Stenograma dezbaterilor

Marţi, 3 februarie 2009 - Strasbourg

7. Explicaţii privind votul

Explicaţii orale ale votului

- Raport: Gyula Hegyi (A6-0478/2008)

  Zuzana Roithová (PPE-DE). - (CS) Spaţiile naturale şi diversitatea lor reprezintă un dar şi o comoară care trebuie ocrotite de umanitate nu doar în Uniunea Europeană. Eforturile Uniunii Europene vor rămâne ineficiente atâta timp cât nu oprim distrugerea pădurilor tropicale, infestarea apelor din Asia, Africa şi America, atâta timp cât nu transmitem o educaţie eficientă privind răspunderea noastră comună de a proteja natura împotriva umanităţii pe întreaga planetă, iar acest raport, pe care l-am susţinut si eu azi, va deveni doar o altă bucată de hârtie.

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE). - (PL) Domnule preşedinte, dacă dorim să oprim procesul accelerat de pierdere a biodiversităţii, este esenţial să protejăm pădurile sălbatice ale Europei şi masele de ape. Pentru ca acţiunile noastre comune să fie eficiente, este esenţială în primul rând elaborarea de definiţii univoce ale spaţiilor naturale şi localizarea lor exactă pe harta Comunităţii.

Este, de asemenea, esenţial să dezvoltăm o strategie bazată pe analize ale riscului şi ale proceselor implicate în degradarea spaţiilor naturale, efectuate de experţi. Acest aspect se referă, în special, la invazia speciilor străine care concurează cu cele indigene, precum şi la impactul schimbărilor climatice actuale.

O altă problemă-cheie este turismul în cel mai larg sens al său. Mă refer, în special, la implicaţiile turismului nedurabil sau chiar agresiv. Dacă vrem să sensibilizăm cetăţenii Comunităţii cu privire la aceste probleme, este important să lansăm campanii de informare, să alocăm fonduri speciale în cadrul instituţiilor locale care deţin autoritatea şi să sprijinim iniţiativele eficiente.

  Miroslav Mikolášik (PPE-DE). - Domnule preşedinte, aş dori să-l felicit pe Gyula Hegyi pentru dosarul său şi cercetarea aprofundată.

În acest moment al schimbărilor climatice planetare şi al problemelor de mediu, este evident că trebuie să abordăm chestiunea spaţiilor naturale europene. Cred că este important să coordonăm o strategie pentru protecţia şi restaurarea ţinuturilor noastre sălbatice atât de preţioase. Avem o obligaţie faţă de natură să folosim pământul în mod corespunzător.

În propria mea ţară, Slovacia, o creştere a populaţiei de cari a obligat serviciile parcului naţional în regiunea Tatra Mare să folosească pesticide pentru a combate natura corozivă a insectelor. Aceste pesticide conţin însă cipermetrină chimică care adesea distruge sănătatea vegetaţiei şi implică riscuri grave pentru sănătatea oamenilor şi a animalelor din regiune.

Aşa cum noi trebuie să găsim o soluţie mai bună pentru a combate această explozie dramatică a populaţiei de insecte în Slovacia, este necesar ca în întreaga Europa să fie găsite modalităţi eficiente pentru protejarea ţinuturilor noastre naturale şi sălbatice. Îndemn Parlamentul European să acţioneze în mod responsabil şi rapid pentru a proteja spaţiile naturale care au mai rămas.

- Raport: Malcolm Harbour (A6-0018/2009)

  Zuzana Roithová (PPE-DE). - (CS) Domnule preşedinte, sunt încântată să sprijin raportul privind achiziţiile înainte de comercializare, având în vedere că minimizează considerabil riscurile investiţiilor în inovaţie. Este un aspect foarte important pe timp de recesiune. Succesul achiziţiilor înainte de comercializare va permite instituţiilor publice să colaboreze pentru dezvoltarea de noi produse în vederea îmbunătăţirii calităţii serviciilor publice. Considerăm că astfel va creşte interesul întreprinderilor mici şi mijlocii de a propune soluţii inovatoare pentru îmbunătăţirea calităţii transportului public, a serviciilor de îngrijire medicală, pentru reducerea consumului de energie în clădirile publice şi pentru protejarea cetăţenilor de ameninţările legate de securitatea lor, fără a le fi însă încălcată intimitatea. Această nouă abordare va ajuta sectorul public european să trateze sarcini publice fundamentale fără ajutor din partea statului şi, în acelaşi timp, va creşte potenţialul inovator al firmelor europene. Prin acest raport am transmis un semnal puternic Comisiei Europene, care ar trebui să se grăbească şi să adopte unele modificări legislative specifice.

- Raport: Anne Laperrouze (A6-0013/2009)

  Jan Březina (PPE-DE). - (CS) Domnule preşedinte în exerciţiu, aş dori sa-mi exprim părerea cu privire la separarea sistemelor de producere şi de transport ale gazelor în legătură cu legislaţia adoptată. Procedura de certificare propusă pentru ţările terţe pare a fi o soluţie rezonabilă. Este prima dată când UE a acordat atenţie siguranţei energetice în contextul pieţei gazelor. Ca răspuns la criza gazelor prin care am trecut, este necesar să accelerăm construirea de gazoducte alternative către Europa, care să nu depindă de Rusia. Principalele proiecte de infrastructură, cum ar fi gazoductul Nabucco, care ar trebui să lege regiunea caspică de Europa, nu pot exista fără întreprinderi la scară largă, integrate verticală şi investiţiile acestora. Este greu de crezut însă că acestea vor investi dacă sunt ameninţate de riscul separării şi, prin urmare, de o poziţie economică slăbită. Soluţia pe care ar putea-o aplica Parlamentul European este să stabilească o excludere de la separare pentru noua infrastructură, până în momentul în care va exista un randament al investiţiilor. Nu ştiu dacă am epuizat toate posibilităţile pe care ni le oferă această legislaţie.

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE). - (PL) Domnule preşedinte, politica energetică comună este în momentul de faţă una dintre cele mai mare provocări cu care se confruntă Uniunea Europeană. Răspunsul nostru trebuie să se bazeze pe solidaritate.

Suntem cu toţii conştienţi de faptul că Rusia rămâne unul dintre cei mai importanţi, dar si mai dificili parteneri comerciali ai noştri. Faptul că Rusia este principala noastră sursă de aprovizionare cu gaz nu trebuie, însă, să însemne că se poate bucura de un tratament special. Raportorul sugerează relaxarea politicii Uniunii faţă de Federaţia Rusă. Consider că trebuie să urmăm o politică onestă, dar strictă faţă de un partener comercial care foloseşte materiile prime energetice ca o armă prin care exercită presiuni politice.

S-a subliniat faptul că diversificarea surselor de energie este una dintre aspectele fundamentale în domeniul siguranţei energetice. Un mod de abordare a acestui aspect ar fi să scăpăm de dependenţa faţă de materiile prime ale Rusiei. Construirea gazoductului Nabucco şi exploatarea altor surse de energie reprezintă paşii întreprinşi în această direcţie.

  Jim Allister (NI). - Domnule preşedinte, încă o dată ne-am lăudat în acest Parlament cu convingerile noastre ecologiste, vorbitorii s-au întrecut în a împinge cât mai sus obiectivele nerealiste pentru energia provenită doar din surse regenerabile şi obiectivele privind reducerea emisiilor de CO2 - totul cu convingerea că prin eforturile noastre insignifiante, dar costisitoare vom salva planeta.

Da, trebuie să folosim şi să promovăm sursele de energie durabile, dar urmărirea a ceea ce pentru cei mai mulţi s-a transformat într-o dogmă, oarbă la ideea de costuri sau viabilitate, trebuie temperată de realitate, inclusiv de realitatea că schimbările climatice nu sunt ceva nou, ci survin la intervale ciclice, precum şi de realitatea că, în timp ce noi ne impunem aceste obiective, fabricanţii se orientează tot mai mult către zone în care nu se lovesc de astfel de restricţii. Într-o zi va trebui să justificăm propriile obiective în care UE excelează.

  Johannes Lebech (ALDE). - (DA) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului doamnei Laperrouze, dar am votat, de asemenea, în favoarea unui număr de amendamente care pun toate sub semnul întrebării energia nucleară ca sursă energetică a viitorului. Ele au fost respinse. Votând în favoarea întregului raport, susţin multe din elementele bune pe care le conţine, dar recunosc şi faptul că majoritatea persoanelor văd energia nucleară ca parte a combinaţiei de resurse energetice fără emisii de CO2 a Europei.

Totuşi, încă am sentimentul că nu aceasta este soluţia pentru viitor. Soluţia pentru viitor este o investiţie masivă în energia regenerabilă şi o dezvoltare a energiei regenerabile.

  Danutė Budreikaitė (ALDE). - (LT) Sunt de acord cu dispoziţiile celei de-a doua revizuiri strategice a politicii energetice europene, dar aş dori să menţionez şi câteva aspecte legate de criza gazelor. Actuala criză a gazelor dintre Ucraina şi Rusia, care din nefericire nu este prima, a afectat 15 ţări central-europene şi balcanice. Nu am văzut cifre care să arate volumul pierderilor economice suferite de ţările afectate, dar aş dori să subliniez pierderile morale şi de valoare. Cum ar trebui să se simtă cetăţenii europeni când conflictul evident politic dintre Ucraina şi Rusia ruinează economia UE, securitatea energetică, stabilitatea politică, iar statele UE sunt incapabile să ia măsuri? Mă refer la intenţia Slovaciei şi a Bulgariei de a repune în funcţiune centrale nucleare sigure care fuseseră închise, intenţie susţinută de mulţi parlamentari. Atunci când dezbatem orice act legislativ comunitar, inclusiv orice act legislativ în materie de energie, subliniem că cel mai important este consumatorul, cu alte cuvinte un nespecialist. Când vom începe să acordăm atenţie unui nespecialist - cetăţeanului Uniunii Europene?

  Avril Doyle (PPE-DE). - Domnule preşedinte, pentru mulţi colegi obiectivul de reducere cu până la 95% a emisiilor de CO2 până în 2050 poate părea extrem, dar dacă acceptăm - şi personal accept - evaluarea ştiinţifică aşa cum a fost prezentată de ultimul raport IPCC, acest nivel de reducere este necesar dacă vrem să menţinem încălzirea globală la pragul de 2°C.

În al doilea rând, deşi am votat împotriva unei serii de amendamente legate de energia nucleară din cauza preocupării mele actuale privind fisiunea nucleară, nu am nicio problemă cu cercetările legate de chestiuni de siguranţă sau noi generaţii de energie nucleară. Ca mulţi alţii, privesc şi mă întreb dacă fisiunea nucleară va deveni vreodată realitate.

Al treilea punct pe care as dori să-l abordez este preocuparea mea pentru situaţia din Irlanda şi lipsa unei separări reale şi transparente a proprietăţii în cadrul reţelei noastre de distribuţie a energiei, care rămâne un obstacol major în calea investiţiilor altor producători, în special ale acelora ce folosesc combustibili alternativi, consecinţa fiind că în Irlanda costurile electricităţii sunt dintre cele mai ridicate din Europa.

  Mairead McGuinness (PPE-DE). - Domnule preşedinte, această problemă a preţurilor ridicate la electricitate din Irlanda a fost abordată de un coleg al nostru, fost membru al acestei Camere, Simon Coveney, şi sperăm că s-a bucurat de succes.

Am votat în favoarea acestui raport pentru că abordează probleme sensibile cum ar fi eficienţa şi securitatea energetică legate de agenda de lucru privind schimbările climatice. Mă preocupă energia nucleară, la fel ca mulţi oameni din Irlanda, dar cred ca trebuie să recunoaştem faptul că, atunci când interconexiunile funcţionează, este foarte posibil ca energia folosită să provină din sectorul nuclear. Prin urmare, da, avem nevoie de cercetare în domeniul siguranţei eliminării deşeurilor nucleare şi al noilor dezvoltări ale acestei tehnologii, pentru a spori siguranţa şi securitatea în acest sector.

În absenţa unei astfel de abordări, rămân îngrijorat şi am votat în conformitate cu aceste îngrijorări legate de raportul în chestiune. În special regret respingerea amendamentului 37, pentru că, după părerea mea, reflecta în mod corect multe dintre preocupările acestei instituţii.

- Raport: Luís Queiró (A6-0501/2008)

  Nirj Deva (PPE-DE). - Domnule preşedinte, am fost încântat să pot susţine raportul domnului Luís Queiró privind proporţionalitatea şi subsidiaritatea în cazul aeroporturilor mici. Am încercat mereu să folosim aceeaşi măsură pentru toate politicile din UE, dar UE trebuie să recunoască că fiecare stat membru necesită soluţii diferite, în funcţie de circumstanţele locale. Raportul domnului Queiró a abordat problema pe deplin.

Există aeroporturi mici, există aeroporturi de dimensiuni medii şi există mari aeroporturi internaţionale. Nu dorim ca Uniunea Europeană să devină o imensă structură de aeroporturi. Acest raport este echilibrat şi reprezintă modul în care ar trebui să abordăm problema infrastructurii noastre în viitor. Acesta este unul dintre motivele pentru care sunt foarte reticent în a sprijini în propria mea circumscripţie din sud-estul Angliei o a treia pistă la Heathrow, când am putea avea o structură mai bună pentru Kent într-un nou aeroport în estuarul Tamisei.

- Raport: Anna Záborská (A6-0492/2008)

  Zita Pleštinská (PPE-DE). - (SK) În practică se poate observa că procedura prevăzută la articolul 45 alineatul (2) are deficienţe grave. În afară de faptul că raportorul este singurul care poate dezbate subiectul în şedinţa plenară, acestuia nu i se dă posibilitatea de a discuta propuneri individuale de amendamente care sunt problematice în raportul respectiv.

Nu am votat pentru propunerea de modificare a grupului Verzilor pentru că în două puncte noua propunere exprimă rezerve cu privire la propunerea Preşedinţiei cehe. Cum însă aceasta nu este poziţia oficială a Consiliului, astfel de recomandări sunt premature şi adesea contraproductive.

Dacă vrem ca viaţa profesională să fie compatibilă cu viaţa de familie, atunci cariera profesională trebuie să se afle pe picior de egalitate cu activităţile nesalariate şi care au loc în contextul solidarităţii între generaţii. Sunt convins că raportul aduce noi stimulente pentru eliminarea discriminării multiple cu care se confruntă bărbaţii şi femeile care decid în mod liber să se îngrijească de cei apropiaţi şi dragi lor.

Aş dori să subliniez efortul depus de Anna Záborská, dar regret faptul că din cauza proceselor procedurale nu am votat proiectul de raport al domniei sale.

  Zuzana Roithová (PPE-DE). - (CS) Domnule preşedinte, mă distanţez de modificările anunţate anterior ale raportului Záborská privind nediscriminarea bazată pe gen şi solidaritatea între generaţii. O societate europeană matură trebuie să înveţe să vadă în grija permanentă pentru copii şi alte persoane dependente o alternativă pe deplin apreciabilă la o viaţă profesională. Propunerea din partea Verzilor care atacă această abordare a Preşedinţiei cehe şi o numeşte reacţionară, este, după părerea mea, greşită şi imatură, deşi din nefericire a fost votată de membri ai PE. Departe de a fi o retrogradare reacţionară a femeii la un rol subordonat bărbaţilor, reprezintă o modalitate de a reabilita familia în cadrul societăţii, acordând drepturi egale şi bărbaţilor. În ziua de azi şi bărbaţii împing cărucioare şi au grijă de copii în spital. Acei bărbaţi şi acele femei care şi-au dedicat o parte a vieţii pentru a avea grijă de un copil sau de părinţi infirmi depun o muncă socială importantă care, pe viitor, nu trebuie considerată o ocupaţie inferioară. Salut faptul că această abordare se numără printre priorităţile Preşedinţiei cehe. Scopul nostru trebuie să fie crearea de condiţii, pentru ca un bărbat sau o femeie care decide să urmeze această cale să nu sufere discriminare pe piaţa muncii şi să aibă la dispoziţie o serie de opţiuni pentru a echilibra viaţa de familie şi viaţa profesională în conformitate cu principiile flexisecurităţii. Trebuie să consolidăm instituţia parentală şi, prin urmare, flexisecuritatea dintre generaţii, în loc să o şubrezim prin obstacole impuse de legislaţia muncii. Prejudecăţile din ultimul secol adâncesc criza demografică. Raportul Záborská a reprezentat un pas în direcţia bună şi mă opun versiunii modificate care a fost adoptată.

  Miroslav Mikolášik (PPE-DE). - (CS) La fel, doresc să-mi exprim susţinerea deplină a doamnei Záborská care a prezentat raportul din proprie iniţiativă, raport care într-adevăr abordează şi subliniază nevoia unei solidarităţi între generaţii între membri familiei. Nu este vorba doar de grija pentru generaţiile mai tinere, noii sosiţi în familie. În multe cazuri trebuie să rezolvam şi problemele îngrijirii membrilor mai în vârstă ai aceleiaşi familii.

Consider că Preşedinţia cehă a înţeles corect gravitatea situaţiei demografice actuale - şi există, de asemenea, beneficii economice care trebuie luate în considerare - şi resping poziţia Verzilor, care în mod destul de greşit au prezentat o propunere de modificare ce devalorizează această intenţie corectă. Susţin pe deplin raportul doamnei Záborská.

La momentul votului asupra raportului final, aparatul meu de vot nu a funcţionat. Am fost în favoarea poziţiei susţinute de doamna Záborská.

  Ivo Strejček (PPE-DE). - Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru răbdare şi indulgenţă. Permiteţi-mi să profit de această ocazie pentru a explica de ce am votat împotriva Verzilor şi a amendamentului lor. Nu vreau să votez împotriva Preşedinţiei cehe.

Prima mea observaţie este că Preşedinţia cehă nu solicită o schimbare anume în aşa-numitele obiective de la Barcelona, ci o deschidere a dezbaterii privind o posibilă şi viabilă revizuire a obiectivelor. A doua observaţie este că, în mod evident, există diferite condiţii sociale, culturale şi economice care cu greu pot face posibilă realizarea obiectivelor de la Barcelona de o manieră generală şi uniformă pe tot teritoriul UE. În al treilea rând, raportul nu ia în considerare anumiţi factori, cum ar fi libertatea fiecărei familii sau interesele copiilor. În final, dar nu în ultimul rând, obiectivele de la Barcelona sunt greu de atins şi pentru că, pe bună dreptate, îngrijirea copiilor se află în totalitate în mâinile guvernelor naţionale.

  Philip Claeys (NI). - (NL) Şi eu am avut intenţia de a vota în favoarea raportului Záborská pentru că, în linii mari, este un raport imparţial care nu alunecă în clişeele tradiţionale ale corectitudinii politice când este vorba de probleme cum ar fi discriminarea, sau ce se înţelege prin asta.

Amendamentul depus de Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, în cazul căruia am votat împotrivă, a anulat complet, de fapt, raportul şi conţine un număr de elemente foarte discutabile, inclusiv atacul la adresa Preşedinţiei cehe şi ideea nejustificată conform căreia creşterea copiilor acasă ar avea ca efect confirmarea unui rol. Este un argument foarte şubred, dar aparent orice soluţie poate rezolva problema şi poate justifica orice dezbatere, poate a furniza argumente reale pentru o chestiunea ca remunerarea părinţilor care stau acasă.

  Ewa Tomaszewska (UEN). - (PL) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului doamnei Záborská, în special pentru că recunoaşte munca efectuată în cămine de către femei. Munca legată de creştere, îngrijire, educare şi formare trebuie apreciată corect. În definitiv, atunci când această muncă este desfăşurată în afara domiciliului, este recunoscută şi inclusă în calcularea PIB-ului. Gary Becker, câştigător al premiului Nobel, se referă la importanţa contribuţiei economice aduse de persoanele care îndeplinesc sarcini domestice la progresul economic al societăţii ca întreg. Cât despre definiţia familiei, în poloneză acest termen se referă la o uniune capabilă să procreeze şi nu include uniunile între persoanele de acelaşi sex.

  Astrid Lulling (PPE-DE). - (DE) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului Záborská, la care s-au opus Verzii introducând o discuţie alternativă. Sunt de părere că pe baza valorilor comune pe care le împărtăşim în Europa, trebuie să le asigurăm în special femeilor care îşi întemeiază o familie posibilitatea de a alege dacă vor să înceteze complet să muncească sau doresc să muncească doar cu jumătate de normă după naştere, pentru a se ocupa de copilul lor. Personal am fost foarte norocoasă că mama mea a putut face asta şi trebuie să spun că am avut numai de câştigat.

Dacă mama mea ar fi avut ghinionul să divorţeze după douăzeci de ani de căsătorie, s-ar fi aflat într-o situaţie dificilă, pentru că nu ar fi primit niciun ajutor social, mai ales la o vârstă înaintată. De patruzeci de ani mă lupt pentru ca femeile care aleg să se dedice familiilor şi copiilor lor să nu fie discriminate şi să nu se pună într-o situaţie greşită făcând această alegere. Nu pot vota în favoarea unei ideologii care vrea să încredinţeze statului copiii şi adulţii, din leagăn până în mormânt.

Regret că raportul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen a fost respins. Majoritatea membrilor care au votat împotrivă au făcut un deserviciu femeilor, familiei şi societăţii.

  Nirj Deva (PPE-DE). - Domnule preşedinte, îmi exprim recunoştinţa faţă de Anna Záborská pentru acest raport. Deşi grupul din care fac parte are unele obiecţii cu privire la el, doamna Anna Záborská a adus în discuţie un aspect de o importanţă fundamentală pentru UE.

Populaţia UE este în scădere vertiginoasă. În multe state membre, rolul femeilor în consolidarea familiilor nu este recunoscut ca o contribuţie la PIB-ul lor naţional. Femeile şi mamele sunt parte integrantă a vieţii active în societatea noastră şi în circumscripţia mea din sud-estul Angliei sunt multe milioane de femei care se ocupă de copiii lor. Contribuţia lor la PIB-ul britanic şi la bunăstarea propriei mele regiuni este esenţială pentru ţara noastră.

Cred că pentru prima dată în Uniunea Europeană, raportul în chestiune recunoaşte această contribuţie. Trebuie să încurajăm Parlamentul ca pe viitor să analizeze aceste probleme în detaliu, astfel încât să ajungem la egalitate şi solidaritate între sexe.

- Raport: Roberta Angelilli (A6-0012/2009)

  Jim Allister (NI). Domnule preşedinte, azi dezbatem şi deplângem exploatarea sexuală a copiilor. Teoretic fiecare vorbitor care ia parte la dezbatere a condamnat pe bună dreptate activităţile de pedofilie şi abuzul pornografic în care sunt implicaţi copiii. La fel, folosirea în astfel de scopuri a internetului a atras mânia multora.

Şi totuşi, este dezamăgitor faptul că, în ciuda unei asemenea unanimităţi, mai multe state membre nu au atins acelaşi nivel de incriminare în ceea ce priveşte abuzul asupra copiilor. Acostarea în scopuri sexuale, abuzul sexual şi pornografia infantilă nu ar trebui să existe nicăieri în UE şi nu ar trebui să tolerăm niciun fel de manifestare de acest gen. Tăcerea e cel mai bun prieten al pedofiliei. Am văzut-o în biserici, familii şi comunităţi în care au fost închişi ochii, ceea ce a condus la unele dintre scandalurile la care asistăm în unele state membre.

  Zuzana Roithová (PPE-DE). - (CS) Domnule preşedinte, mă bucur că am ocazia de a sprijini raportul chiar acum, dar ar trebui să adaug la comentariile mele anterioare faptul că şapte ţări nu au aderat încă la Convenţia Consiliului Europei sau la Protocolul opţional al ONU, ambele conţinând instrumente moderne de combatere a traficului de copii, a prostituţiei şi a pornografiei. Îmi pare rău că trebuie să spun că este şi cazul ţării mele, Republica Cehă, care, desigur, doreşte să combată aceste fenomene mai eficient, dar pentru o lungă perioadă de timp s-a ocupat de problema integrării răspunderii penale a persoanelor juridice în legislaţia sa. Traficul de copii este, desigur, organizat de aceste persoane juridice care obţin profituri imense. Fac apel, prin urmare, la Preşedinţia cehă pentru a se asigura că această problemă internă va fi rezolvată şi că va servi drept exemplu pentru alte state membre ale UE.

Explicaţii scrise privind votul

- Raport: Angelika Niebler (A6-0006/2009)

  David Casa (PPE-DE), în scris. −− Astfel de acorduri sunt esenţiale în procesul de consolidare a legăturilor dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii. Când competiţia de pe noile pieţe emergente este în continuă creştere, este esenţial să fim stăpâni pe situaţie, şi cred că acest raport exprimă chiar acest sentiment.

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea raportului Niebler întrucât cooperarea dintre UE şi SUA în domeniul ştiinţific şi tehnologic este extrem de necesară. Acordul transatlantic trebuie să impulsioneze atât SUA, cât şi Comunitatea Europeană să obţină avantaje reciproce ca urmare a progreselor ştiinţifice şi tehnice realizate prin intermediul programelor de cercetare. Acordul va permite schimbul de idei şi transferul de know-how în beneficiul comunităţii ştiinţifice, al industriei şi al cetăţenilor. Subliniez că SUA este un lider mondial în domeniul ştiinţei şi tehnologiei.

Trebuie să remarcăm faptul că acordul se bazează pe principiile de avantaj reciproc, promovează participarea la activităţile de cooperare, cum ar fi apeluri coordonate pentru propuneri de proiecte comune, acces la programele şi activităţile celeilalte părţi. Se promovează principiile protejării eficiente a proprietăţii intelectuale şi partajării echitabile a drepturilor de proprietate intelectuală. Propunerea prevede, de asemenea, misiuni ale experţilor şi oficialilor UE, ateliere de lucru, seminarii şi reuniuni organizate în Comunitatea Europeană şi în Statele Unite.

Îmi exprim speranţa că acest acord va contribui şi la succesul Strategiei de la Lisabona, care vizează o Europă a cunoaşterii. După crearea Institutului European de Tehnologie, cooperarea transatlantică în domeniul ştiinţei şi tehnologiei va căpăta noi valenţe.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris. − Doamna Niebler a prezentat raportul referitor la a treia extindere a acordului UE-Statele Unite, care sprijină decizia Consiliului privind extinderea acordului pentru cooperare ştiinţifică şi tehnologică între Comunitatea Europeană şi Guvernul Statelor Unite ale Americii. Sunt fericit că pot sprijini această măsură care reprezintă un acord benefic pentru ambele părţi, de promovare a cunoaşterii ştiinţifice şi a progresului tehnologic.

  Daniel Petru Funeriu (PPE-DE), în scris. − Extinderea acordului de cooperare ştiinţifică şi tehnologică dintre UE şi SUA este, fără îndoială, un aspect pozitiv pentru cercetarea europeană. Ceea ce demonstrează şi votul favorabil.

Totuşi, experienţa arată încă o dată că cele mai fructuoase colaborări ştiinţifice au loc când doi cercetători din două instituţii colaborează la un proiect conceput şi finanţat în comun. De aceea, pentru a aduce mai multă substanţă cooperării ştiinţifice cu SUA, solicit Comisiei să stabilească în mod explicit instrumente de finanţare simple, orientate către proiecte ale granturilor de cercetare comună între cercetători din SUA şi UE. Este binevenită includerea explicită în acord a unor domenii cum ar fi biomedicina, nanotehnologia şi cercetarea spaţială. As dori să vad incluse şi alte domenii de vârf cum ar fi cercetarea celulelor stem. Faptul că există aspecte etice justificate în legătură cu unele domenii de cercetare ar trebui să constituie un imbold la reflecţie comună asupra acestor aspecte, şi nu o barieră în calea progresului ştiinţific comun.

În special datorită granturilor Consiliului European pentru Cercetare, UE devine din ce în ce mai atractivă pentru cercetătorii americani. UE dispune acum de instrumentele necesare pentru a promova mobilitatea ştiinţifică pe un termen mai lung înspre Europa şi trebuie să acţioneze astfel încât UE să realizeze un câştig intelectual net.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris. − Extinderea acordului de cooperare ştiinţifică şi tehnologică cu Statele Unite este confirmarea nevoii de colaborare şi de schimburi reciproc avantajoase dintre UE şi SUA în toate domeniile de vârf ale cercetării şi inovării.

Includerea în acord a domeniilor spaţial şi de securitate reprezintă un pas important pe calea consolidării relaţiilor transatlantice, obiectiv prioritar al Grupului PPE-DE. Această cooperare trebuie să îmbrace şi formele colaborării civil-militare, în domeniile de interes comun, inclusiv în domenii de pionierat, cum sunt noile tehnologii spaţiale, nanotehnologiile şi cercetarea în domeniul apărării.

Sunt convins că această colaborare va duce la îmbunătăţirea rezultatelor activităţilor desfăşurate pe staţia spaţială internaţională, precum şi în domeniul sensibil al sateliţilor de comunicaţii. De asemenea, consider că este importantă colaborarea cu ţările terţe, şi în special cu Rusia, mai ales în proiectele de tip GPS-Glonass-Galileo.

De rezultatele benefice în domeniul civil sau în domeniul militar cu aplicaţie în cel civil obţinute de una dintre părţi trebuie să beneficieze toţi cei interesaţi, deoarece pentru cetăţenii lumii contemporane siguranţa şi securitatea reprezintă o preocupare primordială, iar împărtăşirea acestor reuşite este nu numai o dovadă de încredere reciprocă şi parteneriat, ci şi garanţia că aceste rezultate nu vor fi folosite decât în beneficiul umanităţii.

  Mairead McGuinness (PPE-DE), în scris. − Doresc să se ia act de faptul că sprijin acest raport în favoarea extinderii acordului CE SUA de cooperare ştiinţifică şi tehnologică.

Însă aparatul meu de vot nu a funcţionat, prin urmare aş dori să înregistrez votul meu în favoarea raportului, pentru a fi consemnat.

  Tobias Pflüger (GUE/NGL), în scris. − (DE) Am votat împotriva raportului Angelikăi Niebler privind extinderea acordului de cooperare ştiinţifică şi tehnologică dintre Comunitatea Europeană şi Guvernul Statelor Unite ale Americii (A6-0006/2009).

Conţinutul acordului extins diferă de acordul anterior prin adăugarea secţiunilor privind cercetarea spaţială şi cercetarea în domeniul securităţii. Având în vedere faptul că atât SUA, cât şi UE intenţionează în mod explicit să folosească spaţiul în scopuri militare, precum şi faptul că ambele părţi definesc securitatea în primul rând în termeni militari, este rezonabil să presupunem că acordul de cooperare va servi şi scopurilor militare.

Cooperarea în domeniile ştiinţei şi cercetării este extrem de importantă. Totuşi, trebuie folosită în scopuri civile. Mă opun oricărui uz militar.

  Lydie Polfer (ALDE), în scris. - (FR) Am votat pentru acest raport care propune reînnoirea acordului din decembrie 1997, reînnoit pentru prima dată în 2003, care le va permite celor două părţi să continue, să îmbunătăţească şi să-şi intensifice cooperarea în domenii ştiinţifice şi tehnologice de interes comun.

Această colaborare va aduce beneficii reciproce ca urmare a progresului ştiinţific şi tehnic realizat de programele noastre de cercetare respective. Se va produce, de asemenea, un transfer de cunoştinţe de care vor profita companiile noastre şi cetăţenii noştri.

Această cooperare face parte din politica europeană privind cercetarea şi dezvoltarea tehnică, politică ce reprezintă o parte atât de importantă a legislaţiei europene. Ne va permite consolidarea bazelor ştiinţifice şi tehnice ale industriei europene şi promovarea competitivităţii ei internaţionale crescânde.

  Zuzana Roithová (PPE-DE), în scris. − (CS) Astăzi nu am votat în favoarea raportului privind continuarea cooperării ştiinţifice şi tehnice dintre UE şi SUA. Şi asta în ciuda faptului că nivelul de investiţii efectuat de UE şi SUA în acest domeniu este unul dintre cele mai ridicate din lume şi multe institute ştiinţifice interconectate promovează progresul tehnic şi ştiinţific în lume şi contribuie la rezolvarea anumitor probleme mondiale. Pe termen lung aş critica însă refuzul Comisiei şi al Consiliului de a ajunge la un acord cu SUA în ceea ce priveşte principiile etice fundamentale pentru ştiinţă şi cercetare. Mă îngrijorează faptul că, din nou, acest acord nu conţine astfel de dispoziţii. Este o dovadă de iresponsabilitate faţă de umanitate şi demonstrează o lipsă de respect faţă de acei oameni de ştiinţă care se ghidează voluntar după o serie de principii etice, în timp ce alţii le ignoră. Acest lucru se aplică în special biotehnologiei.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. - (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat pentru raportul Niebler privind extinderea acordului CE/SUA de cooperare ştiinţifică şi tehnologică. Acordul de cooperare ştiinţifică şi tehnologică a intrat în vigoare acum mai mult de 10 ani şi a fost deja reînnoit o dată, după primii cinci ani. Sunt total de acord cu faptul că acordul trebuie extins din nou, pentru a continua astfel încurajarea cooperării ştiinţifice şi tehnologice cu Statele Unite, în domenii prioritare comune care aduc beneficii socio-economice ambelor părţi.

Sunt mulţumit, de asemenea, că teoretic termenii acordului sunt identici cu cei semnaţi anterior, cu excepţia câtorva modificări tehnice. În cele din urmă, salut adăugarea la acordul CE/SUA a cercetării spaţiale şi a sectorului securităţii.

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE), în scris. − Am votat raportul referitor la propunerea de decizie a Consiliului privind extinderea Acordului de cooperare ştiinţifică şi tehnologică dintre Comunitatea Europeană şi Guvernul Statelor Unite ale Americii, deoarece consider că orice cooperare pe palierul ştiinţific poate conduce la noi descoperiri, care la rândul lor pot sprijini dezvoltarea şi evoluţia omului. Având în vedere că SUA reprezintă unul dintre cei mai importanţi vectori de la nivel mondial, în ceea ce priveşte cercetarea ştiinţifică, consider că extinderea conlucrării pe palierul ştiinţific cu această ţară va fi benefică pentru orice stat al Uniunii Europene.

- Raport: Angelika Niebler (A6-0005/2009)

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris. - (LT) Reînnoirea acordului pentru alţi cinci ani ar fi benefică pentru ambele părţi, permiţând continuarea cooperării dintre Rusia şi Comunitatea Europeană în domeniul ştiinţei şi tehnologiei.

Cum conţinutul acordului reînnoit va fi identic cu cel al acordului care expiră la 20 februarie 2009, nu are niciun sens continuarea discuţiilor privind reînnoirea acestui acord în maniera obişnuită.

Având în vedere avantajele ambelor părţi în accelerarea reînnoirii acordului, se propune o procedură într-un singur pas (o singură procedură şi un singur act, legate de semnarea şi formarea acordului). Ambele părţi ale acordului se străduiesc să asigure cooperarea continuă (în special implementarea unor astfel de activităţi în care trebuie să fie implicate părţi terţe, în conformitate cu acordul de cooperare). Sunt întru totul de acord cu această propunere.

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea raportului Niebler întrucât cooperarea dintre UE şi Rusia în domeniul ştiinţific şi tehnologic este necesară. Acordul UE-Rusia trebuie să impulsioneze atât Comunitatea Europeană, cât şi Rusia să obţină avantaje reciproce ca urmare a progreselor ştiinţifice şi tehnice realizate prin intermediul programelor de cercetare.

Acordul va permite schimbul de idei şi transferul de know-how în beneficiul comunităţii ştiinţifice, al industriei şi al cetăţenilor. Constat că acest acord se bazează pe principii similare cu cel încheiat între UE şi SUA în acelaşi domeniu, ştiinţific şi tehnologic.

Trebuie să remarcăm faptul că acordul se bazează pe principiile de avantaj reciproc, promovează participarea la activităţile de cooperare, precum „apeluri coordonate pentru propuneri de proiecte comune, acces la programele şi activităţile celeilalte părţi”.

Se promovează principiile protejării eficiente a proprietăţii intelectuale şi partajării echitabile a drepturilor de proprietate intelectuală. Propunerea prevede, de asemenea, misiuni ale experţilor şi oficialilor UE, ateliere de lucru, seminarii şi reuniuni organizate în Comunitatea Europeană şi în Rusia. În Anul European al Creativităţii şi Inovării, sperăm că acest acord va contribui la eficientizarea parteneriatului strategic dintre UE şi Rusia.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris. −− Doamna Niebel a prezentat raportul privind reînnoirea acordului existent dintre CE şi Rusia privind cooperarea în ştiinţă şi tehnologie. Colaborarea şi activităţile paşnice între Rusia şi UE sunt benefice progresului cunoaşterii ştiinţifice şi al cercetării şi mă bucur că pot susţine această măsură.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris. − Reînnoirea acordului de parteneriat pentru cooperare ştiinţifică şi tehnologică cu Rusia este un pas important în normalizarea şi consolidarea relaţiilor dintre UE şi Federaţia Rusă, dincolo de tensiunile existente în ultima perioadă.

Cu toate acestea, normalitatea relaţiilor de colaborare în aceste domenii nu este suficientă. UE şi Rusia trebuie să găsească în primul rând o modalitate de consolidare a relaţiilor de parteneriat şi de colaborare în politicile de securitate şi, în primul rând, în politica de securitate energetică. Recenta criză a gazului ne-a demonstrat necesitatea tratării cu seriozitate şi unitate a problemei dependenţei Uniunii Europene de furnizorii săi de resurse.

De asemenea, să nu uităm criza din Georgia care, pentru un timp, a pus în pericol întreaga arhitectură europeană de după încheierea Războiului Rece.

În faţa tuturor provocărilor globalizării şi ale crizei mondiale, Rusia este un actor important, care nu poate fi exclus sau ignorat de la masa negocierilor. Dar Federaţia Rusa trebuie să respecte aceste acorduri, precum şi regulile normale internaţionale.

Fac un apel la CE şi la Preşedinţia cehă să găsească cât mai curând modalităţi concrete de rezolvare a acestor probleme, atât în beneficiu propriu, respectiv al cetăţenilor europeni, cât şi al ţărilor terţe partenere (Ucraina, Republica Moldova).

  Mairead McGuinness (PPE-DE), în scris. − As dori să notez că sprijin acest raport referitor la acordul dintre UE şi Rusia privind cooperarea în ştiinţă şi tehnologie.

Însă aparatul meu de vot nu a funcţionat, prin urmare aş dori să înregistrez votul meu în favoarea raportului, pentru a fi consemnat.

  Miroslav Mikolášik (PPE-DE), în scris. −− Am votat în favoarea cooperării ştiinţifice şi tehnice dintre Comunitatea Europeană şi Rusia pentru că este necesar să construim relaţii de vecinătate ferme, stabile şi sincere cu Federaţia Rusă. Cooperarea ştiinţifică şi tehnologică reprezintă, după părerea mea, un mijloc excelent pentru construirea unei astfel de relaţii. Comunitatea Europeană, ca şi Rusia, a înregistrat progrese ştiinţifice semnificative care pot fi benefice pentru ambele părţi. Comunitatea poate profita cu siguranţă de pe urma unei astfel de cooperări, realizând şi perfecţionându-şi propriile proiecte ştiinţifice şi tehnologice. Aş sublinia însă că pentru stabilirea unor relaţii de vecinătate sincere este nevoie să existe disponibilitate şi seriozitate şi de cealaltă parte.

Ultimele câteva zile au demonstrat lipsa de seriozitate a Rusiei ca partener comercial. Acţiunile Federaţiei Ruse au cauzat o criză a gazelor în multe ţări ale Uniunii Europene, iar acest lucru a reprezentat o ameninţare directă la adresa economiilor statelor membre, evidenţiind neajunsurile unei dependenţe energetice de Rusia. Sper că în interesul unei bune cooperări în domeniul ştiinţific şi tehnic, astfel de evenimente nu se vor mai repeta în viitor.

  Zuzana Roithová (PPE-DE), în scris. − (CS) Aşa cum am votat împotriva acordului cu SUA, am votat şi împotriva raportului privind acordul dintre UE şi Rusia privind cooperarea ştiinţifică şi tehnică. Motivele au fost aceleaşi. Mă îngrijorează faptul că nu conţine un capitol dedicat unui acord privind limitele etice comune ale cercetării. Regret faptul că atât Comisia, cât şi Consiliul subestimează acest aspect primordial al cercetării şi nici măcar nu încearcă să redacteze un astfel de acord. E ca şi cum nu ar fi conştienţi de faptul că mai mult decât oriunde altundeva, limitele etice îşi au un loc în ştiinţă, unde precauţiile preliminare sunt atât de necesare. Cel puţin în cazul ştiinţei şi al cercetării finanţate din fonduri publice, un acord internaţional privind principiile etice ar fi total adecvat în cadrul unui astfel de acord de cooperare.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. - (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat pentru raportul doamnei Niebler referitor la reînnoirea acordului UE/Rusia privind cooperarea ştiinţifică. Este într-adevăr esenţial să reînnoim acest acord elaborat cu guvernul sovietic în urmă cu mulţi ani. Cooperarea dintre Uniunea Europeană şi Rusia a avut rezultate excelente datorită faptului că ambele părţi şi-au unit forţele pentru realizarea obiectivului unic de ameliorare a bunăstării generale.

De aceea salut iniţiativa doamnei Niebler şi subliniez importanţa continuităţii şi constanţei relaţiilor diplomatice dintre UE şi Rusia pentru menţinerea echilibrului geopolitic internaţional.

  Peter Skinner (PSE), în scris. − Există mai multe motive pentru care acest acord consolidează piaţa internă a UE şi cooperarea în standarde precum şi menţinerea protecţiei consumatorilor.

Primul dintre ele este că ştiinţa este o disciplină globală şi progresele pe care le putem împărtăşi conduc la creşterea volumului activităţii umane. Beneficiile pe care le putem câştiga sunt în general şi în particular pozitive.

Fie că este vorba de industria maşinilor care se străduieşte să reducă emisiile sau de universităţi care creează legături strategice, succesul promovării acestui acord este măsurabil.

Consumatorii sunt la rândul lor beneficiarii indirecţi, minţile cele mai strălucite fiind solicitate pentru a crea o mai mare încredere în răspunsurile la preocupările noastre comune.

  Daniel Strož (GUE/NGL), în scris. − (CS) Deşi poate părea că adoptarea proiectului de decizie a Consiliului privind încheierea acordului (de reînnoire a Acordului privind cooperarea ştiinţifică şi tehnică dintre Comunitatea Europeană şi Rusia) nu este decât o formalitate de o importanţă secundară, nu cred că aşa stau lucrurile. Devine din ce în ce mai evident că Rusia trebuie să fie un partener strategic pentru UE, în loc să fie condamnată etern şi văzută ca o sperietoare. De aceea trebuie să salutăm orice pas în direcţia cooperării dintre UE şi Rusia la diferite niveluri şi sub diferite forme. Ne putem aştepta, de asemenea, ca această cooperare cu Rusia să joace un rol foarte important şi evident pozitiv în grava criză economică actuală. Rusia nu poate fi separată de Europa. Aparţine Europei, fie că ne place sau nu, şi cooperarea cu ea poate deveni foarte curând de o importanţă vitală pentru Europa.

- Raport: Gyula Hegyi (A6-0478/2008)

  John Attard-Montalto (PSE), în scris. − Când vorbim despre spaţiile naturale, în realitate ne referim la un mediu natural în care nu au pătruns activităţi umane semnificative, cu alte cuvinte la zone virgine. Spaţiile naturale se pot referi atât la uscat cât şi la mare.

Există două abordări diferite: una se referă la conceptul de conservare şi cealaltă la cel de prezervare. Sunt două noţiuni distincte. Prima poate fi descrisă ca „folosirea adecvată a naturii”, cea din urmă ca „protejarea naturii de utilizare”. Consider că prezervarea şi conservarea sunt distincte, dar aplicarea lor depinde de zona specifică. De exemplu, Europa este prea mică pentru a avea zone în care accesul să fie interzis cetăţenilor săi . Pădurile acoperă aproximativ o treime din zona de uscat, din care doar 5% pot fi descrise ca spaţii naturale.

Cele mai multe zone de spaţii naturale din Europa sunt protejate prin Natura 2000. Aceasta este o reţea europeană care acoperă deja cele mai valoroase şi mai diversificate zone din punct de vedere biologic din UE . Acesta este motivul pentru care sunt de acord cu faptul că nu avem nevoie de o legislaţie nouă în ceea ce priveşte spaţiile naturale, din moment ce majoritatea sunt acoperite de Natura 2000. Este totuşi important să identificăm spaţiile naturale în funcţie de spaţii naturale forestiere, de apă dulce sau marină.

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. −(IT) Am votat în favoarea raportului. Există mai multe motive pentru care Europa ar trebui să fie interesată de protejarea spaţiilor naturale. În primul rând, acestea funcţionează ca refugii şi rezerve genetice pentru multe specii care nu pot supravieţui în condiţii care sunt chiar şi uşor modificate. Există, de asemenea, multe specii care nu au fost încă descoperite şi descrise. Cele mai multe dintre acestea trăiesc în soluri sau lemn putrezit şi sunt foarte sensibile la schimbări. Aceste zone nepoluate sunt ideale pentru studierea schimbărilor naturale şi a evoluţiei naturii. În acelaşi timp, aceste zone sunt extrem de vulnerabile la impactul schimbărilor climatice cauzate de oameni în afara lor.

Apoi există multe motive etice pentru prezervarea spaţiilor naturale în Europa. Avem obligaţia morală de a ne asigura că generaţiile viitoare se vor putea bucura şi vor putea profita de spaţiile naturale protejate din Europa. Dezvoltarea turismului durabil este utilizat ca un mijloc de a atribui o valoare economică spaţiilor naturale şi de a promova conservarea lor.

De aceea este important să se elaboreze recomandări adecvate pentru a ajuta statele membre să găsească cea mai bună cale de a garanta protecţia actualelor şi potenţialelor zone protejate în cadrul Natura 2000 precum şi a spaţiilor naturale şi a proceselor lor naturale.

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport pentru că sunt de acord că trebuie neapărat să începem localizarea ultimelor spaţii naturale din Europa. Desigur, acest lucru nu poate fi făcut înainte de a defini spaţiile naturale. De aceea îndemn Comisia Europeană să acţioneze în această direcţie. Sunt, de asemenea, de acord cu ideea că ar trebui să promovăm un turism durabil în aceste zone şi să învăţăm administratorii siturilor cum să prezerve şi să protejeze spaţiile naturale.

Prin urmare, mă alătur solicitării celui mai important ONG din domeniu şi solicit Comisiei Europene să elaboreze câteva linii directoare în ceea ce priveşte prezervarea spaţiilor naturale în Europa.

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. − Acest raport indică faptul că şi cele mai izolate zone din Europa sunt accesibile Europei. Ideea de spaţii naturale presupune că acestea nu sunt atinse de omenire - adică nici de UE. Totuşi, date fiind diversele presiuni asupra mediului, Comisia a propus măsuri destinate protejării şi îngrijirii regiunilor celor mai îndepărtate şi izolate din Europa.

Prin urmare susţin în general acest raport, cu condiţia ca statele membre să îşi menţină rolul proeminent în gestionarea, desemnarea şi protejarea spaţiilor naturale.

Sunt întrucâtva sceptic în ceea ce priveşte valoarea unei strategii comunitare privind spaţiile naturale, dat fiind faptul că gestionarea UE în ceea ce priveşte agricultura şi pescuitul s-a dovedit a fi dezastruoasă. Este esenţial ca UE să acţioneze ca un mediator şi un depozitar al celor mai bune practici în acest proces, altfel toată ideea de la baza măsurilor propuse ar fi afectată.

În ciuda acestor rezerve, regiunea mea din nord-estul Angliei este binecuvântată cu zone izolate de o frumuseţe naturală covârşitoare şi în mare parte neatinse de oameni. De aceea sprijin acest raport.

  David Casa (PPE-DE), în scris. − Natura 2000 a făcut multe pentru protejarea mediului nealterat şi virgin. Acest raport subliniază importanţa unor astfel de proiecte şi împărtăşesc pe deplin opinia raportorului că trebuie folosite multe resurse pentru a asigura protecţia acestor zone. Este important să localizăm aceste zone, pentru că ar putea fi prea târziu dacă amânăm acest proces.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris. − Raportul din proprie iniţiativă al domnului Hegyi subliniază importanţa protejării spaţiilor naturale din Europa prin aplicarea directivelor în vigoare, propunând o definiţie a „spaţiilor naturale” ca zone încă neatinse, precum şi ca „zone în care activităţile umane sunt minime”.

Raportul este binevenit, unele aspecte rămân însă neclare; de exemplu, dacă sunt discutate spaţiile naturale existente sau potenţialele spaţii naturale viitoare. De asemenea, aş dori să ştiu dacă există spaţii naturale care în prezent nu sunt enumerate ca situri Natura 2000, dar ar putea fi luate eventual în considerare în cadrul acestui raport.

Zonele care necesită o considerare specifică în cadrul Natura 2000 se încadrează în competenţele diferitelor direcţii generale ale Comisiei. Apreciez munca depusă de diferitele departamente şi diferitele lor mandate, dar în acelaşi timp consider că creşterea nivelului de cooperare şi de coerenţă ar putea ameliora semnificativ protecţia asigurată de siturile Natura 2000. Sunt bucuros să sprijin raportul domnului Hegyi, dar regret că din cauza aplicării articolului 45 alineatul (2) nu mi s-a oferit posibilitatea de a-l dezbate.

  Edite Estrela (PSE), în scris. - (PT) Am votat pentru raportul Hegyi pentru că am convingerea că este necesar să îmbunătăţim protejarea şi promovarea spaţiilor naturale din Europa.

Ca urmare a presiunilor de mediu ce rezultă din secole de activitate umană, astăzi spaţiile naturale acoperă doar 46% din suprafaţa pământului.

Cred că este de datoria Comisiei să elaboreze recomandări pentru statele membre, care trebuie să includă realizarea unei hărţi şi a unei strategii pentru spaţiile naturale europene.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) Am votat în favoarea acestui raport pentru că trebuie să protejăm natura, dar prin intervenţie umană. Pădurile acoperă în acest moment 33% din suprafaţa ţărilor Spaţiului Economic European, adică 185 de milioane de hectare. Numai aproximativ 9 milioane de hectare (5% din suprafaţa totală de pădure) sunt considerate „spaţii naturale”. Aceste zone, împreună cu fauna şi flora ce le alcătuiesc şi ecosistemele din care fac parte, se află într-o stare naturală. Aceste spaţii naturale ar trebui să aibă parte de condiţii de protecţie eficiente şi specifice, având în vedere că alcătuiesc rezerve genetice şi refugii pentru multe specii care nu ar putea supravieţui în condiţii chiar şi doar uşor modificate, fiind vorba în special de mamifere mari, cum ar fi ursul brun, lupul şi râsul.

Avem obligaţia morală de a ne asigura că generaţiile viitoare se vor putea bucura şi vor putea profita de spaţiile naturale ale Europei. Dezvoltarea turismului durabil poate fi folosit ca un mijloc de a conferi valoare economică spaţiilor naturale şi de a sprijini conservarea lor, prin încurajarea oamenilor obişnuiţi să descopere valoarea ascunsă a naturii fără a o deteriora. Turismul durabil consolidează acceptabilitatea politicilor de conservare pentru că turiştii înţeleg necesitatea protejării ca rezultat al propriei lor experienţe şi în acelaşi timp contribuie la susţinerea economică a spaţiilor naturale, ceea ce poate însemna locuri de muncă pentru localnici.

  Duarte Freitas (PPE-DE), în scris. - (PT) În prezent, spaţiile naturale ale Europei sunt reduse la o fracţiune din ceea ce erau în trecut, astfel protecţia lor este o prioritate.

Prin urmare, acestea trebuie să se afle în centrul politicii europene de biodiversitate şi reţeaua Natura 2000 trebuie să ia în considerare aceste zone pentru a asigura cea mai bună utilizare a serviciilor de ecosistem pe care le oferă.

Aprob raportul Hegyi în speranţa că spaţiile naturale europene pot fi prezervate mai bine pentru ca generaţiile viitoare să se poată bucura de ele.

  David Martin (PSE), în scris. − Sprijin acest proiect care subliniază necesitatea protejării celor 46% din suprafaţa pământului care reprezintă spaţiile naturale şi care nu au fost alterate în mod semnificativ de activitatea umană.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. - (PT) Apuse sunt vremurile în care istoria umanităţii era povestea supravieţuirii în faţa adversităţii naturii. În zilele noastre, deşi încă mai trebuie să ne protejăm de natură şi atacurile sale, a devenit necesar să protejăm natura de dominaţia şi prezenţa umană. Trebuie să facem asta pentru noi înşine: pentru interesul pe care îl avem de a prezerva bogăţia biodiversităţii şi pentru nevoia noastră de a proteja planeta pe care ni s-a oferit şansa să trăim. Eforturile depuse pentru prezervarea spaţiilor naturale în Europa şi, foarte specific, în cele mai izolate regiuni unde o astfel de diversitate este atât de importantă trebuie înţelese pe baza acestor precepte. Aceleaşi precepte cer ca intervenţiile şi reglementările să fie echilibrate şi luate în considerare. Dacă vrem să promovăm o nouă modalitate de utilizare a zonelor rurale, nu trebuie să intensificăm activităţile umane întreprinse în zonele respective la niveluri care nu pot fi suportate. Protejarea spaţiilor naturale, mai ales acolo unde coexistă cu activităţile umane, trebuie să însemne promovarea echilibrului, prezervării şi durabilităţii. Nu trebuie să impunem sarcini intolerabile asupra vieţii rurale sau să determinam oamenii să abandoneze zone deja sărăcite.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. - (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, votez pentru raportul Hegyi privind spaţiile naturale din Europa. Consider că Uniunea Europeană trebuie să manifeste un interes mai mare faţă de spaţiile naturale, pentru că acestea acţionează ca refugii şi rezervaţii pentru multe specii care nu pot supravieţui în condiţii modificate. Mai mult, motivele etice care stau la baza acestei decizii nu trebuie să fie uitate.

Noi, cetăţenii Europei, avem obligaţia morală de a ne asigura că generaţiile viitoare se vor bucura de spaţiile naturale protejate din Europa. De aceea aplaud iniţiativa domnului Hegyi destinată promovării dezvoltării turismului durabil, un indicator real al valorii economice a spaţiilor naturale.

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE), în scris. − Am votat acest raport deoarece, sunt de părere că Europa trebuie să-şi protejeze spaţiile naturale şi să contribuie la menţinerea parcurilor naţionale pe care le are. Conform raportului „Spaţiile naturale din Europa”, există 10 parcuri naţionale în mai multe zone ale Europei. Menţinerea şi protejarea parcurilor naţionale înseamnă şi protejarea speciilor de animale şi păsări care trăiesc în aceste zone.

Având în vedere că unele dintre aceste specii sunt pe cale de dispariţie, consider că Uniunea Europeană trebuie să se implice activ în dezvoltarea de programe, prin intermediul cărora să sprijine revigorarea acestor specii şi repopularea anumitor zone unde, din păcate, anumite specii de animale şi plante au dispărut.

În aceeaşi ordine de idei, cred că se impun: o analiză mai atentă în ceea ce priveşte defrişările din zonele nedeclarate parcuri naţionale şi dezvoltarea de proiecte concrete referitoare la reîmpădurirea zonelor defrişate. În ceea ce mă priveşte, sprijin cu tărie orice proiect de acest fel şi doresc să-l felicit pe raportor.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. − (PL) Termenul de spaţii naturale se referă la un mediu natural care nu a fost alterat în mod semnificativ de activitatea umană. Chiar şi acum, 46% din suprafaţa pământului este clasată ca spaţii naturale.

Există o diferenţă între noţiunile de conservare şi protejare. Prima implică o utilizare adecvată a naturii. Cea din urmă implică protejarea naturii împotriva exploatării. În opinia mea, natura trebuie protejată, dar prin acţiune umană. Europa este prea mică pentru a le interzice cetăţenilor săi accesul în anumite teritorii. Teritoriile în chestiune sunt de valoare excepţională şi specială. Fapt care poate fi exploatat într-un mod care nu aduce prejudicii mediului, prin dezvoltarea de noi produse în domeniul turismului.

În acelaşi timp, aceste teritorii sunt foarte vulnerabile la impactul schimbărilor de mediu cauzate de oameni. Este de datoria noastră morală să ne asigurăm că generaţia viitoare va putea vedea şi bucura de spaţiile naturale adevărate din Europa. Dezvoltarea turismului durabil se poate dovedi a fi o modalitate de a beneficia de importanţa economică a spaţiilor naturale şi de a dobândi resurse pentru protecţia lor.

În Europa a luat naştere o iniţiativă interesantă care corelează programele destinate spaţiilor naturale şi turismului durabil. Mă refer la Fundaţia PAN Parks al cărei scop este dezvoltarea turismului durabil în acele ţinuturi.

Nu este necesară introducerea unei noi legislaţii referitoare la spaţiile naturale, dar Comisia Europeană ar trebui să elaboreze recomandări adecvate pentru a se asigura că statele membre ale UE vor primi asistenţă în ceea ce priveşte cele mai bune modalităţi de protejare a spaţiilor naturale prezente şi potenţiale, care ar putea fi incluse în reţeaua Natura 2000.

- Raport: Luís Queiró (A6-0501/2008)

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. − În ultimii ani, aviaţia generală şi de afaceri a fost ramura din sectorul aviatic care s-a dezvoltat cel mai rapid. Aeroporturile din circumscripţia mea din nord-estul Angliei, cum ar fi Newcastle şi Durham Tees Valley sunt foarte populare printre piloţii amatori şi, din ce în ce mai mult, printre oamenii de afaceri. De aceea este un subsector care are nevoie de sprijin şi reglementare rezonabilă.

Sunt impresionat de angajamentul Comisiei de a respecta principiul proporţionalităţii în reglementarea aviaţiei generale şi de afaceri. Această propunere se detaşează semnificativ de multe propuneri precedente legate de transport şi este binevenită, deşi trebuie să fim atenţi pentru a ne asigura că sectorul în chestiune poate înregistra mai departe creşteri într-o manieră durabilă fără o povară administrativă oneroasă, care mult prea adesea a caracterizat propunerile Comisiei.

Inevitabil, pe termen scurt acest sector va cunoaşte şi el un declin din cauza crizei economice care se adânceşte. Totuşi, aviaţia generală şi de afaceri contribuie în mod semnificativ la creşterea economică, mai ales la nivel regional, aşa cum putem dovedi noi, în nord-estul Angliei.

Am votat în favoarea acestui raport.

  David Casa (PPE-DE), în scris. −Sunt de acord cu raportorul în privinţa necesităţii de a accentua importanţa colectării de date, a reglementării proporţionale, a capacităţii aeroporturilor şi a spaţiului aerian şi a durabilităţii mediului, recunoscând în acelaşi timp importanţa uneia dintre industriile care se dezvoltă cel mai rapid în timpurile noastre. Facem apel pentru stabilirea unui echilibru al aspectelor menţionate, pentru a nu obstrucţiona afacerile şi pentru a le asigura durabilitatea.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris. − Deputatul Queiró a răspuns comunicării Comisiei „O agendă pentru viitorul durabil al aviaţiei generale şi de afaceri” şi a evidenţiat mai multe domenii în care consideraţiile politice privind sectorul transportului aerian necomercial din aviaţia generală şi de afaceri au un impact suplimentar. De un interes deosebit sunt extinderea competenţei Comisiei la domenii de securitate şi siguranţă şi impactul asupra sectorului iniţiativelor Comunităţii, cum ar fi Cerul unic european şi sistemul de gestionare a traficului aerian.

O preocupare principală o reprezintă garantarea siguranţei şi garantarea faptului că preocupările legate de mediu sunt respectate de către sector într-o manieră responsabilă, prin reducerea atât a poluării fonice cât şi a volumului de emisii generate. Atât rata de creştere în acest sector, cât şi diversitatea sa îl transformă într-un sector care pe viitor va avea nevoie de reglementare. Această comunicare indică drumul care trebui urmat pentru o politică viitoare.

  Jörg Leichtfried (PSE), în scris. − (DE) Am votat împotriva raportului lui Luís Queiró privind viitorul aviaţiei generale şi de afaceri.

Este incontestabil că numărul zborurilor generale şi de afaceri a crescut semnificativ şi că, prin urmare, impactul asupra mediului s-a accentuat proporţional.

Cu toate acestea, după părerea mea, investiţiile pentru dezvoltarea aeroporturilor este o abordare greşită, pentru că nu va conduce decât la o cerere şi mai mare de călătorii şi la creşterea traficului aerian. Trebuie să găsim alternative pentru ca nivelul traficului aerian să nu ia amploare şi poluarea să se menţină în limite rezonabile.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris. − Aviaţia generală şi de afaceri este un sector în plină dezvoltare, caracterizat printr-un grad sporit de adaptabilitate şi flexibilitate, aspecte aflate în disonanţă cu marea rigiditate de care dau dovadă în special marile aeroporturi. Din acest motiv, susţin recomandările colegului Luís Queiró referitoare la aplicarea consecventă a principiilor proporţionalităţii şi subsidiarităţii în acest sector, de la caz la caz, cu condiţia respectării tuturor cerinţelor legate de securitate şi de siguranţă.

Fac apel la toate statele membre să ia în considerare toate recomandările Comisiei şi raportorului, în special în ceea ce priveşte eficientizarea şi optimizarea capacitaţilor aeroportuare, nu numai în ceea ce priveşte aeroporturile mari, cât mai cu seama în ceea ce priveşte aeroporturile regionale şi locale.

De altfel, în calitate de raportor pe pachetul Cerul Unic European II şi extinderea competenţelor EASA, am ţinut cont de necesitatea ca acest segment al sectorului aviatic să beneficieze de toate condiţiile de care are nevoie pentru a-i asigura o dezvoltare durabilă, atât în beneficiul industriei de profil cât şi, în ultimă instanţă, în beneficiul pasagerilor.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. − (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului domnului Queiró privind o agendă pentru un viitor durabil al aviaţiei generale şi de afaceri. Suntem desigur avertizaţi că avem nevoie de o nouă politică europeană referitoare la aviaţia generală şi de afaceri.

Şi asta pentru că cifra de afaceri a companiilor din sectorul aviatic civil a crescut în mod constant. Într-adevăr, s-a estimat că numărul pasagerilor care vor folosi aviaţia de afaceri s-ar putea dubla în următorii aproximativ zece ani. Mai mult, avantajele aduse de acest tip de aviaţie pentru economie şi bunăstarea socială în ansamblu, trebuie, de asemenea, să fie recunoscute.

De aceea, salut raportul colegului meu şi sper ca potenţialul unui sector care se bucură de o creştere remarcabilă să poată fi exploatat pe deplin în viitor.

- Raport: Malcolm Harbour (A6-0018/2009)

  John Attard-Montalto (PSE), în scris. − Sectorul public a fost îngreunat de metodele tradiţionale de achiziţii de servicii în domeniul cercetării şi dezvoltării. Acest lucru poate fi modificat prin ceea ce este cunoscut ca achiziţii înainte de comercializare. Achiziţia înainte de comercializare este o abordare specială pentru sectorul public în scopul promovării cercetării şi dezvoltării.

UE are nevoie de o strategie de inovare mai amplă. Iar ceea ce numim achiziţii înainte de comercializare trebuie văzute ca parte din strategie. Acest lucru este esenţial pentru consolidarea capacităţii de inovaţie a Uniunii şi pentru îmbunătăţirea serviciilor publice pentru cetăţenii europeni. Sectorul public din SUA cheltuieşte 50 de miliarde de dolari pentru achiziţii în domeniul cercetării şi dezvoltării. Europa cheltuieşte 2,5 miliarde de dolari. Este evident de ce achiziţiile înainte de comercializare sunt cruciale pentru a ajuta sectorul public din Europa să facă faţă principalelor provocări cu care se confruntă.

Una dintre problemele existente în Europa este lipsa unei viziuni asupra modului de optimizare a achiziţiilor în domeniul cercetării şi inovaţiei. Problema este rezultatul a ceea ce se numeşte dezvoltare exclusivă. Companiile care au dezvoltat un produs sau un serviciu pentru un organism public nu îşi pot folosi rezultatele pentru alţi clienţi. Achiziţiile înainte de comercializare vor rezolva această anomalie. Vor permite o abordare specifică care implică împărţirea riscurilor şi a beneficiilor. Fapt care va duce la o dezvoltare rentabilă de soluţii inovatoare.

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. − (IT) Mulţumesc, domnule preşedinte. Voi vota pentru. Consider că achiziţiile înainte de comercializare pot fi foarte avantajoase pentru inovaţie şi că pot oferi servicii publice actualizate de cea mai bună calitate în Uniunea Europeană.

Nu doar atât. Contractele de achiziţii înainte de comercializare oferă şanse majore întreprinderilor mici şi mijlocii, atât în raport cu sectorul contractelor de achiziţii publice, cât şi cu experienţa şi dezvoltarea lor globală. Într-adevăr, prin natura lor, sunt mai accesibile întreprinderilor mici şi mijlocii decât tradiţionalele mari contracte financiare.

Cu toate acestea, mă tem că propunerea nu va avea succes în a atrage întreprinderile mici şi mijlocii decât în condiţiile în care modul de funcţionare a unor astfel de contracte este clarificat, mai ales într-un context transfrontalier, şi doar dacă sunt oferite clarificări suplimentare privind anumite aspecte procedurale, inclusiv dispoziţiile referitoare la ajutorul de stat şi proprietatea intelectuală, pentru a se crea astfel un mediu stabil şi transparent pentru organismele şi întreprinderile publice.

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. − Acest raport îndeamnă la reflecţie: după toate discuţiile despre agenda Lisabona şi transformarea Europei în cea mai competitivă economie din lume până la anul, am fost şocat când am citit că sectorul public american cheltuieşte 50 de miliarde de dolari pe an pentru achiziţii în domeniul cercetării şi dezvoltării.

Această sumă este de douăzeci de ori mai mare decât cea alocată în Europa şi reprezintă aproximativ jumătate din decalajul total dintre SUA şi Europa în materie de investiţii în cercetare şi dezvoltare.

Salut raportul colegului meu, Malcom Harbour, care a stabilit modalităţile prin care Europa poate începe să reducă respectivul decalaj de productivitate. Cheia acestui proces se află în titlu: încurajarea inovaţiei.

După părerea mea, cea mai bună metodă pentru ca aspiraţiile acestui raport să devină realitate este să garantăm faptul că Europa încurajează inovaţia şi dezvoltarea tehnologică, în loc să ridice obstacole normative în calea acestora.

Având în vedere importanţa achiziţiilor publice în promovarea şi susţinerea noilor tehnologii, am sprijinit acest raport. Sper ca principiile sale să fie de folos autorităţilor locale din regiunea mea din nord-estul Angliei.

  David Casa (PPE-DE), în scris. − Sunt de acord cu raportorul în ceea ce priveşte importanţa inovaţiei, în special în sectoarele în care inovaţia este esenţială, cum ar fi sănătatea, îmbătrânirea şi securitatea. Achiziţiile înainte de comercializare reduc riscul comiterii de greşeli şi, prin urmare, trebuie folosite ca mijloc de inovaţie.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris. − Colegul meu, domnul Harbour, a prezentat un raport din proprie iniţiativă privind încurajarea inovaţiei pentru asigurarea unor servicii publice durabile de înaltă calitate în Europa. Accesul corect şi echitabil la astfel de servicii este esenţial pentru buna funcţionare a pieţei libere. Această comunicare abordează problema fazei de cercetare şi dezvoltare (C&D) a unui produs înainte de comercializare.

Achiziţiile înainte de comercializare reprezintă o abordare specifică pentru ca sectorul public să se lanseze în C&D în scopul stimulării inovaţiei, pentru a asigura servicii publice durabile de înaltă calitate în Europa. Serviciile publice în chestiune acoperă îngrijirea medicală, educaţia, securitatea, schimbările climatice şi eficienţa energetică, toate reprezentând chestiuni care aduc beneficii întregii societăţi. Adoptarea acestei strategii va permite dezvoltarea rentabilă şi cu o valoare adăugată sporită de soluţii noi şi inovatoare şi, prin urmare, susţin această propunere.

  Małgorzata Handzlik (PPE-DE), în scris. − (PL) În Europa achiziţiile publice în domeniul cercetării şi dezvoltării reprezintă un procent nesemnificativ din totalul achiziţiilor publice. Europa nu apare într-o lumină favorabilă nici în comparaţie cu Statele Unite, al căror sector public alocă 50 miliarde de dolari anual pentru achiziţiile publice în domeniul cercetării şi dezvoltării, o sumă de 20 de ori mai mare decât suma cheltuită în Europa. Ceea ce este regretabil, dacă vrem să ne consolidăm potenţialul inovator.

Merită să notăm că multe dintre produsele şi serviciile disponibile la ora actuală nu ar fi existat dacă nu ar fi fost angajate resurse publice. Sistemele de navigaţie prin satelit GPS şi tehnologia materialelor semiconductoare nu sunt decât două exemple.

Europa trebuie să facă progrese tehnice în multe domenii, cum ar fi sănătatea, creşterea durabilă şi securitatea. Pentru multe dintre domeniile acestea nu există încă soluţii comerciale sau, dacă există, necesită cercetări şi dezvoltări suplimentare. Achiziţiile înainte de comercializare sunt o modalitate de a elimina decalajul dintre cererea şi oferta sectorului public, oferind autorităţilor publice posibilitatea de a îmbunătăţi serviciile pe care le furnizează.

Achiziţiile înainte de comercializare reprezintă, de asemenea, o oportunitate importantă pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Potenţialul inovator al acestora din urmă este enorm şi, datorită angajării de resurse publice, li se dă ocazia de a dezvolta şi de a vinde soluţiile propuse şi altor clienţi.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. − (IT)Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, salut cu căldură raportul domnului Harbour privind achiziţiile înainte de comercializare: încurajarea inovaţiei pentru asigurarea unor servicii publice durabile de înaltă calitate în Europa. Pentru Uniunea Europeană este extrem de important să găsească modalitatea adecvată de a se confrunta cu provocările sociale pentru a garanta ameliorări considerabile în furnizarea serviciilor publice.

Din această perspectivă, achiziţiile înainte de comercializare pot contribui la eliminarea decalajului dintre cerere şi ofertă în sectorul achiziţiilor publice. Sunt de acord cu raportorul când subliniază necesitatea educării consumatorilor cu privire la modul de abordare a inovaţiei în contractele de achiziţii publice, având în vedere că este vorba de o profesie înalt calificată care necesită persoane foarte bine formate.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. − (PL) Avem de-a face cu achiziţii înainte de comercializare atunci când sectorul public face comenzi în domeniul cercetării şi dezvoltării, sprijinind astfel inovaţia şi asigurând durabilitatea şi înalta calitate a serviciilor publice.

Achiziţiile înainte de comercializare sunt de o importanţă covârşitoare în termeni de consolidare a potenţialului inovator din întreaga Uniune Europeană, de ameliorare a serviciilor publice furnizate direct cetăţenilor, precum şi de eliminare a decalajului dintre cerere şi ofertă în sectorul public.

Un exemplu de soluţie dezvoltată pe baza achiziţiilor publice este sistemul de navigare GPS.

În Statele Unite, fondurile alocate comenzilor în domeniul cercetării şi inovaţiei sunt de douăzeci de ori mai mari decât cele alocate în Uniunea Europeană.

Pentru IMM-uri, achiziţiile publice reprezintă o bună ocazie de a câştiga experienţă. Contractele de achiziţii publice înainte de comercializare sunt avantajoase pentru întreprinderile mai mici, pentru că de multe ori acestea nu îndeplinesc condiţiile pentru achiziţiile publice comerciale obişnuite.

Europa ar trebui, în cel mai scurt timp, să elaboreze soluţii ample pentru a îmbunătăţi utilizarea achiziţiilor înainte de comercializare, nu doar de către autorităţile naţionale, dar şi de către autorităţile locale şi regionale.

  Marian Zlotea (PPE-DE), în scris. − În primul rând, aş dori să îl felicit pe dl Harbour pentru raportul întocmit, pentru modul în care acesta reflectă munca Comisiei IMCO. Adoptarea acestui raport din proprie iniţiativă al dlui Harbour va duce la o stimulare a inovaţiei în cercetare şi dezvoltare în cadrul Uniunii Europene. Trebuie să profităm de avantajul pe care îl va aduce o politică în domeniul achiziţiei înainte de comercializare. Se întrevăd oportunităţi substanţiale pentru IMM-uri în domeniul achiziţiilor publice, achiziţia înainte de comercializare fiind mai uşor accesibilă decât contractele de achiziţii de mare anvergură.

Trebuie să luam exemplul SUA şi să punem un accent mai mare pe achiziţia de servicii de cercetare şi dezvoltare; trebuie să definim un instrument politic favorabil achiziţiei înainte de comercializare pentru a stimula baza inovatoare a UE. În momentul de faţă, societăţile care au dezvoltat un produs sau un serviciu pentru un organism public nu sunt capabile să reutilizeze constatările lor pentru alţi potenţiali clienţi, ajungându-se la apariţia unor obstacole financiare în calea achiziţionării de soluţii concurente. Achiziţiile înainte de comercializare permit dezvoltarea rentabilă a unor soluţii inovatoare..

- Raport: Anne Laperrouze (A6-0013/2009)

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh şi Inger Segelström (PSE), în scris. − (SV) Am decis să votăm împotriva raportului doamnei Laperrouze deoarece considerăm că raportul final este neechilibrat şi încalcă dreptul statelor membre de a decide dacă vor sau nu să folosească, să dezvolte şi să investească în energia nucleară. Suntem în favoarea cercetării comune în domeniul siguranţei nucleare, de exemplu, dar considerăm că, în mai multe cazuri, raportul sprijină mult prea mult energia nucleară. Astfel de decizii trebuie luate la nivelul statelor membre.

Mai mult, în general suntem în favoarea investiţiilor în infrastructura energetică, dar suntem sceptici cu privire la susţinerea tuturor proiectelor şi investiţiilor pe care raportul ar dori să le sprijine. Pentru a putea sprijini o astfel de poziţie ne-am fi dorit să vedem criterii mai clare, în special având în vedere dezbaterea privind Nord Stream.

  John Attard-Montalto (PSE), în scris. − În primul rând, Europa trebuie să depună toate eforturile pentru a-i ajuta pe membrii săi în eforturile de a găsi petrol şi gaze. Este probabil că Malta are rezerve de combustibili fosili sub fundurile marine. Nu poate fi efectuată o exploatare completă din cauza problemelor de pe linia mediană dintre Malta şi vecinii săi nord-africani. Aceasta nu ar trebui să fie o problemă bilaterală, dar este şi în interesul Europei să găsească o soluţie în numele statelor membre.

Problema energiei nucleare a revenit în prim plan. Există avantaje şi dezavantaje. Dezbaterea privind problema nucleară nu se încheie niciodată. Nu putem ignora posibilitatea evaluării acestei resurse de energie.

Am informaţii potrivit cărora Malta consideră posibilitatea importului de energie generată de centralele nucleare din Franţa. Această energie ar ajunge în Malta sub formă de electricitate şi aspectele negative legate de centralele nucleare nu ar fi o problemă. Energia generată ar fi mai ieftină decât cea provenită din gazoductele din Sicilia. Malta nu ar fi nevoită să suporte cheltuielile de capital necesare construirii unei centrale electrice.

  Liam Aylward (UEN), în scris. − Salut alocarea de către Uniunea Europeană în această săptămână a 100 de milioane de euro pentru construirea de noi reţele de electricitate între Coasta de Est a Irlandei şi Ţara Galilor.

Acest proiect nou face parte din pachetul de stimuli economici de 3.5 miliarde de euro anunţat săptămâna trecută la Bruxelles de Comisia Europeană. Acesta va ajuta la construirea de reţele energetice mai moderne care, pe viitor, vor proteja pe deplin securitatea aprovizionării cu energie în Irlanda.

Uniunea Europeană va acorda, de asemenea, sprijin financiar noilor proiecte din domeniul energiei alternative, inclusiv în sectorul energiei eoliene.

Ca membru al Comisiei pentru mediu a Parlamentului European, am asistat la amplificarea disputelor cu privire la aprovizionarea cu energie.

Trebuie să medităm cu toţii la ceea ce se întâmplă de câteva săptămâni în legătură cu alimentarea UE cu energie provenind din Rusia via Ucraina.

Realitatea este că în UE trebuie să eliminăm dependenţa absolută de aprovizionarea cu energie din Rusia. Trebuie să dezvoltăm alte sectoare energetice.

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. −(IT) Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Votez pentru. Consider că formele de energie regenerabilă, cum ar fi energia solară şi eoliană, energia hidroelectrică sau geotermică, biomasa sau resursele marine pot fi cele mai importante surse de energie pentru Uniunea Europeană. Acestea pot ajuta la stabilizarea preţurilor şi stopează creşterea dependenţei energetice.

Prin urmare este foarte importantă elaborarea unei politici energetice europene care să permită o trecere semnificativă la tehnologii energetice eficiente cu emisii reduse de carbon şi să acopere nevoile noastre energetice. Dacă eficienţa energetică şi economia de producere a energiei continuă să fie o prioritate, corelate cu dezvoltarea permanentă a surselor de energie regenerabilă, cred ca ar trebui să fie posibil să facem faţă nevoilor noastre energetice folosind surse cu emisii scăzute până în 2050. De asemenea, sunt de acord cu importanţa unei abordări sistematice bazate pe sinergiile dintre diferite sectoare. Pe scurt, pe termen lung provocările climatice şi energetice la nivel european şi mondial reprezintă o ocazie deosebită pentru încurajarea de noi modele de afaceri în toate sectoarele economice, în scopul stimulării inovaţiei şi al încurajării iniţiativelor antreprenoriale care iau în considerare aspectele legate de mediu.

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris. −(LT) Nu avem o politică energetică europeană unică. Fiecare stat îşi apără propriile interese. Alte 5 miliarde de euro au fost alocate conexiunilor energetice din UE şi internetului în bandă largă. Este un eveniment istoric pentru că, pentru prima data în istoria UE, Comisia Europeană a dezbătut bugetul din nou şi a propus un asemenea proiect. Acest lucru este deosebit de important pentru Lituania căci, până în prezent, nu este conectată energetic nici cu Suedia, nici cu Polonia şi este o insulă energetică. Legăturile energetice nu reprezintă investiţii care aduc multe recompense financiare. De aceea, astfel de proiecte esenţiale trebuie finanţate din fonduri comunitare. Astăzi, Lituania cumpără gaz cu aproximativ 500 de dolari, în timp ce alte state membre, care sunt mai îndepărtate de Rusia decât Lituania, plătesc mai puţin. Am avea mult de câştigat dacă am da dovadă de solidaritate şi am lua o poziţie comună în abordarea problemei preţurilor cu Gazprom.

  David Casa (PPE-DE), în scris. − Cele trei obiective majore - securitatea aprovizionării şi solidaritatea între statele membre; combaterea schimbărilor climatice; reafirmarea obiectivului „de trei ori 20” pentru 2020 şi obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu între 50% şi 80%până în 2020; şi creşterea economică a UE; obţinerea celor mai bune preţuri evitând în acelaşi timp volatilitatea acestora - sunt de o importanţă capitală atunci când discutăm despre politica energetică europeană. Trebuie să analizăm politica pe care o vor avea sursele de energie descentralizate şi să încurajăm, de asemenea, noi tipuri de energie regenerabilă.

  Giles Chichester (PPE-DE), în scris. − Împreună cu colegii mei conservatori britanici salutăm abordarea strategică privind furnizarea de energie, aşa cum este prezentată de raportul Laerrouze privind a doua revizuire strategică a politicii energetice.

Am votat împotriva referinţelor la Tratatul de la Lisabona, conformându-ne politicii noastre constante de a ne opune acestui tratat. Totuşi, pentru că există referinţe la Tratatul de la Lisabona împotriva cărora nu am putut vota, am decis ca la votul final să ne abţinem.

  Dragoş Florin David (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea raportului doamnei Laperrouze, cu privire la analiza strategică a situaţiei energetice din UE, deoarece el prevede că viitoarea politică energetică a UE ar trebui să includă planuri de acţiune în caz de urgenţă, realizarea de proiecte privind diversificarea surselor de aprovizionare şi noi obiective privind schimbările climatice.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. - (PT) Am votat împotriva acestui raport pentru că nu suntem de acord cu multe dintre propunerile expuse, deoarece se bazează integral pe concurenţa liberă şi liberalizarea pieţelor într-un sector strategic în care existenţa politicilor publice şi a proprietăţii publice ale principalelor mijloace de producţie energetică este esenţială.

Totuşi am votat în favoarea mai multor propuneri. De exemplu, suntem la rândul nostru preocupaţi de siguranţa combustibililor fosili, cum ar fi petrolul şi gazele, de expunerea raportorului cu privire la improbabilitatea ca producţia mondială să depăşească 100 de milioane de barili pe zi (în prezent 87 de milioane), în condiţiile în care necesarul în 2030 este estimat la 120 de milioane pe zi, precum şi de riscul unei crize majore în următorii zece ani.

De asemenea, suntem de acord cu nevoia de intensifica cercetarea în domeniul energiei, în special în ceea ce priveşte transmutarea deşeurilor nucleare şi fuziunea nucleară.

Cu toate acestea, ne opunem încercărilor de plasare a unor grupuri economice din Uniunea Europeană în poziţii de forţă în raport cu companiile publice din ţările terţe, precum şi împotriva folosirii acestui raport în scopul apărării Tratatului de la Lisabona şi a apelului pentru ratificarea acestuia.

  Glyn Ford (PSE), în scris. − Am votat în favoarea raportului Laperrouze privind a doua revizuire strategică apoliticii energetice în ciuda entuziasmului său debordant (din punctul meu de vedere) pentru energia nucleară. Nu sunt în favoarea unei închideri premature a centralelor nucleare, dar entuziasmul meu în ceea ce priveşte centralele noi este foarte limitat. În regiunea mea, sud-estul Angliei, avem posibilitatea să construim un baraj mareic peste Severn care, cu mult mai puţine potenţiale efecte negative asupra mediului, ar produce cât două centrale nucleare şi ar furniza într-o manieră „verde” 5% din nevoile energetice ale Marii Britanii.

Am votat, de asemenea, în favoarea amendamentului 22 al Verzilor care subliniază întârzierea şi costurile uriaşe ale proiectului energetic de fuziune ITER. Nu am fost în favoarea amplasării acestui proiect în Europa deoarece gazda plăteşte o parte disproporţionată din bugetul total. Am fost astfel în favoarea Japoniei, care a dorit să găzduiască acest elefant alb. Se dovedeşte că am avut dreptate mult mai devreme decât aş fi crezut.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. - (FR) Toată lumea este conştientă că energia este o provocare majoră pentru statele membre. Este foarte bine cunoscut faptul că prin economisirea energiei, ameliorarea eficienţei energetice, cercetarea în domeniul energiilor regenerabile rentabile şi a noilor tehnologii în transport şi diversificarea aprovizionării se poate determina o reducere a dependenţei statelor membre. Nu punem sub semnul întrebării necesitatea unei cooperări sau chiar organizarea, la nivel interguvernamental, pentru solidaritate între statele membre.

În realitate însă, după cum reiese din raport, se pare că elaborarea unei strategii energetice sau securitatea aprovizionării sunt mult mai puţin importante decât introducerea unei politici energetice unice sau introducerea unei reţele unice pentru gaz şi electricitate sub egida unui singur organ european de reglementare pentru fiecare sector. Or, alegerile, nevoile, posibilităţile şi capacităţile statelor sunt foarte diferite.

Această problemă sensibilă este într-adevăr strategică şi, ca atare, nu trebuie să depindă decât de decizia suverană a statelor în conformitate cu interesele lor. Obiectivul urmărit este însă, repet, o creştere a puterii birocraţiei de la Bruxelles. De la explozia preţurilor la electricitate până la tăierea regulată a energiei, am văzut la ce ne putem aştepta din partea ei.

Acestea sunt motivele pentru care am votat împotrivă.

  Marie Anne Isler Béguin (/ALE), în scris. - (FR) Raportul sugerează din nou opţiunea nucleară în condiţiile în care această energie nu este competitivă şi uraniul este obţinut în condiţii periculoase care dau naştere la discriminări etnice şi au un impact inacceptabil asupra sănătăţii.

Din cauza problemei încălzirii globale carbonul nu poate fi considerat drept „componentă tranzitorie”.

Cred că „diversificarea resurselor energetice ale UE” este legată de exploatarea resurselor fosile din Marea Caspică. Zăcămintele de petrol şi gaz din regiunea Kashagan exercită presiune asupra populaţiilor şi a resurselor de mediu: extragerea petrolului bogat în sulfuri ameninţă sănătatea populaţiei şi a biodiversităţii.

Diversificarea aprovizionării cu energie presupune existenţa unor gazoducte şi conducte de petrol pentru transportarea resurselor către EU. Proiectele TBC şi Nabucco afectează stabilitatea politică a vecinilor noştri. Avem obligaţia de a nu permite ca nevoile noastre energetice să le ameninţe stabilitatea. Populaţiile din Caucazul de Sud trebuie să se bucure de un avantaj economic şi social în urma extragerii energiei de pe teritoriile lor.

În Africa, producţia de energie solară destinată satisfacerii nevoilor noastre trebuie să fie retribuită corespunzător.

De ce nu se spune în raport că energiile regenerabile şi economisirea de energie sunt soluţiile pentru viitor? În starea actuală, votez împotriva raportului.

  Ona Juknevičienė (ALDE), în scris. −(LT) Pentru a garanta securitatea energetică comunitară este necesară o piaţă energetică comună a UE, în care să fie integrate toate statele membre, mai ales regiunea Baltică. Dependenţa ţărilor din această regiune de Rusia, ca singur furnizor de resurse energetice, stă în calea securităţii energetice nu doar pentru ţările în cauză, ci pentru întreaga Comunitate. Prin urmare, este necesară conectarea ţărilor baltice la reţelele UE prin proiecte de prioritate şi suficient de bine finanţate de UE. Diversificarea surselor energetice şi a furnizorilor nu poate rămâne o problemă pentru ţările membre. Trebuie să fie decisă la nivel comunitar. De aceea sprijin în mod deosebit raportoarea în ceea ce priveşte solicitarea adresată Comisiei de „a pregăti un plan strategic european care să stabilească investiţiile pe termen lung care ar satisface nevoile viitoare de producţie de energie electrică precum şi linii directoare concrete pentru investiţiile în energia nucleară”. Având în vedere că sectorul construcţiilor a fost afectat în mod deosebit de grav de criza economică, situaţie întâlnită şi în Lituania, apelul raportoarei pentru „eforturi mai mari pentru rezolvarea problemei eliminării definitive a tuturor tipurilor de deşeuri radioactive şi mai ales foarte radioactive” devine foarte relevantă odată cu închiderea centralei nucleare de la Ignalina.

Acordurile de parteneriat şi cooperare (în special cu Rusia) trebuie să fie un mijloc de a proteja interesele statelor membre ale UE şi statele membre ale UE trebuie să adere la principiile de solidaritate şi unitate în discuţiile cu furnizorii de energie din ţările terţe. Doar o Europă unită poate fi puternică şi competitivă într-o epocă a globalizării accelerate.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris. − Securitatea energetica a Uniunii Europene revine periodic in actualitate, din ce in ce mai pregnant, semnaland clar existenta unei probleme adanci si nerezolvate. Criza recenta a gazului a demonstrat ca este absolut necesar ca Statele Membre sa actioneze unitar, la nivelul Comunitatii, si sa manifeste solidaritate atat in situatii de criza cat si in abordarea si implementarea de solutii comune reciproc avantajoase.

Aflata la granita de est a UE, Romania este constienta atat de riscurile cat si de avantajele pe care le confera aceasta pozitie geo-strategica si, din acest motiv, Romania sustine si promoveaza, pe de o parte, construirea de rute de transport alternative pentru energie, in primul rand Gazoductul Nabucco, dar, pe de alta parte, sustine procesul de clarificare si de intarire a relatiilor de parteneriat cu Rusia, actor major pe scena internationala, si nu numai in acest sector delicat al aprovizionarii cu resurse energetice.

In acest sens, recomandarile raportoarei referitoare la Southern Europe Corridor, la Nabucco in particular, interconectarea retelelor de gaz si electricitate pe axa Nord Sud prin Europa de Sud Est trebuie luat in considerare si puse in aplicare cat mai rapid.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. −(DE)Criza gazelor prin care tocmai am trecut a demonstrat clar încă o dată cât de importantă este pentru UE o aprovizionare energetică sigură, viabilă şi ieftină. Este regretabil că energia nucleară este deodată promovată ca „nefiind dăunătoare mediului” în cadrul dezbaterii pe tema energetică şi că sunt deodată reactivaţi reactorii care au ajuns la capătul vieţii utile şi pentru a căror închidere s-au cheltuit milioane în subvenţii. Acesta este probabil rezultatul faptului că UE a ignorat disputa gazelor şi a lăsat statele membre estice să se descurce. Aceasta este o lecţie pentru viitor. Trebuie să reducem consumul de energie, deşi criticii se îndoiesc că introducerea obligatorie a becurilor destinate economisirii de energie va avea vreun succes, şi trebuie să facem presiuni pentru utilizarea de forme alternative de energie. Totuşi, acest lucru nu se va întâmpla niciodată atâta timp cât bugetul se concentrează pe energie nucleară şi noile tehnologii energetice vor fi marginalizate.

Deşi consideraţiile referitoare la securitatea aprovizionării energetice a UE sunt importante, nu trebuie să aibă drept rezultat sprijinirea aderării Turciei la UE din motive de politică energetică. Chiar dacă Turcia nu devine membru, conductele de petrol plănuite vor putea în continuare să treacă prin Turcia şi va fi în continuare posibil să implementăm proiectele de infrastructură pentru gaze.

  Antonio Mussa (UEN), în scris. −(IT) Am apreciat foarte mult munca doamnei Laperrouze şi am votat în favoarea adoptării raportului. Sper doar că ideile şi indicaţiile furnizate în raport vor fi evaluate adecvat de către Comisie şi interpretate în cel mai pozitiv şi mai larg mod posibil.

De aceea sper că niciun obstacol nu va încetini definirea cât mai rapidă a proiectelor privind infrastructurile şi că acestea vor fi evaluate în conformitate cu priorităţile care privesc doar timpurile de dezvoltare, structura financiară, proviziile disponibile şi relaţia dintre susţinerea publică şi angajamentul sectorului privat.

În această privinţă, prezentarea propunerilor Comisiei pentru planul european de redresare, care prevăd un sprijin financiar pentru anumite proiecte, neglijează zona mediteraneană prin excluderea conductelor de gaze naturale Algeria-Sardinia-Italia (inclusiv porţiunea din Italia) din proiecte europene de prioritate maximă.

Încă sper că în cadrul diversificării surselor şi rutelor de aprovizionare putem face progrese graduale, exploatând noile oportunităţi pentru a demara proiecte de infrastructură, acolo unde aceasta lipseşte.

Sper că mecanismul solidarităţii nu va permite distorsiuni ale pieţei şi nu va da naştere la proceduri excesiv de costisitoare. Sper că această Cartă Energetică va putea juca un rol fundamental împreună cu extinderea comunităţii energetice, în special în legătură cu ţările de tranzit, inclusiv în domeniul surselor de energie regenerabilă.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. -(PT) Contextul în care se ia în considerare o strategie pe termen lung are o influenţă decisivă asupra rezultatului analizei şi conţinutului propunerilor. Dezbaterea privind revizuirea strategică a politicii energetice nu este o excepţie. În acest context există totuşi indicatori care se repetă, arătând o situaţie mai curând permanentă decât tranzitorie. Aceşti indicatori includ dependenţa energetică (fie că este vorba de Rusia, fie de principalele ţări producătoare de petrol) şi consecinţele ei; creşterea costurilor energetice fie din cauza creşterii preţurilor datorită creşterii cererii mondiale, fie din cauza scăderii puterii de cumpărare a statelor sărăcite în urma unei crize economice grave; şi consecinţele pentru mediu, la diferite niveluri, ale consumului global de energie în creştere continuă, pe care criza economică e puţin probabil să îl reducă. Toţi aceşti factori subliniază necesitatea unei abordări strategice bazată pe mai puţină dependenţă şi, ca rezultat, pe o diversitate mai mare (fie a furnizorilor, fie a energiei consumate); eficienţă mai mare; un efort susţinut de cercetare în domeniul energiei alternative; o integrare mai mare; şi, în acelaşi timp, dezvoltarea capacităţilor de producţie la nivel local - în special a acelora care folosesc surse alternative de energie. Aceasta este o provocare imensă, dar este o problemă strategică pe care nu o putem ignora.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. −(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului doamnei Laperrouze privind a doua revizuire strategică a politicii energetice. Sunt de acord cu faptul că trebuie să stabilim o bază solidă pentru viitorul politicii energetice europene, destinată realizării obiectivelor de securitate a alimentării, de combatere a schimbărilor climatice şi de creştere economică a Uniunii Europene.

La fel ca raportoarea, subliniez că este important să realizăm instituţia unui fond european, care să garanteze riscurile necomerciale ale anumitor proiecte pentru producţia şi transportul de energie care afectează Europa, pentru a încuraja astfel investiţiile în toate reţelele.

  Peter Skinner (PSE), în scris. − UE are planuri ambiţioase în pofida riscului ca resursele să devină din ce în ce mai limitate pe măsură ce cererea de energie din întreaga lume este în creştere. În ceea ce priveşte menţinerea securităţii actuale a aprovizionării şi dezvoltarea de energie eficientă, care să nu fie bazată pe carbon, soluţiile nu se exclud reciproc.

Siguranţa mediului şi evitarea sărăciei energetice în rândul oamenilor, în special în sud-estul Angliei unde oamenii trăiesc din venituri fixe, sunt obiective la fel de importante.

Acesta este motivul pentru care sprijin un complex de soluţii tehnice în ceea ce priveşte aprovizionarea energetică a UE. Sunt de acord cu faptul că trebuie să fim precauţi în legătură cu industria nucleară, din punctul de vedere al securităţii, dar în acelaşi timp consider că ne oferă un grad de siguranţă: renunţarea acum la acest proces ar fi catastrofală pentru mulţi dintre alegătorii mei cu venituri fixe.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. −(NL) Raportul privind a doua revizuire strategică a politicii energetice conţine mult prea puţine elemente de coeziune. După părerea mea, angajamentul total de a realiza o economie bazată pe eficienţă energetică trebuie să fie prioritatea politicii energetice europene. Ar trebui să se acorde o prioritate absolută reducerii consumului de energie în vederea realizării obiectivelor privind schimbările climatice, dezvoltarea durabilă, inovaţia, crearea de locuri de muncă şi competitivitatea. De altfel, o astfel de abordare este o modalitate foarte eficientă şi ieftină de a menţine o aprovizionare continuă cu energie. După cum s-a afirmat deja, creează un uriaş număr de locuri de muncă, atât pentru lucrătorii înalt calificaţi, cât şi pentru cei necalificaţi.

Politica energetică europeană trebuie să ţină cont de evoluţia variabilă a modului în care energia este produsă şi consumată, acordând o atenţie deosebită viitorului. Sistemele energetice descentralizate trebuie combinate cu surse de energie regenerabilă. Alături de eficienţa energetică, măsurile de economisire a energiei sunt de o importanţă majoră. De acea, în industria construcţiilor trebuie să insistăm atât pe izolare, cât şi pe alte măsuri. În acest raport importanţa energiei nucleare este supraestimată. Chiar dacă ar acoperi aproximativ o treime din cererea totală de electricitate, nu reprezintă decât 6% din cererea totală de energie. În acest context aş dori să va amintesc că încă nu avem o soluţie durabilă pentru problema deşeurilor (foarte) radioactive.

  Catherine Stihler (PSE), în scris. − Problema independenţei energetice în Europa ar trebui să ocupe un loc mai important în agenda politică. Necesitatea unor definiţii clare a sărăciei energetice în Uniunea Europeană este, de asemenea, importantă. Este nevoie în acelaşi timp să fim mai uniţi atunci când ne gândim la cum putem utiliza economia verde pentru a ieşi din actuala criză financiară prin crearea de locuri de muncă, precum şi să asigurăm UE independenţa energetică de care avem nevoie. Trebuie să fie abordată problema unei investiţii în reţeaua UE.

  Konrad Szymański (UEN), în scris. −(PL) Raportul doamnei Lapperouze privind a doua revizuire strategică a politicii energetice conţine un punct care pledează pentru construcţia gazoductului South Stream. Acesta este un proiect-soră a gazoductului North Stream, care face imposibilă implementarea proiectului Nabucco. Gazoductul South Stream consolidează poziţia Rusiei în ceea ce priveşte aprovizionarea cu surse de energie şi, prin urmare, nu poate fi considerat ca un proiect menit să asigure diversificarea în acest domeniu.

- Raport: Anna Záborská (A6-0492/2008)

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh şi Inger Segelström (PSE), în scris. −(SV) Suntem foarte critici la adresa raportului doamnei Záborská şi am intenţionat să votăm împotrivă, considerând că este foarte ostil la adresa femeilor. În loc să lucreze, femeile trebuie să aibă grijă de casă, de copii şi de cei în vârstă. S-a întâmplat să nu mai fie nevoie să votăm împotriva rezoluţiei, pentru că rezoluţia de modificare din partea Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană a fost aprobată.

Deşi în cele din urmă am decis să susţinem rezoluţia, nu am fost de acord sau am fost reticenţi cu unele formulări, de aceea nu ne-a fost foarte clar cum ar trebui să votăm.

Ca social democraţi suedezi, considerăm că dreptul de muncă trebuie să se aplice tuturor. Iar societatea trebuie să asigure instrumentele şi condiţiile care să le permită femeilor să lucreze, element care reprezintă o precondiţie pentru emanciparea lor. Un sistem bine pus la punct pentru îngrijirea copiilor şi asistenţă pentru cei în vârstă este, de asemenea, o precondiţie pentru ca femeile să poată lucra. Desigur, trebuie să existe solidaritate între generaţii, dar această solidaritate nu trebuie să aibă ca rezultat obligarea femeilor de a sta acasă pentru a îngriji copiii şi pe cei în vârstă.

Considerăm că rezoluţia adoptată de majoritate trimite un mesaj clar Preşedinţiei cehe, prin care se arată că obiectivul de a aşeza îngrijirea la domiciliu a copiilor şi a bătrânilor pe picior de egalitate cu munca nu este doar demodat, dar şi extrem de ostil femeilor.

  Robert Atkins (PPE-DE), în scris. −Împreună cu colegii mei conservatori britanici susţinem unele dintre principiile generale enunţate în acest raport, inclusiv sprijinirea celor care îşi asumă sarcina îngrijirii, a echilibrului muncă-viaţă şi a concediului parental.

Totuşi, din cauza anumitor referinţe din acest raport, legate în special în legătură cu Directiva privind timpul de lucru, am ales să ne abţinem.

  John Attard-Montalto (PSE), în scris. −Este un fapt că în strategia de la Lisabona, conceptul de „muncă” se referă la o activitate salariată. Conceptului de „muncă” trebuie să i se dea o interpretare mai largă. Există activităţi efectuate atât de bărbaţi, cât şi de femei, care nu pot fi calificate drept activităţi salariate formale, dar nimeni nu poate nega că aceste activităţi constituie o muncă. De exemplu, munca voluntară, domestică şi de familie reprezintă aspecte ale conceptului, dar nu se încadrează în definiţia tradiţională a activităţii salariate.

Definiţia muncii în zilele noastre are un caracter mult prea economic. Multe persoane de ambele sexe au în grijă persoane care depind de ele şi, cu toate acestea, aportul unei astfel de activităţi este ignorat de statisticienii care analizează gradul de ocupare a forţei de muncă. După părerea mea, munca domestică înseamnă producţie gospodărească şi trebuie să constituie o parte importantă din statisticile referitoare la producţia economică a unei ţări.

Fapt neluat în considerare atunci când se calculează bunurile şi serviciile care alcătuiesc PIB-ul unei ţări. Rezultatul este că femeile, care sunt responsabile în cea mai mare parte de producţia gospodărească, sunt subestimate în ceea ce priveşte contribuţia lor. Dat fiind numărul de ore de muncă în producţia gospodărească, trebuie să acceptăm că acest aspect trebuie luat în considerare atunci când calculăm producţia totală a unei ţări.

  Adam Bielan (UEN), în scris. −(PL) Am votat în favoarea raportului doamnei Záborská. Consider că femeile care se îngrijesc de gospodării şi îşi cresc copiii nu ar trebui să fie discriminate pe piaţa muncii. Creşterea copiilor şi administrarea unei gospodării sunt activităţi ignorate. Nu se bucură de prestigiu şi totuşi este o muncă depusă în interesul întregii comunităţii. În Polonia aproximativ şase milioane de femei sunt casnice. În consecinţă, politica UE trebuie să definească noţiunea de muncă astfel încât să acorde o serie de concesii femeilor care îşi întrerup cariera profesională, femeilor care se dedică familiilor lor precum şi femeilor care se consacră familiilor fiind în acelaşi timp active pe piaţa muncii.

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris. −(LT) În Europa, rata ocupării forţei de muncă pentru femei cu copii este de doar 62,4%, în timp ce pentru bărbaţi este de 91,4%. Mai mult, 76,5% din lucrătorii cu jumătate de normă sunt femei. Servicii improprii, salarii mici, integrarea târzie pe piaţa muncii, proceduri lungi în cazul lucrului pe perioade determinate şi stimulente insuficiente pentru cuplurile tinere - acestea sunt câteva dintre motivele pentru care oamenii aleg să se căsătorească şi să aibă copii mai târziu. Solicit statelor UE să adopte dispoziţii astfel încât costurile concediului de maternitate să nu fie acoperite doar de angajator, ci şi de societate, şi pentru ca părinţilor să li se ofere mai multe oportunităţi pentru o muncă flexibilă, iar instituţiilor de îngrijire a copiilor mai multe oportunităţi pentru orare flexibile, astfel încât atât femeile, cât şi bărbaţii să poată găsi un echilibru mai bun între viaţa de familie şi viaţa profesională.

  Proinsias De Rossa (PSE), în scris. −Susţin acest raport care se concentrează pe diferitele aspecte ale discriminării directe şi indirecte care afectează bărbaţii şi femeile care se ocupă de persoanele aflate în grija lor. Susţine ideea că o mai bună înţelegere a relaţiei dintre activitatea profesională (muncă plătită) şi obligaţiile familiale (muncă neplătită) este esenţială pentru a spori independenţa economică a femeilor şi ca urmare a egalităţii de gen.

În zilele noastre, activitatea nesalariată a femeilor şi a bărbaţilor care, de exemplu, îşi educă copiii, se îngrijesc la domiciliu de cei în vârstă, asigură solidaritatea între generaţii şi lucrează pentru binele comun, nu este încă considerată o activitate economică.

Raportul face apel la statele membre să ia măsuri destinate recunoaşterii nu numai a formelor tradiţionale de activităţi salariate, ci şi a altor forme diverse cum ar fi munca voluntară, domestică şi de familie, să stabilească modul în care acestea vor fi incluse în sistemele naţionale de conturi ale statelor membre, precum şi să evalueze impactul lor asupra PIB-ului.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris. −Deputata Záborská a prezentat un raport care propune o definiţie a termenului „muncă” care să includă munca nemonetară şi informală, care extinde conceptul la recunoaşterea muncii care nu este bazată pe piaţă sau neremunerată. În ciuda prevalenţei acestei forme de muncă în toate statele membre, rar se întâmplă ca aceasta să fie luată în considerare de evaluările statistice ale forţei de muncă, care o subanalizează, o apreciază greşit şi nu o recunosc. Cel puţin femeile care sunt mame cu normă întreagă trebuie creditate în scopul contribuţiei la pensii.

Am votat în favoarea acestui raport în ciuda unor îndoieli şi îngrijorări cu privire la orientarea generală a raportului.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. -(PT) Am votat în favoarea acestei poziţii alternative prezentate de Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, pentru că îmbunătăţeşte propunerea raportorului, chiar dacă sunt unele părţi cu care nu suntem total de acord.

Este un domeniu în care politicile publice legate în mod intrinsec de realizarea egalităţii de gen sunt esenţiale. Este esenţial să dispunem de servicii publice şi ca fiecare să aibă acces la servicii de calitate, indiferent de poziţia financiară sau de sex şi fără să sufere niciun fel de discriminare. Acest lucru presupune servicii publice de îngrijire medicală gratuite sau aproape gratuite şi de calitate, la fel ca educaţie publică gratuită pentru toată lumea.

Este, de asemenea, esenţial, să creăm şi să menţinem instituţii de îngrijire medicală de calitate şi accesibile, cu orare de funcţionare care să răspundă nevoilor părinţilor şi copiilor, precum şi instituţii de bună calitate şi accesibile de îngrijire a bătrânilor şi a persoanelor aflate în întreţinere. Toate aceste lucruri sunt esenţiale pentru a garanta condiţii de viaţă mai bune şi pentru a facilita accesul femeilor pe piaţa muncii şi la activităţi remunerate, astfel încât acestea să poată fi independente financiar, aspect fundamental pentru emanciparea femeilor.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. - (FR) Expunerea de motive a doamnei Záborská ne arată că obiectivului raportului domniei sale este justa recunoaştere socială şi economică a anumitor activităţi care nu pot clasificate ca făcând parte din piaţa formală a muncii. Altfel spus, vorbim în primul rând despre educaţia copiilor şi, în societatea noastră care îmbătrâneşte, de grija pentru persoanele dependente. Acest lucru trebuia spus pentru că nu este deloc evident şi nu reiese nici din titlul raportului care vorbeşte despre discriminare, nici dintr-o primă lectură a textului scris într-un stil uneori bizar.

Pe scurt, textul vorbeşte pe bună dreptate despre recunoaşterea de către societate, despre includerea în cifrele naţionale a tuturor acestor bogăţii create, deşi invizibile, despre libertatea de a alege şi chiar despre acordarea de drepturi personale la asigurare socială şi pensie ale acelora care aleg să se dedice familiei decât unei cariere.

Este totuşi regretabil faptul că doamna Záborská nu a mers până la capătul raţionamentului său şi a uitat că singura soluţie într-adevăr capabilă să asigure atât libertatea de a alege, cât şi relansarea natalităţii prin eliberarea de constrângerile financiare, este salariul parental propus de ani de zile de Frontul Naţional.

  Jörg Leichtfried (PSE), în scris. −(DE) Am votat în favoarea raportului Záborská privind înlăturarea discriminării.

Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a realiza egalitatea de gen.

Pe de o parte, bărbaţii trebuie să fie implicaţi mai mult în treburile gospodăreşti şi creşterea copiilor, pe de altă parte, femeilor trebuie să li se dea posibilitatea să urmeze o carieră complet independentă. Totuşi este important să nu pierdem nicio clipă din vedere bunăstarea copiilor şi să punem la dispoziţia părinţilor instituţii adecvate şi accesibile de îngrijire a copiilor.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. −(SV) Egalitatea şi tratamentul egal pe piaţa muncii şi în orice alt domeniu se înţelege de la sine într-o democraţie. În această privinţă raportoarea are, fără îndoială, dreptate.

Totuşi, ca de obicei, se pare că măsurile propuse pentru corectarea lipsurilor noastre în materie de drepturile omului şi democraţie încearcă să mărească puterea politică a UE în detrimentul statelor membre. Mereu are loc un atac la principiul subsidiarităţii. În practică, acest raport propune ca UE să îşi asume responsabilitatea pentru politicile sociale ale statelor membre şi să legifereze cu privire la aspecte care sunt strâns legate de politica pieţei muncii. Există şi formulări care deschid calea către o politică fiscală comună. Toate acestea sunt exemple de chestiuni politice în care statele membre ar trebui să deţină controlul.

Ca urmare, în ciuda câtorva intenţii bune, am votat atât împotriva raportului din proprie iniţiativă, cât şi împotriva propunerii alternative de rezoluţie.

  Thomas Mann (PPE-DE), în scris. −(DE) Raportul Záborská arată limpede că pentru femei, hotărârea de a lucra sau nu reprezintă în continuare o alegere între două alternative inegale.

Sunt de acordul cu faptul că activităţile desfăşurate atât de bărbaţi, cât şi de femei, în gospodărie, creşterea copiilor şi îngrijirea celor mai în vârstă sau a rudelor cu handicap, trebuie să se bucure de o recunoaştere mai bună şi să fie mai bine plătite. Economia gospodărească merită un rol mai important decât cel ce i se acordă în prezent. Acest angajament trebuie luat în considerare în special de politicile naţionale de securitate socială şi de pensii.

Este corect că s-a ridicat problema „solidarităţii între generaţii”. Sprijinim responsabilitatea socială faţă de cei în vârstă şi nu vom permite ca grupuri întregi să fie discriminate şi excluse. Valoarea acestui efort de integrare se ridică la aproape o treime din venitul naţional al Germaniei. Acest exemplu ar trebui să devină abordarea acceptată în întreaga Europă.

Trebuie, de asemenea, să recunoaştem contribuţia persoanelor în vârstă de peste 50 de ani la binele comun. Pensionarii mai tineri se găsesc acum într-o situaţie dificilă pentru că şi-au încheiat activitatea profesională prea devreme, de cele mai multe ori pentru că au fost obligaţi să o facă. Avem nevoie de mai multe locuri de muncă destinate persoanelor mai în vârstă. Experienţa lor, cunoaşterea lor detaliată şi disponibilitatea lor de a încerca lucruri noi le asigură o poziţie bună pe piaţa muncii.

  David Martin (PSE), în scris. −Sprijin acest raport care apără drepturile lucrătorilor în ceea ce priveşte concediul parental şi de îngrijire, făcând un apel la nediscriminarea celor care au în grijă alte persoane şi la recunoaşterea muncii pe care o depun.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. −(DE) În loc de a fixa cote care pot da naştere cu uşurinţă sentimentelor de invidie şi resentiment, ar fi mai potrivit să acordăm sprijin pentru tinerele femei în a alege anumite studii sau anumite cariere pentru a descuraja concentrarea pe profesii tipice pentru femei. Dacă o femeie alege siguranţa unei munci în echipă sau în cadrul familiei în locul unui rol managerial stresant şi individualist, trebuie să acceptăm acest lucru. Salarii egale pentru muncă egală este un lucru mult aşteptat. Dacă nu implementăm acest lucru, atunci toate încercările de acordare a concediului de paternitate sau parental vor eşua din cauza realităţilor financiare.

Părinţii singuri sunt cei mai expuşi riscului sărăciei şi societatea ar trebui să dea dovadă de mai multă solidaritate în această privinţă. O altă problemă constă în faptul că, adesea, munca efectuată de femei, cum ar fi gospodăria, creşterea copiilor sau îngrijirea rudelor, nu este considerată a fi o muncă adevărată. Trebuie să aducem schimbări în acest domeniu. Dacă vrem să mai avem viaţă de familie, trebuie să introducem ore de muncă care să corespundă nevoilor unei familii, dar UE se opune. Nu este suficient să facem apel la solidaritatea între generaţii. Trebuie să o punem în practică. Raportul de azi pare să fie un pas în direcţia bună, motiv pentru care am votat în favoarea lui.

  Teresa Riera Madurell (PSE), în scris. −(ES) Am votat în favoarea propunerii de rezoluţie depusă de Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană ca o alternativă la raportul doamnei Záborská pentru că abordează mai bine problemele reale care există încă în ceea ce priveşte crearea unei egalităţi adevărate între femei şi bărbaţi, recunoaşterea schimbărilor suferite de modelul familiei, reconcilierea vieţii profesionale cu cea de familie şi măsurile pozitive pentru acţiune pe care noi, socialiştii, le-am susţinut mereu.

Nu putem perpetua stereotipurile şi nici nu ne putem rezolva probleme economice obligând femeile să stea acasă şi să aibă grijă de copii şi persoane în vârstă, aşa cum se afirmă în raportul doamnei Záborská, care prezintă femeile ca „potenţiale mame” care procreează şi aduc pe lume copii pe care îi cresc împreună cu taţii.

Prin votul meu aş dori, de asemenea, să transmit un mesaj clar Preşedinţiei cehe care, după cum a arătat în programul pentru aceste şase luni, intenţionează la rândul ei să promoveze imaginea femeii-casnice încurajând multe femei active să renunţe la carierele lor pentru a avea grijă de familii. Am impresia că Preşedinţia cehă nu înţelege în toate semnificaţiile lui termenul de „egalitate între femei şi bărbaţi”. Sper că în şase luni să îi putem oferi o explicaţie.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. −(IT) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, votez în favoarea raportului doamnei Záborská privind solidaritatea între generaţii. Consider că noţiunea de „muncă” aşa cum este ea exprimată în mod obişnuit de Uniunea Europeană nu acoperă în mod adecvat toate categoriile. Discriminarea femeilor şi a bărbaţilor care aleg în mod liber să îi îngrijească pe cei care nu se pot îngriji singuri sau să crească generaţiile viitoare este acum anacronică şi demodată.

De aceea, sunt de acord cu raportoarea când afirmă necesitatea esenţială de a transforma conceptul de muncă în unul durabil şi de a recunoaşte munca neplătită întreprinsă de femei şi bărbaţi în scopul solidarităţii dintre generaţii.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. −(PL) Un raport privind nediscriminarea de gen şi solidaritatea între generaţii a fost adoptat azi în cadrul sesiunii plenare a Parlamentului European de la Strasbourg.

Solidaritatea între generaţii este una dintre soluţiile structurale cheie pentru modelul social european. Statele membre sunt hotărâte să ia măsuri pentru a elimina barierele care împiedică accesul femeilor pe piaţa muncii în condiţii egale cu cele de care se bucură bărbaţii. În cooperare cu statele membre şi partenerii sociali, Comisia Europeană ar trebui să revizuiască strategiile politice destinate reconcilierii vieţii de familie cu cea profesională.

Indicatorii referitori la ocuparea forţei de muncă de către femei confirmă faptul că în multe aspecte legate de activitatea profesională există multe diferenţe între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte reconcilierea vieţii private cu cea profesională. În conformitate cu obiectivele strategiei de la Lisabona, statele membre se angajează să găsească locuri de muncă pentru 60% dintre femeile apte să muncească.

Comisia trebuie să îşi prezinte poziţia privind noua directivă referitoare la drepturile specifice şi protecţie în ceea ce priveşte reconcilierea vieţii de familie cu cea profesională în familiile în care unii membri au nevoie de îngrijire. Mă gândesc, de exemplu, la familiile cu copii, persoane în vârstă sau persoane cu handicap.

  Anna Záborská (PPE-DE), în scris. −(SK) Raportul din proprie iniţiativă are în vedere îmbunătăţirea situaţiei existente în ceea ce priveşte evaluarea rolului femeilor în solidaritatea dintre generaţii - îngrijirea copiilor, a persoanelor în vârstă şi a persoanelor aflate în întreţinere din familie. Raportul pe care l-am prezentat este cu adevărat revoluţionar pentru că, pentru prima dată, o iniţiativă a Parlamentului a solicitat recunoaşterea contribuţiei „invizibile” a femeilor la sistemul financiar şi la PIB.

Raportul a fost aprobat în unanimitate de Comisia pentru drepturile femeilor. Nici chiar grupul Verzilor nu a votat împotrivă. Azi, aceeaşi deputaţi au prezentat o rezoluţie alternativă, fără a propune o eventuală consultare în prealabil. Întregul spectru de stânga din Parlamentul European a votat pentru rezoluţia alternativă. Desprind două concluzii. În primul rând, stânga a arătat că nu respectă munca Comisiei pentru drepturile femeilor şi egalitate de gen, deşi pretinde că îi recunoaşte importanţa. În al doilea rând, stânga a stârnit îndoieli referitoare la problema egalităţii şi a nediscriminării dintre femei şi bărbaţi, creând suspiciunea că pentru stânga această problemă serveşte doar ca propagandă pentru media.

Am votat împotriva acestei rezoluţii. Cu siguranţă reprezintă un pas în direcţia greşită. Deşi conţine paragrafe din raportul meu original, arată că stânga nu respectă munca a milioane de femei din UE. Autorii rezoluţiei au arătat că sunt încă ancoraţi în ideologii învechite care şi-au pierdut validitatea. Mai mult, într-un mod fără precedent, rezoluţia pune sub semnul întrebării Preşedinţia cehă pentru simplul motiv că a propus unele discuţii privind obiectivele de la Barcelona.

- Raport: Roberta Angelilli (A6-0012/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. −(IT) Vă mulţumesc, domnule Preşedinte. Am votat pentru. Sunt foarte îngrijorat în legătură cu faptul că pornografia infantilă pe internet este un fenomen care se răspândeşte din ce în ce mai mult şi mai ales că implică copii din ce în ce mai mici. Exploatarea sexuală a minorilor şi pornografia infantilă reprezintă o violare gravă a drepturilor omului.

Consider, prin urmare, că este important ca în cadrul cooperării internaţionale să intensificăm măsurile care trebuie luate pentru a filtra şi închide site-urile web care conţin pornografie infantilă, astfel încât furnizorii de servicii de internet să fie obligaţi să blocheze astfel de site-uri criminale.

Totuşi, în ciuda faptului ca sistemele juridice ale statelor membre prevăd sancţiuni şi un nivel destul de crescut de protecţie împotriva exploatării sexuale, a abuzului asupra copiilor şi a pornografiei infantile, trebuie să mărim nivelul de protecţie a copiilor şi din perspectiva dezvoltării constante a noilor tehnologii, în special a internetului, precum şi a utilizării de noi forme de abordare on-line a copiilor de către pedofili.

Pe scurt, trebuie să punem la punct campanii de sensibilizare pentru părinţi şi adolescenţi privind pericolele pornografiei infantile pe internet şi în special riscul exploatării sexuale în camere de chat si pe forumuri de pe internet.

  Adam Bielan (UEN), în scris. −(PL) Am votat în favoarea raportului discutat şi aş dori să o felicit pe doamna Angelilli pentru abordarea unui subiect pe cât de important, pe atât de dificil. Pornografia infantilă este o problemă globală care ia amploare. Trebuie depuse toate eforturile pentru a o combate la nivel internaţional. Forţele de poliţie ale diferitelor state membre ar trebui să facă schimb de informaţii şi să coopereze pentru a preveni cât mai multe astfel de infracţiuni. As dori, de asemenea, să subliniez nevoia de a dezvolta metode eficiente de ajutorare a copiilor care au fost victime ale pedofiliei.

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris. −(LT) După părerea mea, toate ţările UE ar trebui să trateze ca infracţiuni penale relaţiile sexuale cu copii sub 18 ani în care s-a folosit forţa, violul sau ameninţarea. Exploatarea evidentă a încrederii copiilor prin folosirea unei poziţii de autoritate împotriva lor sau a influenţei asupra lor, inclusiv în cadrul familiei, şi abuzul care violează situaţia unui copil, în special cu un handicap psihic sau fizic, trebuie, de asemenea, tratate ca infracţiuni penale.

Ţările UE trebuie să solicite furnizorilor de servicii de internet blocarea accesului la site-uri web care promovează relaţiile sexuale cu copii, iar băncile şi alte companii de cărţi de credite trebuie să blocheze plăţile către site-uri web care conţin pornografie infantilă.

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE), în scris. − Am votat favorabil acest raport deoarece sunt de acord că statele membre trebuie „să incrimineze toate tipurile de abuzuri sexuale asupra copiilor”, inclusiv manipularea şi acostarea copiilor pe internet în scopuri sexuale („grooming”).

Persoanele condamnate pentru infracţiuni de natură sexuală trebuie să fie împiedicate să intre în contact cu copiii prin natura locului de muncă sau prin intermediul unor activităţi voluntare care implică un contact periodic cu copiii. Statele membre sunt obligate să se asigure că solicitanţilor unor anumite locuri de muncă în care se lucrează cu copii li se verifică cazierul judiciar, inclusiv prin stabilirea unor reguli sau orientări clare pentru angajatori cu privire la obligaţiile ce le revin în această privinţă.

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. −Adesea, UE doreşte să întreprindă acţiuni comune acolo unde lucrurile ar trebui lăsate la competenţa statelor membre. În acest caz, totuşi, consider că putem într-adevăr schimba lucrurile dacă acţionăm împreună.

Flagelul pornografiei şi al abuzului sexual asupra copiilor este o problemă serioasă care afectează societatea noastră, care distruge vieţile celor mai vulnerabili şi a celor care au nevoie de cea mai mare protecţie.

Dată fiind natura UE şi a liberei circulaţii a persoanelor, este vital să folosim toate mijloacele de care dispunem pentru a combate aceste crime bolnave indiferent de locul comiterii lor. În special este important ca informaţiile despre infractori să fie coordonate şi actualizate în mod regulat.

Trebuie să îmbunătăţim cooperarea cu ţările terţe astfel încât cetăţenii UE care ies din UE pentru a comite crime sexuale împotriva copiilor să poată fi identificaţi, opriţi, puşi sub urmările şi extrădaţi după caz. Rolul mondial al UE oferă o oportunitate importantă de promovare a valorilor noastre în ţări şi regiuni în care drepturile copiilor nu sunt foarte bine protejate.

De aceea am votat în favoarea acestui raport.

  Charlotte Cederschiöld, Christofer Fjellner, Gunnar Hökmark şi Anna Ibrisagic (PPE-DE), în scris. −(SV) Delegaţia conservatorilor suedezi în cadrul Parlamentului European a votat azi pentru raportul (A6-0012/2009) doamnei Angelilli (Uniunea pentru Europa a Grupurilor Naţionale, Italia) privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile. Lupta împotriva difuzării pornografiei infantile trebuie să devină o prioritate. În această privinţă, cooperarea europeană trebuie să îşi asume diferite roluri. De aceea noi, conservatorii, am votat în favoarea acestui raport.

Totuşi, în acelaşi timp, am vrea să subliniem că nu împărtăşim opinia raportoarei cu privire la două dintre multele propuneri care au fost prezentate. Spre deosebire de raportoare, nu credem că trebuie să compromitem secretul profesional impus anumitor categorii profesionale, cum ar fi avocaţii, preoţii şi psihologii.

Credeam, de asemenea, că proprietarul unui site internet nu este strict responsabil de toate discuţiile purtate pe site, inclusiv de discuţiile private în camere de chat închise. În ciuda obiectivului, nu putem cere tuturor proprietarilor de site-uri internet să monitorizeze toate discuţiile private care se poartă pentru a fi astfel capabili să garantăm legalitatea site-ului în conformitate cu această propunere. Ar trebui, în schimb, să ne concentrăm asupra unor metode mai eficiente de combatere a reţelelor care difuzează pornografie infantilă şi care nu au consecinţe atât de grave asupra integrităţii simplilor utilizatori de internet.

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea raportului Angelilli, deoarece cred că apărarea drepturilor copiilor trebuie să fie o prioritate pentru UE şi pentru statele sale membre. Legislaţia împotriva exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile trebuie să fie actualizată pentru a ţine seama de dezvoltarea noilor tehnologii, în special a internetului, precum şi de utilizarea unor noi forme de manipulare şi acostare a copiilor de către pedofili.

Consider că instituţiile UE şi ale statelor membre trebuie să se concentreze în special asupra creşterii capacităţii instituţionale de combatere a acestor infracţiuni.

Infracţionalitatea fiind transnaţională, UE trebuie să dezvolte o reţea transnaţională de combatere a acestei infracţionalităţi. În acest sens, susţin ideea ca EUROPOL să înfiinţeze o unitate specifică însărcinată cu combaterea pornografiei şi prostituţiei infantile, alcătuită din experţi specializaţi în probleme specifice. Această unitate trebuie să colaboreze eficient cu autorităţile poliţieneşti ale statelor membre şi ale statelor terţe, competente în materie.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris. −Suport pe deplin raportul din proprie iniţiativă al doamnei Angelilli şi recomandarea adresată Consiliului privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile. Poziţiile comune anterioare nu au fost încă implementate în toate statele membre, în schimb ameninţarea reprezentată de progresul tehnologic la adresa siguranţei copiilor continuă să se amplifice. Acest raport ar actualiza şi consolida măsurile existente de combatere a acestor comportamente odioase şi le defineşte ca infracţiuni penale, care trebuie pedepsite prin lege. Implementarea raportului doamnei Angelilli va determina creşterea protecţiei copiilor în legătură cu aceste practici abuzive, ca răspuns la evoluţia tehnologică, vizând, în special, practica sinistră a „acostării în scopuri sexuale”.

Alte propuneri importante includ controlul transfrontalier al persoanelor condamnate pentru abuz sexual, pentru a le împiedica să obţină un loc de muncă în alte state membre în locuri în care ar avea contact direct cu copii, precum şi o protecţie sporită a victimelor în timpul anchetelor şi al proceselor.

Internetul este o parte esenţială a societăţii noastre interconectate. Copiii sunt mai experţi în calculatoare ca niciodată, dar, cu această instrucţie şi încredere sporite, pericolele reprezentate de persoane fără scrupule nu le sunt evidente nici lor, nici părinţilor mai puţin instruiţi. Aceste propuneri de bun simţ sunt destinate protejării celor mai vulnerabili membri ai societăţii noastre.

  Edite Estrela (PSE), în scris. - (PT) Am votat în favoarea raportului Angelilli privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile deoarece consider că este esenţial să actualizăm mijloacele de combatere a tuturor formelor de exploatare a copiilor, pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a copiilor în Uniunea Europeană.

De aceea susţin recomandările prezentului raport, în special propunerea de incriminare în toate statele membre a tuturor infracţiunilor sexuale ale căror victime sunt copiii, sporirea supravegherii şi a monitorizării noilor forme de abordare a minorilor, în special pe internet, şi crearea sistemului de alertă în caz de dispariţie a unui copil pentru a ameliora cooperarea la nivel european.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. - (FR) Abuzul sexual ale cărui victime sunt copiii şi pornografia infantilă sunt infracţiuni deosebit de odioase care, în epoca internetului şi a turismului sexual necesită o legislaţie mai dură, o cooperare mai strânsă între serviciile poliţieneşti şi juridice şi ameliorarea sprijinului acordat victimelor. Raportul doamnei Angelilli merită susţinerea noastră.

Totuşi, aş vrea să subliniez faptul că în afară de dezvoltările tehnologice care oferă perverşilor multe posibilităţi de a-şi satisface viciile, trebuie să recunoaştem că decadenţa morală şi degradarea valorilor sunt alte motive care explică de ce acest tip de infracţiuni a luat o amploare atât de mare.

În urmă cu doar 30 de ani, în numele unei aşa-numite liberalizări a moravurilor, al unei satisfaceri a plăcerilor tuturor şi al dezvoltării pseudo-personale a individului începând de la vârste fragede, o anumită tendinţă politică a promovat activitatea sexuală a minorilor, inclusiv în coloanele ziarului Le Monde, organ al stângii de salon. Dacă acest argument nedemn a fost, să sperăm, respins, autorii lui continuă să predice şi tendinţa lor politică continuă să dea lecţii fără să-şi admită măcar o clipă vinovăţia.

În cele din urmă, aş dori să ştiu de ce singurul drept care nu le este recunoscut copiilor în cele mai multe dintre statele membre, este dreptul de a se naşte.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. -(PT) Aşa cum s-a menţionat în prezenta propunere de recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului, Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale (Convenţia CoE) - semnată deja de 20 de ţări membre ale Uniunii Europene, este primul instrument juridic internaţional care clasifică drept infracţiuni diversele forme de abuz sexual asupra minorilor, inclusiv abuzul comis, inter alia, folosind forţa, coerciţia sau ameninţările, chiar şi în cadrul familiei.

În acest context, Parlamentul face apel la statele membre care încă nu au semnat, ratificat sau aplicat toate convenţiile internaţionale relevante, începând cu convenţia CoE, să facă acest lucru. Printre alte recomandări, Parlamentul invită statele membre să-şi amelioreze legislaţia şi cooperarea în acest domeniu, să garanteze faptul că orice infracţiune sexuală împotriva copiilor cu o vârstă sub 18 ani este clasificată drept exploatare a minorilor în toată UE şi să incrimineze toate formele de abuz sexual asupra copiilor.

Indiferent de analizele necesare şi deciziile suverane ale fiecărei ţări în ceea ce priveşte deciziile Parlamentului, suntem de acord cu ideea de bază a rezoluţiei care vizează protejarea copiilor şi apărarea drepturilor acestora.

  Jens Holm, Erik Meijer, Esko Seppänen şi Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris. −Exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă sunt crime abominabile, iar cooperarea internaţională este necesară pentru a le stopa. Prin urmare, am votat în favoarea raportului Angelilli. Totuşi, există aspecte ale raportului pe care nu le susţinem, cum ar fi crearea unei legislaţii penale uniforme, extrateritoriale, aplicabile în toată UE, precum şi definirea la nivel comunitar a ceea ce trebuie considerat infracţiune şi circumstanţe agravante.

  Jörg Leichtfried (PSE), în scris. −(DE) Am votat în favoarea raportului Angelilli privind exploatarea sexuală a copiilor şi a pornografiei infantile.

În zilele noastre este mai important ca niciodată ca dezvoltarea şi integritatea copiilor să fie protejate în orice mod posibil. Din moment ce în cele mai multe familii ambii părinţi lucrează, bunicii nu pot avea grijă de copii şi internetul este adesea sigurul mijloc de divertisment, amploarea riscului fiind de necontestat.

  Kartika Tamara Liotard (GUE/NGL), în scris. −Exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă sunt crime abominabile şi cooperarea internaţională este necesară pentru a le opri. De aceea votez în favoarea raportului Angelilli. Totuşi, există aspecte ale raportului pe care nu le susţinem, cum ar fi crearea unei legislaţii penale uniforme, extrateritoriale, aplicabile în toată UE, precum şi definirea la nivel comunitar a ceea ce trebuie considerat infracţiune şi circumstanţe agravante.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. −(SV) Infracţiunile sexuale împotriva copiilor şi pornografia infantilă sunt printre cele mai odioase infracţiuni de care se fac vinovaţi oamenii. Acestea sunt infracţiuni care ar trebui să se pedepsească cu sancţiuni severe sau îngrijire de specialitate, dacă făptaşul este bolnav mintal.

Raportul propune multe măsuri constructive pentru a ameliora modul de abordare a acestor probleme sociale abominabile. Statele membre sunt chemate să ratifice şi să implementeze toate convenţiile internaţionale din acest domeniu, ele ar trebui să primească ajutor pentru a-şi ameliora legislaţia în acest domeniu şi turismul sexual cu copii trebuie să fie incriminat în toate statele membre. Aceasta este viziunea mea asupra UE ca o uniune a valorilor. Susţin multe din punctele conţinute în raport şi am votat în favoarea lui în multe voturi individuale.

Cu toate acestea, raportul urmăreşte şi armonizarea legislaţiei criminale în UE şi stabilirea unui sistem de măsuri preventive care ar fi finanţate din fonduri UE, în ciuda faptului că aceasta este o problemă globală care ar trebui reglementată prin convenţii şi acorduri la nivelul ONU. E dificil să ignorăm senzaţia ca, încă o dată, avem de-a face cu un exemplu de folosire cinică a unei probleme sociale îngrozitoare pentru a consolida poziţia UE în detrimentul independenţei statelor membre. Legislaţia penală este o parte crucială a competenţei unui stat suveran. De aceea am votat împotriva acestui raport ca întreg.

  Adrian Manole (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea raportului doamnei Angelilli privind exploatarea sexuală a copiilor, pentru că această temă se referă la unul dintre cele mai sordide acte anti-umanitare, care trebuie să fie sancţionate prin măsuri luate de toate statele membre.

În România, cunoaşterea acestui fenomen prezintă încă multe necunoscute, avem puţine date privind amploarea sa, de aceea consider că adoptarea raportului va contribui la extinderea campaniilor de informare, atenţionare şi prevenire asupra abuzului sexual al copilului, extinderea numărului şi ariei acţiunilor pentru depistarea minorelor exploatate sexual, acordarea de servicii de reabilitare şi, ulterior, realizarea de controale periodice privind situaţia acestora, precum şi perfecţionarea sistemului de înregistrare şi monitorizare a cazurilor de exploatare sexuală infantilă.

De asemenea, consider ca minorii victime ale traficului trebuie să beneficieze de servicii specializate în cadrul unor centre de tranzit, asistenţă si reabilitare la nivelul tuturor statelor membre.

  David Martin (PSE), în scris. −Susţin acest raport care face apel la cele trei sate care nu au implementat încă decizia-cadru a Consiliului privind combaterea exploatării sexuale a copiilor. Susţin creşterea nivelului de protecţie a copiilor în special pe internet şi pe alte tehnologii în curs de dezvoltare.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. −(DE) În timp ce Parlamentul European discută despre o mai bună protecţie a copilului, lumea islamică merge în direcţia opusă. Cel mai înalt reprezentant al clericilor islamici din Arabia Saudită a descris fete cu vârste între 10 şi 12 ani ca fiind „bune de măritat” şi a cerut legiferarea căsătoriilor între copii. Din cauza imigranţilor islamici, acest lucru are un impact şi asupra Europei şi trebuie să fim pregătiţi pentru o asemenea eventualitate.

Copiii noştri trebuie să se bucure de cea mai bună protecţie. Pentru că în cazul infractorilor sexuali a căror ţintă sunt copiii rata recidivei este foarte mare, trebuie să punem la punct un registru european al numelor potenţialilor infractori sexuali, al pedofililor şi al persoanelor cu probleme comportamentale relevante. Trebuie să combatem mai eficient violenţa împotriva copiilor şi orice formă de abuz asupra copiilor şi să înăsprim pedepsele pentru contact sexual cu copii şi posesie de materiale pornografice cu copii. Am votat în favoarea raportului Angelilli pentru că va ameliora protecţia copiilor noştri.

  Seán Ó Neachtain (UEN), în scris. −(GA) Ne aflăm în „era digitală”, prin urmare tehnologia informaţiei evoluează şi se propagă în Uniunea Europeană. Desigur, există avantaje majore legate de această tehnologie şi facilităţile pe care le oferă din punct de vedere al locurilor de muncă, al educaţiei, al vieţii sociale şi al cercetării. Ceea ce nu înseamnă însă că putem ignora pericolele legate de această tehnologie.

Există o libertate specială asociată internetului - o libertate fără limite fizice sau practice. Această libertate poate fi un lucru bun, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori, însă poate fi folosită şi pentru exploatarea sexuală a copiilor şi pentru pornografia infantilă.

Nimic nu este mai important decât sănătatea, bunăstarea şi viitorul copiilor noştri. Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a-i proteja. De aceea sunt fericit să susţin raportul doamnei Angelilli şi o felicit pentru munca depusă.

  Dimitrios Papadimoulis (GUE/NGL), în scris. - (EL) Am votat în favoarea raportului Angelilli privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile pentru că cere respectarea de către toate statele membre - fapt care ar trebui să se înţeleagă de la sine - a legislaţiei internaţionale în vigoare şi o revizuire a deciziei-cadru a Consiliului, în scopul îmbunătăţirii protecţiei copiilor la nivel european.

Statisticile Naţiunilor Unite sunt dramatice. Marea majoritate a victimelor traficului de persoane în scopul exploatării sexuale sunt copii şi adolescenţi. Este necesară cooperarea internaţională pentru o combatere integrată a tuturor acestor crime şi toate statele membre ar trebui să ia măsuri pentru ca făptuitorii să fie aduşi în faţa justiţiei.

  Maria Petre (PPE-DE), în scris. − Am votat raportul Angelilli pentru că avem nevoie de o acţiune RAPIDĂ şi EFICIENTĂ de combatere a cauzelor, dar mai ales a efectelor, exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile.

Copiii noştri sunt din ce în ce mai singuri pentru că noi suntem din ce în ce mai ocupaţi. Astfel, devin victimele unor tentaţii periculoase. Angajamentele CE, prin vocea comisarului Barrot, ne dau garanţia că din martie vom avea un cadru juridic exemplar.

  Lydie Polfer (ALDE), în scris. - (FR) Am votat pentru acest raport destinat adaptării şi consolidării deciziei-cadru din 2004, obiectivul fiind protejarea copiilor de exploatarea sexuală şi violenţă. Dată fiind în special dezvoltarea tehnologiilor (mai ales a internetului), rezultă că pragul de protecţie prevăzut în decizia-cadru trebuie să fie ridicat. Ademenirea copiilor în scopuri sexuale trebuie considerată o infracţiune. Cooperarea între statele membre trebuie consolidată în ceea ce priveşte schimbul de informaţii despre cazierele penale legate de condamnări pentru abuz sexual, astfel încât cei condamnaţi pentru astfel de infracţiuni să nu poată exersa o profesie care presupune contactul direct cu copiii. De asemenea, trebuie ameliorată protecţia victimelor.

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea raportului de iniţiativă al dnei Roberta Angelilli care s-a preocupat de combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile, punând accentul pe măsurile preventive care trebuie avute în vedere de către statele membre când elaborează cadrul legislativ împotriva exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile.

Raportul trage şi un semnal de alarmă cu privire la aplicarea deficitară a deciziei-cadru existente, dar şi a instrumentelor internaţionale, în special a Convenţiei Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale la care România este parte din 2007, solicitându-se totodată integrarea unor noi infracţiuni de natură sexuală. Statele membre trebuie să încurajeze victimele exploatării sexuale să se adreseze forţelor de ordine şi instanţelor de judecată competente în materie penală şi civilă şi trebuie să responsabilizeze şi să informeze atât reprezentanţii legali ai minorilor, cât şi personalul care intră în contact direct cu minorii, asupra pericolelor referitoare la manipularea şi acostarea copiilor pe internet în scopuri sexuale.

Toate aceste pericole pot fi limitate prin înfiinţarea unor organe naţionale de control şi prin cooperarea cu furnizorii de servicii de Internet pentru stoparea site-urilor web sau a materialelor ce vizează pornografia infantilă.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. −(IT) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, votez în favoarea raportului doamnei Angelilli privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi pornografia infantilă. Condamnarea acestor practici nu este încă suficientă pentru eradicarea acestei violări grave a drepturilor omului.

Este îngrijorător faptul că nu toate statele membre s-au conformat prescripţiilor Deciziei-cadru a Consiliului 2004/68/JHA din 22 decembrie 2003. Această decizie, printre altele, trebuie să fie actualizată pentru a creşte nivelul de protecţie a copiilor şi din perspectiva dezvoltării noilor tehnologii, în special a internetului şi a folosirii noilor forme de abordare on-line a copiilor de către pedofili.

Sunt întru totul de acord cu raportoarea, care ne-a oferit un raport detaliat şi constructiv care reflectă o excelentă cunoaştere la nivel de expert a problemelor.

  Daciana Octavia Sârbu (PSE), în scris. − Pornografia în rândul copiilor este un subiect sensibil, care ar trebui să fie mereu în atenţia autorităţilor europene şi naţionale. Statele membre ale Uniunii Europene ar trebui să pedepsească dur orice fel de abuzuri sexuale în rândul copiilor şi orice fel de acostare pe internet a copiilor.

Este salutară decizia Parlamentului European de a solicita statelor membre să se angajeze ferm în combaterea abuzurilor sexuale asupra copiilor, mai ales având în vedere vulnerabilitatea la abuzuri a copiilor care folosesc chat-ul sau forumuri online.

În acest sens, este esenţială o colaborare eficientă între autorităţile naţionale şi furnizorii de servicii de internet, în scopul de a limita accesul copiilor la site-uri cu caracter pornografic, dar şi pentru a bloca accesul copiilor la site-urile web care fac reclamă la posibilitatea comiterii de infracţiuni cu caracter sexual. Se recomandă crearea unor sisteme naţionale de reabilitare psihică a persoanelor care au săvârşit infracţiuni de natură sexuală, dar şi a celor care au suferit abuzuri sexuale.

Subliniez faptul că fiecare stat membru în parte trebuie să aibă în evidenţă persoanele care au săvârşit abuzuri sexuale asupra copiilor şi să împiedice angajarea acestora în medii în care se lucrează cu copii.

  Bart Staes (/ALE), în scris. −(NL) Am votat cu hotărâre în favoarea raportului privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile. Este incontestabil că acostarea (abordarea copiilor în scopuri sexuale) şi camerele de chat pedofile trebuie să fie pasibile de sancţiuni. În plus, infracţiunile împotriva copiilor ar trebui să intre în legislaţia penală extrateritorială. Uniunea Europeană ar trebui, de asemenea, să poată folosi bugetul general pentru a finanţa programele de intervenţie ale UE în scopul prevenirii recidivei în cazul infractorilor sexuali. Sprijinim, de asemenea, propunerea conform căreia Comisia, împreună cu marile companii de cărţi de credite, vor acţiona în sfera tehnică a problemei, blocând sau închizând sistemele de plată pe internet ale site-urile web care vând pornografie infantilă.

În cele din urmă, solicit celor şapte state membre care nu au semnat încă Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzului sexual, să semneze cât mai curând. Lucru valabil şi pentru cele opt state membre care nu au ratificat încă Protocolul opţional din 2000 privind traficul de copii, prostituţia infantilă şi pornografia infantilă al Convenţiei Naţiunilor Unite pentru drepturile copilului.

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris. - (EL) Forţele politice care sprijină barbarismul imperialist, războiul, furtul resurselor producătoare de bogăţii şi exploatarea oamenilor sunt toate elemente responsabile pentru infracţiunile zilnice care sunt comise împotriva a milioane de copii din lume. Sunt responsabile de milioanele de copii înfometaţi, subnutriţi, care sunt forţaţi să muncească şi care trăiesc dincolo de limita sărăciei în ţările „vestului civilizat”, de milioanele de copii care sunt victimele exploatării sexuale şi de înflorirea industriei pornografice infantile care generează profituri de peste 3 miliarde de euro doar de pe internet.

Măsurile penale propuse în raport nu vor putea proteja copiii, pentru că nu pot aborda cauza principală care a dat naştere corupţiei şi depravării în proporţii care nu cunosc precedent: profitul şi sistemul capitalist exploatator profund putrezit. Nici măsurile precum abolirea principiului non bis in idem, monitorizarea discuţiilor şi intervenţia arbitrară a autorităţilor judiciare în domeniul internetului, nu pot contribui în mod eficient la protecţia copiilor. Dimpotrivă, experienţa a arătat că acolo unde au fost adoptate astfel de măsuri, de cele mai multe ori ca excepţie în numele combaterii crimelor care provoacă protestul şi respingerea generale, scopul este câştigarea de teren astfel ca mai târziu să poată fi folosite pentru restrângerea drepturilor personale şi a libertăţilor democratice.

  Lars Wohlin (PPE-DE), în scris. - (SV) Am votat împotriva raportului privind armonizarea legislaţiei penale UE în legătură cu infracţiunile sexuale împotriva copiilor. Sunt în favoarea unei cooperări strânse în cadrul UE pentru combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile, dar cred că legea penală ar trebui să fie o chestiune naţională.

  Anna Záborská (PPE-DE), în scris. - (SK) Protejarea copiilor şi a tinerilor de abuzul sexual este o chestiune importantă şi, într-adevăr, o problemă a timpurilor noastre.

Am susţinut mereu întâietatea drepturilor părinţilor în creşterea copiilor dar în cazul acesta şi statul trebuie să protejeze copiii şi adolescenţii. Această protecţie nu se aplică doar în cazul internetului. Se aplică şi în cazul publicităţii media, care ar trebui să fie decentă şi să respecte valorile morale şi nu ar trebui să afecteze dreptul copiilor la inocenţă.

Părinţii joacă un rol special în protejarea copiilor de abuzuri sexuale. Declaraţia universală a drepturilor omului afirmă în mod clar, la articolul 26.3, că „părinţii au dreptul de a alege educaţia pe care vor să o dea copiilor lor”. Educaţia dată de părinţi include educaţia privind folosirea responsabilă a mijloacelor media. Însă părinţii nu îşi pot îndeplini mereu rolul educaţional dacă nu au suficient timp pentru a se dedica familiei şi copiilor lor. Statul ar trebui să le acorde părinţilor acest timp liber. Internetul nu va putea înlocui niciodată dialogul dintre părinţi şi copii. Un joc pe calculator nu poate înlocui o discuţie cu bunica. Joystick-ul nu este echivalentul unei ore petrecute cu bunicul în garaj.

Familia naturală este spaţiul de protecţie a copiilor şi părinţii sunt primii lor protectori. De acea, în Slovacia am iniţiat un proiect dedicat în primul rând părinţilor: „Ştii unde este copilul tău acum?”

  Marian Zlotea (PPE-DE), în scris. − Într-o societate civilizată, trebuie să punem mai presus de toate siguranţa copiilor noştri. Exploatarea sexuală reprezintă violarea dreptului copilului la îngrijire şi la protecţie. Exploatarea sexuală lasă cicatrice psihologice şi uneori chiar fizice asupra copiilor, reducând speranţele acestora de a trăi o viaţă demnă.

As vrea să întăresc ideea dnei raportor Angelilli că decizia-cadru aflată în vigoare din 2004 ar trebui să fie actualizată. Salutăm decizia conform căreia actualizarea trebuie făcută în sensul creşterii nivelului protecţiei copiilor, mai ales în privinţa noilor ameninţări reprezentate de internet şi alte noi sisteme de comunicare. Statele membre trebuie să se asigure că legislaţia va fi modificată astfel încât site-urile cu conţinut criminal să fie blocate.

Trebuie să încurajăm cooperarea între statele membre pentru a stopa infracţionalitatea în acest domeniu, pentru a combate în mod activ pornografia infantilă şi alte mijloace de exploatarea sexuală comercială a minorilor. Avem nevoie de o strategie cuprinzătoare la nivel internaţional, de cooperare atât diplomatică cât şi administrativă pentru a ne asigura că legislaţia se aplică în beneficiul copiilor. Trebuie să oferim protecţie victimelor abuzurilor. Stop turismului sexual!