) Doc. 14820/08
(3) Concluziile din 15 mai 2007 (doc. 9558/07)

 

Întrebarea nr. 8 adresată de Liam Aylward (H-0977/08)
 Subiect: Preşedinţia cehă
 

Cu privire la Consiliul European de primăvară şi Strategia UE pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă, ar putea explica Preşedinţia cum va avansa agenda de competitivitate a Uniunii Europene în vârful listei de priorităţi ale sale, în special în recesiunea economică actuală?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, din Strasbourg.

Cu privire la Consiliul European de primăvară şi Strategia EU pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă, Preşedinţia cehă va pune într-adevăr agenda de competitivitate a Uniunii Europene în fruntea listei sale de priorităţi, fiind foarte conştientă că recesiunea economică actuală necesită acţiune din partea UE, iar aceasta cu forţă şi hotărâre. O încetinire economică semnificativă subliniază importanţa Strategiei de la Lisabona ca set de instrumente pentru revigorarea creşterii economice şi întărirea rezistenţei economiilor la şocurile interne şi externe. De aceea, Consiliul Competitivitate din martie va fi dominat de adoptarea documentului său în care sunt expuse chestiunile-cheie(1) la Consiliul European de primăvară 2009, care va trata exclusiv creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă. Restul Preşedinţiei va fi dedicat cu prioritate implementării Planului european de redresare economică(2) şi îndeplinirii acelor mandate noi ale Consiliului European, cum ar fi Planul european de inovare.

Intenţia Preşedinţiei este deja destul de clară din motto-ul ales pentru mandatul său, adică "Europa fără bariere", care este mult mai mult decât un slogan politic. De fapt, aceasta include un program ambiţios de lucru în direcţia consolidării eficiente a pieţei unice şi a triunghiului de cunoaştere care include cercetarea, educaţia şi inovaţia, în scopul prezervării şi stimulării creşterii şi creării de locuri de muncă, având în acelaşi timp în vedere necesitatea reducerii poverii administrative şi a simplificării legislaţiei.

Cea de-a cincea aniversare a celei mai mari extinderi a UE creează o oportunitate de evaluare a costurilor şi beneficiilor sale pentru toate statele membre. Preşedinţia cehă, în cooperare cu Comisia Europeană şi OCDE, va prezenta un studiu care va identifica barierele rămase pe piaţa internă pe care îl va discuta la conferinţa internaţională „După 5 ani”, care va avea loc în martie 2009.

În acest cadru, Preşedinţia cehă intenţionează să-şi focalizeze activităţile şi să mobilizeze statele membre asupra următoarelor şase chestiuni majore:

- O piaţă unică perfect funcţională fără bariere.

- Promovarea unei interacţiuni impecabile în cadrul triunghiului cunoaşterii.

- O mai bună reglementare, focalizată pe reducerea poverii administrative

- Consolidarea coloanei vertebrale a industriei europene: sprijin pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri)

- Accelerarea procesului de reformă economică pentru obţinerea unei focalizări mai clare asupra competitivităţii şi a inovaţiei

- Implicarea în şi îmbunătăţirea investiţiei în cunoaştere, cercetare şi inovaţie

Aceste activităţi acoperă o perspectivă pe termen scurt, mediu şi lung asupra competitivităţii Europei. Cu alte cuvinte, trebuie să acţionăm acum, gândind în perspectivă. Cu acestea gânduri, Preşedinţia cehă intenţionează să centreze discuţiile dintre statele membre asupra acestor chestiuni de pe agenda privind competitivitatea şi crede cu tărie că un mesaj clar asupra lor trebuie transmis şefilor de state şi de guverne care se vor aduna în martie 2009 să discute, printre alte subiecte, situaţia economică a UE.

 
 

(1)17359/08
(2)16097/08

 

Întrebarea nr. 9 adresată de Claude Moraes (H-0980/08)
 Subiect: Traficul de persoane
 

Documentul publicat în iunie 2008 subliniind programul de 18 luni pentru Preşedinţiile franceză, cehă şi suedeză stipulează că lupta împotriva traficului de persoane va rămâne o prioritate. Mai mult, în octombrie, Comisia a solicitat un „efort extraordinar” deopotrivă din partea UE şi a statelor membre în lupta împotriva traficului de persoane.

Ce măsuri specifice plănuieşte să introducă Preşedinţia cehă în această zonă pe parcursul următoarelor şase luni?

 
 

Întrebarea nr. 10 adresată de Mikel Irujo Amezaga (H-1006/08)
 Subiect: Combaterea traficului de persoane
 

În rezoluţia sa P6_TA(2006)0005 din 17 ianuarie 2006 privind strategiile de prevenire a traficului de femei şi copii, categorii vulnerabile la exploatarea sexuală (2004/2216(INI)), Parlamentul a deplâns faptul că, în ciuda adoptării Deciziei-cadru 2002/629/JHA(1) din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de persoane, care prevedea componentele şi stabilea o definiţie comună a traficului de persoane care să fie utilizată în statele membre, pedepsele aplicabile în statele membre pentru exploatarea sexuală a femeilor şi în special a copiilor nu au fost încă armonizate.

Poate Consiliul să arate ce progrese s-au făcut din 2006 în armonizarea pedepselor impuse în statele membre?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, din Strasbourg.

În prezent, lupta împotriva traficului de persoane se numără printre cele mai acute provocări, nu numai în UE, ci şi la nivel mondial. Traficul de persoane este una dintre cele mai grave forme ale crimei organizate şi, din cauza profiturilor uriaşe realizate de făptuitori din astfel de activităţi, una dintre cele mai profitabile tipuri de infracţiuni. Dat fiind faptul că traficul de persoane ia o serie de forme diferite, măsurile adoptate împotriva sa trebuie să fie vaste şi cuprinzătoare în acelaşi timp.

În Programul său legislativ şi de lucru 2009(2), la „Pachetul Crimă organizată: ajutarea victimelor”, Comisia a anunţat înaintarea către Consiliu a unei propuneri legislative de actualizare a Deciziei-cadru a Consiliului 2002/629/JHA privind combaterea traficului de persoane(3). De aceea, Comisia trebuie să examineze mai întâi posibilitatea şi necesitatea continuării armonizării cu privire la astfel de dispoziţii legislative penale. Intenţia Preşedinţiei cehe este să iniţieze, imediat după aceea, discutarea unei astfel de propuneri în cadrul Consiliului.

În ceea ce priveşte combaterea traficului de persoane, Preşedinţia cehă intenţionează să contribuie în principal la introducerea celor mai bune practici cu privire la armonizarea colectării datelor. O conferinţă de specialitate, intitulată "Analiză comună, acţiune comună" este programată să aibă loc la Praga, pe 30-31 martie 2009. Printre alte subiecte, conferinţa va viza în special explorarea posibilităţilor de creare a unei reţele de raportori naţionali pe tema traficului de persoane în Uniunea Europeană, precum şi subiectul protejării victimelor vulnerabile şi poziţia acestora în cadrul procedurilor penale.

 
 

(1)JO L 203, 1.8.2002, p. 1.
(2)COM (2008) 712 final.
(3)JO L 203, 1.8.2002, p.1

 

Întrebarea nr. 11 adresată de Marie Panayotopoulos-Cassiotou (H-0985/08)
 Subiect: Recunoaşterea angajării în cadrul familiei
 

Se iau decizii la nivel european pentru acordarea unor drepturi şi concesii numeroase mamelor şi taţilor, drepturi cu privire la membrii de familie dependenţi (copii, bătrâni, persoane cu handicap), precum şi decizii pentru facilitarea îmbinării muncii şi a vieţii de familie, dar numai cu privire la activităţile remunerate sau la cele de liber-profesionist. Cu toate acestea, activităţile de liber-profesionist în cadrul familiei, implicaţiile acestora pentru familie şi familia ca angajator nu au fost recunoscute de către UE. Care sunt propunerile Preşedinţiei cehe pe această temă?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, din Strasbourg.

În abordarea chestiunii muncii efectuate în contextul familial şi, în special, a recunoaşterii muncii respective şi a implicaţiilor sale pentru familie, onorabila membră a ridicat o problemă de mare însemnătate.

După cum ştiţi, Parlamentul European şi Consiliul pot acţiona în calitate legislativă numai pe baza unei propuneri din partea Comisiei. Aş dori să reamintesc faptul că Comisia a tratat într-adevăr de curând o propunere care abordează preocupările exprimate de onorabila membră. Mă refer la propunerea de o nouă Directivă privind aplicarea principiului tratamentului egal între bărbaţii şi femeile angajate într-o activitate în calitate de liber-profesionist şi care să abroge Directiva 86/613/CEE(1). Propunerea vizează îmbunătăţirea protecţiei sociale a liber-profesioniştilor, cu scopul înlăturării factorilor de descurajare faţă de antreprenoriatul feminin. Aceasta încearcă, de asemenea, să îmbunătăţească protecţia socială a „soţilor asistenţi”, care lucrează adesea în sectorul liber-profesionist, fără a se bucura de drepturile corespunzătoare. Aşa cum onorabila membră ştie, majoritatea acestor „soţi asistenţi” sunt femei, iar multe dintre ele lucrează în sectorul agricol. Propunerea Comisiei vizează, de asemenea, sporirea recunoaşterii unei astfel de activităţi liber-profesioniste în cadrul familiei. Prin acordarea drepturilor la concediu maternal „soţilor asistenţi” care le solicită, propunerea încearcă, de asemenea, să remedieze o serie de implicaţii problematice pe care angajarea neoficială în cadrul afacerilor de familie le poate avea pentru familie în sine, mai ales atunci când „soţii asistenţi” au copii.

Revenind la implicaţiile mai vaste ale muncii nerecunoscute prestate pe termen lung de către „soţii asistenţi”, aş dori,de asemenea,s-o asigur pe onorabila membră de faptul că Consiliul este conştient de situaţia deosebit de dificilă cu care se confruntă femeile nesalariate, care depind de soţii lor în ceea ce priveşte veniturile, şi a căror situaţie financiară este adesea precară atunci când se pensionează, divorţează sau rămân văduve. În decembrie 2007, Consiliul şi-a exprimat preocupările cu privire la această chestiune, atunci când a adoptat un set de concluzii cu privire la „Sărăcia şi femeile”, inclusiv un set de indicatori statistici, dezvoltaţi de Preşedinţia portugheză în contextul Platformei pentru Acţiune de la Beijing(2). În aceste concluzii, Consiliul a recunoscut faptul că femeile erau mai vulnerabile la sărăcie decât bărbaţii şi că diferenţa dintre sexe creştea odată cu vârsta.

Mai recent, în decembrie 2008, Consiliul a adoptat un set de concluzii cu privire la „Femeile şi economia: reconcilierea muncii şi a vieţii de familie”, din nou în contextul urmăririi implementării Platformei pentru acţiune de la Beijing(3). Şi aici, Consiliul a reafirmat importanţa măsurilor care să permită femeilor şi bărbaţilor să-şi reconcilieze responsabilităţile de muncă şi familie, solicitând politici adecvate.

Pentru a concluziona, Consiliul se preocupă activ de chestiunile ridicate de onorabila membră cu privire la activităţile liber-profesioniste în context familial. Preşedinţia cehă va continua cu discuţii pe marginea iniţiativei legislative menţionate anterior şi, în acest sens, va urmări dezvoltarea acesteia în Parlamentul European.

 
 

(1)13981/08
(2)13947/07
(3)17098/08

 

Întrebarea nr. 12 adresată de Jim Higgins (H-0987/08)
 Subiect: Executarea transfrontalieră a infracţiunilor rutiere
 

În concluziile sale în urma celei de-a 2.908-a şedinţe din noiembrie, Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne a indicat că, în opinia sa, sistemele existente sunt suficiente pentru gestionarea problemei şoferilor străini care se sustrag pedepselor pentru încălcarea prevederilor codurilor rutiere. Cu toate acestea, experienţa practică arată că acest lucru nu se întâmplă nici pe departe, majoritatea şoferilor străini nefiind pedepsiţi pentru violările comise în traficul rutier. În cazul în care Consiliul nu este dispus să susţină noua legislaţie, la ce măsuri lucrează pentru a asigura faptul că şoferii străini nu se sustrag pedepselor prevăzute de legislaţia comunitară existentă?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, din Strasbourg.

Consiliul împărtăşeşte preocuparea Parlamentului cu privire la numărul mare de victime omeneşti înregistrate anual în traficul pe drumurile europene şi la dificultatea de pedepsire a infracţiunilor rutiere comise de către şoferii nerezidenţi.

Consiliul ar dori să indice faptul că în septembrie 2008, Preşedinţia franceză a Consiliului a organizat un seminar pe marginea coordonării europene a campaniilor de siguranţă în trafic. În timpul acestui seminar, au fost explorate posibilităţile de a face acţiunile de siguranţă a traficului mai eficiente. Ca urmare a conferinţei, Consiliul a adoptat, pe 27/28 noiembrie 2008, concluzii privind coordonarea acţiunilor poliţiei în privinţa siguranţei traficului. Aceste concluzii vizează implementarea, la nivel european, a unui proces de coordonare a forţelor poliţieneşti implicate în siguranţa traficului. Consiliul şi-a afirmat, de asemenea, hotărârea de a lansa iniţiativele necesare pentru a îmbunătăţi cooperarea strategică şi operaţională în scopul îmbunătăţirii siguranţei traficului, pe baza a ceea ce există deja.

În acest sens, Consiliul reaminteşte de Decizia-cadru 2005/214/JHA a Consiliului privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor financiare(1). Această decizie-cadru acoperă sancţiunile financiare impuse cu privire la infracţiunile rutiere. Legislaţia naţională aplicată în conformitate cu decizia-cadru trebuie să permită autorităţilor judiciare şi, în anumite cazuri, celor administrative, să transmită existenţa unei sancţiuni financiare autorităţilor dintr-un alt stat membru care să recunoască respectiva sancţiune, executând-o fără alte formalităţi.

Consiliul reaminteşte, de asemenea, de Decizia sa 2008/615/JHA privind intensificarea cooperării transfrontaliere(2), în special în domeniul combaterii terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere. Această aşa-numită „Decizie Prüm” asigură o cooperare transfrontalieră în chestiunile acoperite de Titlul IV din Tratatului UE şi, inter alia, facilitează schimbul datelor de înmatriculare ale vehiculelor între statele membre.

Nu în ultimul rând, Consiliul indică propunerea, din 19 martie 2008, de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de facilitare a aplicării transfrontaliere a normelor în domeniul siguranţei rutiere. Această propunere vizează îmbunătăţirea siguranţei rutiere în Uniunea Europeană prin prevederea executării transfrontaliere a sancţiunilor pentru patru infracţiuni rutiere care provoacă cel mai mare număr de decese, şi anume viteza excesivă, condusul sub influenţa băuturilor alcoolice, neutilizarea centurii de siguranţă şi neoprirea la lumina roşie a semaforului, comise cu vehicule înregistrate în statele membre, altele decât statul în care se produce delictul. Această propunere a fost examinată de către Consiliu.

Este adevărat că majoritatea membrilor săi nu s-a convins că situaţia legală propusă pentru adoptarea acestor măsuri permite Comunităţii să acţioneze în consecinţă, dar din această poziţie nu se poate deduce că Consiliul nu ar fi dornic să susţină alte propuneri de o nouă legislaţie care i-ar putea fi supuse atenţiei. Într-adevăr, legitimitatea obiectivului asigurării executării transfrontaliere a infracţiunilor rutiere nu a fost luată în discuţie ca atare de către membrii Consiliului.

 
 

(1)JO L 76, 22.3.2005, p. 16-30.
(2)JO L 210, 6.8.2008, p. 12-72.

 

Întrebarea nr. 13 adresată de Gay Mitchell (H-0989/08)
 Subiect: Paza de coastă europeană
 

Având în vedere cooperarea sporită în domeniul apărării urmărită de către Tratatul de la Lisabona, care sunt perspectivele pentru o pază de coastă pan-europeană? Există posibilitatea unei organizaţii centrale, asemenea unei versiuni extinse a Frontex, formată din paznici de coastă din statele membre, dar cu finanţare de la UE şi cooperare extinsă, pentru a permite ţărilor mici precum Irlanda să-şi controleze coastele întinse şi apele naţionale mult mai eficient împotriva traficului de droguri, de persoane şi a altor activităţi ilegale?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, din Strasbourg.

Ideea creării unei paze de coastă europene a fost înaintată de Parlamentul European şi de Consiliu în articolul 11 din Directiva 2005/35/CE privind poluarea cauzată de nave şi introducerea unor sancţiuni în caz de încălcare (1). În directiva respectivă, Comisiei i s-a solicitat să depună un studiu de fezabilitate asupra unei paze de coastă europene dedicată prevenirii poluării şi soluţionarea ei. Acel studiu nu a fost depus încă. Întrebarea dacă o pază de coastă europeană trebuie înfiinţată este, de asemenea, una din chestiunile ridicate în Cartea verde a Comisiei din iunie 2006 cu privire la o politică maritimă a UE(2).

În ceea ce priveşte controalele la frontieră şi combaterea imigrării ilegale, „Programul de la Haga: consolidarea libertăţii, securităţii şi justiţiei în Uniunea Europeană”(3), aprobat de Consiliul European în şedinţa sa din 5 noiembrie 2004, ridică posibilitatea creării unui „Sistem european de paznici de frontieră”. Ideea a fost preluată în Pactul european privind imigraţia şi azilul(4), adoptat de Consiliul European la 15 şi 16 octombrie 2008, care stipulează că, în final, înfiinţarea unui astfel de sistem poate fi examinată.

Este un fapt de necontestat că ameninţările trebuie abordate cu măsuri adecvate şi aceasta priveşte deopotrivă frontierele maritime, terestre şi aeriene. Frontex joacă un rol semnificativ în gestionarea cooperării operaţionale a statelor membre la frontierele externe şi este încă în faza de dezvoltare a utilizării instrumentelor disponibile, pe baza mandatului curent.

Trebuie reţinut faptul că Articolul 62 punctul (2) litera (a) din Tratatului CE limitează competenţa Comunităţii la adoptarea standardelor şi procedurilor de urmat de către statele membre în executarea verificărilor persoanelor la frontierele externe, ceea ce implică faptul că responsabilitatea pentru efectuarea acestor verificări incumbă statelor membre.

La această dată, Consiliul nu a primit nicio propunere a Comisiei referitoare la înfiinţarea unei paze de coastă europene sau a unui sistem european de paznici de frontieră.

 
 

(1)JO L 255, 30.9.2005, p. 14
(2)Cartea verde a Comisiei din 7.6.2006 „Spre o viitoare politică maritimă a Uniunii: o viziune europeană asupra oceanelor şi mărilor” – COM(2006) 275 final
(3)JO C 53, 3.3.2005, p. 1.
(4)13440/08

 

Întrebarea nr. 14 adresată de Colm Burke (H-0991/08)
 Subiect: Interzicerea călătoriilor internaţionale pentru copiii care vin din Belarus
 

Având în vedere faptul că relaţiile externe reprezintă una dintre priorităţile cheie ale Preşedinţiei cehe, poate sublinia Preşedinţia ce acţiuni consideră necesare pentru a încuraja guvernul belarus să ridice interdicţia călătoriilor internaţionale pentru copiii care călătoresc spre Irlanda sau alte state membre ale UE pentru odihnă şi recuperare?

La momentul redactării, se pare că între Irlanda şi autorităţile belaruse s-a ajuns la un acord asupra unei excepţii care să permită copiilor să călătorească pentru a sărbători Crăciunul. Cu toate acestea, un acord oficial inter-guvernamental de ridicare completă a interdicţiei este încă în discuţie. Aproximativ 3.000 de copii vin anual în Irlanda, în cadrul programelor de odihnă şi recuperare.

În loc să se negocieze acorduri bilaterale individuale între Belarus şi alte state membre UE, Preşedinţia cehă va acorda prioritate obţinerii unui acord la nivel comunitar cu autorităţile belaruse, care să permită copiilor să călătorească din Belarus oriunde în UE?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, din Strasbourg.

Consiliul cunoaşte problemele recente cu privire la copiii belaruşi care călătoresc în excursii de ajutorare (caritate pentru victimele de la Cernobîl) şi vacanţe în diferite ţări europene, inclusiv Irlanda, şi urmăreşte situaţia de la debutul său.

Statele implicate desfăşoară în prezent consultări cu autorităţile belaruse relevante, pentru a aborda bilateral preocupările care au apărut în această chestiune. În acest sens, acordul la care s-a ajuns la 8 decembrie 2008 între Irlanda şi Belarus cu privire la vizitele viitoare pentru odihnă şi recuperare ale copiilor afectaţi de dezastrul de la Cernobîl a reprezentat o evoluţie binevenită.

Mai mult, trebuie reţinut faptul că în acest sens, la 3 decembrie 2008, a fost făcut un demers din partea Troikăi locale UE, către Ministerul belarus al Afacerilor Externe din Minsk. Cu această ocazie, a fost subliniată importanţa continuării acestor vizite, primite într-un spirit constructiv de către autorităţile belaruse.

Consiliul va continua să urmărească îndeaproape problema şi s-o ridice - dacă este cazul - în contactele sale cu autorităţile belaruse.

 

Întrebarea nr. 15 adresată de Avril Doyle (H-0993/08)
 Subiect: Colapsul pieţei materialelor reciclabile
 

În conformitate cu cerinţele Directivei privind deşeurilor de ambalaje, Irlanda şi alte state membre au dezvoltat un set de ţinte şi obiective pentru sectorul deşeurilor de ambalaje, compatibile cu ierarhia deşeurilor, aşa cum a fost stabilită de către Directiva-cadru privind deşeurile (2006/12/CE(1)). Viabilitatea sectorului de reciclare, de care depinde realizarea obiectivelor, este determinată de costurile şi preţurile stabilite de piaţă.

Cu toate acestea, acest sector a fost supus unei presiuni intense în ultimele luni, ca rezultat al colapsului preţurilor materialelor reciclabile pe pieţele internaţionale. Acesta s-a intensificat până acolo încât anumite pieţe sunt efectiv închise, iar în multe cazuri funcţionarea afacerilor în domeniul deşeurilor devine neviabilă din punct de vedere economic. Dată fiind importanţa acestui sector pentru consumul şi producţia durabilă în UE, va iniţia Consiliul o acţiune ca răspuns la situaţia urgentă actuală rezultată din colapsul preţurilor materialelor reciclabile, cum ar fi implementarea de măsuri care să abordeze dezagregarea pieţelor?

Va implementa - fără întârziere - recomandările stipulate în „Raportul privind grupul de lucru în domeniul reciclării” al Comisiei (compilat în pregătirea Comunicării „O iniţiativă a pieţelor-pilot pentru Europa” COM(2007)0860)?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, din Strasbourg.

Consiliul cunoaşte problema ridicată de onorabila membră. La reuniunea Consiliului din 4 decembrie 2008, declinul recent al preţurilor materialelor reciclabile a fost inclus în agendă, la secţiunea „alte chestiuni” de către Irlanda şi a fost abordat de câţiva membri ai Consiliului. Luând notă de aceste preocupări, Comisia a declarat că va face o evaluare a situaţiei şi va considera opţiunile pentru acţiuni viitoare, dacă va fi cazul. Nu în ultimul rând, Preşedinţia în exerciţiu a preluat în prezent, pentru examinare de către Consiliu, rezultatele evaluării Comisiei şi a tuturor recomandărilor sugerate odată disponibile, fără întârziere.

 
 

(1)JO L 114, 27.4.2006, p. 9.

 

Întrebarea nr. 16 adresată de Mairead McGuiness (H-0995/08)
 Subiect: Găini ouătoare
 

Directiva 1999/74/CE(1) de stabilire a standardelor minime pentru protecţia găinilor ouătoare interzice de la 1 ianuarie 2012 creşterea găinilor ouătoare în coteţe convenţionale sau "neîmbunătăţite". Luând cuvântul la o conferinţă desfăşurată în Irlanda anul trecut, purtătorul de cuvânt al unei industrii alimentare de vârf a declarat că, dacă UE nu doreşte ca mai mult de jumătate din producţia de carne de pasăre să devină ilegală, va trebui să acorde o dispensă de la această directivă. Poate Consiliul să comenteze asupra acestui subiect şi să indice dacă dânsul consideră că va fi necesară o dispensă, având în vedere că, în 2006, aproape 80 la sută din producţia de ouă a UE a provenit din sistemul de coteţe?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

In iulie 1999, Consiliul a adoptat Directiva 1999/74/CE de stabilire a standardelor minime pentru protecţia găinilor ouătoare. Directiva prevede că, de la 1 ianuarie 2012, creşterea găinilor nu mai este permisă în coteţele din UE care nu respectă cerinţele de bunăstare minimă enunţate în directivă.

Luând în considerare îngrijorările părţilor interesate, directiva a mandatat Comisia să prezinte Consiliului un raport întocmit pe baza unui punct de vedere ştiinţific, care ţine seama de aspectele psihologice, etologice, de sănătate şi de mediu ale numeroaselor sisteme de creştere a găinilor ouătoare, precum şi pe baza unui studiu privind implicaţiile socio-economice şi efectele acestora asupra partenerilor economici ai Comunităţii. Raportul trebuia însoţit de propuneri adecvate, care să ţină seama de concluziile raportului şi de rezultatul negocierilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Raportul în cauză a fost prezentat de Comisie Consiliului în ianuarie 2008, împreună cu un document de lucru al Comisiei, în care se precizau sursele utilizate. Raportul a fost întocmit ţinându-se seama, între altele, şi de un studiu socio-economic care includea rapoartele statelor membre.

Pe baza acestui raport, Comisia a confirmat Consiliului intenţia sa de a nu propune o amânare a datei prevăzute pentru interzicerea coteţelor tradiţionale, nici de a emite alte propuneri adecvate.

În conformitate cu articolul 249 din Tratatului CE, Directiva 1999/74/CE este executorie, ca şi rezultatele care se vor obţine, asupra fiecărui stat membru căruia i se adresează, însă va lăsa la alegerea autorităţilor naţionale forma şi metodele.

 
 

(1)JO L 203, 3.8.1999, p. 53.

 

Întrebarea nr. 17 a doamnei Silvia-Adriana Ţicău (H-0997/08)
 Subiect: Ridicarea barierelor pentru lucrătorii români și bulgari
 

Deoarece migrația ilegală afectează atât forța de muncă locală din statele membre, cât și lucrătorii migranți legali, doresc să întreb Consiliul care sunt măsurile pe care le are în vedere pentru a elimina barierele existente în acest moment privind libera circulație a forței de muncă, în favoarea migrației legale a lucrătorilor care provin atât din statele membre cât și din afara acestora. De asemenea, doresc să întreb Consiliul care sunt măsurile pe care le are în vedere pentru a elimina barierele privind angajarea lucrătorilor români și bulgari.

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

După cum onoratul membru cunoaşte cu siguranţă, tratatul de aderare al Bulgariei şi României prevede o perioadă de tranziţie de până la şapte ani referitor la libera circulaţie a lucrătorilor. În cursul acestei perioade, statele membre ale UE-25 pot aplica măsuri naţionale pentru reglementarea accesului pe pieţele de muncă proprii ale resortisanţilor noilor state membre.

Perioada iniţială de tranziţie de doi ani de la aderare a expirat, într-adevăr, la 31 decembrie 2008. Acum, Consiliul este invitat să revizuiască restricţiile de tranziţie pe baza unui raport din partea Comisiei. Consiliul a luat cunoştinţă de prezentarea Comisiei în legătură cu raportul său, la 17 decembrie 2008. Raportul se va afla din nou pe ordinea de zi a următoare reuniuni a Consiliului EPSCO, din martie 2009. Preşedinţia cehă a prezentat îndepărtarea barierelor de pe piaţa internă a Uniunii, inclusiv a barierelor privind libera circulaţie a lucrătorilor, ca pe una dintre principalele sale priorităţi politice, în scopul dezbaterii politice amănunţite a acesteia la diverse niveluri, de exemplu, în cadrul reuniunii informale a miniştrilor ocupării forţei de muncă din Republica Cehă şi încurajând Statele Membre să îndepărteze barierele impuse mobilităţii şi liberei circulaţii a lucrătorilor, atunci când acestea se dovedesc a fi inutile şi nejustificate. Consiliul va promova diversele măsuri care facilitează mobilitatea şi libera circulaţie a lucrătorilor pe teritoriul Uniunii Europene.

Totuşi, măsurile naţionale se pot aplica în continuare până în cel de-al cincilea an de la aderare şi se pot prelungi pentru încă doi ani în statele membre în care ar putea exista tulburări serioase pe piaţa muncii.

În orice caz, trebuie subliniat că, în conformitate cu Tratatul de aderare, decizia privind continuarea aplicării măsurilor naţionale, precum şi natura acestor măsuri, este o chestiune de competenţă naţională. Totuşi, o astfel de decizie trebuie luată numai după o analiză serioasă efectuate de statele membre implicate, pe baza unei evaluări obiective a situaţiei de la faţa locului.

 

Întrebarea nr. 18 adresată deManuel Medina Ortega (H-1002/08)
 Subiect: Reluarea negocierilor comerciale multilaterale
 

În baza acordurilor adoptate la recentul Summitul G20 de la Washington privind redeschiderea negocierilor comerciale multilaterale (runda de la Doha), cum vede Consiliul viitorul şi ce propuneri ar putea înainta pentru a reactiva acest proces?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Motto-ul preşedinţiei cehe este „Europa fără bariere”. Obiectivul nostru este desfiinţarea barierelor, nu numai în ceea ce priveşte politicile interne, dar şi cele externe. UE există într-o lume de relaţii şi împrejurări neprevăzute şi astfel, nu a fost niciodată un jucător solitar în domeniul politicilor comerciale. Obiectivele interne ale UE, indiferent dacă este vorba de ocuparea forţei de muncă, de un nivel de viaţă ridicat, de dezvoltare sau securitate, sunt legate, într-o mare măsură, de capacitatea operatorilor economici europeni de a se afirma dincolo de graniţele UE. Preşedinţia cehă este conştientă de acest fapt şi va contribui în mod activ la deschiderea mai multor pieţe pentru produse, servicii şi investiţii din UE - liberul schimb este unul dintre instrumentele pentru rezolvarea actualei crize.

La 15 noiembrie, membrii G20 au subliniat importanţa ajungerii la „un acord asupra modalităţilor care conduc la o încheiere cu succes a Agendei de dezvoltare de la Doha a OMC, obţinând, în acest an, un rezultat ambiţios şi echilibrat”. În acest context, Consiliul a fost informat de Comisie, la 8 decembrie, despre cele mai noi progrese înregistrate de Organizaţia Mondială a Comerţului referitor la negocierile comerciale ale Agendei de dezvoltare de la Doha, în vederea unei eventuale întruniri ministeriale la Geneva, până la sfârşitul lunii decembrie.

Consiliul European din 11 şi 12 decembrie 2008 a indicat în concluziile sale că susţine obiectivul de a ajunge, în acest an, în cadrul Organizaţie Mondiale a Comerţului, la un acord asupra modalităţilor care conduc la o încheiere cu succes a Agendei de dezvoltare de la Doha, obţinând un rezultat ambiţios, global şi echilibrat.

În acest sens, Comisia şi Consiliul erau pregătiţi pentru o participare constructivă a UE la o reuniune a miniştrilor, dacă şi când va fi convocată. Totuşi, la 12 decembrie 2008, la o reuniune informală a şefilor delegaţiilor, directorul general OMC a arătat că, în absenţa unor „schimbări dramatice în următoarele 48 de ore”, nu va convoca miniştrii pentru finalizarea modalităţilor până la sfârşitul anului. Cu această ocazie, a afirmat că, după o săptămână de consultări intensive, nu a observat o orientare politică suficientă pentru un ultim impuls către obţinerea unui acord şi a considerat că o astfel de reuniune va prezenta un risc mare de eşec, care ar fi în nu numai în detrimentul rundei, dar şi al sistemului unitar al OMC; astfel, reuniunea miniştrilor nu a avut loc.

Uniunea Europeană continuă să fie complet preocupată de sistemul de comerţ multilateral, precum şi de încheierea unui acord echilibrat, ambiţios şi cuprinzător la runda de dezvoltare de la Doha a OMC, în special în condiţiile economice şi financiare actuale. Pentru preşedinţia cehă, ADD este un instrument de obţinere a unei liberalizări transparente a comerţului la nivel multilateral, care va atrage avantaje pe termen lung. Preşedinţia va depune toate eforturile pentru a relua discuţiile cât mai curând posibil şi, de asemenea, va susţine negocieri mai intense în cadrul altor agende ale OMC, în special în domeniul serviciilor şi al Acordului TRIP.Preşedinţia susţine aplicarea sistemului de comerţ multilateral la scara cea mai largă posibil. Din aceste motive, va continua procesul de extindere a membrilor OMC.

 

Întrebarea nr. 19 adresată deDimitrios Papdimoulis (H-1009/08)
 Subiect: Proiectul de declaraţie al Preşedinţiei UE în ONU privind dezincriminarea homosexualităţii
 

La 10 decembrie 2008, cu ocazia celebrării a 60 de ani de la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Preşedinţia franceză a Consiliului propune prezentarea către ONU, în numele Uniunii Europene, a unui proiect de declaraţie prin care toate guvernele din lume să fie invitate să dezincrimineze homosexualitatea.Observatorul Vaticanului la ONU a declarat deja că ţara sa se va opune declaraţiei.

Având în vedere Rezoluţia Parlamentului European (P6_TA(2007)0167) privind homofobia în Europa, care invită la dezincriminarea la nivel mondial a homosexualităţii şi punerea completă în aplicare a legislaţiei comunitare anti-discriminare, condamnând, în acelaşi timp, fenomenele homofobe din statele membre, va spune Consiliul care sunt ţările, la nivel mondial, care incriminează homosexualitatea?Ce acţiuni va lua în urma declaraţiei Preşedinţiei franceze? Ce măsuri va lua acesta pentru punerea completă în aplicare a rezoluţiei Parlamentului European? Consideră Consiliul că, în examinarea cererilor de azil, trebuie să se aibă în vedere dacă solicitanţii sunt persecutaţi în ţara lor de origine din cauza orientării lor sexuale?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Consiliul consideră, în mod susţinut, că discriminarea bazată pe sex, pe rasă sau origine etnică, pe religie sau credinţă, pe invaliditate, pe vârstă sau orientare sexuală este incompatibilă cu principiile pe care este fondată UE. Instituţiile UE au respins şi au condamnat în mod repetat toate manifestările unor astfel de tipuri de discriminare.

În limitele puterilor conferite acesteia prin tratate, UE urmăreşte cu hotărâre o politică clară de combatere a acestor fenomene, atât pe teritoriul său, cât şi în contextul acţiunilor sale externe, 80 de ţări incriminând încă, la nivel mondial, homosexualitatea.

Articolul 13 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene oferă o bază juridică pe care să se dezvolte „acţiuni adecvate pentru combaterea discriminării pe bază de sex, de rasă sau origine etnică, de religie sau credinţă, de invaliditate, de vârstă sau orientare sexuală”. Folosind aceste puteri, UE a adoptat în unanimitate, în iunie 2000, Directiva pentru egalitate rasială (2000/43/CE)(1) şi Directiva-cadru privind ocuparea forţei de muncă (2000/78/CE)(2).

În contextul relaţiilor externe, UE este implicată în mod activ în eforturile din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite privind combaterea rasismului şi discriminării, inclusiv a discriminării bazată pe orientare sexuală. În acest sens, în 2006, UE a susţinut în totalitate şi cu succes dreptul grupurilor de lesbiene, homosexuali, bisexuali şi transsexuali de a avea statut consultativ pe lângă ONU, în cadrul Comitetului ONG al ECOSOC ONU.În plus, declaraţia privind orientarea sexuală şi identitatea de gen a fost prezentată în Adunarea Generală de la 18 decembrie 2008, în numele celor 66 de state (până acum), în cadrul dezbaterii punctului 64b de pe ordinea de zi a Adunării Generale, „Problema drepturilor omului, inclusiv abordări alternative pentru îmbunătăţirea exploatării eficiente a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”. Declaraţia reafirmă principiile universalităţii şi nediscriminării (între alte lucruri) şi „îndeamnă statele să ia toate măsurile necesare, în special legislative şi administrative, pentru a asigura faptul că orientarea sexuală sau identitatea de gen nu poate reprezenta, în niciun caz, o bază pentru sancţiuni penale, în special execuţii, arestări sau detenţie.”

UE a integrat aspecte privind rasismul, xenofobia şi discriminarea în dialogurile sale politice cu ţările terţe şi promovează în mod constant principiile nediscriminării, care cer ca drepturile omului să se aplice în mod egal pentru fiecare fiinţă umană, indiferent de orientarea sexuală sau identitatea de gen.

În ceea ce priveşte cererile de azil, Directiva Consiliului 2004/83/CE privind standardele minime referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţională şi referitoare la conţinutul protecţiei acordate, introduce conceptul de motiv de persecuţie pe baza apartenenţei la un grup social specific. În conformitate cu articolul 10 litera (d), un grup social specific ar putea include un grup bazat pe o caracteristică de orientare sexuală comună. Statele membre vor ţine cont de acest element atunci când vor evalua motivele de persecuţie, în contextul deciziilor care trebuie luate privind o cerere de protecţie internaţională.

 
 

(1) Directiva Consiliului 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică; JO L 180 19.7.2000, p. 22-26.
(2) Directiva Consiliului 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă; JO L 303, 02.12.2000, p. 16-22.

 

Întrebarea nr. 21 adresată de Pedro Guerreiro (H-1012/08)
 Subiect: Utilizarea aeroporturilor din statele membre de avioanele CIA care transportă prizonieri deţinuţi ilegal
 

Conform unor rapoarte recent apărute în Spania, a apărut un document oficial, potrivit căruia, în ianuarie 2002, figuri marcante din guvernul spaniol au fost informate de ataşatul pe probleme de politică militară al Ambasadei SUA că ţara sa doreşte să folosească spaţiul aerian şi aeroporturile din Spania, în scopul transportării de „prizonieri” la baza militară de la Guantánamo. De asemenea, a fost solicitată, dacă este necesar, utilizarea bazelor militare spaniole ca suport pentru transport. Documentul, care până acum a fost secret, indică faptul că aceeaşi procedură a fost urmată în cazul altor ţări aflate pe ruta avioanelor americane, inclusiv Italia şi Portugalia. Atunci când au acceptat aceste cereri, se pare că statele membre în cauză au fost informate că SUA va utiliza spaţiul lor aerian pentru a transporta prizonieri deţinuţi legali către Guantánamo. Documentul, care în prezent a fost făcut public, confirmă opinia conform căreia reţeaua de detenţie, răpire şi tortură promovată de SUA, prin încălcarea celor mai elementare drepturi ale omului, nu ar fi putut fi menţinută fără participarea anumitor guverne ale ţărilor membre ale UE.

Care este poziţia Consiliului privind această informaţie făcută acum publică şi ce explicaţii va solicita acesta?

Ce măsuri va propune Consiliul pentru a asigura faptul că acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Supravegherea activităţii serviciilor de informaţii şi securitate pe teritoriul statelor membre este o chestiune care ţine de competenţa statelor membre. În acelaşi sens, controlarea teritoriilor statelor membre (uscat, apă şi spaţiu aerian), inclusiv autorizarea aterizărilor pe sau decolărilor de pe aceste teritorii, nu ţin de competenţa Consiliului Comisiei Europene.

 

Întrebarea nr. 22 adresată deJohan Van Hecke (H-1017/08)
 Subiect: Criza creditelor
 

Agenda Preşedinţiei cehe include progrese ulterioare în abordarea la nivel european şi internaţional în vederea reducerii efectelor crizei creditelor. Însă cele care sunt cel mai grav afectate de criza creditelor sunt ţările în curs de dezvoltare. Preţurile pentru materiile prime scad extrem de rapid, ceea ce înseamnă că ţările sărace primesc mai puţine venituri. Ca urmare, există riscul ca fluxul de credite către ţările în curs de dezvoltare să se sfârşească.

Va reprezenta Preşedinţia cehă un bun exemplu şi va creşte semnificativ ajutorul oficial pentru dezvoltare, astfel încât să-şi respecte angajamentul privind alocarea a 0,7 la sută din PNB dezvoltării, până în 2010?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Preşedinţia este îngrijorată de criza financiară mondială şi de potenţialele repercusiuni asupra ţărilor în curs de dezvoltare. Un schimb de opinii privind această chestiune va avea loc între miniştrii pentru dezvoltare în cadrul reuniunii ministeriale informale stabilite să se desfăşoare la Praga, în câteva zile [la 29 şi 30 ianuarie 2009].

În ceea ce priveşte ajutorul public pentru dezvoltare (APD), în concluziile Consiliului, adoptate în mai (1), UE şi-a reafirmat cu putere angajamentul financiar pe termen lung asumat faţă de ţările în curs de dezvoltare de a obţine un obiectiv APD colectiv de 0,56% VNB până în 2010 şi 0,7% VNB până în 2015, stabilit în concluziile Consiliului din mai 2005, în concluziile Consiliului European din iunie 2005 şi în Consensul european privind dezvoltarea din 22 noiembrie 2005.

În contextul concluziilor Consiliului din mai 2005 (2), s-a specificat, în special, că statele membre care au aderat la UE după 2002 şi care nu au atins nivelul de 0,17% APD /VNB vor depune eforturi pentru a-şi creşte APD pentru ca acesta să atingă acest nivel până în 2010, în cadrul proceselor de alocare a bugetului, în timp ce cele care au depăşit deja acest nivel, s-au angajat să le susţină eforturile. În plus, statele membre ale UE s-au angajat să atingă obiectivul de 0,7% APD/VNB până în 2015, în timp ce cei care au atins obiectivul, s-au angajat să se menţină deasupra acestui obiectiv; Statele membre care au aderat la UE după 2002 vor depune eforturi pentru a creşte APD/VNB la 0,33% până în 2015.

Angajamentul Preşedinţiei cehe ar trebui să se refere la contextul obiectivului colectiv APD la care s-a angajat UE pentru a atinge obiectivele, după cum a fost deja reafirmat în mai multe ocazii.

În concluziile recente adoptate la 11 noiembrie (3), subliniind faptul că această chestiune este de competenţa statelor membre, Consiliul a încurajat statele membre în cauză să elaboreze, până în 2010, programe naţionale care să crească nivelurile de ajutor din cadrul proceselor de alocare a bugetelor, în scopul atingerii obiectivelor APD.

Considerăm că este deosebit de important ca instrumentele şi modalităţile de finanţare esenţiale să urmărească sublinierea inevitabilităţii eficienţei ajutorului, ţinând cont de rolul comerţului şi al OMC în dezvoltare, precum şi importanţa programului de ajutor pentru comerţ. Responsabilitatea pentru politici judicioase de dezvoltare a partenerilor noştri în ţările lor, în lumina responsabilităţii noastre faţă de contribuabili pentru resursele furnizate este vitală atât pentru donatori, cât şi pentru ţările beneficiare. Aceste aspecte au fost discutate pe larg la forumurile internaţionale. Cele mai recente desfăşurate la New York şi în cadrul forumului la nivel înalt de la Accra, precum şi conferinţa de la Doha, au subliniat faptul că discuţiile privind mecanismele de urmărire a finanţării pentru dezvoltare vor fi iniţiate la conferinţa de primăvară a ECOSOSC din aprilie 2009. Considerăm că diferitele modalităţi de APD ar trebui considerate ca o modalitate eficientă şi astfel, vor permite tuturor părţilor implicate să devină beneficiari ai angajamentelor APD.

Acţiunile Preşedinţiei cehe sunt şi vor fi în conformitate cu concluziile Consiliului menţionate anterior. Ca şi anumite state membre ale UE, Preşedinţia cehă va depune eforturi pentru a-şi creşte APD la nivelul de 0,17% până în 2010 şi la nivelul de 0,33% până în 2015. În situaşi actuală a crizei financiare globale, nu aşteptăm o creşte substanţială a ajutorului nostru public pentru dezvoltare.

 
 

(1)/08
(2)9266/05 inclusiv Anexele I şi II
(3)/08

 

Întrebarea nr. 23 adresată de Christa Prets (H-1020/08)
 Subiect: Uciderea albinoşilor din Tanzania
 

La 4 septembrie 2008, Parlamentul European a adoptat o propunere comună de rezoluţie privind uciderea albinoşilor din Tanzania.

Această rezoluţie invita Consiliul să urmărească îndeaproape situaţia drepturilor omului pentru albinoşii din Tanzania. Poate Consiliul să furnizeze informaţii privind situaţia actuală cu care se confruntă albinoşii din Tanzania, deoarece echipele medicale de acolo trebuie să aprecieze în continuare îmbunătăţirile referitoare la drepturile omului pentru albinoşi?

Ce eforturi au fost făcute în cursul Preşedinţiei franceze a Consiliului şi ce planuri are Preşedinţia cehă a Consiliului pentru îmbunătăţirea situaţiei cu care se confruntă albinoşii din Tanzania, în special în ceea ce priveşte asistenţa medicală, şi care au fost progresele obţinute până la această dată?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Consiliul urmăreşte îndeaproape situaţia drepturilor omului în Tanzania şi a constatat cu îngrijorare deteriorarea situaţiei albinoşilor din ţară. În conformitate cu politica sa privind drepturile omului, Consiliul va prezenta chestiunea autorităţilor tanzaniene, solicitând acţiuni viitoare pentru a pune capăt fenomenului şi solicitând dreptate pentru victime şi familiile acestora.

În Tanzania, albinoşii au fost, în mod tradiţional, victime ale discriminării. Mult timp, în anumite regiuni, un copil albinos era considerat ca un blestem pentru întreaga comunitate şi un număr mare dintre aceştia erau ucişi la naştere. Totuşi, problema a luat recent o nouă dimensiune, iar oribilele ucideri din prezent ale albinoşilor sunt alimentate de atracţia banilor, ucigaşii profitând de sărăcie, disperare şi credinţa puternică în vrăjitorie.

Guvernul tanzanian a luat deja anumite măsuri pentru a pune capăt acestor crime, iar preşedintele Kikwete a încredinţat comisarilor regionali această sarcină.

Măsurile includ securitate şi protecţie intensificată a albinoşilor din regiunea Mwanza şi sporirea sensibilizării. Între altele, şcolarii albinoşi a căror viaţă a fost ameninţată au fost transferaţi la şcoli speciale în districtul Misungwi şi la alte internate din regiune care sunt păzite de forţele de poliţie. În curând, se va realiza un recensământ al albinoşilor.

În acelaşi timp, ONG-urile sunt implicate în mod activ în domeniul creşterii sensibilizării. În multe sate în cauză, oamenii au fost sensibilizaţi împotriva uciderii albinoşilor. Toate gospodăriile unde există albinoşi au fost vizitate separat, pentru a le sensibiliza şi a le încuraja să raporteze la poliţie orice persoană suspectă.

Consiliul va continua să urmărească îndeaproape această situaţie.

 

Întrebarea nr. 24 adresată de Jolanta Dičkutė (H-1021/08)
 Subiect: Intensificarea prevenirii HIV, tratamentul şi îngrijirea
 

Raportul reuniunii ECDC (Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor) privind „Testarea HIV în Europa: de la politici la eficienţă”, din ianuarie 2008, subliniază faptul că multe oportunităţi de diagnosticare a infectării cu HIV nu sunt fructificate în ţările UE, în special în mediul asistenţei medicale. Aproximativ 30% dintre persoanele infectate cu HIV din ţările UE nu sunt conştiente de acest lucru. Diagnosticarea cu întârziere implică iniţierea cu întârziere a terapiei antiretroviale (ART), posibilităţi restrânse de medicamentaţie, o rată crescută a mortalităţii şi a îmbolnăvirii, precum şi un risc sporit de transmitere a infecţiei.

Urmând conducerea Preşedinţiei luxemburgheze, germane, portugheze şi cea a recentei Preşedinţii franceze, va lua Preşedinţia cehă acţiuni prin care să intensifice prevenirea HIV, tratamentul şi îngrijirea?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Preşedinţia cehă îşi confirmă angajamentul privind combaterea provocării cruciale reprezentată de pandemia globală de HIV /SIDA. Eforturile realizate până în prezent nu au fost suficiente pentru a opri extinderea pandemiei de HIV /SIDA, agravată de sărăcie şi inegalităţi sociale, economice şi de gen.

În acest sens, Consiliul doreşte să reamintească concluziile „Combaterea HIV /SIDA pe teritoriul Uniunii Europene şi în ţările învecinate”, adoptate la 31 mai 2007, precum şi concluziile privind combaterea HIV /SIDA adoptate la 3 iunie 2005.

În concluziile din 2007, Consiliul a subliniat în special nevoia unei concentrări integrate şi coordonate asupra prevenirii HIV /SIDA, a diagnosticării, tratării, îngrijirii şi susţinerii, pe baza promovării drepturilor omului atât pentru persoanele cu HIV, cât şi pentru grupurile vulnerabile ale populaţiei. Între altele, Consiliul a invitat statele membre să promoveze metode adecvate de depistare şi tratament, pentru reducerea a transmiterii de la mamă la copil a HIV, în măsura posibilului şi pentru promovarea accesului universal la prevenire pe bază de dovezi şi la reducerea extinsă a efectelor negative, ca parte centrală a unui răspuns de succes pentru reducerea efectelor HIV /SIDA.

Preşedinţia cehă va promova această muncă şi va consolida ceea ce a fost obţinut, astfel încât UE să rămână lider mondial în respectarea angajamentului de a pune capăt pandemiei de HIV /SIDA.

 

Întrebarea nr. 26 adresată de Laima Liucija Andrikienė (H-1027/08)
 Subiect: Proiectele conductelor de gaze şi politica energetică comună a UE
 

Proiectul conductei de gaz Nabucco urmăreşte aducerea gazului din Marea Caspică la Viena, în timp ce proiectul conductei de gaz Nord Stream de sub Marea Baltică este elaborat pentru a aduce gaz din Rusia în Germania. Cum intenţionează Preşedinţia cehă să reducă dependenţa Uniunii de gazul rusesc? Cum poate schimba viitoarea conductă de caz Nabucco situaţia gazului exportat către Europa? Care este poziţia Preşedinţiei cehe a UE în privinţa proiectului conductei de gaz Nord Stream? Ce intenţionează să facă Preşedinţia cehă a UE pentru a crea şi a consolida politica energetică comună a UE?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Energia este una dintre cele trei priorităţi politice principale ale Preşedinţiei cehe. În general, este recunoscut faptul că în punerea în aplicare a Planului de acţiune al Consiliului European (2007-2009), astfel cum a fost aprobat de Consiliul European din vara anului 2007, ar trebui pus accentul pe securitatea energetică. Preşedinţia cehă îşi va concentra eforturile în acest sens, pentru a consolida în continuare politica energetică a UE. Recenta întrerupere a importurilor de gaz din Rusia şi a tranzitului pe teritoriul Ucrainei au subliniat importanţa acestei chestiuni pe agenda UE.

Referitor la importurile de gaz în Uniunea Europeană, Consiliul reaminteşte scopul declarat în planul de acţiune în cauză, respectiv, de a intensifica securitatea furnizării prin intermediul diversificării eficiente a surselor de energie, a furnizorilor şi a căilor de transport. Preşedinţia cehă a reiterat nevoia consolidării încrederii în furnizorii actuali, dar, în acelaşi timp, şi nevoia intensificării cooperării cu alţi furnizori suplimentari, la Consiliul informal Afaceri Generale care a avut loc la 8 ianuarie 2009, la Praga. Securitatea energetică a fost una dintre cele trei chestiuni principale de la această reuniune informală a miniştrilor pentru afaceri europene şi a miniştrilor de externe.

Conform calendarului preşedinţiei, în februarie 2009 Consiliul este programat să adopte concluziile privind comunicarea „Cea de-a doua revizuire strategică a politicii energetice – un plan de acţiune a UE pentru securitate şi solidaritate în domeniul energiei”, pe care Comisia a prezentat-o în noiembrie 2008. În contextul mai extins al securităţii energetice în cadrul UE, această comunicare menţionează planul de interconectare baltică, împreună cu coridorul sudic al gazelor. Aceste concluzii ale Consiliului şi comunicarea vor fi prezentate Consiliului European din primăvara anului 2009.

De asemenea, Preşedinţia cehă intenţionează să semnaleze interesul Comunităţii producătorilor de gaz şi ţărilor de tranzit din regiunea caucaziană şi din Asia Centrală la „Summit-ul coridorului sudic – legătura est-vest”, care se va organiza în cursul preşedinţiei sale. Summit-ul, pe care preşedinţia, în strânsă cooperare cu Comisia şi statele membre, îl pregăteşte în prezent, se va organiza la nivel de şef de stat, cu scopul de a iniţia o colaborare stabilă cu ţările din regiune.

Diversificarea resurselor de gaz va fi îmbunătăţită şi prin construirea terminalelor de GNL.

Însă această variantă necesită mult timp, resurse financiare şi resurse energetice.

Cu excepţia reducerii dependenţei de importurile de gaz, disputele repetate pe tema gazului între Rusia şi Ucraina, care a făcut din UE un ostatic, într-o măsură fără precedent, a subliniat importanţa consolidării solidarităţii între toate statele membre, în cazul întreruperii alimentărilor. Această chestiune a făcut obiectul Consiliului extraordinar pentru energie convocat de Preşedinţia cehă la 12 ianuarie 2009. Posibilele măsuri includ revizuirea Directivei 2004/67/CE privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaz natural, care este în prezent principalul instrument legislativ pentru punerea în aplicare a solidarităţii energetice, a investiţiilor în interconectarea infrastructurilor energetice (pentru a permite astfel statelor membre, din punct de vedere tehnic, să îşi ofere sprijin la nevoie) sau pentru a introduce mecanisme de transparenţă pentru schimbul de informaţii între statele membre în domeniul energetic (inclusiv contactarea partenerilor terţe ţări sau planificarea investiţiilor în proiecte de infrastructură).

În ceea ce poziţia Consiliului privind proiectul Nabucco şi efectele acestuia asupra exporturilor de gaz către Uniunea Europeană, Consiliul trimite onorabilul parlamentar la răspunsul său la întrebarea orală H-0590/07 privind acest subiect.

În ceea ce priveşte poziţia Consiliului privind proiectul conductei de gaz Nord Stream, Consiliul trimite onorabilul parlamentar la răspunsul său la întrebările orale H-0121/07 şi H-575/07 privind acest subiect.

 

Întrebarea nr. 27 adresată de Athanasios Pafilis (H-1028/08)
 Subiect: Refuzul de a acorda azil refugiaţilor în statele membre ale UE
 

Informaţiile recent apărute fac trimitere la arestarea sistematică a solicitanţilor de azil în Grecia, la condiţiile precare din arest şi la acţiunile autorităţilor elene care îi expulzează cu forţa din apele teritoriale elene sau le îngreunează procedurile de solicitare a azilului. Din cele 25.111 cereri de azil în 2007, au fost acceptate numai 0,04% după primul interviu şi 2% după cea de-a doua solicitare. În plus, conform Regulamentului (CE) nr. 343/2003(1) (- Dublin 2 -), refuzul cererilor de azil de către autorităţile elene îi lipseşte pe imigranţi de orice posibilitate de a solicita azil în orice alt stat membru al UE şi, în acelaşi timp, nu se vor putea întoarce în ţara de origine, de teama războaielor sau de a nu fi persecutaţi. Informaţii similare au apărut şi în legătură cu alte state membre ale UE.

Care este opinia Consiliului referitor la această inadmisibilă stare de fapt care s-a dezvoltat în urma recentelor acorduri europene privind migraţia, ţinând cont de faptul că înfiinţarea Frontex limitează şi mai mult drepturile refugiaţilor?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Întrebarea adresată de onorabilul membru face trimitere în special la efectele aplicării Regulamentului Consiliului nr. 343/2003/CE de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe (Regulamentul Dublin II).Art. 28 din regulamentului în cauză prevede prezentarea de către Comisie Parlamentului European şi Consiliului a unui raport privind aplicarea sa, precum şi a unor propuneri referitoare la amendamentele necesare, acolo unde este cazul. Astfel, Comisia a prezentat, în decembrie 2008, o propunere care urmărea reformarea Regulamentului Dublin. Scopul acestei propuneri este, în principal, de a consolida drepturile şi garanţiile solicitanţilor de azil, care intră în sfera de aplicare a Regulamentului Dublin II.

Mai mult, se aşteaptă prezentarea din partea Comisiei a unei propuneri care să urmărească reformarea directivelor privind azilul, care se vor concentra pe îmbunătăţirea standardelor minime care au fost adoptate până în prezent şi care vor urmări continuarea consolidării sistemului comun de azil la nivel european. Trebuie pus un accent deosebit pe etapa iniţială a procedurii de acordare de azil, respectiv, accesul la procedura propriu-zisă. Primele propuneri au fost deja publicate în decembrie 2008 - propunere de reformare a Directivei privind condiţiile de primire şi a Regulamentelor Dublin II şi Eurodac. În primăvara anului 2009 sunt aşteptate propuneri de modificare a directivelor privind calificarea şi procedura. Acestea vor urmări, de asemenea, consolidarea statutului solicitanţilor de azil. Totuşi, ar trebui observat faptul că toate statele membre UE au obligaţii stabilite prin standarde minime privind condiţiile de primire a solicitanţilor de azil, prevăzute de Directiva 2003/9/CE.

Pentru ambele propuneri, care vor fi analizate de Consiliu în 2009, se aplică procedura de codecizie.

 
 

(1) JO L 50, 25.2.2003, p.1.

 

Întrebarea nr. 28 adresată de Konstantinos Droutsas (H-1030/08)
 Subiect: Lucrătorii din Mexic, victime ale lipsei de răspundere a unui concern monopolist
 

În urmă cu aproximativ trei ani, la 19 februarie 2006, un dezastru industrial grav cauzat de o explozie de gaze la mina Pasta de Conchos din Mexic, aparţinând companiei „Industrial Minera Mexico”, a luat viaţa a 65 de mineri. Au fost recuperate numai rămăşiţele a doi dintre ei, ceilalţi rămânând acoperiţi de dărâmături. Angajatorii şi autorităţile nu permit recuperarea acestora, deoarece aceasta ar pune în evidenţă încălcarea constantă, de companie, a tuturor regulamentelor de siguranţă. Anterior accidentului, numeroşi lucrători îşi exprimaseră temerile privind existenţa unui risc major de explozie, din cauza scurgerilor de gaz. Epuizate de atâta aşteptare, familiile victimelor au hotărât să strângă sumele necesare pentru a recupera pe cont propriu corpurile neînsufleţite.

Care este opinia Consiliului referitor la decizia arbitrară a autorităţilor de a accepta acoperirea atât de evidentă a unui comportament iresponsabil al companiei în cauză?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Consiliul nu a discutat chestiunea.

 

Întrebarea nr. 29 adresată de Georgios Toussas (H-1031/08)
 Subiect: Arestări în masă ale membrilor opoziţiei din Peru
 

La sfârşitul lunii noiembrie, guvernul peruan a arestat 14 membri marcanţi ai Partidului comunist şi ai opoziţiei, inclusiv un candidat la preşedinţie la ultimele alegeri, Ollanta Humala. Pretextul arestărilor l-au constituit „datele” găsite pe un calculator aparţinând lui Raul Reyes, membru al FARC. Cu toate acestea, celor arestaţi nu li s-a permis accesarea „datelor” care ar dovedi vinovăţia lor. Aceste arestări au provocat reacţii din partea populaţiei şi a partidelor din opoziţie, care acuză guvernul de interzicerea oricărei forme de opoziţie şi a mişcării muncitoreşti în general. Autorităţile au înăbuşit violent orice formă de protest al cetăţenilor.

Care este poziţia Consiliului cu privire la aceste încălcări grave ale libertăţilor democratice din Peru, tratarea disidenţei şi opoziţiei politice ca ilegale şi asocierea acestora cu aşa-zise organizaţii teroriste?

 
  
 

(RO) Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Preşedinţie şi nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din ianuarie 2009 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

Consiliul nu a discutat chestiunea specifică ridicată de onorabilul membru.

Uniunea europeană şi-a exprimat întotdeauna ataşamentul faţă de respectarea statului de drept şi a valorilor şi principiilor democraţiei şi ale drepturilor omului în ţările din America Latină, în conformitate cu Declaraţia de la Lima din mai 2008.(1).

Consiliul reafirmă aceste principii în cadrul reuniunilor sale la nivel politic cu autorităţile ţărilor respective.

 
 

(1) Doc. 9534 (presse 128).

 

ÎNTREBĂRI ADRESATE COMISIEI
Întrebarea nr. 38 adresată de Claude Moraes (H-0981/08)
 Subiect: Prevenirea criminalităţii în UE
 

Ca urmare a răspunsului la întrebarea mea anterioară (E-3717/06), Comisia poate prezenta eventualele progrese în ceea ce priveşte conceperea atât a unei politici europene de prevenire a criminalităţii, cât şi a unui sistem de statistică comparată în ceea ce priveşte criminalitatea în Europa?

Mai mult, Comisia poate preciza care sunt măsurile specifice luate pentru a combate criminalitatea stradală violentă şi, în special, crimele comise cu arme albe în Europa?

 
  
 

(RO) Prevenirea criminalităţii reprezintă un element foarte important al abordării eficiente a cauzelor şi efectelor acesteia. Comisia s-a angajat să promoveze principiul prevenirii prin conceperea unor linii directoare strategice pentru fiecare tip de crimă. S-au înregistrat numeroase progrese din 2006 în ceea ce priveşte crearea planului de acţiune al UE referitor la statistica privind criminalitatea şi justiţia penală. Indicatorii stabiliţi de un grup de experţi pot fi utilizaţi pe termen mediu pentru a compara datele furnizate de statele membre.

Datorită principiului subsidiarităţii, responsabilitatea pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii urbane revine statelor membre şi/sau autorităţilor regionale şi locale. Reţeaua Europeană de Prevenire a Infracţiunilor (EUCPN), al cărei secretariat este asigurat de Comisie, constituie o platformă utilă pentru schimbul de informaţii şi cele mai bune practici pentru limitarea violenţei din mediul urban.

 

Întrebarea nr. 39 adresată de Stavros Arnaoutakis (H-0982/08)
 Subiect: Evoluţia fondurilor înfiinţate ca o componentă a programului general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii”
 

Comisia poate oferi informaţii referitoare la evoluţia noilor fonduri care au fost înfiinţate ca o componentă a programului general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii” (Fondul european pentru integrarea resortisanţilor ţărilor terţe, Fondul european pentru refugiaţi, Fondul pentru graniţele externe şi Fondul european pentru returnare)?

În ce mod sunt implicate părţile interesate de pe plan regional şi local în planificarea şi implementarea operaţiunilor fondurilor?

 
  
 

(RO) Cele patru fonduri din cadrul programului general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii”, şi anume Fondul european pentru integrarea resortisanţilor ţărilor terţe, Fondul european pentru refugiaţi, Fondul pentru graniţele externe şi Fondul european pentru returnare au fost lansate recent. Valoarea totală a fondurilor este de 4,02 miliarde de euro pentru perioada 2007-2013.

Până în prezent, marea majoritate a programelor provenite din statele care contribuie la aceste fonduri au fost adoptate de Comisie. Pentru Fondul pentru returnare, pentru care creditele au devenit disponibile abia în noiembrie 2008, se aşteaptă ca procesul de adoptare a ultimelor programe să se încheie în primul trimestru din 2009. La finalul acestui proces, Comisia va fi alocat 580 de milioane de euro pentru lansarea acestor patru fonduri. În 2008, trei state membre au beneficiat, de asemenea, de ajutoare suplimentare în valoare de 10 milioane de euro în cadrul măsurilor de urgenţă prevăzute de Fondul european pentru refugiaţi: aceste ţări sunt Grecia, Italia şi Malta.

Plata sumelor către statele membre pentru finanţarea acţiunilor pentru primii ani ai programului este în curs de efectuare.

Lansarea acestor fonduri a necesitat un efort considerabil din partea Comisiei şi a guvernelor statelor membre. Acest lucru demonstrează angajamentul Uniunii Europene privind punerea în practică a principiului solidarităţii în gestionarea fluxurilor migratorii.

Comisia acordă o importanţă deosebită implicării autorităţilor regionale şi locale, precum şi a organizaţiilor neguvernamentale, în implementarea fondurilor. De fapt, Comisia a invitat statele membre să organizeze un parteneriat cu autorităţile şi organismele care participă la programe şi cu alte entităţi care ar putea contribui la dezvoltarea acestora. Aceste parteneriate ar putea include toate autorităţile publice competente, în special autorităţile regionale, locale şi municipale, precum şi organismele internaţionale şi organizaţiile neguvernamentale (ONG-uri) care reprezintă societatea civilă. Constituirea parteneriatelor cade în responsabilitatea fiecărui stat membru şi depinde, între altele, de caracteristicile fiecărui fond. În acest cadru, Uniunea Europeană ar trebui să cofinanţeze proiectele unui număr mare de ONG-uri din Fondul pentru integrare, Fondul pentru returnare şi Fondul european pentru refugiaţi.

 

Întrebarea nr. 40 adresată de Marie Panayotopoulos-Cassiotou (H-0986/08)
 Subiect: Strategia europeană pentru protecţia drepturilor copilului
 

UE a conceput o strategie pentru protejarea drepturilor copilului pe teritoriul său. Care sunt rezultatele eforturilor europene de până în prezent? Există o recunoaştere la nivel european a drepturilor embrionului - copilului nenăscut - fie el sănătos sau cu deficienţe? Cum sunt implementate acestea?

 
  
 

(RO) De la adoptarea Comunicării din 2006 intitulate „Către o strategie privind drepturile copilului”, Comisia s-a angajat să contribuie prin acţiuni concrete la combaterea încălcării drepturilor copilului.

Comunicarea oferă o prezentare a strategiei europene pentru perioada 2010-2014. Consultările sunt deja în curs de desfăşurare.

Acţiunile europene se bazează pe includerea drepturilor copilului în toate politicile UE şi în iniţiativele practice în domeniile care ţin de competenţa Uniunii.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene garantează principiul inviolabilităţii demnităţii umane. Determinarea pertinenţei principiului inviolabilităţii demnităţii umane în cazul embrionului şi determinarea statutului juridic al acestuia din urmă intră în competenţa statelor membre. Uniunea Europeană nu are nicio competenţă în această chestiune.

 

Întrebarea nr. 41 adresată de Jim Higgins (H-0988/08)
 Subiect: MAOC-N
 

Comisia poate preciza dacă în prezent finanţează recent înfiinţatul Centru maritim de operaţiuni şi analize - narcotice, cu sediul la Lisabona? Este Comisia îngrijorată de faptul că, în ciuda eforturilor sporite de a schimba informaţii între statele membre, lipsa supravegherii fizice a coastei cauzată de subfinanţarea din partea guvernelor precum cel al Irlandei va submina eforturile operaţiunilor de informaţii precum cele ale MAOC-N?

 
  
 

(RO) Centrul maritim de operaţiuni şi analize - narcotice (MAOC-N) este o organizaţie interguvernamentală militară susţinuta, de aplicare a legii, înfiinţată printr-un tratat semnat la 30 septembrie 2007 la Lisabona de şapte state membre ale UE (UK, F, I, ES, PT, IRL, NL). MAOC întreprinde operaţiuni de interdicţie în apele internaţionale, coordonând schimbul de informaţii operaţionale (maritime şi aviatice), bunuri disponibile şi personal calificat pentru a face faţă ameninţării reprezentate de traficul de droguri transatlantic.

Scopul colectării, schimbului şi analizei de informaţii este optimizarea utilizării bunurilor navale şi aeriene ale acelor state membre care sunt părţi contractante ale acestui tratat. Aria sa operaţională, astfel cum a fost definită de înseşi părţile contractante, cuprinde partea estică a Oceanului Atlantic, din Islanda până la Capul Bunei Speranţe, incluzând coastele Europei şi Africii de Vest.

Începând din ianuarie 2008, Comisia are statutul de observator, la fel ca şi organizaţia Joint Inter Agency Task Force – South (JIATF-S) din Statele Unite, cu sediul la Key West (SUA), la care iau parte şi unele state membre ale UE, datorită dimensiunii sale regionale (zona Caraibelor) care cuprinde teritoriile unor state membre, în special unele teritorii incluse la Capitolul IV al TCE (Tratatul de instituire a Comunităţii Europene) şi Canada. Brazilia s-a arătat, de asemenea, interesată să devină observator.

Comisia cofinanţează activităţile MAOC-N, alocând 661.000 de euro prin intermediul liniei bugetare(1)JLS(2) ISEC a Direcţiei Generale, în baza Programului de prevenire şi combatere a criminalităţii, pentru a acoperi cheltuielile cu personalul şi echipamentele până în septembrie 2010.

Întrucât nu toate statele membre fac parte din MAOC-N, este important ca iniţiativele sale să nu se suprapună sau să intre în contradicţie cu posibilele iniţiative care urmează a fi luate la nivel comunitar sau de către oricare stat membru al UE care nu face parte din MAOC-N. De aceea, Europol este însărcinată să monitorizeze îndeaproape activităţile acestei organizaţii regionale care se ocupă cu aplicarea legislaţiei maritime, prin participarea la şedinţele Consiliului Executiv al MAOC-N care au avut loc până în prezent, precum şi prin desemnarea unui ofiţer de legătură începând cu ianuarie 2009.

Comisia consideră Europol ca fiind organizaţia potrivită pentru cooperarea la nivelul UE în vederea aplicării legii, în speţă pentru schimbul de informaţii, pentru a asigura coerenţa şi interoperabilitatea şi a evita posibilele dublări ale mandatelor, sarcinilor şi cheltuielilor.

În acest context, Comisia (i) sprijină aşadar coerenţa eforturilor de aplicare a legislaţiei maritime cu alte iniţiative regionale din domeniul maritim şi (ii) monitorizează îndeaproape interacţiunile cu vastul acquis comunitar din domeniile siguranţei, al securităţii şi mediului în ceea ce priveşte spaţiul maritim şi încurajează posibila cooperare cu alţi actori, în special cu organismele europene precum Frontex şi EMSA(3)care trebuie să respecte diferite reguli specifice.

În 2009 va fi demarat un proiect destinat testării de soluţii pentru un schimb mai eficient de informaţii legate de supravegherea maritimă între autorităţile maritime situate de-a lungul căilor de acces la Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic, iar o acţiune pregătitoare va determina eficienţa receptoarelor din spaţiu privind detectarea semnalelor de identificare AIS (identificare automată) provenite din largul coastei.

 
 

(1) JLS/2007/ISEC/426
(2)Justiţie, Libertate şi Securitate
(3) Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritimă

 

Întrebarea nr. 42 adresată de Bernd Posselt (H-1000/08)
 Subiect: Agenţia UE pentru Drepturile Fundamentale
 

Care este opinia Comisiei în ceea ce priveşte activitatea Agenţiei Uniunii Europene pentru Drepturile Fundamentale de la Viena, care, potrivit afirmaţiilor numeroşilor experţi, fie reproduce activitatea Consiliului Europei, fie se lansează în agitaţii ideologice care nu au nimic în comun cu conceptul tradiţional de drepturi ale omului? Ce rol joacă în Agenţie Grupul FRALEX, care se presupune că ar proveni din reţeaua căreia îi aparţinea actualul director al Agenţiei, Morten Kjærum, şi care se pare că a obţinut acum un contract de consultanţă pe patru ani cu un buget de 10 milioane de euro?

 
  
 

(RO) Comisia sprijină activitatea derulată până în prezent de Agenţia Uniunii Europene pentru Drepturile Fundamentale sub mandatul care i-a fost acordat de Consiliu şi aşteaptă cu interes rezultatul altor activităţi în curs de desfăşurare.

Chestiunea generală privind orice reproducere a activităţilor derulate de Consiliul Europei a fost rezolvată în cadrul regulamentului de înfiinţare a Agenţiei. Consiliul Europei şi Comunitatea Europeană au ajuns la un acord prin care s-au creat mecanismele necesare pentru evitarea reproducerii activităţilor.

Fiind independentă de Comisie, Agenţia este cea care îşi stabileşte propriile metode de lucru şi organizarea internă.

În iulie 2007, Agenţia a anunţat licitaţia pentru achiziţionarea serviciilor de expertiză juridică necesare pentru a se achita de noul său mandat, mai larg. În lunile noiembrie şi decembrie 2007, Agenţia a semnat contracte-cadru cu o serie de antreprenori selectaţi pe baza unor criterii severe, inclusiv cu FRALEX. Aceste contracte au fost semnate înainte de iunie 2008, adică înainte de sosirea actualului director. Contractele sunt valabile pe o durată de patru ani şi s-ar putea ridica până la valoarea estimată de 4 milioane de euro. Informaţii suplimentare sunt disponibile pe site-ul Agenţiei.

 

Întrebarea nr. 43 adresată de Manuel Medina Ortega (H-1003/08)
 Subiect: Propuneri în urma Summitului euro-african privind imigrarea
 

Pe baza rezultatelor celei de-a doua Conferinţe euro-africane privind imigrarea, care a avut loc la Paris în noiembrie 2008, ce propuneri intenţionează să aducă Comisia pentru a rezolva problema imigranţilor minori neînsoţiţi care locuiesc ilegal pe teritoriul Uniunii Europene?

 
  
 

(RO) Comisia este la curent cu dificultăţile cu care se confruntă statele membre implicate de sosirea numeroşilor minori neînsoţiţi în aceste ţări. În această chestiune, Comisia subliniază faptul că politicile existente pot fi utilizate pentru a aborda această problemă din diferite unghiuri, respectând în mod absolut interesele copilului, chiar dacă nu este încă posibilă oferirea unei soluţii generale la problema ridicată.

În ceea ce priveşte politicile interne, instrumentele comunitare în vigoare din domeniul imigrării şi azilului cuprind dispoziţii privind protejarea mai fermă a drepturilor minorilor, în special a minorilor neînsoţiţi(1). Sfera de aplicare a Programului „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii 2007-2013” şi îndeosebi a Fondului pentru integrare, a Fondului european pentru refugiaţi şi a Fondului pentru returnare acoperă şi măsurile şi politicile privind minorii neînsoţiţi.

În ceea ce priveşte dimensiunea externă, această problemă a fost adăugată recent pe lista de priorităţi a Programului de Cooperare adoptat la Conferinţa euro-africană de la Paris privind migraţia şi dezvoltarea şi a fost inclusă în concluziile Consiliului privind abordarea globală a migraţiei.

Prin intermediul programului „Aeneas” şi al succesorului său, programul tematic „Migraţia”, Comisia susţine deja mai multe proiecte în acest domeniu, care sunt destinate în special ajutării minorilor neînsoţiţi de origine marocană care au sosit în Spania şi care sprijină pe cât posibil reintegrarea acestora în ţara lor de origine şi previn plecarea altor imigranţi minori ilegali. În plus, noi iniţiative din Maroc, Algeria şi Senegal au fost selectate pentru finanţare în 2009.

Totuşi, este evident că trebuie acordată mai multă atenţie problemei minorilor neînsoţiţi. Acest aspect va fi tratat cu prioritate în cadrul următoarei solicitări de propuneri pentru programul tematic privind migraţia şi azilul (prima jumătate a lui 2009). În plus, această problemă va figura printre clauzele privind migraţia ale acordurilor UE cu ţările terţe şi va constitui un subiect de discuţie în cadrul dialogurilor privind politicile cu ţările terţe. În sfârşit, acolo unde este cazul, situaţia minorilor ar putea constitui subiectul unor oferte specifice de cooperare în cadrul parteneriatelor de mobilitate.

În ceea ce priveşte viitoarele propuneri din acest domeniu, nu trebuie uitat faptul că, în toamna lui 2009, Consiliul European va adopta un nou program cu o durată de cinci ani în domeniul Justiţiei, Libertăţii şi Securităţii, care va succeda Programului de la Haga („Programul Stockholm”). Orice politică sau măsură nouă trebuie să fie propusă şi discutată în contextul pregătirii acestui nou program.

 
 

(1) Consultaţi SEC(2006)889 din 4 iulie 2006, capitolul 1.1 - Azilul, imigrarea şi graniţele externe. De exemplu, consultaţi în special Directivele Consiliului 2003/9/CE din 27 ianuarie 2003, 2005/85/CE din 1 decembrie 2005 şi 2004/83/CE din 29 aprilie 2004 (azilul) şi Directivele 2004/81/CE din 29 aprilie 2004 (traficul de persoane) şi 2008/115/CE din 24 decembrie 2008 („returnarea”).

 

Întrebarea nr. 44 adresată de Marco Cappato (H-1004/08)
 Subiect: Drogurile
 

Adunarea Generală a ONU urmează să discute o declaraţie asupra politicilor internaţionale privind drogurile în 2009, la zece ani de la lansarea unui set de iniţiative sub sloganul „O lume fără droguri: putem reuşi!” care promiteau reducerea drastică a cererii şi ofertei de substanţe declarate ilegale conform respectivelor Convenţii ale ONU. Între timp, majoritatea statelor membre au consolidat sau introdus politici mai pragmatice privind drogurile, în timp ce în Olanda primarii solicită reglementarea producţiei de canabis.

Ce poziţie va adopta Comisia Europeană la conferinţele internaţionale pregătitoare ale Adunării Generale din 2009? Comisia nu simte necesară o evaluare a costurilor şi beneficiilor politicilor internaţionale privind drogurile, solicitând amendamente la tratatele internaţionale acolo unde este cazul, conform solicitărilor venite din numeroase direcţii?

 
  
 

(RO) În martie 2009, segmentul la nivel înalt al Comisiei pentru substanţe stupefiante (CND) a Naţiunilor Unite (ONU) va finaliza analiza privind Declaraţiile sesiunii speciale a Adunării Generale a Naţiunilor Unite din 1998 referitoare la problema mondială a drogurilor, cunoscută de regulă drept Sesiunea specială a Adunării Generale a Naţiunilor Unite (UNGASS) 98(1), prin adoptarea unei noi declaraţii politice.

Pentru a pregăti analiza UNGASS 2008, Comisia a sprijinit procesul în mod activ, printre altele prin finanţarea grupurilor de experţi ai ONU care au consiliat UNODC (Biroul Naţiunilor Unite pentru droguri şi criminalitate)(2) în ceea ce priveşte implementarea Declaraţiilor din 1998. În plus, Comisia a avut o contribuţie activă la redactarea documentului de poziţie al UE referitor la procesul de analiză al UNGASS care a fost adoptat de Consiliu în octombrie 2008(3).

În acest cadru al activităţilor ONU, Comisia nu are nicio competenţă de reprezentare a Uniunii Europene şi a statelor membre - cu excepţia domeniului precursorilor de droguri. Statele membre se reprezintă ele însele, în timp ce Uniunea Europeană este coordonată de Preşedinţia UE al cărei scop este de a prezenta cât mai multe poziţii comune ale UE. Documentul de poziţie al UE privind UNGASS, care a fost menţionat mai sus, reprezintă o astfel de poziţie comună.

În acest document, statele membre ale UE concluzionează că, în ciuda progreselor făcute în mai multe domenii în ceea ce priveşte implementarea Declaraţiilor din 1998 şi a planurilor de acţiune anexate, nu s-a înregistrat nicio limitare sau reducere majoră a problemei mondiale a drogurilor, care constituia obiectivul principal al Declaraţiei politice din 1998.

Documentul de poziţie reconfirmă angajamentul UE faţă de Convenţiile ONU privind drogurile din 1961, 1971 şi 1988, reiterând totodată scopurile şi obiectivele Declaraţiilor din 1998. În acelaşi timp, în document se solicită o evaluare serioasă a experienţelor câştigate în ultimul deceniu şi includerea lecţiilor învăţate. De asemenea, documentul prezintă mai multe principii-cheie pentru viitoarele declaraţii şi planuri de acţiune, incluzând:

Consolidarea abordării echilibrate a politicii ONU privind drogurile prin sporirea eforturilor de diminuare a cererii de droguri şi prin considerarea reducerii vătămărilor drept un element eficient şi important al politicii privind drogurile.

Sporirea atenţiei în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului şi atingerea unei proporţii echilibrate între intervenţiile de aplicare a legii din cadrul politicii privind drogurile şi intervenţiile pentru reducerea cererii şi a ofertei.

Susţinerea cu tărie a dezvoltării alternative durabile, necondiţionând acest lucru de eradicarea în prealabil a culturilor de droguri.

Accentuarea mai clară a nevoii de evaluare, colectare de date şi monitorizare în vederea fundamentării politicilor pe dovezi (şi nu pe ideologie).

Mai mult, la începutul anului 2009, Comisia va publica rezultatele unui studiu larg care conţine o „Analiză detaliată a funcţionării pieţei mondiale a drogurilor ilicite şi a măsurilor privind politicile de limitare a acesteia”. Acest studiu reprezintă un exemplu al contribuţiei Comisiei la crearea bazei de cunoştinţe care stau la temelia politicilor europene şi internaţionale privind drogurile. În septembrie 2008, Comisia a introdus, de asemenea, propuneri suplimentare de acţiune în cadrul Planului de acţiune al UE privind drogurile (2009-2012), punând accentul pe monitorizarea, colectarea de date şi evaluarea comune în domeniile reducerii ofertei de droguri şi al aplicării legii, domenii care au avut parte de puţine analize sau puţine dintre ele au fost publicate.

 
 

(1) Declaraţia politică (S-20/2), Declaraţia privind principiile care guvernează reducerea cererii de droguri (S/20-3), Măsurile de intensificare a cooperării internaţionale pentru combaterea problemei mondiale a drogurilor (S-20/4);
(2)Oficiul Naţiunilor Unite privind Drogurile şi Criminalitatea
(3) 13501/1/08 – CORDROGUE 71, 3.10.08

 

Întrebarea nr. 45 adresată de Mikel Irujo Amezaga (H-1007/08)
 Subiect: Combaterea traficului de persoane
 

În Rezoluţia sa P6_TA(2006)0005 privind strategiile de prevenire a traficului de femei şi copii, care sunt vulnerabili la exploatarea sexuală (2004/2216(INI)) din 17 ianuarie 2006, Parlamentul considera că acţiunile statelor membre trebuie să fie în concordanţă cu declaraţiile lor politice şi că statele membre trebuie să transpună într-o manieră mai eficientă legislaţia comunitară relevantă, în special prin îmbunătăţirea cooperării operaţionale şi prin schimbul de date relevante între state şi cu Europol şi Eurojust.

Comisia poate indica ce progrese s-au înregistrat în ceea ce priveşte cooperarea operaţională privind traficul de persoane şi schimbul de date relevante între statele membre şi cu Europol şi Eurojust?

 
  
 

(RO) Informaţiile transmise de statele membre la începutul anului 2008 indică o evoluţie pozitivă a cooperării internaţionale în combaterea traficului de persoane. În special, statele membre sunt pregătite mai mult decât în trecut să utilizeze resursele Europol şi Eurojust pentru a îmbunătăţi calitatea răspunsului instituţional în privinţa traficului.

În ceea ce priveşte punerea la dispoziţia Europol a informaţiilor şi datelor deţinute de către statele membre, în iunie 2007, a fost deschis dosarul analitic de lucru (AWF) Phoenix care este axat pe trafic. 22 de state membre şi-au manifestat sprijinul pentru acest dosar de lucru, iar dosarul analitic de lucru susţine în prezent diverse investigaţii privind traficul în scopul exploatării sexuale, exploatării prin muncă şi traficului de copii. Începând cu septembrie 2007, când dosarul analitic de lucru Phoenix a devenit activ, statele membre au contribuit cu informaţii la dosarul de lucru în 131 de cazuri.

În plus, s-au înregistrat 127 de contribuţii ale statelor membre la Sistemul de informaţii Europol (EIS) în cazuri de trafic de când a fost lansat, în aprilie 2006, Sistemul de informaţii.

În ceea ce priveşte rolul Eurojust, au fost înregistrate 78 de cazuri noi de trafic de persoane în 2008. Tendinţa indică o creştere substanţială, întrucât în 2004 s-au înregistrat 13 cazuri, iar în 2006 - 33. De asemenea, Eurojust a organizat 10 reuniuni de coordonare în 2007, destinate cazurilor de trafic şi contrabandă, ceea ce reprezintă peste 10% din totalul reuniunilor de coordonare ale Eurojust.

 

Întrebarea nr. 46 adresată de Dimitrios Papadimoulis (H-1010/08)
 Subiect: Drepturile copiilor imigranţi
 

Guvernul grec a elaborat de curând o lege care reglementează chestiunile privind naţionalitatea şi politica de imigraţie referitoare la copii. Copiii imigranţilor, care s-au născut în Grecia, au împlinit vârsta de 18 ani şi ai căror părinţi sunt rezidenţi legali în ţară, pot, în anumite condiţii, să obţină statutul de „imigrant cu rezidenţă pe termen lung”, dar nu naţionalitatea greacă. Proiectul de lege nu ia în calcul cazul copiilor care nu s-au născut în Grecia, dar care cresc în această ţară şi învaţă la şcolile greceşti sau cazurile similare de copii ai căror părinţi nu sunt rezidenţi legal în ţară. Uniunea Europeană este semnatară a Convenţiei ONU privind drepturile copilului, în timp ce Comisia a subliniat, de asemenea, în cadrul unei comunicări [COM(2006)0367] că „O altă provocare constă în asigurarea respectării depline a drepturilor copiilor imigranţi, solicitanţi de azil şi refugiaţi în cadrul legislaţiei şi politicilor UE şi ale statelor membre.”

Comisia consideră că dispoziţiile de mai sus sunt în concordanţă cu legislaţia comunitară şi drepturile omului? Ce măsuri va adopta pentru protejarea drepturilor copiilor imigranţi în ansamblu?

 
  
 

(RO) Grecia deţine competenţa exclusivă în determinarea condiţiilor în care un cetăţean dintr-o ţară terţă poate obţine naţionalitatea greacă. Această chestiune nu este acoperită de legislaţia comunitară.

În ceea ce priveşte politica comună privind imigrarea, una dintre principalele condiţii impuse de Directiva 2003/109 pentru obţinerea statului de rezident pe termen lung este dată de rezidenţa legală cu durata de cinci ani. Întrebarea se referă la situaţia copiilor ai căror părinţi nu au drept de rezidenţă legală. Conform Directivei 2003/109, aceşti copii nu sunt excluşi în mod automat de la statutul de rezidenţi pe termen lung. În principiu, acest statut poate fi obţinut de către un minor (cu vârsta sub 18 ani) independent de părinţii săi, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de directivă. În plus, condiţiile stipulate de directivă privind obţinerea statutului de rezident pe termen lung sunt cuprinzătoare. Întrucât nu este obligatorie naşterea pe teritoriul unui stat membru, introducerea de către Grecia a unei astfel de condiţii ar părea să fie în contradicţie cu directiva. De aceea, Comisia va contacta autorităţile greceşti pentru mai multe informaţii referitoare la aceste două aspecte.

Cât priveşte drepturile copiilor, statele membre trebuie să respecte drepturile fundamentale în conformitate cu tradiţiile constituţionale ale acestora şi cu obligaţiile lor internaţionale. Convenţia privind drepturile copilului, adoptată de Naţiunile Unite în 1989 şi ratificată de toate statele membre ale UE, obligă statele semnatare, în cazul fiecărui copil aflat sub jurisdicţia acestora, să respecte şi să garanteze drepturile care decurg din această convenţie, indiferent, între altele, de situaţia copilului şi, în special, indiferent de statutul de rezidenţă al părinţilor copilului.

 

Întrebarea nr. 47 adresată de Sarah Ludford (H-1014/08)
 Subiect: Stabilirea de profiluri
 

Prevede Comisia un instrument comunitar dedicat problemei extragerii de date şi „stabilirea de profiluri” în ceea ce priveşte datele personale şi, în special stabilirii de garanţii împotriva efectelor adverse precum invadarea nejustificată a vieţii private, discriminarea şi aplicarea unor clişee?

 
  
 

(RO) În prezent, Comisia nu a planificat prezentarea unui instrument legislativ axat în mod explicit pe aspectul stabilirii de profiluri.

Condiţiile în care poate avea loc procesarea datelor cu caracter personal sunt prevăzute de Directiva 95/46/CE privind protecţia datelor cu caracter personal din 24 octombrie 1995(1).

Această directivă detaliază obligaţiile administratorilor de date, indiferent de faptul că sunt companii sau guverne. Detaliază, de asemenea, drepturile persoanelor ale căror date sunt procesate şi stabileşte sancţiunile şi căile de recurs atunci când sunt încălcate aceste drepturi şi obligaţii.

În special, articolul15 din directivă interzice, cu excepţia aplicării unei excepţii, recursul împotriva deciziilor automate.

Această prevedere stipulează că persoanele nu pot fi supuse unor decizii care implică consecinţe legale pentru acestea sau le afectează în mod semnificativ în baza unui singur eveniment automat de procesare de date. Intervenţia umană este necesară întotdeauna pentru a ajunge la decizii de acest gen.

Consiliul Europei, la rândul său, pregăteşte un proiect de recomandare privind stabilirea de profiluri, inspirat în mare parte din articolul 15 din directivă. Se aşteaptă ca recomandarea să fie adoptată de Comitetul Miniştrilor, spre sfârşitul anului 2009. Comisia participă activ la această activitate care va necesita coordonare la nivel comunitar, după ce proiectul este dezvoltat mai mult.

 
 

(1) JO L281, 23.11.1995, p. 31

 

Întrebarea nr. 48 adresată de Manolis Mavrommatis (H-1015/08)
 Subiect: Program pentru prevenirea şi combaterea infracţionalităţii
 

În răspunsul său la întrebarea mea scrisă P-6247/07 privind programul de prevenire şi combatere a infracţionalităţii, Comisia a declarat că bugetul său total, care se ridică la 600 milioane de euro, este dedicat acordării de sprijin financiar activităţilor din cadrul Titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană privind toate tipurile de infracţiuni.

Care este rata de utilizare a sprijinului financiar până în prezent? Pentru ce tipuri de măsuri a fost acordată finanţarea şi care sunt statele membre care au solicitat finanţare?

 
  
 

(RO) Tipuri de măsuri:

Deoarece Programul de prevenire şi combatere a infracţionalităţii (ISEC) este un program foarte amplu, asemenea gamei de activităţi acoperită de acesta. Include acţiuni precum:

conferinţe şi seminarii (de ex. Conferinţa la nivel înalt pentru stabilirea cooperării între oficiile naţionale de recuperare a creanţelor din cadrul Uniunii Europene organizată de Europol);

operaţiuni comune (de ex. Operaţiunile vamale comune ATHENA gestionate de Direcţia generală vamală şi pentru accize din Franţa);

schimbul de responsabili cu aplicarea legii (de ex. Programul de schimb pentru responsabili cu aplicarea legii seniori organizat de CEPOL(1)),

susţinerea punerii în aplicare a Tratatului de la Prum (de ex. Dezvoltarea capacităţii tehnice a poliţiei din Republica Cehă pentru punerea în aplicare a principiilor Tratatului de la Prüm) şi multe altele (descrise în programul anual de lucru);

indemnizaţii pentru victimele infracţionalităţii (de ex. Reţeaua de sprijin pentru victimele infracţionalităţii organizată de Ministerul polonez al Justiţiei);

lupta împotriva traficului de persoane (de ex. Traficul de persoane: proiectul privind sistemele de colectare de date şi gestionare armonizată a datelor implementat de Direcţia Generală a Afacerilor Interne din Portugalia).

Utilizarea bugetului:

În anul 2007, suma totală de 44,6 milioane euro a fost alocată programului de prevenire şi combatere a infracţionalităţii. Suma totală a fondurilor alocate în anul 2007 se ridică la 37,5 milioane euro.

În anul 2008, bugetul total al programului s-a ridicat la 51 milioane euro. Bugetul consumat până în prezent se ridică la 36 milioane euro.

În anexă, defalcarea detaliată a bugetului.

Statele membre care au solicitat finanţare:

În decursul anilor 2007 şi 2008 organisme din 25 state membre au înaintat cereri pentru finanţare. 2 ţări nu au făcut acest lucru: Luxemburg şi Slovenia. Totuşi, în cadrul proiectelor, au fost angajate organisme din aceste state membre, în calitate de parteneri.

Pentru anul 2008, statistica (pentru subvenţii pentru acţiuni şi subvenţii pentru acţiuni în cadrul parteneriatelor-cadru în total) se prezintă după cum urmează:

Numărul de cereri înaintate: 167 (selectate: în jur de 95 proiecte).

Repartizarea cererilor pe ţări solicitante:

AT

1

DE

23

FI

4

IT

31

PL

5

BE

2

DK

1

FR

9

LT

3

PT

1

BG

4

EE

1

GB

29

LV

3

RO

1

CY

1

EL

1

HU

4

MT

1

SE

11

CZ

3

ES

12

IE

1

NL

8

SK

7

Anexa: Defalcare detaliată a bugetului (în milioane euro)

2007

2008

Prevăzut în buget

Atribuit

Număr de proiecte

Prevăzut în buget

Atribuit

Număr de proiecte

Subvenţii pentru acţiuni

18,5

24

78

23,5

16,5

50

Subvenţii de funcţionare

0,6

0

0

0,6

0

0

Subvenţii pentru acţiuni în cadrul parteneriatelor-cadru

17

8,4

45

12

15,2

46

Subvenţii pentru organisme în situaţii de monopol

3,5

2,3

2

1,6

1,4

2

Achiziţii publice

5

2,8

37

13

2,9

21

Total

44,6

37,5

50,7

36

 
 

(1) Colegiul European de Poliţie

 

Întrebarea nr. 49 adresată de Justas Vincas Paleckis (H-1022/08)
 Subiect: Sistemul de informaţii Schengen din a doua generaţie
 

La 21 decembrie 2007, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia şi Slovenia au intrat în spaţiul Schengen. Totuşi, dificultăţile tehnice şi termenele nerespectate au făcut ca aceste ţări să nu se alăture Sistemului de informaţii Schengen din a doua generaţie (SISII), după cum fusese planificat iniţial, ci Sistemului de informaţii Schengen din primă generaţie (SIS1+). Comisia primise mandat pentru dezvoltarea noului sistem, programat să-şi înceapă funcţionarea în martie 2007, la 6 decembrie 2001. După anumite întârzieri, a fost anunţat un nou calendar care stabilea că SISII avea să devină funcţional până la data de 17 decembrie 2008.

Aş dori să ştiu care este situaţia actuală în ceea ce priveşte SISII şi dacă punerea sa în aplicare, în special în noile state membre, nu va slăbi controalele la frontieră ale statelor Schengen.

 
  
 

(RO) Sistemul de informaţii Schengen din a doua generaţie (SISII) ar trebui să înlocuiască cu timpul sistemul actual SIS1+, care se bazează pe o platformă concepută în anii 1990. SISII va utiliza tehnologiile de ultimă generaţie, va oferi o nouă funcţionalitate şi va oferi opţiunea de a include date biometrice. În afara progreselor tehnice, instrumentele legislative referitoare la SISII includ prevederi privind întărirea protecţiei datelor şi a transparenţei pentru Parlament.

În perioada noiembrie-decembrie 2008, contractantul principal al Comisiei pentru dezvoltarea SISII a efectuat o serie de teste pentru a demonstra funcţionalitatea sistemului central funcţionând interactiv cu un anumit număr de sisteme naţionale.

Raportul testării finale şi analiza contractantului de „calitate” al Comisiei confirmă, în esenţă, faptul că funcţionarea corectă a anumitor funcţii necesare ale SISII nu a putut fi demonstrată de către contractant. Prin urmare, nu şi-a îndeplinit toate angajamentele contractuale.

Acest pas înapoi va afecta, de asemenea, programul proiectului. Obiectivul dării în exploatare a SISII în septembrie 2009 va trebui să fie revizuit.

Dificultăţile întâmpinate de SISII nu reprezintă însă o problemă pentru funcţionarea frontierelor statelor membre, deoarece SIS1+ îşi îndeplineşte rolul în continuare, garantând un nivel ridicat de securitate la frontierele externe ale spaţiului Schengen.

Prioritatea Comisiei în lunile următoare va consta în depunerea tuturor eforturilor posibile pentru a depăşi dificultăţile actuale şi în implementarea unui sistem funcţional care respectă cadrul legal şi îndeplineşte în totalitate cerinţele utilizatorului.

 

Întrebarea nr. 50 adresată de Athanasios Pafilis (H-1029/08)
 Subiect: Brutalitatea autorităţilor de stat şi poliţieneşti care a implicat uciderea unui elev de 15 ani în Grecia
 

Acum câteva zile, Alexandros Grigoropoulos, un elev de 15 ani, a fost omorât cu sânge rece de un ofiţer de poliţie în Atena, declanşând o rafală de proteste şi demonstraţii în masă în Grecia, ca urmare a altor cazuri similare, în care oameni şi-au pierdut viaţa decenii de-a rândul din cauza brutalităţii poliţiei şi autorităţilor în Grecia şi în alte state membre ale UE, de exemplu în Regatul Unit. Asemenea cazuri sunt consecinţa naturală şi previzibilă a climatului de teroare şi represiune stimulat de legile mai autoritare ca niciodată adoptate de UE şi statele membre, care au creat un monstru de proporţii inegalabile până acum de represiune şi sufocare a drepturilor fundamentale ale omului şi a libertăţilor democratice, tratând persoanele şi mişcările populare de protest organizate ca „duşmanul din interior”.

Consideră Comisia că acest cadru legal dă naştere şi alimentează brutalitatea din partea autorităţilor statale şi acţiunea arbitrară din partea poliţiei? Recunoaşte că drepturile omului şi libertăţile democratice trebuie să rămână neatinse de instrumentele represiunii de stat şi va adopta măsuri pentru a abroga prevederile legislative contraveniente?

 
  
 

(RO) Comisia s-a întristat la aflarea veştii morţii tragice a lui Alexandros Grigoropoulos şi a circumstanţelor în care a avut loc.

Conform informaţiilor disponibile, a fost deschis un caz juridic în Grecia. Tribunalele greceşti au competenţă pentru a da un verdict legal privind faptele care au dus la tragica moarte a acestui elev, la sfârşitul investigaţiilor.

Comisia subliniază angajamentul său de a respecta libertatea de expresie şi libertatea de întrunire, care include dreptul la manifestaţii publice. În acelaşi timp, nu poate decât să condamne excesurile violente ale demonstraţiilor din Grecia.

Uniunea se bazează pe principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi statul de drept, principii împărtăşite de toate statele membre.

În toate acţiunile sale, Uniunea Europeană respectă şi promovează drepturile fundamentale garantate de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Prin urmare, Comisia respinge ferm afirmaţiile onorabilului membru conform cărora incidentele din Grecia ar fi consecinţa politicilor sau legislaţiei Uniunii.

 

Întrebarea nr. 54 adresată de Brian Crowley (H-0974/08)
 Subiect: Structura de reglementare a UE
 

Consideră Comisia că UE poate aplica o nouă structură de reglementare în lunile următoare pentru a guverna viitoarea funcţionare a pieţelor financiare globale, în special cu Preşedintele ales Barack Obama şi guvernele din India şi China?

 
  
 

(RO) Criza financiară a demonstrat cât de legate între ele sunt pieţele financiare globale astăzi. Procesul G-20 marchează o nouă fază în cooperarea economică şi financiară internaţională, în care economiile avansate lucrează mai îndeaproape cu statele emergente. Acest lucru este fundamental dacă dorim să asigurăm un sistem economic şi financiar global mai stabil.

La Reuniunea la nivel înalt din Washington de la 15 noiembrie 2008, liderii G-20 au aprobat un plan de acţiune pentru reforma pieţelor financiare globale urmând cinci principii comune: (i) întărirea transparenţei şi răspunderii pieţelor financiare şi alinierea stimulentelor pentru a evita asumarea unor riscuri excesive; (ii) întărirea regimurilor de reglementare, a supravegherii prudente şi gestionării riscului şi asigurarea reglementării şi supravegherii tuturor pieţelor financiare, produselor şi participanţilor, în funcţie de situaţia acestora; (iii) promovarea integrităţii pieţelor financiare prin stimularea protecţiei investitorilor şi consumatorilor, evitarea conflictelor de interese, împiedicarea manipulării ilegale a pieţei, activităţilor frauduloase şi abuzului, şi prin protejarea împotriva riscurilor financiare ilicite, ca urmare a jurisdicţiilor necooperante; (iv) consolidarea cooperării globale privind reglementarea, prevenirea crizelor, gestionare şi soluţionare şi (v) reformarea instituţiilor financiare internaţionale (de ex., instituţiile Bretton Woods) pentru a le creşte legitimitatea şi eficienţa. Planul de acţiune include un set de acţiuni extrem de prioritare care trebuie duse la îndeplinire înainte de 31 martie 2009, precum şi câteva acţiuni pe termen mediu. Europa joacă un rol complet în transformarea acestor principii în acţiuni practice şi coordonate înaintea următorului summit G-20 din 2 aprilie 2009, de la Londra.

Pe lângă faptul că au recunoscut că responsabilitatea de reglementare aparţine în primul rând autorităţilor regionale şi naţionale de reglementare, G-20 sunt de acord cu necesitatea intensificării cooperării internaţionale, a consolidării standardelor internaţionale şi a implementării consistente pentru a preveni acţiunile adverse transfrontaliere, regionale şi globale care afectează stabilitatea financiară internaţională. Comisia agreează şi contribuie activ la eforturile internaţionale de reformare a sistemelor financiare mondiale. Ţări-cheie precum Statele Unite, Brazilia, India şi China contribuie şi ele la aceste eforturi, iar Comisia are încredere că acest proces va determina consolidarea pieţelor financiare şi a regimurilor de reglementare, reducând astfel posibilitatea declanşării unor astfel de crize în viitor. Deoarece Comisia este reprezentantul UE în anumite domenii-cheie ale politicii şi pregăteşte şi consolidează părţile critice ale legislaţiei din domeniul serviciilor financiare, ea va continua să fie un partener activ şi implicat în aceste discuţii internaţionale.

 

Întrebarea nr. 55 adresată de Eoin Ryan (H-0976/08)
 Subiect: Propuneri pentru stimularea dezvoltării şi antreprenoriatului în sectorul IMM-urilor
 

În ultimele luni, prin introducerea unor propuneri privind balanţa de plăţi a statelor membre, schemele de garantare a depozitelor, Directiva privind cerinţele de capital (COM(2008)0602) şi agenţiile de rating de credit, Comisia a adoptat măsuri atât pentru restaurarea stabilităţii economiilor şi pieţelor cât şi pentru eliminarea ambiguităţilor din sistemul financiar. Pentru a ajuta în continuare la redresare, ce propune Comisia pentru a încuraja dezvoltarea, antreprenoriatul şi competitivitatea în economia reală, în special în sectorul IMM-urilor?

 
  
 

(RO) La 26 noiembrie 2008, Comisia a propus un Plan european de redresare economică (1)pentru a oferi o politică adecvată la nivel european drept răspuns la scăderea economică actuală. Acesta prezintă un cadru pentru acţiunile care trebuie realizate atât la nivel comunitar, cât şi la nivelul statelor membre. Consiliul European care a avut loc la Bruxelles la 11 şi 12 decembrie 2008 a aprobat acest plan de redresare şi propunerea sa principală în ceea ce priveşte un pachet de stimulare bugetară imediată în valoare de 200 miliarde euro (1,5% din PIB-ul UE) şi o serie de alte acţiuni prioritare bazate pe reformele structurale ale strategiei de la Lisabona, menite să consolideze capacitatea de dezvoltare şi adaptare pe termen lung a economiei UE.

Planul de redresare include măsuri atât la nivel comunitar, cât şi la nivelul statelor membre, menite să redreseze dezvoltarea şi să crească nivelul de competitivitate a economiei reale, în special pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii (IMM-uri). Statelor membre li s-a cerut să prezinte acţiunile naţionale de stimulare bugetară. În plus, a fost propus un număr de iniţiative la nivel comunitar şi de stat membru, inclusiv:

O mai mare iniţiativă de sprijinire a ocupării forţei de muncă la nivel european.

Extinderea accesului la finanţare pentru întreprinderi, mai ales prin pachetul Băncii Europene pentru Investiţi de 30 miliarde euro sub formă de împrumuturi pentru IMM-uri.

Propuneri de creştere şi devansare a investiţiilor în infrastructura Europei şi promovarea conexiunilor rapide la internet.

Propuneri de ameliorare a eficienţei energetice a clădirilor şi creşterea utilizării de produse ecologice.

Un element cheie al Planului de redresare este implementarea completă a planului de acţiune a Actului legislativ privind întreprinderile mici(2)În special, pentru a reduce în mod semnificativ sarcinile administrative, pentru a promova fluxul lor monetar şi pentru a ajuta mai multe persoane să devină întreprinzători, Comunitatea şi statele membre sunt invitate:

Să se asigure că demararea unei întreprinderi oriunde în Uniunea Europeană poate fi realizată în trei zile fără cheltuieli şi că formalităţile de angajare pentru primul salariat pot fi îndeplinite prin intermediul unui punct de acces unic.

Să anuleze obligaţia de pregătire de către microîntreprinderi a conturilor anuale şi să limiteze la un euro obligaţiile de capital pentru societăţile private europene.

Să accelereze adoptarea propunerii de statut pentru societatea privată europeană astfel încât, de la începutul lui 2009, aceasta să poată facilita activităţile transfrontaliere ale IMM-urilor şi să le permită să acţioneze în baza unui set unic de norme pentru întreprinderi, valabile în UE.

Să se asigure că autorităţile publice plătesc facturile pentru achiziţii de bunuri şi servicii în termen de o lună, pentru a reduce constrângerile legate de lichidităţi, şi să accepte facturarea electronică drept echivalentă facturii pe suport de hârtie; ar trebui, de asemenea, achitat orice rest de plată datorat de organismele publice.

Să reducă cu până la 75% taxele pentru cererile de brevete şi pentru menţinerea brevetelor şi să înjumătăţească costurile pentru o marcă comunitară.

Planul de redresare subliniază, de asemenea, nevoia de a spori investiţiile în cercetare şi dezvoltare (C&D), inovaţie şi educaţie. Este într-adevăr foarte important ca industria şi în special IMM-urile să fie încurajate să menţină şi chiar să-şi extindă activităţile în domeniul cercetării, dezvoltării şi inovaţiei. Cheltuielile cu cercetarea şi dezvoltarea ar trebui să fie considerate ca o investiţie, nu ca un cost care trebuie redus. Investiţia în cercetare, dezvoltare şi inovaţie de acum va stabili bazele pentru o poziţie competitivă puternică a industriei europene în viitor, pe termen scurt şi mediu. Comisia continuă să sprijine activităţile de cercetare şi dezvoltare pentru IMM-uri, prin diferite acţiuni în cadrul celui de-al 7-lea Program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare. De exemplu, regimul specific „Cercetare în beneficiul IMM-urilor” va aloca încă 25 milioane euro în 2009 pentru finanţarea mai multor proiecte şi Comisia oferă, de asemenea, sprijin statelor membre pentru o mai bună coordonare a programelor lor asistenţă pentru cercetare şi dezvoltare în domeniul IMM-urilor.

În plus, în cadrul Planului de redresare, Comisia a propus un număr de iniţiative pentru a creşte competitivitatea acestei industrii, în special a industriei de automobile şi a construcţiilor. Comisia va lansa 3 parteneriate majore între sectorul public şi cel privat pentru a sprijini inovaţia şi a pregăti aceste sectoare în confruntarea acestora cu serioasele dificultăţi din procesul de tranziţie către economia ecologică.

În sectorul automobilelor, o iniţiativă europeană privind automobilele ecologice va spijini cercetarea în domeniul tehnologiilor de transport eficiente din punct de vedere energetic şi acceptarea lor pe piaţă.

În sectorul construcţiilor, o iniţiativă europeană privind clădirile eficiente din punct de vedere energetic va promova tehnologiile ecologice şi dezvoltarea sistemelor şi a materialelor eficiente din punct de vedere energetic în clădirile noi şi în cele renovate, în vederea reducerii radicale a consumului de energie şi a emisiilor de CO2.

În cele din urmă, o iniţiativă privind fabricile viitorului va ajuta producătorii comunitari din toate sectoarele, în special IMM-urile, să se adapteze la presiunile concurenţei globale, prin sporirea bazei tehnologice a producţiei din UE, prin intermediul dezvoltării şi integrării tehnologiilor corespunzătoare ale viitorului, precum tehnologiile de inginerie pentru utilaje şi procese industriale adaptabile, TIC şi materialele avansate.

Priorităţile la nivel comunitar pentru planul de redresare au fost detaliate mai mult în Raportul de punere în aplicare a programului comunitar de la Lisabona(3) publicat la 16 decembrie 2008, care va fi discutat la Consiliul European de primăvară din 2009.

 
 

(1) COM(2008) 800 din 26 noiembrie 2008
(2) Adoptat de Consiliul Competitivitate la 1 decembrie 2008. Pentru mai multe informaţii privind "Actul legislativ privind întreprinderile mici" pentru Europa accesaţi pagina: http: //www.ec.europa.eu/enterpise/entrepreneurship/sba_en.htm
(3) COM(2008)881 din 16 decembrie 2008 http: //www.ec.europa.eu/growthandjobs/pdf/european-dimension-200812-annual-progress-report/COM2008881EN.pdf

 

Întrebarea nr. 56 adresată de Avril Doyle (H-0994/08)
 Subiect: Îngrijirile medicale transfrontaliere şi piaţa internă
 

Ca urmare a recentei publicări a Propunerii Comisiei (COM(2008)0414) privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere, precedată de hotărârile recente ale CEJ care confirmă drepturile pacienţilor la accesul la spitalizare în alt stat membru, prevede Comisia dificultăţi sau conflicte de interese în punerea în aplicare a acestui raport cu privire la competenţa statelor membre de a furniza servicii de asistenţă medicală?

 
  
 

(RO) Propunerea de directivă a Comisiei privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere(1) nu afectează în nici un fel responsabilitatea statelor membre în ceea ce priveşte organizarea şi furnizarea de servicii şi îngrijiri medicale. Statele membre sunt pe deplin responsabile de stabilirea pacienţilor care au dreptul la îngrijiri medicale în ţara lor şi modul în care trebuie furnizate acestea.

Prin urmare, Comisia nu prevede nici un conflict de interese în punerea în aplicare a directivei propuse cu competenţa statelor membre în furnizarea de servicii de îngrijiri medicale. Analiza de impact a Comisiei sugerează că impactul global al propunerii asupra sistemelor naţionale de asistenţă medicală va fi limitat.

Scopul Propunerii de directivă a Comisiei privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere este de a ameliora situaţia pacienţilor în anumite cazuri, pentru care asistenţa medicală transfrontalieră este soluţia cea mai bună şi pentru a oferi o opţiune suplimentară pacienţilor care nu au dreptul de a primi autorizaţie pentru a realiza tratamentul planificat în străinătate în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului 1408/71.

 
 

(1)COM(2008) 414 final

 

Întrebarea nr. 57 a doamnei Silvia-Adriana Ţicău (H-0998/08)
 Subiect: Investițiile în infrastructura de transport
 

Criza economico-financiară afectează multe state membre. Săptămânal aflăm despre noi disponibilizări ce afectează mii de angajați în diferite state membre. Investițiile în infrastructura de transport reprezintă una dintre căile prin care Europa poate face față crizei economice. Construcția infrastructurilor de transport (feroviar, rutier, aerian, naval) necesită investiții foarte mari, iar durata de implementare a proiectelor este medie sau lungă. Pentru a putea investi suficient în infrastructura de transport, statele membre au nevoie fie de creșterea corespunzătoare a bugetului TEN-T, fie de o creștere a deficitelor bugetare pentru o anumită perioadă de timp. Aș dori să întreb Comisia care sunt măsurile avute în vedere pentru a sprijini statele membre, pentru ca în această perioadă de criză economico-financiară, să poată crește, în mod semnificativ, investițiile în infrastructura de transport.

 
  
 

(RO) Comisia salută sublinierea de către onorabilul membru a rolului investiţiei în infrastructura de transport, ca mijloc de abordare a crizei economice. Într-adevăr, o asemenea investiţie are drept rezultat nu numai stabilizarea cererii macro-economice şi crearea de locuri de muncă, în mod direct şi indirect, cât şi facilitarea dezvoltării economice durabile şi a unei productivităţi crescute pe viitor. Este esenţială pentru întreaga Europă transformarea crizei curente într-o oportunitate.

Planul european de redresare economică, avizat recent de Consiliu, este răspunsul direct al Comisiei şi îndeamnă la investiţii inteligente care să includă infrastructura. În special, pentru a permite creşterea investiţiei în infrastructura de transport, planul furnizează patru acţiuni specifice:

1. Consolidarea bazei de capital a Băncii Europene pentru Investiţii şi oferirea unei finanţări din partea băncii mai mare cu 15 miliarde euro în următorii doi ani;

2. lansarea unui fond de investiţii dedicat infrastructurii şi proiectelor referitoare la energie şi schimbări climatice;

3. permiterea unei participări mai mari a sectorului privat la investiţii în infrastructură, prin clarificarea cadrului legal şi eliminarea barierelor administrative pentru parteneriate între sectorul public şi cel privat;

4. lansarea în anul 2009 a unei cereri de oferte de încă 500 milioane euro pentru proiecte vizând transportul în reţeaua trans-europeană (TEN-T) pentru care o finanţare comunitară ar face posibilă iniţierea construcţiei înainte de sfârşitul anului 2009.

Se aşteaptă doar ca aceasta din urmă să accelereze livrarea infrastructurii trans-europene şi să mobilizeze investiţii naţionale de peste 3 miliarde euro. Dar este evident că cele 500 milioane euro nu vor fi de ajuns pentru satisfacerea cererii existente. Lucrările mai multor proiecte nu pot avansa din cauza limitării fondurilor, deosebit de severe în condiţiile economice actuale. Multe proiecte TEN-T mai concrete ar putea fi accelerate imediat, lucru care ar contribui, de asemenea, la programele de redresare ale fiecărui stat membru, unde există finanţare bugetară suplimentară disponibilă.

 

Întrebarea nr. 58 adresată de Saïd El Khadraoui (H-1001/08)
 Subiect: Interzicerea fumatului în cafenele şi restaurante
 

În conformitate cu legislaţia europeană, aproape toate statele membre ale Uniunii Europene au adoptat interzicerea fumatului în locurile publice şi la locul de muncă. Această interzicere există deja sau este planificată în viitorul apropiat pentru Suedia, Irlanda, Malta, Olanda, Scoţia, Anglia & Ţara Galilor, Belgia, Spania şi Franţa.

Din luna iulie 2008 vecinii noştri din Olanda adoptaseră, de asemenea, interzicerea fumatului în cafenele şi restaurante. Comisia a lansat recent planuri vagi de a extinde interzicerea în întreaga Europă pe viitor.

Când propune Comisia intrarea în vigoare a acestei interziceri şi are un calendar pentru punerea acesteia în aplicare?

Studiile realizate în Irlanda demonstrează că scăderea numărului de clienţi în cafenele este determinat doar în măsură foarte mică de interzicerea fumatului.

Comisia deţine rapoarte privind efectele pozitive sau negative ale interzicerii fumatului asupra numărului de clienţi ai cafenelelor?

 
  
 

(RO) Ca semnatari ai Convenției-cadru a OMS privind controlul tutunului, Comunitatea şi cele 26 state membre sunt obligate prin angajament să protejeze de expunerea la fumul de tutun la toate locurile de muncă închise şi în toate locurile publice.

În perioada 2006-2007, serviciile Comisiei au participat la formularea unor directive cuprinzătoare privind punerea în aplicare a acestei obligaţii. Toate părţile au adoptat liniile directoare în iulie 2007. Acestea au formulat un „standard de aur” pe care fiecare parte ar trebui să îl atingă în cinci ani de la intrarea în vigoare a convenţiei pentru partea respectivă – adică până în anul 2010 pentru Comunitatea Europeană şi majoritatea statelor membre.

Pentru a asista statele membre la adoptarea unor legi anti-fumat cuprinzătoare, Comisia intenţionează să prezinte o Propunere de recomandare a Consiliului privind mediile fără fum în anul 2009.

În plus, Comisia a decis începerea consultărilor cu partenerii sociali la nivel comunitar privind necesitatea unor măsuri suplimentare pentru protejarea lucrătorilor împotriva riscurilor privind sănătatea acestora implicate de expunerea la fumul de tutun din mediu la locul de muncă.

Dovezile raportate în literatura privind impactul politicilor anti-fumat asupra veniturilor şi angajării din sectorul HORECA pare să fie mixt. Global, pare să existe un efect neutru, în mare parte.

Este demn de menţionat faptul că o analiză internaţională a studiilor privind efectele economice ale politicilor anti-fumat asupra industriei HORECA a arătat că 47 dintre 49 studii, cele concepute cel mai bine, nu raportează nici un fel de impact negativ asupra măsurilor obiective cum sunt vânzările impozabile.

Important este faptul că există rapoarte de încredere conform cărora sănătatea lucrătorilor din baruri şi restaurante s-a ameliorat considerabil în câteva luni de la implementarea regulamentelor ani-fumat. S-a demonstrat că simptomele respiratorii ale personalului HORECA au scăzut cu 50%, ca urmare a politicilor anti-fumat.

Comisia va aborda acest aspect în detaliu în analiza de impact care va însoţi propunerea Comisiei privind mediile fără fum.

 

Întrebarea nr. 59 adresată de Marco Pannella (H-1005/08)
 Subiect: ACTA
 

Uniunea Europeana negociază Tratatul comercial anti-contrafacere ACTA cu Japonia, SUA şi alte ţări. Aceste negocieri se desfăşoară în secret, fără a fi informate Parlamentul European, parlamentele naţionale sau publicul. În versiunile divulgate ale tratatului, sunt prevăzute o serie de măsuri penale şi civile privind încălcarea drepturilor de autor şi puteri extinse pentru personalul vamal şi personalul responsabil de securitatea aeroportuară. Se pare, de exemplu, că vor fi permise controale asupra calculatoarelor şi cititoarelor digitale ale călătorilor, precum şi confiscarea echipamentelor călătorilor şi chiar arestarea acestora.

Poate Comisia să confirme cele menţionate mai sus şi să furnizeze informaţii suplimentare privind ACTA? Ce garanţii sunt prevăzute pentru călători în legătură cu controalele extrem de invazive din punct de vedere al intimităţii şi ce garanţii privind prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la un tratament echitabil? Ce verificări au fost efectuate cu supervizorul european pentru protecţia datelor (EDPS), articolul 29 (Grupul de lucru) şi Agenţia UE pentru drepturile fundamentale?Nu consideră Comisia că acest tratat ar putea încălca CEDO şi Carta Drepturilor Fundamentale?

 
  
 

(RO) Scopul negocierilor privind Tratatul comercial anti-contrafacere (ACTA) este de a furniza standarde internaţionale îmbunătăţite pentru combaterea încălcării la scară largă a drepturilor de proprietate intelectuală.

Contrafacerea are loc acum la scară industrială. A devenit o afacere extrem de profitabilă care generează venituri care pot concura cu cele obţinute de pe urma traficului de narcotice şi arme, dar implică un grad de risc mult mai scăzut. Este evident că acest tip de activitate provoacă daune imense economiei UE, al cărei avantaj comparativ major constă în calitate şi inovaţie. Această tendinţă este deosebit de îngrijorătoare şi din punct de vedere al protecţiei consumatorului, având în vedere că multe produse contrafăcute sunt periculoase (medicamente, piese de schimb, jucării, alimente etc. contrafăcute).

De aceea, UE colaborează cu statele partenere care îi împărtăşesc preocupările, precum Statele Unite ale Americii (SUA) şi Japonia, dar şi Mexic, Coreea, Maroc şi alte state, pentru negocierea Tratatului comercial anti-contrafacere (ACTA).

ACTA se referă în primul rând la combaterea unei activităţi desfăşurate de organizaţiile criminale care prejudiciază economia sau consumatorii. ACTA nu este conceput pentru a limita libertăţile civile sau a avea un efect negativ asupra consumatorilor. Prin urmare, este exclus ca negocierile actuale privind ACTA să genereze noi puteri care să permită personalului vamal sau responsabil cu securitatea aeroportuară să efectueze controale asupra calculatoarelor sau cititoarelor digitale ale călătorilor.

Reglementarea comunitară actuală prevede o clauză de minimis care exclude bunurile aflate în bagajul personal al călătorului din aria de acoperire a legislaţiei, cu condiţia ca aceste bunuri să nu facă parte din traficul comercial. Scopul ACTA nu este de a afecta în mod negativ consumatorii, ci de a furniza o bază clară pentru vamă în combaterea importurilor comerciale de bunuri false şi de a proteja consumatorii de produsele potenţial periculoase.

ACTA nu va merge mai departe decât acquis-ul comunitar în aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală (1) care nu restrânge drepturile fundamentale şi libertăţile civile, conform prevederilor din Carta Drepturilor Fundamentale. În plus, în ceea ce priveşte aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală, acest acquis nu aduce prejudicii prevederilor legislaţiei naţionale sau comunitare în alte domenii, în special în domeniul protecţiei datelor personale [de exemplu Directiva privind protecţia datelor cu caracter personal (2) şi Directiva privind protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor electronice(3)].

Ca şi în cazul oricărei negocieri comerciale, în cadrul negocierilor privind ACTA este necesară păstrarea unui anumit nivel de confidenţialitate. Aceasta nu înseamnă că aceste negocieri sunt secrete sau ca instituţiile UE sunt împiedicate să-şi exercite prerogativele instituţionale. Obiectivele UE în cadrul acestor negocieri sunt foarte clare şi atât Consiliul, cât şi Parlamentul au fost informate şi consultate cu regularitate cu privire la desfăşurarea negocierilor. De asemenea, au avut loc discuţii cu părţile interesate din cadrul societăţii civile.

Consiliul şi statele membre au fost implicate îndeaproape în acest proces, având în vedere posibila includere a aspectelor legate de legislaţia penală, care nu este încă armonizată la nivel UE. Prin urmare, membrii Preşedinţiei vor negocia acest aspect (precum şi alte aspecte ce nu au fost armonizate, precum cooperarea judiciară şi poliţienească).

De asemenea, Comisia a discutat aceasta problemă cu Parlamentul European în mod regulat, în special cu Comisia pentru comerţ internaţional (INTA) (4) şi va continua să facă acest lucru. Desigur, Comisia este pregătită să apară în faţa altor comisii pentru a oferi informaţii suplimentare privind aceste negocieri, dacă se solicită acest lucru.

 
 

(1)Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, JO L 157, 30.4.2004.
(2)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, JO L 281, 23.11.1995.
(3)Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice, JO L 201, 31.7.2002.
(4)Comisia pentru comerţ internaţional

 

Întrebarea nr. 60 adresată de Göran Färm (H-1013/08)
 Subiect: Reguli simplificate pentru cererile de subvenţii pentru cercetare oferite de UE
 

Comisia pentru industrie, cercetare şi energie din cadrul Parlamentului European a organizat recent o şedinţă cu „clasa de fizică” a Academiei Regale de Ştiinţe din Suedia, mai exact, grupul de cercetători care acordă premiul Nobel în domeniul fizicii. În cadrul şedinţei a fost criticat în special modul de administrare a resurselor de cercetare oferite de UE. Mulţi cercetători europeni consideră că cererile pentru granturile de cercetare din cadrul celui de-al 7-lea program-cadru, de exemplu, intră sub incidenţa unor reguli atât de complicate, încât cercetătorii europeni preferă să solicite finanţare privată, naţională sau din partea SUA.

Ce măsuri întreprinde Comisia în vederea simplificării acestor proceduri de aplicare?

 
  
 

(RO) Programul-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică al UE constituie un instrument major pentru politica de cercetare şi de finanţare a cercetării, având un buget dedicat care a fost majorat în timp. Caracterul său european, cu majoritatea proiectelor desfăşurate de consorţii multinaţionale şi multisectoriale, precum şi cadrul legal şi financiar care guvernează toate cheltuielile UE, îi conferă un nivel intrinsec de complexitate, superior celui specific programelor naţionale de cercetare.De asemenea, Comisia trebuie să asigure o gestionare financiară solidă al resurselor publice şi să se conformeze obligaţiilor şi cerinţelor de raportare din baza legală a programului.

În acest context, Comisia urmăreşte să obţină o ameliorare şi raţionalizare continue a proceselor, regulilor, documentaţiei şi sistemelor de tehnologie informaţională (IT) pentru a reduce sarcinile administrative ale participanţilor. Odată cu prima fază încununată de succes a celui de-al 7-lea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică (2007-2013) (PC7), Comisia poate să identifice deja o serie de îmbunătăţiri în ceea ce priveşte simplificarea, în comparaţie cu alte programe:

Instalarea unui sistem unic de înregistrare a persoanelor juridice participante, renunţând la nevoia de verificare repetată a existenţei şi statutului juridic al fiecărui participant. Acum documentele juridice trebuie depuse numai o singură dată, toate informaţiile fiind stocate într-o bază de date accesibilă tuturor Directoratelor Generale care implementează PC7.

Prin introducerea unui prag de 375.000 euro, numărul certificatelor privind declaraţiile financiare necesare este redus în PC7 la o zecime din cel din PC6.

Datorită introducerii fondului de garantare în PC7, sunt necesare mult mai puţine verificări ex-ante de capacitate financiară şi masuri de protecţie. Verificările ex-ante sunt necesare acum numai pentru coordonatorii şi participanţii care solicită o contribuţie din partea UE care depăşeşte 500.000 euro. Acest lucru constituie un beneficiu în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii ( IMM-uri) şi firmele nou înfiinţate.

Negocierea şi modificarea acordurilor de grant: Către sfârşitul anului 2007, a fost introdus un nou sistem electronic, accesibil pe internet, pentru a fi folosit de către toate Directoratele Generale de cercetare. Sistemul permite interacţiunea online a participaţilor cu şefii de proiect din cadrul Comisiei. Instrucţiunile privind modificările sunt simplificate. Multe modificări pot fi efectuate acum prin intermediul unor simple scrisori de informare, adică nu este necesară respectarea unor proceduri formale de modificare. Un sistem accesibil pe internet va fi utilizat, de asemenea, pentru efectuarea tuturor modificărilor.

Facilitarea sarcinilor privind raportarea în cadrul proiectelor şi certificarea declaraţiilor financiare. Structura rapoartelor tehnice periodice şi finale a fost simplificată considerabil şi Comisia are drept scop extinderea perioadelor de raportare şi plată (prin creşterea perioadei medii de la 12 la 18 luni), ceea ce va avea drept rezultat o reducere considerabilă a numărului total de rapoarte şi plăţi.

Toate aceste iniţiative, precum şi simplificarea ghidurilor pentru participanţi, vor contribui la simplificarea procedurilor aferente PC7. Comisia îşi asumă angajamentul de a continua lucrările în această direcţie. Iniţiativa PC7, de exemplu, vizează o îmbunătăţire majoră a sistemelor IT pentru toate interacţiunile dintre Comisie şi participanţi. De asemenea, Comisia va face în curând propuneri pentru implementarea certificării ex-ante a metodologiilor de audit, pentru a extinde modul de utilizare al raportării costurilor medii de către anumiţi beneficiari. Pentru identificarea altor potenţiale domenii pentru simplificare, Comisia solicită sfatul mai multor părţi, inclusiv a unui comitet solid de actori mai mici în domeniul cercetării.

 

Întrebarea nr. 61 adresată de Zsolt László Becsey (H-1019/08)
 Subiect: Negarea de către Serbia a genocidului împotriva maghiarilor, germanilor şi evreilor din Vojvodina din perioada 1944-45
 

Având în vedere că demnitatea şi, prin urmare, umanitatea sunt valori fundamentale ale Uniunii Europene (vezi Tratatul de la Nisa şi Tratatul de la Lisabona), dacă aceste valori sunt violate constant de Serbia prin negarea genocidului comis în perioada 1944-45 de către partizanii regimului Titoist, victimele căruia au fost aproximativ 40.000 maghiari, 260.000 germani şi evrei din Vojvodina sub pretextul „vinei colective”, negând astfel reabilitarea tuturor victimelor, de ce Comisia nu ridică problema ca o condiţie crucială pentru un acord de stabilizare şi asociere şi pentru aderare conform criteriilor de la Copenhaga în negocierile şi acţiunile sale cu orice guvern din Belgrad? Fără să-şi admită vină istorică şi fără să-şi ceară iertare, naţiunile din Europa nu se vor putea reconcilia în Uniune – cum ar putea atunci să o facă sârbii, maghiarii, germanii şi evreii?

 
  
 

(RO) Atrocităţile comise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu trebuie să fie uitate de generaţiile actuale sau viitoare ale Uniunii Europene.

Reconcilierea este un proces lent şi dureros, însă vital, prin care ţările trebuie să treacă pentru a-şi accepta trecutul. Acest proces de reconciliere stă la baza principiului fundamental al Uniunii Europene.

Comisia este conştientă de suferinţa umană prin care au trecut maghiarii şi germanii din Vojvodina între 1944 şi 1945, la care face referire onorabilul membru. Comisia nu a intervenit direct asupra evenimentelor care au avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, însă a încurajat o dezbatere deschisă şi cuprinzătoare în întreaga zonă.

Comisia a încurajat cultivarea relaţiilor inter-etnice în Serbia prin intermediul dialogului politic şi al măsurilor de consolidare a încrederii. Mai mult, Comisia a sprijinit diverse proiecte de dezvoltare a identităţii multietnice, drepturilor umane şi minoritare şi libertăţilor civile în Vojvodina. De asemenea, sprijină activităţile culturale şi educaţionale comune dintre Serbia şi ţările învecinate, inclusiv Ungaria.

Comisia monitorizează îndeaproape situaţia din Vojvodina prin intermediul biroului său din Belgrad şi raportează asupra situaţiei politice în raportul intermediar de activitate. Comisia păstrează legătura cu organizaţiile societăţii civile din provincie implicate în activităţile de reconciliere şi combatere a impunităţii.

În cele din urmă, procesul de acceptare a trecutului trebuie desfăşurat de aceste ţări în spiritul dialogului deschis şi al înţelegerii reciproce a suferinţei experimentate de către toate părţile, atât în trecutul apropiat, cât şi mai îndepărtat.

 

Întrebarea nr. 62 adresată de Pedro Guerreiro (H-1023/08)
 Subiect: Aplicarea regulii N+2 pentru fondurile structurale din cadrul financiar 2000-2006 - actualizare
 

În plus faţă de răspunsul la întrebarea scrisă E-4746/08, referitoare la aplicarea regulii pentru întreruperea automată a creditelor de angajament în cadrul fondurilor structurale – denumită regula N+2 – care a fost introdusă ca parte a cadrului financiar 2000-2006 şi conform căreia sumele alocate vor fi anulate dacă nu au fost implementate în decurs de doi ani, ar putea Comisia să răspundă la următoarele întrebări:

Care este suma actuală alocată care a fost anulată conform regulii N+2, pentru fiecare an şi fiecare ţară?

Care este plafonul actual al cheltuielilor alocat prin cadrul financiar 2000-2006 care ar fi anulat în fiecare ţară dacă ar fi aplicată regula N+2 până la sfârşitul anului 2008?

Comisia susţine că, pentru perioada 2000-2006, evaluarea alocărilor din 2006 şi a posibilele anulări care ar putea să apară vor fi efectuate la sfârşitul programelor. Care sunt termenele limită pentru fiecare program, în fiecare ţară?

Comisia a propus sau va propune măsuri pentru a se asigura că va fi respectat plafonul limită de cheltuieli pentru fondurile structurale, în special abolirea regulii N+2 pentru cadrul financiar 2000-2006 şi a regulilor N+2 şi N+3 pentru cadrul financiar 2007-2013, în interesul „coeziunii economice şi sociale" şi al ocupării forţei de muncă?

 
  
 

(RO) Atragem atenţia onorabilului membru asupra fişierul Excel ataşat, care prezintă plafonul de cheltuieli actual alocat, pe care Comisia a fost obligată să îl anuleze, până acum, în conformitate cu regula N+2, pe ani, state membre şi fonduri (FEDR – IFODP – FEOGA – FSE).

Suma totală ce urmează a fi decomisionată, conform regulii N+2 pentru perioada de programare 2000-2006, va fi finalizată la sfârşitul programelor operaţionale (articolul 105 alineatul (3) din Regulamentul

nr. (CE)1083/2006).

În ceea ce priveşte datele de finalizare, Comisia nu este în poziţia de a oferi un răspuns detaliat pentru fiecare program operaţional sau pentru fiecare stat membru, deoarece fiecare program operaţional are propria dată de încheiere a eligibilităţii şi pe baza acestei date este stabilită data de finalizare. Mai mult, având în vedere presiunile rezultate din actuala criză economică şi financiară, Comisia este dispusă să ia în considerare solicitările constructive din partea statelor membre unei prelungiri a datei finale de eligibilitate a cheltuielilor din cadrul programelor operaţionale din perioada 2000-2006. Totuşi, în linii generale, datele de finalizare estimate sunt următoarele:

Sfârşitul lunii martie 2009 pentru programele ale căror dată finală de eligibilitate este la sfârşitul anului 2007 şi fără ajutoare de stat.

Sfârşitul lunii iulie 2009 pentru programele ale căror dată finală de eligibilitate este la sfârşitul anului 2007 şi care beneficiază de ajutoare de stat.

Sfârşitul lunii martie 2010 pentru programele cu angajament în 2006 şi fără ajutoare de stat;

Sfârşitul lunii iulie 2010 pentru programele cu angajament din 2006 şi care beneficiază de ajutoare de stat.

Sfârşitul lunii septembrie 2010, dacă programele din 4. sau 5. necesită o prelungire.

Sfârşitul lunii martie 2011 pentru programele din Grecia, pentru care a fost prelungită deja data de eligibilitate.

Trebuie să amintim faptul că regulile n+2 şi n+3 constituie o parte integrantă a cadrului de reglementare pentru perioadele de programare 2000-2006 şi 2007-2013, aşa cum au fost aprobate de Parlament şi Consiliu. Regulile reprezintă un stimulent important pentru autorităţile de administrare în vederea accelerării implementării programelor operaţionale, în scopul creşterii impactului asupra coeziunii sociale şi economice şi a ocupării forţei de muncă. Prin urmare, Comisia nu intenţionează să propună abolirea nici a regulii n+2 pentru perioada 2000-2006, nici a regulii n+2 şi n+3 pentru perioada 2007-2013.

Mai curând, în condiţiile actuale de criză economică şi financiară, Comisia a propus un pachet de redresare care va asigura respectarea plafonului limită de cheltuieli pentru fondurile structurale. Aceasta înseamnă că vor fi efectuate plăţi suplimentare în avans către statele membre, imediat după aprobarea modificării propuse a Regulamentului nr. (EC) 1083/2006, ceea ce va stimula implementarea programelor operaţionale prin sporirea lichidităţilor în sistem.

În mod similar, în domeniul pescuitului, în iulie 2008, Consiliul a adoptat Regulamentul nr. (CE)744/2008 de instituire a unei acţiuni specifice temporare care urmăreşte să promoveze restructurarea flotelor de pescuit ale Comunităţii Europene afectate de criza economică. Una dintre măsurile adoptate constă în faptul că statelor membre li se oferă posibilitatea de a solicita o a doua prefinanţare, în scopul accelerării procesului de implementare a măsurilor din cadrul programelor operaţionale finanţate prin Fondul European pentru Pescuit.

 

Întrebarea nr. 63 adresată de Mihael Brejc (H-1025/08)
 Subiect: Importurile din ţările din afara UE
 

UE a aprobat nenumărate documente cu privire la drepturile omului şi, în acest context, insistă în special asupra respectării convenţiilor care interzic exploatarea prin muncă a copiilor. Cu toate acestea, se importă un volum substanţial de bunuri din Asia, Africa şi America de Sud, unde exploatarea prin muncă a copiilor este încă utilizată la scară largă.

Prin urmare, în ceea ce priveşte importurile, Comisia susţine că au fost respectate convenţiile care interzic exploatarea prin muncă a copiilor?

 
  
 

(RO) Comisia urmăreşte eradicarea la nivel global a exploatării prin muncă a copiilor. Acest fapt este reflectat în Comunicarea sa „Un loc special pentru copii în acţiunile externe ale Uniunii Europene” (1) şi în planul comunitar de acţiune pentru promovarea drepturilor copilului în relaţiile externe. Ambele au fost salutate de Consiliu la data de 27 mai 2008 (2)

UE încurajează în mod eficient îmbunătăţirea standardelor de muncă din ţările lumii a treia, prin intermediul stimulentelor şi cooperării, inclusiv prin negocierile şi acordurile sale comerciale bilaterale (de ex. acordurile de comerţ liber) şi Sistemul generalizat de preferinţe (SGP).

Schema SGP a UE constituie un instrument-cheie de încurajare a partenerilor comerciali să-şi îmbunătăţească performanţele în acest domeniu. Îndeosebi prin regimul special de încurajare a dezvoltării durabile şi a bunei guvernări (cunoscut drept SGP+), UE oferă ca stimulente preferinţe tarifare suplimentare pentru ţările partenere în curs de dezvoltare vulnerabile, în scopul ratificării şi implementării eficiente a unui set de standarde internaţionale relevante, inclusiv a convenţiilor privind munca copiilor ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) (Convenţia 182 privind cele mai grave forme ale muncii copiilor şi Convenţia 138 privind vârsta minimă de încadrare în muncă) şi Convenţia Naţiunilor Unite (ONU) privind Drepturile Copilului. În prezent (la 1 ianuarie 2009), 16 ţări au întreprins suficiente măsuri pentru a beneficia de sistemul preferinţelor suplimentare în cadrul regimului SGP+. În acelaşi timp, Comisia poate să retragă temporar beneficiile regimului SGP oricărui beneficiar al SGP, în eventualitatea încălcării grave şi sistematice a drepturilor omului şi drepturilor muncii ale ONU/OIM, în baza concluziilor organismelor de monitorizare competente internaţionale.

Acesta este, de fapt, cazul a două ţări, Belorusia şi Myanmar, în care Comisia a luat măsuri, în urma desfăşurării unor investigaţii detaliate şi a constatărilor OIM.

Exploatarea prin muncă a copiilor este, de cele mai multe ori, o problemă structurală şi de dezvoltare în ţările sărace, strâns legată de provocările lor individuale privind dezvoltarea, lipsa structurilor sociale şi a accesului la educaţie. O abordare holistică printr-o politică de dezvoltare, dialog politic şi cooperare într-un context multilateral – OIM şi ONU – sunt considerate a fi cele mai bune instrumente pentru rezolvarea problemei muncii copiilor. Programul major al OIM pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor (IPEC) este sprijinit de Comisie. La jumătatea anului 2008, un nou program (TACKLE –Eliminarea muncii copiilor prin educaţie) a fost lansat în cadrul IPEC, cu sprijinul financiar al Comunităţii Europene, ca parte a eforturilor de accelerare a combaterii sărăciei şi atingere a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în 11 ţări din Africa, Regiunea Caraibelor şi Pacific. Proiectul are drept scop consolidarea cadrului legal privind munca şi educaţia copiilor şi sporirea capacităţii instituţionale de implementare a strategiilor pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor.

Comisia ridică în faţa partenerilor săi, în mod regulat, problema încălcării drepturilor omului şi, în special, cea a exploatării copiilor prin muncă. Deşi au fost înregistrate progrese până acum, combaterea exploatării copiilor prin muncă rămâne o provocare globală şi necesită eforturi continue.

 
 

(1)Doc. COM (2008) 55 final.
(2)SEC(2008)136.

 

Întrebarea nr. 64 adresată de Kathy Sinnott (H-1026/08)
 Subiect: Împrumutul pentru cumpărarea unei locuinţe
 

Împrumutul pentru cumpărarea unei locuinţe, oferit de guvernul irlandez, a fost introdus în bugetul din octombrie 2008. Împrumutul este menit să ofere credite ipotecare prin intermediul mai multor autorităţi locale pentru persoanele care cumpără pentru prima dată şi care nu pot obţine finanţare suficientă din partea băncii sau a firmei de construcţii. Suma maximă oferită va fi de 285.000 euro, până la 92% din valoarea de piaţă. Această regulă va fi pusă în aplicare numai pentru locuinţele nou construite.

Consideră Comisia că acest program încalcă legislaţia Comunităţii Europene? Consideră Comisia că acest program deformează piaţa, sprijinind preţurile, precum şi favorizând dezvoltatorii de noi locuinţe pe o piaţă în care există un surplus de case noi neocupate? Favorizează acesta noii cumpărători în detrimentul celor care au mai deţinut, din diverse motive, o locuinţă? Creează oare acest împrumut un program de ipotecă cu un grad ridicat de risc? Îi va determina pe noii cumpărători să plătească preţuri mărite în condiţiile unei pieţe în declin?

 
  
 

(RO) Comisia este pe deplin conştientă de problema ridicată de onorabilul membru. Aceasta i-a fost adusă la cunoştinţă Comisiei printr-un număr mare de plângeri. Comisia a invitat autorităţile irlandeze să comenteze asupra afirmaţiilor făcute de anumiţi reclamanţi şi serviciile Comisiei examinează în prezent informaţia furnizată de autorităţile irlandeze drept răspuns.

 

Întrebarea nr. 65 adresată de Georgios Toussas (H-1032/08)
 Subiect: Liberalizarea cabotajului creşte profitul proprietarilor de nave maritime
 

Răspunzând la presiunile din partea proprietarilor de nave, Comisia continuă implementarea Regulamentului (CEE) nr. 3577/92 (1) privind cabotajul maritim, în timp ce 36 vase de transport costier au fost scoase din circulaţie în mod arbitrar şi peste 2000 de navigatori au fost concediaţi fără a fi plătiţi, drepturile muncitorilor au fost călcate în picioare, serviciile de transport costier sunt distruse şi ţara rămâne „mutilată”. Proprietarii s-au plâns Comisiei în legătură cu încălcarea regulamentului, cerând abolirea obligaţiei de bază de funcţionare a navelor timp de zece luni cu întreg efectivul personalului, restricţia cerinţei de cunoaştere a limbii greceşti numai pentru membrii echipajelor responsabili de siguranţa şi liberalizarea tarifelor la clasa economic pentru servicii între insule, care au crescut cu 376% faţă de anul 2001 şi pe rutele subvenţionate.

A acceptat Comisia plângerile proprietarilor de nave ca fiind justificate? Îi va cere guvernului grec să se conformeze cerinţelor lor? Va aboli liberalizarea cabotajului care a condus la deteriorarea serviciilor şi creşterea tarifelor, având drept rezultat obţinerea profiturilor enorme de către proprietarii de nave?

 
  
 

(RO) Comisia a întreprins deja toate acţiunile necesare pentru implementarea completă a reglementărilor privind cabotajul maritim (2), în toate statele membre, inclusiv în Grecia.

Această implementare presupune liberalizarea cabotajului: Comisia nu preconizează abolirea liberalizării cabotajului, ci, mai degrabă, finalizarea sa. În mod similar, orice plângere justificată din partea oricărui reclamant, referitoare la aplicarea incorectă a regulamentului în cauză, a fost considerată valabilă şi examinată de Comisie.

Liberalizarea cabotajului îi va permite Greciei să întreprindă toate măsurile necesare pentru îmbunătăţirea serviciilor şi reducerea preţurilor pe termen lung. Acestea fiind spuse, tendinţele preţurilor pentru transportul maritim nu sunt determinate exclusiv de sistemul reglementar şi acest fapt ar trebui luat în considerare în orice evaluare a efectelor liberalizării.

 
 

(1)JO L 364, 12.12.1992, p. 7.
(2)Regulamentul (CEE)3577/92 al Consiliului din 7 decembrie 1992 de aplicare a principiului liberei circulaţii a serviciilor la transporturile maritime în interiorul statelor membre (cabotaj maritim), JO L 364, 12/12/1992.

 

Întrebarea nr. 66 adresată de Proinsias De Rossa (H-1033/08)
 Subiect: Transpunerea problemei egalităţii de gen în Directiva privind bunurile şi serviciile
 

În continuare la răspunsul scris din 3 septembrie 2008 la întrebarea mea orală H-0604/08, care este situaţia actuală a investigaţiei Comisiei cu privire la transpunerea de către Irlanda a Directivei referitoare la interzicerea discriminării bazate pe criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii (Directiva 2004/113/CE(1)), în special în ceea ce priveşte evaluarea de către Comisie a răspunsului la scrisoarea de punere în întârziere?

 
  
 

(RO) Drept răspuns la întrebarea anterioară a onorabilului membru (H-0604/08), Comisia a explicat că răspunsul autorităţilor irlandeze la scrisoarea de punere în întârziere din septembrie 2008 era în curs de examinare.

Examinarea a demonstrat că autorităţile irlandeze au adoptat măsurile naţionale anunţate, transpunând Directiva 2004/113/CE (2) în legislaţia naţională, mai exact, Legea 2008 din legislaţia civilă (Prevederi diverse) care amendează Legile egalităţii statutului din 2000 - 2004.

Prin urmare, Comisia a închis procedura de neîndeplinire a obligaţiilor împotriva Irlandei, pentru necomunicarea măsurilor de transpunere a directivei. Cu toate acestea, Comisia va continua să monitorizeze implementarea legislaţiei Comunităţii la nivel naţional şi, dacă vreun stat membru va încălca legislaţia Comunităţii, Comisia va face uz de puterile ce i-au fost conferite prin Tratatul CE.

 
 

(1) JO L 373, 21.12.2004, p. 37.
(2) Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi privind accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii JO L 373, 21.12.2004, p. 37–43

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate