Stenograma dezbaterilor

Marţi, 3 februarie 2009 - Strasbourg

5. Sancţiuni la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţările terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală (dezbatere)

  Preşedinte. - Următorul punct este raportul (A6-0026/2009) elaborat de Claudio Fava privind sancţiunile la adresa angajatorilor de resortisanţi ai ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală.

  Claudio Fava, raportor. - (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, patru minute vor fi suficiente pentru a rezuma munca de doi ani - care a fost dificilă, dar, sper, folositoare, care a implicat Parlamentul, alături de Comisie, cu propunerea sa, şi Consiliul. Esenţa acestei lucrări a fost pregătirea unei directive care să stabilească, pentru prima dată, sancţiuni pentru angajatorii care profită de pe urma muncii ilegale a imigranţilor.

Consider că am reuşit să schimbăm esenţa acestei directive, care s-a limitat doar la combaterea imigraţiei ilegale. Textul de compromis convenit cu Consiliul prevede, de asemenea, o anumită protecţie pentru acei imigranţi obligaţi să muncească ilegal, care sunt adesea ţinuţi ostatici de către organizaţii criminale. Altfel, doamnă preşedintă, ar fi existat riscul de a-i pedepsi de două ori, atât ca muncitori exploataţi, adeseori obligaţi să accepte condiţii de muncă indecente, cât şi ca imigranţi ilegali care trebuie repatriaţi, cu interdicţia de repatriere care, în multe state, înseamnă ani şi ani.

În acest context, am prevăzut la articolele 7 şi 14 ca, în cazurile în care sunt implicaţi minori, exploatare gravă sau trafic de persoane, statele membre sunt obligate să stabilească norme în vederea eliberării de permise de şedere temporare, a căror valabilitate poate fi prelungită până când remuneraţia este achitată cuvenită. Ne-ar fi plăcut ca această posibilitate să fie extinsă în cazul tuturor imigranţilor ilegali, însă acest lucru este împiedicat de Directiva privind returnarea, adoptată anul trecut. Nu m-am aflat printre aceia care au susţinut-o.

Cu toate acestea, am reuşit să introducem o normă care permite statelor membre să aplice imigranţilor măsuri mai favorabile în ceea ce priveşte eliberarea permiselor de şedere. În opinia mea, articolul 10 reprezintă articolul cheie. Pentru prima dată, se prevăd sancţiuni penale pentru cele mai grave cazuri, inclusiv acelea în care lucrătorii legali sunt minori.

Consider că sancţiunile suplimentare stabilite la articolul 8 sunt importante. Acestea includ retragerea licenţelor, închiderea punctelor de lucru în cazurile deosebit de grave şi excluderea de la ajutoarele de stat provenite din fonduri europene. Altfel, ne-am face vinovaţi de o ipocrizie ieşită din comun: am pedepsi angajatorii pe de o parte, acordându-le însă subvenţii generoase pe de altă parte.

Consider că este esenţial că am reuşit să includem o definiţie a remuneraţiei care echivalează plata care îi revine unui imigrant ilegal cu cea a unui lucrător legal, fără nicio discriminare.

Am inclus în domeniul de aplicare al directivei şi agenţiile de ocupare temporară a forţei de muncă. În unele state, cum este şi statul din care provin, aceste organizaţii, în special, sunt cele care recrutează cel mai uşor lucrători ilegali, în condiţii de exploatare extrem de gravă. Gândiţi-vă doar la cazurile în care au fost angajaţi lucrători ilegali în agricultură, care au fost foarte numeroase.

Am solicitat, cu succes, ca sindicatele să poată reprezenta imigranţii în cauzele administrative şi civile. Textul menţiona iniţial terţe părţi în general, însă acum menţionează sindicatele.

Avem nevoie de o perioadă de adaptare pentru a vedea cum funcţionează şi, de aceea, am solicitat Comisiei să raporteze Parlamentului şi Consiliului, la trei ani de la intrarea în vigoare a directivei, în special cu privire la normele privind inspecţiile, permisele de şedere, sancţiunile şi subcontractarea.

În ceea ce priveşte subcontractarea, articolul 9, care a făcut obiectul unei dezbateri între Parlament şi Consiliu, precum şi în cadrul Consiliului, raportorul ar fi dorit să extindă răspunderea juridică asupra întregului lanţ de contractare, după cum propusese iniţial Comisia. Consiliul şi Parlamentul, sau mai degrabă o parte a Parlamentului, au fost în favoarea excluderii totale a subcontractării, însă am ajuns la o soluţie de compromis pe care o consider viabilă: dubla răspundere juridică, care nu ar trebui să ne împiedice să legiferăm din nou asupra acestei chestiuni pe viitor. De aceea, mâine, în numele meu şi al celorlalţi raportori alternativi, cărora le mulţumesc pentru sprijinul pe care mi l-au acordat pe parcursul acestor doi ani, voi solicita Consiliului să adauge o declaraţie textului de compromis pe care îl vom vota, în acest sens dispoziţiile articolului 9 nu aduc atingere niciunei acţiuni legislative viitoare cu privire la subcontractare.

În concluzie, doamnă preşedintă, consider că această directivă ne permite să preconizăm o Europă în care imigraţia a devenit în sfârşit o problemă de responsabilitate colectivă şi de drepturi recunoscute, nu doar de norme împotriva imigranţilor.

  Jacques Barrot, vicepreşedintele Comisiei. − (FR) Doamnă preşedintă, doresc, bineînţeles, să mulţumesc domnului Fava şi Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne.

S-au depus eforturi majore de către diversele părţi pentru încheierea unui acord în primă lectură şi, având în vedere larga majoritate în favoare, în cadrul Comisiei LIBE de acum câteva zile şi în cadrul Comitetului Reprezentanţilor Permanenţi înainte de Crăciun, consider că vom reuşi.

Fireşte, acest text nu îndeplineşte în totalitate ambiţiile iniţiale. Cu toate acestea, Comisia poate sprijini acest compromis fără ezitare. Această directivă ne permite să introducem un instrument eficient, un cadru comun de descurajare a angajării muncitorilor resortisanţi ai ţărilor terţe care se află într-o situaţie de şedere ilegală.

Comisia va fi vigilentă în ceea ce priveşte inspecţiile. Textul de compromis recomandă inspecţii calitative, mai bine orientate, aşa încât rămâne de văzut în anii următori dacă aceste criterii calitative au fost folosite şi dacă obligaţia statelor membre de a identifica în mod regulat sectoarele cu risc de muncă ilegală pe teritoriul propriu s-au dovedit cu adevărat eficiente. Acesta este obiectivul nostru pentru a combate angajarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi într-o situaţie de şedere ilegală şi mai ales pentru a impune sancţiuni angajatorilor care profită de pe urma acestor persoane. Analiza punerii în aplicare a dispoziţiilor referitoare la inspecţii va reprezenta, prin urmare, o prioritate a Comisiei în cadrul rapoartelor sale viitoare privind punerea în aplicare a acestei directive.

În plus, există desigur rezultate pozitive care decurg din acest compromis, în special consensul privind problema dificilă a subcontractării. Am remarcat că domnul Fava se aştepta la o declaraţie din partea Consiliului şi a Parlamentului. Personal, nu văd niciun dezavantaj.

Comisia este mulţumită de faptul că directiva recomandă sancţiuni penale pentru cazurile deosebit de grave, pentru care aceste sancţiuni sunt atât necesare, cât şi adecvate. Acestea sunt necesare pentru a consolida factorul de prevenire, întrucât, în cazurile cele mai grave, sancţiunile administrative nu sunt suficiente pentru a intimida angajatorii lipsiţi de scrupule. Ele sunt potrivite în cadrul unui instrument care doreşte să se ridice la înălţimea ambiţioasei politici europene de combatere a imigraţiei ilegale. În acest context, Comisia apreciază faptul că incriminarea angajatorilor victimelor traficului a fost reintrodusă în ultima versiune a textului de compromis.

Doamna preşedintă, doamnelor şi domnilor, această directivă reprezintă un pas important în combaterea imigraţiei ilegale. Directiva vizează practicile angajatorilor lipsiţi de scrupule, în timp ce protejează lucrătorii migranţi care, de cele mai multe ori, cad victimă în asemenea cazuri.

Această directivă trebuie adoptată şi pusă în aplicare rapid. Comisia va susţine şi va contribui la acest proces prin organizarea de reuniuni periodice ale experţilor din statele membre în timpul fazei de transpunere, pentru a discuta toate problemele care ar putea apărea. Aceasta reprezintă un instrument important, iar Comisia va întreprinde toate acţiunile necesare pentru a se asigura că este folosită în mod eficient.

Doresc să mulţumesc Parlamentului, domnului Fava şi Comisiei LIBE.

  Edit Bauer, raportorul pentru avizul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale. - (SK) Se speră că legiferarea împotriva angajatorilor care recrutează migranţi ilegali din ţări terţe va fi un instrument de reducere a accentuării migraţiei ilegale. Cu toate acestea, pe de altă parte, se pot decela şi efecte pozitive în ceea ce priveşte îmbunătăţirea condiţiilor de concurenţă şi consider, de asemenea, că acest lucru va contribui la combaterea traficului de persoane.

Există şi păreri conform cărora această legislaţie nu va aduce valoare adăugată. Cum încă nu există un asemenea instrument legislativ la nivelul Comunităţii, pentru anumite state membre, valoarea adăugată este importantă, în timp ce pentru altele, care au deja o legislaţie în acest domeniu, valoarea adăugată ar putea să nu fie atât de evidentă.

Dezbaterile cu Comisia şi Consiliul cu privire la posibile compromisuri s-au concentrat asupra anumitor zone problematice. În primul rând: chestiunea răspunderii juridice a contractorului pentru obligaţii ce decurg din legislaţia privind subcontractarea, în legătură cu care proiectul de propunere limitează răspunderea juridică la acţiunile subcontractorilor direcţi. În al doilea rând: metodele prin care se asigură proceduri eficiente prin care imigranţii ilegali pot primi salariile datorate, domeniu în care am urmat principiul nediscriminării şi am căutat o modalitate de a oferi asistenţă disponibilă imigranţilor ilegali şi de a le oferi instrumente care să îi ajute să fie remuneraţi chiar şi după reîntoarcerea în ţara natală. În al treilea rând: efectul posibil de amânare a execuţiei returnării unui imigrant ilegal până în momentul în care persoana respectivă îşi primeşte salariul. În legătură cu acest aspect aş dori să menţionez că executarea unei asemenea hotărâri ar submina în mod considerabil şi ar contraveni obiectivului legislaţiei propuse. Şi, în final, problema inspecţiilor a fost lăsată în responsabilitatea statelor membre, având în vedere că inspectorii de muncă joacă un rol esenţial în punerea în aplicare a legislaţiei.

În acest proiect există, fără îndoială, păreri diferite cu privire la modul de soluţionare a acestei probleme, precum şi a altora. Se va lua o decizie privind o parte dintre acestea atunci când vor trebui puse în aplicare. Doresc să închei mulţumindu-i domnului Fava, Comisiei şi preşedinţiei franceze pentru integrarea cu succes a compromisurilor.

  Esther de Lange, raportoare pentru avizul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen. −(NL) Şi eu doresc să mulţumesc raportorului pentru activitatea sa, fără a omite, cu toate acestea, eforturile raportorului alternativ al Grupului Partidului Popular European (Creştini Democraţi) şi al Democraţilor Europeni, domnul Busuttil şi ale raportoarei pe afaceri sociale, doamna Edit Bauer. Până la urmă, doar mulţumită eforturilor dumnealor, compromisul recent încheiat îşi îndeplineşte misiunea, şi anume, aceea de a elimina perspectiva unui loc de muncă ca stimulent al imigraţiei ilegale, penalizând lucrătorii care se află în situaţie de şedere ilegală în Uniunea Europeană.

Contrar a ceea ce unele părţi din acest Parlament au încercat să realizeze în primă instanţă, această legislaţie nu a devenit un instrument de legalizare ulterioară a imigranţilor ilegali. Într-adevăr, dezbaterea cu privire la migraţia legală se desfăşoară în altă parte. În calitate de raportoare a Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen, consider totuşi că ar trebui să se acorde mai multe importanţă aspectelor referitoare la egalitatea de gen atunci când abordăm această categorie de persoane care se află într-o situaţie de şedere ilegală în Uniunea Europeană şi, aşa cum s-a afirmat deja, cad victime exploatării.

Estimările referitoare la numărul de persoane din ţări terţe care se află în situaţie de şedere ilegală în Uniunea Europeană nu sunt exacte şi variază între 4,5 şi 8 milioane. Mai mult, aceste estimări nu indică procentul de bărbaţi şi femei din acest total şi nici nu oferă o perspectivă asupra problemelor de gen cu care sunt confruntate femeile care se află în situaţie de şedere ilegală. Doresc să vă atrag atenţia asupra faptului că femeile care se află în situaţie de şedere ilegală sunt foarte vulnerabile şi se află adeseori la limita muncii forţate, a traficului de persoane şi a violenţei. Această situaţie necesită, prin urmare, educarea specifică în cadrul organismelor care se ocupă de aceste probleme.

Cu toate acestea, ca întotdeauna, acest lucru implică o monitorizare eficientă. Mă bucur că s-a renunţat la nivelul de monitorizare arbitrar de 10% care a fost sugerat iniţial şi că a fost inclusă în textul de compromis o abordare privind riscurile. Rapoartele din ziarul belgian De Standaard din vara trecută referitoare la casele de sclavi din anumite ambasade din Bruxelles, aflate în apropierea clădirii Berlaymont, dovedesc că aceste scenarii nu sunt deplasate. Doresc, prin urmare, să spun Comisiei Europene că rezultatele se vor vedea după. Asumaţi-vă responsabilitatea de a analiza în mod critic modalităţile în care statele abordează această legislaţie şi dacă o aplică în mod eficient.

  Simon Busuttil, în numele Grupului PPE-DE. - (MT) Doamnă preşedintă, această lege este probabil una dintre primele care abordează în mod direct fenomenul migraţiei ilegale prin folosirea unor instrumente legislative, iar acum se poate spune că această lege este în sfârşit realitate. Aveam mare nevoie de această lege şi, prin urmare, sunt foarte mulţumit că am reuşit să ajungem la un compromis excelent în acest domeniu. Ce am realizat concret prin această lege? Ceea ce am făcut a fost să atacăm una dintre sursele principale care motivau oamenii să apeleze la migraţie ilegală. Am atacat stimulentul. La ce fel de stimulent ne referim? O persoană care trăieşte, de exemplu, în Africa ar putea să îşi rişte viaţa pentru a călători în altă ţară, crezând că ar putea găsi de lucru aici, chiar dacă şi sub o formă ilegală. De acum înainte, trimitem mesajul clar că angajarea ilegală nu va mai fi tolerată şi, prin urmare, nu are sens să străbaţi Europa, având impresia greşită că aici sunt locuri de muncă. De acum înainte, acest lucru va fi absolut imposibil. Aşa cum a spus şi vorbitorul anterior, este important ca aceste instrumente să nu fie folosite pentru a reglementa situaţii nelegale, dar ar trebui să servească drept mesaj clar: angajarea ilegală nu mai poate fi tolerată. Acest lucru se aplică prin măsuri şi sancţiuni concrete: financiare, administrative şi chiar penale. Aceste servesc, de asemenea, la transmiterea mesajului fără echivoc către angajatori, a mesajului că nu va mai fi tolerată recrutarea de lucrători fără permis. Vă mulţumesc.

  Stavros Lambrinidis, în numele Grupului PSE. - (EL) Doamnă preşedintă, am reuşit aici, în cadrul Parlamentului European, să schimbăm în mod radical obiectivul directivei care face subiectul dezbaterii de azi. În special Claudio Fava merită felicitările noastre în această privinţă. În primul rând, am reuşit să introducem dispoziţia privind plata obligatorie a remuneraţiei scadente imigranţilor ilegali care sunt expulzaţi. În al doilea rând, am contribuit la asigurarea prevederii unor sancţiuni penale mai riguroase şi obligatorii pentru angajatorii imigranţilor în condiţii de trai neacceptabile. În al treilea rând, am apărat dreptul sindicatelor şi al altor organisme de a iniţia acţiuni în instanţă în numele imigranţilor, şi, în al patrulea rând, am impus dreptul de acordare a permiselor de reşedinţă de scurtă sau lungă durată imigranţilor ilegali care dau în vileag organizaţii criminale. Cu alte cuvinte, tratăm în sfârşit imigranţii ilegali ca pe nişte fiinţe umane, fără a legaliza, în acelaşi timp, imigraţia ilegală, fapt pentru care susţinem acest compromis.

Cu toate acestea, există încă o incongruenţă periculoasă între abordarea pe care poliţia continuă să o adopte faţă de imigraţia ilegală şi realitatea din multe state membre. De aceea, aplicarea directivei va necesita şi o atenţie sporită. Ar putea conduce la trimiterea a mii de imigranţi ilegali în sărăcie, spre o viaţă de ghetou şi crimă, deşi, în mod evident, nu putem şi nu dorim să îi expulzăm, aceşti imigranţi ilegali ar putea rămâne fără un loc de muncă. În cazul în care, de fapt, numeroşi imigranţi ilegali ocupă în momentul de faţă locuri de muncă pe care europenii nu le doresc, ar trebui să dezbatem acum în această cameră, în sfârşit, normele comune referitoare la imigraţia legală în Europa şi punerea în legalitate a acestor persoane, şi nu noi norme de expulzare a acestora.

În cele din urmă, lupta absolut necesară împotriva pieţei muncii la negru nu implică, în mod evident, numai imigranţii ilegali; se referă, în special, la imigranţii legali, se referă la milioanele de cetăţeni europeni ale căror drepturi în domeniul muncii sunt încălcate de angajatori în fiecare zi, se referă la faptul că legislaţia muncii este încălcată fără vreun control sau vreo sancţiune materială. Prin urmare, în opinia mea, această directivă ar trebui să aibă ca bază juridică procesul general de combatere a muncii nedeclarate în Europa, nu problema particulară a imigraţiei. Vizarea imigranţilor de fiecare dată când ceva nu merge bine în Europa este foarte periculoasă pentru coeziunea socială din statele noastre. În mod evident, imigraţia ilegală trebuie combătută la rândul său, însă nu putem demoniza persoanele care fug de condiţiile mizere din propria ţară în speranţa unei vieţi mai bune.

  Jeanine Hennis-Plasschaert, în numele Grupului ALDE. - (NL) Timp de mulţi ani, Uniunea Europeană a trebuit să se confrunte cu prezenţa a milioane de imigranţi ilegali pe teritoriul său, iar presiunea pentru găsirea unei soluţii este în creştere. Această presiune este considerabilă, pe bună dreptate. Într-adevăr, dacă dorim să adoptăm o politică gestionabilă şi fiabilă în domeniul migraţiei, în cadrul căreia refugiaţii să aibă dreptul la protecţie şi prin care să creăm oportunităţi transparente pentru migraţia legală, atunci este necesară o abordare care să ţină cont de toţi factorii de descurajare şi încurajare care conduc la imigraţie ilegală.

Vara trecută, Consiliul şi Parlamentul au încheiat un acord privind ceea ce este cunoscut ca Directiva privind returnarea, care se concentrează în special asupra imigranţilor ilegali, în timp ce astăzi noi abordăm problema angajatorilor care nu ezită să angajeze imigranţi ilegali. Aceasta reprezintă nu numai un factor semnificativ de stimulare a imigraţiei ilegale, dar şi generează, negreşit, cazuri de abuz şi exploatare gravă.

Importanţa unei politici europene armonizate este, în opinia mea, incontestabilă. De fapt, atunci când frontierele interne nu mai există, statul membru A poate să fie extrem de preocupat, însă dacă statul membru B nu abordează decât superficial, în cazul în care o face în vreun fel, angajarea imigranţilor ilegali, atunci statul membru A nu rămâne decât o voce în deşert.

După un debut destul de lent, avem în acest moment, în urma unor negocieri intense cu Consiliul, un compromis care mie mi se pare acceptabil şi doresc să mulţumesc raportorului pentru modul său de lucru constructiv şi pragmatic. Acesta a reprezentat o abordare nouă, ceea ce nu se poate spune despre o serie din colegii săi deputaţi care insistă acum, cu orice preţ, asupra anexării acestei declaraţii scrise, un spectacol pentru Bühne, care nu aduce nimic bun imaginii Parlamentului European. Grupul meu o va accepta şi pe aceasta.

Mai mult, ar trebui să fie clar că, odată ce directiva a fost adoptată, responsabilitatea de a trece la acţiune revine statelor membre. Ar trebui să fie clar faptul că nici Comisia Europeană, nici Parlamentul European nu au la dispoziţie o baghetă magică atunci când este vorba de hotărâre sau punere în aplicare. Consiliul s-a opus categoric introducerii unui procentaj obligatoriu de inspecţii şi acesta este locul în care de obicei rezidă problema, după cum au susţinut mai mulţi deputaţi, precum şi comisarul. Tot ce pot face în acest moment este să vă îndemn să transformaţi această constrângere în realitate pentru a asigura că nu ne preocupăm încă o data doar cu cuvinte goale pe hârtie, întrucât, într-adevăr, nimeni nu profită de acestea.

Propunerea este încă un pas în direcţia corectă atunci când este vorba de desăvârşirea unei politici complete în domeniul migraţiei. Mai avem însă un drum lung de parcurs, prin urmare, acum trebuie să perseverăm. În legătură cu aceasta, doresc să pun întrebarea de un milion de dolari care s-a aflat astăzi pe buzele tuturor: de ce nu este prezent Consiliul la această dezbatere? Acest lucru este, din punctul meu de vedere, inacceptabil.

  Zdzisław Zbigniew Podkański, în numele Grupului UEN. - (PL) Doamnă preşedintă, Uniunea Europeană nu face faţă imigraţiei ilegale. Sunt multe dovezi în acest sens şi am văzut acest lucru şi în cadrul expunerii de motive a domnului Fava unde am citit, printre altele, că „se estimează că există între 4,5 şi 8 milioane de imigranţi ilegali în cadrul UE, o cifră care creşte constant, în special datorită accesului facil la muncă ilegală”. Însuşi faptul că se folosesc cifre de la 4,5 la 8 milioane demonstrează că nu suntem capabili să definim cu precizie anvergura acestei probleme. Cu toate acestea, migraţia economică priveşte, de asemenea, multe din statele membre, în special pe acelea care au aderat recent.

În prezent, milioane de polonezi şi de cetăţeni ai altor state se deplasează în interiorul UE către vechile state membre. Aceşti cetăţeni se confruntă cu aceleaşi probleme şi se află în aceeaşi situaţie ca migranţii din ţări terţe. Aceasta pentru că munca ilegală reprezintă exploatarea lucrătorilor, refuzându-le în acelaşi timp dreptul la asigurările de sănătate sau la pensii, exploatarea tinerilor şi chiar traficul de persoane. Putem învinge acest fenomen numai dacă există sancţiuni juridice severe şi dacă le folosim în mod unitar.

  Jean Lambert, în numele Grupului Verts/ALE. - Doamnă preşedintă, apreciem în mod deosebit atât activitatea domnului Fava în cadrul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, cât şi cea a doamnei Bauer în cadrul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale. Consider că în cadrul Parlamentului trebuie să ne obişnuim cu procedura de cooperare consolidată pentru măsurile care stabilesc legătura concretă între ocuparea forţei de muncă şi migraţie.

După cum s-a spus deja, acest element trebuie să facă parte din politica comună a Uniunii Europene privind imigraţia, care să abordeze factorul de stimulare reprezentat de perspectiva unui posibil loc de muncă, deseori în cadrul economiei informale şi în rândurile lucrătorilor vulnerabili şi neorganizaţi. Cu toate acestea, aceasta se poate aplica şi în cazurile în care există posturi libere autentice, care nu pot fi ocupate prin apelul la forţa de muncă naţională şi în care statele membre nu eliberează suficiente permise de muncă sau unde există o birocraţie prea lentă care nu are capacitatea de a răspunde suficient de rapid cererilor de intrare pe piaţa muncii. Mai este o problemă care trebuie rezolvată în ceea ce priveşte persoanele pentru care returnarea în ţările de origine nu este posibilă, de exemplu în Zimbabwe, şi care sunt adeseori fără acoperire juridică şi, prin urmare, trebuie să găsească o soluţie pentru a rămâne în viaţă.

Majoritatea statelor membre au deja, la nivel teoretic, măsuri funcţionale pentru a gestiona situaţia migraţiei ilegale şi am crede că acest lucru reprezintă un angajament de acţiune concretă. Cu toate acestea, propunerile Comisiei privind inspecţiile din documentul original au fost atenuate, iar Parlamentul a trebuit să lupte pentru a obţine chiar şi ceea ce este prevăzut în prezent la articolul 15. Se speră că aceste inspecţii nu se vor concentra exclusiv pe firmele de mici dimensiuni, ci vor aborda şi o parte din companiile mai mari care, în ceea ce priveşte activităţile necalificate sau slab calificate, se bazează în mare măsură pe lucrători vulnerabili. Acesta este motivul pentru care problema răspunderii juridice a subcontractorilor a fost extrem de importantă pentru Parlament. O parte dintre deputaţi, printre care mă număr şi eu, consideră că avem din nou o variantă atenuată a propunerii originale a Comisiei.

Au existat persoane care au menţionat chestiunea permiselor de reşedinţă, în cazul cărora statele membre pot decide să ofere această posibilitate în cazurile de o gravitate deosebită în care au fost depuse plângeri. Presupun că acesta reprezintă un pas înainte, cel puţin faţă de nivelul la care se aflau anumite state membre.

Una dintre chestiunile care ne preocupă pe mulţi dintre noi este aceea a remuneraţiei - în cazurile în care nu se poate determina care a fost lungimea contractului de muncă - precum şi cele privitoare la plata asigurărilor şi impozitelor naţionale, despre care ştim că pentru mulţi dintre lucrătorii vulnerabili sunt deduse din pachetul salarial, dar nu sunt neapărat vărsate autorităţilor.

Pentru mulţi dintre noi, problema plăţii pentru munca depusă este o chestiune de principiu; companiile şi economiile au tras foloase, iar această măsură legislativă nu are ca scop pedepsirea migranţilor ilegali. De asemenea, dacă privim această directivă ca parte a unei politici globale, plata muncii prestate reprezintă o parte componentă a unui proces durabil de returnare a migranţilor, întrucât aceştia se vor întoarce cu sumele câştigate.

Nu avem nicio garanţie că statele membre se vor asigura că aceste persoane sunt plătite. Avem asigurarea că vor exista mecanisme prin care să se facă cereri, dar nu şi că banii vor fi plătiţi. Prin urmare, nu există nicio garanţie că plata va fi făcută. Poate există concepţia că aceste persoane îşi încearcă norocul şi că există un risc, dar dacă ne îndreptăm atenţia către chestiuni legate de demnitatea umană şi locul pe care acest proces îl ocupă în cadrul obiectivelor generale ale politicii comune privind imigraţia, aceasta reprezintă o problemă serioasă.

Prin urmare, pentru grupul meu politic, în cazul acestei propuneri, echilibrul dintre inspecţii şi remuneraţii nu mai este clar, iar alte aspecte au fost atenuate. Nu avem sentimentul că statele membre demonstrează un angajament puternic şi, prin urmare, nu vom susţine această propunere.

  Giusto Catania, în numele Grupului GUE/NGL. - (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, există între patru şi jumătate şi opt milioane de cetăţeni extracomunitari în situaţie de şedere ilegală în Europa - acestea sunt cifrele oferite de Comisie.

Acesta este un număr neglijabil: doar cu puţin peste 1% din populaţia Uniunii Europene. Avem de-a face în mod clar cu o problemă care a fost exagerată. Este vorba de lucrători care prestează servicii utile, cum ar fi serviciile cu caracter personal sau în domeniul industriei turismului şi, în marea lor majoritate, aceştia au fost absorbiţi de piaţa muncii. Este vorba de lucrători care sunt utili economiei noastre, însă ei sunt exploataţi - exploataţi pentru a reduce costurile cu mâna de lucru şi pentru a îmbogăţi angajatorii lipsiţi de scrupule. Este vorba de lucrători care adeseori acceptă locuri de muncă care nu sunt ocupate de cetăţenii UE.

Avem nevoie de aceste persoane, însă ele au intrat în Europa în mod ilegal, din simplul motiv că nu există nicio cale legală pentru aceasta. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu covârşitoarea majoritate a cetăţenilor aflaţi acum în situaţie de şedere legală, însă care au intrat în mod ilegal în Uniunea Europeană.

Era nevoie de o altă măsură: una care să reglementeze situaţia acestor milioane de persoane. Era nevoie de o măsură care să le elibereze de sclavie, şantaj şi exploatare. În schimb, avem o directivă care reia lucrurile din punctul în care le-a lăsat Directiva privind returnarea. În primul rând am decis cu privire la procedurile de expulzare; acum, decidem cu privire la zona potenţială în care pot avea loc expulzări şi specificăm chiar cine va plăti pentru aceste expulzări. Prin această directivă, cei exploataţi plătesc mai scump decât exploatatorii. Din păcate, nu există nicio dispoziţie pentru o măsură generală de intrare în legalitate, nici măcar pentru cei care îşi anunţă statutul din proprie iniţiativă sau care îşi denunţă exploatatorii sau infracţiunea comisă. Aceste persoane trec direct din situaţia de a fi exploataţi către cea de a fi expulzaţi.

Aveam nevoie de ceva diferit. Aveam nevoie de o măsură în favoarea intrării în legalitate şi nu de incriminarea celor care se află în prezent în situaţie de şedere ilegală. Aveam nevoie de o măsură care să combată xenofobia. Chiar ieri, ministrul italian de interne a declarat în mod explicit: „Trebuie să acţionăm dur împotriva imigranţilor ilegali”; cu alte cuvinte, trebuie să acţionăm dur împotriva celor vulnerabili. Consider că prin această directivă nu facem decât să protejăm acest tip de atitudine xenofobă.

Avem nevoie de imigranţi în cadrul Uniunii Europene, chiar Comisia o spune: 50 de milioane până în anul 2060, deoarece ne aflăm în plină criză demografică, însă nu facem nimic pentru a-i ajuta să aibă acces în UE. În schimb, armonizăm sistemul de expulzare, iar astăzi decidem să îi expulzăm pe cei care se află în situaţie de şedere ilegală, chiar dacă aceştia sunt lucrători care au fost deja absorbiţi de piaţa muncii din Europa.

Consider că efectele acestei directive vor fi devastatoare, deoarece îi va determina atât pe imigranţi, cât şi piaţa muncii, să se adâncească şi mai mult în zona ilegalităţii şi va creşte numărul de cazuri de exploatare de către angajatori lipsiţi de scrupule.

  Nigel Farage, în numele Grupului IND/DEM. - Doamnă preşedintă, imigraţia ilegală reprezintă o problemă, iar aceasta este amplificată de libera circulaţie a persoanelor. Cu toate acestea, prezentul val de nelinişte care se răspândeşte rapid prin Marea Britanie este, bineînţeles, generat de migraţia legală şi de propriile norme ale Uniunii Europene.

Timp de 20 de ani, sindicatele britanice seduse de Jacques Delors au crezut că Uniunea Europeană le serveşte interesele. Acum au înţeles în sfârşit şi şi-au dat seama că guvernul britanic este incapabil de a pune pe primul plan interesele britanice.

Mi-e teamă că lucrurile se vor înrăutăţi semnificativ. În momentul în care demarăm o serie de proiecte cu o masivă investiţie publică, cum sunt Jocurile Olimpice şi clădirile de locuinţe finanţate de comunităţile locale, mii de lucrători europeni vor profita de pe urma acestora. Locurile de muncă britanice pentru lucrătorii britanici nu pot fi garantate cât timp suntem în UE. Perspectiva ca contribuabilii britanici să finanţeze lucrători străini este, sincer, inacceptabilă.

Cu toate acestea guvernul îşi menţine poziţia, susţinând că Uniunea Europeană este un lucru minunat. Ei bine, nu e surprinzător, nu-i aşa? Lordul Mandelson primeşte în continuare 78000 GBP pe an de la Comisia Europeană şi, bineînţeles, va primi o pensie în doar câţiva ani de acum înainte - dacă nici acesta nu mai este un conflict de interese...

Marea preocupare este acum dacă extrema dreaptă xenofobă va profita de situaţie. Nu dorim nici acest lucru. Noi, cei din cadrul UKIP, la alegerile europene ne vom prezenta în faţa poporului britanic cu o agendă politică non-rasistă, spunând că este momentul să punem interesele britanice pe primul plan. Nu suntem protecţionişti, însă solicităm bun simţ. Dorim să ne controlăm frontierele şi să hotărâm cine trăieşte, munceşte şi se stabileşte în ţara noastră.

  Andreas Mölzer (NI). - (DE) Doamnă preşedintă, peste tot în lume speranţa obţinerii unei slujbe bine plătite reprezintă un stimulent foarte puternic. În special în momentele dificile din punct de vedere economic, economia neagră începe să se dezvolte, ceea ce determină, bineînţeles, mulţi oameni să îşi rişte vieţile în căutarea ţării făgăduinţei. Este important să transmitem clar că munca ilegală nu va mai fi tolerată.

Cu toate acestea, recentul raport privind drepturile fundamentale ale omului ridică o serie de probleme în acest sens. Raportul indică faptul că încălcarea regulilor de acces ale UE va fi recompensată, întrucât imigranţii vor beneficia de o protecţie superioară celei oferite cetăţenilor Europei, ale căror identitate şi armonie socială sunt ameninţate de imigraţia în masă. Imigraţia ilegală va fi banalizată dacă, pe viitor, fiecare imigrant ilegal este privit pur şi simplu ca o persoană fără permis valabil de muncă.

Cu toate acestea nu trebuie să uităm faptul că migranţii fără permise de reşedinţă vor trebui expulzaţi în cele din urmă. Este important să renunţăm la stimulente, cum ar fi intrarea în legalitate în masă şi perspectiva unui loc de muncă. În plus, trebuie să negociem acorduri eficiente de expulzare cu ţările de origine. De asemenea, organizaţia de securizare a frontierelor FRONTEX trebuie să fie în cele din urmă extinsă astfel încât să poată fi desfăşurată în mod eficient.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE). - Directiva actuală contribuie la consolidarea politicii comune referitoare la imigraţia ilegală şi este un prim pas înspre combaterea angajărilor ilegale prin impunerea de sancţiuni financiare angajatorilor. Reamintesc însă că toate statele membre au o legislaţie naţională având ca obiect munca ilegală şi sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor. Aplicarea acestor legi contribuie şi la descoperirea angajării de imigranţi ilegali.

De aceea, cred că este important să avem reglementări adecvate dar, este şi mai important ca statele membre să asigure aplicarea cu stricteţe a acestor reglementări. Sunt binevenite în textul final prevederile referitoare la sancţiunile proporţionale cu numărul de angajaţi ilegali, precum şi la aplicarea de amenzi mai reduse în cazul în care angajatorul este o persoană fizică iar angajatul furnizează servicii personale sau ajutor casnic şi nu se constată condiţii de muncă abuzive.

Negocierile dintre Parlamentul European şi Consiliu au condus la clarificarea noţiunii de subcontractor care poate fi tras la răspundere, precum şi la cuantumul plăţilor retroactive ce urmează să fie efectuate de către angajator. Sunt convins că aplicarea directivei va îmbunătăţii situaţia respectării preferinţei comunitare la efectuarea angajărilor.

De asemenea, consider că aplicarea acestei directive ar trebui să constituie un motiv în plus pentru ca statele membre să elimine restricţiile de pe piaţa muncii pentru cetăţenii europeni, având în vedere că limitarea posibilităţii de a angaja imigranţi ilegali va crea noi oportunităţi de recrutare a propriilor cetăţeni ai Uniunii.

  Inger Segelström (PSE). - (SV) Doresc să încep prin a-i mulţumi lui Claudio şi tuturor celorlalţi care au făcut ca acest raport să devină posibil. În dezbaterile anterioare privind viitoarea politică privind azilul, refugiaţii şi migraţia, ne-am concentrat în special asupra acelora care locuiesc aici în mod ilegal, sunt bine educaţi şi cărora li se permite să vină aici sau asupra acelora care sunt doar săraci şi doresc să-şi sprijine familia şi să poată veni aici.

Acum plasăm responsabilitatea asupra angajatorilor care angajează persoane fără acte. Nu ar fi existat atâtea persoane fără acte aici dacă nu am fi avut în permanenţă angajatori iresponsabili care să îi plătească şi să îi exploateze. Mie personal mi se pare foarte corect să se impună sancţiuni şi să se introducă o solicitare de informaţii pentru angajatori, iar dacă un angajator a exploatat pe cineva, remuneraţia trebuie plătită chiar şi după ce acea persoană a plecat acasă.

Cu toate acestea, există o propunere în privinţa căreia aş fi votat împotrivă dacă nu ar fi existat un vot în comisie, şi anume aceea că majoritatea introduce norme mai puţin stricte pentru ocuparea forţei de muncă în domeniul serviciilor personale. Pentru mine, aceasta reprezintă o chestiune de egalitate, deoarece femeile sunt cele care au muncit în domeniul serviciilor personale pe salarii mici. Această categorie s-a confruntat cu mai multe dificultăţi decât cei din anumite locuri de muncă unde existau câţiva angajaţi, dar consider că acesta este un prim pas.

Am regretat când am văzut astăzi la ştiri că guvernul conservator suedez are o părere negativă asupra raportului, care vizează susţinerea întreprinderilor responsabile şi incriminarea celor iresponsabile care exploatează lucrătorii fără acte.

Pentru a încheia, sunt, bineînţeles, îngrijorată cu privire la avizele pe care le-am primit din partea sindicatelor cu privire la raport. Sper că vom putea soluţiona aceste chestiuni înainte de a lua o decizie. Tuturor angajatorilor trebuie să li se aplice aceleaşi norme, precum răspunderea comună în ceea ce priveşte contractele de muncă, în caz contrar, vom include fisuri în legislaţie şi vom încuraja înşelătoria.

  Ignasi Guardans Cambó (ALDE). - (ES) Doamnă preşedintă, cea mai bună metodă de a proteja o formă de imigraţie controlată, care se poate gestiona în societatea noastră, atât în termeni economici cât şi în termeni sociali, este combaterea ocupării forţei de muncă ilegale.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să luptăm împotriva imigranţilor ilegali înşişi, din moment ce fiecare dintre aceştia are propria poveste, ci mai degrabă împotriva fenomenului de imigraţie ilegală ca singura modalitate de a justifica şi sistematiza cu adevărat imigraţia controlată, în special în vremurile de azi.

Bineînţeles, acest lucru ar trebui făcut nu numai prin intermediul celor care caută de lucru, ci şi prin intermediul celor care oferă locuri de muncă. Lupta împotriva imigraţiei ilegale nu poate fi purtată numai în staţiile de metrou din Londra sau Madrid, ci şi în departamentele de resurse umane ale multor companii care angajează lucrători ilegali pentru a-i exploata şi a-i priva de drepturi.

Prin urmare, acesta este motivul pentru care îmbrăţişăm în întregime această directivă. Este o directivă care oferă un context obligaţiilor angajatorilor şi, bineînţeles, sancţiunile care trebuie impuse angajatorilor care exploatează lucrătorii fără drepturi.

Este o directivă echilibrată. Raportorul trebuie felicitat pentru compromisul echitabil la care a ajuns şi bunul echilibru realizat în această privinţă.

Aş dori să subliniez acele articole care protejează drepturile lucrătorilor care au fost exploataţi. Acestea protejează lucrătorii astfel încât aceştia din urmă să poată denunţa situaţia în case se află. Îi protejează garantându-le că pot solicita remuneraţia care li se cuvine, fără ca acest lucru să conducă, bineînţeles, la câştigarea dreptului de a rămâne. Cu toate acestea, orice activitate care a fost efectuată ilegal, fără asigurare naţională şi fără plată, va fi, bineînţeles, remunerată indiferent de statutul de angajat al lucrătorului care a muncit în mod ilegal.

Evident, sancţiunile sunt adecvate şi proporţionale. Acordul privind subcontractarea, la care raportorul s-a referit deja în discursul său, este foarte important. Este foarte important în practică şi acesta este subiectul discuţiei noastre.

O ultimă menţiune: consider că pentru această directivă perioada de transpunere de 24 de luni este prea mare. Îmi dau seama că aceasta nu poate fi schimbată, dar 24 de luni reprezintă o perioadă prea lungă şi ar trebui scurtată dacă este posibil.

PREZIDEAZĂ: DNA MORGANTINI
Vicepreşedinte

  Ewa Tomaszewska (UEN). - (PL) Dnă preşedintă, angajarea resortisanţilor ţărilor terţe care se află ilegal în Uniunea Europeană face imposibilă concurenţa loială şi, de asemenea, privează angajaţii respectivi de o protecţie adecvată.

Mă gândesc în primul rând la condiţii de muncă sigure şi protecţie socială, în cazul unui accident la locul de muncă. Numărul de imigranţi ilegali în UE este estimat la 4,5 - 8 milioane de persoane, aceştia lucrând îndeosebi în sectorul construcţiilor, agriculturii, turismului, hotelier şi al serviciilor. Există cazuri de muncă forţată, în condiţii de exploatare şi muncă a copiilor. Angajările fără forme legale joacă un rol semnificativ în reducerea standardelor de ocupare a forţei de muncă.

Acesta reprezintă motivul pentru care dreptul sindicatelor de a reprezenta interesele acestor lucrători este atât de important. Cel care decide să angajeze o persoană care se află pe teritoriul ţării în mod ilegal este angajatorul, drept pentru care acesta este cel care ar trebui să fie sancţionat pentru încălcarea legii. Este necesară acţiunea coordonată a tuturor ţărilor membre din UE pentru combaterea fiecărui aspect al angajării fără forme legale.

  Mary Lou McDonald (GUE/NGL). - Dnă preşedintă, există o nevoie urgentă de a proteja lucrătorii de exploatare în aceste vremuri de dificultăţi economice, iar problema de a ne asigura că termenii şi condiţiile lucrătorilor europeni nu se înrăutăţesc sistematic prin exploatarea lucrătorilor migranţi vulnerabili nu are răspuns. Responsabilitatea în această privinţă aparţine în întregime guvernelor şi autorităţilor statelor membre.

Deşi statele membre trebuie să ia măsuri pentru a reglementa imigraţia, regret profund faptul că baza legală a prezentei propuneri este lupta împotriva imigraţiei ilegale. Adevărata luptă este împotriva angajatorilor exploatatori şi necinstiţi, iar ceea ce este necesar în acest moment este un program care să sprijine lucrătorii, nu unul împotriva imigranţilor.

Imperativul politic şi economic trebuie să fie oprirea exploatării imigranţilor aflaţi în situaţie de şedere nereglementată, sancţionarea angajatorilor necinstiţi, nu folosirea lucrătorilor ca ţapi ispăşitori sau incriminarea acestora, fie că sunt migranţi sau nu. Folosirea sancţiunilor penale din prezenta propunere nu ar trebui să fie de competenţa UE, iar aceia care pledează pentru expulzarea lucrătorilor emigranţi ca soluţie împotriva exploatării se înşeală. Prezenta directivă nu conduce la echilibru.

  Johannes Blokland (IND/DEM). - (NL) Au trecut deja doi ani de când comisarul Frattini a prezentat planurile de combatere a muncii nereglementate care garantează un flux constant de lucrători cu şedere nereglementată care intră în Uniunea Europeană pentru a munci. Această situaţie este degradantă şi trebuie să înceteze.

Dnă preşedintă, cu toate acestea, nu sunt de acord cu raportorul în ceea ce priveşte problema implicării Uniunii Europene în legislaţia penală. Nu sunt în favoarea includerii legislaţiei penale în cadrul mandatului european. În schimb, ceea ce este necesar aici este o metodă deschisă de coordonare. Prin urmare, sunt încântat de faptul că propunerea de compromis modificată este prudentă cu privire la aplicarea legislaţiei penale. Sancţiunile financiare sunt suficiente pentru a stimula atenţia în selectarea lucrătorilor. Sper că inspectarea întreprinderilor va încuraja statele membre să recurgă la legislaţia penală.

  Philip Claeys (NI). - (NL) Este binevenit faptul că va fi introdusă o directivă care va sancţiona angajatorii de imigranţi ilegali. Se spune, pe bună dreptate, că posibilitatea găsirii unui loc de muncă în Uniunea Europeană este un factor de atracţie pentru imigraţia ilegală. Cu toate acestea, ar trebui să fim consistenţi şi să combatem, de asemenea, ceilalţi factori care atrag imigranţii. Cel mai important dintre aceşti factori este impunitatea cu ajutorul căreia străinii pot veni în Europa în mod ilegal. Există, de fapt, state membre care recompensează străinii ilegali, un caz în discuţie fiind regularizările în masă din Spania, Italia şi Belgia, printre altele.

Există, de asemenea, ipocrizia aşa-numitelor regularizări individuale pe motive umanitare. Numai în anul precedent au existat nu mai puţin de 12 000 într-o ţară atât de mică precum Belgia. Imigranţii ilegali ar trebui deportaţi, nu regularizaţi, fiindcă fiecare imigrant ilegal atrage o multitudine de imigranţi noi. Fiecare stat membru care îi regularizează face acest lucru în numele celorlalte state membre. Prin urmare, nu este suficient să oprim angajatorii. Trebuie să abordăm imigraţia ilegală în întregul său context.

  Carlos Coelho (PPE-DE). - (PT) Dnă preşedintă, dle Barrot, doamnelor şi domnilor, în această şedinţă plenară am adoptat câteva măsuri menite să creeze o politică privind imigraţia coerentă şi integrată. Această politică comună trebuie, în primul rând, să implice canalele legale în materie de imigraţie, precum şi integrarea acestor imigranţi în societăţile gazdă. În acest sens, am adoptat în urmă cu două luni Directiva privind cartea albastră şi Directiva privind o procedura unică de solicitare a unui permis unic în vederea şederii şi ocupării unui loc de muncă în UE.

În acelaşi timp, trebuie să combatem imigraţia ilegală în mod eficient, precum şi toate formele de criminalitate care sunt asociate acesteia. Această iniţiativă doreşte să combată factorii de atracţie ai imigraţiei ilegale în spaţiul european şi să pună capăt exploatării lucrătorilor ilegali. Este important ca cei care încearcă să intre în spaţiul european cu price preţ, uneori cu preţul vieţii, să înţeleagă că există o singură cale posibilă: imigraţia legală, cu toate drepturile şi oportunităţile inerente acesteia. S-a estimat că există între 5 şi 8 milioane de imigranţi cu şedere nereglementată în Uniunea Europeană; un număr semnificativ au locuri de muncă cu nivel scăzut de calificare şi slab remunerate şi, în unele cazuri, sunt sever exploataţi. Îl felicit pe raportor, dl Fava, şi mai ales pe colega mea, dna Bauer, pentru munca depusă şi compromisul la care au ajuns.

Prin urmare, sunt de acord cu combaterea muncii ilegale în cadrul Uniunii Europene. Intenţia prezentei directive este de a se asigura că toate statele membre sunt în măsură să introducă sancţiuni similare împotriva angajării de imigranţi ilegali şi să le pună în aplicare în mod eficient. Va fi posibilă stabilirea a trei tipuri de sancţiuni: financiare, administrative şi penale, în funcţie de gravitatea încălcării. De asemenea, angajatorilor li se va cere să ia măsuri preventive şi să verifice statutul în materie de imigrare al acestor persoane, pentru a evita angajarea lucrătorilor care se află în Uniune în mod ilegal.

  Wolfgang Kreissl-Dörfler, (PSE). - (DE) Dnă preşedintă, în primul rând, aş dori să-l felicit pe colegul meu, Claudio Fava, pentru acest raport şi pentru faptul că s-a ajuns la un acord în reuniunea trilaterală. Bineînţeles, este întotdeauna posibil să cerem mai mult şi să realizăm mai mult. Cu toate acestea, faptul că s-a recunoscut în cadrul Uniunii Europene că imigranţilor ilegali care sunt prinşi trebuie, de asemenea, să li se acorde drepturi şi trebuie să fie protejaţi împotriva exploatării, reprezintă un important pas înainte.

Bineînţeles, aceasta trebuie să facă parte dintr-o politică globală privind migraţia şi imigraţia. Nimeni nu contestă acest lucru. Cu toate acestea, există un aspect pe care nu îl înţeleg. Deşi Verzii - Jean Lambert nu se mai află aici - sau cei de stânga din aşa-numita aripă comunistă, precum Giusto Catania, susţin că nu funcţionează, că nu s-a ajuns din nou la nimic, că nimic nu poate fi de ajutor, aş dori să spun că nu este benefic să promiţi o masă cu patru feluri de mâncare persoanelor care trăiesc în aceste situaţii dificile şi apoi să nu reuşeşti să le oferi pâinea cea de toate zilele. Acest lucru este plin de laşitate şi nu este util. Trebuie să mă întreb ce vor de fapt Verzii dacă votează întotdeauna împotriva măsurilor care ar îmbunătăţi situaţia acestor persoane. Am văzut deja acest lucru în cazul multor rapoarte şi acţiuni.

De asemenea, nu există niciun impediment care să împiedice statele naţionale să stabilească controale adecvate, să impună amenzi şi să interzică accesul întreprinderilor care angajează imigranţi ilegali la subvenţii şi la fondurile naţionale şi ale UE.

Aş dori să văd aceeaşi abordare severă pe care o folosesc uneori statele membre în cazul imigranţilor ilegali fiind aplicată şi autorilor de evaziuni fiscale şi acelora care lucrează pe piaţa la negru. Bineînţeles, trebuie să vorbim cu colegii noştri din parlamentele naţionale pentru a-i încuraja să solicite să li se acorde imigranţilor ilegali drepturile asupra cărora s-a decis aici. Există, desigur, un aspect de care putem fi siguri. În cazul în care o persoană este angajată ilegal deoarece nu mai poate supravieţui în propria ţară, aceasta nu are opţiunea de a merge la poliţie şi de a spune că este exploatată. În acelaşi fel, o femeie care a fost violată nu poate raporta infracţiunea. În ambele cazuri, aceste persoane ştiu că dacă apelează la autorităţi vor fi deportate.

Acesta este motivul pentru care vom vota în favoarea prezentului raport. Acesta reprezintă primul pas în direcţia cea bună.

  Alexander Alvaro (ALDE). - (DE) Dnă preşedintă, dle vicepreşedinte al Comisiei, cred că ceea ce a spus dl Kreissl-Dörfler este corect. Aş dori să-i mulţumesc dlui Fava pentru acest raport şi pentru munca excelentă pe care a depus-o.

Raportul evidenţiază în mod clar că ambele părţi implicate în angajarea fără forme legale trebuie să fie trase la răspundere în mod egal, ceea ce va crea un echilibru juridic. Angajarea fără forme legale trebuie pedepsită şi interzisă în toate statele membre.

Angajatorii trebuie responsabilizaţi pentru menţinerea acestei interdicţii, dar este şi sarcina autorităţilor competente să monitorizeze respectarea interdicţiei şi să impună sancţiuni. Cel mai important aspect este protejarea de exploatare a persoanelor din cadrul acestor relaţii de muncă.

Stabilirea sancţiunilor legale reprezintă, cu siguranţă, un pas înainte. Cu toate acestea, autorităţile trebuie să pună în aplicare mai multe controale şi să-i urmărească penal pe aceia care comit infracţiuni. Raportul este un compromis între Consiliu şi Parlamentul European şi specifică standarde minime.

Cu toate acestea, perspectiva ca statele membre să întărească sau să slăbească cerinţele nu reprezintă o sursă de inspiraţie. Noi am făcut primul pas înainte. Acum ar trebui să parcurgem restul drumului împreună. Cred că pot spune, cel puţin din partea mea şi a unei părţi a grupului meu, dacă nu a majorităţii, că putem sprijini acest raport cu bună credinţă.

  Kyriacos Triantaphyllides (GUE/NGL). - (EL) Dnă preşedintă, directiva pe care o examinăm se referă la unul dintre aspectele fundamentale ale dezvoltării si durabilităţii economice a ţărilor noastre. Se referă la munca fără forme legale, care adeseori duce la reducerea salariilor şi a veniturilor la bugetul de stat, cu toate dificultăţile concomitente legate de asigurarea beneficiilor, precum şi reducerea funcţionării statului social. Acest lucru privează lucrătorii de accesul la asistenţa socială şi alte tipuri de asigurări, la pensii şi chiar la organismele responsabile pentru protejarea condiţiilor care primează la locul acestora de muncă.

Din păcate, angajarea fără forme legale face parte din sistemul actual, ceea ce a dus la o criză economică mondială pe care trebuie să o rezolvăm prin mijloace care vor proteja nu numai măsurile terapeutice, ci şi pe cele corective, fapt ce va proteja prosperitatea pe termen lung. Astfel, considerăm că lupta împotriva angajării fără forme legale nu poate fi examinată într-o manieră fragmentată. Măsurile propuse pentru a asigura o abordare umană a imigranţilor nu ne satisfac. Să ne ocupăm de acest lucru, prin urmare, nu să le transformăm în probleme duplicate.

  Panayiotis Demetriou (PPE-DE). - (EL) Dnă preşedintă, raportorul Claudio Fava şi raportorii alternativi merită cu adevărat felicitările noastre sincere. Ei au reuşit să realizeze un compromis excepţional cu Consiliul, bineînţeles, cu ajutorul dlui vicepreşedinte Barrot, pe care îl felicit, de asemenea. În cele din urmă, directiva privind impunerea de sancţiuni celor care angajează imigranţi ilegali a ajuns la stadiul final de aprobare. Cred că, astfel cum este formulată acum, directiva va servi în mod eficient obiectivului de combatere a angajării de imigranţi ilegali. Aceasta este pentru prima dată când Uniunea Europeană îşi îndreaptă atenţia în direcţia bună, către persoanele care exploatează imigranţi ilegali, către angajatorii care încalcă legea. În sfârşit, angajarea imigranţilor ilegali a fost incriminată. Sunt sigur că sancţiunile penale şi de altă natură prevăzute de directivă vor constitui un factor temut de descurajare, ceea ce va contribui la limitarea şi prevenirea exploatării de neacceptat a imigranţilor ilegali. Directiva prevede sancţiuni multiple, echilibrate şi realiste. Sunt încrezător în faptul că acestea se vor dovedi eficiente. În ciuda faptului că imigranţii ilegali sunt trataţi drept victime şi protejaţi de această directivă, ei primesc, în acelaşi timp, un mesaj descurajator prin faptul că nu va mai fi uşor pentru aceştia să găsească un loc de muncă şi, în consecinţă, că nu va mai exista un factor de atracţie în obţinerea unui loc de muncă, chiar şi în condiţii nefavorabile. Cu toate acestea, trebuie luate măsuri speciale de sprijin pentru acei imigranţi ilegali care se află deja în Uniunea Europeană. În ţara mea, Cipru, unde imigraţia ilegală este o problemă majoră, angajările fără forme legale au fost incriminate cu mult timp în urmă. Bineînţeles, acest lucru nu a eliminat complet angajările fără forme legale, dar le-a limitat. Cu toate acestea, cu ajutorul sancţiunilor multiple prezentate în directivă şi introducerea sistemului de inspecţii la angajatori, problema angajării imigranţilor ilegali şi a imigraţiei ilegale în general va fi, cu siguranţă, atenuată.

  Catherine Boursier (PSE). - (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aş dori să-i mulţumesc dlui Fava pentru munca remarcabilă pe care a depus-o în ultimele luni pentru a produce acest text echilibrat.

Nu a fost o sarcină uşoară, iar calea a fost presărată cu capcane. Cu toate acestea, cred că rezultatele sunt pozitive şi am să menţionez trei puncte în particular.

Sancţiunile se aplică aici angajatorului contravenient, în timp ce migrantul este considerat ca fiind victima. În afara penalităţilor financiare, sunt recomandate sancţiuni penale pentru contravenienţii recidivişti, traficul de persoane sau exploatarea minorilor. Eu cred că sancţiunile penale sunt esenţiale şi cred, de asemenea, că depinde de noi să ne asigurăm că sunt efectuate controale regulate pentru ca prezenta directivă să fie eficientă.

Un alt punct pozitiv de menţionat este plata automată a lucrătorilor pentru salariile restante. În cele din urmă, asociaţiile şi sindicatele susţin apărarea intereselor lucrătorilor care locuiesc într-o ţară în mod ilegal, astfel încât să poată raporta un angajator necinstit fără a se teme de o ulterioară urmărire penală.

Bineînţeles, ca şi în cazul multor alte texte, am fi putut face mai mult, dar ne putem oare asuma riscul de a pune în pericol poziţia de compromis, în condiţiile în care acest text va permite deja progrese majore în apărarea lucrătorilor şi a demnităţii acestora?

Trebuie să sprijinim o abordare echilibrată în privinţa migraţiei şi să recunoaştem că imigraţia pentru muncă este mai mult decât necesară şi va creşte în viitor, având de vedere previziunile demografice.

În acest context este esenţial, prin urmare, să declarăm că modelul pe care îl dorim este unul în care lucrătorii imigranţi sunt priviţi ca fiind lucrători cu drepturi depline, care se bucură de aceleaşi drepturi ca lucrătorii din statele membre.

Prin urmare, trebuie să ne mobilizăm pentru a apăra aceste drepturi şi acesta este motivul pentru care cred că ar trebui să sprijinim acest raport, deoarece este un pas decisiv pentru introducerea unor standarde minime şi în combaterea muncii nereglementate şi a exploatării lucrătorilor migranţi.

  Olle Schmidt (ALDE). - (SV) Ştim că din ce în ce mai multe persoane se ascund în cadrul graniţelor UE. Ştim că, în viitorul apropiat, UE va avea nevoie de un număr crescând de lucrători imigranţi. Ştim, de asemenea, că în fiecare săptămână mii de persoane încearcă să găsească o viaţă mai bună în Europa. Mulţi dintre aceştia îşi pierd viaţa în drum spre continentul nostru. Ştim că multe persoane fără documente sunt exploatate şi trăiesc în condiţii mizere. Acest lucru nu este demn de Uniunea Europeană. Valorile universale pe care UE doreşte să le răspândească în toată lumea includ dreptul fiecărei persoane la o viaţă demnă. Aici există un paradox ruşinos.

Este rezonabil ca UE să aibă o politică comună privind azilul şi migraţia, dar acest lucru nu trebuie să însemne că acele ţări care doresc să adopte măsuri mai drastice şi să vâneze persoanele în diferite moduri ar trebui să fie cele care iau deciziile. Acest lucru ar reduce şansele de a găsi o viaţă decentă în Europa. În acelaşi timp, este important ca angajatorii necinstiţi, care exploatează oamenii aflaţi într-o poziţie vulnerabilă, să ştie că pedeapsa şi sancţiunile pot fi impuse oriunde în UE.

Admit că raportul este un act de echilibrare dificil şi pot să simpatizez cu argumentele dlui Catania în ceea ce priveşte rezerva sa. Cu toate acestea, compromisul este un pas în direcţia cea bună, chiar dacă am anumite păreri în ceea ce priveşte, de exemplu, limita obligaţiilor de raportare ale angajatorului.

Aş dori să-i comunic dnei Segelström că în Suedia nu avem un guvern conservator. Avem un guvern format din patru partide, cu puternice elemente liberale.

  Maria da Assunção Esteves (PPE-DE). - (PT) Raportul Fava introduce progresul şi umanizarea în legislaţia privind imigraţia. Acesta ne pune la dispoziţie reasigurarea morală pe care ne-o datorăm nouă înşine de la directiva privind returnarea. Interdicţia generală în privinţa angajării imigranţilor ilegali evită nu numai ilegalitatea endemică a imigraţiei, dar, mai presus de toate, evită potenţialul de exploatare şi de a profita de pe urma suferinţei umane care, în general, însoţeşte acest tip de muncă.

Primul punct esenţial în privinţa raportului Fava este contestarea şcolii de gândire privind imigraţia ilegală, care se mulţumeşte cu o facilă, dar inacceptabilă condamnare a imigranţilor, în loc să stabilească un răspuns sistemic care consideră statul şi angajatorul responsabili în mod egal. Până în acest moment, principalul eşec al politicii privind imigraţia a fost lipsa unui răspuns echitabil la situaţia îngrozitoare a imigranţilor ilegali, greutatea sistemului juridic căzând asupra lor, statutul lor fiind de inculpaţi, mai degrabă decât de victime.

Al doilea punct esenţial în privinţa acestui raport este faptul că aduce în arena publică europeană etica responsabilităţii împărţite între stat şi întreprinderi. Obligativitatea angajatorilor de a efectua controale amănunţite prin verificarea statutului de rezident al lucrătorului este valoroasă prin faptul că acordă o competenţă sectorului privat; ceva ce Uniunea Europeană nu a încercat foarte des. Noi salutăm această competenţă, deoarece apărarea legalităţii şi eticii publice aparţine nu numai statului, ci tuturor. Prin urmare, raportul pune bazele unei noi metode politice pe care alte rapoarte ar trebui să o urmeze.

Al treilea punct şi cel mai important este separarea crucială a obligativităţii de a plăti remuneraţia de aceea a problemei legalităţii reşedinţei. Aceasta constituie o declaraţie simplă a preceptului moral universal care afirmă că umanitatea este mai importantă decât regulile sistemului legal şi are prioritate faţă de acestea.

Prin urmare, felicitări, dle Fava.

  Javier Moreno Sánchez (PSE). - (ES) Dnă preşedintă, în primul rând aş dori să-i mulţumesc raportorului nostru, Claudio Fava, pentru efortul depus în atingerea unei poziţii comune cu Consiliul; rezultatul include multe îmbunătăţiri sugerate de parlamentul nostru.

Prin intermediul prezentei directive demonstrăm încă o dată angajamentul nostru de a dezvolta o politică comună în materie de migraţie pe baza unei abordări globale. Scopul prezentei directive este clar: combaterea grupurilor de tip mafiot, sancţionarea angajatorilor fără scrupule şi protejarea imigranţilor exploataţi care nu au nicio formă de protecţie socială.

Dorim să vedem dispariţia salariilor sub limita subzistenţei, care sunt nedrepte pentru imigranţi şi, mai mult, distorsionează salariile medii, mai ales în sectoare precum cel al construcţiilor, agriculturii, serviciilor casnice şi hoteliere.

Aceste măsuri necesită mult curaj şi voinţă politică, deoarece există multe interese mascate şi mulţi bani care circulă în economia subterană. Mai ales în aceste timpuri grele, este mai important ca niciodată să gestionăm fluxurile de migraţie în mod inteligent şi cu generozitate, dar în mod responsabil.

Ar fi uşor să cedăm tentaţiei de a nu încerca să ţinem sub control economia subterană. Nu putem să ignorăm şi să lăsăm fără apărare împotriva condiţiilor de lucru care sunt la limita sclaviei aproximativ 8 milioane de imigranţi ilegali.

Doamnelor şi domnilor, dacă dorim ca prezenta directivă să fie eficientă, trebuie să existe inspecţii riguroase şi sancţiuni economice, inclusiv sancţiuni penale în cazurile cele mai grave, care vor acţiona ca un factor de descurajare asupra angajatorilor.

În felul acesta vom reuşi să reducem piaţa economiei subterane şi să punem capăt factorului de atracţie al migraţiei reprezentat de posibilitatea de a muncii fără forme legale. Trebuie să arătăm în mod clar că munca reglementată este singura modalitate de a munci în Europa. Din această cauză, vrem să avansăm pe calea unei abordări globală şi, dle comisar Barrot, invităm Comisia să introducă noile „cărţi albastre” pentru toate celelalte tipuri de angajare, cât mai repede cu putinţă.

  Marek Aleksander Czarnecki (ALDE). - (PL) Rezultatul accesului uşor la munca fără forme legale este faptul că există câteva milioane de imigranţi ilegali în Uniunea Europeană. Angajările fără forme legale, adeseori în condiţii de exploatare, duc la reducerea nivelului salarial în sectorul respectiv şi, de asemenea, periclitează concurenţa între întreprinderi. Mai mult, lucrătorii neînregistraţi nu beneficiază de drepturile la asigurare de sănătate sau pensie. Prin urmare, este esenţial să stabilim mecanismele care vor permite lucrătorilor exploataţi să depună plângeri împotriva angajatorilor lor, personal sau prin reprezentarea de către o terţă parte.

De asemenea, am să vă atrag atenţia asupra faptului că directiva ar trebui să includă în domeniul de aplicare şi lucrătorii care sunt rezidenţi legali în UE, mai ales cetăţenii statelor membre care au aderat la UE în 2004 şi 2007 şi care fac încă obiectul dispoziţiilor tranzitorii, care restricţionează accesul acestora la munca reglementată.

  Marie Panayotopoulos-Cassiotou (PPE-DE). - (EL) Dnă preşedintă, dle vicepreşedinte al Comisiei, propunerea de astăzi face parte dintr-o încercare generală de a găsi o soluţie la politica privind imigraţia în Uniunea Europeană care, bineînţeles, trebuie să acceptăm toţi că nu este complet onestă. Nu este onestă fiindcă noi încercăm să corectăm anumite aspecte ale acestei politici, prin intermediul cărţii albastre, prin decizia de a îndepărta lucrătorii ilegali, cu decizia de astăzi de a pedepsi angajatorii imigranţilor ilegali, dar acestea sunt doar câteva aspecte ale problemei pe care încercăm să o corectăm.

Bineînţeles, nu putem să înţelegem cum este posibil ca lucrătorul ilegal să accepte un loc de muncă, iar persoana care l-a angajat şi care acoperă costurile de şedere şi de trai ale acestuia este cea sancţionată. Este o contradicţie logică pe care trebuie să o acoperim cu condiţiile impuse de un loc de muncă decent. Legislaţia tuturor celor 27 de state membre interzice munca nereglementată şi nedeclarată, mai ales datorită absurdităţii duble pe care o întâlnim aici sub forma intrării ilegale în statul membru şi a exploatării ilegale. În consecinţă, această problemă este una complicată şi compromisul la care s-a ajuns are, desigur, o multitudine de lipsuri. Un astfel de aspect este cel al angajaţilor care sunt folosiţi în principal de persoane, să spunem, în scopuri caritabile şi, bineînţeles, aceştia lucrează dar, în acelaşi timp, găsesc o modalitate de trai. Ce se va întâmpla cu aceştia? Cum vor trăi aceştia în continuare în cadrul ilegalităţii lor forţate, având în vedere că ţările vecine nu au acceptat returnarea imigranţilor?

  Donata Gottardi (PSE). - (IT) Dnă preşedintă, comisar, doamnelor şi domnilor, după cum bine ştim toţi în această Cameră, compromisurile trebuie analizate prin separarea argumentelor pro şi contra şi ajungând la o hotărâre generală care înglobează constrângerile şi contextul legislativ şi politic.

În ceea ce priveşte sfera ocupării forţei de muncă, un element proeminent al directivei care va fi supusă la vot mâine, hotărârea noastră este favorabilă în privinţa mai multor aspecte. Unele puncte pozitive includ introducerea unei definiţii a remunerării care face posibilă comparaţia cu relaţiile reglementate de ocupare a forţei de muncă; reducerea procedurilor impuse de sancţiunile privind munca de îngrijire şi casnică; şi corelarea şi consolidarea dispoziţiilor comunitare care protejează victimele traficului şi exploatării, în special a minorilor. De asemenea, este important angajamentul de a nu considera dispoziţia privind subcontractarea drept precedent.

Există în continuare anumite îndoieli în privinţa răspunderii lanţului de angajatori şi în privinţa dificultăţilor cu care se confruntă lucrătorii legat de primirea plăţilor care li se datorează înainte de a părăsi ţara. Chestiunea nu este vagă în totalitate, dar, din moment ce prezenta directivă este strâns legată de directiva privind returnarea, nu se poate face nimic în ceea ce priveşte situaţia lucrătorilor ilegali şi angajatorilor care nu au reuşit să găsească căi legale de ocupare a forţei de muncă.

Faptul că subliniez câteva riscuri nu îmi diminuează convingerea că vom hotărî să adoptăm acest document la prima lectură: riscul ca activitatea Parlamentului să continue să fie supusă presiunii din partea guvernelor naţionale şi riscul să consolidăm faţa de „mamă vitregă rea” a Europei.

  Patrick Gaubert (PPE-DE). - (FR) Dnă preşedintă, această propunere de directivă este de o importanţă majoră pentru combaterea imigraţiei ilegale şi a fost esenţială în introducerea unei politici comune privind imigraţia. Toţi suntem conştienţi că munca nedeclarată este factorul principal de atracţie pentru mii de bărbaţi şi femei care trec frontierele noastre în fiecare zi, în căutarea unui loc de muncă decent şi a unei modalităţi de a-şi hrăni familiile.

În realitate, aceştia găsesc adeseori angajatori care se folosesc şi abuzează de situaţia lor fragilă şi ignoranţa lor în privinţa drepturilor pe care le au, pentru a-i exploata şi a-i folosi ca forţă de muncă ieftină. Aceasta este ceea ce astăzi numim sclavie modernă.

Nu trebuie să ascundem faptul că acest fenomen implică persoane, fie că sunt cetăţeni europeni sau persoane dintr-o terţă ţară, care muncesc şi au o situaţie de şedere normală, dar care nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, întrucât aceasta face parte din cadrul luptei împotriva imigraţiei ilegale.

Nu este cazul să aruncăm vina asupra bărbaţilor şi femeilor care adeseori sunt de bună-credinţă, dar sunt victime ale reţelelor sau angajatorilor necinstiţi. Scopul acestui text trebuie să fie tocmai acela de a proteja aceste persoane vulnerabile şi de a se asigura că drepturile acestora de bază, fundamentale sunt respectate; acesta este exact obiectivul declarat şi ambiţia compromisului obţinut.

Nu trebuie să presupunem că toţi angajatorii sunt necinstiţi şi, bineînţeles, nu ar trebui să tratăm pe cineva care angajează cu bună-credinţă o persoană, crezând că are drept de muncă şi de şedere legal, în acelaşi mod ca pe aceia care încearcă să exploateze situaţia unor astfel de persoane.

Trebuie să fim fermi, să transmitem un mesaj clar. Avem nevoie de dispoziţii curajoase, aplicate cu conştiinciozitate. Adoptarea acestui text va transmite, într-adevăr, două semnale clare. Primul este către angajatori, pentru a le spune că nu vor mai putea să abuzeze de această forţă de muncă vulnerabilă şi aceştia vor fi, în consecinţă, descurajaţi cu adevărat să recruteze un imigrant ilegal. Al doilea semnal este pentru miile de imigranţi ilegali potenţiali care vor fi descurajaţi de condiţiile riguroase de ocupare a forţei de muncă din Europa.

Mulţumirile mele tuturor raportorilor alternativi şi raportorului şi, precum mulţi alţii, sper că acest text va fi pus în aplicare în curând pentru combaterea imigraţiei ilegale şi, prin urmare, promovarea imigraţiei...

(Preşedinta i-a retras cuvântul)

  Genowefa Grabowska (PSE). - (PL) Dnă preşedintă, aş dori să încep prin a-l felicita pe raportor. Sunt conştientă că nu a fost o sarcină uşoară obţinerea unei soluţii de compromis care să ţină seama de interesele de pe piaţa naţională a muncii şi în acelaşi timp să protejeze imigranţii împotriva exploatării. Cu siguranţă, dl Fava merită felicitări.

M-am deplasat în Italia, la Foggia, de îndată ce au fost descoperite aşa-numitele lagăre de muncă. În ultima se aflau atât cetăţeni ai Uniunii cât şi imigranţi ilegali care locuiau şi îşi desfăşurau activitatea în condiţii îngrozitoare. Nu pot să uit condiţiile în care locuiau şi munceau aceştia. Într-adevăr, adeseori au murit în urma înfometării şi tratamentului crud şi inuman. Salut cu căldură prezenta directivă, deoarece va aduce în sfârşit relaţiile de muncă la un nivel civilizat. Aceasta reprezintă o victorie împotriva angajatorilor avari, a urmăririi profitului, a forţei de muncă ieftine şi adeseori chiar gratuită şi a exploatării imigranţilor ilegali de către aceştia.

Pentru a intra în vigoare, prezenta directivă trebuie pusă în aplicare de către toate statele membre. În mod paradoxal, conform legislaţiei interne a acestora, munca nereglementată este considerată ca fiind o acţiune sancţionabilă şi o infracţiune. Cu toate acestea, legea nu se aplică. În consecinţă, trebuie să depunem toate eforturile pentru a pune în aplicare prezenta directivă. Trebuie să existe toate mecanismele legale necesare pentru ca astfel de cazuri nefericite să nu mai aibă loc.

Aş dori acum să mă adresez membrilor britanici ai acestei Camere şi să le solicit să transmită angajatorilor din ţara lor că munca nereglementată constituie o infracţiune. Nu vă plângeţi că Uniunea...

(Preşedinta i-a retras cuvântul)

  Jörg Leichtfried (PSE). - (DE) Dnă preşedintă, cel mai important rezultat al acestui raport este faptul că nu vor fi sancţionaţi numai resortisanţii ţărilor terţe angajaţi fără forme legale, ci şi angajatorii acestora. Trebuie să fim conştienţi - şi acest aspect reprezintă într-adevăr o infracţiune - de faptul că aceste persoane sunt exploatate chiar şi într-o confederaţie progresivă de state, precum Europa. Cineva obţine un profit bun de pe urma acestora. Aceştia nu au dreptul la îngrijire medicală sau pensii şi trăiesc cu teama constantă că vor fi prinşi şi trimişi înapoi în ţara lor de origine.

Din acest motiv, cred că un alt punct foarte important îl reprezintă oportunitatea ca în viitor să impunem sancţiuni pentru angajatorii care exploatează imigranţi ilegali. În opinia mea, este nevoie urgentă de măsuri cum sunt amenzile, răspunderea pentru costurile deportării, retragerea fondurilor publice sau a sprijinului, chiar şi închiderea temporară sau permanentă a întreprinderii, pentru a produce o modificare a situaţiei. Inspecţiile periodice şi eficiente efectuate de fiecare stat membru în parte sunt, bineînţeles, esenţiale în această privinţă, împreună cu posibilitatea de a solicita să fie plătite retrospectiv impozitele şi contribuţiile de asigurări sociale.

O Europă în care unele persoane sunt exploatate de către altele nu este o Europă cu adevărat socială. Consider că prezenta directivă reprezintă un pas în direcţia bună. Aş dori să-i mulţumesc raportorului pentru extraordinara sa activitate. Cu toate acestea, acesta nu trebuie să fie în niciun caz ultima măsură pe care o luăm.

  Daciana Octavia Sârbu (PSE). - Consider că această iniţiativă legislativă este binevenită în contextul în care la nivelul Uniunii Europene forţa de muncă din ţări terţe reprezintă un procent deloc neglijabil iar imigraţia clandestină este un fenomen îngrijorător. Subliniez în acest sens necesitatea stabilirii unui cadru legislativ care să permită o definire mai clară a sancţiunilor împotriva angajatorilor de imigranţi din ţări terţe, fără permis de şedere în Uniunea Europeană, având în vedere faptul că munca la negru reprezintă un fenomen alarmant la nivel european, iar exploatarea forţei de muncă imigrantă este o realitate.

De asemenea, trebuie să conştientizăm faptul că o serie de angajatori îşi sporesc profitul prin angajarea de imigranţi fără acte, eschivându-se astfel de la plata asigurărilor sociale sau a impozitelor către stat şi trebuie să ne asigurăm că acest tip de comportament este pedepsit ca atare.

De aceea, este obligatoriu ca fiecare stat în parte să ia măsuri de combatere a angajărilor la negru, să ofere mai multă protecţie imigranţilor şi să organizeze inspecţii periodice, mai ales în sectoarele de activitate unde se presupune că sunt angajaţi imigranţi ilegali. Este de dorit ca accesul la piaţa muncii europene să se facă în mod controlat şi drepturile imigranţilor să fie respectate; de aceea, cerem ca statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a asigura o cooperare mai eficientă şi a facilita schimbul de informaţii între diferitele autorităţi naţionale implicate.

  Yannick Vaugrenard (PSE). - (FR) Dnă preşedintă, aş dori în primul rând să îl felicit pe dl Fava pentru excelenta muncă depusă, care va permite adoptarea unei directive care prevede sancţiuni pentru cei care angajează lucrători fără drept de şedere reglementat.

Cu toate acestea, aş dori să vă atrag atenţia asupra complexităţii situaţiei actuale. Trebuie să elaborăm o legislaţie care să egaleze această complexitate.

Pe întreg teritoriului Uniunii Europene, cei care fac comenzi recurg la o cascadă de subcontractări, folosind subcontractori din statele membre fără să ştie dacă angajaţii lucrează sau nu în mod legal. A fost propus un amendament care ar verifica legalitatea situaţiei celor angajaţi. De ce nu a fost inclus?

De asemenea, se stipulează faptul că principalul contractor este responsabil pentru plata salariilor, dar numai în cazul care acesta a ştiut că subcontractorii angajează imigranţi ilegali. Ei bine, nu veţi găsi pe nimeni care face o comandă şi care îşi va recunoaşte vina în mod spontan.

În cele din urmă, cea mai bună directivă din lume poate să fie eficientă numai în cazul în care este însoţită de mecanisme de verificare reale. Am putea îmbunătăţi aceste verificări în cazul în care am avea mai mulţi inspectori de muncă în fiecare ţară europeană, cu un rol mai amplu.

Este esenţial să concepem un arsenal legal mai riguros cât mai curând posibil, astfel încât cei care fac comenzi să fie declaraţi în întregime responsabili în cazul în care subcontractorul încalcă legea.

Nu trebuie să închidem ochii la practicile bine cunoscute din anumite sectoare economice care sunt în complicitate cu activităţile reţelelor organizate de imigraţie ilegală.

  Richard Falbr (PSE). - (CS) Dnă preşedintă, în contextul acestui raport, aş dori să vă atrag atenţia asupra unei probleme urgente care a apărut în ceea ce priveşte criza actuală. În unele ţări - inclusiv a mea - suntem martorii disponibilizării în masă a lucrătorilor agenţiei, a căror majoritate a venit în ţara noastră din Europa de Est şi din ţările asiatice. Aceştia au devenit lucrători ilegali. După disponibilizare, au rămas fără mijloace de existenţă, devenind astfel pioni în mâinile aşa-numiţilor „antreprenori” care i-au supus la o exploatare şi mai rea decât au făcut-o agenţiile. În acelaşi timp, aş dori să reiterez volumul neadecvat de resurse umane neadecvate pe care îl au la dispoziţie inspectoratele de muncă în multe dintre statele membre. Nimic nu se va schimba în cazul în care nu instituim o reţea de inspectori cu formare completă şi dotare corespunzătoare, care să înţeleagă legislaţia muncii şi să cunoască directivele europene.

În timp ce instituţiile europene au căzut acum de acord asupra anumitor standarde privind întreprinderile, de obicei există proteste în rândul statelor membre de fiecare dată când este făcută cea mai mică încercare de a întreprinde ceva similar în domeniul legislaţiei sociale. Trimiterea la tradiţie, subsidiaritate şi alte aspecte asemănătoare, în situaţia în care lucrătorii din Uniunea Europeană sunt supuşi la o exploatare fără limite, este ridicolă şi ipocrită. Din acest motiv, salut orice încercări de a urmări pe cale penală şi de a-i sancţiona pe cei care angajează imigranţi ilegali şi îi mulţumesc dlui Fava.

  Corina Creţu (PSE). - Munca la negru în Uniunea Europeană se concentrează în domeniile ce presupun muncă necalificată, construcţii, agricultură, curăţenie, hoteluri şi restaurante, sectoare care folosesc într-o măsură îngrijorătoare forţă de muncă angajată ilegal. Mai ales în timpuri de criză, angajatorii sunt tentaţi, pentru aşi menţine profitul sau pur şi simplu pentru a supravieţui pe piaţă, să încerce eludarea legii şi să apeleze la lucrători angajaţi ilegal.

Documentul de azi reprezintă un pas spre diminuarea fenomenului muncii la negru care are atâtea implicaţii negative în plan fiscal şi social. E foarte bine că sancţionăm angajarea ilegală a resortisanţilor din ţările terţe, dar să nu uităm că acelaşi flagel îi afectează şi pe concetăţenii noştri din ţările mai puţin dezvoltate ale Uniunii Europene. Românii se confruntă şi ei cu numeroase abuzuri din partea angajatorilor în cadrul Uniunii Europene.

Referitor la textul raportului, ar fi de dorit, în opinia mea, o mai mare severitate în ceea ce priveşte pedepsirea intermediarului de pe piaţa forţei de muncă.

  Sebastiano Sanzarello, raportorul pentru aviz al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală. - (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am impresia că ne ocupăm de acest subiect într-un moment de sensibilitate deosebită.

Criza economică mondială a condus sau este pe cale să conducă ţările care se confruntă cu cea mai rea criză spre folosirea muncii ilegale, care aproape întotdeauna implică imigranţi ilegali, mai ales în anumite sectoare, printre care au fost menţionate construcţiile, agricultura şi altele. Acest lucru încurajează imigraţia ilegală, având ca rezultat tragediile cu care ne confruntăm. În consecinţă, nu este surprinzător faptul că imigraţia ilegală a crescut enorm, iar în această după-amiază şi mâine ne vom ocupa în cadrul acestei Camere de problemele din Lampedusa şi alte ţări învecinate.

Prin urmare, această măsură vine exact la momentul potrivit. Consider, prin urmare, că sancţiunile prevăzute pentru angajatori vor acţiona cu siguranţă ca un factor de descurajare suplimentar, deoarece există deja sancţiuni pentru munca fără forme legale, mai ales cea care implică imigranţi ilegali. Aceste sancţiuni vor descuraja şi mai mult angajatorii să angajeze lucrători.

Am aflat că există 8 milioane de rezidenţi ilegali care muncesc fără forme legale; trebuie să presupunem că îndată ce aceste măsuri vor intra în vigoare, vom avea 8 milioane de imigranţi ilegali pe străzi şi va trebui să ne ocupăm de aceştia. Cred că aceasta este o problemă pe care trebuie să începem să o recunoaştem, fiindcă în caz contrar cei care supravieţuiesc ilegal, dar totuşi supravieţuiesc, vor fi raportaţi ca fiind fără şedere reglementată de către angajatorii lor, care nu vor mai putea să le ofere un loc în care să locuiască şi vom avea o problemă enormă cu 8 milioane de persoane în Europa pe care va trebui să le expulzăm şi să le ajutăm. Cred că acesta este un subiect care trebuie abordat în avans - am să închei, fiindcă văd că mi s-a încheiat timpul alocat. Trebuie să analizăm cu atenţie problema angajării temporare de lucrători, mai ales în agricultură, şi trebuie să eliminăm birocraţia pentru a facilita incluziunea şi acceptarea acestora.

  Zuzana Roithová (PPE-DE). - (CS) Dnă preşedintă, angajarea fără forme legale afectează nu numai cinci până la zece milioane de persoane, ci, în special pe aceia care îi angajează. Spre deosebire de autorul acestui raport, eu cred că această problemă afectează nu numai migranţii ilegali din ţările terţe, ci, de asemenea, milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene care lucrează ocazional pentru salarii care nu sunt impozitate şi din care angajatorii nu deduc contribuţiile de asigurări. Creşterea muncii nereglementate subminează serios concurenţa economică. O soluţie eficientă pe care statele membre o au la dispoziţie ar fi reducerea presiunii fiscale pentru ocuparea forţei de muncă. Cu toate acestea, sprijin de asemenea, această propunere a Comisiei de a armoniza sancţiunile pentru angajatori, deoarece cred că sancţiuni unitare destinate angajatorilor în caz de recidivă vor restricţiona disponibilitatea muncii nereglementate şi, prin urmare, numărul de migranţi ilegali. De asemenea, va reduce amploarea excluderii sociale şi, într-o anumită măsură, exploatarea cetăţenilor din ţări terţe. Cu toate acestea, preconizez probleme în atribuirea sarcinii de verificare a dreptului de şedere al lucrătorilor în responsabilitatea angajatorilor.

  Janusz Onyszkiewicz (ALDE). - (PL) Dnă preşedintă, aş dori să revin la problema sancţiunilor împotriva angajatorilor ai căror subcontractori angajează lucrători ilegali. Sunt foarte îngrijorat în privinţa acestei dispoziţii, fiindcă un angajator nu are nicio modalitate de a verifica dacă subcontractorul angajează astfel de persoane sau nu. În cazul în care angajatorul are cea mai mică bănuială că aceasta este situaţia, ce acţiune ar trebui să întreprindă atunci acesta? Ar trebui să raporteze situaţia la poliţie sau să denunţe contractul? Dacă denunţă contractul, angajatorul riscă să fie dat în judecată şi atunci va fi necesar să justifice motivele pentru denunţarea contractului. Angajatorul nu va fi în poziţia de a furniza probe relevante. Prin urmare, aş dori să-mi reafirm îndoiala profundă în legătură cu această dispoziţie. Este foarte posibil să se dovedească nefolositoare. Alternativ, există posibilitatea de a fi folosită pentru a sancţiona angajatorii într-o manieră nedreaptă şi nejustificabilă.

  Colm Burke (PPE-DE). - Dnă preşedintă, salut raportul deoarece trebuie să subliniem şi să combatem această problemă a angajatorilor care exploatează imigranţi ilegali. Constituenţii au făcut demersuri, astfel că salut măsurile luate în această privinţă.

Există numeroase consecinţe nefavorabile, inclusiv exploatarea imigranţilor prin insuficienţa sumelor plătite sau, în unele cazuri, prin neplată. Acest lucru creează o presiune negativă asupra salariilor lucrătorilor cu statut de şedere legal şi distorsionarea concurenţei între întreprinderile care se supun legislaţiei referitoare la ocuparea forţei de muncă şi acelea care o încalcă.

În concluzie, în cazul în care încercăm să punem capăt acestei practici în statele membre, trebuie să transmitem faptul că aceasta nu este numai o chestiune privind drepturile lucrătorilor, ci şi una privind concurenţa.

  Genowefa Grabowska (PSE). - (PL) Dnă preşedintă, aş dori să închei comentariul făcut în intervenţia mea principală şi să explic ceea ce am dorit să transmit deputaţilor din Regatul Unit care reclamă faptul că prezenta directivă este intervenţionistă şi este de natură să intervină în afacerile interne ale statelor membre. De fapt, aceasta mai degrabă va reglementa lucrurile, decât să intervină.

Am dorit să le spun deputaţilor Regatului Unit care şi-au exprimat nemulţumirile că ar trebui să-i abordeze pe angajatorii din ţara lor de origine pentru a se asigura că drepturile imigranţilor sunt respectate şi că persoanele aflate ilegal pe teritoriul Regatului Unit nu sunt angajate. După aceea vom putea să cădem cu toţii de acord că aceasta este o directivă bună.

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE). - (PL) S-a sugerat că migraţia ar putea fi una din modalităţile de diminuare a consecinţelor nefavorabile ale crizei demografice. Este foarte important să încurajăm cetăţenii ţărilor terţe să intre pe teritoriul Uniunii pentru a se angaja. Cu toate acestea, suntem interesaţi numai de cei cu statut de şedere legal şi de munca reglementată. Lucrătorii străini ilegali înseamnă pierderi bugetare şi denaturează concurenţa sănătoasă între întreprinderi. Angajatorii beneficiază cel mai mult de pe urma eforturilor lucrătorilor ilegali. Aceştia pot procura cu uşurinţă forţă de muncă ieftină. Străinii din ţările terţe sunt angajaţi cu precădere în cele mai grele şi mai slab plătite locuri de muncă. Deoarece se află într-o situaţie dificilă, aceştia sunt gata să facă orice le cere angajatorul. Cel din urmă exploatează adeseori disperarea acestora. Nu numai că aceste persoane sunt plătite insuficient, dar aceştia lucrează, de asemenea, fără niciun fel de protecţie socială sau asigurare de sănătate şi sunt sub ameninţarea constantă de a fi expulzaţi din ţara în care se află. Uniunea ar trebui să faciliteze ocuparea unui loc de muncă pentru imigranţi şi ar trebui să acţionăm în consecinţă. Mă gândesc, de exemplu, la locurile de muncă din Polonia pentru cetăţenii Ucrainei.

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei. −(FR) Dnă preşedintă, cred că această interesantă dezbatere, pentru care le mulţumesc tuturor vorbitorilor, a arătat că există un acord foarte larg în Parlament în privinţa necesităţii de a ne concentra asupra celor care angajează şi, adeseori, exploatează imigranţii ilegali.

Aş atrage atenţia Parlamentului asupra faptului că evaluarea impactului efectuată de Comisie arată că sancţiunile actuale nu au reuşit să garanteze respectarea normelor. Directiva a îmbunătăţit această situaţie prin obligarea statelor membre de a introduce sancţiuni echivalente şi de a se asigura de punerea eficientă în aplicare a acestora. La începutul acestei sesiuni, am subliniat, de asemenea, faptul că inspecţiile pe care statele membre vor trebui să le efectueze vor fi monitorizate de către Comisie.

Aş dori, de asemenea, să mulţumesc încă o dată dlui Fava şi Parlamentului pentru faptul că au făcut posibil acest compromis. Mie mi se pare că este un prim pas bun.

Aş evidenţia, de asemenea, că prezenta directivă face parte din cadrul politicii comune a Uniunii Europene în materie de imigraţie. Bineînţeles, trebuie să combatem imigraţia ilegală şi traficul de persoane. Acesta este subiectul de care ne ocupăm astăzi, dar trebuie să subliniem, de asemenea, beneficiile imigraţiei legale. În afară de cele două propuneri prezentate în octombrie 2007 privind cartea albastră pentru lucrătorii migranţi cu înaltă calificare şi permisul unic, referitoare la drepturile migranţilor, Comisia va prezenta în primăvara anului 2009 alte trei proiecte de directive privind imigraţia legală, care vizează stabilirea de norme comune pentru lucrătorii sezonieri, care sunt, în general, mai puţin calificaţi, pentru persoanele transferate în cadrul întreprinderilor lor şi pentru stagiarii remuneraţi.

Aş adăuga că, în conformitate cu angajamentul său faţă de Parlamentul European şi în cadrul pregătirii şi punerii în aplicare a programului de la Stockholm, Comisia va examina dacă există necesitatea unei legislaţii pentru alte categorii de lucrători migranţi.

Aceasta este tot. Am considerat că este necesar să încadrez prezenta propunere de directivă în contextul general al Pactului privind imigraţia şi azilul. Am dorit să îl aduc în atenţia Parlamentului pentru a demonstra că dorinţele dumneavoastră vor fi puse în aplicare. Vă mulţumesc, de asemenea, pentru calitatea acestei dezbateri.

  Claudio Fava, raportor. - (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, salut observaţiile şi speranţele comisarului. Parlamentul a spus, cred, destul de clar - şi nu numai astăzi - că sunt necesare măsuri privind imigraţia legală, iar imigraţia trebuie să fie abordată într-un context general, care nu caută numai să producă măsuri punitive împotriva imigraţiei ilegale.

Avem restanţe la acest capitol şi, bineînţeles, nu suntem mulţumiţi că tratatele nu autorizează acest Parlament să intre într-o procedură de codecizie cu Consiliul privind imigraţia legală. Baza legală care ne constrânge acum să discutăm doar despre legislaţia pentru combaterea imigraţiei este frustrantă şi pentru mine, dar este baza legală pe care trebuie să o respectăm.

Afirmând acest lucru, consider că raportul de astăzi a introdus articole care protejează cu adevărat drepturile lucrătorilor străini, chiar dacă aceştia sunt imigranţi ilegali. Mă gândesc la permisul de şedere temporară pentru minorii care au fost exploataţi. Mă gândesc la plata remuneraţiei: se specifică în mod expres, în sfârşit, că remuneraţia nu poate fi mai mică decât cea recunoscută de către lege pentru toţi ceilalţi cetăţeni europeni. Mă gândesc la rolul organizaţiilor sindicale care, pentru prima dată, pot apăra şi reprezenta lucrătorii străini, chiar şi pe cei cu şedere nereglementată, în cazuri civile şi administrative.

Consider că acestea sunt motive pentru care putem vorbi despre drepturi recuperate, un pas înainte şi nu înapoi, şi o directivă care abordează un subiect dificil şi sensibil, dar cu un sens al echilibrului la care acest Parlament este deosebit de atent.

  Preşedinta. - Dezbaterea s-a încheiat.

Votarea va avea loc miercuri, 4 februarie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Carl Lang (NI), în scris. - (FR) Acest raport are mai multe merite.

Primul este acela că se doreşte a fi informativ: înregistrează datele alarmante cu privire la imigraţia ilegală în Europa, imigraţie estimată, conform cifrelor Comisiei, între 4,5 şi 8 milioane de persoane. De asemenea, identifică acele sectoare ale economiei în care se concentrează preponderent munca ilegală, şi anume, construcţiile, agricultura, de curăţenie, hotelier şi alimentaţie.

Al doilea merit al acestuia este acela că intensifică lupta împotriva muncii nedeclarate, în special cu opţiunea aplicării de sancţiuni financiare şi penale pentru angajatorii lucrătorilor ilegali.

Din păcate, raportul are multe limite. Nu menţionează nimic despre ce fel de măsuri ar trebui luate pentru a stăvili aceste fluxuri intermitente de imigraţie ilegală. Nu ia în considerare nici măcar reintroducerea verificărilor la frontierele interne.

Într-un moment de criză atât socială, cât şi economică şi de creştere masivă a şomajului, prima cerinţă a ţărilor din Uniune este de a-şi proteja propriile locuri de muncă. Pentru a face acest lucru, este esenţial să introducem politici naţionale şi europene de protecţie socială. Locurile de muncă din Franţa trebuie să fie destinate francezilor, în timp ce locurile de muncă din Europa sunt destinate europenilor. Aplicarea principiilor de preferinţe şi protecţie naţionale şi europene reprezintă o condiţie esenţială pentru recuperarea economică şi socială în statele din Uniunea Europeană.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE-DE), în scris. – Nici utilitatea, nici oportunitatea măsurilor pentru sancţionarea celor care angajează imigranţi ilegali nu pot fi puse la îndoială. Statul pe care îl reprezint face mai puţin obiectul unor preocupări deosebite în această privinţă, pentru că este deocamdată mai degrabă un stat de tranzit pentru imigraţia ilegală.

În acelaşi timp, trebuie să fim conştienţi de riscurile viitoare la care suntem expuşi. În ceea ce priveşte raportul, salut propunerea de eliminare a procentului de controale obligatorii pe care doreşte Comisia sa îl impună. Acest procent este exagerat şi nu ar avea ca efect decât birocraţie şi cheltuieli publice imense şi fără niciun efect.

  Maria Petre (PPE-DE), în scris. – Doresc mai întâi sa-l felicit pe raportor pentru munca depusă. După cum bine ştim, în Uniunea Europeană lucrează între 4,5 şi 8 milioane de imigranţi ilegali în sectoare precum construcţiile, agricultura, turismul.

Salut faptul că directiva prevede sancţiuni penale împotriva angajatorilor pentru infracţiuni repetate, angajarea unui număr mare de persoane care se află într-o situaţie neregulamentară, dacă angajatul este victima traficului cu fiinţe umane şi acest fapt este cunoscut angajatorului, sau dacă angajatul este minor.

De asemenea, este necesar ca statele membre să stabilească un mecanism care să ofere posibilitatea imigranţilor ilegali de a depune o plângere în cazul în care aceştia sunt, de exemplu, victimele unor practici de exploatare.

Trebuie să avem în vedere faptul că persoanele aflate în situaţie de şedere ilegală şi-au părăsit ţările de origine pentru a asigura familiilor lor un viitor mai bun. Copiii sunt lăsaţi în număr tot mai mare - unii fără supraveghere, alţii pe seama bunicilor şi a vecinilor, dar şi în instituţii de plasament.

În cazul în care aceşti copii îşi însoţesc părinţii, trebuie să le oferim şansa să aibă acces la sistemul de învăţământ şi de protecţie socială din Uniunea Europeană, chiar dacă se află într-o situaţie de şedere ilegală.

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris. – Raportul redactat de Claudio Fava face parte din pachetul de măsuri privitoare la combaterea imigraţiei ilegale prin descurajarea angajării acestora. Din păcate, raportorul a insistat prea mult pe măsuri care vizau sancţionarea angajatorilor şi a susţinut extinderea drepturilor imigranţilor ilegali.

Întrucât este foarte important să păstrăm un echilibru în privinţa sancţiunilor aplicabile angajatorilor, prin amendamentele depuse am încercat să nuanţez acele prevederi din raport care au sancţiuni prea dure la adresa angajatorilor şi care ar fi putut lăsa loc la interpretări care ar genera abuzuri împotriva acestora.

Totodată, trebuie acordată o atenţie deosebită situaţiei umanitare a acestor imigranţi. De aceea, este foarte important să încurajăm statele membre să aplice sancţiuni penale în cazuri grave cum ar fi cel în care angajatorul ştie că angajatul este victima traficului cu fiinţe umane. În plus, obligaţiile de verificare şi notificare stabilite de raport în sarcina angajatorilor au un adevărat rol de responsabilizare a acestora în această problemă stringentă cu care ne confruntăm din ce în ce mai des în UE.

  Bogusław Rogalski (UEN), în scris. - (PL) Statele membre ar trebui să coopereze îndeaproape pentru combaterea imigraţiei ilegale prin consolidarea acţiunii împotriva muncii nereglementate la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene. Unul din factorii principali care încurajează imigranţii ilegali să vină în UE este posibilitatea ocupării unui loc de muncă fără a fi necesar să-şi reglementeze statutul legal. Acţiunea împotriva imigraţiei ilegale şi a şederii ilegale ar trebui să constituie un factor de descurajare.

Cu toate acestea, directiva privind combaterea imigraţiei ilegale ar trebui să se aplice fără a aduce atingere legislaţiei naţionale care interzice angajarea cetăţenilor unei terţe ţări care sunt rezidenţi legali pe teritoriul statelor membre, dar care lucrează încălcând statutul lor de rezidenţi autorizaţi.

În cazul în care angajatorul este persoană fizică, ar trebui luată în considerare, de asemenea, reducerea sancţiunilor financiare pentru angajatorii resortisanţilor ţărilor terţe.

Definiţiile, metodele şi standardele comune în domeniul combaterii imigraţiei ilegale sunt sine qua non în procesul de creare a unei politici europene comune privind migraţia.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. - (PL) Doamnelor şi domnilor, aş dori să încep prin a le mulţumi tuturor acelora care au fost implicaţi în elaborarea directivei.

Statisticile referitoare la numărul de lucrători fără şedere reglementată din Uniune sunt alarmante. Fără îndoială, este necesară o cooperare strânsă pentru combaterea imigraţiei ilegale. Abordarea muncii nereglementate este o prioritate în strategia UE în materie de imigraţie.

Proiectul de directivă are anumite lacune. Ar putea avea un domeniu de aplicare mai larg şi să includă cetăţenii cu şedere reglementată pe teritoriul UE, dar care sunt angajaţi în condiţii nefavorabile. De asemenea, ar fi benefic să lărgim definiţia de angajator pentru a include agenţiile de muncă temporară, precum şi agenţii de plasare a forţei de muncă. În ciuda lipsurilor sale, proiectul dezbătut merită laude.

Este adevărat că angajatorii poartă responsabilitatea muncii nereglementate. Directiva impune angajatorilor obligaţii administrative suplimentare şi prevede o serie de sancţiuni diferite pentru neîndeplinirea acestor obligaţii. Totuşi, acest lucru nu înseamnă că directiva are ca scop numai sancţionarea angajatorilor.

Aş dori să precizez că principalul nostru obiectiv este să punem capăt situaţilor în care persoanele sunt exploatate la locul de muncă. Trebuie să facem să fie imposibil ca persoanele să fie angajate în condiţii fără demnitate şi inumane, private de drepturi şi prestaţii sociale de bază. Cred că directiva în cauză este esenţială pentru a obţine armonizarea minimă a dispoziţiilor care interzic munca nereglementată. De asemenea, am încredere că aceste dispoziţii vor fi puse în aplicare în mod eficient de statele membre.

PREZIDEAZĂ: DL VIDAL QUADRAS
Vicepreşedinte