Dezbateri

Miercuri, 18 februarie 2009 - Bruxelles

24. Cadrul juridic comunitar aplicabil infrastructurilor europene de cercetare (ERI) (dezbatere)

  Preşedinte. – Următorul punct este raportul (A6-0007/2009) întocmit de dna Riera Madurell, în numele Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, referitor propunerea de Regulament al Consiliului privind cadrul legal comunitar aplicabil infrastructurilor europene de cercetare (ERI) (COM(2008)0467 - C6-0306/2008 - 2008/0148(CNS)).

  Teresa Riera Madurell, raportor. – (ES) Dle preşedinte, dle comisar, înainte de toate, aş dori să subliniez faptul că s-a ajuns la unanimitate în cadrul Comisiei ITRE în ceea ce priveşte acest raport. Unanimitatea a fost posibilă datorită bunei activităţi şi cooperări dintre raportorii alternativi ale căror contribuţii au ajutat la obţinerea unui raport util privind un subiect atât de important, precum infrastructura europeană de cercetare.

Trebuie să precizez că Parlamentul este de acord cu faptul că, ţinând seama de globalizarea domeniului cercetării şi de apariţia unor noi puteri ştiinţifice şi tehnologice precum China şi India, trebuie să accelerăm ritmul şi, în acest scop, să stimulăm crearea unui nou spaţiu european de cercetare.

Este foarte important să ne asigurăm, cât mai curând posibil, de faptul că Uniunea Europeană este un spaţiu în care cercetătorii, tehnologiile şi cunoştinţele pot circula liber, în care există o coordonare efectivă a activităţilor de cercetare şi în care resursele sunt folosite în cel mai bun mod posibil. În acest scop, este necesar să dispunem de infrastructuri de cercetare extinse la nivel european.

Aceste infrastructuri pot, de asemenea, să constituie o ocazie excelentă de cooperare între statele membre, cu efecte semnificative asupra educaţiei ştiinţifice a tinerilor noştri şi un impact puternic asupra industriei europene. Prin urmare, acestea sunt esenţiale pentru progresul ştiinţific în Europa şi, în consecinţă, trebuie să le facilităm dezvoltarea. De aceea, Parlamentul aplaudă iniţiativa Comisiei de a propune un cadru juridic şi condiţiile necesare acestuia.

În realitate, am considerat, încă de la început, că dezvoltarea unor infrastructuri europene de cercetare constituie unul din pilonii spaţiului european de cercetare. Cu toate acestea, am fost întotdeauna conştienţi de dificultăţile care trebuie depăşite, nu numai din cauză că este nevoie de resurse financiare semnificative – trebuie reamintit faptul că foaia de parcurs a ESFRI identifică 44 de proiecte care ar trebui puse în aplicare în următorii zece ani – dar şi din cauza complexităţii de ordin tehnic şi organizaţional a problemei.

În legătură cu acest aspect, aş dori să repet faptul că, în cadrul unei iniţiative de o asemenea anvergură, Parlamentul ar fi trebuit să joace un rol mult mai decisiv. Însă, urgenţa acestor măsuri şi absenţa unei baze juridice mai adecvate în cadrul tratatului sunt suficiente pentru a justifica folosirea articolului 171, ceea ce nu ascunde faptul că avem un motiv în plus să afirmăm că este nevoie de un nou tratat, cât mai curând posibil.

Voi sublinia pe scurt anumite contribuţii aduse de raport. În primul rând, clarifică definiţia infrastructurii europene de cercetare, pentru a evita confuziile între entitatea juridică şi infrastructura de cercetare reală. De asemenea, clarifică şi completează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o infrastructură de cercetare pentru a fi considerată europeană, adăugând o serie de aspecte importante precum o evaluare a impactului propunerii la nivel european, justificând capacitatea de finanţare a acesteia şi garantând existenţa unei bune politici de acces la întreaga comunitate ştiinţifică europeană.

Propunem, de asemenea, extinderea acestei iniţiative la nivelul infrastructurii existente şi susţinem pe deplin propunerea Comisiei referitoare la scutirea de la plata TVA-ului, pe care o considerăm elementul esențial al acestei iniţiative.

Prin urmare, dorim să transmitem un mesaj clar Consiliului pentru a-şi rezolva, cât mai curând posibil, problemele în acest domeniu şi să reiterăm faptul că, dacă dorim să promovăm cercetarea în Europa, trebuie să o eliberăm de povara taxelor. Este un lucru pe care l-am recomandat, în mai multe rânduri, pentru a încuraja participarea IMM-urilor la activităţi de cercetare şi dezvoltare şi pe care trebuie să îl susţinem acum, în vederea creării unor structuri de cercetare extinse la nivel european, întrucât acestea sunt esenţiale pentru progresul ştiinţific.

În încheiere, aş dori să mulţumesc încă o dată tuturor raportorilor alternativi şi Comisiei, pentru contribuţiile excelente şi serviciilor Comisiei ITRE pentru ajutorul acordat la întocmirea acestui raport.

  Janez Potočnik, membru al Comisiei. −Dle preşedinte, în primul rând, aș dori să mulţumesc Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie (ITRE) şi, în special, raportorului, dna Riera Madurell, pentru susţinerea propunerii noastre privind cadrul legal comunitar aplicabil infrastructurilor europene de cercetare. Mi-a făcut mare plăcere să vă ascult!

Doresc să mulţumesc şi raportorilor alternativi din cadrul ITRE pentru sprijinul constructiv.

Împreună am făcut un pas important către stabilirea unui cadru legal care va permite statelor membre să colaboreze la construirea unor noi infrastructuri de cercetare extinse, care devin din ce în ce mai complexe şi mai costisitoare şi care pot fi create doar prin cooperarea mai multor ţări europene.

Aţi dezbătut noul cadrul juridic în detaliu şi aţi prezentat multe amendamente care vor conferi textului claritate şi o structură mai bună, în special, în ceea ce priveşte definiţia, domeniul de aplicare şi statutul, introducând referinţe la Forumul strategic european pentru infrastructuri de cercetare (ESFRI).

Comisia va depune toate eforturile pentru a susţine punerea în aplicare a acestor amendamente de către Consiliu.

Suntem deosebit de bucuroşi să constatăm că suntem de acord asupra celui mai important aspect care se discută acum în cadrul Consiliului şi care riscă să blocheze adoptarea – problema TVA-ului.

După cum ştiţi, toate statele membre sunt de acord că este necesar ca infrastructurile de cercetare înfiinţate de mai multe ţări să fie scutite de la plata taxelor în ţara gazdă.

În scopul facilitării lucrărilor, această problemă este abordată de multe ori ca o problemă de scutire de taxă, ceea ce creează confuzie. În realitate, este vorba doar de punerea în aplicare a actualei directive privind taxa pe valoarea adăugată, asupra căreia s-a ajuns la un acord, fiind adoptată de Consiliu. Problema reală este dacă ar trebui să atribuim infrastructurilor europene de cercetare statutul de organizaţii internaţionale, astfel cum este definit în Directiva privind taxa pe valoarea adăugată şi, în această calitate, să fie scutite de la plata TVA-ului. Prin urmare, nu discutăm despre armonizare fiscală, ci despre înfiinţarea entităţilor juridice legate de infrastructurile de cercetare.

Atât Serviciul juridic al Comisiei, cât şi cel al Consiliului au afirmat, în mod clar, că aceasta este locaţia potrivită. Prin urmare, este vorba de o decizie pur politică asupra importanţei acordate de statele membre înfiinţării unor noi structuri de cercetare de clasă mondială în viitoarea Europă.

Sprijinul dumneavoastră ferm în această problemă ar putea fi extrem de important!

PREZIDEAZĂ: DL ONESTA
Vicepreşedinte

  Paul Rübig, în numele Grupului PPE-DE. – (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, domnul van Nistelrooij a afirmat odată că astfel definim „a cincea libertate”. A cincea libertate este, pur şi simplu, libertatea cercetătorilor, care nu pot fi angajaţi la nivel regional, naţional sau internaţional.

Trebuie doar să creăm structurile şi cadrul juridic favorabile, pentru ca cercetătorii să-şi realizeze munca pe care societatea o aşteaptă din partea acestora. Nu vorbim aici doar despre cercetarea desfăşurată în cadrul universităţilor – cercetarea academică – sau în industrie, ci şi, în special, despre cercetarea efectuată în întreprinderi mici şi mijlocii. În cele din urmă, este, de asemenea, important ca aceste rezultate ale cercetării să fie prezentate şi puse la dispoziţie în continuare.

Anul trecut, am prezentat Clubul pentru energie într-o şedinţă – la care a participat şi domnul vicepreşedinte Onesta – în care comunitatea ştiinţifică şi persoanele responsabile şi-au exprimat entuziasmul pentru invenţii care aveau potenţialul de a ne aduce tuturor mari beneficii. Crearea unor astfel de instrumente de cercetare este răspunsul potrivit, mai ales, în contextul crizei actuale economice şi energetice, pentru a facilita dezvoltarea unor noi produse şi servicii, care vor putea apoi fi comercializate în întreaga lume. Iniţiativa Comisiei în acest sens este de salutat în mod special, întrucât organizarea unor asemenea iniţiative creşte cu certitudine posibilităţile la nivel internaţional. În special, cooperarea internaţională este din ce în ce mai importantă pentru noi, în Europa, la fel cum este pentru partenerii noştri. La urma urmelor, noi, Europa, ne-am dezvoltat ca partea lumii cu puterea de cumpărare cea mai mare, iar cei 500 de milioane de cetăţeni europeni au dreptul să beneficieze de rezultatele cercetării cât mai curând şi mai eficient cu putinţă. Vă mulţumesc.

  Adam Gierek, în numele Grupului PSE. – (PL) Domnule preşedinte, obiectivul Infrastructurii europene de cercetare (ERI) este de a crea centre de cercetare remarcabile, conduse de specialişti excepţionali din domenii specifice. În opinia mea, aceste centre trebuie să fie dotate cu echipamente scumpe, de ultimă oră, şi trebuie să aibă ca personal o echipă de savanţi. ERI va fi folosită pentru studiul experimental, în principal, prin metode inductive, al fenomenelor din mediul nostru ambiant, în scopul de a produce soluţii practice. De asemenea, ERI ar trebui să vizeze formarea tinerilor savanţi.

Cred că Forumul strategic european pentru infrastructuri de cercetare nu are ca scop să copieze centrele actuale de excelenţă, ci, prin utilizarea fondurilor structurale şi naţionale, să creeze unităţi de cercetare diferite, care să vină în completarea centrelor de excelenţă şi să constituie o infrastructură de unităţi de cercetare specializate, o reţea uniformă care să se răspândească în întreaga Uniune Europeană. Cercetătorii europeni tineri şi ambiţioşi nu vor fi nevoiţi să traverseze oceanul pentru a-şi pune în aplicare ideile. Prin urmare, în opinia mea, condiţiile prealabile funcţionării eficiente a ERI cuprind un grad înalt de specializare şi mobilitate în ceea ce priveşte mediul de cercetare. Cercetarea va deveni mai eficientă, dacă se introduc constrângeri temporale şi dacă aceasta este diseminată în mai multe locuri, şi anume, dacă sarcini de cercetare de bază se desfăşoară simultan în diferite unităţi ERI specializate internaţionale, care, întrucât nu sunt entităţi economice, vor fi scutite de impozite.

Mulţumindu-vă pentru atenţie, o felicit pe doamna Madurell şi solicit Comisiei să elaboreze rapid un proiect de regulament care, deşi interesant, necesită o descriere mai detaliată.

  Vladko Todorov Panayotov, în numele Grupului ALDE. – (BG) Aş dori să o felicit pe doamna Teresa Riera Madurell pentru acest raport, care ne apropie de instituirea cu succes a Spaţiului european de cercetare. Sunt convins că, prin crearea unei reţele de parteneriate de cercetare ştiinţifică între statele membre, vom fi capabili să realizăm o economie competitivă şi productivă bazată pe cunoaştere şi inovaţie. Schimbul de cunoştinţe nu ar fi posibil fără infrastructura relevantă, deoarece aceasta îndeplineşte un rol esențial în crearea unui mediu eficient favorabil efectuării unei cercetări avansate şi extrem de necesare.

În prezent, activitatea de cercetare se rezumă la cooperare între instituţii de cercetare individuale. De asemenea, nu am dispus de instrumentele juridice relevante care ar face posibilă instituirea unui parteneriat adecvat cu participanţi din diferite state, care este, în realitate, cheia succesului în acest domeniu. Absenţa acestor instrumente juridice a întârziat mult procesele de integrare a cercetării din noile state membre, aceste state având un potenţial de cercetare enorm, care trebuie încorporat în Uniunea Europeană.

Acest raport nu reprezintă doar un pas spre crearea unui cadru juridic pentru instituirea infrastructurii de cercetare. Raportul ar juca un rol foarte important în realizarea transferului de cunoștințe în Uniunea Europeană, sporind prestigiul şi autoritatea centrelor europene de cercetare la nivel mondial, crescând gradul de ocupare a forţei de muncă, şi contribuind la căutarea soluţiilor adecvate pentru noile provocări legate de mediu. Aş dori să felicit din nou raportorul, doamna Riera Madurell.

  Nils Lundgren, în numele Grupului IND/DEM. – (SV) Avem nevoie de o entitate juridică economică europeană în sectorul cercetării sau este acesta încă un exemplu al luptei perseverente a Uniunii Europene împotriva pluralismului european? Este adevărat, desigur, că existența concurenţei instituţionale este necesară pentru realizarea reformelor instituţionale. Imaginaţi-vă dacă s-ar fi instituit un cadru juridic internaţional în domeniul cercetării în urmă cu 50 de ani. Dezvoltarea în acest domeniu ar fi încetat. Modificarea tratatelor internaţionale este dificilă şi se realizează mult prea încet. Se fac progrese, dacă ţările îşi pot reforma cu uşurinţă instituţiile naţionale. Reformele reuşite se transmit astfel în alte ţări.

Propunerea Comisiei nu este, cu siguranţă, o cămaşă de forţă. Aceasta oferă o alternativă la propunerile naţionale existente şi, în acest sens, reprezintă o îmbunătăţire. Cu toate acestea, propunerea este prejudiciată complet de faptul că se doreşte, de asemenea, de către Comisie reglementarea impozitării acestei entităţi juridice la nivelul Uniunii Europene. Această propunere trebuie, prin urmare, respinsă.

  Erna Hennicot-Schoepges (PPE-DE). – (FR) Domnule preşedinte, domnule comisar, am sentimentul că asistăm la o evoluţie foarte importantă a politicii europene de cercetare. Acesta este rezultatul raportului de evaluare a celui de-al şaselea program-cadru, dar este şi un argument care a fost reţinut în elaborarea proiectului pentru cel de-al şaptelea program-cadru.

Aţi menționat, domnule comisar, că acum li se permite unor state membre să-şi unească forţele. Este cel puţin absurd să remarci că este necesară o autorizaţie specială din partea Uniunii Europene pentru acest lucru, totuși, reprezintă un progres. Mă îngrijorează afirmaţia dumneavoastră cu privire la faptul că se va aplica o rată minimă a TVA-ului şi că situaţia privind statutul internaţional nu este încă pe deplin clară, cel puţin eu aşa am înţeles.

Articolul 171 a fost menţionat pentru votul privind întreprinderea comună SESAR. Am votat de două ori pentru acest proiect, întrucât, în versiunea iniţială, statutul internaţional nu fusese confirmat şi, prin urmare, nu a fost posibilă înfiinţarea întreprinderii comune. Altă întreprindere comună, Galileo, nu a fost înfiinţată deloc.

Întrebările mele sunt următoarele: Care va fi cota finanţării comunitare? Se va acorda finanţare celor care cooperează pentru a preveni risipa resurselor destinate infrastructurilor de cercetare şi pentru a-i încuraja? În cele din urmă, va fi posibil să se acceseze fondul de coeziune pentru cercetare în vederea combinării excelenţei şi coeziunii?

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE). - Anul 2009 este Anul creativităţii şi inovării.

Înfiinţarea unei infrastructuri europene de cercetare care să lucreze pe baze necomerciale contribuie la eficientizarea programelor comunitare de cercetarea şi la diseminarea şi optimizarea rezultatelor în materie de cercetare şi dezvoltare tehnologică şi demonstrativă la nivel comunitar.

Salut faptul că aceste infrastructuri pot primi cofinanţare prin instrumentele financiare ale politicii de coeziune, în conformitate cu regulamentele privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social şi Fondul de coeziune.

Vreau să subliniez că este extrem de important faptul că aceste infrastructuri fac legătura dintre institutele şi structurile de cercetare, universităţi, mediul academic şi sectorul privat, fiind în beneficiul utilizării rezultatelor cercetării de către zonele industriale.

Vreau însă să menţionez faptul că, mai ales în această perioadă de criză, trebuie să ne asigurăm că cel puţin 1% din produsul intern brut al unui stat membru trebuie să fie dedicat cercetării.

  Dragoş Florin David (PPE-DE). - Ideea unui spaţiu european comun de cercetare şi a cadrului legal comunitar aplicabil infrastructurilor europene de cercetare a reprezentat principiul de bază pentru atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona referitor la creşterea economică, crearea de locuri de muncă şi realizarea unei economii dinamice bazată pe cunoaştere.

Infrastructurile de cercetare joacă un rol din ce în ce mai important în progresul cunoaşterii şi al tehnologiei, datorită capacităţii lor de a regrupa resurse umane şi investiţii, astfel încât să se atingă masa critică, reuşind să contribuie într-un mod determinant la dezvoltarea economică europeană. Ne-am propus să asigurăm cercetării o finanţare competitivă, infrastructuri şi reguli de proprietate intelectuală adecvate, precum şi mobilitate eficientă pentru cercetători, din dorinţa ca Uniunea Europeană să fie un partener în cercetarea internaţională de vârf.

Astăzi, prin propunerea de Regulament privind cadrul legal comunitar aplicabil infrastructurilor europene de cercetare consolidăm crearea celei de-a cincea libertăţi în Europa: libera circulaţie a cunoaşterii. Actualul regulament va constitui pilonul dezvoltării cercetării europene, infrastructura europeană de cercetare fiind garantul excelenţei ştiinţifice în cercetarea comunitară şi competitivitatea economiei comunitare, pe baza prognozelor pe termen mediu şi lung şi prin sprijinirea eficientă a activităţilor europene de cercetare.

În contextul actualei crizei economice, aplicarea cât mai rapidă a acestui regulament, corelată cu încurajarea şi facilitarea investiţiilor în cercetare şi dezvoltare, realizarea de standarde comune în domeniul cunoaşterii şi modernizarea sistemelor de educaţie naţională vor fi soluţii reale pentru depăşirea acesteia.

Consider că în acest moment trebuie să acordăm o atenţie sporită diferenţelor existente în domeniul dezvoltării infrastructurii pentru inovaţie şi cercetare între statele membre dezvoltate şi statele membre cu economie în curs de dezvoltare, astfel încât să nu creăm migraţii importante ale cercetătorilor din economiile statelor nou aderate spre statele membre a căror economie se află la vârful economiei mondiale. O distribuţie omogenă a acestor infrastructuri în cadrul Uniunii Europene şi, totodată, a oportunităţilor de cercetare, ar fi în beneficiul întregii Uniuni şi ar ajuta în combaterea migraţiei oamenilor de ştiinţă de la est către vest.

În încheiere, doresc să o felicit pe raportoarea dna Riera Madurell şi colegii din Comisia pentru industrie, cercetare şi energie pentru contribuţia lor la realizarea acestui raport.

  Avril Doyle (PPE-DE). – Domnule preşedinte, aţi putea împărţi cele cinci minute între cele două cereri prezentate? Aş dori să-mi alocaţi două minute, dacă se poate.

  Preşedintele. – Mă puneţi într-o situaţie delicată. Regulamentul de procedură prevede un minut. Un minut.

  Avril Doyle (PPE-DE). – Domnule preşedinte, cu deosebit respect, deja am pierdut două minute vorbind despre aceasta. Sunt cinci minute din timpul alocat pentru procedura „catch the eye”. Am participat la alte dezbateri unde au fost unul, doi sau trei vorbitori şi ne împărţeam timpul. Doresc doar două minute - nu ştiu ce doresc ceilalţi colegi.

Mulţumesc pentru că mi-aţi permis să abuzez de răbdarea dumneavoastră, domnule preşedinte.

Sprijin pe deplin crearea unui statut juridic în ceea ce priveşte noile infrastructuri europene de cercetare pentru proiecte de cercetare paneuropene şi finanţare paneuropeană.

Punctez aici două probleme. Am în faţă - şi aş dori să-i felicit pe domnul comisar şi pe echipa sa - o lucrare cu titlul „Un spaţiu european de cercetare mai intensiv şi mai integrat: ştiinţă, tehnologie şi competitivitate, raportul privind principalii indicatori pentru 2008/2009” Cred că cifrele s-ar putea să fie învechite, având în vedere prăbuşirea PIB-ului în UE şi în alte păţi ale lumii. Mă voi opri, în special, la ideea că finanţarea publică a cercetării şi dezvoltării poate fi contraciclică, după cum s-a întâmplat în Japonia şi Statele Unite ale Americii la începutul anilor 1990 şi, respectiv, la începutul anilor 2000. Când PIB-ul acestor ţări s-a prăbuşit, investiţia publică în cercetare şi dezvoltare a crescut.

Aţi putea extrapola pornind de la ceea ce se petrece în prezent în UE, cu datele disponibile din cel de-al şaptelea program-cadru şi din statele membre, având în vedere colapsul creşterii economice în Uniunea Europeană în prezent - nu suntem singuri la nivel mondial - dacă vom fi capabili să compensăm cu o finanţare publică crescută în cercetare şi dezvoltare?

Al doilea punct se referă la perspectiva înspăimântătoare în ceea ce priveşte cota cererilor de brevete a Uniunii Europene la nivel mondial, care a scăzut alarmant. Costurile ridicate ale brevetelor în Europa ar putea justifica oarecum acest lucru. În Europa, costurile şi cheltuielile aferente cererilor de brevete sunt cu peste 20% mai mari decât în SUA, de 13 ori mai ridicate decât la Oficiul pentru Brevete din Japonia, în timp ce costurile de menţinere a protecţiei prin brevet în cele 27 de state membre sunt de peste 60 de ori mai mari în Uniunea Europeană decât în SUA - implicaţii înspăimântătoare. Ne puteţi spune, domnule comisar, cum am putea remedia aceste probleme într-un timp cât mai scurt?

Aş dori să vă felicit din nou, domnule comisar, pentru lucrarea interesantă pe care aţi publicat-o.

  Mieczysław Edmund Janowski (UEN). – (PL) Domnule preşedinte, aş dori să mulţumesc raportorului pentru munca depusă. Mă voi referi aici la o afirmaţie făcută de doamna Doyle. Într-un moment de criză economică, nu ar trebui să ne permitem să facem greşeala de a neglija cercetarea şi dezvoltarea sau pe persoanele care muncesc în aceste domenii. Prin urmare, susţin măsurile privind instituirea unui cadru juridic pentru Infrastructura europeană de cercetare.

Trebuie să conştientizăm faptul că, pentru ERI, este necesar să avem un cadru juridic şi fonduri corespunzătoare, dar aceste fonduri nu pot proveni din contribuţii din partea regiunilor individuale sau chiar al ţărilor. Problema impozitării adecvate este, de asemenea, importantă în acest caz. Consider, de asemenea, că este nevoie de o mai bună cooperare între centrele de cercetare şi economie, inclusiv întreprinderile mici şi mijlocii. Sunt convins că ERI va contribui, de asemenea, dacă este corelată în mod corespunzător cu programele-cadru, la îmbunătăţirea situaţiei persoanelor care lucrează în cercetare, mai ales a tinerilor, după cum a afirmat domnul Gierek. Acest lucru ar putea preveni exodul de creiere din Europa. Ar trebui să ne reamintim că Strategia de la Lisabona prevede o cotă de 3% din PIB pentru cheltuieli legate de cercetare şi dezvoltare. În „Uniunea Europeană azi” −, cifrele fiind prezentate pentru anul 2007 −, acest indicator se află la nivelul de 1,84%. În consecință, am încredere că ERI va îmbunătăţi această situaţie.

  Janez Potočnik, membru al Comisiei. −Domnule preşedinte, în primul rând, aş dori să vă mulţumesc pentru sprijinul acordat. Cred că înţelegem cu toţii cât este de important să discutăm. Poate nu respect ordinea întrebărilor, dar voi încerca să răspund pe scurt la toate.

Doamnă Doyle, în ceea ce priveşte finanţarea publică, experienţa trecută a arătat că, în timp de criză, finanţarea privată cel mai probabil scade. De aceea, finanţarea publică nu ar trebui să comită teribila greşeală de a urma aceeaşi cale, fiindcă acest lucru ne-ar plasa, după criză, într-o situaţie complet neadecvată. Din acest motiv, finanţarea publică trebuie să intervină contraciclic şi de aceea, chiar şi în Europa, am avut un asemenea exemplu. A fost cazul Finlandei la începutul anilor 1990. Cred că ar trebui să acţionăm în acest sens şi să urmăm această cale.

În ceea ce priveşte costul cererilor de brevet, acesta este exorbitant. Cred că nu există un răspuns simplu. „Îmbunătăţirea” ar fi cu siguranţă un răspuns care ar fi mai orizontal decât orice am putea face. Anul trecut, ne-am străduit să propunem clarificarea cadrului brevetelor în relaţiile dintre instituţiile publice şi private, însă, în mod cert, nu acesta este răspunsul la problema de fond cu care ne confruntăm în ceea ce priveşte cererile de brevete.

Acum mă întorc la propunerea referitoare la finanţarea în cadrul celui de-al şaptelea program-cadru. Ceea ce am finanţat până în prezent este faza de pregătire a proiectelor care sunt autorizate. Nu intenţionăm să finanţăm, la nivel instituţional, infrastructura. Statele membre se vor ocupa de acest aspect şi tot statele membre vor decide, de exemplu, unde va fi amplasată. Cu toate acestea, când acest lucru se va termina, vom finanţa, în mod cert, subvenţiile, ca pentru orice altă infrastructură.

Doar în acest mod vom reuşi. Vă pot reaminti că, atunci când am dezbătut problema bugetului pentru infrastructura de cercetare, ne-am referit la bugetul care, în puncte procentuale, a fost în cea mai mare parte alocat pentru cel de-al şaptelea program-cadru. Cu toate acestea, sunt foarte optimist. Am avansat foarte mult şi cred că legislaţia aduce soluţii favorabile.

În ceea ce priveşte TVA, aş dori să fiu precis. Nu propunem în legislaţie scutirea de la plata TVA. Credem că, dacă mai multe ţări îşi vor uni eforturile pentru a construi o infrastructură comună, de exemplu între Germania şi Slovenia sau Regatul Unit sau oricare alt stat, până la urmă, nicio ţară nu va fi de acord să plătească TVA în ţara respectivă. Aceasta este situaţia şi în prezent – dar cum anume se prezintă lucrurile astăzi? În prezent, statele negociază în mod individual cu ţara gazdă cu privire la acest tip de scutire. Ceea ce încercăm prin legislaţia în cauză este garantarea statutului de organizaţie internaţională care, în consecinţă, ar garanta scutirea de TVA, datorită legislaţiei privind TVA, care este în vigoare în prezent.

În esenţă, astfel s-ar rezolva problema, dar s-a menţionat şi factorul timp. Timpul este factorul esențial aici, deci vorbim despre măsura în care putem accelera şi simplifica procesul de construire a infrastructurii de cercetare împreună. Din păcate, situaţia prezentă a infrastructurii de cercetare este atât de complexă, încât pierdem timp şi, prin urmare, bani. În esenţă, astfel se prezintă lucrurile.

Am uitat de coeziune. Răspunsul este da.

În încheiere, exact acest lucru trebuie subliniat. Avem nevoie de infrastructură. Şi avem nevoie cât se poate de repede. Acesta este pasul prin care se poate accelera întregul proces. Vă mulţumesc pentru că aţi înţeles acest lucru şi pentru sprijinul acordat în acest context.

  Preşedintele. – Înainte de a da cuvântul raportorului, aş dori să o lămuresc pe doamna Doyle într-o privinţă. Am studiat detaliile tehnice.

Acum mai bine de un an, la 8 ianuarie 2008, aţi primit o comunicare din partea secretarului general adjunct cu privire la o decizie a Conferinţei preşedinţilor din 27 octombrie 2007. Punctul 3 litera (B) prevede foarte clar că timpul pentru procedura „catch the eye” este de maximum cinci minute şi se limitează la maximum un minut pentru fiecare vorbitor.

Aceasta este regula, dar a fost o reală plăcere să vă ascultăm, astfel încât am fost încântaţi să auzim ce aveaţi de spus. Îi dăm cuvântul acum raportorului nostru, doamna Riera-Madurell.

  Teresa Riera Madurell, raportor. – (ES) Domnule preşedinte, aş dori să mulţumesc tuturor celor care au participat la această dezbatere pentru contribuţiile lor şi aş dori să mulţumesc, de asemenea, domnului comisar pentru cuvintele sale şi să precizez că sunt perfect de acord cu explicaţia foarte clară pe care a oferit-o privind problema legată de TVA. În concluzie, aş dori doar să spun că majoritatea dintre noi suntem de acord în privinţa elementelor de bază. Mesajul este clar: excelenţa în cercetare necesită o infrastructură de cercetare de înaltă clasă şi, întrucât costurile de construcţie şi operaţionale sunt ridicate, este important să beneficiem împreună de o mare parte a acestei infrastructuri de cercetare. Cu alte cuvinte, este mai mult decât rezonabil să se conceapă crearea unei infrastructuri europene care să poată servi întregii comunităţi ştiinţifice europene.

Foaia de parcurs întocmită de ESFRI a constituit, în mod cert, un pas înainte spre o planificare mai bună a infrastructurii de cercetare la nivel european. Ceea ce trebuie să facem acum este să punem în aplicare această foaie de parcurs. Una dintre principalele probleme este în mod cert finanţarea, după cum au subliniat unii dintre colegii mei, deoarece, în ciuda creşterii fondurilor alocate celui de-al şaptelea program-cadru şi a posibilităţilor de asistenţă pentru infrastructuri în programele de politică de coeziune, pe care şi unii dintre colegii mei le-au menţionat, bugetul Uniunii Europene nu este suficient pentru a finanţa toată infrastructura necesară. Prin urmare, este esenţial să mobilizăm surse de finanţare, atât publice, cât şi private, în măsura posibilităţilor, în special, din cadrul industriei, deşi, după cum a afirmat, pe bună dreptate, domnul comisar, nu este un moment foarte oportun.

O altă dificultate, care nu este mai puţin importantă, a fost lipsa unei structuri juridice. Acesta a fost obiectivul Comisiei când a avansat această propunere: instituirea unui cadru juridic şi condiţiile necesare pentru dezvoltarea infrastructurilor de cercetare europene. Aceasta este o propunere bună, lucru care a fost cu siguranţă confirmat de Parlament, după cum a menţionat deja domnul comisar.

Aş dori să solicit Consiliului încă o dată să ne asculte mesajul.

  Paul Rübig (PPE-DE). – (DE) Domnule preşedinte, vă rog să menţineţi funcţionarea căldurii până la încheierea şedinţei, fiindcă este foarte frig în sală.

  Preşedintele. – Luăm notă de această observaţie. Poate dezbaterile noastre din timpul serii ar trebui să fie mai animate şi mai aprinse, astfel încât să încălzim atmosfera. Este adevărat totuşi că sala este spaţioasă.

Cu această chestiune fundamentală, care va contribui, în mare măsură, la progresul cercetării europene, declar încheiată această dezbatere.

Votul va avea loc joi, 19 februarie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Constantin Dumitriu (PPE-DE), în scris. – În perioadele când economia este în declin, tentaţia autorităţilor este să reducă fondurile pentru cercetare. Mă bucur însă că prin discutarea acestui raport referitor la propunerea de Regulament al Consiliului privind cadrul legal comunitar aplicabil infrastructurilor europene de cercetare transmitem un semnal important că activitatea de cercetare rămâne o prioritate pentru Uniunea Europeană.

Am convingerea că prin stabilirea acestui cadru instituţional pentru susţinerea activităţii de cercetare vom vedea rezultate care să sprijine economia europeană. Pentru că activitatea de cercetare nu este un moft, ci o necesitate care să asigure competitivitatea economiei europene pe plan global.

Vreau să insist asupra unui aspect extrem de important în care cercetarea poate avea un rol important. În următorii 25 de ani, din cauza procesului de urbanizare, se preconizează că vor fi scoase din circuitul agricol aproape 25% din terenuri. Pentru a compensa reducerea suprafeţei avem nevoie de o productivitate mai mare, pe suprafeţe mai mici, cu consum redus de apă sau pesticide. Soluţiile pot veni prin cercetare, prin biotehnologii, având în vedere, bineînţeles, principiul siguranţei alimentare.

Este un motiv în plus pentru a sprijini mai mult activitatea de cercetare şi a asigura un cadru unitar la nivel european.

  Daniel Petru Funeriu (PPE-DE), în scris. – Salut raportul referitor la stabilirea cadrului juridic pentru Infrastructura Europeană de Cercetare (IEC), cât şi propunerea Comisiei pentru o reglementare în domeniu.

IEC vine ca răspuns la o necesitate reală a cercetătorilor europeni şi va duce fără îndoială la sporirea competitivităţii ştiinţei europene.

Unul dintre elementele importante ale acestei reglementări este posibilitatea Comunităţii Europene de a participa într-o entitate de tip IEC. Acest fapt dă Comunităţii capacitatea de participare şi orientare a politicilor de cercetare transeuropene.

În virtutea acestui element chem Comisia Europeană să aibă în vedere în momentul susţinerii financiare a IEC trei elemente:

1) participarea Comunităţii exclusiv la proiecte cu un potenţial ştiinţific foarte ridicat

2) încurajarea constituirii de IEC în regiuni care tradiţional au fost victime ale fenomenului de „brain-drain” intra şi extracomunitar

3) facilitarea accesului societăţilor din sectorul privat la IEC.

Politicile comunitare în acest domeniu trebuie să îmbine excelenţa ştiinţifică şi crearea unui influx de cercetători şi infrastructuri performante înspre ţări, precum noii aderenţi la Uniunea Europeană din valurile de aderare 2004 şi 2007.

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris. – Raportul redactat de Teresa Riera Madurell are o importanţă deosebită deoarece crează cadrul juridic necesar pentru dezvoltarea infrastructurilor de cercetare.

Înfiinţarea infrastructurilor europene de cercetare reprezintă garanţia că cercetarea se va ridica la un înalt nivel.

În plus, va crea noi oportunităţi în privinţa colaborării mai strânse între echipele de cercetători europeni la care se pot alătura numeroşi studenţi şi personal tehnic, fapt ce contribuie la atragerea tinerilor în domeniul cercetării de vârf.

Acest cadru legal trebuie să asigure şi o mai bună cooperare între industrie şi cercetarea academică pentru a facilita astfel punerea în practică a inovaţiilor.

Susţin propunerea raportoarei care cere Comisiei să informeze periodic Parlamentul European cu privire la situaţia evoluţiei infrastructurilor europene de cercetare.

Costul înfiinţării unor infrastructuri de cercetare la scară largă impune combinarea eforturilor mai multor ţări.

Elaborarea unui cadru juridic comun este absolut necesar pentru a facilita şi accelera dezvoltarea acestor infrastructuri.