Stenograma dezbaterilor

Joi, 19 februarie 2009 - Bruxelles

10. Explicaţii privind votul

(Explicaţii orale privind votarea)

- Propunere de rezoluţie (B6-0100/2009): Rolul Uniunii Europene în Orientul Mijlociu

  David Sumberg (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, aş dori să explic faptul că am fost unul dintre cei cinci Membri ai Parlamentului care au votat împotriva rezoluţiei. Am acţionat astfel, nu pentru că nu doresc ajutor economic şi asistenţă pentru cei care au suferit în mod tragic în această criză – este complet adevărat – ci pentru că această rezoluţie, ca şi majoritatea rezoluţiilor privind Orientul Mijlociu, prezintă neajunsuri. Prezintă neajunsuri din cauză că nu stabileşte părţile bune şi cele rele ale situaţiei şi, fără aceasta, rezoluţia nu poate şi nu trebuie să treacă.

Cert este să situaţia din Gaza a fost provocată de acţiunile grupului Hamas, care a revărsat bombe şi rachete asupra unui stat suveran, care are dreptul – ca orice alt stat suveran – să reacţioneze şi să-şi apere cetăţenii. Până când responsabilitatea pentru această criză nu este evidenţiată clar în rezoluţiile acestui Parlament, rezoluţiile în sine nu pot fi eficiente. A venit timpul ca Parlamentul să îi spună organizaţiei Hamas: „Recunoaşteţi statul Israel, negociaţi cu el, eliminaţi punctele de vedere antisemite ale cartei voastre şi apoi putem începe procesul de pace”.

- Raport: Glenys Kinnock (A6-0039/2009)

  Ewa Tomaszewska (UEN). – (PL) Doamnă preşedintă, este esenţial ca adulţii să poate o răspundere mai mare pentru condiţiile cu care se confruntă copiii şi pentru oportunităţile pe care aceştia le au în viaţă. Mă gândesc, de exemplu, la conflictele armate în care sunt implicaţi copiii, în care aceştia sunt adesea recrutaţi împotriva voinţei lor, fac faţă pericolelor mortale şi înfometării, precum şi lipsei asistenţei medicale. Totuşi, am votat împotriva acestui raport din cauza atitudinii favorabile avortului. Este de-a dreptul greşit să părem că acţionăm în interesele copiilor în timp ce, de fapt, promovăm iniţiative care ar respinge tocmai dreptul la viaţă.

  Syed Kamall (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, marele filosof Whitney Houston a spus: „Cred că copiii sunt viitorul nostru. Să-i educăm bine şi să-i lăsăm să conducă. Să le arătăm toată frumuseţea interioară pe care o au”.

Acest raport este interesant pentru că, pentru prima dată, acordăm atenţie, din multe puncte de vedere, principiului dezvoltării viitoare. Urmărim în special dezvoltarea copilului şi educaţia copilului şi nu doar educaţia fetelor – dacă educi femeia, educi familia – ci şi învăţământul primar.

Există o imperfecţiune simplă în modul de concepere a învăţământului primar: se pare că mereu credem că statul are soluţia. Solicit colegilor din Parlament să consulte soluţiile care au fost evidenţiate de E. G. West Centre de la Universitatea din Newcastle, care se ocupă de educaţia privată pentru săraci. Acolo unde statul a eşuat să ofere educaţie pentru copii săraci, părinţii acestora s-au reunit, au finanţat educaţia privată şi, prin urmare, sunt capabili să subvenţioneze persoanele defavorizate fără loc de muncă. Solicit tuturor să caute soluţii în afara statului pentru a-i ajuta pe cei mai săraci din societatea noastră.

  Kathy Sinnott (IND/DEM). - Doamnă preşedintă, am votat împotriva raportului Kinnock cu întristare, deoarece problemele pe care le identifică raportul sunt foarte importante. Tragedii au loc peste tot în lume, dar la baza raportului său se află Convenţia ONU privind drepturile copilului şi noi mergem mai departe, facem din ce în ce mai multe pe baza unei convenţii cu foarte multe greşeli.

Această convenţie a fost dintotdeauna un compromis; a fost întotdeauna o amestecătură. Pe de o parte, are multe lucruri bune, dar, pe de altă parte, are unele părţi absolut inadecvate. A fost redactată în 1989, într-o perioadă în care nu ştiam despre prădători. De exemplu, cuprinde drepturi la accesul nerestricţionat la mijloacele de comunicare în masă pentru copii şi invers.

Astfel, întregul raport se bazează pe o convenţie cu foarte multe defecte, care pune de asemenea statul în poziţia să stabilească unilateral cele mai bune interese ale copiilor, spre deosebire de familie, care asigură hrana şi protecţia, dar nu este cea care determină drepturile. Astfel încât trebuie să votez împotriva acestuia. Acesta include şi avortul, care nu-şi are locul în drepturile copilului.

  Daniel Hannan (NI). – Doamnă preşedintă, cred că alegătorii noştri ar fi interesaţi să afle cât de mult am progresat în aceste domenii. În timpul pregătirilor pentru referendumul din Irlanda şi în special după acesta, ni s-a spus că Uniunea Europeană nu înregistrează progrese spre o politică externă comună şi că în mod cert nu s-a implicat în domeniul legii privind avortul şi totuşi iată, avem aceste două probleme împreună într-un singur raport. În ciuda faptului că am promis să îi ascultăm pe oameni şi să ne adaptăm politica pentru a corespunde cu solicitările acestora, am mers mai departe fără a ţine seama de ele.

În această dimineaţă, ascultându-l pe Preşedintele Republicii Cehe, am avut o demonstraţie clară. Acesta a ţinut un discurs care într-un fel a fost aproape banal. Acesta a afirmat în mod banal şi fără a putea fi supus îndoielii că guvernele sunt mai bune când există opoziţie şi că ar trebui să tolerăm şi alte puncte de vedere. Care a fost reacţia Parlamentului când acesta a declarat că trebuie să tolerăm mai multe puncte de vedere? Parlamentarii din Grupurile PSE şi PPE-DE au părăsit şedinţa. Nu numai că aceştia nu vor răspunde punctelor de vedere alternative, dar ei nu pot nici măcar să le asculte. Ce exemplu mai clar puteţi avea privind atitudinea Parlamentului faţă de electorat? Dacă consideraţi că mă înşel, dovediţi-mi: organizaţi referendumurile pe care le-aţi promis, supuneţi Tratatul de la Lisabona votului cetăţenilor. Pactio Olisipiensis censenda est.

- Raport: Jean Louis Cottigny (A6-0023/2009)

  Ewa Tomaszewska (UEN). – (PL) Doamnă preşedintă, transpunerea Directivei 2002/14/CE privind consilierea angajaţilor europeni şi consultarea angajaţilor este importantă în special într-un moment de criză, atunci când este necesar să ne asigurăm că managementul este însoţit de responsabilitate socială şi pentru a asigura că, acolo unde locurile de muncă nu pot fi păstrate, este garantată instruirea angajaţilor şi o trecere uşoară spre noul loc de muncă al acestora. Directiva-cadru trebuie pusă în aplicare în ţările membre de ambele părţi. Prin urmare, am votat în favoarea raportului domnului Cottigny.

- Raport: Patrizia Toia (A6-0015/2009)

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE). – (PL) Doamnă preşedintă, economia socială joacă un rol vital în dezvoltarea locală şi regională. Aşa cum este stabilită în Strategia de la Lisabona, aceasta formează o parte integrantă a politicii comune de ocupare a forţei de muncă. Datele statistice au arătat că este un sector influent al economiei, generând noi locuri de muncă în UE şi oferind locuri de muncă pentru 11 milioane de persoane, ceea ce reprezintă aproximativ 7% din forţa de muncă. Merită să subliniem şi rolul jucat de economia socială în zonele rurale, promovând dezvoltarea economică prin regenerarea zonelor industriale în declin şi prin crearea şi sprijinirea de noi locuri de muncă.

Prin urmare, putem spune că economia socială a devenit o parte indispensabilă a asigurării creşterii economice stabile şi durabile, pe baza rolului esenţial pe care îl joacă în rezolvarea noilor probleme sociale. Rolul acesteia a fost întărit, de asemenea, în sectoare tradiţionale, precum comerţul, agricultura şi industria. Prin urmare, este esenţial să includem economia socială în toate strategiile care au ca obiectiv stimularea dezvoltării industriale şi socio-economice.

  Ewa Tomaszewska (UEN). – (PL) Doamnă preşedintă, nu doar criza a determinat necesitatea de a identifica prezenţa pe piaţă a asociaţiilor, fundaţiilor, cooperativelor şi a economiei sociale în întregime, care implică acţionari cetăţeni şi are atât o dimensiune socială, cât şi economică măsurabilă, în termenii contribuţiei acesteia la PIB. Totuşi, acum, în special, fiecare loc de muncă creat, fiecare nouă îmbunătăţire a calităţii serviciilor sociale are o valoare specifică. Susţin raportul şi anticipez o abordare nouă din partea Comisiei Europene, implicând sprijinul organizaţional şi financiar pentru economia socială, precum simplificarea procedurilor administrative pentru obţinerea finanţării UE. Prin urmare, am votat în favoarea raportului.

  Syed Kamall (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, citind acest raport, am întâlnit definiţia unei economii sociale şi am fost interesat să văd care este aceea. Aceasta sublinia două puncte care m-au frapat: unul era reprezentat de obiectivele sociale asupra capitalului şi celălalt era legat de principiile solidarităţii şi responsabilităţii. În plus, aceasta menţiona controlul democratic al membrilor. Nu s-a făcut nicio referire la schimbul liber şi voluntar dintre cumpărător şi vânzător pentru a obţine profitul care poate fi apoi reinvestit pentru a crea locuri de muncă. Ce poate fi mai social decât obţinerea de profit pentru a reinvesti în vederea creării de locuri de muncă pentru populaţie?

Atunci când începem să ne concentrăm asupra aşa-numitelor nevoi sociale, în loc de nevoia de a crea profit şi nevoia de asigurare a capacităţii de creare a noi locuri de muncă şi a distribuţiei bunăstării într-o economie, cădem în capcana despre care Hayek, marele economist Austriac – şi, de asemenea, Ayn Rand – ne-a avertizat la începutul secolului trecut,de a uita de profit şi de a începe să alunecăm pe panta alunecoasă a servituţii. Din acest motiv, am votat împotriva raportului.

- Raport: Evangelia Tzmpazi (A6-0034/2009)

  Avril Doyle (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, sunt încântată că tratăm cu seriozitate sănătatea psihică şi îi acordăm prioritate în acest Parlament. Aceasta trebuie să rămână o prioritate pe agenda politică a UE privind sănătatea, deoarece o persoană din patru suferă de depresie clinică cel puţin o dată în viaţă, iar până în 2020 aceasta va fi cea mai răspândită boală în lumea în curs de dezvoltare.

Totuşi, mă tem că statele membre, inclusiv ţara mea, stau bine la teorie; vorbim încontinuu. Politica noastră privind sănătatea psihică este formulată într-un document numit A vision of change (O viziune a schimbării) şi multe dintre apelurile la acţiune din raportul raportorului apar în politica noastră naţională sau, într-adevăr, sunt consacrate în legislaţia noastră.

Însă mă tem că asigurarea în practică a serviciilor de sănătate psihică încă nu coincide absolut deloc cu scopurile. Există o distanţă uriaşă între teorii şi rapoarte şi suntem mereu – cel puţin în ţara mea – la un plan de acţiune distanţă faţă de acţiunea în sine. Mă tem că serviciile de sănătate psihică şi asigurarea lor pentru cei care au nevoie de ele continuă să fie o Cenuşăreasă a majorităţii politicilor privind sănătatea psihică din toate statele membre. Acest lucru trebuie să se schimbe.

  Neena Gill (PSE). – Doamnă preşedintă, o persoană din patru are probleme psihice cel puţin o dată în viaţă. Opt din cele zece cauze principale care duc la invaliditate sunt problemele psihice, acestea având un impact major asupra celor care nu sunt direct afectaţi. Prin urmare, trebuie să actualizăm urgent legislaţia privind sănătatea mentală, care poate duce în mod corect la cunoaşterea importanţei unei sănătăţi psihice bune.

Mesajul pe care încerc să-l transmit alegătorilor mei din West Midlands este că mijloacele de informare în masă, internetul, şcolile şi locurile de muncă joacă un rol esenţial în sensibilizarea publicului.

Totuşi, avem nevoie de mai multă cercetare în domeniul sănătăţii psihice şi al interacţiunii dintre problemele de sănătate psihică şi fizică şi avem nevoie de o explicaţie a modului în care iniţiativele privind sănătatea psihică pot fi finanţate din Fondul social european şi din Fondul european de dezvoltare regională. Aceste măsuri trebuie adoptate urgent.

De asemenea, angajatorii trebuie să promoveze un climat de lucru sănătos, acordând atenţie stresului la locul de muncă şi cauzelor de la baza tulburărilor psihice la locul de muncă, precum şi soluţionării acestor cauze. Prin urmare, sunt foarte încântată să susţin acest raport.

  Ewa Tomaszewska (UEN). – (PL) Doamnă preşedintă, 90% dintre sinucideri sunt rezultatul problemelor de sănătate psihică. Numărul de persoane afectate de depresie şi alte boli legate de civilizaţie, cauzate de stres şi de ritmul de viaţă, creşte în mod simţitor. Îmbătrânirea populaţiei Europei are legătură cu o creştere a numărului de persoane care cad victimă bolilor legate de vârstă. Eforturile pentru prevenirea şi diagnosticarea problemelor de sănătate psihică, combaterea excluderii şi stigmatizării şi oferirea de sprijin pentru cei care suferă şi familiile lor sunt paşi semnificativi către protejarea sănătăţii societăţii noastre. Prin urmare, am oferit sprijinul meu călduros raportului dnei Tzampazi.

  Kathy Sinnott (IND/DEM). – Doamnă preşedintă, am votat pentru acest raport, dar cred că s-a pierdut o oportunitate – în comisie – de a include electroşocurile şi de a recomanda o dată pentru totdeauna interzicerea acestui mod chinuitor de tratament care este utilizat încă în multe ţări din Europa.

Alt domeniu în care am îndoieli serioase este tendinţa tot mai mare de evaluare a tuturor copiilor mici în privinţa problemelor de sănătate psihică şi administrarea de medicamente în mod corespunzător. Deşi acest raport nu merge, din fericire, atât de departe, există o referinţă întâmplătoare la evaluarea copiilor. Mulţi copii, dacă sunt evaluaţi ca şi copii, nu par normali şi totuşi au o dezvoltare normală. Întrebarea cheie pe care trebuie să ne-o punem, în faţa creşterii problemelor de sănătate psihică, este: de ce se înrăutăţeşte această situaţie, în special în ceea ce priveşte suicidul? Împiedicăm societatea umană să existe într-un mod care să permită oamenilor să se dezvolte şi să trăiască într-un mod normal, sănătos? Dacă sănătatea psihică se înrăutăţeşte, trebuie să reflectăm asupra societăţii pe care o creăm.

- Propunere de rezoluţie B6-0097/2009: Presupusa utilizare a ţărilor europene de către CIA pentru transportul şi detenţia ilegală a prizonierilor

  Leopold Józef Rutowicz (UEN). – (PL) Doamnă preşedintă, mă opun rezoluţiei şi am votat împotriva adoptării acesteia din următoarele motive:

1) există o criză, iar UE, precum şi alte instituţii, se confruntă cu probleme grave care necesită atenţia acestora;

2) costul investigării presupuselor zboruri, care a fost suportat de UE, s-a ridicat la milioane de euro şi a expus cazuri de persoane care ucid şi au ucis cu bestialitate oameni nevinovaţi, inclusiv cetăţeni UE şi este de datoria noastră să ne protejăm cetăţenii şi să oferim asistenţă victimelor terorismului.

Atitudinea extrem de afectivă faţă de zboruri, crearea evidentă a încă unui scandal politic costisitor, nu au avut nicio valoare, iar contribuabilii europeni au suportat povara costului. Se spune că învăţămintele se plătesc scump şi am plătit acest preţ. Ar trebui, prin urmare, să reţinem acest lucru atunci când rezolvăm astfel de probleme în viitor.

- Raport: Miguélez Ramos (A6-0016/2009)

  Avril Doyle (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, salut şi susţin raportul dnei Miguélez Ramos privind cercetarea aplicată cu privire la politica comună a pescuitului.

Acesta atrage după sine utilizarea îmbunătăţită şi avansată a cercetării aplicate. Problema conservării şi menţinerii stocurilor de peşte este una vitală în care este foarte dificilă obţinerea unui echilibru şi acceptarea acestuia. Utilizarea ştiinţei moderne actualizate ca un instrument nu poate fi decât un ajutor în sarcina care ne aşteaptă.

Totuşi, oricât aş aprecia raportul, doresc să atrag atenţia că în aceste timpuri dificile la nivel economic trebuie să fim atenţi la repetarea unui efort şi trebuie să evităm acest lucru. Va fi necesar să ne asigurăm că nu realizăm, la nivel comunitar, ceea se poate realiza mai bine de către statele membre.

  Syed Kamall (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, atunci când privim cercetarea aplicată, mă întreb dacă trebuie să analizăm defectele politicii comune în domeniul pescuitului. Să nu uităm că timp de peste 40 de ani am avut o politică comună în domeniul pescuitului, concepută pentru ca pescuitul comercial european să funcţioneze pe o bază durabilă, dar aceasta nu a reuşit să asigure nici durabilitatea mediului, nici dezvoltarea industriei pescuitului.

Ar trebui, de asemenea, să facem comparaţia cu abordarea bazată de drepturi de proprietate a ţărilor precum Noua Zeelandă, unde guvernul a recunoscut că oferind cetăţenilor interese materiale în păstrarea unei resurse, aceştia s-ar lupta pentru ea. Putem analiza şi cazul Islandei, unde avem o orientare reuşită bazată pe piaţă, cu cote comerciale individuale.

Bineînţeles, putem aplica noile tehnologii şi cercetări cu toată bunăvoinţa, dar dacă continuăm să avem un sistem în care, în pofida tuturor inovaţiilor, guvernele comunică fiecărui pescar, în detaliu, cât să pescuiască, atunci toată cercetarea aplicată va fi o pierdere totală de timp. Este timpul să renunţăm la politica comună în domeniul pescuitului.

- Raport: van den Burg (A6-0047/2009)

  Neena Gill (PSE). – Doamnă preşedintă, în actualul climat economic dificil, acest raport aduce acel tip de gândire comună care este atât de necesară. Reducerile de TVA vor ajuta în principal pe oamenii care au nevoie cel mai mult de ele – cei care câştigă mai puţin. Cred că acest raport înseamnă, de asemenea, crearea de locuri de muncă şi de aceea l-am susţinut. Acesta se referă la asigurarea că locurile de muncă nu dispar în economia neagră. Sper că acesta va fi pus în aplicare rapid, în special în regiunea mea, în West Midlands.

Trebuie să remarcăm, de asemenea, că trebuie să permitem statelor membre să reducă TVA-ul la anumite articole pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice. Oferirea unui stimulent pentru ca oamenii să cumpere produse ecologice este exact tipul de instrument bazat pe piaţă care va aduce cele mai mari beneficii. Reducerile de TVA din toată lumea sunt utilizate pentru a încuraja oamenii să cumpere frigidere, congelatoare şi alte bunuri eficiente din punct de vedere energetic şi ecologice, care consumă multă energie, iar preţurile mai mici ale acestor produse îi vor ajuta pe cei mai puţin înstăriţi.

Guvernul britanic se situează în frunte privind această problemă, reducând TVA-ul cu 2,5% până în 2010 şi sper că alte state membre vor urma exemplul.

  Astrid Lulling (PPE-DE). – (FR) Doamnă preşedintă, singurele bătălii pe care sigur le pierzi sunt cele la care nu participi.

Readucând în discuţie amendamentele destinate aplicării unei cote mai echitabile de TVA – în special, de exemplu, la hainele pentru copii în noile state membre, pentru a le aduce la acelaşi nivel cu cele mai vechi – am dorit să transmitem un mesaj puternic Comisiei şi Consiliului.

Am reuşit în toate privinţele, cu o excepţie. amendamentul nostru care urmăreşte să elimine din comerţul de catering povara birocratică a aplicării celor două cote de TVA diferite pe o factură a fost înfrânt cu greutate.

Grupul nostru doreşte să lase la alegerea statelor membre care optează pentru o cotă redusă aplicarea unei singure cote reduse pentru comerţul de catering. Acest lucru nu este posibil conform textului propunerii Comisiei deoarece acest text impune aplicarea de cote diferite în funcţie de cazul în care serviciul din restaurantul local include sau nu un pahar de bere sau vin. Cum poate cineva să înţeleagă asta?

Recunosc că unii dintre colegii mei nu au înţeles corect semnificaţia amendamentului nostru, dar semnalul puternic trimis de Parlament asupra acestei probleme rămâne. A meritat efortul. Doamnă Preşedinte: Sunt foarte încântat că atât eu cât şi grupul din care fac parte am perseverat în lupta împotriva obsesiei nefaste a stângii privind impozitarea prin confiscare. Trebuie să punem capăt acestei "manii a impozitelor".

- Propunere de rezoluţie B6-0097/2009: Presupusa utilizare a ţărilor europene de către CIA pentru transportul şi detenţia ilegală a prizonierilor

  David Sumberg (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, aceasta este poate cea mai dificilă problemă pentru o societate liberă. Cum combate o societate liberă pe cei care doresc să o distrugă? Aceasta este decizia pe care trebuie să o luăm. Trebuie să existe un echilibru. Bineînţeles, trebuie să protejăm drepturile omului şi desigur, procesul legal trebuie să fie preponderent, dar uneori în lumea în care trăim este necesar să luăm măsuri extraordinare. Nu putem, în Europa şi în ţările Europei, să ne bazăm doar pe Statele Unite să facă acest lucru.

În prezent, în ţara mea suntem martorii unui proces în care opt persoane au fost acuzate de tentativa de a detona încărcături explozibile în opt aeronave de pasageri. Nu au reuşit. Nu ştiu dacă sunt vinovaţi, dar acel complot nu a reuşit. Trebuie să ne asigurăm că o societate liberă dispune de instrumentele şi măsurile adecvate pentru a lupta şi pentru a-i învinge pe cei care doresc să o distrugă. Dacă nu reuşim acest lucru, îi dezamăgim pe cei care ne-au trimis aici să îi reprezentăm.

- Rapoarte: Karl von Wogau (A6-0032/2009) şi Ari Vatanen (A6-0033/2009)

  Colm Burke (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, am recomandat delegaţilor mei din Irlanda să se abţină de la votarea rapoartelor von Wogau cât şi Vatanen, deoarece Irlanda şi-a păstrat neutralitatea.

Poziţia noastră în legătură cu aceasta şi implicarea noastră în Uniunea Europeană au fost transcrise în protocol. Irlanda are un sistem de blocare triplă în legătură cu desfăşurarea de trupe în orice altă ţară: trebuie să fie sub un mandat ONU şi trebuie să fie aprobată de guvern şi de Oireachtas, Parlamentul Irlandei. Aceasta va continua în conformitate cu Tratatul de la Lisabona.

Acest lucru nu înseamnă că Irlanda nu este pregătită să-şi joace rolul, în special în misiunile de menţinere a păcii. De exemplu, am fost foarte implicaţi în Ciad, cu mult succes. Aceasta este sub mandatul ONU: ONU nu a putut să ofere trupe, iar Uniunea Europeană a intervenit pentru a acoperi deficienţa. Acest mandat expiră la 15 martie 2009. Au fost 12 luni foarte reuşite din punctul de vedere al menţinerii păcii şi fie ca aceasta să continue. Irlanda va continua să-şi aducă contribuţia în menţinerea păcii, indiferent dacă o face prin intermediul ONU sau Uniunii Europene.

- Raport: Ari Vatanen (A6-0033/2009)

  Tunne Kelam (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, am votat în favoarea paragrafului 43 al raportului Vatanen doar datorită amendamentului oral al colegului nostru Dl Landsbergis, care a fost aprobat în final de Parlament. Prefer totuşi, declarându-mi sprijinul pentru aceasta, versiunea originală a paragrafului 43, care se încheie, „propunerile de securitate pe care Federaţia Rusă le-a înaintat recent ar submina în mod grav credibilitatea structurilor de securitate ale UE şi ar tensiona relaţia UE-SUA”. Participând la sesiunea din această săptămână a Comisiei de cooperare UE-Rusia, am ajuns la concluzia că nu putem ignora ceea ce colegul nostru, dl Vatanen, a numit o „realitate brutală” – şi anume că ţelul strategic al Federaţiei Ruse este în continuare, din păcate, să împartă partenerii UE în buni şi răi şi să submineze NATO.

  David Sumberg (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, sunt încântat de oportunitatea de a vorbi pe scurt pe acest subiect, datorită discursului absolut strălucit al Preşedintelui Republicii Cehe. Acesta ne-a amintit de istoria ţării sale şi a altor ţări, în special din Europa de Est, care au fost ocupate de nazişti şi apoi, efectiv, de comunişti. Aceasta demonstrează cu adevărat importanţa vitală a NATO şi menţinerea acestei organizaţii.

Uniunea Europeană are un rol în societate, dar principala apărare a Occidentului este în continuare NATO şi aceasta pentru că este alianţa noastră cu Statele Unite ale Americii.

O caracteristică îngrijorătoare a acestui Parlament, pe care o întâlnesc în atât de multe probleme, este un sentiment anti-american uneori mai subtil şi câteodată mai pronunţat. Datorită Statelor Unite putem vorbi aici ca oameni liberi şi NATO garantează această alianţă vitală pentru anii care vor veni.

  Syed Kamall (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, pentru cea mai mare parte a secolului trecut – şi cea mai mare parte a secolului actual până în prezent – NATO a ajutat la menţinerea păcii. Totuşi, există unele persoane în acest Parlament care urmăresc să submineze chiar instituţia care ne-a permis să cooperăm cu colegii noştri americani şi canadieni şi cu un număr de ţări UE.

Cum încercăm să o subminăm? Nu doar atacând NATO, ci şi duplicându-i structurile. În prezent asistăm la o situaţie în care personalul american şi canadian se întâlneşte cu experţii UE într-o încăpere, sub umbrela NATO, iar apoi are loc aceeaşi întâlnire, fără colegii noştri americani şi canadieni, care face parte din structura de apărare a UE. Ce risipă inutilă de resurse şi de timp.

Trebuie să ne amintim rolul vital pe care l-a jucat NATO, dar nu trebuie să uităm nici faptul că NATO înseamnă şi împărţirea greutăţilor. Dacă ne îndreptăm spre un mecanism de apărare UE separat, atunci Marea Britanie şi Franţa vor duce greul în cea mai mare parte, în timp ce alţii se ascund în spatele lor. Să nu uităm rolul esenţial pe care l-a jucat NATO – fie ca acesta să continue pentru mult timp.

  Colm Burke (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, doresc doar să adaug un lucru la cele spuse mai devreme. Sperăm ca Tratatul de la Lisabona să fie aprobat în Irlanda. Ne vom păstra neutralitatea în cadrul Tratatului de la Lisabona – Tratatul nu va schimba poziţia noastră în această privinţă. Vom continua să jucăm un rolul în menţinerea păcii, odată ce avem un mandat din partea ONU, iar dacă Uniunea Europeană acoperă deficitul, suntem bine pregătiţi pentru misiunea de menţinere a păcii, în care am fost implicaţi anterior.

  John Attard-Montalto (PSE). – Doamnă preşedintă, doresc să explic, în legătură cu amendamentul 17, care ar trebui să urmeze după amendamentul 45, atât eu cât şi colegul de alături, Dl Grench, am dorit să votăm în favoarea demilitarizării spaţiului, dar din păcate atenţia ne-a fost distrasă în mod involuntar de o a treia persoană în acel moment şi nu am votat astfel.

- Raport: Pasqualina Napoletano (A6-0502/2008)

  Sebastiano (Nello) Musumeci (UEN). – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, la 14 ani de la conferinţa de la Barcelona şi lansarea parteneriatului euro­mediteranean, bilanţul pare complet nesatisfăcător.

Să evaluăm rezultatele obţinute până acum în raport cu obligaţiile financiare angajate? Cred că este dreptul legitim al Parlamentului şi datoria Consiliului să facă acest lucru. Să ne prefacem că nu cunoaştem faptul că drepturile civile sunt complet neprotejate în acea regiune euro-afro-asiatică? Că şansele egale lipsesc încă? Că respectul pentru libertatea religioasă este în continuare un vis? Că dezvoltarea economică şi socială bate încă pasul pe loc, în timp ce traficul de persoane creşte într-un ritm alarmant, crescând afluxul de imigranţi ilegali, mai ales pe coasta zonei mele locale, în sudul Italiei şi în Sicilia? În aceste circumstanţe, în loc să reprezinte o oportunitate, crearea unei zone de liber schimb va accentua divizarea dintre regiunile bogate şi sărace.

Pentru a încheia, Doamnă Preşedinte, deşi avem îndoieli în legătură cu paragrafele 29 şi 36, grupul meu a votat în favoarea raportului privind procesul de la Barcelona ca un act de speranţă în faţa unui scepticism atât de ridicat.

- Raport: Konrad Szymanski (A6-0037/2009)

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE). – (PL) Doamnă preşedintă, parteneriatul estic este un proiect de cea mai mare importanţă, de aceea abia aştept să văd că devine o prioritate în ceea ce priveşte politica externă a Uniunii Europene. Doresc să menţionez patru aspecte asupra cărora ar trebui, în opinia mea, să ne concentrăm activităţile.

Mai întâi, trebuie să promovăm democraţia şi drepturile omului deoarece acestea vor asigura o stabilitate politică mai mare în acele state şi garantează protecţia drepturilor fundamentale. În al doilea rând, trebuie să ne concentrăm asupra integrării economice şi deschiderii zonei de liber schimb. Aceasta va permite accesul mai larg al tuturor celor interesaţi la pieţe noi, crescând astfel cererea care este atât de vitală în timpul unei crize.

În al treilea rând, trebuie să ne concentrăm asupra asigurării securităţii şi stabilităţii în Europa. În acest caz, mă refer doar la securitatea energetică a Europei. Pentru a preveni altă blocadă a resurselor de gaze către UE şi încercarea de a utiliza exportatori monopolişti, principala noastră cerinţă este o diversitate mai mare în privinţa surselor de energie şi a reţelelor de tranzit. În al patrulea rând, avem nevoie de o mobilitate crescută şi de un schimb cultural şi educaţional. Aceste două domenii de activitate sunt în strânsă legătură şi se completează reciproc. Acestea au un impact asupra imaginii pozitive a UE în Est şi cresc toleranţa şi cooperarea reciprocă în domeniul cercetării şi dezvoltării.

Avem nevoie de o dezbatere separată pe tema parteneriatului estic în Parlamentul European.

- Raport: Hanne Dahl (A6-0426/2008)

  Richard Corbett, în numele Grupului PSE. – Doamnă preşedintă, am votat cu mare plăcere pentru acest raport şi transmit urări de bine dnei Dahl aflată în concediu de maternitate. Din păcate, ea nu este prezentă astăzi.

A fost un moment important când, în calitate de membru al Grupului IND/DEM, aceasta a dorit să fie raportor pentru a juca un rol constructiv în activitatea Parlamentului, spre deosebire de colegii săi din aşa-numitul Partid Independent din Marea Britanie, care, cred – dacă nu mă înşel – nu au fost niciodată raportori pentru niciun raport din acest Parlament în cei patru ani şi jumătate de când 12 dintre ei au fost aleşi la ultimele alegeri europene. Tot ceea ce fac este să lanseze tiruri de pe margine, de obicei pe bază de ignoranţă, deoarece nu doresc să se implice în munca adevărată pe care o facem de-a lungul spectrului politic în acest Parlament pentru a ne asigura că legislaţia şi politicile pe care le creează Uniunea sunt examinate îndeaproape şi reprezintă un echilibru echitabil între interesele diferitelor state membre şi punctele noastre de vedere politice diferite. Tot ceea ce fac este să fie negativi şi să se opună la orice. Ce diferenţă între aceştia şi colega lor.

(Explicaţii scrise privind votarea)

- Raport: Gérard Onesta (A6-0027/2009)

  John Attard-Montalto (PSE), în scris. −Una dintre cele mai importante arme din arsenalul drepturilor cetăţenilor europeni este cea a petiţiei. Am adoptat mai multe măsuri de natură procedurală.

- Atunci când o petiţie este semnată de mai multe persoane, semnatarii vor desemna un reprezentant şi reprezentanţi adjuncţi care vor avea calitatea de petiţionari în scopul punerii în aplicare a regulilor.

- Retragerea susţinerii pentru petiţie de către petiţionar este în curs de remediere.

- Poate fi posibil ca petiţiile şi corespondenţa cu petiţionarii să fie redactate în alte limbi decât cele utilizate în statul membru (precum bască sau galiţiană).

- Comisia responsabilă trebuie să stabilească dacă petiţia este admisibilă sau nu. La solicitarea a numai un sfert din membrii comisiei, petiţia devine admisibilă.

- Se pot recomanda căi alternative de atac.

- Petiţiile odată înregistrate, ca regulă generală, vor deveni documente publice.

  Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Doamnelor şi domnilor, susţin raportul dlui Onesta, dar fac apel la dumneavoastră pentru a ţine cont de două probleme atunci când analizaţi petiţiile. Prima priveşte prezentarea faptelor şi a doua priveşte faptul că doar petiţionarul se poate adresa Comisiei, nu şi partea care răspunde. În petiţia Nr. 0795/2007, faptele sunt prezentate într-un mod părtinitor şi tendenţios, iar părţii afectate – Biserica Ortodoxă Bulgară – nu i s-a solicitat să-şi prezinte poziţia. În timpul misiunii constatatoare din Bulgaria între 27-30 octombrie 2008, Comisia nu a solicitat punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Bulgare. Astfel de încercări de a denigra Sfânta Biserică Ortodoxă din Bulgaria şi de a-i submina dreptul la auto-determinare sunt promovate prin aprecierea incorectă a petiţiei trimise de „Sinodul Alternativ”, creând prin urmare condiţii pentru a induce în eroare membrii Comisiei.

Petiţionarii caută un mod de a decide soarta Bisericii Ortodoxe Bulgare, nu prin canonul bisericii care a prins formă de-a lungul secolelor, ci prin intervenţia unei instituţii seculare – CEJ din Strasbourg.

După Schisma din sânul Bisericii, care a fost soluţionată prin proces canonic în 1998, CEJ din Strasbourg a emis o sentinţă privind aceeaşi problemă ecleziastică internă într-un caz în care Biserica Ortodoxă Bulgară nu a fost nici măcar respondent. Adevărul este că nicio curte seculară nu are autoritatea sau capacitatea să decidă asupra disputelor ecleziastice.

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris. − Prin votul meu favorabil, susţin revizuirea Regulamentului de procedură cu privire la procesul de petiționare întrucât consider ca acesta aduce îmbunătăţiri procedurale in evaluarea si clasarea petiţiilor. Prin noul regulament, petiţiile vor fi procesate mai uşor, susţinând astfel interesele cetăţenilor.

Una din modificările importante aduse procesului de petiționare este accentuarea caracterului privat sau confidenţial al petiției. Caracterul privat se referă la numele și datele personale ale petiționarului, iar caracterul confidenţial se referă la obiectul petiției. Prin noul regulament, înlăturarea caracterului privat sau a celui confidențial, sau a ambelor, sunt lăsate la latitudinea petiţionarului.

De asemenea, consider ca foarte importanta declararea admisibilităţii petiţiilor cu o majoritate calificata întrucât dreptul de petiționare este un drept esențial al cetățenilor, care își are temeiul în legislația primară și nu trebuie restricționat printr-o decizie motivată politic. Conform regulamentului revizuit, in cazul în care comisia competentă nu reușește să ajungă la un consens privind admisibilitatea petiției, aceasta este declarată admisibilă la cererea a cel puțin un sfert din membrii comisiei.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului dlui Onesta privind revizuirea Regulamentului de procedură cu privire la procesul petiţiilor.

Sunt de acord cu acesta că nu este necesar să fie făcute modificări substanţiale la regulile existente; în schimb, ar trebui să îmbunătăţim transparenţa şi claritatea acestora. De asemenea, cred că trebuie să accentuăm importanţa factorului tehnologic deoarece s-a realizat un progres enorm în acest domeniu în ultimii ani, dar este important, în egală măsură, să nu neglijăm respectul pentru oameni şi dreptul lor fundamental la intimitate.

- Raport: Riera Madurell (A6-0007/2009)

  Konstantinos Droutsas (GUE/NGL), în scris. – (EL) Propunerea de regulament cu privire la o Infrastructură europeană de cercetare are ca obiectiv să promoveze aplicarea aşa-zisei a cincea libertăţi, libertatea de circulaţie în Uniune a celor care caută cunoştinţe şi ştiinţă şi se concentrează asupra criteriului concurenţei, asupra performanţei şi adaptării cercetării ştiinţifice la opţiunile şi obiectivele de capital, aşa cum sunt exprimate în Strategia de la Lisabona pentru creştere economică şi locuri de muncă.

„Accesul liber” la infrastructura de cercetare a fiecărui stat membru oferă o oportunitate pentru exploatarea directă de capital a fiecărei activităţi de cercetare finanţate de statele membre, pentru restricţionarea controlului şi programării cercetării la mecanismele UE şi ale monopolurilor, pentru promovarea ideii de excelenţă bazată pe piaţă în loc de criterii ştiinţifice şi pentru concentrarea cercetării în din ce în ce mai puţine centre/companii de cercetare.

Aplicarea criteriului proprietăţii intelectuale, legătura directă dintre cercetare şi producţie prin specialiştii companiilor, funcţionarea centrelor conform criteriului financiar al sectorului privat şi necesitatea ca acestea să fie finanţate de companii şi sponsori aduce cercetarea în cadrul strategiei profitului maxim.

Cercetarea trebuie efectuată doar cu finanţare publică. Aceasta trebuie distribuită echitabil între diferite sectoare ştiinţifice şi trebuie orientate către satisfacerea nevoilor de bază şi către îmbunătăţirea vieţii angajaţilor.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Raportul se adresează obiectivelor Cărţii verzi 2007 privind Spaţiul european de cercetare: "Dezvoltarea infrastructurii de cercetare de nivel mondial". În cadrul mandatului Consiliului, Forumul strategic european pentru infrastructuri de cercetare (ESFRI) a început să dezvolte o abordare coordonată pentru activităţile din domeniul infrastructurilor de cercetare în aprilie 2002. Deşi este recomandat ca obiectivul cadrului legal propus să faciliteze instituirea acestor infrastructuri, experienţa a demonstrat că în general ţările dezvoltate beneficiază cel mai mult.

În opinia noastră, nu există nicio îndoială asupra importanţei simplificării înfiinţării de infrastructuri de cercetare de nivel mondial în Europa cu valoarea adăugată pe care acestea o reprezintă în termeni de calitatea îmbunătăţită a cercetării şi educaţiei, cu legăturile stabilite între cercetătorii publici şi privaţi şi, în general, cu impactul lor socioeconomic pozitiv.

Totuşi, nu suntem de acord ca înfiinţarea unei infrastructuri la scară largă să permită doar crearea mai multor oportunităţi pentru a obţine excelenţă în cercetare în anumite domenii, adică anumite ţări vor fi beneficiarele principale ale acestui proces. Dorim să poată beneficia toţi, chiar şi cei care nu pot înfiinţa centre de excelenţă, pentru a asigura democratizarea cercetării în cele mai diverse domenii. De aceea, am decis să ne abţinem.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. − (SV) Există multe motive întemeiate pentru simplificarea oportunităţilor de cooperare transfrontalieră în cercetare în cadrul UE. Propunerea pentru o nouă entitate juridică comună poate fi un pas în această direcţie, iar formularea propunerii arată că importanţa şi în special condiţiile de muncă implicate în cercetare sunt bine cunoscute de Comisie.

Totuşi, Lista din iunie este de nemodificat în ceea ce priveşte problema politicii fiscale. Controlul bazelor de impozitare este o problemă naţională fundamentală absolută. Prin urmare, am votat împotriva propunerii Comisiei şi a raportului.

  Adrian Manole (PPE-DE), în scris. − Infrastructurile de cercetare joacă un rol din ce în ce mai important în progresul cunoaşterii şi al tehnologiei, prin oferirea unor servicii de cercetare unice unor utilizatori din diferite ţări.

Se poate considera ca extrem de important faptul că acestea, prin deblocarea potenţialului de cercetare din toate regiunile UE, vor atrage tineretul către ştiinţă, jucând astfel un rol cheie în construirea unui mediu de cercetare şi inovare eficient.

În ţările mai puţin dezvoltate însă – şi spunând asta mă gândesc şi la România – resursele limitate şi complexitatea aspectelor tehnice şi organizatorice reprezintă o dificultate majoră în faţa creării de infrastructuri europene de cercetare, şi astfel, cum aceste structuri se vor putea dezvolta doar în ţările dezvoltate, trebuie să ne asigurăm că nu vom asista la un nou brain-drain spre aceste centre din interiorul Uniunii Europene.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea propunerii de regulament al Consiliului cu privire la cadrul legal comunitar pentru Infrastructura europeană de cercetare (ERI), deoarece cred că statele membre trebuie să adopte o abordare coordonată în vederea dezvoltării unei politici comune în domeniul cercetării, având în vedere că acest cadru legislativ naţional şi internaţional este inadecvat pentru obiectivele ambiţioase ale Uniunii în acest domeniu.

De asemenea, cred că este esenţial să acţionăm pentru a îmbunătăţi legătura dintre industrie şi cercetarea academică, încă prea redusă în unele ţări UE, inclusiv Italia. În final, cercetarea, în opinia mea, trebuie să fie caracterizată de legături mai bune între public şi cercetătorii privaţi, deoarece aceasta poate aduce un progres tehnologic real şi echilibrat doar dacă toţi cei implicaţi colaborează.

- Raport: Philippe Morillon (A6-0009/2009)

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. −Am votat în favoarea raportului Morillon de modificare a Convenţiei Atlanticului de nord-est. Totuşi, nu cred că UE ar trebui să fie o parte contractantă a acestei Convenţii; în schimb, cred că fiecare naţiune care se ocupă cu pescuitul în Atlanticul de nord-est trebuie să se alăture Rusiei, Islandei şi Norvegiei ca părţi contractante independente.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului dlui Morillon privind amendamentele la Convenţia de cooperare multilaterală în domeniul pescuitului din Atlanticul de nord-est.

Comisia pentru pescuit în Atlanticul de nord-est, creată de Convenţia menţionată, joacă un rol important în conservarea şi utilizarea optimă a resurselor din domeniul pescuitului şi, de asemenea, doreşte să încurajeze cooperarea între statele participante la Convenţie.

Consider binevenite amendamentele la Convenţie deoarece acestea stabilesc procedurile de soluţionare a disputelor şi vor îmbunătăţi gestionarea resurselor din domeniul pescuitului. Prin urmare, este un instrument util pentru dezvoltarea industriei pescuitului.

- Raport: Glenys Kinnock (A6-0039/2009)

  John Attard-Montalto (PSE), în scris. −Cu privire la propunerea de rezoluţie a PE privind un loc special pentru copii în cadrul acţiunii externe a UE, sunt în favoarea raportului deoarece acesta se referă la drepturile celor mai vulnerabili din societate, copiii, dar în legătură cu acesta nu sunt de acord cu clauzele particulare care permit avortul.

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. −(IT) Doamnă preşedintă, am votat în favoarea raportului. Viitorul copiilor este un subiect care necesită şi merită atenţia noastră. Copiii înşişi cer să fie consultaţi şi doresc ca opiniile şi perspectivele lor, speranţele şi visele lor să facă parte din eforturile pentru a construi o lume potrivită pentru ei.

În urmărirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului ar trebui să acordăm mai multă atenţie, în toate strategiile, iniţiativele şi deciziile de finanţare, priorităţilor stabilite de copii pentru copii. Ca Membru al Parlamentului European, am avut ocazia să călătoresc în ţări în curs de dezvoltare şi să lucrez cu organizaţii non-profit importante, precum UNICEF, şi sunt conştient că există multe probleme urgente care trebuie soluţionate.

Dacă dorim să obţinem îmbunătăţiri substanţiale pentru copii trebuie să ne concentrăm asupra cauzelor principale de încălcare a drepturilor acestora, dar mai presus de toate trebuie să colaborăm cu toate organizaţiile voluntare care, de-a lungul anilor, au devenit bine înrădăcinate în aceste zone care sunt atât de diferite de Europa în ceea ce priveşte cultura, economia, structura şi politica.

  Louis Grech (PSE), în scris. −Cu privire la propunerea de rezoluţie a Parlamentului European privind un loc special pentru copii în cadrul Acţiunii externe a UE, delegaţia noastră este în favoarea raportului deoarece se referă la drepturile celor mai vulnerabili din societate, copiii. Deşi nu a existat nicio referinţă directă la promovarea avortului în rezoluţie, doresc să precizez că nu susţinem unele clauze care pot permite avortul.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. − (SV) Privesc UE ca pe o uniune de valori şi sunt în favoarea mai multor formulări din raport care ne direcţionează atenţia către poziţia vulnerabilă a copiilor din lume. Este clar că societatea trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru protejarea drepturilor copilului, pentru reducerea mortalităţii infantile în ţările sărace şi pentru combaterea tuturor formelor de exploatare a copiilor.

Totuşi, raportul conţine, de asemenea, formulări pe care le găsesc dificil de susţinut, inclusiv propunerea de a numi un reprezentant UE special cu responsabilitatea de a „asigura vizibilitatea şi conducerea privind drepturile copiilor”. Măsurile necesare pentru protecţia drepturilor copilului sunt şi trebuie să rămână o problemă care va fi hotărâtă de parlamentele naţionale. În cazul în care cooperarea internaţională este considerată necesară, aceasta trebuie căutată în cadrul Naţiunilor Unite, nu în Uniunea Europeană.

În ciuda acestor rezerve, am ales să votez în favoarea raportului.

  Mairead McGuinness (PPE-DE), în scris. −M-am abţinut de la votul final asupra acestui raport din cauza preocupărilor legate de formularea de la paragraful 44. În general, impactul acestui raport este foarte bun, evidenţiind necesitatea acordării unei atenţii speciale copiilor în acţiunile externe UE. Prin urmare, susţin majoritatea paragrafelor din acest raport, dar m-am abţinut din cauza preocupărilor referitoare la paragraful 44.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului dnei Kinnock privind un loc special pentru copii în cadrul acţiunii externe a UE.

Protecţia copiilor, în interiorul sau în exteriorul Comunităţii, este, fără îndoială, un obiectiv foarte important pentru Uniunea Europeană. De-a lungul anilor, instituţiile Comunităţii au acordat o importanţă crescută protecţiei drepturilor copilului, care trebuie avute în vedere în luarea deciziilor politice. Prin urmare, sunt de acord cu implicarea în mai mare măsură a copiilor atunci când deciziile luate îi privesc, începând de la nivel local, unde aceştia au o oportunitate mai mare să-şi ofere contribuţia asupra acestor probleme.

Mai mult, susţin că pentru a permite copilului să-şi exercite drepturile în totalitate, trebuie adoptate acţiuni la nivel global în următoarele domenii cheie: reducerea sărăciei, combaterea discriminării şi îmbunătăţirea nivelului şi calităţii educaţiei. Pentru a atinge astfel de obiective ambiţionase va fi esenţial să canalizăm mai multe resurse intelectuale şi financiare în această direcţie.

  Anna Záborská (PPE-DE), în scris. – (SK) Am votat împotriva acestei propuneri de rezoluţie.

Unul dintre motive este lipsa de autoritate generală a Comisiei în domeniul drepturilor fundamentale, inclusiv drepturile copilului conform acordurilor internaţionale sau prin jurisdicţia CEJ [COM(2006) 367, paragraful 1.3. pagina 3]. Celălalt motiv este că Uniunea Europeană intenţionează să utilizeze această rezoluţie pentru a-şi asuma puteri pe care nu le are.

Rezoluţia nu recunoaşte suveranitatea naţiunilor în curs de dezvoltare în domeniul eticii. Aceasta contrazice paragraful 9 al Platformei de acţiune a celei de-a patra conferinţe mondiale privind femeile care a avut loc la Beijing în 1995, şi care stipulează „Punerea în aplicare a acestei platforme, inclusiv prin legi naţionale şi formularea strategiilor, politicilor, programelor şi priorităţilor de dezvoltare, este responsabilitatea suverană a fiecărui stat, în conformitatea cu toate drepturile umane şi libertăţile fundamentale şi semnificaţia şi respectul total pentru diferitele valori religioase şi etice, caracteristicile culturale şi convingerile filozofice ale indivizilor şi ale comunităţilor acestora trebuie să contribuie pentru ca femeile să se bucure de toate drepturile omului pentru a ajunge la egalitate, dezvoltare şi pace”.

În final, raportul îşi îndreaptă atenţia, de asemenea, asupra sprijinului pentru sănătatea sexuală şi a reproducerii, un termen care nu a fost niciodată definit de UE. OMS şi unele organizaţii neguvernamentale utilizează acest termen pentru a susţine avortul. Rezoluţia sprijină în mod deschis sănătatea sexuală şi a reproducerii la articolul 44, fără a o defini sau fără a respecta autoritatea Uniunii Europene în acest domeniu. Acest lucru este inacceptabil.

- Raport: Jean Louis Cottigny (A6-0023/2009)

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris. – (LT) Caracterul universal al actualei crizei financiare înseamnă că aceasta va afecta statele membre indiferent de structura lor economică, prin urmare raportorul crede că trebuie să reevaluăm dreptul angajaţilor de a fi informaţi şi consultaţi. Acest drept, în mod contrar faţă de ce se crede de obicei, nu este o procedură care să împiedice o companie să reacţioneze la schimbări. Părţile participante, angajatorii, salariaţii şi instituţiile guvernamentale trebuie să înţeleagă că această procedură poate cel mai bine să îi ajute să prevadă consecinţele economice şi sociale ale schimbărilor din mediul unei companii.

Din acest motiv, toţi angajaţii şi salariaţii europeni trebuie să cunoască şi să recunoască această procedură a Modelului social european. Orice companie operând pe teritoriul Uniunii Europene care se confruntă cu o astfel de schimbare în mediul său economic ar trebui să utilizeze aceleaşi măsuri de avertizare şi pregătire timpurie ca şi concurenţii săi din Uniunea Europeană şi aceasta, în paranteză fie spus, ar încuraja concurenţa loială dintre companii în conformitate cu regulile pieţei interne.

  Proinsias De Rossa (PSE), în scris. −Susţin acest raport care a fost iniţiat de Grupul Socialist. Raportul este despre drepturile angajaţilor la informare şi consultare. Acesta solicită statelor membre să pună mai bine în aplicare directiva cadru din 2002, în special prin:

- introducerea sancţiunilor eficiente, proporţionale şi descurajante

- asigurarea că informaţiile sunt trimise la timp astfel încât reprezentanţii angajaţilor să poată reacţiona înaintea oricărei decizii din partea conducerii centrale

- extinderea pragurilor dimensiunii forţei de muncă indiferent de vârstă sau tip de contract de angajare pentru a cuprinde toţi angajaţii

Acesta solicită, de asemenea, Comisiei să înceapă procedurile privind încălcarea dreptului comunitar împotriva statelor membre care nu pun în aplicare această legislaţie şi să se asigure că toate directivele de informare şi consultare sunt coerente şi, acolo unde este necesar, să propună o revizuire.

Trebuie să le acordăm angajaţilor mai multe posibilităţi de a-şi exprima opiniile în procesul decizional din companiile lor. Acest lucru este chiar şi mai important pe timp de criză, pentru a diminua sau pentru a combate pierderea locurilor de muncă.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) În timpul dezbaterii asupra acestui raport am încercat să îmbunătăţim apărarea drepturilor angajaţilor în toate sectoarele, cuprinsă în cadrul acestui raport. Prin urmare, salutăm adoptarea propunerii noastre, care este acum integrată, după cum urmează, în rezoluţia Parlamentului European:

„Garantează că reprezentanţii angajaţilor din administraţia publică şi angajaţii din sectorul public şi financiar se bucură de aceleaşi drepturi la informare şi consultare aşa cum sunt acordate altor angajaţi”.

Sperăm că toate statele membre vor lua în calcul acest lucru, garantând astfel tuturor angajaţilor aceleaşi drepturi la informare şi consultare.

Viziunea raportului este în general pozitivă deoarece accentuează necesitatea de a întări drepturile la informare şi consultare din diferitele state membre. Sperăm, de asemenea, că Comisia Europeană va trimite un raport de evaluare asupra rezultatelor obţinute prin aplicarea Directivei 2002/14/CE în ceea ce priveşte întărirea dialogului social.

Cu privire la fuziuni şi achiziţii, raportul putea să meargă mai departe, după modelul a ceea ce s-a întâmplat anterior, în special atunci când propunerea noastră a fost adoptată. Aceasta are scopul ca, de-a lungul procesului de restructurare a companiilor, în special a companiilor industriale, reprezentanţii angajaţilor să aibă acces la informaţii şi posibilitatea de a interveni în procesul decizional, inclusiv dreptul de veto, în cazurile în care companiile nu îşi respectă obligaţiile contractuale.

  Malcolm Harbour (PPE-DE), în scris. −Conservatorii susţin în întregime principiile de consultare şi implicarea angajaţilor în conducerea întreprinderilor de succes.

Totuşi, nu credem că acesta este un domeniu adecvat de intervenţie la nivelul UE.

Deşi încurajăm în general transpunerea consecventă şi eficientă a legislaţiei UE, am considerat totuşi adecvat să ne abţinem de la acest vot.

  David Martin (PSE), în scris. −Susţin acest raport care solicită ţărilor care nu au făcut acest lucru să pună în aplicare o directivă din 2002, care urmăreşte să întărească procesul de informare şi consultare a angajaţilor din UE. Acest raport solicită Comisiei să ia măsuri imediate pentru a garanta transpunerea eficientă a directivei şi să iniţieze proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva acelor state membre care nu au transpus directiva sau care nu au făcut acest lucru în mod corect. Raportul solicită ca reprezentanţii angajaţilor să poată examina îndeaproape informaţiile furnizate, ca informaţiile să fie furnizate la timp înainte de consultare şi ca sindicatele să fie implicate în proces pentru a consolida dialogul social.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului dlui Cottigny privind informarea şi consultarea angajaţilor din Comunitatea Europeană.

Directiva 2002/14/CE a reprezentat un pas important înainte în ceea ce priveşte implicarea democratică a angajaţilor în luarea deciziilor privind întreprinderile pentru care lucrează, în special într-un moment ca cel de acum, când dificultăţile economice determină multe întreprinderi să ia decizii critice precum restructurarea şi relocalizarea.

Totuşi, s-a semnalat pe drept cuvânt că directiva nu a fost transpusă corect într-un număr de ţări, care au adoptat prevederi mai limitate. De fapt, este important să armonizăm legislaţia între statele membre ale Uniunii, pentru ca întreprinderile europene să fie echipate cu aceleaşi instrumente pentru a preîntâmpina şi pentru a se pregăti pentru schimbările din mediul economic în care operează.

Din acelaşi motiv, este recomandat să se extindă domeniul de aplicare a directivei la toate IMM-urile europene, inclusiv la cele mai mici în ceea ce priveşte numărul de angajaţi, astfel încât nimeni să nu fie dezavantajat.

  Anna Záborská (PPE-DE), în scris. – (SK) Susţin această iniţiativă care vine în ajutorul angajaţilor, deoarece informarea şi consultarea angajaţilor sunt elemente fundamentale ale unei economii de piaţă sociale. Aceasta nu trebuie privită ca o barieră în calea dezvoltării mediului de afaceri. În situaţia prezentă, care a fost tulburată de criza financiară, trebuie să întărim dreptul democratic al angajaţilor de a fi implicaţi în luarea deciziilor, cu atât mai mult datorită restructurării, fuziunilor şi relocalizării producţiei, lucruri care sunt aşteptate.

În opinia mea, consultarea angajaţilor este în special importantă şi justificată în două domenii: echilibrul între muncă şi viaţa personală şi protecţia duminicii ca zi de odihnă, care sunt pilonii principali ai Modelului social european şi fac parte din moştenirea culturală europeană.

Am sprijinit personal solicitarea ca duminica să fie zi liberă fără obligaţia de a lucra, trimisă în declaraţia scrisă 0009/2009, care este în prezent în procedura de semnare în Parlamentul European.

În ceea ce priveşte echilibrul între muncă şi viaţa particulară, am tratat recent acest subiect în raportul meu asupra solidarităţii între membrii familiei. Citez, „este necesară găsirea unei politici şi a mijloacelor de combinare a ››locurilor de muncă bune‹‹ cu sarcinile domestice ale femeilor şi bărbaţilor, iar planificarea familială, viaţa privată şi ambiţiile profesionale pot fi echilibrate doar când persoanele respective pot lua liber decizii economice şi sociale şi sunt susţinute prin rezoluţii politice şi economice la nivel european şi intern, fără ca acestea să provoace vreun dezavantaj.”

- Raport: Patrizia Toia (A6-0015/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, sunt de acord cu şi o susţin cordial pe dna Toia, care a evidenţiat rolul economiei sociale în calitate de creator de locuri de muncă de calitate, precum şi de întărire a coeziunii sociale, economice şi regionale, promovând cetăţenia activă, solidaritatea şi o viziune a economiei bazată pe valori democratice care pun oamenii pe primul loc şi susţin dezvoltarea durabilă şi inovaţia tehnologică.

Fiind pe deplin conştient că bunăstarea şi stabilitatea unei societăţi depind de diversitatea acesteia şi că economia socială are o contribuţie semnificativă la aceasta, întărind prin urmare Modelul social european şi oferind propriul model de afaceri care stimulează creşterea stabilă şi durabilă în economia socială, susţin afirmaţia raportorului că economia socială îşi va atinge potenţialul maxim doar dacă poate beneficia de condiţii şi premise politice, legislative şi operaţionale.

Comisia a recunoscut deja conceptul de economie socială de multe ori, şi prin urmare, doresc să repet apelul dnei Toia pentru ca aceasta să promoveze economia socială în politicile sale noi şi să apere ideea unei „abordări diferite faţă de antreprenoriat” care este inerentă acestui sector, care nu este animat în principal de profit, ci de beneficiul social.

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris. – (LT) Economia socială ajută la implementarea celor patru obiective principale ale politicii UE privind ocuparea forţei de muncă: îmbunătăţirea oportunităţilor pentru ca rezidenţii să găsească locuri de muncă; încurajarea întreprinderilor, în special prin crearea locurilor de muncă la nivel local; îmbunătăţirea capacităţii companiilor şi angajaţilor de a se adapta, în special prin modernizarea organizării muncii; şi întărirea politicilor pentru şanse egale, mai întâi prin organizarea de măsuri de politică publică, ajutând la reconcilierea dintre muncă şi viaţa de familie. Întreprinderile economiei sociale oferă multe beneficii suplimentare pentru societate, adică implică oamenii în dezvoltarea economică a societăţii europene, cresc democraţia întreprinderii prin participarea membrilor şi angajaţilor şi, de asemenea, aplică principiile responsabilităţii sociale corporatiste şi furnizării de servicii locale.

De asemenea, este important să facem legătura dintre economia socială şi obiectivele coeziunii sociale şi cetăţeniei active, luând în calcul caracterul economiei sociale locale şi rolul acesteia în încurajarea participării active. Activităţile menţionate ajută de obicei la întărirea relaţiilor sociale şi acestea sunt în special importante într-o lume în care izolarea şi separarea socială sunt în creştere.

  Proinsias De Rossa (PSE), în scris. −Susţin acest raport care solicită Comisiei să promoveze economia socială în politicile sale noi şi să apere conceptul de economie socială în privinţa „unei abordări diferite faţă de antreprenoriat”, care nu este animat în principal de profit ci de beneficiul social, pentru a se asigura că trăsăturile particulare ale economiei sociale sunt luate în calcul în mod adecvat în redactarea legislaţiei. Acesta solicită, de asemenea, Comisiei şi statelor membre să elaboreze un cadru legal care să recunoască economia socială ca un sector terţiar, precum şi să stabilească reguli clare pentru stabilirea entităţilor care pot funcţiona în mod legal ca întreprinderi din economia socială.

Întreprinderile din economia socială sunt caracterizate printr-o formă de întreprindere care diferă de modelul întreprinderii capitaliste. Acestea sunt întreprinderi private, independente de autorităţile publice, care satisfac nevoile şi cererile membrilor acestora şi interesul general. Economia socială este compusă din cooperative, societăţi mutuale, asociaţii, fundaţii şi alte întreprinderi şi organizaţii care au în comun caracteristicile de înfiinţare ale economiei sociale.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Prin participarea noastră la dezbaterea din Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, am adus câteva contribuţii şi am înaintat diverse propuneri urmărind îmbunătăţirea poziţiei iniţiale a raportorului. Nu am reuşit să obţinem în toate cazurile aprobarea opiniilor noastre şi astfel, rezoluţia finală nu este complet satisfăcătoare.

Totuşi, recunoaştem rolul important al diferitelor forme de economie socială, bunăstarea şi diversitatea instituţiilor acesteia şi, de asemenea, caracteristicile sale speciale, cu diferite necesităţi. Prin urmare, argumentăm în favoarea susţinerii acestora. Totuşi, credem că aceasta nu trebuie să compromită calitatea serviciilor publice, în special în domenii în care economia socială joacă, de asemenea, un rol semnificativ.

Recunoaştem că economia socială poate ajuta la consolidarea dezvoltării economice şi sociale şi poate accentua participarea democratică, în special dacă există condiţii pentru susţinere şi nu este utilizată pentru a submina serviciile publice universale care sunt accesibile întregii populaţii. Trebuie reţinut că economia socială nu poate înlocui resursele şi gestionarea publică a serviciilor publice, dar poate fi o completare importantă.

  Malcolm Harbour (PPE-DE), în scris. −Colegii mei conservatori britanici, cărora mă alătur şi eu, susţin cu căldură contribuţia adusă la economia europeană de acele organizaţii şi întreprinderi care operează în sectorul non-profit. Conservatorii au mare încredere, de exemplu, în beneficiile comunităţilor care conlucrează, în munca instituţiilor caritabile şi în sectorul voluntariatului în general şi au dispus recent efectuarea unor cercetări extinse în acest domeniu.

Există, totuşi, în acest raport o serie de recomandări pentru noi măsuri europene care nu pot fi acceptate.

Prin urmare, am decis să ne abţinem.

  Anna Ibrisagic (PPE-DE), în scris. −(SV) Astăzi am votat împotriva raportului din proprie iniţiativă al dnei Toia (A6-0015/2009) cu privire la economia socială. Suntem de acord că economia socială joacă un rol important în societatea de astăzi, dar nu putem susţine ca aceasta să fie supusă regulilor diferite în alte întreprinderi. Nu este posibil să se facă o distincţie clară între diferite tipuri de întreprinderi şi nu credem că societăţile mutuale şi cooperativele trebuie favorizate în locul companiilor mici, de exemplu, în ceea ce priveşte posibilităţile de finanţare şi alte forme de asistenţă.

  Lívia Járóka (PPE-DE), în scris. −(HU) Doresc să o felicit pe dna Toia pentru raportul său privind economia socială care evidenţiază rolul principal al întreprinderilor din economia socială în integrarea pe piaţa muncii, deoarece aceste întreprinderi pot contribui în mare măsură la dezvoltare şi la realizarea coeziunii sociale prin strânsa lor legătură cu comunităţile locale. În plus, participanţii la economia socială pot integra procesele de fabricaţie cu scopul bunăstării sociale în activităţile lor şi aceştia promovează, de asemenea, autoadministrarea. Astfel, funcţionarea eficientă a economiei sociale, sau sectorul terţiar, este importantă în special atunci când este vorba despre persoanele dezavantajate. Aceasta include problema angajării populaţiei de rromi, care se confruntă cu şomajul la un nivel inacceptabil în toată Europa.

Pentru funcţionarea eficientă a economiei sociale, este necesar un cadru legal adecvat, însemnând recunoaşterea legală a componentelor acestuia fie că sunt fundaţii, cooperative sau alte asociaţii. Este important să asigurăm acces mai uşor la credit, scutiri de taxe, precum şi stimulente pentru aceste organizaţii. Este recomandat să analizaţi introducerea unei finanţări comunitare unice pentru întreprinderile care sunt cele mai eficiente pentru coeziunea socială.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului dnei Toia privind economia socială.

Împărtăşesc opinia raportoarei, potrivit căreia economia socială devine din ce în ce mai importantă în climatul economic actual, deoarece multe nevoi care apar în prezent nu pot fi satisfăcute de operatorii economici tradiţionali. Economia socială joacă cu siguranţă un rol important în atingerea obiectivelor UE, precum îmbunătăţirea coeziunii ocupaţionale şi sociale şi întărirea politicilor pentru şanse egale.

De asemenea, sunt de acord că economia socială trebuie să participe totuşi la evoluţia continuă a pieţei, pentru a găsi strategii eficiente de atingere a obiectivelor. Acest lucru poate fi obţinut prin configurarea de reţele între părţile interesate, precum şi printr-o cooperare mai mare şi un schimb de experienţe la toate nivelurile, fie local, naţional sau transnaţional.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. – (PL) Economia socială respectă principiile fundamentale ale Modelului social european. Caracteristicile şi valorile sale de bază implică plasarea oamenilor şi obiectivelor sociale deasupra capitalului, combinând interesele membrilor săi cu binele general şi punând în aplicare un sistem de control democratic, aplicat de membrii acesteia. În general, aceasta constituie 10% din întreprinderile Europei şi 6% din piaţa muncii.

Economia socială, care este de asemenea numită şi economie de solidaritate sau sector terţiar, este un instrument cheie pentru atingerea obiectivelor de la Lisabona. Aceasta are un potenţial semnificativ pentru crearea de locuri de muncă şi poate fi utilizată eficient pentru a atinge obiectivul creşterii economice.

Sectorul terţiar joacă un rol principal în economia europeană, combinând profitabilitatea şi solidaritatea.

Ţinând cont de criza financiară, pe care o urmărim recent cu îngrijorare şi pe care încercăm în zadar să o depăşim, este foarte important pentru noi să asigurăm stabilitatea financiară. Europenii se tem să nu îşi piardă locurile de muncă şi se aşteaptă la un tratament decent. Uniunea Europeană şi statele membre trebuie să răspundă nevoilor reale, să creeze oportunităţi reale şi să construiască noi speranţe, pentru binele tuturor europenilor.

Stimularea economiei solidarităţii este un mod de a îmbunătăţi situaţia.

Susţin propunerea raportoarei. Comisia Europeană trebuie să promoveze nu doar economia socială, ci trebuie să întreprindă acţiuni reale pentru a dezvolta un cadru legal, prin care pot funcţiona entităţi precum cooperativele, societăţile mutuale, asociaţiile şi fundaţiile şi, de asemenea, să elaboreze un program care să ofere sprijin financiar, consultanţă şi instruire întreprinderilor existente şi celor care vor fi înfiinţate.

  Michel Teychenné (PSE), în scris. – (FR) Economia socială are nevoie, mai mult decât oricând, de un cadru legal, iar raportul dnei Toia este un pas în direcţia corectă.

Comisia Europeană a retras două propuneri destinate să instituie statute pentru societăţile mutuale şi asociaţiile europene. Într-un moment în care fisurile din sistemul capitalist sunt evidente, este paradoxal să fie retrase propuneri care promovează tipuri alternative şi eficiente de organizare economică.

Fondată pe principiile mutualităţii şi interdependenţei, economia socială susţine un nou concept de practică în afaceri care este mult mai uman şi se delimitează de abordarea capitalistă în care singurul scop este profitul. Aceasta s-a extins cu succes în ultimii ani şi în prezent reprezintă 10% din întreprinderi şi 6% din locurile de muncă din Uniunea Europeană.

Atitudinea Comisiei poate fi deplorabilă, însă suntem mulţumiţi de votul Parlamentului. Solicitarea luării în calcul a caracteristicilor economiei sociale în elaborarea politicilor europene este binevenită, la fel ca şi solicitarea de reactivare a capitolului bugetar specific.

  Anna Záborská (PPE-DE), în scris. – (SK) În Rezoluţia privind femeile şi sărăcia în Uniunea Europeană (A6-0273/2005), menţionez şi subliniez încă o dată nevoia urgentă de a susţine o Europă nouă pe baza coexistenţei creative a culturilor şi mentalităţilor şi a respectului complet pentru diversitate. O Europă în care conceptul de libertate responsabilă nu acoperă doar circulaţia liberă a capitalului şi în care cetăţenii îşi comasează capacităţile indiferent de statutul lor social. O Europă în care creativitatea este valorificată, iar demnitatea fiecărui cetăţean este protejată pentru binele comun. Menţionez, de asemenea, noile forme de sărăcie şi excludere socială care ar trebui să încurajeze creativitatea printre cei care sunt expuşi la aceasta.

Raportul dnei Toia susţine această abordare. Salut această idee şi am votat în favoarea raportului.

Întrucât valorile economiei de piaţă sociale sunt în general în armonie cu obiectivele universale ale UE în ceea ce priveşte incluziunea socială, acestea trebuie să includă locuri de muncă adecvate, instruire de specialitate şi reintegrarea pe piaţa muncii. Economiile sociale au arătat că acestea pot îmbunătăţi semnificativ poziţia persoanelor dezavantajate. De exemplu, companiile de microcredit introduse de câştigătorul premiului Nobel Muhhamad Junus, care au îmbunătăţit poziţia femeilor şi au crescut influenţa acestora, permiţându-le să îşi îmbunătăţească situaţiile financiare şi familiale. Inovaţia socială sprijină persoanele cu handicap să-şi găsească propriile soluţii la problemele lor sociale, un echilibru între muncă şi viaţa personală, şanse egale pentru bărbaţi şi femei, calitatea vieţii de familie şi capacitatea de a îngriji copiii, bătrânii şi persoanele cu dezabilități.

- Raport: Evangelia Tzampazi (A6-0034/2009)

  Liam Aylward (UEN), în scris. −Bolile psihice afectează în mod uimitor o persoană din patru. Stigmatizarea şi discriminarea celor care suferă de o boală psihică persistă încă. Până în anul 2020, se prognozează că depresia va fi cauza cu cea mai mare răspândire a bolilor în ţările dezvoltate. În prezent, în UE, aproape 58 000 de cetăţeni se sinucid în fiecare an, mai mult decât decesele anuale cauzate de accidente rutiere sau omucideri.

Nevoia de campanii de informare în şcoli şi apoi în toate domeniile vieţii este esenţială. În calitate de legislatori, asistenţi sociali şi cu responsabilităţi în comunităţile noastre, trebuie să ne concentrăm asupra diagnosticării şi intervenţiei timpurii pentru a combate stigmatul.

Ceea ce am învăţat din cercetare, lucru esenţial pentru serviciile noastre, este că sănătatea psihică este determinată în mare măsură în timpul primilor cinci ani din viaţă. Prin urmare, promovarea sănătăţii psihice la copii este o investiţie în viitor.

Proiectele UE s-au dovedit deja reuşite, soluţionând depresia post-natală la mame, îmbunătăţind abilităţile de creştere a copiilor, organizând vizite la domiciliu de către infirmiere pentru a asista viitorii şi noii părinţi şi furnizând resurse pentru şcoli. Cercetările arată că asigurarea de resurse şcolilor pentru tinerii noştri elevi poate îmbunătăţi dezvoltarea copilului şi reduc simptomele de persecutare, anxietate şi depresie.

  Charlotte Cederschiöld, Gunnar Hökmark şi Anna Ibrisagic (PPE-DE), în scris. − (SV) Conservatorii suedezi au votat astăzi în favoarea raportului din proprie iniţiativă (A6-0034/2009) privind sănătatea psihică al dnei Tzampazi. Respectăm decizia Statelor Membre de a adera la Pactul european pentru sănătate mintală şi bunăstare la care se face referire în raport. Ni se pare normal ca statele membre să coopereze şi să facă schimb de experienţă în acest domeniu în funcţie de propriile lor condiţii.

Totuşi, ne opunem formulării din raport care solicită orientări europene pentru prezentarea sănătăţii psihice de către mijloacele de informare în masă. Nu împărtăşim punctul de vedere conform căruia acest lucru trebuie efectuat la nivel european, dar dorim să păstrăm libertatea şi independenţa mijloacelor de informare în masă.

  Konstantinos Droutsas (GUE/NGL), în scris. – (EL) Promovarea restructurării sistemului de sănătate psihică serveşte intereselor capitalului, restructurării capitaliste şi comercializării sănătăţii, în loc să servească intereselor pacienţilor. Majoritatea serviciilor de asistenţă medicală, cel puţin cele care generează profit pentru capital, sunt privatizate în cadrul Strategiei de la Lisabona.

Marea majoritate a pacienţilor cu boli psihice din spitalele de psihiatrie şi alte instituţii de binefacere se confruntă cu condiţii de trai mizerabile şi absolut umilitoare şi există deficienţe uriaşe la nivelul îngrijirii primare şi secundare.

Intervenţia ONG-urilor, sponsorilor şi altor „filantropi” în sectorul asistenţei medicale, cu excepţia capitalului privat, reprezintă un alibi pentru privatizarea totală a serviciilor şi, în acelaşi timp, puntea către aceasta.

Victimele, în afară de pacienţii cu boli psihice, din domeniul infrastructurii private sau aşa-numite „sociale” sunt angajaţii, ai căror drepturi profesionale sunt încălcate şi care sunt încadraţi temporar, cu ameninţarea constantă a concedierii.

Susţinem abolirea formei inumane de îngrijire psihiatrică de tip azil aplicată de guvernele burgheze, crearea unei reţele integrate de servicii de sănătate psihică în cadrul unui sistem unic, public, liber de sănătate şi asistenţă socială şi abolirea oricărei activităţi comerciale care nu respectă necesităţile reale, nu doar pentru pacienţi, ci şi pentru familiile lor şi pentru toţi oamenii.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest raport doreşte să atragă atenţia asupra sănătăţii psihice, care, după cum este indicat de raportor, ne afectează vieţile de zi cu zi şi este un factor care contribuie la bunăstare şi justiţie socială. Dimpotrivă, bolile psihice reduc din calitatea vieţii persoanelor şi a familiilor acestora şi au implicaţii pentru sectoarele medical, economic, educaţional, de asigurări sociale, penal şi legal.

În prezent, se recunoaşte tot mai mult că nu există sănătate fără sănătate psihică. Trebuie să analizăm unele cifre oferite de raport, în special:

- o persoană din patru va suferi de o formă de boală psihică cel puţin o dată în viaţă;

- depresia este una dintre cele mai întâlnite afecţiuni – afectând o femeie din şase în Europa – şi se estimează că, până în 2020, va fi cea mai întâlnită boală din ţările dezvoltate şi a doua cauză de invaliditate;

- în UE, se comit 59 000 de sinucideri pe an, 90% din care sunt atribuite unei tulburări psihice;

- grupurile vulnerabile, precum şomerii, imigranţii, invalizii, persoanele care suferă de abuzuri şi utilizatorii de substanţe psihoactive sunt mai predispuşi să aibă probleme psihice.

O abordare conjugată faţă de provocările impuse de sănătatea psihică este foarte importantă şi trebuie adoptată cu aceeaşi seriozitate ca şi sănătatea fizică.

  Françoise Grossetête (PPE-DE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui raport cu privire la sănătatea mentală, care doreşte să asigure că această provocare rămâne una dintre priorităţile politice ale Uniunii Europene cu privire la sănătate.

Acest raport solicită măsuri de prevenire a depresiei şi suicidului, de încurajare a sănătăţii psihice în rândul tinerilor şi în sistemul de educaţie, la locul de muncă şi printre cei vârstnici. Acesta pune accentul, de asemenea, pe necesitatea de a combate stigmatizarea şi excluziunea socială. Textul invită, de asemenea, Comisia să propună indicatori comuni pentru a îmbunătăţi comparabilitatea datelor şi pentru a facilita schimbul de bune practici şi cooperarea între statele membre în vederea promovării sănătăţii psihice.

În final, sunt mulţumit că raportul face o distincţie clară între afecţiunile neurodegenerative, precum boala Alzheimer şi bolile psihice. Boala Alzheimer este, într-adevăr, un tip special de boală care nu trebuie tratată în acelaşi mod ca şi o boală psihică.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. −Raportul Tzampazi tratează o problemă importantă de sănătate. Întrucât o persoană din patru va suferi de o problemă gravă de sănătate psihică la un moment dat în viaţă, practic cu toţii fie vom avea o problemă de sănătate psihică, fie vom avea pe cineva apropiat care suferă de aceasta. Boala psihică este, din păcate, stigmatizată în continuare şi este obligatoriu ca statele membre să coopereze pentru a elimina stigmatul respectiv şi pentru a pune în aplicare măsuri menite să asigure un tratament echitabil şi egal.

  Adrian Manole (PPE-DE), în scris. − Statisticile OMS spun că, la momentul acesta, 450 de milioane de persoane se confruntă cu o problemă de sănătate mintală, comportamentală sau psihologică, reprezentând 12% din populaţia lumii.

La fel, se spune că până în anul 2010 depresia va deveni cea mai frecventă boală a societăţii moderne.

De exemplu, în România, doar într-un singur spital, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Dr. Alexandru Obregia” s-au înregistrat în anul 2008 peste 22.000 de internări, cele mai multe cazuri fiind de depresie şi schizofrenie.

Acele categorii vulnerabile şi marginalizate, cum sunt şomerii şi emigranţii, dar şi persoanele cu handicap sau oamenii care au suferit abuzuri sunt predispuse într-o măsură mai mare la depresie în contextul crizei economice.

Toate ţările se confruntă cu problema deficitului de personal medical specializat în tratarea pacienţilor cu afecţiuni mintale, în ţările sărace media fiind de 0,05 psihiatri la 100.000 de locuitori. Problema este accentuată în foarte multe ţări de migraţia personalului medical specializat. Cred că va trebui în primul rând să tratăm problema sănătăţii mentale a oamenilor cu mai puţină superficialitate şi ca toate statele membre să aibă programe concertate de a limita prin toate mijloacele propagarea acestui fenomen.

  David Martin (PSE), în scris. −Susţin acest raport care solicită statelor membre să elaboreze campanii de sensibilizare, să combată stigmatul şi excluziunea socială şi să îmbunătăţească legislaţia în domeniul sănătăţii psihice. O persoană din patru suferă de probleme de sănătate psihică cel puţin o dată în viaţă, totuşi există în continuare un stigmat asociat cu bolile psihice. Acest raport sistematizează principiile, valorile şi obiectivele de bază ale politicii de sănătate psihică, necesare în toată Europa pentru a promova o înţelegere mai bună.

  Mairead McGuinness (PPE-DE), în scris. −Am votat în favoarea acestui raport şi sunt preocupată în special de faptul că criza economică actuală exercită presiune asupra indivizilor şi familiilor şi poate produce o creştere a problemelor de sănătate psihică.

O persoană din patru va suferi o formă de boală psihică cel puţin o dată în viaţă.

Depresia este una dintre cele mai cunoscute tulburări, afectând una din şase femei în Europa. Se estimează că până în 2020 depresia va fi cea mai întâlnită boală din ţările dezvoltate. În UE, aproape 59 000 de persoane se sinucid în fiecare an, iar 90% din aceste cazuri sunt atribuite afecţiunilor psihice.

Trebuie să ne concentrăm asupra problemelor de sănătate psihică la fel de mult ca şi asupra sănătăţii fizice.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, salut raportul dnei Tzampazi privind sănătatea psihică.

Sunt de acord cu raportoarea că este esenţial să recunoaştem importanţa egală a sănătăţii psihice şi fizice drept factori care afectează calitatea vieţii. Sănătatea psihică trebuie să-i preocupe pe tineri, adulţi şi vârstnici, cu atenţie specială pentru cei din urmă, care prezintă un risc mai mare de boli degenerative, şi pentru femei, care sunt mai afectate de depresie.

Pentru a ne asigura că aceste obiective sunt atinse, trebuie, în special, să punem în aplicare măsuri de combatere a excluziunii sociale şi a marginalizării, care pot contribui în favoarea bolilor psihice, împreună cu măsuri de stimulare a sănătăţii psihice la locul de muncă, unde oamenii sunt expuşi la numeroase presiuni şi situaţii stresante care pot declanşa, de asemenea, probleme psihice.

  Anna Záborská (PPE-DE), în scris. – (SK) Primesc cu încântare rezultatul acestei rezoluţii. În grupul intermediar privind îngrijitorii, am discutat adesea despre potenţialul UE de a participa în această politică, respectând în acelaşi timp principiile subsidiarităţii şi întâietăţii deciziilor statelor membre. Susţin apelul la cooperare printre Instituţiile europene la nivel naţional, regional şi local, precum şi printre partenerii sociali în cele cinci domenii prioritare de sprijin pentru sănătatea psihică. Oamenii trebuie să fie protejaţi împotriva stigmatizării şi excluziunii sociale indiferent de vârstă, sex, origine etnică şi grup socio-economic. Demnitatea lor umană este de primă importanţă şi din acest motiv trebuie să fie disponibilă mai multă asistenţă şi terapie adecvată pentru persoanele cu probleme de sănătate psihică, pentru familiile şi îngrijitorii acestora.

Sănătatea psihică depinde de mai mulţi factori şi din acest motiv în raportul meu asupra solidarităţii în cadrul familiei am evidenţiat sarcina educativă a părinţilor cu privire la generaţiile următoare. De asemenea, am inclus ajutorul pentru membrii de familie în vârstă sau cu invalidităţi şi rolul de neînlocuit al femeilor şi bărbaţilor ca îngrijitori, care este necesar pentru binele comun. Acesta trebuie recunoscut ca atare prin politici sectoriale. Femeile şi bărbaţii care iau voluntar decizia de a îngriji rude bolnave trebuie să primească compensaţie financiară. Întreruperea unei cariere pentru îngrijirea rudelor cu probleme de sănătate psihică nu trebuie să aibă un impact negativ asupra carierei sau asigurării resurselor financiare pentru familia respectivă.

Solicit statelor membre să susţină sisteme pentru obţinerea concediului de la serviciu, ceea ce va oferi, de asemenea, o soluţie în astfel de cazuri.

- Raport: András Gyürk (A6-0030/2009)

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris. – (LT) Utilizarea eficientă a energiei trebuie să fie unui dintre principiile cele mai importante ale politicii UE în domeniul energiei, care este în curs de formulare. Prin utilizarea mai eficientă a energiei în Europa vom asigura o securitate mai mare a furnizării. Întrucât nu sunt luate măsuri esenţiale, în următorii 20 – 30 de ani dependenţa Europei de energia importată (în prezent 50% din energia noastră este importată) poate ajunge la 70%, iar unele state membre pot deveni chiar şi mai dependente. Utilizarea mai inteligentă a energiei ar reduce poluarea mediului. Utilizarea mai eficientă a energiei este una din căile cele mai eficiente de reducere a cantităţii de emisii de gaze care cauzează efectul de seră şi de asigurare că ambiţioasele planuri politice privind clima în UE sunt puse în aplicare. În plus, măsurile din acest domeniu au o influenţă mare asupra competitivităţii industriei europene şi asupra posibilităţii de atingere a scopurilor Strategiei de la Lisabona. Utilizarea mai eficientă a energiei poate reduce povara asupra celor mai vulnerabili consumatori şi poate eradica sărăcia energetică.

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris. – (PT) Eficienţa energetică este vitală dacă UE doreşte să reducă factura la energie. Acesta este un instrument valoros de reducere a dependenţei noastre de petrol.

Fiecare naţiune are mult de câştigat din împărtăşirea experienţelor fiecărui stat membru în acest domeniu, prin compararea metodologiilor şi strategiilor, dar încadrate corespunzător în contextul fiecărei regiuni.

În privinţa Portugaliei, regret că măsurile care au fost puse în aplicare nu au fost încadrate într-un plan de acţiune coerent şi cuprinzător transmis Comisiei în perioada statutară. Aceasta înseamnă că ţara mea este una dintre puţinele care nu a acţionat astfel, ceea ce împiedică să împărtăşim soluţii.

Această primă evaluare a planurilor de acţiune naţionale este un punct de referinţă pentru dialogul în UE şi un instrument util care permite statelor membre să transforme principiul eficienţei energetice în măsuri pragmatice care vor genera rezultatele aşteptate până în 2020.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Mai multe state membre elaborează planuri de acţiune, dar există probleme cu definirea obiectivelor de eficienţă energetică. Propunerea de a pune accentul pe implementarea eficientă a măsurilor care se concentrează pe eficienţa energetică, inclusiv dezvoltarea celor mai bune practici şi sinergii şi informarea şi consilierea mai bună a utilizatorilor finali, pare, prin urmare, adecvată. Totuşi, sprijinul care trebuie oferit celor cu dificultăţi financiare mai mari nu trebuie uitat.

De asemenea, pare oportun ca, parte a revizuirii pe 2009 a planurilor de acţiune, gradul în care acestea acoperă toate posibilităţile de economisire în domeniul eficienţei energetice să fie examinat în detaliu, fără a pune în discuţie suveranitatea fiecărui stat membru. Această analiză trebuie să servească la monitorizarea dificultăţilor şi, dacă este necesar, să ia măsurile de sprijin necesare, orientate spre obţinerea obiectivului propus pentru eficienţă energetică.

De asemenea, pare important să susţinem prevederile care întăresc rolul exemplar al sectorului public şi să recunoaştem că sporirea eficienţei energetice a clădirilor are un potenţial imens pentru reducerea emisiilor de gaze de seră şi pentru lupta împotriva schimbării climatice, atât în ceea ce priveşte adaptarea, cât şi eliminarea cauzelor schimbării climatice.

  David Martin (PSE), în scris. −Uniunea Europeană pierde peste 20% din energie din cauza ineficienţei, ceea ce reprezintă aproximativ 400 Mtoe (echivalentul în milioane de tone de petrol) mai puţină energie şi ar reprezenta, de asemenea, o reducere imensă a emisiilor. Susţin acest raport deoarece evidenţiază necesitatea de creştere a eficienţei energetice. Raportul ne oferă o ţintă de economisire a 9% din pierderea de energie până în 2016.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului dlui Gyürk privind urmărirea planurilor de acţiune naţionale pentru eficienţă energetică.

Problema furnizării energiei în Europa este acum binecunoscută şi este strâns legată de problema eficienţei energetice. Energia pierdută în UE este un lux pe care nu ni-l putem permite; trebuie să remediem acest lucru cât mai curând posibil astfel încât să nu suferim şi mai rău consecinţele din viitor.

Sunt de acord că până în prezent planurile de acţiune naţionale au fost puse în aplicare doar parţial, însemnând că şi rezultatele au fost îndoielnice. Prin urmare cred că este necesar un angajament mai puternic din partea sectorului public cât şi a celui privat, precum şi faţă de cetăţenii individuali.

Dată fiind poziţia cheie a IMM-urilor în Europa, este esenţial să le implicăm în planurile de acţiune; întrucât acestea sunt mai afectate de creşterea preţurilor la energie, ar putea beneficia în mare măsură de eficienţă energetică îmbunătăţită, iar contribuţia lor ar fi adecvată pentru atingerea ţintelor generale.

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE) în scris. – (PL) Raţionalizarea consumului de energie este o activitate extrem de importantă. Publicul trebuie să ştie că acesta este cel mai economic mod de a combate schimbarea climatică. Totuşi, mediul nu este singurul care va beneficia. Cu cât energia disponibilă este utilizată mai bine, cu atât este necesară mai puţină energie şi, prin urmare, cu atât mai puţin trebuie să ne bazăm pe energia importată. În situaţia actuală, în care energia este utilizată ca instrument politic, importanţa acestui fapt nu poate fi subestimată.

Utilizăm energia şi mai raţional. Consecinţele acestei politici pot fi măsurate. Din 1990, producţia de energie în UE a crescut cu 40%, iar venitul pe cap de locuitor cu 1/3, în timp ce cererea de energie a crescut cu doar 11%. Astfel, gestionarea mai raţională a energiei a contribuit la creşterea economică în toate statele membre.

Eficienţa energetică şi acţiunile pentru a economisi energia trebuie să joace un rol cheie atât în reducerea cererii în creştere cât şi în reducerea cantităţii arse de combustibil.

Reducerea emisiilor de gaze de seră, utilizarea în mai mare măsură a energiei verzi şi gestionarea mai economică a energiei asigură împreună oportunităţi pentru a reduce gradul în care ne bazăm pe gazul şi petrolul importate. Economia europeană trebuie să devină mai puţin vulnerabilă la preţurile fluctuante ale energiei şi la inflaţie, precum şi la riscul inerent în localizarea geopolitică a acestor resurse.

- Raport: Miguélez Ramos (A6-0016/2009)

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. −(SV) Social Democraţii suedezi au ales să se abţină. Bineînţeles, nu avem nimic împotriva cercetării şi a unei cunoaşteri mai bune a pescuitului şi sectoarelor conexe. Totuşi, credem, mai presus de toate, că UE trebuie să-şi transpună vorbele în fapte cu privire la politica în sectorul pescuitului. UE trebuie să acţioneze rapid pentru a soluţiona problemele pescuitului excesiv şi a stocurilor puse în pericol. Acesta trebuie să fie punctul de pornire şi centrul atenţiei pentru politicile comune din domeniul pescuitului.

  John Attard-Montalto (PSE), în scris. −Nu poate fi subestimată importanţa acordării unei atenţii speciale problemelor specifice din sectorul pescuitului şi pisciculturii. Acest lucru este evident ţinând cont de importanţa economică, socială şi politică a sectorului în UE. În ţara mea, Malta, atât pescuitul cât şi piscicultura se bucură de o atenţie specială.

Sunt complet de acord cu Comisia pentru pescuit atunci când recomandă ca, în domeniul cercetării marine ştiinţifice, să fie acordată prioritate nu doar cercetării în vederea cunoaşterii stării stocurilor de peşte ci şi aspectelor comerciale, economice şi sociale care determină gestionarea în sectorul pescuitului, deoarece toate aceste aspecte sunt de importanţă vitală. Trebuie să ne asigurăm că în domeniile pescuitului şi pisciculturii este acordată prioritate cercetării aplicate.

Din păcate, pe termen scurt există un conflict clar de interese între pescari şi oamenii de ştiinţă. Pe termen lung, obiectivele vor fi mai compatibile.

Cercetarea trebuie desfăşurată ţinând cont de stocurile în scădere. Aceasta va avea ca rezultat dispariţia unor specii întregi. De aceea, este obligatoriu să existe o cooperare completă în acest domeniu între oameni de ştiinţă, pescari şi operatorii din piscicultură.

  Charlotte Cederschiöld, Gunnar Hökmark şi Anna Ibrisagic (PPE-DE), în scris. −(SV) Conservatorii suedezi au votat astăzi în favoarea raportului din proprie iniţiativă al dnei Miguélez Ramos (A6-0016/2009) privind cercetarea aplicată legată de politica comună din sectorul pescuitului. Împărtăşim premisa de bază a raportului şi anume că politica din sectorul pescuitului trebuie să aibă o bază ştiinţifică şi că un consens între pescari şi cercetători constituie baza unei politici care este adaptată pentru durabilitate.

Totuşi, credem că cel de-al şaptelea Program-cadru, cu priorităţile şi restricţiile acestuia, trebuie să rămână în vigoare.

  Lena Ek (ALDE), în scris. −(SV) Am ales să votăm în favoarea raportului dnei Miguelez Ramos privind cercetarea aplicată legată de politica comună din sectorul pescuitului.

Este important să susţinem creşterea investiţiilor în cercetarea privind consecinţele politicii din sectorul pescuitului pentru stocurile de peşte, ecosisteme şi biodiversitate. Prin urmare, sunt extrem de critic la adresa unor părţi din politica UE în sectorul pescuitului. Totuşi, dna Miguelez Ramos pune accentul pe importanţa deciziilor politice care sunt bazate pe ştiinţă şi durabilitate pe termen lung şi nu în principal pe interesele pe termen scurt ale industriei pescuitului, iar acesta este un lucru pozitiv în opinia mea.

Am, totuşi, câteva critici referitoare la posibile interpretări ale raportului, care ar putea duce la utilizarea unor fonduri mai mari pentru a oferi sprijin financiar industriei de pescuit europene şi pentru a îmbunătăţi statutul acestei industrii. O perspectivă clară asupra mediului trebuie să fie prezentă în toate cercetările din sectorul pescuitului.

  Duarte Freitas (PPE-DE), în scris. – (PT) În decembrie 2006, Parlamentul European şi Consiliul au adoptat o decizie importantă asupra celui de-al şaptelea Program-cadru al Comunităţii Europene pentru acţiuni de cercetare, dezvoltare tehnologică şi de demonstrare (2007-2013). Am satisfacţia că, în acel moment, m-am referit la importanţa uriaşă de a garanta dezvoltarea tehnologică mai extinsă şi mai calitativă în domeniul pescuitului şi pisciculturii.

Prin urmare, cred că acest raport din proprie iniţiativă este oportun şi este extrem de important în ceea ce priveşte urmărirea obiectivelor noii reforme a politicii comune în sectorul pescuitului (CFP).

CFP este printre cele mai dependente politici ale Comunităţii de cercetarea ştiinţifică, ţinând cont că credibilitatea măsurilor adoptate conform CFP se bazează pe opinii ştiinţifice de înaltă valoare.

În plus, dezvoltarea tehnologică a vaselor, a echipamentului de pescuit şi a motoarelor poate garanta dezvoltarea durabilă a sectorului în viitor, protejând astfel mai bine mediul şi asigurând creşterea competitivităţii flotelor.

Am votat în favoarea acestui raport.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. – (PT) Cercetarea ştiinţifică în sectorul pescuitului este vitală pentru a asigura o politică adecvată de gestionare în sectorul pescuitului, care trebuie să ia în calcul aspectele sociale, de mediu şi economice ale acestei activităţi, care este o sursă esenţială de alimente.

Această cercetare nu trebuie doar să evalueze starea stocurilor de peşte şi să genereze modele care să permită prognozarea dezvoltării lor, ci trebuie, de asemenea, să ajute la îmbunătăţirea echipamentului de pescuit, vaselor, condiţiilor de lucru şi de siguranţă pentru pescari şi la evaluarea impactului diferitelor sisteme/instrumente de gestionare din sectorul pescuitului asupra locurilor de muncă şi venitului comunităţilor de pescari.

Totuşi, pentru ca cercetarea ştiinţifică în sectorul pescuitului să-şi îndeplinească obiectivele stabilite şi să-şi satisfacă nevoile indicate, este esenţial ca resursele necesare, inclusiv finanţarea, să fie puse la dispoziţie de UE şi de fiecare stat membru. De aceea, susţinem recomandările raportului în această privinţă.

Totuşi, considerăm că dezvoltarea cercetării ştiinţifice necesită în mod absolut ca valoarea resurselor umane implicate să fie recunoscută. Aceasta înseamnă garantarea drepturilor acestor profesionişti cu privire la contractele de angajare – prin combaterea contractelor de angajare nesigure cu care mulţi dintre aceşti cercetători se confruntă – plata echitabilă şi accesul la asigurări sociale, printre multe alte drepturi de muncă de care se bucură angajaţii.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. −Am votat în favoarea raportului dnei Miguélez privind cercetarea în sectorul pescuitului. Mă opun politicii comune în sectorul pescuitului şi cred că gestionarea în sectorul pescuitului trebuie să fie de competenţa naţiunilor maritime ale Europei care lucrează în cooperare. Această cooperare ar avea nevoie de acţiuni comune în domeniul ştiinţei şi cercetării şi acesta este un domeniu în care UE poate aduce valoare adăugată.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului dnei Miguélez Ramos privind cercetarea aplicată în legătură cu politica comună în sectorul pescuitului.

Utilizarea inteligentă şi responsabilă a resurselor naturale este din ce în ce mai importantă ţinând cont de reducerea evidentă şi inacceptabilă a acestor resurse de-a lungul anilor atât în termeni de calitate cât şi de cantitate.

În ceea ce priveşte mediul marin, este prin urmare esenţial să analizăm protecţia acestuia şi să adoptăm o abordare bazată pe o evaluare atentă a ecosistemelor, analizând toate activităţile care privesc mările Europei într-un mod holistic. Este clar că acest tip de abordare poate influenţa pozitiv dezvoltarea echilibrată atât a economiei cât şi a societăţii, precum şi competitivitatea generală a sistemului pe termen mediu şi lung.

Prin urmare, cred că este esenţial pentru cercetarea aplicată din sectorul pescuitului să primească mai multe fonduri, inclusiv fonduri din al şaptelea Program-cadru pentru cercetare, după cum au prevăzut programele-cadru anterioare. Trebuie să facilităm, de asemenea, crearea unei reţele de centre de cercetare care să poată utiliza în comun infrastructura specializată şi să schimbe informaţii şi date utile.

  Olle Schmidt (ALDE), în scris. −(SV) Am votat în favoarea raportului dnei Miguelez Ramos privind cercetarea aplicată legată de politica comună în sectorul pescuitului.

Este important să susţinem creşterea investiţiilor în cercetarea privind consecinţele politicii din sectorul pescuitului pentru stocurile de peşte, ecosisteme şi biodiversitate. Suntem foarte critici la adresa anumitor părţi din politica UE în sectorul pescuitului din motive ecologice. Totuşi, dna Miguelez Ramos evidenţiază importanţa deciziilor politice care sunt fondate pe ştiinţă şi durabilitate pe termen lung şi nu în principal pe interesele pe termen scurt ale industriei pescuitului şi considerăm că acesta este un lucru pozitiv.

Criticăm, totuşi, interpretările posibile ale raportului care pot duce la utilizarea unor fonduri mai mari pentru a oferi sprijin financiar industriei de pescuit europene şi pentru a îmbunătăţi statutul acestei industrii. O perspectivă clară asupra mediului trebuie să existe în toate cercetările din sectorul pescuitului la care sunt alocate resurse suplimentare.

- Raport: Charlotte Cederschiöld (A6-0029/2009)

  Bairbre de Brún (GUE/NGL), în scris. −Am votat în favoarea raportului Cederschiöld deoarece cred că posibilitatea cetăţenilor europeni de a lucra şi de a trăi în alt stat membru este un drept important. Susţin intenţia raportului de a facilita mobilitatea profesioniştilor şi de a garanta siguranţa consumatorilor.

Totuşi, există aspecte ale raportului Cederschiöld pe care nu le susţin în întregime, precum formulările privind ridicarea obstacolelor din calea circulaţiei libere a persoanelor şi serviciilor, care ar putea fi interpretate ca o declaraţie împotriva acordurilor colective de pe piaţa muncii. Cât priveşte includerea profesioniştilor din sistemul sanitar în acord, văd un risc de liberalizare a sectorului sanitar.

  Małgorzata Handzlik (PPE-DE), în scris. – (PL) Una dintre libertăţile fundamentale ale pieţei interne a UE este libertatea de circulaţie, care ne permite nu doar să călătorim liber între graniţele sale, ci şi să obţinem locuri de muncă. Numărul de persoane pentru care această oportunitate se dovedeşte utilă creşte în continuare şi cel mai bun exemplu al acestei tendinţe a fost mobilitatea lucrătorilor din noile state membre, inclusiv Polonia, în ultimii ani. În prezent, aproximativ 2% din locuitorii UE trăiesc şi lucrează într-un stat membru altul decât cel propriu.

În ciuda faptului că au fost eliminate în continuare barierele pieţei interne comune, unul dintre principalele obstacole cu care se confruntă multe persoane care doresc să lucreze într-un alt stat membru este teama că diplomele obţinute în alte state membre nu vor fi recunoscute. Această preocupare a impulsionat raportul de astăzi, care solicită crearea unui card profesional european pentru prestatorii de servicii. Introducerea unui astfel de card poate facilita mobilitatea printre reprezentanţii unui număr de profesii, în timp ce oferă simultan angajaţilor certitudine în ceea ce priveşte diplomele deţinute de un angajat care posedă un astfel de card şi crescând nu doar transparenţa diplomelor, ci şi recunoaşterea şi comparabilitatea lor.

Prin urmare, sunt încântat că Parlamentul European a adoptat raportul, care va avea în mod sigur un impact asupra viitoarelor dezbateri asupra creării unui card profesional european.

  Jens Holm şi Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris. −Capacitatea cetăţenilor europeni de a lucra şi de a trăi în alt stat membru este un drept important şi susţin intenţiile de a facilita mobilitatea profesioniştilor şi de a garanta siguranţa consumatorilor. Totuşi, există aspecte ale raportului Cederschiöld pe care nu le susţin în întregime, precum formulările privind ridicarea obstacolelor din calea circulaţiei libere a persoanelor şi serviciilor, care ar putea fi interpretate ca o declaraţie împotriva acordurilor colective de pe piaţa muncii. În privinţa includerii profesioniştilor din sistemul sanitar în acord, văd un risc de liberalizare a sectorului sanitar. Prin urmare, m-am abţinut de la votul final privind raportul.

  Kartika Tamara Liotard (GUE/NGL), în scris. −Capacitatea cetăţenilor europeni de a lucra şi de a trăi în alt stat membru este un drept important şi susţin intenţiile de a facilita mobilitatea profesioniştilor şi de a garanta siguranţa consumatorilor. Totuşi, există aspecte ale raportului Cederschiöld pe care nu le susţin în întregime, precum formulările privind ridicarea obstacolelor din calea circulaţiei libere a persoanelor şi serviciilor, care ar putea fi interpretate ca o declaraţie împotriva acordurilor colective de pe piaţa muncii. În privinţa includerii profesioniştilor din sistemul sanitar în acord, văd un risc de liberalizare a sectorului sanitar. Prin urmare, m-am abţinut de la votul final privind raportul.

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris. − Am susţinut, prin votul meu favorabil, această iniţiativă privind crearea unui card profesional european pentru furnizorii de servicii, iniţiativă ce reprezintă un nou pas în asigurarea liberei circulaţii a persoanelor şi serviciilor. Trebuie să încurajăm migrarea forţei de muncă şi să facilităm, pe cât posibil, mobilitatea profesioniştilor prin accelerarea schimbului de informaţii între statul membru de origine şi statul gazdă.

Statisticile referitoare la plângerile primite de SOLVIT în 2007 arată că 20% dintre acestea aveau ca obiect recunoașterea calificărilor profesionale cerute pentru exercitarea unei profesii reglementate. Existenţa unui card profesional european pentru furnizorii de servicii va elimina o parte din piedicile de care se lovesc încă cetăţenii europeni care doresc să exercite activităţi lucrative în alt stat decât cel de origine.

În plus, prin informaţiile conţinute, acest card profesional va veni atât în sprijinul angajatorilor, cât şi al consumatorilor şi va constitui un avantaj şi pentru profesiile nereglementate şi nearmonizate.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dnei Cederschiöld privind crearea unui card profesional european pentru prestatorii de servicii.

Am acţionat astfel deoarece, în opinia mea, în ciuda existenţei Directivei 2005/36/CE destinată să încurajeze mobilitatea profesională, această piaţă este în continuare în esenţă una naţională. În general, mobilitatea lucrătorilor în Uniunea Europeană rămâne foarte mică, constituind o barieră pentru funcţionarea corectă a pieţei interne precum şi pentru urmărirea Strategiei de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă.

Din acest motiv, cred că este esenţial să creăm carduri profesionale europene, care există deja în unele cazuri, pentru a-i include pe toţi profesioniştii, inclusiv pe cei care nu sunt reglementaţi. Aceasta va promova recunoaşterea lor în statele membre şi va creşte astfel posibilităţile consumatorilor de a accesa mai uşor prestatori de servicii străini, ajutând prin urmare la creşterea integrării pe piaţa internă europeană.

- Raport: Elspeth Attwooll (A6-0025/2009)

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris. – (LT) Cred că analizând trecutul dureros al vânătorii comerciale de balene şi creşterea recentă a ameninţărilor pentru populaţiile de balene – precum prinderea accidentală a balenelor în timpul pescuitului, coliziunile cu vasele, schimbarea climei globale şi poluarea acustică în oceane – în forumurile internaţionale UE trebuie să asigure în mod constant şi armonios cel mai ridicat nivel de protecţie a balenelor la nivel global. Vă solicit să vă opuneţi oricărei propuneri care ar putea fi utilizată pentru a legaliza vânătoarea de balene în scopuri ştiinţifice şi vânătoarea comercială de balene pe coastă şi în orice alt loc sau în mod egal să permiteţi comerţul internaţional cu produse derivate de balenă.

  Duarte Freitas (PPE-DE), în scris. – (PT) În ciuda eforturilor efectuate şi iniţiativelor luate de IWC (Comisia internaţională pentru vânătoarea de balene), situaţia cu privire la numeroase specii de cetacee este în continuare îngrijorătoare, deoarece numeroase dintre acestea sunt ameninţate cu dispariţia. Întreaga problemă a capturării balenelor în scopuri ştiinţifice este în continuare o „perdea” pentru capturarea acestor mamifere, de aceea UE trebuie să intervină în ceea ce priveşte revizuirea acestei poziţii internaţionale.

Susţinerea menţinerii moratoriului, opoziţia faţă de toate propunerile privind noi tipuri de vânătoare de balene, acceptarea ca toate operaţiunile privind vânătoarea de balene desfăşurate de membrii IWC să fie supuse controlului IWC şi susţinerea propunerilor îndreptate spre stoparea "vânătorii de balene în scopuri ştiinţifice" în afara controlului IWC sunt unele dintre premisele acestui raport pe care îl consider a fi esenţial.

Asigurarea că UE îşi defineşte poziţia politică asupra acestui subiect şi preluarea iniţiativei în urmărirea obiectivelor legate de respectul pentru biodiversitate şi dezvoltarea durabilă a planetei noastre sunt obiective fundamentale pe care UE trebuie să le adopte.

Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. −(SV) Ca şi raportoarea, susţin moratoriul global pentru vânătoarea comercială de balene şi interdicţia cu privire la comerţul internaţional cu produse derivate de balenă. Există, de asemenea, motive întemeiate pentru a căuta şi a pune capăt aşa-numitei "vânători de balene în scop ştiinţific".

Când aceste probleme sunt tratate la nivel internaţional, cooperarea trebuie căutată în cadrul Comisiei internaţionale pentru vânătoarea de balene, nu în UE.

În ciuda acestei obiecţii pe motiv de principii, am ales să votez în favoarea raportului.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului dnei Attwooll asupra acţiunii comunitare cu privire la vânătoarea de balene.

Recunosc necesitatea interzicerii vânătorii acestor mamifere pe cale de dispariţie şi nevoia unei acţiuni dure pentru asigurarea supravieţuirii lor. Moratoriul existent asupra vânătorii de balene a produs deja rezultate bune în ceea ce priveşte creşterea populaţiilor de cetacee, deşi multe ţări importante nu l-au ratificat, ceea ce înseamnă că vânătoarea de balene continuă. Prin urmare, întâmpin cu bucurie solicitarea ca această Comisie să înainteze propuneri noi pentru a încuraja îmbunătăţirea acestor rezultate.

De asemenea, cred că este importantă distincţia făcută între vânătoarea comercială de balene şi vânătoarea de balene pentru subzistenţă încă practicată de unele populaţii indigene. Aceasta din urmă este exclusă pe drept cuvânt din moratoriu, ca şi cercetarea ştiinţifică a balenelor, cu condiţia să ţină cont de necesitatea protejării speciei.

- Raport: Ivo Belet (A6-0027/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. −(IT) Doamnă preşedintă, am votat în favoarea raportului. Unul dintre principalele motive pentru participarea CE la Observator este considerentul că activităţile Observatorului ajută la întărirea competitivităţii industriei audiovizuale a Comunităţii. De exemplu, distribuţia bunurilor de natură audiovizuală este împiedicată prea des de o lipsă de cunoaştere a diferenţelor din legislaţia naţională. Observatorul ajută la depăşirea acestor obstacole, oferind expertiză şi informare sistematică operatorilor vizaţi.

Din păcate, totuşi, de multe ori legislaţia adoptată de Comunitatea Europeană nu este adusă suficient în atenţia publicului în Italia. Din această cauză, este necesară o mai mare transparenţă legislativă, în special privind legea drepturilor de autor şi protecţiei consumatorului şi legea fiscală şi a muncii. În cele din urmă, este esenţial să fie sporită capacitatea Observatorului de monitorizare a noilor evoluţii precum noile modele de consum pentru produsele audiovizuale, în special jocuri video şi internet.

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris. – (LT) Unul dintre principalele motive pentru participarea Comunităţii Europene în activităţile Observatorului este premisa că prin efectuarea acestei activităţi, Observatorul va ajuta la întărirea competitivităţii industriei audiovizualului în Comunitate. La distribuirea bunurilor de natură audiovizuală există adesea problema cunoaşterii insuficiente a diferenţelor din legislaţia naţională. Prin furnizarea de expertiză tehnică şi informaţii specializate operatorilor vizaţi, Observatorul ajută la depăşirea acestui obstacol şi, prin urmare, participarea Comunităţii trebuie văzută favorabil. Prin achiziţia specială de informaţii şi prin reclamele la publicaţiile proprii, Observatorul a devenit principala sursă de informaţii economice şi legale care acoperă diverse segmente ale industriei audiovizualului, care sunt utilizate de membrii din sectoarele public cât şi privat. În plus, Comisia arată că una dintre cele mai valoroase resurse ale Observatorului este capacitatea acestuia de a înfiinţa şi de a supraveghea reţele ştiinţifice partenere. Aceste reţele ajută la îmbunătăţirea calităţii analizei economice şi juridice a Observatorului.

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE), în scris. −Am votat în favoarea acestui raport deoarece Observatorul Audiovizual European este singura organizaţie pan-europeană de servicii publice destinată culegerii şi distribuirii de informaţii asupra industriei europene a audiovizualului. Acesta joacă un rol vital prin furnizarea de informaţii detaliate asupra sectorului organismelor publice cât şi private din acest domeniu.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. −(SV) Am votat împotriva acestui raport privind participarea Comunităţii la Observatorul Audiovizual European. Statele Membre sunt cele care trebuie să se implice şi să finanţeze Observatorul Audiovizual European.

  Iosif Matula (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea proiectului de raport privind participarea comunitară la Observatorul European al Audiovizualului, proiect sprijinit de grupul PPE-DE, din mai multe considerente.

În primul rând, cred că este esenţial să avem o transparenţă cât mai mare pe piaţa audiovizualului, să asigurăm accesul cât mai multor instituţii la informaţii relevante din domeniu. Doar în acest fel putem avea o reală concurenţă şi putem îndeplini obiectivele de creştere economică fixate prin Strategia de la Lisabona.

În al doilea rând, mi se pare important faptul că Observatorul reuneşte atât state membre UE, cât şi state europene din afara spaţiului comunitar, ceea ce reprezintă un factor important de coeziune la nivelul tuturor ţărilor europene. În acest fel, nu numai că realizăm o interconectare a continentului, dar facilităm libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor din sectorul audiovizual, extinzând considerabil piaţa de profil.

Pentru a mări eficienţa Observatorului, trebuie să ţinem însă cont de apariţia şi dezvoltarea noilor tehnologii.

Personal, susţin punerea în aplicare a prevederilor care extind obiectul de activitate al Observatorului pentru a acoperi mai bine domeniul şi a furniza informaţii şi mai valoroase, utile atât din perspectivă economică, dar şi pentru înţelegerea contextului social şi cultural european.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului dlui Belet privind participarea Comunităţii la Observatorul Audiovizual European.

În opinia mea, activitatea Observatorului este foarte importantă; aceasta este singura organizaţie dedicată colectării şi distribuirii de informaţii asupra industriei europene a audiovizualului şi, prin urmare, are sarcina de a stimula noile evoluţii din domeniul audiovizualului, care au devenit din ce în ce mai semnificative în ultimii ani pe măsură ce tehnologia digitală este utilizată din ce în ce mai mult. În plus, prin studiile şi analiza de piaţă, aceasta oferă un ajutor valoros atât pentru factorii de decizie politică, cât şi pentru industria audiovizualului în sine.

De asemenea, sunt de acord că activităţile Observatorului trebuie să fie extinse în mai mare măsură pentru a include studiul legii fiscale şi a muncii privind sectorul audiovizual, întărind astfel cooperarea acestuia cu statele membre.

- Raport: Claudio Fava (A6-0026/2009)

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE) , în scris. −(SV) Social Democraţii suedezi din Parlamentul European sunt în favoarea unei politici de imigrare generoase, centrate pe nevoile oamenilor. Aceasta înseamnă că în cele din urmă am ales să susţinem raportul dlui Fava deoarece acesta trimite un mesaj clar în sensul că este inacceptabil ca angajatorii să exploateze poziţia vulnerabilă a imigranţilor fără documente şi deoarece oferă anumite drepturi acelor imigranţi fără documente care lipsesc în prezent din mai multe state membre ale UE. O premisă pentru ca noi să putem vota în favoarea raportului a fost aprobarea de către Consiliu a declaraţiei Parlamentului că articolul 9 nu trebuie să servească în viitor ca precedent sub nicio formă, deoarece aceasta ar face mai dificilă adoptarea regulilor comune privind responsabilitatea contractorilor pentru subcontractanţii lor.

Pentru noi este clar că contractorii trebuie să fie responsabili pentru asigurarea că subcontractanţii acestora respectă toate contractele colective din care fac parte. Angajatorii nu trebuie să poată evita aplicarea regulilor legislaţiei muncii prin utilizarea unui lanţ complex de subcontractanţi. În această directivă, totuşi, responsabilitatea este limitată la primul nivel de subcontractanţi, ceea ce noi nu considerăm acceptabil. Totuşi, este important de reţinut că nimic nu împiedică statele membre individuale să introducă o legislaţie mai cuprinzătoare.

Ne opunem, de asemenea, în principiu, de la excluderea de la sancţiuni a persoanelor fizice care angajează persoane fără documente să lucreze în menaj. Credem că persoanele fără documente sunt la fel de vulnerabile, chiar dacă lucrează pentru persoane fizice.

  Alin Lucian Antochi (PSE), în scris. − Directiva ce tocmai a fost votată reprezintă încă un pas în elaborarea şi aplicarea unor norme şi măsuri comune necesare reglementării situaţiei imigranţilor, cu precădere a angajaţilor resortisanţi din ţări terţe cu şedere ilegală în Uniunea Europeană.

Perspectivele unui nivel de trai mai bun, generate de posibilitatea găsirii unui loc de muncă, constituie unul din factorii-cheie care încurajează imigraţia ilegală. În acelaşi timp, beneficiile angajatorilor au drept consecinţe pierderea finanţărilor publice şi distorsionarea concurenţei din sectorul economic, privând lucrătorii ilegali de asigurările sociale şi dreptul la pensie.

Iată de ce directiva de faţă priveşte politica de imigraţie, iar sancţiunile vizează angajatorul şi nu lucrătorul resortisant din ţările terţe. O atenţie deosebită trebuie acordată şi resortisanţilor statelor membre noi care, în ciuda statutului de cetăţean european, sunt încă subiectul angajărilor transnaţionale, limitându-li-se astfel accesul liber pe piaţa de muncă a vechilor state membre.

Măsuri precum obligaţia angajatorilor de a examina permisele de şedere ale lucrătorilor resortisanţi din ţări terţe, ca şi sancţiunile financiare şi penale prevăzute angajatorilor, subliniază eforturile comunitare şi ale statelor membre de a coordona politica imigraţionistă şi cea a muncii ilegale. Iar în contextul în care Uniunea Europeană se confruntă cu o scădere demografică accentuată, trebuie să ţinem cont de faptul că soluţia nu este expulzarea, ci reglementarea situaţiei acestor lucrători. Cu această speranţă am votat acest raport.

  Lena Ek (ALDE), în scris. −(SV) Am votat în favoarea raportului privind sancţiunile la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe cu şedere ilegală.

Propunea are scopul de a preveni exploatarea resortisanţilor din ţări terţe cu şedere ilegală de către angajatori şi de a întări drepturile angajaţilor. Persoana care trebuie pedepsită în cazul angajării ilegale este angajatorul care încalcă legea, nu angajatul.

Acest tip de legislaţie lipseşte din anumite ţări ale UE. Alte ţări au legislaţie, dar nu este pusă în aplicare sau respectată. Normele comune ale UE pentru prevenirea exploatării şi angajării lucrătorilor care locuiesc ilegal sunt, prin urmare, un mod de a ridica standardul pentru multe ţări ale UE.

Propunerea pe care o votăm astăzi are multe neajunsuri. Dacă ar fi decizia mea, multe părţi ale acesteia ar fi fost diferite. De exemplu, mi-ar fi plăcut să văd o protecţie mai sporită pentru femeile implicate în activităţile domestice. Totuşi, alternativa este de a nu avea deloc o directivă şi, prin urmare, o protecţie redusă pentru cei între patru şi opt milioane de resortisanţi din ţări terţe cu şedere ilegală care lucrează în prezent ilegal în UE şi care, în situaţia lor foarte vulnerabilă, sunt exploataţi în mod repetat de către angajatori.

Deşi este important să prevenim imigraţia ilegală şi exploatarea resortisanţilor din ţări terţe cu şedere ilegală, trebuie să asigurăm, de asemenea, creşterea posibilităţilor ca oamenii să se stabilească şi să caute de lucru în UE pe o bază legală. Acest lucru este reglementat în alte directive în a căror negociere ne-am implicat, în Parlamentul European, anul trecut.

  Glyn Ford (PSE), în scris. −Susţin raportul Fava privind sancţiunile la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe cu şedere ilegală. Unii angajatori fără scrupule sunt pregătiţi să exploateze aceşti muncitori ilegali cu tarife de salarizare sub minimul legal, condiţii oribile şi multe ore de lucru. Aceştia trebuie să suporte sancţiuni severe atunci când încalcă legea.

Totuşi, problema este că există o conspiraţie coruptă pentru a menţine ascunsă exploatarea. Angajatorii au obţinut profituri pe care în mod clar nu doresc să le cedeze, în timp ce muncitorii, dacă dau în vileag exploatarea, riscă deportarea. Dacă avem intenţii serioase, trebuie să avem o politică de amnistie pentru cei care îi demască pe exploatatori. Aceasta ar schimba echilibrul puterii dintre angajatori şi angajaţi într-un mod care ar elimina efectiv problema.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Interdicţia generală de a angaja muncitori neautorizaţi pentru a opri imigraţia ilegală poate fi privită numai în mod favorabil, la fel cum sancţiunile împotriva angajaţilor care recurg la astfel de muncitori – adesea pentru a-i exploata – pot fi văzute doar în mod favorabil; astfel de angajatori nu sunt nimic mai mult decât negustorii de sclavi ai zilelor noastre.

Am, totuşi, unele rezerve. Încă o dată, Uniunea Europeană face uz de o problemă care are un temei juridic comunitar, primul pilon, pentru a-şi extinde competenţele cu privire la armonizarea dreptului penal al statelor membre. Irlanda şi Marea Britanie, care şi-au afirmat dreptul de a fi excluse, astfel cum este recunoscut de tratate, constituie o excepţie notabilă.

De asemenea, îmi vin în minte evenimentele care au urmat unei greve de la un restaurant elegant din Neuilly, preferat de dl Sarkozy. Conducerea acestuia reclamă că ar fi victima unei pieţe a muncii care este prea rigidă sau protecţionistă faţă de forţa de muncă pe care o plăteşte cu salariul minim legal, iar oportunităţile crescute de reglementare cu ajutorul muncitorilor au fost deschise. Directiva le va întări şi mai mult pe acestea prin faptul că un lucrător ilegal îşi poate reglementa statutul, oferind informaţii referitoare la angajatorul său.

Mă tem că în practică, în ţări atât de permisive precum este Franţa în această privinţă, toate acestea nu vor ajuta la limitarea fluxului de imigranţi ilegali.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. – (PT) Indiferent de necesitatea de a întări procedurile destinate să combată utilizarea lucrătorilor ilegali, este inacceptabil ca această directivă să pedepsească atât contravenientul, cât şi victimele.

Scopul acestei directive este să completeze condamnabila Directivă privind returnarea – pe care guvernul socialist din Portugalia a adoptat-o – prin aplicarea de sancţiuni angajaţilor de lucrători cu şedere ilegală şi prin stabilirea, ca o regulă generală şi automată, a procedurii de expulzare a acestor lucrători, cu rare excepţii.

Expulzarea nu trebuie să fie alternativa la exploatarea excesivă a lucrătorilor migranţi cu şedere ilegală.

Această directivă nu adoptă principiul protejării lucrătorilor migranţi şi protejării celor care, fiind forţaţi să muncească în condiţii inacceptabile, îi raportează. În plus, directiva nu protejează în întregime drepturile acestor lucrători şi prevede că "atunci când plăţile nu sunt făcute de angajator, statele membre nu pot fi obligate să respecte această obligaţie".

Prin neprotejarea drepturilor lucrătorilor migranţi cu şedere ilegală, ţinând cont că nu asigură reglementarea acestora şi în schimb îi expune la ameninţarea cu expulzarea, această directivă va face ca aceşti lucrători să devină mai vulnerabili şi va încuraja situaţiile de muncă ilegală care sunt şi mai ascunse.

Aceasta este încă o directivă care dezvăluie politica inumană de imigrare a UE, de aceea nu putem decât să o respingem.

  Carl Lang (NI), în scris. – (FR) Deşi acest raport este interesant dintr-un număr de puncte de vedere şi schiţează un plan de luptă împotriva imigrării ilegale, acesta conţine unele obstacole enorme. Nu există nicio măsură specifică pentru a proteja graniţele interne şi externe ale Uniunii. Nu există nicio măsură în legătură cu politica de expulzare a imigranţilor ilegali în ţara de origine. Acesta defineşte pur şi simplu o persoană care pătruns ilegal pe teritoriul Uniunii ca un imigrant ilegal care are drepturi.

În realitate, instituţiile europene sunt stânjenite de această problemă. Pe de o parte, în numele securităţii şi justiţiei, acestea solicită un minim de reguli europene pentru a reduce imigraţia ilegală şi, pe de altă parte, în numele regulilor acestora care au devenit dogme – cele ale ultraliberalismului şi libertăţii de circulaţie – acestea doresc ca teritoriul Uniunii să devină un loc de primire şi atragere a milioane de viitori imigranţi.

Respingem această filozofie care este periculoasă pentru cetăţenii şi naţiunile Europei. Reafirmăm dreptul acestora de a se apăra şi de a-şi păstra identitatea.

  Adrian Manole (PPE-DE), în scris. − Este ştiut faptul că niciodată politicile cu privire la acordarea vizelor şi regulile stricte de imigrare nu au reuşit să frâneze, decât într-o mică măsură, fenomenul de migrare ilegală, ci doar au ajutat dezvoltarea reţelelor de trafic ilegal de imigranţi.

Propunerea de a sancţiona angajatorii care se folosesc de cetăţenii ilegali este oportună, însă trebuie să fim atenţi să nu devină lipsită de eficienţă, întrucât motivele pentru care oamenii imigrează rămân aceleaşi, indiferent dacă se introduc sau nu sancţiuni împotriva angajatorilor, iar controalele propuse îi vor obliga pe imigranţii fără acte să aleagă locuri de muncă şi mai proaste primind salarii şi mai mici, mai ales în condiţiile actualei crize economice.

Este clar că aceste măsuri reprezintă doar o rezolvare parţială şi incompletă în ceea ce priveşte imigraţia ilegală şi munca la negru. Este necesar ca statele UE să înceapă de acum să aibă o politică coerentă şi comună în problema imigraţiei ilegale.

  David Martin (PSE), în scris. −Susţin acest raport care va adopta măsuri serioase împotriva angajatorilor de imigranţi ilegali din Europa. Unul dintre factorii care încurajează imigranţii ilegali să pătrundă în UE este perspectiva de a găsi de lucru. Susţin această legislaţie deoarece aceasta va crea un sistem mai echitabil pentru muncitorii europeni legitimi.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. −(DE) Perspectiva de a găsi de lucru în Europa este atractivă pentru resortisanţii ţărilor terţe din motive foarte lesne de înţeles. Pe timp de criză, totuşi, trebuie să acordăm o atenţie specială persoanelor care obţin din ce în ce mai puţine slujbe pentru a preveni, de asemenea, apariţia discrepanţelor sociale. În opinia mea, prin urmare, este important să impunem sancţiuni asupra angajaţilor care nu respectă regulile. În aceste vremuri schimbătoare, munca ilegală nu poate fi tolerată şi trebuie să începem cu cei care sunt accesibili la nivel local şi acolo unde sancţiunile vor avea şi un efect. Acest raport este, prin urmare, o încercare de a rezolva această problemă cu mai multă convingere, deoarece afluxul de muncitori imigranţi nu va scădea, în special în timpul crizei.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. − Simplificând problema, emigranţii ilegali există din două motive: situaţia precară din ţara de origine şi cererea pe piaţa forţei de muncă din alte state.

Dacă în ceea ce priveşte prima problemă avem fondurile pentru dezvoltare şi programele de cooperare susţinute de UE (evident încă insuficiente), pentru a doua situaţie problema a fost până în prezent tratată diferit la nivelul statelor membre. E nevoie însă de prevederi unitare la nivel comunitar care să penalizeze angajatorii, întrucât de multe ori acest fenomen este unul transnaţional, cu reţele de traficanţi de carne vie care profită de vulnerabilitatea emigranţilor ilegali.

Mă bucur că problema angajatorilor care profită de pe urma emigranţilor ilegali a fost adusă în discuţia Parlamentului European şi sunt convins că aplicarea acestei directive va îmbunătăţi practica efectuării angajărilor în spaţiul comunitar.

Dacă până acum politicile statelor s-au axat mai degrabă pe cum să împiedice emigranţii ilegali să pătrundă pe piaţa muncii, de data aceasta atacăm problema la rădăcină.

În acelaşi timp însă nu trebuie să interpretăm acest raport ca pe o închidere a graniţelor Uniunii. Dimpotrivă, trebuie să menţinem deschise graniţele pieţei muncii, cu condiţia ca fluxul de muncitori să fie unul legal şi adaptat nevoilor statului respectiv.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, combaterea imigraţiei ilegale ar trebui, în opinia mea, să fie o prioritate pentru Uniunea Europeană.

Cred că acest lucru este necesar pentru a restabili condiţii legale pe piaţa muncii ca o chestiune de principiu, fie în legătură cu cetăţenii europeni sau cu cetăţenii din ţări terţe care lucrează uneori fără condiţii de siguranţă minime la locul lor de muncă.

Din acest motiv, am votat în favoarea raportului dlui Fava care prevede sancţiuni la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe cu şedere ilegală. Cred că aceste tipuri de măsuri sunt în concordanţă cu dorinţa de a construi o piaţă a muncii europeană unică mai transparentă, echitabilă şi omogenă.

Sunt de acord cu raportorul că angajaţii care exploatează imigranţii trebuie să fie pedepsiţi prin penalizări financiare, administrative şi, în unele cazuri, judiciare proporţionale cu dimensiunea şi gravitatea exploatării şi că statele membre trebuie să monitorizeze locurile de muncă în pericol şi să introducă mecanisme pentru a facilita raportarea cazurilor de exploatare din economia subterană. Trebuie să ne amintim că ţintele de creştere pentru şomaj şi economie în general pot fi atinse doar prin încurajarea respectării complete a legislaţiei muncii.

  Olle Schmidt (ALDE), în scris. −(SV) Am ales să votăm în favoarea raportului privind sancţiunile la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe cu şedere ilegală.

Propunerea are scopul de a preveni exploatarea resortisanţilor din ţări terţe cu şedere ilegală de către angajatori şi de a întări drepturile angajaţilor. Persoana care trebuie pedepsită în cazul angajării ilegale este angajatorul care încalcă legea, nu angajatul.

Acest tip de legislaţie lipseşte din anumite ţări ale UE. Alte ţări au legislaţie, dar nu este pusă în aplicare sau respectată. Normele comune ale UE pentru prevenirea exploatării şi angajării lucrătorilor cu şedere ilegală sunt, prin urmare, un mod de a ridica standardul pentru multe ţări ale UE.

Propunerea pe care o votăm astăzi are multe neajunsuri. Dacă decizia ar fi fost a noastră, multe părţi ale acesteia ar fi fost diferite. Am fi dorit să existe o protecţie mai mare a femeilor implicate în munca domestică, de exemplu. Totuşi, alternativa este de a nu avea deloc o directivă şi, prin urmare, de a avea o protecţie redusă pentru cei între patru şi opt milioane de resortisanţi din ţări terţe cu şedere ilegală care lucrează în prezent ilegal în UE şi care, în situaţia lor foarte vulnerabilă, sunt exploataţi în mod repetat de către angajatori.

Deşi este important să prevenim imigraţia ilegală şi exploatarea resortisanţilor din ţări terţe cu şedere ilegală, trebuie să asigurăm, de asemenea, creşterea posibilităţilor ca oamenii să se stabilească şi să caute de lucru în UE pe o bază legală. Acest lucru este reglementat în alte directive în a căror negociere ne-am implicat, în Parlamentul European, anul trecut.

  Anders Wijkman (PPE-DE), în scris. −(SV) Am ales să votăm în favoarea raportului privind sancţiunile la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe cu şedere ilegală.

Propunerea are scopul de a preveni exploatarea resortisanţilor din ţări terţe cu şedere ilegală de către angajatori şi de a întări drepturile angajaţilor. Persoana care trebuie pedepsită în cazul angajării ilegale este angajatorul care încalcă legea, nu angajatul.

Acest tip de legislaţie lipseşte din anumite ţări ale UE. Alte ţări au legislaţie, dar nu este pusă în aplicare sau respectată. Normele comune ale UE pentru prevenirea exploatării şi angajării lucrătorilor cu şedere ilegală sunt, prin urmare, un mod de a ridica standardul pentru multe ţări ale UE.

Propunerea pe care o votăm astăzi are multe neajunsuri. Dacă decizia ar fi fost a noastră, multe părţi ale acesteia ar fi fost diferite. Am fi dorit să existe o protecţie mai mare a femeilor implicate în munca domestică, de exemplu. Totuşi, alternativa este de a nu avea nicio directivă şi, prin urmare, de a avea mai puţină protecţie pentru cei între patru şi opt milioane de resortisanţi din ţări terţe cu şedere ilegală care lucrează ilegal în UE şi care, în situaţia lor foarte vulnerabilă, sunt exploataţi în mod repetat de angajatori.

Deşi este important să prevenim imigraţia ilegală şi exploatarea resortisanţilor din ţări terţe cu şedere ilegală, trebuie să asigurăm, de asemenea, creşterea posibilităţilor ca oamenii să se stabilească şi să caute de lucru în UE pe o bază legală. Acest lucru este reglementat în alte directive în negocierea cărora s-a implicat Parlamentul European de-a lungul ultimului an.

- Raport: Elisabeth Jeggle (A6-0472/2008)

  Constantin Dumitriu (PPE-DE), în scris. − Raportul referitor la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind statisticile referitoare la produsele vegetale vine cu o serie de completări necesare pentru o mai bună aplicare a noilor prevederi.

Statisticile au un rol crucial în stabilirea politicilor comunitare pentru că ele oferă o imagine precisă a cererii şi ofertei de pe piaţă, iar aceste informaţii sprijină atingerea unui echilibru economic. În acelaşi timp, reglementările unitare la nivel european nu trebuie să devină o povară birocratică, ci să asigure un schimb constant de informaţii între statele membre într-o manieră simplă şi eficientă.

De aceea salut propunerea Comisiei şi completările propuse de raportoare întrucât sunt o nouă etapă în crearea unui cadru legal flexibil, simplu şi consecvent cu principiile Uniunii. Impactul acestor reglementări asupra agriculturii europene va determina o mai mare capacitate de răspuns la problemele care pot apărea pe piaţă, precum supraproducţia ce poate conduce la scăderea preţurilor.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. −(SV) Am votat în favoarea acestui raport, parţial deoarece propunerea Comisiei doreşte să simplifice legislaţia actuală şi parţial deoarece statisticile agricole sunt totuşi necesare în circumstanţele prezente, alături de politica agricolă comună.

Doresc să subliniez că votul meu favorabil pentru acest raport nu este o expresie a susţinerii pentru politica agricolă comună în sine.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, sunt încântat de munca dnei Jeggle şi am votat în favoarea raportului acesteia privind necesitatea de a compila statistici despre recoltă.

Împărtăşesc opinia raportorului şi Comisiei, potrivit căreia statisticile privind recoltele sunt esenţiale pentru evaluarea politicii agricole comune şi gestionarea pieţelor comunitare pentru aceste bunuri.

Sunt mulţumit că dna Jebble a accentuat faptul că sarcinile şi costurile suplimentare trebuie să rămână în limite rezonabile, astfel încât beneficiile birocraţiei simplificate şi legislaţiei de calitate îmbunătăţită nu sunt depăşite de costurile ridicate asociate cu măsurile propuse.

Cred că raportul se potriveşte perfect cu programul de acţiune pentru reducerea sarcinilor administrative din Uniunea Europeană stabilit în Comunicarea din 24 ianuarie 2007 şi, după cum am spus, are prin urmare sprijinul meu.

- Raport: József Szájer (A6-0216/2008)

  Constantin Dumitriu (PPE-DE), în scris. − Aşa cum am afirmat şi la susţinerea raportului referitor la promovarea produselor agricole pe piaţa comunitară şi în ţări terţe, vinul este unul din produsele comunitare cu o poziţie dominantă pe piaţa globală şi care trebuie să ocupe un rol central în strategia comercială europeană.

Pentru o mai bună promovare a soiurilor de vinuri, atât cele clasice, cât şi cele la care face referire raportul de faţă, avem nevoie însă de reglementări simple, flexibile şi consecvente principiilor europene de promovare a calităţii. În acelaşi timp este necesară o mai bună cooperare între statele membre, instituţiile europene, producătorii şi organizaţiile producătorilor şi distribuitorilor.

Salut propunerea Comisiei Europene şi raportul prezentat de colegul nostru József Szájer, întrucât vom avea astfel o reglementare unitară şi simplificată în ceea ce priveşte definirea, descrierea şi prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole. Sunt produse recunoscute la nivel mondial şi, prin noile prevederi, vom reuşi o mai bună poziţionare a acestora pe piaţă, sprijinind producătorii şi distribuitorii comunitari.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea raportului dlui Szájer privind vinurile aromatizate, băuturile aromatizate bazate pe vin şi cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole.

Cred că industria viticolă este foarte importantă pentru economia UE, deoarece un număr de ţări, inclusiv Italia, Franţa şi Spania, se clasează printre primii producători de vin din lume şi exportă produsele celebre în toată lumea. Prin urmare, sunt încântat de propunerea de a stabili reguli clare pentru definirea categoriilor menţionate anterior de produse bazate pe vin, astfel încât calitatea ridicată a produselor europene să poată fi recunoscută şi identificată întotdeauna.

- Raport: van den Burg (A6-0047/2009)

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. −(SV) Noi, Social Democraţii din Parlamentul European, am ales să votăm în favoarea propunerii de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce priveşte cotele reduse ale taxei pe valoarea adăugată. Totuşi, dorim să subliniem că nu considerăm cotele reduse ale taxei pe valoarea adăugată ca fiind o soluţie la problema economiei "negre".

  John Attard-Montalto (PSE), în scris. −Astăzi am votat pentru raportul privind cotele reduse de TVA. Aceste amendamente evidenţiază că reducerea cotelor de TVA ar avea un impact pozitiv în remodelarea multor sectoare de servicii deoarece ar reduce nivelul de muncă nedeclarată.

Cu privire la sectorul imobiliar, este posibil să se aplice cote TVA reduse la renovare şi lucrări de reparaţii cu scopul creşterii economiei de energie şi eficienţei.

Propunerea datează din vara anului 2008 şi propune adăugarea anumitor servicii furnizate local, inclusiv a serviciilor de restaurant.

Pe lângă serviciile imobiliare şi cele de catering din restaurante, serviciile care necesită un volum mare de muncă vor fi incluse permanent în lista serviciilor eligibile pentru rate reduse. Categoria este lărgită pentru a include alte servicii de natură similară furnizate local, precum: reparaţii minore ale bunurilor mobile tangibile, inclusiv biciclete, pantofi, confecţii, calculatoare, ceasuri; servicii de curăţare şi întreţinere pentru toate aceste bunuri; servicii de îngrijire la domiciliu; toate serviciile de îngrijire personală, inclusiv coafura, serviciile de cosmetică, serviciile de grădinărit; servicii de renovare şi întreţinere prestate pentru lăcaşuri de cult şi monumente de patrimoniu cultural şi istoric.

De asemenea, categoria de produse farmaceutice este lărgită pentru a acoperi toate produsele igienice absorbante, în special scutecele pentru copii şi echipamentul medical pentru invalizi.

Cărţile tipărite, inclusiv cărţile audio, conform legislaţiei curente pot fi, de asemenea, supuse cotelor reduse.

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris. – (PT) Stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii – care reprezintă 99% din companiile Europei, care sunt responsabile pentru peste 100 de milioane de locuri de muncă şi care, doar în ultimii opt ani, au creat 8 milioane de locuri de muncă – este esenţială pentru Legea privind întreprinderile mici.

Propunerea actuală ilustrează măsurile luate. Aceasta permite anumitor companii să beneficieze de o cotă redusă de TVA, încercând în acelaşi timp să abordeze piaţa subterană a muncii şi solicită crearea companiilor legale.

Deşi suntem interesaţi să facilităm funcţionarea IMM-urilor, nu trebuie să punem în pericol principiile fundamentale ale UE. În acest caz, piaţa unică este protejată, deoarece regulile din acest document se vor aplica întreprinderilor care funcţionează doar local, evitând astfel distorsiunile pieţei.

Din toate aceste motive, am votat în favoarea acestui raport, pe care îl consider un exemplu perfect al politicilor de adoptat de Parlamentul European în domeniul economic.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Pentru prima dată sunt încântat să votez pentru o directivă europeană privind impozitarea. Pentru o perioadă, până la o revizie mai generală care ar putea pune totul la îndoială, cele mai evidente denaturări din această directivă vor dispărea. Serviciile prestate local, precum restaurantele, care în orice caz nu au nimic în comun cu aceste probleme ale pieţei interne şi cu distorsiunea competiţiei şi serviciile cu utilizarea intensivă a forţei de muncă vor putea beneficia de o cotă redusă.

Mingea este acum în terenul guvernului. În primul rând în Consiliu, care nu a luat încă nicio decizie. Apoi la nivel naţional, unde urmărim cu atenţie modul şi viteza cu care oamenii noştri aflaţi la putere îşi vor respecta promisiunile electorale.

Mă tem, totuşi, că aceste veşti bune îşi au rădăcinile în criză; scăderea puterii de cumpărare a europenilor şi în special iminenţa alegerilor europene. Soluţia corectă ar fi fost să se încheie odată pentru totdeauna armonizarea fiscală, pentru care nu există încă nicio justificare.

  David Martin (PSE), în scris. −Am votat în favoarea acestui raport care va permite Marii Britanii să reducă cotele TVA pentru o categorie nouă de bunuri şi servicii incluzând servicii de restaurant şi alte servicii locale. Susţin raportul deoarece acesta oferă companiilor mici posibilitatea de a atrage o clientelă mai bună. Raportul reprezintă o acţiune pozitivă în sensul combaterii recesiunii prin creşterea atractivităţii pentru clienţi a companiilor mai mici, locale.

  John Purvis (PPE-DE), în scris. −Conservatorii au argumentat întotdeauna că impozitarea este o problemă fundamentală de suveranitate şi, prin urmare, este binevenită orice acţiune de transfer al puterilor din acest domeniu de la Uniunea Europeană la statele membre. Această măsură, care permite statelor membre să aplice o cotă mai mică de TVA la un număr de servicii prestate local şi cu utilizarea intensivă a forţei de muncă, este un exemplu pozitiv de aplicare a principiului subsidiarităţii şi încurajăm Comisia să avanseze în această direcţie. În special, am fi dorit o cotă redusă extinsă la berea şi cidrul produse local, deoarece aceasta ar ajuta barurile să supravieţuiască atunci când suferă din cauza nivelurilor ridicate ale taxelor.

Subliniem că statele membre decid când este adecvat să aplice aceste măsuri. Reducerea recentă a cotei generale a TVA din Regatul Unit a fost un exerciţiu costisitor care a avut un efect redus, în timp ce alte măsuri precum reduceri mult mai mari dar precise de TVA, aşa cum sunt permise de această propunere, sau degrevări de impozit pe venit personal crescute, ar fi fost mult mai benefice atât persoanelor cât şi economiei în întregime.

  Poul Nyrup Rasmussen (PSE), în scris. −(DA) Membrii Social Democraţi danezi ai Parlamentului European, Poul Nyrup Rasmussen, Britta Thomsen, Christel Schaldemose, Dan Jørgensen şi Ole Christensen, s-au abţinut de la votul privind raportul dnei van den Burg asupra cotelor reduse ale taxei pe valoarea adăugată. Punctul de vedere al delegaţiei noastre este că o reducere a TVA în Danemarca ar avea un efect extrem de modest asupra ocupării forţei de muncă, alături de o pierdere problematică a venitului pentru stat. Ţinând cont de criza economică actuală, poate fi, totuşi, mai mult decât o necesitate în alte state membre ale UE să utilizeze instrumentul TVA ca un element al pachetelor naţionale de criză şi, astfel, să întărească ocuparea forţei de muncă în sectoare care au fost grav afectate. Avem deja cote foarte diferite de TVA şi, prin urmare, nu dorim să împiedicăm alte state membre UE să adopte această cale. Aceasta ar putea avea, de asemenea, un efect pozitiv asupra cererii din economia daneză.

  Peter Skinner (PSE), în scris. −Partidul European al Muncii din Parlamentul European a votat în favoarea acestui raport. Am considerat că reducerea TVA poate contribui la păstrarea unor locuri de muncă şi poate permite crearea altora. Fiecare ţară a supus spre examinare cazuri care au permis unora să creadă că pentru condiţii locale este nevoie de reacţii locale; acest lucru este valabil pentru o taxă precum TVA.

În Regatul Unit o reducere generală a TVA a dus la o scădere a inflaţiei de 1% şi un aport de 12 milioane de lire sterline în economie.

- Propunere de rezoluţie B6-0097/2009: Presupusa utilizare a ţărilor europene de către CIA pentru transportul şi detenţia ilegală de prizonieri

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. −Începând cu 11 septembrie 2001, America a condus un război global împotriva terorii. Din păcate, cultura absolutistă a drepturilor omului din UE şi laşitatea politică a multora dintre politicienii de prim-rang au obligat Statele Unite să-şi asume o responsabilitate disproporţional de mare pentru abordarea unei ameninţări care nu cunoaşte limite.

Militanţii extremişti islamici reprezintă o ameninţare la adresa modului nostru de viaţă. Politicienii au responsabilitatea de a proteja publicul împotriva acestui pericol fără precedent şi existenţialist. Mă bucur că unele ţări din UE au crezut de cuviinţă să coopereze cu CIA, aliaţii noştri americani. Nu pot înţelege de ce unele ţări pun drepturile omului în ceea ce îi priveşte pe teroriştii deasupra protecţiei propriilor cetăţeni şi au refuzat să coopereze cu CIA. Încă o dată, antiamericanismul atât de răspândit în UE a pus siguranţa cetăţenilor acesteia în pericol.

Această problemă arată importanţa fiecărui stat membru care îşi rezervă dreptul de a acţiona independent în probleme de politică externă şi servicii de informaţii.

Am votat împotriva acestui raport.

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris. – (PT) În 2007, în urma investigaţiei efectuate de Comisie asupra acestei probleme, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie care conţinea zeci de recomandări destinate să prevină repetarea acestor activităţi ilegale.

Acum acesta este implicat într-un proces de evaluare a aplicării acelor recomandări, utilizând o metodologie pe care eu am propus-o. Preşedintele Parlamentului European a trimis recent o solicitare formală de cooperare preşedinţilor parlamentelor naţionale şi în scurt timp va avea loc o audiere.

Adoptarea unei noi rezoluţii înainte de încheierea acestui proces ar fi imprudentă şi ar conduce la greşeli: greşeala de a vorbi prea repede atunci când nu este nimic nou de spus; greşeala de a ceda dorinţei de a adopta o rezoluţie pentru a afecta persoanele sau pentru a face politică internă; şi greşeala de a începe prin criticarea preşedintelui Obama în loc să lucrăm pentru a îmbunătăţi cooperarea transatlantică valorificând schimbarea din administraţia SUA.

Prin urmare, nu pot vota în favoarea acestei propuneri de rezoluţie. De asemenea, nu pot vota împotriva unui text care reiterează valorile de bază ale respectului pentru drepturile omului, respectarea statului de drept şi căutarea adevărului. De aceea mă abţin.

  Jas Gawronski (PPE-DE) , în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, decizia mea de a vota împotriva propunerii de rezoluţie s-a bazat pe faptul că aceasta reiterează aceleaşi idei la care s-a opus grupul meu la votul final al comisiei temporare privind presupusa utilizare a ţărilor europene de către CIA pentru transportul şi detenţia ilegală a prizonierilor (TDIP). Ofer această opinie în calitate de coordonator al Grupului Partidului Popular European (Creştin Democraţi) şi Democraţilor Europeni pentru fosta comisie temporară TDIP şi pentru grupul de lucru ulterior din Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne.

Comisia menţionată a decis să trimită un chestionar fiecărui stat membru pentru a clarifica ce evoluţii au avut loc în urma investigaţiei Parlamentului European. Până în prezent, totuşi, după cum bine ştiţi, nu s-a primit niciun răspuns la aceste chestionare, chiar şi după ce au fost trimise scrisori de rapel.

Prin urmare, nu cred că este indicat să adoptăm un text nou pretinzând că tragem noi concluzii când de fapt nu avem nimic nou de publicat. Am sentimentul că acesta este încă un truc electoral al stângii, şi nu o încercare de a face dreptate.

  Ana Maria Gomes (PSE), în scris. −Am votat pentru păstrarea referinţei la Portugalia, inclusiv referinţa la responsabilităţile guvernului Barroso, în ciuda faptului că textul paragrafului respectiv, în opinia mea, poate fi mai precis şi ar putea menţiona „informaţii concrete noi” şi nu doar „informaţii de presă”.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. – (PT) Fără a neglija aspecte importante cu care suntem în total dezacord, fără a menţiona omisiunile şi contradicţiile flagrante, această rezoluţie:

- „denunţă lipsa luării de măsuri până acum... pentru a face lumină asupra programului de extrădări extraordinare”;

- „solicită statelor membre, Comisiei şi Consiliului... să asiste la stabilirea adevărului prin deschiderea de anchete sau prin colaborarea cu organisme competente,... şi prin asigurarea cercetării atente şi eficiente de către Parlament a activităţii serviciilor secrete”;

- „solicită Uniunii Europene, statelor membre şi autorităţilor SUA să investigheze şi să clarifice în totalitate abuzurile şi încălcările legii internaţionale şi naţionale privind drepturile omului, libertăţile fundamentale, interzicerea torturii şi maltratării, dispariţia forţată şi dreptul la un proces echitabil comise în legătură cu ››războiul împotriva terorii‹‹, pentru a stabili responsabilitatea... şi a asigura că astfel de încălcări nu se vor repeta în viitor”.

Totuşi, rezoluţia nu elucidează sau denunţă elementul fundamental, adică aşa-numitul „război împotriva terorii" şi nici nu condamnă ceea ce denumeşte "menţinerea limitată a schemelor de extrădare şi a facilităţilor secrete de detenţie” de către SUA.

Avem nevoie de o condamnare clară şi de căutarea adevărului, aşa cum a propus de fapt Partidul Comunist Portughez în Parlamentul Portugaliei şi aşa cum au respins partidele Socialist Portughez, Social Democrat şi Popular.

  Jens Holm şi Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris. −Deşi există elemente litigioase în rezoluţia CIA, precum acceptarea acordurilor UE-SUA privind cooperarea judiciară şi extrădarea, am votat totuşi în favoarea rezoluţiei pentru a sprijini drepturile omului şi încercarea de a face lumină în programul de extrădări extraordinare.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. −Rezoluţia adoptată de Parlament reafirmă că, în conformitate cu Articolul 14 al Convenţiei ONU împotriva torturii, orice victimă a unui act de tortură are un drept executoriu la compensaţie echitabilă şi adecvată. Este elocvent că membrii conservatori din Marea Britanie ai acestui Parlament au votat împotriva rezoluţiei. La fel de elocvent este că membrii laburişti din Marea Britanie s-au abţinut. Guvernul laburist corupt din punct de vedere moral a dus Marea Britanie într-un război ilegal şi a permis aeroporturilor din această ţară să fie utilizate pentru zboruri de extrădare extraordinară. Voturile de astăzi ale membrilor unionişti ai Parlamentului European aduc şi mai multă ruşine.

  Kartika Tamara Liotard (GUE/NGL), în scris. −Deşi există elemente în rezoluţia CIA precum acceptarea acordurilor UE-SUA privind cooperarea judiciară şi extrădarea faţă de care sunt foarte critic, am votat totuşi în favoarea rezoluţiei, pentru a susţine drepturile omului şi încercările de a face lumină în programul de extrădări extraordinare.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. −(SV) Mi-am exprimat anterior dezgustul cu privire la informaţiile care au ieşit la lumină în privinţa tratamentului persoanelor care sunt suspectate, dar nu condamnate, de crime şi care au fost extrădate şi în unele cazuri răpite de către autorităţile diferitelor state. Acest lucru este total inacceptabil şi contravine principiilor democraţiei moderne. Această problemă nu a fost încă lămurită şi, prin urmare, este bine că aceste incidente sunt aduse la lumină.

Rezoluţia Parlamentului conţine multe elemente pozitive, dar cred că includerea formulărilor irelevante face ca ambiţiile de politică externă ale acesteia să fie mult prea ridicate. Acesta lucru distrage atenţia de la problema principală, aceea a încălcărilor suspectate ale drepturilor omului. Acest lucru este regretabil. Prin urmare, am votat împotriva acestei propuneri de rezoluţie.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris. − Am votat împotriva Rezoluţiei referitoare la presupusele activităţi CIA pentru transportarea şi detenţia ilegală de prizonieri în unele state europene, deoarece scopul acestei rezoluţii este nefondat.

În primul rând, subliniez că, din punct de vedere procedural, grupurile politice care au semnat această rezoluţie ar fi trebuit să aştepte răspunsurile parlamentelor naţionale la scrisoarea Preşedintelui Pöttering din 9 februarie 2009, prin care se cereau detalii în ceea ce priveşte demersurile întreprinse de statele membre în urma rezoluţiei din februarie 2007 pe acest subiect.

În al doilea rând, este complet ineficient să ne împiedicăm din nou în suspiciuni şi acuzaţii faţă de unele state membre, determinate de ordinul executiv al preşedintelui Obama din ianuarie 2009 prin care se solicită închiderea centrului de detenţie de la Guantanamo Bay în termen de un an.

În ceea ce priveşte România, comisarul Barrot a menţionat, în intervenţia sa din sesiunea plenară trecută, că a urmărit îndeaproape demersurile pe care autorităţile române le-au întreprins în această anchetă. Cred că România a dat dovadă de toată bunăvoinţa în procesul de cooperare şi a pus la dispoziţia Comisiei şi a Parlamentului European toate informaţiile necesare, precum şi toate rezultatele investigaţiilor efectuate în această chestiune

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. − Doresc şi de această dată, ca şi cu prilejul sesiunii din 2-5 februarie de la Strasbourg, să-mi reafirm dezacordul faţă de rezoluţia privind presupusele activităţi CIA legate de transportul şi detenţia ilegală a unor presupuşi terorişti pe teritoriul unor state europene.

Acuzaţiile formulate la adresa României potrivit cărora ar fi participat în programul de transfer al suspecţilor de terorism sunt nefondate şi este inacceptabil ca numele României să fie vehiculat gratuit în contextul dezbaterilor privind presupusele închisori CIA.

Până acum nu ne-au fost oferite decât acuzaţii în sprijinul cărora nu a fost adusă nicio dovadă credibilă. Iar raportul Martin este cel mai bun exemplu al acestei abordări, deoarece acuzaţiile pe care le formulează la adresa României sunt, pe cât de controversate, pe atât de nefundamentate.

Consider că argumentarea unor acuze atât de grave face parte din acelaşi angajament al guvernelor europene de a respecta şi promova libertăţile, drepturile şi valorile fundamentale ale Uniunii Europene, în numele căruia a fost iniţiat proiectul de rezoluţie.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, doresc să susţin prin votul meu propunerea de rezoluţie privind presupusa utilizarea a ţărilor europene de către CIA pentru transportul şi detenţia ilegală de prizonieri. Cred că este foarte important să se pună în aplicare în întregime recomandările efectuate de acest Parlament în raport de către comisia temporară privind presupusa utilizare a ţărilor europene de către CIA pentru transportul şi detenţia ilegală a prizonierilor deoarece existenţa centrelor de detenţie secrete, dispariţiile forţate şi torturarea deţinuţilor sunt o încălcare flagrantă a legii internaţionale a drepturilor omului, a Convenţiei ONU privind tortura, a Convenţiei Europene privind drepturile omului şi a Cartei drepturilor fundamentale şi, de asemenea, nu pot fi tolerate într-un sistem internaţional guvernat de democraţie şi statul de drept.

Din acest motiv accept rezoluţia, care solicită statelor membre să facă lumină asupra abuzului comis în acest context în numele războiului împotriva terorii, deoarece un război adevărat şi eficient împotriva terorii nu poate fi purtat prin încălcarea aceloraşi drepturi umane şi libertăţi fundamentale pe care ar trebui să le apere.

  Brian Simpson (PSE), în scris. −Membrii EPLP ai Parlamentului European consideră că această rezoluţie conţine un număr de puncte meritorii. Am susţinut în mod constant elaborarea acestei rezoluţii şi am aprobat rezoluţia comună înaintată în numele a patru grupuri parlamentare europene.

Totuşi, nu putem susţine această Rezoluţie dacă include acuzaţii nedovedite care nu au fost încă judecate de autorităţile relevante. Din păcate, aşa cum este modificată, această rezoluţie nu se mai bazează pe fapte reale, iar EPLP nu are, din păcate, decât opţiunea de a se abţine.

  Marek Siwiec (PSE), în scris. – (PL) M-am abţinut de la vot din cauză că nu cunosc detaliile amendamentelor la propunerea de rezoluţie în cauză.

  Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL), în scris. −Deşi există elemente litigioase în rezoluţia, CIA, precum acceptarea acordurilor UE-SUA privind cooperarea juridică şi extrădarea, am votat totuşi în favoarea rezoluţiei pentru a susţine drepturile omului şi încercarea de a face lumină în programul de extrădări extraordinare.

- Raport: Jacek Saryusz-Wolski (A6-0019/2009)

  Adam Bielan (UEN), în scris. – (PL) Dle Preşedinte, am susţinut raportului dlui Saryusz-Wolski. Sunt mulţumit că raportul se concentrează în principal pe evenimentele din 2008, care pun la încercare eficienţa politicii externe a UE. Încă o dată, am constatat că puterea Europei stă în acţiunea conjugată. Acelaşi lucru se aplică instituţiilor europene. Acestea trebuie să conlucreze, la fel ca şi statele membre, pentru ca Europa să se exprime cu o singură voce pe scena internaţională.

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. −Susţin păstrarea dreptului naţional de veto în probleme de politică externă şi sunt din ce în ce mai preocupat de rolul în creştere al UE pe scena internaţională în ciuda faptului că tratatul de la Lisabona nu a fost ratificat.

Cu toate acestea, accept că există unele domenii în care Uniunea poate acţiona în mod unitar pentru a-şi exprima dorinţa şi un astfel de domeniu este Taiwanul. Consiliul şi-a exprimat recent sprijinul pentru participarea însemnată a Taiwanului în organizaţiile internaţionale. Susţin această politică deoarece cred că este inacceptabil să negăm celor 23 de milioane de persoane din Taiwan dreptul la exprimare pe scena internaţională.

Taiwan este o democraţie prosperă cu un sistem de sănătate publică de cea mai înaltă calitate. Pun la îndoială moralitatea excluderii Taiwanului de la beneficiile care ar creşte, fără îndoială, prin acordarea statutului de observator la Adunarea Mondială a Sănătăţii. În plus, sper că instituţiile UE pot înregistra împreună un progres în această problemă înainte de următoarea Adunare Mondială a Sănătăţii din mai.

Accept comentariile pozitive ale raportului despre îmbunătăţirea relaţiilor dintre China şi Taiwan.

Prin urmare, m-am abţinut de la votarea acestui raport.

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. − Îl felicit pe domnul preşedinte AFET, Saryusz-Wolski, pentru excelentul raport prezentat. Consider că trebuie să acordăm o atenţie deosebită Parteneriatului Estic. În opinia mea, Parteneriatul Estic trebuie să dispună de o structură instituţională clară, cu o dimensiune parlamentară, o dimensiune interguvernamentală, organisme tehnice şi finanţări adecvate.

În privinţa dimensiunii interguvernamentale, apreciez că este nevoie de stabilirea unui calendar clar de reuniuni la nivel ministerial ale reprezentanţilor celor 27 de state membre cu omologii lor din est. Bineînţeles, în cazul Belarus, trebuie susţinută decizia Consiliului UE de a relua tratativele atât cu guvernul de la Minsk, cât şi cu toate forţele democratice din această ţară. Regimul autoritar din Belarus trebuie să înţeleagă că UE condiţionează ferm orice colaborare de necesitatea respectării principiilor democratice şi a drepturilor omului.

Apreciez că dimensiunea parlamentară a Parteneriatului Estic este importantă pentru a asigura o legitimitate democratică acestui proiect. Reuniunile viitoarei adunări parlamentare trebuie să contribuie la asumarea acestui proiect atât de către partidele aflate la putere, cât şi de către forţele de opoziţie, care pot reprezenta alternativa la guvernare, conform logicii democratice.

  Konstantinos Droutsas (GUE/NGL), în scris. – (EL) Grupul Partidului Comunist din Grecia din Parlamentul European a votat împotriva raportului anual privind aplicarea politicii externe şi de securitate comune a UE (CFSP) în 2007.

Raportul solicită în mod insultător ca prezenţa politică şi militară internaţională a UE – cu alte cuvinte intervenţiile imperialiste ale acesteia în lume – să fie întărită. Acesta utilizează problemele generate de dezvoltarea capitalistă, precum schimbarea climatică şi întrebările legate de energie, ca noi pretexte pentru intervenţionismul său imperialist şi pentru a-şi îmbunătăţi poziţia faţă de concurenţii imperialişti globali.

În acelaşi timp, acesta doreşte o cooperare mai apropiată şi mai extinsă cu SUA, având în vedere o abordare comună faţă de reacţiile publicului general şi rezistenţa faţă de puterea lor imperialistă.

Raportul apără acţiunea imperialistă a UE în diferite zone ale lumii, precum Balcanii de Vest, unde şi-a stabilit deja poliţia/forţa juridică EULEX în Kosovo, Orientul Mijlociu în întregime, Georgia, Africa şi în orice alt loc şi urmăreşte să devină şi mai puternică.

An după an, UE devine mai agresivă şi periculoasă pentru oameni, care trebuie să ducă o luptă mai decisivă şi coordonată pentru a învinge această politică, împreună cu politica SUA şi NATO şi orânduirea imperialistă în general.

  Jas Gawronski (PPE-DE), în scris. −Acest raport critică situaţia drepturilor omului în China, dar ar fi putut să menţioneze, de asemenea, situaţia drepturilor omului în Taiwan, care este exemplară. Democraţia prosperă din Taiwan, întărită de protecţia constituţională şi statul de drept, este în contrast puternic cu dictatura comunistă totalitară din China

Reiterez formularea raportului privind îmbunătăţirea relaţiilor dintre China şi Taiwan. Preşedintele Ma Ying-jeou trebuie felicitat pentru această realizare.

CFSP este inevitabil limitată în competenţă deoarece rămâne supusă dreptului naţional de veto. Cu toate acestea, accept exprimarea recentă de către Consiliu a sprijinului pentru participarea semnificativă a Taiwanului în organizaţiile internaţionale. Sper că Consiliul şi alte instituţii vor susţine ambiţia Taiwanului de a fi admis în calitate de observator la Adunarea Mondială a Sănătăţii. La nivel moral, este greşită excluderea Taiwanului de la un forum al sănătăţii publice doar ca urmare a presiunii din partea Chinei.

Prin urmare, am votat pentru aprobarea acestui raport.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. – (PT) La fel ca şi celelalte două rapoarte dezbătute şi adoptate în această şedinţă, acest raport este, de asemenea, foarte ambiţios.

Lăsând la o parte retorica, raportul consideră că „următoarele luni vor oferi o oportunitate unică pentru ca UE să redacteze o nouă agendă transatlantică cu noua administraţie SUA, acoperind probleme strategice de interes comun, precum o nouă... guvernare globală”, ţinând cont în special de viitorul summit NATO şi întâlnirea G20, ambele planificare pentru aprilie.

De fapt, raportul şi rezoluţia constituie o schiţă a obiectivelor, priorităţilor şi intereselor marilor puteri ale UE, fie în Balcani (Kosovo, Bosnia-Herţegovina), Europa de Est (Caucaz, Marea Neagră, Belarus, Georgia, Rusia), Orientul Mijlociu (Fâşia Gaza, Irak), Mediterană, Asia Centrală (Afganistan, Iran), Africa (Ciad, Sudan, Somalia, Republica Democrată Congo), Asia (China) sau America Latină.

Conţinutul acestuia cuprinde de la cele mai flagrante încălcări ale legislaţiei internaţionale, intervenţie şi intervenţionism la ambiţii mascate precar ale controlului politic şi economic de către marile puteri ale UE.

Acestea sunt conţinutul şi semnificaţia reale ale „rolului UE în lume” care au fost anunţate: cu alte cuvinte, ambiţia acesteia este să împartă controlul zonelor de influenţă, pieţelor şi resurselor naturale cu SUA şi Japonia.

  Mieczysław Edmund Janowski (UEN), în scris. – (PL) Am oferit raportului dlui Jacek Sarysz-Wolski privind caracteristicile principale ale politicii externe şi de securitate comune, sprijinul meu neechivoc. Raportul Consiliului pentru 2007 oferă o descriere corespunzătoare a acestor probleme. Ar fi dificil să nu fim de acord că resursele financiare alocate pentru implementarea CFSP sunt departe de a fi suficiente, în special în circumstanţe care implică activităţi teroriste agresive. Dreptul de a trăi în pace şi cu un sentiment de securitate este o prioritate a UE. Această securitate are mai multe dimensiuni: politică, militară, energetică, alimentară etc. Cooperarea cu alte ţări joacă un rol enorm în acest domeniu. Importanţa particulară a relaţiilor transatlantice cu SUA şi Canada trebuie recunoscută, la fel ca şi cooperarea mai apropiată între UE şi NATO. Parteneriatul estic poate fi recunoscut ca fiind foarte promiţător. În această privinţă, relaţiile cu Rusia, Ucraina, Georgia şi Belarus sunt demne de luat în calcul. UE poate, de asemenea, să exercite o influenţă pozitivă asupra situaţiei din Orientul Mijlociu. Conflictul recent din Fâşia Gaza a demonstrat circumstanţele dramatice în care trăiesc oamenii din regiunea respectivă, fie palestinieni, fie evrei.

În domeniul securităţii, acţiunile UE vor fi eficiente doar dacă vorbim şi acţionăm în mod unitar. Concentrarea asupra intereselor individuale poate aduce doar beneficii temporare. În plus, solidaritatea universală necesită respectarea în special a valorilor fundamentale şi drepturilor omului, precum şi a demnităţii şi libertăţii la care are dreptul fiecare persoană. Rolul pe care eforturile diplomatice adecvate, inclusiv utilizarea aşa-numitei diplomaţii preventive, îl pot juca în acest domeniu nu este, fără îndoială, unul minor.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. – (PT) După cum este evident din dezbaterea şi raportul privind politica externă şi de securitate comună, ambiţia Uniunii Europene în ceea ce priveşte politica externă este uriaşă. Este evident din fapte că rolul UE în lume nu corespunde cu ambiţia acesteia. Totuşi, rolul acesteia creşte şi în marea majoritate a cazurilor, statele membre sunt în acord şi acţionează în cooperare. Împărtăşirea valorilor, principiilor şi priorităţilor între cele 27 state membre ale Uniunii Europene este mult mai răspândită decât poate fi sugerat de momentele de dezacord. Acest lucru este exact cum era de aşteptat.

De aceea, susţin întărirea acordului pe care se bazează priorităţile şi criteriile noastre de acţiune.

Totuşi, recunoaşterea că există dezacorduri care, în principiu, provin din existenţa unor interese şi priorităţi diferite nu mă conduce la concluzia că UE este irelevantă în lume sau că trebuie impusă o politică externă unică în toate statele membre, contrar intereselor proprii ale acestora sau chiar propriei istorii. O comunitate se construieşte, iar acest proces, deşi lent, are mai multe şanse de reuşită decât dorinţa de a impune o singură abordare, care nu este esenţială.

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE), în scris. − Am votat propunerea de Rezoluţie a Parlamentului European referitoare la „Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind aspectele principale şi opţiunile de bază ale politicii externe şi de securitate comune (PESC) în 2007, prezentat Parlamentului European în temeiul punctului G subpunctul 43 din Acordul interinstituţional din 17 mai 2006”, pentru sprijinirea păcii, a demnităţii umane, a drepturilor omului, a democraţiei, a multilateralismului şi a statului de drept.

  Charles Tannock (PPE-DE), în scris. −Raportul Saryusz-Wolski conţine unele referinţe pozitive pentru Taiwan şi în special dezgheţarea recentă a relaţiilor bilaterale China - Taiwan. Felicit pe preşedintele Taiwanului, Ma, pentru iniţiativa sa curajoasă şi hotărâtă de a îmbunătăţi relaţiile cu Republica Populară Chineză.

Totuşi, mă tem că nu apreciem în cadrul UE importanţa de a susţine Taiwanul democratic şi de a oferi celor 23 de milioane de cetăţeni dreptul la opinie pe scena internaţională.

Consiliul susţine participarea însemnată a Taiwanului în organizaţiile internaţionale. Este timpul ca Parlamentul să reitereze această susţinere, în special cu privire la ambiţia Taiwanului de a deveni un observator în Adunarea Mondială a Sănătăţii.

Excluderea Taiwanului din acest organism la comanda Chinei este condamnabilă. În calitate de medic, dezaprob intervenţia politicii în probleme de sănătate publică. Înfruntăm cu curaj China cu privire la Tibet; înfruntăm cu curaj China cu privire la drepturile omului; este timpul să înfruntăm cu curaj China cu privire la Taiwan.

Ne-am abţinut de la votul acestui raport.

  Charles Tannock (PPE-DE), în scris. −Eu şi colegii mei conservatori britanici salutăm necesitatea cooperării interguvernamentale eficiente în cadrul CFSP, cu condiţia ca Marea Britanie să-şi păstreze dreptul de veto şi capacitatea de a acţiona separat în interesul naţional atunci când este necesar. Raportul cuprinde aspecte pozitive legate de necesitatea cooperării internaţionale mai strânse între cele 27 de state membre ale UE în domenii precum relaţiile transatlantice, Georgia, Parteneriatul estic şi Orientul Mijlociu mai larg.

Totuşi, ne opunem referinţelor minore la Tratatul de la Lisabona. Am exprimat îndelung poziţia noastră faţă de Tratat şi nu credem că ar fi în interesele Marii Britanii şi UE ca instrumentele noi de politică externă să fie prevăzute de Tratat. Din aceste motive, ne-am abţinut în totalitate.

- Raport: Karl von Wogau (A6-0032/2009)

  Adam Bielan (UEN), în scris. – (PL) Dle Preşedinte, am susţinut raportul dlui von Wogau. Susţin ferm întărirea ESDP. Extinderea domeniului de cooperare între forţele armate europene este, după cum evidenţiază raportul, un pas esenţial către instituirea unei politici externe şi de apărare comune. De asemenea, sunt de acord cu noţiunea că Uniunea Europeană trebuie să-şi asigure nu doar propria securitate, ci şi pe cea a vecinilor săi. Conflictele aparent bilaterale ale vecinilor noştri au un impact direct asupra UE.

  Konstantinos Droutsas (GUE/NGL), în scris. – (EL) Raportul privind actualizarea Strategiei de securitate europeană sprijină în mod deschis o militarizare şi mai extinsă a UE pentru a întări capacităţile sale militare pentru intervenţiile imperialiste ale acesteia.

Acesta salută obiectivul Consiliului ca UE să obţină o forţă militară permanentă de 60 000 de mii de oameni construită în jurul forţelor armate franco-germane Eurocorps deja existente, echipate cu sisteme de armament obişnuite şi pregătite de luptă în „acţiuni de reacţie rapidă” în diferite zone ale lumii în mod simultan. Pretextele pentru intervenţia UE, aşa-numitele "ameninţări" la adresa securităţii acesteia, se extind în mod constant, inclusiv sectoarele, pe lângă "terorism", precum schimbarea climatică, securitatea energetică, ciberspaţiul, conflictele regionale, transportul maritim şi chiar spaţiul. De fapt, EU îşi rezervă „dreptul” de intervenţie militară acolo unde consideră necesar pentru interesele sale imperialiste şi, mai specific, nu doar împotriva ţărilor terţe şi cetăţenilor acestora, ci şi împotriva persoanelor din statele membre, pentru a apăra puterea monopolurilor după cum şi când este necesar.

De aceea, Partidul Comunist din Grecia a votat împotriva acestui raport. Doar nesupunerea publicului general şi o separare permanentă faţă de politica imperialistă şi antipopulară a UE, precum şi structura sa generală pot pregăti calea pentru o Europă a păcii şi prosperităţii publicului general.

  Glyn Ford (PSE), în scris. −Îl felicit pe Dl von Wogau pentru munca sa atât aici, cât şi în general pentru preşedinţia acestuia în Subcomisia pentru securitate şi apărare. Susţin ideea înfiinţării unor Cartiere generale militare operaţionale ale UE. Bineînţeles, NATO ar trebui să fie şi este prima noastă escală atunci când este ameninţată securitatea. Totuşi, în timpul dezbaterilor Bush-Gore din urmă cu un deceniu, George Bush a spus că dacă ar fi fost preşedinte nu ar fi intervenit în Kosovo.

În ciuda antipatiei mele faţă de politica externă a administraţiei Bush, mi se pare că aceasta este o poziţie perfect rezonabilă de adoptat pentru Bush, pe baza intereselor proprii ale SUA. Totuşi, aceasta nu este o poziţie pe care Europa ar fi putut sau ar fi trebuit să o urmeze. În afară de argumentul moral puternic al responsabilităţii pe care o aveam de a-i proteja pe cei care se confruntă cu genocidul sârbilor, am avut, de asemenea, consecinţele zecilor/sutelor de mii de refugiaţi. Noi, în interesul nostru şi al acestora, trebuie să avem capacitatea să intrăm în luptă fără americani. Pentru aceasta, există un preţ mic pe care trebuie să îl plătim pentru a avea un Cartier general militar operaţional al UE pregătit pentru o astfel de eventualitate viitoare.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. – (PT) Ca şi raportul privind „rolul NATO în arhitectura de securitate a UE”, acest raport (şi rezoluţie) reafirmă obiectivul de afirmare şi consolidare a UE ca un bloc politic şi militar de natură ofensivă, în parteneriat cu SUA şi în cadrul NATO.

Printre alte aspecte importante şi instructive, acest raport şi această rezoluţie reafirmă conceptul ofensiv şi global al NATO, considerând că „ESS (Strategia de securitate europeană) actualizată şi viitorul Concept strategic al NATO trebuie să fie coerente reciproc şi că acest lucru trebuie reflectat în Declaraţia care va fi adoptată de summitului NATO din Strasbourg/Kehl în aprilie 2009”. De fapt, merge şi mai departe deoarece "solicită înfiinţarea unui...Cartier general operaţional al UE".

În final, raportul şi rezoluţia constituie o denunţare reală, nu că aceasta era intenţia lui, a militarizării UE şi a aşa-numitului „Tratat de la Lisabona” care instituţionalizează această militarizare.

Cei din Irlanda care au denunţat şi, prin urmare, au respins natura militaristă a acestui Tratat propus, a cărui ratificare ar însemna militarizarea mai extinsă a relaţiilor interne, o cursă continuă a înarmării şi mai multă intervenţie şi război, au dreptate.

Cei din Portugalia, precum Partidul Comunist Portughez, care, la respingerea acestui Tratat, au solicitat organizarea unui referendum şi unei dezbateri naţionale largă extinse în ceea ce priveşte consecinţele extrem de grave ale acestuia pentru Portugalia, Europa şi lume şi pentru pace, au dreptate.

  Richard Howitt (PSE), în scris. −Membrii laburişti britanici din Parlamentul European s-au alăturat Grupului Socialist în votul favorabil privind acest raport. Parlamentarii laburişti din Parlamentul European au votat împotriva secţiunii de text dedicate creării unui Cartier militar general operaţional permanent al UE. Membrii laburişti din Parlamentul European au pus la îndoială în mod constant necesitatea acestui tip de structură instituţională nouă. Credem că Europa trebuie să se concentreze pe asigurarea că are capacităţile adecvate pentru a se desfăşura la momentul potrivit şi asigurarea că instituţiile existente funcţionează eficient în loc să creeze instituţii suplimentare ca un lux costisitor şi inutil.

  David Martin (PSE), în scris. −Acest raport solicită înfiinţarea unui Cartier general operaţional al UE, permanent şi autonom, cu capacitatea de a întreprinde planificarea strategică şi de a desfăşura operaţiuni şi misiuni privind Politica europeană de securitate şi apărare (ESDP). Recomandarea raportului de a reforma Organizaţia Naţiunilor Unite este adecvată pentru ca aceasta să aibă capacitatea de a-şi îndeplini în totalitate responsabilităţile şi de a acţiona eficient în oferirea de soluţii la schimbările globale şi de a răspunde la principalele ameninţări.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. − Salut raportul privind SES şi PESA, care conţine repere relevante şi utile în definirea viitoarelor politici ale Uniunii Europene ca actor global.

Remarc, aici, necesitatea de a coordona dimensiunea de securitate a Uniunii Europene cu dimensiunea de securitate a NATO pentru a evita dublarea şi risipa de resurse. În acest context consider binevenită iniţiativa Consiliului de a forma un grup informal la nivel înalt UE – NATO.

De asemenea, relaţia cu Rusia trebuie reevaluată în contextul ultimelor evenimente din această zonă. Pentru a promova stabilitatea în vecinătatea sa estică şi a minimiza impactul asupra statelor membre, Uniunea trebuie să adopte o politică fermă faţă de Rusia, care să fie formulată în strânsă cooperare cu partenerii transatlantici şi care să includă organizaţiile multilaterale competente, inclusiv OSCE. Acest obiectiv este în strânsă legătură şi cu imperativul securizării aprovizionării cu energie în Europa, care nu poate fi realizat decât dacă acţionăm unitar prin proiecte concrete de diversificare a surselor de energie.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. – (PT) Observând Europa, este clar că, în termeni de securitate, Uniunea Europeană are şi trebuie să aibă propriile preocupări şi priorităţi strategice. Acest lucru este dictat de geografie şi, de asemenea, de către geopolitică. Această declaraţie nu corespunde în niciun mod cu o idee de securitate sau cu o preocupare pentru apărare concepută ca o alternativă la alianţele noastre, în special alianţa noastră cu Statele Unite. Această declaraţie corespunde, totuşi, cu o idee de responsabilitate europeană. Dacă dorim securitate, atunci trebuie să fim pregătiţi să purtăm poverile pe care aceasta le aduce, fie ele fizice sau umane. De asemenea, este necesar un acord asupra a ceea ce este comun şi a ceea ce poate fi împărtăşit în această preocupare pentru securitate şi dintre aceste sarcini. Securitatea are un preţ, iar solicitarea pentru un multilateralism crescut din partea aliaţilor noştri impune un cost suplimentar. Următoarea perioadă va fi solicitantă în această privinţă. Europenii nu pot solicita mai multă securitate fără să plătească pentru aceasta.

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE), în scris. − Am votat propunerea de Rezoluţie a Parlamentului European referitoare la „Strategia europeană de securitate şi PESA” deoarece consider că Uniunea Europeană trebuie să-şi dezvolte autonomia strategică prin intermediul unei politici de securitate şi apărare puternice şi eficiente. Consider, de asemenea, că Uniunea Europeană trebuie să fie în măsură să-şi garanteze propria securitate, precum şi securitatea în vecinătate.

  Geoffrey Van Orden (PPE-DE), în scris. −Delegaţia conservatorilor se opune fundamental implicării UE în apărare, pe care acest raport doreşte să o extindă semnificativ.

ESDP este un proiect politic care nu contribuie cu nicio capacitate militară suplimentară în timp ce dublează şi subminează NATO. Raportul imaginează în continuare un transfer inacceptabil al competenţei naţionale de apărare şi securitate către UE. Acesta propune „Forţele armate europene integrate” şi „Forţele armate sincronizate din Europa" ca o armată UE în stadiu iniţial. Acesta este, de asemenea, suprasaturat de referinţe pozitive la Tratatul de la Lisabona, la care ne-am opus energic. Prin urmare, am votat împotriva acestui Raport.

- Raport: Ari Vatanen (A6-0033/2009)

  Jan Andersson, Göran Färm, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. −(SV) Am ales să votăm împotriva acestui raport din proprie iniţiativă în întregime, deoarece credem că este de prisos. Unele părţi ale raportului sunt necorespunzătoare şi nu contribuie la încurajarea dezbaterii politice privind securitatea europeană.

  Guy Bono (PSE), în scris. – (FR) Am votat împotriva acestui raport prezentat de democrat creştinul francez, dl Vatanen.

Textul acestui raport se referă la rolul NATO în arhitectura de securitate a Uniunii Europene. Aceasta este o problemă importantă care trebuie analizată. În opinia mea, totuşi, răspunsurile oferite în acest raport nu erau cele corecte şi au lăsat cauza problemei nerezolvată.

Prin votul meu, cu siguranţă nu am dorit să neg rolul pe care Europa trebuie să îl joace pe plan internaţional. Ca o putere economică şi demografică, aceasta trebuie să acţioneze conform valorilor sale şi trebuie să acţioneze astfel pentru a menţine pacea şi dialogul intercultural. Întărirea credibilităţii militare a Uniunii Europene este, totuşi, indispensabilă. De aceea, accentuez angajamentul meu faţă de crearea unei politici europene de securitate şi apărare care are o autonomie reală.

În opinia mea, nu este ceea ce promite raportul dlui Vatanen. Rămân unele pietre de încercare, în special privind denuclearizarea şi relaţiile cu Rusia. Numărul de amendamente depuse dovedeşte acest lucru (265): textul raportului a fost departe de a obţine aprobarea unanimă. Acesta nu soluţionează principala preocupare care este de a asigura ca Europa să aibă o apărare puternică şi să coopereze cu NATO, dar să nu fie subordonată acesteia.

  Alin Lucian Antochi (PSE), în scris. − În materie de securitate şi apărare, acţiunile Uniunii Europene în calitate de actor global, s-au concretizat prin intervenţii de prevenire a conflictelor, conferind acesteia statutul de principal promotor al păcii in lume. Dacă sfârşitul erei Războiului Rece punea sub semnul întrebării rolul NATO, noile ameninţări la adresa securităţii şi progresele înregistrate de europeni în domeniul apărării şi desfăşurării de operaţiuni civilo-militare în diferite părţi ale lumii demonstrează necesitatea unei noi configurări a cooperării UE-NATO.

În acest context, lipsa unei politici externe comune europene, precum şi disparităţile dintre Statele Membre în materie de finanţare şi capacităţi tehnologice militare, fac din NATO un partener indispensabil în domeniul gestionării crizelor militare.

Aşa-numita diviziune a muncii - PESA susţinând operaţiuni civile, iar NATO asigurând desfăşurarea rapidă a unor forţe militare numeroase - ar trebui să asigure complementaritatea şi nu concurenţa celor două organisme. De aceea, propunerea raportorului de a crea un sediu operaţional al UE, ar putea servi tocmai acest scop prin completarea structurilor actuale de comandă NATO în domeniul operaţiunilor cu caracter comun civil-militar.

De asemenea, trebuie sa ţinem cont în viitoarele relaţii UE-NATO de situaţia statelor din Europa de Est, iar în acest sens, este importantă promovarea politicii uşilor deschise şi susţinerea unui dialog constructiv cu Rusia care să vizeze securitatea colectivă în această parte a Europei.

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. −Una dintre cele mai nelegitime afirmaţii ale UE de autojustificare este că a menţinut pacea în Europa din 1945. De fapt, NATO este în mare măsură responsabilă pentru menţinerea păcii în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial.

Există un lobby antiamerican puternic în Parlamentul European. Acest lucru este regretabil, deoarece contribuţia altruistă a Americii la salvarea Europei în anii 1940 şi menţinerea păcii în Europa de atunci şi până în prezent este adesea întunecată de propaganda antiamericană. Contribuţia Americii la securitatea noastră colectivă este, şi va rămâne, vitală.

Bineînţeles, există legături între activităţile NATO şi UE, dar acestea sunt două organizaţii fundamental diferite. Orice efort din partea UE de a uzurpa întâietatea şi responsabilitatea NATO pentru securitatea transatlantică trebuie întâmpinată cu rezistenţă puternică.

Prin urmare, am ales să mă abţin.

  Konstantinos Droutsas (GUE/NGL), în scris. – (EL) Raportul schimbă literalmente negrul în alb şi proslăveşte în mod ofensator natura şi rolul aşa-numite „paşnice” şi „democratice” ale NATO şi UE, care sunt vinovate de atâtea crime împotriva umanităţii şi le prezintă ca gardieni comuni ai păcii şi drepturilor omului în Europa. În mod ofensator şi fără urmă de seriozitate, ajunge să susţină că cetăţenii decid, după cum se pretinde, iar armata NATO execută. Acesta solicită UE să-şi asume un rol sporit în cooperarea transatlantică cu SUA şi NATO, pentru a promova interesele particulare ale capitalului european.

În această direcţie, acesta solicită o cooperare mai strânsă în "gestionarea situaţiilor de criză", precum în Afganistan şi Kosovo, un schimb mai bun de informaţii între cele două organizaţii imperialiste şi altele.

Acesta salută iniţiativa Franţei de a reveni la structurile militare ale NATO, solicitând în acelaşi timp extinderea NATO şi UE şi solicită în mod inadmisibil ca Cipru să se alăture „Parteneriatului pentru pace” al NATO.

Partidul Comunist Grec a votat împotriva raportului. Acesta condamnă natura imperialistă, criminală a NATO şi UE şi accentuează necesitatea urgentă a intensificării luptei publicului general, pentru a scoate ţara noastră din organizaţiile şi uniunile imperialiste şi necesitatea de a lupta pentru destrămarea acestora şi de a răsturna orânduirea imperialistă barbară.

  Ana Maria Gomes (PSE), în scris. −Declar că am votat în favoarea raportului Vatanen privind rolul NATO în arhitectura de securitate a UE.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. – (PT) Avem aici un raport şi o rezoluţie a Parlamentului European care, deşi conţin unele elemente obscure, sunt esenţiale.

Acesta este un text care explică – dacă exista vreo îndoială – unul dintre obiectivele şi temele centrale ale UE şi ale Tratatului de la Lisabona propus de aceasta: militarizarea UE şi consolidarea acesteia ca un bloc politic şi militar, în cadrul NATO; adică, în parteneriat (coordonare şi concurenţă) cu SUA.

Întrucât este imposibil de comentat, în această explicaţie scurtă a votului, asupra întregului conţinut al acestui raport şi acestei rezoluţii, subliniez că acestea consideră că a venit timpul ca marile puteri capitaliste ale UE să se afirme. În consecinţă, acestea „aşteaptă cu plăcere oportunităţile oferite de al 60-lea summit aniversar al NATO de la Strasbourg şi Kehl pentru reînnoirea Alianţei şi întărirea relaţiilor acesteia cu Uniunea Europeană”, al cărei prolog a fost recenta Conferinţă pentru securitate de la Munchen.

În acest context, acestea salută cu convingere „iniţiativa Franţei pentru o revenire formală la structurile militare ale NATO şi eforturile preşedinţiei franceze din Consiliul UE de a apropia şi mai mult UE şi NATO ca răspuns la noile provocări pentru securitate”.

Iată un raport şi o rezoluţie în consonanţă cu ambiţiile imperialiste ale marilor puteri ale UE.

  Richard Howitt (PSE), în scris. −Membrii laburişti britanici din Parlamentul European susţin cooperarea pozitivă dintre NATO şi UE şi salută schimbul de experienţă şi expertiză ca o metodă principală de întărire a capacităţilor de bază, de îmbunătăţire a interoperabilităţii şi de coordonare a planificării, echipamentului şi instruirii. Am votat în favoarea textului original din paragraful 22 deoarece salutăm participarea Franţei ca parte a întăririi cooperării UE-NATO.

La votul final, membrii laburişti britanici ai Parlamentului European s-au alăturat Grupului Socialist pentru a respinge acest raport, în special din cauza includerii unei întregi secţiuni destinate înfiinţării unui Cartier general militar operaţional permanent al UE. Membrii laburişti din Parlamentul European au pus la îndoială în mod constant necesitatea acestui tip de structură instituţională nouă. Credem că Europa trebuie să se concentreze asupra asigurării că are capacităţile adecvate pentru a se desfăşura la momentul potrivit şi că instituţiile existente funcţionează eficient în loc să creeze instituţii suplimentare ca un lux costisitor şi inutil.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. −Nu am putut să susţin raportul Vatanen privind rolul NATO în securitatea UE. Raportul susţine că NATO se află în centrul securităţii europene. Am un punct de vedere opus. Cred că securitatea Europei este îmbunătăţită prin politica externă şi de securitate comună a UE. NATO, totuşi, rămâne o alianţă bazată pe arme nucleare. Mă opun total armelor nucleare, iar partidul meu este angajat în eliminarea armelor nucleare de pe teritoriul Scoţiei atunci când vom obţine independenţa. O Scoţie independentă nu va rămâne în NATO atât timp cât aceasta rămâne o alianţă nucleară.

  Erik Meijer (GUE/NGL), în scris. −(NL) NATO a jucat un rol important în timpul Războiului Rece între 1949 şi 1989. Sarcina oficială a acesteia era să apere teritoriul comun al statelor membre împotriva invaziilor, fără a acţiona în afara teritoriului respectiv. Justificarea a fost apărarea unei democraţii pluriforme împotriva dictaturilor, dar în practică a însemnat în principal protejarea economiei capitaliste de o economie socialistă. Dictaturile de dreapta din Portugalia şi Grecia au avut dreptul să adere, au existat acorduri bilaterale cu o dictatură similară în Spania, iar colonia franceză Algeria a fost forţată să aparţină teritoriului NATO până în 1962. Când Uniunea Sovietică şi Pactul de la Varşovia au dispărut, NATO şi-a pierdut scopul existenţei. Continuarea existenţei acesteia este o problemă pentru UE, deoarece şase state membre au optat pentru neutralitate militară. În prezent, NATO continuă să fie mai mult o "coaliţie voluntară" în jurul SUA, mai degrabă decât o extindere a UE. În acest an, chiar în momentul când NATO aniversează 60 de ani, trebuie evidenţiat clar rolul dorit de NATO în viitor. Dacă acesta este cel al unui poliţist mondial, desfăşurând propriile proiecte în mod independent de Naţiunile Unite în scopul favorizării celor mai puternice state din punct de vedere economic, această organizaţie se va dovedi periculoasă şi inutilă. De aceea voi vota „nu”.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. − Salut raportul Vattanen ca pe o apreciere realistă a securităţii europene. Deşi ne dorim o politică de securitate europeană elaborată şi capabilă să răspundă nevoilor de securitate a tuturor membrilor UE, trebuie să acceptăm că există deja o structură de securitate care constituie centrul de greutate al apărării majorităţii statelor UE, şi aceasta este NATO.

Doresc să subliniez însă importanţa folosirii avantajelor comparative ale celor două entităţi în scopul elaborării unei politici de intervenţie umanitară coagulată. Indiferent de termenii în care se formulează strategia de securitate a Uniunii, „mozaicul” UE ne va permite să intervenim în zone complexe, în care diplomaţia sau intervenţia limitată sunt posibile doar datorită capacităţii de nuanţare, fără rival, a Uniunii. În acelaşi fel, în NATO avem o alianţă solidă, cu mecanisme testate, la care noi, europenii, nu trebuie să ne oprim din a apela pentru diminuarea suferinţei pe care unele forţe în conflict le provoacă fără impunitate. Un prim pas spre această coagulare o poate reprezenta comandamentul operativ al Uniunii Europene.

Indiferent de politicile specifice care vor ghida acţiunea noastră externă, salutăm strânsa cooperare transatlantică drept soluţia cea mai practică la aceste provocări, dar şi ca întruchipare a comunităţii noastre de valori.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. – (PT) Locaţia Europei dictează priorităţile şi preocupările acesteia referitoare la securitate. Totuşi, integrarea Europei şi a celor 27 de State Membre într-un set de valori şi un model de societate pe care, într-un sens larg, o numim societate occidentală, defineşte de asemenea, ameninţările şi contextul nostru de securitate. Din acest motiv, alianţa pe care majoritatea statelor membre UE o împărtăşesc cu Statele Unite, printre altele, este şi trebuie să continue să fie un element central al securităţii noastre.

În anul în care sărbătorim cea de-a 60-a aniversare a Alianţei Atlantice, este timpul să regândim conceptul strategic al acesteia şi să îl aliniem la noua realitate. După sfârşitul Războiului Rece, este timpul să depăşim sfârşitul sfârşitului Războiului Rece şi să aliniem aceste concepte cu noua realitate care se formează: emergenţa Pacificului, relevanţa în creştere a Asiei, rolul pe care Rusia încearcă să şi-l redefinească şi ameninţările pe care le prezintă statele eşuate şi grupările teroriste globale, printre altele.

Prin urmare, dorim să jucăm un rol activ în această redefinire strategică, în calitate de parteneri cu drepturi depline în Alianţa Atlantică.

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE), în scris. − Am votat propunerea de Rezoluţie a Parlamentului European referitoare la „Rolul NATO în arhitectura de securitate a UE” deoarece consider că o relaţie transatlantică dinamică şi puternică este un garant al stabilităţii şi al securităţii în Europa. Din punctul meu de vedere, o legătură puternică UE-NATO contribuie substanţial la raţiunea de a fi a Uniunii Europene, care rezidă în construirea păcii atât pe întreg teritoriul său, cât şi dincolo de frontierele sale.

  Toomas Savi (ALDE), în scris. −Am votat în favoarea raportului lui Ari Vatanen privind rolul NATO în arhitectura de securitate a UE. Raportorul a indicat cele mai importante deficienţe ale „arhitecturii de securitate” actuale a UE şi oferă soluţii clare şi eficiente pentru îmbunătăţirea securităţii Uniunii Europene.

Sunt de acord cu raportorul că este esenţial pentru securitatea Europei precum şi pentru lume în general să menţinem şi să aprofundăm cooperarea între NATO şi UE. Deşi au existat mai multe îmbunătăţiri care au eficientizat relaţiile NATO-UE, multe aspecte pot fi îmbunătăţite.

Pentru a dezvolta o cooperare mai eficientă, toate statele membre ale UE trebuie să fie prezente la reuniunile comune UE-NATO. Ultimii ani, dacă ne amintim de problemele nerezolvate între Cipru şi Turcia, au arătat clar că întâlnirile actuale UE-NATO nu sunt nici pe departe atât de reuşite şi de productive pe cât ar putea fi. SUA şi NATO trebuie privite ca parteneri şi nu ca rivali. UE şi NATO se perfecţionează una cu ajutorul celeilalte şi împreună, obiectivele noastre comune pot fi atinse mai rapid şi mai eficient.

  Peter Skinner (PSE), în scris. −Am votat împotriva acestui raport. Puterea şi securitatea Europei depind de ceva vreme de aliaţii care au dorit să joace un rol activ în apărarea noastră.

La graniţele Europei şi în toată lumea, în prezent, este clar că NATO continuă să furnizeze legătura de cooperare care asigură siguranţa noastră şi a celorlalţi.

În mod evident, uneori schimbările intereselor strategice globale înseamnă ajustarea priorităţilor şi abordărilor. Necesitatea menţinerii vigilenţei continue a NATO şi susţinerea acesteia, în special în Afganistan în prezent, este esenţială. De aceea, solicitările pentru angajarea unui număr crescut de forţe armate şi suport logistic trebuie să fie luate în seamă de alte naţiuni europene. De asemenea, salut angajamentul Franţei anunţat de curând.

  Geoffrey Van Orden (PPE-DE), în scris. −Delegaţia conservatorilor salută unele aspecte ale acestui raport, inclusiv sprijinirea NATO ca factor central al securităţii europene şi solicitarea ca statele membre să investească mai mult în apărare. Totuşi, acesta este în esenţă un elogiu adus ESDP, faţă de care ne opunem, atât în principiu cât şi în practică, de mai bine de zece ani. Acesta se referă la Tratatul de la Lisabona, la care ne-am opus cu înverşunare şi, de asemenea, îşi exprimă sprijinul pentru un cartier general operaţional permanent al UE, sprijinind o „Carte albă” a UE privind apărarea europeană şi elogiază fără echivoc Agenţia europeană de apărare. Din aceste motive ne-am abţinut de la vot.

- Raport: Pasqualina Napoletano (A6-0502/2008)

  John Attard-Montalto (PSE), în scris. −Procesul de la Barcelona a fost adoptat de şefii de stat şi de guvern la summitul pentru Mediterana care a avut loc la Paris la 13 iulie 2008. Acesta contribuie la pace şi prosperitate şi va constitui un pas către integrarea economică şi regională, precum şi către cooperarea ecologică şi climatică între ţările mediteraneene. Întrucât ţara mea este un stat mediteranean, acest proces este urmărit cu mare atenţie. Sunt de acord că deschiderea procesului pentru ţările care nu sunt implicate în parteneriat creşte posibilitatea stabilirii egalităţii în relaţiile dintre Uniunea Europeană şi ţările mediteraneene partenere şi a soluţionării problemelor regiunii într-un mod cuprinzător. Venind din arhipelagul mediteranean Malta şi Gozo, apreciez pe deplin contribuţiile pe care le poate aduce acest proces.

Este esenţial ca valoarea strategică a relaţiilor euro-mediteraneene şi acquis-ul Procesului de la Barcelona să fie reafirmate sub forma programelor regionale şi sub-regionale şi a orientărilor comune pentru cooperare bilaterală. Acest lucru a primit o importanţă sporită ţinând cont de problemele recente din Gaza şi de declaraţiile din Cipru.

  Adam Bielan (UEN), în scris. – (PL) Dle Preşedinte, obiectivul Procesului de la Barcelona este de a sprijini ţările Mediteranei de Sud pe măsură ce acestea se dezvoltă şi obţin independenţa. Este important, în cadrul diferitelor programe, ca aceste ţări să poată face schimb de experienţă cu statele membre ale UE care au fost supuse recent transformărilor politice şi economice. În acest scop, este necesară stabilirea cadrelor de cooperare adecvate.

De asemenea, am sprijinit raportul, deoarece sprijinul UE pentru Regiunea mediteraneană nu are niciun efect advers asupra altor iniţiative de cooperare regională, precum Parteneriatul estic.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. – (PT) În ciuda limbajului prudent, raportul face un pas greşit cu privire la ceea ce omite obiectiv sau în mod conştient sau încearcă să ascundă: de exemplu, nu denunţă şi nu condamnă încălcarea sistematică şi brutală a dreptului internaţional şi drepturilor omului de către Israel – care colonizează teritoriile ocupate ale Palestinei şi care oprimă poporul palestinian – şi de către Maroc, care colonizează Sahara de Vest şi oprimă poporul Sahrawi.

Raportul ascunde politica inacceptabilă de imigraţie a UE şi natura sa inumană, ilegală, concentrată pe securitate şi exploatatoare. În această privinţă, acesta acceptă prevederea din acordurile dintre UE şi ţările mediteraneene pentru „finanţarea de centre de imigrare”.

Pe de altă parte, raportul nu ascunde faptul că modelul susţinut de aşa-zisa „Uniune pentru Mediterana” este în cele din urmă acelaşi lucru cu UE însăşi, ghidată de liberalizarea pieţelor, inclusiv a energiei şi de concurenţa capitalistă, încercând astfel să asigure controlul politic şi economic de către marile puteri. Acesta stabileşte obiectivul pentru „crearea unei... zone comerciale libere euro-mediteraneene” şi nu a unui „parteneriat euro-mediteranean... bazat pe tratament egal, solidaritate, dialog şi respect pentru asimetriile şi caracteristicile specifice fiecărei ţări”, aşa cum am propus în amendamentul pe care l-am înaintat.

De aceea, am votat împotrivă.

  Jens Holm şi Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris. −(SV) Susţinem cooperarea crescută cu ţările din regiunea Mediteranei, dar nu ne putem oferi sprijinul pentru creşterea puterii UE în cadrul politicii de integrare, formulată în paragraful 29. De asemenea, regretăm faptul că raportul nu impune nicio cerinţă asupra puterilor de ocupaţie precum Israel şi Maroc. Într-un raport care aminteşte de întărirea drepturilor omului în regiunea Mediteranei, aceasta ar trebui să fie o cerinţă minimă. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

  Erik Meijer (GUE/NGL), în scris. −(NL) Mediterana este graniţa de sud a UE. De mulţi ani, UE a urmărit cooperarea strânsă cu statele de coastă care nu aparţin UE şi cu unele care nu vor putea adera niciodată la UE. Această cooperare este considerată importantă în sudul Europei, dar are o semnificaţie mult mai mică pentru restul Europei. În ciuda acestui fapt, nu există diferenţe majore de opinie în această privinţă, deoarece nimeni nu obiectează faţă de bunele relaţii la graniţele externe ale UE. În principal la iniţiativa Franţei, această cooperare a fost intensificată şi mai mult în ultimul timp. În legătură cu aceasta, au fost înfiinţate structuri separate, permanente. Se pune întrebarea referitoare la scopul acestor structuri permanente. Este o încercare de apropiere faţă de dictaturile din Siria şi Libia, care încalcă în mod constant drepturile omului? Este o încercare de a găsi o alternativă la calitatea deplină de membru UE care a fost promisă pe termen lung statelor de coastă Croaţia, Muntenegru, Albania şi Turcia? Este un mijloc de a strânge şi mai mult legăturile cu Israelul, în ciuda faptului că, în urma rezultatului alegerilor din 10 februarie, nu se poate aştepta nicio cooperare cu Israelul pentru următorii patru ani în stabilirea unui stat palestinian învecinat cu drepturi egale? Pentru moment, nu pot susţine această propunere.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. −(DE) Proiectele propuse de Uniunea nou formată pentru Mediterana sună foarte bine: Planul solar, colaborarea în domeniul protecţiei civile, iniţiative comune pentru depoluarea Mediteranei şi proiecte pentru noi porturi şi autostrăzi. Totuşi, după cum ştim cu toţii, pe hârtie se poate scrie orice. Este îndoielnic că se va face ceva într-adevăr. În final, predecesorul organizaţiei Euromed nu a obţinut de fapt nimic. În plus, atât timp cât statele participante nu văd nicio posibilitate reală de fructificare a acestor proiecte, cu siguranţă nu vor sacrifica bunele relaţii bilaterale existente pentru un proiect vag.

Întrucât nu cred că noua Uniune pentru Mediterana va avea mai mult succes decât organizaţia predecesoare, am votat împotriva acestui raport.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. −(IT) Doamnă Preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat pentru acest raport. Cred că conceptul de parteneriat euro-mediteranean, care a apărut prima dată în Declaraţia de la Barcelona din 1995, este pregătit să evolueze într-un mod mai practic şi mai eficient decât a fost cazul până acum. Mă bucur că raportoarea susţine decizia de a întări legitimitatea democratică a Uniunii pentru Mediterana prin creşterea rolului Adunării Parlamentare Euro-mediteraneene. Aceasta pentru că eu cred cu fermitate că înfiinţarea unui parteneriat serios, durabil ar trebui să meargă dincolo de obiectivul simplei cooperări economice şi sprijinului financiar – deşi acestea sunt, fără îndoială, importante – şi ar trebui să facă posibile atingerea obiectivelor de pace şi stabilitate instituţională, precum şi de prosperitate şi creştere economică.

Împărtăşesc speranţele raportoarei că întărirea relaţiilor euro-mediteraneene va oferi un impuls dezvoltării unui domeniu de securitate colectivă şi individuală, care depăşeşte domeniul acoperit de acord şi că Uniunea Europeană poate contribui la promovarea statului de drept, respectului pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale şi a înţelegerii reciproce între diferite popoare şi culturi; acestea, din păcate, sunt încălcate grav de multe ori chiar în ţările cu care UE întreţine relaţii economice constante. În acest scop, sper că instrumentele care vor fi disponibile vor fi adecvate în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor ambiţioase pe care le stabileşte acest parteneriat.

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE) în scris. – (PL) Pentru mine este semnificativ că acordul, în cadrul Procesului Barcelona, facilitează reglementarea multor probleme strategice regionale precum securitatea energetică, protecţia mediului şi gestionarea apei.

Doresc să vă atrag atenţia asupra progresului substanţial care a fost făcut în ceea ce priveşte crearea unei zone comerciale libere euro-mediteraneene, care va fi înfiinţată în mod definitiv în 2010. În acelaşi timp, doresc să subliniez necesitatea unei cooperări mult mai extinse în următoarele sectoare: servicii (medicale şi educaţionale), agricultură, deoarece aceasta asigură baza pentru economia regiunii şi, împreună cu cea din urmă, monitorizarea securităţii alimentare.

În final, doresc, de asemenea, să pun problema susţinerii schimbării democratice în regiunea Mediteranei. În opinia mea, această problemă este legată de necesitatea de a promova integrarea socială şi de a susţine activităţile locuitorilor din ţările regiunii respective. Dialogul, promovarea toleranţei multiculturale şi religioase, precum şi proiectele educaţionale, pot netezi calea pentru o soluţie paşnică la conflictele în care ţările respective sunt implicate în prezent.

  Charles Tannock (PPE-DE), în scris. −Eu şi colegii mei conservatori britanici susţinem relaţiile euro-mediteraneene multilaterale mai strânse, aşa cum sunt promovate de Procesul de la Barcelona şi de succesorul acestuia, Uniunea pentru Mediterana. Acestea vor permite cooperarea economică şi politică mai strânsă în termeni de facilităţi de asistenţă şi comerciale îmbunătăţite, precum şi probleme de securitate, în schimbul promovării valorilor comune în sfera democraţiei şi drepturilor omului şi statului de drept.

Dorim să ne exprimăm clar opoziţia noastră faţă de Tratatul de la Lisabona în conformitate cu politica noastră tradiţională şi nu putem, prin urmare, să acceptăm referinţele la acesta din Paragraful 10 al prezentului raport. Totuşi, în general susţinem Raportul şi prin urmare, am votat în favoarea acestuia.

- Raport: Konrad Szymanski (A6-0037/2009)

  John Attard-Montalto (PSE), în scris. −Am votat raportul privind Instrumentul politicii europene de vecinătate şi parteneriat şi au fost evidenţiate următoarele puncte:

- componenta mediteraneană a Instrumentului european pentru vecinătate şi parteneriat trebuie să completeze Procesul de la Barcelona, iar obiectivele ENP trebuie definite mai clar pentru a întări Procesul de la Barcelona prin favorizarea unei abordări regionale multilaterale;

- trebuie să existe o implicare mai mare a UE în regiunea Marea Neagră şi un Parteneriat estic ambiţios. Există, de asemenea, necesitatea de a accelera înfiinţarea unei zone comerciale libere în relaţie cu Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Ucraina şi Moldova în special, imediat ce ţările partenere sunt pregătite;

- trebuie creată o adunare a Vecinătăţii estice („Euroeast”), cu participarea Parlamentului European, pe aceleaşi linii ca şi adunările Euromed şi EuroLat, în scopul punerii în aplicare a ENPI în ţările Europei de Est, şi anume Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Moldova, Ucraina şi Belarus.

Cred că trebuie să procedăm cu atenţie pentru a lua în calcul sensibilităţile Rusiei privind vecinii direcţi odată ce observăm o abordare nouă între Statele Unite şi Rusia.

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. −(IT) Doamnă preşedintă, am votat pentru raport. Într-un moment atât de delicat precum cel prezent, argumentez că avem nevoie de o cooperare mai strânsă în relaţiile de vecinătate şi parteneriat pentru a stabili un mediu prietenos la graniţele Uniunii Europene, astfel cum prevede obiectivul principal al ENP.

Sper într-o integrare mai mare şi o apropiere în consecinţă în sferele economice şi politice între Uniunea Europeană şi ţările vecine şi sunt, prin urmare, în deplin acord cu raportul dlui Konrad Szymański. Acesta solicită Comisiei, împreună cu guvernele partenere, să dezvolte în continuare mecanisme de consultare cu societatea civilă şi autorităţile locale, pentru a le implica mai bine în proiectarea şi monitorizarea punerii în aplicare a ENPI. Acesta solicită, de asemenea, Comisiei şi autorităţilor naţionale, regionale şi locale să promoveze programele îngemănate între oraşe şi regiuni şi, în plus, solicită ca programele de acţiune anuale în domeniile democraţiei, statului de drept şi drepturilor omului să fie urmate cu mai multă ambiţie, în conformitate cu obiectivele stabilite în planurile de acţiune ale ENP, solicitând să se facă mai multe pentru a convinge guvernele partenere să se implice în acţiunile din domeniile respective.

  Sylwester Chruszcz (UEN), în scris. – (PL) Astăzi mi-am oferit sprijinul faţă de raportul privind Instrumentul politicii de vecinătate şi parteneriat. Cred că ţările care se află dincolo de graniţele estice ale UE sunt partenerii noştri strategici. Chiar dacă nu le putem oferi perspectiva de a deveni membri în viitorul apropiat, trebuie să dezvoltăm o cooperare economică şi politică pentru binele comun al Europei.

  Mieczysław Edmund Janowski (UEN), în scris. – (PL) Am susţinut raportul dlui Konrad Szymanowski privind Instrumentul european de vecinătate şi parteneriat. Aceasta este o iniţiativă valoroasă a UE, destinată să protejeze cooperarea dintre UE şi statele partenere. Această cooperare include, printre altele, eforturi de a promova dialogul şi reforma, protecţia mediului şi acţiunea din domeniul securităţii energetice. Acesta include, de asemenea, eforturi de a reduce sărăcia, de a promova egalitatea între sexe, de a promova crearea de locuri de muncă şi protecţia socială, de a proteja cooperarea transfrontalieră, de a promova sănătatea, educaţia şi drepturile omului, de a combate terorismul şi crima organizată şi de a promova cooperarea în domeniul ştiinţific, educaţional, al inovaţiei şi cultural. Prin urmare, este esenţială efectuarea unei revizuiri individuale şi financiare a tuturor Programelor operaţionale ENPI, ţinând cont de ţările, regiunile şi problemele implicate. Aceste activităţi trebuie să extindă zona comercială liberă.

Este important de subliniat că Parteneriatul estic nu ar trebui să împiedice ţările vecine care doresc să solicite aderarea la UE. Secţiunea care menţionează cei 500 de miliarde de euro alocaţi Georgiei între 2008-2010 pentru lucrările de reconstrucţie şi ajutorul pentru refugiaţi, ca urmare a jafurilor de război, este de asemenea demnă de sprijin. Accept, de asemenea, că este oportună revizuirea cooperării noastre cu Belarus, împreună cu nivelul de finanţare alocat acestei ţări, pentru a stabili dacă politica de reangajare cu această ţară, iniţiată în septembrie 2008, trebuie continuată. În plus, sunt de acord că trebuie să garantăm că orice asistenţă financiară acordată Rusiei contribuie la întărirea standardelor democratice din ţara respectivă.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. − Politica europeană de vecinătate este un instrument esenţial pentru asigurarea stabilităţii în spaţiul estic, iar recentele evenimente din regiune, precum criza georgiană sau criza gazului, au demonstrat încă o dată necesitatea deţinerii de către UE a unei strategii care să-i asigure un rol activ în această zonă.

Susţin acest raport pentru că acesta evidenţiază importanţa unor iniţiative, precum Sinergia Mării Negre şi Parteneriatul Estic. Acestea au un merit deosebit în consolidarea cooperării cu ţările din regiune, în special Ucraina şi Republica Moldova, dar şi cu statele din Caucaz şi regiunea caspică.

asigurarea unui grad sporit de transparenţă în alocarea fondurilor.

De asemenea, o mai mare parte a acestor resurse trebuie să fie alocată pentru implicarea societăţii civile din ţările partenere în proiecte comune şi pentru sprijinirea mobilităţii cetăţenilor lor. IPEV poate deveni mai eficient printr-o mai mare apropiere de cetăţenii ţărilor partenere şi stimularea procesului de europenizare la toate nivelurile. De aceea susţin îndepărtarea obstacolelor din calea liberei circulaţii a persoanelor provenind din aceste state îndeosebi prin facilitarea regimului vizelor aplicat acestor state.

  Zita Pleštinská (PPE-DE), în scris. −(SK) Cooperarea transfrontalieră este un stimulent important pentru dezvoltarea durabilă a regiunilor de graniţă învecinate. Contactele mai strânse dintre oameni şi experienţa personală a democraţiei şi statului de drept sunt condiţii preliminare importante pentru punerea optimă în aplicare a proiectelor conform Politicii europene de vecinătate, de aceea trebuie să creăm instrumente specifice pentru a asigura monitorizarea adecvată a modului în care programele operaţionale comune sunt gestionate şi puse în aplicare de ambele părţi ale graniţelor UE.

Mă bucură faptul că în acest raport privind revizuirea Instrumentului politicii europene de vecinătate şi parteneriat, raportorul Konrad Szymański a inclus cooperarea transfrontalieră în cadrul competenţei Instrumentului european de vecinătate şi parteneriat (ENPI). Am votat pentru raport, care va facilita procesul de negociere pentru ţările care solicită aderarea la UE. Ţări precum Ucraina, Georgia şi Moldova vor putea să se apropie de UE beneficiind de pe urma ENP.

Punctele mele de vedere se bazează într-o anumită măsură pe experienţa mea în timpul punerii în aplicare a iniţiativei comunitare INTERREG IIIA implicând proiectul de canalizare comun slovaco-polonez pentru comunitatea din Chmeľnica, Slovacia şi oraşul polonez Piwniczna de pe ambele părţi ale graniţei noastre comune.

Cred cu fermitate că trebuie să susţinem orice iniţiativă direcţionată către instruirea de specialitate, inclusiv învăţarea limbilor ţărilor vecine şi iniţiative de parteneriat pentru angajaţii guvernului. Cred că analiza corectă în ceea ce priveşte creşterea capacităţii şi crearea de instituţii de ambele părţi ale graniţelor UE, aşa cum este propusă de raportor, va contribui la punerea în aplicare a acestui instrument.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. −(IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat împotriva raportului dlui Szymański privind revizuirea Instrumentului european de vecinătate şi parteneriat. Cred că trebuie să admitem că în unele dintre ţările cuprinse de acest instrument nu s-a făcut niciun progres către obiectivele iniţiale ale promovării democraţiei, stabilităţii şi bunei guvernări, integrării şi convergenţei economice cu politicile din Uniunea Europeană. Deşi, pe de o parte, asistenţa şi o abordare de vecinătate de către UE pot acţiona ca un stimul pentru diseminarea şi implementarea bunelor practici, este totuşi, adevărat că este esenţial ca această asistenţă şi ajutorul financiar acordat de UE să fie condiţionate.

În această privinţă, sunt de acord cu colegul meu când afirmă că sprijinul bugetar sectorial şi general conform ENPI trebuie pus la dispoziţie doar guvernelor care îl pot pune în aplicare într-un mod transparent, eficient şi răspunzător şi acolo unde constituie un stimulent real; din acest motiv, totuşi, nu pot fi de acord cu o revizuire a ENPI aşa cum este stabilită în acest raport. Mai trebuie muncit mult înainte să putem vorbi de dezvoltarea unei adevărate zone comerciale libere, altfel există riscul de înrăutăţire a unor condiţii socio-instituţionale deja slăbite în ţările implicate şi risipa unor resurse uriaşe de către Uniunea Europeană.

- Raport: Thijs Berman (A6-0036/2009)

  Luca Romagnoli (NI), în scris. −(IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat pentru raportul dlui Berman privind finanţarea altor acţiuni decât asistenţa oficială pentru dezvoltare în ţările care sunt sub incidenţa Regulamentului (CE) Nr 1905/2006.

Sunt de acord cu raportorul că propunerea legislativă înaintată de Parlament ar trebui să asigure ca ţările care nu respectă criteriile de clasificare ca fiind eligibile pentru asistenţa oficială pentru dezvoltare, dar care sunt deschise la promovarea valorilor politice, economice şi de guvernare similare cu cele ale Comunităţii şi cu care Comunitatea are relaţii strategice, trebuie sprijinite în proiectele care merită atenţie. Exemple sunt crearea de parteneriate între operatorii economici, academici şi ştiinţifici, în special în sectoare de mare importanţă precum cercetarea ştiinţifică şi tehnologică, transport, energie şi mediu.

Cred că acest lucru nu poate fi decât un beneficiu, nu doar pentru ţările implicate şi Uniunea Europeană, ci şi pentru întreaga comunitate, în urma evaluării corecte privind eligibilitatea pentru finanţare şi valabilitatea proiectului în cauză în orice moment.

- Raport: Hanne Dahl (A6-0426/2008)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. −(IT) Doamnă preşedintă, susţin raportul dnei Dahl şi sunt în favoarea acestuia, citând articolul 1 din Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, acesta fiind „un oficiu interinstituţional cu sarcina de a publica publicaţiile instituţiilor Comunităţilor Europene şi Uniunii Europene în condiţii optime”. Sunt de acord cu solicitarea dnei Dahl pentru ca instituţiile europene să modifice bazele legale pentru organismele interinstituţionale astfel încât să permită o alocare clară a responsabilităţilor administrative şi politice, deoarece în prezent este dificilă identificarea acestora.

Cred că utilizarea informaţiilor este modul principal de a aduce Uniunea Europeană mai aproape de cetăţenii săi şi, în acest context, multilingvismul trebuie să fie instrumentul principal în aplicarea scopurilor Oficiului pentru Publicaţii, prin publicarea simultană a Jurnalului Oficial în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, pentru a se asigura că acesta este înţeles clar de către oricine. Acest principiu ar trebui să se extindă la toate activităţile efectuate de Oficiul Publicaţiilor.

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE), în scris. −Am votat în favoarea acestui proiect de decizie deoarece ia în calcul solicitările PE şi alocă în mod clar responsabilităţi administrative şi politice Oficiului şi Comisiei, spre deosebire de decizia anterioară care datează din 2000.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. −(DE) Chiar şi după toţi aceşti ani de la formare, UE nu este încă de fapt aproape de cetăţenii săi. Aceasta presupune pur şi simplu că toţi cetăţenii utilizează internetul şi se pot orienta pe site-ul UE fără dificultate. Totuşi, nu este cazul, deoarece paginile web sunt adesea înţelese doar de iniţiaţi şi nu pot fi înţelese întotdeauna în toate limbile. Multe state au, de asemenea, o tradiţie puternică a mijloacelor de informare tipărite, care sunt un mod important de a furniza informaţii nepărtinitoare cetăţenilor.

UE accentuează întotdeauna importanţa politicii de informare, dar în această privinţă permite crearea unui decalaj de informare. Mai întâi, foile volante vor suferi pierderi imense dacă înregistrările în Jurnalul Oficial care trebuie publicate sunt abandonate şi, în al doilea rând, toţi cei care nu sunt familiarizaţi cu tehnologia modernă vor fi dezavantajaţi. Din acest motiv, am votat împotriva raportului Dahl.

  Luca Romagnoli (NI), în scris. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, am votat pentru raportul dnei Dahl privind organizarea şi funcţionarea Oficiului pentru Publicaţii al Uniunii Europene.

Sunt de acord cu raportoarea că decizia anterioară, datând din 20 iulie 2000, ar trebui înlocuită, în special pentru a lua în considerare observaţia făcută de Parlamentul European în timpul procedurii de descărcare pentru exerciţiul financiar 2001. Cred că raportul este, de asemenea, util pentru clarificarea alocării responsabilităţilor politice şi administrative din cadrul Oficiului pentru Publicaţii al Uniunii Europene şi că o astfel de clarificare este necesară pentru asigurarea că oficiul îşi îndeplineşte sarcinile într-un mod corect, fluent şi eficient.

  Preşedinte. – Aici se încheie explicaţiile votării.