Stenograma dezbaterilor

Marţi, 10 martie 2009 - Strasbourg

16. Timpul afectat întrebărilor (întrebări adresate Comisiei)

  Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi este timpul afectat întrebărilor (B6-0009/2009) care, în mod excepţional, va dura până la ora 20.00.

Încep prin a vă informa că dl Kovács nu va fi prezent, astfel încât întrebările nr. 1 şi 3 din prima parte a acestei perioade, adresate comisarului, vor fi acceptate de dna Reding.

Următoarele întrebări au fost transmise Comisiei.

Partea întâi

  Preşedintele – Întrebarea nr. 31 adresată de Silvia-Adriana Ţicău (H-0068/09)

Subiect: Măsuri pentru promovarea produselor şi serviciilor care contribuie la creşterea eficienţei energetice şi la promovarea energiilor regenerabile

La Consiliul European din primăvara anului 2008, şefii de stat şi de guvern au stabilit revizuirea viitoare a directivei privind taxarea energiei pentru a promova creşterea procentului pe care-l reprezintă energiile regenerabile ca proporţie din totalul energiei utilizate.

Creşterea eficienţei energetice este una dintre soluţiile cele mai rapide, sigure şi ieftine pentru reducerea dependenţei UE faţă de sursele de energie din ţări terţe, pentru reducerea consumului de energie, a emisiilor de CO2 şi a cheltuielilor cetăţenilor europeni pentru plata facturii la energie.

În contextul necesităţii de a creşte eficienţa energetică, aş dori să întreb Comisia care sunt măsurile şi instrumentele financiare şi fiscale pe care le are în vedere pentru promovarea produselor şi serviciilor care contribuie la creşterea eficienţei energetice şi la promovarea energiilor regenerabile.

  Viviane Reding , membră a Comisiei − Prin planul său european de redresare economică – care a fost, printre altele, adoptat de către Parlament şi Consiliu – Comisia sprijină promovarea adoptării rapide a produselor ecologice. Acesta propune, printre altele, cote reduse de TVA pentru produse şi servicii ecologice care contribuie la creşterea eficienţei energetice a clădirilor în mod special. În plus, Comisia încurajează statele membre să ofere mai multe stimulente materiale consumatorilor pentru a creşte cererea de produse ecologice.

Comisia desfăşoară în prezent o revizuire a legislaţiei fiscale existente a Comunităţii. Obiectivul este de a elimina cât mai mult posibil stimulentele existente care contrazic obiectivele eficienţei energetice şi ale reducerii emisiilor de carbon, precum şi de a crea stimulente adecvate pentru a veni în sprijinul acestor obiective.

Pe lângă iniţiativele fiscale menţionate, Comisia doreşte să sporească utilizarea altor instrumente financiare pentru a promova eficienţa energetică, în special, în clădiri. O iniţiativă de finanţare a energiei regenerabile este dezvoltată în comun de către Comisie şi Banca Europeană de Investiţii. Iniţiativa are scopul să mobilizeze fonduri de pe pieţele de capital pentru a fi utilizate prin participarea Pactului primarilor. Pentru 2009, se aşteaptă punerea la dispoziţie a unui buget de 15 milioane de EUR.

Comisia a propus, de asemenea, modificarea Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul european de dezvoltare regională, care ar permite ca toate statele membre să utilizeze acest fond pentru creşterea cheltuielilor legate de îmbunătăţirea eficienţei energetice şi de utilizarea energiei regenerabile în clădirile existente.

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE) - Aş dori să plec de la faptul că actuala directivă a fost prost implementată, insuficient implementată şi de aceea aş dori să întreb Comisia dacă are în vedere reducerea de TVA şi pentru produse pe viitor; de asemenea, cred că ar fi importantă creşterea, de la 3% la 15%, a cotei din Fondul european de dezvoltare regională, utilizată pentru eficienţa energetică a clădirilor şi locuinţe sociale.

De asemenea, cred că ar fi important un fond european pentru eficienţa energetică şi energii regenerabile

  Viviane Reding , membră a Comisiei −Ştim că este foarte important să existe măsuri care să ajute cetăţenii şi guvernele să opteze pentru eficienţa energetică. În prezent, desfăşurăm studii privind potenţialul stimulentelor fiscale în scopuri energetice şi de mediu, iar Comisia pregăteşte o propunere pentru modificarea directivei privind TVA pentru a permite aplicarea unor cote reduse de TVA la anumite bunuri şi servicii ecologice.

Aşa cum este stabilit în planul de redresare economică, Comisia poate propune cote TVA reduse pentru produse şi servicii ecologice în scopul creşterii eficienţei energetice a clădirilor, în mod special. Trebuie remarcat, totuşi, că propunerea Comisiei din iulie 2008 oferă deja o opţiune statelor membre de a aplica aceste cote reduse de TVA pentru servicii care implică renovarea, repararea şi întreţinerea locuinţelor, lăcaşelor de cult şi monumentelor din patrimoniu cultural şi istorice. Aceasta include lucrări destinate să crească economia de energie şi eficienţa energetică a clădirilor vizate.

Astăzi Ecofin a ajuns la un compromis. Este prea devreme să ne pronunţăm în mod precis asupra detaliilor legate de propunerile Ecofin, dar Comisia va studia propunerile prezentate astăzi.

  Reinhard Rack (PPE-DE) – (DE) Dle preşedinte, aş vrea să-i mulţumesc doamnei comisar şi Comisiei pentru că s-au asigurat, în special, că subiectul izolării termice a locuinţelor a fost discutat aici. Este unul dintre cele mai eficiente moduri de a economisi energia şi, din acest punct de vedere, mi se pare o cale importantă şi corectă de urmat. În acest context, întrebarea mea este următoarea: Consideră Comisia că aceasta este o oportunitate de a face posibile reducerile de TVA corespunzătoare pentru casele cu consum redus de energie şi casele neutre din punct de vedere energetic din sectorul construcţiilor din prefabricate? Poate fi analizată această propunere şi în ce direcţie ne îndreptăm?

  Viviane Reding , membră a Comisiei −(DE) Dle preşedinte, propunerea dlui Rack este interesantă. Ideea sa va fi bineînţeles analizată de Comisie împreună cu celelalte idei primite în legătură cu eficienţa energetică în construcţia de locuinţe sau în renovarea locuinţelor. De asemenea, Comisia va restructura fondurile structurale; prin urmare, va exista posibilitatea de investiţii în astfel de locuinţe eficiente din punct de vedere energetic din fondurile structurale.

  Preşedintele.

– Întrebarea nr. 32 adresată de Giorgos Dimitrakopoulos (H-0100/09)

Subiect: Pentru o interpretare mai flexibilă a Pactului de stabilitate şi creştere

Poate Comisia să spună dacă, într-o perioadă de criză atât de gravă, persistă asupra punctului său de vedere că reducerea deficitelor tuturor ţărilor care se confruntă cu această problemă trebuie să se efectueze în doi ani şi nu în trei ani, întârziere care, ţinând cont de datele disponibile, ar fi mai logică? Dacă da, de ce? Cum este această insistenţă compatibilă cu opinia preşedintelui Eurogrupului cu privire la o interpretare mai flexibilă a Pactului de stabilitate şi creştere (a se vedea declaraţiile din 21 ianuarie 2009, Agence Europe)?

  Viviane Reding , membră a Comisiei −În condiţii normale, Pactul de stabilitate şi creştere presupune că va avea loc o corectare rapidă a deficitului excesiv, iar această corectare trebuie realizată în anul imediat următor identificării unui astfel de deficit excesiv. Totuşi, Pactul de stabilitate şi creştere revizuit permite, de asemenea, termene mai lungi în caz de circumstanţe excepţionale – în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului.

Pactul de stabilitate nu oferă o definiţie explicită a acestor circumstanţe speciale. Totuşi, atunci când pregăteşte un raport în temeiul articolului 143 din tratat, având în vedere existenţa unui deficit excesiv planificat, Comisia trebuie să ia în calcul, în conformitate cu tratatul, aşa-numiţii „factori relevanţi”. În acest raport, Comisia va reflecta evoluţiile poziţiei economice pe termen mediu, în special, creşterea posibilă, condiţiile ciclice dominante, implementarea politicilor în contextul Agendei de la Lisabona şi a politicilor de încurajare a cercetării, dezvoltării şi inovării. Raportul va reflecta, de asemenea, evoluţiile poziţiei bugetare pe termen mediu, în special, eforturile de consolidare fiscală în condiţii economice bune, nivelul datoriei publice şi probleme de sustenabilitate, nevoi de finanţare externă, investiţii publice şi calitatea generală a finanţelor publice. Acesta va lua în calcul, de asemenea, orice alţi factori care, în opinia statului membru vizat, sunt importanţi pentru a evalua în mod complet în termeni calitativi deficitul faţă de valoarea de referinţă şi pe care statul membru i-a comunicat, bineînţeles, Comisiei şi Consiliului.

Dispoziţiile privind factorii relevanţi care trebuie analizaţi arată că determinarea incidenţei circumstanţelor speciale trebuie să se bazeze pe o evaluare globală a unor astfel de factori. La data de 18 februarie, Comisia a adoptat recomandările sale privind opiniile Consiliului legate de ultimele actualizări ale programelor de stabilitate şi convergenţă pentru 17 state membre. În acelaşi timp şi luând în calcul evaluarea acestor programe, Comisia a adoptat rapoartele pentru Irlanda, Grecia, Spania, Franţa, Letonia şi Malta. Ecofin a adoptat avizul său asupra rapoartelor respective în această dimineaţă. Comisia va propune recomandări Consiliului pentru a pune capăt situaţiilor în care există un deficit excesiv. Aceste recomandări vor include termene care vor fi decise în conformitate cu Pactul de stabilitate şi creştere, adică luând în calcul existenţa unor circumstanţe speciale, acolo unde este cazul.

  Giorgos Dimitrakopoulos (PPE-DE) – (EL) Dle preşedinte, doresc să mulţumesc doamnei comisar pentru răspunsul foarte detaliat, totuşi trebuie să mărturisesc că răspunsul său m-a surprins întrucâtva, pentru că deşi vorbeaţi de lucruri foarte importante, nu aţi menţionat conceptul de calendar, cu alte cuvinte dacă Comisia va recomanda termene specifice pentru fiecare caz şi, în al doilea rând, dacă, în recomandarea sa, Comisia va coordona etapele calendarului cu reducerea procentelor de peste 3%.

  Jörg Leichtfried (PSE) – (DE) Dle preşedinte, dnă comisar, am două întrebări succinte. Prima mea întrebare este următoarea: ce se întâmplă cu statele membre care au cote foarte mici ale impozitului pe profit sau care nu au chiar deloc astfel de impozite? Este corect ca relaxarea de care dau dovadă aceste ţări în privinţa Pactului să fie trecută cu vederea atunci când sunt în dificultate din cauza veniturilor fiscale scăzute ca urmare a politicilor lor?

A doua mea întrebare este următoarea: nu ar trebui ca această chestiune să depindă de un anumit nivel de succes? Cu alte cuvinte, dacă un stat membru suferă de un deficit mai mare pentru a combate şomajul, iar şomajul scade apoi dramatic, nu ar fi normal să fie promovată astfel de abordare?

  Avril Doyle (PPE-DE) – A apărut o modificare în Regulamentul de procedură? Credeam că autorul întrebării este cel care beneficiază de un timp suplimentar şi doi alţi deputaţi pot lua cuvântul.

În al doilea rând, până la ce oră continuă timpul alocat întrebărilor în această seară, dat fiind că am început cu întârziere?

  Preşedintele. – Dnă Doyle, vom termina la ora 20.00, aşa cum este prevăzut. Am început târziu şi vom termina târziu. Distinsa deputată are o întrebare suplimentară?

Doriţi să adresaţi întrebarea suplimentară, dnă Doyle?

  Avril Doyle (PPE-DE) – Da, dle preşedinte. Vă rog să mă scuzaţi. Am înţeles că daţi cuvântul autorului întrebării şi încă unui coleg. Am înţeles greşit ceea ce aţi spus.

Doresc să continui solicitând comisarului să menţioneze orice stat membru care nu va avea un deficit excesiv, aşa cum este acesta înţeles în prezent.

În al doilea rând, ar putea comisarul să detalieze care este propunerea Comisiei către Consiliu, aşa cum s-a decis în această dimineaţă în legătură cu Irlanda?

  Viviane Reding , membră a Comisiei −Pentru a răspunde la întrebarea adresată de dl Dimitrakopoulos: Comisia, atunci când propune termenele în care un stat membru trebuie să revină la o poziţie durabilă a finanţelor publice, va lua în calcul marja de manevră disponibilă pentru statul membru vizat. Un apel la consolidare fiscală rapidă poate avea loc doar în cazul când există pericolul unei crize financiare publice, luând în calcul nevoile de finanţare ale întregii economii.

În ce priveşte a doua întrebare, care este o întrebare dublă, răspunsul la prima pare este „nu”. Răspunsul la a doua parte – privind ţările cu impozit mic pe profit – Pactul de stabilitate şi creştere evaluează poziţia fiscală globală a unui stat membru, nu structura fiscală specifică a fiecăruia.

Ca răspuns la a treia întrebare, dacă există state membre fără deficite excesive, există, bineînţeles, anumite state membre fără deficite excesive, aşa cum se poate observa în tabelele pe care Comisia le publică cu regularitate.

  Preşedintele

– Întrebarea nr. 33 adresată de Pedro Guerreiro (H-0125/09)

Subiect: Desfiinţarea paradisurilor fiscale

A propus Comisia sau are intenţia să propună desfiinţarea paradisurilor fiscale, în special a celor din UE?

A adoptat UE vreo decizie care propune ca statele membre să desfiinţeze paradisurile fiscale care există pe teritoriul acestora?

Ce măsuri intenţionează să ia Comisia pentru a desfiinţa paradisurile fiscale, pentru a combate speculaţiile financiare şi pentru a restrânge libera circulaţie a capitalului, în special în cadrul Uniunii?

  Viviane Reding , membră a Comisiei −(FR) Dle preşedinte, de la sfârşitul anilor '90, Comisia a condus o politică fermă împotriva fraudei, a evaziunii fiscale şi a concurenţei fiscale dăunătoare.

Un element cheie în această politică a fost promovarea transparenţei sistemelor fiscale şi schimbul de informaţii între administraţiile fiscale. În sfârşit, această politică a fost confirmată de declaraţiile fără echivoc ale G20 care atacă practicile lipsite de transparenţă din anumite jurisdicţii, denumite adesea paradisuri fiscale.

Comisia şi-a consolidat politica în acest domeniu la sfârşitul anului 2008 şi la începutul anului 2009, prezentând două propuneri.

Prima are ca obiectiv să accelereze schimbul de informaţii prevăzut în directiva privind economiile. A doua propune ca toate statele membre să-şi alinieze standardele de schimb al informaţiilor la cel mai deschis nivel, în special prin asigurarea că statele membre nu pot utiliza confidenţialitatea financiară ca o scuză pentru a refuza să furnizeze informaţii de care au nevoie alte state membre pentru a calcula impozitele rezidenţilor acestora din urmă.

În mai 2008, Consiliul a decis să promoveze această politică de bună administrare fiscală în ţări terţe, incluzând principiile de transparenţă, schimb de informaţii şi concurenţă fiscală echitabilă; am solicitat Comisiei să negocieze clauze în acest scop prin acorduri cu ţările terţe.

Comisia intenţionează să prezinte în curând o iniţiativă politică cu scopul de a evidenţia coerenţa politicii sale şi factorii cheie care asigură succesul acesteia. Se pare, în special, că implementarea măsurilor coordonate la nivel european răspunde preocupărilor exprimate de dl Guerreiro.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL) – (PT) Cu referire la cele spuse, se pare că asistăm la mult zgomot pentru nimic. Cu alte cuvinte, paradisurile fiscale şi desfiinţarea lor nu sunt pe agenda zilei, dar doresc să adresez următoarea întrebare: cum intenţionează Comisia să descurajeze operaţiile băncilor din centre „offshore”, odată ce îşi va declara această intenţie? De asemenea, ce măsuri reale intenţionează să propună aceasta pentru a combate speculaţiile financiare care reprezintă principala cauză a crizei financiare şi economice curente?

  Robert Evans (PSE) – Dna comisar cunoaşte unele aspecte privind paradisurile fiscale, deoarece Luxemburgul se cam încadrează în această categorie. Nu este de părere că aceasta subminează în totalitate principiul unei pieţe comune, când autocamioanele se abat de la traseul lor pentru a se alimenta cu carburant mai ieftin din acele locuri?

Apoi mai sunt şi Jersey, Guernsey, Insula Man – care se află în Marea Britanie, dar în afara UE – Liechtenstein, Monaco, San Marino etc. Toate acestea sunt mici paradisuri fiscale, cu activitate bancară offshore, despre care doar am auzit, satisfăcând capriciile celor bogaţi. Acestea există doar pentru că Uniunea Europeană permite acest lucru.

Acestea sunt cuvintele dvs.: „o politică fermă împotriva evaziunii fiscale”. Dacă ar fi adevărat, nu ar fi necesară includerea de către Comisie a unor sugestii pentru desfiinţarea acestor paradisuri fiscale?

  Viviane Reding , membră a Comisiei −Ca răspuns la prima întrebare, Comisia a propus două directive noi pentru a rezolva aceste probleme, deoarece criza financiară a evidenţiat problemele mai clar ca până acum.

Am făcut o propunere la sfârşitul anului 2008 şi alta la începutul anului 2009, prima consolidând schimbul de informaţii şi cea de-a doua consacrând dreptul unui stat membru de a obţine informaţii fără ca alt stat membru să invoce secretul bancar.

În ce priveşte a doua întrebare, doresc doar să subliniez că autocamioanele nu au nimic de-a face cu paradisurile fiscale.

Partea a doua

Întrebarea nr. 34 adresată de Claude Moraes (H-0048/09)

Subiect: Internetul şi delictele motivate de ură

Incitarea la ură rasială este un delict în toate statele membre ale UE. Totuşi, conform sondajului de opinie privind delictele motivate de ură realizat în 2008 şi publicat de ONG-ul Human Rights First, aceste delicte sunt în creştere în Europa şi este important să fie observat rolul pe care internetul îl joacă în acest caz.

Ca parte a obiectivului său de a lupta contra criminalităţii cibernetice şi de a crea un internet mai sigur pentru toţi, Comisia desfăşoară vreo acţiune specifică pentru a ajuta la combaterea site-urilor web care incită la ură rasială şi violenţă?

  Viviane Reding , membră a Comisiei −Întrebarea adresată este foarte importantă şi doresc să subliniez faptul că noi, Comisia, respingem categoric rasismul, xenofobia şi orice tip de discurs incitând la ură la care se referă distinsul deputat. Comisia împărtăşeşte, de asemenea, îngrijorările exprimate şi este conştientă că anumit conţinut disponibil pe internet poate avea un impact foarte negativ.

Comisia luptă împotriva rasismului, xenofobiei şi antisemitismului în toate mijloacele de comunicare, nu doar pe internet, cât mai mult posibil, în măsura puterilor conferite prin tratate. Pe această bază, Comisia a adoptat o serie de iniţiative – legislative şi nelegislative – care urmăresc să prevină discriminarea, precum şi discursurile rasiste, xenofobe şi antisemite. În primul rând, există directiva privind serviciile media audiovizuale, care extinde standardele minime pentru conţinut la toate serviciile audiovizuale şi de comunicare şi care include programele la cerere de pe internet. Aceasta include: „interzicerea incitării la ură pe motiv de rasă, sex, religie sau naţionalitate”. În plus, Comisia a adoptat politici care urmăresc să reducă conţinutul rasist online. Aş dori doar să subliniez aici recomandarea asupra protecţiei minorilor şi demnităţii umane şi asupra dreptului la replică, care atrage după sine acţiuni împotriva discriminării din toate mijloacele de comunicare.

Recent adoptata decizie-cadru a Consiliului privind combaterea anumitor forme şi expresii ale rasismului şi xenofobiei prin intermediul dreptului penal stabileşte o abordare comună a Uniunii Europene faţă de rasism şi xenofobie. Decizia-cadru urmăreşte să incrimineze conduite intenţionate precum incitarea la violenţă sau ură împotriva unui grup de persoane sau împotriva unei persoane care aparţine unui grup definit pe bază de rasă, culoare, origine, religie, credinţă sau origine naţională sau etnică.

Incitarea la violenţă sau ură poate fi, de asemenea, pedepsită dacă este comisă prin propagarea şi distribuirea publică de broşuri, imagini şi alte materiale. Statele membre au obligaţia de se conforma acestor dispoziţii până la data de 28 noiembrie 2010.

Pe lângă această abordare juridică, Comisia promovează un set de măsuri pentru utilizarea mai sigură a internetului. Cred că Parlamentul cunoaşte bine Programul pentru un internet mai sigur, cu un buget de 55 milioane EUR pentru perioada 2009-2013, care cofinanţează proiecte cu următoarele obiective: creşterea gradului de sensibilizare a publicului, punerea la dispoziţie a unei reţele de puncte de contact pentru raportarea conţinuturilor şi a comportamentelor ilegale şi dăunătoare, în special în ceea ce priveşte materialele care prezintă abuzuri sexuale asupra copiilor şi comportamente precum intimidarea şi hărţuirea online, încurajarea iniţiativelor de autoreglementare în acest domeniu şi implicarea copiilor în crearea unui mediu online mai sigur, crearea unei baze de cunoştinţe privind noile tendinţe în utilizarea tehnologiilor online şi consecinţele acestora asupra vieţii copiilor.

Comisia se străduieşte, pe lângă aceasta, să promoveze o utilizare responsabilă a mijloacelor de informare şi a internetului. În comunicarea sa privind competenţa mediatică din decembrie 2007, Comisia solicită statelor membre să se angajeze în promovarea mai eficientă a competenţei mediatice şi a cercetării în acest domeniu. În acest an, Comisia va prezenta o recomandare privind competenţa mediatică.

De asemenea, merită menţionat că vecinul nostru, Consiliul Europei, a dezvoltat o serie de instrumente internaţionale obligatorii şi neobligatorii din punct de vedere legal cu privire la aceste probleme, care demonstrează că spaţiul cibernetic nu este o zonă nereglementată şi că statele membre sunt obligate să protejeze drepturile şi libertăţile individuale prin legile naţionale, inter alia, prin Convenţia privind criminalitatea cibernetică şi Protocolul 3 adiţional la aceasta.

  Claude Moraes (PSE) – Doamnă comisar, nu am nicio îndoială cu privire la devotamentul dvs. în acest domeniu. Ştiu că l-aţi analizat în detaliu. Totuşi, cu privire la această problemă pe care aţi menţionat-o, a zonei nereglementate a criminalităţii cibernetice, credeţi, în special în legătură cu incitarea la ură – care este un delict penal în toate statele membre, cred – că implementarea acestei decizii-cadru, a directivei privind audiovizualul şi a multor alte instrumente pe care le-aţi menţionat opreşte într-adevăr proliferarea acestor site-uri? Până acum, dovezile demonstrează că numărul acestora este în creştere chiar în acest moment. Credeţi că ar trebui să desfăşurăm şi alte acţiuni?

  Jim Allister (NI) – Dnă comisar, nu există un delict xenofob mai grav decât crima, iar în această săptămână, în circumscripţia mea electorală din Irlanda de Nord, trei membri ai forţelor de securitate au fost ucişi de către terorişti din armata republicană irlandeză.

Şi totuşi, în doar câteva ore, o serie de site-uri internet glorificau acele crime odioase, lăudându-i pe cei ce le-au comis. Prin urmare, pe lângă atenţia acordată rasismului şi xenofobiei, se concentrează Comisia asupra modului în care tratează abuzul pe internet de către paraziţi terorişti?

  Viviane Reding , membră a Comisiei −Nu există nicio scuză pentru infracţiuni, oriunde s-ar fi petrecut acestea – fie în lumea reală, fie în cea digitală – dar, bineînţeles, este mult mai uşor să fie combătute infracţiunile din lumea reală, deoarece există instrumente care permit intervenţia directă. Este mult mai complicat să se facă acest lucru pe web şi, de aceea, am dezvoltat o întreagă serie de instrumente pentru a lupta contra unor astfel de infracţiuni.

Am aflat din discuţiile avute cu colegul meu, Jacques Barrot, că forţele de poliţie dezvoltă o reţea de analişti pentru a lupta contra criminalităţii on-line şi că au un succes din ce în ce mai mare în prinderea infractorilor. Totuşi, sunt create din ce în ce mai multe site-uri. Chiar eu am încercat, prin Programul pentru un internet mai sigur, să realizez ceva diferit în această privinţă. Aceasta pentru a da posibilitatea oamenilor – şi în principal tinerilor – care utilizează internetul să ştie cum să acţioneze atunci când dau din întâmplare peste conţinut negativ. De exemplu – şi nu vorbim neapărat despre infracţiune, ci despre intimidarea online, care poate deveni traumatizantă pentru tineri – că există un buton special de raportare prin care aceştia pot solicita ajutor.

Astfel, încercăm prin diferite metode să luptăm împotriva infractorilor: prin mijloace poliţieneşti, prin împuternicirea educatorilor, a părinţilor şi a copiilor astfel încât aceştia să ia decizii singuri sau să raporteze problemele şi, bineînţeles, prin programe de competenţă mediatică, pe care eu, personal, le-aş dori mult mai numeroase în statele membre. Trebuie să oferiţi instrumente următoarei generaţii pentru a găsi o soluţie şi a lupta, deoarece, în caz contrar, s-ar putea să avem o problemă cu internetul şi părinţii să nu le mai permită copiilor, de exemplu, să îl folosească, iar acest lucru nu ar fi un mod corect de a proceda. Dorim ca partea pozitivă a internetului să se răspândească, iar partea negativă să fie blocată.

În ceea ce priveşte problema asasinatului, pe care a subliniat-o distinsul deputat. Aceasta este o întâmplare oribilă şi cred că este de competenţa poliţiei şi a forţelor de securitate să oprească toate aceste acţiuni. Aceste instrumente nu ar trebui percepute, bineînţeles, ca o soluţie care poate fi utilizată pentru rezolvarea tuturor problemelor societăţii, dar când se ajunge la infracţiune nu poate fi loc de discuţie. Trebuie să luptăm împotriva infracţiunilor într-un mod foarte hotărât.

  Preşedintele

– Întrebarea nr. 35 adresată de Eoin Ryan (H-0055/09)

Subiect: Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) şi societatea informaţională

Comisia a plasat în centrul programelor sale dezvoltarea TIC şi a societăţii informaţionale, care are beneficii potenţiale considerabile pentru economia şi societatea europeană. Totuşi, ce face Comisia pentru a se asigura că anumite părţi ale societăţii europene – precum persoanele în vârstă şi persoanele cu venituri mici – nu sunt abandonate sau uitate în acest proces?

  Viviane Reding , membră a Comisiei −Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor au un potenţial considerabil pentru a ajuta persoanele în vârstă. Este uşor de spus, dar mai greu de obţinut rezultate concrete, deoarece există o diferenţă reală în ceea ce priveşte competenţele legate de tehnologia informaţională digitală. Este vorba despre acele persoane care au mare nevoie de instrumente TIC şi care nu s-au obişnuit să le utilizeze, deoarece nu le-au utilizat niciodată în viaţa lor până acum. De exemplu, doar 15% din persoanele în vârstă utilizează internetul. De aceea trebuie să dezvoltăm o politică unitară pentru ca această barieră să fie eliminată, deoarece vom avea nevoie de TIC pentru a permite persoanelor în vârstă să rămână active şi productive mai mult timp, pentru a continua să se implice în societate prin servicii on-line mai accesibile şi pentru a se bucura de o calitate a vieţii mai sănătoasă şi mai ridicată pe o durată mai lungă.

Tocmai din acest motiv Comisia a prezentat în 2007 un plan de acţiune pe tema „A îmbătrâni frumos în societatea informaţională”, care conţine măsuri foarte concrete.

Prima măsură priveşte cercetarea şi inovarea pentru a dezvolta şi a testa tehnologii pentru asistenţă socială şi viaţă independentă pentru persoanele în vârstă. Trebuie să mulţumesc sectoarelor noastre industriale, deoarece, prin aceste programe de cercetare, au dezvoltat o întreagă serie de mecanisme, servicii şi produse care vor ajuta persoanele în vârstă să trăiască singure în casele lor fără ajutor.

A doua măsură este aducerea în atenţia utilizatorilor şi autorităţilor publice a beneficiilor, prin înfiinţarea unui portal internet de bune practici şi unor premii europene pentru locuinţe inteligente – aplicaţii pentru o viaţă independentă, de exemplu.

În al treilea rând este vorba de reducerea fragmentării abordărilor în implementarea acestor tehnologii în Europa.

În 2008, Comisia a adoptat alte două iniţiative.

Prima a fost un nou program comun pentru a susţine cercetarea împreună cu statele membre în domeniul asistenţei pentru autonomie la domiciliu: acestea sunt tehnologiile pentru aplicaţii domestice şi pentru mobilitate, care asistă utilizatorii în vârstă în viaţa de zi cu zi şi furnizează aplicaţii de asistenţă socială.

A doua iniţiativă este noua comunicare privind accesibilitatea electronică, încurajând utilizarea bunurilor şi serviciilor TIC de către persoanele în vârstă şi de către persoanele cu handicap şi invitând statele membre să adopte toţi paşii necesari pentru a îmbunătăţi accesibilitatea site-urilor web publice.

În concordanţă cu aceste măsuri, din prezent şi până în 2013, Uniunea Europeană, împreună cu statele membre şi cu sectorul privat, va investi mai mult de 1 miliard de euro în cercetare şi inovare pentru societatea care îmbătrâneşte.

Prin urmare, puteţi observa că tratăm acest aspect cu foarte mare seriozitate şi credem că există posibilităţi să îmbunătăţim viaţa unei societăţi care îmbătrâneşte.

Privind problema utilizatorilor cu venituri mici, mă voi referi în primul rând la al doilea pachet al reglementărilor privind roamingul, pe care Parlamentul l-a adoptat ieri seară în comisia ITRA. Un element al acestui pachet este reducerea preţurilor de utilizare a telefoanelor mobile, a liniilor fixe, a internetului etc.

Comisia a organizat, de asemenea, un tabel pentru piaţa de larg consum, care permite monitorizarea rezultatelor pieţei pentru consumatori. Evidenţa din acest tabel ne ajută să luăm mai bine în considerare interesele consumatorului.

Noile propuneri care sunt înaintate Parlamentului privind revizuirea pieţei de telecomunicaţii urmăresc, de asemenea, să consolideze drepturile consumatorilor şi ale utilizatorilor, în vederea îmbunătăţirii accesibilităţii şi a promovării unei societăţi inclusive.

De exemplu, s-a propus modificarea unor dispoziţii pentru a lua mai bine în considerare nevoile celor în vârstă şi a celor cu nevoi speciale, iar acestea ar trebui să fie obiective generale care să ghideze activitatea autorităţilor de reglementare naţionale.

  Eoin Ryan (UEN) – Aş dori să îi mulţumesc doamnei comisar. Comisia realizează foarte multe în privinţa informaţiilor IT, nu mă îndoiesc de acest fapt. Se pot remarca multe dintre proiectele pe care le desfăşoară. Sunt un utilizator recent al site-ului Twitter şi trebuie să recunosc că sunt mai mult decât surprins şi impresionat de cantitatea mare de informaţii care există pe acest site de la Uniunea Europeană. Site-ul oferă o cantitate considerabilă de informaţii şi doresc să-i felicit pentru aceasta.

Totuşi, rămâne în continuare problem persoanelor din medii defavorizate şi a persoanelor mai în vârstă care utilizează şi accesează internetul şi tehnologiile noi. Acestea se schimbă permanent, dar avem o şansă, sau o provocare, începând de acum şi până la alegerile din iunie, şi vreau să vă întreb dacă aveţi proiecte pentru a încerca să implicaţi mai multe persoane să participe pe internet pentru a promova alegerile din iunie din Uniunea Europeană.

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE) - Vreau să vă felicit pentru ceea ce faceţi pentru copii şi internet şi, de asemenea, pentru decizia de a avea acoperire 100% pentru broadband până în anul 2010.

Vreau să spun că, în România, persoanele în vârstă, părinţii comunică ieftin şi eficient cu copiii plecaţi în străinătate prin internet; îi văd şi îi aud. Totuşi, vreau să vă întreb ce faceţi pentru dezvoltarea serviciilor electronice. Mă refer aici la infrastructura de chei publice.

  Reinhard Rack (PPE-DE) – (DE) Dle preşedinte, dnă comisar, industria produce într-adevăr echipament care este foarte potrivit pentru diferitele scopuri ale societăţii informaţionale şi pentru utilizatori în vârstă sau cu dizabilităţi. Însă, aproape toate telefoanele mobile, butoanele de apelare de urgenţă şi dispozitivele similare sunt disponibile la preţuri foarte mari.

Ce poate face Comisia în această privinţă? Comercializarea tehnologiei deosebit de simple la preţuri deosebit de mari nu este prea utilă pentru clienţi.

  Viviane Reding , membră a Comisiei −În primul rând, internetul şi alegerile. Aceasta este o întrebare pe care trebuie să şi-o asume cei implicaţi în alegeri, deputaţii şi candidaţii, care ar trebui să dezvolte o comunicare mai bună cu cetăţenii lor. În ultimii ani, au fost desfăşurate cu ajutorul Parlamentului European atât de multe acţiuni pozitive încât nu ar trebui să fie foarte dificil să prezentăm toate aceste realizări în faţa cetăţenilor.

Privind doar la exemplele de includere electronică din Irlanda, de exemplu, pot oferi lista acţiunilor care au fost puse în practică pe teritoriul Irlandei de către companii, centre de cercetare şi ONG-uri irlandeze. Va fi foarte interesant de explicat, chiar şi pentru deputaţi, ce se face cu bugetul european pentru a îmbunătăţi viaţa cetăţenilor.

A doua întrebare era despre tineri şi vârstnici şi despre cum pot aceştia să comunice mai bine. Ei bine, vă pot spune că mama mea, care nu a folosit niciodată un telefon mobil, a cumpărat unul pentru a comunica cu nepoţii ei. deoarece a înţeles că acesta este singurul mod în care aceştia ar putea s-o contacteze. Acum se supără dacă ei n-o sună suficient de des. Totuşi, am întâlnit multe persoane în vârstă care au ajuns să folosească internetul datorită programului Skype, deoarece copii sau nepoţii lor se află în străinătate şi vor să vorbească cu ei.

De aceea încercăm să dezvoltăm măsuri pentru o piaţă internă reală a comunicaţiilor în Europa, astfel încât aceste comunicaţii să fie rapide şi nu foarte scumpe.

Şi ajungem astfel la a treia întrebare: în legătură cu preţul comunicaţiilor. Există multe servicii în funcţiune care scad preţul comunicaţiilor. Este adevărat însă că aceste servicii sau aceste elemente special adaptate la generaţia mai în vârstă sunt menţinute pe piaţa internă, deoarece piaţa nu este încă dezvoltată foarte puternic şi acestea sunt încă foarte scumpe.

Există o singură soluţie la această problemă şi anume dezvoltarea pieţei, deoarece dacă mii şi mii de persoane în vârstă adoptă acele servicii, adoptă acele instrumente, preţul va deveni accesibil. Trebuie deci să sensibilizăm publicul pentru a promova adoptarea acestor bunuri şi servicii TIC, aceasta fiind, cred eu, una dintre soluţiile la problemele societăţii care îmbătrâneşte.

  Preşedintele

– Întrebarea nr. 36 adresată de Gay Mitchell (H-0065/09)

Subiect: Monitorizarea internetului

Mi s-a atras atenţia asupra faptului că internetul a devenit un refugiu unde rasiştii şi fanaticii îşi fac publice punctele de vedere.

A ridicat Comisia această problemă şi, în acest caz, cum acţionează?

Întrebările nr. 37 şi 40 vor primi răspunsuri în scris.

  Viviane Reding , membră a Comisiei −Întrebarea adresată de distinsul deputat nu este nouă, ceea ce arată că este foarte aproape de sufletul parlamentarilor.

Aş dori să reamintesc răspunsul pe care l-am oferit la întrebările adresate de dl Morales cu privire la internet şi delictele motivate de ură, de Luca Romagnoli cu privire la conţinutul şi utilizarea blogurilor şi de Robert Kilroy-Silk cu privire la rasismul şi violenţa pe site-urile web sociale. Vă pot spune că respectivele întrebări au fost adresate, iar Comisia a acţionat în acest domeniu.

Referindu-mă doar la site-urile web sociale, acum câteva săptămâni, toţi furnizorii site-urilor de reţele sociale au semnat un cod de conduită pentru a ajuta copii şi adolescenţii să lupte împotriva conţinutului negativ al acestor site-uri web.

După cum ştiţi, Comisia respinge categoric toate părerile rasiste şi xenofobe transmise pe internet, împreună cu tipurile de discurs care incită la violenţă, menţionate de distinsul deputat în întrebarea sa. Aşa cum este adesea în cazul webului, imaginea este una puternic contrastantă. Pe internet se găsesc şi lucruri bune şi rele: pe de altă parte, există oportunităţi considerabile pentru a difuza şi a primi informaţii valoroase, la obiect, pentru o coeziune socială mai bună; pe de altă parte, este un forum ideal pentru stereotipuri, prejudecăţi, comentarii degradante şi chiar conţinut periculos, aşa cum s-a menţionat în întrebare.

Aici se află pericolul: ar trebui ca statul să blocheze accesul la site-uri web sau să filtreze rezultatele motoarelor de căutare? Acest lucru se întâmplă deja în statele autoritare. În ţările democratice, precum statele membre, restricţiile privind libertatea de exprimare sunt excepţionale şi sunt reglementate de principiul statului de drept.

Consiliul Europei a dezvoltat o serie de instrumente internaţionale şi obligatorii din punct de vedere juridic, care privesc direct şi indirect internetul. Acestea susţin convingerea că spaţiul cibernetic nu este un domeniu nereglementat, ci este supus legii. Vreau să reamintesc de Convenţia asupra infracţiunilor cibernetice şi de protocolul adiţional la aceasta.

Comisia a adoptat, de asemenea, politici cu intenţia de a reduce conţinutul rasist online, în special recomandarea privind protecţia minorilor, a demnităţii umane şi a dreptului la replică, care atrage după sine acţiuni împotriva discriminării în toate mediile de comunicare.

De asemenea, doresc să atrag atenţia asupra deciziei-cadru privind combaterea anumitor forme şi expresii ale rasismului şi xenofobiei, care urmăreşte să declare ilegală conduite intenţionate precum incitarea la violenţă sau ură împotriva unui grup de persoane sau împotriva unei persoane care aparţine grupului respectiv. Acesta este un delict penal dacă este comis prin difuzarea sau distribuirea publică de broşuri, imagini sau alte materiale şi, în acest caz, statele membre au obligaţia să se conformeze dispoziţiilor deciziei-cadru până la 28 noiembrie 2010.

Pot sublinia, de asemenea, că dreptul european interzice deja incitarea la ură pe motive de sex, rasă, religie sau naţionalitate în transmisiile de televiziune şi în televiziunea on-line.

Avem deci deja o întreagă serie de mecanisme, o întreagă serie de legi şi de măsuri care pun în aplicare aceste legi. Dar cum este întotdeauna cazul conţinutului negativ – fie în mijloacele de comunicare tradiţionale, fie pe internet – acesta apare mai rapid decât poate fi combătut.

  Gay Mitchell (PPE-DE) – Doresc să-i mulţumesc dnei comisar pentru răspuns. În aceste zile, doi soldaţi şi un poliţist au fost ucişi în Irlanda de Nord, după cum a menţionat alt deputat, de către persoane care-şi asumă în secret dreptul de a face astfel de lucruri pe baza fanatismului şi a răutăţii şi, într-adevăr, a rasismului şi a xenofobiei. Aceştia, şi cei asemenea lor, folosesc astfel de instrumente precum internetul pentru a recruta şi pentru a-şi răspândi cuvintele şi faptele rele.

Pentru mine este foarte clar, de exemplu, că dacă regulile pentru accesul în camerele de chat ar fi mai stricte, nepermiţând folosirea, de exemplu, a Hotmail – mărturisesc că nu ştiu foarte multe despre acesta, dar este foarte uşor de folosit – şi insistând în schimb asupra unui e-mail care poate fi urmărit, atunci persoanele care fac astfel de lucruri, pe care nu le-ar putea face în mod deschis, ar fi mult mai uşor de depistat. Solicit doamnei comisar să-şi folosească toate puterile pentru a urmări în continuare această problemă, deoarece nu este acceptabil ca internetul să fie folosit pentru rasism şi xenofobie.

  Viviane Reding , membră a Comisiei −Acestea sunt delicte oriunde au loc şi de aceea avem şi instrumente pentru a lupta împotriva delictelor comise pe internet. Împreună cu colegul meu, Jacques Barrot, vom dezvolta aceste instrumente, astfel încât ele să devină mai puternice şi să fie folosite mai eficient. Problema internetului, bineînţeles, este că depăşeşte teritoriul naţional, de aceea colaborarea între forţele de poliţie şi acele forţe care combat terorismul şi crima organizate trebuie consolidată. În ultimii ani, am văzut aceste forţe lucrând împreună cu rezultate foarte bune. Sper şi cred că aceste eforturi vor continua.

  Preşedintele

Întrebarea nr. 41 adresată de Bernd Posselt (H-0061/09)

Subiect: Statutul de ţară candidată al Serbiei

Dezbaterea despre acordarea statutului de ţară candidată la UE pentru Serbia continuă. Nu există oare un risc în confirmarea Serbiei ca ţară candidată sau chiar ca stat membru înaintea Republicii Kosovo, ţinând cont de faptul că Belgradul poate folosi acest avantaj pentru a bloca negocierile de admitere ulterioare sau chiar stabilirea oricăror relaţii între Republica Kosovo şi UE?

  Leonard Orban, comisar − Perspectivele Serbiei de aderare la Uniunea Europeană depind de îndeplinirea, de către această ţară, a criteriilor de aderare de la Copenhaga, precum şi a condiţiilor prevăzute în cadrul procesului de stabilizare şi de asociere, inclusiv a condiţiei de a coopera deplin cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie.

Cu toate acestea, Serbia nu este o ţară candidată şi, până în prezent, nu a solicitat integrarea în Uniunea Europeană. Prin urmare, nu sunt în situaţia de a emite o părere cu privire la ceea ce ar putea să se întâmple în viitor şi la acţiunile pe care Serbia ar putea să le adopte sau nu în legătură cu Kosovo.

În eventualitatea în care Serbia ar depune o cerere de aderare, Comisia Europeană va întocmi, ca urmare a solicitării formulate de Consiliu, un proiect de aviz pe baza criteriilor obiective stabilite, aplicate tuturor statelor care solicită aderarea la Uniune. În continuare, Consiliul European este cel căruia îi va reveni rolul de a decide dacă va acorda sau nu statutul de ţară candidată.

  Bernd Posselt (PPE-DE). – (DE) Dle preşedinte, dnă comisar, vă port o stimă deosebită şi, de aceea, regret că nu este prezent comisarul Rehn, deoarece nu sunt deloc satisfăcut de acest răspuns. Aceste informaţii le puteam tipări chiar eu de pe internet.

Am declarat foarte clar unde voiam să ajung cu întrebarea mea. Au loc negocieri cu Serbia privind un acord de stabilitate în curs de elaborare. Doresc să atrag atenţia Comisiei faţă de pericolul ca Serbia să poată bloca aici Kosovo, ca şi în ONU, şi în Consiliul Europei. Întrebarea mea era: ce facem pentru a preveni apariţia unei situaţii de tipul blocării în prezent a Croaţiei de către Slovenia?

  Leonard Orban, Membru al Comisiei − Aşa cum am spus în răspunsul meu, nu dorim în niciun fel să anticipăm cu privire la posibile acţiuni viitoare. În momentul de faţă, Serbia se află într-un anumit moment, încă nu şi-a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană; o să vedem ce va urma în perioada viitoare.

Deci, aşa cum am spus, nu facem speculaţii cu privire la ipotetice situaţii viitoare.

  Preşedintele

– Întrebarea nr. 42 adresată de Sarah Ludford (H-0072/09)

Subiect: Aderarea Serbiei

Va recomanda Comisia Europeană în mod explicit şi ferm să nu fie făcut niciun progres privind aderarea Serbiei la UE până când Ratko Mladić şi Goran Hadžić, cei doi fugari rămaşi, nu sunt predaţi către Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, la Haga?

  Leonard Orban, comisar − Aderarea Serbiei la Uniunea Europeană depinde de îndeplinirea de către Serbia a condiţiei politice de a coopera pe deplin cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, concomitent cu respectarea de către Serbia a tuturor celorlalte obligaţii care sunt o condiţie pentru integrarea în Uniune.

În această privinţă, Comisia împărtăşeşte concluziile Consiliului din aprilie 2008, în care se reiterează că deplina cooperare cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, inclusiv depunerea tuturor eforturilor posibile pentru arestarea şi transferarea persoanelor puse sub acuzare, constituie un element esenţial al procesului de stabilizare şi de asociere.

În această privinţă, evaluarea întreprinsă de procurorul-şef al TPI, Serge Brammertz, este de o importanţă deosebită. Am stabilit o legătură strânsă şi constantă cu acesta. De asemenea, comisarul Rehn a profitat de fiecare ocazie pentru a face apel la autorităţile Serbiei de a pune pe deplin în aplicare recomandările făcute de procurorul-şef în raportul său din decembrie 2008, adresat Consiliului de securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Aceasta este calea cea mai sigură prin care Serbia poate realiza cooperarea deplină cu Tribunalul Penal Internaţional şi poate realiza progrese pentru îndeplinirea aspiraţiilor sale de a deveni membră a Uniunii Europene.

  Sarah Ludford (ALDE) – Sunt o susţinătoare a aderării Serbiei la UE, deoarece m-am ocupat de Balcanii de Vest, ca fost membru al delegaţiei respective a Parlamentului European.

Problema este că atunci când spunem că aderarea Serbiei va depinde de cooperarea deplină cu TPI, întrebarea care se pune automat este când va intra în vigoare acest criteriu.

Doresc să încerc şi să obţin de la comisar promisiunea că nu se va mai înregistra niciun fel de progres, în următoarele câteva săptămâni, până când nu sunt predaţi aceşti fugari.

Îmi poate răspunde, de asemenea, dacă se poate opri orice progres în privinţa aderării Croaţiei până când TPI este satisfăcut de cooperarea deplină privind probele şi martorii privind invitaţii croaţi?

  Bernd Posselt (PPE-DE) – (DE) Dle preşedinte, aş dori să susţin întrebarea dnei Ludford. Comisarul a precizat pe drept cuvânt că acesta este un criteriu pentru Serbia. Acesta nu a precizat, însă, dacă Serbia îndeplineşte sau nu acest criteriu. Aş fi interesat să aflu răspunsul. Îndeplineşte Serbia criteriul cooperării depline? Ştim că acest lucru se întâmplă în cazul Croaţiei.

  Leonard Orban, membru al Comisiei −Sunteţi la curent cu faptul că în Consiliu există diferite opinii cu privire la această problemă şi ştiţi că nu există unanimitate privind poziţia Consiliului în acest sens. Astfel, aşa cum am menţionat în răspunsul meu, Comisia împărtăşeşte în întregime opinia Consiliului – şi mă refer la concluziile Consiliului din aprilie 2008 – conform căreia cooperarea cu Tribunalul este esenţială pentru continuarea procesului.

  Preşedintele – Întrebările nr. 43 şi 44 vor primi răspunsuri în scris.

  Preşedintele

– Întrebarea nr. 45 adresată de Yiannakis Matsis (H-0095/09)

Subiect: Luarea ilegală în posesie, finanţată de Turcia, a bunurilor ciprioţilor greci din regiunea ocupată a Ciprului

Conform acuzaţiilor publice ale fostului ministru de externe cipriot, Erato Markoulli, luarea ilegală în posesie pe scară largă a bunurilor ciprioţilor greci situate în peninsula Karpas a regiunii ocupate a Ciprului are loc cu finanţare din partea Turciei.

Acest subiect a ajuns în atenţia dnei Markoulli în cursul negocierilor pentru a rezolva chestiunea Ciprului, în care este implicată, şi pe baza altor informaţii. Turcia, care a solicitat aderarea la Uniunea Europeană în timp ce, concomitent, ocupând teritorii în Republica Cipru, un stat membru al Uniunii Europene, organizează luarea ilegală în posesie a bunurilor cetăţenilor europeni, încălcând prin urmare legile internaţionale şi drepturile omului, dar şi principiile şi valorile Uniunii Europene.

Care este punctul de vedere al Comisiei referitor la această politică dusă de Turcia? Este acest lucru acceptabil din partea unei ţări care doreşte să adere la Uniunea Europeană? Comisia intenţionează să ia măsuri împotriva Turciei şi, dacă da, ce măsuri, ca răspuns la luarea ilegală în posesie a bunurilor ciprioţilor greci din Ciprul ocupat?

  Leonard Orban, comisar − Comisia a luat notă de folosirea proprietăţilor aparţinând ciprioţilor greci în partea de nord a Ciprului. Comisia are cunoştinţă despre această problemă care s-a acutizat odată cu aderarea Ciprului la Uniunea Europeană, la 1 mai 2004, şi împărtăşeşte îngrijorarea distinsului membru al Parlamentului European.

În ceea ce priveşte cazurile specifice la care se referă distinsul membru al Parlamentului, Comisia nu deţine nicio informaţie şi, prin urmare, nu este în măsură să se pronunţe.

Comisia Europeană îşi reafirmă angajamentul său deplin de a susţine eforturile liderilor comunităţii greco-cipriote şi ai comunităţii turco-cipriote, în vederea identificării unei soluţii cuprinzătoare privind problema cipriotă, sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite. O astfel de soluţionare ar determina rezolvarea problemelor în materie de proprietate pe insulă, probleme la care se referă distinsul membru al Parlamentului European.

  Yiannakis Matsis (PPE-DE) – (EL) Dle preşedinte, sunt un membru cipriot al parlamentului, am susţinut integrarea Turciei în Europa încă de pe timpul preşedintelui Ozal şi o susţin încă şi astăzi.

În cea de-a patra cauză interstatală, Curtea Drepturilor Omului a decis că Turcia este responsabilă pentru luarea ilegală în posesie a bunurilor ciprioţilor greci. Ce trebuie făcut, în cele din urmă? De ce trebuie să suportăm această situaţie an după an? Există drepturile omului de primă şi a doua clasă sau aplicarea lor depinde de mărimea ţării?

  Leonard Orban, membru al Comisiei. −Comisia a încurajat întotdeauna Turcia să pună în aplicare toate deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului. O dezbatere va avea loc mâine în plen şi acest subiect va fi, de asemenea, discutat.

  Preşedintele

– Întrebarea nr. 46 adresată de Vural Öger (H-0106/09)

Subiect: Deschiderea capitolului „Energie” în negocierile de aderare a Turciei la UE

Recenta criză a gazului între Rusia şi Ucraina a demonstrat încă o dată importanţa diversificării surselor de energie ale Uniunii Europene şi a rutelor de furnizare a energiei. Turcia este o ţară de tranzit strategică şi, din acest punct de vedere, are o importanţă vitală pentru securitatea energetică a Uniunii Europene. Cu atât mai mult este esenţial, prin urmare, ca negocierile Uniunii Europene cu Turcia privind capitolul „Energie” să continue nestânjenite şi fără a fi blocate de anumite state membre pe motive politice.

Va lua Comisia măsuri pentru a se asigura că acest capitol de negociere este deschis? Poate indica o perioadă de timp? Care este cel mai important obstacol pentru deschiderea completă a capitolului de negociere „Energie”?

Întrebările nr. 47 şi 48 vor primi răspunsuri în scris.

  Leonard Orban, comisar − Comisia Europeană consideră că Turcia este suficient de pregătită să înceapă negocierile pe marginea capitolului privind energia şi, prin urmare, a recomandat deschiderea acestui capitol în primăvara anului 2007. Punctul nostru de vedere nu s-a modificat cu privire la acest subiect.

Cu toate acestea, deschiderea unui capitol necesită aprobarea unanimă, de către toate statele membre, ceea ce nu s-a întâmplat până în prezent. În contextul crizei energetice recente, suntem întru totul de acord cu dumneavoastră că atât interesele Uniunii, cât şi cele ale Turciei, ar fi mai bine servite printr-o strânsă cooperare şi prin alinierea Turciei la legislaţia comunitară în domeniul energiei.

Începerea negocierilor în domeniul energiei ar contribui în mod hotărâtor la atingerea acestui obiectiv.

  Vural Öger (PSE) – (DE) Va adopta Comisia măsuri pentru a se asigura că acest capitol este deschis sau va trebui să aşteptăm până când toate statele membre sunt de acord? Comisia nu influenţează statele membre?

  Leonard Orban, comisar − Acestea sunt regulile. Comisia a făcut o propunere şi acum depinde de Consiliu să decidă în mod unanim dacă acest capitol este deschis sau nu.

Aşa că acestea sunt procedurile. Trebuie să le respectăm.

  Preşedintele

– Întrebarea nr. 49 adresată de Marian Harkin (H-0041/09)

Subiect: Sprijinirea pieţei

La începutul lunii ianuarie, Comisia s-a angajat să introducă măsuri noi pentru a sprijini sectorul lactatelor şi veniturile producătorilor din Europa într-un efort de a combate unele dintre efectele negative pe care criza economică o are asupra sectorului lactatelor. Are Comisia planuri pentru a se angaja să susţină alte sectoare agricole şi producători agricoli care au fost, de asemenea, afectaţi negativ de către criza economică curentă?

Întrebarea nr. 51 adresată de Seán Ó Neachtain (H-0053/09)

Subiect: Sectorul lactatelor din Uniunea Europeană

Comisia a introdus măsuri pentru a sprijini sectorul lactatelor. Comisia va reintroduce restituirile la export pentru unt, lapte praf degresat, lapte praf integral şi brânză. În plus, Comisia va achiziţiona mai mult decât cantităţile fixe de unt şi lapte praf degresat dacă situaţia pieţei o va justifica. Comisia crede că aceste măsuri vor fi suficiente pentru a pune capăt spiralei scăderii preţurilor din Uniunea Europeană şi, în special, din sectorul lactatelor din Irlanda?

  Mariann Fischer Boel, membră a Comisiei −Cele două întrebări ale dnei Harkin şi dlui Ó Neachtain privesc în principal acelaşi subiect. Vă mulţumesc pentru ocazia de a răspunde la amândouă întrebările odată.

După cum sunt încântată să declar, Comisia a adoptat recent un număr de măsuri în cadrul sectorului lactatelor într-o încercare de a pune capăt spiralei scăderii preţurilor.

Am introdus deja stocarea privată mai devreme decât o facem de obicei. De asemenea, am iniţiat sistemul de intervenţie prin care sperăm să stabilizăm preţurile pentru unt şi lapte praf degresat, deoarece acest sistem va scoate cu siguranţă cantităţi mari de pe piaţă.

Iniţial, am introdus un prag de 30 000 t de unt şi 109 000 t de lapte praf, dar am indicat recent că vom putea sau vom fi disponibili să depăşim aceste cifre prin deschiderea unei oferte.

Restituirile la export din sectorul lactatelor au fost modificate recent. Putem observa că ne confruntăm cu o scădere semnificativă a preţurilor pe piaţa mondială, deşi Europa nu şi-a crescut producţia, în ciuda creşterii cu 2% a cotei de lapte care a fost stabilită pentru aprilie anul trecut.

Cred că cei care argumentează că scăderea preţurilor este cauzată de creşterea cotei nu au dreptate, deoarece putem observa că, în ciuda creşterii cotei cu 2%, producţia rămâne la un nivel inferior celui pe care-l aveam înainte.

Odată cu introducerea restituirilor la export, totuşi, ar trebui să vedem o situaţie în care putem creşte şansele producătorilor de lactate din Uniunea Europeană de a fi prezenţi pe piaţa mondială. În acelaşi timp, aceasta ar putea reduce dezechilibrul de pe piaţa lactatelor.

Ca răspuns la întrebarea specifică pe care a adresat-o dl Ó Neachtain, sectorul lactatelor din Irlanda, care are o cotă relativ mare de lapte procesat în unt şi în lapte praf degresat şi o cotă relativ mare a exportului în afara Uniunii Europene, va beneficia, în special, de pe urma măsurilor adoptate de Comisie.

Vă pot promite că urmărim îndeaproape situaţia de pe piaţa lactatelor. Aceasta se poate vedea din faptul că, în urmă cu două săptămâni, am crescut restituirile la export din sectorul lactatelor şi vom fi dispuşi să facem toţi paşii necesari.

Bineînţeles, sectorul însuşi are, de asemenea, responsabilitatea de a adapta producţia la cerere, pentru a încerca să restabilească profitabilitatea şi dna Harkin doreşte să ştie dacă Comisia are planuri similare pentru alte sectoare.

Înţeleg că vă referiţi la restituirile la export din sectorul cărnii de porc. Trebuie să spun că, în prezent, nu văd nicio justificare pentru introducerea restituirilor la export din sectorul cărnii de porc, deoarece observăm o scădere a numărului de scroafe gestante şi a numărului de purcei. În consecinţă, oferta pe piaţa europeană va scădea şi, prin urmare, sperăm că rezultatul va fi o creştere a preţurilor.

De asemenea, trebuie să luăm în calcul faptul că, în ceea ce priveşte creşterea porcilor, situaţia este total diferită faţă de sfârşitul anului 2007, deoarece, în prezent, preţurile furajelor şi preţurile energiei sunt considerabil mai mici decât atunci când am introdus restituirile la export pentru sectorul cărnii de porc.

Vă rog să mă credeţi că vom continua să urmărim atent situaţia. Nu subestimez dificultăţile din sectorul lactatelor. Cred că de decenii nu am mai avut o situaţie precum cea din prezent.

  Marian Harkin (ALDE) – Vă mulţumesc pentru răspunsul foarte detaliat, doamnă comisar. Aţi vorbit despre măsurile pe care le-aţi adoptat pentru a opri spirala scăderii preţurilor. După cum ştiţi cu toţii, preţul laptelui este în prezent sub preţul de producţie. Mulţi producători de lapte rezistă cu ultimele puteri.

Sunt foarte încântată să vă aud spunând că veţi fi dispuşi să faceţi toţi paşii necesari. Prin aceasta, vreţi să spuneţi că veţi fi pregătiţi să folosiţi într-o măsură mai mare unele dintre instrumentele de gestionare din sectorul lactatelor care vă stau dispoziţie, precum restituirile la export, asistenţa pentru stocare privată şi intervenţiile?

V-aş ruga să mă lămuriţi în legătură cu acest aspect.

  Seán Ó Neachtain (UEN) – (GA) Dle preşedinte, doresc să mulţumesc, de asemenea, dnei comisar pentru răspunsul cuprinzător. Totuşi, după cum înţelege domnia sa, producătorii de lapte se confruntă cu dificultăţi foarte mari. Costul de producţie a laptelui este mai mare decât preţul de vânzare.

Accept punctul dvs. de vedere asupra Irlandei, dar s-ar putea ca o politică suplimentară – o politică de intervenţie – să fie prevăzută pentru a creşte preţul în acest moment? Fermierii nu pot continua să producă lapte în condiţiile actuale.

  Jim Allister (NI) – Dnă comisar, de câtă insistenţă dă dovadă şi ce angajamente are Comisia pentru a se asigura că piaţa lactatelor ajunge la un nivel de echilibru? Nu există pericolul ca, prin măsuri de creştere treptată, să dureze şi mai mult schimbarea direcţiei pieţei? Nu avem timp. Nu ar fi timpul să daţi dovadă de mai mult curaj privind restituirile la export? Întreb, deoarece, doamnă comisar, industria noastră moare cu zile.

  Jim Higgins (PPE-DE) – Aş dori să vă mulţumesc, doamnă comisar, şi salut decizia dvs. în legătură cu reintroducerea intervenţiei ca o măsură pe termen scurt doar pentru că ne aflăm într-o situaţie de criză.

Doamnă comisar, aţi fi de acord că avem patru probleme: în primul rând, cursul de schimb între euro şi lira sterlină; în al doilea rând, reducerea producţiei ca rezultat al scandalului melaminei din Asia şi China; în al treilea rând, creşterea cu 3% a producţiei din Statele Unite şi, ultima, dar nu cea din urmă, vechiul nostru inamic, Brazilia? Nu ar trebui să monitorizăm în mod constant tendinţele globale pentru a avea răspunsurile pregătite pentru aceste situaţii?

  Mariann Fischer Boel, membră a Comisiei −În primul rând, am indicat clar că sunt pregătită să folosesc instrumentele de gestionare pe care le avem la dispoziţie. Totuşi, există anumite limite şi este foarte important ca deciziile pe care am putea să le luăm să nu însemne că, la sfârşitul zilei, ne-am agravat situaţia. Trebuie să luăm în calcul faptul că intervenţia este o măsură potrivită şi – m-a bucurat să aud – pe termen scurt. Aceasta pentru că, nu aş spune să renunţăm la ea, dar este un mecanism care trebuie aplicat pe piaţă într-o etapă ulterioară, ceea ce mai curând prelungeşte suferinţa, dar nu putem să renunţăm pur şi simplu la intervenţie.

După cum am menţionat anterior, ne-am dovedit angajamentul prin creşterea restituirilor la export, atât pentru unt, cât şi pentru lapte praf, acum zece zile, şi monitorizăm piaţa.

În ceea ce priveşte compensarea, se pare că foarte mulţi producători de lapte au uitat că, în cadrul reformei din 2003, au primit compensaţii sub formă de plăţi directe şi, astfel, o sumă care nu este legată de vacile de lapte ca atare, ci este calculată pe baza producţiei istorice dintre 2000 şi 2002, este acum încorporată în plata directă.

Uneori trebuie să reamintesc şi unor fermieri că această compensaţie a avut deja loc. Ştiu că nu este un răspuns complet satisfăcător în această situaţie dificilă, dar aspectul a fost luat în considerare.

Am transmis un semnal foarte clar în timpul Săptămânii verzi de la Berlin la începutul lunii ianuarie, declarând că suntem gata să cheltuim o parte din sumele necheltuite în cadrul bugetului pe 2009 şi Comisia a făcut o propunere pentru a cheltui 1,5 miliarde de euro în 2009 pentru a acoperi diferenţa rezultată din consecinţele bilanţului de sănătate al reforme PAC, care nu intră în vigoare până la 1 ianuarie 2010, atunci când pachetul pentru încercarea de a face faţă noilor provocări intră în vigoare.

Întrebarea dacă statele membre doresc să cheltuiască 1,5 miliarde de euro nu este de resortul meu, ci al şefilor de stat şi al miniştrilor de finanţe şi sper că va fi posibil ca prin presiunea deputaţilor europeni pe lângă guvernele naţionale să promovăm o soluţie.

Sunt complet de acord cu cele trei cauze ale situaţiei. Pentru Irlanda, exportul în Marea Britanie la un curs de schimb care face viaţa şi mai grea este bineînţeles un dezavantaj enorm, în special pentru fermierii irlandezi. Nu subestimez consecinţele secundare ale scandalului din China, unde unele persoane s-ar putea să fie mult mai precaute în ce priveşte produsele lactate pe care le consumă.

Creşterea pe piaţa mondială nu provine exclusiv din Statele Unite. Am observat o creştere semnificativă având loc în Noua Zeelandă şi aceasta s-a repercutat asupra pieţei mondiale cu consecinţele pe care le-am menţionat. Sper că, în general, producţia va scădea pe piaţa mondială, deoarece aceasta este o problemă generală şi nu una care afectează doar producătorii europeni de lactate. Este foarte dificil să câştigi bani din sectorul lactatelor în prezent. Prin urmare, nu vom ezita să folosim instrumentele disponibile într-un mod adecvat şi echilibrat.

  Preşedintele

– Întrebarea nr. 50 adresată de Liam Aylward (H-0051/09)

Subiect: Etichetarea produselor din carne de oaie

În prezent nu există legislaţie specifică în Uniunea Europeană care să trateze problema menţionării originii pe etichete pentru sectorul produselor din carne de oaie. În consecinţă, există diferite tehnici de etichetare aplicate în Uniunea Europeană pentru produsele din carne de oaie.

Doreşte Comisia să analizeze introducerea unui regulament în Uniunea Europeană pentru etichetarea produselor din carne de oaie, care ar putea permite consumatorilor să distingă între produsele UE şi cele din ţările terţe?

  Mariann Fischer Boel, membră a Comisiei −Cred cu tărie că fermierii europeni pot fi mândri de standardele lor şi Comisia sprijină orice iniţiativă care ajută fermierii, nu doar pe cei din sectorul creşterii animalelor, pentru a comunica cu consumatorii în legătură cu originea produselor.

După cum a precizat distinsul deputat, nu există în prezent legislaţie specifică în Uniunea Europeană care să trateze problema menţionării originii pe etichete pentru sectorul produselor din carne de oaie.

Bineînţeles, regulile generale ale pieţei interne cu privire la etichetarea şi publicitatea la produsele alimentare se aplică, de asemenea, la carnea de oaie. Aceste reguli impun menţionarea obligatorie pe etichetă a originii în cazurile în care consumatorii ar putea fi induşi în eroare cu privire la originea sau provenienţa produselor alimentare.

Comisia nu crede că există o problemă generală referitoare la inducerea în eroare a consumatorilor cu privire la originea cărnii de oaie. Prin urmare, recenta propunere a Comisiei de regulament privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare nu extinde lista căreia i se aplică menţionarea obligatorie a originii pe etichetă.

Doresc să subliniez că menţionarea originii pe etichete pentru carne de vită şi produsele din carne de vită este un caz special şi cred că ne amintim cu toţii de unde provine această idee, deoarece a fost un rezultat secundar al crizei encefalopatiei spongiforme bovine. Prin urmare, pentru a restabili încrederea consumatorilor în carnea de vită, a fost necesară punerea la dispoziţia consumatorilor a mai multor informaţii prin etichetarea clară a produsului, inclusiv menţionarea originii acestuia.

De asemenea, este important să ne reamintim că legislaţia existentă face posibilă introducerea etichetării voluntare a cărnii de oaie. Dacă întreg lanţul de aprovizionare ar fi de acord cu astfel de sistem de etichetare, acest lucru ar putea adăuga valoare produselor prin furnizarea de informaţii suplimentare către consumatori.

Pentru ca piaţa internă să funcţioneze fără piedici, propunerea Comisiei pentru un regulament privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare a introdus un cadru pentru indicarea voluntară a originii.

În special, în ceea ce priveşte carnea de oaie, atunci când este menţionată originea, vor fi furnizate informaţii privind diferitele locuri de naştere, creştere şi sacrificare a animalului. Dacă aceşti paşi de producţie au avut loc în state membre diferite, toate originile trebuie indicate.

În ceea ce priveşte viitorul, Comisia analizează oportunitatea etichetării tuturor diferitelor produse agricole pentru a indica locul de creştere şi, în mod specific, dacă au fost respectate cerinţele europene privind creşterea animalelor.

Ştiu că, în timpul consultării publice privind Cartea verde a calităţii produselor agricole, părţile interesate din sectorul produselor din carne de oaie au pledat pentru menţionarea obligatorie pe etichetă a originii. În mai 2009, Comisia va prezenta o comunicare prin care va urmări să ajungă la un echilibru între simplificare, transparenţă şi specificaţiile produsului. V avea loc o conferinţă organizată de către preşedinţia cehă cu privire la acest subiect, joi şi vineri în această săptămână, şi sunt sigur că vom avea o discuţie animată şi interesantă privind etichetarea. Este un subiect important. Nu este întotdeauna uşor, deoarece nimeni nu doreşte să citească un roman pe etichetele alimentelor din supermarketuri, deci cred că ar trebui să încercăm să găsim un echilibru şi soluţia potrivită. Sunt încântată de toate comentariile pe care le-am avut deja în legătură cu Cartea verde.

  Liam Aylward (UEN) – Vă mulţumesc, doamnă comisar. Sunt încântat în special de conferinţa care va avea loc şi, într-adevăr, putem fi foarte mândri de standardul produselor noastre alimentare din Europa – sunt fără îndoială de acord cu dvs. în această privinţă.

Vreau să mă refer, totuşi, la propunerea de identificarea electronică obligatorie a ovinelor, care începe din ianuarie 2010 şi pe care Comisia este determinată să o promoveze în ciuda opoziţiei membrilor Comisiei pentru agricultură şi a organizaţiilor de fermieri. Am pus în discuţie, ca deputaţi, implicaţiile operaţionale şi financiare ale identificării electronice obligatorii şi consecinţele dezastruoase pentru o industrie care este deja în declin grav. Doreşte Comisia să analizeze acordarea unei noi amânări sau eliminarea obligativităţii acestei propuneri? Dacă nu, analizează Comisia posibilitatea suportării costurilor suplimentare ale identificării electronice obligatorii?

  Mariann Fischer Boel, membră a Comisiei −În primul rând, ar trebui să spun că, dacă doriţi o discuţie aprofundată privind identificarea electronică a ovinelor, după cum probabil ştiţi, trebuie să invitaţi alt comisar – cel responsabil pentru protecţia consumatorului – dar vă voi prezenta cu plăcere observaţiile mele privind această problemă.

Se pare că acum există unanimitate în Consiliu cu privire la această problemă. Am şansa de a călători foarte mult şi întâlnesc mulţi oameni care consideră că sistemul de identificare electronică va elimina mulţi producător mai mici din cauza costului. Cred că trebuie să examinaţi posibilitatea de a folosi fondurile pentru dezvoltare rurală pentru a încerca să diminuaţi costul aplicării crotaliilor. Există o formulare care prevede „aproximarea standardelor” şi care poate fi folosită pentru a apela la fondurile de dezvoltare rurală în vederea finanţării acestor costuri suplimentare care vor fi resimţite cu siguranţă de mulţi dintre producătorii mai mici de ovine.

  Preşedintele – Întrebările care nu au primit răspuns din lipsă de timp vor primi răspuns în scris (a se vedea anexa).

Timpul afectat întrebărilor s-a încheiat.

(Şedinţa a fost suspendată la ora 20.05 şi reluată la ora 21.00)

PREZIDEAZĂ: DNA WALLIS
Vicepreşedintă