Rapporti verbatim tad-dibattiti

It-Tlieta, 10 ta' Marzu 2009 - Strasburgu

18. It-tfal tal-immigranti (dibattitu)

  President. − The next item is the debate on the oral question to the Commission on the children of immigrants, by Jan Andersson, on behalf of the Committee on Employment and Social Affairs (O-0023/2009 – B6-0014/2009).

  Rovana Plumb, Supleant al autorului. − Doresc în primul rând să mulţumesc colegilor mei din Comisia pentru muncă şi afaceri sociale, Secretariatului PES din cadrul Comisiei pentru promovarea acestui subiect privind copiii migranţilor, pe care astăzi îl dezbatem în plen, deoarece atunci când vorbium despre copii, vorbim despre viitorul nostru, despre viitorul Uniunii Europene.

Migraţia forţei de muncă este un fenomen în continuă creştere la nivel internaţional, dar şi în cadrul Uniunii. Migraţia are un mare potenţial pentru dezvoltare, dar prezintă şi serioase provocări, atât în statele dezvoltate, cât şi în cele mai puţin dezvoltate ale Uniunii Europene. Putem vorbi despre impactul pozitiv al migraţiei la nivelul economiei ţărilor de origine ale muncitorilor migranţi, pentru că aceasta poate reduce sărăcia şi poate determina creşterea investiţiilor în capitalul uman, dar situaţia copiilor migranţilor, care sunt lăsaţi singuri în ţara de provenienţă când părinţii emigrează în căutarea unui loc de muncă în altă ţară, este o chestiune care a cauzat îngrijorare în unele state membre în ultimii doi ani.

Deşi există politici cuprinzătoare în vederea îmbunătăţirii traiului şi educaţiei copiilor migranţilor care s-au mutat cu părinţii în străinătate, fenomenului copiilor lăsaţi singuri acasă i s-a acordat mai puţină atenţie. Plecarea părinţilor la muncă în străinătate reprezintă un fenomen social cu impact complex asupra dinamicii şi funcţionalităţii familiei, dar şi a societăţii în ansamblu. Copiii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate reprezintă un grup vulnerabil, aflat în situaţie de risc.

Complexitatea fenomenului, a cauzelor şi a consecinţelor, a dinamicilor şi a modului în care dispoziţiile legislative sunt implementate efectiv în teren, precum şi a practicilor profesioniştilor, au constituit tot atâtea provocări, nu doar pentru pautorităţi, dar şi pentru societatea civilă. În acest context, societatea civilă şi mass media din România au prezentat studii care menţionează faptul că, în România, sunt peste 350 000 de copii ai căror părinţi sunt la muncă în străinătate, din care 126 000 de copii au ambii părinţi plecaţi.

Consecinţele negative ale plecării părinţilor sunt resimţite de copii în primul rând în plan psihologic. Sentimentul de deprimare, lipsa interesului pentru şcoală şi pentru preocupările extraşcolare pot fi consecinţe directe ale absenţei părinţilor. O consecinţă directă a migraţiei părinţilor este cea a privării copilului de afectivitatea parentală şi de supravegherea necesară dezvoltării normale a acestuia.

În condiţiile plecării părinţilor şi a rămânerii copiilor în grija unor persoane care nu pot oferi sprijin emoţional şi educativ, aceste două consecinţe pot produce la rândul lor efecte negative în ceea ce priveşte sănătatea şi dezvoltarea psihică a copiilor, angrenarea lor în comportamente deviante sau neconcordante cu vârsta copiilor şi supunerea lor la exploatare sau abuzuri de altă natură.

În calitate de mamă şi de social-democrată europeană, pledez pentru respectarea drepturilor tuturor copiilor, a egalităţii de şanse a acestora, a rolului statului şi pentru investiţia privind formarea noilor generaţii. Identificarea celor mai vulnerabili, excluşi sau marginalizaţi dintre copii trebuie să fie centrul de greutate al oricărui demers de cercetare, asigurându-se astfel crearea unei pârghii adecvate pentru susţinerea eforturilor autorităţilor de a asigura drepturile tuturor copiilor.

Domnule comisar Špidla, doresc să vă mulţumesc foarte mult pentru contribuţia pe care aţi avut-o prin transmiterea mesajului video în cadrul conferinţei europene pe care am organizat-o la Bucureşti anul trecut în noiembrie, având această temă, a copiilor rămaşi singuri acasă.

Luând în considerare complexitatea acestui fenomen, mai ales în condiţiile actualei crize economice şi sociale, care afectează în primul rând categoriile vulnerabile din care fac parte şi copiii, în numele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, doresc să vă întreb dacă se preconizează de către Comisie realizarea unui studiu pentru a evalua amploarea situaţiei şi dacă Comisia consideră că subiectul copiilor lucrătorilor migranţi reprezintă o problemă doar pentru guvernul ţării de origine sau şi pentru guvernele ţărilor gazdă care beneficiază de prezenţa migranţilor pe piaţa muncii.

  Vladimír Špidla, člen Komise. − Vážená paní předsedkyně, vážené dámy, vážení pánové, znepokojivé důkazy vypovídají o tom, že se v řadě členských států objevuje relativně nový trend. Rodiče odcházejí ze své domovské země za prací do jiného členského státu – jde o takzvané „mobilní pracovníky“ – a zanechávají své děti doma v péči některého z příbuzných. Teoreticky jsou taková opatření pouze dočasná. Zdá se však, že se stávají často trvalejšími. To, zda jsou opatření týkající se doma zanechaných dětí formálního nebo neformálního rázu, závisí na délce období, po které rodiče zamýšlejí pracovat v zahraničí. Po nějaké době však některé z těchto dětí často končí v ústavní péči, neboť příbuzní již situaci z ekonomických či vztahových či jiných praktických důvodů nezvládají.

V členských zemích s vysokou mírou emigrace není tento jev zjevně ničím výjimečným. Začíná být dokumentován a také již získal pozornost médií. Komise zadala k provedení řadu studií, které pomohou shromáždit důkazy a najít řešení, ačkoliv tato řešení mohou být provedena pouze na vnitrostátní úrovni. V současné době není ještě dostatek pevných dat, abychom znali charakter, strukturu a hlavní typy tohoto fenoménu, i když, jak už jsem řekl, důkazy jsou již dostatečně znepokojivé. V rámci otevřené metody koordinace v sociální oblasti je boj proti chudobě a sociálnímu vyloučení dětí prioritou. Členské státy musí zesílit preventivní opatření a zaměřit se na nejzranitelnější rodiny. Konkrétně to znamená podporu projektů na posílení rodiny a rodičovské pomoci u rodin v obtížné situaci, aby se čelilo nebezpečí, že děti budou předčasně odděleny od svých rodičů.

Dalším aspektem, který je zapotřebí řešit, je skutečnost, že se tento jev často vnímá jako negativní důsledek mobility pracovníků. Komise se ve spolupráci se sítí EURES zaměří na to, jak účinněji pomoci těm, kterých se týká tento konkrétní problém dětí zanechaných doma rodiči (mobilními pracovníky), a poskytne uchazečům o zaměstnání a jejich rodinám informace o životních a pracovních podmínkách v zemích EU. Takový přístup by mohl přispět ke zmírnění negativních důsledků tohoto jevu, který je dnes oprávněně předmětem naší debaty.

  Μαρία Παναγιωτοπούλου-Κασσιώτου, εξ ονόματος της ομάδας PPE-DE. – Κυρία Πρόεδρε, η πολιτική μου ομάδα συμμετείχε ενεργά στη συγγραφή αυτού του ψηφίσματος και βελτίωσε το κείμενο, έτσι ώστε να μη βρίσκει πια τόση κάλυψη η υποκρισία που υπάρχει στην εκμετάλλευση εργαζομένων από χώρες που δεν είναι κοινοτικές.

Ξέρουμε ότι οι γονείς παιδιών από κοινοτικές χώρες σε όποια άλλη χώρα και αν εργάζονται παίρνουν επίδομα για τα παιδιά τους. Ξέρουμε ότι οι χώρες που έχουν διμερείς σχέσεις μπορούν να έχουν την οικογενειακή σύνδεση. Γιατί λοιπόν εμφανίζεται αυτό το φαινόμενο, το οποίο ο Επίτροπος είπε ότι δεν μπορεί να μετρηθεί; Κι όμως έχουμε ταινίες, έχουμε ντοκουμέντα, που τα έχουν δείξει οι τηλεοράσεις όλου του κόσμου, και από τη Ρουμανία και από την Ουκρανία και από άλλες χώρες! Και εδώ στο Κοινοβούλιο έγινε προβολή μιας τέτοιας ταινίας και είδαμε την κατάσταση.

Είναι λοιπόν υποκρισία να λέμε πως δεν έχουμε στοιχεία, είναι υποκρισία να λέμε ότι δεν υπάρχει οικογένεια και γι’ αυτό υπάρχουν τα εγκαταλελειμμένα παιδιά. Υπάρχει οικογένεια αλλά δεν υπάρχουν σωστές διμερείς σχέσεις και συμφωνίες ώστε να καλύπτονται οι γονείς και να μην εγκαταλείπουν τα παιδιά τους. Και δεν υπάρχει βοήθεια της Ευρωπαϊκής Ένωσης προς αυτές τις χώρες, για να φτιάξει τις υποδομές που θα βοηθήσουν όσα παιδιά βρέθηκαν σ’ αυτή την κατάσταση να μπορέσουν να αποκατασταθούν, χωρίς να έχουν τα ίδια τραύματα για όλη τους τη ζωή.

Η ευαισθητοποίηση των γονέων όταν έρχονται στις χώρες μας και πιάνουν δουλειά είναι νομίζω και δική μας υπόθεση. Αν ένα μέρος του σώματος πονάει, πονάει όλο το σώμα. Αν κάποιοι συνάνθρωποί μας, και μάλιστα παιδιά, υποφέρουν στις γειτονικές μας χώρες, αργότερα θα τους δούμε να έρχονται εδώ με άλλους πιο απειλητικούς τρόπους και τότε θα τους βάλουμε στις φυλακές μας.

  Inger Segelström, för PSE-gruppen. – Fru talman, kommissionär Špidla! Jag vill börja med att tacka kommissionären för svaret och utskottet för initiativet. Det är på tiden att denna fråga diskuteras i parlamentet. Med Lissabonfördraget blir ju barnfrågor ett mål i EU och får en legal grund. Parlamentet antog också i avvaktan på fördraget en barnstrategi för ett år sedan.

Det är en skandal att barn överhuvudtaget lämnas att leva själva. Självklart kan en mamma och pappa vara tvungna att flytta till ett arbete eller fly, men det är vi som EU-parlamentariker som måste ta ansvar för när vi t.ex. antar regler som säger att asyl får bara den sökande, och inte hans familj, för det är oftast män som flyr och kvinnor och barn som lämnas hemma. Eller när arbetsgivare importerar arbetskraft och inte låtsas, frågar eller bryr sig om att det finns barn hemma. Därför ställer jag mig helt och fullt bakom de krav som socialistgruppen har ställt i sin fråga. Det är bråttom och det är nödvändigt med en konsekvensanalys. Kommissionen måste utifrån den beställda studien som just kommissionären har beställt agera, och det är bråttom.

Det måste tas fram bättre information om barns rättigheter och skolgång. Vi måste också informera och se till att nuvarande barn som finns i denna situation får hjälp. Vi måste inkludera parterna och NGO:er och vi måste komma med förslag. Jag anser också att en relativt ny grupp, dvs. ensamma flyktingbarn, också skulle kunna tas med i sådant här arbete som kommissionären beskriver. Barn bör växa upp med värme och omsorg och är inte någonting som marknaden ska styra. Vi politiker har en skyldighet och vi måste anta den, så ge oss barn-mainstreaming och ge oss barnkonsekvensanalyser av detta enorma problem. Annars får vi skämmas inför nästa generation.

  Jean Lambert, on behalf of the Verts/ALE Group. – Madam President, I would like to thank the Commissioner for his willingness to embark upon studies and to expand the information on the EURES network, to provide greater information for individuals about family rights and the right of family reunion. Colleagues have raised the issues of why people feel the need to move to look for work. Certainly the need to increase progress on combating poverty within the European Union is an extremely important issue. We look forward to rapid progress on that, including the question of minimum income, so that people can live in dignity.

But we should also be aware that many of the parents who are moving are doing this in what they believe is in the best interests of their children, to provide greater opportunities for them. Indeed they often sacrifice their own careers, their own chosen path, as it were, in order to try and do this. While we are trying to sort out the children’s problems, we need to beware of demonising parents who are moving.

  Alessandro Battilocchio (PSE). - Madam President, the European Commission should focus on this issue. As UNICEF and other organisations have underlined several times, it affects a huge amount of children in the world and in Europe.

The situation in which social and economic risks are made worse by the absence of parents who cannot meet their children’s needs for care protection and education may lead to an increase in vulnerability. The primary responsibility for the development of the child rests with the parents; and parents, in fulfilling their responsibilities, are entitled to receive the necessary support from the community and the local authorities, whose efforts to meet their obligations unfortunately often fail. So we expect concrete action from the Commission in such an important field.

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE). - Conform studiului UNICEF şi al Asociaţiei „Alternative sociale”, în România, în cazul a aproximativ 350 000 de copii, unul dintre părinţi lucrează în străinătate, iar în cazul a 126 000, ambii părinţi. Aceste rezultate sunt îngrijorătoare. Consider că ameliorarea acestei situaţii s-ar putea realiza prin următoarele măsuri:

1. guvernele naţionale de unde provin migranţii, împreună cu guvernele ţărilor care absorb forţa de muncă, alături de Comisia Europeană, să creeze un program comun prin intermediul căruia lucrătorii migranţi să aibă posibilitatea să acceseze servicii specifice de îngrijire a copiilor, sistem şcolar şi educaţional, precum şi cursuri de limbă, servicii accesibile tuturor segmentelor de lucrători migranţi;

2. Comisia, împreună cu guvernele statelor angajatoare, să elaboreze o strategie prin care să ofere anumite facilităţi entităţilor angajatoare, astfel încât acestea să ofere angajaţilor şi un pachet de servicii specifice prin intermediul căruia lucrătorii migranţi să aibă posibilitatea de a-şi duce copiii în ţările unde aceştia lucrează.

Consider că aceste măsuri ar fi propice pentru dezvoltarea şi creşterea armonioasă a acestor copii, deoarece şi ei reprezintă viitorul Europei.

  Gabriela Creţu (PSE). - Aş dori să subliniez un singur lucru: fluxul forţei de muncă despre care vorbim este dinspre ţările mai puţin dezvoltate spre ţările mai dezvoltate ale Uniunii.

De obicei, posibilitatea de a intra pe pieţele muncii din ţările dezvoltate este considerată un mare avantaj oferit şi se aduc permanent în discuţie, drept argument, sumele ridicate care intră în ţările de origine. Faptele expuse aici arată însă o altă faţetă: pe lângă costul mai scăzut al forţei de muncă, ţările dezvoltate externalizează unele din costurile aferente acesteia. Ele rămân în sarcina comunităţilor şi statelor de unde muncitorii provin şi sunt semnificative.

În acest context, politicile de coeziune şi solidaritatea dintre statele membre nu trebuie considerată un fel de act de altruism al celor bogaţi faţă de cei săraci. Sunt politici absolut necesare, acte de dreptate pentru ca Uniunea Europeană să rămână consecventă cu valorile sale şi să menţină ataşamentul cetăţenilor faţă de aceste valori.

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE). - Madam President, in the context of this debate I wish to take the opportunity to emphasise another aspect connected with the issues already mentioned. I was recently the shadow for the PPE-DE Group on the report on educating the children of migrants. That report was based on the communication from the Commission on ‘Migration and mobility: challenges and opportunities for EU education systems’.

That document was very well structured and summarised very well the problems connected with migration and education. However, one aspect was left out: the situation of thousands of European children left behind by parents who go to work in another European country, generally called the ‘migration orphans’, of which there are almost 350 000 in my country.

I have already tabled a written question to the Commission on this topic, but would like to take this opportunity to put that question again. So, Commissioner, could you please tell us whether the Commission thinks this is only a matter for national governments, or do we need European action in this field? If we do, what action has, or will be, taken by the Commission in order to help those children in their school years?

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE). - În România avem o vorbă: spunem că un om bine crescut are cei şapte ani de acasă. Copiii minori trebuie să fie împreună cu familia, să beneficieze de supravegherea şi grija nemijlocită a părinţilor. Părinţii care decid să lucreze temporar în alte ţări trebuie sprijiniţi să-şi regrupeze familia cât mai repede.

În multe state membre există facilităţi în cadrul şcolilor pentru învăţarea limbii din statul de rezidenţă. În unele state membre chiar, familiile care locuiau ilegal şi-au putut reglementa situaţia dacă aveau copii înscrişi la şcoală şi au primit chiar şi locuinţe sociale.

Copiii sunt lucrul cel mai de preţ pe care îl are societatea şi suntem datori să le asigurăm condiţii de dezvoltare armonioasă. Educaţia formală, afectivitatea, integrarea copiilor în societate sunt condiţii esenţiale pentru o Europă socială care oferă şanse egale tuturor cetăţenilor săi.

Felicit pe doamna Plumb pentru iniţiativă, este un subiect actual şi de foarte mare importanţă pentru viitor. Felicitări.

  Anna Záborská (PPE-DE). - Pri migrácii pracovnej sily sú deti často obeťami zlepšenia ekonomickej situácie rodín. Bývalá Československá republika zažila veľkú vlnu migrácie hlavne do Spojených štátov v období medzi dvoma svetovými vojnami. Boli to však migranti, ktorí doma žili v extrémne chudobných podmienkach. Aj keď deti zostali prechodne v starostlivosti jedného rodiča, časový úsek bol obyčajne obmedzený.

V dnešnej konzumnej spoločnosti a pri ohrozených rodinných vzťahoch sú prípady podstatne tragickejšie. Často to nie je extrémna chudoba, ktorá motivuje rodičov k práci v zahraničí. Často sa jeden alebo obaja rodičia nikdy nevrátia a osud ich detí je im ľahostajný. Starostlivosť u blízkych príbuzných je tým lepším riešením.

Na tento aspekt by sme mali pamätať v politike regionálneho rozvoja a snažiť sa eliminovať regionálne rozdiely hlavne v nových členských krajinách.

  Vladimír Špidla, člen Komise. − Dámy a pánové, myslím si, že debata jasně prokázala, že se jedná o významné téma, kterému je třeba se věnovat bez ohledu na to, že v daném okamžiku ještě nejsou pohromadě dostatečně hluboké informace tak, abychom mohli mít uzavřený názor, ale přesto ty skutečnosti, které jsou známy, jsou dostatečně silné k tomu, aby bylo zřejmé, že se musíme otázkou zabývat a být aktivní. Konstatoval jsem, že Komise již připravila některé studie, jedna z nich bude ukončena ještě koncem tohoto roku. Myslím si také, že je zřejmé, že hlavní část odpovědi a hlavní část reakce je na členských státech, protože rodinná politika obecně je záležitost členských států. Nepochybně ovšem existují i možnosti pro Evropskou unii jako takovou, protože otázky, které se týkají migrujících pracovníků, se týkají také jejich sociálního zabezpečení, přenášení sociálních dávek a řady dalších věcí. Čili moje odpověď na vaši otázku zní: je to především otázka pro členské státy, ale Evropská unie má svoji vlastní a podle mého názoru nikoli nevýznamnou úlohu.

  President. − I have received one motion for a resolution⁽¹⁾ tabled in accordance with Rule 108(5) of the Rules of Procedure.

The debate is closed.

The vote will take place on Thursday, 12 March 2009.

(1) See minutes.