Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Stenograma dezbaterilor
Miercuri, 4 februarie 2009 - Strasbourg Ediţie JO

15. Consecinţele dramatice a trecerii furtunii „Klaus” în sudul Europei (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 
 

  Preşedintele. – Următorul punct este declaraţia Comisiei cu privire la consecinţele majore ale furtunii „Klaus” din sudul Europei.

 
  
MPphoto
 

  Androulla Vassiliou, comisar. −Dle Preşedinte, Comisia Europeană doreşte să îşi exprime întristarea pentru vieţile omeneşti curmate de furtuna Klaus şi transmite condoleanţe familiilor din Franţa, Italia şi Spania care i-au pierdut pe cei dragi. Aceasta este într-adevăr o tragedie umană, care a avut un impact devastator asupra vieţilor, gospodăriilor şi activităţilor oamenilor. Este, de asemenea, un dezastru ecologic.

Deşi furtuna a fost extrem de puternică, aceasta a afectat doar o fâşie îngustă de teritoriu, iar resursele naţionale au putut face faţă nevoilor de intervenţie rapidă cerute de situaţia de urgenţă.

Din acest motiv, Mecanismul comunitar de protecţie civilă nu a fost activat. Cu toate acestea, Centrul de monitorizare şi informare al Comisiei a fost în strânsă legătură cu statele membre afectate, încă din primele momente în care furtuna a fost prognozată.

Alte state membre erau la curent cu situaţia şi s-au pregătit pentru a acorda sprijin regiunilor afectate. De exemplu, Republica Cehă şi-a oferit ajutorul în mod spontan.

Comisia cooperează în prezent cu autorităţile din statele membre afectate pentru a identifica opţiunile de sprijin din partea UE. Posibilităţile pot include mobilizarea Fondului de Solidaritate al UE sau reprogramarea fondurilor structurale şi de dezvoltare rurală.

Furtuna Klaus este un semnal neplăcut care ne reaminteşte că dezastrele naturale reprezintă o ameninţare din ce în ce mai mare pentru toate statele membre ale UE. Inundaţii devastatoare au afectat Europa Centrală în 2000 şi 2002, Regatul Unit în 2007 şi România şi ţările vecine din UE anul trecut. Canicula din 2003 a făcut zeci de mii de victime. În 2003 şi 2007 incendii forestiere au făcut ravagii în Portugalia şi în Grecia. Aceste fenomene ne dau o idee despre modul în care schimbările climatice sunt de natură să afecteze viitorul UE, întrucât, pe măsură ce acestea se produc, ne putem aştepta la fenomene meteorologice extreme.

Statele membre şi Comunitatea Europeană trebuie să îşi unească forţele pentru a preîntâmpina dezastrele, pentru a limita efectele acestora şi pentru a îmbunătăţi capacitatea de reacţie a Uniunii în caz de dezastre.

Comisia va adopta în curând o comunicare privind „o abordare a Comisiei cu privire la preîntâmpinarea dezastrelor naturale şi a dezastrelor provocate de mâna omului”. Aşteptăm cu nerăbdare feedback-ul din partea Parlamentului cu privire la ideile enunţate.

Comisia ar dori, de asemenea, să sublinieze importanţa realizării unor progrese în revizuirea regulamentului privind Fondul de Solidaritate. Propunerea vizează reducerea timpilor de reacţie prin acordarea unor avansuri şi cuprinde criterii mai simple de activare a fondului, într-un interval de timp mai scurt. Deşi Parlamentul a susţinut în mare măsură propunerea Comisiei, nu s-au realizat progrese la nivelul Consiliului.

Aceste iniţiative contribuie la conturarea unei veritabile politici europene de gestionare a dezastrelor şi Comisia speră că Parlamentul European va continua să susţină eforturile sale privind îmbunătăţirea capacităţii UE de a reacţiona în cazuri de dezastre naturale sau provocate de mâna omului.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DNA KRATSA-TSAGAROPOULOU
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Christine De Veyrac, în numele grupului PPE-DE. – (FR) Doamnă preşedintă, vorbesc acum şi în numele colegului meu Alain Lamassoure. În noiembrie 1999, am luat cuvântul chiar în această sală de şedinţe, după furtuna care a făcut ravagii în sud-vestul Franţei, solicitând solidaritate europeană în cazurile în care dezastre naturale de mare amploare ne devastează ţările. Cu zece ani în urmă mi s-a spus că nu există un fond european pentru a-i ajuta pe concetăţenii noştri în astfel de momente dificile.

Din 1999, dezastrele naturale au continuat, din păcate, să facă victime şi să provoace distrugeri majore în Europa, însă măsurile UE s-au îmbunătăţit, din fericire, odată cu crearea, în 2002, a Fondului de Solidaritate, o iniţiativă a Comisiei şi a dlui Barnier. Acest Fond permite luarea unor măsuri rapide şi eficiente, într-un cadru flexibil.

În situaţia în care ne aflăm, consider că este necesar să mobilizăm acest fond pentru a sprijini regiunile afectate şi, în acest sens, susţin solicitările guvernului francez privind luarea acestei măsuri cât mai curând posibil. Dnă Vassiliou, am luat notă de dorinţa Comisiei de a accelera lucrurile. Există, într-adevăr, o nevoie urgentă la nivelul infrastructurii avariate.

De asemenea, există o nevoie urgentă în ceea ce priveşte pădurile. Aş dori să subliniez acest aspect, întrucât furtuna a devastat pădurea din sudul regiunilor Gironde şi Landes în proporţie de 60% - 70%, iar această pădure, una dintre cele mai mari din Europa, abia reuşise să se regenereze după pagubele provocate în 1996 şi 1999. După cum ştiţi, nu există nicio asigurare pentru acest tip de pagube, iar silvicultorii sunt în prezent lipsiţi de orice resurse financiare în faţa acestui dezastru. Trebuie să dăm dovadă de solidaritate şi să participăm la reconstruirea moştenirii naturale din acestor regiuni.

Înainte de a încheia, daţi-mi voie să îmi îndrept gândul spre victimele furtunii Klaus din Franţa, Spania şi Italia şi să îmi exprim solidaritatea faţă de familiile acestora.

 
  
MPphoto
 

  Kader Arif, în numele grupului PSE. – (FR) Doamnă preşedintă, stimată dnă Vassiliou, doamnelor şi domnilor, imaginile furtunii din 1999, tocmai amintită, care a afectat sud-vestul Franţei provocând pagube enorme, sunt încă întipărite în memoria noastră colectivă.

E puţin spus că Europa nu era pregătită să facă faţă, din nou, unei asemenea tragedii, atât de curând. Unii o consideră o lovitură a sorţii, însă eu o văd mai degrabă ca un exemplu teribil al schimbărilor climatice pe care tocmai le-aţi menţionat, dnă Vassiliou, şi pentru care noi propunem doar soluţii superficiale, în timp ce se cer, de fapt, măsuri urgente. Aceasta este o situaţie pe care trebuie să o abordăm cu responsabilitate. Din păcate, trebuie să fim pregătiţi pentru a înfrunta chiar şi mai multe dezastre naturale.

În acest an, pe 24 şi 25 ianuarie, furtuna Klaus care a lovit sudul Europei a ucis 11 oameni în Franţa, 14 în Spania şi 3 în Italia. Aceasta a provocat pagube semnificative, distrugând şcoli şi multe gospodării, privând mii de oameni de electricitate, încălzire, apă potabilă şi servicii telefonice şi aducând unele sectoare economice într-o situaţie critică, după cum este cazul industriei lemnului.

În afară de a-mi exprima solidaritatea faţă de familiile victimelor şi faţă de toţi cei afectaţi, precum şi sprijinul pentru consilierii locali, aş dori să profit de prilejul de a mă afla în faţa acestui forum pentru a face un apel Comunităţii Europene, deoarece, trebuie spus, acest gen de situaţie impune o reacţie la nivel european şi, înainte de toate, solidaritate europeană.

Este adevărat că în Franţa a fost declarată stare de dezastru natural, ceea ce va facilita ajutorarea victimelor, însă acest lucru nu reduce cu nimic necesitatea luării unor măsuri coordonate la nivel european, care să suplimenteze eforturile statelor membre de a proteja oamenii, mediul şi proprietăţile din localităţile şi regiunile afectate.

Practic vorbind, aceasta implică în primul rând centralizarea informaţiilor la nivel european, în vederea unei evaluări cu acurateţe a pagubelor. Ulterior, trebuie să eliberăm fondurile necesare pentru a sprijini autorităţile locale, aflate în faţa unor provocări imense. În special, ar trebui să sprijinim serviciile publice, care depun eforturi extraordinare şi de care avem nevoie urgentă pentru a remedia infrastructura şi echipamentele din sectorul energiei, al alimentării cu apă, al transportului şi telecomunicaţiilor, al sănătăţii şi educaţiei.

Dezastrele anterioare au arătat că este nevoie urgentă de măsuri europene şi ne-au permis să includem preîntâmpinarea riscurilor naturale printre obiectivele Fondului European de Dezvoltare Regională. De acum înainte, Europa trebuie să îşi demonstreze capacitatea de reacţie şi să îşi concretizeze solidaritatea în măsuri practice. De aceea sper, deşi tocmai aţi afirmat acest lucru, că Comisia va lua în considerare acest mesaj şi va mobiliza toate mijloacele necesare pentru a reacţiona faţă de această situaţie urgentă, cu precădere prin Fondul de Solidaritate al UE şi prin Instrumentul financiar pentru protecţie civilă.

În ultimul rând, în încheiere, aş dori să vă reamintesc că această furtună violentă, ca şi incendiile din Grecia din 2007, a demonstrat necesitatea unei forţe civile de protecţie, care să poată fi mobilizată în toate zonele de criză. Dnă Vassiliou, aş dori să ascult opinia dumneavoastră pe această temă, precum şi răspunsul dumneavoastră la solicitarea Parlamentului adresată prin rezoluţia din 27 aprilie 2006 privind crearea unui observator european al dezastrelor naturale, în scopul asigurării unei reacţii europene mai eficiente în astfel de cazuri nefericite.

 
  
MPphoto
 

  Jean Marie Beaupuy, în numele grupului ALDE. – (FR) Doamnă preşedintă, stimată dnă Vassiliou, pe 18 noiembrie anul trecut, chiar în acest loc am spus următoarele: „Nu ştim care va fi şi ce amploare va avea următorul dezastru, însă de un singur lucru putem fi siguri: că în curând se va produce un nou dezastru. Când va sosi acel moment, concetăţenii noştri, care de 50 de ani sunt martori la clădirea unei Europe ce pretinde a fi unită, vor veni şi ne vor întreba: «Ce aţi realizat?»” Repet, am spus acest lucru în noiembrie anul trecut, în această Cameră.

Chiar în această sală de şedinţe, în noiembrie 2006, am spus mai mult sau mai puţin acelaşi lucru. „Dacă există un domeniu în care toţi europenii aşteaptă reacţii eficiente din partea Comunităţii, acela este domeniul dezastrelor naturale de mare amploare”.

Am spus că oricine poate vedea acest lucru ori de câte ori au loc dezastre precum tsunami şi am continuat: „de aceea, împreună cu grupul meu, sunt în favoarea punerii în aplicare a unor măsuri preventive şi a stabilirii unei capacităţi care să permită o reacţie foarte rapidă la consecinţele tragediilor. În această privinţă, aş dori să atrag atenţia asupra calităţii raportului Barnier, care prezintă problema în mod corespunzător şi propune soluţii constructive atât din punctul de vedere al eficienţei, cât şi din punctul de vedere al subsidiarităţii. Doamnă Vassiliou, suntem în continuare entuziasmaţi de acest raport, deoarece cuprinde propuneri foarte practice şi concrete. Cuprinde chiar şi elemente bugetare şi explică modul în care 10% din Fondul de Solidaritate poate asigura finanţarea. Raportul explică în modul cel mai pragmatic maniera de colaborare cu părţile interesate din fiecare stat.

Cele douăsprezece propuneri din raportul Barnier ofereau toate instrumentele necesare pentru a lua măsuri la nivel european, astfel încât, cu câteva săptămâni înainte de alegerile din iunie, am fi avut o indicaţie suplimentară a utilităţii şi eficienţei adevăratei solidarităţi operaţionale europene.

Tocmai ne-aţi spus, dnă Vassiliou, că speraţi să primiţi sprijinul Parlamentului. Aţi avut şi încă aveţi acest sprijin. La ce vă referiţi când afirmaţi că problema o reprezintă Consiliul? Reprezentanţii Consiliul nu se află aici, în această seară. Sperăm că, dincolo de această dezbatere, Consiliul va asculta cu atenţie apelul nostru, care nu este un apel de ajutorare sau o altă expresie a uimirii faţă de recenta tragedie, ci un apel ca acesta să înţeleagă clar întrebarea pe care am pus-o recent: «Ce aţi realizat?»”

 
  
MPphoto
 

  Gérard Onesta, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Doamnă preşedintă, stimată dnă Vassiliou, doamnelor şi domnilor, aş dori să reflectăm un moment la natura exerciţiului din această seară. Impresia mea este că facem acest lucru des, prea des. De fiecare dată când are loc un dezastru, ne adunăm în această sală de şedinţe şi începem să ne lamentăm în cor, spunând că ceea ce se întâmplă este, evident, o tragedie şi ne plecăm capetele cu respect în faţa victimelor.

Bineînţeles, şi eu fac acest lucru alături de toţi ceilalţi, însă nu cred că rolul nostru se sfârşeşte aici. Poate că rolul nostru este, după cum afirma şi colegul meu, să stabilim planuri pentru viitor, deoarece vor fi şi alte dezastre ecologice. Am spus acest lucru şi în această dimineaţă, prin votul acordat raportului Florenz. După cum ştim, clima este din ce în ce mai instabilă. „Furtunile secolului” se produc acum la fiecare decadă şi, în curând, se vor produce în fiecare an. Dacă nu sunt furtuni, atunci sunt inundaţii, iar dacă nu sunt inundaţii, atunci sunt incendii forestiere grave.

În faţa tuturor acestor probleme, ce face Europa? Consiliul, sunt conştient de aceasta, este incapabil să privească dincolo de orizontul naţional. Juxtapunerea a 27 de naţiuni nu creează încă premisa unui proiect de proporţii continentale. Suferim consecinţele acestui fapt de fiecare dată când se întâmplă o tragedie. Ni se spune să „facem apel la solidaritate”, însă pe ce fonduri ne bazăm? Îmi amintesc că atunci când am discutat, în Comisia pentru bugete, despre fondurile alocate fenomenelor climatice, vorbeam despre câteva zeci de milioane de euro. Doar această furtună a implicat costuri de 1,4 miliarde de euro. Câte poliţe de asigurare trebuie să mai plătim până să ne dăm seama că protecţia mediului şi a climei nu este o povară, ci o investiţie în viitor?

Chiar şi la ora actuală, continuăm să discutăm despre necesitatea mobilizării părţilor implicate europene în cazul unei tragedii. Însă îmi amintesc că am mai vorbit despre acest lucru aici, în această sală de şedinţe, după explozia de la uzina AZF din oraşul meu, din 2001. Spuneam atunci că trebuie să avem în vedere constituirea unei forţe europene de intervenţie, pentru a arăta că, în Europa, în cazul unei catastrofe umane, cuvântul „solidaritate” nu este doar un concept lipsit de sens, ci se referă la măsuri concrete. Ce s-a întâmplat, în toţi aceşti ani, cu această forţă europeană de intervenţie?

Mă aflam chiar în locuinţa mea din Toulouse, doamnelor şi domnilor, când s-a dezlănţuit furtuna. Acum ştiu ce dezastru ecologic major lasă în urmă. Dacă era ceva de învăţat, am aflat din propria experienţă, văzând pagubele produse casei mele, ţiglele smulse şi copacii dezrădăcinaţi. Prin urmare, acum ştiu prin ce au trecut aceste populaţii. într-o singură noapte, aceşti oameni şi-au văzut munca de-o viaţă complet distrusă.

Totuşi, atâta timp cât aici în Parlament, noi, dumneavoastră, dnă Vassiliou, membri ai Comisiei, precum şi cei absenţi în această seară, care ar fi trebuit să ocupe scaunele din păcate goale ale Consiliului, atâta timp cât nu realizăm că trebuie să punem la dispoziţie resurse bugetare reale pentru a combate dezastrele şi nu să ne mulţumim cu cuvinte goale, atâta timp cât nu implementăm solidaritatea europeană prin stabilirea unei forţe civile de intervenţie cu reacţie rapidă, la scară continentală, vom continua aici, tragedie după tragedie, să ne exprimăm doar lamentările.

Adevărata reacţie în faţa furtunii Klaus ar fi putut veni în această dimineaţă, cu ocazia pregătirilor pentru Copenhaga sau poate veni mâine, dnă Vassiliou, prin eliberarea, în cele din urmă, a fondurilor şi prin crearea acestei forţe civile de care este atâta nevoie la nivel european.

 
  
MPphoto
 

  Jean-Claude Martinez (NI). – (FR) Doamnă preşedintă, stimată dnă Vassiliou, furtuna numită „Klaus” în limba germană sau „Nicolas” în limba franceză a devastat opt „départements” din circumscripţiai mea din sud-vestul Franţei, cu precădere regiunea Landes, astfel având un impact preponderent asupra pădurii. La pământ zace echivalentul unei recolte de masă lemnoasă pentru şase ani, ceea ce înseamnă 50 de milioane de metri cubi de arbori doborâţi sau rupţi de vânt, pe o suprafaţă de 300000 de hectare.

Primul lucru care trebuie făcut este curăţarea pădurii, pentru a evita putrezirea lemnului. Îndepărtarea lemnului costă 5 10 euro pe metru cub, adică 500 de milioane pentru întreaga regiune, ceea ce înseamnă o sumă egală cu ajutorul pe care Franţa l-a acordat presei. În continuare, pădurea va trebui să fie resădită şi replantată, lăsând un gol de 20 de ani în industria lemnului. Această industrie se întinde de la tăietorii de lemne şi barurile frecventate de aceştia, la transportatori, pepinierişti, vânzători etc.

A doua industrie afectată este creşterea păsărilor, oilor şi vitelor. Au fost smulse acoperişuri, au fost ucise animale şi au fost distruse depozite de hrană pentru animale. Se poate vedea necesitatea unui fond de asigurări agricole împotriva riscurilor în materie de climă şi sănătate. Preşedinţia franceză a adus în discuţie acest lucru şi la fel ar trebui să procedeze şi preşedinţia cehă.

Există o a treia categorie de victime, care este pusă sub tăcere, nefiind niciodată menţionată: este vorba de persoanele în vârstă şi cele izolate din satele franceze, care nici la ora actuală nu au electricitate. Este necesar să creăm o strategie europeană „Vârsta a patra - clima”, similar strategiei „climă-energie”, în sensul că trebuie să abordăm impactul climei asupra milioanelor de persoane cu vârsta de peste 80 sau 85 de ani. Trebuie să creăm o economie modernă pentru vârsta a patra, pentru a ieşi din criză şi pentru a evita să devenim o Rwanda europeană geriatrică, spre care ne îndreptăm, să creăm o economie cu o industrie a construcţiilor modernă, cu cercetare în domeniul farmaceutic şi medical şi o nouă reţea pentru a evita să avem, în Europa, un sistem de îngrijire medicală în stil Gabon. Mai presus de orice, nu trebuie să permitem acestor incidente climatice să se joace de-a Darwin şi selecţia naturală, ci ar trebui să clădim o Europă în slujba vieţii.

 
  
MPphoto
 

  Maria Badia i Cutchet (PSE).(ES) Doamnă preşedintă, stimată dnă comisar, doamnelor şi domnilor, în primul rând aş dori să mulţumesc dnei comisar pentru cuvintele de solidaritate.

După cum s-a spus deja, pe 24 şi 25 ianuarie câteva ţări din sudul Uniunii Europene au suferit de pe urma unei furtuni puternice, cu vânturi atingând viteze de aproape 200 km pe oră, în multe zone ale peninsulei iberice şi ploi care, în câteva ore, au atins aproximativ 30% din cantitatea anuală totală de precipitaţii.

Furtuna a provocat pagube enorme proprietăţilor, serviciilor şi utilităţilor publice, atât în comunităţile rurale cât şi în cele urbane, precum şi întreruperi de curent pe o arie întinsă. Totuşi, cea mai gravă consecinţă a fost pierderea celor 11 vieţi omeneşti în Spania, ca urmare a prăbuşirii zidurilor şi a accidentelor cauzate de rafalele puternice de vânt.

Unul dintre cele mai tragice evenimente a fost moartea a patru copii cu vârste între nouă şi doisprezece ani, în Sant Boi de Llobregat, în Catalunia, ucişi de vântul care a distrus sala de sport unde aceştia jucau baseball.

În afară de a deplânge pierderea acestor vieţi omeneşti, de neînlocuit şi de a ne exprima solidaritatea faţă de familiile îndurerate, Uniunea Europeană trebuie să ia măsuri, aşa cum a procedat şi cu alte ocazii, prin mobilizarea Fondului de Solidaritate sau a unui alt fond mai adecvat, pentru a remedia pagubele materiale produse de acest dezastru natural.

Douăzeci de mii de hectare de pădure au fost afectate în Catalunia, din care 75% sunt grav sau foarte grav avariate. Se impune luarea unor măsuri pentru a reduce riscul unor viitoare incendii; evident, această sarcină trebuie îndeplinită înainte de venirea verii.

De asemenea, o cantitate mare de deşeuri diverse a ajuns în râuri, pârâuri şi alte cursuri de apă. Acestea pot bloca traseul apelor, existând riscul de inundaţii locale.

Având în vedere aceste efecte şi multe altele şi cunoscând că nu avem încă o evaluare finală a pagubelor materiale, pe care, desigur, Spania o va furniza împreună cu solicitarea de asistenţă adresată fondului, Comisia Europeană ar trebui, în opinia noastră, să ajute aceste regiuni să revină la normal. Aceasta ar suplimenta efortul public imens al statelor membre afectate şi ar prioritiza remedierea pagubelor majore, în scopul de a restabili cât mai curând condiţiile de viaţă şi stabilitatea economică în aceste zone. Regiunile afectate se confruntă cu un declin al activităţii economice, cu degradarea mediului înconjurător, cu pierderea producţiei agricole, cu închiderea multor companii, cu pierderi masive de arbori şi cu multe alte probleme.

Date fiind caracteristicile şi efectele furtunii, solicit Comisiei să pună la dispoziţie aceste fonduri cât mai curând posibil. Principalul scop al acestora este de a fi utilizate în situaţii de dezastre naturale cu repercusiuni grave asupra condiţiilor de viaţă, mediului şi economiei unui stat membru sau ale unei regiuni din Uniunea Europeană. Printre obiectivele operaţiunilor pentru care s-ar acorda subvenţii se numără reabilitarea infrastructurii, repararea echipamentelor de alimentare cu energie şi cu apă şi curăţarea zonelor afectate.

Dnă comisar, din aceste motive, solicit să mobilizaţi aceste fonduri cât mai curând posibil, imediat după primirea tuturor informaţiilor necesare.

 
  
MPphoto
 

  Anne Laperrouze (ALDE). – (FR) Doamnă preşedintă, după cum au amintit şi colegii mei, această furtună a avut urmări dezastruoase. Au fost înregistrate victime în Franţa şi în Spania, iar în această seară ne îndreptăm gândul spre acestea şi spre familiile lor. 200 000 de hectare de pădure au fost distruse în sud-vestul Franţei.

Practic, furtuna a devastat 60% din pădurea din Landes. 1,7 milioane de gospodării au rămas fără electricitate în timpul furtunii şi 3 200 dintre acestea, în Landes, încă sunt private de electricitate. Mii de oameni au fost afectaţi de întreruperea liniilor telefonice şi a alimentării cu apă. Multe şosele sunt încă impracticabile din cauza arborilor şi a stâlpilor de electricitate căzuţi, a inundaţiilor sau a alunecărilor de teren. Serviciile publice fac eforturi pentru a remedia situaţia cât mai rapid.

Deşi mă bucură faptul că guvernul francez s-a angajat în mod oficial să solicite finanţare de la acest fond, în beneficiul zonelor afectate din Franţa, mă întristează faptul că preşedinţia franceză nu a considerat necesar să insiste pentru revizuirea acestui fond.

După cum aţi spus şi dumneavoastră, dnă comisar şi colegi membri, acest fond este încă blocat de Consiliul de Miniştri. Din punctul de vedere al Parlamentului, scopul acestui fond este de a acoperi costurile oricărui dezastru natural major, care cauzează pagube semnificative populaţiei şi mediului, precum inundaţiile, incendiile şi seceta. Totuşi, extrapolând, noi vom include, de asemenea, fenomenele provocate de mâna omului, precum catastrofele cauzate de atacuri teroriste.

Parlamentul s-a declarat în favoarea reducerii pragului pentru asistenţă. Dacă ne întrebăm în ce măsură regiunile afectate îndeplinesc criteriile de activare a Fondului de Solidaritate, putem vedea că riscăm să ne situăm sub pragul daunelor. Totuşi, aceasta este o situaţie în care sunt implicate mai multe ţări. Prin urmare, consider că acest prag trebuie, de asemenea, revizuit, pentru a arăta că solidaritatea europeană este o realitate.

După cum aţi spus şi dumneavoastră, dnă comisar, şi după cum au subliniat şi colegii mei, astfel de evenimente se vor repeta ca urmare a schimbărilor climatice. Comisia a anunţat deja o comunicare privind adaptarea la schimbările climatice.

Este important ca de acum înainte, acest Fond de Solidaritate să constituie un veritabil instrument european de protecţie a cetăţenilor. Este momentul ca Europa să demonstreze că, în situaţii tragice, se află alături de cetăţenii săi pentru a-i proteja.

 
  
MPphoto
 

  Gilles Savary (PSE). – (FR) Doamnă preşedintă, în primul rând, aş dori, la rândul meu, să transmit condoleanţe şi să îmi exprim compasiunea în primul rând faţă de familiile îndurerate şi, de asemenea, faţă de toţi cei afectaţi, în special cei care la ora actuală sunt încă privaţi de electricitate, apă sau servicii publice.

Dnă comisar, v-am ascultat promisiunea privind consolidarea măsurilor de prevenire a situaţiilor de criză – şi vă dau dreptate în acest sens– însă problema din această seară, dacă o pot numi astfel, o reprezintă despăgubirile pentru ultima situaţie de criză.

Aceasta este cea de-a treia furtună catastrofică din ultimii 20 de ani. Prima, după cum vă amintiţi, a avut loc în iulie 1988, în Britania. Aceasta deţine încă recordul în ceea ce priveşte viteza vântului: peste 250 km/h. A doua a fost furtuna din 27 decembrie 1999, care a avut o amploare fără precedent. Pentru prima oară, aceasta a culcat la pământ majoritatea pădurilor noastre. A treia furtună a avut loc la 24 ianuarie 2009. Mi-o amintesc pentru că locuiesc în Gironde, foarte aproape de pădurile din Gironde.

Prima întrebare pe care trebuie să ne-o punem este în ce constă valoarea adăugată a Uniunii Europene. În domeniul forestier situaţia este catastrofică şi ne îngrijorează faptul că există silvicultori care şi-au încetat activitatea, considerând că meseria lor nu mai este viabilă.

De aceea trebuie să punem în aplicare un plan, iar eu mă număr printre cei care, în urmă cu aproape 10 ani, erau în favoarea constituirii unei organizaţii comune de criză, astfel încât să putem comercializa toată cantitatea de lemn pusă pe piaţă mai degrabă involuntar, fără a afecta preţul: putem realiza acest lucru prin blocarea stocurilor furnizate din alte regiuni europene, prin finanţarea transportului şi prin replantarea rapidă a acestui teren; altfel, există posibilitatea ca acest lemn să cadă pradă speculaţiilor sau chiar să fie abandonat. Aceasta este o problemă care priveşte în mod direct Uniunea Europeană.

În al doilea rând, mă gândesc, de asemenea, la crescătorii de stridii. În prezent, această meserie se confruntă cu dificultăţi grave. Problemele au apărut în acest sector încă din 2002, după un alt dezastru, care nu a fost un dezastru natural, respectiv scufundarea navei Prestige, iar acum crescătorii de stridii din Bazinul Arcachon îşi pierd orice speranţă de redresare.

În ultimul rând, doresc mobilizarea Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene. Evident, susţin toate cele spuse de dna Laperrouze. Reprezentanţii Consiliului nu sunt astăzi prezenţi. Nu va fi afectat în niciun fel şi consider o mare dezamăgire faptul că a refuzat să modifice regula şi că acest fond este atât de dificil de mobilizat în prezent.

Vă întreb, de asemenea, dacă guvernul francez însuşi l-a mobilizat. Sunt unul dintre aceia care vor face tot posibilul pentru ca acest lucru să se întâmple, deoarece consider că este foarte important ca, cu doar câteva luni înainte de alegeri, cetăţenii noştri să ştie că există solidaritate europeană şi că Europa nu este dominată doar de principiul pieţei unice.

 
  
MPphoto
 

  Rosa Miguélez Ramos (PSE).(ES) Doamnă preşedintă, dnă comisar, la data de 23 ianuarie mă aflam în Galicia când vânturi suflând cu viteze de aproape 200 km la oră au afectat regiunea: peste 40000 de hectare de pădure au fost devastate, dnă comisar.

Galicia are cea mai mare suprafaţă împădurită din Uniunea Europeană. Furtuna a lăsat în urmă sute de mii de arbori doborâţi, şosele blocate şi peste 500 de km de cabluri de joasă şi de înaltă tensiune prăbuşite, care încă nu au fost remediate în totalitate.

Peste 300000 de abonaţi, inclusiv eu, au fost privaţi de curent electric, în unele cazuri pentru mai multe zile, precum şi de servicii telefonice.

Furtuna a cauzat vătămări şi a avariat grav gospodării, infrastructuri, ferme, întreprinderi, fabrici, baze sportive, precum şi clădiri publice şi municipale.

Ca reacţie la efectele furtunii, cea mai gravă din istorie, guvernul Galiciei a permis alocarea rapidă a 17 milioane de euro pentru despăgubirea iniţială a celor afectaţi şi pentru subvenţionarea reparaţiilor.

După cum ştim, aşa cum s-a menţionat şi aici, la data de 26 ianuarie cele mai afectate 2 state membre, Franţa şi Spania au cerut ajutor din partea Uniunii Europene, pentru daunele cauzate de furtună. Întrucât, ca urmare a pagubelor suferite, acest dezastru poate fi definit drept dezastru extraordinar, în conformitate cu regulamentul în vigoare al Fondului de Solidaritate, guvernele celor două state membre au anunţat că au început demersurile privind solicitarea asistenţei din partea fondului.

Totuşi, dnă comisar, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul inundaţiilor recente din România, constatăm din nou că regulamentul cuprinde criterii atât de restrictive, încât nu permite încadrarea acestui dezastru în categoria celor cu gravitate ridicată.

Aş dori să reamintesc ceea ce aţi reamintit deja dumneavoastră şi ceilalţi membri, că la propunerea prezentată de Comisie în 2005, Parlamentul a emis, în 2006, un aviz în favoarea reformei privind regulamentul Fondului. De la acel moment, chestiunea a fost blocată la nivelul Consiliului, care a tergiversat reforma propusă timp de peste doi ani.

Dnă comisar, din aceste motive şi dat fiind faptul că acestea sunt nişte circumstanţe excepţionale şi că dezastrul a avut repercusiuni grave asupra condiţiilor de viaţă şi asupra stabilităţii economice din regiunile afectate, doresc să solicit activarea fondului, în spirit de solidaritate cu statele membre în cauză şi, în primul rând, cu cetăţenii afectaţi. Acestor state ar trebui să li se acorde asistenţă financiară, deoarece consider că, deşi suma implicată nu este foarte mare, aceasta ar fi o expresie directă, foarte necesară, a solidarităţii europene.

 
  
MPphoto
 

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE). - Înainte de toate, doresc să îmi exprim solidaritatea faţă de familiile care au avut de suferit de pe urma acestui dezastru. Am văzut cu toţii care au fost consecinţele dramatice rezultate în urma trecerii furtunii Klaus şi, de asemenea, am văzut care au fost şi primele intervenţii la faţa locului, atât din partea statelor afectat, cât şi din partea altor state europene.

Deoarece vorbim mai mult despre efecte şi despre fonduri de ajutorare, doresc să întreb Comisia care sunt, de fapt, proiectele concrete în măsură să pună în aplicare mecanisme de prevenţie pentru astfel de cazuri pentru ca, cel puţin în viitor, să nu mai avem pierderi de vieţi omeneşti?

 
  
MPphoto
 

  Mairead McGuinness (PPE-DE). Doamnă preşedintă, permiteţi-mi să-mi exprim şi eu, în această seară, alături de ceilalţi colegi ai mei, compasiunea faţă de familiile profund afectate, în mod regretabil, de această furtună şi să îmi ofer susţinerea cu privire la apelurile pentru o mai mare flexibilitate a Fondului de Solidaritate.

Însă există, de asemenea, o problemă mai amplă, asupra căreia aş dori să vă atrag atenţia. Nu este la fel de gravă ca cea pe care o discutaţi aici, însă în toate statele membre se produc ocazional dezastre naturale şi mă gândesc acum la ţinuturile pe care le reprezint – Offaly, Laois şi Louth – unde au avut loc inundaţii foarte neobişnuite şi nespecifice sezonului. Un număr mic de familii, insuficient de mic pentru a fi remarcate, au fost semnificativ afectate şi vor suferi consecinţe importante. Poate că ar trebui să abordăm problema finanţării din perspectiva politicii de dezvoltare rurală sau a politicii agricole comune şi să constituim un fond de ajutorare destinat acestui tip de cazuri, care există şi pentru care este nevoie de asistenţă.

 
  
MPphoto
 

  Kathy Sinnott (IND/DEM). Doamnă preşedintă, în discursul său de deschidere, dna comisar a menţionat câteva dezastre, printre care şi canicula din Franţa de acum câţiva ani, care a ucis între 12000 şi 14000 de oameni. În mod clar, nu a fost vorba de o furtună, de o inundaţie sau de un alt dezastru natural. Canicula a durat cinci-şase săptămâni, făcând victime pe întreg parcursul acestei perioade. Aproape toţi cei care i-au căzut victime au fost persoane în vârstă sau cu invalidităţi, aflate în centre de îngrijire ori în instituţii specializate sau lăsate pe cont propriu de familiile lor, în timp ce acestea erau plecate în concediu. Guvernul francez nu a rechemat, în niciun moment, familiile sau personalul specializat din concediu, după cum nu a mobilizat nici armata sau alte servicii de intervenţie. Pur şi simplu a lăsat oamenii să moară, săptămână de săptămână.

Am discutat despre acest incident cu multe persoane din Franţa, întrucât sunt implicată în proiectul privind salvarea persoanelor cu invalidităţi în situaţii de dezastre, finanţat de Comisie. A fost un scandal, însă un scandal ale cărei cauze nu le-a denunţat şi nu le-a identificat nimeni. Aş dori să solicit Comisiei să investigheze această situaţie, să investigheze numărul de victime şi să constate că Franţa nu a luat nicio măsură; totuşi, toamna, când toţi aceşti oameni erau deja înmormântaţi, în registrul serviciilor sociale figurau cu 14000 de persoane mai puţin.

 
  
MPphoto
 

  Androulla Vassiliou, comisar. −Doamnă preşedintă, pot să spun că toţi am avut parte, la un moment dat, de dezastre ecologice, naturale sau provocate de mână omului, în ţările noastre. De aceea împărtăşesc în totalitate sentimentele şi îngrijorarea dumneavoastră.

Până în momentul actual, Fondul de Solidaritate a acordat asistenţă unui număr de 20 de state membre, incluzând, de patru ori, Franţa Germania, Grecia, Cipru, Portugalia şi multe altele – în total 20 – însă cunosc şi împărtăşesc opinia dumneavoastră că ar trebui aduse îmbunătăţiri. Ar trebui să atribuim acestui fond un caracter şi mai practic şi să oferim şi mai multă asistenţă statelor membre. Vom continua să depunem eforturi în vederea aprobării acestor îmbunătăţiri de către Consiliu. Mă bucur că avem aprobarea Parlamentului în acest sens, fiindcă sprijinul dumneavoastră ne va fi de mare ajutor în eforturile noastre.

Aşa cum am afirmat în introducere, Comisia este total dedicată scopului de a sprijini Franţa şi Spania, afectate de furtuna Klaus şi va mobiliza toate instrumentele europene pertinente pentru a-şi exprima solidaritatea faţă de acestea. Comisia este dispusă să examineze posibilitatea mobilizării Fondului de Solidaritate, însă, ca prim pas, este necesară o solicitare în acest sens din partea Franţei şi a Spaniei. Acestea au la dispoziţie 10 săptămâni pentru a depune solicitarea de asistenţă.

Deoarece am fost întrebată dacă avem în pregătire alte măsuri de îmbunătăţire a sistemului de solidaritate faţă de statele membre, în situaţii de dezastre naturale, aş dori să menţionez că, în afară de revizuirea Fondului de Solidaritate, vom face în curând o comunicare al cărei obiectiv este de a identifica măsurile care ar putea fi incluse într-o strategie comunitară privind preîntâmpinarea dezastrelor naturale şi a celor provocate de mâna omului.

Rezumând, Comisia este de părere că Fondul de Solidaritate reprezintă deja un instrument util, însă, desigur, există posibilităţi de îmbunătăţire şi vom continua să depunem eforturi în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. - Dezbaterea se încheie.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Zita Pleštinská (PPE-DE), în scris. – (SK) Furtuna Klaus s-a abătut asupra sud-vestului Europei în perioada 23 – 25 ianuarie, provocând pagube substanţiale. Pe durata furtunii, vântul a atins viteze de 194 km/h. Furtuna a cauzat moartea a 18 persoane în Spania, Franţa şi Germania, iar numărul acestora ar fi fost chiar mai ridicat dacă nu ar fi fost pune în funcţiune sisteme de alertă rapidă.

Din Slovacia am urmărit la televizor, cu un sentiment de profundă compasiune, tragedia petrecută în satul Sant Boi de Llobregat, unde patru copii şi-au pierdut viaţa, ca urmare a prăbuşirii acoperişului unei săli de sport. Aş dori să transmit sincere condoleanţe tuturor familiilor care şi-au pierdut membri.

Fondul Solidaritatea este un instrument util. Acesta a fost stabilit la nivelul UE după inundaţiile din august 2002. De asistenţă din partea fondului beneficiază statele membre şi statele în curs de aderare care au suferit dezastre naturale majore. Acest lucru este valabil în caz de dezastre care cauzează pagube estimate la mai mult de 0,6% din PIB-ul ţării afectate. După furtuna din noiembrie 2004, care a distrus 2,5 milioane de metri cubi de masă lemnoasă, Slovacia a primit 5.667.578 EUR din acest fond.

Numărul dezastrelor creşte progresiv, ca urmare a schimbărilor climatice din Europa, forţându-ne să adoptăm reguli care să asigure nu numai acordarea rapidă şi flexibilă a asistenţei financiare în perioada imediat următoare dezastrului, ci şi implementarea unor măsuri de prevenire a dezastrelor naturale.

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate