Stenograma dezbaterilor

Joi, 5 februarie 2009 - Strasbourg

6. Explicaţii privind votul

Explicaţii orale privind votul

- Raport: Constantin Dumitriu (A6-0004/2009)

  Zuzana Roithová (PPE-DE). – (CS) Dle preşedinte, am fost încântată să susţin un raport care va duce la o simplificare administrativă şi legislativă, ceea ce va creşte gradul de conştientizare a consumatorilor în legătură cu calitatea şi valoarea nutriţională a alimentelor atât în Europa, cât şi în alte ţări terţe, oferindu-le, de asemenea, anumite clarificări privind folosirea unor metode de producţie sigure. Nu am fost de acord cu prioritizarea sectorului măslinelor sau a uleiului de măsline şi sper ca şi sectorul vitivinicol să fie inclus de Comisie în programele specifice menite să ducă la o mai mare sensibilizare a publicului cu privire la vinurile de calitate produse în diverse regiuni ale Uniunii Europene.

  Mairead McGuinness (PPE-DE). – Dle preşedinte, aș dori doar să precizez că am susţinut acest raport. M-am bucurat să aflu, cu ocazia dezbaterilor, că Comisia a confirmat cofinanţarea de 70% pentru programul de încurajare a consumului de fructe în şcoli, ceea ce va fi extrem de important pentru derularea acestui program, astfel încât salut în mod clar decizia luată.

- Raport: Friedrich-Wilhelm Graefe zu Baringdorf (A6-0407/2008)

  Mairead McGuinness (PPE-DE). – Dle preşedinte, vă mulţumesc din nou pentru că mi-aţi acordat cuvântul. Am sprijinit acest raport pentru că este logic să avem un act legislativ care să protejeze interesele agricultorilor şi ale producătorilor de furaje pentru animale. Consider că acum este nevoie să discutăm cu părţile interesate pentru a afla opinia lor în legătură cu importanţa acestui act legislativ, ca producători de furaje sau ca utilizatori de produse pentru animale, întrucât nu este îndeajuns să punem în aplicare acest regulament până când nu există o bună comunicare între toate părţile interesate.

  Ewa Tomaszewska (UEN). – (PL) Dle preşedinte, am susţinut raportul privind introducerea pe piaţă şi utilizarea furajelor, întrucât acesta reprezintă interesele agricultorilor şi ale producătorilor, contribuind şi la securitatea sanitară a animalelor de fermă şi, în acelaşi timp, la securitatea sanitară a celor care vor consuma ulterior produsele din carne, a consumatorilor şi a publicului larg.

Definirea clară a ingredientelor hranei destinate animalelor şi Registrul comunitar al aditivilor pentru hrana animalelor va facilita luarea de către agricultori a unor decizii responsabile legate de alegerea tipului adecvat de hrană pentru animale. Acesta este un pas în direcţia cea bună. Totuşi, îmi permit să subliniez că protejarea secretului comercial al producătorilor nu poate justifica nefurnizarea unor informaţii esenţiale, tocmai pentru a se evita situaţiile de genul epidemiei „bolii vacii nebune” sau prezenţa dioxinelor în hrana pentru animale.

- Raport: Jürgen Schröder (A6-0513/2008)

  Syed Kamall (PPE-DE). – Dle preşedinte, în noiembrie 2007, am fost în Uganda pentru o întâlnire cu întreprinzătorii şi ONG-urile locale. Părăsind Kampala pe un drum prăfuit, şoferul mi-a arătat nişte chioşcuri care vindeau cartele telefonice preplătite. S-a întors spre mine şi mi-a spus: „Aceste companii de telefonie, aceste companii private au făcut mai multe pentru a ajuta oamenii din această ţară să iasă din sărăcie decât oricare dintre ONG-urile voastre albe, occidentale”. În momentul respectiv, aceasta mi s-a părut o afirmaţie puţin nedreaptă, însă evidenţiază percepţia pe care mulţi întreprinzători o au faţă de politicile de dezvoltare ale Uniunii Europene.

De altfel, o serie de întreprinzători din ţările mai sărace mi-au spus că ei cred că programele noastre de sprijin şi ONG-urile noastre au interesul de a-i menţine în situaţia de sărăcie. Mi se pare la fel de nedrept, dar acest lucru subliniază faptul că trebuie să arătăm că sprijinim întreprinzătorii din ţările în curs de dezvoltare, iar una dintre cele mai bune modalităţi de a face acest lucru este prin încurajarea deschiderii globale a pieţelor.

  Nirj Deva (PPE-DE). – Dle preşedinte, îmi face o deosebită plăcere să susţin raportul excelent al dlui Schröder privind această chestiune. Acordurile de parteneriat economic reprezintă un instrument major al dezvoltării. Schimburile economice sunt cele care vor scoate din sărăcie ţările mai puţin dezvoltate, nu ajutoarele.

Actuala situaţie economică globală afectată de recesiune face să se întrevadă semnele protecţionismului din partea ţărilor dezvoltate, în special a SUA, dar sper să nu fie şi cazul Uniunii Europene. Dacă vom crea un climat protecţionist, atunci întreaga viziune a schimburilor comerciale, nu a ajutoarelor, menite să contribuie la eradicarea sărăciei, va fi deturnată şi aruncată în vânt. Nu ne dorim ca ţările în curs de dezvoltare care vor să aibă schimburi comerciale cu noi să fie oprite să facă acest lucru de nevoia noastră egoistă şi nechibzuită de a ne proteja pieţele. Pe termen lung, aceasta ar însemna un dezastru pentru economiile noastre.

- Propunere de rezoluţie: Kosovo (B6-0063/2009)

  Philip Claeys (NI). - (NL) Am votat împotriva rezoluţiei privind Kosovo din două motive. În primul rând, pentru că la unul dintre puncte se stipulează că statele membre care nu au recunoscut încă independenţa Kosovo ar trebui să facă acest lucru. O astfel de prevedere contravine principiului subsidiarităţii. Ţine de statele membre să decidă acest lucru şi nu este nevoie de presiuni externe din partea Comisiei Europene, a Consiliului sau a Parlamentului.

Al doilea motiv pentru care am votat împotriva rezoluţiei este legat de punctul care prevede că Kosovo, precum şi întreaga regiune, de fapt, ar trebui să aibă o perspectivă clară privind apartenența la UE. În opinia mea, este inoportun ca Parlamentul să facă promisiuni de acest gen. După cum stau lucrurile acum, există încă multe probleme legate de extindere, precum şi de o serie de noi state membre, astfel încât ar fi total nepotrivit să facem acum promisiuni unor ţări precum Kosovo legate de posibilitatea de a adera la Uniunea Europeană la un moment dat.

  Daniel Hannan (NI). – Dle preşedinte, de unde această obsesie a noastră de a menţine state multietnice fără a ţine seama de dorinţele cetăţenilor lor?

Kosovo a avut, incontestabil, dreptul la autodeterminare: acest lucru a fost exprimat printr-un referendum cu o rată a participării şi un rezultat de peste 90%. Cu toate acestea, prin extinderea acestei logici, acelaşi drept îl au şi kosovarii de origine sârbă, comasaţi, în mod convenabil, aproape de graniţa cu Serbia. De ce să nu le permitem şi lor să aibă parte de autoguvernare? O facem de facto, astfel încât de ce nu am face-o şi de jure?

Răspunsul este pentru că preferăm să menţinem Kosovo în situaţia unui protectorat european – o satrapie, la fel ca pe vremea imperiului otoman. Le-am impus o versiune a drapelului nostru cu 12 stele şi o versiune a imnului nostru naţional. Avem un parlament kosovar şi instituţii ale căror decizii pot fi contestate de un comisar european desemnat.

Ar trebui să le permitem locuitorilor din Kosovo să organizeze referendumuri privind separarea – dacă acest lucru este ceea ce vor – şi autodeterminarea pe criterii etnice şi ar trebui să acordăm acelaşi drept şi popoarelor din Uniunea Europeană. Pactio Olisipiensis Censenda Est!

- Raport: Corien Wortmann-Kool (A6-0021/2009)

  Kathy Sinnott (IND/DEM). – Dle preşedinte, China este un partener comercial important al Uniunii Europene, la fel şi Taiwan-ul. Vreau să atrag atenţia asupra unor decizii foarte pozitive luate în cadrul Comisiei pentru afaceri externe. S-a votat un aviz prin care se cere Chinei să respecte drepturile femeilor şi ale copiilor, punând capăt avortului şi sterilizării forţate. S-a cerut, de asemenea, Chinei să înceteze persecuţia politica şi alte abuzuri legate de drepturile omului.

Cred că aceasta confirmă faptul că nu se poate separa comerţul de alţi factori. Am susţinut acelaşi lucru şi în ceea ce priveşte schimburile comerciale cu Israelul, cu ocazia discursului privind Gaza – dacă nu ridicăm problema abuzurilor legate de drepturile omului, există pericolul ca banii noştri să fie utilizaţi pentru a încuraja astfel de abuzuri. Prin urmare, doresc să felicit Comisia pentru afaceri externe pentru recunoaşterea caracterului coercitiv al politicii Chinei privind dreptul de a avea un singur copil şi includerea acestei chestiuni în aspectele legate de schimburile comerciale.

  Zuzana Roithová (PPE-DE). – (CS) Dle preşedinte, doamnelor și domnilor, China a obţinut nişte avantaje enorme din accederea la OMC în 2001. Ne-am deschis pieţele pentru China, dar acest lucru nu respectă termenii şi condiţiile asumate şi am lăsat să se întâmple asta de câţiva ani buni. Sunt ferm în favoarea unui parteneriat strategic cu acest important actor economic. Totuşi, un parteneriat strategic trebuie să se bazeze pe obligaţia Chinei de a respecta drepturile omului, întrucât avem nevoie de parteneriate cu ţări democratice, nu totalitare. Noi, cei din noile state membre, ştim foarte bine ce înseamnă totalitarismul.

  Philip Claeys (NI). – (NL) Am votat în favoarea amendamentului propus de grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, deoarece, cel puţin, ţine seama de faptul că Taiwan-ul reprezintă o importantă entitate economică de afaceri şi susţine participarea Taiwan-ului ca observator în cadrul organizaţiilor internaţionale relevante. Acest amendament este, totuşi, în realitate, mult prea restrictiv. Din moment ce Taiwan-ul este o ţară democratică care beneficiază de o suveranitate naţională de facto, este păcat că acesta nu este recunoscut ca membru cu drepturi depline în cadrul diverselor instituţii internaţionale. Amendamentul se referă la participarea Taiwan-ului în cadrul acestor instituţii în calitate de observator. În opinia mea, Taiwan-ul ar trebui să poată participa ca membru cu drepturi depline.

  Syed Kamall (PPE-DE). – Dle preşedinte, vă mulţumesc pentru ocazia acordată de a-mi explicita votul în legătură cu raportul privind UE-China. Per ansamblu, avem de-a face cu un raport echilibrat şi apreciez faptul că raportorul s-a concentrat, în ansamblul, pe chestiunile esenţiale – adică schimburile comerciale – mai degrabă decât pe alte chestiuni asupra cărora ştiu că o parte dintre colegi ar fi dorit să se concentreze.

Cu toate acestea, am avut o singură preocupare legată de acest raport, şi anume în ceea ce priveşte instrumentele de protecţie comercială. Trebuie să recunoaştem faptul că consumatorii din ţara mea (Marea Britanie) şi din multe alte ţări ale Uniunii Europene au beneficiat de pe urma schimburilor comerciale deschise cu China. Acest lucru ne-a ajutat să luptăm împotriva pericolelor reprezentate, de exemplu, de inflaţie. Totuşi, protejarea producătorilor necompetitivi din UE în detrimentul altor părţi care beneficiază de aceasta este o chestiune care trebuie abordată cu mare atenţie. Trebuie să ne asigurăm că există un echilibru adecvat şi să nu trecem cu vederea avantajele comerţului cu China pentru consumatori, companiile cu lanţuri de aprovizionare globale şi sectorul vânzării cu amănuntul. În ansamblu, comerţul cu China este binevenit. În final, acesta va duce şi la abordarea tuturor celorlalte chestiuni, cum ar fi drepturile omului şi condiţiile de muncă.

  Nirj Deva (PPE-DE). – Dle preşedinte, China este unul dintre cei mai importanţi parteneri comerciali ai UE. Deţine şi un sfert din populaţia planetei.

Timp de mulţi ani, am tratat China ca pe un copil mic care trebuie mustrat şi dezaprobat, de parcă noi am fi fost un fel de instanţă superioară. Nu trebuie să uităm că istoria Chinei este mai veche cu mii de ani decât istoria noastră. China şi-a păstrat tradiţiile culturale şi valorile.

Dorim ca China să fie parte a comunităţii internaţionale; aceasta este un partener comercial foarte important al UE şi trebuie să o tratăm cu respect, ca pe un partener egal.

Dacă vom face acest lucru, atunci China nu doar că va fi mai receptivă la spusele noastre, dar vom putea şi investi mai mult în China, iar aceasta va putea investi mai mult în UE. În prezent, China dispune de o cantitate enormă de fonduri care vor trebui investite în afară. Uniunea Europeană ar trebui să fie locul în care se vor investi aceşti bani.

  Tunne Kelam (PPE-DE). – Dle preşedinte, am susţinut amendamentul dnei Wortmann Kool de a considera Taiwan-ul ca o entitate economică şi comercială, deoarece această ţară este un stat democratic de mult timp şi dispune de o economie de piaţă liberă şi viabilă. Trebuie să facem, cel puţin, eforturi politice şi morale de a sprijini statutul Taiwan-ului, precum şi de a-i facilita accesul la organizaţii internaţionale care nu implică suveranitatea statală.

Explicaţii scrise privind votul

- Raport: Constantin Dumitriu (A6-0004/2009)

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE), în scris. − Am votat acest raport deoarece activităţile de informare desfăşurate de Comunitate răspund unei nevoi reale a statelor membre de a promova imaginea produselor lor agricole atât în rândul consumatorilor din Comunitate, cât şi a celor din alte ţări, îndeosebi în ceea ce priveşte calitatea, valoarea nutritivă şi siguranţa alimentelor şi a metodelor de producţie. În plus, ea contribuie la deschiderea unor noi pieţe de desfacere şi are un efect de multiplicare a iniţiativelor naţionale şi private.

Modificarea legislativă va oferi posibilitatea statelor membre interesate să propună programe de informare şi în cazul absenţei unor programe propuse pentru ţări terţe. Ca urmare a acestei modificări, statele membre vor avea posibilitatea să extindă domeniul de aplicare a acţiunilor vizate de aceste programe şi să solicite de asemenea ajutorul organizaţiilor internaţionale pentru punerea în aplicare a acestor acţiuni

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris. −Această propunere are drept scop extinderea domeniului de aplicare al articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 3/2008 care permite statelor membre, în absenţa unor propuneri din partea sectorului industrial, să propună campanii de informare şi promovare în ţări terţe fără cerinţa finanţării din partea acestuia. Actualele cerinţe prevăd o contribuţie la finanţare de 20% din partea sectorului industrial şi maximum de 50% din partea UE.

Această libertate de acţiune ar permite statelor membre să demareze de la sine campanii de informare şi promovare fără participarea financiară a sectorului industrial. Potenţialul acestei propuneri de a stimula industria fructelor şi legumelor este semnificativ şi de dorit, având în vedere actuala situaţie economică. Prin urmare, mă bucur să pot susţine această propunere.

  Duarte Freitas (PPE-DE), în scris. −(PT) Statele membre trebuie să promoveze imaginea produselor lor agricole, atât printre consumatorii comunitari, cât şi printre cei din ţările terţe, în special în ceea ce priveşte calitatea şi caracteristicile nutriţionale, siguranţa alimentelor şi metodele sigure de producţie.

Sunt de acord cu faptul că, în absenţa unor propuneri de programe din partea organizaţiilor din sectorul agro-alimentar, statele membre trebuie să poată elabora programe şi să selecteze, pe baza unei licitaţii de adjudecare, o organizaţie dispusă să pună în aplicare un anumit program.

Propunerea Comisiei, în măsura în care permite statelor membre să elaboreze scheme de programe naţionale, va îmbunătăţi legislaţia existentă.

Susţin raportul Dumitriu şi salut includerea sectorului vitivinicol în domeniul de aplicare al acestei propuneri.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. −(SV) June List consideră că ar trebui să se renunţe la politica agricolă comună (PAC) şi că produsele agricole ar trebui să fie comercializate pe piaţa liberă fără ca UE să investească resurse financiare în campanii de informare şi măsuri de promovare a vânzărilor pentru aceste produse. În cazul în care UE va finanţa măsuri de promovare a vânzărilor în ţări terţe, aceasta este o chestiune extrem de serioasă şi ar însemna o politică care va duce la o concurenţă neloială cu produsele agricole ale ţărilor din afara UE.

Ce face UE? Este oare rezonabil ca UE să folosească banii contribuabililor europeni pentru campanii de informare menite să convingă aceeaşi cetăţeni să cumpere produse pe care tocmai aceștia le-au subvenţionat deja? Bineînţeles că nu. Propunerea, în totalitatea ei, are izul unui protecţionism mascat.

În ianuarie 2009, a fost lansată o nouă campanie de promovare în Suedia, Finlanda şi Danemarca, prin care poporul suedez era îndemnat să cumpere mai multe lalele. Conform ziarului Resumé, UE a alocat un total de 14 milioane SEK pentru o perioadă de trei ani în campania de promovare a lalelelor din cele trei ţări menţionate. O astfel de risipă ostentativă a fondurilor comunitare trebuie să înceteze.

Mă opun cu fermitate acestui raport. Ţin să remarc din nou faptul că, din fericire, Parlamentul European nu deţine puterea de codecizie în materie de politică agricolă a UE. În mod contrar, UE ar cădea în capcana protecţionismului şi a subvenţiilor masive acordate tuturor grupurilor din industria agricolă.

  David Martin (PSE), în scris. −Susţin această propunere menită să simplifice şi să îmbunătăţească programele de informare privind produsele agricole. Şi aceasta deoarece ar însemna finanţarea pieţelor din ţările terţe pentru a furniza informaţii şi pentru a îmbunătăţi informaţiile privind calitatea, valoarea nutriţională şi siguranţa produselor alimentare şi a metodelor de producţie.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Dumitriu privind furnizarea de informaţii şi măsurile de promovare a produselor agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe. Împărtăşesc opinia exprimată de Comisie care, în repetate rânduri, a susţinut că este necesară simplificarea procedurilor administrative prevăzute de cadrul instituţional european.

În realitate, acest act legislativ permite Comisiei să furnizeze informaţii legate de o serie de produse agricole de pe piaţa internă şi de pe pieţele ţărilor terţe, prin adaptarea aceste demersuri la specificul local.

Sunt de acord cu schimbarea de viziune politică, care răspunde nevoii statelor membre de a încuraja consumatorii din cadrul UE şi din afara acesteia să privească produsele agricole, în primul rând, în termeni de calitate, caracteristici nutriţionale, siguranţă alimentară şi metode de producţie.

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE), în scris. − Am votat rezoluţia legislativă a Parlamentului European referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 privind acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe (COM(2008)0431 – C6-0313/2008 – 2008/0131(CNS)), deoarece consider că populaţia trebuie informată corect despre produsele agricole pe care le consumă. De asemenea, consider că o bună promovare a oricărui produs poate oferi informaţii utile cumpărătorilor.

- Raport: Martine Roure (A6-0024/2009)

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris. −Statutul de refugiat este acordat oricărei persoane care, ca urmare a unei temeri bine fondate de a fi persecutată din motive legate de rasă, religie, naţionalitate, opinii politice sau apartenenţa la un anumit grup social, se află în afara ţării al cărei cetăţean este şi care nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu doreşte să solicite protecţia respectivei ţări. Aceasta este o definiţie dată de ONU în 1951.

Această revizuire a Directivei din 2003 privind condiţiile de primire, care a stabilit cerinţele minime de primire a persoanelor care solicită azil în Europa, are drept scop facilitarea punerii în aplicare a acestor reglementări, cum ar fi accesul la informare, educaţie, îngrijire medicală şi normele privind centrele de primire. Directiva permite statelor membre să stabilească perioada pe durata căreia un solicitant nu poate avea acces la piaţa muncii.

Din păcate, Irlanda a ales să nu respecte prevederile directivei din 2003 şi a pus în aplicare un sistem de „aprovizionare directă” prin care se oferă cazare, hrană şi 19,10 EUR pe săptămână per adult, sistem menit să descurajeze solicitanţii de azil să aleagă Irlanda şi să îi ţină departe de piaţa muncii pe toată durata procedurii de examinare a cererii lor. Legislaţia în curs de examinare de către Oireachtas – Legea din 2008 privind imigraţia, dreptul de reşedinţă şi protecţia – urmăreşte să extindă aceste restricţii, în ciuda îngrijorărilor grave legate de impactul unei astfel de decizii. Alte măsuri prevăzute de legislaţia irlandeză se referă la incriminarea cererilor false şi posibilitatea de impunere a unor amenzi asupra reprezentanţilor legali însărcinaţi cu astfel de cazuri.

Din moment ce Irlanda a decis să nu pună în aplicare directiva din 2003, mă simt obligat să mă abţin de la vot, dar doresc să îmi exprim aprecierea faţă de obiectivul declarat al raportului.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Dle preşedinte, doamnelor și domnilor,

Dna Roure susţine nişte condiţii de primire deosebit de atractive pentru solicitanţii de azil: o atmosferă convivială, centre de primire – aşa este mai uşor să dispară fără urmă – acces neîngrădit la îngrijire medicală, inclusiv consiliere psihiatrică, consiliere juridică, traducători şi interpreţi, instruire şi chiar locuri de muncă!

Se pare că dânsa a uitat de modul în care imigranţii abuzează de solicitările de protecţie internaţională pentru a se sustrage legislaţiei naţionale privind condiţiile de intrare şi şedere pe teritoriul ţărilor noastre, când de fapt motivaţia lor este de natură socială şi politică. Dânsa „uită”, de asemenea, faptul că aceştia pot minţi în legătură cu ţara de origine şi limbile vorbite, îşi pot distruge actele de identitate ş.a.m.d. pentru a nu fi deportaţi.

Mai mult, ea „uită” şi că lucrurile pe care le solicită pentru aceşti imigranţi sunt deseori greu accesibile chiar şi propriilor noştri cetăţeni, începând cu o locuinţă decentă, un loc de muncă, accesul la servicii publice de calitate, în special în regiunile în care, cum este cazul insulei Mayotte, fluxul de imigranţi creează mari probleme economice şi sociale pentru locuitorii acestora.

Înţeleg situaţia dificilă şi visurile imigranţilor, dar nu ne putem permite şi nici nu avem mijloacele necesare pentru a-i adăposti pe toţi aceia care sunt nevoiaşi în lume. Acest raport este dăunător, iar efectele sale sunt mofturi.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. −(PT) Ne-am obişnuit deja ca majoritatea din Parlament să adopte rezoluţii fără consecinţe legislative, cu un conţinut total opus rezoluţiilor legislative pe care le adoptă. Această predilecţie este din ce în ce mai prezentă pe măsură ce se apropie alegerile parlamentare.

Ne aflăm în faţa unui exemplu al acestor „două feţe”, a celei reale şi a măştii, în acest caz fiind vorba de cea din urmă.

Este indubitabil faptul că – şi am susţinut aceasta în mod constant de mult timp – este necesară garantarea drepturilor solicitanţilor de azil în ceea ce priveşte primirea, accesul la informare şi dreptul la un interpret, consiliere juridică gratuită, îngrijire medicală şi un loc de muncă.

Desigur că este important să condamnăm numărul persoanelor reţinute în temeiul sistemului Dublin, cu utilizarea rutinară a măsurilor de detenţie şi a limitării accesului la normele de primire.

Cu toate acestea, este la fel de necesar să solicităm eliminarea centrelor de detenţie şi să respingem o politică comunitară care stabileşte, în temeiul principiului celui mai mic numitor comun, norme de primire şi proceduri de acordare a azilului.

Dacă Parlamentul este într-adevăr preocupat de respectarea drepturilor imigranţilor şi ale solicitanţilor de azil, atunci nu ar fi trebuit să aprobe directiva privind repatrierea (prin care se incriminează şi se expulzează imigranţii), directiva privind Cartea Albastră (prin care se face selecţia acestora) şi directiva privind sancţionarea angajatorilor (prin care se pedepsesc şi lucrătorii), pe care Partidul Comunist portughez le-a respins.

  Carl Lang (NI), în scris. – (FR) Atunci când vine vorba de drepturile acordate imigranţilor pe teritoriul Uniunii Europene, regula este, cu siguranţă, de a le oferi din ce în ce mai mult. Trebuie să ne întrebăm, totuşi, dacă a fi cu un pas înainte este într-adevăr oportun pentru instituţiile europene.

Acest raport nu este decât o listă lungă de propuneri şi recomandări adresate statelor membre pentru ca acestea să acorde sutelor de mii de persoane care intră anual pe teritoriul lor în mod legal sau ilegal drepturi care nu doar că sunt egale cu cele acordate propriilor cetăţeni, dar sunt şi mai numeroase şi mai eficace.

Într-adevăr, se solicită statelor membre ale Uniunii, de exemplu, să înlăture barierele de pe piaţa muncii pentru ca imigranţii să poată avea acces şi, de asemenea, să adopte legi naţionale care, în plus, să promoveze un astfel de acces.

Să tragem oare concluzia că, de acum înainte, cetăţenii UE trebuie să se dea la o parte pentru a lăsa calea liberă acelora care suferă în mod legitim şi care au fugit din ţara lor de origine, fie din motive economice, fie politice, climatice sau familiale? Da, şi acesta este de fapt sensul imigraţiei selective pe care preşedintele Sarkozy o recomandă din toată inima.

Spre deosebire de toate acestea, noi considerăm că – în special în aceste vremuri de criză – locurile de muncă trebuie păstrate pentru europeni, iar în Franţa, pentru cetăţenii francezi. Revigorarea naţională a popoarelor europene depinde de aceasta.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. −(SV) Acest raport conţine mai multe puncte pe care le susţin în întregime, cum ar fi faptul că solicitanţii de azil trebuie trataţi cu demnitate şi că trebuie să se garanteze respectarea drepturilor omului. Criticile legate de o serie de aşa-numite centre de primire sunt justificate. Există ţări europene care nu reuşesc să primească solicitanţii de azil şi refugiaţii într-un mod demn.

Totuşi, raportul conţine unele puncte pe care nu pot să le susţin. Tema principală a raportului se referă la faptul că UE ar trebui să aibă o politică comună în domeniul imigraţiei şi al azilului. Printre altele, se cere celorlalte state membre să sprijine statele UE care sunt „cele mai afectate de provocările imigraţiei”. June List consideră că politica în domeniul imigraţiei şi azilului trebuie să fie de competenţa statelor membre, cu condiţia respectării convenţiilor şi a acordurilor internaţionale. O politică comună în aceste domenii prezintă riscul de a crea o „fortăreaţă europeană”, ale cărei semne se întrevăd deja foarte clar şi în zilele noastre.

  Mairead McGuinness (PPE-DE), în scris. −M-am abţinut de la votul asupra acestui raport, deoarece Irlanda nu a făcut parte din ţările care au adoptat directiva din 2003.

Principalul motiv al acestei poziţii se referă la accesul pe piaţa muncii pentru solicitanţii de azil.

Interdicţia impusă solicitanţilor de azil de a intra pe piaţa muncii va fi reluată printr-o lege în curs de examinare de către Dáil.

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Raportul nu reflectă adevărata amploare a condiţiilor jalnice cu care se confruntă refugiaţii şi imigranţii în centrele de primire şi de detenţie din statele membre ale UE. Se limitează la a menţiona condiţiile tragice în care trăiesc aceştia, justificate prin aplicarea inadecvată a directivelor UE.

Astfel, pe de o parte, raportul susţine, per ansamblu, legislaţia şi politicile anti-imigraţie ale UE şi ale guvernelor ţărilor UE, astfel cum au fost acestea stabilite prin Pactul privind imigraţia şi sistemul Dublin de acordare a azilului, iar, pe de altă parte, protestează faţă de efectele inumane ale acestora. Este, cel puţin, insultător ca puterile politice care susţin o „cale cu sens unic” în Europa şi care au votat în Parlamentul European în favoarea directivei care prevede, pe lângă altele, detenţia imigranţilor „ilegali” pentru o perioadă integrală de 18 luni, să îşi exprime în acest raport presupusul regret faţă de condiţiile inumane de detenţie şi să solicite eliminarea acestei detenţii.

„Lacrimile de crocodil” ale Parlamentului European nu pot absolvi UE de politica sa inumană, exploatatoare. Chiar şi măsurile de bază, ca să nu mai vorbim de măsurile prin care să se ofere un sprijin adecvat imigranţilor şi refugiaţilor pentru garantarea drepturilor lor, nu pot fi puse în aplicare fără a contesta şi a schimba radical politica UE şi structura UE în sine.

  Dimitrios Papadimoulis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Statele membre, inclusiv Grecia, trebuie să întreprindă mai multe, făcând uz de cererile şi propunerile Parlamentului European. Parlamentul European dă vina pe atitudinea guvernelor faţă de imigranţii nevoiaşi care trec zilnic porţile UE, riscându-şi vieţile.

Unele state, cum este Grecia, care se află la graniţa externă a UE, ar trebui să profite de pe urma potenţialei asistenţe oferite de UE şi, în temeiul respectării drepturilor refugiaţilor şi ale solicitanţilor de azil, să încerce să asigure condiţii decente de primire a acestora.

Chiar şi cu concesiile inacceptabile pe care Comisia şi Consiliul le-au acordat recent în ceea ce priveşte drepturile imigranţilor, în timp ce acestea îşi continuă drumul spre o „fortăreaţă europeană”, Grecia se află cu mult sub standardele comunitare de protecţie a drepturilor fundamentale.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. – (PT) Acordarea de azil este gestul ultim al unui stat şi al unei întregi comunităţi care îşi acceptă incapacitatea de a apăra drepturile omului la nivel mondial, dar şi voinţa de a acţiona conform acestei scări a valorilor.

Sistemul care guvernează acordarea de azil trebuie să fie, prin urmare, separat de cel aplicabil imigraţiei. Cu cât încercăm să extindem conceptul, incluzând aspecte nerelevante, cu atât va scădea valoarea acestuia, iar confuzia nu poate decât să dăuneze solicitanţilor de azil legitimi. De aceea, este important ca regulile să fie clare, procedurile rapide şi tratamentul demn în orice situaţie. Deşi există nevoia de a coordona acţiunile şi opţiunile, acordarea de azil, în termeni de număr, amploare şi concept, nu ridică aceleaşi probleme ca imigraţia, chiar şi într-o zonă fără frontiere. Statele membre îşi au propriile tradiţii legate de acordarea azilului, iar această diferenţă nu trebuie trecută cu vederea în cadrul de coordonare menţionat mai sus.

În ceea ce priveşte solicitanţii de azil ale căror cereri au fost sau urmează să fie refuzate, acest concept, rezultatul unei noţiuni generoase, dar înguste privind azilul, nu poate duce la un tratament şi o primire mai puţin umană a celor care vor fi întotdeauna vulnerabili, în virtutea condiţiei lor.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Am votat împotriva raportului dnei Roure privind punerea în aplicare în cadrul Uniunii Europene a Directivei 2003/9/CE de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanţilor de azil şi a refugiaţilor în statele membre. Deşi deplâng faptul că unele vizite au arătat că actualele directive nu sunt puse în aplicare în mod adecvat sau nu sunt aplicate de unele state membre, nu sunt de acord cu aserţiunea raportorului conform căreia există o serie de deficienţe legate de condiţiile de primire.

De asemenea, nu sunt de acord cu privire la faptul că centrele de cazare deschise din unele state membre nu dispun de capacitatea necesară şi că nu par să răspundă nevoilor imigranţilor. În sfârşit, dezaprob prioritizarea primirii solicitanţilor de azil în centre de primire deschise, mai degrabă decât în unităţi închise.

  Michel Teychenné (PSE), în scris. – (FR) Prin acest raport, Parlamentul European îşi reafirmă angajamentul privind respectarea drepturilor fundamentale, cum este dreptul la demnitate. Este inacceptabil ca, în cadrul Uniunii Europene însăşi, condiţiile de primire a imigranţilor şi a solicitanţilor de azil să nu fie exemplare.

Vizitele întreprinse de către europarlamentari la centrele de primire între 2005 şi 2008 au determinat redactarea acestui proiect, sub îndrumarea dnei Roure. Raportul prezintă amploarea neregularităţilor din sistemul de detenţie al imigranţilor în Europa, indicând aspectele legate de consilierea juridică, îngrijirea medicală, igienă, promiscuitate şi informare.

Prin urmare, acesta ar trebui să constituie un semnal de alarmă pentru Parlamentul European. Statele membre trebuie să ia act de acest raport şi să aplice fără întârziere, acolo unde este cazul, directivele privind primirea şi procedurile aferente sau să facă progrese legate de punerea în aplicare a acestora.

- Raport: Cristiana Muscardini (A6-0001/2009)

  Glyn Ford (PSE), în scris. −Partidul Laburist din cadrul Parlamentului European s-a abţinut de la votul asupra acestui raport, nu pentru că ne opunem întăririi rolului IMM-urilor din Europa în comerţul internaţional, ci pentru că dna Muscardini a creat un cal troian care conţine poziţii inacceptabile referitoare la instrumentele de protecţie comercială.

Suntem dezamăgiţi de faptul că Comisia a ţinut pe raft revizuirea raportului datorită dificultăţii de a se ajunge la un consens privind calea de urmat. În opinia noastră, există o nevoie urgentă de a modifica regimul de protecţie comercială al Comunităţii, pentru a ţine seama de evoluţiile economiei globale. Lipsa de reforme ar însemna ca industria noastră să fie slab poziţionată pentru a putea profita de pe urma avantajelor globalizării. Deşi apreciem implicarea preşedinţiei cehe în programul de lucru pentru îmbunătăţirea transparenţei instrumentelor de protecţie comercială, acest lucru nu este îndeajuns.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului dnei Muscardini privind IMM-urile. Acesta reprezintă o critică dură la adresa politicii comerciale a Uniunii Europene, deşi foloseşte un ton atenuat şi un limbaj tehnocratic, atât de apreciat de această adunare.

Acoperă toate aspectele: politicile axate pe nevoile marilor întreprinderi; slăbiciunile măsurilor de promovare a accesului pe pieţele externe şi asigurarea aplicării principiului reciprocităţii de către ţările terţe; dificultăţile de acces la instrumentele de protecţie comercială pentru întreprinderile mici; failibilitatea măsurilor de protecţie împotriva contrafacerii şi a utilizării ilicite sau frauduloase a indicaţiilor geografice de origine; ş.a.m.d.

Într-adevăr, este timpul ca Uniunea Europeană să înceteze să îşi mai sacrifice întreprinderile şi lucrătorii săi pe altarul unei forme de concurenţă şi comerţ liber unice în lume. Este timpul să sprijinim IMM-urile să treacă la operaţiuni de export, să le protejăm împotriva concurenţei neloiale şi să facem tot ceea ce este rezonabil pentru a proteja pieţele noastre.

Adevărul este că, prin susţinerea fermă a globalizării întreprinderilor ca scop în sine, raportorul continuă să promoveze un sistem bazat pe libertatea absolută de circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalului şi a forţei de muncă, un sistem care ne-a condus spre o profundă criză economică, financiară şi socială, un sistem de care Uniunea Europeană trebuie să se rupă.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. −(PT) Nu este o întâmplare faptul că, odată cu apropierea alegerilor parlamentare, apar rezoluţii care încearcă să retracteze responsabilitatea politicilor adoptate de UE (în special în ultimii 5 ani) în ceea ce priveşte situaţia foarte gravă în care se află microîntreprinderile şi IMM-urile în general, în special în Portugalia.

IMM-urile şi nu marile societăţi transnaţionale sunt victimele liberalizării pieţei promovate de UE (de parcă un cadru în care regula supravieţuirii celui mai bine adaptat ar putea funcţiona în favoarea acestora). Există multe IMM-uri care „participă” la „comerţul internaţional” în virtutea dependenţei lor de marile societăţi transnaţionale, pentru care acestea produc la preţuri care, deseori, nu corespund costurilor de producţie.

Fără îndoială că este necesar să se ofere (şi să se pună în aplicare) instrumente de protecţie comercială, drepturi de proprietate intelectuală, denumiri de origine şi indicaţii geografice ale produselor agricole, precum şi să se sprijine internaţionalizarea IMM-urilor.

Cum se face atunci că majoritatea forţelor politice reprezentate în Parlament, care corespunde majorităţii din cadrul Comisiei şi a Consiliului UE, nu adoptă regulamentul privind menţionarea originii, nu aplică produselor de import aceleaşi norme de protecţie şi siguranţă cerute produselor fabricate în UE, nu utilizează cadrul financiar pentru perioada 2007-2013 pentru a proteja producţia şi ocuparea forţei de muncă şi pentru a sprijini IMM-urile?

  Małgorzata Handzlik (PPE-DE), în scris. – (PL) Apreciez faptul că Parlamentul European a adoptat raportul dnei Muscardini, la care am avut ocazia să lucrez în calitate de consultant al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor. În prezent, se discută mult despre îmbunătăţirea condiţiilor pentru IMM-uri pe piaţa internă a Uniunii Europene, în special în contextul Legii privind întreprinderile mici (Small Business Act).

Întreprinderile mici şi mijloci reprezintă 99% din totalul întreprinderilor din Europa. Totuşi, desfăşurarea unei activităţi comerciale care să depăşească graniţele naţionale ţine mai mult de societăţile mari. Doar 8% dintre IMM-uri exportă produse spre destinaţii care depăşesc graniţele naţionale. În cazul în care, însă, este vorba de desfăşurarea unor activităţi comerciale care să depăşească graniţele Uniunii Europene, acest pas este făcut de doar 3% din IMM-uri.

Nu trebuie să uităm că întreprinderile multinaţionale dispun de o mare capacitate inovatoare. Iar inovaţia este cheia competitivităţii şi a dezvoltării economiei europene. De aceea, sper ca politicile privind piaţa internă să ofere IMM-urilor întreaga gamă de beneficii pe care piaţa comună le aduce cu sine şi, dacă acest lucru este posibil, să aşeze fundamentele internaţionalizării activităţilor IMM-urilor. IMM-urile ar trebui să beneficieze şi de un sprijin mai mare din partea statelor membre şi a Comisiei Europene în domenii care ţin de promovarea exporturilor sau căutarea unor potenţiali parteneri comerciali, în special în ceea ce priveşte produsele lider pe piaţă şi serviciile şi noile tehnologii.

  Mieczysław Edmund Janowski (UEN), în scris. – (PL) Raportul dnei Muscardini a prezentat îngrijorări legate de aspecte de mare importanţă economică şi socială. Acestea au o semnificaţie deosebită în special acum că ne aflăm în faţa unui colaps economic. Numărul IMM-urilor (cu până la 250 de angajaţi: o cifră de afaceri ≤ 50 de milioane EUR) din UE este de 23 de milioane, ceea ce reprezintă 99% din totalul firmelor active pe piaţa comunitară. Mai mult de 75 de milioane de persoane lucrează în cadrul acestor IMM-uri.

Prin urmare, apelurile adresate Comisiei, statelor membre şi autorităţilor regionale şi locale de a sprijini în mod efectiv aceste întreprinderi sunt justificate. Mai mult, este necesară simplificarea operaţiunilor de comerţ şi trebuie înlăturate barierele birocratice la importul şi exportul de produse.

În ceea ce priveşte achiziţiile publice, ale căror proceduri complicate şi, deseori, ambigue obstrucţionează accesul IMM-urilor, piaţa ar trebui să fie mai deschisă, atât în cadrul UE, cât şi în ţările terţe. După cum am arătat şi în cadrul raportului privind politica în domeniul inovaţiei, rolul IMM-urilor în acest sector nu poate fi supraestimat. Şi aceasta deoarece IMM-urile sunt mai flexibile şi mai deschise la tehnologiile moderne şi metodele organizaţionale.

Este nevoie de un tratament special al IMM-urilor din sectorul agricol şi alimentar, în care trebuie acordată o atenţie deosebită protejării denumirilor de origine ale produselor şi eliminării imitaţiilor care dăunează sănătăţii consumatorilor. Susţin, de asemenea, ideea organizării unei săptămâni europene a IMM-urilor în luna mai 2009. Aceasta ar trebui să constituie o bună ocazie de informare asupra aspectelor menţionate pe întreg teritoriul UE.

  Syed Kamall (PPE-DE), în scris. −Deşi recunoaştem şi sprijinim cu toţii rolul pe care îl au IMM-urile în comerţul internaţional, este păcat că o mare parte a acestui raport a fost dedicată promovării aşa-numitelor instrumente de protecţie comercială. În realitate, IPC-urile sunt folosite de producătorii neperformanţi ca o formă de protecţionism pur pentru a evita confruntarea cu concurenţa, nu doar din partea competitorilor din afara UE, ci şi din partea competitorilor mai performanţi din cadrul UE care au profitat de pe urma globalizării şi şi-au creat lanţuri de aprovizionare globale.

IPC-urile dezavantajează societăţile de vânzare cu amănuntul şi consumatorii, care se văd nevoiţi să plătească mai mult pentru produse pe care le-ar putea obţine mult mai bine şi mult mai ieftin din altă parte. De asemenea, acestea dezavantajează IMM-urile performante şi inovatoare. Cunoaștem cu toţii multe IMM-uri din zona noastră care sunt dezavantajate prin aceste IPC-uri pe care raportul ţine să le elogieze. De aceea, conservatorii au votat până la urmă împotriva acestui raport.

  Rovana Plumb (PSE), în scris. − IMM-urile din Uniunea Europeană reprezintă 23 de milioane de întreprinderi (99% din total) şi 75 de milioane de locuri de muncă (70%) în cadrul Uniunii.

Am votat raportul doamnei Muscardini deoarece surprinde strategia esenţială pentru supravieţuirea acestora într-o perioadă economică dificilă: sprijin politic şi financiar pentru stimularea inovării produselor şi a proceselor, facilitarea accesului la informaţiile financiare şi fiscale, internaţionalizarea acestora, adoptarea unei poziţii ferme în negocierile privind procedurile de facilitare a comerţului, pentru a diminua costurile procedurilor vamale care însumează până la 15% din valoarea bunurilor comercializate, înregistrarea eficientă a originii bunurilor şi controale vamale actualizate.

Pentru România, internaţionalizarea IMM-urilor reprezintă o soluţie în contextul crizei economice, contribuind decisiv la supravieţuirea şi dezvoltarea activităţii acestora, esenţiale pentru crearea de noi locuri de muncă.

Salut organizarea „Săptămânii europene a IMM-urilor“ în mai 2009 şi cu principalul scop de a furniza informaţii către IMM-uri privind internaţionalizarea acestora.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. −(PT) Într-un moment în care lumea încearcă să găsească soluţii la criza economică globală şi în care tendinţele protecţioniste proliferează, cum a fost recent cazul discuţiilor din Congresul SUA privind clauza „Buy American”, este de datoria guvernelor naţionale şi a instituţiilor comunitare să protejeze interesele şi să garanteze respectarea legislaţiei aplicabile IMM-urilor şi comerţului internaţional.

Importanţa accesului IMM-urilor la pieţele internaţionale este evidentă. După cum arată studiile efectuate, atunci când aceste companii operează pe pieţele extra-comunitare, acestea tind să îşi perfecţioneze practicile, să fie mai inovatoare şi mai competitive. Chiar şi aşa, ştim că unele dintre acestea nu pot şi nu vor rezista în faţa concurenţei.

Cu toate acestea, ţinând seama de aceste aspecte şi ştiind că marile companii sunt mai bine sprijinite în aceste vremuri de protecţionism, este necesar ca autorităţile să vină în sprijinul IMM-urilor, prin monitorizarea şi impunerea respectării acordurilor internaţionale.

În acelaşi timp, aceeaşi măsură trebuie să se aplice şi în cazul ţărilor terţe. Comerţul internaţional va fi echilibrat doar dacă este corect pentru ambele părţi.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dnei Muscardini referitor la întărirea rolului IMM-urilor europene în comerţul internaţional. Pentru Uniunea Europeană, un cadru caracterizat, în mare parte, de prezenţa IMM-urilor, prezenţa pe scena internaţională a acestora este de o importanţă deosebită. În prezent, doar 8% din IMM-uri au o dimensiune internaţională, iar majoritatea exporturilor sunt destinate teritoriului Uniunii Europene.

Cele câteva IMM-uri care exportă în afara UE tind să se axeze pe pieţele dezvoltate şi, practic, saturate din SUA, Canada sau Elveţia; foarte rar se întâmplă ca acestea să exporte produse în ţări cu economii emergente. Prin urmare, în ciuda bunelor intenţii ale Comunităţii Europene, cum ar fi proiectul SBA, mai avem încă multe de făcut până când întreprinderile europene să poată dobândi o dimensiune cu adevărat internaţională.

- Raport: Georgios Papastamkos (A6-0020/2009)

  Vasco Graça Moura (PPE-DE), în scris. −(PT) Comerţul electronic reprezintă o excelentă oportunitate comercială pentru IMM-uri şi tinerii întreprinzători. Acesta ajută la depăşirea barierelor netehnice tradiţionale, oferind acces la pieţe altfel inaccesibile.

Din acelaşi motiv, acest tip de comerţ asigură, de asemenea, o mai mare participare a ţărilor mai puţin dezvoltate la comerţul internaţional. Cooptarea acestor parteneri depinde, totuşi, de crearea unei infrastructuri de bază, la care ar trebui să contribuim necondiţionat.

Ar trebui, de asemenea, să avem în vedere faptul că fenomenul pirateriei, contrafacerea şi accesul neautorizat la date nu sunt intrinseci acestui tip de comerţ, ci reprezintă o adaptare a unor vechi practici. Odată cu ajustările necesare, trebuie să oferim şi toate garanţiile comerţului tradiţional.

Cadrul legal care guvernează comerţul electronic presupune o serie de aspecte diverse, care ne pot împiedica să îl examinăm cu un ochi critic: de exemplu, reglementarea internetului trebuie să ţină de competenţa unei organizaţii internaţionale adecvate şi respectate, existând şi chestiuni care ţin de dreptul internaţional privat sau inspecţii.

Atunci când vine vorba de OMC, există o anumită confuzie legată de comerţul electronic şi în ciuda unor solicitări insistente, negocierile privind acest tip de comerţ continuă să fie transferate unor compartimente bilaterale, ceea ce este periculos.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. −(PT) Internetul deţine un rol din ce în ce mai important în relaţiile comerciale şi în comerţul internaţional. Există, însă, serioase deficienţe în materie de protecţie a utilizatorilor şi a consumatorilor, protecţia datelor cu caracter personal şi garantarea calităţii serviciilor furnizate sau a produselor achiziţionate.

Deşi raportul menţionează toate aceste aspecte, nu vine cu propuneri care să întărească protecţia utilizatorilor şi calitatea serviciilor furnizate, în baza utilizării unui serviciu larg disponibil publicului, cum sunt comunicaţiile.

Deşi include o serie de aspecte pe care le considerăm pozitive, obiectivul principal al raportului este promovarea dezvoltării şi a utilizării comerţului electronic ca instrument de facilitare a comerţului internaţional şi de depăşire a dificultăţilor actuale de acces pe mai multe pieţe. Aceasta înseamnă că obiectivul principal este facilitarea şi promovarea comerţului electronic, adică a producţiei, promovării, vânzării şi distribuţiei produselor prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii, susţinând liberalizarea comerţului mondial.

Prin urmare, am ales să ne abţinem.

  Małgorzata Handzlik (PPE-DE), în scris. – (PL) Internetul a deschis noi posibilităţi în comerţul cu bunuri şi servicii. Aceasta priveşte şi operaţiunile transfrontaliere. Creşterea din ultimii ani a tranzacţiilor efectuate prin intermediul internetului ne dă motive de optimism în ceea ce priveşte încrederea consumatorilor în internet.

Totuşi, există încă bariere cum ar fi cea lingvistică, care va fi foarte dificil de eliminat. O altă ameninţare serioasă la adresa comerţului electronic internaţional este lipsa siguranţei legale şi a protecţiei consumatorilor. Sper ca directiva propusă privind drepturile consumatorilor să elimine unele dintre aceste ameninţări şi să reprezinte un stimulent pentru dezvoltarea comerţului prin intermediul internetului.

Trebuie menţionat faptul că internetul permite IMM-urilor să intre pe pieţele internaţionale în virtutea unor costuri foarte mici comparativ cu metodele tradiţionale şi oferă posibilităţi, înainte inaccesibile, de dezvoltare a afacerilor lor.

Totuşi, comerţul electronic ridică o serie de probleme, în special legate de vânzarea de produse contrafăcute în detrimentul produselor protejate prin drepturi de proprietate intelectuală. Produsele contrafăcute reprezintă o gravă problemă pentru comerţul electronic, în special deoarece cei care vând aceste produse la nivel internaţional nu pot fi aduşi decât cu mare dificultate în faţa justiţiei. Utilizatorii de internet sunt, de asemenea, deseori, victime ale fraudelor, cum ar fi furtul de bani prin mijloace electronice. Toate aceste fenomene subminează încrederea consumatorilor în internet şi acest lucru nu face decât să încetinească dezvoltarea comerţului electronic internaţional.

  Syed Kamall (PPE-DE), în scris. −Apreciez acest raport deoarece este echilibrat şi acoperă o serie întreagă de aspecte, referindu-se la impactul pe care îl are internetul asupra comerţului transfrontalier. Internetul a permis chiar şi celor mai mici întreprinderi să aibă acces la piaţa globală, lucru de neconceput cu doar câţiva ani în urmă, ceea ce a stimulat comerţul şi a scos la lumină aspectele pozitive ale globalizării. S-au deschis noi pieţe şi s-au înlăturat bariere în calea comerţului.

Raportul a indicat corect faptul că, deşi avem de-a face cu o creştere a fraudelor şi a contrafacerii, aceasta nu trebuie atribuită doar internetului, ci trebuie privită mai degrabă ca o chestiune care a existat şi înainte şi care necesită o abordare nouă şi inovatoare, cu condiţia să nu contravină libertăţilor noastre fundamentale ca cetăţeni. Raportul arată, de asemenea, faptul că internetul trebuie privit mai degrabă ca o oportunitate de diversitate culturală decât ca o ameninţare. În sfârşit, în raport se recunoaşte că liberalizarea serviciilor care au legătură cu internetul, cum sunt telecomunicaţiile, a dus la o explozie a investiţiilor în infrastructură, astfel încât ar trebui să dăm dovadă de precauţie dacă este să aplicăm noi reglementări în domeniu,după cum se pare că intenţionează să facă Comisia în prezent.

  David Martin (PSE), în scris. −Salut acest raport care subliniază noile oportunităţi şi deschiderea de noi pieţe posibile prin natura şi dezvoltarea tehnologică a internetului. În raport, se recunoaşte rolul pe care l-ar putea avea internetul în atenuarea diferenţelor existente între nord şi sud şi deschiderea de noi canale care să lege ţările în curs de dezvoltare de sistemele comerciale mai avansate, precum şi care să ducă la o creştere a fluxurilor comerciale. Raportul menţionează că aceasta ar trebui să faciliteze includerea armonioasă a ţărilor în curs de dezvoltare în circuitul economic mondial, lucru pe care îl sprijin.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. − Consider binevenit raportul colegului meu privind rolul internetului în stimularea comerţului. Folosirea internetului de către un număr cât mai mare de utilizatori în Uniunea Europeană impune o mai bună reglementare a acestui domeniu în expansiune. Politicile europene trebuie să stimuleze comerţul online, ca alternativă eficientă la cel clasic, şi ca modalitate de a stimula schimburile comerciale transfrontaliere în interiorul Uniunii.

Este nevoie, la nivel comunitar, de o serie de măsuri care să elimine potenţialele piedici în calea unei mai bune utilizări a internetului în scopuri comerciale. Este vorba aici de măsuri menite a descuraja şi a preveni fraudele, precum şi furtul de date personale. Măsurile comunitare trebuie să sprijine o mai mare încredere a utilizatorilor în mediul online.

Totodată, este nevoie de o standardizare la nivel comunitar privitoare la schimburile comerciale online. UE trebuie să faciliteze implementarea acestor standarde, oferind astfel comercianţilor online posibilitatea de a fi recunoscuţi ca furnizori de încredere.

Datorită naturii globale a internetului şi a posibilităţii de realizare de schimburi comerciale avantajoase şi cu state terţe, îmi exprim speranţa că vom vedea progrese şi în cadrul OMC, în sensul promovării comerţului online la nivel global.

  Rovana Plumb (PSE), în scris. − Am votat acest raport deoarece urmăreşte să evidenţieze domeniile comerţului internaţional în care internetul a acţionat ca un catalizator, creând noi condiţii pentru dezvoltarea schimburilor comerciale la nivel mondial.

De asemenea, se recunoaşte necesitatea unor standarde deschise şi importanţa lor pentru inovare, concurenţă şi pentru posibilitatea efectivă de alegere a consumatorului. Raportorul propune ca acordurile comerciale semnate de CE să promoveze utilizarea deschisă şi extinsă a internetului în scopul comerţului electronic, cu condiţia ca accesul consumatorilor la serviciile şi produsele digitale, precum şi utilizarea acestora, să nu fie îngrădite, exceptând cazul în care acestea sunt interzise de legislaţia naţională.

Susţin raportorul în solicitarea adresată Comisiei să elaboreze o strategie completă care să permită eliminarea obstacolelor care încă există pentru IMM-uri în ceea ce priveşte utilizarea comerţului electronic, precum şi crearea unei baze de date concepută pentru a oferi sprijin informaţional şi consiliere în domeniul gestionării noilor participanţi fără experienţă în comerţul on line. <BRK>

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului referitor la comerţul internaţional şi internet, prezentat de dl. Papastamkos. Susţin, într-adevăr, obiectivul declarat al raportorului de a evidenţia domeniile comerţului internaţional în care internetul a acţionat ca şi catalizator, creând noi condiţii de dezvoltare a comerţului internaţional la scară mondială.

Este evident faptul că internetul şi comerţul internaţional oferă beneficii reciproce. Mai mult, cred cu tărie că dezvoltarea comerţului online aduce avantaje considerabile pentru consumatori. Principalele beneficii, fie la nivel naţional, fie la nivel european sau la nivel mondial, sunt legate de o gamă mult mai largă de bunuri şi servicii, preţuri competitive, costuri de trai mai scăzute şi o creştere a calităţii vieţii.

Datorită informaţiilor disponibile, consumatorii au acum ocazia de a beneficia de produse şi servicii mai bune, la care pot avea acces tot timpul, de acasă sau de la locul de muncă.

- Raport: Friedrich-Wilhelm Graefe zu Baringdorf (A6-0407/2008)

  Duarte Freitas (PPE-DE), în scris. −(PT) Am votat în favoarea compromisului la care s-a ajuns şi consider că noul act legislativ este foarte pozitiv, întrucât va face posibilă armonizarea condiţiilor de introducere pe piaţă şi utilizare a furajelor şi nutreţurilor, și va asigura, în acelaşi timp, o informare adecvată a crescătorilor de animale şi a consumatorilor de produse din carne, garantând astfel caracterul funcţional al pieţei interne.

Doresc să subliniez importanţa „declaraţiei deschise”, o listă a substanţelor utilizate în amestecul furajer în ordinea descrescătoare a greutăţii lor relative, ceea ce va contribui la menţinerea încrederii agricultorilor şi a consumatorilor.

De asemenea, producătorii vor beneficia astfel de reguli mai clare privind introducerea pe piaţă a furajelor, ceea ce va permite evitarea cu mai mare uşurinţă a unor posibile practici incriminatorii.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. −(SV) Raportul Parlamentului European conţine o serie de amendamente constructive, cum ar fi includerea pe etichetă a menţiunii că anumite furaje combinate destinate nerumegătoarelor pot conţine făină de carne şi de oase.

Totuşi, amendamentele aduse raportului includ şi anumite detalii care ar trebui să fie stabilite de experţi şi autorităţi, nu de politicieni. De exemplu, anumite formulări din textul citat sună astfel: „hrănirea animalelor pe cale orală: introducerea pe cale bucală de furaje în tractul gastrointestinal al animalului, ce are drept obiectiv satisfacerea necesităţilor nutriţionale ale animalului, şi/sau menţinerea productivităţii animalelor sănătoase”, „bulgării de lins care conţin minerale” sau „materiile fecale, urina, precum şi conţinutul izolat al aparatului digestiv care rezultă din golirea sau îndepărtarea aparatului digestiv, indiferent de forma de tratare sau de amestecul realizat”.

Acestea reprezintă, cu siguranţă, aspecte importante legate de siguranţa alimentară, dar ar trebui lăsate în seama experţilor autorităţilor naţionale.

Am votat în favoarea raportului, deoarece conţine unele propuneri care sunt, în principiu, importante, dar asta nu înseamnă că susţin abordarea prin care se furnizează detalii specifice.

  Adrian Manole (PPE-DE), în scris. − Raportul Baringdorf privind introducerea pe piaţă şi utilizarea furajelor este de mare importanţă pentru agricultură şi piaţa alimentară, în contextul recentelor scandaluri privind hrana animalelor, bolile declanşate hrana cu care au fost furajate, scandalul dioxina, boala vacii nebune etc

Se va conferi o mai mare libertate şi responsabilitate operatorilor din sectorul furajelor, însă acest lucru înseamnă că, dacă apare o problemă gravă de contaminare cu substanţe otrăvitoare sau furaje dăunătoare, acest lucru va afecta în mod major dezvoltarea animalelor sau mediul. Dacă producătorul are resurse financiare insuficiente pentru a rezolva problema, pot apărea probleme chiar şi mai grave.

Consider că este necesar, şi de aceea am susţinut votul favorabil, ca fermierii, agricultorii în general, să fie informaţi exact în privinţa conţinutului hranei pentru animale, însă să fie şi protejaţi în mod adecvat de pierderile financiare, sociale şi economice în caz de dezastru.

animalelor şi din motivul necunoaşterii ingredientelor conţinute de hrana cu care au fost furajate, scandalul dioxina, boala vacii nebune etc.

Se va conferi o mai mare libertate şi responsabilitate operatorilor din sectorul furajelor, însă acest lucru înseamnă că, dacă apare o problemă gravă de contaminare cu substanţe otrăvitoare sau furaje dăunătoare, acest lucru va afecta în mod major dezvoltarea animalelor sau mediul. Dacă producătorul are resurse financiare insuficiente pentru a rezolva problema, pot apărea probleme chiar şi mai grave.

Consider că este necesar, şi de aceea am susţinut votul favorabil, ca fermierii, agricultorii în general, să fie informaţi exact în privinţa conţinutului hranei pentru animale, însă să fie şi protejaţi în mod adecvat de pierderile financiare, sociale şi economice în caz de dezastru.

  Zdzisław Zbigniew Podkański (UEN), în scris. – (PL) Mulţumesc sincer raportorului pentru că şi-a dedicat atenţia unui astfel de subiect dificil şi controversat. Etichetarea alimentelor şi coordonarea acestei acţiuni la nivel comunitar necesită o reconciliere a intereselor consumatorilor, care au dreptul de a şti ce cumpără, dacă un produs este sigur şi ce conţine acesta, şi drepturile producătorilor, care vor să îşi apere drepturile de proprietate intelectuală asupra produselor.

Obiecţiile ridicate de întreprinzători şi de statele membre referitoare la cerinţa de a include pe etichetele produselor alimentare anumite „informaţii specifice la cerere” arată conflictele de interese dintre aceste grupuri.

Compromisul la care s-a ajuns cu ajutorul Curţii Europene de Justiţie pare a fi rezonabil, la prima vedere, dar acesta nu are, totuşi, nicio legătură cu realitatea, deoarece este dificil de imaginat un agricultor care, lucrând deja zi şi noapte, în principiu, să fie suficient de interesat să cheltuiască bani şi să irosească timp preţios cu proceduri complicate de apel.

Informaţiile specifice referitoare la compoziţia furajelor ar trebui să fie incluse pe etichete, nu doar pentru a respecta dreptul inalienabil al consumatorilor, ci şi, mai presus de toate, pentru a respecta obiectivul de bază al directivei, şi anume protejarea sănătăţii acestora. Cine ar putea să garanteze, dacă nu producătorii, că hrana nu a fost modificată genetic, de exemplu? Protecţia proprietăţii intelectuale nu trebuie să favorizeze abuzurile.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului referitor la introducerea pe piaţă şi utilizarea furajelor, prezentat de dl Graefezu Baringdorf. Sprijin propunerea de revizuire majoră a legislaţiei europene în materie de hrană destinată animalelor, care implică nu doar simplificarea actualelor norme, dar şi alinierea acestora la noua legislaţie privind alimentele.

Printre punctele principale pe care le susţin, se numără detalierea ingredientelor furajelor combinate şi a cantităţilor precise conţinute de acestea (declaraţia deschisă), care a fost una din principalele cereri ale Parlamentului European ca urmare a crizei encefalopatiei bovine spongiforme (EBS). În sfârşit, sunt de acord cu raportorul în ceea ce priveşte protejarea drepturilor consumatorilor de a fi informaţi şi etichetarea alimentelor.

- Raport: Jürgen Schröder (A6-0513/2008)

  Marie-Arlette Carlotti (PSE), în scris. – (FR) Comisia face din APE (acorduri de parteneriat economic) alfa şi omega strategiei sale de dezvoltare. Raportul Schröder şi dreapta europeană fac acelaşi lucru.

Deşi sprijinim ţările vizate de aceste parteneriate, noi, socialiştii europeni, nu suntem de acord cu abordarea propusă. În ceea ce ne priveşte, aceste APE nu sunt decât nişte false acorduri. Mai este încă timp să promovăm un alt mod de abordare pentru a face din APE reale instrumente de dezvoltare, prin sprijinirea redeschiderii negocierilor în ceea ce priveşte punctele care suscită discuţii, astfel cum au promis dl Barroso şi dna Ashton; optând pentru o regionalizare selectivă, realizată de ţările ACP însele; onorând angajamentele asumate în privinţa asistenţei comerciale promise în 2005, mai degrabă decât „să dăm iama” în FED; garantând un control parlamentar real al întregului proces, parlamentele ţărilor ACP deţinând un rol-cheie, precum şi implicarea societăţii civile din sud; prin respingerea „strategiei de buldozer” care are drept scop extinderea negocierilor privind serviciile şi aspectele legate de Singapore, deşi ţările ACP nu sunt încă pregătite să facă acest lucru.

Aceasta nu este foaia de parcurs descrisă în raportul Schröder. De aceea, voi vota împotriva raportului.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. −(PT) Din nou, în special datorită obiecţiei diverselor ţări din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP), în ciuda folosirii unui limbaj „politically correct” (corect din punct de vedere politic), majoritatea din Parlament nu poate ascunde adevărata origine şi adevăratele intenţii din spatele Acordurilor de parteneriat economic dintre UE şi ţările ACP.

Deşi articolul 36 alineatul (1) din Acordul de la Cotonou stabileşte „noi acorduri comerciale compatibile cu normele OMC, înlăturând treptat barierele dintre acestea, încurajând cooperarea din toate zonele care ţin de comerţ şi dezvoltare”, ceea ce vrea UE să facă este să meargă dincolo de cele stabilite deja şi să atingă ceea ce OMC nu a reuşit încă, deşi cel de-al zecelea Fond european de dezvoltare are exact acest scop, reducând, în acelaşi timp, ajutorul pentru dezvoltare din fonduri publice. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă să intri pe fereastră după ce nu ai reuşit să intri pe uşă.

Scopul UE este liberalizarea comerţului, în baza căreia principalele grupuri economice şi financiare se angajează să asigure deschiderea pieţelor, vânzarea bunurilor şi a serviciilor, exploatarea materiilor prime şi impunerea unui model de producţie axat pe export, conform intereselor lor.

Este necesară o altă politică care să promoveze în mod eficient independenţa, suveranitatea, cooperarea, solidaritatea, dezvoltarea şi justiţia socială.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului privind impactul asupra dezvoltării al Acordurilor de parteneriat economic (APE), prezentat de dl Schröder.

Acordurile preliminare semnate până în prezent reprezintă doar începutul unei colaborări fructuoase de durată cu aceste ţări din afara Europei. În ceea ce priveşte APE, s-a considerat că un proces de liberalizare care să dureze 15 ani poate fi considerat acceptabil de UE şi de către ţările ACP. În plus, cerinţa minimă de acoperire „în mod substanţial a tuturor schimburilor comerciale” ar urma să reprezinte cel puţin 80% din comerţul realizat între partenerii la acord. Prin urmare, sunt convins că încheierea unor acorduri suplimentare nu ar face decât să aducă beneficii poziţiei economice a ambelor părţi la acord.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. −(NL) Raportul din proprie iniţiativă referitor la impactul asupra dezvoltării al acordurilor de parteneriat economic (APE) conţine o serie de puncte valide. Face apel la creşterea ajutoarelor guvernamentale (la urma urmelor, ţările ACP sunt grav afectate de criza financiară) şi subliniază faptul că APE reprezintă instrumente de dezvoltare care nu ar trebui să afecteze în mod negativ integrarea regională din sud. În ciuda acestui lucru, susţin rezoluţia alternativă prezentată de Grupul Verzilor/ALE. La urma urmelor, ar fi mai logic dacă Parlamentul ar amâna să aprobe APE, până când guvernele ţărilor ACP implicate îşi clarifică poziţia. În opinia mea, organismul parlamentar de monitorizare a APE ar trebui să fie Adunarea parlamentară comună ACP-UE şi nu un organism care a fost creat doar în acest scop. Acesta nu ar face decât să divizeze şi să slăbească poziţia ţărilor din sud care nu dispun de mijloacele financiare sau individuale de a asista la toate aceste întruniri. Mai mult, un organism separat ar fi netransparent şi ar împiedica o abordare holistică a chestiunilor legate de dezvoltare.

  Michel Teychenné (PSE), în scris. – (FR) Deşi acordurile de parteneriat economic (APE) oferă o mai bună structurare a relaţiilor UE cu ţările din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP), Parlamentul European transmite un mesaj negativ prin adoptarea acestui raport.

Europa trebuie să îşi schimbe radical modul de negociere şi realizare a schimburilor comerciale cu ţările ACP, dacă nu doreşte să contribuie la ruinarea acestora. Acest raport validează un sistem bazat pe o presupusă egalitate între părţi, când de fapt UE este, în realitate, cea mai mare putere economică pe plan mondial, iar ţările ACP mai au multe de făcut până să ne ajungă din urmă. Există acum o nevoie urgentă de a adopta o abordare asimetrică şi consensuală care să ofere, în sfârşit, acestor state o şansă în ceea ce priveşte concurenţa la nivel global.

Eu şi colegii mei din PSE am votat împotriva raportului. Adoptarea acestuia de către Parlament este încă o dovadă a faptului că Europa este guvernată de forţele de dreapta, iar situaţia trebuie să se schimbe!

- Propunere de rezoluţie: Kosovo (B6-0063/2009)

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. −Recunoaşterea Kosovo ca stat suveran de către multe ţări a creat, probabil, mai multe probleme decât soluţii. Sunt sceptic în legătură cu faptul că Kosovo a fost pregătit să devină un stat independent. Atitudinea anumitor state membre care nu doresc să recunoască independenţa Kosovo de teamă să nu creeze un precedent, care să afecteze graniţele lor, a complicat şi mai mult problema viitorului Kosovo-ului.

UE şi-a asumat acum o responsabilitate primordială de a asista pe plan intern Kosovo. Acest angajament nu ar trebui să fie nelimitat în ceea ce priveşte durata şi resursele financiare puse la dispoziţie. Există îngrijorări reale legate de stabilitatea politică din Kosovo, nivelul corupţiei, influenţa internă şi externă a grupurilor de crimă organizată şi tratamentul aplicat minorităţilor, inclusiv în cazul sârbilor.

Este esenţial ca instituţiile UE să rămână vigilente şi gata să intervină în cazul în care Kosovo nu se ridică la nivelul standardelor inerente de suveranitate statală.

Fără a lăsa însă aceste îngrijorări să stea în calea deciziei mele, am decis să susţin această rezoluţie.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Nu există nimic pozitiv legat de situaţia din Kosovo sau de rolul pe care l-a avut Uniunea Europeană în acest caz.

EULEX, misiunea UE în Kosovo, nu este, în acest caz, decât braţul militar al ONU, însărcinată cu monitorizarea instaurării unui guvern kosovar permanent şi a unei administraţii aferente, încălcându-se astfel rezoluţia 1244 a ONU, care recunoaşte suveranitatea Serbiei asupra acestei provincii.

Bunele intenţii exprimate de această adunare, sfaturile şi solicitările nu fac decât să ascundă o realitate tragică: oprimarea minorităţilor, în special a celei sârbe, într-un teritoriu lăsat acum pradă - din cauza comunităţii internaţionale şi a celei europene - corupţiei, crimei organizate, mafiei albaneze şi poate chiar grupurilor teroriste islamiste.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. −(PT) Obiectivul acestei rezoluţii este de a minimiza sprijinul UE pentru declararea unilaterală ilegală a independenţei provinciei Kosovo.

Obiectivul Parlamentului este inacceptabil, deoarece urmăreşte să legitimeze crearea unui protectorat rezultat în urma unei agresiuni şi a unei ocupaţii militare a SUA, NATO şi UE, garantând dominaţia politică, economică şi militară a acestora într-o regiune de o mare importanţă din Europa. Existenţa unui „pseudo-stat” cu o „suveranitate supravegheată”, protejată de UE/NATO, în mod specific prin EULEX şi „viceregi”, cum sunt Reprezentantul Civil Internaţional şi Reprezentantul Special al UE, care au puteri judiciare, poliţieneşti şi vamale, precum şi funcţiile executive şi funcţiile de monitorizare, constituie acte inacceptabile de neo-colonialism.

Prin această rezoluţie, se confirmă faptul că „cea mai importantă misiune derulată în cadrul Politicii europene de securitate şi apărare (a UE) până în prezent” este o încălcare flagrantă a Cartei ONU şi un precedent periculos în materie de drept internaţional, cu consecinţe imprevizibile pentru stabilitatea frontierelor, în special pe continentul european.

Unii dintre aceia care au vociferat în favoarea respectării dreptului internaţional şi a independenţei teritoriale, a suveranităţii şi a independenţei Georgiei sunt, de fapt, cei care au promovat şi au susţinut actul de agresiune împotriva Iugoslaviei.

Această rezoluţie nu este decât o altă dovadă de ipocrizie şi cinism din partea majorităţii din Parlament.

  Erik Meijer (GUE/NGL), în scris. −(NL) Timp de aproape 20 de ani, acest Parlament a stat cu mâinile în sân şi a privit nepăsător la populaţia din Kosovo care îşi lua treptat la revedere de la Serbia. În această şedinţă plenară, dezbaterile privind Kosovo nu sunt, de obicei, legate neapărat de Kosovo, ci mai degrabă de efectele asupra celorlalte ţări. Cei care se declară în favoarea sau împotriva independenţei sunt preocupaţi, în principal, de decizia prin care se creează un precedent pentru alte regiuni şi de riscul ca Uniunea Europeană să cadă, prin urmare, în capcana fărâmiţării.

Timp de 30 de ani, am susţinut ferm dreptul la autodeterminare, atât în cadrul Parlamentului, cât şi în afara acestuia. Democraţia ne impune, mai întâi de toate, să privim la nevoile şi dorinţele poporului însuşi. După secole de dominaţie turcă şi un secol de dominaţie sârbă, ultimul lucru de care au acum nevoie kosovarii este constrângerea venită din exterior. Dacă nu li se permite să se unească cu Albania, doresc o independenţă reală.

În ultimii 10 ani, am fost avocatul politicilor de susţinere populară, din punctul de vedere al celor săraci, al celor dezavantajaţi, al celor care suferă în absenţa democraţiei şi a statului de drept, a victimelor dezastrelor naturale sau a războaielor, pe scurt, a tuturor acelora care suferă de pe urma inegalităţii dintre oameni. Voi vota împotriva proiectului EULEX deoarece acesta nu oferă soluţii care să fie în interesul oamenilor obişnuiţi din Kosovo.

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Rezoluţia Parlamentului European nu doar recunoaşte Kosovo ca stat separat, dar şi cere pe un ton ofensator acelor state membre ale UE care nu au făcut-o încă să recunoască independenţa Kosovo, ceea ce ar reprezenta o încălcare flagrantă a dreptului internaţional şi a rezoluţiei 1244 a Consiliului de Securitate al ONU.

În acest scop, se susţine crearea unei Forţe de securitate pentru Kosovo (KSF), cu alte cuvinte a unei armate separate care ar urma să acţioneze sub egida forţelor de ocupaţie KFOR din cadrul NATO.

Obiectivul stabilirii şi al desfăşurării forţei poliţieneşti/judiciare represive EULEX din Kosovo şi al reformelor promovate de aceasta, cum ar fi privatizarea etc., este de a impune interesele UE şi de a grăbi includerea Kosovo în structurile de euro-unificare. Aceasta va însemna sfârşitul procesului de transformare a Kosovo într-un protectorat al UE/NATO.

Primul ciclu sângeros de divizare a Iugoslaviei şi retrasare a graniţelor se închide cu deschiderea de noi răni atât la nivelul Balcanilor, cât şi la nivel mondial, care stau sub semnul imperialist divide et impera, ceea ce va duce la noi tensiuni şi intervenţii.

Partidul Comunist din Grecia a votat împotriva acestei rezoluţii inacceptabile, subliniind nevoia de a lupta împotriva imperialismului şi de a contesta atitudinea UE şi politicile acesteia, solicitând Greciei şi tuturor armatelor de ocupaţie ale Euro-NATO să se retragă din Kosovo şi din Balcani.

  Maria Petre (PPE-DE), în scris. − Am votat împotriva acestei rezoluţii deoarece România nu recunoaşte independenţa provinciei Kosovo.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Am votat împotriva propunerii de rezoluţie referitoare la Kosovo deoarece nu sunt de acord cu o serie de puncte conţinute în aceasta.

Personal, nu consider că adoptarea unui program funcţional de protecţie a martorilor este esenţial, pentru a lua măsuri juridice efective împotriva celor care au comis infracţiuni de o mare gravitate în Kosovo, în special în ceea ce priveşte crimele de război. De asemenea, nu consider că este esenţial pentru Kosovo să se promoveze proiectele destinate, de exemplu, să restaureze cimitirele vandalizate, cu implicarea directă a actorilor locali: adevărul este că astfel de proiecte nu au nicio valoare practică pentru comunitatea din Kosovo şi nu contribuie la îmbunătăţirea climatului interetnic.

  Brian Simpson (PSE), în scris. −Membrii acestei adunări sunt, cu siguranţă, la curent cu viziunile mele din trecut legate nu doar de Kosovo, ci şi de întreaga regiune a Balcanilor.

În opinia mea, chestiunea Kosovo poate fi rezolvată doar printr-o abordare consensuală care să implice nu doar Serbia, în primul rând, ci şi ţările vecine.

Acest raport conţine multe aspecte pe care le susţin, dar insistenţa ca fiecare stat membru să recunoască independenţa Kosovo nu reprezintă un lucru pe care să îl pot susţine.

Independenţa Kosovo poate fi atinsă doar prin consens şi în acord cu voinţa Serbiei. Neadmiterea acestui fapt, ar duce, în opinia mea, la probleme pe viitor şi la o atitudine anti-Serbia în cadrul acestei adunări.

De aceea, admiterea amendamentului 3 face ca rezoluţia să fie părtinitoare şi să submineze semnificativ restul textului. Din păcate, aceasta înseamnă că nu pot susţine rezoluţia.

  Anna Záborská (PPE-DE), în scris. – (SK) Votul de la amendamentul 3 şi votul final au fost, în opinia mea, foarte importante. În ambele cazuri, am votat împotrivă. La amendamentul 3, PE cere ţărilor membre ale UE să recunoască independenţa Kosovo. În opinia mea, întregul proces de asumare a independenţei a fost făcut în grabă şi prost conceput. Sunt conştientă de faptul că negocierile dintre Kosovo şi Serbia, chiar şi în prezenţa personalităţilor şi a organizaţiilor internaţionale, au fost foarte lungi şi mulţi nu au acordat nicio şansă găsirii unei soluţii sau chiar continuării acestora. De aceea, majoritatea ţărilor UE şi SUA au acceptat planul Aktisari. Totuşi, consider că orice declarare unilaterală a independenţei nu este decât o sursă de viitoare probleme şi potenţiale conflicte. Perioada scursă de la declararea independenţei Kosovo nu face decât să confirme acest lucru. Dacă vrem să păstrăm pacea în regiune, atunci orice perioadă de timp alocată negocierilor nu poate fi nici prea lungă, nici inutilă.

- Raport: Corien Wortmann-Kool (A6-0021/2009)

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. −Acest raport se referă la puterea comercială din ce în ce mai mare a Chinei. Se atrage atenţia, de asemenea, asupra schimburilor comerciale dintre China şi Taiwan, care se află pe un trend ascendent, ca urmare a semnării acordurilor comerciale de o parte şi de cealaltă a strâmtorii.

Relaţiile economice mai strânse dintre China şi Taiwan au potenţialul de a facilita o abordare pozitivă a chestiunii mai ample privind relaţiile de ambele părţi ale strâmtorii. Totuşi, această detensionare nu are nicio valoare dacă nu este însoţită de integrarea Taiwan-ului în organizaţiile internaţionale, în special cele legate de comerţ, cum ar fi Adunarea Mondială a Sănătăţii şi Organizaţia Maritimă Internaţională.

Parlamentul ar trebui să îşi exprime sprijinul ferm pentru politica declarată a Consiliului de a susţine participarea Taiwan-ului în cadrul organizaţiilor internaţionale. Parlamentul ar trebui, de asemenea, să facă presiuni asupra Chinei pentru a permite Taiwan-ului să se exprime cu o singură voce distinctă pe scena internaţională. Prosperitatea şi sănătatea celor 23 de milioane de cetăţeni ai Taiwan-ului nu ar trebui să fie îngrădite din motive politice.

Având în vedere susţinerea declarată pentru participarea semnificativă a Taiwan-ului în cadrul organizaţiilor internaţionale, am votat în favoarea acestui raport.

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea raportului Wortmann-Kool, deoarece susţin dezvoltarea relaţiilor economice dintre UE şi China. Această ţară a cunoscut o creştere economică formidabilă, devenind unul dintre cei mai mari actori economici pe plan mondial. Relaţiile comerciale dintre UE şi China au sporit enorm în ultimii ani, Europa fiind din 2006 cel mai mare partener comercial al Chinei, iar China s-a situat pe locul 2 în topul partenerilor comerciali ai UE în 2007.

Astăzi este necesară o cooperare fără precedent între UE şi China pentru a soluţiona criza financiară şi economică actuală. Consider că China, fiind unul dintre motoarele dezvoltării mondiale, ar trebui să îşi asume pe deplin responsabilitatea de a garanta dezvoltarea durabilă şi echilibrată a economiei mondiale. Relaţiile comerciale ale UE cu China ar trebui să se bazeze pe principiile reciprocităţii, dezvoltării durabile, protecţiei mediului, prevenirii schimbărilor climatice, concurenţei loiale, respectării reglementărilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului, fără a uita drepturile omului.

UE trebuie să insiste asupra respectării normelor privind protecţia consumatorului, pentru ca cetăţeanul european să nu mai rişte să cumpere produse periculoase pentru sănătate, mărfuri cu vicii ascunse sau contrafăcute.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) În fiecare an, Parlamentul adoptă un text referitor la relaţiile comerciale şi economice cu China şi, de fiecare dată, constatările devin şi mai grave: încălcarea drepturilor omului, practici comerciale neloiale, dumping, nerespectarea angajamentelor internaţionale asumate fie în cadrul OMC, fie în cadrul OMM (Organizaţiei Mondiale a Muncii), contrafacerea, politica care se apropie de furt în materie de brevete etc. Lista devine din ce în ce mai lungă şi acest lucru este îngrijorător.

Şi mai îngrijorătoare este însă convingerea fermă a raportorului care crede în mitul „schimbărilor democratice prin schimburi comerciale”, cel mai bun exemplu care contravine acestei viziuni fiind chiar China. Mitul nu este altceva decât un alibi al celor care pun interesele comerciale ale celor puţini mai presus de respectarea valorilor pe care le proclamă, cu siguranţă, pentru a nu fi nevoiţi să ia deciziile necesare: protecţia comercială şi instrumentele de sancţionare.

Aceştia cred, fără îndoială, că China ar trebui să devină atelierul de lucru mondial care să producă cu costuri mici bunuri mai mult sau mai puţin – accentul fiind pe mai puţin – de calitate.

Preferăm o politică care constă în producţia în Europa, cu forţă de muncă europeană, a bunurilor pe care le consumăm şi în recâştigarea independenţei industriale pe o piaţă europeană protejată.

  Vasco Graça Moura (PPE-DE), în scris. −(PT) Din 2006, UE a devenit cel mai important partener comercial al Chinei, iar din 2007, China a devenit cel de-al doilea cel mai important partener comercial al UE. În prezent, China reprezintă 6% din comerţul mondial.

PRC a realizat progrese importante de la raportul pe care am avut onoarea să îl prezint în faţa acestei adunări în 2002. Se pare, totuşi, că multe dintre aspectele care ar fi trebuit să fie remediate atunci persistă încă şi în prezent, deşi, în unele privinţe, s-au făcut progrese remarcabile în acest sens.

În materie de impact social şi de mediu, industria chineză nu este în mod clar pregătită, iar aceasta implică o mai mare stimulare din partea UE.

China şi UE au început în octombrie 2007 negocierile pentru un Acord de parteneriat şi cooperare, rezultatul acestora rămânând de văzut. Având în vedere sprijinul european pentru o serie de aspecte legate de comerţul internaţional, China ar trebui să îşi respecte angajamentele asumate în cadrul OMC. Au fost introduse obstacole sub formă de reguli şi reglementări care restricţionează accesul companiilor europene la o serie de sectoare.

În noiembrie, RPC şi-a exprimat intenţia de a renunţa la sistemul în vigoare din 2007 de control dual al importurilor de textile şi încălţăminte. Statisticile disponibile nu uşurează discuţiile, dar s-ar putea să avem de-a face cu o controversă comercială.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. −(PT) Din moment ce nu putem să facem referire la absolut toate aspectele menţionate în această rezoluţie, considerăm că este esenţial să subliniem faptul că susţinem întărirea relaţiilor de cooperare reale şi eficace dintre ţările UE şi China, pentru a răspunde în mod avantajos nevoilor reciproce ale popoarelor noastre şi pentru a contribui la dezvoltarea reciprocă, cu respectarea principiului neinterferentei şi al suveranităţii naţionale.

În baza acestor principii şi deşi rezoluţia conţine anumite aspecte cu care ne declarăm de acord, ne opunem în mod clar acesteia, deoarece îşi asumă o matrice neo-liberală, prin continuarea luptei împotriva liberalizării comerţului, în acest caz, cu China.

Rezoluţia prezentată, prin mascarea consecinţelor foarte serioase ale liberalizării comerţului mondial, reprezintă un stimulent pentru a continua deschiderea pieţelor dintre UE şi China, evidenţiază eforturile de accelerare a negocierilor din cadrul OMC şi „subliniază că noul ACP UE-China ar trebui să fie destinat stabilirii unor relaţii de comerţ liber şi echitabil”.

După cum s-a arătat şi cu ocazia altor rezoluţii similare ale Parlamentului, obiectivul acesteia este, de fapt, de a veni în întâmpinarea nevoii de expansiune a principalelor grupuri economice şi financiare din cadrul UE, care contravin nevoilor lucrătorilor şi ale IMM-urilor dintr-o serie de ţări europene, în special din Portugalia.

  David Martin (PSE), în scris. −Susţin recomandările din acest raport referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de acces pe piaţa chineză, înlăturarea barierelor în calea comerţului prin creşterea accesibilităţii companiilor străine pe piaţa chineză şi accentul pe crearea unui cadru echilibrat de desfăşurare a schimburilor comerciale.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. − În contextul crizei economice şi financiare globale, relaţiile dintre UE şi principalii săi parteneri economici externi capătă o importanţă mult mai mare decât în trecut. Stabilitatea economică şi sustenabilitatea fluxurilor comerciale care implică Uniunea devin tot mai relevante pentru siguranţa noastră viitoare. Am votat în favoarea raportului doamnei Wortmann-Kool privind relaţiile economice şi comerciale cu China deoarece consider că acesta constituie un pas înainte spre o mai bună formulare a relaţiilor comerciale dintre Uniunea Europeană şi un partener crucial la nivel global.

Necesitatea acestui raport este relevată de realitatea dură a deficitului comercial de 160 de miliarde de euro. Însă cele mai multe dintre elementele acestui raport nu sunt doar doleanţe ale Uniunii Europene în raport cu unele aspecte ale politicii economice şi comerciale ale Beijingului, ci şi sugestii a căror implementare va aduce beneficii Chinei la nivel intern, precum şi în perspectiva evoluţiei sale viitoare. Mai buna reglementare şi protejare a proprietăţii intelectuale, diminuarea impactului social şi asupra mediului al formidabilei creşteri economice a partenerului nostru asiatic, reducerea contrafacerii şi piratării de mărfuri sunt direcţii de acţiune în care Beijingul a făcut deja progrese notabile, şi a căror susţinere în viitor nu va face decât să potenţeze dezvoltarea Chinei.

  Zita Pleštinská (PPE-DE), în scris. – (SK) În baza propriei mele experienţe cu ocazia unei reuniuni a delegaţiei Comisiei pentru piaţa internă şi drepturile consumatorilor care a avut loc în China, între 16 şi 21 martie 2008, am votat în favoarea raportului Corien Wortmann-Kool privind relaţiile economice şi comerciale cu China.

Schimburile comerciale dintre UE şi China au crescut considerabil începând cu anul 2000. UE este cel mai important partener comercial al Chinei, iar China este al doilea cel mai important partener comercial al UE.

Deşi China beneficiază de avantaje considerabile ca urmare a aderării la OMC, firmele europene trebuie, mai întâi, să treacă de obstacolele majore în calea accesului pe piaţa chineză, cele mai importante fiind încălcarea drepturilor de brevet şi un set ambiguu de standarde. Salut intenţia de lansare a programului „Gateway to China” (Poarta către China) menit, în special, să ofere programe de formare a managerilor din China în vederea sprijinirii accesului pe piaţa chineză pentru IMM-urile europene până în 2010.

Raportul conţine recomandări pentru îmbunătăţirea relaţiilor comerciale dintre Europa şi China, care trebuie să se bazeze pe principii de reciprocitate, dezvoltare durabilă, respectul pentru mediu, contribuţia la atingerea ţintelor globale pentru combaterea schimbărilor climatice, concurenţa economică loială şi comerţul loial, toate acestea fiind conforme cu valorile noastre comune şi regulile OMC. Am salutat amendamentul care se referă la considerarea Taiwan-ului ca o entitate economică şi comercială şi sprijinirea participării Taiwan-ului ca observator în cadrul organizaţiilor internaţionale relevante.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. −(PT) Dezbaterile privind relaţiile comerciale cu China ridică întotdeauna, în mod inevitabil, problema respectării drepturilor omului în China. Este de înţeles. Obiecţiile legate de relaţia noastră cu China pot fi înţelese în lumina diverselor aserţiuni care sunt, în majoritatea cazurilor, justificate.

Percepţia conform căreia creşterea economică a Chinei nu are legătură cu respectarea drepturilor omului şi a principiilor democratice şi nici cu acţiunile acesteia pe plan internaţional, exploatarea muncitorilor, un cadru de reglementare a muncii mult mai puţin solicitant, nerespectarea chestiunilor legate de protecţia mediului şi a drepturilor de brevet şi proprietate intelectuală, toţi aceşti factori reprezintă bariere în calea unor relaţii comerciale deschise bazate pe respectarea bunelor practici internaţionale. Cu toate acestea, schimburile comerciale există şi sunt în creştere. Rolul Chinei în economia mondială modernă este inegalabil, iar participarea acesteia la eforturile de depăşire a crizei mondiale sunt esenţiale.

Prin urmare, este necesar să se insiste asupra respectării regulilor şi a principiilor comerţului internaţional, asupra accesului egal pe piaţă şi apărării democraţiei şi a drepturilor omului, fără a trece cu vederea realitatea şi interdependenţa noastră din ce în ce mai mare. De fapt, trebuie să încercăm să obţinem cât mai multe din această situaţie, chiar şi numai pentru a influenţa în bine evoluţia acestei mari puteri.

  Bogusław Rogalski (UEN), în scris. – (PL) În ceea ce priveşte raportul privind relaţiile economice şi comerciale cu China, am votat în favoarea adoptării acestuia.

China este cel de-al doilea cel mai important partener comercial al UE, iar UE a devenit din 2006 cel mai important partener comercial al Chinei. Este o ţară care reprezintă un motor pentru creşterea economiei mondiale. Este foarte important ca relaţiile comerciale dintre ţările europene şi China să se bazeze, înainte de toate, pe principii de reciprocitate, dezvoltare durabilă, respectarea aspectelor de mediu şi concurenţă loială.

Dezvoltarea relaţiilor comerciale cu China trebuie să meargă mână în mână cu dialogul politic, care ar trebui să includă problema respectării drepturilor omului. China trebuie să îşi accelereze eforturile legate de punerea în aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală şi de problemele reprezentate de producţia de bunuri contrafăcute şi piratate de pe teritoriul chinez.

Nivelul ridicat al poluării cauzate de industria chineză şi consumul ridicat de resurse naturale este, de asemenea, o problemă care va trebui abordată.

Suspendarea negocierilor cu delegaţia Dalai Lama aruncă o umbră asupra relaţiilor cu China. China ar trebui să înceteze orice forme de persecutare a poporului tibetan.

Pentru a garanta un nivel adecvat al relaţiilor comerciale cu China, acestea trebuie să se bazeze pe un angajament şi un parteneriat strategic care să consacre principiul reciprocităţii, al comerţului şi al concurenţei loiale, în conformitate cu valorile noastre comune şi regulile OMC.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Nu sunt de acord cu propunerea dnei Wortmann-Kool privind relaţiile economice şi comerciale cu China, întrucât nu sunt de acord cu anumite puncte conţinute în raport.

De exemplu, în ceea ce priveşte viitoarele măsuri care trebuie luate de Uniunea Europeană, nu sunt de acord că este necesar să prevenim apariţia unor probleme printr-un dialog bilateral. Adevărul este că punerea la aceeaşi masă a discuţiilor a liderilor chinezi şi a omologilor lor din partea Comisiei Europene nu va putea soluţiona chestiunile care suscită preocupări de ambele părţi, în special în domenii cum sunt investiţiile, accesul liber pe piaţă, protecţia drepturilor de proprietate intelectuală sau alte aspecte strategice legate de comerţ. Şi aceasta, deoarece guvernul chinez nu respectă pe deplin acordurile economice stabilite cu Uniunea Europeană.

  Charles Tannock (PPE-DE), în scris. −Acest raport face referire la dezvoltarea relaţiilor comerciale dintre China şi Taiwan, lucru lăudabil. Sub conducerea preşedintelui Ma, Taiwan-ul a făcut progrese remarcabile în vederea normalizării relaţiilor cu China şi a atenuării atitudinii obstrucţioniste a liderilor comunişti de la Beijing pe care aceştia au adoptat-o în trecut în privinţa relaţiilor comerciale cu Taiwan-ul.

Totuşi, dacă se doreşte ca Taiwan-ul să fie pe deplin integrat cu economiile regionale din Asia de Sud-Est, acesta trebuie acceptat în cadrul organizaţiilor internaţionale, indiferent de recunoaşterea acestuia ca stat suveran independent.

Având în vedere diversele crize sanitare din Asia de Est, din ultimii ani, legate de circulaţia bunurilor şi a persoanelor - cum ar fi SARS, gripa aviară sau scandalul laptelui contaminat cu melanină, este esenţial să se acorde Taiwan-ului statutul de observator în cadrul Adunării Mondiale a Sănătăţii. O astfel de decizie ar întări relaţiile de ambele părţi ale strâmtorii, ar creşte standardele de calitate din regiune şi ar promova Taiwan-ul pe scena internaţională.

Modul în care China a făcut uz de dezacordurile cu Taiwan-ul pentru a derula jocuri politice cu chestiuni legate de sănătatea publică este de condamnat. La fel de condamnabilă este şi tăcerea infamă a atâtor oameni din Europa în faţa presiunilor Chinei.

Am votat în favoarea acestui raport.