Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 4 februarie 2009 - Strasbourg

8. Explicaţii privind votul

⁂

  Reinhard Rack (PPE-DE). – (DE) Doamnă preşedintă, în timpul ultimei şedinţe oficiale, am întrebat dacă nu cumva se poate înlesni folosirea camerei de filmat prin păstrarea unui loc gol. Astăzi am constatat că lucrurile nu s-au schimbat. Camera nu era îndreptată spre mine, ci spre Generalul Morillon, iar apoi spre domnul Grosch. Poate că vom găsi soluţia pentru ca atât activitatea cameramanului, cât şi a noastră să se poată desfăşura mai firesc.

  Preşedintele. – Vă mulţumesc, domnule Rack, vom reaminti acest lucru serviciului administrativ.

Explicarea orală a votului

– Raport: Karl-Heinz Florenz (A6-0495/2008)

  David Sumberg (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, în cele din urmă am votat pentru acest raport, deoarece, în general, suntem în favoarea protejării mediului. Aceasta este o nobilă tradiţie pentru partidul din care fac parte - Partidul Conservator din Regatul Unit - dar cred că trebuie să menţionez două condiţii în acest sens. Prima se referă la faptul că nu putem aplica o politică eficientă în privinţa schimbărilor climatice decât dacă toată lumea se raliază la aceasta. Ar fi doar o pierdere de timp dacă doar Uniunea Europeană, sau orice ţară în parte, ar aplica o anumită politică. Aşadar, trebuie să implicăm şi ţările din Asia.

A doua problemă se referă la faptul că, în timpurile acestea nesigure pe care le trăim, politica pe care urmează să o aplicăm în privinţa schimbărilor climatice trebuie să fie temperată de nevoia de securitate energetică. Ne confruntăm cu o situaţie în care, în lumea de astăzi, toate ţările noastre au nevoie de resurse energetice la îndemână. Această condiţie trebuie să constituie principala noastră preocupare, deoarece, fără aceasta, economiile, bunăstarea şi siguranţa socială a locuitorilor planetei nu vor putea fi susţinute.

  Bogdan Pęk (UEN). - (PL) Doamnă preşedintă, aş dori să îmi exprim punctul de vedere cu privire la subiectul acestei directive. Am votat împotriva directivei, deoarece sunt profund convins că este extrem de periculoasă şi constituie o ameninţare la adresa dezvoltării Europei. Problema evidentă a nevoii protejării eficiente a mediului se împleteşte cu o idee total ipocrită, anume că oamenii pot influenţa schimbările ciclice ale climei.

Tocmai această parte, adică problema reducerii emisiilor de dioxid de carbon, reprezintă secţiunea cea mai importantă din acest document. Sumele enorme de bani, estimate la sute de miliarde, care urmează să fie cheltuite pentru acest obiectiv, vor fi risipite lamentabil, când, în schimb, ele ar putea fi folosite pentru a garanta cu adevărat securitatea mediului şi cea energetică în Europa. Aceasta este o soluţie jalnică şi total nefericită.

  Avril Doyle (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, mai multe paragrafe şi secţiuni din Raportul Florenz, în special paragraful 190, se referă la contribuţia agriculturii la schimbările climatice. Deşi reducerea sau menţinerea la nivelul actual al folosirii îngrăşămintelor pe suprafeţele cultivate reprezintă o opţiune în majoritatea statelor UE şi aduce beneficii economice şi asupra schimbărilor de climă – meritând, după părerea mea, o susţinere mult mai mare – dezbaterile şi cercetările din domeniul agricol se referă în special la cantitatea de metan şi oxid de azot provenit de la rumegătoare.

Deşi s-au realizat progrese în domeniu, nu sunt de acord ca statele membre să fie nevoite să respecte ţinta de reducere a emisiilor în sectoarele necomerciale, prin reducerea obligatorie a cirezilor de vite din Europa. Să nu uităm că tot ce nu producem aici, în Europa, vom importa. S-a demonstrat că un kilogram de carne de vită produs în Brazilia produce emisii de bioxid de carbon de şase ori mai mari decât un kilogram de carne de vită produs în Irlanda.

  Leopold Józef Rutowicz (UEN). – (PL) Doamnă preşedintă, economia europeană este cel mai mare importator de combustibili fosili. Creşterea preţului la acest tip de combustibili, datorită creşterii cererii şi costurilor crescute de extracţie, poate avea un impact negativ semnificativ asupra calităţii vieţii cetăţenilor noştri şi poate determina o scădere a competitivităţii economiei Uniunii Europene.

Eforturile de economisire a energiei şi de introducere a unor surse curate de energie, care să producă energie la un preţ stabil şi relativ scăzut ar putea contracara această tendinţă. Utilizarea cercetărilor ştiinţifice şi folosirea lor pentru găsirea unor soluţii tehnologice vor duce automat la reducerea emisiilor de dioxid de carbon. Totuşi, răspândirea unor teorii controversate şi teama produsă de informaţiile cu privire la dioxidul de carbon nu au o valoare adăugată şi îngreunează procesul tehnic şi material de reducere a emisiilor de dioxid de carbon, ca şi restricţionarea folosirii combustibililor fosili în scopul producerii de energie.

Susţin toate activităţile tehnice şi ştiinţifice menite să ducă la reducerea folosirii combustibililor fosili. Totuşi, din nefericire, nu pot fi de acord cu teoriile exprimate în raportul domnului Florenz. Nu susţin acest raport.

  Zuzana Roithová (PPE-DE). – (CS) Doamnă preşedintă, aş dori să îi mulţumesc domnului Karl Florenz pentru efortul depus şi pentru modul democratic în care a coordonat Comitetul temporar pentru schimbările climatice. Deşi raportul lui iniţial a fost mai bun decât această variantă de compromis, eu am votat totuşi pentru. S-au exprimat o gamă largă de opinii în discuţia noastră directă, oficială, de astăzi, unele dintre ele critice, dar toate împărtăşind opinia că schimbările climatice sunt o realitate a prezentului şi că, fără niciun dubiu, la nivelul actual de civilizaţie, putem influenţa această situaţie şi putem conveni asupra unor măsuri eficiente. Niciunele dintre acestea nu sunt remedii universale şi toate trebuie aplicate pe toate continentele. Sunt de părere că preşedinţia cehă, în ciuda opiniilor categorice ale preşedintelui ceh, va reuşi să convingă partea americană să adopte o poziţie nouă, activă.

  Hynek Fajmon (PPE-DE). – (CS) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat împotriva Raportului Florenz. Adoptarea acestui raport ar fi o idee proastă pentru cetăţenii Uniunii Europene. Clima pământului s-a schimbat, se schimbă şi va continua să se schimbe, indiferent dacă dorim sau nu. Această situaţie nu va fi influenţată în niciun fel de acţiunile absurde pe care UE şi le impune în acest domeniu. În raportul Florenz se afirmă că măsurile dictate de schimbările climatice, adoptate de UE în 2007, sunt insuficiente şi că trebuie intensificate. Nu sunt de acord cu această părere. Cât timp UE reprezintă singura parte a lumii care îşi reduce emisiile de dioxid de carbon, ţinta reducerii emisiilor la nivel global nu va fi atinsă niciodată. Tot ce vom reuşi va fi o relocare a multora dintre marile companii industriale din Europa, astfel încât se vor pierde multe locuri de muncă. Autorii raportului doresc să schimbe totul în Europa, de la meniuri până la turism, turismul social devenind scopul principal. Chiar şi Mao Tse Dung ar fi mândru de o asemenea revoluţie culturală în care tot ce este vechi este aruncat şi înlocuit cu ceva nou. Niciun om raţional nu ar fi de acord cu o asemenea abordare, astfel încât am votat împotriva ei.

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE). – (PL) Doamnă preşedintă, deşi 70% din suprafaţa pământului este reprezentată de apă, rezervele noastre de apă, mai ales de apă potabilă, se reduc într-un ritm înfricoşător. Zone din ce în ce mai întinse ale planetei sunt ameninţate de pierderea resurselor de apă. Cu cât creşte mai mult rata de dezvoltare, cu atât creşte mai mult şi cererea de apă. Cercetările arată că, pe măsură ce comunităţile umane devin mai bogate, cererea de apă creşte. Nu poate exista progres fără apă.

Multe regiuni ale lumii se află pe marginea prăpastiei. Menţinerea unui status quo privitor la managementul apei ar putea duce la situaţia în care accesul la apă ar crea nu numai conflicte, ci chiar şi războaie. Situaţia materială a ţărilor şi nu capacităţile militare pe care acestea le deţin vor determina succesul unora sau al altora. Lipsa de apă va duce, peste foarte scurt timp, la o criză alimentară.

Avem nevoie de o politică integrată, corespunzătoare, care să ajute la păstrarea şi refacerea rezervelor noastre de apă. Trebuie să raţionalizăm folosirea apei.

  Ivo Strejček (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, permiteţi-mi să explic motivul pentru care am votat împotriva Raportului Florenz cu privire la schimbările climatice.

Politicile privitoare la schimbările climatice se bazează, în mare parte, pe ideologii alarmiste. Dovezile schimbărilor climatice sunt controversate. Ipotezele care acuză omul de aceste schimbări sunt şi ele, cel puţin discutabile. Omul este prezentat drept o creatură care dăunează mediului, fără să aibă nicio contribuţie benefică. Nu sunt de acord cu această opinie.

Conţinutul raportului este consecinţa directă a unei ideologii ecologiste la modă, care afirmă că trebuie să punem natura şi planeta pe primul plan, că nu putem avea grijă de oameni, de nevoile şi interesele lor.

Puţinele amendamente aduse raportului, care solicită eforturi mai mari în direcţia dezvoltării energiei nucleare, susţinând avansul fuziunii nucleare, nu pot minimaliza impactul negativ al acestora asupra întregii economii şi a agriculturii europene. Am votat împotriva raportului, deoarece el este un proiect care va duce la apariţia unor probleme politice profunde. În loc să propunem idei care nu interesează pe nimeni, ar trebui să avem grijă de oameni şi de nevoile lor.

  Mairead McGuinness (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, am susţinut acest raport, în principal pentru că paragrafele cu privire la care mi-am exprimat o oarecare îngrijorare au fost fie anulate, fie modificate astfel încât le-am considerat potrivite. Ele se legau mai exact de producţia de produse de la animalele domestice. Aş dori să subliniez faptul că UE şi-a redus considerabil producţia de produse de la animalele domestice, datorită reformelor aplicate politicilor agricole comune (PAC) din trecut, că acum suntem importatori de carne de vită şi că această carne de vită se produce în alte regiuni, cu toate îngrijorările referitoare la schimbările climatice care decurg de aici.

Această situaţie ne arată cât de important este să existe un consens global asupra acestei probleme şi că, deşi Europa este o deschizătoare de drumuri, trebuie să insistăm pentru ca şi alţii să ne urmeze exemplul, deoarece nu vom reuşi decât să ne facem nouă înşine rău, dacă vom fi percepuţi drept singurii care se ridică la înălţimea aşteptărilor.

În final, susţin ideea din acest raport asupra stabilirii unui anumit an pentru strângerea de informaţii şi rezolvarea problemei schimbărilor climatice, astfel încât omenirea să ne urmeze exemplul. Deja se fac paşi importanţi în această direcţie.

  Nirj Deva (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, am votat pentru acest raport, deoarece, pentru prima dată, simt că Uniunea Europeană se sincronizează cu SUA. Preşedintele Obama a fost ales pentru că a afirmat că mediul va ocupa primul loc în programele sale.

Dar nu ştiu dacă cetăţenii pe care îi reprezint vor accepta ideea că putem schimba ceva. Chiar dacă Statele Unite şi Uniunea Europeană acţionează concertat pentru limitarea emisiilor de carbon, trebuie să ţinem seama de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă nu facem suficiente eforturi pentru ca ţările emergente, precum India şi China, să facă acelaşi lucru – prin transfer de tehnologie şi prin ajutorarea poporului indian şi a poporului chinez, găsind cele mai moderne tehnologii cu emisii scăzute de carbon, pe care să le putem exporta, ajutând la realizarea unor parteneriate cu aceste ţări. Adevărul este că, chiar în acest moment, China acţionează la maximum producţia termocentralelor pe cărbuni, cu emisii intensive de carbon, la fiecare două săptămâni. Aşadar, cum ne putem fi de ajutor, prin limitarea acestei situaţii, fără susţinerea unui transfer de tehnologie?

  Daniel Hannan (NI). – Doamnă preşedintă, constatăm din nou că Uniunea Europeană trăieşte într-o lume virtuală – o lume care există doar în rezoluţiile Parlamentului, în comunicatele Comisiei şi în comunicatele de presă ale Consiliului.

Condamnăm încălzirea globală şi totuşi peregrinările noastre lunare între Bruxelles şi Strasbourg generează sute de mii de tone de gaze cu efect de seră. Ne prefacem că ne preocupă folosirea raţională a pământului şi totuşi, politica agricolă comună încurajează tăierea gardurilor vii, folosirea fertilizanţilor pe bază de substanţe chimice şi aruncarea surplusului pe pieţele vulnerabile din lumea a treia. Propovăduim conservarea şi totuşi, politicile comune de pescuit au creat o calamitate ecologică, distrugând ceea ce ar fi trebuit să fie o resursă regenerabilă majoră.

Stimaţi colegi, nu credeţi că alegătorii noştri au observat acest lucru? Vă imaginaţi că, asemenea demonului diabolic despre care vorbea Descartes, puteţi manipula realitatea prin controlul propriilor lor percepţii? Realitatea este că alegătorii noştri ne-au înţeles intenţiile demult şi tocmai de aceea, cu orice ocazie, votează „nu”. Dacă sunteţi de părere că greşesc, dovediţi-mi acest lucru. Organizaţi un referendum cu privire la Tratatul de la Lisabona: Pactio Olisipiensis censenda est.

– Raport: Claudio Fava (A6-0026/2009)

  Zuzana Roithová (PPE-DE). – (CS) Deşi am votat pentru Raportul Fava, am unele rezerve serioase privind titlul directivei care cuprinde sancţiuni împotriva companiilor care angajează emigranţi ilegali din ţări terţe. Este o ipocrizie atunci când economia subterană cuprinde, la rândul ei, milioane de muncitori, comercianţi, ajutoare domestice şi alte categorii de europeni, iar armonizarea sancţiunilor ar trebui să se aplice pentru munca pe piaţa neagră, indiferent de unde provine angajatul respectiv.

  Emine Bozkurt (PSE). – (NL) Delegaţia Partidului Laburist olandez susţine obiectivele acestei directive şi anume de a penaliza angajarea imigranţilor ilegali în scopul descurajării muncii la negru, acesta fiind unul dintre factorii care atrag imigranţii ilegali şi, în acelaşi timp, de a preveni şi monitoriza exploatarea imigranţilor.

În ciuda unor elemente pozitive cuprinse în acest compromis, ne-am simţit obligaţi să votăm împotriva raportului, din mai multe motive. Iniţial, erau incluse responsabilităţi pentru toţi cei implicaţi, mergând până la antreprenorul principal. Din nefericire, această clauză nu a fost menţinută în formula de compromis dintre Consiliu şi Parlament, fiind acum limitată la prima etapă de selectare a forţei de muncă sau subcontractare. O asemenea viziune este contraproductivă şi încurajează şi mai mult atragerea de forţă de muncă din afara Uniunii, pentru evitarea responsabilităţilor sociale.

Mai mult, documentul nu garantează că imigranţii vor fi protejaţi, iar angajatorii vor fi pedepsiţi dacă încalcă regulile. Imigranţii nu vor avea dreptul la salariile restante în caz de deportare şi nici nu li se va permite să îşi aştepte plata acestora în Uniunea Europeană. Şansele ca ei să îşi primească banii după deportare sunt nule. Asta înseamnă că imigranţii ilegali care devin victime ale exploatării şi doresc să lupte pentru drepturile lor nu au practic nicio şansă.

  David Sumberg (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, m-am abţinut la acest vot important din actuala sesiune a Parlamentului. Desigur, nu susţin venirea imigranţilor ilegali în ţările noastre, pentru a ocupa locurile de muncă ale celor care şi-au plătit impozitele şi obligaţiile de-a lungul timpului, dar consider că responsabilitatea ar trebui să revină, în principal, nu angajatorilor, ci guvernelor naţionale din fiecare ţară în parte. Prin această abţinere, am şansa de a-mi afirma oficial părerea că actualul guvern britanic a eşuat lamentabil în încercarea de a impune, în ţara noastră, o politică responsabilă privind imigrarea – o politică a imigrării, prin care să fie înregistraţi cei care intră în ţară şi cei care ies din ţară, care să asigure un tratament corect atât pentru cei care intră în ţară legal, cât şi pentru imigranţii ilegali şi, mai presus de orice, o politică prin care să se menţină bunele relaţii rasiale şi intercomunitare, bazate pe încrederea poporului britanic în echilibrul corect şi just între imigranţi, rezidenţi şi cei care părăsesc ţara..

⁂

  Francesco Enrico Speroni (UEN). – (IT) Doamnă preşedintă, doresc să ridic o problemă referitoare la ordinea de zi, deoarece, după câte înţeleg, nu s-a votat Raportul Fava. Nu văd cum putem să dăm explicaţii despre modul de vot, din moment ce votul nu a avut loc.

  Preşedintele. – Am votat raportul, nu s-a trecut la votul final, astfel încât se poate ca parlamentarii să dorească să îşi exprime opinia cu privire la votul iniţial.

⁂

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE). – (PL) Doamnă preşedintă, criza demografică este una dintre cele mai grave provocări cu care se va confrunta Uniunea Europeană în viitorul apropiat. Rata scăzută a natalităţii şi speranţa medie de viaţă crescută înseamnă că societatea noastră îmbătrâneşte. Între timp, un grup din ce în ce mai redus de cetăţeni trebuie să plătească costurile aferente.

Lipsa cererii pentru anumite locuri de muncă înseamnă că se angajează imigranţii ilegali, deoarece costurile implicate de plata serviciilor acestora sunt mult mai reduse. Angajarea ilegală ar trebui pedepsită, iar consecinţele ei negative ar trebui să se reflecte, în primul rând, asupra angajatorilor şi abia după aceea să îi afecteze pe muncitorii respectivi.

Directiva stabileşte cerinţele administrative ce trebuie îndeplinite de către angajatori. Totuşi, aceste cerinţe nu ar trebui să fie exagerate, deoarece ele ar putea avea un impact negativ asupra situaţiei persoanelor intrate legal în Uniunea Europeană şi care deţin permise de muncă valabile. Obligaţia de a verifica actele imigranţilor i-ar putea descuraja pe patroni să angajeze străini şi, drept rezultat, ar duce la scăderea semnificativă a ratei angajărilor şi ar afecta piaţa muncii.

  Philip Claeys (NI). – (NL) Voi vota în favoarea Raportului Fava, deşi acesta este, desigur, departe de perfecţiune. În orice caz, aş dori să îmi exprim susţinerea pentru această directivă, care are drept scop punerea în discuţie a imigraţiei ilegale.

Cu siguranţă, acesta este doar vârful aisbergului, deoarece ar trebui să punem în discuţie şi problema traficanţilor, a reţelelor care sponsorizează imigranţii ilegali şi, desigur, chiar guvernele statelor membre care oferă o justificare legală străinilor sosiţi în număr mare în mod ilegal. La urma urmelor, tocmai această exceptare de la rigorile legii este una dintre problemele cele mai grave în toată această discuţie despre imigraţia ilegală. Străinii care pătrund ilegal pot organiza ce proteste vor, pot emite pretenţii, pot face petiţii, fără riscul de a fi prinşi sau de a fi trimişi înapoi în ţara de origine. Ar trebui adoptată o politică eficientă de returnare a acestora, care să fie respectată punct cu punct.

  Daniel Hannan (NI). – Doamnă preşedintă, dreptul de a stabili cine are dreptul să treacă graniţele şi să se stabilească pe teritoriul unui stat este un atribut clar al statului respectiv. Sunt ani buni de când acest Parlament încearcă să legifereze acest atribut de statalitate pentru Uniunea Europeană, fără consimţământul alegătorilor şi, după cum se poate constata din rezultatele referendumurilor din Franţa, Olanda şi Irlanda, în pofida opoziţiei active din partea alegătorilor. Problema imigraţiei ilegale ar trebui să fie o prerogativă naţională, iar problema sancţiunilor împotriva patronilor care angajează imigranţii ilegali ar trebui, categoric, să fie rezervată statelor membre.

Dacă Uniunea Europeană doreşte să îşi extindă jurisdicţia în acest domeniu ar trebui ca, mai întâi, să îşi asigure consimţământul sincer al locuitorilor pentru baza legală a acestor acţiuni. Asta înseamnă că Tratatul de la Lisabona trebuie supus unui referendum. Pactio Olisipiensis censenda est.

  Nirj Deva (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, aceasta este o lege îngrozitoare. Este îngrozitoare, pentru că incriminează angajatorul şi nu incriminează imigrantul ilegal. Este un nonsens. Astfel se va crea un sentiment de ameninţare la nivelul angajatorilor, ori de câte ori urmează să angajeze pe cineva. Vă puteţi imagina ce se va întâmpla atunci când un potenţial angajator se va afla faţă în faţă cu un potenţial angajat şi va începe să îi pună întrebări extrem de delicate?

În plus, asta nu are nicio legătură cu Uniunea Europeană. Această problemă ar trebui să fie de interes pentru legislaţia naţională şi pentru guvernele naţionale – pentru ca parlamentele naţionale din statele membre să decidă pe cine doresc să accepte şi pe cine nu doresc să accepte în ţările lor. Incriminarea angajatorilor din ţările noastre, într-un moment de agravare a recesiunii, este absurdă. Această lege nu ar trebui să vadă niciodată lumina zilei.

– Moţiunea: B6-0062/2009 (Eficienţa Energiei)

  Zuzana Roithová (PPE-DE). – (CS) Uniunea Europeană poate observa acum primele rezultate ale politicii comune a energiei. Licitaţiile ETC vor fi demarate în anul 2015, iar programele legate de energia regenerabilă au început deja. Numai adoptarea Tratatului de la Lisabona va permite o administrare mai eficientă a priorităţilor europene în domeniul energiei, priorităţi care sunt, acum,în plină schimbare. Cea mai importantă, acum, este independenţa politică. Aprovizionarea cu energie nu trebuie să fie o sursă de şantaj politic. A doua prioritate este sporirea cantităţii de energia obţinută din surse ecologice şi regenerabile. Acesta este motivul pentru care aceste tehnologii, dar şi energia nucleară, cu problemele sale legate de siguranţa în exploatare şi de reziduuri, trebuie, de asemenea, să fie avute în vedere în momentul finanţării cercetării ştiinţifice. Cel mai important lucru pe care l-a demonstrat această dezbatere este acela că trebuie să căutăm modalităţi de reducere a consumului şi să dovedim mai mult respect pentru resursele naturale. Dar, toate acestea încep cu educarea copiilor noştri.

  Syed Kamall (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, ţin minte că un lector universitar mi-a spus, pe când eram studentă la master, că tehnologia oferă multe soluţii, dar că, dacă vrei să realizezi ceva, de cele mai multe ori, ai nevoie de voinţă politică şi managerială pentru a-ţi atinge scopurile.

Iată că problema aceasta revine în discuţie în Parlamentul European. Discutăm despre schimbările climatice şi eficienţa energiei. Dar, să nu uităm că lucrările Parlamentului sunt mutate de la Bruxelles la Strasburg de 12 ori pe an, ca să nu mai vorbim de clădirile suplimentare pe care le deţinem la Luxemburg. Acest lucru presupune nu numai costuri suplimentare de 200 de milioane de euro pe an pentru contribuabilii europeni dar şi emisia a 192 000 de tone de dioxid de carbon – echivalentul a 49 000 de baloane cu aer cald. Este, deci, timpul ca politicienii din acest Parlament să nu se mai aprindă vorbind despre problemele de eficienţă a energiei şi de schimbare climatică, să renunţe la ipocrizie şi să închidă Parlamentul din Strasburg.

  Francesco Enrico Speroni (UEN). – (IT) Doamnă preşedintă, sunt conducător auto şi m-am săturat de persecuţia la care este supusă această categorie în mod constant. Unele propuneri din acest raport sunt exemple tipice ale acestei persecuţii, motiv pentru care am votat împotriva lui.

  Nirj Deva (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, am susţinut acest raport cu reticenţă, dar aş fi preferat să nu fi votat pentru. Asta pentru că nu putem obţine eficienţă fără competiţie. Competiţia este principalul stimulent al eficienţei pe orice piaţă – fie ea a energiei sau de alt fel – iar noi folosim în întreaga Europă un instrument – tehnologia – pentru a stimula o piaţă eficientă a energiei.

Fără îndoială, eficienţa energiei ar trebui să fie stimulată prin competiţie în Uniunea Europeană. Dacă am fi procedat astfel şi dacă am fi căutat modalităţi de a concura pentru sporirea eficienţei energiei, am avea cea mai eficientă piaţă de energie din lume. De aceea am spus că am votat pentru această moţiune cu reticenţă.

–Moţiunea: RC-B6-0066/2009 (Deţinuţii din Guantanamo)

  David Sumberg (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, înainte să ne luam rămas-bun de la Guantanamo, ca urmare a deciziei acestui Parlament şi a hotărârii executive a preşedintelui Statelor Unite – o combinaţie imorală de manifestări nedisimulate ale puterii – permiteţi-mi să subliniez două lucruri:

In primul rând, Guantanamo a fost înfiinţată pentru protejarea tuturor cetăţenilor noştri. Din punctul de vedere al Statelor Unite, acest lucru a funcţionat. Nu a mai existat niciun act de terorism pe teritoriul Statelor Unite după 11 septembrie. Să salutam recordul stabilit în această privinţă de Preşedintelui George W. Bush, acum, la retragerea sa din funcţie. Ştiu că astfel am rostit erezia supremă în acest Parlament, însă acesta este adevărul.

In al doilea rând, să nu uităm că, în ciuda uşurinţei cu care am dat sfaturi americanilor, rămâne să vedem cum va acţiona Europa acum pentru a împărţi cu ei povara reprezentată de o parte din aceşti deţinuţi şi pentru a ne proteja poporul împotriva unor viitoare atacuri teroriste. Nu mă aştept la o reacţie promptă în acest sens.

  Jim Allister (NI) . – Doamnă preşedintă, dornic, ca întotdeauna,să nu scape nicio ocazie, Parlamentul European le cere astăzi, ţărilor membre să îşi deschidă larg braţele pentru a-i primi pe deţinuţii din închisoarea Guantanamo, în aceeaşi zi în care serviciile de securitate au dezvăluit faptul că Mullah Sakir, care a fost eliberat anul trecut, se află acum sub înalta comandă a Al-Quaida şi conduce atacuri împotriva trupelor britanice şi a celor NATO, în Afganistan. Chiar în această zi, noi declarăm că uşile UE sunt larg deschise pentru asemenea activişti terorişti. Am înnebunit? Reţineţi, odată ce sunt lăsaţi să intre şi primesc acte de cetăţeni, astfel de oameni au totală libertate de mişcare prin toate statele membre ale UE. Sper că cei care au votat pentru această nebunie vor şti ce să facă atunci când totul va eşua.

  Zuzana Roithová (PPE-DE). – (CS) Doamnă preşedintă, permiteţi-mi să explic de ce m-am abţinut de la votul pentru moţiunea cu privire la închiderea închisorii Guantanamo. Discuţia de ieri a arătat că toată lumea primeşte cu bucurie acest plan popular sau populist al Preşedintelui Statelor Unite ale Americii, dar noi nu putem face mai mult. Moţiunea conţine opinii pentru care nu deţinem suficiente evaluări sau informaţii verificate. Ieri, am alocat trei ore de dezbateri aprinse locului în care ar trebui să meargă prizonierii şi cei ale căror fapte nu au fost încă probate. În mod evident soluţia trebuie să vină de la Congresul Statelor Unite şi de la guvernele individuale ale unor ţări europene, însă ea nu depinde de Parlamentul European. În consecinţa, nu am votat pentru această moţiune.

  Philip Claeys (NI) . – (NL) Deşi moţiunea cu privire la Guantanamo conţine un număr de elemente care confirmă fundamentele înseşi ale statului de drept, nu sunt mulţumit, desigur, de subtextul acestui document, anume că deţinuţii din închisoarea Guantanamo ar fi un fel de victime demne de compasiunea noastră. Aceşti oameni nu sunt tocmai uşi de biserică. Sunt oameni suspectaţi de acte de terorism, dar,pentru ale căror fapte lipsesc probele concludente.

Statele membre ar trebui să facă aranjamentele necesare pentru acceptarea deţinuţilor din închisoarea Guantanamo. Cel puţin asta susţine moţiunea. Acesta este un lucru cel puţin problematic. Chestiunea fundamentalismului Islamic radical este, în viziunea mea, îndeajuns de însemnată în Europa şi ea dovedeşte existenţa unui anumit nivel de obtuzitate a celor care doresc o luptă contra terorismului, dar care, în acelaşi timp, deschid larg porţile unor oameni suspectaţi de legături cu Al-Quaida, Talibanii şi grupuri asociate acestora.

  Daniel Hannan (NI) . – Doamnă preşedintă, ani de-a rândul, acest Parlament a criticat Statele Unite pentru suspendarea libertăţilor cetăţeneşti, fapt inerent menţinerii centrului de detenţie de la Guantanamo. Printre vocile care şi-au exprimat îngrijorarea, s-a aflat şi a mea.

Am acceptat – spre deosebire de alte persoane din Parlament – faptul că aceste probleme erau dificile şi sensibile. O parte din deţinuţi au fost eliberaţi, doar ca sa fie recapturaţi pe fronturile din Afganistan. Unul dintre aceştia s-a aruncat în aer într-o piaţă din Irak, omorând zeci de oameni. Cu toate acestea, unele principii sunt absolute si nu ar trebui să fie sacrificate în favoarea caracterului expeditiv al soluţiei oferite. Un astfel de principiu este acela conform căruia nimeni nu poate fi reţinut fără a fi acuzat de un act ilegal.

Stimaţi colegi, am prefaţat fiecare dintre moţiunile noastre cu privire la Guantanamo cu declaraţii de susţinere. Am vorbit şi am pledat ca prieteni ai Statelor Unite. Ei bine, acum avem şansa să facem ceea ce am promis. Administraţia Statelor Unite ne cere sprijinul pentru îndeplinirea a ceea ce solicităm de multă vreme. A nu răspunde acestei cereri, ar însemna să dăm dovadă de răutate, inconsecvenţă şi ipocrizie şi să ne subminăm propriile eforturi.

  Syed Kamall (PPE-DE) . – Doamnă preşedintă, aceia dintre noi care credem în libertate, drepturile individuale şi statul de drept, am încercat, ani la rândul, să îi convingem pe prietenii noştri americani să închidă Guantanamo Bay sau centrul de detenţie de acolo. Deci, ţara care se consideră liderul lumii libere, nu poate sa lase deoparte acele valori, atunci când situaţia o cere, în ciuda îngrijorării sale de înţeles pentru propria siguranţă.

Acum, când Preşedintele Obama a anunţat închiderea Guantanamo Bay, ar trebui să acordăm tot sprijinul posibil. Cu toate acestea, nu Uniunea Europeană este cea care trebuie să decidă cine poate intra în ţările Uniunii Europene. Decizia trebuie sa aparţină statelor membre; să cerem, prin urmare, ţărilor membre să contribuie, şi ele, la sprijinirea prietenilor noştri americani, în aceste momente. Ei şi-au demonstrat voinţa şi ne-au ascultat. Este timpul să îi ascultăm şi noi, aşa cum elita politică europeană ar fi trebuit să îi asculte pe alegatori atunci când, la referendum după referendum, aceştia au respins Tratatul de la Lisabona. Este timpul să ascultăm vocile care contează.

  Nirj Deva (PPE-DE) . – Doamnă preşedintă, Magna Carta si Habeas Corpus stau la temelia Constituţiei Statelor Unite ale Americii. De asemenea, ele reprezintă principiile fundamentale pe baza cărora au fost scrise legile ţării mele. Nu poţi învinui şi închide pe cineva fără a-l pune sub acuzare şi fără a-l judeca. Totuşi, l-am condamnat, ani la rândul, pe Preşedintele Bush pentru ce a făcut cu Guantanamo Bay. Acum suntem în situaţia în care Preşedintele Obama a hotărât, în mod foarte corect, sa desfiinţeze acest loc.

Dacă preşedintele american în exerciţiu a ascultat ce aveam de spus, este, cu siguranţă, de datoria noastră să încurajăm statele membre să preia povara aliaţilor noştri americani. Dar, aceasta nu este o problemă pe care Parlamentul European poate să o dicteze altor parlamente. Rămâne la latitudinea parlamentelor naţionale să decidă dacă este în interesul lor să îi ajute pe americani în momentele lor de dificultate..

Explicaţii scrise privitoare la vot.

– Raport: Karl-Heinz Florenz (A6-0495/2008)

  Šarunas Birutis (ALDE) , în scris. – (LT) Europa are nevoie de o politică strategică energetică unică, capabilă să asigure folosirea eficientă a resurselor şi să reducă la minim impactului asupra mediului înconjurător.

Uniunea Europeană şi statele membre trebuie să asigure dezvoltarea infrastructurii energetice a Europei, un imperativ în încercarea noastră de a diversifica resurselor energetice ale UE şi de a reduce dependenţa de combustibilii fosili.

Astăzi, în UE, cea mai mare parte din energia folosită şi din cantitatea de dioxid de carbon emisă – aproximativ 40% din cantitatea totală de CO2 emis - sunt puse pe seama încălzirii clădirilor. Există, în special în acest domeniu, multe posibilităţi de reducere a consumului de energie.

Sunt de acord cu propunerea raportorului de a organiza o campanie de informare a cetăţenilor, la nivel naţional, menită să sporească folosirea eficientă a energiei. În timpul acestei campanii, proprietarilor de caselor şi apartamente li se vor efectua termografii ale locuinţelor şi li se vor oferi informaţii legate de eficienţa cu care folosesc energia, precum şi recomandări referitoare la finanţări pentru eventualele lucrări de modernizare, prin intermediul microcreditelor. Nivelul redus de eficientă energetică reprezintă un neajuns al clădirilor din era post-sovietică şi mulţi proprietari nu ştiu cum şi prin ce mijloace să economisească energia. Cred că este necesar să mărim până la 15% subvenţia acordată din Fondurile Structurale ( în prezent ea este de 3% ) pentru renovarea locuinţelor.

  John Bowis (PPE-DE), în scris. Conservatorii britanici salută sfera largă de acoperire a raportului Comisiei Temporare asupra Problemelor Climatice. Credem că raportul aduce o contribuţie semnificativă la această dezbatere, care va conduce la un acord internaţional efectiv asupra schimbările climatice la Copenhaga, în 2009. Susţinem în special obiectivul ambiţios al ţintelor de reducere a emisiilor pe termen mediu şi lung, promovarea energiei regenerabile şi a eficienţei sporite a energiei şi apelul făcut pentru o abordare sustenabilă a exploatării forestiere, a pădurilor tropicale şi a despăduririlor. Suntem, de asemenea, de părere că o economie bazată pe un consum redus de dioxid de carbon va stimula inovaţiile, ceea ce va duce la crearea de noi afaceri competitive şi de noi locuri de muncă în domeniul energiilor regenerabile şi al tehnologiei şi proiectelor ecologice.

Cu toate acestea, nu putem fi de acord cu afirmaţia că Politica Europeană de Securitate şi Politica Europeană de Securitate şi Apărare joacă un rol în abordarea efectelor schimbărilor climatice.

De asemenea, ne opunem cu tărie trimiterilor la Tratatul de la Lisabona, îndeosebi celor care sugerează că Uniunea Europeană nu are încă suficiente competenţe în domeniul schimbărilor climatice. Suntem siguri că UE dispune de toată autoritatea care îi este necesară pentru a ajuta popoarele Europei să conlucreze pentru a rezolva şi pentru a se impune, prin puterea exemplului propriu, în problema schimbărilor climatice.

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE), în scris. − Am votat favorabil raportul Florenz deoarece sunt de acord cu recomandările făcute pentru viitoarea politică integrată a protecţiei mediului.

Acest raport solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape şi să analizeze cele mai recente rezultate ale cercetărilor ştiinţifice în scopul de a aprecia, în special, dacă obiectivul UE de 2ºC şi-ar atinge cu adevărat scopul de a evita schimbările climatice periculoase.

Totodată, subliniază importanţa stabilirii, de către UE şi celelalte state industrializate ca şi grup, a unui obiectiv pe termen mediu de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 25%-40% până în 2020, precum şi a unui obiectiv pe termen lung de reducere a emisiilor cu cel puţin 80% până în 2050, comparativ cu anul 1990, continuând să se acorde atenţie scopului de a limita creşterea temperaturii globale medii la 2ºC peste nivelurile preindustriale, obţinând, astfel, o probabilitate de 50% de a realiza acest obiectiv.

  David Casa (PPE-DE) , în scris. Acesta este un raport deschizător de drumuri şi care transmite un mesaj clar către toată lumea, de a acţiona acum, până nu este prea târziu. Nu putem să ne asumăm riscuri acolo unde este vorba despre prezervarea naturii şi a umanităţii. Este nevoie de o politică unită, pentru evitarea acţiunilor redundante şi este necesar să ne armonizăm obiectivele şi strategiile. Uniunea Europeană ar trebui să îşi asume rolul principal în lupta împotriva schimbărilor climatice, iar acest raport reprezintă un pas semnificativ în această direcţie. Dreptul la viaţă, siguranţă, sănătate, educaţie şi protecţie a mediului sunt drepturi fundamentale şi este datoria noastă să le protejăm, pentru generaţiile viitoare. Suntem deja conştienţi de pagubele enorme cauzate de schimbările climatice şi este de datoria noastră să reducem aceste daune, cât mai mult posibil.

  Charlotte Cederschiöld, Christofer Fjellner, Gunnar Hökmark şi Anna Ibrisagic (PPE-DE), în scris (SV) Am votat astăzi în favoarea raportului care tratează viitoarea politică integrată a Uniunii Europene privind schimbările climatice. Totuşi, în legătură cu aceasta, am dori să subliniem faptul că veniturile obţinute din perceperea taxelor de poluare ar trebui să revină statelor membre.

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea raportului „2050: viitorul începe azi – recomandări pentru o viitoare politică integrată pentru protecţia mediului în UE” deoarece schimbările climatice pot produce dezastre ireversibile, iar epoca energiei fosile ieftine este pe cale de a lua sfârşit.

De aceea, UE în colaborare cu partenerii săi strategici trebuie să facă toate eforturile pentru a reduce dependenţa actuală de combustibili fosili şi pentru a spori semnificativ ponderea energiei regenerabile.

Prin investiţii corespunzătoare, eficienţa energetică a economiei europene trebuie să crească, iar emisiile de gaze poluante cu efect de seră trebuie reduse cu peste 25%, în următorii 12 ani.

UE trebuie să aplice cu hotărâre acţiunile necesare pentru realizarea obiectivelor pentru 2050: mai puţine emisii de gaz cu efect de seră, 60% energii regenerabile şi eficienţă energetică.

Anul European al Creativităţii şi Inovării poate constitui un reper major în acest sens, subliniind importanţa fundamentală a investiţiilor în cercetarea ştiinţifică şi în noile tehnologii.

  Konstantinos Droutsas (GUE/NGL), în scris (EL) Schimbările climatice sunt rezultatul exploatării iresponsabile a resurselor naturale de către agenţii economici, în scopul obţinerii de profit.

UE consideră că lucrătorii, modul de viaţă şi obiceiurile de consum ale acestora sunt de vină. Uniunea doreşte să pună lupul paznic la oi acordând responsabilitatea limitării schimbărilor climatice chiar celor care provoacă aceste schimbări: companiilor monopoliste şi multinaţionalelor. Prelucrarea energiei, a apei, a lemnului a deşeurilor şi producţia agricolă sunt acum privatizate şi concentrate în mâinile câtorva multinaţionale, în numele mediului înconjurător. Funcţionarea neîngrădită a „pieţei libere”, liberalizarea pieţelor şi restructurările capitaliste reprezintă nucleul măsurilor propuse în raportul Parlamentului European.

Acordurile UE cu ţările lumii a treia cer liberalizarea pieţelor şi a serviciilor publice din toate aceste sectoare. Sunt incluse o serie de obiective ca, de exemplu, cel legat de biogazul care distruge păduri uriaşe. Sunt promovate transformările şi este oferit sprijin culturilor agricole individuale, distrugându-se astfel biodiversitatea.

Protecţia mediului este folosită chiar ca pretext pentru intervenţiile imperialiste, în conformitate cu „doctrina Solana”.

Economia ecologică promovată de către UE şi SUA oferă o cale de manifestare a dorinţei de acumulare de capital, de protejare a profiturilor companiile monopoliste şi de sporire a exploatării lucrătorilor şi a resurselor naturale. Nu numai că această abordare nu rezolvă nimic; dimpotrivă, ea exacerbează problema schimbărilor climatice.

  Edite Estrela (PSE) , în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului Florenz privind „2050: Viitorul începe azi – recomandări pentru o viitoare politică integrată pentru protecţia mediului”, deoarece oferă Uniunii Europene, statelor membre şi cetăţenilor acestora o serie de propuneri care vizează reduceri ambiţioase ale gazelor cu efect de seră pe teritoriul Uniunii Europene.

Aş vrea să accentuez că problema schimbărilor climatice necesită o abordare transversală la toate nivelurile în serviciul politicilor publice şi că investiţiile în tehnologii ecologice reprezintă, de asemenea, o urmare a crizei economice actuale, în sensul că vor duce la crearea de noi locuri de muncă.

Consider că raportul final al Comisiei temporare pentru schimbările climatice, a cărei membră am fost, reprezintă o contribuţie importantă în lupta împotriva schimbărilor climatice şi demonstrează necesitatea de a se ajunge la un acord internaţional în cadrul conferinţei de la Copenhaga ce va avea loc la sfârşitul anului.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL) , în scris. – (PT) Raportul nu ridică problema esenţială privind cauzele abuzului din mediul înconjurător, şi anume, natura prădătoare a capitalismului. Raportul încearcă doar să împartă responsabilitatea între toate părţile implicate, pentru a justifica propuneri care se bazează esenţial pe liberalizarea pieţelor, costurile fiind suportate de clienţi şi lucrători.

Deşi textul final, aprobat în şedinţă plenară, este mai rezervat decât propunerea originală şi are unele aspecte pozitive, nu suntem de acord cu alte chestiuni, şi anume, acelea în care protecţia mediului este folosită ca scuză pentru o nouă ocazie de a impune ofensiva ideologică, a pasa responsabilitatea oamenilor de rând şi lucrătorilor şi a comercializa acţiunile de mediu pentru a obţine profit de pe urma lor.

Astfel, am votat pentru anumite propuneri, inclusiv cele înaintate de grupul nostru, care caută să amelioreze conţinutul raportului, dar ne-am văzut nevoiţi să respingem încercările de a comercializa orice este esenţial vieţii umane, inclusiv aerul pe care îl respirăm.

  Glyn Ford (PSE) , în scris. – Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari provocări cu care planeta se confruntă în prezent. Sunt şi eu în favoarea becurilor electrice eficiente din punct de vedere energetic, însă acest lucru, să fim oneşti, nu este de ajuns. Trebuie să ne mobilizăm cu toţii şi să facem schimbări mult mai drastice şi dramatice în stilul nostru de viaţă şi în vieţile noastre.

Am fost de curând întrebat, la o întâlnire publică în Cheltenham, în circumscripţia din care provin, care mi se pare cel mai important lucru care ar putea fi făcut pentru a combate încălzirea globală şi schimbările climatice. Răspunsul meu a fost clar: ratificarea Tratatului de la Lisabona. Fără o Uniune Europeană puternică şi influentă, competentă în materie de politică externă şi de securitate comună, nu cred că vom reuşi să convingem Statele Unite, Japonia, China şi India să adopte măsurile necesare.

Susţinerea şi încurajarea unei Uniuni Europene puternice şi unite va contribui mai mult la combaterea schimbărilor climatice decât o pot face milioane de becuri electrice eficiente din punct de vedere energetic.

  Duarte Freitas (PPE-DE) , în scris. – (PT) Prezentul raport întruneşte poziţiile mai multor grupuri politice şi grupuri de interese, pe baza celor mai recente şi fiabile date ştiinţifice. Prin urmare, documentul este, fără îndoială foarte aprofundat, extins, de ultimă oră şi relevant.

Sunt de acord cu raportul în ansamblu, dar am votat împotriva referirilor mai directe la impactul creşterii animalelor asupra schimbărilor climatice. Agricultura nu trebuie ostracizată. În schimb, trebuie încurajate producerea şi consumul de produse locale, deoarece transportul acestora permite reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Pe de altă parte, am votat în favoarea referirilor la problemele cu care se confruntă agricultura ca urmare a schimbărilor climatice, deoarece consider că regiunilor celor mai sever afectate ar trebui să li se acorde compensaţii în consecinţă. În ceea ce priveşte acelaşi subiect al adaptării la schimbările climatice, sunt de acord cu punerea urgentă în aplicare a Directivei-cadru privind protecţia solului. De asemenea, politica de coeziune, de protecţie a apei şi programul Natura 2000 trebuie adaptate pentru a face faţă impactului prezis.

Recent, am votat în favoarea referirilor la necesitatea de a evita uzarea excesivă a mecanismelor de flexibilitate ale protocolului de la Kyoto, deoarece Europa trebuie să reducă drastic emisiile de gaze, dacă doreşte să-şi păstreze rolul principal în negocierile internaţionale şi să se asigure de semnarea unui acord global la Copenhaga.

  Jaromir Kohlicek (GUE/NGL) , în scris. – (CS) Schimbările globale reprezintă un fapt dovedit. Totuşi, unii oameni de ştiinţă îşi exprimă îndoiala asupra acestui fenomen. De asemenea, efectul activităţilor omului, considerate chiar şi în acest raport ca fiind principala cauză a schimbărilor climatice, este pus la îndoială de către unii oameni de ştiinţă. În orice caz, cele 22 de capitole ale raportului oferă o redare aprofundată a problemei din perspectiva majorităţii experţilor la nivel mondial. În ceea ce priveşte capitolele individuale, capitolul despre energie este oarecum incomplet. Raportul afirmă în mod corect că combustibilii fosili sunt o resursă finită, dar nu se reuşeşte să abordeze problema principală, şi anume, asigurarea cantităţii suficiente de energie în situaţia în care, în anul 2030, consumul global va creşte într-adevăr cu 60%.

Este, aşadar, evident că va fi nevoie de un efort susţinut pentru construcţia de centrale nucleare în viitorul foarte apropiat. În prezent, aceasta este singura sursă recunoscută de energie pură care poate fi produsă pe scară largă, dar are oponenţi din punct de vedere ideologic, chiar şi în cadrul Parlamentului European. Până când fuziunea termonucleară nu va fi bine stăpânită, nu va exista o alternativă pentru energia nucleară, atunci când va fi nevoie de o sursă de energie pură. În acest sens, sunt de acord cu cele prezentate în raport.

  Marie Noëlle Lienemann (PSE), în scris. – (FR) Raportul Florenz stabileşte o listă foarte detaliată de măsuri care trebuie luate pentru a combate schimbările climatice şi a dezvolta politici de susţinere. Totuşi, acesta prezintă lipsuri structurale în ceea ce priveşte reorientarea vitală şi de dorit a Uniunii Europene.

Principalele deficienţe sunt de natură financiară.

Deşi este luată în considerare crearea unei taxe pe emisiile de carbon, analiza şi aplicarea unei astfel de taxe, precum şi a unei compensaţii sistematice de carbon per produs nu sunt incluse în Planul de acţiune pentru 2009-2014. Cu toate acestea, este un element esenţial.

Nu a fost menţionată nicio cifră de buget pentru activităţile şi proiectele vizate şi definitive, pentru infrastructura publică sau politicile industriale inovatoare, pentru dezvoltarea regională, ajutorul acordat autorităţilor locale sau pentru cercetare şi dezvoltare.

În ceea ce priveşte industria, trimiterea la „instrumentele legislative” nu este suficientă.

De asemenea, înfiinţarea unui Fond european pentru climă se află sub rezerva cerinţei de „a lăsa piaţa să decidă asupra tehnologiilor care ar trebui folosite...”

Prin urmare, nici nu va favoriza o viziune pe termen lung, nici nu va trezi un interes general. Este absurd.

De aceea, este necesar ca UE să adopte măsuri urgente în privinţa taxei pe emisiile de carbon, a ajutorului public pentru susţinerea unui nou acord ecologic şi a bugetului comunitar pentru prevenirea schimbărilor climatice.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. – (SV) Nu există niciun dubiu: clima se schimbă. Cu toate acestea, nu este sigur dacă acest lucru este în primul rând sau în mare măsură rezultatul activităţilor omului sau este în primul rând sau în mare măsură o parte a unui proces natural. Există încă o mare incertitudine cu privire la ce se întâmplă şi ce măsuri trebuie luate în această privinţă. Dar tocmai această incertitudine indică, de exemplu, că ar trebui să întreprindem primele acţiuni în direcţia diminuării emisiilor de bioxid de carbon în atmosferă. Aceasta explică de ce, cu o ocazie anterioară, am votat în favoarea propunerii de a reduce aceste emisii cu până la 20% până în 2020.

În acest moment, Comisia temporară a Parlamentului European privind schimbările climatice a înaintat un raport privind modul în care Uniunea Europeană trebuie să acţioneze în legătură cu schimbările climatice. Raportul este foarte extins. Dă impresia că deputaţii implicaţi au ca scop satisfacerea intereselor particulare, cum ar fi agricultura şi turismul. În acelaşi timp, în raport se solicită mai multe fonduri şi mecanisme noi, iar, în practică, propune măsuri importante pentru o economie planificată, centralizată, cu campanii de propagandă, în şcoli şi în centrele de recreare după orele de curs, care să fie controlate de la Bruxelles.

Raportul se situează atât de departe de problemele-cheie încât mă văd obligat să votez împotrivă. Nu putem continua să votăm în favoarea oricărui act propus, doar pentru a ne arăta îngrijorarea, nesiguranţa şi dorinţa de a acţiona în ceea ce priveşte schimbările climatice.

  David Martin (PSE), în scris. – Susţin acest raport care reconfirmă angajamentul pe termen scurt al UE de a reduce emisiile de carbon cu 30% până în 2020 în cazul unui acord internaţional. Acest raport susţine, de asemenea, obiectivul inclus în foaia de parcurs de la Bali, şi anume că ţările industrializate ar trebui să reducă emisiile cu 80% până în anul 2050. Salut acest raport care îndeamnă Comisia şi Consiliul să adopte un rol de conducere la următoarele negocieri post-Kyoto ce vor avea loc la Copenhaga şi care solicită instituirea unor standarde minime de eficienţă energetică în UE pentru clădiri noi şi clădiri renovate. Raportul invită ECONFIN să introducă cote reduse de TVA pentru energia regenerabilă şi produsele cu un consum energetic scăzut.

Susţin ideea ce a solicita stimulente economice, cum ar fi un sistem de comercializare a cotelor de emisii de carbon, pentru ca ţările să-şi protejeze pădurile tropicale, precum şi măsuri de eficienţă energetică care să fie adoptate la nivel local şi regional pentru a combate penuria energetică.

  Iosif Matula (PPE-DE), în scris. − Prin adoptarea acestui raport, Uniunea Europeană dovedeşte că se implică activ în combaterea efectelor negative pe care le generează schimbările climatice. Încălzirea globală reprezintă una dintre cele mai delicate probleme cu care se confruntă întreaga planetă şi de aceea necesită un efort comun din partea tuturor ţărilor. Cele peste 150 de recomandări incluse în acest raport acoperă majoritatea ariilor care pot fi îmbunătăţite pentru atingerea obiectivului european de reducere a creşterii temperaturii la 2 grade C.

Pentru asigurarea atingerii acestui obiectiv, este necesară implicarea activă a tuturor oamenilor şi educarea corectă a acestora în spiritul protejării mediului şi responsabilităţii faţă de generaţiile viitoare.

Planul european de redresare economică susţine lupta împotriva încălzirii globale prin alocări de fonduri pentru dezvoltarea de tehnologii inovatoare, dar şi prin modalităţi de îmbunătăţire a eficienţei energetice. Prin investiţii în cercetare şi inovare se pot dezvolta tehnologii curate, ca răspuns la provocările pe care le ridică schimbările climatice.

Consider că măsurile propuse sunt realizabile şi pot fi implementate pe termen mediu şi lung. Chiar dacă majoritatea ţărilor se confruntă cu o serie de probleme economice şi financiare, o atenţie deosebită trebuie acordată stopării efectelor negative ale schimbărilor climatice.

  Mary Lou McDonald (GUE/NGL), în scris. – Am fost foarte încântată să susţin raportul final al Comisiei temporare privind schimbările climatice.

Raportul de astăzi al domnului Florenz se bazează pe principii ştiinţifice şi prezintă provocările cu care se confruntă societatea noastră în diverse domenii, cum ar fi transportul, amenajarea teritoriului, gestionarea energiei şi a deşeurilor. Criza economică actuală nu ar trebui folosită drept scuză pentru a reveni la angajamentele anterioare privind schimbările climatice. Unele forţe în favoarea unui progres mai lent au încercat să folosească această criză economică drept scuză pentru a-şi ignora angajamentele necesare privind schimbările climatice. Acest gest nu ar trebui privit doar ca un truc cinic, venind de la forţe total dezinteresate de problema schimbărilor climatice, ci şi ca un mod foarte îngust de a vedea lucrurile.

În ceea ce priveşte energia nucleară, resping în mod expres noţiunea că aceasta ar avea vreun rol de jucat în economia ecologică de mâine şi din viitorul îndepărtat. Irlanda trebuie să rămână o insulă neimplicată în acţiuni nucleare.

Sursele de energie ecologică şi regenerabilă ar trebui să fie baza aprovizionării noastre cu energie şi nu soluţia periculoasă şi de scurtă durată pe care ne-o oferă energia nucleară.

  Miroslav Mikolášik (PPE-DE), în scris. – (SK) Vă doresc o zi bună tuturor. Susţin raportul în totalitate şi aş dori să vă mulţumesc, domnule Florenz, pentru acest raport detaliat privind viitoarea politică a Uniunii Europene privind schimbările climatice. Este cumplit că schimbările climatice globale influenţează şi vor continua să influenţeze mediul în care trăim şi, prin urmare, sănătatea şi societatea noastră. Avem deci datoria de a ajunge la o înţelegere asupra unei politici care va ajuta la reducerea factorilor ce contribuie la o viitoare catastrofă.

De la decizia Parlamentului, în aprilie, de a înfiinţa Comisia temporară privind schimbările climatice, negocierile privind asistenţa în integrarea acţiunilor europene într-un context global au avut succes. Cu toate acestea, trebuie să persistăm în a ne arăta preocuparea faţă de obiectivele de reducere, consumul de energie şi rolul agriculturii. Prin cooperare, este posibil să reuşim să reducem emisiile de carbon şi să încetinim procesul de încălzire globală în Europa şi peste tot în lume.

Aşa cum a spus domnul Florenz, există mai multe modalităţi de a aborda schimbările climatice, dar ştim că este corect să începem cu îmbunătăţirea eficienţei şi a modului de gestionare a resurselor. Schimbările climatice globale ne distrug mediul în care trăim, modul nostru de viaţă şi oportunităţile viitoarelor generaţii. Trebuie să facem tot posibilul pentru a încetini acest proces sau chiar pentru a-l opri. Vă mulţumesc tuturor.

  Jan Mulder (ALDE), în scris. – (NL) – Deşi acest raport a beneficiat de susţinerea mea pe parcursul votului final, acest lucru nu mă împiedică să exprim obiecţii serioase în legătură cu unele secţiuni ale lui. Nu consider culturile agricole destinate producţiei animaliere drept un factor al schimbărilor climatice. De asemenea, nu consider necesară introducerea unei directive europene privind solul pentru a rezolva problema schimbărilor climatice.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. – (RO) În actualul climat economic, a devenit din ce în ce mai dificilă finanţarea investiţiilor în tehnologie ecologică şi energie verde, care sunt atât de necesare în lupta împotriva încălzirii globale. Din această cauză, mă alătur colegilor mei care sprijină acest raport şi propun măsuri de creştere a investiţiilor „inteligente”, care reprezintă o soluţie nu numai pentru schimbările climatice, ci şi pentru criza financiară, deoarece oferă posibilitatea de generare de noi locuri de muncă.

O astfel de măsură este reglementarea proiectului Comisiei, dezbătut în Parlament, care stipulează că statele membre pot finanţa, cu fonduri structurale şi de coeziune, programe de lucrări publice, la scară largă, de renovare rezidenţială. Acestea pot aduce numeroase beneficii. De exemplu, familiile cu venituri mici pot primi asistenţă financiară pentru a-şi moderniza sistemele de încălzire şi a se putea bucura de scăderi substanţiale ale plăţilor de întreţinere. În plus, această măsură va contribui la reducerea dependenţei energetice a Europei, care este o prioritate, în lumina recentei crize de energie prin care a trecut de curând Europa.

  James Nicholson (PPE-DE), în scris. – Acest raport tratează probleme-cheie legate de schimbările climatice, cum ar fi reducerea semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră, promovarea de surse de energie regenerabilă şi îmbunătăţirea eficienţei energetice.

În prezent, ne confruntăm cu situaţia în care efectele schimbărilor climatice şi ale încălzirii globale încep să se facă simţite mai repede decât ne imaginam. Din acest motiv, este necesar ca politica de protecţie a mediului să rămână una dintre cele mai importante priorităţi ale UE şi ale statelor membre.

Odată cu adoptarea pachetului climatic şi energetic adoptat în luna decembrie, UE a preluat un rol de conducere clar în ceea ce priveşte legislaţia mediului înconjurător şi se află în poziţia de a încuraja ţările din afara Europei să îi urmeze exemplul şi de a promova politici menite să abordeze schimbările climatice.

Nu ne putem permite să ignorăm acest aspect şi să aşteptăm cincizeci de ani ca să vedem care ar putea fi consecinţele.

  Rovana Plumb (PSE), în scris. − Am votat acest raport deoarece el constituie „foaia de parcurs în 12 puncte de acţiune” a viitoarei politici integrate pentru protecţia mediului.

În raport se subliniază importanţa de a stabili de către UE şi celelalte state industrializate ca şi grup, a unui obiectiv pe termen mediu de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) cu 25-40% până în 2020 şi, pe termen lung, cu 80% până în 2050 comparativ cu anul 1990.

Pentru a atinge aceste obiective şi pentru adaptarea la schimbările climatice trebuie asigurate fonduri de cca. 175 milioane euro/an la nivelul UE. Aceasta impune crearea unui fond climatic, alimentat din veniturile provenite din schema de comercializare a emisiilor şi/sau a unor fonduri private corespunzătoare în statele membre pentru asigurarea finanţării unei politici viitoare referitoare la climă, investiţiile şi solidaritatea pe care le va presupune.

O atenţie deosebită trebuie acordată cercetării pentru a se asigura suport ştiinţific dezvoltării şi implementării tehnologiilor „curate”. Trebuie folosită politica de mediu, ca şansă a strategiei de adaptare la efectele schimbărilor climatice, aplicată corect şi intersectorial, la contracararea efectelor crizei, prin crearea de noi locuri de muncă „verzi” în întreprinderi competitive.

  Zdzisław Zbigniew Podkański (UEN), în scris. – (PL) Până în prezent, pe parcursul a diverse perioade legislative, au fost aduse în discuţie treisprezece hotărâri ale Parlamentului European pe tema schimbărilor climatice. În ciuda eforturilor Comisiei şi ale Parlamentului, această problemă continuă să fie un subiect controversat. Raportul domnului Florenz nu schimbă poziţia celor care nu sunt convinşi de influenţa decisivă a activităţii umane asupra schimbărilor climatice care au fost, timp de milioane de ani, expuse doar legilor naturii.

O altă problemă priveşte ideea unei politici integrate pentru toate ţările europene. Nu se poate vorbi despre o abordare integrată, având în vedere că raportul nu face referire la situaţiile specifice ale noilor state membre sau, mai important, la eforturile pe care le-au făcut începând cu anul 1989 pentru a reduce poluarea şi emisiile de gaze cu efect de seră. Fiind diferite, ţările au dreptul să îşi propună obiective diferite. Fiecare stat trebuie să aibă dreptul de a alege ce tehnologie să folosească pentru a obţine energie. În ceea ce priveşte recomandările Comisiei de a stabili un plafon obligatoriu de 20% pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice, se pare că nu este complet nefondată suspiciunea că energia scumpă şi străină ar fi promovată în mod discret.

  Lydie Polfer (ALDE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului Florenz. Este o lucrare excelentă, deoarece detaliază o serie largă de măsuri care trebuie luate în diferite domenii cum ar fi energia, biocombustibilii, eficienţa energetică, mobilitatea, turismul, agricultura şi creşterea animalelor, protecţia solului şi gestionarea apei, teme viitoare, educaţia şi instruirea.

Excelenta lucrare a Comisiei temporare pentru schimbările climatice propusă la data de 25 aprilie 2007 este vizionară şi propunerile sale pentru combaterea schimbărilor climatice merită sprijinul tuturor celor implicaţi în viaţa politică, economică şi socială.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. – (PT) Dezbaterea asupra viitoarei politici integrate a Europei asupra schimbărilor climatice acoperă o gamă largă de subiecte şi ar trebui să ne ghideze în căutarea de soluţii rezonabile, fezabile, ştiinţifice. O dezbatere bigotă, care respinge orice altă ştiinţă, exceptând versiunea oficială ce ignoră nevoia de cercetare şi se lipseşte de incertitudinile cercetării ştiinţifice, transformă ştiinţa în dogmă, iar dogma nu este de niciun folos celor care iau decizii politice.

Prin urmare, prioritatea noastră trebuie să fie concentrarea pe producerea diversificată şi eficientă de energie şi un consum care să ne reducă dependenţa şi să garanteze calitatea vieţii pe care o dorim pentru toţi, atât în Europa, cât şi în afara ei.

Ne confruntăm, aşadar, cu o imensă provocare ştiinţifică, în care autorităţile publice au datoria de a prioritiza investiţiile în cercetare şi dezvoltare şi, de asemenea, în particular, în măsura în care sunt şi operatori de piaţă, de a stimula crearea de pieţe profitabile pentru mai multe produse eficiente din punct de vedere energetic. Schimbările climatice ne obligă să facem un pas înainte în ceea ce priveşte dezvoltarea şi nu un pas înapoi. Haideţi să facem acest efort.

  Peter Skinner (PSE), în scris. - Plafoanele stabilite de UE pentru atingerea unei reduceri de comun acord sunt vitale dacă ne dorim o schimbare în bine a mediului în care trăim.

Am votat în favoarea îmbunătăţirii structurii acestei coordonări, prin folosirea unei varietăţi de surse – inclusiv efectele benefice ale producerii neprimejdioase de energie nucleară – toate acestea fiind revizuite ţinând cont de recomandările inspectoratelor naţionale şi de schimbările tehnologice.

Pentru că acordarea de fonduri este necesară, am votat şi pentru folosirea câştigului provenit din licitaţii în cadrul sistemului ETS pentru acoperirea costurilor oricăror schimbări necesare. Acestea includ şi investiţiile în noua tehnologie.

Un plan de comerţ al emisiilor în domeniul aviaţiei ar putea fi o bună soluţie, deşi este posibil să aibă doar un efect marginal.

  Catherine Stihler (PSE), în scris. – Dezbaterea asupra unei politici integrate a schimbărilor climatice este esenţială dacă ne dorim o reducere cu 50% a emisiilor de carbon până în anul 2050.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. – (PL) Am votat pentru adoptarea raportului domnului Florenz intitulat „2050: viitorul începe azi – Recomandări pentru viitoarea politică integrată a UE asupra schimbărilor climatice.” Acest raport a fost întocmit de către Comisia temporară pentru schimbările climatice, care a fost înfiinţată în iunie 2007.

Raportul cuprinde o listă clară de recomandări privind reducerea emisiilor de dioxid de carbon, care trebuie să fie pusă în aplicare de către organismele Comunităţii (în special de către Comisia Europeană) şi de către statele membre. Pentru a atinge aceste obiective, vor fi necesare şi acţiunile la nivel local.

Schimbările climatice sunt bruşte şi au consecinţe negative grave. UE şi statele industrializate ar trebui să urmărească reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu valori cuprinse între 25% şi 40% până în 2020 şi, pe termen lung, să încerce reducerea emisiilor cu 80% până în 2050, faţă de valorile din 1990.

Alte recomandări conţinute de raport includ parteneriatul şi cooperarea în domeniul producţiei de energie solară, urmărind ca ţările din bazinul mediteranean să obţină un nivel zero de consum de energie netă în noile clădiri rezidenţiale până în 2015 şi în toate clădirile noi până în 2020, cu opţiunea de a extinde acest obiectiv pe termen lung şi de a include în proiect şi clădirile renovate. Planurile includ şi crearea unei comunităţi europene de energie regenerabilă, cu scopul de a susţine activităţile de cercetare şi dezvoltare pentru a dezvolta noi tehnologii revoluţionare.

  Thomas Ulmer (PPE-DE), în scris. – (DE) M-am abţinut să votez raportul asupra schimbărilor climatice. Aceasta nu înseamnă că întregul raport mi se pare nepotrivit. În orice caz, a combinat informaţii ştiinţifice corecte cu polemici false. Toată lucrarea întocmită de comisie a fost părtinitoare şi nu a reflectat o gamă largă de opinii ştiinţifice. Nu se poate realiza un raport echilibrat cu această structură. Din păcate, acest tip de abordare a fost tot mai des întâlnită în preajma alegerilor europene.

– Raport: Claudio Fava (A6-0026/2009)3-179-500

  Guy Bono (PSE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului Fava pentru directiva privind sancţiunile împotriva angajatorilor emigranţi ilegali.

Potrivit cifrelor Comisiei, între 4,5 şi 8 milioane de cetăţeni din lumea a treia trăiesc ilegal în Uniunea Europeană şi sunt, astfel, ţintele preferate ale angajatorilor fără scrupule, care beneficiază de munca ilegală.

Este de maximă importanţă pentru noi să atragem atenţia asupra acestor practici, nedemne de o Europă unde respectul pentru drepturile fundamentale ale omului trebuie aplicat în cazul fiecărei persoane. A venit momentul în sfârşit să accentuăm responsabilitatea pe care o poartă cei care profită de aceşti oameni foarte vulnerabili. Trebuie să oprim abuzurile asupra acestor victime prin stigmatizarea imigranţilor ilegali. Cu privire la aceste măsuri pentru care se pledează aici, nu este de ajuns penalizarea patronilor necinstiţi, ci şi apărarea unui anumit număr de drepturi sociale, cum ar fi dreptul de a fi reprezentat de un sindicat.

În orice caz, nu ar trebui să ne bucurăm de victorie înainte de vreme, pentru că ameninţarea cu sancţiuni nu este de ajuns, avem nevoie de instrumente legale de control. Doar atunci vom putea pune în aplicare o politică de imigrare eficientă.

  Charlotte Cederschiöld, Christofer Fjellner, Gunnar Hökmark şi Anna Ibrisagic (PPE-DE), în scris. (SV) Parlamentul European a votat în favoarea raportului (A6-0026/2009), al domnului Fava (Grupul Socialist din Parlamentul European, IT), cu privire la consecinţele asupra angajatorilor de imigranţi ilegali din lumea a treia care trăiesc în UE.

Având în vedere că raportul însărcinează statele membre cu responsabilitatea de a impune sancţiuni conform codului penal, Partidul Conservator suedez a decis să nu îi ofere sprijinul.

  Gérard Deprez (ALDE), în scris. – (FR) Susţin raportul Fava, pe care îl vom folosi pentru a impune pedepse mai aspre angajatorilor care se folosesc de munca ilegală.

Amenzile trebuie să includă costurile returnării lucrătorilor în ţara de origine şi plata datoriilor (salarii, taxe şi contribuţii la asigurările sociale). Alte sancţiuni propuse se referă la neacordarea de subvenţii publice până la închiderea temporară sau permanentă.

Să accentuăm trei puncte-cheie din sistem: în primul rând, semnalul trimis angajatorilor fără scrupule sau celor necinstiţi prin impunerea de sancţiuni penale în cele mai grave cazuri de exploatare a muncii ilegale, cum ar fi angajarea de minori în condiţii de muncă neadecvate sau atunci când lucrătorul este victima traficului de persoane. În al doilea rând, posibilitatea de a include dispoziţii mai puţin severe pentru persoanele private în cazul în care condiţiile de muncă sunt în regulă. În ultimul rând, răspunderea companiilor implicate în lanţul de contractare, dacă poate fi dovedit că ştiau despre angajarea de imigranţi ilegali de către subcontractant.

În final, să nu uităm că aici este vorba despre standarde minime (fiecare stat este liber să crească sancţiunile împotriva angajatorilor, precum şi protecţia imigranţilor ilegali) şi că există o clauză de revizuire la fiecare trei ani, care permite reajustarea obiectivelor în funcţie de experienţele avute.

  Constantin Dumitriu (PPE-DE), în scris. − Raportul elaborat de colegul nostru este un prim pas spre combaterea angajărilor ilegale şi reducerea unuia din cele mai grave fenomene ale criminalităţii transfrontaliere. Dacă până acum politicile statelor s-au axat mai degrabă pe cum să împiedici emigranţii ilegali să pătrundă pe piaţa muncii, de data aceasta atacăm problema la rădăcină prin sancţionarea angajatorilor care profită de vulnerabilitatea emigranţilor ilegali.

Mare parte din aceşti angajaţi activează în sectorul agricol şi sunt nenumărate cazuri în care condiţiile pe care aceştia trebuie să le suporte sunt inumane, de multe ori fără a fi plătiţi. Reglementările pe care le propunem nu doar că vor sancţiona angajatorii, ci vor asigura şi că muncitorii îşi primesc plăţile restante. Aveam nevoie de astfel de prevederi care să stabilească norme unitare la nivel comunitar pentru penalizarea angajatorilor întrucât, în cele mai multe cazuri, acest fenomen este alimentat de reţele transnaţionale ale traficanţilor de carne vie.

Nu trebuie să interpretăm acest raport ca pe o închidere a graniţelor Uniunii, ci doar ca pe o întărire a principiului preferinţei comunitare. Având în vedere profilul demografic al majorităţii statelor membre, trebuie să menţinem deschise graniţele pieţei muncii cu condiţia însă ca fluxul de muncitori să fie unul legal şi adaptat nevoilor comunitare.

  Patrick Gaubert (PPE-DE), în scris. – (FR) Sunt încântat de adoptarea, de către o foarte mare majoritate, a proiectului de directivă, care are o importanţă fundamentală în combaterea imigrării ilegale şi joacă un rol esenţial în aplicarea unei politici comune în domeniul imigrării globale.

Locurile de muncă ilegale reprezintă principala sursă de atracţie pentru acele mii de bărbaţi şi femei care ne trec graniţele în fiecare zi, imaginându-şi că vor găsi un loc de muncă decent pentru a-şi întreţine familiile. În realitate, ei devin doar sclavii unor patroni care îi folosesc şi abuzează de vulnerabilitatea lor şi de faptul că nu-şi cunosc drepturile, pentru a-i exploata şi a-i folosi drept mână de lucru ieftină.

Această directivă trimite un dublu mesaj: unul cu privire la angajatorii frauduloşi care nu vor mai putea abuza de situaţie fără să se teamă de pedeapsă, iar celălalt cu privire la potenţialii imigranţi ilegali care vor fi descurajaţi de condiţiile mai stricte de acces la locurile de muncă legale.

Compromisul negociat cu Consiliul este satisfăcător şi nu putem decât spera că această directivă va fi pusă în aplicare cât mai curând de către statele membre, pentru a pune capăt acestei situaţii de vulnerabilitate în care se află mii de oameni în Europa.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Nu putem decât să susţinem interdicţia generală a angajării de lucrători ilegali cu scopul de a descuraja imigrarea ilegală. De asemenea, nu putem decât susţine cu tărie sancţiunile împotriva angajatorilor care recurg la acest tip de mână de lucru, de obicei pentru a abuza de aceasta, şi care nu sunt altceva decât negustori de sclavi ai zilelor noastre.

În orice caz, am nişte rezerve. Încă o dată, Uniunea Europeană profită de un caz bazat pe dreptul comunitar (principalul pilon) pentru a-şi extinde competenţele cu privire la armonizarea dreptului penal al statelor membre, cu notabila excepţie a Irlandei şi a Marii Britanii însă, a căror neutralitate este recunoscută de tratate.

Îmi amintesc apoi ce s-a întâmplat în Franţa ca urmare a unei greve într-un restaurant select din Neuilly preferat de preşedintele Sarkozy: patronii au pretins a fi victimele unei pieţe de muncă prea rigide sau protectorii unei forţe de muncă pe care o plăteau cu salariul minim legal, şi astfel a devenit uşor pentru imigranţii ilegali să obţină statut legal prin muncă – o situaţie pe care această directivă o va consolida prin promiterea regularizării celor care îşi reclamă patronul.

Mă tem că, în realitate, în ţări atât de permisive în această privinţă precum Franţa, toate acestea nu vor limita fluxul de imigranţi ilegali.

  Carl Lang (NI), în scris. – (FR) Acest raport are diverse merite.

Primul ar fi că are un obiectiv educaţional. Atrage atenţia asupra creşterii alarmante a imigraţiei ilegale în Europa, emigraţie cu valori estimate între 4,5 şi 8 milioane potrivit cifrelor Comisiei, şi specifică sectoarele economiei în care se concentrează predominant forţa de muncă ilegală: construcţii, agricultură, servicii de curăţenie, hoteluri şi restaurante.

Al doilea merit este faptul că intensifică lupta împotriva lucrului suplimentar sub forma unui al doilea serviciu, mai ales prin introducerea de pedepse financiare şi penale pentru angajatorii de imigranţi ilegali.

Din nefericire, limitele acestui raport sunt destul de numeroase. Nu menţionează nimic despre măsurile de stopare a acestor fluxuri intermitente de imigraţie ilegală. Restabilirea controalelor la graniţele interne nici măcar nu este adusă în discuţie.

Mai mult, în vreme de criză economică şi socială şi de creştere acută a şomajului, statele din Uniunea Europeană trebuie în primul rând să protejeze locurile de muncă, prin urmare aplicarea politicilor naţionale şi europene de protecţionism social este esenţială. Trebuie rezervate locuri de muncă pentru francezi în Franţa şi pentru europeni în Europa. Trebuie aplicate principiile de preferinţă naţională şi europeană şi de protecţie, precum şi condiţii esenţiale pentru refacerea economică şi socială a ţărilor din Uniunea Europeană.

  Jörg Leichtfried (PSE), în scris. – (DE) Votez în favoarea raportului lui Claudio Fava asupra sancţiunilor împotriva angajatorilor de resortisanţi ilegali originari din ţări terţe.

Trebuie să punem punct angajărilor de imigranţi ilegali, atât pentru a-i proteja împotriva exploatării, cât şi pentru a preveni deteriorarea economiei ţării în chestiune.

Cel mai important lucru este ca cei sancţionaţi să nu fie lucrătorii din ţările terţe, ci angajatorii, care se află într-o poziţie mult mai avantajoasă.

  David Martin (PSE), în scris. – Susţin introducerea şi consolidarea sancţiunilor împotriva angajatorilor de rezidenţi resortisanţi ilegali. Acest raport include norme minime pentru sancţionarea penală a angajatorilor, iar sectoarele de activitate care trebuie inspectate sunt cele care sunt mai predispuse la astfel de abuzuri, deşi în Scoţia suntem deja protejaţi prin Actul privind imigrarea, azilul şi naţionalitatea, ce datează din 2006.

  Lydie Polfer (ALDE), în scris. – (FR) Am votat pentru proiectul de directivă, care abordează pericolul tot mai răspândit al imigrării ilegale, ce duce adesea la exploatare. Există de fapt între 4,5 şi 8 milioane de imigranţi ilegali în Uniunea Europeană, care lucrează în construcţii, agricultură, hoteluri şi alte sectoare. Trebuie să consolidăm lupta împotriva imigrării ilegale prin introducerea de diverse tipuri de sancţiuni împotriva angajatorilor de imigranţi ilegali la nivel european.

În fapt, trebuie să încurajăm companiile să aibă un mai mare simţ al responsabilităţii şi să contribuie astfel la combaterea imigrării ilegale.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Sunt încântat că o mare majoritate a Parlamentului European a adoptat astăzi proiectul de directivă ce vizează impunerea de sancţiuni împotriva angajatorilor de imigranţi ilegali.

Această directivă „a sancţiunilor” este în acord cu strategia UE de combatere a imigrării ilegale, care include „cartea albastră”, promovând imigrarea selectivă şi directiva de „reîntoarcere”.

Lucrul suplimentar sub forma unui al doilea serviciu reprezintă un pericol pentru economia europeană, cu atât mai mult pe fondul crizei economice actuale.

Se pare că UE încă reprezintă un „eldorado” pentru mulţi imigranţi ilegali; ei găsesc adesea aici un loc de muncă şi o calitate a vieţii pe care nu le pot găsi în propria ţară.

Se estimează că există între 4,5 şi 8 milioane de resortisanţi din ţări terţe care trăiesc ilegal în UE, de obicei lucrând în construcţii, agricultură, activităţi menajere şi hoteluri. Fac munci prost plătite adesea la graniţa exploatării.

Angajatorii fără scrupule profită de aceşti lucrători ilegali, care acceptă să lucreze pentru salarii extrem de mici şi în condiţii periculoase.

Mulţumită votului de astăzi, angajarea de lucrători ilegali îi va costa scump pe angajatori de acum înainte şi ar putea chiar să îi trimită la închisoare.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului domnului Fava ce prevede sancţiuni împotriva angajatorilor de rezidenţi resortisanţi ilegali din ţări terţe. Împărtăşesc îngrijorarea raportorului în ceea ce priveşte consecinţele sociale ale acestui fenomen şi condiţiile de exploatare în care lucrează aceşti imigranţi.

Angajatorii fără scrupule profită de imigranţii ilegali, folosindu-i pentru slujbe prost plătite şi fără calificare, pe care nimeni nu le doreşte. Mai mult, munca ilegală ar trebui considerată un rău social, deoarece poate duce la scăderea salariilor şi a calităţii condiţiilor de muncă, precum şi la deteriorarea competitivităţii. De aceea salut iniţiativa domnului Fava, ce urmăreşte protejarea drepturilor acestor oameni vulnerabili.

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris. – (EL) Propunerea Comisiei pentru o directivă şi raportul legat de aceasta, întocmit de Parlamentul European pe tema impunerii de sancţiuni împotriva angajatorilor de rezidenţi resortisanţi originari din lumea a treia reprezintă un monument de ipocrizie şi înşelăciune. Adevăratul obiectiv nu este acela de a impune sancţiuni împotriva angajatorilor care exploatează în mod barbar lucrătorii imigranţi; dimpotrivă, este acela de a pedepsi, aresta şi deporta în mod violent imigranţii în ţara lor de origine. Este una dintre seriile de măsuri din politica UE anti-imigrare, astfel cum este exprimată în „Pactul de Imigrare” şi continuă notoria „directivă a ruşinii” ce propune 18 luni de detenţie pentru imigranţii „ilegali”, deportarea lor şi o interdicţie de 5 ani de a intra pe teritoriul UE.

De fapt, propunerea acestei directive, împreună cu raportul Parlamentului European, care continuă aceeaşi direcţie, intensifică măsurile represive împotriva imigranţilor, stabileşte metodica excluderii lor sociale şi facilitează o şi mai sălbatică exploatare a lor de către interesele capitaliste.

Partidul Comunist Grec votează atât împotriva raportului, cât şi a propunerii de directivă a Comisiei.

Susţine cererile juste ale imigranţilor, legalizarea lor, abolirea muncii la negru şi nedeclarată, o creştere a plăţilor şi salariilor, plata egală pentru o zi egală de muncă şi protecţia totală a drepturilor civile şi sociale.

– Propunere de rezoluţie: (B6-0062/2009)

  Edite Estrela (PSE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii de rezoluţie privind soluţionarea problemei eficienţei energetice prin tehnologii informaţionale şi de comunicare (TIC), deoarece consider că TIC joacă un rol crucial în îmbunătăţirea eficienţei energetice şi ar putea avea drept rezultat economisirea estimativă a mai mult de 50 milioane de tone de dioxid de carbon în fiecare an.

Statele membre trebuie să folosească la maxim potenţialul oferit de TIC pentru a atinge obiectivele stabilite de pachetul climatic şi energetic de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puţin 20%, de a creşte proporţia de energie derivată din surse regenerabile cu 20% şi de a obţine o îmbunătăţire cu 20% a eficienţei energetice în Uniunea Europeană până în anul 2020.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport întocmit de un membru de naţionalitate cehă al acestei Camere din grupul nostru politic, deoarece credem că abordează un subiect de maximă importanţă: soluţionarea problemei eficienţei energetice prin tehnologii informaţionale şi de comunicare (TIC). Aceste tehnologii pot reprezenta stimulente ale productivităţii, creşterii şi reducerii de costuri care duc la competiţie, dezvoltare durabilă şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor din UE. De aceea suntem de acord cu propunerea de a sugera viitoarei conduceri a Consiliului că ar trebui să considere problema TIC şi importanţa lor în combaterea şi adaptarea la schimbările climatice una dintre priorităţile lor.

Mai credem că este important să se facă mai multe eforturi la fiecare nivel decizional pentru a folosi toate instrumentele financiare disponibile pentru iniţierea şi preluarea unor noi soluţii tehnologice bazate pe TIC, care să crească eficienţa energetică.

De asemenea, având în vedere faptul că se întârzie adoptarea unei abordări sistematice a unor soluţii TIC inteligente, este important să se atragă atenţia asupra acestora, punând accentul mai ales pe reducerea emisiilor generate de dezvoltarea oraşelor şi municipiilor, mai ales prin dezvoltarea inteligentă a construcţiilor, iluminatului stradal şi a reţelelor de transmisie şi distribuţie şi prin mai buna organizare a transportului public.

  Mieczysław Edmund Janowski (UEN) , în scris. – (PL) Susţin propunerea de rezoluţie cu privire la obţinerea eficienţei energetice prin tehnologii de informare şi comunicare.

TIC ar trebui să devină soluţia viitorului pentru practic orice tip de instalaţie consumatoare de energie, ajutând la economisirea semnificativă a consumului de energie. Dacă nu sunt luate măsuri în acest sens, e posibil să se înregistreze o creştere semnificativă a cererii de energie, în următorii ani (aproximativ 25% pe parcursul a patru ani).

Cele mai mari economii ar fi posibile în sectorul ce se ocupă cu producţia şi furnizarea de electricitate. Eficienţa ar trebui să crească cu aproximativ 40% în domeniul producţiei de energie şi cu aproximativ 10% în domeniul distribuţiei de energie. TIC contribuie şi la o mai bună gestionare a reţelei de energie, cât şi la facilitarea integrării de surse regenerabile de energie. Datorită aplicării TIC, vor fi posibile economii semnificative referitor la încălzire, aer condiţionat şi iluminatul clădirilor. Toate acestea vor contribui la o reală reducere a emisiilor de dioxid de carbon, atât în termeni de unităţi de energie, cât şi la scară globală.

Aceste tehnologii, inclusiv componentele lor, la fel ca şi sistemele nanoelectrice, şi multe alte abordări tehnologice moderne (de exemplu, fotonica), ajută la creşterea competiţiei şi creează noi oportunităţi pentru afaceri şi pentru piaţa de muncă.

Creşterea eficienţei energetice implică reducerea consumului de energie pe parcursul fazelor de producţie, transmisie şi distribuţie, cât şi pentru consumatorul final.

Având în vedere că acest rezultat poate fi obţinut prin schimbări tehnologice şi comportamentale, ca şi prin schimbări economice, urmărindu-se ca nivelul confortului şi al serviciilor să rămână intact, tehnologiile moderne TIC trebuie implementate la scară cât mai largă.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Am votat în favoarea propunerii de rezoluţie cu privire la obţinerea eficienţei energetice prin tehnologii informaţionale şi de comunicare.

Aş propune, de fapt, ca pe lângă ţinta de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% până în 2020, să ne angajăm să îmbunătăţim eficienţa energetică cu 20% pe parcursul aceleiaşi perioade. Din acest motiv susţin propunerea înaintată, care urmăreşte să atragă atenţia, de exemplu cu ajutorul proiectelor demonstrative, asupra importanţei tehnologiilor informaţionale şi de comunicare pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice în economia UE. Aceste tehnologii stimulează creşterea productivităţii şi a dezvoltării, cât şi reducerea costurilor, ceea ce rezultă în competitivitate, dezvoltare durabilă şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor europeni.

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE), în scris. − Am votat rezoluţia Parlamentului European referitoare la soluţionarea problemei eficienţei energetice prin tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, deoarece sunt convins că aceste tehnologii pot oferi soluţii viabile la această problemă.

Eficienţa energetică e o temă foarte importantă, deoarece ştim bine că rezervele naturale, pe baza cărora se obţine energie, sunt din ce în ce mai puţine, urmând a se epuiza la un moment dat. Prin urmare consider că orice tehnologie prin intermediul căreia se obţine eficienţă energetică este un aspect benefic, de care poate profita întreaga societate.

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE), în scris. (PL) Problema siguranţei energiei în Uniunea Europeană a fost adusă în discuţie în acest Parlament de multe ori, mai ales de către reprezentanţii noilor state membre.

Criza care a afectat, în ultimele săptămâni, multe dintre statele membre, a demonstrat cât de real este pericolul debranşării de la alimentarea cu gaz, şi cât de nepregătiţi suntem pentru a suporta consecinţele acestui lucru.

Europa trebuie să înceapă să fie mai solidară în gândire şi acţiuni. Trebuie să construim o infrastructură de transmisie adecvată, să creăm mecanisme de sprijin pentru ţările care nu au rezerve de materii prime şi să diversificăm sursele din care le obţinem. Trebuie să urmărim găsirea unor surse alternative de gaz şi să creăm un sistem de economisire a energiei şi de eficientizare a consumului de gaz.

Sunt conştient că aceste puncte au fost deja aduse în discuţie de nenumărate ori în trecut, dar la ce bun dacă am rămas la nivel de schiţă?

  Catherine Stihler (PSE), în scris. – Importanţa eficienţei energetice şi contribuţia ei la atingerea ţintelor noastre în combaterea schimbărilor climatice nu pot fi subestimate. Programele de eficienţă energetică au potenţialul de a crea locuri de muncă.

–Propunere de rezoluţie: (RC-B6-0066/2009)

  Guy Bono, (PSE) , în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestei rezoluţii privind reîntoarcerea şi reintegrarea deţinuţilor din centrul de detenţie Guantánamo.

Mi se pare că Europa nu poate decât să-l felicite pe preşedintele Obama pentru decizia de a închide centrul de detenţie, un lucru pe care mulţi dintre noi l-au cerut timp de mai mulţi ani. Astfel, aceasta mi se pare o bună ocazie de a răspunde la cererea SUA prin înaintarea unei poziţii comune, în conformitate cu valorile Uniunii Europene.

Este esenţial să punem ordine în propria ogradă, înăuntrul graniţelor noastre, şi să atragem atenţia ţărilor europene care au permis CIA să transfere în secret prizonieri, asupra responsabilităţilor lor.

  Niels Busk, Anne E. Jensen şi Karin Riis-Jørgensen (ALDE), în scris. – (DA) Membrii Parlamentului European din Partidul Liberal Danez au votat împotriva paragrafului 4 al propunerii de rezoluţie privind întoarcerea şi restabilirea deţinuţilor din centrul de detenţie Guantánamo, deoarece considerăm că este dreptul absolut al fiecărui stat membru să decidă dacă doreşte să accepte deţinuţi din Guantánamo, în cazul în care administraţia SUA ar solicita acest lucru.

Suntem, bineînţeles, de părere că statele membre ar trebui să se consulte reciproc cu privire la posibilele efecte asupra siguranţei publice pe teritoriul UE, în cazul în care statele membre doresc să accepte deţinuţi.

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. – Pentru mulţi dintre membrii Parlamentului European, existenţa închisorii din golful Guantánamo a devenit un ghimpe de folosit împotriva Americii. Personal, sunt recunoscător că Statele Unite şi-au asumat din nou responsabilitatea disproporţionată de a proteja Europa de terorism.

Totuşi, sunt de acord cu închiderea centrului de detenţie Guantánamo. Şi asta nu pentru că nu consider că teroriştii violenţi nu trebuie închişi, ci dimpotrivă. Dar e clar că probleme legale privind detenţia combatanţilor inamici trebuie rezolvate, şi cel mai bun mod de a face asta este prin închiderea taberei X-Ray.

Oricât aş admira şi susţine America, trebuie spus că deţinuţii de la Guantánamo sunt responsabilitatea Americii, şi nu a noastră. Au fost capturaţi şi arestaţi sub comandă americană şi prin urmare, trebuie judecaţi şi deţinuţi pentru posibile ofense împotriva Americii, în conformitate cu codul penal american şi pe teritoriul american.

Nu susţin ideea că statele membre ale UE trebuie să preia responsabilitatea pentru aceşti terorişti extrem de periculoşi. Totuşi, nu cred nici că UE ar trebui să recomande statelor membre ce să facă în această privinţă.

Aşadar, m-am abţinut să votez această rezoluţie.

  David Casa (PPE-DE), în scris. – Trebuie să fim foarte atenţi atunci când luăm decizii ca cea propusă de această rezoluţie. Nu putem să deschidem braţele şi să primim pur şi simplu orice deţinut eliberat din Guantánamo. Deşi trebuie să ne asigurăm că deţinuţii sunt trataţi cu demnitate, trebuie să fim siguri că sunt nevinovaţi în afara oricărui dubiu înainte să luăm vreo decizie. Orice decizii întâmplătoare ar putea fi dezastruoase dacă nu suntem extrem de atenţi.

  Chris Davies (ALDE), în scris. – Deşi aprob decizia de a închide Guantánamo, sunt îngrijorat de dorinţa ţărilor europene de a accepta foşti deţinuţi care ar putea păstra legături teroriste. Dată fiind politica de liberă circulaţie a persoanelor pe teritoriul UE, acţiunile unei singure ţări europene ar putea avea repercusiuni pentru celelalte într-o perioadă în care deja ne confruntăm cu probleme complexe de terorism. Mai mult, abilitatea noastră de a deporta un posibil terorist este constrânsă de convenţii internaţionale (cum ar fi ECHR), a cărei revizie este întârziată.

  Proinsias De Rossa (PSE), în scris. – Susţin această rezoluţie care felicită decizia preşedintelui Obama de a închide centrul de detenţie din golful Guantánamo şi celelalte decizii importante ale acestuia în legătură cu această situaţie; Aminteşte că Statele Unite trebuie să poarte principala responsabilitate pentru închiderea acestui centru, inclusiv viitorul deţinuţilor săi; Totuşi, cere statelor membre, în spiritul tratamentului corect şi uman pentru toţi şi reconsolidând codul penal internaţional, să răspundă pozitiv oricărei cereri a SUA de a ajuta restabilirea deţinuţilor din golful Guantánamo pe teritoriul Uniunii Europene.

În orice caz, sunt foarte îngrijorat de rapoarte ce susţin că administraţia Obama va păstra practica de extrădare.

  Edite Estrela şi Armando França (PSE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii de rezoluţie comună privind posibilitatea primirii de deţinuţi din Guantánamo care nu au fost acuzaţi de ofense, deoarece considerăm cooperarea UE esenţială pentru consolidarea dreptului internaţional şi a respectului pentru drepturile omului, şi asigurarea că deţinuţii din Guantánamo beneficiază de un tratament corect şi imparţial.

De aceea privim iniţiativa guvernului portughez şi dorinţa de colaborare cu administraţia SUA în procesul închiderii centrului de la Guantánamo ca pe un exemplu demn de urmat de celelalte state membre, pentru a susţine Statele Unite în rezolvarea acestei probleme complexe, pe fundalul respectului pentru drepturile omului şi al prevederilor dreptului internaţional.

  Vasco Graça Moura (PPE-DE), în scris. – (PT) Am votat împotriva acestei propuneri de rezoluţie comună. Având în vedere punctele D (articolul trei) şi F ale acestei rezoluţii, consider inacceptabil ca UE să încurajeze statele membre să se pregătească pentru a accepta prizonieri eliberaţi din Guantánamo ca răspuns la o sugestie demagogică şi nechibzuită a ministrului portughez de externe.

De fapt, nu ar trebui să fim de acord sub nici o formă ca statele membre UE să accepte deţinuţi consideraţi a fi potenţiale ameninţări (articolul D); şi n-ar trebui să uităm precedentele celor 61 de foşti deţinuţi care au fost implicaţi în terorism de la data eliberării lor (articol F).

Cum este imposibil să facem diferenţa între aceia care reprezintă o posibilă ameninţare şi cei care nu, este evident că trebuie aplicat principiul precauţiei, nu doar în contextul REACH.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL) , în scris. – (PT) Deşi propunerea de rezoluţie comună include anumite puncte pe care le considerăm pozitive, mai ales unde susţine că „principala responsabilitate pentru întreg procesul de închidere al centrului de detenţie Guantánamo şi pentru viitorul deţinuţilor săi revine Statelor Unite”, nu clarifică termenii în care trebuie să privim situaţia umanitară extrem de serioasă, în chestiune.

Aşa cum am subliniat anterior, ne opunem oricărui acord între ţări sau între Statele Unite şi Uniunea Europeană cu privire la transferul prizonierilor deţinuţi la Guantánamo. Asta nu înseamnă că deciziile şi cererile exprimate liber de către indivizi, în special cele pentru azil în Portugalia, nu trebuie analizate pe fundalul respectului pentru suveranitatea naţională, pentru Constituţia Republicii Portugheze şi pentru dreptul internaţional.

Totuşi, rezoluţia: nu denunţă faptul că detenţia şi transportul ilegal de cetăţeni nu au fost luate în considerare de către noua administraţie SUA, şi ignoră complet nevoia de a descoperi tot adevărul despre violarea dreptului internaţional şi a drepturilor omului, comisă ca parte a aşa-numitului „război împotriva terorii”, inclusiv responsabilităţile guvernelor mai multor ţări UE privind folosirea teritoriului lor pentru extrădarea şi transportul prizonierilor deţinuţi ilegal.

  Ona Juknevičienė (ALDE), în scris. – (LT) Felicit şi susţin cu multă căldură decizia preşedintelui american Barack Obama de a demara închiderea centrului de detenţie de la Guantánamo. Acesta este un pas important către un nou început în politica Statelor Unite. Sunt convinsă că toate statele membre vor susţine astfel de politici ale SUA şi vor răspunde apelului la cooperare al preşedintelui Obama, sau vor contribui la rezolvarea problemei prizonierilor eliberaţi, dacă preşedintele va cere asta. Totuşi, am votat împotriva articolului din rezoluţie care cere statelor membre să „fie pregătite să accepte prizonieri din Guantánamo”, deoarece consider că această chestiune trebuie hotărâtă independent de fiecare ţară din Comunitate. Nu am nici un dubiu că fiecare dintre ele, aflată în faţa faptului, va răspunde pozitiv şi îşi va oferi ajutorul administraţiei SUA. În orice caz, asta va rămâne la alegerea lor, a bunăvoinţei lor şi a respectului pentru normele legale umanitare şi internaţionale.

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Deputaţii Parlamentului European din partea Partidului Comunist Grec au votat împotriva acestei propuneri de rezoluţie comună întocmită de partidele politice din Parlamentul European, care cere eliberarea imediată a deţinuţilor arestaţi arbitrar şi reţinuţi de SUA la baza din Guantánamo şi închiderea imediată şi definitivă a bazei pe care o menţin de asemenea ilegal pe teritoriul cubanez, împotriva voinţei poporului cubanez şi a guvernului acestuia.

De fapt, rezoluţia cere un proces corect pentru orice persoană împotriva căreia SUA consideră că are dovezi, cerând statelor membre să accepte deţinuţi în închisorile lor, în contextul unei lupte comune împotriva terorismului duse de către UE şi SUA. Acceptarea procesului şi sentinţei deţinuţilor ar însemna batjocură şi complicitate, având în vedere torturile medievale prin care au trecut deţinuţii, şi deci credibilitatea unor astfel de dovezi după ani de prizonierat în condiţii inumane.

Felicitările de care este înconjurat preşedintele Obama îi fac pe oameni să îşi creeze iluzii despre politica imperialistă. În ce priveşte această problemă, decizia privind Guantánamo menţine posibilitatea pentru CIA de a ‘ridica suspecţi terorişti’ şi de a-i transporta în închisori secrete.

  Tobias Pflüger (GUE/NGL), în scris. – (DE) Am votat în favoarea propunerii de rezoluţie comună a Parlamentului European privind reîntoarcerea şi restabilirea deţinuţilor de la Guantánamo, deoarece salut acceptarea prizonierilor de către ţările UE. Multe dintre ţările Uniunii Europene poartă responsabilitatea cu privire la Guantánamo deoarece, de exemplu, au permis reguli prea lejere cu privire la transportul ilegal de prizonieri.

Totuşi, raportul conţine câteva puncte cu care îmi e greu să fiu de acord.

Practicile de tortură din Guantánamo şi, în special, tortura prin sufocare cu apă, nu sunt considerate tortură, ci sunt numite „tehnici dure de interogare care au ajuns până la tortură şi tratament crud sau inuman”.

În plus, amendamentele stabilite de către Grupul Confederal al Stângii Unite Europene şi Stânga Verde Nordică şi Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, care cereau ca toate taberele secrete de prizonieri să fie închise, dreptul la compensaţii al victimelor şi o anchetă asupra violării drepturilor omului în legătură cu Guantánamo, au fost respinse.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. – (PT) Dificultatea Europei de a face faţă deciziei de închidere a centrului de la Guantánamo ilustrează prăpastia dintre intenţii bazate pe principii valide şi realitate, care este suprasaturată de dificultăţi.

Închiderea centrului de la Guantánamo este o veste bună ca atare, precum şi în plan simbolic. În orice caz, închiderea nu rezolvă problema pentru care această facilitate a fost creată - şi care nu a avut soluţie – şi anume, modalitatea de a gestiona o ameninţare care afectează siguranţa naţională şi internaţională, care este marcată de caracteristici complet diferite de cele ale combatanţilor inamici tradiţionali, pentru care dreptul internaţional a fost conceput şi este pregătit.

În loc de simpla cooperare în cazul unei posibile acceptări a foştilor prizonieri de la Guantánamo – o măsură care ar putea fi necesară, dar trebuie să ţină cont de o serie de limitări – Europa, Statele Unite şi comunitatea internaţională trebuie să coopereze pentru găsirea unei soluţii legale stabile şi de durată pentru provocarea cauzată de combatanţi terorişti internaţionali. Fără acest lucru, Guantánamo va fi urmat de o altă soluţie ineficientă.

Cât despre acceptarea de foşti deţinuţi, nu doar că ar trebui să existe o coordonare la nivel european, dar ar fi recomandabil să nu fie primiţi cei cărora, în alte circumstanţe, nu li s-ar fi acordat viză, din motive de securitate. Criteriile adoptate ar trebui să fie bunăvoinţa şi precauţia.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Am votat împotriva propunerii de rezoluţie comună privind reîntoarcerea şi restabilirea deţinuţilor de la centrul Guantánamo. Personal, sunt ferm convins că responsabilitatea întregului proces de închidere a centrului şi a viitorului deţinuţilor aparţine exclusiv şi în întregime Statelor Unite ale Americii.

Mai mult, nu sunt de acord cu afirmaţia făcută în rezoluţie, ce susţine că responsabilitatea privind respectul pentru dreptul internaţional şi drepturile fundamentale aparţine tuturor ţărilor democratice, şi în special Uniunii Europene. Nu ne putem amesteca într-o problemă în care doar guvernul Statelor Unite are competenţa să facă asta. Pe scurt, din motivele enumerate mai sus, mă opun unei posibile introduceri de prizonieri de la Guantánamo în Uniunea Europeană.

  Catherine Stihler (PSE), în scris. – Toate statele membre ale UE trebuie să îşi aducă propria contribuţie în a face posibilă închiderea facilităţii de la Guantánamo. Nu are rost să cerem americanilor să închidă centrul, ceea ce face acum preşedintele american, dacă nu suntem dispuşi să ne asumăm o parte din responsabilitate.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. – (PL) Am primit cu bucurie vestea că Barack Obama a decis închiderea facilităţii de la Guantánamo. Pe parcursul campaniei electorale, domnul Obama subliniase că închiderea acestei închisori notorii va fi o prioritate.

Problema reîntoarcerii şi a restabilirii deţinuţilor de la Guantánamo ar putea fi un semn al unei importante schimbări în politica SUA, într-o direcţie bună, şi anume, către respectarea drepturilor fundamentale, precum şi către dreptul umanitar şi internaţional. Acum, fiecare prizonier ar trebui să fie judecat în cadrul unui proces. Dacă sunt găsiţi vinovaţi, ar trebui să îşi ispăşească pedeapsa într-o închisoare din Statele Unite. Cei care nu au fost acuzaţi şi sunt de acord să fie repatriaţi ar trebui trimişi în ţările lor de origine cât mai curând posibil. Prizonierii care nu pot fi trimişi în ţara de origine din cauza unui risc de tortură sau persecuţie, ar trebui să rămână în Statele Unite şi să primească protecţie umanitară şi compensaţii. În prezent, sunt în jur de 242 prizonieri reţinuţi la Guantánamo. Unii dintre ei se află acolo numai din cauză că nu există o ţară sigură în care să se poată întoarce. Aceşti oameni nu au fost acuzaţi de nicio crimă.

Lupta împotriva terorismului este, şi rămâne, o prioritate în politica externă atât pentru Uniunea Europeană, cât şi pentru Statele Unite. Totuşi, trebuie să accentuăm că întotdeauna trebuie să meargă mână în mână cu respectul pentru drepturile fundamentale şi principiile legale.