Stenograma dezbaterilor

Joi, 5 februarie 2009 - Strasbourg

11.3. Refuzul extrădării lui Cesare Battisti de către Brazilia

  Preşedintele: – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea a şase propuneri de rezoluţii referitoare la refuzul Braziliei de a-l extrăda pe Cesare Battisti.⁽¹⁾

  Mario Mauro , autor. – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor și domnilor, Antonio Santoro, gardian de penitenciar, Lino Sabadin, măcelar, Perluigi Torregiani, bijutier şi Andrea Campagna, agent de poliţie: acestea sunt numele celor patru cetăţeni care, împreună cu mulţi alţii, şi-au pierdut viaţa între 6 iunie 1978 şi 19 aprilie 1979, ca urmare a crimelor nesăbuite comise de organizaţiile teroriste care au încercat să răstoarne regimul democratic din Italia. Iar numele unuia dintre aceşti criminali este Cesare Battisti.

În primul rând, aş dori să mă alătur regretelor exprimate de preşedintele italian, Giorgio Napolitano, faţă de decizia luată de dl Lula, preşedintele Braziliei, de a acorda statutul de refugiat politic teroristului italian Cesare Battisti, care a fost condamnat în instanță la închisoare pe viaţă pentru comiterea acestor patru crime în „anii de plumb”.

Permiteți-mi să vă reamintesc că Battisti a fost găsit vinovat nu doar de justiţia italiană, ci şi de cea franceză şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acesta este un act inexplicabil şi de o mare gravitate care nu poate fi trecut cu vederea de instituţiile europene. Avem o datorie faţă de rudele victimelor lui Battisti, dar şi mai important este că avem această obligaţie în virtutea strategiei antiteroriste pe care Uniunea Europeană o aplică de mulţi ani pentru a garanta siguranţa cetăţenilor şi menţinerea instituţiilor democratice. Să stăm cu mâinile în sân ar însemna să zădărnicim toate eforturile făcute de-a lungul anilor pentru a lupta împotriva unei ameninţări omniprezente.

Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni speră, de asemenea, că Brazilia îşi va reconsidera poziţia şi va cântări mai bine această chestiune delicată, care este totuşi o solicitare îndreptăţită şi legitimă. Brazilia este o mare democraţie care a beneficiat întotdeauna de relaţii excelente cu Europa şi cu Italia; tocmai de aceea am fost luaţi prin surprindere de această uşă trântită în nas. Prin urmare, din consideraţie pentru relaţiile noastre de prietenie şi respect, din consideraţie pentru acordurile de prietenie, cooperare şi parteneriat dintre Brazilia şi Uniunea Europeană, fie că acestea sunt economice sau politice, răspunsul părţilor trebuie să fie decisiv şi eficace.

Europa trebuie să sprijine acţiunea guvernului italian, care face uz de toate formele legitime de presiuni politice şi diplomatice şi acţiuni legale pentru a se face dreptate. Decizia luată de Brazilia contrastează enorm cu imaginea Uniunii Europene, din moment ce implică faptul că într-unul din statele membre au loc acte de persecuţie şi tortură din motive politice. Pe scurt, avem de-a face cu o situaţie inacceptabilă care, mai presus de toate, nu are nicio justificare reală.

  Manuel Medina Ortega, autor. −(ES) Dnă preşedintă, cred că dl Mauro a descris foarte bine situaţia. Battisti este un criminal: acesta a ucis patru oameni. A fost, de asemenea, găsit vinovat de instanţa italiană şi de alte acte cum ar fi apartenenţa la un grup armat, posesie de arme de foc – o infracţiune gravă în majoritatea ţărilor europene – şi acte de violenţă.

Acest om a fost găsit vinovat de o instanţă judecătorească din Italia. Cu toate acestea, aflăm că la 17 decembrie, guvernul brazilian, un guvern democratic de altfel, i-a acordat acestuia statutul de refugiat politic.

După cum a precizat şi dl Mauro, Uniunea Europeană trebuie să dea dovadă de solidaritate cu guvernul italian şi să arate Braziliei, o ţară democratică prietenă, că s-a comis o greşeală.

Autorităţile braziliene ne-au informat că această chestiune este încă în stadiul unui apel la Curtea Supremă Federală, dar este lamentabil faptul că acest caz a ajuns până acolo.

Trebuie reamintit şi că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins cererea dlui Battisti de a i se acorda protecţie şi că Uniunea Europeană îşi bazează acţiunile pe respectarea drepturilor fundamentale ale omului, care este o componentă esenţială a constituţiei europene.

În consecinţă, ţinând cont de relaţiile de prietenie dintre Uniunea Europeană şi Brazilia, ar trebui să se reamintească autorităţilor braziliene că UE este un aliat şi un prieten şi sperăm să nu fim trataţi altfel, după cum a fost cazul şi în trecut.

  Carl Schlyter, autor. −(SV) Aş fi dorit să discutăm mai degrabă situaţia din Filipine, unde UE ar fi putut să contribuie la salvarea multor vieţi omeneşti. Discutăm acum despre un caz judiciar individual care se află în curs de examinare de către instanţă şi în legătură cu care avem tupeul de a spune că vom susţine respectarea principiului statului de drept. Acolo de unde vin eu, unul din principiile fundamentale ale statului de drept este acela că parlamentul nu poate interveni în cazurile judiciare individuale.

Eu şi grupul din care fac parte considerăm că nu este oportun să discutăm în parlament un caz individual aflat pe rolul unei instanţe. Din păcate, aceasta nu este nici prima şi, cu siguranţă, nici ultima oară, pentru că în curând vom vota asupra raportului Medina, care face exact acelaşi lucru. Într-un caz similar aflat în curs de examinare de către instanţa din Suedia şi legat de încălcarea drepturilor de autor de către Pirate Bay, Parlamentul a făcut comentarii referitoare la responsabilitatea părţilor, deşi cazul se afla pe rol. Sper ca această practică să nu se transforme în obişnuinţă pentru că dacă va fi astfel, noi, cei din Europa, ne vom opune şi vom condamna propriile noastre principii ale statului de drept, ceea ce nu este deloc de dorit. Vă mulţumesc.

Îmi cer scuze, am uitat să menţionez un lucru important.

Dacă nu suntem mulţumiţi de modul în care Brazilia şi Europa abordează chestiunea extrădărilor şi dacă nu suntem mulţumiţi de modul în care sunt interpretate legile în instanţele naţionale, ar trebui să schimbăm legile pentru ca acestea să fie la fel pentru toţi. Nu trebuie să ne implicăm şi să încercăm să influenţăm decizia într-un caz individual. Rolul acesta revine judecătorilor, procurorilor şi celor care apără legea, nu Parlamentului. Noi suntem cei care facem legile, iar principiile statului de drept ne dictează faptul că instanţele sunt cele care le interpretează.

  Cristiana Muscardini, autor. – (IT) Dnă preşedintă, stimaţi colegi, este regretabil faptul că un deputat ia cuvântul în cadrul acestei adunări fără ca măcar să fi citit textul rezoluţiei, redactat şi semnat de toate grupurile importante, şi să susţină lucruri eronate: procedurile judiciare s-au încheiat cu mult timp în urmă.

Daţi-mi voie să încercăm să examinăm problema. Actele delirante ale unui terorist şi ale unui criminal, condamnat de mai multe ori, nu pot fi apărate de un guvern al unei ţări prietene cu care avem o relaţie de colaborare. Dorim să subliniem necesitatea unei dezbateri în cadrul Consiliului, exprimată deja într-o scrisoare adresată preşedintelui în exerciţiu al Uniunii, care, pornind de la această situaţie inedită şi ţinând seama de noile forme ale terorismului internaţional, să abordeze şi să convină asupra unor norme comune de extrădare, fie în cadrul celor 27 de ţări membre ale Uniunii, fie în relaţia UE cu ţările terţe.

Nu este posibil ca un criminal care a ucis oameni nevinovaţi şi care a profitat de toate mijloacele posibile pentru a se sustrage justiţiei şi nevoii de dreptate a rudelor victime să îşi aroge rolul unei victime a persecuţiei şi să creeze precedente periculoase în detrimentul legii şi al societăţii.

  Marios Matsakis, în numele grupului ALDE. – Dnă preşedintă, cei care sunt găsiţi vinovaţi de către instanţele noastre trebuie să suporte consecinţele şi nu trebuie să îşi poată găsi refugiu în nicio ţară din lume.

Cesare Battisti este un criminal condamnat în Italia, iar poziţia adoptată de autorităţile braziliene de a-l proteja de braţul justiţiei din UE nu este doar inacceptabilă, ci şi regretabilă şi condamnabilă cu cea mai mare fermitate, iar noi, la fel ca orice altă autoritate sau organism al UE, avem tot dreptul să o spunem. Sper ca guvernul brazilian să revină la sentimente mai bune şi să reexamineze cazul pentru a face ceea ce se aşteaptă să facă, şi anume să îl extrădeze pe Battisti în Italia cât mai curând posibil şi acest lucru înainte ca toată această afacere să aibă consecinţe grave asupra relaţiilor, de altfel foarte bune, dintre UE şi Brazilia. Brazilia nu trebuie să devină un loc de refugiu pentru criminalii condamnaţi, iar UE nu trebuie să permită criminalilor să se sustragă pedepsei.

  Roberta Angelilli, în numele grupului UEN. – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor și domnilor, prin această propunere de rezoluţie comună, Parlamentul îşi va face auzită vocea plină de autoritate la nivel internaţional pentru a se reconsidera extrădarea lui Cesare Battisti şi, mai presus de toate, pentru a se constitui într-un omagiu şi dovadă de solidaritate cu familiile victimelor care, mai bine de 20 de ani, au aşteptat să li se dea curs dreptului fundamental la justiţie, refuzat de atâta timp. Nu este nevoie de alte cuvinte, astfel încât, dnă preşedintă, stimaţi colegi, doresc să dedic cele câteva momente rămase din timpul alocat discursului meu păstrării unui moment de reculegere în amintirea celor ucişi.

(Parlamentul a păstrat un minut de reculegere)

  Mario Borghezio (UEN). – (IT) Dnă preşedintă, stimaţi colegi, doresc să mulţumesc dnei Angelilli pentru acest gest important, care ilustrează cât de diferită este atitudinea acestei adunări de cea a Uniunii Europene, care, la fel ca Pilat din Pont, se spală pe mâini cu ipocrizie de întreaga afacere, când de fapt este vorba de două ţări membre implicate: Italia, care a plătit un preţ extrem de mare pentru terorism cu toate victimele acestuia şi anii dificili, şi Franţa, care este implicată până peste cap în toată această afacere datorită intereselor deplorabile ale infamului lobby de stânga al „caviarului”, care s-a făcut remarcat deja în cazul Petrella şi probabil şi prin rolul jucat de serviciile secrete.

În acest mod, Europa ajunge să submineze directivele antiteroriste şi să îşi piardă autoritatea în cadrul strategiei globale de luptă împotriva terorismului. Mă întreb dacă situaţia ar fi fost alta în cazul în care am fi avut de-a face cu un terorist german aparţinând Facţiunii Armata Roşie. Cu toate acestea, Europa îi transmite Braziliei că, în cazul în care nu va extrăda un criminal comun şi comunist ca Battisti, care azi are curajul de a-şi bate joc de victimele sale chiar din pragul închisorii, ar însemna să se coboare la nivelul unei ţări în care îşi găsesc refugiu cei mai înverşunaţi criminali şi terorişti.

O astfel de atitudine ar aduce în discuţie toate acordurile noastre de parteneriat şi cred că şi participarea la G8. Trebuie să fim foarte clari în a sublinia că: este inacceptabil să se cadă de acord cu teroriştii. Teroriştii condamnaţi în temeiul unor proceduri legitime – deoarece ţara noastră beneficiază de un sistem judiciar performant în care nimeni nu este torturat, iar procedurile sunt legale – trebuie să îşi ispăşească pedeapsa până la ultima zi. Teroriştii, criminalii şi comuniştii!

  Albert Deß (PPE-DE). – (DE) Dnă preşedintă, am solicitat cuvântul deoarece am fost preşedinte al grupului de parteneriat parlamentar Germania-Brazilia din cadrul camerei inferioare a parlamentului german, timp de 10 ani, şi cunosc Brazilia foarte bine. Sunt într-adevăr surprins de refuzul administraţiei Lula de a extrăda un criminal condamnat într-un stat membru al Uniunii Europene. Sper ca procedurile din Brazilia să se încheie cât mai curând posibil.

Administraţia Lula s-a angajat să respecte drepturile omului. Unul din elementele inerente ale acestei poziţii este faptul că criminalii condamnaţi trebuie aduşi în faţa justiţiei, astfel încât sper că această propunere de rezoluţie va beneficia de o susţinere adecvată. Personal, voi face uz de contactele mele cu parlamentarii brazilieni pentru a mă asigura că se fac presiuni asupra guvernului şi pe plan intern pentru a se da curs acestei cereri de extrădare.

  Janusz Onyszkiewicz (ALDE). – (PL) Dnă preşedintă, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, mulţi criminali de război nazişti au fugit în America de Sud pentru a se sustrage justiţiei. Încercările de a-i aduce înapoi şi de a-i pune la dispoziţia justiţiei au fost extrem de dificile. Aceasta a dus la acţiuni disperate, cum a fost şi cea derulată de forţele speciale israeliene care l-au răpit, pur şi simplu, pe Eichmann din America de Sud pentru a-l aduce în faţa instanţelor de judecată.

Este evident că tradiţia fugii în America de Sud este încă la mare preţ, la fel şi convingerea că acolo se poate găsi refugiu şi se poate trăi în linişte şi pace fără a da socoteală în faţa justiţiei pentru crimele comise. Acţiunile de acest gen, cum este poziţia guvernului brazilian, menţin această convingere şi pot duce, din păcate, la răspândirea amplă a sentimentului de impunitate. De aceea, este extrem de important să se adopte prezenta propunere de rezoluţie referitoare la extrădarea lui Battisti.

  Mariann Fischer Boel, membru al Comisiei. −Dnă preşedintă, Comisia este la curent cu decizia recentă a ministrului justiţiei din Brazilia de a acorda azil politic unui cetăţean italian, Cesare Battisti, condamnat în lipsă la închisoare pe viaţă de instanţa de judecată din Italia.

Am examinat cu mare atenţie rolul Comisiei în această situaţie, în special după ce ministrul pentru afaceri europene al Italiei, Andrea Ronchi, a cerut săptămâna trecută vicepreşedintelui Barrot ca UE să susţină solicitarea extraordinară de extrădare adresată guvernului brazilian.

După cum am explicat şi guvernului italian, Comisia nu se poate implica în acest caz. Tratatul UE este foarte clar în această privinţă: Competenţele legale ale Uniunii Europene şi ale Comisiei în domeniul cooperării în materie de drept penal se limitează la teritoriul celor 27 de state membre. Uniunea Europeană poate facilita extrădarea între statele membre, dar nu deţine competenţe în ceea ce priveşte acordurile de cooperare în materie de drept penal între statele membre şi ţările terţe. Relaţiile bilaterale ale Italiei şi Braziliei în această privinţă se bazează pe acordul bilateral semnat în 1989.

  Preşedintele: – Dezbaterea a fost închisă.

Vom proceda acum la exprimarea votului.

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.