Index 
Stenograma dezbaterilor
PDF 1013k
Luni, 9 martie 2009 - Strasbourg Ediţie JO
1. Reluarea sesiunii
 2. Declaraţia Preşedinţiei
 3. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei precedente: a se vedea procesul-verbal
 4. Componenţa Parlamentului: a se vedea procesul-verbal
 5. Cerere de apărare a imunităţii parlamentare: a se vedea procesul-verbal
 6. Cursul dat unei cereri de apărare a imunităţii: consultaţi procesul-verbal
 7. Componenţa comisiilor şi a delegaţiilor: a se vedea procesul-verbal
 8. Semnarea actelor adoptate prin procedura de codecizie: a se vedea procesul-verbal
 9. Cerere de urgenţă: consultaţi procesul-verbal
 10. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal
 11. Întrebări orale şi declaraţii scrise (depunere): consultaţi procesul-verbal
 12. Petiţii: a se vedea procesul-verbal
 13. Transmiterea de către Consiliu a textelor acordurilor: a se vedea procesul-verbal
 14. Transferuri de credite: a se vedea procesul-verbal
 15. Ordinea lucrărilor
 16. Intervenţii de un minut privind chestiuni politice importante
 17. Bugetul 2010 - Secţiunea III - Comisia: orientări pentru bugetul 2010 - Orientări referitoare la procedura bugetară 2010 - Secţiunile I, II, IV, V, VI, VII, VIII şi IX (dezbatere)
 18. Statutul societăţii private europene - Transferul transfrontalier al sediului social al unei companii - Un „Small Business Act” pentru Europa - Participarea lucrătorilor în societăţile cu un statut european (dezbatere)
 19. Sistemul european comun de azil (dezbatere)
 20. Situaţia socială a romilor şi îmbunătăţirea accesului acestora pe piaţa muncii din UE (prezentare succintă)
 21. Planul de acţiune al Comisiei pentru un cadru de control intern integrat (prezentare succintă)
 22. Integritatea jocurilor de noroc on-line (prezentare succintă)
 23. Asigurarea calităţii alimentelor - incluzând armonizarea şi recunoaşterea reciprocă a standardelor (prezentare succintă)
 24. Cooperarea dintre instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială (prezentare succintă)
 25. Punerea în aplicare a Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate (prezentare succintă)
 26. Confruntarea cu problemele legate de aprovizionarea cu petrol (prezentare succintă)
 27. Rapoartele privind politica în domeniul concurenţei pentru anii 2006 şi 2007 (prezentare succintă)
 28. Ordinea de zi a următoarei şedinţe: a se vedea procesul-verbal
 29. Ridicarea şedinţei
 30. Încheierea sesiunii anuale


  

PREZIDEAZĂ: DL PÖTTERING
Preşedinte

(Şedinţa a fost deschisă la ora 17.05)

 
1. Reluarea sesiunii
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele – Declar reluată sesiunea Parlamentului European suspendată joi, 19 februarie 2009.

 

2. Declaraţia Preşedinţiei
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele −Doamnelor şi domnilor, am ales să mă adresez în limba ţării unde a avut loc acest eveniment groaznic.

 
  
 

Stimaţi colegi, aţi luat cunoştinţă de această veste tristă, a atacului asupra bazei militare Massereene din Irlanda de Nord, care a avut loc la sfârşitul săptămânii şi care a implicat uciderea a doi soldaţi, Sapper Mark Quinsey din Birmingham şi Sapper Cengiz Azimkar din Londra – şi rănirea altor patru persoane, inclusiv doi civili, dintre care unul – cetăţean polonez – se află în stare critică. Acest atac criminal asupra forţelor de securitate din Irlanda de Nord este un act absolut josnic, pe care îl condamn în mod categoric.

(Aplauze)

Condoleanţele noastre sunt îndreptate către familiile şi persoanele apropiate soldaţilor ucişi, care şi-au dat viaţa în serviciul comunităţii, precum şi către celelalte victime.

Aceasta a fost prima crimă comisă asupra soldaţilor din Irlanda de Nord în ultimii 12 ani şi reprezintă un atac asupra instituţiilor democratice ale Irlandei şi asupra însuşi fundamentului societăţii libere şi democratice a populaţiei acesteia. În timpul vizitei mele recente în Irlanda de Nord, am putut să observ în mod personal dividendele bogate ale procesului de pacificare, în care membri ai ambelor comunităţi lucrează împreună pentru a asigura o viaţă mai bună viitoarelor generaţii şi pentru a lăsa în urma lor răul din trecut.

Criminalii care au întreprins acest atac doresc să înlăture democraţia şi viaţa normală de pe străzile Irlandei de Nord. Aceştia nu au niciun fel de susţinere sau sprijin din partea populaţiei, iar acţiunile lor sunt respinse în mod viguros de majoritatea oamenilor. Întreaga noastră solidaritate se află alături de oamenii de acolo şi de forţele de securitate, în eforturile lor de a-i aduce pe aceşti criminali în faţa justiţiei.

Noi, reprezentanţii Parlamentului European, am afirmat, în repetate rânduri, faptul că respingem violenţa de natură teroristă în toate circumstanţele. Aceşti ucigaşi nu vor reuşi să distrugă procesul pacifist construit cu grijă în Irlanda de Nord, un proces de pace pe care Parlamentul European l-a susţinut întotdeauna cu tărie, atât din punct de vedere moral, cât şi material. Locuitorii Irlandei de Nord au ales un viitor diferit: unul pacifist şi de respect reciproc pentru demnitatea fiecărei persoane în parte. Îi susţinem în eforturile lor privind alegerea păcii, democraţiei şi a statului de drept şi le suntem alături în mod solidar, în aceste momente.

Stimaţi colegi, aş dori să vă rog să vă alăturaţi acum unui moment de reculegere pentru a onora memoria soldaţilor ucişi.

(Parlamentul s-a ridicat în picioare şi a ţinut un moment de reculegere)

 
  
MPphoto
 

  James Nicholson (PPE-DE) – Domnule Preşedinte, sâmbătă noaptea, în Irlanda de Nord, am fost cu toţii – cred, ca toată lumea – foarte şocaţi: doi tineri soldaţi au fost ucişi brutal, cu sânge rece. Este cel mai urât coşmar al Irlandei de Nord.

Sunt membru al acestui Parlament de peste 20 de ani şi am sperat că nu voi mai fi niciodată nevoit să stau în mijlocul acestei săli şi să îmi exprim condoleanţele către familiile celor care şi-au pierdut viaţa în Irlanda de Nord. Mă întristează foarte tare faptul că trebuie să fac acest lucru din nou, astăzi.

Aceşti tineri au procedat aşa cum procedează mulţi alţii: au comandat pizza de la o pizzerie locală, întrucât peste trei ore urmau să se îmbarce într-un avion cu destinaţia Afganistan. Nu au mai ajuns să se îmbarce. Nu putem decât să ne îndreptăm gândurile spre ei astăzi, având în vedere că au fost ucişi în floarea vârstei. Acum nu este momentul să exprimăm nimic altceva decât condoleanţe familiilor acestora. Este însă un moment în care familiile respective au nevoie de sprijin.

Cei care au săvârşit acel act, nu vor asculta probabil niciunul dintre cuvintele de condamnare pe care le voi rosti. Însă trebuie să precizez un lucru: nu vor putea reuşi – nu vor câştiga – deoarece procesul democratic din Irlanda de Nord este cel care şi-a spus cuvântul, iar acesta trebuie să câştige. În ciuda lipsurilor cu care se confruntă uneori, acest proces a adus o viaţă diferită semenilor mei din Irlanda de Nord: aceştia au găsit o viaţă mai bună, au experimentat această viaţă şi doresc să îi văd cum continuă această viaţă. Mă alătur dumneavoastră şi transmit condoleanţele mele familiilor îndurerate.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Liam Aylward (UEN) – Domnule Preşedinte, condamn, la rândul meu, fără niciun fel de rezerve uciderea celor doi soldaţi britanici şi vătămarea altor patru în afara cazărmilor Massereene din oraşul Antrim, care a avut loc sâmbăta trecută. Adevărata armată Republicană Irlandeză (IRA), un grup republican extrem din Irlanda de Nord, şi-a asumat răspunderea pentru groaznicul atac, acesta fiind primul atac mortal asupra forţelor de securitate din Irlanda de Nord, într-o perioadă de 12 ani. Cei care au comis aceste acte teroriste trebuie aduşi în faţa instanţei de judecată şi trebuie traşi la răspundere pentru aceste crime oribile. Atacurile lor nu necesită sprijin politic din partea populaţiei din Irlanda de Nord.

Acordul de pace din Vinerea Mare din 1998, stabileşte în mod clar cadrul pentru dezvoltarea politică şi economică în Irlanda de Nord. Structurile prevăzute în acordul respectiv funcţionează foarte bine în sprijinul democraţiei, al statului de drept, al drepturilor omului, precum şi al păcii şi reconcilierii. Nu putem permite şi nu vom permite acestor indivizi să distrugă pacea pentru atingerea căreia am luptat atât de mult timp în Irlanda de Nord.

 
  
MPphoto
 

  Jim Allister (NI) – Domnule Preşedinte, vă mulţumesc, în numele soldaţilor britanici care şi-au pierdut viaţa sâmbătă seară, pentru condoleanţele adresate. Populaţia din Irlanda de Nord apreciază faptul că, în aceste momente, vă gândiţi la cei care se află în doliu.

Ucigaşii celor doi soldaţi britanici caută să obţină promovare politică urmând calea violenţei. Aş dori să pot spune că nu vor reuşi, însă, din păcate, se pare că în Irlanda de Nord violenţa chiar dă rezultate – până la punctul în care, astăzi avem în funcţia de miniştri guvernamentali, trei terorişti condamnaţi ai Armatei Republicane Irlandeze, iar primul-ministru comun, dl McGuinness, este o persoană despre care Peter Robinson a spus – pe timpul când se opunea prezenţei teroriştilor în guvern – că a ucis personal cel puţin 12 soldaţi. Acesta nu este cu nimic mai bun sau mai diferit de teroriştii de la Antrim, care s-au aşezat deasupra soldaţilor muribunzi şi au continuat să pompeze gloanţe în trupurile lor.

În prezent, acel om abject care a apăsat de atâtea ori pe trăgaci, McGuinness – descris odată de către domnul Robinson drept „măcelarul din Bogside”, împarte în mod scandalos cea mai înaltă titulatură din ţara mea. Aşa se întâmplă atunci când se duc tratative cu teroriştii. Sper că nu se vor mai conduce negocieri cu teroriştii care s-au întors pe străzile noastre şi că lecţiile trecutului vor fi învăţate şi rectificate.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele − Doamnelor şi domnilor, nu putem să îi invităm pe toţi membrii irlandezi să ia cuvântul. Am vorbit în numele tuturor, iar acest lucru ar trebui să fie suficient. Sunteţi de acord că acesta a fost un omagiu adecvat adus celor care şi-au pierdut viaţa? Vă mulţumesc.

Aş dori, de asemenea, să fac o scurtă afirmaţie cu privire la Ziua Internaţională a Femeii, care a avut loc ieri. Pentru a marca această ocazie, aş dori să ofer o întâmpinare specială tuturor femeilor care sunt membri ai Parlamentului şi să le acord un vot emfatic de mulţumire pentru angajamentul lor. De asemenea, aş dori să susţin faptul că depunem toate eforturile necesare pentru a face ca principiul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi să devină realitate, atât la nivel european, cât şi internaţional.

Cu o sută de ani în urmă, 15 000 de femei au protestat la New York pentru recunoaşterea drepturilor şi a demnităţii lor. Astăzi, oferim un tribut moştenirii acestora. Nu există nici o îndoială că de atunci s-au realizat progrese din punctul de vedere al recunoaşterii şi protejării drepturilor femeii şi al promovării egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei, în toate domeniile societăţii. Nu trebuie să stagnăm în eforturile noastre; este necesar să se facă încă şi mai mult pentru a se realiza egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi la nivelul Uniunii Europene şi, de asemenea, pentru a încuraja participarea femeilor la angajarea în muncă, la societatea civilă şi la activitatea politică. Parlamentul European consideră că există încă loc pentru a spori gradul de participare a femeilor la activitatea de luare a deciziilor la nivel local, naţional şi al Uniunii Europene. Statele membre trebuie să găsească modalităţi de încurajare şi susţinere a participării femeilor la procesele decizionale şi în activitatea politică, atât la nivel naţional cât şi internaţional.

Ne aflăm la doar câteva luni distanţă de alegerile europene. Doresc să subliniez astăzi faptul că participarea femeilor la aceste alegeri şi reprezentarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor în Parlamentul European sunt deosebit de importante, atât pentru dezvoltarea democratică a Uniunii Europene, cât şi pentru societatea noastră în ansamblu. În concluzie, aş dori să reamintesc acestui Parlament că multe războaie de pe acest pământ au lovit foarte dur femeile şi că depunem eforturi pentru a preveni folosirea hărţuirii sexuale şi a violului femeilor ca arme de război. Trebuie să apărăm demnitatea tuturor locuitorilor acestei planete şi nu trebuie să ne întrerupem niciodată angajamentul nostru.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

(Aplauze)

 

3. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei precedente: a se vedea procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

4. Componenţa Parlamentului: a se vedea procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

5. Cerere de apărare a imunităţii parlamentare: a se vedea procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

6. Cursul dat unei cereri de apărare a imunităţii: consultaţi procesul-verbal

7. Componenţa comisiilor şi a delegaţiilor: a se vedea procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

8. Semnarea actelor adoptate prin procedura de codecizie: a se vedea procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

9. Cerere de urgenţă: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

10. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

11. Întrebări orale şi declaraţii scrise (depunere): consultaţi procesul-verbal

12. Petiţii: a se vedea procesul-verbal

13. Transmiterea de către Consiliu a textelor acordurilor: a se vedea procesul-verbal

14. Transferuri de credite: a se vedea procesul-verbal

15. Ordinea lucrărilor
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele – Versiunea finală a proiectului de ordine de zi al acestei sesiuni plenare, astfel cum a fost elaborat de Conferinţa Preşedinţilor în cadrul reuniunii acestora care a avut loc joi, 5 februarie, în conformitate cu articolele 130 şi 131 din Regulamentul de procedură, a fost distribuit.

Luni:

În primul rând, Grupul Socialist din Parlamentul European a solicitat ca votul asupra raportului doamnei Kósáné Kovács privind situaţia socială a rromilor să aibă loc mâine, în locul zilei de joi, astfel cum a fost programat iniţial.

În al doilea rând, Grupul Partidului Popular European (Creştin Democat) şi al Democraţilor Europeni a solicitat, de asemenea, ca votul asupra raportului dlui Reul, privind posibilele soluţii la provocările legate de aprovizionarea cu petrol, să aibă loc mâine.

În ambele cazuri, termenul limită pentru propunerile comune alternative de rezoluţii este această seară, ceea ce înseamnă că, din punct de vedere tehnic, este imposibil ca votul asupra acestor texte să aibă loc mâine. Cu toate acestea, voturile ar putea să aibă loc miercuri, în locul zilei de mâine. Există vreo obiecţie în această privinţă?

 
  
MPphoto
 

  Hannes Swoboda, în numele Grupului PSE (DE) Domnule Preşedinte, regret că nu este posibil să votăm mâine, deoarece mai mulţi reprezentanţi ai rromilor şi-au planificat să participe, crezând că votul a fost programat pentru data respectivă. Dacă acest lucru este absolut imposibil, votul va trebui, desigur, să aibă loc miercuri, însă doresc să repet faptul că, având în vedere vizita reprezentanţilor rromilor, şi cu acordul grupurilor politice, va fi cu siguranţă posibil să se facă o excepţie.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele − Am luat act de această voinţă politică. Mi s-a comunicat că, în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului de procedură, este posibil să se voteze doar în ziua de miercuri. Cu toate acestea, putem să le aducem la cunoştinţă reprezentanţilor rromilor situaţia actuală, pentru a ne exprima voinţa politică, urmând ca ulterior, să putem vota asupra ambelor cereri, în ziua de miercuri.

(Parlamentul a aprobat cererea)

Marţi:

Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, a solicitat ca o declaraţie a Comisiei privind porumbul modificat genetic MON810, să fie inclusă pe ordinea de zi şi ca dezbaterea să fie încheiată prin depunerea unei propuneri de rezoluţii. Cine doreşte să justifice această solicitare? Domnule Cohn-Bendit?

 
  
MPphoto
 

  Daniel Cohn-Bendit, în numele Grupului Verts/ALE (DE) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, după cum ştiţi, a existat o majoritate clară împotriva solicitării Comisiei, în cadrul ultimei reuniuni a Consiliului Mediu.

Comisia a prezentat deja astfel de solicitări în 2006 şi 2007, iar de fiecare dată Consiliul a votat împotriva acestora. În momentul de faţă, solicitarea va fi probabil reluată în cadrul viitoarei reuniuni a Consiliului Mediu, de această dată fiind îndreptată împotriva Franţei şi Greciei. Parlamentul ar trebui să adopte pur şi simplu o poziţie clară, pentru a încheia această dezbatere o dată pentru totdeauna. Nu este de datoria Comisiei să încerce în mod neîncetat să cumpere ţări, din cauza unei iniţiative care a fost respinsă de diferite tabere politice. De aceea vrem să avem, în sfârşit, o dezbatere cu participarea Comisiei şi a Consiliului, precum şi o propunere de rezoluţie, pentru a pune capăt acestei probleme o dată pentru totdeauna – lucru care se doreşte a se realiza înainte de alegeri, pentru ca alegătorii să ştie cine ce susţine. Nu este aşa, domnule Ferber?

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. − Vă mulţumesc foarte mult. Aceasta a fost justificarea. Cine se pronunţă împotriva solicitării?

 
  
MPphoto
 

  Martin Schulz, în numele Grupului PSE (DE) Domnule Preşedinte, după cum tocmai a subliniat domnul Swoboda, susţin o parte a solicitării domnului Cohn-Bendit şi mă opun celeilalte. Consider că acesta are dreptate; comportamentul Comisiei este cu siguranţă uluitor, pentru a mă exprima în mod politicos. În al doilea rând, este adevărat că situaţia din cadrul Consiliului este confuză: unele state membre împărtăşesc opinia Comisiei, iar altele nu.

Avem o situaţie similară în Parlament. Este adevărat că avem nevoie de o dezbatere cu participarea Comisiei – cu toate că aceasta a insistat cu această problemă de multe ori în trecut, exprimându-se împotriva recomandărilor Parlamentului şi chiar a unor membri ai Consiliului – şi susţinem solicitarea privind o declaraţie a Comisiei în acest sens. Cea de-a doua parte este reprezentată de rezoluţie. Am citit cu foarte mare atenţie solicitarea Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, precum şi justificarea domnului Cohn-Bendit, care are legătură mai mult cu campania electorală decât cu porumbul modificat genetic, şi care a fost extrem de interesantă. Grupul Verts/ALE solicită, de asemenea, o procedură de vot privind înlocuirea Comisiei – un vot de neîncredere în Comisie. Totuşi, acest pas este atât de cuprinzător, încât suntem de părere că problema trebuie mai întâi analizată cu atenţie, motiv pentru care susţinem dezbaterea – într-adevăr! În plus, există o comisie specializată care ar trebui să se ocupe de această rezoluţie; aceasta ar trebui să ne prezinte o propunere de rezoluţie în cadrul uneia dintre viitoarele şedinţe plenare, care să fie pregătită în mod corespunzător, în loc să fie cârpită în grabă în timpul acestei săptămâni.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele − Vă mulţumesc foarte mult. Îi dau acum cuvântul domnului Fjellner, care ar putea exprima, din nou, o poziţie diferită.

 
  
MPphoto
 

  Christofer Fjellner, în numele Grupului PPE-DE − Domnule Preşedinte, mă opun ambelor părţi ale propunerii domnului Cohn Bendit, deoarece, cu mai puţin de o lună în urmă, am dezbătut acest subiect şi am votat pe marginea lui în cadrul Comisiei pentru mediu, după cum am auzit că a fost sugerat mai devreme. Prin urmare, aş dori să afirm că acest lucru a fost realizat şi, în special, în această perioadă, la finalul legislaturii, când abia avem timp pentru dezbateri legislative importante, consider că ar fi greşit să acordăm prioritate acestui subiect în mod deosebit.

Nu putem acorda prioritate, în această perioadă, dezbaterilor care au fost deja rezolvate, iar să facem acest lucru, în special, doar pentru că Grupul Verzilor consideră că nu îi este acordată destulă atenţie în perioada premergătoare alegerilor, ar însemna să dăm dovadă de iresponsabilitate.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele − Pe de o parte, s-a făcut o cerere pentru a include pe ordinea de zi subiectul unei rezoluţii; Pe de altă parte, domnul Fjellner afirmă că nicio declaraţie şi nicio rezoluţie nu ar trebuie introduse pe ordinea de zi. Aş dori să sugerez ca, mai întâi, să se voteze asupra procedurii, iar, ulterior, putem dezbate dacă avem sau nu o expunere justă.

În plus, am primit o cerere pentru un vot prin apel nominal. Acest vot are ca scop stabilirea celor care susţin solicitarea domnului Cohn-Bendit şi a Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană. Acest vot este deschis.

 
  
MPphoto
 

  Martin Schulz (PSE)(DE) Domnule Preşedinte, acest lucru nu ar trebui complicat şi mai mult. Sunt sigur că aveţi dreptate la un nivel formal; sunteţi un preşedinte cu o stăpânire foarte fermă a lucrurilor, încât nu mă îndoiesc de acest lucru. Totuşi, am impresia că doamna Frassoni este de acord cu propunerea noastră.

Vom purta o discuţie cu participarea Comisiei săptămâna aceasta şi aş dori să solicit, de asemenea includerea acesteia pe ordinea de zi. În acelaşi timp, doresc să solicităm comisiei de specialitate responsabilă, să pregătească o rezoluţie. Cred că aceasta ar reprezenta o solicitare mult mai amplă, asupra căreia aţi putea susţine un vot iniţial.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Am putea să mai petrecem încă o jumătate de oră discutând acest subiect. Procedura corectă este să votăm asupra acceptării sau nu a solicitării din partea Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană. Am încercat să ajut prin propunerea mea, şi anume să avem o altă dezbatere mai târziu, prin care să decidem dacă dorim un comunicat din partea Comisiei, însă lucrurile nu pot fi făcute în altă ordine.

(Parlamentul a respins solicitarea)

Miercuri:

Doresc să vă informez că au fost depuse 113 amendamente la raportul doamnei Elisa Ferreira, privind Planul european de redresare economică. Acesta lucru depăşeşte plafonul de 50 de amendamente prevăzut la articolul 156, şi, în consecinţă, am trimis aceste texte în vederea examinării de către comisia responsabilă. Comisia se va întruni în această seară, iar dezbaterea pe marginea raportului rămâne pe ordinea de zi a zilei de miercuri.

Grupul Partidului Popular European (Creştin Democat) şi al Democraţilor Europeni a solicitat ca întrebările cu solicitare de răspuns oral adresate Consiliului şi Comisiei cu privire la SIS II să fie rezolvate la ora 15.00, ca prim punct al şedinţei de după-amiază. Luând în considerare faptul că toate grupurile şi-au exprimat acordul, ordinea de zi va fi rectificată în consecinţă.

Tocmai am fost informat că am omis ceva legat de ziua de marţi: Grupul Socialist din Parlamentul European a solicitat ca dezbaterile de după-amiază să fie prelungite cu jumătate de oră şi, în consecinţă, timpul afectat întrebărilor adresate Comisiei să fie ţinut de la ora 18.30 la ora 20.00. Este convenient în acest fel?

(Parlamentul a aprobat solicitarea)

Joi:

Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană şi Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa au solicitat ca dezbaterea pe marginea întrebărilor cu solicitare de răspuns oral adresate Comisiei cu ocazia aniversării a 50 de ani de la răscoala tibetană, să fie încheiată cu depunerea unei propuneri de rezoluţie.

 
  
MPphoto
 

  Monica Frassoni, în numele Grupului Verts/ALE (IT) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, credem că, cu această ocazie de înaltă însemnătate – aniversarea a 50 de ani de la răscoala tibetană şi zborul lui Dalai Lama – este foarte important ca Parlamentul nostru să îşi exprime opiniile într-o rezoluţie şi nu doar într-o dezbatere.

Aceasta nu este o premieră: acest Parlament l-a susţinut mereu pe Dalai Lama şi cauza libertăţii poporului tibetan şi nu putem să dăm înapoi acum, cu atât mai puţin cu cât situaţia nu se îmbunătăţeşte deloc. Situaţia se deteriorează constant şi chiar recent am făcut obiectul intimidării din partea guvernului chinez cu privire la libertatea tibetană. De aceea, sunt de părere că este crucial, nu doar să discutăm, ci şi să luăm decizii.

 
  
MPphoto
 

  Marco Cappato, în numele Grupului ALDE(IT) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, în urmă cu un an am adoptat o rezoluţie prin care am susţinut poziţia adoptată de Dalai Lama în negocierile cu China, adică privind non-violenţa şi autonomia – nu independenţa – Tibetului.

China a încălcat aceste negocieri, acuzându-l pe Dalai Lama că este violent şi că urmăreşte violenţa şi mai degrabă independenţa, decât autonomia. Prin urmare, astăzi, la aniversarea a 50 de ani de la răscoala Lhasa, ar fi absolut incomprehensibil dacă acest Parlament nu ar interveni, nu doar pentru a-l apăra pe Dalai Lama şi non-violenţa, dar şi pentru a apăra poziţia şi reputaţia Parlamentului. Nu cerem ca alte chestiuni să fie înlăturate de pe ordinea de zi; pur şi simplu solicităm Parlamentului să aibă curajul de a exprima o opinie.

Din acest motiv, solicităm, alături de această dezbatere, supunerea la vot a unei rezoluţii.

 
  
MPphoto
 

  Nirj Deva (PPE-DE) – Domnule Preşedinte, nu m-am aşteptat să iau cuvântul, însă, dat fiind faptul că acesta este un Parlament foarte important şi aceasta că este o perioadă de criză de încredere globală şi că ar trebui să fim luaţi în serios de către interlocutorii noştri din toate colţurile lumii, nu ar trebui să ne concentrăm asupra unor asemenea probleme, într-un moment în care, în prezent, trebuie să construim punţi de legătură şi parteneriate pentru activităţile noastre comerciale şi economice.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Apreciez ceea ce spuneţi, însă aceasta nu este în conformitate cu Regulamentul nostru de procedură.

(Parlamentul a aprobat solicitarea)

În ceea ce priveşte dezbaterea pe marginea cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept, Grupul Socialist din Parlamentul European a cerut ca sub-punctul privind Sierra Leone să fie înlocuit de un nou sub-punct intitulat „Expulzarea organizaţiilor de ajutor umanitar din Darfur”.

 
  
MPphoto
 

  Hannes Swoboda, în numele Grupului PSE (DE) Domnule Preşedinte, voi fi concis. Situaţia din Darfur a devenit extrem de critică şi se înrăutăţeşte ca urmare, a expulzării diferitelor organizaţii de ajutor umanitar, în mod special. De aceea, dorim să acordăm acum prioritate acestui caz. Aş dori să solicit sprijinul dumneavoastră. Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. −– Darfur este acum un punct pe ordinea de zi.

(Ordinea de zi a fost adoptată)

 

16. Intervenţii de un minut privind chestiuni politice importante
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele – Următorul punct este reprezentat de intervenţiile de un minut privind chestiuni politice importante.

 
  
MPphoto
 

  Georgios Papastamkos (PPE-DE)(EL) Domnule Preşedinte, impactul negativ al crizei financiare globale poate fi acum observat în comerţul internaţional. Este suficient să se observe doar că rata creşterii privind comerţul global a scăzut de la 8.5 % în anul 2006 la 5.5 % în 2007 şi a fost de doar 4 % în 2008. Un mecanism special a fost introdus în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, pentru a monitoriza măsurile care au fost şi care vor fi adoptate de către statele membre ale organizaţiei, cu scopul de a susţine sectoarele economiei care au fost afectate.

Dată fiind importanţa specială a comerţului extern asupra economiei, creşterii economice şi ocupării forţei de muncă din Uniunea Europeană, Comisia este invitată, în cadrul aplicării planului de redresare economică, să-şi asume imediat rolul principal într-o iniţiativă multilaterală de susţinere a comerţului. De asemenea, Comisia este invitată să coreleze orice asemenea iniţiative cu activitatea grupului Băncii Mondiale şi a altor organizaţii pentru dezvoltare multilaterală.

 
  
MPphoto
 

  Ioan Mircea Paşcu (PSE) – Domnule Preşedinte, arhitectura internaţională, politică, militară, economică şi financiară se află sub presiune din cauza actualei crize. UE reprezintă o componentă centrală a acestei arhitecturi. Aceasta părea să fie singura formulă pentru Europa, pentru a conserva rolul acesteia într-o lume bipolară. UE s-a dezvoltat cu succes, cu scopul de a reuni continentul la sfârşitul Războiului Rece, iar acum se face apel la aceasta pentru a conserva reuşitele anterioare şi pentru a continua integrarea, de îndată ce vor veni vremuri mai prielnice.

Nu este o sarcină uşoară, în special pentru preşedinţia curentă, şi nici pentru cele viitoare, care vor trebui să facă faţă impasului instituţional continuu implicat de Tratatul de la Lisabona şi tranziţiei către un nou Parlament şi o nouă Comisie, luptând, în acelaşi timp, împotriva tendinţelor protecţioniste, a ameninţărilor de a renaţionaliza politicile comune şi a posibilelor crize internaţionale din vecinătatea noastră.

În consecinţă, UE se află într-un moment critic. Singurele opţiuni sunt să reuşească sau nu. Reuşita noastră depinde în totalitate de înţelegerea faptului că solidaritatea reprezintă singurul mod în care putem face faţă tuturor acestor mari provocări şi prin care ne putem continua odiseea pe scena mondială.

 
  
MPphoto
 

  Magor Imre Csibi (ALDE) - Ca urmare a alegerilor parlamentare din România, partidele politice care reprezintă opoziţia întâmpină în acest moment o situaţie dificilă. Astfel, partidele aflate la guvernare încearcă izolarea şi chiar scoaterea lor din viaţa politică şi administrativă locală.

Înlocuirea pe criterii politice a factorilor de răspundere din administraţia locală, în contextul crizei economice actuale, denotă o lipsă de responsabilitate din partea guvernului. Ca urmare, există riscul încetinirii ritmului de finalizare a proiectelor dedicate comunităţilor locale.

Credibilitatea democratică a actualei guvernări poate fi pusă la îndoială în cazul celor doi consilieri din Consiliul local al municipiului Braşov, Vasile Bran şi Iulian Mara, care au fost aleşi prin votul cetăţenilor şi a căror situaţie nu a fost reglementată la opt luni după alegerile locale. Vasile Bran a fost invalidat nejustificat prin decizia Consiliului local, iar Iulian Mara n-a putut să depună jurământul deoarece hotărârea prin care a fost validată funcţia a fost atacată în contencios administrativ de către instituţia prefectului judeţului Braşov.

Ca urmare a preocupării reprezentanţilor guvernanţilor de a acapara funcţiile din administraţia locală, nerespectând voinţa cetăţenilor, legea a fost încălcată şi cei doi consilieri au fost înlocuiţi cu alte două persoane, după bunul plac al majorităţii.

Consider că actuala guvernare trebuie să fie conştientă de faptul că obţinerea majorităţii nu presupune nerespectarea legii; astfel de cazuri abuzive trebuie să înceteze, legea trebuie să se aplice, iar votul cetăţenilor nu trebuie invalidat de tirania majorităţii.

 
  
MPphoto
 

  Jan Tadeusz Masiel, (UEN) (PL) Domnule Preşedinte, săptămâna trecută, o delegaţie informală a deputaţilor europeni a vizitat Palestina şi Israelul. De asemenea, am vizitat Fâşia Gaza. Ceea ce am văzut acolo a stârnit în mine un imens sentiment de revoltă şi puternice sentimente de simpatie faţă de naţiunea palestiniană ocupată. Revolta pe care o simt este împărtăşită de autorităţile ONU, care sunt active în acea regiune.

Domnule preşedinte, nu văd decât o singură ieşire din această situaţie: trebuie să se înfiinţeze, în mod rapid şi necondiţionat, un stat palestinian. În anul 1948, când a fost fondată ţara lor, evreii nu au solicitat consimţământul palestinienilor. Astăzi, Israelul nu trebuie să obstrucţioneze voinţa poporului palestinian. Repet: este nevoie să se ofere ajutor urgent şi necondiţionat unei naţiuni oprimate, punând astfel capăt acestui vechi conflict.

Sunt de părere că astfel de măsuri ar consolida pacea în întreaga lume, dar, mai presus de orice, trebuie să facem acest lucru pentru simplul motiv că palestinienii merită să aibă propriul lor stat.

 
  
MPphoto
 

  Kyriacos Triantaphyllides (GUE/NGL)(EL) Domnule Preşedinte, se pare că sugestiile făcute de Secretarul de Stat al Statelor Unite ale Americii izraeliţilor, în timpul vizitei acestuia, includ sistarea construirii şi extinderii aşezărilor în Cisiordania, deschiderea blocajelor stradale, oprirea construirii zidului şi expulzarea palestinienilor din Ierusalimul de Est, iar în ceea ce priveşte Gaza, acordarea permisiunii de a importa ciment şi materiale de construcţie, necesare pentru reconstrucţia regiunii.

Acestea sunt sugestii bune, însă se pare că nimeni nu le dă ascultare, deoarece, în timp ce izraeliţii nu permit intrarea acestor materiale în Gaza, aceştia nu ezită să exploateze în mod ilegal trei pătrimi din materialele furnizate industriei israelite a construcţiilor din Cisiordania, distrugând fără milă mediul natural înconjurător, în timp ce proprietarii de drept ai pământului nu au primit niciun fel de avantaje financiare.

Este timpul ca Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană să ridice impunitatea Israelului şi să treacă dincolo de cuvinte şi sugestii.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Hans-Peter Martin (NI)(DE) Domnule Preşedinte, doresc să atrag atenţia asupra unei chestiuni care pătează numele acestui Parlament: fondul de pensii.

Potrivit unor rapoarte recente apărute în revista Stern, cel puţin 76 de deputaţi europeni germani au fost membri ai acestui fond. Cu toate acestea, aceasta se referă doar la lista asociaţiei, şi nu la fond. În consecinţă, mă adresez dumneavoastră, domnule Pöttering, în calitate de Preşedinte al Parlamentului, pentru a trimite administraţiei Camerei Deputaţilor a Parlamentului german, lista completă a membrilor fondului, întrucât, în temeiul reglementărilor relevante din ţara dumneavoastră natală, ar apărea imediat suspiciunea unei fraude serioase, dacă ar reieşi că s-au făcut plăţi duble. Acest lucru trebuie ulterior urmat de investigaţii relevante, iar autorităţile germane au dreptul să afle acest lucru de la dumneavoastră.

În acelaşi mod, noi toţi avem dreptul să cunoaştem deficitul acestui fond. Există ceva ţinut sub tăcere şi apare riscul ca speculatorii să fie din nou eliberaţi pe cauţiune, în valoare de multe milioane plătite pe cheltuiala contribuabililor, la sfârşitul legislaturii parlamentare. Nu este permis să se întâmple acest lucru!

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele − Biroul Parlamentului se va ocupa de acest lucru într-un mod corect din punct de vedere legal şi sănătos din punct de vedere politic – puteţi fi sigur de aceasta.

 
  
MPphoto
 

  Tunne Kelam (PPE-DE) – Domnule Preşedinte, ultimul raport al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică, a concluzionat că Iranul a produs suficient uraniu slab îmbogăţit, pentru a produce o bombă atomică.

Lucrul cel mai alarmant este viteza progresului Iranului. Potrivit estimărilor Agenţiei, Teheran a crescut numărul centrifugelor de îmbogăţire a uraniului, de 34 de ori în mai puţin de trei ani. Totuşi, în următorii 5 ani Iranul plănuieşte să adauge 45 000 de centrifuge la cele 5 600 deja existente. Aceasta va însemna posibilitatea de a fabrica arme nucleare la scară industrială. În plus, acest lucru înseamnă furnizarea de bombe atomice, având în vedere dezvoltarea capacităţii rachetelor şi lansarea primului satelit al Iranului.

Acest lucru înseamnă că politica de stăpânire a Iranului, doar prin sancţiuni slabe şi diplomaţie, a eşuat. Această politică i-a oferit Teheranului timpul necesar pentru a-şi finaliza programul nuclear.

Este, prin urmare, timpul să abandonăm politica de facto de calmare şi să ne concentrăm asupra unui răspuns comun al UE, privind un posibil şantaj nuclear sau un ultimatum din partea Iranului. În cazul în care şi atunci negocierile vor reprezenta, „ca de obicei”, singura noastră opţiune, aceasta va însemna predare politică.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DOAMNA MORGANTINI
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  Hannes Swoboda (PSE) – (DE) Doamnă preşedintă, vom trata – din păcate nu vom dezbate totuşi – raportul întocmit de dna Kósáné Kovács privind problema rromilor. Aş dori să profit de această ocazie pentru a sublinia chestiunea în cauză, având în vedere situaţia actuală foarte dificilă a acesteia. Au existat multe incidente în Ungaria, însă problema nu se limitează doar la acea ţară, unde criza economică şi problemele sociale explică probabil noua creştere a atacurilor împotriva rromilor. Acesta este un lucru deosebit de condamnabil. Mai mulţi rromi – inclusiv rromi austrieci – mi s-au adresat şi m-au rugat să aduc această problemă în discuţie, deoarece frica a pus iarăşi stăpânire pe comunitatea rromă din Europa. Doresc să invit Comisia, de asemenea, să monitorizeze situaţia îndeaproape şi să facă tot ceea ce îi stă în putinţă pentru a se asigura că rromii – precum şi alte minorităţi, acum însă ne referim, în special, la rromi – să nu trăiască din nou cu frică în Europa: acestora nu ar trebui să le fie frică în ziua de astăzi şi în această epocă.

 
  
MPphoto
 

  Marco Cappato (ALDE)(IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, în Italia, Autoritatea de Reglementare a Comunicaţiilor, un organism independent, a adoptat cea de-a 43-a rezoluţie împotriva autorităţii televiziunii de stat pentru încălcarea drepturilor cetăţenilor italieni de a fi informaţi cu privire la iniţiativele radicalilor italieni - a 43-a rezoluţie a sa.

În Italia nu au mai fost transmise de la alegeri încoace – de acum zece luni – dezbateri electorale; acestea fiind suspendate ilegal. Comisia parlamentară italiană de supraveghere pentru radio şi televiziune nu se reuneşte, ceea ce este, de asemenea, contrar legii. Această problemă nu se referă doar la domnul Berlusconi: ci este vorba despre un sistem al Dreptei, Centrului şi Stângii, care încalcă drepturile civile şi politice ale cetăţenilor italieni.

Domnul Pannella şi cu mine trebuie să ne întrerupem activitatea mâine şi să ne grăbim să ajungem în Italia pentru a încerca şi a crea forme non-violente de rezistenţă împotriva acestei noi forme de negare a democraţiei. Vom transmite tuturor colegilor noştri un mesaj în care vom explica, în mod detaliat, natura acestor încălcări şi în care vă vom solicita sprijinul şi ajutorul.

 
  
MPphoto
 

  Bogusław Rogalski (UEN)(PL) Doamnă preşedintă, încă o dată sunt obligat să intervin în această cameră pentru drepturile minorităţilor naţionale din Lituania, care sunt încălcate fără milă de către autorităţile lituaniene şi de către sistemul judiciar.

În regiunea din jurul oraşului Vilnius, peste 70% din populaţie este poloneză. Până în prezent, numele străzilor şi oraşelor erau bilingve, aşa cum sunt acestea în multe ţări ale Uniunii Europene care au minorităţi naţionale. Nu cu mult timp în urmă, Curtea Supremă Administrativă a Lituaniei a hotărât că amplasarea plăcilor cu numele străzilor în poloneză, alături de plăcile cu numele lituaniene este ilegală, şi a dispus îndepărtarea acestora. Guvernul local din Vilnius a pus în aplicare această decizie – numele străzilor în poloneză în regiunea în care cei mai mulţi rezidenţi aparţin minorităţii poloneze au fost îndepărtate.

Acest lucru nu este acceptabil într-o ţară care este membră a Uniunii Europene de cinci ani. Este un simptom al naţionalismului extrem, arată lipsă de respect pentru drepturile minorităţilor naţionale şi reprezintă o încălcare a principiilor fundamentale pe care este construită Uniunea Europeană.

Solicit autorităţilor lituaniene să reintroducă numele în limba poloneză ale străzilor şi oraşelor din regiunile în care majoritatea locuitorilor fac parte din minoritatea poloneză.

 
  
MPphoto
 

  Georgios Toussas (GUE/NGL) (EL) Doamnă preşedintă, terorismul împotriva lucrătorilor cu sprijinul mecanismelor represive de stat a devenit, în prezent, o abordare standard în cadrul locurilor de muncă grea. Mii de lucrători sunt concediaţi, iar drepturile fundamentale sociale şi la muncă ale lucrătorilor sunt tăiate pentru a încăpea în patul lui Procust.

Un exemplu tipic se găseşte în Regatul Unit al Marii Britanii, unde s-a descoperit că o companie privată colectează date despre sindicatul lucrătorilor, activităţile sociale şi politice ale acestora şi le vinde unor companii. În Grecia conflictele de muncă de repunere în drepturi a lucrătorilor concediaţi au fost etichetate drept ilegale şi abuzive.

Lucrătorii sunt, în mod evident, decişi să-şi apere drepturile şi au adoptat drept etalon cuvintele lucrătorului de 22 de ani, Nikos Nikopoulos, adresate în scrisoarea sa deschisă transmisă procurorului public al Curţii Supreme de Apel din Grecia, în care acesta declară printre altele:

„Există anumite lucruri în această viaţă care pentru mine nu pot fi cumpărate sau vândute. Prefer ca salariul să fie dreptul meu inalienabil de a pretinde abundenţa pe care o produc şi care îmi aparţine. Refuzul meu intransigent de a fi mituit sau terorizat a provocat demiterea mea pentru a doua oară. Am primit ameninţări directe la adresa propriei vieţi şi a vieţii familiei mele.”

Această afirmaţie descrie exact voinţa şi calea urmată de lucrători.

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Zsolt László Becsey (PPE-DE) (HU) În ultimele zile, poate parţial din cauza crizei, opinia publică din statele membre care au aderat în ultimii cinci ani a răspuns cu sensibilitate crescută faţă de orice pas care ar pune la îndoială sau ar discredita statutul egal sau standardele identice ale calităţii de membru în cadrul Uniunii. În ceea ce priveşte propria mea circumscripţie electorală, am auzit acuzaţii difuzate la televiziunea suedeză, iar apoi pe internet, conform cărora, în satul Harkakötöny, modul în care sunt jumulite gâştele constituie o cruzime faţă de animale, în condiţiile în care, în realitate, nu au mai fost crescute gâşte în acel loc sau în locul menţionat de ani de zile. Sunt încântat că a fost depusă o acuzare de calomnie cu privire la acest subiect. Recent, afirmaţii similare au fost făcute împotriva crescătorilor de animale din ţara mea în ceea ce priveşte îndoparea forţată a gâştelor. Aceste afirmaţii au atras după sine un boicot împotriva procesatorilor, lucru care a provocat daune economice. În mod interesant, niciun fel de astfel de acuzaţii nu au fost îndreptate împotriva vechilor state membre. Acestea sunt acţiuni lansate din interes economic, însă o altă formă politică unică de defăimare cuprinde afirmaţii pretinzând atacuri de natură etnică împotriva populaţiei rrome din Ungaria, de parcă aceasta ar fi realitatea, cu toate că, până în prezent, în cea mai mare măsură a fost imposibil să se facă dovada că astfel de atacuri ar fi avut loc într-adevăr. Invit Comisia să monitorizeze îndeaproape astfel de polemici şi mai ales să nu le răspândească, deoarece astfel de afirmaţii ar putea discredita, în mod serios, prestigiul Uniunii Europene în ţara mea în perioada premergătoare alegerilor.

 
  
MPphoto
 

  Thierry Cornillet (ALDE) - (FR) Doamnă preşedintă, în calitate de raportor permanent al Parlamentului pe probleme umanitare, tocmai m-am întors de la Kivu din Republica Congo şi am sperat să vă pot transmite un mesaj optimist cu privire la rezolvarea acestei situaţii şi la întoarcerea persoanelor strămutate la casele lor.

Din nefericire, optimismul meu a fost descurajat de decizia luată de preşedintele El Béchir privind cea mai mare criză umanitară, aceea din Darfur. Într-adevăr, domnule preşedinte El Béchir, este corect ca aceasta să fie amânată, deoarece este, în realitate, o luptă împotriva impunităţii, şi este corect să se asigure respectul faţă de dreptul umanitar internaţional.

Cu toate acestea, preşedintele El Béchir tocmai a înmulţit dovezile împotriva sa, prin luarea unei decizii care este prost concepută din două puncte de vedere: în primul rând, deoarece se alătură plângerilor făcute deja la adresa acestuia, şi în al doilea rând, pentru că doar acest fapt în sine ar putea fi adus în faţa Tribunalului Penal Internaţional, întrucât consecinţele pentru Darfur sunt extrem de serioase la nivel umanitar.

Atunci lumea nu va uita, iar simplele cuvinte nu vor avea aproape nici un efect, doamnă preşedintă. Îmi dau seama că schimbăm subiectul, însă trebuie să trecem dincolo de simple cuvinte şi să acţionăm.

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska (UEN) (PL) Doamnă preşedintă, faptul conform căruia cetăţenii UE trebuie să migreze pentru a găsi de lucru, faptul că aceştia trebuie să fie mobili, deoarece nu se poate găsi de lucru acolo unde locuiesc, precum şi sărăcia asociată faptului de a fi şomer, toate acestea înseamnă, adesea, o calitate mai slabă a îngrijirii copiilor, uneori aceştia fiind chiar neglijaţi.

Criza economică în creştere ameninţă să provoace o creştere considerabilă a nivelurilor şomajului. Acest fapt ar putea duce la creşterea problemei privind copiii străzii. Aceşti copii duc lipsă de hrană şi de îngrijire medicală adecvată, educaţia acestora este întreruptă, iar uneori aceştia intră în contact cu elemente criminale. Într-un moment de colaps demografic, acest lucru nu numai că iroseşte posibilităţile de dezvoltare a fiecărui copil în parte, ci reprezintă şi o ameninţare pentru generaţia următoare. Este esenţial să abordăm această problemă.

 
  
MPphoto
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL)(PT) Ieri a avut loc Ziua internaţională a femeii. Aceasta a fost celebrată într-un moment în care situaţia femeilor, în special a femeilor care lucrează, se înrăutăţeşte tot mai mult, deoarece acestea continuă să sufere din cauza şanselor inegale şi a discriminării.

Milioane de femei şi fete tinere trebuie să facă în prezent faţă unei înrăutăţiri serioase în ceea ce priveşte condiţiile lor de viaţă şi de lucru, pensiile deplorabile, şomajul tehnic, şomajul, munca prost şi precar plătită, precum şi sărăcia răspândită şi excluderea socială. Aceste probleme au un impact deosebit de grav asupra femeilor care lucrează şi pensionarelor, precum şi asupra femeilor cu dizabilităţi, cărora li se neagă dreptul de a dispune de drepturi privind astfel de probleme cruciale pentru o viaţă trăită în demnitate.

Drept rezultat, în afară de salutul adresat tuturor femeilor din Uniunea Europeană şi din lume, doresc să solicit acum luarea de măsuri urgente şi noi politici pentru a asigura că femeile pot beneficia pe deplin de drepturile lor, în calitate de cetăţene la locul de muncă, în viaţa de familie, în societate şi în politică.

Trebuie să creăm condiţii, astfel încât femeile care lucrează să aibă drepturi, astfel încât acestea să poată fi mame şi lucrătoare fără penalizări, şi astfel încât acestea să poată câştiga salarii şi pensii echitabile, care să le permită să trăiască în condiţii demne.

 
  
MPphoto
 

  Árpád Duka-Zólyomi (PPE-DE) (SK) Încă o dată avem o problemă care implică respectul faţă de drepturile minorităţilor etnice din Slovacia şi este vina ministrului educaţiei, care este membru al partidului de guvernământ naţionalist extrem.

Acesta a emis o decizie în temeiul căreia şcolile în care predarea se face în limbile minorităţilor etnice pot folosi de acum înainte doar manuale de istorie, care sunt traduceri literale ale manualelor slovace. Din aceasta rezultă că istoria va fi predată conform ordinelor emise de partidul de guvernământ, în loc să se bazeze pe fapte.

Acest lucru se află în contradicţie cu practicile din ziua de astăzi şi, de asemenea, cu drepturile minorităţilor garantate pe plan internaţional. În UE fiecare comunitate minoritară are dreptul natural de a-şi învăţa propria istorie. Profesorii unguri, şi într-adevăr întreaga comunitate maghiară din Slovacia, sunt în mod justificat revoltaţi. Este inacceptabil ca un partid extremist să exercite în acest fel, în mod constant, presiune asupra minorităţilor. Este un lucru iresponsabil din partea cuiva ca, în timpul unei crizei economice mondiale, să simtă nevoia de a provoca minorităţile etnice. Comportamentul de genul acesta într-o perioadă de nesiguranţă este ca jocul cu focul.

 
  
MPphoto
 

  Olle Schmidt (ALDE)(SV) Doamnă preşedintă, mulţi oameni, la fel ca şi mine, sunt îngrijoraţi de creşterea antisemitismului în Europa. În weekend s-a jucat un meci de tenis din Cupa Davis între Suedia şi Israel în oraşul meu natal Malmö. Nu a fost un meci obişnuit. Acesta s-a jucat fără spectatori deoarece conducerea politică locală a considerat că nu poate garanta siguranţa, un punct de vedere pe care mulţi dintre noi l-au criticat. Au avut loc demonstraţii în legătură cu meciul, dintre care una a fost foarte violentă. Desigur, este legitim să critici politicile statului Israel, însă această critică nu trebuie să se transforme în ură faţă de evrei, în general, cu alte cuvinte, în antisemitism.

Supravieţuitorii holocaustului nu ar trebui să fie nevoiţi să audă că unii europeni scandează cuvintele „asasini, asasini”, atunci când există o adunare care sprijină statul Israel. În urma războiului din Gaza, a avut loc o serie de atacuri asupra proprietăţilor şi intereselor evreieşti, inclusiv în oraşul meu natal. Toate forţele democrate trebuie să fie extrem de clare în această privinţă. Europa are o istorie îngrozitoare, iar acest lucru nu trebuie să se mai repete niciodată.

 
  
MPphoto
 

  Hanna Foltyn-Kubicka (UEN) (PL) Doamnă preşedintă, ca o persoană pentru care idealurile pe care se întemeiază Uniunea Europeană sunt mai mult decât un slogan, sunt fericită că Parlamentul European se va îngriji de asigurarea locului de desfăşurare a dezbaterii legate de cea de-a 50-a aniversare a răscoalei tibetane.

În acelaşi timp sunt surprinsă şi întristată de faptul că data dezbaterii a fost stabilită pentru ziua de 12 martie. Aş dori să le amintesc celor care au uitat, că revolta tibetană a început la 10 martie. Cu toate acestea, în acea zi, Parlamentul se va ocupa de probleme precum cerinţele privind omologarea de tip pentru siguranţa generală a autovehiculelor şi încărcarea vehiculelor grele de marfă.

Acestea sunt teme importante. Cu toate acestea, persoanele şi instituţiile care se ocupă de cerinţele privind omologarea de tip pentru vehiculele grele de marfă nu s-ar simţi ofensate dacă dezbaterile ar fi schimbate. Poate că 10 martie marchează o aniversare legată de acest subiect, despre care nu ştiu. Poate este „Ziua mondială a omologării de tip pentru vehiculele grele de marfă” sau „Ziua inspectorilor pentru omologarea de tip”.

Acest lucru ar reflecta o imagine proastă asupra Parlamentului, dacă s-ar dovedi că alegerea datei pentru dezbatere a provenit din dorinţa de a reduce importanţa evenimentului.

 
  
MPphoto
 

  Marie Panayotopoulos-Cassiotou (PPE-DE)(EL) Doamnă preşedintă, propunerea Comisiei de directivă în vederea abolirii discriminării s-a lovit de opoziţia multor cetăţeni europeni şi, drept rezultat, aceştia se află în poziţia dificilă de a pune sub semnul întrebării validitatea unei astfel de propuneri, care le atinge dreptul de a decide asupra unor probleme pentru care Uniunea Europeană nu are competenţe prin propriul lor stat.

Întrucât ne apropiem de alegerile europene cred că nu ar trebui să ridicăm astfel de probleme. Abolirea simbolurilor, abolirea dreptului de a decide asupra vieţii aparţine fiecărui stat. Într-un moment în care Parlamentul European elimină structurile prin care deputaţii săi se pot exprima liber, precum grupurile care depăşesc graniţele unui partid, nu putem vorbi despre abolirea discriminării.

 
  
MPphoto
 

  Chris Davies (ALDE) - Doamnă preşedintă, acum o lună dvs. şi cu mine am vizitat pentru a doua oară în acest an Gaza. Alţii au călcat pe urmele noastre – Javier Solana a fost acolo, Tony Blair a reuşit în sfârşit să ajungă acolo, iar preşedintele Parlamentului a fost acolo pentru a vedea el însuşi condiţiile în care trăiesc palestinienii, în prezent.

Acest Parlament a solicitat ridicarea blocadei economice, însă aceasta continuă într-o foarte mare măsură. Săptămână după săptămână israelienii continuă să menţină pedepsirea colectivă a poporului palestinian. Cuvintele noastre sunt potrivite, însă aproape că sunt lipsite de valoare când Israelul refuză să asculte. Doamnă vicepreşedintă, vă invit să solicitaţi preşedintelui convocarea unei întruniri a liderilor de grup şi a cabinetului său pentru a analiza modul în care vorbele noastre pot fi transformate în fapte. Mă aflu mereu în faţa acestei întrebări venite din partea alegătorilor: „Aveţi un Acord de Asociere cu Israelul. Cum se face că menţinem această relaţie cu o parte, în timp ce partea respectivă ne ignoră interesele şi ne tratează cuvintele cu o asemenea nepăsare?”

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Vă mulţumesc domnule Davis, voi transmite cererea dvs.

 
  
MPphoto
 

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE) - Valorile europene sunt deosebit de importante pentru sistemul educaţional din România. Discursurile electorale ale colegilor noştri Tőkés László, Sógor Csaba, Winkler Iulius se situează uneori în afara realităţii.

În România există la scară largă învăţământ în limba maternă pentru minorităţile etnice. Doresc să pun în relief importanţa pe care o are, pentru învăţământul în limba maghiară, Universitatea de stat „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Sistemul organizării multiculturale, instalat prin Carta Universităţii „Babeş-Bolyai” din 1995, asigură învăţământ complet şi autonom în limbile română, maghiară, germană, precum şi studii iudaice, la toate nivelurile de calificare academică.

O serie de simboluri şi inscripţii în limbile maghiară şi germană sunt prezente în Universitatea „Babeş-Bolyai”. Şaptesprezece facultăţi oferă în prezent programe de studii în limbile română şi maghiară, iar unsprezece facultăţi în limbile română şi germană. Există, de asemenea, două facultăţi, Teologie reformată şi Teologie romano-catolică, în cadrul cărora programele de studiu se desfăşoară exclusiv în limba maghiară.

 
  
MPphoto
 

  Jelko Kacin (ALDE)(SL) Salut călduros decizia de astăzi a guvernului croat de a răspunde, în principiu, pozitiv la iniţiativa Comisiei Europene de mediere între Slovenia şi Croaţia. Din păcate, răspunsul pozitiv include, de asemenea, o completare inutilă, o condiţie care reduce în mod semnificativ posibilitatea medierii.

Cu toate acestea, este important că lucrăm împreună la crearea condiţiilor care vor permite începerea medierii cât mai curând posibil, lucru care va atenua climatul politic din ambele ţări şi va oferi posibilitatea desfăşurării unui dialog în termeni mai buni. Trebuie să promovăm în continuare procesul de extindere a Uniunii Europene şi, din acest motiv, avem nevoie de Tratatul de la Lisabona. Timpul ne presează, şi de aceea sper ca, în curând, să se elaboreze un acord cadru de mediere.

 
  
MPphoto
 

  Jim Higgins (PPE-DE)(GA) Doamnă preşedintă, producătorii de produse lactate se află într-o situaţie foarte dificilă. Preţul unui litru de lapte a scăzut de la 22 la 24 de cenţi, iar pe plan mondial a avut loc o diminuare bruscă a cererii de produse lactate, în special în Asia şi în China, ca rezultat al scandalului privind melamina. Există aproximativ douăzeci de mii de producători de produse lactate în Irlanda şi treizeci de mii de persoane angajate direct ca rezultat al acestui lucru. A avut loc, de asemenea, o creştere de 3% doar a producţiei din Statele Unite, precum şi o creştere a producţiei din Brazilia. O altă problemă o reprezintă rata de schimb valutar între euro şi lira sterlină. Este evident că trebuie acordat ajutor pe termen scurt fermierilor pentru a-i ajuta să supravieţuiască. Un lucru care ar trebui făcut este introducerea unei sistem de intervenţie, lucru care s-a dovedit a fi de succes în trecut.

 
  
MPphoto
 

  Filiz Hakaeva Hyusmenova (ALDE)(BG) Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. Ziua internaţională a femeii este o ocazie pentru a evalua critic politica privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Mulţi oameni cred că această politică vizează doar femeile în căutarea aceloraşi şanse ca bărbaţii în ceea ce priveşte locul de muncă, salariul şi timpul liber.

Astfel de obiective sunt la fel de relevante într-un moment de criză economică, însă politica egalităţii de şanse ar trebui să se concentreze, de asemenea, asupra bărbaţilor. Criza are un impact asupra pieţei forţei de muncă. Se aşteaptă ca mulţi dintre aceştia să-şi piardă locurile de muncă din cauza salariilor mari pe care le au şi să aibă loc o reducere a activităţilor cu consum mare de muncă din sectorul financiar. Există o probabilitate din ce în ce mai mare că bărbaţii se vor implica mai mult în viaţa de familie şi că va avea loc o schimbare între rolurile sociale tradiţionale. În ce măsură sunt aceştia pregătiţi pentru schimbare şi dacă adaptările sociale pot facilita o astfel de schimbare sunt întrebări la care va trebui să se ofere un răspuns.

Posibilele soluţii variază între statele membre, regiuni şi comunităţi. Din aceste motive, solicit actualizarea planurilor naţionale privind egalitatea de şanse dintre bărbaţi şi femei, precum şi norme flexibile, care să îndeplinească nevoile bărbaţilor şi femeilor în aceeaşi măsură.

 
  
MPphoto
 

  Iosif Matula (PPE-DE) - Potrivit datelor statistice, un sfert dintre copiii Uniunii Europene sunt afectaţi de modul de viaţă sedentar şi de alimentaţia nesănătoasă. De aici rezultă un risc crescut de îmbolnăvire de hipertensiune, diabet, dar şi alte boli.

Parlamentul European a adoptat, în 2007, Raportul privind rolul sportului în educaţie. Astfel, s-a stabilit obligativitatea introducerii a cel puţin trei ore de sport pe săptămână în programele educaţionale. Ştim că educaţia fizică pregăteşte copiii pentru un stil de viaţă sănătos, transmiţându-le valori sociale importante ca autodisciplina, solidaritatea, spiritul de echipă şi sportivitatea.

Tocmai de aceea solicit Comisiei Europene să urmărească mai îndeaproape transpunerea în legislaţia naţională şi respectarea obligativităţii a minimum trei ore de educaţie fizică pe săptămână în şcoli şi creşterea numărului de săli de sport şi îmbunătăţirea bazei materiale a acestora.

 
  
MPphoto
 

  Marco Pannella (ALDE)(IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, în cartea scrisă de Albert Camus ciuma este anunţată inutil de un şobolan care vine şi moare la picioarele noastre. Nu dorim să fim ca nişte şobolani nefolositori, care ajung să anunţe ciuma antidemocrată, violentă, antieuropeană, care provoacă noi catastrofe la Roma, Bruxelles, Ierusalim şi Paris.

Domnul Cappato a precizat deja motivul pentru care ne vom întrerupe mâine activitatea de aici, pentru a ne grăbi să ajungem la o luptă activistă a rezistenţei europene şi democrate din ţara noastră. Parlamentul European îşi celebrează cea de-a 30-a aniversare. Dacă ne întoarcem înapoi cu gândul acum 30 de ani, există multe despre care trebuie să ne facem griji. Luptăm, nu suntem alarmaţi.

 
  
MPphoto
 

  Zita Pleštinská (PPE-DE)(SK) Aş dori să atrag atenţia Parlamentului European, în discursul meu, asupra zilei de 15 martie, care a fost declarată Ziua internaţională a drepturilor consumatorilor, la iniţiativa organizaţiei Consumers International. Această zi reprezintă o ocazie excelentă de a apropria UE şi mai mult de cetăţenii săi, prin politici legate de protecţia consumatorilor.

În calitate de membru al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor am lucrat din greu la această problemă. Sunt încântată de interesul enorm arătat de tinerii care se implică în mod activ în diferite activităţi ale consumatorilor. De exemplu, în cadrul concursului internaţional „Consumption for Life” adresat tinerilor consumatori, care este organizat de către Asociaţia slovacă a consumatorilor, din ce în ce mai mulţi tineri se implică în fiecare an, aducând cu sine relatări interesante despre primele lor experienţe privind alegerea şi deciziile consumatorului.

Aş dori să încurajez guvernele statelor membre UE de a consolida şi sprijini organizaţiile consumatorilor. Doar organizaţii nonguvernamentale puternice, competente şi eficiente pot reuşi să mărească sensibilizarea consumatorilor faţă de drepturile lor.

 
  
MPphoto
 

  Marian Harkin (ALDE) - Doamnă preşedintă, doresc, la rândul meu, să mă alătur celor care au condamnat atacul criminal, vicios şi laş asupra barăcilor armatei britanice din Irlanda de Nord, şi doresc să transmit familiilor tuturor celor care au fost răniţi sau ucişi sincera mea compasiune.

Problema specială pe care doresc să o ridic în această seară priveşte faptul că miercuri noapte Comisia va emite o declaraţie referitoare la Carta verde privind forţa de muncă europeană în domeniul sănătăţii. Conform Cartei verzi, cheia menţinerii unei forţe de muncă suficiente este de a-i educa, recruta şi reţine pe tinerii practicanţi.

Cu toate acestea, în Irlanda avem exact situaţia opusă, adică cu 16,5% mai puţine locuri de asistenţi medicali pentru studenţi. În regiunea mea, la Colegiul St Angela există o reducere de 25% în cadrul secţiei de asistenţă medicală generală şi 40% în ceea ce priveşte asistenţa medicală pentru persoane cu dizabilităţi mintale.

Comisia trebuie să facă presiune asupra statelor membre pentru a se asigura că fiecare ţară preia responsabilitatea pregătirii propriei forţe de muncă din domeniul asistenţei medicale, şi că există şi condiţii etice, în sensul că nu încercăm să recrutăm forţă de muncă în domeniul asistenţei medicale din ţări în curs de dezvoltare, deteriorându-le astfel sistemele de asistenţă medicală deja vulnerabile.

 
  
MPphoto
 

  Csaba Sógor (PPE-DE) (HU) Am intervenit de mai multe ori în numele minorităţilor tradiţionale naţionale. Unii dintre colegii mei m-au acuzat de naţionalism. Este ciudat cum majoritatea încearcă deseori să-şi mascheze frica şi sentimentele antiminoritare prin acuzaţii de naţionalism sau expresii injurioase împotriva minorităţilor. Sper ca, colegii mei să nu se supere dacă voi vorbi acum în numele unei minorităţi religioase. Biserica Greco-Catolică din România a fost interzisă în timpul epocii comuniste. După 1990, aceasta a fost reorganizată şi, asemenea altor biserici istorice, încearcă până în ziua de astăzi să-şi recupereze proprietatea imobiliară confiscată. În România se elaborează o lege, care, dacă va fi adoptată, va prelua într-adevăr proprietatea imobiliară a acestei biserici, care se află în momentul de faţă în curs de revendicare. Aş dori să atrag atenţia din faţa acestui microfon asupra naturii necinstite a acestei situaţii, asupra modului în care sunt călcate în picioare drepturile şi asupra acestei tentative ascunse de naţionalizare. Este inacceptabil ca statul să se amestece în mod nociv în viaţa unei biserici.

 
  
MPphoto
 

  Nickolay Mladenov (PPE-DE)(BG) Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. Aş dori să ridic o problemă care constituie cauza unei suferinţe profunde. În decursul ultimelor două săptămâni am audiat rapoarte din partea Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, în care anumite autorităţi bisericeşti şi-au exprimat dorinţa de a exhuma corpurile soldaţilor bulgari, care au murit pe teritoriul ţării respective în toate războaiele care au avut loc în secolul al XX-lea. Publicul general bulgar, şi sunt sigur că acest lucru este valabil şi în cazul publicului general european, consideră astfel de solicitări drept absolut inacceptabile. Nimeni nu are dreptul să îşi bată joc de memoria celor care au pierit în războaie. Ceea ce trebuie să facem este să îi onorăm şi să îi respectăm, să respectăm principiul fundamental european privind onorarea morţilor şi să păstrăm cât mai bine tradiţiile toleranţei de care dispunem.

Solicit Parlamentului European să aducă în atenţia autorităţilor Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei faptul că astfel de cereri nu trebuie să treacă neascultate de către guvern. Dorim să auzim asigurări clare, categorice, că nimeni din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei nu va întreprinde astfel de ameninţări. Acest lucru ar reprezenta, pentru orice ţară civilizată, o încălcare a convenţiilor culturale şi naţionale de bază.

 
  
MPphoto
 

  Bruno Gollnisch (NI)(FR) Doamnă preşedintă, tocmai am aflat incredibila sentinţă de şase ani de închisoare pe care au primit-o doi avocaţi germani, Horst Mahler şi Sylvia Stolz.

Acest verdict teribil este motivat prin faptul că aceste două persoane exprimă puncte de vedere care diferă de versiunea oficială a realităţii şi amplorii istoriei lagărelor de concentrare din cel de-al Doilea Război Mondial.

Orice s-ar crede despre părerile lor, este extrem de grav faptul că în ziua de astăzi, în Uniunea Europeană, cetăţeni europeni, şi avocaţi pe deasupra, primesc astfel de sentinţe pe motiv că au contestat un fapt istoric.

S-ar părea că în aşa-numita Germanie democrată de astăzi există încă judecători care ar sufoca libertatea de expresie cu un zel similar celor din Germania naţional-socialistă sau din Germania comunistă.

Acesta este din păcate, de asemenea, cazul altor state din Uniune, inclusiv Franţa. Este un lucru intolerabil şi foarte grav.

 
  
MPphoto
 

  Mieczysław Edmund Janowski (UEN)(PL) Doamnă preşedintă, astăzi nu doresc să ridic o problemă de natură politică. Recent, unul dintre alegătorii mei, un susţinător fervent al standardizării, m-a contactat cu privire la problema standardizării prizelor pentru unităţile de încărcare a telefoanelor mobile.

Această problemă pare pur şi simplu banală. Sunt convins că dacă s-ar introduce reglementări în acest domeniu, acestea ar fi binevenite de către toţi posesorii de telefoane mobile. Din punct de vedere tehnic, problema este una foarte simplă. Astfel de soluţii au avut succes, de exemplu în cazul standardelor pentru compact discuri – acestea pot fi folosite în toate calculatoarele. Poate că merită să se revizuiască astfel de probleme minore, pentru a-i ajuta pe cetăţenii noştri. Aceştia aşteaptă acest lucru de la noi.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea este închisă.

 

17. Bugetul 2010 - Secţiunea III - Comisia: orientări pentru bugetul 2010 - Orientări referitoare la procedura bugetară 2010 - Secţiunile I, II, IV, V, VI, VII, VIII şi IX (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedinta − Următorul punct este dezbaterea comună privind următoarele rapoarte:

- A6-0111/2009 întocmit de dl Surján, în numele Comisiei pentru bugete, referitor la orientările pentru procedura bugetară 2010 [2009/2005(BUD)] – Secţiunea III – Comisia;

- A6-0057/2009 întocmit de dl Maňka, în numele Comisiei pentru bugete, referitor la orientările pentru procedura bugetară 2010 – Secţiunile I, II, IV, V, VI, VII, VIII şi IX (2009/2004(BUD))

 
  
MPphoto
 

  László Surján, raportor – (HU) Parlamentul European se aşteaptă ca proiectul de buget pentru 2010 să ajute statele membre şi cetăţenii să depăşească actuala criză. Aceasta este, în prezent, cea mai mare preocupare a noastră. Cu alte cuvinte, bugetul ar trebui să diminueze temerile cetăţenilor europeni şi să reinstaureze încrederea acestora în faptul că vor avea locuri de muncă şi că vor avea din ce să-şi câştige subzistenţa, precum şi că vor putea trăi în pace şi siguranţă. Vorbim despre acei cetăţeni, ai căror bani îi cheltuim şi faţă de care suntem responsabili.

Din cauza crizei financiare europenii nu sunt siguri dacă banii lor sunt în siguranţă în cadrul băncilor, şi nu ştiu dacă mâine vor mai avea încă un loc de muncă. Însă aceştia au, de asemenea, şi alt fel de preocupări şi probleme: cât timp vor mai fi în stare să-şi încălzească locuinţele, sau dacă există chimicale dăunătoare sau alţi agenţi patogeni în mâncare, iar lista continuă. Din aceste motive, am dori un buget care să reinstaureze încrederea cetăţenilor nu doar în instituţiile financiare, ci şi încrederea reciprocă, precum şi încrederea în solidaritatea la scară europeană. Ştim că nu orice fel de problemă poate fi rezolvată cu 1% din venitul naţional brut, dar contează dacă întreprinderile mici şi mijlocii primesc încurajare şi sprijin. Se dezvoltă o politică energetică comună armonizată? Facem tot ce ne stă în putinţă pentru a combate schimbările climatice şi pentru a încuraja sursele de energie regenerabilă? Va fi protecţia graniţelor noastre comune mai eficientă? Va fi politica de coeziune mai profitabilă, procesul care a rămas în urmă mai rapid, iar alimentele noastre mai sigure?

Parlamentul vede că bugetul este redus în raport cu aceste obiective, însă este, de asemenea, conştient de faptul că statele membre nu utilizează la maximum cadrul bugetar actual. Prin urmare, ne aşteptăm din partea Comisiei Europene să ia măsuri decisive, pentru a îndepărta obstacolele birocratice, pentru a concentra cheltuielile în zonele în care folosirea acestora a fost eficientă, şi să retragă sprijinul din zonele în care există în mod regulat surplus. Parlamentul este pregătit să coopereze la monitorizare pentru a constata dacă programele lansate sunt într-adevăr de succes, şi dacă îndeplinesc obiectivul pentru care au fost elaborate. Nu putem fi mulţumiţi, pur şi simplu, cu stabilirea faptului că cheltuielile sunt legale. Solicităm garanţii că acestea îşi îndeplinesc scopul. Cerem valoare, rezultate în schimbul contribuţiilor din partea cetăţenilor europeni, şi ne aşteptăm ca statele membre să pună în aplicare programele în mod rapid şi eficient. Solicităm Comisiei Europene să ne ia cererile în serios. Parlamentul European este singura instituţie UE prin care cetăţenii pot exercita o influenţă directă. Ne aflăm cel mai aproape de aceştia, iar în raportul care a fost depus, am făcut rezumatul opiniilor lor. Mai este încă peste o lună până la depunerea bugetului preliminar. În consecinţă, Comisia mai are încă timp să examineze avizul Parlamentului şi să-l includă în propuneri.

În plus, aş fi foarte încântat dacă, contrar obiceiului, Consiliul şi Parlamentul nu vor modifica propunerea Comisiei deviind de la subiect, precum şi dacă cele trei instituţii ar putea lucra împreună pentru a depăşi criza.

Doamnelor şi domnilor, îmi voi încheia observaţiile mulţumind tuturor celor care au contribuit la acest raport pentru munca depusă, inclusiv secretariatului Comisiei pentru bugete, membrilor Comisiei, experţilor din grupul meu politic şi celor care au depus amendamente. Vă invit să dezbateţi propunerile şi să le susţineţi prin voturile dvs. Să le oferim cetăţenilor europeni speranţă şi siguranţă!

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Maňka , raportor.(SK) Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. Doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, când stabilim bugetul Parlamentului European, trebuie să ne concentrăm asupra misiunii noastre centrale şi să folosim în mod optim resursele, pentru a îmbunătăţi activitatea legislativă a Parlamentului. Trebuie să excludem, pe cât posibil, din buget problemele care nu au legătură cu misiunea noastră.

Dacă dorim ca deputaţii europeni să lucreze mai eficient, aceştia trebuie să aibă posibilitatea de a-şi îndeplini datoriile în propria lor limbă, dacă decid să facă acest lucru. Am putea preveni dificultăţi şi am putea evita risipirea banilor în multe situaţii, dacă am putea schimba rapid limbile conform, mai degrabă prezenţei reale la dezbateri, decât a celei planificate.

Mulţi dintre dvs. sunt cu siguranţă conştienţi de faptul că, în unele comisii, documentele nu au fost puse la dispoziţie la timp nici măcar în limbile de bază, pentru a fi aprobate. În cazul în care trebuie să aibă loc o adunare extraordinară a comisiei din această cauză sau dacă există alte întârzieri inutile, pierdem timp şi bani.

La fel ca în cazul traducerilor, trebuie, de asemenea, să creştem flexibilitatea serviciilor de interpretariat. În cadrul conversaţiilor mele cu reprezentanţi ai diferitelor secretariate ale Parlamentului European am adunat câteva sugestii şi informaţii foarte utile. Reprezentanţii directoratelor în sine propun eliminarea unor rezerve. Cu toate acestea, în unele cazuri vor avea nevoie de sprijinul nostru.

Există numeroase exemple. Doamnelor şi domnilor, cu siguranţă nimeni dintre dvs. nu ar considera că Parlamentul este mai puţin sigur dacă ambele intrări în clădirea Parlamentului de la Strasburg nu ar fi ţinute deschise în perioadele din afara sesiunilor plenare. De asemenea, nu avem nevoie de prezenţa fizică a gardienilor în unele locuri, în special la Strasbourg şi la Luxemburg.

Pe de altă parte, sistemul actual de securitate prezintă lipsuri. Am observat acest lucru noi înşine în cadrul raidului recent asupra filialei băncii ING din cadrul clădirii Parlamentului European de la Bruxelles, precum şi în cazul ameninţării la adresa vieţii celor doi membri ai Parlamentului European la Mumbai.

Consider că propunerile, odată elaborate de către directorat, vor aduce îmbunătăţiri şi, de asemenea, o mai bună utilizare a resurselor şi economii financiare surprinzătoare. Putem realiza şi alte economii ajungând la sume de milioane, dacă îmbunătăţim cooperarea între instituţii. Capacitatea suplimentară a fiecărei instituţii trebuie să fie pusă la dispoziţia celorlalte instituţii.

Lipsa planificării, împreună cu comunicarea insuficientă sau inexistentă privind disponibilitatea unor resurse de traducere împiedică utilizarea eficientă a acestor resurse. Organismul care există pentru a furniza traduceri transmite, deseori, în mod automat dispoziţii traducătorilor externi, fără a verifica măcar disponibilitatea resurselor interne. Doar în domeniul traducerilor putem economisi, în cadrul instituţiilor, anual, peste 10 milioane de euro. Şi din aceste motive, doamnelor şi domnilor, cred că veţi susţine propunerea ca noi să facem un uz cât mai bun posibil de studii independente privind folosirea resurselor şi organizarea activităţii.

Deputaţii europeni trebuie să deţină informaţii cuprinzătoare cu privire la resursele şi materialele pe care le au la dispoziţie, astfel încât să îşi poată exercita activităţile în mod responsabil şi eficient. Prin urmare, am solicitat administraţiei să creeze un sistem al administrării cunoaşterii, permiţându-ne să lucrăm eficient cu toate documentele. Vom dispune de primele propuneri concrete în acest domeniu în decursul următoarelor câteva săptămâni.

O altă prioritate este de a pune la dispoziţia cetăţenilor informaţii mai bune cu privire la activitatea reprezentanţilor lor în Parlamentul European şi cu privire la modul în care activitatea Parlamentului aduce beneficii cetăţenilor UE. În acest sens, trebuie să finalizăm, să consolidăm şi să utilizăm în mod eficient televiziunea Parlamentului European, centrul vizitatorilor şi noul centru audiovizual.

Elementele de cheltuieli administrative ale instituţiilor UE includ cheltuieli pentru achiziţionarea şi închirierea de clădiri. În diferite cazuri precedente, instituţiile au achiziţionat sau au închiriat proprietăţi la preţuri deasupra preţului pieţei. Conform constatărilor Curţii de Conturi, instituţiile nici măcar nu au evaluat împreună politicile privind clădirile, ci doar în mod individual. Prin urmare, trebuie să dezvoltăm o politică comună privind clădirile, astfel încât să realizăm o mai bună cooperare în acest domeniu. Aşteptăm un document strategic, cât mai curând posibil, care să abordeze politica privind clădirile pe termen mediu şi lung, astfel încât să putem lua o decizie adecvată în cadrul primei lecturi. Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Dalia Grybauskaitė, membră a Comisiei. − Doamnă preşedintă, vă mulţumesc foarte mult pentru că aţi făcut posibil să pot face schimb de opinii cu Parlamentul, într-o perioadă neobişnuit de timpurie din acest an. Sunt foarte recunoscătoare pentru iniţiativa Comisiei pentru bugete de a realiza acest lucru. Comisia a examinat deja foarte serios orientările Parlamentului privind bugetul pentru 2010, şi este de acord cu majoritatea punctelor. Comisia apreciază, de asemenea, examinarea Strategiei politice anuale pentru 2010 de către Parlament – reflectată deja în rezoluţia dvs. – şi împărtăşeşte cu dvs. multe dintre priorităţile politice identificate.

Provocările neaşteptate, precum redresarea financiară, economică şi socială vor trebui să fie abordate. Cu toate acestea, soluţiile pe termen lung la alte probleme, cum ar fi abordarea schimbărilor climatice sau realizarea unei Europe durabile, sunt, de asemenea, esenţiale. Pe această bază, Comisia va adopta, la 29 aprilie, un proiect de buget preliminar pentru anul 2010.

Comisia a indicat deja că în 2010 vor fi necesare eforturi financiare, în special pentru Planul de redresare economică. Comisia a subliniat, de asemenea, sprijinul Parlamentului pentru nivele mai eficiente ale cheltuielilor administrative, şi va continua să acţioneze în această direcţie. În ceea ce priveşte proiectele pilot şi activităţile pregătitoare, sunt sigură că vom reuşi să construim pe cooperarea excelentă de anul trecut dintre instituţii.

Proiectul de buget preliminar se va baza pe estimări temeinice ale necesităţilor de realizare a priorităţilor noastre comune şi de abordare a provocărilor care ne stau în faţă. Am încredere că se va ajunge, din nou, la un acord satisfăcător privind bugetul pe anul 2010, printr-o bună cooperare şi colaborare între toate instituţiile, şi, mai ales, cu Parlamentul.

 
  
MPphoto
 

  Margaritis Schinas , în numele grupului PPE-DE. – (EL) Doamnă preşedintă, bugetul Parlamentului European pentru anul viitor va conţine trei elemente noi. Va fi un an în care această cameră va avea un nou secretar general, va fi un an în care, probabil, Parlamentul va funcţiona pe baza Tratatului de la Lisabona şi va fi un an în care acesta va lucra cu două noi statute, unul pentru deputaţii europeni şi unul pentru asistenţii parlamentari.

Grupul politic din care fac parte a încercat să reflecteze aceste noi dezvoltări în raportul Maňka, prin numeroase modificări, şi suntem încântaţi să constatăm că Comisia a reuşit să reflecteze aceste noi dinamici în patru priorităţi de bază.

Aceste patru priorităţi de bază ale grupului meu sunt:

În primul rând, accentul pe legiferare. Parlamentul este, în special, eficient atunci când îşi exercită activităţile de legiferare, iar administraţia trebuie să ne demonstreze că poate canaliza resursele Parlamentului în direcţia în care putem să realizăm ceva.

A doua prioritate – şi, în acest caz, suntem de acord cu Grupul Socialist din Parlamentul European – o reprezintă protejarea absolută a multilingvismului şi accesul membrilor la serviciile de traducere şi de interpretariat, spre şi din limba lor maternă.

A treia prioritate este reprezentată de faptul că trebuie să fim în stare să evaluăm progresul în punerea în aplicare a planurilor majore pe care le-am aprobat deja, cum ar fi Europarl TV sau Centrul vizitatorilor, care am fi dorit să fie deja gata înainte de alegerile europene şi care, din păcate, nu este gata, precum şi Casa istoriei europene. Dorim ca aceste planuri multianuale să funcţioneze fără piedici şi să fie evaluate în mod corespunzător.

În sfârşit, cred că noi, cei din Parlamentul European, ar trebui să consolidăm fiecare efort care îi arată contribuabilului european, în momente de criză, că această cameră cheltuieşte ceea ce are nevoie în mod raţional, astfel încât să poată desfăşura o activitate mai bună.

 
  
MPphoto
 

  Costas Botopoulos, în numele Grupului PSE(EL) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, dezbaterea privind raportul Surján, pentru care am onoarea să acţionez în calitate de raportor alternativ, reprezintă o dezbatere politică cu un număr mare de aspecte esenţiale, în special în acest an. Importanţa sa începe cu faptul că aceasta va fi singura dezbatere politică clară privind priorităţile politice, deoarece, după cum ştiţi, într-un an electoral nu vom avea posibilitatea unei alte dezbateri; după aceea vom trece direct la noua fază a procedurii, la diferenţierile şi dezbaterile tehnice critice.

Cu toate acestea, aceasta este, de asemenea, o dezbatere într-un an în care – după cum a precizat fiecare şi după cum ştim cu toţii, în calitate de politicieni şi cetăţeni – Europa va fi intrat într-o criză foarte profundă, şi, din păcate, totul indică faptul că anul 2010, la care se referă raportul şi dezbaterea noastră, va fi, de asemenea, un an de criză.

Prin urmare, primul meu comentariu este că, în momentul de faţă s-ar putea să fie suficient pentru raportul, pe care îl dezbatem şi pe care îl vom vota, să fie aprobat cu o majoritate simplă, însă va trebui să fie un raport care exprimă poziţia întregului Parlament European şi nu doar a unei fracţiuni politice. Va trebui să fie un raport care să exprime teama cetăţenilor şi a politicienilor, însă – şi aici există un dezacord politic între noi şi raportor şi fracţiunea sa – nu doar punând accentul pe frică şi temeri, ci şi cu perspective pentru viitor.

Trebuie să utilizăm bugetul pentru a le da cetăţenilor de înţeles că bugetul este un instrument politic cu care nu doar că oferim o replică temerilor, dar cu care furnizăm perspective politice pentru viitor. Consider că acest lucru este extrem de important, iar eforturile grupului nostru, atât în stadiul discuţiilor din cadrul comisiei, cât şi în faza dezbaterii în sesiune plenară, au scopul de a realiza un echilibru între acest text şi această dinamică politică, care urmează să fie elaborată, astfel încât să nu comunicăm o imagine apocaliptică – doar frică şi teamă –, ci să deschidem perspective pentru Uniunea Europeană.

O voi spune din nou: astăzi, o majoritate simplă poate va fi de ajuns şi poate că o fracţiune va putea să-şi impună linia politică, însă aceasta este crucială, în lumina dezbaterii care se va încheia printr-o majoritate consolidată, pentru avizul Parlamentului, în cadrul analizei finale, cu alte cuvinte, pentru ca opinia cetăţenilor să fie auzită.

Într-o perioadă de criză, noi, socialiştii, credem că Europa ar trebui să răspundă prin bugetul său cu caracteristici foarte specifice. Răspunsul din partea bugetului nostru şi din partea Europei politice trebuie să fie, mai întâi, coordonat: : nu trebuie să lăsăm impresia că abandonăm statele membre şi le lăsăm să se confrunte singure cu această situaţie dificilă. În al doilea rând, trebuie acordată prioritate protecţiei sociale a cetăţenilor; acest indicator social, care este caracteristic pentru Uniunea Europeană, trebuie alimentat orice ar fi. De aceea, încercăm să spunem anumite lucruri în raport într-un mod diferit. În sfârşit, acest răspuns la criză trebuie să fie unul pe care cetăţenii să-l înţeleagă, astfel încât să repete priorităţile reprezentate de mediu şi energie, şi să fie favorabil unei Uniuni Europene care este independentă de energie, lăsând însă toate drumurile şi toate posibilităţile deschise, astfel încât să putem realiza exact ceea ce ne dorim.

Există multe puncte asupra cărora suntem în acord cu sentimentul general al acestui raport, cu atmosfera de urgenţă, cu sentimentul de necesitate politică. Cu toate acestea, am dori să accentuăm faptul că răspunsul pe care dorim să-l oferim cu ajutorul bugetului trebuie să fie un răspuns care să prezinte aceste caracteristici.

Astfel, pe curând, la întâlnirea din septembrie şi cu speranţa că Comisia va ţine cont la modul serios de punctele de vedere ale Parlamentului.

 
  
MPphoto
 

  Anne E. Jensen, în numele Grupului ALDE (DA) Doamnă preşedintă, dl Surján a ales termenul „siguranţă” drept titlul bugetului pe anul 2010, cuvântul fiind interpretat în sensul său larg: diminuarea crizei economice şi financiare, importanţa sa pentru locurile de muncă şi pentru siguranţa economică, siguranţa resurselor energetice, siguranţa transportului, protecţia şi siguranţa cetăţenilor în legătură cu problemele cauzate de imigrare şi cu problemele ivite în urma schimbărilor demografice, cu mai puţini tineri care să aibă grijă de un număr în creştere al persoanelor în vârstă, necesitatea privind o mai bună protecţie a mediului, necesitatea de a lupta împotriva terorismului şi necesitatea promovării protecţiei şi siguranţei, prin rolul Uniunii Europene în lume. Titlul „siguranţă” indică numărul mare de sectoare în care bugetul UE este important şi cât de vital este pentru buget să reflecte nevoile noastre.

Anul 2010 va fi în multe feluri un an captivant pentru bugetul UE. Pentru fondurile structurale, 2010 va fi primul an când „regula n+3” va fi pusă în aplicare. Alocările care nu au fost angajate în ultimii trei ani conform programului vor expira. Acum vom vedea dacă statele membre au fost în stare să folosească alocările la timp. Sper, bineînţeles, că, clauza de caducitate, respectiv regula n+3, nu vor intra în funcţiune, însă dacă totuşi acest lucru va avea loc, există cu siguranţă motive pentru a verifica încă o dată dacă normele privind fondurile structurale sunt suficient de flexibile şi lipsite de birocraţie.

În 2010, politica externă va fi, ca în anii precedenţi, o problemă complicată. Aş dori să invit Comisia să găsească alocările necesare, chiar dacă plafonul acestei categorii de cheltuieli este foarte redus. În cadrul Comisiei pentru bugete am purtat numeroase discuţii cu privire la poziţia noastră referitoare la subvenţionarea conductei de gaze Nabucco de către UE. Aş dori să subliniez faptul că acesta este un subiect căruia noi, cei din Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, îi acordăm o foarte multă importanţă. Siguranţa energetică trebuie asigurată cu ajutorul unui mare număr de iniţiative diferite, însă ne-am dori să vedem în special sprijin pentru Nabucco, un proiect care, în cele din urmă, este independent de Gazprom.

Procedura bugetară va fi destul de dificilă anul acesta. Acesta este, bineînţeles, un an electoral. Rapoartele elaborate de domnii Maňka şi Surján reprezintă singura posibilitate pe care o va avea Parlamentul pentru a-şi exprima opinia cu privire la buget. Noul Parlament ales va fi cel care va trebui să efectueze negocierea propriu-zisă cu privire la buget. Nu este uşor să se menţină procedura pe care am aplicat-o anul trecut împreună cu dna Haug, în calitate de raportor, şi cu implicarea semnificativă a comisiilor de specialitate. Trebuie să facem, bineînţeles, tot ce ne stă în putinţă pentru a ne asigura că procedura este cât mai deschisă şi mai structurată posibil, şi sunt încântată să aud, doamnă comisar, că intenţionaţi, de asemenea, la rândul dvs. să faceţi acest lucru. Cred că, atât dl Surján, cât şi dl Maňka au prezentat o propunere bună în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Wiesław Stefan Kuc, în numele Grupului UEN (PL) Doamnă preşedintă, pregătirea bugetului pentru anul 2010 necesită foarte mult curaj. Încă nu cunoaştem amploarea deplină a crizei economice care s-a desfăşurat anul trecut. Din nefericire, în ciuda eforturilor semnificative ale unor ţări de a o controla, criza continuă să se dezvolte – locuri de muncă se desfiinţează, şomajul creşte, iar familii întregi, precum şi unele categorii sociale, oraşe şi sate, devin tot mai sărace.

Implementarea sarcinilor adoptate în cadrele financiare multianuale pentru perioada 2007-2013 prezintă un număr din ce în ce mai mare de dificultăţi. Anul trecut, în momentul elaborării bugetului pentru anul 2009, nivelul estimat de finanţare a fost atins cu mare greutate. Va fi posibil să se susţină acest nivel în 2010? Sper. Anul viitor aceasta va fi cea mai mare provocare a noastră.

Ar trebui să ne amintim că, în momentele dificile, solidaritatea este deosebit de importantă. Nu trebuie să renunţăm la obiectivele nobile adoptate în Strategia de la Lisabona. Trebuie să reţinem diversitatea economică a statelor membre UE – nu toate vor reuşi să depăşească criza, însă acţiunea comună poate pune foarte mult ajutor la dispoziţie. Încă mai avem şansa, în cadrul fazei de evaluare intermediară, de a modifica politicile noastre şi de a ne concentra asupra combaterii efectelor negative ale crizei, făcând din aceasta prioritatea noastră numărul unu.

În sfârşit, aş dori să le mulţumesc sincer colegilor mei din Comisia pentru bugete, dlui László Surján şi dlui Vladimír Maňka, pentru contribuţiile aduse în momente atât de grele.

 
  
MPphoto
 

  Pedro Guerreiro, în numele Grupului GUE/NGL (PT) Parlamentul European, confruntat cu criza agravantă din Uniunea Europeană şi cu lipsa oricărei măsuri obiective şi eficiente la nivel comunitar, în vederea abordării acesteia, şi care a adoptat în decembrie anul trecut un buget pentru anul 2009, ce este cu aproximativ 8 miliarde de euro mai mic decât cel stabilit în Cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada 2007-2013, doreşte acum ca bugetul final pentru 2010 să fie mai aproape de aceste limite superioare. Cu toate acestea, din punctul nostru de vedere, solicitarea cea mai mică pe care ar fi putut-o face Parlamentul European este de fapt prea mică.

Aceste limite bugetare impuse de actualul CFM, care restricţionează bugetul comunitar la 1% din venitul naţional brut al UE, sunt evident neadecvate pentru a realiza politica anunţată de coeziune economică şi socială. În plus, aceste limite neadecvate nu sunt complet utilizate în acest scop, sau măcar examinate, şi, cu siguranţă, nu sunt pe deplin puse în aplicare. Constantul buget sub nivelul necesar al Fondurilor structurale şi de coeziune şi aplicarea insuficientă a acestora, acestea fiind cu doi ani în urmă din punctul de vedere al punerii lor în aplicare, necesită adoptarea unei serii de măsuri pentru a asigura că aceste fonduri sunt implementate, în special când Uniunea Europeană şi politicile sale neoliberale reprezintă una dintre cauzele principale ale actualei crize economice.

Confruntaţi cu creşterea şomajului, a inegalităţilor sociale şi a sărăciei, am dori să afirmăm din nou necesitatea urgentă, printre alte măsuri, de a spori resursele financiare ale Fondurilor structurale şi de coeziune, de a accelera şi a asigura punerea deplină în aplicare a acestora, de a creşte rata de cofinanţare comunitară şi de a anula aplicarea regulilor n+2 şi n+3 la aceste fonduri. Aceste fonduri trebuie, de asemenea, să fie folosite pentru a proteja locurile de muncă care oferă drepturi şi pentru a creşte puterea de cumpărare a lucrătorilor, pentru a sprijini în mod eficient activitatea agricolă şi exploatarea piscicolă familială şi la scară mică, pentru a apăra şi dezvolta sectoarele de producţie ale fiecărui stat membru în parte, în special cele din ţările de coeziune, şi pentru a sprijini în mod eficient microîntreprinderile, întreprinderile mici şi mijlocii şi sectorul cooperativelor.

 
  
MPphoto
 

  Nils Lundgren, în numele Grupului IND/DEM (SV) Doamnă preşedintă, UE confruntă criza financiară globală cu un buget care a fost stabilit acum jumătate de secol. Potrivit raportorului, UE ar trebui să întâmpine lumea modernă, globalizată cu un buget în care aproape toţi banii sunt angajaţi într-o politică agricolă dementă şi într-o politică regională ineficientă. Este ca şi cum am folosi cavaleria pentru a ataca armata modernă, mecanizată cu rachete ghidate.

Diferenţa în magnitudine este absurdă. Costul pentru rezolvarea crizei financiare este acum imposibil de estimat, însă un calcul care a fost înaintat sugerează o cifră de aproximativ 50 000 miliarde USD. Bugetul total al UE reprezintă doar câteva procente din această sumă şi este deja angajat în politica agricolă şi regională. UE a solicitat fiecărui stat membru să implementeze un pachet de stimulare care să corespundă doar la 1% peste produsul său intern brut. Acest lucru înseamnă deja mai mult decât totalul bugetului UE, care, bineînţeles, se ridică doar la aproximativ 1%.

Este, de asemenea, patetic să citeşti formulările din ambele rapoarte cu privire la finanţarea politicii în domeniul climei şi a politicii energetice. De asemenea, şi în aceste domenii bugetul UE este complet neglijabil. Sarcina UE este de a obţine cooperări şi angajamente, ale căror costuri trebuie suportate în statele membre, după ce au fost ancorate acolo într-un proces democrat.

Acelaşi lucru se aplică şi politicii energetice. Gazoductele sunt mai ieftin de amplasat pe pământ decât pe fundul mării. Acum când Rusia şi Germania construiesc totuşi un gazoduct pe fundul mării care leagă direct cele două ţări, acestea fac acest lucru pentru a se izola. Este un nou tratat de la Rapallo, iar UE nu spune nici un cuvânt. „Cuvântu-mi zboară, gândul mi-e stingher”, spune regele în Hamlet.

 
  
MPphoto
 

  Sergej Kozlík (NI) – (SK) Logica de bază a structurii bugetare a Parlamentului European, astfel cum a fost propusă de raportorul Comisiei pentru bugete, dl Vladimír Maňka, este solidă. Aceasta include dispoziţii pentru acele puncte care s-au dovedit a fi mai slabe şi care nu au fost complet gândite sau nu au fost puse în aplicare într-o măsură suficientă în anii precedenţi.

În primul şi în primul rând, acest lucru implică, în final, trierea resurselor de traducere şi interpretariat folosite în cadrul Parlamentului European. În ciuda aşteptărilor, aici am eşuat destul de mult în ceea ce priveşte asigurarea punerii depline în aplicare a uneia dintre axiomele de bază ale Uniunii Europene, care este accesul egal şi nediscriminarea lingvistică.

Şi nu mă gândesc doar la accesul egal şi la nediscriminarea lingvistică în legătură cu activităţile deputaţilor europeni, ci, în mod deosebit, la posibilitatea cetăţenilor UE, indiferent de limba lor maternă, de a avea acces la informaţii privind activităţile şi rezultatele dezbaterilor din cadrul instituţiei la care cetăţenii îşi trimit reprezentanţii prin alegeri directe.

Cu toate că am avut parte de o extindere masivă a Uniunii Europene, o întârziere de cinci ani arată într-adevăr ca o pierdere absurdă de timp. Acest lucru subminează încrederea în instituţiile europene, în special în ţările mai mici, şi creează un sol fertil pentru grupurile politice naţionaliste.

 
  
MPphoto
 

  Salvador Garriga Polledo (PPE-DE)(ES) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, acesta este ultimul buget al acestei legislaturi parlamentare şi cu ceva noroc va fi, de asemenea, şi ultimul buget înainte de punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona, împreună cu noile dispoziţii bugetare.

Astăzi, dezbaterea cu care avem de-a face priveşte orientările bugetare, deoarece asta este ceea ce aceste orientări reprezintă, şi este foarte clar că trebuie să aprobăm, aici, la timp, aceste orientări bugetare pentru a exercita o influenţă asupra întocmirii proiectului bugetar preliminar, pregătit de dna comisar, după cum aceasta tocmai ne-a informat. Acestea sunt orientări care includ priorităţile politice ale acestui Parlament, cărora trebuie să li se acorde conţinut bugetar şi alocări.

Bugetul Uniunii Europene este o bătălie pentru resurse insuficiente, în special, în acest moment de criză financiară şi economică. Decizia pe care o luăm acum, referitoare la viitoarele priorităţi politice ale Parlamentului European, prezintă, prin urmare, o importanţă deosebită, în special din moment ce acest buget va face legătura dintre două legislaturi ale Parlamentului European, precum şi între două mandate ale Comisiei Europene.

Aceia care încep această procedură acum nu vor fi aceleaşi persoane care o vor finaliza în decembrie, şi vom avea chiar trei comisari responsabili cu problemele bugetare în perioada care începe acum şi până în decembrie – şi aş dori să profit de această ocazie pentru a o felicita pe dna comisar pentru numirea sa. În consecinţă, atingerea unui consens în cadrul acestei camere asupra priorităţilor noastre este foarte importantă.

Evident că vom repartiza mijloace din buget, asemenea anului trecut, siguranţei maxime a cetăţenilor noştri. Această siguranţă implică un număr uriaş de alte linii separate, cum ar fi coeziunea socială, căutarea de locuri de muncă şi coeziunea, şi – după cum s-a menţionat, din păcate, la începutul acestei şedinţe – este, de asemenea, necesar să intensificăm mijloacele de siguranţă şi lupta împotriva terorismului. Nu trebuie să uităm că lupta împotriva terorismului reprezintă, din păcate, în continuare o prioritate pentru Uniunea Europeană.

Bineînţeles, altă prioritate va fi combaterea crizei economice. Planul de redresare economică a dovedit graniţele şi neregularităţile bugetului anual, ale cadrului financiar multianual şi chiar ale cooperării interinstituţionale. Ceea ce lipseşte este un adevărat dialog care să examineze, de exemplu, rolul Băncii Europene de Investiţii, şi utilizarea surplusului în categoriile de cheltuieli, pentru a finanţa planurile Comisiei Europene. Ceea ce lipseşte este consensul, şi, de asemenea, dialogul.

Aceste orientări vor implica decizii politice care se vor reflecta în medierea din luna iulie, şi care vor face parte atunci din prima lectură.

Aş dori ca raportorul, dl Surján, să primească suficient sprijin pentru a duce orientările la bun sfârşit, deoarece acesta are capacitatea să facă acest lucru, şi sper că până în luna decembrie, acesta va ajunge la un rezultat foarte pozitiv.

 
  
MPphoto
 

  Ralf Walter (PSE)(DE) Multe mulţumiri, doamnă preşedintă, multe mulţumiri, doamnă comisar. După cum a precizat dl Surján, bugetul disponibil este limitat – 1% din produsul intern brut. Prin urmare, trebuie să fim, cu atât mai mult, atenţi în ceea ce priveşte fondurile, în special în lumina crizei care cântăreşte greu asupra conştiinţelor oamenilor. Va trebui să încercăm să luăm deciziile împreună.

Există o parte a acestui raport asupra căreia nu este posibil să se ia decizii comune. Aceasta priveşte aprovizionarea cu energie şi siguranţa energetică. Mă întreb dacă, într-o perioadă în care trebuie să dăm socoteală pentru fiecare euro în parte, ar trebui să investim cu adevărat bani în domenii în care există actori pe piaţă care obţin profituri de miliarde. S-a propus sprijin pentru gazoducte, cum ar fi proiectul South Stream al grupului italian Eni, care a obţinut un profit de 10 miliarde EUR. Nord Stream este un proiect al companiei E.ON, un grup german care a obţinut un profit de 5 miliarde EUR, iar Nabucco reuneşte o companie germană, una austriacă şi una turcă, care au profituri totale de peste 6 miliarde EUR. Trebuie, într-adevăr, să investim banii contribuabililor în domenii în care se obţin profituri? Ar trebui oare ca întreprinderile de tip conglomerat să investească ele însele sumele relevante, şi ar trebui ca noi să ne implicăm doar în acele domenii în care sprijinul din partea contribuabililor este chiar de dorit? Nu ar trebui să aruncăm mai mulţi bani acelora care, în realitate, câştigă destul. Prin urmare, întrebarea este: chiar ne dorim acest lucru?

A doua mea întrebare este următoarea. Dacă sprijinim întreprinderile, de ce Nabucco? De ce dorim să creăm un dezechilibru în această privinţă? De ce dorim să favorizăm, de exemplu, o companie maghiară faţă de una italiană? Care este justificarea dvs. pentru acest lucru? Neutralitatea competitivităţii reprezintă o necesitate, însă aceasta este încălcată prin ceea ce speraţi să adoptaţi.

Al treilea punct de vedere al meu este că banii trebuie cheltuiţi în Europa. Care este folosul investiţiilor noastre din Azerbaidjan? În acest moment de criză, cetăţenii europeni doresc să le furnizăm mecanisme care să ofere soluţii. Aceştia se aşteaptă să le oferim ajutor.

Nu putem sprijini raportul Surján în forma actuală, deoarece acest lucru ar însemna promovarea unor măsuri care denaturează concurenţa şi aruncarea mai multor bani către instituţii şi industrii care câştigă foarte mult. Uniunea Europeană cu resursele sale reduse nu îşi poate permite în nici un caz acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Kyösti Virrankoski (ALDE) - (FI) Doamnă preşedintă, elaborarea bugetului pe anul viitor va fi o sarcină grea. Alegerile pentru Parlamentul European din primăvara viitoare vor avea drept rezultat o pauză lungă în procesul de elaborare, iar posibila intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona înseamnă că bugetul va fi fost elaborat în conformitate cu norme, care sunt diferite de acelea în temeiul cărora urmează să fie pus în aplicare. Din aceste motive, le doresc domnilor Surján şi Maňka, în calitate de raportori generali pentru buget, mult succes în îndeplinirea acestei sarcini mamut.

Politica structurală a UE este prinsă într-un cerc masiv vicios birocratic. Cauza o reprezintă sistemul său complex administrativ şi de control, lipsit de speranţă, care este echipat pentru a aborda doar 20% din programele Fondului social şi doar 7% din programele Fondului regional de dezvoltare. Există finanţare practică doar pentru 2% din proiectele majore. În plus, au trecut mai mult de doi ani din noua perioadă de programare. Anul trecut, de exemplu, au fost retrase sau amânate peste 2,8 miliarde EUR în angajamente, iar peste 4 miliarde EUR au fost retrase în alocări de plăţi.

 
  
MPphoto
 

  Zbigniew Krzysztof Kuźmiuk (UEN)(PL) Doamnă preşedintă, bugetele adoptate în fiecare an totalizează, în mod semnificativ, mai puţin decât sumele adoptate în cadrele financiare multianuale. În plus, bugetele sunt implementate la un nivel şi mai scăzut, care are drept rezultat o sumă importantă de angajamente bugetare restante (RELs). Acest fenomen provine, în special, dintr-un sistem de reguli şi cerinţe complicate impus de Comisia Europeană, precum şi din reglementările detaliate, pe baza consimţământului beneficiarilor, introduse de statele membre.

Pentru a îmbunătăţi punerea în aplicare a bugetului, este esenţial, atât pentru Comisie, cât şi pentru fiecare stat membru în parte, să reducă în mod semnificativ sarcina birocratică. În al doilea rând, având în vedere criza economică din UE în curs de agravare, este esenţial să se utilizeze şi mai mult, atât resursele bugetare UE, cât şi finanţările UE, sub formă de împrumuturi şi credite, provenite de la instituţiile europene pentru a sprijini dezvoltarea în statele membre, şi, în special, sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii. În al treilea rând şi ultimul, este, de asemenea, esenţial să se utilizeze mai intens resursele bugetare UE, precum şi finanţările oferite de bănci pentru a asigura o diversitate autentică în ceea ce priveşte aprovizionarea cu energie, şi proiectul Nabucco, în special. În cazul în care nu vom diversifica rezervele noastre de materie primă pentru producerea de energie, în special de gaze naturale, crize precum cea din luna ianuarie se vor mai repeta.

 
  
MPphoto
 

  Hans-Peter Martin (NI)(DE) Doamnă preşedintă, avem dreptate să vorbim despre criza financiară, însă nu avem dreptate să spunem că Uniunea Europeană nu are suficienţi bani la buget pentru a finanţa măsurile relevante de combatere a crizei.

Avem 144 miliarde EUR în bugetul anual, dintre care 5 miliarde EUR au fost într-un fel sau altul extrase. Propunerea mea specifică este următoarea: să transformăm aceste 5 miliarde EUR în 50 miliarde EUR fără a mări bugetul. Cum este posibil acest lucru? Luând în considerare partea administrativă, dacă includem toate cheltuielile administrative UE ascunse în programele operaţionale, aceasta ne aduce 15 miliarde EUR.

Sunt de părere că ne putem descurca cu 5 miliarde EUR, lucru care permite astfel ca 10 miliarde EUR să fie utilizaţi pentru combaterea crizei financiare. Ulterior, facem ceea ce solicităm întotdeauna din partea celorlalţi, şi anume ne supunem programele şi activităţile unei evaluări independente. Sunt convins că, dacă politicile specifice de astăzi ale Uniunii Europene ar fi să fie examinate în cele din urmă, am reuşi, cu uşurinţă, să mai facem economii potenţiale de încă 30 miliarde EUR pe an, fără a pierde din vedere obiectivele noastre.

Există, de asemenea, câteva probleme mărunte în această cameră. Avem un buget de 1,5 miliarde EUR. Începerea şedinţelor la timp ar aduce eficienţă muncii – lucru care ar valora 700 milioane EUR –, iar restul de 300 ar putea fi obţinute de la Consiliu, care lucrează cel puţin într-un mod la fel de risipitor ca acest Parlament.

 
  
MPphoto
 

  Reimer Böge (PPE-DE)(DE) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, cu aceste orientări privind bugetul pentru anul 2010, Parlamentul întrunit în sesiune plenară nu doar că va stabili orientările pentru politica bugetară, însă va răspunde şi la Strategia politică anuală a Comisiei, în absenţa unei propuneri de rezoluţie a grupurilor politice privind această temă.

Motivul pentru care bugetul este o entitate atât de complexă este, bineînţeles, faptul că acesta încorporează în principal două etape. Această cameră şi Comisia sa pentru bugete vor fi în continuare responsabile pentru medierea din iulie, iar noi nu putem prevedea astăzi noile provocări şi măsurile suplimentare care vor rezulta, de exemplu, în urma posibilei intrări în vigoare a Tratatului de la Lisabona sau a noilor cerinţe generate de tendinţele ciclice internaţionale şi europene. În acelaşi timp, bugetul pentru anul 2010 va forma ulterior o punte de legătură cu evaluarea bugetului şi cu evaluarea intermediară a programelor multianuale, ambele urmând să aibă loc în 2010. Sunt foarte încântat să constat că raportorul, dl Surján, când a abordat aspectele politicii bugetare europene, a subliniat faptul că Europa poate reprezenta oportunităţi şi protecţie; adică, garantarea atât a siguranţei interne, cât şi a celei externe, oferind protecţie cetăţenilor europeni, şi contribuind la abordarea problemelor actuale, prin oferirea unui nou impuls dezvoltării, inovaţiei şi locurilor de muncă. Nu vorbim în acest caz doar despre noi sume de bani; vorbim de asemenea, în special, despre simplificarea şi accelerarea măsurilor existente, astfel încât să nu fim nevoiţi să returnăm în mod constant, în fiecare an, plăţile convenite către programele de solidaritate, care fac deja parte din buget, cu ajutorul bugetelor suplimentare.

Salut de, asemenea, priorităţile Parlamentului prezentate de dl Maňka în acest raport. Alături de necesitatea îmbunătăţirii reglementărilor lingvistice, când vine vorba de îmbunătăţirea structurilor interne ale Parlamentului, este necesar să se continue procesul de control pe care l-am început, în loc să solicităm mereu posturi noi. Dacă vom continua să adoptăm noi legi, va trebui să ne concentrăm mai mult în altă parte; nu putem solicita mereu poziţii şi posturi noi când avem chef. Avem mult mai mult de făcut în continuare în această privinţă.

 
  
MPphoto
 

  István Szent-Iványi (ALDE) - (HU) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, salut faptul că raportul adoptă o poziţie clară în favoarea sprijinului comunitar pentru proiectul Nabucco. Criza gazelor naturale ruso-ucraineană a demonstrat dependenţa Europei în ceea ce priveşte aprovizionarea cu gaz. Proiectul Nabucco este singurul plan realist, fezabil care poate diminua dependenţa unilaterală a Europei faţă de aprovizionarea cu gaze naturale din Rusia. Poate că v-aţi săturat să mă auziţi, în fiecare an, în timpul dezbaterii bugetare, atrăgând atenţia cu privire la finanţarea neadecvată a capitolului afaceri externe. Uniunea Europeană poate răspunde noilor provocări, în mod oportun, doar dacă bugetul său permite o flexibilitate reală şi realocarea în interiorul capitolelor şi între acestea; în caz contrar, putem continua să sprijinim cele mai importante obiective ale noastre prin trucuri bugetare şi manipulări bugetare opace. Solicit Comisiei să ofere o soluţie gravelor probleme financiare ale capitolului referitor la relaţiile externe, în contextul unei evaluări intermediare, şi să asigure o flexibilitate bugetară mai mare.

 
  
MPphoto
 

  James Elles (PPE-DE) - Doamnă preşedintă, întrucât ne apropriem de prima etapă a bugetului pentru anul 2010, aş dori să le mulţumesc ambilor raportori. Este clar – iar alţi vorbitori au menţionat acest lucru – că vom avea un alt fel de dezbatere în această toamnă, deoarece ne aflăm în contextul unor alegeri europene organizate în cele mai rele condiţii economice din ultimii 60 de ani.

Prin urmare, bănuiesc, domnule Surján, că atunci când va trebui să examinăm bugetul în această toamnă – iar dvs. aţi expus în acest document provocările tradiţionale – acestea vor fi cu mult modificate în urma dezbaterilor pe care le vom avea, concentrându-ne asupra locului în care ne vom afla, creând noi locuri de muncă pentru viitor, în loc să ne uităm înapoi. Accentul va fi pus asupra aspectelor din documentul dvs., cum ar fi tehnologiile ecologice, tehnologiile cu emisii zero de carbon, şi, mai presus de toate, asupra examinării modului în care tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor poate stimula inovaţia şi poate conduce la noua dezvoltare de care economia europeană va avea nevoie.

Domnule Maňka, în bugetul pentru Parlamentul European, când ne gândim la procesul de control care tocmai a fost menţionat, vă rog să nu uitaţi rolul tehnologiilor şi felul în care totul poate fi realizat într-un mod mult mai simplu. Nu avem nevoie de moduri tradiţionale pentru a rezolva lucrurile: trebuie să ne gândim la noile modalităţi prin care putem comunica cu cetăţenii noştri. Bănuiesc că la sfârşitul următoarei legislaturi fiecare parlamentar, cu excepţia a unu sau doi, va deţine un blog. În sistemul global de astăzi există peste 100 milioane de bloguri; nu existau bloguri când a început, în 2004, această legislatură. Trebuie să ne menţinem minţile îndreptate spre viitor, în loc să păşim pe căile normale cu care suntem obişnuiţi în atâtea contexte.

În cele din urmă, sprijin cu tărie propunerea domnului Surján, deoarece se referă în ambele bugete la ceea ce eu numesc „valoare pentru bani” şi pe care alţii o numesc „îmbunătăţire calitativă” a modului în care cheltuim banii. Recesiunea economică va fi foarte dură cu noi şi va trebui să fim în stare să justificăm mijloacele financiare pe care le cheltuim. Aş dori să îi mulţumesc doamnei comisar pentru tot ceea ce a făcut în timpul mandatului său în ceea ce priveşte capacitatea de monitorizare a modului în care se fac cheltuielile. În cazul în care, pentru viitorul Parlament, s-ar putea realiza o analiză a domeniilor care sunt forte şi a celor care sunt slabe, atunci acest lucru ar fi foarte binevenit.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL SIWIEC
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Maria Petre (PPE-DE) - Aş vrea mai întâi să îi mulţumesc colegului nostru, domnului Surján, pentru munca sa şi, tocmai pentru că dezbatem, cu privire la bugetul pe 2010, liniile directoare, dezbatem politic, practic, aş vrea să subliniez câteva lucruri.

Există un element indispensabil al bunului mers al Uniunii Europene, care trebuie neapărat integrat în liniile bugetare ale anului 2010; este vorba, în opinia mea, în opinia noastră, a României, de proiectul Nabucco. În această iarnă, ştim cu toţii, Uniunea Europeană a avut experienţa, destul de neplăcută, de a se vedea în mare parte nealimentată cu gaz. Mai departe, nu este numai vorba de gaz, dar de toate resursele energetice pe care Uniunea Europeană le utilizează.

Uniunea este dependentă de furnizorii ei în termeni de preţ, dar şi în termeni de aprovizionare. De aceea, este imperativ să ne diversificăm furnizorii de energie, resursele energetice şi modul lor de transport, pentru a asigura cetăţenilor noştri o aprovizionare constantă şi să îi protejăm de întreruperi, mai ales în iernile friguroase.

Pe de altă parte, consider necesar să investim şi să favorizăm cercetarea şi dezvoltarea noilor tehnologii, care vor permite industriilor să devină cât mai puţin energofage. Trebuie să întărim campaniile de economisire a energiei, pe lângă cetăţenii europeni. Diversificarea resurselor, dar şi economisirea lor, sunt soluţii de anticipare şi de reacţie la crizele energetice care ameninţă Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Ville Itälä (PPE-DE) - (FI) Domnule preşedinte, ne aşteaptă un an plin de provocări: înainte de orice, sunt alegerile şi criza economică. Acest lucru înseamnă că avem o responsabilitate foarte mare, dar, din fericire, dl Surján şi dl Maňka se vor ocupa de aceste probleme. Ştiu că amândoi îşi iau responsabilitatea în serios şi sunt foarte capabili să-şi îndeplinească sarcinile. Evident, aceasta înseamnă că va trebui să ne gândim, în special la proiectele proprii ale Parlamentului, să oferim un exemplu publicului larg şi, prin urmare, să câştigăm încrederea acestuia. Avem nevoie cu adevărat de o lupă pentru a examina cu atenţie ce proiecte putem pune în aplicare în această perioadă. Acestea nu trebuie să fie foarte îndrăzneţe.

Am dorit să subliniez un detaliu în discursul meu. Este vorba despre faptul că bugetul alocat acestui an are un nou titlu, „Strategia Mării Baltice”, şi sper că, în acest an, atât Comisia, cât şi Parlamentul se vor gândi împreună la proiectele potrivite şi vor găsi banii necesari pentru adoptarea măsurilor potrivite. Oamenii care locuiesc în regiunea Mării Baltice se aşteaptă la puţină consistenţă privind această strategie a Mării Baltice şi dacă reflectăm asupra situaţiei, este foarte posibil să reuşim acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  László Surján, raportor(HU) Apreciez comentariile şi simt că majoritatea criticilor făcute şi cea mai mare parte a amendamentelor depuse, provin din aceeaşi sursă. Vreau să spun că acestea sunt, în principal, probleme legate de terminologie, mai degrabă decât contradicţii reale. Există o singură sursă majoră de polemică, şi anume sprijinul acordat în cazul proiectului Nabucco. Aş dori să clarific faptul că nu dorim să sprijinim întreprinderile şi că nu este vorba despre proiecte de miliarde de euro; cu toate acestea, ne aşteptăm la adoptarea de măsuri de către Comisia Europeană în scopul dobândirii independenţei energetice a Europei, iar un simbol al acestei independenţe este – printre altele – proiectul Nabucco.

Domnule preşedinte, permiteţi-mi, vă rog, să atrag atenţia asupra unei alte idei. Acest buget exprimă mai multe lucruri. În prezent, cetăţenii europeni nu mai au acel simţ al excelenţei Uniunii Europene pe care l-au avut părinţii fondatori, şi anume acela de-a instaura pacea şi de a nu mai permite începerea războaielor. În prezent, sunt alte interese în joc. Nu trebuie să ne temem de războaie, dar totuşi asistăm la atacuri precum această criză. Dacă putem rezolva această problemă şi dacă putem să ne dovedim nouă înşine şi cetăţenilor europeni că Uniunea Europeană poate rezolva aceste probleme împreună, în comun, atunci UE va trimite un mesaj clar propriilor cetăţeni, şi anume că merită să facem un sacrificiu, merită să colaborăm. Avem nevoie de Uniune. Mă aştept ca euroscepticismul să dispară dacă adoptăm un buget înfloritor pentru anul 2010 şi solicit sprijinul acum şi mai târziu în această toamnă. Vă mulţumesc pentru atenţia respectuoasă pe care mi-aţi acordat-o.

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Maňka, raportor – (SK) Aş dori să mulţumesc tuturor celor care iau parte la discuţiile stimulante şi, de asemenea, raportorilor fictivi pentru cooperarea lor constructivă. Mulţumită propunerii lor de modificare, întregul proiect a fost îmbunătăţit.

De asemenea, aş dori să-i mulţumesc secretarului general Rømer pentru cooperare şi aştept deja cu nerăbdare să colaborez cu viitorul secretar general.

Aş dori să le mulţumesc tuturor reprezentanţilor secretariatelor generale ale Parlamentului European cu care m-am întâlnit şi am purtat discuţii. Aş dori să le spun reprezentanţilor celorlalte secretariate generale că, de asemenea, aştept cu interes să-i întâlnesc şi să colaborăm pentru a găsi soluţii eficiente, astfel încât să putem utiliza mai eficient resursele financiare ale cetăţenilor europeni.

Mai mult, în trecut şi în timpul procesului bugetar anterior, Comisia pentru bugete a colaborat cu alte instituţii în mod constructiv. Cred că necesităţile bugetare prezentate în acest moment de către instituţiile respective sunt realiste.

Aş dori să-mi exprim aprecierea pentru modul în care sunt create bugetele în aceste instituţii, întrucât crearea unui bugetul nu ţine seama, în mod automat, doar de coeficientul inflaţiei, ci se bazează, de asemenea, pe nevoile actuale, care, în această perioadă, reprezintă o adevărată provocare. În zilele următoare, mă voi întâlni cu reprezentanţii instituţiilor pentru a le asculta punctele de vedere înainte de a discuta despre aceste previziuni bugetare în Comisia pentru bugete. Aş dori încă o dată să le mulţumesc tuturor colegilor mei. Aştept cu nerăbdare să ne continuăm colaborarea.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea se încheie.

Votul va avea loc marţi, 10 martie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris (LT) În timpul crizei financiare şi economice, întreprinderile mici şi mijlocii se confruntă cu dificultăţi sporite în încercarea de a obţine fonduri pentru cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare; în conformitate cu Programul pentru competitivitate generală şi inovare, ar fi posibilă susţinerea eficientă a activităţilor IMM-urilor legate de inovare, prin urmare, se subliniază importanţa alocării unor fonduri suficiente pentru finanţarea PCI.

Tehnologiile informaţionale şi de comunicare oferă oportunităţi majore de încurajare a dezvoltării şi inovării, contribuind astfel la punerea în aplicare a obiectivelor Strategiei de la Lisabona şi la depăşirea crizei economice actuale; mai mult decât oricând înainte, Spaţiul European de Cercetare reprezintă temelia societăţii informaţionale europene şi este esenţială în vederea eliminării neconcordanţelor din activităţile, programele şi politicile de cercetare ştiinţifică din Europa; finanţarea adecvată este importantă pentru asigurarea fluxului de oameni de ştiinţă calificaţi care să poată să circule liber şi să susţină infrastructura necesară cercetării ştiinţifice globale, accesibilă tuturor echipelor de cercetători din Europa.

Garantarea siguranţei aprovizionării cu energie electrică pe teritoriul Uniunii Europene, precum şi principiul solidarităţii energetice sunt priorităţile de pe agenda UE şi acest lucru trebuie luat în considerare în mod corespunzător la crearea bugetului UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Marusya Ivanova Lyubcheva (PSE), în scris(BG) Responsabilitatea PE în pregătirea bugetului pentru anul 2010 este mai mare în comparaţie cu bugetele anterioare. Motivul îl reprezintă criza financiară şi economică, precum şi situaţia energetică instabilă care a afectat statele membre ale UE. Pe lângă flexibilitate, este nevoie de cea mai mare precizie în procesul bugetar, întrucât dinamica crizei impune ca aceasta să fie gestionată într-un mod dinamic.

Trebuie să avem mai mult succes în punerea în aplicare a politicii regionale şi de coeziune socială în cadrul întregii UE. Aceasta trebuie să se reflecte în fiecare prioritate, lucru care reprezintă o provocare şi mai mare în contextul crizei economice, astfel încât să nu permitem să se creeze diviziuni între statele membre şi să ajutăm noile state membre să facă faţă situaţiei.

Eu cred că folosind instrumentele bugetare, vom fi mai responsabili în anul 2010 pentru reţelele energetice şi de transport, iar reţelele interne de energie ale UE vor fi corect planificate astfel încât să garanteze o alternativă în cazul ţărilor cele mai afectate de deficitul energetic. Alte aspecte deosebit de importante sunt flexibilitatea şi eficienţa în ceea ce priveşte finanţarea coridoarelor de transport în vederea facilitării traficului şi a extinderii legăturilor de comunicaţie dintre state. Trebuie acordată o atenţie deosebită reţelelor din nord-sud.

O mai mare intensitate este necesară în cazul extinderii proiectelor de cercetare şi dezvoltare. Politica de inovare trebuie să fie orientată către sectoarele care sunt potrivite ţărilor relevante în vederea obţinerii eficienţei maxime în urma folosirii fondurilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Péter Olajos (PPE-DE), - în scris (HU) În calitate de raportor pentru avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară cu privire la bugetul UE pentru anul 2010, aş dori să-mi exprim mulţumirea faţă de materialele din faţa noastră.

Salut în mod special intenţia Comisiei de a contribui la redresarea economică şi socială, la consolidarea eficienţei energetice şi la combaterea schimbărilor climatice.

Sunt total de acord cu faptul că Uniunea Europeană trebuie să ia decizii mai semnificative din punct de vedere financiar şi bugetar care să permită UE să joace un rol principal în domeniul creşterii economice şi al creării de locuri de muncă. Protecţia mediului – şi anume, „Green New Deal” – poate oferi, prin găsirea soluţiilor la actuala criză economică, o oportunitate excelentă de creştere a infrastructurii privind tehnologiile ecologice.

Problemele legate de alimentarea cu gaze naturale de la începutul anului demonstrează încă o dată lipsa surselor de energie alternativă, a traseelor de aprovizionare cu energie alternativă, a capacităţii de stocare a surselor de energie şi a interconexiunilor reţelei electrice de transport dintre statele membre. Din acest motiv, este important ca bugetul UE să reflecte în mod corespunzător nevoia de a spori siguranţa aprovizionării alimentării cu energie electrică şi a transportului, iar pentru noi, nevoia de a investi sume semnificative în aceste domenii.

Astfel cum a indicat în mod clar raportul, schimbările climatice şi protecţia mediului, precum şi problema securităţii energetice, sunt strâns legate între ele. În acelaşi timp, este regretabil că măsurile de reducere a schimbărilor climatice nu sunt încă incluse în mod satisfăcător în bugetul UE. Prin urmare, consider că misiunea Parlamentului este, în primul rând, aceea de-a exercita presiune în acest sens asupra Comisiei şi de a se asigura că resursele menţionate anterior sunt în creştere.

 

18. Statutul societăţii private europene - Transferul transfrontalier al sediului social al unei companii - Un „Small Business Act” pentru Europa - Participarea lucrătorilor în societăţile cu un statut european (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele. – Următorul punct este dezbaterea comună privind:

– raportul (A6-0044/2009), întocmit de dl Lehne, în numele Comisiei pentru afaceri juridice, privind propunerea unui Regulament al Consiliului, referitor la statutul societăţii private europene [(COM(2008)0396 - C6-0283/2008 - 2008/0130(CNS)].

– raportul (A6-0040/2009), întocmit de dl Lehne, în numele Comisiei pentru afaceri juridice, cu recomandări către Comisie privind transferul transfrontalier al sediului social al unei societăţi [(2008/2196(INI)].

– raportul (A6-0074/2009), întocmit de dna Herczog, în numele Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, referitor la Actul privind întreprinderile mici [(2008/2237(INI)].

– declaraţia Comisiei privind implicarea lucrătorilor în societăţile cu statut european.

 
  
MPphoto
 

  Klaus-Heiner Lehne, raportor (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, în acest moment susţin două rapoarte, ambele provenind de la Comisia pentru afaceri juridice a Parlamentului.

Aş dori să încep cu cel care este mai important în acest moment, întrucât se referă la o anumită procedură legislativă iniţiată de către Comisie: societatea privată europeană (SPE). Într-adevăr, acesta este elementul legislativ cheie, în cazul în care poate fi descris astfel, al Actului privind întreprinderile mici.

Aş dori să spun câteva cuvinte despre context. Ideea de societate privată europeană era deja inclusă în Planul de acţiune al comisarului Bolkestein privind dreptul societăţilor comerciale. Din motive pe care niciodată nu le-am înţeles, ideea de societate privată europeană a fost apoi eliminată, ca să mă exprim astfel, din planul de acţiune pentru următorii ani, în cursul mandatului acestei comisii, şi nu a fost continuată de către Comisia de la acea vreme.

Cu toate acestea, Parlamentul European nu a fost de acord şi acest lucru a reprezentat contextul raportului legislativ din proprie iniţiativă în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură şi articolului 192 din Tratat, pe care acest Parlament l-a adoptat cu o majoritate covârşitoare cu ceva timp în urmă. În aceste împrejurări, Comisia a fost obligată să reconsidere ideea de societate privată europeană şi a propus-o acum în cadrul Actului privind întreprinderile mici - lucru care este foarte apreciat.

Această ofertă de formă de societate distinctă este orientată în special către întreprinderile europene mici şi mijlocii. Până în prezent, doar societăţile mari au avut propria lor formă de societate, şi anume societatea europeană. Cred că o astfel de propunere a venit cu mare întârziere. Întrucât aceasta se adresează IMM-urilor iar întreprinderile nou-înfiinţate, şi anume societăţile care sunt constituite din ideea de a înfiinţa o societate, mai degrabă decât ca un rezultat al transformării, divizării sau fuziunii unor societăţi existente sau a altor societăţi - trebuie să fie, de asemenea, luate în considerare, salutăm în egală măsură reţinerea Comisiei Europene în ceea ce priveşte cerinţele impuse asupra componentei transfrontaliere. Cred că acest lucru a fost, de asemenea, menţionat de către Parlament în acest raport.

În plus, credem că este corect ca toate aspectele, în special cele legate de capital şi de responsabilitate, să fie clarificate în termeni legislativi la nivel european, întrucât acestea sunt probleme specifice IMM-urilor. Nevoia lor actuală de a lucra cu forme juridice naţionale foarte diferite denotă că acestea au mare nevoie de consiliere, lucru care este eliminat de această nouă formă juridică.

De asemenea, credem că respectăm jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie referitor la faptul dacă sediul societăţii trebuie să fie identic cu sediul social sau cu sediul administrativ; şi anume, că doar un sediu al societăţii poate fi luat în considerare. Ştiu că există în Parlament o opinie minoritară privind acest subiect, dar opinia majoritară din Comisia pentru afaceri juridice a Parlamentului– care, susţin în plen, va prelua conducerea mâine – este că trebuie să existe obligatoriu posibilitatea separării şi că o formă de societate europeană nu poate fi dezavantajată faţă de formele de societăţi naţionale, care beneficiază de această posibilitate în temeiul Jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie.

O problemă majoră, care a necesitat negocieri de lungă durată, a fost situaţia privind participarea angajaţilor. Am avut probleme serioase cu acest lucru în trecut când am avut de-a face cu alte acte juridice în temeiul dreptului societăţilor comerciale. Trebuie doar să menţionez societatea europeană şi directiva privind fuziunile transfrontaliere. Cred că, mulţumită amendamentelor de compromis semnate de către cele trei grupuri politice majore din acest Parlament, am reuşit să găsim o soluţie reală la această problemă; o soluţie care face apel la elementele de succes ale actelor juridice anterioare din Uniunea Europeană, ceea ce reprezintă un compromis între diferite situaţii juridice din statele membre şi care de asemenea, contribuie la protejarea drepturilor angajaţilor.

Comentariile mele finale se referă la directiva a paisprezecea, pentru care, sunt de asemenea raportor. Situaţia este similară cu cea a societăţii europene. Obiectivul nostru este să folosim această moţiune legislativă pentru o rezoluţie care să oblige Comisia să facă o propunere concretă, aşa cum am procedat în cazul SPE şi într-adevăr, ne aşteptăm ca acest lucru să fie făcut de către Comisie, astfel încât una din ultimele omisiuni din dreptul societăţilor comerciale să dispară şi să se garanteze libertatea de stabilire în cazul întreprinderilor. Vă adresez mulţumirile mele sincere pentru atenţia acordată.

 
  
MPphoto
 

  Edit Herczog, raportor (HU) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, ne aflăm la finalul unui lung proces, un proces lung şi încununat de succes, prin care am reuşit să mutăm locul întreprinderilor mici şi mijlocii de la periferie în centru. A fost un proces lung pentru noi pentru a ajunge la stadiul în care această piaţă internă, deşi unificată, nu este omogenă. Un drum lung, la finalul căruia vedem că 23 milioane de întreprinderi mici şi mijlocii funcţionează cu aceleaşi sarcini şi reguli administrative ca cele 41 de mii de societăţi europene mari, chiar dacă primele nu pot intra pe piaţă în aceleaşi condiţii.

Ni se pare că sub conducerea comisarului Verheugen, Comisia a parcurs un drum lung în ultimii cinci ani şi, astfel, salutăm schimbarea filozofiei din cadrul Uniunii Europene, care are rolul de a elimina obstacolele cu care se confruntă IMM-urile, atât la nivel european cât şi în cadrul statelor membre. O posibilitate de a mări cifra de afaceri a IMM-urilor este de a le permite tot mai mult să intre pe piaţa internă europeană, întrucât, în prezent doar 8% din întreprinderi procedează astfel, şi doar 15% din cifra lor de afaceri este produsă pe această piaţă. Cifra lor de afaceri ar putea creşte dacă ar putea participa mult mai mult la programe şi proiecte de cercetare şi dezvoltare inovatoare. Acest lucru ar ajuta activităţile de piaţă ale întreprinderilor mici în cazul în care sursele de finanţare şi finanţarea ar fi mult mai uşor accesibile decât în prezent. Cifra lor de afaceri ar putea creşte dacă în cele din urmă am crea un brevet comunitar, împiedicând astfel ca produsele ieftine şi contrafăcute să elimine proprietatea intelectuală produsă de întreprinderile mici.

Cred că cea mai delicată provocare din perspectiva reuşitei întregii Strategii de la Lisabona este cu siguranţă ajutorul acordat IMM-urilor pentru a trece de pe piaţa propriului stat membru pe piaţa internă europeană. Cu toate acestea, având în vedere situaţia economică actuală, trebuie să subliniem dincolo de ceea ce s-a spus, că există probleme cu sursa majoră de finanţare pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Deoarece acea sursă rămân creditele. Totuşi, riscul ridicat de sensibilitate al instituţiilor financiare înseamnă că tot mai multe firme au dificultăţi în acordarea creditelor. Invocând incertitudinea situaţiei economice, băncile ezită să acorde împrumuturi în acest domeniu. Directorii IMM-urilor se plâng de faptul că mii de societăţi şi zeci de mii de locuri de muncă pot fi în pericol. Cu siguranţă, este în interesul nostru să garantăm că fondurile destinate introducerii lichidităţilor în sistem ajung mai degrabă în domeniul economiei, mai degrabă decât să rămână în depozite bancare. Una dintre cele mai importante măsuri este ca băncile să înceapă să stimuleze economia şi IMM-urile cât de curând posibil.

Cealaltă provocare o reprezintă crearea solidarităţii europene Aceasta este singura modalitate de a oferi protecţie mai eficientă decât ceea ce statele naţionale pot oferi IMM-urilor care se află în dificultate din cauza crizei. Când spun acest lucru, doresc să subliniez că situaţia IMM-urilor şi modul în care aceasta este gestionată reprezintă, de asemenea, un test al solidarităţii europene. Aceasta arată că Europa poate să-şi asume un risc comun şi cu statele membre din afara zonei euro. Măsurile care au ca scop principal stabilirea zonei euro pot crea cu uşurinţă – şi au creat deja – un vid financiar în zona non-euro. Prin urmare, în situaţia actuală, trebuie să le solicit factorilor de decizie şi reprezentanţilor sectorului bancar să nu permită crearea unei Europe cu două viteze, întrucât prăbuşirea regiunii în care IMM-urile joacă un rol decisiv - reprezentând un procent mai mare de 90% din toate întreprinderile - ar duce la consecinţe economice catastrofale. În acest scop, solicit sprijinul Comisiei şi al colegilor mei deputaţi. Îi mulţumesc colegului meu raportor, Nicole Fontaine şi celorlalţi raportori fictivi pentru munca depusă şi încă o dată îl felicit pe comisarul Verheugen pentru realizările de până acum.

 
  
MPphoto
 

  Ján Figeľ, membru al Comisiei −Domnule preşedinte, mai întâi de toate, aş dori să le mulţumesc celor doi raportori. Doamnele, în primul rând, şi nu numai în aceste zile, o să încep prin a-i mulţumi dnei Herczog pentru calitatea raportului său referitor la Actul privind întreprinderile mici (Small Business Act - SBA) şi pentru sprijinul semnificativ acordat iniţiativei Comisiei de a stabili o politică globală privind întreprinderile mici şi mijlocii. De asemenea, aş dori să-i aduc omagii domnului Lehne, nu numai pentru eficienţa şi munca depusă în cazul statutului societăţii private europene prin intermediul procedurii de consultare, dar şi pentru soluţiile interesante şi creative prezentate în raport.

În acest moment, suntem cu adevărat într-o fază critică. În fiecare zi auzim mesaje, precum nevoia de a creşte şi de a reînnoi încrederea în modul de funcţionare al economiei globale. Criza financiară şi economică a lovit puternic societăţile europene şi cred că acum este mai important ca niciodată să exploatăm la maxim potenţialul întreprinderilor mici şi mijlocii. Aceasta este însăşi salvarea economiei europene.

Actul privind întreprinderile mici, pe care Comisia l-a adoptat în iunie 2008, oferă un cadru global pe termen scurt, mediu şi lung în vederea dezvoltării şi a competitivităţii IMM-urilor în cadrul Strategiei de la Lisabona. Acesta propune 10 principii politice şi o serie de iniţiative concrete pentru a garanta că preocupările IMM-urilor se află în centrul procesului de luare a deciziilor – după cum spunea dna Herczog, direcţionând IMM-urile în centrul atenţiei şi al strategiilor.

Actul privind întreprinderile mici include un set de iniţiative legislative, inclusiv propunerea unui statut al societăţii private europene. Actul privind întreprinderile mici este destinat să asigure că principiul „a gândi mai întâi la scară mică” şi prioritatea acordată întreprinderilor mici sunt ancorate permanent în procesul de definire a politicilor pe teritoriul Uniunii. De asemenea, Actul privind întreprinderile mici solicită o mai mare recunoaştere a spiritului antreprenorial şi a antreprenorilor. Avem nevoie de oameni care sunt pregătiţi să preia iniţiativa, să redacteze proiecte şi să-şi asume riscuri mai mult decât oricând în asemenea vremuri. Prin urmare, considerăm, de asemenea, că antreprenorii cinstiţi care dau faliment, merită o a doua şansă.

În actuala criză economică, trebuie să ne stabilim priorităţile şi să ne concentrăm asupra acţiunilor rapide care pot contribui cel mai mult la redresarea economică. Planul de acţiune referitor la Actul privind întreprinderile mici şi planul de redresare economică europeană propun măsuri ambiţioase în trei domenii cheie: în primul rând, facilitarea creditării de care este atâta nevoie; în al doilea rând, reducerea sarcinilor administrative; şi, în al treilea rând, sprijinirea IMM-urilor în vederea ieşirii pe piaţa din străinătate.

Reuşita Actului privind întreprinderile mici depinde de cooperarea armonioasă a tuturor părţilor interesate. Vă suntem recunoscători pentru sprijinul dumneavoastră. Rezoluţia pe care Parlamentul a adoptat-o la începutul lunii decembrie a fost o iniţiativă venită la timp şi cu adevărat apreciată. După cum ştiţi, la reuniunea la nivel înalt din decembrie, sub conducerea preşedinţiei franceze, şefii de stat şi de guvern au aprobat în unanimitate Actul privind întreprinderile mici.

Prin urmare, este important ca, astăzi, acest Parlament să susţină în totalitate raportul dnei Herczog, pentru a stabili o bază solidă şi legitimă pentru acţiunile viitoare. Aş dori să vă invit să promovaţi Actul privind întreprinderile mici în ţările pe care le reprezentaţi şi în circumscripţiile dumneavoastră pentru a garanta că acest program politic ambiţios va deveni realitate şi că va ajuta într-adevăr IMM-urile în activitatea lor zilnică.

Permiteţi-mi acum să revin la cele două rapoarte ale dlui Lehne. Parlamentul a sprijinit dintotdeauna statutul societăţii private europene. Raportul dvs. din proprie iniţiativă din 2006 şi abordarea promptă a propunerii Comisiei reprezintă contribuţii importante la reuşita noului statut al societăţii europene.

Statutul societăţii private este un element cheie al Actului privind întreprinderile mici. Acesta este destinat IMM-urilor. Prin urmare, Comisia a propus ca o societate privată europeană să poată fi înfiinţată la fel ca o societate naţională, fără obligaţia de a-şi desfăşura activitatea în state membre diferite sau de a avea acţionari din mai multe ţări – la fel ca în ţara de provenienţă. Există persoane care consideră că o astfel de obligaţie transfrontalieră este esenţială pentru forumul societăţii europene. Rezoluţia Parlamentului, care permite societăţilor să aleagă între o varietate de elemente transfrontaliere, este flexibilă. Societăţile private europene ar putea să respecte această cerinţă, de exemplu prin înfiinţarea unei filiale străine sau, pur şi simplu, prin înregistrarea intenţiei lor de a desfăşura o activitate transfrontalieră.

Aţi sugerat, de asemenea, o soluţie flexibilă pentru cerinţa privind capitalul minim. După cum ştiţi, propunerea Comisiei a solicitat un capital minim de doar 1 EUR şi în afară de acesta, i-a lăsat pe acţionari să decidă de cât capital are nevoie propria lor societate privată europeană. În ceea ce priveşte această dispoziţie, şi-au pus semne de întrebare cei care consideră că cerinţele de capital contribuie la protejarea creditorilor societăţilor mici.

În raportul Parlamentului European s-au prezentat soluţii alternative în scopul îmbunătăţirii protecţiei creditorilor. Aceasta înseamnă că societăţile vor putea să aleagă între un regim de protecţie a creditorilor bazat pe solvenţă sau pe menţinerea capitalului.

Comisia este de acord cu acele elemente ale raportului care au ca obiectiv creşterea uniformităţii statutului şi, în acest mod, promovează certitudinea juridică în cazul aplicării acestuia. Acestea includ prescrierea înregistrării obiectului activităţii societăţii, clarificarea faptului că interdicţia de a oferi acţiuni publicului nu exclude ofertele făcute angajaţilor societăţii sau îmbunătăţirea normelor privind sarcinile şi responsabilităţile directorilor. Toate acestea au o contribuţie utilă care va facilita punerea în aplicare a acestui statut.

De asemenea, salut sugestia dumneavoastră utilă privind o clauză compromisorie care încurajează acţionarii să folosească mijloace alternative de soluţionare a disputelor.

În cele din urmă, aş dori să precizez aspectul care a fost dezbătut cel mai mult în Parlament şi nu numai, şi anume participarea lucrătorilor în consiliul de administraţie al societăţilor private europene. După cum am menţionat deja, Comisia a creat un statut pentru întreprinderile mai mici. Participarea lucrătorilor în cadrul IMM-urilor se întâlneşte doar în câteva state membre şi, din acest motiv, o soluţie bazată pe legislaţia naţională, care, ar permite coexistenţa diferitelor modele, părea cea mai potrivită şi rezonabilă abordare.

Amendamentele Parlamentului introduc dispoziţii suplimentare şi complexe care nu se aplică în cazul IMM-urilor constituite în conformitate cu legislaţia naţională din majoritatea statelor membre. Acest lucru poate face ca statutul societăţii private europene să devină neatrăgător în acele state membre şi să existe o opţiune mult mai puţin durabilă în cazul IMM-urilor.

În concluzie, există o serie de soluţii folositoare în raportul dvs. Unele dintre acestea ar putea foarte bine să pregătească terenul pentru un compromis mai rapid între statele membre. Prin urmare, Comisia salută adoptarea acestui raport.

În cele din urmă, în ceea ce priveşte transferul transfrontalier al sediului societăţilor: Comisia a informat Parlamentul cu alte ocazii cu privire la motivele pentru care nu s-a propus cea de-a paisprezecea directivă în domeniul dreptului societăţilor comerciale. Aceste motive sunt încă valabile. Suntem de acord cu raportorul asupra faptului că societăţile ar trebui să beneficieze de libertatea de stabilire în cadrul pieţei unice şi să poată să-şi mute sediul dintr-o ţară în alta. Cu toate acestea, noi nu suntem convinşi de faptul că, în acest moment, propunerea unei legislaţii noi este cea mai bună soluţie pentru îndeplinirea acestui obiectiv. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie permite în mod evident mobilitatea societăţilor. În plus, legislaţia existentă – directiva privind fuziunile transfrontaliere – oferă un cadru pentru transfer, inclusiv garanţiile necesare pentru terţi. În special, directiva privind fuziunile transfrontaliere permite unei societăţi să înfiinţeze o nouă filială în altă ţară, iar, apoi compania existentă să fuzioneze cu acea filială. Procedura de transfer şi garanţiile sugerate de către Comisia pentru afaceri juridice sunt foarte asemănătoare cu cele menţionate de directivă.

Analizele noastre economice arată că nivelul complexităţii procedurii de transfer transfrontalier ar fi comparabil cu cel al procedurii de fuziune transfrontalieră. Directiva privind fuziunile transfrontaliere a trebuit să fie transpusă de către statele membre până în decembrie 2007. Este prea devreme să evaluăm punerea în aplicare integrală a acesteia. Înainte de a adopta orice legislaţie nouă, Comisia trebuie să evalueze mai întâi modul în care acest nou cadru de reglementare existent funcţionează în practică. De asemenea, nu suntem convinşi de faptul că directiva va îmbunătăţi situaţia existentă în conformitate cu legislaţia naţională şi jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie în acest domeniu.

În cele din urmă, având în vedere cele menţionate mai sus şi legislatura actuală în curs de finalizare, ar fi mai potrivit pentru Comisia viitoare să decidă cum să acţioneze în cazul transferului sediului social al unei societăţi. De asemenea, până atunci va fi mai clar cum se va soluţiona transferul sediului în cazul statutului societăţii private europene.

 
  
MPphoto
 

  Gunnar Hökmark, raportor pentru avizul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (SV) Domnule preşedinte, în prezent, condiţiile pentru întreprinderile mici sunt cruciale pentru dezvoltarea locurilor de muncă viitoare. Sunt vitale pentru ca capacitatea noastră de a ieşi din această criză şi de a intra într-o economie care este mult mai calificată şi competitivă. Întreprinderile mici sunt cele care stimulează inovarea, dar, în acelaşi timp, în ziua de azi, întreprinderile mici au şi cele mai mari probleme legate de creditare în diferite state membre şi în Uniunea ca atare.

Intenţia noastră în ceea ce priveşte statutul societăţii private europene – şi aş dori să mulţumesc Comisiei pentru propunere şi raportoarei pentru munca sa depusă – este să deschidem piaţa internă pentru întreprinderile mici în aceeaşi măsură ca pentru societăţile mari. Este necesar să deschidem noi drumuri în această direcţie. Astfel cum am discutat în Comisia pentru afaceri economice şi monetare, trebuie să simplificăm cu adevărat regulile pentru a oferi oportunităţi întreprinderilor mici.

Este vorba despre garantarea faptului că întreprinderile mici pot fi implicate în procedurile de achiziţii publice în aceeaşi măsură ca şi societăţile mari, ca urmare a modului în care se desfăşoară achiziţiile publice. Este vorba despre facilitarea desfăşurării activităţii transfrontaliere în cazul întreprinderilor mici, inclusiv cu privire la aspecte precum plata TVA-ului,şi despre lupta împotriva birocraţiei care, în prezent, se dovedeşte a fi prohibitivă. De asemenea, este vorba despre condiţii mai bune oferite pieţelor financiare europene în vederea extinderii şi dezvoltării prin accesul întreprinderilor mici la o piaţă de creditare mai bună, prin eforturile depuse de Banca Europeană de Investiţii şi alţii. În încheiere, aş dori să spun că.

raportor pentru avizul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare Lucrurile mici sunt frumoase. Lucrurile mici vor deveni mai mari mâine şi vor oferi noi locuri de muncă şi mai multă prosperitate.

 
  
MPphoto
 

  Harald Ettl, raportor pentru avizul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare −(DE) Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte. În prezent, transferul sediului unei societăţi implică obstacole administrative, cheltuieli şi consecinţe sociale şi nu reuşeşte să ofere acţionarilor, creditorilor sau lucrătorilor certitudinea juridică necesară. O consultare publică din anul 2004, a arătat cât de importantă este adoptarea celei de-a paisprezecea directive.

Din acest motiv, aş dori să invit Comisia să prezinte o propunere legislativă privind acest subiect – cât mai repede posibil – cu dublul scop de a simplifica mobilitatea societăţilor şi de a garanta că problema participării în raport cu transferul sediului unei societăţi nu rămâne în misiunea Curţii Europene de Justiţie.

O viitoare directivă a paisprezecea nu trebuie să ofere o cale de evadare de la sistemele de participare importantă. Sub nicio formă nu trebuie reduse drepturile existente. În vederea asigurării coerenţei şi a caracterului esenţial al procedurilor de participare a lucrătorilor, trebuie să se facă referire la directiva europeană privind comitetele de întreprindere, la a zecea directivă şi la directiva privind informarea şi consultarea lucrătorilor. Este absolut esenţial ca informaţiile să fie furnizate în timp util şi ca un plan de transfer să fie elaborat înainte de orice transfer al sediului unei societăţi.

 
  
MPphoto
 

  Donata Gottardi, raportoare pentru avizul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (IT) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, regulamentul cu privire la societăţile private europene pe care suntem pe punctul de a-l adopta completează cadrul privind tipurile de societăţi care urmează să fie reglementate la nivel european. În anumite părţi ale sale, textul final poartă amprenta textului adoptat de către Comisia pentru afaceri economice şi monetare.

Regret că nu am avut posibilitatea de a cere Comisiei mai multă îndrăzneală, de a lua măsuri suplimentare de stabilire a unui sistem specific de impozitare, a unui sistem contabil adecvat şi a unor norme omogene pentru cazurile de decontare, insolvenţă, conversii, fuziuni, divizări, dizolvări şi nulitate.

Există în continuare prea multe domenii care rămân sub incidenţa dreptului intern al societăţilor comerciale, lucru care dă naştere unor niveluri suprapuse şi cheltuieli mărite. În cazul în care suntem de acord asupra importanţei creării unui sistem european comun şi dacă dorim să evităm transferul oportunist, atunci acum când cadrul este complet, în conformitate cu societatea europeană şi societatea cooperativă europeană, planificarea redeschiderii acestei probleme şi abordarea ei la un nivel superior ar reprezenta o idee bună.

 
  
MPphoto
 

  Harald Ettl, raportor pentru avizul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale (DE) Domnule preşedinte, propunerea prezentată de către Comisie pentru societatea privată europeană în cadrul Actului privind întreprinderile mici a avut a prezentat mari deficienţe. Nu a acordat o atenţie corespunzătoare în ceea ce priveşte interesul creditorilor, angajaţilor, consumatorilor şi furnizorilor mici. Un capital minim de 1 euro şi, de asemenea, proceduri de înregistrare inadecvate, lipsa oricărei cerinţe pentru activităţile transfrontaliere, precum şi separarea dintre statut, sediu şi de actualul loc de desfăşurare a activităţii companiei sunt câteva dintre dispoziţiile propunerii.

Aceasta din urmă ar fi dus la eludarea participării lucrătorilor. Orice nouă directivă europeană privind dreptul societăţilor comerciale ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivului de armonizare a drepturilor lucrătorilor şi a standardului european de participare, bazat pe noul Tratat de reformă al UE, care conţine Carta drepturilor fundamentale. Drepturile lucrătorilor reprezintă drepturile esenţiale pentru o Europă socială.

 
  
MPphoto
 

  Anja Weisgerber, raportoare pentru avizul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă temelia societăţii noastre şi oferă 67% din locurile de muncă din sectorul privat european.

Prin urmare, apreciez foarte mult iniţiativa „a gândi mai întâi la scară mică" şi mă angajez să garantez că acest principiu este luat în considerare în definirea politicilor la toate nivelurile politice şi administrative. În special în această perioadă a crizei financiare, este important să creăm o valoare adevărată şi concretă pentru IMM-uri, în vederea consolidării acestor întreprinderi drept factori stabilizatori în timpul crizei.

În calitate de raportoare pentru aviz din partea Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, am fost implicată în formularea ideilor care urmează să fie votate acum. Multe dintre propunerile mele au fost adăugate în text, inclusiv importanţa principiului flexicurităţii. Acest concept ar trebui să ducă la crearea pieţelor forţei de muncă flexibile care sunt, de asemenea, în conformitate cu un nivel ridicat de securitate a ocupării forţei de muncă.

Solicitarea mea ca legislaţia muncii să ofere o bază fiabilă pentru IMM-uri a fost de asemenea inclusă. De cele mai multe ori, IMM-urile nu îşi pot permite departamente juridice sau de resurse umane proprii şi de aceea, depind de regulamente simple, clare.

Una dintre cererile mele cele mai importante – „testul IMM-urilor” pentru iniţiative juridice –a câştigat, de asemenea, susţinerea comisiei responsabile. Birocraţia trebuie oprită de la început. Evaluarea impactului trebuie să se desfăşoare în mod sistematic în cazul legilor noi. Înainte de a fi adoptate, toate dispoziţiile UE trebuie examinate din perspectiva impactului acestora asupra IMM-urilor. Consider că este important ca rezultatele acestui test al IMM-urilor să fie supuse unei evaluări independente de către un organism independent, iar această idee a fost inclusă în text.

IMM-urile se confruntă cu probleme deosebite în contextul crizei financiare globale, şi de aceea, eu salut în mod deosebit pledoaria raportului în favoarea punerii în aplicare cât mai rapide a propunerilor Grupului la nivel înalt al părţilor interesate independente, prezidat de dnul Stoiber, privind sarcina administrativă. Trebuie să acţionăm rapid pentru a beneficia de acest potenţial.

 
  
MPphoto
 

  Othmar Karas , raportor pentru avizul Comisiei pentru afaceri juridice – (DE) Domnule preşedinte, cu toţii ştim că aptitudinea noastră de a consolida potenţialul de dezvoltare şi de inovare al întreprinderilor mici şi mijlocii este decisiv pentru prosperitatea Uniunii Europene. IMM-urile joacă, de asemenea, un rol crucial în depăşirea crizei. Prin urmare, trebuie să le reducem sarcina şi să le sprijinim, având în vedere că mai puţine reguli pot însemna mult mai mult pentru IMM-uri.

În calitate de preşedinte al intergrupului pentru IMM-uri, aş dori să clarific, totuşi, că Actul privind întreprinderile mici reprezintă o declaraţie de intenţie din partea şefilor de stat sau de guvern. Declaraţiile de intenţie singure nu sunt utile IMM-urilor, şi, de aceea, facem un apel foarte clar ca legislaţia naţională şi cea europeană să fie ghidate de principiul „a gândi mai întâi la scară mică”. În acest sens am formulat patru cereri.

Prima este obligaţia ca statele membre să anunţe cum şi când vor include în legislaţia naţională elementele cheie ale principiului „a gândi mai întâi la scară mică". În al doilea rând, statele membre trebuie să prezinte în mod obligatoriu, evoluţia privind punerea în aplicare a principiului „a gândi mai întâi la scară mică” în rapoartele anuale privind programele naţionale de reformă în cadrul procesului Lisabona. În al treilea rând, avem nevoie de criterii standard pentru măsurarea evoluţiei privind punerea în aplicare a principiului „a gândi mai întâi la scară mică". Apoi, în al patrulea rând, trebuie să stabilim principiul „a gândi mai întâi la scară mică” drept componentă obligatorie a viitoarei legislaţii şi la nivel european. Mai mult, ca răspuns la evenimentele actuale, aş dori să precizez că toate regulamentele existente ar trebui examinate din perspectiva impactului prociclic al acestora asupra IMM-urilor. Trebuie să acţionăm rapid în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. − Din păcate nu avem ocazia de a asculta opinia Comisiei privind drepturile femeii şi egalitatea între sexe, întrucât doamna Podimata nu este disponibilă în acest moment.

 
  
MPphoto
 

  Nicole Fontaine , în numele Grupului PPE-DE (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, în primul rând aş dori să subliniez importanţa acestei dezbateri comune pe marginea IMM-urilor şi sper cu sinceritate că IMM-urile vor auzi semnalul puternic pe care Parlamentul doreşte să îl transmită acestora.

Grupul nostru a salutat cu entuziasm proiectul Actului privind întreprinderile mici, pe care Comisia ni l-a prezentat în luna iunie, anul trecut. Este adevărat că, începând cu anul 2000, au fost luate iniţiative cu privire la IMM-uri. Aceste iniţiative s-au bucurat de apreciere, însă au fost neadecvate. De ce le numesc neadecvate? Pentru că, după numărul de oameni asupra cărora acestea au avut un efect, au rămas de prea multe ori la stadiul de intenţii bune. De aceea, astăzi trebuie să facem un pas înainte. Actul privind întreprinderile mici ne oferă această şansă, deoarece face parte dintr-o abordare globală cu adevărat proactivă.

Doresc să semnalez că Parlamentul European a înregistrat deja un succes, ţinând cont de faptul că, după întrebarea cu solicitare de răspuns oral pe care am adresat-o în decembrie, Consiliul Concurenţei a adoptat în unanimitate planul de acţiune pe care comisarul Figel tocmai l-a menţionat.

Acest lucru a dovedit o puternică determinare politică din partea guvernelor şi, cu această ocazie, aş dori să salut excelentul raport al doamnei Herczog, care dă un impuls şi mai puternic acestei iniţiative, într-un moment atât de oportun. De asemenea, aş dori să transmit mulţumiri pentru calitatea cooperării de care ne-am bucurat, precum şi pentru munca excelentă pe care, trebuie să spun, am depus-o în cadrul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie. Astăzi am înaintat doar două amendamente în şedinţa plenară, ceea ce demonstrează cât de bine ne-am îndeplinit obiectivele.

În cadrul grupului nostru, prin amendamentele pe care le-am înaintat şi pe care raportorul le-a acceptat cu entuziasm, încercăm să găsim o modalitate prin care să atragem o implicare şi mai mare din partea statelor membre şi a organismelor Comunităţii în ceea ce priveşte asigurarea că măsurile planificate creează, într-adevăr, valoare adăugată pentru IMM-uri.

Am solicitat ca orice legislaţie viitoare să fie elaborată, în mod necesar, pe baza principiului „Gândiţi mai întâi la scară mică”. Am insistat pe brevetul comunitar şi, desigur, pe resursele financiare necesare pentru ca aceste resurse să fie accesate eficient şi rapid.

 
  
MPphoto
 

  Ieke van den Burg, în numele Grupului PSE – Domnule preşedinte, permiteţi-mi, în primul rând, să îmi exprim părerea vizavi de declaraţia Comisiei.

În primul rând, regret că domnul McCreevy, colegul domnului comisar, nu se află alături de noi – cred că a început din nou sezonul curselor de cai! Regret acest lucru mai ales pentru că dreptul societăţilor comerciale este un subiect foarte important pentru noi şi are un rol esenţial în portofoliul său. În al doilea rând, domnule comisar, mă întristează argumentele dumneavoastră îndreptate împotriva propunerilor Parlamentului privind puterea de decizie a salariaţilor. Am afirmat clar că statutul SPE pentru IMM-uri nu este destinat întreprinderilor mici, ci este pus la dispoziţia tuturor societăţilor. Nu există restricţii în funcţie de dimensiune. Nu dorim ca acest statut să reprezinte un mod de a abuza de legislaţia existentă şi de a o eluda – în special în tradiţiile naţionale – ceea ce este un aspect foarte important al puterii comune de decizie. Nu dorim să creăm posibilitatea de „speculaţii” şi să contribuim la crearea unui nou Delaware în Uniunea Europeană, în care societăţile pot eluda acest tip de legislaţie.

În al treilea rând, în ceea ce priveşte cea de-a paisprezecea directivă – despre care ştim că domnul McCreevy nu are o părere foarte favorabilă – aţi repetat argumentele aduse de domnia sa. Domnul McCreevy ar trebui să ia în considerare cu toată seriozitatea faptul că Parlamentul doreşte cu adevărat ca domnia sa să prezinte această propunere.

În al patrulea rând, am înaintat o rezoluţie împreună, solicitând Comisiei să consulte partenerii sociali în temeiul articolului 138. Ar fi fost indicat ca această consultare să aibă loc înainte să hotărâm cu privire la un regulament privind SPE, întrucât puterea de decizie comună este o chestiune abordată în articolul 138 din Tratatul CE şi impune, în primul rând, consultarea partenerilor sociali. Acest lucru nu s-a realizat. Acum solicităm să se realizeze imediat în perioada următoare. Totuşi, ascultând această reacţie a Comisiei, mă voi gândi serios şi sugerez grupului meu să se mai gândească dacă putem susţine produsul SPE. Poate că ar trebui să vă consultaţi telefonic, în seara aceasta, cu domnul McCreevy şi cu domnul Špidla şi să stabiliţi dacă mâine puteţi prezenta o propunere mai bună în această privinţă, înainte de votare.

Pe scurt – ca să nu depăşesc timpul acordat pentru luarea cuvântului – poziţia Grupului PSE nu este împotriva acordării unei şanse întreprinderilor mici şi mijlocii de a obţine acest nou statut – suntem în favoarea acestui lucru – însă suntem împotriva acestei forme de abuz. Am ajuns la un compromis foarte convenabil cu raportorul. Stabilirea unui mod mai eficient de guvernanţă a societăţilor, la care să participe şi salariaţii, este o soluţie de actualitate, deloc desuetă, care se pretează situaţiei actuale, ţinând cont de rezultatele dezastruoase ale acţionarilor şi ale pieţelor financiare. Domnule comisar, trebuie să vă consultaţi cu Colegiul şi cu comisarii responsabili şi să stabiliţi dacă veţi înainta Parlamentului o declaraţie mai favorabilă.

 
  
MPphoto
 

  Jean Marie Beaupuy , în numele Grupului ALDE (FR) Domnule preşedinte, domnule comisar, aş dori, la rândul meu, să aduc complimente doamnei Herczog pentru excelentul raport cu 90 de puncte pe marginea Actului privind întreprinderile mici.

Totuşi, domnule comisar, eforturile Parlamentului European vor fi într-adevăr eficiente doar dacă se va realiza o punere în aplicare rapidă şi eficientă în fiecare stat în parte.

Aţi spus în deschidere, domnule comisar, că pe baza acestui raport intenţionaţi să creaţi o strategie globală, dar că nu veţi ignora faptul că există o criză financiară, o criză economică şi o criză a climei care cer răspunsuri rapide din partea noastră.

Vă voi da două exemple. Primul exemplu: solicit ca plăţile să fie efectuate către societăţi în termen de 30 de zile. Acest lucru este prevăzut la punctul 87 privind Fondul de coeziune. Fac apel la Comisie şi la statele membre să ia măsuri în vederea soluţionării tuturor contractelor de achiziţie publică cu societăţile în termen de 30 de zile.

De asemenea, cunoscând faptul că 20% din cererile de faliment sunt atribuite întârzierii plăţilor datorate de autorităţile publice, putem vedea în ce măsură această acţiune a guvernelor şi a Comisiei ar reduce nivelul şomajului, care creşte pe zi ce trece.

Al doilea exemplu: procedurile birocratice. La punctul 72, solicităm reducerea procedurilor birocratice cu cel puţin 25%. Vă pot spune, în calitate de administrator al unei societăţi, că aştept de mulţi ani luarea unor astfel de măsuri concrete. Atribuţiile administratorilor societăţilor nu sunt de a completa formulare întreaga zi, ci de a pune la dispoziţia concetăţenilor produse şi servicii.

Dacă daţi curs acestei solicitări, domnule comisar, vor exista dispoziţii legale care, în plus faţă de strategia globală pe care doriţi să o creaţi, vor oferi soluţii concetăţenilor noştri, reprezentând un răspuns practic al guvernelor şi al Comisiei în cadrul planurilor actuale de redresare economică.

 
  
MPphoto
 

  Zbigniew Krzysztof Kuźmiuk, în numele Grupului UEN(PL) Domnule preşedinte, în cadrul acestei dezbateri aş dori să atrag atenţia asupra a patru chestiuni. În primul rând, doresc să îmi exprim speranţa că raportul domnului Lehne va constitui un stimul puternic pentru Comisia Europeană, în ceea ce priveşte elaborarea de măsuri juridice corespunzătoare care, respectând libertatea de stabilire garantată prin tratat, vor permite societăţilor să îşi transfere sediul social în cadrul Uniunii Europene, fără a fi supuse unor proceduri birocratice excesive.

În al doilea rând, aceste tipuri de transferuri ar trebui, pe de altă parte, să contribuie la protejarea drepturilor existente ale acţionarilor, creditorilor şi, în special, la protejarea drepturilor salariaţilor. Aş dori de asemenea să îmi exprim speranţa că soluţiile propuse de raportor, implicând elaborarea unei propuneri privind transferul sediului societăţilor şi, în special, a unui raport prin care să se explice şi să se justifice aspectele legale şi mai ales cele economice ale propunerii privind acest transfer, precum şi implicaţiile acesteia pentru acţionari şi pentru salariaţi nu se vor dovedi a fi un obstacol suplimentar pentru transferul societăţilor.

În al patrulea şi în ultimul rând, se pare că motivaţia principală care a stat la baza soluţiilor propuse este concurenţa, din punctul de vedere al impozitării şi al salariilor, întrucât s-a constatat că aceasta are un efect pozitiv asupra ritmului de creştere economică la nivelul fiecărui stat membru şi, prin urmare, la nivelul Uniunii Europene în ansamblu.

 
  
MPphoto
 

  Francis Wurtz, în numele Grupului GUE/NGL (FR) Domnule preşedinte, domnule comisar, proiectul Statutului societăţii private europene este prezentat de Comisie drept o componentă a Actului privind întreprinderile mici.

În acest context, luând în considerare modelul din Statele Unite, iniţial se punea problema de a rezerva o anumită parte din contractele publice pentru întreprinderile mici. Astfel de intenţii nobile nu pot fi decât aplaudate.

Din păcate, în forma în care a sosit, însoţită de Statutul societăţii private europene, actul este acum total diferit. În primul rând, să ne referim la mărimea întreprinderilor vizate. În loc de întreprinderi mici, s-a strecurat conceptul deja mai vag de întreprinderi mici şi mijlocii. Aceasta a condus în cele din urmă, citez din expunerea de motive a proiectului de regulament adoptat de Comisie, la elaborarea unui „statut de care pot beneficia de asemenea societăţile şi grupurile mai mari”. Acest lucru schimbă în totalitate filosofia politicii şi acum se pune întrebarea „ce se va întâmpla cu aceste false IMM-uri? În realitate, ele vor fi filiale ale multinaţionalelor care, după cum ştim, solicită de mult timp un statut unic, mai puţin constrângător decât cel aplicat în prezent societăţilor din diverse ţări europene, asupra cărora deţin controlul.

Să vorbim acum despre natura beneficiilor oferite societăţilor de statutul SPE. Acum nu se mai pune problema acordării unui acces mai rapid la contractele publice, ci mai degrabă, citez din nou din expunerea de motive a textului Comisiei, scopul acestuia este de „a îmbunătăţi condiţiile-cadru pentru societăţile din piaţa unică”. În acest sens, toate societăţile private europene pot avea sediul social într-o ţară, dar îşi pot desfăşura activităţile reale într-o altă ţară. De asemenea, acestea îşi pot transfera sediul în orice stat membru doresc.

Cum este posibil să nu observăm că aceste dispoziţii permit societăţilor în cauză să înfiinţeze societăţi de tip „cutie poştală”, libere de orice restricţii, în cele mai indulgente condiţii pentru mediul de afaceri? Comisia nu specifică nici măcar că „legislaţia aplicabilă pertinentă este legislaţia statului membru în care societatea privată europeană îşi are sediul, care se aplică în cazul societăţilor private cu răspundere limitată”?

După cum menţionează cu exactitate Confederaţia Europeană a Sindicatelor: „există un risc foarte ridicat ca societăţile să profite de statutul SPE pentru a eluda legislaţia care asigură cea mai mare protecţie” pentru lucrători.

Acum înţelegem de ce Comisia nu a consultat organizaţiile sindicale înainte de a adopta propunerea, limitându-se la o consultare pe internet, pur formală.

Pentru a rezuma, se pare că accentul pe care acest proiect de regulament îl pune pe „întreprinderile mici” este, mai mult decât orice, o manevră politică de inducere în eroare, al cărei scop este, din păcate, acela de a da o nouă formă faimosului principiu al „ţării de origine”. Nu este nimic mai mult decât o nouă versiune a directivei Bolkestein.

Acesta este motivul pentru care grupul meu propune Parlamentului să transmită un semnal clar Comisiei şi Consiliului, respingând această propunere privind statutul societăţii private europene.

 
  
MPphoto
 

  Roberto Fiore (NI)(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, consider că trebuie să rezolvăm această criză a întreprinderilor mici şi mijlocii într-o manieră autentic europeană. Avem de a face cu un fenomen general care afectează întreprinderile mici şi mijlocii de pe întregul continent, cauzat de imposibilitatea accesării creditelor. Problema este că băncile nu acordă credite întreprinderilor şi, de asemenea, este adevărat că eforturile unor guverne de a finanţa băncile pentru ca acestea, la rândul lor, să finanţeze întreprinderile mici nu dau rezultate, deoarece nimeni nu ştie cu ce datorii se confruntă băncile în acest moment.

De aceea propun ca statele naţionale, prin naţionalizarea băncilor, să recomande imprimarea de monedă sau de bonuri de valoare, în vederea finanţării întreprinderilor mici. Astfel de eforturi au fost făcute recent în Republica Taiwan, care a emis bonuri de valoare practic corespunzătoare monedei, pe care le-a acordat cetăţenilor taiwanezi sub forma unor bonuri de valoare personale. Practic, în Republica Taiwan au fost emise 3 miliarde de USD sau EUR.

Trebuie să facem şi noi acest lucru; trebuie să acordăm credite întreprinderilor mici prin emisiune de monedă, practic în calitate de state creditoare, nu debitoare.

 
  
MPphoto
 

  Georgios Papastamkos (PPE-DE)(EL) Domnule preşedinte, în discursul meu mă voi axa pe prima dintre chestiunile supuse dezbaterii, respectiv statutul societăţii private europene. După cum ştiţi, doar 8% din întreprinderile europene mici şi mijlocii se angajează în tranzacţii transfrontaliere, în condiţiile în care întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă aproximativ 99% din societăţile din Uniunea Europeană.

Acest fapt demonstrează neajunsurile politicii actuale de încurajare a afacerilor intracomunitare. De asemenea, demonstrează necesitatea adoptării unor măsuri specifice care să creeze un cadru de reglementare unic şi mai favorabil la nivel european.

Criza economică globală a lovit adevărata economie, milioanele de întreprinderi mici şi mijlocii din întreaga Europă. În situaţia prezentă, preocuparea noastră principală trebuie să fie aceea de a avea întreprinderi mici şi eficiente.

Propunerea de regulament adresată de Comisie Consiliului reprezintă o abordare corectă, al cărei scop este, în opinia mea, minimizarea sarcinii administrative cu care se confruntă întreprinderile mici şi mijlocii, care, în vederea constituirii unei societăţi, trebuie să îndeplinească diverse cerinţe administrative locale.

Flexibilitatea şi uniformitatea societăţilor private europene, stabilirea unor cerinţe minime privind componenta transfrontalieră, simplificarea verificărilor cu privire la legalitatea actului constitutiv şi a statutului şi capitalul iniţial de 1 EUR reprezintă principiile de bază ale unei strategii care ar putea da un nou impuls dezvoltării activităţii antreprenoriale intracomunitare.

În încheiere aş dori să îl felicit pe domnul raportor Lehne pentru efortul depus în vederea realizării cu succes a unui compromis între opiniile divergente formulate de colegii săi din Comisia pentru afaceri juridice şi din diversele grupuri politice.

 
  
MPphoto
 

  Manuel Medina Ortega (PSE) – (ES) Domnule preşedinte, consider că dezbaterea din această seară este utilă pentru a clarifica anumite puncte: în primul rând, faptul că dezbaterea pe marginea societăţilor private europene se derulează în acelaşi timp cu dezbaterea pe marginea întreprinderilor mici europene nu înseamnă neapărat că o societate privată europeană este o întreprindere mică.

După cum a afirmat doamna van den Burg şi cred că, la rândul său, domnul Wurtz a subliniat acest punct în critica sa faţă de propunere, statutul societăţii private europene, aşa cum este acesta conceput în propunerea Comisiei şi aprobat în cadrul Comisiei pentru afaceri juridice reprezintă un instrument pentru crearea unor întreprinderi mari cu anumite caracteristici, precum limitarea răspunderii partenerilor şi interzicerea tranzacţionării acestor întreprinderi pe pieţele publice. Totuşi, atât statutul societăţii private europene, cât şi statutul societăţii private naţionale pot fi aplicate în egală măsură întreprinderilor mici şi întreprinderilor mari.

După cum a afirmat doamna van den Burg, chiar această flexibilitate sau maleabilitate a societăţii private europene este motivul pentru care trebuie să fim extrem de precauţi. Aceasta este atribuţia Comisiei pentru afaceri juridice. Amendamentele adoptate de Comisia pentru afaceri juridice, de altfel foarte numeroase, sunt menite să împiedice ca formula societăţii private europene să stea la baza creării unui Delaware european, aşa cum spunea doamna van den Burg. Acest lucru este în special relevant pentru unul dintre motivele de îngrijorare ale domnului Wurtz, respectiv participarea lucrătorilor la societăţi.

Cred că formulările adoptate în cadrul Comisiei pentru afaceri juridice evidenţiază în mod clar aceste restricţii. Nu este vorba de aplicarea regulii privind ţara de origine, după cum afirma domnul Wurtz, ci mai degrabă, conform regulilor pe care le-am adoptat în Comisia pentru afaceri juridice – şi îi recomand domnului Wurtz să citească amendamentele pe care le-am adoptat – există un set de restricţii care împiedică aplicarea regulilor privind ţara de origine acelor societăţi în care există un nivel de participare a lucrătorilor mai mare decât cel normal. Acestea sunt incluse integral în amendamentele pe care le-am adoptat şi consider că adoptarea textului legislativ cu aceste amendamente este complet acceptabilă, chiar şi din punctul de vedere al domnului Wurtz.

Cu alte cuvinte este vorba despre o formă a societăţii europene care există în toate statele membre, care ar trebui să fie armonizată în contextul Uniunii Europene. Totuşi, nu trebuie să permitem acestor societăţi să devină astfel entităţi virtuale, ci acestea trebuie să existe în contextul situaţiilor naţionale şi să respecte legislaţia naţională, în special într-un domeniu atât de sensibil cum este participarea lucrătorilor la procesul decizional.

Consider că textul adoptat de Comisia pentru afaceri juridice aduce câteva contribuţii esenţiale şi, prin urmare, Comisia ar comite o greşeală dacă nu ar lua în considerare aceste amendamente.

Consider că amendamentele Comisiei pentru afaceri juridice au ca scop precis limitarea punctelor slabe ale textului Comisiei şi consider că Parlamentul îl poate adopta fără probleme, nu numai datorită îmbunătăţirilor aduse cu privire la întreprinderile mici, cât şi din perspectiva gestionării acestui tip de societate, care există prin lege şi care ar fi supusă unei examinări riguroase din partea lucrătorilor, în cadrul unui sistem de implicare a acestora în procesul decizional.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DNA KRATSA-TSAGAROPOULOU
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Jorgo Chatzimarkakis (ALDE). (DE) Doamnă preşedintă, stimaţi comisari, întreprinderile mici şi mijlocii nu au fost niciodată mai importante ca astăzi. IMM-urile sunt deosebit de importante în contextul crizei economice şi financiare, care a fost cauzată mai degrabă de marile întreprinderi decât de micile întreprinderi. IMM-urile sunt importante deoarece şi ele vor avea în curând de suferit, deşi lor li se datorează cea mai mare parte din performanţele noastre economice.

În ţara pe care o cunosc cel mai bine, IMM-urile sunt responsabile pentru 20% din totalul patentelor, 40% din totalul marilor investiţii, 49% din profitul total, 70% din totalul lucrătorilor şi 80% din totalul persoanelor care au urmat cursuri de formare profesională. Este nevoie acum de reanalizarea situaţiei. Trebuie să apăsăm pe butonul care resetează lucrurile aşa cum au fost. Trebuie să promovăm spiritul antreprenorial – acesta este scopul Actului privind întreprinderile mici.

Aş dori să o felicit pe dna Herczog pentru acest raport. Este într-adevăr important să descriem şi să considerăm acum IMM-urile ca un punct cheie, să luăm în considerare noile măsuri de sprijin, să acordăm prioritate micilor întreprinderi în licitaţiile publice („Gândiţi mai întâi la scară mică”) şi să împiedicăm autorităţile publice să intervină în competiţie. Vă felicit aşadar; ceea ce ne trebuie acum sunt reducerile de impozit pentru sectoarele cu activitate intensă.

 
  
MPphoto
 

  Eoin Ryan (UEN) – Doamnă preşedintă, aş dori şi eu să salut acest raport. Circa 80% din noile locuri de muncă din Uniunea Europeană au fost create de IMM-uri, iar în propria mea circumscripţie din Dublin, circa 400 000 de oameni sunt salariaţi în aproximativ 100 000 de societăţi din sectorul IMM-urilor.

Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă în momentul de faţă pentru a sprijini aceste societăţi în vremuri grele. Salut faptul că BEI dispune de un fond de 31 de miliarde de euro pentru afacerile mici şi mijlocii şi consider că ar trebui făcut mai mult în acest domeniu.

De asemenea, reducerea legislaţiei excesive şi a birocraţiei de către Comisie trebuie să fie salutată. Acest lucru duce la economii pentru Uniunea Europeană de aproximativ 2,3 milioane de euro. Am avut recent o întâlnire cu Comisarul Verheugen în cursul căreia am discutat cu oamenii de afaceri irlandezi problemele cu care se confruntă. O idee care ar trebui analizată este de a avea un moratoriu cu privire la noile proceduri birocratice comunitare, deoarece acest lucru sufocă afacerile. În aceste vremuri grele, trebuie să facem tot ce este cu putinţă pentru a ne asigura că afacerile rezistă până la aşteptata revenire.

Totuşi, acest lucru nu poate fi realizat doar de Uniunea Europeană. Trebuie să participe de asemenea şi autorităţile naţionale şi locale, care joacă un rol foarte important. Dacă vrem ca afacerile mici şi ocuparea forţei de muncă să se stabilizeze la nivelul Uniunii Europene şi în fiecare stat membru în parte, trebuie să facem tot ce este cu putinţă pentru a încerca să le salvăm.

Provocarea cu care ne confruntăm în prezent se referă la locuri de muncă, şi iar locuri de muncă, şi iar locuri de muncă şi trebuie să ne dăm peste cap pentru a proteja locurile de muncă existente, şi să sperăm că în anii ce vin să putem crea noi locuri de muncă. Acest lucru este absolut esenţial pentru noi toţi.

 
  
MPphoto
 

  Georgios Toussas (GUE/NGL)(EL) Doamnă preşedintă, societatea privată europeană reprezintă un efort de a aduce atingere şi mai mult drepturilor sociale şi drepturilor lucrătorilor, în spiritul directivei Bolkestein. În vreme ce este invocat pretextul că întreprinderile mici şi mijlocii vor avea de câştigat din această societate, se consolidează de fapt grupurile de monopol ale afacerilor.

Este în curs de creare un tip de societate cu capital zero (este suficient doar 1 euro), prin care va fi posibilă înfiinţarea unui sediu social fictiv şi care poate fi relocat oriunde. Statele membre cu cel mai scăzut nivel de protecţie a drepturilor salariale şi sociale vor fi folosite pentru a ocoli şi pentru a reduce drepturile lucrătorilor la cel mai scăzut nivel posibil.

Regulamentul, care se aplică direct în statele membre, este complementul firesc al directivei Bolkestein şi al hotărârilor contrare pieţei muncii, adoptate de Curtea Europeană de Justiţie în cazurile Viking, Laval şi Ruffert. Acest regulament reprezintă o consecinţă şi un rezultat ale Tratatului de la Maastricht şi ale aplicării celor patru libertăţi. Societatea privată europeană dezvăluie puterile politice care au votat la Maastricht, care au încercat să înşele lucrătorii atunci când au votat pentru directiva Bolkestein, minţind şi pretinzând că aceasta nu ar afecta drepturile lucrătorilor.

De aceea vom vota împotriva acestui regulament. Toţi cei care sprijină această politică anti-populară seamănă vânt şi vor culege cu siguranţă furtună.

 
  
MPphoto
 

  Jim Allister (NI) - Doamnă preşedintă, faptul că 70% dintre locurile de muncă din domeniul privat în Europa sunt asigurate de IMM-uri este un tribut enorm datorat tenacităţii lor antreprenoriale, dat fiind că regulamentele opresive ale UE le fac viaţa extrem de dificilă, în mod inutil.

De aceea, voi face din nou cunoscut apelul pe care l-am făcut şi înainte, ca pe parcursul acestei crize economice să existe o pauză în emiterea regulamentelor referitoare la IMM-uri. Costul reglementării UE în Marea Britanie a fost estimat la 107 miliarde de lire sterline în ultimii zece ani. Adică 107 miliarde de lire sterline care ar fi trebuit să fie direcţionate către inovaţie, către eforturi intensificate vizând exportul şi către creşterea economică. Cu toate acestea, o mare parte din aceşti bani a trebuit cheltuită doar în scopul respectării regulamentelor. Simplificarea procedurilor de achiziţie publică, reducerea costurilor de patentare, relaxarea regulilor privind ajutoarele de stat şi acţiuni efective pentru combaterea competiţiei neloiale din Orientul Îndepărtat, toate reprezintă aspecte esenţiale dacă se doreşte dezvoltarea IMM-urilor.

Avem nevoie astăzi mai mult ca niciodată de IMM-uri familiale – mici afaceri – deoarece acestea dispun de angajamentul şi de puterea neostoită de a ne ajuta să depăşim această criză. Oricum, IMM-urile au nevoie de ajutorul nostru şi au nevoie să fie scutite de rigiditatea regulamentelor UE.

 
  
MPphoto
 

  Kurt Lechner (PPE-DE)(DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, mulţi membri au ridicat problema participării. Nu doresc să insist şi mai mult asupra acestui subiect, dar vreau totuşi să subliniez în acest sens că dreptul comercial al statelor membre are şi rolul de a apăra interesele politicii publice, şi anume protecţia creditorilor, securitatea sistemului juridic şi protecţia consumatorului, un rol care este protejat în statele membre prin administrarea unei justiţii preventive, de exemplu prin intermediul prevederilor referitoare la formulare şi la înregistrare. Există diferenţe majore între statele membre în această privinţă.

Deciziile Comisiei pentru afaceri juridice ţin cont în multe locuri de acest aspect – fapt care trebuie salutat cu căldură – lăsând deschise opţiunile statelor membre. În fine, aceste lucruri sunt totuşi contracarate, sau cel puţin pot fi contracarate, dacă nu facem ceva în legătură cu faptul că sediul social şi sediul real – adică, sediul principal al activităţii societăţii – pot să difere, deoarece acest lucru face ca măsurile de protecţie să nu mai aibă sens. Practic, compania poate să îşi amplaseze sediul social după bunul plac şi să scape astfel de obligaţiile din ţara în care îşi desfăşoară cu adevărat activitatea. După părerea mea, rezultă de aici că statele membre pierd mult de fapt – deşi nu de drept – din suveranitate în baza dreptului comercial şi a funcţiei sale de reglementare, deoarece acestea pot fi invalidate.

Doresc să adaug că acest lucru va pune în pericol – sau mai degrabă va putea pune în pericol – şi reputaţia societăţii private europene, cel puţin pentru statele membre cu cerinţe proprii mai stricte. S-ar putea sugera să aşteptăm şi să vedem ce se întâmplă şi apoi să facem modificările necesare şi aş fi de acord cu acest lucru, dacă acest curs al faptelor nu ar fi consolidat prin proceduri şi prin unanimitate. Aceasta este cea mai mare îngrijorare pe care o am. Nu există niciun motiv să acţionăm astfel. Jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie reprezintă doar o măsură temporară, deoarece nu dispunem de o directivă privind transferul sediilor unei societăţi; dar forma sub care este concepută în prezent această societate privată europeană ar consolida practic această dezintegrare – înscriind-o odată pentru totdeauna în dreptul comunitar. Din acest motiv, solicit Consiliului să reanalizeze această problemă cu multă atenţie.

 
  
MPphoto
 

  Juan Fraile Cantón (PSE) - (ES) Doamnă preşedintă, întreprinderile mici şi mijlocii sunt punctul de rezistenţă al economiei Uniunii Europene. Dinamismul şi marea lor capacitate de a se dezvolta şi de a inova le-a asigurat o poziţie importantă în politicile Uniunii Europene.

O felicităm pe doamna Herczog, deoarece raportul domniei sale încurajează dezvoltarea IMM-urilor plecând de la un principiu care nu este nicidecum trivial: în acţiunile politice şi economice ale Uniunii Europene şi ale statelor membre, trebuie să gândim mai întâi la scară mică.

Actul privind întreprinderile mici cuprinde propuneri legislative şi acorduri politice care vor crea condiţii administrative, de reglementare şi financiare cu potenţial de a dezvolta aceste unităţi în cadrul economiei europene. Criza actuală şi instabilitatea sistemului financiar limitează accesul IMM-urilor la credit, iar acest lucru încetineşte activitatea lor economică obişnuită. Acum, mai mult decât oricând, avem nevoie de un răspuns coordonat la nivel european, iar iniţiativele statelor membre trebuie structurate în funcţie de şi aliniate la prevederile documentului pe care îl discutăm astăzi.

În concluzie, aş dori să menţionez că este foarte important să se aloce 30 000 de milioane de euro pentru perioada 2009-2011 pentru a încuraja împrumuturile acordate IMM-urilor. Această iniţiativă se adaugă Programului cadru pentru competitivitate şi inovare şi iniţiativei JEREMIE şi va avea drept efect multiplicarea fondurilor pe care le vor putea obţine IMM-urile.

Suntem pe deplin convinşi că coordonarea europeană şi aria europeană acoperită de răspunsul ce va fi dat sunt vitale pentru demararea unei reveniri economice cât mai curând posibil.

 
  
MPphoto
 

  Patrizia Toia (ALDE) – Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, Actul privind întreprinderile mici a fost conceput şi a apărut într-un context diferit de cel din prezent, într-un moment în care exista creştere şi dezvoltare. Ne aflăm azi în Parlament în situaţia de a-l adopta într-o situaţie complet diferită, când IMM-urile trec prin greutăţi serioase şi întâmpină mari dificultăţi, deoarece sunt lovite de furtuna crizei de producţie şi crizei financiare.

Fiindcă adoptăm Actul în Parlament, cred că primul mesaj către IMM-uri ar trebui să fie că Parlamentul şi instituţiile europene le sunt alături şi doresc să consolideze voinţa şi capacitatea de rezistenţă de care întreprinderile mici şi mijlocii din Europa dau dovadă în faţa acestei vitregii. Dorim să subliniem acest lucru indicând priorităţile acestui sprijin şi dând glas lucrurilor practice: făcând apel pentru mai multă flexibilitate a legislaţiei şi pentru punerea la dispoziţie a unor instrumente cu care să se creeze un mediu mai puţin ostil pentru aceste societăţi.

Al doilea lucru pe care cred că trebuie să îl demonstrăm este că ajutăm IMM-urile cu privire la ceea ce în prezent este cel mai critic aspect, şi anume accesarea şi disponibilitatea creditului. Fondurile puse la dispoziţie de BEI nu sunt suficiente: este absolut crucial să o spunem – şi o vom spune şi mâine – că vrem să facem mai mult pentru acordarea de credit întreprinderilor mici şi mijlocii.

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska (UEN) – (PL) Doamnă preşedintă, criza financiară şi criza economică care a rezultat, îi determină pe angajatori să încerce modificarea statutului legal al societăţilor lor în vederea reducerii costurilor, inclusiv costurile legate de drepturile şi obligaţiile sociale ale salariaţilor. Acesta este motivul pentru care încearcă să îşi înregistreze sediile companiilor în state în care reglementările şi condiţiile economice creează oportunităţi de reducere a costurilor, deoarece cerinţele legale, cum ar fi salariul minim sau contribuţiile pentru fondul de pensii, sunt mai scăzute. Informaţiile din raport atrag atenţia asupra faptului că transferul transfrontalier al sediilor sociale ale societăţilor nu ar trebui să determine societăţile să ocolească reglementările legale, sociale sau cele privind impozitele. Drepturile lucrătorilor nu trebuie încălcate. Nu putem permite deriva standardelor sociale. Ar trebui găsită o modalitate diferită de sprijin pentru întreprinderile mici şi mijlocii, ca de exemplu acordarea unor împrumuturi.

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Remek (GUE/NGL) – (CS) Doamnelor şi domnilor, în raportul doamnei Herczog privind IMM-urile, se vorbeşte de aproximativ 70% din locurile de muncă şi 70% din veniturile TVA din Uniunea Europeană. Aş dori aşadar să îmi exprim nu numai enorma apreciere pentru iniţiativa raportorului, dar şi sprijinul meu. În contextul crizei actuale, IMM-urile se află clar în categoria cu risc ridicat. Trebuie prin urmare să promovăm o conştientizare socială mai bună privind IMM-urile. Acestea se confruntă în mod constant cu o serie de obstacole. Este mult mai greu pentru ele să obţină împrumuturi decât pentru marile corporaţii. Povara administrativă şi birocratică este şi ea mai grea pentru IMM-uri. Este întotdeauna mult mai greu pentru IMM-uri să câştige contracte publice în Europa decât în SUA şi în multe din ţările asiatice. Afirmăm că IMM-urile sunt esenţiale pentru sănătatea economiei europene. Lăsaţi-ne aşadar să le dăm lucrul de care au nevoie pentru a confirma acest fapt, să le acordăm oportunităţi în perioada actuală în care criza se extinde ca urmare a efectului de domino declanşat de giganţii financiari şi de companiile multinaţionale.

 
  
MPphoto
 

  Tadeusz Zwiefka (PPE-DE)(PL) Doamnă preşedintă, adoptarea unui statut pentru o societate privată europeană va permite înfiinţarea acestor societăţi, care vor activa în toate statele membre în condiţii similare. Scopul, mai presus de toate, este de a scuti întreprinderile mici şi mijlocii care îşi desfăşoară activitatea pe plan internaţional de reglementările actuale împovărătoare. Pentru a desfăşura o astfel de activitate, IMM-urile sunt obligate de facto să înfiinţeze o societate în ţara ţintă. Având în vedere că există 27 de sisteme legislative diferite în Uniunea Europeană, acest proces generează în mod evident costuri enorme. În cazul unei societăţi private europene, proprietarii vor putea să îşi înregistreze întreprinderea sub aceeaşi formă, indiferent dacă îşi desfăşoară activitatea în propria lor ţară sau în oricare alt stat membru. Timpul şi banii economisiţi din consilierea juridică, din procedurile de management şi din cele administrative, vor face cu siguranţă ca procesul să fie mai simplu şi mai potrivit pentru antreprenorii care caută să investească.

Una dintre principalele temeri ale scepticilor se referă la lipsa obligaţiei ca societatea să deţină o cantitate suficientă de capital social pentru a-i proteja pe creditori. Nimic nu poate fi mai fals. Societăţile cu răspundere limitată stau mărturie pentru faptul că o societate poate avea succes fără a avea nevoie de capital social – acestea reprezintă cel mai popular tip de societăţi din lume. În lumea de azi, capitalul social şi-a pierdut mare parte din funcţia sa importantă, anume aceea de a-i proteja pe creditori. În cazul unei societăţi private europene, acea protecţie este asigurată prin alte mecanisme, bazate în principal pe creşterea transparenţei operaţiunilor sale şi pe o cooperare mai strânsă cu creditorii. În ziua de astăzi, înşişi partenerii comerciali nu acordă atât de multă atenţie capitalului social cât fluxului de numerar, cunoscut sub denumirea de cashflows, care spune mult mai mult despre cât de solventă este o societate decât dezvăluie capitalul izolat.

Rămâne totuşi chestiunea privind drepturile salariaţilor – în special în acest context sindicatele îşi fac griji cu privire la abandonarea standardelor atinse anterior. Totuşi, consider că acest lucru este o alarmă falsă. Statutul propus conţine o prevedere neambiguă, conform căreia participarea salariaţilor are loc în conformitate cu reglementările legale naţionale. Atractivitatea unei societăţi private europene ar putea fi ameninţată de faptul că plafonul pentru participarea salariaţilor este stabilit prea jos. Cred că nivelul minim de 500 de salariaţi ar trebui menţinut, pentru a nu împovăra întreprinderile mai mici cu costuri suplimentare.

 
  
MPphoto
 

  Antolín Sánchez Presedo (PSE)(ES) Doamnă preşedintă, ar trebui acordată mai multă atenţie IMM-urilor din Uniunea Europeană, din moment ce ele reprezintă 99% din societăţi, 70% din forţa de muncă şi aproape 60% din valoarea europeană adăugată şi joacă un rol fundamental în diversitatea, inovaţia şi coeziunea europeană.

Este vital să le asigurăm un cadru integrat care încurajează spiritul antreprenorial, acceptă principiul de a gândi mai întâi la scară mică în formularea politicilor şi stimulează potenţialul enorm al acestora. Organele administrative ar trebui să se adapteze la nevoile acestora şi la orientarea familială, pentru a le facilita existenţa, transferul, în special în cazuri de boală, pensionarea, falimentul sau încetarea treptată a activităţilor.

Cele 23 de milioane de IMM-uri europene nu pot fi supuse aceloraşi cerinţe ca cele 41 000 de mari societăţi. Un cadru legislativ mai simplu, fără poveri birocratice excesive, este vital. Paşi făcuţi în această direcţie includ statutul de societate privată europeană, iniţiativele de a crea societăţi în 48 de ore, reducerea costurilor administrative cu 25% până în 2012, crearea unui sistem de „ghişeu unic“ pentru TVA şi cote TVA reduse pentru serviciile cu utilizare intensivă a forţei de muncă şi furnizate pe plan local şi o bază unică consolidată a impozitului pe profit.

IMM-urile ar trebui să participe mai mult pe piaţa internă şi în achiziţiile publice. În prezent, doar 8% desfăşoară activităţi transfrontaliere, iar participarea lor la licitaţiile publice este de 42%. Promovarea unor condiţii pentru o competiţie mai echilibrată s-ar putea realiza prin facilitarea scutirii din categoria noilor ajutoare de stat, promovarea cooperării, modificarea directivei privind plăţile întârziate în vederea asigurării plăţii în termen de 30 de zile şi îndepărtarea obstacolelor din calea achiziţiilor publice.

În acest moment de criză, acţiunea europeană pentru a proteja accesul IMM-urilor la finanţări la un preţ rezonabil reprezintă un element cheie. De asemenea, măsurile pentru a creşte în mod constant transferul de cunoştinţe şi eficacitatea serviciilor de sprijin sunt cruciale.

 
  
MPphoto
 

  Olle Schmidt (ALDE)(SV) Doamnă preşedintă, ştim că întreprinderile mici formează baza economiei noastre. În special în acest moment, Uniunea Europeană şi statele membre trebuie să simplifice lucrurile pentru micile întreprinderi, deopotrivă pentru cele existente şi pentru cele viitoare, prin reducerea numărului de norme, reducerea birocraţiei şi scăderea costurilor. Întreprinderile mici şi mijlocii au o capacitate total diferită faţă de marile întreprinderi tradiţionale atunci când vine vorba de a se adapta la noile circumstanţe şi de a adopta noi descoperiri şi tehnologii.

Pe lângă facilitarea participării micilor întreprinderi la licitaţiile publice prin asigurarea unui acces mai bun pe piaţa internă, prin facilitarea obţinerii de capital şi prin stabilirea unor reguli nediscriminatorii privind ajutoarele de stat, trebuie să se producă o schimbare de atitudine care să reiasă din întreg procesul de luare a deciziei, în şcoli, în universităţi şi la locul de muncă. Cercetările arată că există o strânsă legătură între spiritul antreprenorial şi dezvoltare. Preşedinţia viitoare a Suediei va depune eforturi direcţionate către facilitarea spiritului antreprenorial al femeilor, o strategie europeană importantă pe viitor.

 
  
MPphoto
 

  Pilar del Castillo Vera (PPE-DE)(ES) Doamnă preşedintă, cu privire la această dezbatere, trebuie să fim conştienţi, la sfârşitul zilei, că acest lucru nu este un standard legislativ – şi, prin urmare, o normă comunitară aplicabilă diferitelor state membre –, ci, mai degrabă, un set de indicatori care încearcă să asigure că, de aici înainte, toate statele membre ale Uniunii Europene adoptă o abordare comună în ceea ce priveşte întreprinderile mici şi mijlocii.

Sunt multe aspecte ale acestui subiect, dar voi aminti doar trei care cred cu certitudine că sunt importante.

În primul rând, este nevoie a îndepărta multe din barierele juridice, multe din obstacolele şi mare parte din birocraţia excesivă, care îngreunează – într-o măsură impresionantă în anumite state – crearea de mici întreprinderi, dar şi dezvoltarea acestora după ce au fost înfiinţate. Toate acestea necesită resurse financiare şi umane pentru a gestiona această cantitate impresionantă de reglementări excesive, iar aceste resurse nu pot fi astfel utilizate pentru alte scopuri.

În al doilea rând, mai sunt şi chestiunile legate de inovaţia tehnologică şi de cercetarea aplicată. În acest scop, trebuie de asemenea să ne dublăm eforturile pentru a ne asigura că IMM-urile au acces la programele comunitare, care suferă în egală măsură, în multe cazuri, de birocraţie excesivă.

În sfârşit, cred că raportul dintre IMM-uri şi domeniile aferente formării şi educaţiei este esenţial: dacă IMM-urile, micile afaceri, nu devin domeniul firesc pentru formare la diferite nivele în vederea obţinerii de noi competenţe, atunci vom înceta să dispunem, sau mai degrabă IMM-urile vor înceta să dispună, de anumite resurse extraordinare şi înţeleg prin acest lucru persoane care urmează cursuri de formare profesională.

 
  
MPphoto
 

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (PSE)(PL) Doamnă preşedintă, această propunere legislativă corespunde în mare măsură rezoluţiei Parlamentului European, cu recomandări către Comisie privind statutul societăţii private europene, care a fost adoptată în urmă cu doi ani. Scopul acestei propuneri este de a crea o formă standardizată de întreprindere supusă legislaţiei comunitare, care va fi atractivă pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi se va baza pe condiţii simplificate şi pe menţinerea la un nivel minim a poverii birocratice.

Capitalul social de 10 000 de euro, propus de Comisie, poate fi benefic pentru imaginea societăţii, prin garantarea unui anumit nivel de credibilitate. Pe de altă parte, este mai greu de strâns această sumă în anumite state membre decât în altele. Capitalul social nu ar trebui să reprezinte un impediment important în demararea unei afaceri şi de aceea sunt de acord cu amendamentul de compromis adoptat de Comisia pentru afaceri juridice, care stabileşte capitalul social minim pentru o societate europeană la 1 euro, dar este însoţit de o cerinţă care stipulează că grupul de conducere al societăţii trebuie să semneze o declaraţie de solvabilitate.

În privinţa chestiunii reprezentării salariaţilor în întreprindere, acest lucru ar trebui să fie decis de legislaţia ţării în care este înregistrat sediul social al societăţii. Totuşi, ar trebui făcută o excepţie de la această regulă, dacă dreptul de participare al unui anumit număr de salariaţi ai societăţii, care se aplică în statul membru în care ei lucrează efectiv, ar fi limitat de legislaţia în vigoare din statul în care societatea europeană este înregistrată. În acest caz, conducerea întreprinderii ar fi obligată să creeze un sistem uniform de participare, ca parte din acordul negociat cu reprezentanţii salariaţilor.

La final, aş dori să adaug că această nouă formă de companie nu înlocuieşte alte forme de întreprindere care există deja în diferite ţări, ci oferă o alternativă la acestea şi numai atunci când sunt respectate condiţiile specifice pentru înfiinţarea unei astfel de societăţi.

 
  
MPphoto
 

  Giles Chichester (PPE-DE) – Doamnă preşedintă, în calitate de om mic de afaceri cu circa 25 de ani de experienţă în „lumea adevărată“, sprijin aria largă de aplicare a Actului privind întreprinderile mici şi raportul întocmit de doamna Herczog din comisia din care fac parte.

În special, aş dori să salut propunerea pentru o directivă privind cotele reduse de TVA pentru serviciile cu utilizare intensivă a forţei de muncă şi furnizate pe plan local, mai ales în acest moment.

Salut în egală măsură şi amendamentele care necesită implementarea rezultatelor grupului de experţi la nivel înalt referitoare la reducerea poverilor administrative. Dacă micile întreprinderi au avut vreodată nevoie de ceva, au avut nevoie de reducerea poverilor administrative.

Salut şi amendamentul care necesită un acord rapid privind patentul comunitar, adaptat la nevoile IMM-urilor. Atenţie, „rapid“ şi „patent comunitar“ nu sunt cuvinte şi concepte care să se potrivească uşor.

Salut în egală măsură şi apelul pentru îmbunătăţirea accesului la finanţare, deoarece, în climatul economic actual, accesul la finanţare este crucial pentru supravieţuirea, ca să nu mai vorbim de prosperitatea, micilor întreprinderi.

Totuşi, am două rezerve. Prima se referă la propunerea unei baze unice consolidate a impozitului, deoarece mă tem că acest lucru va priva de flexibilitate IMM-urile, dar şi statele membre. În al doilea rând, am îndoieli personale în legătură cu meritele şi avantajele schimbării directivei privind combaterea întârzierii efectuării plăţilor. În ceea ce mă priveşte, am avut mereu îndoieli în legătură cu avantajele aduse de această măsură micilor întreprinderi, deoarece cred că le este mai bine dacă îşi administrează singuri propriul credit, decât dacă lasă acest lucru pe seama legislaţiei.

 
  
MPphoto
 

  Joel Hasse Ferreira (PSE)(PT) Doamnă preşedintă, stimaţi comisari, doamnelor şi domnilor, în acest raport încercăm să subliniem importanţa IMM-urilor, inclusiv a asociaţiilor familiale şi a celor integrate în economia socială. Doresc să o felicit pe colega mea, Edit Herczog, deoarece raportul domniei sale este esenţial în această privinţă. Au fost elaborate şi alte documente şi texte în acest domeniu şi este important ca acestea să fie în acord. De exemplu, aş aminti programul european Eurostars şi raportul privind achiziţia publică înainte de comercializare.

Doamnă preşedintă, acest raport subliniază de asemenea modalităţile multiple de reducere a birocraţiei în vederea facilitării înfiinţării acestui tip de societate, pentru a profita de capacitatea lor de a lua iniţiativă, de a pune pe picioare noi afaceri, de a produce noi produse, de a furniza noi servicii potrivite pentru nevoile consumatorilor şi alte afaceri şi pentru a încuraja astfel dezvoltarea economiei europene. Doresc de asemenea să menţionez ceva care, după părerea mea, este foarte important: şi anume chestiunea prezentată la alineatul 47 din raportul Herczog. Este de preferat ca anumite aspecte ale sistemului juridic şi fiscal din statele membre să fie îmbunătăţite în această privinţă, dat fiind că modelul actual din statele membre poate descuraja transferul întreprinderilor, în special al asociaţiilor familiale, crescând astfel riscul lichidării sau închiderii societăţii. Statele membre trebuie aşadar să îşi revizuiască cu atenţie cadrul juridic şi legal pentru a îmbunătăţi condiţiile de transfer al întreprinderilor şi pentru a promova şi aplica modele eficiente de transfer al întreprinderilor către salariaţi, ca alternativă la închiderea acestora. Această abordare ar permite protejarea locurilor de muncă şi reinvestirea profiturilor cu scopul de a dezvolta aceste întreprinderi.

Pentru a încheia, aş dori să precizez că sprijinul pentru proiecte inovatoare vizând întreprinderile mici şi mijlocii, accesul mai uşor la fonduri europene şi accesul îmbunătăţit la credit, în special, dar nu numai, în contextul actual, sunt factori esenţiali pentru sprijinirea IMM-urilor.

 
  
MPphoto
 

  Dragoş Florin David (PPE-DE) - Vreau în primul rând să mulţumesc raportoarei şi celor care au lucrat la poate cel mai important act legislativ al acestei ultime legislaturi.

Trebuie subliniat că acordăm în primul rând o importanţă deosebită IMM-urilor şi antreprenoriatului feminin, pentru că tocmai am trecut de ziua de 8 martie, ziua internaţională a femeilor, şi pe această cale le spun la mulţi ani. Trebuie să subliniem, totuşi, că este un act destul de complex, în care am inclus tot ce se putea include referitor la IMM-uri, reducerea birocraţiei, acordarea unei importanţe deosebite activităţilor de cercetare şi dezvoltare în cadrul IMM-urilor şi finanţărilor aferente pentru aceste activităţi.

Cred că va fi un act legislativ de bun augur în această perioadă de criză economică, pentru că economia europeană are nevoie de coeziune şi are nevoie de cel mai important motor, IMM-urile. Din acest motiv, cred că trebuie să avem un sprijin cât mai puternic al Comisiei şi al Consiliului, să accelerăm aprobarea acestui act şi să putem pune în valoare forţa şi dinamica economiei europene în acest domeniu, pentru a ţine acasă, aici în Europa, tot ceea ce înseamnă producţie şi economie europeană.

Într-un final, trebuie să rugăm Comisia să găsească cât mai multe surse de finanţare şi să pună la dispoziţia IMM-urilor cât mai multe mecanisme de creditare.

 
  
MPphoto
 

  Zsolt László Becsey (PPE-DE) (HU) În ceea ce priveşte raportul referitor la întreprinderile mici şi mijlocii, aş dori mai întâi să felicit Comisia şi în special raportorul, pe doamna Herczog, pentru activitatea excelentă. În acelaşi timp, regret că acest raport nu a fost elaborat în conformitate cu articolul 39 din Regulamentul de procedură, care cere ca Comisia să prezinte propuneri legislative concrete.

Mai concret, consider că este important în interesul statelor membre să le solicităm să prezinte stadiul în care se află în rapoartele anuale de la Lisabona. În caz contrar, majoritatea recomandărilor utile făcute aici vor rămâne doar pe hârtie. Sunt de asemenea de acord cu Edit Herczog că tratamentul preferenţial al noilor state membre şi în special al acelora care se află în afara zonei euro, este o consecinţă politică importantă a acestui întreg exerciţiu. Sunt într-o situaţie deosebit de dificilă, dincolo de statutul în general dezavantajos al întreprinderilor mici şi mijlocii, şi, cu toate acestea, pot juca un rol deosebit de important în depăşirea crizei.

Pentru a cita doar câteva elemente de pe piaţa internă: este într-adevăr îngrijorător faptul că doar 8% din IMM-uri desfăşoară activităţi transfrontaliere; acest procent trebuie să crească. Tutoratul este deosebit de important în încurajarea acestui tip de activităţi. Acest lucru ar putea fi îndeplinit, pe de o parte, prin reducerea poverilor administrative, şi, pe de altă parte, prin activităţi care presupun TVA, cum ar fi un sistem de „ghişeu unic“ sau o cotă redusă a TVA-ului. Mai mult, avem nevoie să promovăm o orientare mai puternică a IMM-urilor către achiziţiile publice şi la nivel comunitar, de exemplu prin selectarea mai frecventă a IMM-urilor ca principali contractori, sau prin organizarea unor cereri de oferte destinate în special pentru ele.

Cercul IMM-urilor, al cărui preşedinte sunt, ar dori să vadă neapărat rezultate în stabilirea unei garanţii globale şi a unui sistem de credit la nivelul UE. Sper că noua oportunitate oferită de Banca Europeană de Investiţii (BEI) va răspunde aşteptărilor legate de ea. În ceea ce priveşte punerea în aplicare rapidă a directivelor privind plăţile şi pentru a rezolva situaţia datoriei, trebuie ca etapele să fie coordonate la nivelul statelor membre. Pe scurt, atât pentru a descoperi noi pieţe şi pentru a răspunde provocărilor administrative, eforturile statelor membre de a consolida sistemul de tutorat şi sprijinul din partea UE pentru a astfel de întreprindere trebuie să vină repede.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Toubon (PPE-DE) - (FR) Doamnă preşedintă, aş dori să salut discuţia şi adoptarea acestui statut al societăţii private europene şi aş dori în special să îl laud pe raportorul nostru, domnul Lehne. Cred că textul care va fi adoptat de această cameră îi va purta, într-un fel, numele şi societatea privată europeană va fi cunoscută de urmaşi ca societatea Klaus-Heiner Lehne.

Aş dori doar să comentez un aspect. Împărtăşesc părerea pe care tocmai a exprimat-o domnul Becsey. Cred că prevederile privind participarea salariaţilor propuse în compromis sunt împotriva obiectivului stabilit, cu alte cuvinte sunt contrare facilitării şi eficienţei acestui statut pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

Cred că este o greşeală să fie introdusă participarea salariaţilor la un asemenea nivel, cu alte cuvinte, în societăţi atât de mici. Înţeleg perfect ataşamentul faţă de un sistem de management social şi economic care şi-a dovedit eficienţa. Cred că, în acest caz, pierdem ceva din eficienţa statutului pe care îl propunem şi care va fi adoptat, prin impunerea unor sisteme de participare a salariaţilor pentru micile întreprinderi, când aceste sisteme, cred, sunt potrivite doar pentru marile societăţi. Totuşi, cu excepţia acestei rezerve, cred că textul este excelent.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine, miercuri, la orele 12:00.

 
  
MPphoto
 

  Martí Grau i Segú, raportor pentru avizul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor (ES) Doamnă preşedintă, aş dori mai întâi să mulţumesc raportorului, doamna Herczog, pentru raportul domniei sale şi pentru cooperarea cu raportorii pentru aviz ai celorlalte comisii.

În calitate de raportor pentru aviz al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, aş dori să punctez pe scurt trei elemente pe care le considerăm esenţiale – deşi avem de asemenea un consens foarte larg cu privire la alte elemente – şi pe care dorim să le scoatem în evidenţă în redactarea opiniei noastre.

În primul rând, aş dori să atrag atenţia asupra nevoii de a lua măsuri pentru rezolvarea situaţiei care apare adesea atunci când proprietarul unei întreprinderi mici sau mijlocii iese la pensie. În prea multe cazuri, această ieşire la pensie antrenează încetarea operaţiunilor pentru aceste întreprinderi sau, în alte cazuri, absorbirea lor de către întreprinderi mai mari, având drept urmare faptul că încetează să mai fie întreprinderi mici sau mijlocii.

În al doilea rând, aş dori să accentuez valoarea formării profesionale ca element cheie, atât pentru îmbunătăţirea capacităţilor întreprinderilor şi ale salariaţilor lor, cât şi în evidenţierea valorii sociale a întreprinderilor în contextul mai larg al societăţii.

În ultimul rând, doresc să mă refer în special la femei, care întâmpină în continuare mari dificultăţi în conducerea acestui tip de întreprindere.

 
  
MPphoto
 

  Richard Corbett (PSE) – Doamnă preşedintă, iau cuvântul pentru a-l contrazice pe domnul Allister cu privire la ceea ce a spus mai devreme în comentariile sale ridicole despre presupusele costuri ale reglementărilor UE pentru întreprinderi şi mai ales pentru întreprinderile britanice.

Acestea se bazează pe o serie de aşa numite studii care circulă în prezent de colo până colo în presa euro-scepticilor britanici, însoţite de calcule şi mai exagerate privind aceste costuri.

Totuşi, acele studii sunt greşite din trei motive. În primul rând, se exagerează cantitatea de legislaţie adoptată la nivelul UE în locul legislaţiei de la nivel naţional, citând 50% sau mai mult, pe când majoritatea studiilor naţionale arată că procentul se situează între 6 şi 15%. În al doilea rând, nu ţin cont în niciun fel de faptul că legislaţia UE, atunci când este aplicată corect, reduce costurile întreprinderilor şi reduce birocraţia prin introducerea unui singur set de standarde – reguli comune pentru o piaţă comună – în loc de a avea 27 de seturi de standarde divergente şi separate. În al treilea rând, nu ţin cont nicidecum de faptul că, atunci când într-adevăr impunem costuri, acest lucru este intenţionat, în vederea unei economisiri ulterioare. Atunci când se cere ca ţigările să aibă un sistem de avertizare privind sănătatea, sau când se cere ca azbestul să fie îndepărtat din produsele noastre şi de la locurile de muncă, este pentru a reduce cheltuielile cu sănătatea şi pentru a salva ulterior vieţile oamenilor.

În mod cinic, aceste studii nu fac niciun efort de a echilibra întregul tablou şi este revoltător că cineva care susţine că îi reprezintă pe toţi cei care l-au votat ia în considerare doar un aspect al acestui argument.

 
  
MPphoto
 

  Ieke van den Burg (PSE) – Doamnă preşedintă, este păcat că domnul Toubon părăseşte sala, deoarece doream să răspund unei acuzaţii pe care a făcut-o la adresa compromisului nostru: şi anume aceea că acesta necesită poveri noi şi grele asupra IMM-urilor. De fapt, în compromis, status quo-ul fuziunilor, divizărilor şi transferurilor de sedii este aşezat pe baze noi. În ceea ce priveşte societăţile nou înfiinţate, este prevăzut un plafon destul de ridicat pentru societăţile cu mai puţin de 500 de salariaţi. Pentru cele care au între 500 şi 1 000 de salariaţi este valabil exact ceea ce s-a prevăzut în celelalte directive. Nu se poate spune că acest lucru face status quo-ul şi mai dificil; îl face mai abordabil. În această consultare cu partenerii sociali, dorim să tindem către simplificare şi către un sistem mai bun, care să fie armonizat în toată UE.

 
  
MPphoto
 

  Ján Figeľ , membru al Comisiei. −Doamnă preşedintă, aş dori să mulţumesc tuturor pentru o dezbatere foarte interesantă. În primul rând, îmi cer scuze din partea colegului meu, Charlie McCreevy, care are o reuniune Ecofin mâine dimineaţă. Absenţa domniei sale se datorează pregătirilor în vederea acestei întruniri.

Aş dori să răspund la o serie de puncte puse în discuţie. O parte din răspuns rezidă în procesul general pe care îl urmăm cu toţii, inclusiv, de exemplu, semnalele politice importante pe care Parlamentul le-a transmis IMM-urilor în 2009. Acestea oferă încurajare, în special într-un moment de criză, mai ales că noi credem că IMM-urile au un potenţial ridicat şi că merită o atenţie deosebită – consolidând, de exemplu, legătura între educaţie, formare profesională şi IMM-uri.

Sunt mulţumit că, din 2007, am lucrat cu DG Întreprinderi şi cu comisarul Verheugen privind educaţia antreprenorială, de care este mare nevoie în Europa şi care este în urmă în multe domenii. Aş putea cita multe exemple de instrumente bune – cum ar fi Erasmus pentru tinerii antreprenori –, dar nu doresc să vorbesc despre acestea acum. Este un proces care implică multe chestiuni legate de accesul la finanţare. BEI eliberează în prezent spaţiu şi volum pentru credite: 30 de miliarde de euro pentru IMM-uri, 1 miliard de euro pentru încă un an pentru societăţile medii şi încă un 1 miliard de euro pentru finanţarea de tip mezanin.

Am decis de curând, după cum ştiţi, să relaxăm normele privind ajutoarele de stat, ridicând plafonul minim la 500 000 de euro, ceea ce înseamnă condiţii mai bune în general pentru un ajutor de stat mai intens. Acest lucru va ajuta şi la facilitarea subvenţiilor pentru obţinerea de produse ecologice.

Domnul Karas a vorbit despre „Actul privind întreprinderile mici” (SBA). Unele state membre deja monitorizează şi raportează în legătură cu punerea în aplicare a acestuia. Aceasta s-a întâmplat în 2008 şi, începând cu 2009, va fi efectuată o evaluare anuală de către statele membre, ca parte a tuturor programelor naţionale de reformă. Vom şti aşadar mai multe, iar această cultură a canalizării eforturilor şi a sprijinului se va dezvolta.

În ceea ce priveşte achiziţiile publice şi IMM-urile, Comisia a organizat consultări vaste cu cei implicaţi, inclusiv organizaţii de afaceri. O problemă reală o reprezintă aplicarea regulilor de către achizitorii publici. Avem nevoie de mai multă competiţie, de mai multă transparenţă şi de eliminarea discriminării, dar vestea bună este că 42% din volum, peste plafoanele din UE, merge direct către IMM-urile din Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă deja un sprijin important.

Domnul Wurtz a vorbit despre separarea sediilor sociale şi a sediilor principale şi despre problema unei potenţiale eroziuni a participării salariaţilor. Separarea sediilor sociale de sediile principale ale IMM-urilor se practică deja în jumătate din statele membre, inclusiv în acelea cu standarde foarte ridicate pentru protejarea politicii sociale. Acest lucru asigură flexibilitatea de care societăţile au nevoie atunci când îşi desfăşoară activitatea în mai multe ţări.

Cu privire la solicitarea de 30 de zile din partea domnului Beaupuy, ar trebui abordat acest aspect în cadrul propunerii care se află deja în procesul de aprobare privind plăţile întârziate, care ar trebui să fie adoptată de Comisie înainte de sfârşitul acestei luni.

Chestiunea consultărilor şi a participării salariaţilor a fost îndelung discutată aici – şi nu numai astăzi. Ca parte din pregătirile sale, Comisia a realizat, între iulie şi octombrie 2007, o consultare publică privind o eventuală societate privată europeană. Reprezentanţi ai sindicatelor, inclusiv sindicate europene, şi-au prezentat părerile la conferinţe, în special pe parcursul anului 2008. O conferinţă importantă a avut loc în martie 2008 şi am discutat aceste chestiuni cu experţi ai sindicatelor europene, de mai multe ori în acel an. Doresc să subliniez un lucru important, care este baza legală. Nu este vorba despre articolul 138, deoarece nu ne aflăm în domeniul politicii sociale, ci despre articolul 308, care o consideră o iniţiativă diferită, bazată pe unanimitatea statelor membre. Nu a existat niciun motiv pentru a demara o consultare specifică pentru articolul menţionat mai devreme.

Doresc să vă reamintesc că am vizat deja societăţi publice mari atunci când am lansat propunerea privind societatea europeană şi că propunerea privind SPE a fost concepută pentru IMM-uri. Drepturile la informare şi la consultare ale salariaţilor au fost gestionate în 2001, în prima directivă privind societatea europeană.

Din 2002, am beneficiat de un cadru general pentru informarea şi consultarea salariaţilor din Uniunea Europeană. Nu există niciun motiv pentru a nu respecta aceste reguli şi pentru a găsi o soluţie diferită în propunerea actuală privind SPE.

Dacă drepturile colective ale salariaţilor trebuie îmbunătăţite, care este şi intenţia noastră, acest lucru nu ar trebui făcut doar pentru un tip de societate, ci în cadrul unei iniţiative mai generale, care ia în considerare şi diferitele tradiţii din statele membre.

Am făcut deja progrese importante în evaluarea drepturilor salariaţilor în statutul societăţii europene. Vor fi luate în considerare măsuri suplimentare când se va termina evaluarea completă în 2010.

Au existat câteva remarci despre motivul pentru care nu s-a insistat mai mult asupra impozitării şi contabilităţii. Aş dori să vă reamintesc că nu deţinem putere legislativă generală asupra oricărei chestiuni. Iniţiativele legislative privind dreptul comercial, legislaţia privind insolvabilitatea, contabilitatea şi impozitele ţin de baze legale foarte specifice şi adesea foarte restrictive din tratatele noastre, iar tratatul existent de abia dacă poate servi drept bază pentru un corp complet de legi comerciale europene.

Şi în sfârşit, dar nu în cele din urmă, aş dori să vă mulţumesc pentru o dezbatere foarte deschisă şi foarte constructivă şi de asemenea pentru o cooperare reală în chestiunile legate de politica privind IMM-urile. Văd mulţi prieteni ai IMM-urilor aici. Recomandările din primul raport vor fi luate în considerare în implementarea planului de acţiune şi în special în toate chestiunile relevante legate de micile întreprinderi.

Cu privire la raportul domnului Lehne, mai sunt multe eforturi de făcut, deoarece trebuie să ajungem la un acord în cadrul Consiliului. Vom avea nevoie de ceva timp, în special în vederea obţinerii unanimităţii, dar contribuţia dvs. poate relaxa atmosfera şi poate ajuta la găsirea unui consens şi a unei aprobări reale. Dorim să facilităm acest progres şi să realizăm un statut care să ajute în mod real întreprinderile europene.

Cu privire la transferul transfrontalier al sediilor sociale, Comisia este de acord că societăţile trebuie să aibă libertatea de a-şi muta sediul în cadrul Uniunii Europene, cu condiţia ca drepturile părţilor implicate, ale creditorilor şi ale salariaţilor să fie garantate. Avem aşadar nevoie de a găsi echilibrul corect între libertatea de stabilire şi interesele terţilor.

Aş dori să închei prin a spune că acesta este Anul european al creativităţii şi inovării şi că este foarte important de a avea o abordare care pune în evidenţă potenţialul creativ al întreprinderilor noastre. Oamenii sunt foarte importanţi, nu numai pentru că ne aflăm într-o criză, ci pentru că nu există un alt potenţial mai mare ca fiinţele umane. Chestiuni cum ar fi drepturile de proprietate intelectuală (DPI) sau patentul comunitar ar putea fi abordate în viitorul apropiat printr-o politică mai deschisă la minte şi la suflet. Europa ar putea fi mai inovatoare şi mai creativă în sprijinirea IMM-urilor.

 
  
MPphoto
 

  Klaus-Heiner Lehne, raportor (DE) Doamnă preşedinte, domnule comisar, aş dori să fac patru comentarii. În primul rând, cu privire la directiva privind transferul sediilor sociale, cred că Comisia ar trebui să abandoneze argumentul, deoarece riscă să se facă de râs printre experţi. Nu s-ar putea găsi o teorie mai birocratică decât cea conform căreia transferul sediilor unei societăţi poate fi realizat printr-o societate înfiinţată într-un stat vecin şi apoi fuzionată cu propria societate, în conformitate cu directiva privind fuziunile. Vorbim aici despre reducerea birocraţiei şi despre încercarea de a face lucrurile mai uşoare pentru IMM-uri. Această propunere nu face decât să arate cât de lipsit de sens este pentru Comisie să persiste în refuzul de a nu prezenta o propunere privind cea de-a paisprezecea Directivă. Nimeni în afară de avocaţi nu are de câştigat de pe urma acestei situaţii.

Al doilea comentariu se referă la participare. Doamna vandenBurg are dreptate: IMM-urile adevărate nu sunt câtuşi de puţin afectate de compromisul pe care l-am prezentat. Căutăm doar să evităm abuzurile şi să înregistrăm societăţile care sunt în realitate societăţi mari şi cărora li se potriveşte mai bine statutul de societate europeană decât de societate privată europeană din punctul de vedere al numărului de salariaţi. Practic sunt înregistrate doar abuzurile.

Al treilea punct se referă la teoria sediului real, pe care doar şapte state membre o mai susţin – doar şapte! Anul trecut, cel mai mare stat, Germania, a abandonat această teorie. Curtea Europeană de Justiţie nu o susţine, dar o admite în cazuri excepţionale, aşa cum arată hotărârea Cartesio. Această oportunitate s-a pierdut; nu mai are rost să mai discutăm despre ea.

Al patrulea lucru pe care vreau să îl spun este că argumentul prezentat de aripa stângă a membrilor – dintre care niciunul nu a rămas mai devreme la dezbatere – cum că propunerea trebuie respinsă, nu ia în considerare substanţa acestui raport – domnul Medina Ortega are perfectă dreptate în legătură cu acest lucru. Esenţa raportului ţine de fapt cont de toate criticile care au fost prezentate. Prin urmare, aş sugera ca şi membrii din aripa stângă să ia în considerare recitirea raportului şi a amendamentelor sale şi apoi dezbaterea lor încă o dată cu grupul domniilor lor.

 
  
MPphoto
 

  Edit Herczog, raportor. - Doamnă preşedintă, este mare păcat că toţi votanţii mei nu se află aici în sală, deoarece a fost minunat să-i ascultăm pe atât de mulţi membri din atât de multe ţări şi din atât de multe partide salutând raportul meu referitor la Actul privind întreprinderile mici. Cu toate acestea, trebuie să spun că raportul meu nu ar fi fost posibil fără Comisie, în special fără domnul Verheugen şi echipa sa pentru întreprinderi mici, doamna Le Bail şi alţii. De asemenea nu aş fi reuşit să îl realizez fără Intergrupul pentru întreprinderile mici.

Cei mai mulţi dintre colegii mei au fost de acord cu tot ce este în raport, după cum reiese din faptul că nu au fost introduse prea multe amendamente. Unii colegi au întrebat de ce nu este obligatoriu din punct de vedere juridic. Nu este, prin natura sa, obligatoriu din punct de vedere juridic, din multe motive. Totuşi, mâine vom solicita un vot nominal pentru multe alineate, pentru a dovedi acţiunea comună a Parlamentului şi solicitarea comună a Consiliului de a realiza acest lucru.

În sfârşit, aş dori să spun că în urmă cu exact 200 de ani, Darwin şi-a publicat cartea despre originea speciilor. El a spus că supravieţuitorul nu este cel mai puternic, ci este cel mai capabil de a se adapta. Cred că ceea ce am realizat cu Actul privind întreprinderile mici a fost să creăm un spaţiu în care statele membre să se adapteze şi să aibă marjă de manevră şi în care micile întreprinderi din statele membre să se adapteze mai repede, să supravieţuiască acestei crize şi să facă faţă viitoarelor provocări. Vă mulţumesc foarte mult pentru sprijinul dvs.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Am primit patru moţiuni de rezoluţie(1) de la patru grupuri politice în legătură cu participarea salariaţilor la societatea privată europeană.

Votul va avea loc joi.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Gabriela Creţu (PSE), în scris Aş dori doar să subliniez două aspecte absolut necesare:

Pe lângă facilităţile legale şi administrative, accesul la finanţare este esenţial. Crearea unui fond special dedicat IMM-urilor, ca şi dezvoltarea microcreditului sunt condiţii fără de care acestea nu pot rezista în condiţiile dificile ale pieţei, iar înfiinţarea de noi IMM-uri ar fi mult limitată.

Al doilea aspect este legat de statutul femeilor mici întreprinzătoare. Acesta nu diferă semnificativ, în multe situaţii, de al angajatelor. Argumente pot fi slaba dezvoltare a serviciilor care pot asigura compatibilizarea vieţii private şi activităţii productive, dar şi mediul concurenţial dur în care reţelele contează foarte mult. Asemenea reţele, prin care circulă informaţii şi se poate oferi suport la nevoie, sunt prezente în cazul întreprinderilor conduse de bărbaţi; femeile sunt mai vulnerabile din acest punct de vedere; din acest motiv, asocierile între întreprinderile conduse de femei şi cele conduse de bărbaţi trebuie stimulat.

Solicităm, de asemenea, recunoaşterea, în toate statele membre, a statutului de coproprietari pentru femeile care lucrează în cadrul micilor afaceri de familie; cel mai adesea, proprietar este bărbatul, iar ele sunt considerate lucrători familiali neremuneraţi; astfel, nu au nici măcar beneficiul asigurărilor sociale de care se bucură angajaţii, iar la bătrâneţe sau în cazul separării partenerilor consecinţele negative sunt evidente şi dezastruoase..

 
  
MPphoto
 
 

  Adrian Manole (PPE-DE), în scris Competitivitatea IMM-urilor este adesea diminuată de barierele ce se ridică în calea comerţului transfrontalier. Înlăturarea acestor bariere ar aduce mai multă stabilitate juridică şi ar permite un calcul mai eficient al riscurilor în materie de răspundere a întreprinderilor şi întreprinzătorilor. Prin acest raport, Parlamentul European a dovedit că a înţeles pe deplin rolul crucial pe care îl joacă întreprinderile mici şi mijlocii în domeniul competitivităţii economiei europene.

Un statut de companie privată europeană bine gândit, reprezentând o completare a formelor legale deja existente, ar fi în beneficiul competitivităţii IMM-urilor europene din multe puncte de vedere, consolidând piaţa internă europeană, simplificând cadrul legal pentru întreprinderi, reducând astfel costurile de consultanţă şi facilitând accesul la pieţele transfrontaliere, îmbunătăţind integrarea şi creşterea economică.

Acest statut ar oferi, de asemenea, mai multă flexibilitate IMM-urilor.

IMM-urile reprezintă mai mult de 90% din economia UE şi două treimi din locurile de muncă. Ar trebui, aşadar, să li se acorde cele mai bune condiţii pentru a contribui la creşterea economică într-o piaţă internă integrată, pentru a fructifica oportunităţile şi a face faţă provocărilor globalizării.

 
  
MPphoto
 
 

  Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL), în scris (DA) Scopul acestei propuneri, după părerea Comisiei, este de a îmbunătăţi condiţiile generale pentru afacerile de pe piaţa internă a UE.

Propunerea va reuşi acest lucru prin faptul că acordă întreprinderilor posibilitatea de a alege liber statul membru al UE în care să îşi înregistreze sediul social, indiferent de locul în care îşi desfăşoară activităţile efectiv, şi doar pentru acestea să existe obligaţia de a respecta legislaţia statului în care au sediul social.

Acest lucru va deschide calea pentru eludarea drepturilor câştigate cu greu ale salariaţilor din statele membre ale UE.

Adevărul este specific. Daţi-mi voie să fiu specific.

O companie daneză cu adresa socială în Copenhaga şi cu 35 de salariaţi este obligată, în conformitate cu legislaţia daneză, să accepte reprezentanţii desemnaţi ai salariaţilor în conducerea întreprinderii. Acest lucru garantează faptul că lucrătorii sunt la curent cu poziţia şi cu viitorul societăţii.

Dacă propunerea care a fost prezentată este adoptată fără modificări, societatea respectivă ar putea să se înregistreze pur şi simplu ca o societate europeană cu sediul în Finlanda. Brusc, este nevoie de 150 de salariaţi care să îi reprezinte pe lucrători. În majoritatea celorlalte state membre ale UE, situaţia este şi mai rea.

Propunerea Comisiei va fi, poate, uşor îmbunătăţită în negocierile viitoare. Textul care va fi adoptat în viitor nu va fi, probabil, atât de slab.

În orice caz, ar trebui să ne punem întrebarea „de ce”? De ce prezintă Comisia propuneri iar şi iar, al căror singur obiectiv este de a reduce drepturile salariaţilor? Ar putea fi oare pentru că este ceva fundamental în neregulă cu UE?

 
  

(1)Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.


19. Sistemul european comun de azil (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele – Următorul punct de dezbatere privind raportul (A6-0050/2009) elaborat de Giusto Catania, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne referitor la viitorul sistemului european comun de azil [(2008/2305(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Giusto Catania , raportor (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, în ultimul an, numărul de refugiaţi din lumea întreagă a crescut. Cifra se ridică acum la aproximativ 12 milioane. Dacă includem şi persoanele strămutate în interiorul ţării, cifra se ridică la peste 26 de milioane de oameni în lumea întreagă care au nevoie de acelaşi tip de protecţie. Acest lucru se datorează războaielor care continuă să existe în lume; în prezent sunt 4 milioane de irakieni refugiaţi şi persoane strămutate în interiorul ţării şi este clar că aceşti refugiaţi sunt o urmare a războaielor la izbucnirea cărora ţările noastre au jucat un rol important.

Crearea unei politici europene comune privind azilul este necesară deoarece, în conformitate cu legea, avem obligaţia de a garanta că aceşti oameni sunt primiţi în mod similar în toată Uniunea Europeană. Acest lucru devine cu atât mai important, dacă luăm în considerare faptul că unele state membre nu dispun încă de o legislaţie sistematică privind acordarea de azil. Am remarcat cu regret că armonizarea procedurilor pentru acordarea azilului a fost amânată cu doi ani, însemnând că va pusă în aplicare în 2012. Trebuie să punem capăt disparităţii teribile care există între statele membre şi diferitele sisteme de acordare a azilului. Suntem în prezent într-o situaţie paradoxală, în care rata de recunoaştere a candidaţilor la statutul de refugiaţi pentru anumiţi resortisanţi ai ţărilor terţe variază de la aproximativ 0% până la 90%, în funcţie de statul membru care primeşte cererea.

Armonizarea standardelor ar trebui să aibă drept urmare un nivel ridicat de protecţie în toată UE şi nu ar trebui să se bazeze pe cel mai mic numitor comun. Instituţia azilului este o parte esenţială a democraţiei noastre şi a protecţiei drepturilor omului şi este inacceptabil că ea a fost ştirbită grav în ultimii ani, deoarece nevoile solicitanţilor de azil şi principiul nereturnării prevăzut de convenţiile internaţionale nu au fost întotdeauna respectate. Uniunea Europeană ar trebui să asigure mecanisme la frontierele externe în vederea identificării solicitanţilor de azil şi garantării că persoanele care beneficiază de dreptul la protecţie internaţională au acces pe teritoriul lor, inclusiv în contextul operaţiunilor de control de la frontierele externe. Din acest motiv, considerăm că este potrivit să se revizuiască rolul Frontex, care îi consideră adesea pe solicitanţii de azil drept imigranţi ilegali.

Prin acest raport, Parlamentul European solicită Frontex să furnizeze informaţii detaliate referitoare la numărul de solicitanţi de azil identificaţi ca atare pe parcursul operaţiunilor sale şi numeroasele persoane interceptate şi trimise înapoi într-o ţară de tranzit sau de origine. Trebuie să ne asigurăm că convenţiile internaţionale sunt aplicate corect, precum şi acordurile de cooperare cu ţările terţe. Acordurile nu pot fi încheiate cu ţări care nu au semnat Convenţia de la Geneva. Multe state membre ignoră totuşi acest lucru, inclusiv Italia, care a semnat un acord privind gestiunea valurilor de imigranţi cu Libia, o ţară care nu intenţionează să semneze Convenţia de la Geneva privind refugiaţii.

Suntem foarte mulţumiţi – am subliniat acest lucru şi sper să reiasă din acest raport – de faptul că Curtea de Justiţie a anulat articolul din directiva privind procedura de acordare a azilului referitor la crearea unui concept de „ţări terţe sigure“ şi a unei liste comune de ţări terţe sigure. După părerea noastră, nu poate exista o „ţară terţă sigură“; este un concept eronat, din moment ce orice cetăţean poate fi persecutat chiar şi în ţări cu standarde democratice ridicate.

Solicitanţii de azil sunt persoane vulnerabile, care necesită condiţii potrivite de primire. Statele membre nu pot ţine oamenii în detenţie doar pentru simplul motiv că aceştia solicită protecţie internaţională. Aş adăuga aşadar, ca o problemă de principiu, că solicitanţii de azil nu ar trebui să fie ţinuţi în detenţie. Din păcate, în multe state membre, detenţia pentru solicitanţii de azil este încă o realitate, datorită faptului că pătrund în ţară ilegal. În mod regretabil, şi voi încheia cu acest punct, nu există o altă cale de a intra în Uniunea Europeană. Acesta este paradoxul: chiar şi solicitanţii de azil trebuie să facă parte din valurile mixte care intră pe teritoriul UE. Acordarea azilului nu este o concesie: acordarea azilului este o datorie pentru state şi un drept pentru cei care fug din calea războiului.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei −(FR) Doamnă preşedintă, onorabili membri, Comisia a adoptat un plan de acţiune privind acordarea de azil în iunie. Comisia şi-a luat angajamentul să prezinte, între 2008 şi 2009, propuneri concrete pentru a îmbunătăţi standardele de protecţie şi pentru a introduce mai multă solidaritate între statele membre, dar şi pentru a consolida cooperarea practică.

Am stabilit principiile care ar trebui să servească drept ghid pentru acţiunea Uniunii Europene, să menţină tradiţia umanitară şi de protecţie a acesteia, să garanteze un tratament egal real pe tot teritoriul Uniunii Europene, să îmbunătăţească eficienţa sistemului de acordare a azilului şi să promoveze solidaritatea în interiorul Uniunii Europene şi între Uniunea Europeană şi ţările terţe.

Sunt mulţumit să aflu că Parlamentul împărtăşeşte pe deplin filosofia Comisiei. Împărtăşeşte ambiţia noastră de a crea un sistem european de acordare a azilului mai protector, mai eficient şi mai just.

Faptul că Parlamentul este acum colegislator cu Consiliul mă face să sper că negocierile, care vor fi îndelungate, vor avea acum mai multe şanse să se finalizeze cu instrumente de cea mai înaltă calitate, care sunt şi mai mult în acord cu drepturile fundamentale.

Mulţumită aşadar procedurii de codecizie şi procedurii de vot cu majoritate calificată din Consiliu, Uniunea Europeană poate armoniza aceste standarde de protecţie internaţionale la un nivel mai înalt.

Mulţumesc Parlamentului pentru sprijinul important pe care l-a acordat tuturor iniţiativelor anunţate de Comisie în cadrul planului său de acţiune.

Vă mulţumesc, de asemenea, pentru prioritatea acordată analizei propunerii mele recente privind crearea unui birou european de sprijin pentru azil. Avem nevoie de sprijinul Parlamentului pentru a asigura succesul acestui mecanism, care ne va da posibilitatea de a consolida cooperarea practică şi calitatea sistemelor de acordare a azilului. Sper ca cele trei instituţii să ajungă repede la un acord, astfel încât biroul să se deschidă cât mai curând.

Totuşi, domnule Catania – şi daţi-mi voie să vă mulţumesc pentru raportul dvs. – sunteţi îngrijorat pentru anumite situaţii, în special, condiţiile de detenţie pentru solicitanţii de azil, drepturile solicitanţilor de azil conform procedurilor de la Dublin, impactul operaţiunilor de control de la frontiere privind accesul la protecţie şi povara asumată de anumite state membre în primirea valurilor de solicitanţi de azil. Am câteva răspunsuri pentru dvs.

În ceea ce priveşte condiţiile de detenţie pentru solicitanţii de azil, Comisia a propus, în amendamentele la directiva privind condiţiile de primire, reguli mai clare decât cele care sunt în vigoare în prezent, în special interzicerea, în toate cazurile, a detenţiei minorilor neînsoţiţi. Am specificat de asemenea cazurile în care detenţia este posibilă pentru adulţi, cu garanţii precum dreptul la recurs efectiv sau dreptul la ajutor legal şi la controale judiciare regulate privind măsurile de detenţie.

În plus, dacă ne referim la raportul doamnei Roure privind centrele de primire deschise şi sigure, adoptat la 5 februarie, Parlamentul a identificat o serie de probleme în aceste centre. Amendamentele propuse la directiva privind condiţiile de primire ar trebui să ofere un răspuns la aceste probleme.

Urmărind aceleaşi principii, am propus ca drepturile solicitanţilor de azil vizaţi de procedurile de la Dublin să fie mai bine garantate. Trebuie, de exemplu, să se faciliteze reunirea familiilor, reunirea copiilor cu membrii familiilor lor şi să se consolideze garanţiile de procedură de care se bucură solicitanţii de azil vizaţi de procedura de la Dublin.

Cea mai bună procedură este inutilă dacă accesul la o astfel de procedură nu este garantat. Sunt de acord cu dvs., domnule Catania, în legătură cu nevoia de a ne îmbunătăţi colaborarea cu autorităţile de frontieră, de a-i forma şi de a-i sensibiliza la chestiunile privind solicitarea de azil. Aţi menţionat valurile mixte. Frontex are cu adevărat nevoie să-şi poată asuma această sarcină de formare. Odată stabilit, biroul de sprijin va contribui la aceasta prin pregătirea de manuale pentru autorităţile de frontieră. Trebuie de asemenea să găsim o definiţie mai bună a responsabilităţilor în cazul persoanelor salvate pe mare. Unde ar trebui debarcate? Unde ar putea solicita azil, dacă este nevoie? Lucrez cu statele membre pentru a încerca să găsim răspunsurile corecte la aceste întrebări. Evident, trebuie să fim conştienţi de presiunile la care sunt supuse sistemele de acordare a azilului în anumite state membre. Dorim o solidaritate mai bună, nu numai din punct de vedere financiar, dar şi sub forma unor echipe de experţi pentru intervenţie rapidă, create de birou.

Vom examina de asemenea posibilitatea unui transfer voluntar al refugiaţilor într-un stat membru altul decât cel care le-a acordat protecţie.

La sfârşitul acestei săptămâni, plec la Lampedusa şi Malta pentru a analiza cerinţele practice şi modul în care Uniunea îşi poate oferi sprijinul.

Daţi-mi voie să profit de această ocazie, doamnă preşedintă şi onorabili membri, să vă mulţumesc pentru cei 10 milioane de euro suplimentari aprobaţi de Parlament la sfârşitul anului 2008 pentru Fondul european pentru refugiaţi. Aceste 10 milioane de euro vor fi utilizate pentru a strămuta mai mulţi refugiaţi în Uniunea Europeană în 2009. Doresc să subliniez, în această problemă, importanţa angajamentului luat de statele membre ca urmare a misiunii pe care am trimis-o în Iordania şi Siria în legătură cu strămutarea refugiaţilor irakieni în statele membre ale Uniunii Europene.

Lucrăm şi lucrez şi eu, pe toate fronturile cu alte cuvinte, la îmbunătăţirea calităţii legislaţiei, a cooperării practice şi a solidarităţii între statele membre şi între Uniunea Europeană şi ţările terţe.

Aş dori să mulţumesc Parlamentului pentru sprijinul său. Trebuie să facem din Uniunea Europeană o zonă comună de protecţie cu adevărat unită. Am într-adevăr intenţia de a include acest lucru în programul de la Stockholm.

Vă mulţumesc, doamnelor şi domnilor. Vă mulţumesc, domnule Catania şi doamnă Roure, pentru toată munca foarte utilă care a fost depusă.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DNA ROTHE
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  Danutė Budreikaitė, raportoare pentru avizul Comisiei pentru dezvoltare (LT) În ultimii ani, numărul de refugiaţi în întreaga lume a atins cifra de 16 milioane. În 2007, UE a primit mai mult de 200.000 de cereri de azil. Atât refugiaţii care solicită azil, cât şi unele dintre statele membre se confruntă cu probleme şi cu o povară grea pe care Sistemul european comun în materie de azil ar mai putea să o uşureze. Instituţiile guvernamentale trebuie să aplice termeni concreţi, clari şi egali atunci când decid dacă cererile de azil ar trebui să fie acceptate. Este important ca statutul de refugiat să fie acordat mai degrabă pe baza unui caz concret decât pe baza unei evaluări generale, de exemplu pe baza naţionalităţii. Aş dori să mai atrag atenţia asupra faptului că Planul strategic al Comisiei Europene în materie de azil nu menţionează agenţia Frontex, care joacă un rol foarte important în domeniul protecţiei refugiaţilor. De asemenea, este important să menţionăm că numărul de solicitanţi de azil depinde direct de situaţia politică, economică şi socială din ţările de origine ale acestora. De aceea, Sistemul european comun în materie de azil trebuie strâns legat de Politica de cooperare pentru dezvoltare a UE şi de eforturile umanitare, care ar reduce numărul de solicitanţi de azil, care adesea sunt migranţi economici.

 
  
MPphoto
 

  Carlos Coelho, în numele Grupului PPE-DE (PT) Doamnă preşedintă, domnule vicepreşedinte al Comisiei, doamnelor şi domnilor, după concluziile de la Tampere, s-au făcut multe demersuri pentru armonizarea legilor din statele membre în privinţa azilului. Cu toate acestea, această armonizare s-a bazat pe cel mai scăzut numitor comun, în timp ce practici şi proceduri foarte diferite au continuat să existe. Încă nu avem condiţii egale de acces la protecţie pe tot cuprinsul UE şi, prin urmare, mai sunt încă probleme cum ar fi mişcările secundare şi cererile multiple.

În 2008, după cum a fost deja evidenţiat de raportor, numărul refugiaţilor a crescut la peste 12 milioane. De aceea este nevoie să începem urgent a doua fază a Sistemului european comun în materie de azil. Nu poate exista decât un nivel identic de protecţie pe tot cuprinsul UE dacă se aplică o singură procedură de solicitare a azilului, din motive de eficienţă, rapiditate, calitate şi justiţie în procesul de luare a deciziilor, alături de norme unice pentru calificarea ca refugiaţi a persoanelor care au nevoie de protecţie internaţională. Doar astfel pot fi trataţi egal solicitanţii de azil, indiferent de statul membru în care au depus cerea de azil.

De aceea sunt încântat de prezentarea acestui plan de acţiune în privinţa azilului, la care au contribuit diverşi actori publici şi care defineşte foaia de parcurs care trebuie urmată în anii viitori pentru dezvoltarea Sistemului european comun în materie de azil. Sprijin amendamentele propuse la Directiva privind condiţiile de primire, la Directiva privind procedurile de azil şi la Directiva privind standardele minime pentru a clarifica criteriile ce permit solicitanţilor de azil să se califice pentru protecţie internaţională. Sunt încântat că dl comisar Barrot a subliniat necesitatea de a asigura coerenţa cu alte politici cu impact asupra protecţiei internaţionale şi sper ca tot această abordare coerentă să fie extinsă la alte domenii comune.

În sfârşit, vreau să-l felicit pe raportorul Giusto Catania pentru munca sa, care va fi sprijinită de Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni.

 
  
MPphoto
 

  Martine Roure, în numele Grupului PSE (FR) Doamnă preşedintă, doresc mai întâi să-l felicit pe raportorul nostru pentru raportul său excelent întrucât dezvăluie, pe bună dreptate, dezechilibrele care caracterizează actuala legislaţie privind azilul în Europa şi înaintează o serie de propuneri care ne vor permite realmente să mergem mai departe în direcţia corectă.

Trebuie să punem capăt diferenţelor existente inacceptabile dintre statele membre. De fapt, răspunsul pe care îl primeşte un solicitant de azil depinde de ţara în care este înaintată cerea de azil.

Mai cerem o îmbunătăţire substanţială a condiţiilor în care sunt cazaţi solicitanţii de azil. Acest lucru necesită, în special, afirmarea principiului că solicitanţii de azil nu trebuie ţinuţi în detenţie, în special persoanele vulnerabile, femeile, copiii şi victimele torturilor. Mai necesită, de asemenea, garantarea accesului la drepturi minime de cazare, ocupare a forţei de muncă, sănătate, educaţie, cu alte cuvinte, la drepturile fundamentale care asigură demnitatea unei persoane.

În sfârşit, pentru noi este vital să reformăm sistemul Dublin II. Vizitele noastre la centrele de detenţie, în special, ne-au arătat – după cum spuneaţi, dle Rothe – paguba colaterală cauzată de o operaţiune nepotrivită, în măsura în care plasează o sarcină inacceptabilă asupra ţărilor cel mai direct afectate de valul de migranţi la porţile Europei.

Mai avem încă un drum lung în faţa noastră înainte de a realiza o politică comună în domeniul azilului. Nu trebuie să ne facem niciun fel de iluzii, dar noile propuneri ale Comisiei, la care cred că ne putem aduce contribuţia în mod eficient, ne va permite, sper, să punem bazele unei structuri care, deşi poate fi fragilă astăzi, sperăm să fie solidă în viitor.

Îi mulţumesc cu sinceritate comisarului Jacques Barrot pentru voinţa tenace pe care a arătat-o în această privinţă, pentru că avem într-adevăr nevoie de voinţă, de multă voinţă. Sper, dle comisar, că veţi avea timpul să puneţi în practică aceste eforturi, pentru că este datoria noastră şi un imperativ moral pentru valorile pe care noi le apărăm în cadrul Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Sarah Ludford, în numele Grupului ALDE – Doamnă preşedintă, sprijin raportul raportorului şi activitatea Comisiei. Nu există scuze pentru faptul că nu s-au înregistrat progrese în ceea ce priveşte gestionarea problemei refugiaţilor în UE, având în vedere că numărul de cereri de azil este mic după standardele istorice. Lipsa unei practici comune, diferitele surse de informaţii din ţările de origine şi eşecul de a pune în aplicare în mod adecvat legislaţia UE atrag după sine condiţii inegale. Acest lucru îi face pe solicitanţii de azil să caute de lucru în statele care îi avantajează, iar statele să paseze răspunderea.

Un alt element care creează acces inegal la protecţie este că unele state membre deportează doar oamenii înainte de a putea fi evaluaţi şi chiar mituiesc ţări terţe pentru a-i opri să vină.

Mulţi care sosesc în valuri mixte pot foarte bine să fie migranţi economici, lucru care nu-i face infractori. Cu toate acestea, chiar dacă doar câţiva sunt refugiaţi, trebuie identificaţi. După cum spune dl Catania, protejarea drepturilor omului trebuie integrată în gestionarea frontierelor, în special în mandatul Frontex. Oamenii nu trebuie să fie reţinuţi doar pentru că solicită azil.

Pe lângă procedura comună unică şi conţinutul protecţiei, trebuie să existe o cooperare practică, sprijin şi solidaritate, inclusiv prin intermediul importantului Birou European de Sprijin pentru Azil, care ar furniza surse comune de informaţii privind ţara. O calitate superioară şi decizii de primă mână mai exacte ar economisi bani prin mai puţine apeluri costisitoare.

Este foarte important ca statele UE să fie obligate să permită solicitanţilor de azil să muncească după şase luni dacă nu s-a luat nicio decizie în privinţa cererii lor: şi-ar păstra demnitatea şi ar plăti taxe. Sunt foarte dezamăgită că Marea Britanie a decis să nu adopte o Directivă privind condiţiile de primire îmbunătăţită, întrucât aceasta ar împiedica detenţia automată doar pe motiv de înaintare a unei cereri de azil, ar reduce detenţia rapidă din Marea Britanie şi ar aplica dreptul de a munci după şase luni. Este ruşinos, după părerea mea, că propria mea ţară consideră aceste condiţii ca fiind prea oneroase.

 
  
MPphoto
 

  Jan Tadeusz Masiel, în numele Grupului UEN (PL) Doamnă preşedintă, încă o dată ar trebui să mulţumim din suflet preşedinţiei franceze, care a înregistrat progrese considerabile în privinţa azilului când a prilejuit adoptarea de către Consiliu, în octombrie anul trecut, a Pactului european privind imigraţia şi azilul. Este adevărat că Uniunea Europeană are nevoie de o politică comună în domeniul azilului şi are nevoie să dezvolte o atitudine de solidaritate legată de admiterea refugiaţilor. Statelor membre ale UE care sunt expuse în mod deosebit la un aflux de solicitanţi de azil trebuie să li se acorde asistenţă. Problema azilului este una foarte delicată. Este greu de judecat cine are într-adevăr nevoie de protecţie şi cine încearcă să scape de sărăcia din propriile ţări, şi, deşi chiar şi cei din urmă au nevoie de ajutor, nu-i putem primi pe toţi. Pe scurt, procedurile noastre comunitare trebuie să fie unificate, transparente şi rapide.

 
  
MPphoto
 

  Hélène Goudin , în numele Grupului IND/DEM.(SV) Doamnă preşedintă, crearea „Fortăreţei Europa” merge din ce în ce mai repede pe măsură ce timpul trece. Acest lucru este cât se poate de nefericit, nu în ultimul rând pentru că o politică comună în domeniul azilului va atrage după sine, cel mai probabil, o politică mai dură şi mai restrictivă în care oamenii care au nevoie de protecţie vor avea cel mai mult de pierdut. Această evoluţie este îngrijorătoare, pentru a nu spune mai mult.

Raportul încearcă să introducă standarde comune pentru a determina când o persoană trebuie considerată refugiată. De ce, mă întreb. Avem deja convenţii internaţionale care specifică acest lucru. Nu ar trebui să încercăm să creăm noi norme comunitare care, cel mai probabil, ar fi mai restrictive decât Convenţia de la Geneva, de exemplu.

Aproape săptămânal ascultăm rapoarte înfiorătoare din taberele de refugiaţi din sudul Europei. Cei care au sfârşit acolo trăiesc în condiţii groaznice, pe care autorităţile preferă să se facă că nu le văd. În mod clar problema nu este legată de persoanele deţinuţi în tabere, ci mai degrabă de faptul că drepturile omului nu sunt respectate, în ciuda faptului că toate statele membre, cel puţin teoretic, îndeplinesc criteriile de la Copenhaga. Aceasta este problema pe care ar trebui însă să o discutăm aici în Parlament. Accesul pe teritoriul unei ţări trebuie să fie o problemă pe care s-o decidă fiecare ţară, dar convenţiile şi acordurile internaţionale trebuie să fie respectate, desigur.

 
  
MPphoto
 

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE) - Sistemul european de azil se confruntă la ora actuală cu o lipsă de coerenţă a instrumentelor juridice în materie de protecţie internaţională.

Deosebirile importante între procesele decizionale din cele 27 de state membre în ceea ce priveşte cererile de azil fac ca rata de recunoaştere a candidaţilor la statutul de refugiat să varieze de la 0% până la aproximativ 90%. În plus, criteriile prevăzute de sistemul Dublin împovărează în mod disproporţionat statele membre care reprezintă graniţa externă a Uniunii Europene, deoarece acestea sunt responsabile de tratamentul cererilor de azil în calitate de primă ţară de intrare.

Fenomene precum mişcările secundare dintr-un stat membru în altul şi cererile multiple continuă să existe. Una dintre nevoile cele mai stringente în politica europeană pentru azil este schimbul de analize, de experienţe şi de informaţii între statele membre. Soluţii practice trebuie, de asemenea, găsite pentru dezvoltarea cooperării dintre administraţiile responsabile cu examinarea cererilor de azil.

Comunicarea între statele membre în ceea ce priveşte tratamentul diferit acordat solicitanţilor de protecţie internaţională în funcţie de ţara lor de origine rămâne, însă, problema cel mai greu de rezolvat. Sper că Regulamentul privind crearea unui birou european de sprijin pentru azil, propus de Comisie în urmă cu trei săptămâni, va permite rezolvarea parţială a problemelor actuale.

Îndemn de pe acum viitorii responsabili ai acestui birou european să nu ignore cooperarea cu Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe, cu reţeaua europeană de migraţie, precum şi cu organismele competente din statele membre şi statele terţe care desfăşoară activităţi în domeniul migraţiei şi azilului. Pe lângă evitarea dublării eforturilor, această cooperare va facilita coordonarea statelor membre şi utilizarea expertizei acestora în materie de azil.

 
  
MPphoto
 

  Inger Segelström (PSE) – (SV) Doamnă preşedintă, dle comisar Barrot, aş dori să încep prin a mulţumi dlui Catania pentru raportul său. Împărtăşesc pe deplin opinia că amânarea intrării în vigoare până în 2012 este un lucru nefericit. Aş dori să atrag atenţia asupra a trei probleme, şi anume, drepturile copiilor, sprijin şi posibilităţi pentru femeile implicate în traficul de persoane şi, în sfârşit, cum putem fi mai bine pregătiţi în eventualitatea unei crize neaşteptate în lume.

Cred că este bine că Parlamentul atrage atenţia asupra faptului că minorii şi copiii trebuie să primească sprijin special. Ceea ce totuşi mă îngrijorează încă este faptul că aceşti copii pot fi luaţi în custodie. Consider că acest lucru este inacceptabil.

Ieri a fost Ziua Internaţională a Femeii. În timpul acestei legislaturi parlamentare m-am implicat într-un proiect care analizează cum sunt tratate femeile şi copiii implicaţi în traficul de persoane în diferite ţări, adică dacă aceste persoane au dreptul să stea în UE sau să primească ajutor să se întoarcă acasă. Când social-democraţii erau la guvernare în Suedia se trăgea automat concluzia că femeile care au fost violate pe teritoriul Suediei – indiferent dacă acest lucru s-a întâmplat ca urmare a traficului de persoane, a căsătoriei sau a faptului că fuseseră supuse la violenţe – aveau dreptul să rămână. Acum, unei femei i se poate permite să rămână, dar numai dacă cooperează cu poliţia şi procurorii. Pentru ce alte infracţiuni în afară de traficul de persoane este cooperarea o cerinţă pentru primirea azilului? Cred că aceasta este o discriminare a femeilor şi copiilor şi aş dori să ridic această problemă astăzi, după Ziua Femeii.

Cea de-a treia problemă se referă la modul în care diferite ţări îi primesc pe solicitanţii de azil şi ce ţări sunt alese. Ţara mea, Suedia, este una dintre ţările care a primit majoritatea refugiaţilor din Irak. Faţă de SUA şi Canada, este un număr enorm şi acelaşi lucru e valabil în comparaţie cu majoritatea ţărilor UE. Sper ca noul sistem de azil din UE să fie mai bine pregătit pentru a accepta o responsabilitate comună când ceva se petrece în lume sau, ca în cazul Irak-ului, când ţările sunt invadate. Nu ar trebui ca un sistem al UE bazat pe solidaritate să funcţioneze numai când lucrurile sunt calme – acesta trebuie să funcţioneze şi în perioade de criză şi conflict.

 
  
MPphoto
 

  Gerard Batten (IND/DEM) – Doamnă preşedintă, numărul persoanelor care cer statutul de solicitanţi de azil şi refugiaţi creşte în mod alarmant. După cum arată raportul, actualmente există circa 12 milioane de refugiaţi şi circa 26 de milioane de persoane strămutate intern în întreaga lume. Nu este surprinzător, pentru că unele ţări din continente ca Africa şi Asia se afundă în haos politic, iar lumea alunecă spre o criză financiară şi economică de profunzime necunoscută încă.

Lucrul de care putem fi siguri în lunile şi anii care vin este că vor fi şi mai mulţi refugiaţi şi solicitanţi de azil. Nu va surprinde pe nimeni faptul că soluţia Parlamentului European este armonizarea sistemelor naţionale de azil. Raportul propune un sistem european comun de azil şi un birou comun de sprijin cu standarde comune pentru acordarea statutului de refugiat şi solicitant de azil. Acesta propune ca guvernele naţionale să nu poată ţine un solicitant de azil în detenţie doar pe motiv că este solicitant de azil şi ca refugiaţilor să li se permită să solicite transferul dintr-o ţară europeană în alta. Propune ca acolo unde un solicitant de azil este ţinut în detenţie, persoana respectivă să aibă dreptul la o măsură reparatorie în faţa unui tribunal naţional.

Toate acestea sunt reţeta haosului şi blocării sistemelor naţionale de azilul. Mulţi, dacă nu majoritatea celor care solicită statut de refugiaţi sau solicitanţi de azil în ţări din Europa departe de casa lor, sunt, desigur, migranţii economici în căutarea unei vieţi mai bune. Şi cine îi poate condamna? Dar cu cât le uşurăm drumul spre Europa, cu atât vor veni mai mulţi.

Sistemele comune propuse aici vor face şi mai dificilă sarcina statelor de a-şi proteja propriile graniţe, în timp ce pentru numărul incalculabil de migranţi economici care vor trece acele graniţe va fi mult mai uşor. Marea Britanie are nevoie de controale şi mai stricte, nu de unele mai tolerante impuse de Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Simon Busuttil (PPE-DE) (MT) Raportorul a avut dreptate când a spus că o politică comună în domeniul azilului trebuie construită pe principiul solidarităţii. Tocmai această solidaritate lipseşte politicii noastre în domeniul azilului, după cum va observa comisarul Barrot în cursul acestei săptămâni când va vizita ţara mea, Malta, precum şi insula Lampedusa. Dle comisar, veţi descoperi că solidaritatea pe care o căutaţi vă va ocoli. Solidaritatea a fost introdusă pentru prima oară în Pactul privind imigraţia şi azilul din octombrie anul trecut. A fost introdusă prin intermediul unei clauze privind împărţirea răspunderii, care s-a concentrat pe distribuirea sarcinii între ţări. Aceasta a fost prima dată când s-a introdus şi a fost o mişcare pozitivă. Această clauză este aplicată pe bază de voluntariat şi permite migranţilor care vin într-o ţară să solicite azil să fie transferaţi în altă ţară a Uniunii Europene. Acest Parlament chiar a alocat 5 milioane de Euro din bugetul pe acest an al Uniunii Europene pentru a facilita punerea în aplicare a acestei clauze. Până în prezent, în practică, nu am fost martorii aplicării acestei clauze decât în cazul Franţei, care s-a oferit să preia 80 de solicitanţi de azil din Malta. Este un gest important, dar alte ţări din Uniunea Europeană nu au urmat exemplul, ceea ce e păcat. De aceea, întrebarea mea adresată comisarului este, ce măsuri întreprinde Comisia pentru a garanta că acest mecanism de împărţire a răspunderii este pus în practică? Ce face pentru a asigura că mai multe ţări îşi oferă solidaritatea şi preiau imigranţi dintr-o ţară care şi-a asumat o responsabilitate disproporţionată? Intenţionează Comisia să elaboreze un program european de realocare între ţări şi cum intenţionează să dezvolte şi să aplice această clauză?

 
  
MPphoto
 

  Daciana Octavia Sârbu (PSE) - În contextul în care, la nivel global, numărul refugiaţilor a crescut, iar Uniunea Europeană primeşte mai mult de jumătate din numărul de solicitanţi de azil, instituirea unui sistem european de azil comun trebuie urgentată.

În acest sens, este salutară propunerea de creare a unui Oficiu european de sprijin în materie de azil care să coordoneze politicile naţionale ale diferitelor ţări, astfel încât să se evite împovărarea anumitor state în mod disproporţionat. Consider că acest birou trebuie organizat astfel încât să joace un rol important în caz de criză şi să evalueze în mod corect cererile de azil.

Cred că este necesar ca noile state membre ale Uniunii Europene, România şi Bulgaria, să primească sprijin din partea Uniunii Europene prin mecanisme eficiente de solidaritate, în vederea garantării unor condiţii de primire adecvate pentru solicitanţii de azil. Să nu uităm, însă, că la nivel european trebuie să acţionăm proactiv, nu reactiv, prin acordarea unei atenţii sporite cooperării cu ţările terţe în vederea prevenirii crizelor.

 
  
MPphoto
 

  Alin Lucian Antochi (PSE) - În fiecare an, statele membre ale Uniunii Europene adăpostesc milioane de persoane care se află în căutarea unui refugiu în faţa persecuţiilor şi conflictelor din ţările lor de origine. Cu toate acestea, la nivelul acestor state, rata de recunoaştere a statutului de refugiat variază de la 0% la 90%. Mai mult, sistemul de la Dublin, prin procesul de readmisie a refugiatului în prima ţară de tranziţie, creează o discrepanţă între aceste state şi cele centrale în privinţa coordonării politicilor şi măsurilor de azil oferite refugiaţilor.

Aşa cum spuneau şi antevorbitorii mei, sistemul european comun de azil trebuie să permită statelor membre să asigure un nivel ridicat de protecţie refugiaţilor, de la primirea şi până la integrarea deplină a acestora în comunităţile locale, prin instituirea unei proceduri comune de azil, care să prevadă termene clare, uniforme şi rezonabile, prin intermediul cărora autorităţile să poată gestiona cererile de azil.

O atenţie deosebită trebuie acordată solidarităţii între statele membre în vederea coordonării fluxurilor mari de solicitanţi de azil din unele ţări, atât prin asistenţă financiară, cât şi prin adoptarea unor mecanisme de reinstalare internă şi realocare, care să permită o dispersie uniformă a refugiaţilor pe teritoriul Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Katrin Saks (PSE)(ET) Aş dori să-i mulţumesc raportorului şi să evidenţiez importanţa acestui subiect, deşi reprezint statul membru Estonia, care este renumit pentru numărul mic de refugiaţi care vin aici.

Statutul de refugiat a fost până acum oferit doar câtorva persoane pe an, dar suntem şi o ţară mică, şi deşi suntem atractivi pentru turişti, viaţa aici este grea. Recunoaştem nevoia de solidaritate, dar cred că cei care au avut deja de suferit mult în viaţă nu trebuie să fie pedepsiţi încă o dată cu nişte condiţii dure dacă nu aleg ei înşişi acest lucru.

Astfel, ar fi logic să vorbim de împărţirea responsabilităţilor şi nu a oamenilor, pentru a îmbunătăţi situaţia ţărilor care primesc un număr mare de solicitanţi de azil. Armonizarea normelor merită cu siguranţă să fie sprijinită. Dacă avem o graniţă comună, este logic ca solicitanţii de azil să primească tratament egal pe tot cuprinsul Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE-DE)(CS) Doamnă preşedintă, sunt total împotriva campaniei eurosceptice împotriva politicii comune în domeniul migraţiei şi azilului consfinţită prin Tratatul de la Lisabona. Trebuie să acţionăm împreună şi mai ferm pentru a combate migraţia economică ilegală, în acelaşi timp oferind condiţii mai demne solicitanţilor de azil. Mă deranjează faptul că copiii refugiaţilor din taberele europene nu au acces la educaţie sau servicii medicale timp de luni întregi. Este de asemenea inacceptabil că în spaţiul Schengen unele ţări recunosc statutul de refugiat, în timp ce altele nu. Este regretabil că agenţia Frontex nu monitorizează numerele şi ţările de origine ale persoanelor care solicită protecţie internaţională. Da, avem nevoie de o procedură de azil unică şi avem nevoie de asemenea să ajutăm ţările tampon pe bază de solidaritate. Cu toate acestea, mai trebuie să legăm politica în domeniul azilului de politica de dezvoltare pentru a împiedica migraţia.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei(FR) Doamnă preşedintă, voi fi cât se poate de scurt, deşi am ascultat cu atenţie toate luările de cuvânt şi mulţumesc Parlamentului European pentru faptul că a arătat sprijin real pentru acest efort de a da politicii de azil toată puterea de acţiune de care are nevoie pentru toţi oamenii persecutaţi ai lumii. Avem o datorie şi, cum spune Martine Roure, un imperativ moral de a face acest lucru.

Aş dori să ofer câteva clarificări. În primul rând, câţiva dintre dvs. aţi amintit de Frontex, dl Catania în mod deosebit. Trebuie să vă spun că Frontex are acum un ofiţer de legătură în cadrul Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi. Acesta este un efort real din partea Frontex de a înţelege pe deplin problemele care îi afectează pe solicitanţii de azil şi Comisia a propus norme de îmbunătăţire a definirii responsabilităţilor Frontex în operaţiunile maritime. Actualmente purtăm discuţii cu statele membre în privinţa acestei probleme importante.

Aş dori să revin la solicitarea de solidaritate pe care mulţi dintre dvs. aţi făcut-o. Mă gândesc în special la dl Busuttil, care a menţionat situaţia dificilă cu care Malta se confruntă în acest sens. Este adevărat că, în planul de acţiune privind azilul, Comisia a propus studierea opţiunilor ce pot fi oferite prin distribuirea solicitanţilor de azil în statele membre pe bază de voluntariat.

Discuţia cu statele membre a început în toamnă printr-un document oficial care a prezentat câteva opţiuni de punere în aplicare a principiului solidarităţii în domeniul azilului. Trebuie să spun că nu este uşor să obţii acordul majorităţii statelor membre asupra unui mecanism de împărţire a refugiaţilor între ele. Cu toate acestea, urmează să începem un studiu privind impactul şi posibilităţile pentru acest tip de împărţire la nivelul Uniunii.

Aş mai vrea să spun că suntem gata să finanţăm proiecte legate de această împărţire şi redistribuire în cadrul Fondului european pentru refugiaţi. Voi avea şansa să spun din nou acest lucru în statele membre pe care le voi vizita. Aceleaşi ţări sunt adesea cele căutate de solicitanţii de azil.

Pentru a rezuma, cred că suntem la începutul unui proces îndelungat care este esenţial dacă vrem cu adevărat ca Europa să susţină în valorile sale o identitate puternică ca regiune care va întâmpina toţi oamenii din lume care suferă şi care aşteaptă ajutorul nostru.

Multe mulţumiri Parlamentului European, doamnă preşedintă şi onorabili deputaţi, pentru toate luările dvs. de cuvânt, care sunt deosebit de valoroase pentru mine în calitatea mea de comisar.

 
  
MPphoto
 

  Giusto Catania, raportor (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aş dori să mulţumesc colegilor mei deputaţi care au vorbit în favoarea acestui raport, precum şi dlui Barrot pentru sprijinul său şi activitatea desfăşurată de Comisie pentru modificarea anumitor directive, în special Directiva privind procedurile de azil, demonstrând dorinţa de a îmbunătăţi sistemul comun de azil. Parlamentul acţionează în calitate de colegislator în acest domeniu şi cred că trebuie să ne exercităm rolul pentru a armoniza procedurile de azil la un nivel mai înalt, făcând presiuni pentru un sistem de armonizare care să permită primirea unui număr mare şi care să îmbunătăţească standardele de primire în statele membre, astfel încât sistemul să fie din ce în ce mai coeziv.

Cred că acest Parlament a îndeplinit un rol important prin vizitarea centrelor administrative de detenţie din Europa. Am vizitat multe dintre ele – dna Roure a fost raportorul pentru raportul final – şi am observat că adesea dreptul la azil a fost încălcat în statele membre, adesea condiţiile de primire normale precum dreptul la servicii medicale sau ajutor legal nu au fost garantate, şi nu au fost furnizate informaţii despre potenţialii solicitanţi de azil. Acest lucru s-a întâmplat pentru că valuri mixte au fost administrate în aşa fel încât lupta împotriva imigrării ilegale şi apărarea graniţelor externe au avut prioritate faţă de necesitatea primirii şi în special a primirii de solicitanţi de azil.

Sunt de acord cu punctele reliefate de unii dintre colegii mei deputaţi, în special în ceea ce priveşte necesitatea de a revizui regulamentul Dublin şi de a garanta un mecanism de solidaritate între statele membre pentru ca responsabilitatea să fie împărţită, dar trebuie să recunoaştem şi faptul că avem nevoie de un mecanism de solidaritate în ceea ce îi priveşte pe solicitanţii de azil graţie dreptului lor de a fi transferaţi în alte părţi astfel încât cazul lor să fie auzit.

În sfârşit, şi pentru a încheia, unii deputaţi au ridicat problema controlului graniţelor. Cred că este o eroare de bază în acest raţionament: problema apărării graniţelor şi cea a azilului sunt două chestiuni complet separate. Trebuie să garantăm dreptul la azil ca drept fundamental care să fie susţinut în Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Bogusław Rogalski (UEN) , în scris – (PL) Doamnă preşedintă, anul trecut numărul refugiaţilor din întreaga lume a crescut la 12 milioane, în timp ce 26 de milioane de persoane au fost strămutate intern, ceea ce arată cât de gravă este această situaţie. Din păcate, standardele nu sunt nici pe departe armonizate, pentru că procentul de solicitanţi din anumite ţări terţe cărora li s-a acordat statutul de refugiaţi variază de la aproximativ 0% la 90% în diferite state membre.

Trebuie stabilite o procedură unificată pentru acordarea azilului, precum şi standarde unice care să permită luarea de decizii în ceea ce priveşte persoanele care ar trebui să fie recunoscute ca refugiate, sau dacă o persoană are nevoie de protecţie internaţională. Toţi cei care iau decizii în acest domeniu trebuie să aibă acces egal la informaţii profesionale referitoare la ţara de origine a solicitantului şi la organismele autorizate să audieze apeluri.

În perioada de aşteptare, este extrem de important ca autorităţile să acorde atenţia cuvenită diverselor nevoi ale solicitanţilor de azil aflaţi în situaţii mai dificile, cum ar fi copiii, persoanele şi femeile cu dizabilităţi. Este esenţial să se stabilească o bază de date comună pentru a publica şi culege informaţii despre ţările de origine.

Ar trebui să evidenţiem că obligaţia de a oferi asistenţă este garantată în temeiul Convenţiei Naţiunilor Unite privind dreptul maritim (UNCLOS), şi are caracter obligatoriu din punct de vedere juridic pentru toate statele membre ale UE şi pentru agenţia Frontex a UE.

 

20. Situaţia socială a romilor şi îmbunătăţirea accesului acestora pe piaţa muncii din UE (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele − Următorul subiect este o prezentare scurtă a raportului (A6-0038/2009) al dnei Kósáné Kovács, în numele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale privind situaţia socială a romilor şi îmbunătăţirea accesului lor la piaţa muncii din UE [(2008/2137(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Magda Kósáné Kovács, raportor – (HU) Mulţumesc dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor. După mai multe luni de muncă, înaintez Parlamentului raportul privind situaţia socială a romilor şi îmbunătăţirea accesului lor la piaţa muncii, un raport care exprimă responsabilitatea noastră profundă faţă de viitorul european al cetăţenilor romi, o minoritate etnică a cărei populaţie este egală cu cea a unui stat membru.

În ultimele luni, necesitatea de a interveni nu a pălit, ci dimpotrivă a devenit mai urgentă. Criza financiară globală s-a extins în Europa, iar cutremurul economic care a însoţit-o afectează serios încă o dată grupurile sociale cele mai vulnerabile şi în special cetăţenii romi. Anxietatea existenţială crescândă şi justificată a majorităţii în societate constituie un sol fertil pentru ură împotriva minorităţilor, pentru o atitudine discriminatorie şi exclusivistă şi pentru găsirea ţapului ispăşitor. Este de semnificaţie favorabilă şi simbolică faptul că adoptarea raportului pentru cetăţenii romi s-a putut desfăşura chiar în săptămâna în care Parlamentul pregăteşte următoarea reuniune a Consiliului, căutând nu numai soluţiile care să ne ajute să ieşim din criză, ci şi oportunitatea de a reduce traumele umane şi riscurile pentru mijloacele de trai pe baza principiului solidarităţii care uneşte Europa.

În ultimele decade, am învăţat că nu există dezvoltare economică dinamică ce poate oferi mobilitate în mod automat, folosind sistemele existente de redistribuire, celor de pe treapta socială cea mai de jos. Dimpotrivă, am văzut că, dacă nu există o politică care să susţină principiul oportunităţilor egale, atunci diferenţele la marginea societăţii pot deveni şi mai mari în perioade de dezvoltare. Sarcina noastră acum este să mobilizăm resursele pentru a gestiona criza şi pentru a oferi un impuls economiei, astfel încât cele 10 milioane de romi să nu cadă victime crizei, ci să devină participanţi la redresarea economică. Poziţia Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, adoptată cu o largă majoritate, găseşte că este inacceptabil ca o parte semnificativă a populaţiei rome să trăiască în condiţii similare celor din ţările în curs de dezvoltare. Zeci de mii de copii de etnie romă încă se dezvoltă în şcoli cu regim diferenţiat, unde nu pot dobândi cunoştinţe competitive şi duc cu ei de-a lungul vieţii rănile excluderii şi discriminării. Milioane trăiesc în ghetouri, fără apă curentă, canalizare şi adesea fără electricitate, iar speranţa lor de viaţă este cu 10 sau 20 de ani mai mică decât cea a majorităţii. Le lipseşte calificarea pe meserii, trăiesc din munca ocazională, iar viaţa lor este zilnic obiectul unei de discriminări vizibile. Şi ceea ce este cel mai dramatic: această situaţie întăreşte excluderea lor verbală, discursurile de ură şi soluţionarea conflictelor pe criterii etnice. Cine nu a auzit spunându-se „dacă e ţigan, nu vrea să-şi schimbe situaţia, ci preferă mai degrabă să fure decât să muncească”?

Cauza de bază este faptul că nivelul lor de viaţă rămâne la cel al ţărilor în curs de dezvoltare; acest lucru, la rândul său, intensifică tendinţa de excludere, iar copacul urii poartă fructele unor acte criminale. Forţa poate fi eliminată doar lovind la rădăcinile ei. Aceasta nu este doar problema ţărilor din Centrul şi Estul Europei, care doresc cu ardoare pacea, ci şi a fiecărui cetăţean european. De asemenea, nu trebuie să uităm că este în interesul fundamental al unei Europe care îmbătrâneşte să se asigure că este populată nu de persoane lipsite de noroc care depind de asistenţa socială, ci de cetăţeni bine educaţi, care muncesc, capabili să plătească impozite, contribuţii sociale şi asigurări. Acesta este subiectul raportului prezentat dvs. astăzi.

Pentru a face ceea ce este necesar, este indispensabil ca diferitele instituţii ale Uniunii Europene să lucreze la elaborarea şi punerea în aplicare planificată a unei politici cuprinzătoare privind etnia romă. O soluţie europeană comună este necesară pentru ca eforturile bine intenţionate şi adesea costisitoare ale statelor membre, care adesea rămân ineficiente din cauza lipsei de voinţă colectivă, să capete valenţe noi. Aş dori să mulţumesc sincer tuturor colegilor mei deputaţi, ale căror iniţiative importante au contribuit la întocmirea unui raport mai cuprinzător. Dorinţa de a coopera poate ajuta la înţelegerea faptului că nu este o chestiune de alegere, ci este necesar ca Uniunea Europeană să integreze imediat această forţă de muncă potenţială considerabilă, care are secole de experienţă în ceea ce priveşte adaptarea la mediu. Mulţumesc pentru răbdare.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei(FR) Doamnă preşedintă, dnă Kósáné Kovács, doamnelor şi domnilor, aş dori mai întâi să-i mulţumesc dnei Kósáné Kovács pentru raportul domniei sale, care contribuie la eforturile unite de promovare a includerii sociale a etniei rome.

Comisia împărtăşeşte analiza dvs., doamnă Kósáné Kovács, în ceea ce priveşte motivele principale care stau la baza excluderii: segregaţia socială pe care o suportă, obstacolele cu care se confruntă în accesul la educaţie, discriminarea care îi împiedică să se integreze pe deplin în lumea muncii, care împiedică accesul la bunuri şi servicii şi, mai presus de orice – şi dvs. aţi subliniat foarte bine acest lucru – prejudiciile şi stereotipiile cu care sunt împovăraţi.

Comisia sprijină şi propunerile Parlamentului European pentru soluţii durabile, în special accentul pe care l-aţi pus pe dezvoltarea copilului de la faza preşcolară, dezvoltarea microcreditelor pentru consolidarea antreprenoriatului, implicarea în activităţi pe cont propriu şi punerea în aplicare specifică a fondurilor structurale. Pentru Comisie, punerea în aplicare a unor soluţii eficiente, durabile necesită implicarea tuturor actorilor-cheie, inclusiv în primul rând a etnicilor romi înşişi, pentru a dezvolta, pune în aplicare şi monitoriza politicile care îi afectează.

În plus, Comisia consideră că ar fi mai bine să se folosească instrumentele şi politicile comunitare pentru a realiza includerea romilor, că trebuie să existe un schimb de cele mai bune practici, cum ar fi programul ACCEDER din Spania sau eforturile de combatere a segregaţiei din Ungaria. Pentru a fi eficiente, politicile trebuie să aibă obiective precise şi să respecte situaţiile specifice ale comunităţilor de romi pentru a realiza scopul integrării sociale.

În spiritul raportului dvs., dnă Kósáné Kovács, Comisia va continua să sprijine includerea socială a romilor printr-o mai bună protecţie a drepturilor individuale ale romilor, în special ale copiilor şi femeilor, luând în considerare problemele romilor în cadrul coordonării politicii la nivel european, în special în ceea ce priveşte angajarea şi includerea socială, printr-o punere în aplicare mai activă a fondurilor structurale şi a Fondului Social European şi, în sfârşit, prin consolidarea capacităţilor instituţionale ale societăţii civile rome.

Doresc să vă mulţumesc pentru raportul dvs., dnă Kósáné Kovács. Pot să vă spun că eu şi colegul meu, comisarul Špidla, suntem cât se poate de conştienţi de aceste probleme. Aş adăuga că Agenţia pentru Drepturi Fundamentale urmează să ne prezinte două rapoarte privind situaţia romilor, care sper să ne permită să propunem şi să promovăm ceea ce tocmai ne-aţi explicat atât de bine.

Mulţumesc, dnă Kósáné Kovács, şi mulţumesc Parlamentului pentru sprijinul său.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. − Declar închis acest punct de pe ordinea de zi. Votul va avea loc miercuri.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Creţu (PSE), în scris O soluţie europeană la problemele cu care romii se confruntă impune să luăm în considerare că sunt cetăţeni ca şi noi, chiar dacă supuşi excluderii; organizaţiile reprezentative şi comunităţile de romi trebuie să fie actori activi în elaborarea politicilor de incluziune.

Eforturi sporite sunt necesare pentru a ameliora condiţiile de locuire şi accesul la serviciile de educaţie şi sănătate; acestea sunt condiţii minime pentru ca să poată obţine şi menţine un loc de muncă în ţările unde trăiesc; oportunităţile mobilităţii au avut pentru ei efecte perverse, accentuând discriminarea. Femeile au poziţie şi mai vulnerabilă pentru că fac obiectul unei discriminări multiple - de gen, etnică şi socială.

Programe naţionale de incluziune şi combatere a sărăciei există; rezultatele, modeste. Criza economică trebuie utilizată, în nici un caz, drept scuză pentru a nu implementa programele de incluziune sociala; dimpotrivă, este motiv de acţiune concertată.

Romii, ca orice alt grup defavorizat, pot plăti scump efectele crizei. Reacţiile aberante pe care le-am văzut în Italia sunt un avertisment. La probleme se pot gândi soluţii sau căuta vinovaţi. Dreapta a preferat întotdeauna să dea vina pe alţii; cei vulnerabili, în primul rând. Ca reprezentantă a Stângii, prefer să găsim soluţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Lívia Járóka (PPE-DE), în scris – (HU) Aş dori s-o felicit pe dna Kósáné Kovács pentru raportul domniei sale, care prezintă o analiză cuprinzătoare a statutului socio-economic al comunităţilor rome. Raportul dnei Kovács formulează numeroase recomandări pentru viitor, solicitând de exemplu Comisiei să ia în considerare în politicile sale tehnice impactul politicilor faţă de romi şi să recomande introducerea unui sistem unic de cerinţe în programele de dezvoltare. Planurile fără bază reală ale statelor membre şi proiectele izolate, dintre care majoritatea sunt finanţate de Uniunea Europeană, nu aduc rezultate adevărate. Avem nevoie de un plan de acţiune comun care să se întemeieze pe baze juridice solide şi care să fie capabil, prin sancţiuni, să asigure punerea în aplicare a angajamentelor statelor membre. Comunităţile de romi trebuie implicate în procesul de planificare, punere în aplicare şi monitorizare de la nivelul cel mai scăzut până la nivelul organismelor consultative internaţionale; trebuie stabilite repere comune şi termen fixe pentru a verifica dacă resursele financiare investite sunt utilizate eficient.

Sărăcia şi excluderea socială sunt concentrate din punct de vedere geografic şi cercetările au schiţat clar harta sărăciei europene. Majoritatea romilor trăiesc în regiuni mici, „condamnate la moarte”, şi chiar dacă se menţine calitatea vieţii lor din prezent, acest lucru costă enorm. Pe termen lung, poate paraliza bugete şi ameninţă să fragmenteze coeziunea socială mai largă. De aceea, strategia comunitară trebuie să facă posibilă o intervenţie imediată de urgenţă în aceste domenii, prin programe distincte finanţate din fonduri de dezvoltare rezervate la nivelul Uniunii Europene, care ar trebui să fie capabile să se ocupe de probleme în toată complexitatea lor, precum şi prin asigurarea permeabilităţii între fonduri şi, dacă este necesar, prin introducerea formelor de sprijin specifice fiecărei regiuni.

 
  
MPphoto
 
 

  Rumiana Jeleva (PPE-DE), în scris (BG) Ca reprezentantă a dreptei, cred în contribuţia fiecărui cetăţean la bunăstarea şi prosperitatea societăţii. Cred că integrarea tuturor grupurilor sociale în societate şi coeziunea socială trebuie să fie un obiectiv abordat fără etalarea populismului şi a fanfarei zgomotoase. Integrarea eficientă şi durabilă a romilor trebuie să se bazeze pe contribuţia lor economică şi pe implicarea fiecăruia dintre ei pe piaţa muncii.

În ţara mea, care nu face excepţie, romii sunt marginalizaţi din punct de vedere social şi trăiesc în sărăcie. Practic, educaţia lor se opreşte într-o fază foarte timpurie. De fapt, cercetările desfăşurate de Academia Bulgară de Ştiinţe în 2007 indică faptul că procentul de absolvenţi este aproape zero: doar 0,2%. Această lipsă de educaţie situează romii pe treapta cea mai de jos pe piaţa muncii şi reprezintă cauza principală a nivelului lor ridicat de şomaj. Pentru a fi integraţi efectiv, pe lângă educaţie, mai trebuie îmbunătăţite şi condiţiile lor de viaţă, iar ei trebuie incluşi în mod activ pe piaţa muncii. Totuşi, acest lucru nu se poate realiza fără implicarea romilor înşişi, fără dorinţa lor conştientă, activă de a vedea o schimbare a situaţiei. Consider că aceasta este o provocare majoră pentru noi toţi.

 
  
MPphoto
 
 

  Katalin Lévai (PSE) , în scris(HU) Evenimentele din ultimii ani au demonstrat că este momentul să ne ocupăm în mod serios de situaţia economică, culturală şi de sănătatea romilor care trăiesc în Uniunea Europeană. Gradul de defavorizare socială în anumite regiuni atinge proporţii tragice şi actuala criză economică ne ameninţă cu o explozie socială. De aceea, salut în mod deosebit raportul dnei Magda Kósáné Kovács, care caută un răspuns la această problemă socială gravă. De asemenea, sunt foarte încântată de obiectivele stabilite în raport, însă doar evaluarea situaţiei, campaniile de informare şi consolidarea societăţii civile nu sunt suficiente. Avem nevoie de progrese concrete, decisive în domeniul educaţiei şi al creării de locuri de muncă.

Dacă nu sunt disponibile resurse financiare suficiente pentru aceste obiective, iniţiativa va rămâne literă moartă. Avem nevoie de o strategie UE şi pentru romi pentru ca aceste obiective propuse să aibă impact asupra politicilor economice, educaţionale şi de sănătate ale statelor membre; pentru că doar astfel va fi posibil să garantăm o viaţă demnă celor 10 milioane de persoane ai comunităţii rome şi să grăbim integrarea lor.

Strategia de îmbunătăţire a situaţiei romilor europeni necesită un plan de acţiune şi de aceea, sper că vor exista persoane dornice să continue munca începută de acest raport, care se va întinde probabil pe durata mai multor mandate parlamentare.

 
  
MPphoto
 
 

  Pier Antonio Panzeri (PSE), în scris (IT) În timp ce în Italia abordarea problemei romilor de către guvern nu a fost complet consecventă şi adesea discutabilă în ceea ce priveşte principiile umanitare, în Europa s-au depus întotdeauna eforturi pentru menţinerea echilibrului dificil între integrare şi securitate. Rezoluţia Parlamentului European referitoare la situaţia socială a rromilor şi îmbunătăţirea accesului acestora pe piaţa muncii în UE reprezintă un exemplu în acest sens.

Recurgerea în mod repetat la măsuri legislative de urgenţă pentru a rezolva problemele asociate romilor indică în mod clar o incapacitate de a aborda un fenomen care nu este nou. În schimb, avem nevoie de o abordare sistematică şi coordonată, soluţii pe termen lung în domeniul educaţiei, al sănătăţii şi, cel mai important, politici privind piaţa muncii, deoarece ocuparea forţei de muncă şi educaţia facilitează acceptarea socială şi integrarea.

Europa cere să se pună capăt practicii discriminatorii de a evacua ocupanţii cartierelor sărace rome şi, să se dezvolte mai degrabă proiecte specifice de construire de locuinţe, care vor rezolva problema locuinţelor cu care se confruntă aceste comunităţi.

Pe scurt, cerem alegeri politice solide care combină solidaritatea şi responsabilitatea, dându-ne posibilitatea de a oferi un răspuns echilibrat unei situaţii urgenţe care altfel riscă să ne scape din mână. Suntem perfect conştienţi că este o cale greu de urmat, dar nu există altă cale pentru a ajunge la destinaţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (PSE), în scris Solicit Comisiei acţiuni concrete pentru sprijinirea integrării romilor pe piaţa muncii prin măsuri de finanţare a formării şi reformării şi măsuri de aplicare riguroasă a legislaţiei privind combaterea discriminării în domeniul ocupării forţei de muncă.

Reafirm necesitatea creării în cadrul CE a unui departament specializat care să asigure interacţiunea între Comisie şi guvernele naţionale, în vederea implementării proiectelor destinate minorităţii rome, sub aspectul integrării sociale, economice şi culturale a acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  Daciana Octavia Sârbu (PSE), în scris Suntem cu toţii conştienţi că problema reprezentată de situaţia romilor nu este doar o problemă naţională a fiecărui stat în parte, ci este o problemă europeană şi trebuie soluţionată la acest nivel.

Subliniez că, mai ales noile state membre, au nevoie de un sprijin real din partea UE pentru integrarea romilor atât din punct de vedere social, cât și pe piaţa muncii.

Este binecunoscut faptul că, numărul romilor care nu au acces la piaţa muncii în Uniunea Europeana este îngrijorător și nu trebuie să mai amânam crearea de programe europene eficiente, care să stimuleze în primul rând accesul romilor la educaţie, pentru ca acest fenomen al șomajului să nu se perpetueze din generaţie în generaţie.

Libera circulaţie de care se bucură acum romii, din noile state membre, nu a implicat și accederea la fel de facilă și pe piaţa muncii din UE, si putem afirma că romii migranţi în alte state membre nu au făcut decât să îşi exporte propria sărăcie.

Pe fondul crizei economice, cetăţenii de etnie romă acced și mai greu la piaţa muncii, ceea ce face ca o mare parte dintre ei să trăiască sub pragul sărăciei.

Este deci, o provocare majora pentru noi, ca într-o perioadă de criză economică să stimulăm angajatorii să ofere locuri de muncă celei mai numeroase minorităţi din Europa.

 
  
MPphoto
 
 

  Dushana Zdravkova (PPE-DE), în scris (BG) Doamnelor şi domnilor.

Raportul dnei Kósáné Kovács privind situaţia socială a romilor şi îmbunătăţirea accesului lor la piaţa muncii în UE reflectă nivelul înalt de responsabilitate politică pe care o are Parlamentul European faţă de cetăţenii Europei în punctul culminant al crizei economice mondiale. Raportul evidenţiază în detaliu toate provocările majore în calea îmbunătăţirii situaţiei economice şi integrării sociale a celei mai mari minorităţi etnice din Europa. În aceste timpuri de criză, este important ca noi să apărăm valorile pe care se bazează uniunea noastră şi să-i protejăm pe membrii slabi ai comunităţii noastre.

Găsirea unor soluţii pentru educaţia romilor, punerea în aplicare a unor politici specifice de ocupare a forţei de muncă, garantarea accesului la servicii de sănătate şi, nu în ultimul rând, promovarea luptei pentru egalitatea femeilor rome trebuie să constituie mijloacele folosite pentru rezolvarea pe termen lung a problemelor care afectează această parte a societăţii europene.

Raportul reliefează în mod clar şi distinct principiul implicării organizaţiilor neguvernamentale şi a romilor în elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor de integrare socială. Consider că, dat fiind că intrăm în al patrulea an al Deceniului de includere a rromilor, statele membre trebuie să monitorizeze mai serios recomandările specifice făcute de Comisie în privinţa punerii în aplicare a acestui proiect european vast.

Mulţumesc pentru atenţie.

 

21. Planul de acţiune al Comisiei pentru un cadru de control intern integrat (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele − Următorul subiect este o scurtă prezentare a raportului (A6-0022/2009) întocmit de doamna Stauner, în numele Comisiei pentru control bugetar, cu privire la planul de acţiune al Comisiei pentru un cadru de control intern integrat. [2008/2150(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Gabriele Stauner, raportor (DE) Doamnă preşedintă, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, principiul controlului intern eficient este unul din cele mai importante principii bugetare pe care Comisia trebuie să le respecte la punerea în aplicare a bugetului şi la folosirea fondurilor. Curtea de Conturi Europeană (CCE) şi Parlamentul European au solicitat de ani de zile un control eficient şi eficace al resurselor bugetare, iar CCE a făcut numeroase încercări şi sugestii, în special pentru a se asigura că aceste resurse sunt folosite în mod corespunzător şi economic de către Comisie. Cu toate acestea, CCE nu a reuşit să prezinte Comisiei o declaraţie de asigurare pozitivă de ani de zile. Trebuie doar să amintesc Camerei de incidentele legate de neregulile din punerea în aplicare a programului Leonardo în urmă cu câţiva ani şi de alte domenii de sprijin care au fost dintotdeauna susceptibile de nereguli şi poate chiar de fraudă.

În ianuarie 2006, Comisia a adoptat un plan de acţiune pentru un cadru de control intern integrat, tot cu scopul de a obţine o declaraţie de asigurare pozitivă din partea CCE. După cum se precizează în raportul nostru, nu există nicio îndoială că s-au depus eforturi serioase de către Comisie pentru dezvoltarea planului de acţiune. Cu toate acestea, este cât se poate de clar pentru Parlament că punerea în aplicare a măsurilor este mult în urmă. Prin urmare, Comisia trebuie să urgenteze punerea în aplicare a măsurilor preconizate astfel încât efectele pozitive să poată fi vizibile în raportul anual al CCE în viitorul apropiat, iar noi, deputaţii europeni, să putem acorda descărcarea bugetului cu conştiinţa împăcată.

Nu vreau să intru în detalii cu privire la punerea în aplicare nesatisfăcătoare a măsurilor, dar aş evidenţia că activităţile eficiente de control sunt cu atât mai necesare acum luând în considerare că, în legătură cu pachetul de redresare economică, aproape toate criteriile pentru punerea în aplicare a măsurilor de sprijin au fost semnificativ relaxate, inclusiv în interesul acordării unei asistenţe rapide. Trebuie doar să vă amintesc de relaxarea planificată privind fondurile structurale şi de schimbările semnificative ale principiilor de eligibilitate în ceea ce priveşte Fondul de Globalizare UE.

Ştim, desigur, că toate măsurile de sprijin, în special în domeniul fondurilor structurale, sunt puse în aplicare în strânsă colaborare cu statele membre, lucru care este absolut vital pentru a garanta validitatea cheltuielilor, dar generează, de asemenea, probleme considerabile atunci când este vorba de efectuarea controlului de către Comisie.

Ştim de ani de zile că nu întotdeauna Comisia poate să abordeze astfel de controale în statele membre pe cât şi-ar dori poate sau după cum dictează principiile bugetare şi ideile CCE. Parlamentul întâmpină mari dificultăţi în adoptarea unui punct de vedere final, în special în cazul rezumatelor anuale şi al declaraţiilor administrative la nivel naţional, pe care Comisia ni le-a prezentat pentru prima dată la 15 februarie 2008, întrucât documentele nu respectă criterii uniforme.

Prin urmare, raportul nostru – care a fost, de asemenea, adoptat în unanimitate de Comisia pentru control bugetar – necesită exercitarea unei presiuni constante asupra statelor membre pentru ca acestea să furnizeze informaţii atât complete, cât şi clare. Speranţa mea cea mai mare este ca şi pe viitor Comisia să-şi asume sarcina de a introduce cadrul de control intern. Vă mulţumesc foarte mult.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei (FR) Doamnă preşedintă, îi mulţumesc doamnei Stauner pentru raportul său şi Parlamentului pentru dialogul constructiv pe care l-am avut din momentul în care Comisia s-a angajat în planul de acţiune pentru o descărcare de gestiune, către o declaraţie de asigurare pozitivă.

În acest context, Comisia este de părere că declaraţia de asigurare emisă de Curtea de Conturi pentru 2007 este cea mai bună din câte au fost obţinute. Planul de acţiune a contribuit la această îmbunătăţire. Am marea plăcere de a vă spune că, la 3 februarie, Comisia a prezentat adoptarea ultimului său raport cu privire la progresul înregistrat. După cum a solicitat doamna Stauner în raportul dumneaei, acest lucru ar trebui să vă permită să o luaţi în considerare pentru rezoluţia privind descărcarea de gestiune.

Comunicarea noastră din 3 februarie prezintă o evaluare iniţială a impactului planului de acţiune din 31 decembrie 2008. Se concluzionează că s-a realizat un progres considerabil pe perioada mandatului actualei Comisii. Voi menţiona mai multe din punctele sale.

În ceea ce priveşte simplificarea, proporţia bugetului cheltuit în conformitate cu norme de eligibilitate mai clare şi mai uşor de aplicat a crescut la 25% din buget. În cadrul planului de redresare economică, propunem alte măsuri de simplificare, în special pentru fondurile structurale.

Curtea de Conturi a raportat o îmbunătăţire în ceea ce priveşte claritatea şi temeinicia rapoartelor de activitate anuale privind serviciile Comisiei finalizate în temeiul acţiunii nr. 3.

Comisia a consolidat corecţiile financiare – acţiunea nr. 11 din fondurile structurale –:în 2008, a fost recuperată suma de 1 miliard 500 de milioane. Prin comparaţie, suma recuperată în 2007 a fost de 288 de milioane.

Serviciile Comisiei aplică din ce în ce mai mult standarde comune pentru metodele de control, asigurând o mai bună coordonare şi comunicare a rezultatelor. Acest lucru contribuie la reducerea sarcinii administrative şi permite o mai bună utilizare a rezultatelor obţinute în urma controlului.

Consolidăm în continuare responsabilitatea statelor membre pentru o gestionare partajată – acţiunea nr. 5 – şi tocmai am primit rezumatele revizuirii contabile anuale pentru a doua oară. Comisia va continua aceste acţiuni alături de alte iniţiative de îmbunătăţire a cadrului de control.

Raportul doamnei Stauner subliniază rolul esenţial al conceptului de risc tolerabil în scopul viitoarelor îmbunătăţiri. Acest concept urmăreşte să definească la nivelul politicii echilibrul acceptabil între rezultatele controalelor şi costurile acestora. Este evident că o rată de eroare zero este imposibilă şi pare logic ca rata de eroare să poată varia în funcţie de domeniul inspectat.

Discuţia interinstituţională cu privire la acest concept are loc pe baza recentei comunicări a Comisiei. Vicepreşedintele Kallas a avut ocazia să discute acest lucru în Parlament în ianuarie. Aş dori să subliniez importanţa acestei iniţiative, care va permite autorităţii care acordă descărcarea de gestiune să evalueze mai bine nivelul administrării riscului introduse de Comisie.

Ultimul nostru raport vă arată că diferitele acţiuni au fost finalizate de către Comisie. Curtea de Conturi va face propria evaluare a impactului diverselor acţiuni în raportul său anual pe 2008.

Îi mulţumesc doamnei Stauner pentru raportul dumneaei, care îndeamnă la îmbunătăţirea în continuare a cadrului nostru contabil.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Cu aceasta se încheie subiectul. Votul va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Grech (PSE), în scris – Acest raport care urmăreşte să confere cheltuielilor europene mai multă transparenţă, eficienţă şi responsabilitate este mai relevant ca niciodată pentru punerea în aplicare a bugetului UE prin respectarea principiilor bunei gestiuni financiare. Avem nevoie de un angajament real pentru transparenţă şi controale interne eficiente astfel încât să obţinem beneficii maxime din politicile şi priorităţile noastre. În afară de aceasta, sprijin pe deplin opinia că, dacă o acţiune nu poate fi pusă în aplicare în mod satisfăcător în ceea ce priveşte cheltuielile şi riscurile, atunci ar trebui reconsiderată. În actuala situaţie economică nu putem permite nicio cheltuială extravagantă sau proastă folosire a fondurilor europene. În acelaşi timp, instituţia are nevoie să aibă cerinţe legale mai puţin complexe. Este necesar să simplificăm sarcina administrativă şi obligaţia financiară impuse solicitanţilor şi beneficiarilor UE, în special deoarece multe aspecte birocratice de prisos au avut drept consecinţă împiedicarea punerii în aplicare eficiente a politicii. Obiectivul urmărit este acela de a găsi echilibrul potrivit.

 

22. Integritatea jocurilor de noroc on-line (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele − Următorul subiect este o scurtă prezentare a raportului (A6-0064/2009) elaborat de doamna Schaldemose, în numele Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, referitor la integritatea jocurilor de noroc on-line [2008/2215(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Christel Schaldemose, raportor (DA) Doamnă preşedintă, sunt mândră şi în acelaşi timp încântată să vă pot prezenta în această seară raportul din proprie iniţiativă privind integritatea jocurilor de noroc on-line. După cum ştiţi, problema jocurilor de noroc a fost întotdeauna extrem de controversată în cadrul Parlamentului European. Jocurile de noroc au fost scoase de sub incidenţa directivei serviciilor, precum şi a Directivei privind comerţul electronic şi a fost, de asemenea, eliminată de sub incidenţa Directivei „Televiziune fără frontiere”. De ce trebuie să fie astfel? Ei bine, cred că cei mai mulţi dintre noi sunt de acord că jocurile de noroc reprezintă într-adevăr un serviciu financiar – Curtea Europeană de Justiţie a stabilit acest lucru – dar este un serviciu financiar complet separat. Nu putem compara jocurile pe Internet cu achiziţionarea unui ibric electric sau cu angajarea unui tâmplar pentru a pune parchet şi, prin urmare, acestea trebuie considerate separat. Aceasta este ceea ce au făcut statele membre până acum. Au stabilit reglementări stricte pentru a proteja consumatorii împotriva dependenţei create de jocurile de noroc şi împotriva fraudei şi a pariurilor, dar şi pentru a preveni spălarea banilor. În plus, scopul lor a fost, de asemenea, să menţină ordinea publică. Cu toate acestea, nu toate jocurile de noroc sunt la fel. De fapt, jocurile de noroc pe Internet creează provocări specifice pe care jocurile de noroc din sălile de jocuri de noroc nu le creează, parţial datorită caracterului transfrontalier şi, de asemenea, datorită accesibilităţii imediate.

Negocierile din jurul raportului au fost, uneori, mai aprinse decât mi-aş fi dorit. Am fost foarte împărţiţi asupra problemei dacă jocurile de noroc pe Internet creează un risc mai mare pentru cel care devine dependent de jocurile de noroc, de exemplu. Sunt puţin surprins de acest lucru pentru că cifrele vorbesc de la sine. Un studiu efectuat în Suedia şi în alte ţări arată că riscul ca cineva să devină dependent de jocurile de noroc este de cinci la şapte ori mai mare dacă acea persoană joacă poker pe Internet, decât dacă el sau ea merge şi joacă poker în lumea reală. Cu toate acestea, sunt primul care recunoaşte că nu cunoaştem toate consecinţele pentru consumatorii de jocuri de noroc pe Internet. Acesta este unul din domeniile în care am putut să convenim asupra unui lucru, şi anume că avem nevoie de mai multe informaţii cu privire la cel mai bun mod în care îi putem proteja pe consumatori.

Cu toate acestea, există şase puncte, în special, în acest raport pe care aş dori să le evidenţiez aici în această seară:

1. există o majoritate semnificativă în Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor care consideră că operatorii de jocuri de noroc on-line nu ar trebui doar să respecte legislaţia privind jocurile de noroc din statul membru în care îşi furnizează serviciile, ci şi acolo unde trăieşte consumatorul;

2. clarificarea ar trebui furnizată la nivel politic înaintea unei clarificări din partea Curţii asupra modului în care ar trebui să tratăm provocările şi problemele ridicate de piaţa europeană de jocuri de noroc on-line;

3. cooperarea între statele membre ar trebui consolidată în mod semnificativ;

4. trebuie să dezvoltăm standarde de protecţie a consumatorilor împotriva fraudei, a dependenţei create de jocurile de noroc şi a celorlalte pericole implicate;

5. avem nevoie de mai multă cercetare în domeniu; şi, în cele din urmă

6. Parlamentul European sprijină pe deplin iniţiativele şi procesul iniţiate de Consiliu şi solicităm Comisiei să acorde şi ea sprijin în această direcţie.

În ansamblu, cred că raportul va contribui la aducerea sectorului jocurilor de noroc înapoi în zona politicii căreia îi aparţine. Raportul este unul echilibrat şi, de fapt, a primit, de asemenea, un sprijin considerabil în comisie, în ciuda faptului că reprezintă o problemă sensibilă. A fost votat cu 32 de voturi pentru şi 10 împotrivă. O rezoluţie alternativă a fost înaintată de o minoritate din cadrul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor. Am încercat să integrez în raport cât mai multe din punctele lor de vedere, dar diferenţele politice sunt atât de importante încât nu a fost posibil să le includem pe toate. Aş dori să mulţumesc colegilor mei pentru sprijinul lor şi sper că raportul meu va primi sprijinul unei mari majorităţi mâine.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei (FR) Doamnă preşedintă, doamnă Schaldemose, Comisia salută acest raport din proprie iniţiativă din partea Parlamentului European. Acesta laudă munca întreprinsă de Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor şi de către dumneavoastră, doamnă Schaldemose, în calitate de raportor, şi salută, în special, cercetarea în problema integrităţii.

Astfel cum a subliniat colegul meu, domnul McCreevy, în discursurile sale anterioare, abordările folosite în prezent în statele membre sunt prea diferite pentru a permite o iniţiativă legislativă. Ultimele discuţii în cadrul Consiliului Concurenţei au arătat clar că statele membre nu vor ajunge la un acord cu privire la o astfel de iniţiativă.

În plus, tratatul oferă câteva principii orientative. O hotărâre a Curţii, verdictul în cazul Placanica, pronunţată în martie 2007, a confirmat de curând că activităţile de pariuri sportive constituie servicii în sensul articolului 49 din tratat. Statele membre au dreptul să elaboreze legi în privinţa jocurilor la nivel naţional. Dacă doresc să limiteze activităţile privind jocurile, acestea pot să desfăşoare cercetări pentru justificarea restricţiilor, de exemplu, legate de dependenţă şi fraudă.

Atunci când se dovedeşte că aceste măsuri sunt necesare, tratatul cere ca ele să fie adoptate într-un mod care să nu facă discriminări între operatorii naţionali şi operatorii cu sediul în alte state membre.

Comisia intenţionează să-şi îndeplinească obligaţia prin investigarea oricărei plângeri care i se înaintează şi va introduce orice proceduri necesare dacă se demonstrează că tratatul a fost încălcat.

Este încurajator să constatăm că, după aplicarea procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar, unele state membre, inclusiv Franţa, Ungaria şi Italia, s-au apropiat mai mult de Comisie şi s-au angajat să-şi schimbe legislaţia. Comisia lucrează, desigur, pentru a ajuta statele membre să găsească soluţii ca să răspundă procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar.

Comisia a publicat lucrări de cercetare privind aspectele legale şi economice ale pieţei jocurilor de noroc în 2006. În aceste condiţii, Comisia crede că nu există o nevoie imediată de a juca un rol mai mare în efectuarea cercetărilor în legislaţia naţională, nici în probleme mai vaste cum ar fi dependenţa, frauda sau alte activităţi reprobabile. Totuşi, acest raport furnizează câteva clarificări deosebit de folositoare.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Cu aceasta se încheie subiectul. Votul va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Lasse Lehtinen (PSE), în scris(FI) Mâine vom vedea că multe părţi din Europa încă mai au voinţa politică de a-şi păstra monopolul de importanţă vitală asupra jocurilor de noroc şi acest lucru este valabil şi pentru Finlanda. Sprijinul Parlamentului European pentru Loteria Naţională Finlandeză, pentru Asociaţia Finlandeză a Jocurilor Mecanice şi pentru operatorul finlandez de jocuri de noroc, Fintoto, este important pentru că procedurile privind încălcarea dreptului comunitar, lansate de Comisie, reprezintă încă o problemă. Este important pentru mişcarea sportivă europeană şi activităţile la nivel de masă ca statele membre să-şi păstreze sistemele lor naţionale de jocuri de noroc.

De asemenea, acestea mai reprezintă un element fundamental, deoarece este o caracteristică specială a vieţii sportive în Finlanda, în care munca voluntară sprijinită de societate este tot un sprijin de bază pentru sporturile de nivel avansat. Este, de asemenea, mai uşor să se contracareze efectele secundare ale jocurilor de noroc în ţări în care statul deţine monopolul. Jocurile de noroc online reprezintă doar aproximativ 5% din toate încasările din jocuri de noroc, însă sectorul creşte într-un ritm extrem de rapid. De aceea este important ca drepturile statelor membre să rămână aceleaşi, chiar şi în era internetului. Nu trebuie să uităm că după adoptarea Tratatului de la Lisabona, UE va avea competenţe în unele ramuri ale sportului. Acest lucru va contribui la combaterea efectelor secundare în sportul profesionist, cum ar fi rasismul, dopajul şi huliganismul.

 
  
MPphoto
 
 

  Zita Pleštinská (PPE-DE), în scris (SK) Veniturile brute din jocurile de noroc pe internet au totalizat 2-3 miliarde de euro în 2004. Potrivit studiului SICL menţionat anterior, acestea reprezintă în prezent aproximativ 5% din totalul pieţii jocurilor de noroc din UE. O creştere rapidă a acestor servicii în viitor este inevitabilă şi de aceea avem nevoie de norme clare şi transparente.

Raportul dnei Schaldemose alege o altă abordare a industriei jocurilor de noroc în Europa şi de aceea nu îl pot sprijini. Nu face distincţie între operatorii de jocuri de noroc care sunt autorizaţi şi funcţionează legal şi cei care funcţionează adesea fără autorizaţie şi ilegal.

Trebuie să începem de la faptul că majoritatea statelor europene au o industrie a jocurilor de noroc. Sunt de acord că fiecare stat membru în parte ar trebui să stabilească în continuare norme pentru jocurile de noroc pe internet. Atâta vreme cât nu există probe aplicabile de ameninţări la adresa jucătorilor, spălare de bani sau corupţie în sport, nu trebuie să privim toate companiile drept infractoare. Există şi firme serioase care folosesc cea mai bună tehnologie şi funcţionează în conformitate cu legea.

Nu sunt o susţinătoare a jocurilor pe internet, ci mai degrabă o oponentă a acestora. Cu toate acestea, după părerea mea o interdicţie generală ar duce la sporirea şi ilegalitatea acestor activităţi şi la o lipsă totală a normelor. Cred că poziţia pe care am redactat-o împreună cu colegii mei reprezintă o alternativă mai corectă şi mai clară la raportul raportorului.

 

23. Asigurarea calităţii alimentelor - incluzând armonizarea şi recunoaşterea reciprocă a standardelor (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele. – Următorul subiect este o prezentare succintă a raportului (A6-0088/2009) elaborat de dna Petre, în numele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, referitor la asigurarea calităţii alimentelor - incluzând armonizarea şi recunoaşterea reciprocă a standardelor [2008/2220(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Maria Petre, raportoare Doresc mai întâi să mulţumesc Comisiei Europene pentru iniţiativa binevenită a Cărţii verzi privind calitatea produselor agricole şi pentru consultarea lansată pe această temă.

Cartea verde răspunde unei nevoi reale a statelor membre de a promova imaginea produselor agricole, mai ales avantajele în ceea ce priveşte calitatea, atât în rândul consumatorilor europeni, cât şi al celor din alte ţări. Aceste standarde înalte sunt cerute de către consumatori şi reprezintă o modalitate de realizare a unei valori adăugate maxime. Deşi nu se aplică procedura de codecizie, sper ca opinia Parlamentului European să fie clar luată în considerare în etapele care urmează.

Doresc, de asemenea, să mulţumesc colegilor din Comisia pentru agricultură şi, în mod special, experţilor pentru sprijinul acordat în promovarea acestui raport.

Simplificarea normelor de comercializare, o mai bună informare a consumatorilor, în special asupra originii produselor alimentare, protejarea mai bună a produselor europene de calitate pe plan internaţional sunt unele dintre cele mai importante propuneri ale raportului.

Politica privind calitatea nu poate fi disociată de viitorul politicii agricole comune şi de provocări cum ar fi schimbările climatice, necesitatea conservării biodiversităţii, aprovizionarea energetică şi gestiunea resurselor de apă. În acelaşi timp, consumatorii – ştim cu toţii – sunt tot mai interesaţi nu numai de siguranţa alimentelor, dar şi de originea şi metodele de producţie ale produselor alimentare.

Sistemele de certificare se asociază în conştiinţa consumatorilor cu garanţia calităţii superioare. Scopul standardelor trebuie să fie de a-i ajuta pe fermieri să livreze produse de o calitate care să corespundă aşteptărilor consumatorilor, să nu-i dezamăgească pe aceştia şi să faciliteze compararea preţurilor pentru diferite calităţi ale produselor.

Ca raportor, doresc să se reducă gradul de complexitate al sistemului european al standardelor de bază şi numeroasele prevederi la care trebuie să se conformeze agricultorii europeni. Sunt în favoarea unei simplificări şi pentru adoptarea unor reguli care să garanteze în mod suficient siguranţa alimentară europeană.

Propun, de asemenea, modalităţi de simplificare a procesului de elaborare a standardelor, prin scurtarea procedurilor în cadrul Comisiei, prin transferul acestei sarcini către alte organisme sau prin trimitere la standarde internaţionale. Consider, de asemenea, că simplificarea trebuie să ţină seama de sarcinile administrative care revin autorităţilor publice sau părţilor interesate. Pe măsură ce se schimbă cerinţele pieţei şi avansează tehnologia, standardele de comercializare pot să devină parţial perimate şi trebuie adaptate şi actualizate.

Uniunea Europeană trebuie să insiste asupra respectării, de către toate produsele alimentare, a standardelor de producţie, în special a celor ce privesc igiena şi siguranţa. Dincolo de aceasta, Uniunea Europeană trebuie să asigure un nivel egal al concurenţei produselor autohtone cu cele din statele terţe. Sunt în favoarea introducerii obligatorii a indicaţiei privind locul de producere a produselor primare, prin menţiunea „produs realizat în Uniunea Europeană”, respectiv în afara ei.

Doresc şi o extindere a acestui sistem asupra produselor alimentare procesate, care să ţină cont de originea principalelor ingrediente şi materii prime şi care să realizeze o legătură între locul de origine al acestora şi locul ultimei prelucrări a produsului. Consider necesară adoptarea unor norme de utilizare a termenilor „de munte” şi „insular”, deoarece astfel se va conferi valoare adăugată semnificativă produselor agricole şi produselor alimentare provenind din aceste regiuni dezavantajate.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei (FR) Doamnă preşedintă, aş dori să îi mulţumesc raportorului, dna Petre, pentru acest raport. Politica europeană privind calitatea produselor agricole reprezintă o problemă majoră pentru agricultori, pentru cei implicaţi în lanţul alimentar în general şi, desigur, pentru consumatori. De aceea, Comisia a adoptat Cartea verde privind calitatea produselor agricole şi a consultat părţile interesate înainte de a redacta propunerile legislative.

Comisia salută raportul dumneavoastră, dnă Petre, precum şi discuţiile care au avut loc în diferitele comisii ale Parlamentului European. Aceste discuţii sunt în plus faţă de cele 560 de contribuţii primite în timpul perioadei de consultări introduse pentru a ajuta Comisia să definească direcţiile strategice ce urmează a fi publicate într-o comunicare programată pentru sfârşitul lunii mai, anul acesta.

Comisia intenţionează să sprijine fermierii din Europa să comunice condiţiile dificile de producţie pe care le respectă. Am spus că propunerea de a indica locul de producţie a primit prea puţin sprijin şi chiar şi mai puţin pentru un logo european care să arate conformitatea cu standardele europene. Pe de altă parte, există cerere pentru etichetare cu numele ţării de origine.

Comisia consideră binevenit sprijinul pentru politica sa de simplificare spre standarde de comercializare. Comisia a fost întotdeauna în favoarea simplificării legislaţiei, acolo unde este necesar. De aceea, dnă Petre, ne îndemnaţi şi ne încurajaţi să ne continuăm munca.

Comisia a luat notă de cererea de definire a menţiunilor rezervate facultative, cum ar fi „de casă” sau „de munte”. Pot să vă spun că aceasta este şi părerea majorităţii celor care răspund Cărţii verzi.

În ceea ce priveşte informaţiile geografice, Comisia vă împărtăşeşte opinia. Procedurile ar trebui simplificate sau, cel puţin, accelerate. În prezent, examinăm reacţiile la Cartea verde pentru a decide asupra modului de acţiune.

Problema unei agenţii rămâne deschisă. Între timp, avantajele şi dezavantajele unui astfel de organism trebuie studiate cu grijă.

În ceea ce priveşte negocierile cu Organizaţia Mondială a Comerţului, pot să vă asigur că recunoaşterea sistemelor europene de calitate rămâne cu siguranţă pe agenda Comisiei. La orizont se întrezăreşte un consens privind necesitatea de armonizare, de stabilire a unui cadru pentru sistemele de certificare şi de ajungere la o recunoaştere reciprocă între aceste sisteme. Orientările ar putea fi suficiente şi ar evita prea multe constrângeri administrative.

Acesta este un prim pas către o politică de calitate reală pentru produsele agricole. În acest moment, Comisia aşteaptă cu nerăbdare următorii paşi şi discuţiile fructuoase pe care le preconizăm şi, în numele colegei mele, dna Fischer Boel, vă asigur că Parlamentul va fi implicat în toate acţiunile viitoare pe care Comisia le va întreprinde în acest domeniu. Este un domeniu a cărui importanţă aţi evidenţiat-o corect, dnă Petre, nu doar pentru producători, ci pentru noi toţi, consumatorii.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Cu aceasta se încheie subiectul. Votul va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Magor Imre Csibi (ALDE), în scris – Într-o lume extrem de globalizată, fermierii se confruntă cu o presiune sporită. Pentru a fi competitivi, pot fie să reducă din costuri, fie să se specializeze în produse de nişă, de înaltă calitate. Astfel, programele privind calitatea alimentelor nu doar le oferă consumatorilor produse autentice, ci pot şi să sprijine dezvoltarea rurală. Pentru a le da fermierilor o alternativă la dezvoltarea rurală, trebuie să simplificăm standardele de comercializare şi să consolidăm stimulentele pentru implicarea micilor producători. Dar simplificarea standardelor nu înseamnă mai puţină calitate sau autenticitate. Standardele UE pentru comercializarea produselor alimentare sunt deja printre cele mai riguroase din lume. Pentru a păstra încrederea în standardele de calitate, este necesară punerea lor în aplicare prin intermediul unor controale intensificate şi al unor sisteme de trasabilitate. Mai mult, în cazul „indicaţiilor geografice protejate” sau al „denumirii de origine protejate”, ar fi de dorit să se eticheteze principalele ingrediente cu locul de origine dacă nu provin din acea zonă. Consumatorii identifică în aceste produse calităţi specifice rezultate dintr-o anume origine sau metodă de producţie. Există, cu toate acestea, cazuri în care ingredientul indicat pe etichetă nu coincide exact cu cel folosit în produsul alimentar respectiv; de exemplu, „şuncă de Parma” nu vine de fapt din Parma.

 
  
MPphoto
 
 

  Véronique Mathieu (PPE-DE) , în scris (FR) Consumatorul este din ce în ce mai pretenţios în privinţa calităţii, originii şi siguranţei produselor agricole. UE a introdus cu succes un sistem de etichetare a calităţii care garantează autenticitatea produselor regionale şi a metodelor tradiţionale de producţie. În prezent, statele membre şi UE au datoria să promoveze aceste produse de calitate şi să întreprindă mai multe acţiuni pentru protecţia lor la nivel internaţional. Acest lucru presupune o garanţie a unei concurenţe echitabile între produsele europene şi cele din ţări terţe, în special, prin protejarea fermierilor europeni împotriva oricărui produs care uzurpă o nomenclatură recunoscută. Produsele ale căror denumiri ar putea fi uzurpate ar trebui să beneficieze de protecţie internaţională din partea OMC şi orice cerere de înregistrare a unei denumiri protejate din ţări terţe ar trebui să fie supusă unui control mai riguros. Pentru a oferi informaţii mai bune consumatorului, este important ca pe etichetă să se specifice ţara de origine a produselor primare, iar în cazul produselor prelucrate, originea ingredientelor principale şi locul unde s-a realizat prelucrarea finală.

În acelaşi timp, UE trebuie să se asigure că principiul „accesului condiţionat pe piaţă” este susţinut, recomandând OMC să adopte standarde de protecţie mai stricte pentru produsele de calitate, astfel încât produsele importate să poată fi supuse aceloraşi cerinţe de siguranţă şi calitate precum cele europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE), în scris (PL) Doamnă preşedintă, calitatea este un cuvânt cheie în întreg lanţul de producţie a produselor alimentare, şi anume „de la fermă la consumator”. Este extrem de important să sensibilizăm consumatorii europeni în legătură cu cerinţele şi standardele ridicate puse în aplicare în domeniul produselor alimentare, pe care fermierii şi producătorii de produse agricole şi alimentare trebuie să le îndeplinească, precum şi în legătură cu costurile asociate. Produsele alimentare europene se disting printr-o calitate înaltă şi prin standarde corespunzătoare ridicate. Nu întotdeauna se poate spune acelaşi lucru despre produsele importate.

Nu cred că trebuie să creăm alte sisteme de certificare la nivel comunitar sau alte simboluri care să diferenţieze produsele alimentare din UE. Acest lucru îl va induce în eroare pe consumator. În schimb, ar trebui să ne concentrăm pe măsuri promoţionale pentru a informa consumatorii despre simbolurile UE care sunt deja folosite şi pe care consumatorii ar trebui să le considere drept o garanţie de calitate.

O altă provocare este aceea de a îmbunătăţi procesul de evaluare a solicitărilor în ceea ce priveşte produsele regionale şi de a grăbi procesul de înregistrare. Din nefericire, procesarea acestor solicitări de către Comisia Europeană durează de ani de zile. Regiunile din Polonia Kielce şi Polonia Mică încă aşteaptă înregistrarea unor produse, cum ar fi fasola korczyńska (fasolea Korczyn), kiełbasa lisiecka (cârnaţii Lisiecka), wiśnia nadwiślanka (vişina de Vistula), śliwka szydłowska (pruna Szydlow), jabłka łąckie (mărul Łącko), obwarzanek krakowski (chifla de Cracovia) şi fasola z Doliny Dunajca (fasolea din valea Dunării).

 

24. Cooperarea dintre instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele − Următorul subiect este o prezentare succintă a raportului (A6-0058/2009) elaborat de dl Medina Ortega, în numele Comisiei pentru afaceri juridice, referitor la cooperarea dintre instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială [2008/2180(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Manuel Medina Ortega , raportor −(ES) Doamnă preşedintă, la această oră târzie, într-o luni, Comisia are probabil alte lucruri la care să se gândească, mai îngrijorătoare decât acest raport. Pe scurt, ceea ce facem este să răspundem pur şi simplu la un raport al Comisiei, care este un raport referitor la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială.

Această sferă de activitate nu aparţine, de fapt, Comunităţii, ci este una interguvernamentală, în care Consiliul – prin intermediul regulamentului – a încercat să încurajeze cooperarea între instanţe. Cu toate acestea, cred că a lipsit o oarecare rigurozitate din partea Uniunii Europene în încercările ei de a obţine acest lucru. Adică au fost luate anumite măsuri, cum ar fi formularea ideilor practice, folosirea mijloacelor electronice şi aşa mai departe, dar, recunosc, este destul de greu pentru Comisie să acţioneze.

Nu ştiu ce a realizat Comisia sau ce speră să realizeze, dar mi se pare destul de dificil să realizezi ceva din cauza dificultăţilor imense implicate în această formă de cooperare interguvernamentală. Ceea ce cerem este ca autorităţile judiciare să colaboreze, dar vorbim de circa 27 de ţări, de autorităţi judiciare care folosesc 22 de limbi diferite, cu sisteme juridice între care există diferenţe semnificative, şi încercăm să obţinem rezultate.

Comisia a descoperit că rezultatele nu sunt bune, că există o întârziere uriaşă în punerea în aplicare a acestor mecanisme de cooperare şi, prin urmare, nu avem resurse pentru a realiza acest lucru. Soluţia ideală ar fi să folosim mijloace fizice. De exemplu, ce ar putea face Comisia pentru a echipa instanţele, în special cele inferioare, cu facilităţi tehnologice, cum ar fi sisteme de videoconferinţă? Videoconferinţa ar putea fi o idee ce pare inaccesibilă în multe instanţe mici din Uniunea Europeană, dar pare singurul mod de a obţine acest lucru.

Cred că Uniunea Europeană ar trebui să facă uz de instituţii care există deja şi, în special, de Reţeaua Judiciară Europeană. Ar trebui să consolidăm această instituţie, astfel încât judecătorii înşişi, folosind sistemele de cooperare, să poată dezvolta acest tip de comunicare.

Pe de altă parte, întregul domeniu al pregătirii judecătorilor este vital. Şi acesta este un lucru pe care Comisia nu-l poate face singură. Cu toate acestea, ce poate face Comisia este să încurajeze dezvoltarea de cursuri de acest tip, oferind pregătire despre dreptul comunitar şi cunoaşterea diferitelor sisteme juridice.

În plus, există o altă mare dificultate, şi anume cea a limbajului: cum poate un judecător spaniol, de exemplu, să comunice cu un judecător finlandez, când cele două limbi sunt atât de diferite? Nu intră în discuţie că judecătorii, pe lângă faptul că trebuie să fie experţi în problemele de drept naţional, care sunt destul de complexe prin ele însele, trebuie să fie obligaţi să aibă şi cunoştinţe de acest gen.

Ce putem face din punct de vedere practic pentru a-i ajuta pe judecători în privinţa interpretării şi a traducerii? Cum putem face să-i ajutăm să realizeze acest lucru? La întocmirea acestui raport, nu intenţionez să am o abordare severă sau dură la adresa Comisiei. Cred că sarcina este una foarte grea. Beneficiind de avantajul de a avea aici un comisar interesat de acest subiect, aş dori să aflu opinia Comisiei cu privire la ce se poate face pentru a da mai multă rigurozitate acestui regulament din 2001, care a fost puţin cam vag, cam prea mult bazat pe voluntariat; nu ştiu dacă, din punct de vedere practic, poate produce vreun rezultat sau dacă putem înregistra vreun progres în acest domeniu.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei - (FR) Doamnă preşedintă, aş vrea mai întâi să-i mulţumesc dlui Medina Ortega, care ridică o întreagă serie de probleme vitale. Este adevărat că judecătorii şi avocaţii din fiecare ţară trebuie să fie mai conştienţi de existenţa acestui regulament.

Ar trebui subliniat faptul că îndeplinirea exactă a actului de cercetare, astfel cum se menţionează la articolul 17 din regulament a simplificat şi a accelerat obţinerea de probe fără a se crea probleme deosebite. Organismele centrale menţionate în regulamentul în cauză trebuie să îndeplinească un rol important în ceea ce priveşte monitorizarea instanţelor cărora li se cere să trateze cereri prezentate în temeiul actualului regulament şi soluţionarea problemelor pe care le întâlnesc.

Asistenţa furnizată de organismele centrale poate fi esenţială pentru instanţele mici care se confruntă pentru prima dată cu o problemă legată de obţinerea de probe într-un context transfrontalier.

Tehnologia informaţiei şi sistemul de videoconferinţe, folosite alături de un sistem securizat de poştă electronică, ar trebui, dle Medina Ortega, să fie o resursă standard de trimitere a probelor. Sarcina obişnuită a Reţelei Judiciare Europene în materie civilă şi comercială, după cum aţi spus, este aceea de a facilita această cooperare juridică în Europa. Întrucât a intrat în vigoare, punerea în aplicare a regulamentului privind obţinerea de probe a fost în centrul activităţii reţelei în mai multe rânduri. În 2006 s-a realizat un manual privind aplicarea regulamentului, iar în 2007 acesta a fost distribuit tuturor instanţelor europene. Reţeaua Judiciară Europeană în materie civilă şi comercială poate, fără îndoială, să îşi folosească contactele – aveţi dreptate aici, dle Medina Ortega - pentru a se implica mai puternic în realizarea unei conformităţi mai mari cu cererile de obţinere de probe în termenele stabilite în regulament. Acest lucru este adevărat.

Aş dori să continui şi să examinez pe scurt perspectiva. Este adevărat că regulamentul stabileşte criterii precise pentru forma şi conţinutul cererii. Aceasta trebuie să fie completată conform unui formular specific şi să conţină informaţii specifice: numele şi adresa părţilor, natura şi obiectul cauzei respective şi o descriere a probei ce trebuie furnizată. Regulamentul prevede, de asemenea, că cererea trebuie prezentată într-una din limbile oficiale ale statului membru la instanţa de primire sau în oricare altă limbă pe care statul membru de primire a indicat-o ca putând fi acceptată, dar, după cum tocmai aţi subliniat, limba nu este cea mai mică din probleme.

O cerere de îndeplinire a unui act de cercetare trebuie de obicei realizată repede. În cazul în care cererea poate fi îndeplinită în termen de 90 de zile de la primirea solicitării de către instanţa de primire, aceasta trebuie să informeze instanţa emitentă şi să specifice motivele.

De fapt, nu este posibil să se refuze îndeplinirea cererii de îndeplinire a unui act de cercetare decât în situaţii excepţionale şi strict limitate.

Aşa era regulamentul. Un studiu privind aplicarea acestuia a fost realizat în martie 2007 şi, pe baza rezultatelor studiului, Comisia a adoptat un raport în decembrie 2007. Raportul a fost elaborat conform articolului 23 din regulament. Ce se spune în raport? Că prin aplicarea regulamentului s-a îmbunătăţit, într-o oarecare măsură, s-a simplificat şi s-a accelerat cooperarea între instanţe în obţinerea de probe în cauze civile şi comerciale.

De aceea, a realizat deja două obiective principale: simplificarea cooperării dintre statele membre şi accelerarea procesului de obţinere de probe.

Simplificarea a fost realizată, în special, prin introducerea transmiterii cererilor în mod direct între instanţe, deşi uneori cererile se adresează organismelor centrale, şi prin introducerea formularelor tip. S-au înregistrat progrese şi în ceea ce priveşte viteza cu care sunt tratate cererile de îndeplinire a unui act de cercetare. Majoritatea sunt executate mai repede decât înainte de intrarea în vigoare a regulamentului, din fericire, şi în termen de 90 de zile prevăzute în regulament.

De aceea, aş spune, dle Medina Ortega, că nu este necesară modificarea regulamentului. Cu toate acestea, este imperativ ca funcţionarea acestuia să se îmbunătăţească. În planul de acţiune adoptat în noiembrie 2008, Consiliul i-a încredinţat Comisiei misiunea de a crea un portal european e-justiţie. Crearea şi intrarea în funcţiune în acest an a primei versiuni a portalului este evident o prioritate absolută pentru noi şi pentru mine.

În ceea ce priveşte folosirea videoconferinţei, şi aceasta va deveni o prioritate. Reţeaua Judiciară Europeană în materie civilă şi comercială pregăteşte, momentan, un manual privind aspectele juridice de folosire a videoconferinţei în obţinerea de probe. Evident, acest manual va fi trimis judecătorilor europeni şi va fi finalizat până la sfârşitul acestui an. Va fi parte a portalului care, după cum am spus, va apărea înainte de sfârşitul anului.

Evident, în continuare va trebui ca sălile de şedinţă ale instanţelor să fie dotate cu echipament pentru videoconferinţă. Sperăm să beneficiem de noile metode de finanţare în timpul revizuirii perspectivei financiare 2010-2013. Opţiunile de finanţare pentru proiectele transfrontaliere există deja în programul Justiţie civilă, unde folosirea videoconferinţei este prezentată ca o prioritate.

V-aş spune dle Medina Ortega, că vă susţin într-un punct major, care, în opinia mea, trebuie să fie o prioritate pentru Stockholm: mă refer la pregătirea judecătorilor. Pentru problema ridicată în seara aceasta, obţinerea de probe, avem nevoie într-adevăr de o pregătire adecvată a judecătorilor. Pentru mine aceasta va fi una din liniile directoare ale viitorului program Stockholm.

În orice caz, vă mulţumesc pentru acest raport util care a fost deosebit de lămuritor.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Cu aceasta se încheie subiectul. Votul va avea loc mâine.

 

25. Punerea în aplicare a Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele − Următorul subiect este o prezentare succintă a raportului (A6-0014/2009) elaborat de dl Doorn referitor la punerea în aplicare a Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate [2008/2247(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Bert Doorn , raportor(NL) Doamnă preşedintă, acest raport se referă la punerea în aplicare acelei de-a opta directive privind auditul legal al conturilor anuale. Este un lucru bun faptul că Parlamentul acordă o mai mare atenţie punerii în aplicare şi transpunerii legislaţiei pe care o adoptăm aici. Noi, în Parlament, putem decide asupra celor mai importante norme şi reglementări, dar dacă acele norme şi reglementări nu sunt puse în aplicare şi respectate în statele membre, ne pierdem vremea aici.

Şi la transpunerea celei de-a opta directive, multe lucruri au mers prost. Definiţiile cheie sunt încadrate diferit în diverse ţări şi numărul statelor membre care au supraveghere publică independentă nu se apropie de 27. Raportul invită Comisia să ia măsuri rapide de corectare a acestor deficienţe.

Ne întrebăm, de asemenea, dacă metoda de armonizare folosită, adică armonizare minimă, este într-adevăr modul corect de a obţine o aplicare uniformă a conceptelor cheie. Poate că este nevoie să ne gândim din nou dacă definiţiile cheie de acest gen reprezintă calea de urmat sau dacă trebuie folosită o metodă de armonizare diferită – una care să nu fie deschisă mai multor interpretări.

În sfârşit, doamnă preşedintă, raportul pune în discuţie recomandarea Comisiei privind limitarea răspunderii civile a contabililor. Dacă sunt necesare alte măsuri pentru a realiza convergenţa în Europa, aşteptăm cu nerăbdare propunerile Comisiei.

Obiectivul trebuie să fie şi va rămâne acela de a obţine un audit eficient şi independent al contabililor. Criza economică ne-a învăţat că un audit strict şi supravegherea sunt indispensabile.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei (FR) Doamnă preşedintă, onorabili deputaţi, aş dori mai întâi să-i mulţumesc dlui Doorn pentru raportul său referitor la punerea în aplicare a directivei privind auditul legal al conturilor. Aş mai dori să mulţumesc Comisiei pentru afaceri economice şi monetare şi, în special, dnei Van den Burg, care a contribuit la întocmirea acestui raport.

În contextul crizei financiare, este esenţial ca toate statele membre care în prezent sunt în urmă să transpună urgent directiva pentru a realiza obiectivele stabilite. Comisia monitorizează continuu stadiul transpunerii directivei în statele membre. Periodic pe site-ul nostru web este publicat un tablou de bord.

Rezultatele legate de performanţa statelor membre ar trebui să se îmbunătăţească substanţial în această primăvară. Raportul dlui Doorn a facilitat cu siguranţă un astfel de progres. După cum se evidenţiază în raportul dumneavoastră, Comisia a adoptat deja recomandarea privind asigurarea calităţii şi recomandarea privind limitarea răspunderii civile a auditorilor legali. Mulţumesc Parlamentului pentru sprijinul său pentru aceste două iniţiative.

Recomandarea privind limitarea răspunderii civile a auditorilor legali face parte din strategia de reducere a concentrării pieţei de audit. Pentru a explora alte opţiuni pe aceleaşi coordonate, în luna noiembrie s-a publicat un document de consultare privind structurile de control din companiile de audit şi privind consecinţele acestora asupra pieţei de audit.

Parlamentul European cere Comisiei să evalueze legile naţionale de transpunere a directivei şi să informeze asupra efectelor acestor măsuri adoptate de statele membre având în vedere recomandarea de limitare a răspunderii civile a auditorilor. La momentul oportun, vom fi încântaţi să pregătim aceste evaluări, luând în considerare toate aspectele prezentate în raport de către dl Doorn. Acesta este un angajament din partea comisarului McCreevy pe care sunt bucuros să vi-l transmit. Îi mulţumesc dlui Doorn şi îndrăznesc să sper că vom vedea rezultate practice.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DOMNUL ONESTA
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 
 

  Preşedintele – Declar închis acest punct de pe ordinea de zi.

Votul va avea loc mâine.

 

26. Confruntarea cu problemele legate de aprovizionarea cu petrol (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele. – Următorul subiect este o scurtă prezentare a raportului (A6-0035/2009) elaborat de Herbert Reul, în numele Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, referitor la „Confruntarea cu problemele legate de aprovizionarea cu petrol” [2008/2212(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Herbert Reul, raportor (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, în acest raport privind aprovizionarea cu petrol pledez – acest lucru a fost aprobat şi în cadrul comisiei – pentru a acorda atenţie importanţei petrolului în aprovizionarea europeană cu energie pe viitor. Petrolul va rămâne, în mod sigur, o foarte importantă sursă de energie primară în UE, chiar pe termen mediu şi lung.

Am fost martorii unei creşteri abrupte în cerere, ca urmare a creşterii economice şi demografice, dar şi a dorinţei pentru mobilitate individuală. În ultimele luni şi ani ne-am făcut griji din mai multe puncte de vedere – raportul se concentrează, de asemenea, în mare măsură asupra acestui lucru – cu întrebarea logică care rezultă cu privire la modul de reducere a consumului şi a cererii. Cum putem să reducem consumul sau să îl înlocuim şi cu alte surse de energie?

Acest raport vizează examinarea faptului că noi, politicienii, ar trebui să ne gândim la cum şi dacă resursele, oferta, pot fi mărite şi ce se poate face în acest sens. În această privinţă sunt menţionate trei sau patru puncte. În primul rând, este nevoie de investiţii masive pentru a produce şi exploata petrolul disponibil: 350 miliarde de dolari anual este cifra citată mereu în acest sens.

În al doilea rând, trebuie subliniat faptul că trebuie să fim mult mai activi în domeniul inovaţiilor tehnologice. Trebuie să ne gândim, de asemenea, cum să exploatăm toate rezervele disponibile cât mai eficient posibil. Acest lucru atrage atenţia nu doar asupra problemelor de tehnologie şi de întrebuinţare a terenului, ci şi, foarte rapid, asupra considerentelor de politici externe, desigur. În acest sens, de asemenea, în mai multe puncte pe care nu le pot enumera aici în mod exhaustiv, acest raport încearcă să sublinieze faptul că trebuie să ne intensificăm eforturile pentru ca resursele neconvenţionale de petrol să fie viabile din punct de vedere comercial: în aşa fel încât să contribuie la diversificare, să răspundă întrebării referitoare la modul în care rutele de transport pot fi şi ele modificate şi să ridice întrebarea privind contribuţia pe care o poate aduce politica externă în ceea ce priveşte consolidarea relaţiilor, dependenţa şi fiabilitatea reciproce între Uniunea Europeană şi ţările producătoare de petrol.

Acest raport nu încearcă să răspundă tuturor întrebărilor legate de petrol, ci încearcă mai degrabă să analizeze o serie de aspecte care nu au fost centrale până acum. Raportul nu ia în considerare aspectele legate de eficienţă şi economisirea de energie, nu pentru că nu sunt importante, ci pentru că acestea sunt abordate în altă parte. În acest sens, ar trebui ridicate o serie de noi întrebări – ar trebui să ne gândim, de exemplu şi dacă destui tineri intră în domeniul tehnologiei: tineri care sunt pregătiţi să se implice în acest domeniu şi să caute soluţii noi.

Acesta a fost un scurt rezumat al conţinutului acestui raport.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei −(FR) Domnule preşedinte, aş dori, în numele Comisiei, să-i mulţumesc domnului Reul pentru că a pregătit raportul privind confruntarea cu problemele legate de aprovizionarea cu petrol; doresc, de asemenea, să mulţumesc membrilor diferitelor comisii, care au transmis observaţiile lor cu privire la această problemă, pentru contribuţiile lor valoroase la această dezbatere importantă.

Condiţiile economice s-au modificat considerabil de la comunicarea Comisiei din iunie 2008, intitulată „Confruntarea cu problemele legate de aprovizionarea cu petrol”. La acea perioadă, petrolul ajunsese la 140 dolari pe baril, cu efecte majore asupra economiei generale şi a persoanelor fizice din Uniunea Europeană. De atunci, preţul petrolului a scăzut cu mai bine de 100 de dolari, până sub 40 de dolari pe baril.

Cu toate acestea, analizele realizate de Comisie la acel moment rămân relevante pentru condiţiile structurale ale pieţei petrolului, ale cererii mondiale de energie pe termen mediu şi lung şi ale importanţei politicilor Uniunii Europene privind energia şi schimbările climatice. Toţi aceşti factori vor schimba formele de producţie şi de consum şi comportamentul nostru.

Multe dintre aceste întrebări au fost discutate în detaliu în cea de a doua analiză strategică a politicii energetice adoptate în noiembrie 2008, care a fost subiectul de discuţie cu alte ocazii în Parlament. Mai mult, adoptarea pachetului de propuneri privind energia şi schimbările climatice de către Consiliu şi Parlamentul European în decembrie 2008, a reprezentat un pas major către măsuri ferme privind nevoile viitoare de energie, în special prin stabilirea obiectivului de a utiliza 20% energii regenerabile din totalul de energie consumat până în 2020.

Comisia salută cu interes majoritatea punctelor ridicate de raportul domnului Reul. Observăm sprijinul pentru noile investiţii în înlocuirea surselor de energie, precum sursele regenerabile şi prioritatea acordată bunurilor şi serviciilor eficiente din punctul de vedere energetic. Aceste elemente au fost înaintate de către Comisie în planul european de redresare economică.

Noi, desigur, salutăm importanţa acordată intensificării dialogului cu ţările producătoare pentru a găsi soluţii pragmatice pentru problemele întâmpinate. Este evident, având în vedere legătura crescândă dintre energie şi politicile externe şi nevoia de a asigura securitatea energetică, că trebuie promovate relaţii bune cu ţările producătoare, pentru ca funcţionarea pieţelor internaţionale să fie mai previzibilă.

În acest context, trebuie ridicată problema transparenţei în raport cu rezervele de petrol. În ceea ce priveşte transparenţa stocurilor de petrol, această problemă a fost deschisă în timpul celei de a doua analize strategice. Referitor la acest subiect, se studiază în prezent posibilitatea de a publica săptămânal informaţii privind stocurile comerciale.

În ceea ce priveşte problemele economiei energetice şi a diversificării surselor, observăm argumentele prezentate cu privire la posibilitatea economisirii de energie în sectorul construcţiilor şi aşteptăm cu interes concluzia dezbaterilor legate de reorganizarea directivei privind performanţa energetică a clădirilor.

În privinţa aspectelor referitoare la nevoia de a diversifica sursele de energie în sectorul transporturilor şi de a exploata potenţialul vehiculelor eficiente din punct de vedere energetic, menţionez faptul că planul de redresare include o iniţiativă privind automobilele ecologice.

În concluzie, aş dori să vă atrag atenţia asupra angajamentului Comisiei de a dezvolta în continuare acţiunea privind toate problemele ridicate în legătură cu preţurile petrolului. Aceste probleme fac parte din politicile generale privind energia, schimbările climatice şi cercetarea.

Continuăm cu plăcere cooperarea cu Parlamentul European în toate aceste domenii şi îi mulţumesc încă o dată domnului Reul pentru că a furnizat unele informaţii şi explicaţii care vor constitui un ghid foarte valoros pentru viitoarea noastră politică energetică.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Declar închis acest punct de pe ordinea de zi.

Votul va avea loc miercuri.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Constantin Dumitriu (PPE-DE), în scris Raportul colegului Reul este extrem de important în contextul actualei crize economice şi al provocărilor legate de schimbările climatice.

Ca membru al Comisiei pentru agricultură am susţinut tot timpul că nu trebuie să minimizăm importanţa pe care o au investiţiile în tehnologiile curate şi în energia regenerabilă ca soluţii pentru diminuarea dependenţei de petrol, reducerea emisiilor de carbon, dar nu în ultimul rând ca soluţie pentru crearea de noi locuri de muncă şi stimularea creşterii economice.

Apreciez faptul că, şi în acest raport, biocombustibilii sunt enumeraţi ca o resursă insuficient exploatată şi sper că recomandarea referitoare la facilitarea accesului pe piaţă al acestora va fi avută în vedere de Comisia Europeană. Utilizarea biocombustibililor reprezintă o alternativă economică şi socială viabilă de dezvoltare a spaţiului rural şi de protecţie a mediului.

În acelaşi timp, consider îmbucurătoare atenţia sporită acordată eficienţei energetice a clădirilor, inclusă ca prioritate în Planul European de Relansare Economică şi menţionată în raportul domnului Reul ca soluţie pentru reducerea cererii de resurse energetice fosile. Eficienţa energetică are avantajul că va reduce şi povara facturilor pentru consumatori, în condiţiile în care criza economică îi afectează din ce în ce mai grav.

 
  
MPphoto
 
 

  Anni Podimata (PSE), în scris (EL) Acum, mai mult decât oricând, Uniunea Europeană are nevoie de o politică energetică comună europeană, care va promova securitatea energetică şi solidaritatea energetică şi, în acelaşi timp, va sprijini opţiuni viabile din punct de vedere energetic. În prezent, petrolul este cea mai importantă sursă de energie din Europa, în principal datorită utilizării sale răspândite în sectorul transporturilor. De exemplu, s-a afirmat că în 2030, UE se va baza pe petrol în proporţie de 95%. Nu putem ignora faptul că importurile provin, în esenţă, din ţări în care domină instabilitatea politică şi, în consecinţă, nu pot fi considerate sigure.

În plus, Europa se confruntă în prezent cu trei provocări, provocarea financiară, energetică şi de mediu, care inevitabil, ne limitează opţiunile. Petrolul este o sursă învechită. Costul său s-a dublat din 2005, preţul variază în mod constant şi este legat de mari emisii de CO2. Reorientarea politicii energetice este, aşadar, singura cale de urmat. Sprijinirea energiei nucleare sau noile mine din Africa nu reprezintă o soluţie. Soluţia constă în sprijinirea măsurilor europene şi naţionale pentru promovarea eficienţei energetice şi pentru a investi în proiecte care folosesc surse de energie regenerabilă.

 

27. Rapoartele privind politica în domeniul concurenţei pentru anii 2006 şi 2007 (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele – Următorul punct este o scurtă prezentare a raportului (A6-0011/2009) elaborat de Jonathan Evans, în numele Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, referitor la rapoartele privind politica în domeniul concurenţei din anii 2006 şi 2007 [2008/2243(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Jonathan Evans, raportor −Domnule preşedinte, Comisia Europeană elaborează raportul său anual privind concurenţa şi este un obicei ca Parlamentul European să arunce un ochi peste raport şi să elaboreze un răspuns din proprie iniţiativă.

În acest caz, din motive de timp, rapoartele pentru anii 2006 şi 2007 au fost grupate, însă – abordând unul din punctele menţionate de către comisarul Barrot puţin mai devreme – este adevărat că s-a schimbat semnificativ contextul examinării noastre asupra acestor raporturi, din moment ce noi, de fapt, am început examinarea raportului cu ceva timp în urmă. La acel moment, ne-am concentrat asupra întregului proces de modernizare a politicii din domeniul concurenţei, volumului semnificativ de muncă îndeplinit de fostul comisar, Mario Monti, şi actualul comisar, Neelie Kroes, şi pe luarea în considerare a impactului acestora în ceea ce priveşte capacitatea Comisiei de a face faţă abuzului de putere pe piaţă şi de a face faţă mai eficient fuziunilor şi ajutoarelor de stat. Per ansamblu, reiese clar din reacţia pe care o avem din propriul raport al Parlamentului că evenimentele relatate în aceste rapoarte sunt foarte importante. Am văzut istoricul activităţilor Comisiei în ceea ce priveşte abordarea cartelurilor dificile, am asistat la dezvoltarea sistemului de clemenţă, am văzut amenzi record acordate de către Comisie şi am văzut activităţi record în ceea ce priveşte fuziunile, precum şi notificările ajutorului de stat.

Acesta este un proces care ia amploare în ceea ce priveşte modernizarea, întrucât Comisia aduce în prezent propuneri, într-o Carte albă, privind introducerea daunelor private. Acesta este, de asemenea, un lucru pe care comisia noastră şi Parlamentul l-au sprijinit.

Comisia noastră a atras atenţia asupra a două preocupări specifice – ceea ce noi considerăm ca fiind relaţia inegală dintre producători şi comercianţii cu amănuntul, în special în ceea ce priveşte comerţul cu amănuntul cu produse alimentare. În acest sens, Parlamentul European a elaborat de fapt o declaraţie scrisă, semnată de peste jumătate dintre membrii săi. Comisia noastră a exprimat de asemenea o anumită îngrijorare în legătură cu practicile abuzive din sectorul serviciilor.

Totuşi, menţionez schimbarea de context pentru că, bineînţeles, recunoaştem cu toţii că din momentul publicării rapoartelor de către Comisie, munca Comisiei – în special în ceea ce priveşte ajutorul de stat – a luat cu adevărat o nouă dimensiune. Aproape zilnic, Comisia examinează acum efectul ajutoarelor acordate în contextul actualelor turbulenţe financiare. Este foarte important – şi raportul nostru afirmă acest lucru – ca, în abordarea acelor probleme, să recunoaştem o parte din provocările existente, pentru o piaţă eficientă, deschisă.

Este foarte important ca, atunci când Comisia îşi dă acordul, să dea acel acord în moduri compatibile cu Tratatul şi care nu creează o atât de semnificativă putere de piaţă pe viitor încât să devină un scenariu de abuz în sine.

În prezent, sectorul bancar din Regatul Unit este cu siguranţă un domeniu în care, atunci când condiţiile economice devin puţin mai calme, va trebui aplicată o revizuire generală a noii structuri pe care o avem şi a compatibilităţii acestei structuri cu gestionarea unei pieţe libere şi oneste. Am primit încurajări de la comisarul Kroes în această privinţă însă, cu toate acestea, comisia noastră a precizat aceste puncte în raport. În general, părerea noastră este că Comisia trebuie felicitată pentru activitatea sa şi aceasta este ideea de bază a raportului care, anticipez, va fi votat mâine de o foarte vastă majoritate.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei −(FR) Domnule preşedinte, domnule Evans, în primul rând aş dori să vă mulţumesc în numele lui Neelie Kroes şi a întregii Comisii.

Salutăm sprijinul fără echivoc al Parlamentului European în raportul său pentru o aplicare fermă şi susţinută a politicii în domeniul concurenţei în toate aceste domenii de acţiune: lupta împotriva trusturilor şi cartelurilor, controlul activităţilor de fuziune-achiziţie şi ajutorul de stat.

Comisia salută, în mod special, importanţa pe care Parlamentul European o acordă nevoilor personalului Direcţiei Generale Concurenţă, întrucât se confruntă cu o creştere a volumului de muncă în contextul actualei crize economice.

În acest context de recesiune, Comisia rămâne hotărâtă să întreprindă acţiuni decisive împotriva cererilor pentru protecţionism. Comisia salută avertismentul Parlamentului European împotriva suspendării normelor privind concurenţa, care oferă sprijin important în acest efort. Nu trebuie să uităm niciodată, domnule Evans, că aceste norme privind concurenţa au şi rolul de a stimula productivitatea şi de a ne permite să revenim într-o şi mai bună condiţie după criza economică.

2009 trebuie să fie un an al cooperării. Ne bazăm pe sprijinul tuturor instituţiilor europene şi al partenerilor noştri internaţionali pentru a relansa economia şi a asigura funcţionarea corectă a pieţelor.

Vă mulţumesc, domnule Evans. Fiţi sigur că doamna Kroes, care trebuie să vă fi spus acest lucru deja, a remarcat cu mare interes raportul dumneavoastră.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Declar închis acest punct de pe ordinea de zi.

Votul va avea loc mâine.

Următorul punct trebuia să fie o scurtă prezentare a raportului (A6-0003/2009) elaborat de Claire Gibault, în numele Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe, referitor la egalitatea de tratament şi de acces între femei şi bărbaţi în artele spectacolului [2008/2182(INI)].

Consider că este un raport foarte interesant. Din nefericire, doamna Gibault ne-a anunţat că nu poate participa în această seară pentru a-şi prezenta raportul. Prin urmare, în conformitate cu Regulamentul de procedură, nu pot să dau cuvântul altcuiva, întrucât nu a delegat pe nimeni. Scurta prezentare a raportului său nu va avea loc aşadar.

Cu toate acestea, votul pentru acest raport va avea loc mâine, după cum se menţionează în ordinea de zi.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Grech (PSE), în scris – Salut eforturile Comisiei din cadrul politicii în domeniul concurenţei, modul său eficient de a aborda problema cartelurilor şi amenzile record impuse contravenienţilor în 2006 şi 2007. Sunt pe deplin de acord cu concluzia Comisiei că pieţele energetice europene nu funcţionează corespunzător. În această privinţă, este foarte dezamăgitor faptul că Consiliul European nu a reuşit să rezolve problemele identificate de Comisie în cadrul analizei sectoriale. Costurile cu energia constituie o parte a bugetelor gospodăriilor care creşte într-un ritm alarmant şi, ţinând cont de efectele crizei financiare, suntem susceptibili de a fi martori la o creştere substanţială a sărăciei în cadrul UE. Este inacceptabil faptul că imperfecţiunile pieţei energetice deformează piaţa în detrimentul afacerilor şi consumatorilor. Pentru a face faţă preţurilor iraţionale ale energiei ar trebui probabil să luăm în considerare crearea unui organism independent de reglementare a domeniului energetic în toate statele membre care ar putea să asigure că orice creştere a preţurilor pentru utilităţile publice precum energia şi apa, canalizarea, taxele de aeroport etc., ar trebui să fie justificată.

 
  
MPphoto
 
 

  Eoin Ryan (UEN), în scris Sprijin cu tărie apelurile referitoare la protecţia consumatorului din raportul deputatului european Evans, în special solicitarea pentru Comisie de a efectua o anchetă asupra publicităţii on-line. Consumatorii sunt induşi adesea în eroare de ofertele şi publicitatea on-line, care sunt în mod deliberat confuze, în ciuda legislaţiei europene care încearcă să împiedice acest lucru. Comisia trebuie să acţioneze pentru a asigura că legislaţia în acest domeniu este sprijinită şi nu reprezintă doar vorbe frumoase privind drepturile consumatorului.

Salut solicitările adresate Comisiei de a întreprinde şi de a analiza efectele competiţiei asupra relaţiilor inegale dintre furnizori şi comercianţii cu amănuntul. Aceasta este o problemă de o importanţă deosebită în Irlanda. Această disproporţie în politica din domeniul concurenţei nu trebuie să persiste, iar consumatorii sunt pedepsiţi în continuare într-o perioadă deja dificilă din punct de vedere economic.

Salut, de asemenea, Regulamentul general de exceptare pe categorii (GBERS), care permite statelor membre să autorizeze un ajutor în favoarea IMM-urilor, dezvoltării regionale, formării, ocupării forţei de muncă şi capitalului de risc. Ar trebui adoptate rapid măsuri care sprijină spiritul antreprenorial şi inovaţia şi sprijină IMM-urile în această perioadă dificilă. IMM-urile constituie piatra de temelie a economiei şi este de datoria noastră să ne asigurăm că sunt sprijinite prin capacitatea noastră colectivă.

 

28. Ordinea de zi a următoarei şedinţe: a se vedea procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

29. Ridicarea şedinţei
Înregistrare video a intervenţiilor
  

(Dezbaterea s-a încheiat la 10.55 p.m.)

 

30. Încheierea sesiunii anuale
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele - Declar închisă sesiunea 2008-2009 a Parlamentului European.

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate