14. Evaluarea impactului compromisurilor la care s-a ajuns pe parcursul negocierilor din cadrul Rundei Doha cu privire la accesul la piaţă al produselor neagricole și servicii la sfârșitul lunii iulie 2008 (dezbatere)
Preşedintele. − Următorul punct dezbătut este declaraţia Comisiei privind evaluarea impactului compromisurilor la care s-a ajuns pe parcursul negocierilor din cadrul Rundei Doha cu privire la accesul la piaţă al produselor neagricole şi servicii la sfârşitul lunii iulie 2008.
Catherine Ashton, membră a Comisiei. − Doamnă preşedintă, ne confruntăm cu cea mai mare provocare economică din ultima generaţie, în cadrul căreia atât ţările dezvoltate, cât şi ţările în curs de dezvoltare sunt nevoite să ia unele decizii dificile şi importante.
Avem nevoie de un răspuns pozitiv din partea globalizării, pentru a putea răspunde la efectele negative ale acesteia. Sunt ferm convinsă că, indiferent de direcţia în care începem să privim pentru a vedea ceea ce trebuie să facem, vom ajunge la concluzia că finalizarea rundei multilaterale de negocieri comerciale – Runda Doha – prezintă o importanţă esenţială pentru noi.
Probabil că nu este nevoie să vă reamintesc, onorabili membri, ceea ce ne învaţă istoria cu privire la protecţionism, cu privire la importanţa de a menţine pieţele noastre deschise, precum şi la posibilitatea de care oamenii de afaceri trebuie să dispună pentru a putea desfăşura activităţi comerciale în întreaga lume. Probabil că nu trebuie să amintesc tuturor membrilor onorabili că, pur şi simplu, în conformitate cu normele Organizaţiei Mondiale a Comerţului, dacă ţările şi-ar modifica modul în care aplică tarifele în prezent şi le-ar aplica în conformitate cu modul în care li se permite în temeiul acestor norme, costurile legate de comerţ s-ar ridica la o sumă de ordinul a 260 de miliarde de EUR. Sunt convinsă că nu trebuie să reamintesc stimaţilor membri faptul că, atunci când se gândesc la viitor, ţările în curs de dezvoltare îşi exprimă profunda îngrijorare cu privire la ceea ce se va întâmpla cu o parte a ajutorului care le-a fost pus la dispoziţie până în prezent.
În consecinţă, în ceea ce priveşte situaţia actuală, cunoaştem valoarea unei negocieri care este în prezent finalizată în proporţie de 80%, precum şi faptul că, în iulie 2008, 80% din ceea ce trebuia realizat fusese realizat. În cadrul acordului respectiv, valoarea constă din următoarele: câştigurile în ţările în curs de dezvoltare ar fi de ordinul a 12-14 miliarde de EUR anual; ar exista un nou acces la pieţele emergente din ţările în curs de dezvoltare, precum China; ni s-ar oferi posibilitatea de a efectua noi exporturi în Uniunea Europeană, sub forme noi, diversificate, de exemplu în sectorul produselor chimice şi al produselor textile, iar în domeniul serviciilor, potenţialul comercial este în valoare de 14 miliarde de EUR. Un alt aspect îl reprezintă în prezent faptul că barierele netarifare – barierele neimpozabile – au însemnat pentru întreprinderile Uniunii Europene în 2007, doar în China, un cost de 20 de miliarde de euro. Această rundă este deosebit de importantă.
Tocmai m-am întors de la Davos, unde discuţiile care au avut loc între miniştrii comerţului au consolidat necesitatea de a ne întoarce la masa negocierilor, discuţiile de natură tehnică continuând, desigur, la Geneva.
Aşteptăm cu toţii ca administraţia americană să îşi revizuiască politicile comerciale, aşa cum intenţionează în prezent, şi să ajungă la o concluzie similară cu a noastră. Aşteptăm cu nerăbdare summit-ul G20 din 2 aprilie 2009 şi oportunitatea pe care acesta o oferă liderilor mondiali pentru a găsi soluţii de rezolvare a crizei economice şi financiare, aceştia având posibilitatea de a discuta din nou necesitatea finalizării rundei. Există apoi alegerile din India din luna aprilie sau mai, care vor constitui, la rândul lor, o ocazie pentru guvernul actual sau pentru noul guvern de a reveni la acest subiect.
Dintre punctele importante care au rămas nerezolvate se numără mecanismul special de sprijin, care, în cele din urmă, a constituit aspectul care a împiedicat continuarea negocierilor între India şi Statele Unite ale Americii. Există noi propuneri în curs de examinare. Urmează să se ia o decizie cu privire la bumbac, însă şi în acest caz există propuneri în curs de negociere. În ceea ce priveşte Statele Unite ale Americii, există probleme reale în anumite sectoare.
Nu există nicio îndoială cu privire la faptul că mai sunt multe de făcut, însă sunt ferm convinsă că, dacă există voinţă politică, toate aceste probleme pot fi rezolvate, alternativa nefiind o opţiune. În ceea ce ne priveşte, aspectele referitoare la servicii sunt foarte importante şi vor continua să fie dezbătute.
În concluzie, ne aflăm în prezent într-un moment special, în care necesitatea finalizării acestei runde este foarte evidentă şi foarte clară şi intenţionez să continui, în numele dumneavoastră, precum şi al Comisiei, eforturile depuse pentru a asigura că vom realiza acest lucru.
Georgios Papastamkos, în numele Grupului PPE-DE. – (EL) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, comerţul cu produse industriale şi servicii prezintă, într-adevăr, o importanţă strategică pentru economia europeană. Uniunea Europeană reprezintă, după cum se ştie, cel mai mare exportator din lume şi principala sursă de investiţii străine directe. Uniunea Europeană constituie una dintre cele mai deschise pieţe, în condiţiile în care parteneri remarcabili ai noştri menţin bariere comerciale ridicate. Solicităm o reducere semnificativă a tarifelor aplicate şi examinarea barierelor netarifare nejustificate. Alături de ţările terţe avansate din punct de vedere industrial, există, de asemenea, economii în curs de dezvoltare care trebuie să facă concesii în funcţie de gradul de dezvoltare şi de competitivitatea sectorială a acestora. Cu toate acestea, doamnă comisar, problema nu priveşte doar eliminarea barierelor: diferenţele care există între sistemele de reglementare generează costuri suplimentare la export, plasând produsele europene pe o poziţie dezavantajată în comparaţie cu importurile provenite din ţări care au standarde mai flexibile, în multe cazuri ridicându-se problema securităţii şi protecţiei consumatorilor europeni. Eşecul de lungă durată de a se ajunge la un acord accentuează climatul de nesiguranţă economică şi prejudiciază credibilitatea sistemului comercial multilateral. Acordurile bilaterale şi interregionale pot avea doar un caracter adiţional. În plus, criza economică poate atrage intensificarea barierelor comerciale unilaterale, restrictive sau denaturante. Există deja exemple de acest fel, acestea având în prezent un domeniu de aplicare limitat, aşa cum atestă raportul relevant prezentat de directorul general al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, dl Lamy. Clauza de protecţie pentru produsele provenite din Statele Unite ale Americii adoptată de Camera Reprezentanţilor reprezintă un pas în aceeaşi direcţie îngrijorătoare. Consider că revenirea la abordările unilaterale nu constituie o soluţie. În prezent, mai mult decât oricând, trebuie să gestionăm provocările împreună, printr-o integrare mai pozitivă şi prin crearea sau consolidarea unor sisteme internaţionale de reglementare cu ajutorul unei convergenţe sistematice. Avem nevoie de o nouă arhitectură economică internaţională. Avem nevoie de o guvernare comercială globală mai transparentă şi mai echilibrată, iar, cu privire la acest punct, aşteptăm, doamnă comisar, o propunere integrată privind „globalizarea cu o înfăţişare europeană”, care să ia în considerare schimbările realizate deja, precum şi legătura dintre dimensiunea economică şi cea comercială, pentru o Europă eficientă, democratică şi transparentă la nivel mondial, în acest moment de criză.
Glyn Ford, în numele Grupului PSE. – Doamnă preşedintă, Partidul Socialiştilor Europeni s-a angajat să contribuie la obţinerea unui rezultat de succes în cadrul Rundei de dezvoltare Doha; cu toate acestea, mersul ceasului politic a creat o situaţie care, putem spune, ţine progresul pe loc. Comisarul Ashton a subliniat faptul că în Statele Unite ale Americii avem o nouă administraţie, în opinia mea, foarte binevenită, şi anume administraţia preşedintelui Obama, însă aşteptăm o revizuire a politicii comerciale, lucru care s-ar putea să dureze.
În aprilie sau mai, vor avea loc alegeri în India. Un lucru pe care comisarul Ashton nu l-a menţionat se referă la Uniunea Europeană însăşi, în care vor avea loc propriile noastre alegeri parlamentare în luna iunie, în urma cărora se va alege o nouă Comisie, în componenţa căreia sper că dna Ashton va deţine în continuare portofoliul de comisar pentru comerţ. Aceasta nu înseamnă că nu putem face nimic între timp. Europa trebuie să sublinieze în continuare angajamentul său în ceea ce priveşte dezvoltarea şi comerţul liber, asigurând încetarea exploatării şi îndeplinind nevoia de dezvoltare durabilă.
Sunt de acord cu dl Papastamkos: un comerţ liber pe această bază poate reprezenta o situaţie avantajoasă pentru toţi participanţii. Criza economică şi financiară actuală constituie un motiv de a merge înainte, nu de a bate în retragere.
Comisarul Ashton şi Comisia pot încerca să pregătească terenul pentru atingerea unui compromis între Statele Unite ale Americii şi India. În opinia mea, încăpăţânarea de ambele părţi a fost cea care a compromis ajungerea la o concluzie de succes în cadrul ultimei runde de întrebări. Se poate spune că problemele au fost rezolvate în proporţie de 80%, însă este nevoie de restul de 20%. Avem o nouă administraţie în Statele Unite ale Americii. Rezultatul alegerilor din India ne poate oferi încă una.
Între timp, nu există o altă alternativă decât să continuăm să încheiem acorduri bilaterale. Salut progresul realizat pe parcursul negocierilor din ultima săptămână privind acordul de comerţ liber cu Republica Coreea, caz în care, din câte am înţeles, suntem aproape de a ajunge la un acord, care va aduce, încă o dată, beneficii ambelor părţi.
Sunt raportorul pentru acordul de liber schimb cu ASEAN şi trebuie să spun că baza de negociere creează un obstacol instituţional. Trebuie să examinăm posibilitatea de a urmări realizarea unei coaliţii a ţărilor care prezintă bunăvoinţă şi capacitate din rândul ţărilor membre ale ASEAN şi care pot, în cazul în care se preferă acest lucru, conveni cu privire la încheierea unui acord. În ceea ce priveşte India, în opinia mea, nu există în momentul de faţă niciun fel de voinţă guvernamentală pentru a se ajunge la un rezultat. În urma alegerilor, administraţia viitoare de la Delhi, indiferent că este vorba de una nouă sau de cea veche, trebuie să se instaleze, iar noi, Uniunea Europeană, trebuie să se îndreptăm spre cei care nu doresc doar să vorbească, ci şi să ajungă la o concluzie.
În sfârşit, îi urez bun venit dlui Pannella, următorul vorbitor, care este noul purtător de cuvânt al Grupului ALDE pentru comerţ. S-ar putea ca efectuarea unei vizite Comisiei pentru comerţ internaţional să se dovedească a fi adecvată. Noi îi urăm bun venit.
Marco Pannella, în numele Grupului ALDE. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, consider că, într-o anumită măsură, putem încep, având în vedere că aceşti termeni au circulat mult în ultimele zile, doamnă comisar, cu un fel de comparaţie stranie între omul de la Doha sau ex-Doha – aşa cum speram – şi omul de la Davos. În mod evident, nu consider că această distincţie este adecvată, însă este interesantă.
Suntem în prezent, după cum aţi afirmat, doamnă comisar, într-o anumită măsură dependenţi de evenimentele care au loc în Europa: evenimentele din Statele Unite ale Americii, din India, iar dl Ford ne-a reamintit, de asemenea, unele domenii importante cum ar fi Asociaţia Naţiunilor din Asia de sud-est sau Coreea de Sud. Cu toate acestea, problema reală o reprezintă măsura în care, în momentul de faţă, noi, Comisia şi Uniunea Europeană, reuşim să înţelegem faptul că izbucnirea naţionalismului, care a fost menţionată cu puţin timp în urmă, precum şi a ideilor autocrate şi a noilor iluzii protecţioniste ar putea să îngreuneze foarte mult activitatea dumneavoastră, doamnă comisar, şi, totodată, activitatea Uniunii Europene.
Consider că, în timpul acestei campanii electorale, va fi foarte important să înţelegem măsura în care Grupul Socialist din Parlamentul European, Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, precum şi Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa vor reuşi, împreună cu ceilalţi participanţi, să găsească o modalitate prin care să dezvolte propunerea noastră, propunere pentru care dumneavoastră, doamnă comisar, aţi fost numită drept purtător de cuvânt, şi să afle dacă suntem într-adevăr capabili să o transformăm într-o propunere europeană, şi nu într-o simplă propunere, sau cred că ar trebui să spun mai degrabă: centrul nostru Bruxelles împotriva unui număr de capitale care sunt deja preocupate cu propriile lucruri, după cum s-a întâmplat, din păcate, în nenumărate rânduri în ultimul secol.
Jacky Hénin, în numele Grupului GUE/NGL. – (FR) Doamnă preşedintă, nu are nici un sens să negăm acest lucru: în timpul negocierilor din iulie, administraţia Bush şi Uniunea Europeană au fost prinse în propria capcană de către India şi China. În plus, contrar afirmaţiilor ipocrite ale economiştilor liberali, în opinia cărora eşecul negocierilor de la Doha ar fi constituit un dezastru pentru ţările sărace, acest lucru nu s-a dovedit a fi adevărat.
Dimpotrivă, pentru aceste ţări aflate în dificultate, eşecul a reprezentat o oportunitate istorică, într-un context marcat de fluctuaţii semnificative ale preţurilor la materiile prime. Experţii înşişi admit că respectivele câştiguri pe care ţările sărace le-ar fi putut obţine ar fi fost mult inferioare pierderilor fiscale provocate prin eliminarea taxelor vamale din aceleaşi ţări, taxe care ar fi atins suma de 60 de miliarde de USD.
Pe parcursul acestor negocieri, Comisia, încurcată fiind în dogmele sale liberale, a arătat o lipsă totală de responsabilitate faţă de populaţia Europei, mergând chiar până la a propune prejudicierea şi chiar sacrificarea industriei producătoare de automobile de pe teritoriul Europei, cu scopul de a se putea ajunge la încheierea unui acord.
În ceea ce priveşte Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) şi Comisia, există numai consumatori şi niciodată „creatori de bogăţii”. Acest mod de abordare a lucrurilor se află la baza crizei actuale, întrucât, prin transformarea concurenţei în principiu şi scop al tuturor lucrurilor, suntem împinşi mai degrabă în direcţia reducerii salariilor şi, în consecinţă, spre sărăcirea absolută a lucrătorilor şi distrugerea metodică a întregului sistem de protecţie socială.
Dacă Runda Doha ar fi finalizată, acest lucru ar reprezenta un dezastru pentru toate naţiunile. În plus, ceea ce este foarte dureros în contextul actual este faptul că, în pofida prejudiciilor considerabile înregistrate, există dorinţa de a se merge în continuare în direcţia greşită, indiferent de costuri. Este absolut necesar să se revoluţioneze OMC, astfel încât să se instituie democraţia în cadrul acesteia.
Corien Wortmann-Kool (PPE-DE). – (NL) Negocierile din cadrul Rundei Doha se desfăşoară deja de o bună perioadă de timp şi merită salutat faptul că Europa a înregistrat un progres real în vederea aproprierii poziţiilor noastre. Europa a prezentat o propunere ambiţioasă privind agricultura, însă, din păcate, eforturile noastre nu au fost susţinute de alte ţări. Acesta reprezintă un alt motiv pentru care este deosebit de important ca pachetul să fie examinat în ansamblu, ceea ce înseamnă inclusiv APNA (accesul la piaţă al produselor neagricole) şi serviciile.
Puteţi să contaţi pe sprijinul meu integral în eforturile dumneavoastră de a se ajunge rapid la un acord. În calitate de europeni, trebuie să ne apărăm de practicile protecţioniste, care îşi fac din ce în ce mai mult apariţia, în special datorită situaţiei dezastruoase a economiei mondiale, însă şi sub stindardul protecţiei siguranţei alimentare. În calitate de europeni, trebuie să ne reafirmăm angajamentul în ceea ce priveşte conceptul de reciprocitate. Dacă suntem deschişi, atunci şi ceilalţi trebuie să fie la fel.
Ce ar trebui să aşteptăm, în acest sens, de la noul preşedinte al Statelor Unite ale Americii şi de la pachetul de măsuri pe care acesta tocmai l-a anunţat? Ce putem să aşteptăm din partea Chinei? În realitate, aceasta este perspectiva din care am vrea ca dumneavoastră să acţionaţi în primul rând, întrucât, în această perioadă de criză financiară şi economică, cu concedieri în masă şi economii în scădere, tocmai această deschidere a pieţei prezintă potenţialul care ne poate promova interesele.
Doamnă preşedintă, întrebările noastre au fost formulate cu scopul de a scoate în evidenţă beneficiile pe care cetăţenii noştri le pot aştepta de la un astfel de pachet de măsuri, precum şi ceea ce putem oferi printr-un asemenea pachet. Înţeleg pe deplin că nu puteţi răspunde la aceste întrebări în timpul scurt de care dispuneţi aici, însă doresc să vă solicit ca, în următoarele săptămâni şi luni, să fiţi transparentă în momentul în care veţi dialoga cu cetăţenii cu privire la aspectele negociate şi la semnificaţia pe care acestea o prezintă pentru ei. Acest lucru prezintă o importanţă deosebită deoarece alegerile europene se apropie, iar eu sper că vom putea conta pe dumneavoastră pentru a menţine acest punct pe ordinea de zi.
Francisco Assis (PSE). – (PT) În contextul acestei crize economice şi financiare foarte grave, este absolut esenţial să se înregistreze progrese în ceea ce priveşte finalizarea negocierilor din cadrul Rundei Doha.
În momentele de criză, există întotdeauna tendinţa de a ceda tentaţiei protecţionismului. Protecţionismul este, în realitate, un tip de nevroză care tinde să afecteze societăţile şi statele în momentele în care acestea se confruntă cu crize serioase precum cea pe care o experimentăm în prezent. În consecinţă, trebuie să luptăm ferm împotriva posibilei apariţii a tentaţiei protecţionismului, întrucât istoria ne-a arătat unde ne poate conduce acesta. El duce la sărăcirea generală a comunităţii mondiale şi nu contribuie cu nimic la rezolvarea problemelor grave cu care ne confruntăm. Cu toate acestea, în timp ce protecţionismul reprezintă un lucru care trebuie criticat în mod absolut şi căruia nu trebuie să-i cedăm, un alt lucru, total diferit, este necesitatea de a garanta protecţia intereselor legitime în diferitele zone ale lumii în care suntem împărţiţi. În acest domeniu, Uniunea Europeană are, de asemenea, obligaţia de a sprijini interesele europenilor, nefiind vorba doar despre interesele europenilor în calitate de consumatori, ci şi de interesele acestora în calitate de producători.
Din acest motiv, este important să se continue negocierile multilaterale din cadrul Rundei Doha. Ştim că protecţionismul este, în realitate, o greşeală şi faptul că liberalizarea necontrolată a comerţului internaţional conduce în mod inevitabil la dezastre foarte grave din punct de vedere economic şi social. Singurul mod de a evita o astfel de liberalizare necontrolată este, eventual, elaborarea unui acord în cadrul unui forum adecvat, şi anume în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, acord multilateral care să stabilească norme de protecţie a intereselor legitime ale tuturor părţilor vizate. Rolul Comisiei Europene şi al Uniunii Europene este şi în acest caz de a restabili încrederea europenilor.
Există în prezent, de asemenea, o criză a încrederii în Europa în ceea ce priveşte capacitatea de apărare şi reglementarea politică a celor care o reprezintă, indiferent că este vorba de statele membre, Comisia Europeană sau Uniunea Europeană în ansamblu. În consecinţă, provocarea cu care ne confruntăm este, în mod clar, de a contribui la încetarea acestei crize a reprezentării şi a încrederii, asigurând faptul că înaintăm pe calea cea bună. Calea cea bună, în acest caz, este de a garanta încheierea unui acord multilateral care să protejeze toate interesele noastre legitime.
Georgios Toussas (GUE/NGL). – (EL) Doamnă preşedintă, o alegere strategică a Uniunii Europene şi a guvernelor burgheze, în mijlocul puternicei crize capitaliste – o criză în ceea ce priveşte acumularea de capital şi supraproducţia, care invadează, de asemenea, statele membre ale Uniunii Europene – este de a utiliza Organizaţia Mondială a Comerţului drept punct de sprijin, aceasta având un rol activ în impunerea liberalizării depline a comerţului şi a comercializării, a privatizărilor şi a preluărilor, precum şi în spargerea monopolurilor europene, transformându-le în noi pieţe. Obiectivul negocierilor din cadrul Rundei Doha este de a coordona un atac folosind toate mijloacele de capital disponibile, astfel încât companiile multinaţionale să poată lua cu forţa materiile prime din ţările terţe şi să poată intensifica exploatarea lucrătorilor din întreaga lume capitalistă. Politica agricolă comună anti-ţărănime reprezintă considerentul de promovare a obiectivelor Uniunii Europene, în vederea liberalizării pieţelor de produse neagricole şi servicii, cu scopul de a proteja locurile de muncă într-o piramidă imperialistă. În mod evident, ceea ce ne interesează este comerţul internaţional şi dezvoltarea acestuia pe baza unui beneficiu reciproc. Cu toate acestea, în condiţii de capitalism, este imposibil să se ajungă la un comerţ global egal şi bazat pe beneficiu reciproc. Din acest motiv, lupta lucrătorilor într-o direcţie anti-imperialistă şi anti-monopolistă trebuie stimulată, pentru a aduce schimbări radicale atât la nivel internaţional, cât şi în fiecare ţară în parte.
Nils Lundgren, în numele Grupului IND/DEM. – (SV) Doamnă preşedintă, Runda Doha a suferit un colaps anul trecut. Această stare a lucrurilor este foarte gravă. Progresul spre un comerţ global liber înregistrat în ultimele decenii a scos din sărăcie un număr foarte mare de persoane, la o scară care a schimbat, în realitate, lumea. Cu toate acestea, în prezent, economia mondială se află într-o criză foarte puternică. Acest lucru nu reprezintă rezultatul comerţului liber şi al acestei forme de globalizare, ci al crizei financiare globale. În acest mod, situaţia este similară celei prin care am trecut la sfârşitul anilor '20.
Acest tip de criză financiară are drept rezultat o depresiune globală. Ultima dată, aceasta l-a adus pe Hitler la putere. În plus, a condus la faptele oribile comise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi la 50 de ani de sclavie comunistă pe teritoriul a jumătate din Europa şi Asia. Aceste lucruri pe care le dezbatem aici sunt probleme importante. Cea mai importantă cauză a depresiunii globale în momentul respectiv a fost o renaştere a protecţionismului. Ţările au introdus pe rând taxe, restricţii cantitative, norme privind cumpărarea de bunuri produse la nivel local şi devalorizări concurenţiale.
Există, în realitate, un risc ridicat ca această stare a lucrurilor să se repete din nou acum. Există multe semne îngrijorătoare. Preşedintele Obama a câştigat de fapt alegerile de pe o platformă protecţionistă. Vedem deja primele semne. Există, în prezent, un pachet larg pe masa de negocieri care include, în realitate, o clauză „cumpăraţi produse fabricate în America”, aceasta referindu-se la oţelul pentru industria de construcţii. Acest lucru poate fi începutul.
Dacă se dă tonul, şi alte ţări vor descoperi că pot acţiona în mod similar, având în vedere gravitatea lucrurilor. Ţările din întreaga lume şi din UE care sunt în prezent afectate în mod grav vor fi tentate să promită lucrătorilor şi întreprinderilor lor protecţie faţă de concurenţa străină. Tendinţele sunt clar vizibile. Dacă acest proces începe, nu-l vom mai putea opri. Va fi ceva cu adevărat dezastruos.
UE reprezintă cel mai mare bloc comercial din lume şi, prin urmare, îi revine o responsabilitate considerabilă. În domeniul politicii comerciale, UE se exprimă cu o singură voce şi în mod absolut, ceea ce este un lucru bun, însă ce va transmite această voce acum? Există motive să fim pesimişti.
Cheia succesului o reprezintă sectorul agricol. Cu toate acestea, campaniile efectuate de Franţa şi Germania pentru a convinge UE să importe lapte praf şi unt şi să înceapă să subvenţioneze exportul de produse lactate nu prevesteşte un lucru bun. Aceasta este politica unor interese personale meschine, şi nu arta guvernării.
În consecinţă, Consiliul şi Parlamentul ar trebui să facă fără întârziere declaraţii clare în sensul că UE va apăra comerţul liber la nivel mondial şi va deschide calea spre progres în comerţul cu produse agricole. Niciun alt lucru nu poate fi mai important. Vă mulţumesc pentru posibilitatea acordată de a interveni.
Christofer Fjellner (PPE-DE). – (SV) Aş dori să încep prin a-mi exprima acordul cu vorbitorul anterior cu privire la faptul că Runda Doha prezintă o importanţă deosebită, însă aş dori să adaug că aceasta nu a fost, probabil, niciodată atât de importantă ca în momentul de faţă. Consider că, tocmai în mijlocul crizei financiare, simţim mai mult ca niciodată nevoia de a demonstra că, în realitate, sistemul comercial global funcţionează.
A lăsa în urmă Runda Doha şi a afirma că nu putem ajunge la încheierea unor acorduri globale privind comerţul ar reprezenta, în opinia mea, un dezastru care ar submina integritatea sistemului comercial global. Eşecul Rundei Doha nu va fi, probabil, niciodată mai costisitor decât este în momentul de faţă.
Faptul că Runda Doha este, în prezent, mai importantă decât a fost vreodată se datorează tocmai crizei financiare. După cum văd eu lucrurile, cel mai mare risc cu care ne confruntăm în momentul crizei nu este lipsa de capital pentru piaţa împrumuturilor; cel mai mare risc este faptul că acest lucru atrage după sine tendinţe protecţioniste. Am văzut acest lucru de-a lungul istoriei. S-a întâmplat în anii '30 şi a avut, practic, drept rezultat un dezastru pentru economia mondială, acelaşi lucru repetându-se în anii '70.
Consider că putem vedea deja semne care arată că populaţia crede că aceste probleme fundamentale pot fi rezolvate cu ajutorul unui protecţionism sporit, în ciuda faptului că există riscul ca acesta să se răspândească şi să adâncească şi mai mult criza economiei mondiale. Acest lucru se întâmplă, în special, în domeniul serviciilor, al serviciilor financiare şi al comerţului în sectorul serviciilor. În sectorul serviciilor financiare vedem un protecţionism care se dezvoltă foarte rapid.
În ceea ce priveşte revenirea la Runda Doha în forma sa actuală, principala mea critică pe care am exprimat-o pe tot parcursul negocierilor din cadrul rundei este, probabil, că aceasta a început să se refere la agricultură şi numai la agricultură. Consider că această agendă este extrem de limitată şi cred cu tărie că actualul comerţ mondial merită o abordare mult mai largă, în special ţinând seama de faptul că agricultura reprezintă o parte relativ redusă a comerţului, în comparaţie, de exemplu, cu bunurile şi serviciile industriale. Consider, de asemenea, că aceasta constituie o parte relativ redusă a potenţialului de dezvoltare, în special, probabil, aici, în Europa. Consider că crearea de noi oportunităţi privind accesul la pieţe şi deschiderea noilor pieţe la nivel global, în special în ceea ce priveşte comerţul în sectorul serviciilor, sunt deosebit de importante în vederea punerii în mişcare a activităţii şi a animării creşterii globale.
În consecinţă, aş dori să adresez Comisiei o întrebare. Care sunt intenţiile Comisiei şi ce iniţiative a întreprins aceasta pentru a face posibilă extinderea Rundei Doha şi pentru a ne scoate din această situaţie obositoare în care toţi stăm cu braţele încrucişate şi îi criticăm pe toţi ceilalţi pe tema comerţului în sectorul agricol, în condiţiile în care ştim că lucrul de care economia mondială are nevoie este un program comercial mult mai extins care să includă, de asemenea, comerţul în sectorul serviciilor şi comerţul industrial? Vă mulţumesc foarte mult.
Mairead McGuinness (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, daţi-mi voie să îi urez bun venit doamnei comisar. Predecesorul său, dl Mandelson, era o personalitate foarte cunoscută în Irlanda, din motive pe care sunt convinsă că aceasta le cunoaşte foarte bine.
Aspectul Rundei Doha nu este dezbătut la nivelul populaţiei din Europa. Acesta este dezbătut în locuri precum acesta, însă atunci când întâlnesc persoane care şi-au pierdut locul de muncă, aceştia nu spun „Să discutăm despre Doha”. Prin urmare, consider că nu există nici o legătură între Doha şi dezvoltarea economică, în ciuda întregii teorii promovate aici.
În ceea ce priveşte globalizarea pieţelor financiare, aş putea afirma că acesta reprezintă un caz în care globalizarea a eşuat – deşi, probabil, mai corect ar fi să spun că reglementarea pieţelor financiare, sau mai degrabă lipsa acesteia, reprezintă nereuşita. Îmi exprim interesul cu privire la observaţiile recente ale comisarului McCreevy, în sensul că unele dintre problemele din acest domeniu au fost cauzate de sistemele de dezvoltare ale reglementatorilor. Acest aspect trebuie, probabil, dezbătut altădată, însă exemplifică faptul că, deşi discutăm despre globalizare ca fiind un lucru minunat, acest lucru nu este valabil în ceea ce priveşte sectorul financiar.
În ceea ce priveşte agricultura – care a fost abordată de ceilalţi vorbitori înaintea mea – am ajuns la concluzia că nu aceasta a constituit punctul care a blocat negocierile de la Doha. Cu toate acestea, ea reprezintă o problemă foarte gravă, faţă de care îmi exprim îngrijorarea profundă. Poate datorită faptului că sunt mai în vârstă decât ultimul vorbitor – care aparţine grupului meu politic – consider agricultura destul de importantă, aceasta ocupând, prin urmare, pe scara ierarhiei, un loc superior celui în care a plasat-o vorbitorul respectiv. Cred că ar trebui să nu uităm acest lucru. Am votat în această Cameră un raport, întocmit de mine, privind securitatea alimentară globală. Suntem preocupaţi de aceasta, aşa cum e normal. Acest punct ar trebui să fie dezbătut la nivelul Doha.
Un alt aspect este modul în care producătorii europeni – agricultorii – pot fi competitivi în condiţiile în care în Europa există standarde diferite, mai ridicate, privind bunăstarea animală din perspectiva mediului, iar acestea nu sunt abordate în cadrul OMC. Dacă problemele respective vor fi analizate în cadrul OMC, veţi avea, practic, cetăţenii noştri alături de dumneavoastră pe parcursul acestei călătorii. Sincer vorbind, nu cred că a existat vreodată, în această Cameră sau în Geneva, o ocazie mai bună decât cea de faţă de a purta discuţii directe cu privire la aceste lucruri.
Aş dori să vă întreb dacă, cu ocazia prezentării observaţiilor finale, aţi putea aborda unele dintre aceste probleme foarte reale, astfel încât populaţia să vadă că sunt dezbătute. Nu consider că Runda Doha se desfăşoară în ritmul sugerat de dumneavoastră. Poate mă înşel.
Paul Rübig (PPE-DE). – (DE) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, în contextul Rundei Doha, aş fi interesat să aflu modul în care Direcţia Generală Comerţ intenţionează să protejeze contingentele tarifare care sprijină competitivitatea industriei europene a fermentării. Contingentele tarifare îndeplinesc o funcţie foarte importantă, deoarece industria fermentării trebuie să îşi menţină competitivitatea la nivel internaţional.
În al doilea rând, cum veţi răspunde la clauza privind oţelul adoptată de curând de Congresul SUA, care interzice utilizarea de oţel provenit din UE în Statele Unite ale Americii?
Czesław Adam Siekierski (PPE-DE). – (PL) Doamnă preşedintă, obiectivul Rundei Doha a fost de a sprijini dezvoltarea ţărilor sărace şi de a le scoate din sărăcie. În consecinţă, pe de o parte, trebuie să facem tot ce putem pentru a le sprijini, pe de altă parte, însă, nu trebuie să ne neglijăm întreprinderile sau pe proprii noştri agricultori.
Aş dori, prin urmare, să vă adresez o întrebare: cum putem proteja întreprinderile mici şi mijlocii de faliment şi cum putem oferi protecţie micilor noastre întreprinderi faţă de concurenţa provenită din China, India sau Brazilia? Haideţi să spunem, tare şi cu hotărâre, că, pentru a importa orice tip de produs în UE, indiferent că este vorba despre încălţăminte sau carne de vită, trebuie respectate anumite standarde specifice. Abia după aceea vom putea vorbi despre concurenţă reală.
Finalizarea negocierilor în următoarele luni va fi foarte dificil de realizat, deoarece există o lipsă de voinţă politică din partea liderilor care deţin un rol esenţial în cadrul negocierilor. Există pericolul ca protecţionismul să crească datorită actualei crize economice mondiale.
Zbigniew Zaleski (PPE-DE). – (PL) Aş dori să precizez faptul că, în timp ce ascultam ultima dezbatere de la Doha, din Qatar, am avut impresia că ţările în curs de dezvoltare au un resentiment faţă de noi, ţările dezvoltate. Poate este vorba despre un fel de ecou al colonialismului anterior sau de faptul că acestea s-au obişnuit să primească ajutor direct, iar prin aceasta, un fel de act de caritate. Consider că ţările înstărite pot acorda ajutor printr-un comerţ bun, prin standarde de calitate şi prin pregătire. Nimic nu este mai important decât să se asigure independenţa întreprinderilor locale şi să se creeze relaţii orizontale între ţările din Africa, Asia, precum şi din America Latină. Cred, de asemenea, că furnizarea de servicii este, în mod clar, cea care ne învaţă gestionarea, cooperarea şi standardele de calitate. În legătură cu acest lucru, este foarte important pentru ambele părţi să se pună accent pe deschiderea pieţelor de servicii.
Mairead McGuinness (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, vă mulţumesc pentru noul minut acordat, foarte important pentru observaţiile mele cu privire la agricultură. Există impresia că agricultorii europeni sunt singurii care au probleme. Cu toate acestea, adevărul este că, pe parcursul negocierilor de la Doha, negociatorii indieni şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la micile lor întreprinderi, precum şi la urmările groaznice pe care trecerea la un comerţ liber le-ar avea nu doar asupra agricultorilor individuali, ci şi asupra stabilităţii sociale din ţara lor. Prin urmare, problema agriculturii există în rândul tuturor partenerilor de negocieri şi avem nevoie de puţină sinceritate în această privinţă. Doamnă comisar, v-aş ruga din nou, dacă puteţi, să abordaţi acest aspect cu ocazia prezentării observaţiilor finale.
Catherine Ashton, membră a Comisiei. − Doamnă preşedintă, voi încerca să abordez pe scurt problemele semnalate de către membri.
Dle Papastamkos, sunt de acord cu dumneavoastră în ceea ce priveşte sarcinile legale şi administrative. Este foarte important ca acestea să fie examinate în mod corespunzător. Este important ca acestea să fie înlăturate şi îmi exprim, de asemenea, acordul cu privire la importanţa siguranţei în acest context.
Câţiva membri, în special dl Lundgren şi dl Rübig, precum şi dl Papastamkos, au vorbit despre clauza „cumpăraţi produse fabricate în America”, care este dezbătută în prezent în Congres. Deputaţii cunosc deja că această dispoziţie se bazează pe Legea comerţului din 1979. Noi avem deja această dispoziţie, însă, prin intermediul Acordului guvernamental privind achiziţiile publice, dispunem de acorduri reciproce, prin care naţiunile semnatare pot prezenta oferte pentru proiectele respective. Ceea ce sperăm – lucru pe care l-am discutat cu americanii – este să ajungem la o situaţie similară celei anterioare. Am citit legislaţia respectivă. La rândul meu, îmi exprim îngrijorarea cu privire la aceasta.
Mă voi deplasa în Statele Unite ale Americii la sfârşitului lunii februarie pentru a-l întâlni pe noul Reprezentant pentru comerţ al Statelor Unite ale Americii, al cărui proces de numire va fi, sperăm, finalizat, iar membrii pot fi siguri că aceste probleme sunt foarte importante şi urmează să fie discutate.
Dl Ford a semnalat unele probleme privind relaţiile bilaterale. Coreea înregistrează progrese, iar în ceea ce priveşte statele membre ale ASEAN, solicit flexibilitate din partea lor, lucru despre care am discutat anterior cu dl Ford, pentru a încerca să mergem mai departe în această privinţă, însă sunt de acord cu faptul că nu există înlocuitor, din punct de vedere al valorii şi al importanţei, pentru acordurile multilaterale.
În privinţa a ceea ce s-a spus despre India, prim-ministrul Singh a subliniat faptul că îşi asumă angajamentul în acest sens. Sunt de acord cu dna McGuinness în ceea ce priveşte importanţa pentru India a problemei agriculturii, şi voi reveni şi asupra acestui subiect. M-am întâlnit săptămâna trecută cu Kamal Nath la Londra şi am discutat aspectul Doha, iar acesta, în calitate de ministru al comerţului în India, a subliniat acelaşi aspect pe care l-a menţionat şi dna McGuinness referitor la importanţa considerabilă a agricultorilor cu mijloace reduse de subzistenţă. Sunt pe deplin de acord cu observaţiile făcute de aceasta, precum şi cu ceea ce a declarat ministrul.
Dle Pannella, nu cred că ne-am lăsat în voia întâmplării. Consider că noi, Europa, trebuie să facem presiuni, să ne folosim de capacitatea de a exercita influenţă şi să subliniem cu claritate că suntem de acord cu ceea ce aţi afirmat în legătură cu importanţa crucială a luptei împotriva protecţionismului. Acest lucru reprezintă o provocare imensă, care include comunicarea, garantând faptul că populaţia înţelege despre ce este vorba.
Din păcate, dl Hénin nu a rămas pentru a asculta răspunsul meu, însă nu este vorba despre sacrificarea industriei în favoarea consumatorilor. Este vorba despre creşterea şi dezvoltarea industrială. Este vorba despre protejarea locurilor de muncă ale lucrătorilor, întrucât cunoaştem importanţa clară pe care o reprezintă comerţul şi exportul în realizarea acestui lucru. În ceea ce priveşte schimbările care au loc în cadrul OMC, am putea să discutăm pe marginea lor, însă aş dori să folosesc timpul acordat pentru a găsi modalităţi practice de a depăşi această perioadă economică dificilă.
Dna Wortmann-Kool a vorbit despre servicii. Sunt de acord că acest aspect este important. A fi transparent este, de asemenea, foarte important. Şi cu acest lucru sunt perfect de acord.
Dle Assis, avem dreptate să ne protejăm interesele, nu protecţionismul. Există o diferenţă fundamentală pe care trebuie să o clarificăm şi trebuie să ne asigurăm că protejăm forţa de muncă sub toate aspectele.
În ceea ce priveşte agricultura, după cum am afirmat, este deosebit de important să ne asigurăm că avem capacitatea de a dezvolta industriile noastre. Este vorba despre producţia alimentară, lucru care prezintă o importanţă deosebită în cadrul Rundei Doha. Colega mea, Mariann Fischer Boel, a depus eforturi deosebite pentru a garanta faptul că poziţia europeană privind agricultura este asigurată. Aceasta constituie baza întregii mele activităţi pe care o depun în cadrul negocierilor bilaterale, regionale şi multilaterale, pentru a garanta faptul că pot fi găsite cele mai bune posibilităţi de a proteja întreaga noastră agricultură în viitor.
În ceea ce priveşte industria fermentaţiei, dle Rübig, am înţeles că aceste aspecte se află în prezent în curs de dezbatere, însă aş fi mai mult decât bucuroasă să revin la întrebarea dumneavoastră cu informaţii concrete.
În sfârşit, în ceea ce priveşte întreprinderile mici şi mijlocii, dle Siekierski, este foarte important faptul că ne protejăm întreprinderile mici. Colaborez strâns cu Günter Verheugen în vederea obţinerii unei cooperări eficiente între întreprinderi şi comerţ, pentru a asigura faptul că micilor întreprinderi li se oferă posibilitatea de a ne comunica locurile unde doresc deschiderea de pieţe, pentru a le sprijini în eforturile lor de a deschide pieţele respective, precum şi pentru a le susţine în activitatea comercială.