Stenograma dezbaterilor

Marţi, 10 martie 2009 - Strasbourg

1. Deschiderea sesiunii anuale

PREZIDEAZĂ: DNA ROTHE
Vicepreşedintă

  Preşedinta. −Declar deschisă sesiunea 2009-2010 a Parlamentului European.

2. Deschiderea şedinţei

(Şedinţa a fost deschisă la ora 09.05)

3. Dezbateri asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept (anunţarea propunerilor de rezoluţie depuse): a se vedea procesul-verbal

4. Decizia privind aplicarea procedurii de urgenţă

  Preşedinta – Următorul punct se referă la votul privind utilizarea procedurii de urgenţă pentru propunerea de regulament al Consiliului privind un plan multianual de refacere a stocurilor de ton roşu din Oceanul Atlantic de Est şi din Marea Mediterană.

  Philippe Morillon, preşedintele Comisiei pentru pescuit – (FR) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, cererea de urgenţă care ne-a fost prezentată în această dimineaţă, în aplicarea articolului 134 din Regulamentul de procedură, ne-a fost trimisă săptămâna trecută de către Consiliu şi se referă, după cum aţi spus, la propunerea de regulament al Consiliului privind un plan multianual de refacere a stocurilor de ton roşu din Oceanul Atlantic de Est şi din Marea Mediterană.

Scopul acestei propuneri este de a pune în aplicare noul plan de refacere a stocurilor, recomandat pentru aceste regiuni de către Comisia pentru conservarea tonului din Oceanul Atlantic, în cadrul reuniunii sale din noiembrie.

După cum a precizat Consiliul în cererea sa de aplicare a procedurii de urgenţă, acest regulament trebuie să intre în vigoare înaintea începerii sezonului principal de pescuit, în data de 15 aprilie, ceea ce înseamnă că procedura obligatorie de consultare a Parlamentului trebuie să aibă loc în cadrul acestei sesiuni plenare, pentru a deschide calea către un acord politic în Consiliu în următoarele săptămâni.

Luând în considerare acest lucru, precum şi faptul că Uniunea Europeană trebuie să-şi respecte angajamentele internaţionale şi să contribuie la eforturile indispensabile de gestionare a crizei acute a stocurilor de ton roşu, Comisia pentru pescuit a Parlamentului European a aprobat în unanimitate cererea de aplicare a procedurii de urgenţă. Prin urmare, vă invit să confirmaţi acest aviz favorabil în cadrul votului din această dimineaţă.

(Parlamentul a adoptat procedura de urgenţă)

⁂

  José Ribeiro e Castro (PPE-DE) – (PT) Doamnă preşedintă, este vorba despre o chestiune succintă privind ordinea de zi a acestei săptămâni. Ziua de miercuri, 11 martie, este Ziua europeană a victimelor terorismului. Această zi a fost propusă prima dată de către Parlament, printr-un vot care a avut loc în data de 11 martie 2004. În acea zi purtam discuţii referitoare la o evaluare a spaţiului de libertate, securitate şi justiţie. Era ziua atacurilor tragice din Madrid. Iniţial, fusese propusă ziua de 11 septembrie, însă, având în vedere tragedia care s-a întâmplat în acea zi, Parlamentul a votat pentru ziua de 11 martie.

Câteva zile mai târziu, la 25 martie, dacă îmi amintesc bine, Consiliul European a desemnat această zi ca fiind Ziua europeană a victimelor terorismului. Cu toate acestea, mâine, 11 martie, are loc o reuniune plenară şi observ că în ordinea de zi nu se menţionează niciun fel de comemorare. Aş dori să ştiu dacă sesiunea din această săptămână prevede un astfel de eveniment.

  Preşedinta − Domnule Ribeiro e Castro, din câte ştiu, Preşedintele va prezenta mâine, în deschiderea reuniunii plenare, o declaraţie privind ziua la care faceţi referire şi circumstanţele deosebite legate de aceasta. Această declaraţie va juca un rol în sensul remarcii dvs.

5. Cerinţele de omologare de tip pentru siguranţa generală a autovehiculelor (dezbatere)

  Preşedinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0482/2008) elaborat de dl Schwab, în numele Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, referitor la propunerea de regulament a Parlamentului European şi a Consiliului privind cerinţele de omologare de tip pentru siguranţa generală a autovehiculelor [COM(2008)0316 - C6-0210/2008 - 2008/0100(COD)].

  Andreas Schwab, raportor –(DE) Doamnă preşedintă, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, aş dori să încep - nu de dragul formalităţilor, ci cu toată sinceritatea - prin a vă mulţumi în primul rând dvs., domnule comisar Verheugen, şi apoi Comisiei, personalului acesteia, preşedinţiei cehe, care din păcate nu poate fi astăzi alături de noi, dar şi membrilor comisiei, pentru colaborarea pozitivă şi constructivă la acest dosar.

Dacă am analiza cu atenţie măsurile ecologice care pot fi luate în cazul automobilelor, ne-ar surprinde faptul că se investeşte atât de mult timp în căutarea altor măsuri. Consider că, împreună, ca Parlament, ca instituţie europeană, am făcut un pas important înainte, care încă nu a reuşit cu adevărat să-şi demonstreze importanţa faţă de public sau în cadrul dezbaterilor politice.

Regulamentul pe care îl adoptăm astăzi este unul care respectă mediul, având în vedere că, fiind parte din pachetul CO2, reprezintă o contribuţie importantă a politicii europene la reducerea emisiilor de CO2 generate de autovehicule. În acelaşi timp, regulamentul ajută consumatorii, şoferii - iar aceasta este din punctul meu de vedere o politică inteligentă de mediu - să plătească mai puţin şi, totodată, să protejeze mediul, contribuind la economii considerabile, atât în materie de CO2, cât şi în materie de consum de benzină şi motorină. În plus - lucru de asemenea foarte important pentru Parlament şi pentru deputaţi - regulamentul îmbunătăţeşte siguranţa drumurilor europene, şi nu numai în cazul camioanelor, ci şi al automobilelor.

Nu intenţionez să parcurg fiecare punct al regulamentului paragraf cu paragraf, însă cred că există câteva semnale politice puternice asupra cărora ar trebui să insistăm.

Primul punct se referă la faptul că introducerea unui sistem obligatoriu de monitorizare a presiunii anvelopelor la automobile va duce la o situaţie în care presiunea îmbunătăţită a anvelopelor, obţinută prin performanţa ameliorată a acestora, care poate fi realizată de către industria producătoare de anvelope, va determina o scădere de până la 5% a consumului de combustibili în Europa, fără să ducă la o creştere exagerată a preţurilor. Un sistem, deja existent pe piaţă, de monitorizare a presiunii anvelopelor costă în jur de 100 EUR, câteodată chiar mult mai puţin, iar economiile făcute astfel de consumatori depăşesc în mod semnificativ această sumă.

Al doilea punct care merită, după părerea mea, o atenţie deosebită, este faptul că am reuşit să obţinem montarea obligatorie, începând deja cu anul 2011, a unui sistem de stabilitate pentru autovehicule, cunoscut ca sistemul ESP, fără să facem acest lucru împotriva voinţei industriei europene de automobile, ci cu participarea şi susţinerea explicită a acesteia, având în vedere că astfel se va înregistra o creştere considerabilă a siguranţei pe drumurile europene. Din păcate însă, din cauză că specificaţiile tehnice relevante nu au fost finalizate, nu am reuşit să asigurăm şi montarea obligatorie a sistemelor de frânare de urgenţă şi a sistemelor de avertizare la trecerea involuntară peste liniile de separare a benzilor de circulaţie până în anul 2018, mai ales pentru camioane - îmi cer scuze pentru aceşti termeni mai mult sau mai puţin tehnici, care, în general, nu apar în dezbaterile publice. Această măsură va duce la o îmbunătăţire semnificativă a siguranţei drumurilor europene, mai ales a autostrăzilor. Tot ceea ce pot spune este că, astfel, numărul persoanelor ucise sau rănite în accidente ar putea fi redus cu aproximativ 35 000.

În cele din urmă - şi există încă opinii diferite pe această temă - am reuşit prin acest regulament să reducem zgomotul produs de anvelope. Este adevărat că acest lucru implică anumite costuri şi de aceea am considerat că este deosebit de important să includem în regulament un text conform căruia reducerea emisiilor sonore cauzate de traficul rutier nu este numai o responsabilitate a producătorilor de anvelope şi, indirect, a consumatorilor, ci şi a statelor membre, în ceea ce priveşte suprafeţele de drum pe care le oferă, şi sunt extrem de recunoscător pentru adoptarea, în final, de către Consiliu, a acestei dispoziţii.

Vă mulţumesc pentru cooperare şi aştept cu nerăbdare o dezbatere interesantă.

  Günter Verheugen , vicepreşedinte al Comisiei. −(DE) Doamnă preşedintă, stimaţi deputaţi, şi eu aş dori să încep prin a mulţumi, în acest caz raportorului, dl Schwab, şi deputaţilor care au participat la activităţile pregătitoare, pentru cooperarea lor cu adevărat constructivă şi dedicată, care a permis încheierea unui acord în primă lectură.

Într-adevăr, este vorba aici despre un regulament în aparenţă foarte tehnic, însă este un regulament cu o semnificaţie politică puternică şi cuprinzătoare. Ceea ce dorim să adoptăm astăzi reprezintă o piatră de hotar în ceea ce priveşte siguranţa rutieră. Acest regulament va transforma automobilul european într-un mijloc de transport mai sigur. El reprezintă o piatră de referinţă în materie de compatibilitate ecologică a autovehiculelor europene, deoarece aceasta nu poate fi obţinută, desigur, numai prin producerea de motoare care consumă mai puţini carburanţi - automobilul oferă şi alte variante complet diferite de economisire a carburanţilor şi de reducere a poluării. În cele din urmă, acest regulament va avea o contribuţie importantă la politica noastră pentru o mai bună legiferare, deoarece va determina o simplificare drastică a întregului sistem de reglementare.

Permiteţi-mi să încep cu aspectul legat de siguranţă, care a reprezentat cel mai important element al acestui proiect. Siguranţa rutieră în Europa este în continuare un subiect care ar trebui să ne preocupe în mod serios şi care ne îngrijorează în cea mai mare măsură. Reglementările pe care le stabilim aici, şi care vor fi aplicate ca standard pentru automobilele europene începând cu 2011, vor duce la o scădere cu 35 000 a numărului anual de persoane ucise sau grav rănite pe drumurile europene. În special, introducerea programului electronic de stabilitate pentru automobile şi pentru autovehicule comerciale poate salva aproape 3 000 de vieţi în fiecare an şi poate preveni rănirea gravă a 25 000 de persoane. În definitiv, aceasta este o măsură de siguranţă care s-a aplicat foarte rar până acum, mai ales în cazul autovehiculelor comerciale, care sunt implicate adesea în accidente grave. Costurile producătorilor vor fi de departe compensate de avantajele economice generale.

Acest pachet de măsuri va juca un rol deosebit în implementarea Strategiei europene de reducere a emisiilor de CO2 generate de automobile şi de autovehiculele comerciale de gabarit mic. Măsurile vor impune utilizarea anvelopelor cu rezistenţă redusă la rulare şi instalarea sistemelor de monitorizare a presiunii anvelopelor şi a indicatorilor de schimbare a vitezei. Aceste măsuri vor reduce media emisiilor de CO2 cu 6-7 grame de CO2 pe kilometru. Prin urmare, este o contribuţie cu adevărat remarcabilă. N-aş vrea să ratez ocazia de a sublinia faptul că această propunere va determina o reducere importantă a poluării sonore cauzate de trafic, deoarece reducerea zgomotului produs de anvelope va duce la o îmbunătăţire considerabilă a acestei situaţii.

Permiteţi-mi să subliniez încă o dată, cu această ocazie, că putem obţine o mobilitate durabilă în Europa numai dacă vom include, ca parte a unei abordări integrate, potenţialul tuturor factorilor implicaţi, prin urmare, automobilul în sine - acesta este subiectul pe care îl discutăm astăzi - însă trebuie să discutăm în acelaşi timp şi despre infrastructura de transport şi despre comportamentul la volan al persoanelor participante la trafic. Sunt foarte bucuros că Parlamentul European este de aceeaşi părere.

În ceea ce priveşte simplificarea legislaţiei, acest regulament va aduce cu sine o simplificare impresionantă a sistemului de reglementare. Va abroga 50 de directive în vigoare şi le va înlocui, de câte ori acest lucru va fi posibil, cu reglementări internaţionale. Costuri administrative mai reduse, un nivel de transparenţă mai ridicat şi armonizarea internaţională mai intensă vor duce la economii considerabile în ceea ce priveşte costurile industriei, consolidând competitivitatea acesteia. În acelaşi timp, statele membre vor beneficia de o reducere a cheltuielilor administrative.

Este imposibil să omitem, atunci când vorbim despre automobile, faptul că industria auto europeană se află în momentul de faţă într-o criză gravă, cea mai gravă din ultimele decenii. Prin urmare, este normal să ne întrebăm dacă acum este momentul potrivit pentru a implementa reglementări tehnice. Permiteţi-mi să fiu foarte clar în răspunsul pe care îl dau la această întrebare: ceea ce intenţionăm să adoptăm astăzi, aici, este unul dintre rezultatele procesului CARS 21, în cadrul căruia am lucrat intens cu producătorii, cu statele membre şi cu societatea civilă la felul în care va arăta în viitor cadrul pentru industria europeană a automobilelor, precum şi la modul în care ne imaginăm automobilul european al viitorului. Doresc să atrag atenţia asupra faptului că, în ciuda acestei crize - şi tocmai în această criză - producătorii europeni nu trebuie să renunţe la dezvoltarea şi introducerea pe piaţă a automobilelor care corespund cerinţelor acestui început de secol, iar aceste cerinţe sunt foarte clare. Consumatorii îşi doresc autovehicule care consumă mai puţin, sunt mai ecologice şi mai sigure.

Viziunea produsă de procesul CARS 21 pentru automobilul viitorului şi numitorul comun al tuturor participanţilor în ceea ce priveşte viitorul acestei industrii sunt următoarele: ne dorim ca Europa să participe pe piaţa internaţională nu numai cu cele mai bune automobile din punct de vedere calitativ, ci şi cu automobile care să consume cel mai puţin, să fie cele mai ecologice şi mai sigure, şi sunt absolut convins că, prin astfel de produse, industria europeană îşi va păstra rolul de lider pe piaţa internaţională a automobilelor. Vă mulţumesc foarte mult.

  Jorgo Chatzimarkakis, raportorul pentru aviz din partea Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie – (DE) Doamnă preşedintă, domnule comisar, aş dori în primul rând să-l felicit pe dl Schwab pentru compromisul pe care l-a obţinut în colaborare cu Consiliul. Este adevărat că nu s-au luat în considerare toate aspectele, însă este normal să fie aşa când vorbim despre compromisuri.

De apreciat în special este introducerea sistemelor obligatorii de siguranţă pentru autovehicule. Introducerea obligatorie a noilor tehnologii de siguranţă cum ar fi ESP va permite ca, în viitor, nu numai deţinătorii de automobile premium să beneficieze de un standard ridicat de siguranţă în trafic, ci şi şoferii autovehiculelor de marfă. Astfel, aducem o contribuţie esenţială la siguranţa Europei. Acest lucru trebuie să fie valabil în mod necondiţionat şi pentru siguranţa anvelopelor.

Este corect să clasificăm în mod clar aderenţa pe teren umed şi, prin urmare, siguranţa anvelopelor, pe un rang mai înalt decât rezistenţa la rulare, care contribuie la reducerea emisiilor de CO2. Rezistenţa la rulare cauzează, în funcţie de condiţiile existente şi de viteză, 20-30% din consumul de carburanţi. Prin urmare, ţinând seama de dezbaterea actuală în materie de ecologie şi de obiectivul de a scădea costurile pentru benzină, este clar că trebuie să obţinem o reducere. Cu toate acestea, trebuie să fim conştienţi de faptul că, fără rezistenţa la rulare, care apare datorită deformării anvelopelor şi a proprietăţilor elastice ale acestora, utilizarea sigură şi confortabilă a unui automobil ar fi imposibilă. De aceea, trebuie să privim siguranţa şi din alt punct de vedere. Noile evoluţii în producţia de anvelope demonstrează că este posibil să beneficiem de siguranţă şi, în acelaşi timp, de o rezistenţă mai redusă la rulare. Astfel, vom permite industriei europene producătoare de automobile să preia şi să păstreze un rol de lider la nivel mondial.

Moţiunile de compromis care vor fi supuse mâine votului oferă un semnal clar împotriva isteriei CO2 şi în favoarea unei mai mari siguranţe rutiere.

  Malcolm Harbour, în numele Grupului PPE-DE – Doamnă preşedintă, în numele grupului meu, aş dori să-i mulţumesc colegului Andreas Schwab pentru gestionarea încununată de succes a unui dosar deosebit de complex. Poate ar trebui să menţionăm, în absenţa Consiliului, că negocierile din cadrul acestuia au fost dificile, dar corecte, şi că am obţinut rezultate foarte bune.

Aş dori să reiau o serie de chestiuni, bazându-mă pe ceea ce a spus domnul comisar. Am avut privilegiul de a fi participat încă de la început la iniţiativa Cars 21, iar acum vedem impactul pe care l-a avut această abordare integrată. Este vorba de o terminologie importantă şi de un exemplu clasic pentru modul în care o serie de dispoziţii diferite au fost unite într-o actualizare a cadrului legislativ privind autovehiculele, acesta fiind un lucru pe care industria automobilelor îl aşteaptă.

În cadrul iniţiativei Cars 21, am elaborat un plan privind provocările legate de mediu şi siguranţă cu care considerăm că se va confrunta industria, ideea principală fiind să îi oferim acesteia stabilitate şi informaţii, astfel încât să îşi poată proiecta şi modela noile produse într-un mod corespunzător şi organizat, în conformitate cu termenele limită şi cu obiectivele vizate. Nu dorim să renunţăm la aceste obiective ambiţioase, ci să oferim stabilitate. După cum a subliniat Günter Verheugen, această stabilitate în procesul de reglementare are o importanţă vitală, având în vedere situaţia delicată în care se află industria în momentul de faţă, din cauza lipsei de cerere.

Doresc să subliniez două aspecte. În primul rând, acordul privind introducerea cât mai rapidă a sistemelor electronice de control al stabilităţii reprezintă o contribuţie majoră la siguranţă şi salut din toată inima acest lucru. Aceia dintre noi care au avut ocazia să testeze aceste sisteme le vor înţelege eficienţa. În al doilea rând, aş dori să subliniez anumite chestiuni legate de cadrul internaţional, de abrogarea directivelor UE şi de încorporarea lor în legislaţia naţională. Apreciez acest lucru, însă consider că acum este mai important ca oricând, domnule comisar, ca procesul să devină mai transparent în ceea ce priveşte calea pe care intenţionează să o urmeze Comisia în negocierea acelor directive care se elaborează în cadrul unei alte instituţii, o instituţie ONU, şi nu în cadrul acestei instituţii.

  Gary Titley, în numele Grupului PSE – Doamnă preşedintă, permiteţi-mi să încep prin a-l felicita pe dl Schwab pentru raportul său şi prin a-i mulţumi pentru abordarea extrem de cooperantă în acest dosar.

Săptămâna trecută, joi noaptea, una dintre colegele noastre, Linda McAvan, a fost implicată într-un grav accident de maşină. Automobilul ei a fost distrus, dar ea a reuşit să scape fără răni grave. Acest lucru s-a întâmplat pentru că maşina pe care o conducea era echipată cu cele mai moderne sisteme de siguranţă, care au salvat-o de la a fi grav rănită. Acesta este contextul în care discutăm acest raport. Siguranţa traficului salvează vieţi, după cum a observat domnul comisar Verheugen, şi este deosebit de importantă pentru bunăstarea multor familii din Uniunea Europeană. Nu trebuie să uităm aceasta, nici măcar în astfel de vremuri dificile.

Din acest motiv eram atât de hotărât să mă opun acelor persoane din Parlament şi din Consiliu care intenţionau să slăbească forţa acestei propuneri a Comisiei. Consider că propunerea iniţială a Comisiei este una foarte bună şi suntem decişi să rezistăm oricărei dorinţe de schimbare a acesteia.

Cu toate acestea, propunerea avea un defect, şi anume lipsa unei dispoziţii privind vânzarea anvelopelor care nu corespund noilor condiţii după data punerii în aplicare. Cred că aceasta este o mare problemă. De aceea, am propus comisiei - şi comisia a acceptat - un amendament conform căruia anvelopele care nu îndeplinesc condiţiile standard după data punerii în aplicare ar trebui vândute în termen de 12 luni.

Luând însă în considerare condiţiile actuale în care se află industria automobilelor, având în vedere că automobilele nu se vând, din discuţiile pe care le-am purtat cu Consiliul a reieşit destul de clar faptul că perioada de 12 luni a fost probabil una nerealistă şi că trebuie luate în considerare consecinţele ecologice grave ale aruncării anvelopelor aflate încă în stare bună. Aşadar, am fost gata să acceptăm, în cadrul discuţiilor tripartite, ca, după data punerii în aplicare, perioada de vânzare a anvelopelor ce nu îndeplinesc condiţiile necesare să fie de 30 de luni. Cu toate acestea, datorită intervenţiei dlui Schwab, în cazul în care Comisia este de părere că ar exista posibilitatea unei perioade mai scurte, acest lucru va fi prevăzut în procedura de comitologie. Acesta a fost un aspect important care necesita îmbunătăţiri.

Aş atrage atenţia şi asupra măsurilor ecologice importante - în special sistemele de monitorizare a presiunii anvelopelor - care nu numai că vor reduce emisiile de CO2, dar vor creşte şi nivelul de siguranţă al automobilelor, deoarece anvelopele cu presiune necorespunzătoare sunt cauza multor accidente. Am redus rezistenţa la rulare şi am inclus indicatori de schimbare a vitezei în această propunere, elemente care nu apăreau în propunerea iniţială. Nu numai că aceste măsuri sunt benefice pentru mediu, dar ele economisesc şi banii şoferilor - oamenilor le rămân mai mulţi bani în buzunar, ceea ce este foarte important în această perioadă.

S-a pus punctul pe i în ceea ce priveşte siguranţa. După cum am spus, sistemele de monitorizare a presiunii anvelopelor sunt foarte importante, deoarece anvelopele cu presiune redusă - care, spre ruşinea mea, sunt extrem de frecvente în Regatul Unit - conduc la accidente. Sistemele de avertizare la trecerea involuntară peste liniile de separare a benzilor de circulaţie şi sistemele electronice de control al stabilităţii sunt, de asemenea, importante. Îl felicit pe dl Schwab pentru reuşita de a aduce implementarea acestor sisteme cu un an mai repede decât fusese prevăzut, pentru că ele vor constitui un avantaj major în materie de siguranţă.

După cum au arătat dl Harbour şi dl comisar, simplificarea este o parte a acestei propuneri, iar acest lucru este deosebit de important.

În final, aş dori să atrag atenţia asupra realizărilor noastre privind solicitarea ca, în serviciile rutiere, să se acorde un rol mai important reducerii zgomotului. Aceasta, deoarece zgomotul produs de trafic este o cauză a stresului, iar stresul afectează sănătatea şi, într-adevăr, duce la tragedii; prin urmare, este foarte important să ne ocupăm de această problemă.

  Olle Schmidt, în numele Grupului ALDE – (SV) Doamnă preşedintă, domnule comisar, acesta este un raport constructiv, cu obiective clare în domeniul mediului şi al siguranţei. Punctul de vedere al comisiei în legătură cu zgomotul şi sănătatea a fost clar. La ora actuală, 210 milioane de europeni sunt expuşi zgomotului provocat de trafic care, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, periclitează în mod direct sănătatea. Reducerea zgomotului cauzat de anvelope nu este singura cale de reducere a zgomotului din trafic, însă cele mai bune rezultate se obţin printr-o combinaţie de măsuri în care gestionarea zgomotului provocat de anvelope reprezintă o parte importantă.

Sunt persoane, poate chiar şi în această instituţie, care consideră că există un conflict între emisiile sonore şi caracteristicile de siguranţă ale anvelopelor. Acest lucru nu a fost demonstrat în niciunul dintre studiile detaliate şi independente care au fost făcute. Prin urmare, sunt dezamăgit de faptul că în compromis nu se reflectă ceea ce am votat în cadrul comisiei. În cazul camioanelor, 90% dintre anvelope întrunesc deja condiţiile privind emisiile sonore stabilite în compromis. Din păcate, nu putem vorbi în acest caz despre mari ambiţii.

  Seán Ó Neachtain, în numele Grupului UEN. – (GA) Doamnă preşedintă, aş dori să salut acest raport şi să-l felicit pe dl Schwab pentru elaborarea sa.

Trebuie să salutăm orice măsură care contribuie la siguranţa drumurilor noastre. Bineînţeles că autovehiculele în sine reprezintă cel mai important aspect, la fel ca şi garanţia că acestea corespund unui standard mai sigur.

După cum a spus domnul comisar, este vorba despre consolidarea sau combinarea a peste 50 de reglementări. Salut această simplificare, deoarece, în întreaga Europă, autovehiculele produse trebuie să corespundă celor mai înalte standarde, iar producătorii trebuie să fie responsabili pentru atingerea acestor standarde - nu numai în ceea ce priveşte anvelopele, dar şi în relaţie cu alte aspecte menţionate aici în această dimineaţă, cum ar fi controlul electronic şi alte metode moderne care să asigure că autovehiculele pe care le producem îndeplinesc cele mai bune standarde posibile.

  Heide Rühle, în numele Grupului Verts/ALE – (DE) Doamnă preşedintă, şi eu aş dori să le mulţumesc atât raportorului, cât şi raportorilor alternativi, şi în special domnului Titley şi Comisiei, pentru această propunere raţională.

Recunoştinţa mea faţă de preşedinţia cehă are, pe de altă parte, un caracter mai ambivalent. Trebuie să spun că, în cadrul acestei discuţii tripartite, am fost supuşi unei presiuni puternice din partea Consiliului, care a dat dovadă de puţină ambiţie. Dimpotrivă: Consiliul ne-a avertizat încă de la început să nu avem pretenţii prea mari, pentru a nu periclita producătorii aflaţi în plină criză economică. Personal, văd lucrurile în mod diferit şi cred că majoritatea persoanelor din această instituţie sunt de acord cu mine: tocmai într-o perioadă de criză economică avem nevoie de standarde clare, iar industria europeană trebuie să fie motivată şi stimulată să adopte standarde ridicate şi să dezvolte modele pentru viitor şi nu pentru situaţia actuală. Eficienţa energetică şi emisiile de CO2 joacă un rol foarte important în acest sens.

Important este, desigur, şi aspectul legat de siguranţă, la fel ca şi aspectul legat de minimizarea zgomotului, despre care nu s-a discutat suficient de mult, având în vedere că din ce în ce mai mulţi oameni se îmbolnăvesc din cauza zgomotului, ridicând în acest fel costurile pentru societate. Din acest motiv, este important ca acest regulament să îndeplinească standardele relevante.

În general, am ajuns la un compromis satisfăcător. Nu am semnat acordul în primă lectură deoarece am avut o atitudine critică faţă de procedură şi faţă de presiunea exercitată de către preşedinţia cehă, însă putem accepta acest compromis pe care noi, ca grup politic, îl vom vota.

  Jim Allister (NI) – Doamnă preşedintă, noaptea trecută a avut din nou loc o crimă de natură teroristă în circumscripţia mea electorală din Irlanda de Nord. Înainte de a trece la subiect, permiteţi-mi să-mi exprim condoleanţele faţă de familia ofiţerului de poliţie al circumscripţiei, care a fost ucis în mod atât de brutal de către IRA şi să condamn acest act inacceptabil de terorism.

În ceea ce priveşte chestiunea discutată în cadrul Parlamentului, aş spune că în cabinetul meu se face rareori lobby în favoarea unei reglementări UE şi trebuie să menţionez că şi mai rare sunt ocaziile în care sunt convins cu privire la un astfel de subiect. De această dată însă, mă bucur că am fost convins, deoarece această propunere conţine dispoziţii ce îmbunătăţesc siguranţa rutieră şi, în acelaşi timp, asistă o companie din Irlanda de Nord care ocupă o poziţie de lider în tehnologia şi producţia sistemelor de monitorizare a presiunii anvelopelor. Aşadar, o propunere care impune introducerea acestor sisteme nu este benefică numai pentru siguranţa în trafic, ci şi pentru crearea locurilor de muncă în circumscripţia mea electorală.

Având în vedere numărul devastator de accidente rutiere mortale în UE, măsurile care contribuie la creşterea siguranţei automobilelor şi, prin urmare, a drumurilor noastre, trebuie să fie binevenite. Acesta este un domeniu în care, mai mult decât în altele, reglementarea are un rol foarte bine conturat. Trebuie să fie o reglementare solidă, raţională şi necesară, nu o reglementare făcută de dragul reglementării. În acest caz însă, consider că raportul este unul echilibrat şi îl felicit pe domnul raportor pentru aceasta.

  Zuzana Roithová (PPE-DE) – (CS) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, apreciez nivelul ridicat de profesionalism de care a dat dovadă dl Schwab în modificarea proiectului de regulament al Comisiei în vederea includerii de măsuri care vor creşte competitivitatea industriei europene a automobilelor şi, în acelaşi timp, vor permite statelor membre să monitorizeze în mod eficace succesul pe piaţă al cerinţelor de omologare de tip pentru autovehicule. De exemplu, prin controlul presiunii anvelopelor putem reduce consumul de carburanţi şi, prin urmare, emisiile, iar prin introducerea în 2011 a sistemelor electronice moderne de control al mecanismului de comandă putem reduce, cu un an mai devreme, numărul accidentelor care au loc pe şoselele europene. Reducerea emisiilor sonore este un alt avantaj, şi anume unul legat în acelaşi timp de anvelope şi de construcţia şoselelor. Această reglementare va reduce costurile administrative şi va simplifica reglementările legale în conformitate cu acordul ONU privind unificarea normelor pentru autovehicule. Acest regulament este un exemplu excelent de legislaţie integrată şi sunt încântată de faptul că preşedinţia cehă a fost bine pregătită în acest sens şi că, astfel, un acord între Parlament, dl Schwab şi Consiliu va putea fi încheiat în primă lectură.

  Wolfgang Bulfon (PSE) – (DE) Doamnă preşedintă, s-a ajuns la un compromis dificil şi sunt de părere că dl Schwab a produs aici o capodoperă, aşa că, de acum înainte, îl voi numi maestrul Schwab.

În vederea creşterii siguranţei şoferilor pe şoselele europene, introducerea timpurie a ESP şi a sistemului complex de frânare progresivă controlată (ABS) este foarte binevenită. În plus, faptul că valorile aderenţei anvelopelor pe carosabilul umed vor fi reîmbunătăţite în viitor trebuie văzut ca fiind un lucru pozitiv, la fel ca şi posibilitatea introducerii pentru alte categorii de vehicule a sistemelor de monitorizare a presiunii anvelopelor, a sistemelor de avertizare la trecerea involuntară peste liniile de separare a benzilor de circulaţie şi a sistemelor avansate de frânare de urgenţă.

Aş dori totuşi să critic faptul că producătorii cu un nivel ridicat al emisiilor sonore pentru camioane s-au impus şi, de asemenea, faptul că alte măsuri de siguranţă, în afară de cele ESP, nu au fost introduse mai devreme decât fusese propus.

În continuare, doresc să menţionez că nicio specificare exactă a condiţiilor necesare privind capacitatea anvelopelor de iarnă de a iniţia sau de a menţine autovehiculul în mişcare nu a fost inclusă în compromisul făcut cu Consiliul. Personal, lipsa de specificaţii referitoare la proprietăţile de manevrare necesare, de exemplu, în condiţii de polei sau noroi, mi se pare de neînţeles.

Anvelopele de tip C1, C2 şi C3 care nu îndeplinesc cerinţele stabilite de acest regulament în anexa 1 vor putea acum, în temeiul compromisului privind perioadele de tranziţie, să fie vândute timp de încă 30 de luni. Parlamentul stabilise o perioadă de tranziţie de 12 luni, care ar fi fost necesară aici.

În încheiere, aş dori să vă reamintesc tuturor, încă o dată, de viteza maximă de construcţie de 180 km/h, deoarece consider că este o măsură foarte raţională.

  Toine Manders (ALDE) – (NL) Doamnă preşedintă, aş dori să-i mulţumesc dlui Schwab pentru angajamentul său, dumnealui regăsindu-se într-o situaţie extrem de dificilă în cadrul discuţiilor tripartite. Pe vremea când am studiat dreptul european, puterile codeciziei erau evident destul de diferite faţă de situaţia actuală.

Acordul în primă lectură pe care îl avem în faţa noastră, care a fost negociat de patru deputaţi, inclusiv de mine ca raportor alternativ, se deosebeşte vizibil de textul adoptat de către Parlament. Acesta diferă de propunerea Comisiei - s-a abuzat de criza economică pentru a prezenta o propunere cumplită. Într-adevăr, toată lumea se plânge că acesteia îi lipseşte substanţa, însă, cu toate acestea, propunerea este, în mod evident, acceptată.

În opinia Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, democraţia şi rolul Parlamentului sunt subminate. Până la urmă, dacă textul adoptat de Parlament în primă lectură nu va fi inclus în negocierile tripartite, va fi necesară o a doua lectură, deoarece aşa se procedează. De asemenea, suntem de părere că se creează un semnal negativ atunci când patru deputaţi aprobă un text în cadrul unei dezbateri tripartite, iar întreaga instituţie pur şi simplu le urmează exemplul.

Grupul ALDE va vota împotriva acestei propuneri din motive de principiu. Este vorba, în primul rând, de motive legate de procedură, şi nu de faptul că nu suntem mulţumiţi de conţinut, deşi acesta ar putea fi încă îmbunătăţit din multe puncte de vedere.

  Avril Doyle (PPE-DE) – Doamnă preşedintă, aş dori să aduc în discuţie un subiect legat de acest domeniu. Comisia ştie cu siguranţă că trei gaze de tip „F” se numără printre cele şase gaze principale cu efect de seră. Am fost raportoare pentru Directiva privind sistemele mobile de climatizare (MAC) care se referă la utilizarea acestora în sistemele mobile de climatizare.

Se pare că se exploatează lacunele dintre această legislaţie şi legislaţia privind omologarea de tip, care a reprezentat instrumentul ales pentru punerea în aplicare a directivei. Am fost avertizată în ultimele săptămâni cu privire la planurile producătorilor de automobile de a evita orice fel de schimbare a refrigerentului, în 2011 şi după, prin aplicarea omologării de tip a anumitor componente. Aceasta ar însemna că termenul limită pentru interzicerea utilizării R134a ar fi acum anul 2017, şi nu 2011. Prin urmare, evitarea emisiilor de tone de CO2 echivalent nu ar mai avea loc.

Autorităţile naţionale de omologare de tip sunt în cele din urmă responsabile pentru implementarea Directivei MAC. VCA, de exemplu, care este autoritatea de omologare de tip în Regatul Unit, a afirmat recent că va aproba, după ianuarie 2011, noi tipuri de autovehicule echipate cu sisteme actuale MAC - deja aprobate prin Regulamentul (CE) nr. 706/2007 - care conţin gaze „F” cu un potenţial de încălzire globală de peste 150. În consecinţă, avem probe conform cărora unii producători de automobile amână, dacă nu chiar opresc, dezvoltarea şi investiţiile în tehnologia inovatoare durabilă. Ar putea domnul comisar să comenteze asupra acestor aspecte?

  Günter Verheugen , vicepreşedinte al Comisiei −(DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, în acest moment nu pot face altceva decât să-mi exprim recunoştinţa faţă de susţinerea puternică a acestei propuneri din partea întregii instituţii. Sigur că am făcut un compromis şi întotdeauna ne-am putea dori un pic mai mult decât atât. Pot, de asemenea, să spun că eu, personal, şi Comisia am fi fost pregătiţi să facem un pas mai departe. Însă ceea ce am realizat acum este totuşi un mare pas înainte.

Aş dori să subliniez în special, încă o dată, ceea ce a spus dna Rühle. Din punct de vedere politic, scopul esenţial în această situaţie este de a îmbunătăţi autovehiculele europene în domenii care vor fi esenţiale pentru viitor. Un lucru este clar, şi anume că actuala criză a cererii nu este numai un rezultat al contextului economic general şi al nesiguranţei economice, ci este legat şi de faptul că autovehiculele oferite de producătorii europeni nu au îndeplinit poate în ultimii ani condiţiile pieţei europene în materie de consum de carburanţi, caracter ecologic şi siguranţă. De aceea este atât de important să corectăm cât mai repede acest lucru.

Permiteţi-mi, vă rog, să mai spun câteva cuvinte despre problema pusă în discuţie de dna Doyle. Sunt conştient de faptul că - după cum mi-aţi atras atenţia - în anumite state membre există o interpretare greşită a normelor referitoare la omologarea de tip, însă aceasta rămâne o interpretare greşită, care nu corespunde cadrului legal existent. Comisia se va asigura de elaborarea clarificărilor necesare şi de evitarea consecinţelor negative pe care le-aţi subliniat, doamnă Doyle.

  Andreas Schwab, raportor – (DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, bineînţeles că felicitările pe care le-am primit mă bucură, însă trebuie să spun că, în cadrul unei dezbateri tripartite, forţa şi viteza de lucru depind în foarte mare măsură de colegii cu care lucrezi. De aceea, mă bucur să împart cu dvs. complimentul făcut de domnul Bulfon.

Doresc însă să menţionez, în acelaşi timp - şi pentru mine acest lucru este extrem de important - că nu am simţit niciun fel de presiune din partea nimănui şi nici presiune politică. Singura dificultate care a apărut în legătură cu această propunere legislativă - şi nu intenţionez să o ascund, ea chiar a fost abordată pe scurt - a fost, desigur, formularea acestei legislaţii ambiţioase astfel încât să nu pierdem locuri de muncă în Uniunea Europeană, ci să le protejăm. Acest echilibru nu a fost mereu uşor de atins în ceea ce priveşte anumite puncte, însă cred că, până la urmă, am reuşit să găsim o cale de mijloc raţională care să satisfacă toate interesele.

Cu toate acestea, trebuie adăugat că, în cazul tuturor procedurilor pe care le-am stabilit în dezbaterile tripartite în ultimele săptămâni sau luni, s-a criticat în permanenţă faptul că lucrurile se mişcă prea repede. Este un aspect care ar putea fi, desigur, discutat la începutul unei legislaturi parlamentare şi apoi respectat pe întreaga perioadă a legislaturii, însă nu ar trebui să se critice la sfârşitul legislaturii, perioadă destinată rezolvării anumitor probleme, faptul că procedurile sunt nedemocratice, după participarea timp de trei ani la astfel de proceduri aici în Parlament. Accept critica, însă cred că această problemă trebuie rezolvată imediat după alegerile parlamentare pentru întregul mandat.

De asemenea, este important să facem legătura dintre această propunere şi cea prezentată de dl Sacconi, care a fost adoptată cu succes. Propunerea dumnealui se referea la reducerea emisiilor de CO2 a autovehiculelor la 130 grame, dintre care 10 grame să fie prevăzute pentru măsuri suplimentare. O parte dintre aceste măsuri suplimentare tocmai au fost reglementate. Aştept cu nerăbdare să văd ce se va decide în legătură cu restul cantităţii de emisii şi care vor fi propunerile Comisiei pentru Parlament.

Trebuie să adaug că, referitor la aspectul perioadei de tranziţie, am fost nevoiţi să găsim o cale de mijloc, din punct de vedere economic. Încă nu am stabilit definitiv perioada de 30 de luni, dar Comisia va realiza o evaluare a impactului pentru fiecare tip de anvelope în parte, pe baza căruia vom putea apoi hotărî termenul limită pentru fiecare tip. Consider că, din punct de vedere economic, decizia cea mai înţeleaptă ar fi să eliminăm cât mai repede din circulaţie anvelopele produse legal în Europa, însă numai în momentul în care piaţa oferă potenţialul corespunzător pentru aceasta. Aş dori să închei prin a le mulţumi sincer, încă o dată, tuturor celor implicaţi.

  Preşedinta. – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc azi, la ora 12.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Ioan Lucian Hămbăşan (PPE-DE), în scris – Aş dori în primul rând să-l felicit pe domnul Schwab pentru raportul echilibrat pe care l-a întocmit. Acest raport vine în întâmpinarea nevoilor industriei, creând o legislaţie transparentă, simplificată, prin înlocuirea a nu mai puţin de 50 de directive de bază, reducându-se aşadar povara administrativă. Venim astfel în întâmpinarea unei industrii auto competitive.

Este important pentru noi toţi să creştem siguranţa pe şoselele Europei, să reducem numărul deceselor şi al persoanelor grav rănite, prin introducerea de dotări standard. Sistemul ESP trebuie să devină accesibil tuturor, să nu mai constituie o opţiune de lux. Bineînţeles, nu trebuie să uităm nici impactul asupra mediului pe care îl va avea noul sistem de monitorizare a presiunii pneurilor, efectul său de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. Totodată, se va reduce zgomotul, poluarea fonică. Tehnologiile noi ne vor permite să avem maşini mai sigure şi mai ecologice.

6. Emisii industriale (prevenirea şi controlul integrat al poluării) (reformare) (dezbatere)

  Preşedinta – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0046/2009) elaborat de dl Krahmer, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind emisiile industriale (prevenirea şi controlul integrat al poluării) (reformare) [COM(2007)0844 - C6-0002/2008 - 2007/0286(COD)].

  Holger Krahmer, raportor – (DE) Doamnă preşedintă, stimaţi comisari, doamnelor şi domnilor, urmează să votăm directiva privind prevenirea emisiilor industriale. Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară a adoptat o serie de compromisuri cu o largă majoritate. Sper să putem menţine această direcţie, deoarece aceste reguli vor armoniza normele ecologice pentru instalaţiile industriale din UE. Astfel, vom îmbunătăţi protecţia mediului, asigurând în acelaşi timp o concurenţă loială.

În centrul compromisurilor se află reţeaua europeană de siguranţă. Acest concept introduce la nivelul Comunităţii limite pentru valorile emisiilor poluante provenite din industrie. Ele definesc norme clare de autorizare a instalaţiilor industriale. Pentru a obţine un permis, ele trebuie să fie mai bune decât specificarea din reţeaua de siguranţă. Acest mod de abordare oferă suficient spaţiu de manevră pentru stabilirea de cerinţe individuale. În orice caz, nu mai există posibilitatea de a abuza de acest spaţiu şi de a folosi instalaţii cu evaluări negative în ceea ce priveşte emisiile prin intermediul derogărilor. Datorită reţelei de siguranţă vom obţine claritate, precum şi flexibilitatea necesară. Nu va fi deloc nevoie de derogări extensibile şi interpretabile.

Când am făcut această propunere, mi s-a reproşat că aş fi un „activist verde”. Această afirmaţie - şi mă voi exprima cu atenţie - este exagerată. Este vorba despre îmbunătăţirea punerii în aplicare a unor norme ale UE care sunt în vigoare de ani de zile. Cele mai bune tehnici disponibile - iar acesta este scopul reţelei europene de siguranţă - ar fi trebuit să fie, începând din toamna trecută, un standard pentru toate unităţile industriale din UE, însă acest lucru este încă departe de realitate. Cele mai bune tehnici disponibile sunt efectiv utilizate în momentul de faţă în numai trei state membre.

Oxizii de azot şi de sulf reprezintă câteva dintre problemele principale ale poluării industriale a mediului. Potenţialul de reducere ar fi de 60-80% în cazul în care cele mai bune tehnici disponibile s-ar utiliza în mod consecvent. Acestea sunt cifrele Agenţiei Europene de Mediu. Tehnica aceasta nu este science fiction. Nu provine din laborator, nu se află în stadiu de laborator, ci este disponibilă, accesibilă şi funcţională. Cu toate acestea, multe state membre se scutesc de un astfel de efort, deoarece se pot câştiga bani buni şi din instalaţii industriale poluante. Unele state membre pur şi simplu au neglijat ideea de a investi în modernizarea unităţilor lor. Acest lucru afectează concurenţa şi mediul, motiv pentru care încurajez o nouă abordare în vederea unei mai bune puneri în aplicare a celor mai bune tehnici disponibile.

Pachetele de compromis vor reduce, de asemenea, cheltuielile administrative care nu folosesc în niciun fel mediului. Prin urmare, numărul rapoartelor pe care operatorii de instalaţii trebuie să le trimită autorităţilor este legat de riscul prezentat de instalaţiile respective şi de respectarea de către operatori a normelor impuse. Acelaşi lucru este valabil şi pentru inspecţiile făcute de autorităţi. Acolo unde ar putea exista un pericol, este nevoie de o supraveghere mai atentă. Însă acolo unde lucrurile sunt în ordine, nu mai este necesară o monitorizare constantă.

Pentru multe persoane din acest Parlament, protecţia solului este o problemă delicată. Din păcate, este clar că nu mai poate avea loc o dezbatere constructivă pe această temă, însă găsirea unor compromisuri a fost posibilă. Raportul privind starea solului se reduce la punctele esenţiale - nu trebuie să fie unul cuprinzător şi nu trebuie elaborat mereu. În schimb, se va concentra asupra riscului real produs de o anumită instalaţie. Analizele sunt necesare în cazurile în care se utilizează cantităţi relevante de substanţe periculoase.

În plus, curăţarea siturilor în vederea readucerii la starea iniţială nu este o abordare realistă, motiv pentru care compromisul vorbeşte acum despre reabilitarea până la un nivel satisfăcător. Acest lucru nu-mi influenţează propriul punct de vedere, şi anume că protecţia solului nu este un domeniu care ar trebui reglementat la nivelul UE. Ar fi mai bine ca acesta să ţină de responsabilităţile statelor membre.

IPPC afectează aproape toate sectoarele industriale. Aşadar, au existat activităţi intense de lobby în ultimele zile. În anumite domenii, îmbunătăţirile aduse compromisurilor iniţiale erau într-adevăr necesare, un exemplu fiind cazul agriculturii. Calcularea pragurilor pentru fermele de păsări este mult prea birocratică. În locul unei clasificări după specii, în curcani, raţe şi pui de carne, ar trebui să menţinem pragul de 40 000 de locuri pentru păsări.

Nici producţia gunoiului de grajd solid şi lichid şi a ejecţiilor nu aparţine sferei de aplicare a acestei directive. Tema este relevantă, reglementarea este necesară, însă, vă rog, nu în acest act juridic. Ferma unui ţăran nu este o unitate industrială. Fermierii au mult mai multe dorinţe pe lista lor, iar decizia în legătură cu aceste două puncte este adecvată. De aceea, am făcut tot posibilul pentru a ajunge la un acord pe această temă cu raportorii alternativi.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru generarea de curent din gaze reziduale în producţia de oţel. Procesul este foarte eficient, producând energie dintr-un produs secundar altminteri inutil. Cu toate acestea, reducerea marginală ţintită a emisiilor ar putea fi obţinută numai printr-un nivel ridicat al cheltuielilor. Scopul era acela de a păstra echilibrul.

Ceea ce însă atrage atenţia şi este regretabil este modul în care Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni se sustrage din compromis şi împrăştie amendamente prin tot raportul. O astfel de abordare nu este constructivă. Luarea deciziilor politice se poate face numai cu un nivel minim de încredere şi colaborare. Pot să înţeleg că membrii Grupului PPE-DE nu sunt suficient de mulţumiţi de diferitele compromisuri. Tot ceea ce pot spune este că aş fi discutat cu plăcere propunerile lor, însă niciuna dintre acestea nu a fost prezentată în cadrul negocierilor pentru compromis cu raportorii alternativi. De aceea, astfel de acţiuni necoordonate şi pe ultima sută de metri pot cauza exact contrariul: periclitarea propunerilor raţionale şi corecte.

Doresc să le mulţumesc din suflet celorlalţi raportori, în special domnilor Turmes, Hegyi şi Blokland, care, în ciuda diferenţelor de substanţă, au fost parteneri de negociere de încredere.

Astăzi, avem ocazia de a încuraja atât o mai bună protecţie a mediului, cât şi concurenţa loială. Sper să folosim această ocazie pentru crearea unui plan care să fie susţinut în acelaşi timp de către marile grupuri economice şi ecologice. Vă rog să susţineţi compromisurile! Vă mulţumesc.

  Stavros Dimas, membru al Comisiei − (EL) Doamnă preşedintă, sunt încântat de faptul că astăzi dezbatem propunerea de reformare a directivei privind emisiile industriale şi aş dori să le mulţumesc în mod special raportorului, dl Krahmer, şi Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, pentru munca excelentă pe care au depus-o la acest dosar. De asemenea, doresc să mulţumesc Comisiei pentru afaceri juridice pentru contribuţia sa pozitivă.

În ultimele săptămâni, Comisia a strâns dovezi solide conform cărora directiva actuală de prevenire şi control al poluării nu este pusă în aplicare în mod adecvat, emisiile industriale aflându-se în continuare la un nivel extrem de ridicat. Situaţia aceasta a avut un impact grav asupra mediului şi asupra sănătăţii cetăţenilor europeni. În plus, afectează concurenţa dintre industriile europene.

Această situaţie inacceptabilă trebuie să înceteze. Cele mai bune tehnici disponibile reprezintă elementul principal al abordării integrate pe baza căreia operează directiva. Aceste tehnici au avantaje ecologice şi economice semnificative.

În primul rând, ele reduc emisiile şi limitează utilizarea resurselor, contribuind astfel la îmbunătăţirea pe termen lung a securităţii aprovizionării cu energie în Uniunea Europeană. De asemenea, stimulează inovaţia ecologică necesară pentru ca industria europeană să poată răspunde viitoarei cereri globale în materie de tehnologii ecologice.

Cadrul de aplicare al celor mai bune tehnici disponibile trebuie consolidat şi îmbunătăţit, pentru ca noi să putem exploata în mod adecvat avantajele acestora. Acesta este scopul propunerii făcute de Comisie. Aceasta clarifică şi actualizează rolul documentelor de referinţă BAT (documente BREF) în aplicarea legislaţiei. Astfel, condiţiile de autorizare pentru întreprinderi vor fi mai asemănătoare în Uniunea Europeană şi, prin urmare, se va atinge o mai mare convergenţă în ceea ce priveşte condiţiile de concurenţă.

Documentele BREF sunt întocmite prin intermediul unei proceduri transparente, cu participarea largă a statelor membre, a industriei şi a altor agenţii relevante. Efortul necesar pentru elaborarea şi aprobarea lor este considerabil. Trebuie să susţinem procedura de aprobare şi procesul BREF în general. Acest lucru va permite documentelor BREF să joace un rol mai puternic în domeniul licenţelor de funcţionare acordate companiilor industriale, ceea ce va avea ca efect faptul că unităţile noastre industriale vor îndeplini cele mai stricte condiţii ecologice posibile prevăzute de legislaţia Uniunii Europene.

Propunerea Comisiei oferă flexibilitatea necesară pentru derogări de la documentele BREF, cu condiţia, bineînţeles, ca acestea să fie justificate de condiţiile locale în perioada respectivă. Cu toate acestea, este necesară o expunere detaliată a motivelor şi o justificare pentru fiecare derogare, în vederea evitării unor posibile abuzuri. În acelaşi timp, în cazul anumitor sectoare industriale cu impact deosebit de grav asupra mediului, condiţiile obligatorii minime trebuie stabilite la nivelul Uniunii Europene. În plus, standardele minime relevante au fost deja adoptate pentru sectoare precum instalaţii complexe de ardere sau de incinerare a deşeurilor.

După cum ştiţi, această problemă l-a preocupat în mod deosebit pe raportorul Parlamentului European. Deşi cerinţele obligatorii minime ar putea fi considerate utile pentru anumite sectoare industriale, definirea acestora pentru toate sectoarele nu este neapărat necesară. Standardele minime trebuie adoptate numai dacă şi în măsura în care sunt necesare şi justificate din punct de vedere ecologic.

Un exemplu tipic ar fi instalaţiile complexe de ardere, care sunt responsabile pentru o mare parte a poluării atmosferice. Cele mai bune tehnici disponibile nu sunt deloc adoptate în mod corect în acest sector. Iată motivul pentru care Comisia a propus noi cerinţe minime pentru instalaţiile complexe de ardere, pe baza concluziilor din documentele BREF relevante. Aplicarea acestora este planificată pentru anul 2016.

Acestea sunt măsuri care vor contribui în mod semnificativ la atingerea obiectivelor relevante ale strategiei tematice privind poluarea mediului într-o manieră viabilă din punct de vedere economic. Mai mult, avantajul acestor norme depăşeşte costurile aferente, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional.

În cele din urmă, în afara punerii mai bune în aplicare a directivei, obiectivul principal al reformei este de a simplifica legislaţia şi de a reduce costurile administrative ale industriei şi ale autorităţilor competente, în conformitate, bineînţeles, cu principiile programului pentru o legiferare mai bună al Uniunii Europene.

Din acest motiv, propunerea uneşte şapte acte legislative actuale într-o singură directivă. Astfel, va creşte claritatea şi coeziunea legislaţiei, atât pentru statele membre, cât şi pentru companii. Avantajele acestei simplificări sunt numeroase.

Reducerea poluării cauzate de instalaţii industriale reprezintă o prioritate principală, din motive atât ecologice, cât şi economice. Propunerea prezentată va simplifica legislaţia actuală şi, în acelaşi timp, va consolida cadrul de aplicare al celor mai bune tehnici disponibile. Astfel, se va contribui la îmbunătăţirea protecţiei mediului şi a viabilităţii industriei europene. Prin urmare, aştept cu interes punctele dvs. de vedere referitoare la această propunere importantă şi dialogul care va urma.

  Marcello Vernola, în numele Grupului PPE-DE – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, consider că, după cum s-a spus deja, această directivă reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente pentru controlul poluării pe care le-a discutat Parlamentul de la Pachetul energie - climă încoace.

Poate că momentul nu este cel mai potrivit, din cauza crizei financiare care pune sistemul industrial sub presiune şi, prin urmare, a existat o activitate disproporţionată de lobby pe lângă grupurile parlamentare din partea acestor companii, care sunt îngrijorate de repercusiunile financiare ale directivei în cauză, la fel ca şi în cazul Pachetului energie - climă. Suntem încurajaţi de faptul că ne aflăm încă la prima lectură şi poate că la a doua lectură vom reuşi să recâştigăm teren datorită corectărilor şi îmbunătăţirilor.

Doresc să-i spun raportorului, domnul Krahmer, că drumul nu a fost uşor. Dl Krahmer a criticat poziţia Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, care a pus la îndoială unele compromisuri. Aş dori totuşi să menţionez că au fost prezentate 60 de amendamente, cel puţin o treime dintre acestea fiind propuse de deputaţii Grupului PPE-DE. Există aşadar o dorinţă generală în Parlament de a reexamina anumite puncte cheie ale acestei directive şi, din păcate, nu a avut loc nicio întâlnire în ultimele 60 de zile între raportor şi raportorii alternativi pentru a discuta cele 60 de amendamente. Nu trebuie să uităm că directiva a apărut din cauză că directiva precedentă nu s-a dovedit, până în prezent, a fi uşor de pus în aplicare în statele membre. Sistemul de control şi analiză s-a diversificat mult prea mult. După cum a spus dl Krahmer, acesta trebuie modificat. Este însă nevoie de un efort mai mare şi din partea Comisiei Europene.

Documentele de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile (BREF) necesită o pregătire mult prea lungă şi, în consecinţă, nu pot garanta punerea în aplicare a directivei într-o manieră transparentă. Este adevărat că un proces foarte puternic de colaborare a luat naştere odată cu implicarea industriei, dar dacă documentele BREF ar fi adoptate mai rapid şi mai regulat, am fi cu siguranţă martorii unui progres în domeniul protecţiei sănătăţii publice. Aş dori, de asemenea, să adaug că sectoarele industriale au realizat puţine investiţii în trecut: este nevoie de un angajament mai puternic şi consider că, având în vedere că un număr prea mare de persoane se îmbolnăvesc şi mor din cauza poluării atmosferice cauzate de emisiile industriale, trebuie să introducem măsuri adecvate de purificare şi un sistem strict de control şi analiză.

PREZIDEAZĂ: Dl COCILOVO
Vicepreşedinte

  Guido Sacconi, în numele Grupului PSE – (IT) Dle preşedinte, stimaţi colegi, mai întâi aş dori să clarific faptul că iau cuvântul în numele raportorului nostru alternativ care, din nefericire, nu poate fi astăzi alături de noi. Voi reda deci poziţia unitară a grupului nostru. Susţinem pe deplin acest compromis, care este rezultatul unei activităţi de peste un an de zile. Trebuie să mulţumim pentru aceasta dlui Krahmer, care a jucat un rol foarte important, care a ascultat cu atenţie şi chiar şi-a revizuit poziţia iniţială. Acest compromis va avea ca rezultat un grad mai ridicat de protecţie şi suport acordat industriei europene, şi datorită introducerii flexibilităţii.

După cum s-a mai specificat, acordul, punctul focal al acestui consens, consolidează şi extinde punerea în aplicare a BAT (cele mai bune tehnici disponibile), consolidând normele şi făcându-le mai transparente. Cerinţele minime propuse pentru instalaţiile de ardere de mari dimensiuni trebuie să fie respectate pentru a putea aplica BAT şi criteriile privind calitatea aerului. În acest sens, în ceea ce ne priveşte, considerăm că amendamentele prezentate în cadrul sesiunii plenare nu trebuie adoptate. Acestea slăbesc compromisul, în special acele amendamente care au ca scop reducerea domeniului de aplicare al IPPC (prevenirea şi controlul integrat al poluării), punerea în aplicare a BAT şi cerinţele pentru instalaţiile de ardere de mari dimensiuni.

Trebuie să subliniez faptul că, după o discuţie internă aprinsă, grupul a hotărât să nu depună niciun amendament. În consecinţă, invităm alte partide să acţioneze în aceeaşi manieră şi să nu susţină amendamentele care au fost prezentate pentru a trimite un mesaj puternic şi clar în etapa de primă lectură.

  Chris Davies, în numele Grupului ALDE – Dle preşedinte, ideea care stă la baza Directivei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC) este să ne permită să atingem beneficii maxime pentru mediu la un cost minim, acordând o flexibilitate crescută industriei şi statelor membre. Totuşi, după cum a subliniat comisarul, acest principiu generează abuzuri: cele mai bune tehnici disponibile au fost înţelese de numeroase state membre în alte moduri decât cele intenţionate de Comisie.

Prin urmare, susţin cu tărie ideea raportorului de a se stabili un standard minim. Faptul că raportorul nostru este de naţionalitate germană are o anumită importanţă; Germania are rezultate pozitive în ceea ce priveşte acest subiect. Nu găsesc niciun motiv pentru care un stat membru care a făcut investiţii pentru a asigura standarde ridicate de protecţia mediului în industria sa trebuie să fie subminat la nivel competitiv şi ecologic de alte state membre care nu sunt pregătite să facă asemenea investiţii.

De asemenea, aş dori să menţionez oportunitatea pe care această directivă reformată ne-o oferă pentru a modifica Directiva privind instalaţiile de ardere de mari dimensiuni. Sunt foarte dornic să văd introducerea standardelor de performanţă privind emisiile pentru marile instalaţii de cărbune şi gaze naturale din cauza cantităţilor imense de CO2 pe care acestea le emit. Totuşi, preocupările privind încălzirea globală au stârnit multe controverse, preocupări care nu erau resimţite la fel de acut la momentul intrării în vigoare a acestei directive. Într-o oarecare măsură, există un echilibru între poluanţii vechi, tradiţionali şi noua preocupare privind gazele cu efect de seră.

Este foarte posibil ca ţara mea să se confrunte cu penurii energetice severe începând cu sfârşitul anului 2015, cauzate de închiderea a numeroase centrale electrice pe bază de cărbune, care nu au fost modernizate conform cerinţelor privind instalaţiile de ardere de mari dimensiuni.

Personal, sunt pregătit pentru negocieri. Sunt pregătit să negociez o derogare în a doua lectură - o extindere a cerinţelor privind instalaţiile de ardere de mari dimensiuni - pentru a păstra vechile centrale în stare de funcţionare, cu condiţia să nu se construiască alte centrale electrice pe bază de cărbune, care să continue să producă emisii de CO2 şi în următoarele decenii. Trebuie totuşi să existe o compensare veritabilă: trebuie să existe un real angajament din partea statelor membre de a realiza schimbările necesare pentru a-şi reduce emisiile de CO2, astfel încât să se permită încă pentru câţiva ani poluarea provenită de la centralele existente.

  Claude Turmes, în numele Grupului Verts/ALE – Dle preşedinte, mai întâi aş vrea să îi mulţumesc dlui Krahmer, care s-a dovedit un raportor foarte constructiv şi bine organizat în ceea ce priveşte această directivă.

Ce dorim să facem în domeniul despre care discutăm? Dorim să promovăm cele mai bune tehnologii disponibile în Europa în folosul sănătăţii, al mediului, dar şi pentru binele competitivităţii industriei europene. Trebuie să fim conştienţi de faptul că, în ceea ce priveşte o mare parte a producţiei industriale din Europa, costurile salariale sunt mai reduse în prezent decât costurile materialelor şi decât cele de furnizare a energiei, apei şi a altor resurse. În consecinţă, vom avea beneficii extraordinare datorită acestei directive care ne permitem să utilizăm şi altceva decât tehnologiile de depoluare la capătul liniei (end-of-pipe) şi să promovăm cele mai bune documente disponibile şi cele mai eficiente tehnologii folosite deja de industrie. Aceasta este direcţia în care trebuie să ne îndreptăm. De aceste reglementări vor beneficia şi furnizorii noştri de tehnologie ecologică din Europa. Există o piaţă mondială enormă pentru procesarea ecologică şi Europa trebuie să facă parte din această piaţă.

În calitate de membri ai Grupului Verzilor, suntem mulţumiţi de această plasă de siguranţă europeană, care va reduce posibilităţile de dumping pentru anumite guverne, şi de faptul că am îmbunătăţit monitorizarea şi accesul cetăţenilor la documente.

A fost un proces foarte eficient, dar, din păcate, nu îl înţeleg pe dl Vernola. Aţi negociat toate aceste compromisuri cu noi într-o manieră eficientă. În viaţă, ca şi în politică, trebuie să ai încredere, de aceea nu înţeleg motivul pentru care, chiar la sfârşit, dumneavoastră, care cunoaşteţi acest dosar atât de bine, cedaţi în faţa unor politicieni precum dna Jackson şi alţii, care nu sunt preocupaţi de sănătate sau de competitivitate. Cred că este păcat. Este păcat că cel mai mare grup politic din Parlament nu mai este un partener de negociere fiabil. Nu putem negocia săptămâni întregi pentru ca, în ultimul moment, compromisele să fie subminate. Aceasta nu este o modalitate serioasă de a face politică în legătură cu un dosar atât de important.

  Roberto Musacchio, în numele Grupului GUE/NGL – (IT) Dle preşedinte, stimaţi colegi, deşi aceasta este o consolidare a mai multor directive şi, în consecinţă, posibilităţile de a modifica acest text legislativ sunt limitate, noua directivă IPPC este un instrument necesar şi util atât pentru promovarea reducerii dramatice a emisiilor profitând de cele mai bune tehnici disponibile, cât şi pentru accelerarea unei noi tendinţe în investiţiile industriale.

Datorită atenţiei pentru detaliu şi contribuţiei tuturor raportorilor alternativi şi, în special, a personalului şi a raportorului, dl Krahmer, căruia doresc să îi mulţumesc pentru onestitatea şi răbdarea sa, am menţinut transparenţa completă în ceea ce priveşte adoptarea BAT, schimbul de informaţii şi publicarea pe internet a concluziilor operative a acestor documente. Ne-am asigurat că procedura de consultare participativă stabilită în cadrul Forumului de la Sevilia va fi folosită în continuare. Este important să nu ne abatem de la această direcţie; fac apel la toţi raportorii să menţină consecvenţa pe care am demonstrat-o în timpul lunilor de discuţie deschisă.

Personal, am lucrat la directiva privind protecţia solului. Din nefericire, aşteptăm încă opinia Consiliului asupra acestei directive cruciale pentru menţinerea unui echilibru natural în ceea ce priveşte eliberarea carbonului în atmosferă, după cum a specificat recent comisarul Dimas. Anumite amendamente, inclusiv în proiectul de directivă IPPC, au ca scop subminarea cerinţelor obligatorii pentru reclamaţii privind terenurile industriale nefolosite: acestea nu intenţionează să facă legătura dintre dispoziţii şi celelalte cerinţe care urmează să fie introduse de directiva privind solul. În opinia mea, acest lucru este inacceptabil, nu neapărat din motive ecologice, ci pentru a proteja sănătatea publică şi pentru a preveni orice abuz de resurse publice în dezvoltarea afacerilor şi în viaţa cetăţenilor europeni. În trecut, inclusiv în Italia, astfel de cazuri de încălcare a autorizaţiilor prevăzute de directiva IPPC anterioară au fost prea numeroase, cauzând diferenţe atât dintr-o perspectivă ecologică, cât şi în termeni de piaţă şi norme industriale. Ţara mea a plătit deja un preţ mare pentru dezvoltarea industrială necontrolată, ca de exemplu în cazurile Sevesto, Eternit şi altele, ceea ce a avut consecinţe asupra peisajului şi populaţiei locale.

În concluzie, salut limitarea şi includerea dispoziţiilor privind incineratoarele. Reglementările din acest domeniu nu trebuie atenuate, astfel încât să ne putem pregăti să renunţăm la aceste practici şi să trăim într-o societate fără deşeuri. Amendamentele discutate de toate grupurile pentru a permite controale mai stricte privind emisiile de furan şi dioxină sunt de asemenea întemeiate. Consider că, în această privinţă, trebuie să consolidăm dezbaterea printr-un vot al Parlamentului. Această directivă este foarte importantă şi sper că va fi adoptată.

  Johannes Blokland, în numele Grupului IND/DEM – (NL) Dle preşedinte, industria noastră este importantă pentru economie, dar ea cauzează frecvent poluarea aerului, a apelor şi a solului. Uniunea Europeană combate acest fel de poluare de decenii şi, recent, toată atenţia acordată domeniului mediului s-a concentrat asupra CO2 şi a schimbărilor climatice. Uneori, acestea par a fi singurele probleme de mediu. Al Gore şi-a lăsat în mod clar amprenta.

Există, totuşi, pericolul ca toate problemele de mediu să fie reduse la schimbările climatice; ne confruntăm însă cu mult mai multe provocări privind politica de mediu. Planeta este ameninţată şi de emisiile de poluanţi atmosferici, dintre care 40-80% provin de la marile instalaţii industriale. În consecinţă, avem motive întemeiate să încercăm să obţinem o protecţie solidă a mediului prin intermediul acestei directive privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (Directiva IPPC).

Noi, membrii Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, am examinat în detaliu propunerile şi am ajuns la un compromis acceptabil privind numeroase chestiuni. Consider că raportul nu îşi atinge însă obiectivele în ceea ce priveşte standardele de emisii pentru instalaţiile de ardere de mari dimensiuni. Tocmai aici s-ar putea obţine cele mai mari beneficii ecologice.

Prin urmare, am depus amendamente suplimentare. De exemplu, standardele de emisii pentru centralele electrice trebuie să fie comparabile cu cele pentru instalaţiile de incinerare a deşeurilor în ceea ce priveşte rigurozitatea, ţinând cont, în special, de faptul că centralele electrice sunt de asemenea instalaţii de incinerare a deşeurilor. În plus, propun să înlăturăm o lacună din legislaţie: gazificarea, comparabilă cu combustia obişnuită, trebuie să respecte aceleaşi standarde de emisie. Jurisprudenţa recentă a dovedit că acest lucru nu se întâmplă şi în realitate. Legislaţia trebuie deci modificată.

  Christa Klaß (PPE-DE) – (DE) Dle preşedinte, dle comisar Dimas, doamnelor şi domnilor, un obiectiv clar al acestei directive este simplificarea actualelor dispoziţii juridice în domeniul emisiilor industriale şi integrarea acestora într-o directivă unică, reducând astfel birocraţia. Totuşi, din câte observ, acest lucru nu este foarte vizibil în propunerea specifică a Comisiei.

În ceea ce mă priveşte, reducerea birocraţiei nu înseamnă crearea unor noi obligaţii de raportare şi a unor noi proceduri complicate, ci, mai presus de toate, evitarea duplicării reglementărilor şi a sarcinilor inutile. În domeniul agriculturii, în special, propunerea Comisiei va provoca un nou val de birocraţie. Extindea aplicabilităţii ar însemna includerea activităţilor zootehnice, care nu se pot compara cu instalaţiile industriale, acestea reprezentând adevăratul scop al directivei în cauză.

În plus, Comisia propune norme care sunt deja incluse într-o directivă privind nitraţii, în Directiva-cadru privind apa sau în Directiva privind apele subterane. Solicit sprijinul dumneavoastră în favoarea acestor amendamente pentru a preveni astfel de reglementări duplicate. Calcularea valorilor maxime aplicabile activităţilor zootehnice trebuie, de asemenea, să fie rezonabile şi uşor de înţeles în raport cu creşterea pasărilor. Va rog să votaţi împreună cu mine împotriva împărţirii în categorii de tipul găini pentru îngrăşat, găini ouătoare şi curcani pentru îngrăşat. În Germania, oamenii ar spune că se caută nod în papură. De asemenea, nu trebuie să existe nicio tentativă de a folosi această directivă pentru a reintroduce problema protecţiei solului prin uşa din spate. Protecţia solului este o problemă importantă. Trebuie să existe o legislaţie naţională eficientă care să se ocupe de acest lucru.

Aş dori să îi spun raportorului că eu, împreună cu alţi membri ai grupului din care fac parte, apreciem foarte mult conceptul de reţea europeană de siguranţă. Aceasta reprezintă un bun compromis. Stabilind limitele de emisii pe care statele membre trebuie să le respecte ca valoare maximă absolută atunci când acordă autorizaţii instalaţiilor industriale de mari dimensiuni, vom pune capăt utilizării inflaţioniste a derogărilor care a avut loc până acum în anumite state membre. Astfel, vom garanta un nivel de siguranţă uniform şi ridicat. Statele membre nu vor mai avea posibilitatea de a câştiga un avantaj concurenţial în detrimentul mediului.

  Åsa Westlund (PSE) – (SV) Dle preşedinte, discutăm astăzi un text legislativ foarte important. Printre altele, acesta a condus la îmbunătăţirea unei mari probleme privind acidificarea lacurilor din Suedia. Este totuşi important să nu permitem prin această directivă derogări adiţionale sau limite de timp mai mari, astfel încât să putem continua această dezvoltare pozitivă privind reducerea efectelor emisiilor periculoase în Europa. Din această cauză, dorim să înlăturăm posibilităţile de prelungire a derogărilor.

De asemenea, am dori să vedem stabilită o limită clară a emisiilor de dioxid de carbon. Comercializarea cotelor de emisie nu este un instrument adecvat pentru a rezolva criza cauzată de schimbările climatice cu care ne confruntăm. Vom observa acest lucru acum că intrăm în recesiune, când un număr considerabil de cote de emisie vor deveni disponibile în mod automat. Acestea vor fi vândute la un preţ foarte redus, ceea ce înseamnă că vom pierde câţiva ani din tranziţia necesară pentru a ne permite să ne ocupăm de această problemă pe termen lung şi mai înseamnă că, după această recesiune, vom fi mai slab pregătiţi şi vom avea o capacitate mai redusă de a face faţă acestei evoluţii dacă nu stabilim măsuri suplimentare precum cerinţele privind emisiile pentru instalaţiile de ardere de mari dimensiuni. Consider, în consecinţă, că este foarte regretabil ca aceste amendamente să fie considerate inadmisibile pentru vot.

  Fiona Hall (ALDE) – Dle preşedinte, susţin această măsură şi scopul ei de a promova cele mai bune tehnici disponibile pentru protecţia mediului, dar am anumite preocupări legate de metodologia folosită de Parlament în ceea ce priveşte acest subiect. Aceasta este în esenţă o directivă care vizează reglementarea industriei grele, dar în textul şi anexa sa sunt ascunse anumite paragrafe care afectează fermierii în mod direct.

Comisia pentru agricultură nu a avut ocazia să-şi dea avizul şi, din păcate, unele propuneri care afectează fermierii sunt destul de inadecvate. În special, cerinţele privind gunoiul de grajd şi ejecţiile se suprapun peste dispoziţiile Directivei privind nitraţii şi ale Directivei-cadru privind apa. Nivelurile prag mai scăzute pentru activităţile de creştere a păsărilor atrag micile ferme familiale într-un cadru de reglementare complex, conceput de fapt pentru a controla giganţii industriali mondiali. Nu această directivă este instrumentul de reglementare pentru fermele mici.

  Urszula Krupa (IND/DEM) – (PL) Dle preşedinte, în cadrul proiectului de rezoluţie legislativă privind emisiile industriale se conturează o puternică tendinţă de a limita aspectele de mediu importante ale prezentei directive, în timp ce se încearcă simultan introducerea unor standarde mai extinse privind efectul de seră.

Numeroasele propuneri de amendament au consolidat în mod evident standardele pentru emisiile provenind de la centralele termice, care nu sunt toxice în mod direct, în timp ce alte amendamente mai liberale au îmbunătăţit uşor reglementările privind combustia sau coincinerarea deşeurilor.

Emisiile de dioxid de carbon nu sunt toxice, în timp ce dioxina, furanii, acidul clorhidric gazos, acidul fluorhidric, metalele grele sau alţi compuşi foarte periculoşi sunt o ameninţare adevărată şi directă pentru sănătatea umană şi pentru mediu.

Monitorizarea atentă, atât a tipurilor de deşeuri incinerate, cât şi a substanţelor dăunătoare care rezultă din acest proces, este o condiţie importantă pentru utilizarea termică în siguranţă a deşeurilor. Introducerea unor valori limită mai puţin rigide, care necesită luarea unor măsuri preventive în cazul depăşirii emisiilor, pot dăuna mediului şi sănătăţii umane.

Abordarea propusă expune tratamentul inegal pentru anumite categorii de instalaţii, aceasta fiind deosebit de restrictivă în ceea ce priveşte centralele termice care folosesc combustibili convenţionali.

  Caroline Jackson (PPE-DE) – Dle preşedinte, la baza acestei directive stă o problemă de control şi de cost. Cum ne putem asigura că legile adoptate de Uniunea Europeană ca întreg sunt aplicate şi cum putem legifera fără a cunoaşte costul a ceea ce ne dorim? Raportorul doreşte să introducem un sistem universal de limite uniforme de emisii, care să fie aplicate într-un exerciţiu birocratic amplu care ar dura cel puţin opt ani. Nimeni nu cunoaşte costul acestui exerciţiu care poartă numele de plasă europeană de siguranţă.

Eu am depus amendamentul 134 privind rămânerea în afara industriilor care generează cantităţi mari de emisii cu standarde bazate pe cele mai bune tehnici disponibile, lăsând punerea în aplicare a unor astfel de măsuri la latitudinea statelor membre. Acest lucru este realist, rezonabil ca preţ şi respectă principiul subsidiarităţii.

Dacă proiectul privind plasa europeană de siguranţă este adoptat, sper ca Consiliul şi Comisia să facă presiuni asupra Parlamentului pentru a evalua impactul acestei idei. Întrebarea este dacă avem voinţa de a realiza un sistem uniform pentru întreaga Uniune Europeană care să funcţioneze - cu alte cuvinte o reţea europeană de siguranţă. Dovezile de până acum arată că statelor membre le lipseşte voinţa necesară în acest sens. Acestea nu vor susţine serviciul european de inspecţie a mediului: ele vor să folosească în continuare agenţiile naţionale de aplicare. Răspunsul corect la dilema noastră nu este inventarea unei noi birocraţii uriaşe care nu va funcţiona niciodată, ci utilizarea resurselor noastre financiare pentru a ridica standardele morale ale agenţiilor naţionale de aplicare pentru ca acestea să îşi facă datoria şi să contribuie la punerea în aplicare a legislaţiei UE.

Vă recomand amendamentul 129, care scuteşte de la controlul poluării generatoarele de rezervă din unităţile de îngrijire medicală; în lipsa amendamentului, acest control ar considera că generatoarele respective funcţionează permanent. Amendamentul respectiv va reduce costurile într-un moment critic pentru bugetele de sănătate. Vă recomand amendamentele privind instalaţiile de ardere de mari dimensiuni: dacă acestea nu vor fi introduse în directivă, ţara mea se va confrunta cu întreruperi în alimentarea cu energie. Oamenii au deja destule motive să dea vina pe Uniunea Europeană!

Ultimul punct tratează compromisurile şi atacul dlui Turmes la adresa mea: prima lectură nu este momentul pentru compromisuri, ci un moment în care prezentăm toate amendamentele şi ideile şi apoi le discutăm. Nu putem face compromisuri care evită discuţiile.

În cele din urmă, recomand viitorului Parlament actualul articol 55, care ne-ar permite o primă lectură reînnoită a acestei directive foarte importante. Nu este corect să desfăşurăm prima lectură în cadrul vechiului Parlament şi cea de-a doua lectură în cadrul noului Parlament.

  Dorette Corbey (PSE) – (NL) Dle preşedinte, noua directivă privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (Directiva IPPC) va garanta faptul că întreprinderile trebuie să doteze toate instalaţiile de dimensiuni mari cu cea mai bună tehnologie disponibilă. Acest lucru este deja obligatoriu în anumite state şi a venit timpul să ne aliniem şi noi acestei cerinţe şi să creăm condiţii echitabile de concurenţă. Până acum, toate bune.

Totuşi, stimaţi colegi, aş dori să vă cer sprijinul în special în ceea ce priveşte amendamentele care au ca scop stabilirea viitoarelor cerinţe pentru centrale pe cărbuni. Trebuie introdus un plafon de emisie pentru aceste centrale electrice, iar acest lucru se poate realiza prin utilizarea captării şi stocării dioxidului de carbon sau prin combustia combinată a 40-50% din biomasa durabilă. Un plafon de emisie pentru CO2 este unica metodă prin care putem utiliza cărbunele îndeplinindu-ne în acelaşi timp obiectivele climatice.

Unii deputaţi europeni susţin că sectorul energiei se încadrează în noul sistem de comercializare a cotelor şi că, în consecinţă, nu sunt necesare noi cerinţe. Totuşi, acest raţionament este incorect, deoarece ETS nu numai că permite excepţii în ceea de priveşte centralele pe cărbuni, dar permite, de asemenea, compensarea industriei energointensive pentru costurile ridicate cu electricitatea. Nu mai există astfel un stimulent financiar pentru a reduce emisiile de CO2.

Oricine crede că sistemul de comercializare a cotelor (ETS) este soluţia pentru orice problemă nu trebuie să stabilească cerinţe pentru autovehicule sau să interzică becurile şi nici nu are nevoie de o directivă privind energia durabilă. Trebuie să fim consecvenţi. Dacă stabilim cerinţe privind autovehiculele şi iluminarea, trebuie să stabilim şi cerinţe pentru centralele pe cărbuni, deoarece acestea sunt adevăraţii factori de poluare. Este de asemenea adevărat că, dacă dorim să reducem emisiile de CO2, trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra sectorului energetic mai degrabă decât asupra industriei oţelului sau a cimentului.

  Avril Doyle (PPE-DE) – Dle preşedinte, dacă există deficienţe în cadrul Directivei privind nitraţii şi al Directivei-cadru privind apa, consider că problemele legate de activităţile privind porcinele, pasările şi produsele lactate trebuie abordate în cadrul acestor directive. În opinia mea, costurile presupuse de conformare vor depăşi beneficiile aduse de includerea lor în acest proiect legislativ. Dar există alte metode legislative pentru a aborda aceste sectoare, care trebuie analizate din perspectiva acestor alternative legislative.

În ceea ce priveşte problema instalaţiilor de ardere de mari dimensiuni, actualul sistem ETS al Uniunii Europene nu ne protejează împotriva reţinerii proiectate a poluării inutile în cadrul a numeroase noi instalaţii costisitoare şi generatoare de cantităţi însemnate de emisii, în special în noile centrale pe cărbuni care, la momentul construirii, au un termen de funcţionare de 40 de ani, ceea ce face dificilă şi costisitoare îndeplinirea obiectivelor generale climatice.

Standardele de performanţă privind emisiile de CO2 ne-ar ajuta să asigurăm decarbonizarea sectorului energiei electrice într-un program conceput astfel încât să ţină seama atât de limitarea creşterii temperaturilor medii globale la mai puţin de 2°C, cât şi de apariţia unor tehnologii noi şi mai ecologice. Industria necesită, mai presus de toate, certitudine legislativă, pentru a putea lua decizii privind investiţiile în aceste proiecte de anvergură, costisitoare şi importante. O limită de 350 g ar impune, de exemplu, numai construcţia celor mai eficiente centrale pe gaz. Punerea în aplicare a standardelor CO2, de exemplu din 2020, ar condiţiona construirea centralelor pe cărbuni de intrarea în vigoare a acestei propuneri, cu condiţia că acestea să folosească echipamente de captare a CO2 începând cu 2020, moment în care tehnologia CSC ar trebui să fie disponibilă din punct de vedere comercial. Instalaţiile existente trebuie să aibă la dispoziţie o perioadă mai lungă pentru a se conforma standardelor, fie prin adăugarea de tehnologii de captare a CO2, fie chiar prin închiderea lor. Aceste instalaţii s-ar putea conforma standardelor şi prin alte metode precum combustia combinată a biomasei sau utilizarea căldurii degajate prin tehnici de cogenerare.

În calitate de raportor privind recenta revizuire a sistemului ETS al UE, mă preocupă nivelul general al ambiţiei politicilor noastre. Ultimele cercetări arată că avem nevoie de limite mai stricte ale emisiilor pe o perioadă mai scurtă de timp, dacă dorim să îndeplinim obiectivul de 2°C care, ca urmare a votului nostru din decembrie privind pachetul de măsuri climatice şi energetice, a fost acceptat de Parlament ca necesar pentru viitorul ecologic, social şi economic al societăţii. Sunt necesare şi alte sisteme în afară de ETS pentru a reduce la nivelul necesar emisiile provenind din sectorul energiei electrice.

În concluzie, reţeaua europeană de siguranţă este un lucru bun, dar sunt încă îngrijorată de faptul că aceasta ar putea fi un stimulent doar pentru cel mai mic numitor comun şi pentru reduceri minime de emisii - cu alte cuvinte, o evoluţie înspre mai rău. Vă rog să mă convingeţi de contrariul.

  Glenis Willmott (PSE) – Dle preşedinte, deşi susţin obiectivele propunerilor de a simplifica şi de a clarifica cerinţele legislaţiei şi de a asigura punerea lor în aplicare într-un mod mai eficient şi mai echitabil, am trei preocupări majore. În primul rând, Comisia a încercat nu numai să simplifice şi să asigure o mai bună punere în aplicare, dar a extins în mod semnificativ sfera de aplicare în anumite domenii. Consider că trebuie realizat un echilibru între protecţia mediului, pe de-o parte, şi birocraţie şi costurile pentru industrie şi unităţile mici, precum fermele şi unităţile de îngrijire medicală, pe de altă parte.

În al doilea rând, cerinţele minime pentru instalaţiile de ardere de mari dimensiuni prezintă probleme semnificative pentru anumite părţi din domeniul energiei electrice în Regatul Unit. Am fost informată că Polonia, Franţa, Italia, Spania şi unele state membre din est şi sud manifestă aceleaşi preocupări. Cerinţele ar însemna că, în lipsa unei derogări limitate în timp, s-ar pune în pericol posibilitatea unei continuări pe termen scurt a planurilor naţionale de reducere a emisiilor sau chiar securitatea energetică.

În cele din urmă, sunt foarte preocupată de plasa de siguranţă europeană şi mă opun acesteia. Nu cred că este o idee foarte bună. Consider că valorile limită minime ale emisiilor vor deveni valori implicite şi nu se vor concentra asupra aplicării complete a celor mai bune tehnici disponibile mai ambiţioase; ele ar putea reduce semnificativ nivelul protecţiei mediului, determinând în acelaşi timp creşterea considerabilă a costurilor de punere în aplicare. Aş dori să solicit tuturor deputaţilor să ia în considerare aceste aspecte înainte de a vota.

  Mairead McGuinness (PPE-DE) – Dle preşedinte, în calitate de membru al Comisiei pentru agricultură, mă voi referi numai la impactul acestei propuneri asupra sectorului agricol în Uniunea Europeană. Susţin comentariile celorlalţi colegi care sunt îngrijoraţi de „extinderea plasei” şi de includerea fermierilor în sfera de acoperire, ca poluanţi industriali.

Emisiile din agricultură trebuie monitorizate, dar nu accept monitorizarea prin astfel de metode. Aş dori să sugerez că Directiva privind nitraţii face tocmai acest lucru în forma ei actuală. Poate este necesar să revizuim această directivă, care cauzează probleme în numeroase state membre, să verificăm metoda şi eficacitatea punerii sale în aplicare.

În plus, există preocupări privind aplicarea directivei în sectorul avicol, în special pentru că acest sector european este puternic ameninţat de importuri din ţări terţe în care nu există astfel de restricţii. Aş dori să susţin amendamentele cu condiţia ca acest lucru să nu aibă loc în prezentele propuneri. De asemenea, ridică preocupări includerea activităţilor de creştere a vacilor de lapte şi aş dori să-mi susţin colegii din grupul din care fac parte şi alţi colegi care au depus amendamente pentru a elimina aceste sectoare din prezenta propunere.

Repet că, în ceea ce priveşte agricultura, există un număr vast de directive privind emisiile şi controlul poluării în acest sector şi că poate a venit momentul reformării tuturor acestor directive pentru ca fermierii care sunt nevoiţi să le pună în aplicare să le înţeleagă în întregime şi să aprecieze obiectivele lor. Putem elabora texte legislative, aşa cum facem în această sală, dar, uneori, nu avem suficiente informaţii despre metodele de punere în aplicare, despre cine face acest lucru sau despre eficacitatea acestei puneri în aplicare.

  Jutta Haug (PSE) – (DE) Dle preşedinte, dle comisar, stimaţi colegi, revizuirea directivei privind emisiile industriale este cu mult întârziată. Un proiect legislativ în care toate măsurile semnificative pentru reducerea poluării depind de cele mai bune tehnici disponibile trebuie schimbat cel puţin o dată la cinci ani şi nu la 13 ani. După o asemenea perioadă, aceste tehnici ne depăşesc cu mult.

În acelaşi timp, trebuie să observăm că, în ciuda continuei evoluţii a tehnicii, obiectivele propuse de directiva noastră iniţială nu au fost îndeplinite. Din această cauză am o părere atât de bună despre compromisul realizat de Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară. Punerea în aplicare a acestui proiect va aduce rezultatele scontate. Nu înţeleg isteria legată de protejarea solului sau de dorinţele sindicatelor fermierilor.

Grupul Socialist din Parlamentul European doreşte să îndeplinească obiectivele de mediu fără a obstrucţiona activităţile economice. Aceasta înseamnă să privim spre viitor şi nu spre trecut, aşa cum fac propunerile Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni.

  Eija-Riitta Korhola (PPE-DE) – (FI) Dle preşedinte, în pregătirea Directivei IPPC (prevenirea şi controlul integrat al poluării) de anul trecut s-a investit mult efort şi, deşi în forma ei finală această directivă are o importanţă majoră pentru industria şi cetăţenii UE, ea a fost distrusă de pachetul climă - energie. Este păcat, pentru că această directivă va avea un impact economic considerabil, împreună cu pachetul de măsuri climatice, asupra măsurilor deja decise. Din acest motiv, beneficiile climatice şi ecologice obţinute prin intermediul acestei directive ar trebuie să fie în proporţii egale.

Măsurile de îmbunătăţire propuse în cadrul obiectivelor acestei directive trebuie să fie, mai întâi de toate, rentabile; altfel, provocarea de a combina şapte directive diferite într-una singură nu şi-ar avea rostul. Trebuie să avem posibilitatea de a reduce costurile actuale presupuse de birocraţie şi acţiune, deşi sunt dezamăgită de faptul că raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară nu îndeplineşte aceste condiţii. Autorităţile însărcinate cu eliberarea de licenţe trebuie să aibă posibilitatea de a interpreta în mod liber reglementările privind instalaţiile, ţinând cont de vechimea unei instalaţii şi de standardele tehnice, de impactul ecologic şi de starea acesteia, precum şi de costurile măsurilor de îmbunătăţire. Prin această metodă s-ar putea garanta o flexibilitate suficientă pentru centralele producătoare de energie existente, în special centrale electrice care funcţionează atunci când există o cerere semnificativă urgentă, pentru că acestea să poată funcţiona până la sfârşitul perioadei lor de viaţă.

În mod similar, ar fi foarte ciudat să adoptăm sistemul plasei de siguranţă europeană (ESN) sub forma propusă de raportor, din mai multe motive. Nu cunoaştem locul sau metoda prin care ESN ar fi creată, ceea ce este în sine o situaţie anormală. În al doilea rând, autorităţile locale însărcinate cu eliberarea de autorizaţii sunt în mod clar într-o poziţie mai favorabilă pentru a lua în considerare condiţiile existente, precum vechimea, amplasamentul şi consumul de apă al instalaţiei, de exemplu, ceea ce este o garanţie a flexibilităţii, spre deosebire de un sistem ESN complet inflexibil. Condiţiile pentru autorizare sunt deja foarte stricte, în general. Controale din ce în ce mai aspre privind noile autorizaţii vor cauza costuri imense fără a aduce beneficii semnificative pentru mediu. În realitate, acestea ar pune de fapt în pericol standardele de protecţie a mediului. Sunt mulţumită de faptul că amendamentul depus de către grupul meu clarifică această situaţie.

Aş vrea să mulţumesc cu această ocazie colegei mele, dna Jackson, pentru amendamentul 134, pe care grupul meu a hotărât să-l susţină. Încă o dată, suntem martorii unui fel de înţelepciune practică care este rezultatul experienţei. Acest amendament propune un compromis pentru multe dintre cele mai dificile întrebări.

  Anders Wijkman (PPE-DE) – Dle preşedinte, devreme ce timpul este limitat, îi mulţumesc dlui Krahmer pentru efortul depus şi mă voi concentra asupra amendamentelor 136-139, prin care aproximativ 40 de deputaţi, inclusiv eu, sugerează introducerea în directivă a unui standard de performanţă ecologică pentru instalaţiile de ardere de mari dimensiuni, limitând emisiile de CO2 în viitor. În acest moment nu este foarte clar dacă aceste patru amendamente vor fi votate mai târziu în cursul zilei de astăzi.

O reformare include dispoziţia care afirmă că, dacă noile evoluţii merită amendamente şi sugestii care merg dincolo de propunerea iniţială, acestea ar trebui făcute posibile. Consider că cercetările recente constituie dovezi substanţiale asupra faptului că trebuie să fim mai ambiţioşi decât credeam acum un an sau doi în ceea ce priveşte atenuarea schimbărilor climatice.

Sistemul de comercializare a cotelor de emisii (ETS) nu este, după părerea mea, suficient pentru a îndeplini obiectivul de 2°C stabilit de UE. În forma sa actuală, sistemul de comercializare a cotelor de emisii va duce la un sector al energiei electrice fără carbon numai după 60-65 de ani. Din această cauză, am depus aceste amendamente în care solicităm că toate centralele electrice construite în viitor să-şi limiteze emisiile la 350 g de CO2 începând cu 2020, iar cele care există deja să fie adaptate până în 2025 sau închise. Această propunere este neutră din punct de vedere tehnologic şi poate fi îndeplinită prin diferite mijloace. Solicit insistent ca preşedintele să fie de acord cu votarea acestor amendamente şi voi încuraja deputaţii să îşi acorde întreg sprijinul.

  Zuzana Roithová (PPE-DE) – (CS) Dle preşedinte, în permanenţă observ cum costurile excesive presupuse de cele mai ridicate standarde de mediu pentru producătorii europeni reduc competitivitatea şi afectează ocuparea forţei de muncă, deoarece în China, Brazilia, SUA şi în alte economii nu există asemenea standarde. Mă preocupă cu atât mai mult faptul că niciun studiu nu a fost făcut de Comisie cu privire la impactul economic asupra ocupării forţei de muncă, pentru a putea lua o decizie documentată şi responsabilă privind noile cerinţe legate de ceea ce reprezintă, de altfel, o foarte dorită reducere a emisiilor de oxid de azot. Şi sunt în favoarea exercitării unei presiuni de modernizare a fabricilor. Astăzi, când statele membre pun în aplicare măsuri de criză pentru a reduce costurile companiilor şi fabricilor, trebuie să subliniez, de asemenea, că numai companiile foarte competitive sunt apte să îndeplinească propunerile Comisiei ENVI, în timp ce firmele mici trebuie să-şi restrângă activitatea sau să închidă fabricile şi să-şi concedieze angajaţii. Voi vota împotriva extinderii sferei de aplicare a acestei directive cu privire la reducerea emisiilor, care vizează includerea gospodăriilor, a micilor fabrici, a micilor ferme şi chiar a şcolilor şi a bisericilor etc. într-un moment de criză. Acest lucru este disproporţionat şi, în consecinţă, fără sens. Aş dori să mulţumesc dnei Jackson pentru propunerea sa de amendament.

  Robert Sturdy (PPE-DE) – Dle preşedinte, voi face referire în special la agricultură. Mai întâi, trebuie să recunosc că sunt fermier, dar nu cresc porci sau pasări, ci am o seră în gradină. Consider că este foarte important ca dl comisar să realizeze că, după cum s-a spus, această directivă a fost concepută în mod specific pentru industrie.

Dle comisar, va rog să analizaţi situaţia în ceea ce priveşte directivele privind agricultura. Suntem deja conştienţi de uriaşa presiune exercitată asupra agriculturii. De mult ori s-a ridicat în Parlament problema siguranţei alimentare. Vă rog să reexaminaţi amendamentele care dăunează în special acesteia. Consider că multe dintre amendamentele care nu privesc agricultura sunt extrem de bune şi îl felicit pe dl Vernola pentru raportul său.

Dle comisar, în prezentarea dumneavoastră aţi vorbit despre denaturarea concurenţei. Vă voi pune o întrebare simplă şi vă rog să încercaţi să-mi răspundeţi. Veţi adopta o reglementare pentru a stopa importul în Uniune de produse alimentare care nu sunt obţinute conform unor standarde similare celor aplicate în Uniunea Europeană?

  Stavros Dimas, membru al Comisiei − Dle preşedinte, aş dori să mulţumesc tuturor deputaţilor care au participat la dezbaterea de astăzi. Au adus o contribuţie constructivă. Aş dori să mulţumesc în special raportorului, dl Krahmer, pentru excelentul efort depus. Înainte de încheia, aş dori să spun câteva cuvinte cu privire la amendamentele principale discutate astăzi.

Mai întâi, salut sprijinul larg acordat principiului propunerii comisarului şi, în special, pentru consolidarea aplicării celor mai bune tehnici disponibile (BAT) şi pentru statutul documentelor BREF. Acestea stau la baza propunerii făcute de Comisie.

Există numeroase amendamente considerate acceptabile de către Comisie, cel puţin în parte sau în principiu. În special, multe dintre amendamente ajută la clarificarea textului propunerii Comisiei sau la îmbunătăţirea transparenţei elaborării documentelor BREF şi a practicilor de autorizare şi de punere în aplicare în statele membre. O mai bună informare şi participare din partea publicului în aceste decizii este binevenită.

Împărtăşesc, de asemenea, preocupările exprimate cu privire la necesitatea de a evita abuzul în ceea ce priveşte flexibilitatea stabilirii condiţiilor de autorizare. După cum am menţionat mai devreme, cerinţele minime pot fi instrumente foarte folositoare şi necesare pentru a aborda probleme specifice, acolo unde anumite sectoare nu au luat măsurile necesare pentru punerea în aplicare a BAT. Totuşi, stabilirea sistematică a cerinţelor minime nu este necesară şi riscă să creeze sarcini administrative suplimentare în schimbul unor avantaje minime pentru mediu. Consider, în consecinţă, că standardele minime trebuie stabilite numai acolo unde sunt necesare pentru a obţine o mai bună punere în aplicare a BAT.

Analizând cerinţele minime pentru instalaţiile de ardere de mari dimensiuni, trebuie să ţinem cont de impactul semnificativ pe care astfel de operaţiuni îl pot avea asupra mediului şi sănătăţii cetăţenilor europeni. Cele mai bune tehnici disponibile pentru instalaţiile de ardere de mari dimensiuni au fost adoptate în 2006 şi Comisia consideră că aceste criterii minime trebuie aplicate începând cu 2016. Trebuie să ne asigurăm că măsurile puse în aplicare în acest sector vor determina adaptarea acestuia la BAT cât mai curând posibil şi vor facilita îndeplinirea obiectivelor stabilite în cadrul strategiei tematice privind poluarea aerului.

Un alt element cheie pentru a asigura eficacitatea legislaţiei în ceea ce priveşte obiectivele sunt dispoziţiile privind conformarea şi măsurile de asigurare a punerii în aplicare. În trecut, am identificat anumite neajunsuri în această privinţă şi, de aceea, este foarte important ca noua legislaţie să conţină dispoziţii clare pentru a asigura punerea corectă în aplicare a legislaţiei. Din acest motiv, propunerea Comisiei introduce dispoziţii minime privind inspecţiile, revizuirea condiţiilor de autorizare şi raportarea legată de conformitate. Aceste schimbări vor asigura punerea corectă în aplicare a BAT şi reducerea denaturărilor concurenţei. Comisia va fi extrem de vigilentă în această privinţă.

Aş dori să spun câteva cuvinte cu privire la nivelurile prag pentru exploatările agricole intensive, în special pentru creşterea păsărilor. În acest moment se aplică acelaşi nivel prag tuturor activităţilor de creştere a pasărilor, fără a ţine seama de diferitele tipuri de specii. Creşterea unor specii diferite are efecte diferite asupra mediului, în special datorită greutăţii diferite a animalelor. Noile niveluri prag propuse au fost stabilite pe baza impactului ecologic al speciilor în cauză. Noile niveluri prag vor include în sfera actuală de aplicare un număr limitat de ferme suplimentare şi vor reduce emisiile de amoniac printr-o metodă rentabilă, astfel încât să îndeplinească, în anumite domenii, obiectivele strategiei tematice privind poluarea aerului.

Voi prezenta secretariatului Parlamentului o listă detaliată privind poziţia Comisiei în ceea ce priveşte amendamentele.

Raportul Krahmer (A6 0046/2009)

Comisia poate susţine pe deplin, în parte sau în principiu, amendamentele 1, 5, 8, 12 14, 16, 18 21, 27, 34 37, 40, 42 44, 46, 48 56, 58 62, 64 66, 68, 69, 71 73, 75 şi 79.

Amendamentele pe care Comisia nu le poate susţine sunt amendamentele 2 4, 9 11, 15, 17, 22 26, 28 33, 38, 39, 41, 45, 47, 57, 63, 67, 70, 76 78, 80, 93, 97, 114, 115, 117, 129 şi 133.

  Holger Krahmer , raportor – (DE) Dle preşedinte, nu vreau să vă răpesc prea mult timp. Aş dori să adresez mulţumiri pentru contribuţiile constructive aduse de deputaţi în cadrul dezbaterii de astăzi.

Pentru a încheia, aş dori să mai adaug câteva comentarii. Mai întâi, aş dori să aduc sincere mulţumiri comisarului pentru că nu s-a opus în mod categoric conceptului de cerinţe minime privind reţeaua de siguranţă. Această propunere nu este nici diabolică, nici un monstru birocratic. Este un instrument pentru rezolvarea problemelor şi ar trebui să-i acordăm o şansă. Din acest motiv, aş dori să profit de ocazie pentru a vă solicita încă o dată sprijinul.

Aş dori, de asemenea, să mă adresez direct prietenilor mei britanici şi celorlalte partide. Dragi prieteni britanici, Caroline, vă înţeleg problema. Înţeleg foarte bine că securitatea energetică a unui stat trebuie să fie pusă mai presus de respectarea limitelor de poluare a aerului pentru o anumită perioadă de timp. Sunt de acord cu acest lucru. De asemenea, sunt ultima persoană care ar dori să nu îi acorde timp Maiestăţii Sale în ceea ce priveşte construirea de noi centrale pe cărbuni. Acesta este un aspect despre care putem vorbi. Problema este că tocmai acest lucru nu s-a întâmplat. Această conversaţie nu a avut niciodată loc în ultimele patru luni.

Aş dori să vă îndemn, în acest moment - aşteptând cu nerăbdare a doua lectură - să daţi încă o dată dovadă de receptivitate şi să acceptaţi o discuţie privind un compromis şi, în acest scop, să nu vă mai împotriviţi şi să nu vă mai opuneţi standardelor minime, aceasta fiind o atitudine iraţională în opinia mea, nejustificată din punctul de vedere al politicii de concurenţă şi al politicii de mediu. Consider că putem ajunge la un compromis şi sper ca acest lucru să se întâmple la sfârşitul celei de-a doua lecturi. În treacăt spus, nu cred că nu ar trebui să încercăm să ajungem la un compromis în primă lectură. Această legislaţie este prea complexă pentru a evita acest lucru. Nu doresc să închei acest mandat ca raportor şi să predau următorului Parlament un text de directivă inconsistent, ilogic şi contradictoriu. Solicit, în consecinţă, sprijinul dumneavoastră pentru compromisuri atunci când vom vota, peste o oră.

  Preşedintele. – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc marţi, 10 martie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Rovana Plumb (PSE), în scris – Salut atât abordarea integrată (sinteza într-un singur text a şapte directive separate privind emisiile industriale), cât şi înăsprirea la implementare a utilizării celor mai bune tehnici disponibile în vederea inovării în materie de producţie mai puţin poluantă. Dezvoltarea unor produse mai puţin poluante implică participarea unor actori diferiţi, cum ar fi întreprinderile, autorităţile competente şi ONG-urile. Directiva oferă posibilităţi de cooperare între diferitele părţi (administraţii locale şi întreprinderi), ceea ce le permite acestora să stimuleze inovarea. Există exemple bune în acest sens atât în Ţările de Jos şi Danemarca, cât şi în ţările est-europene – de exemplu în România.

Propunerea de directivă unică privind emisiile industriale, împreună cu toate opţiunile recomandate din pachetul de strategii, va eficientiza capacitatea legislaţiei de a-şi atinge obiectivele privind protejarea mediului şi sănătăţii într-un mod cât mai eficient şi mai rentabil, asigurând în acelaşi timp reducerea costurilor administrative inutile (cu o reducere netă estimată de 105-225 de milioane de euro/an,) şi va minimiza denaturarea concurenţei pe teritoriul UE, fără a afecta competitivitatea industriei europene.

  Daciana Octavia Sârbu (PSE), în scris – Deşi rolul activităţilor industriale este unul fundamental în menţinerea şi creşterea bunăstării economice, trebuie să nu pierdem din vedere impactul pe care acestea îl au asupra mediului.

În cadrul revizuirii Directivei IPPC, privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, s-a pus foarte mult accentul pe stabilirea unor valori-limită pentru anumite instalaţii de ardere şi folosirea celor mai bune tehnici existente, aşa numitele BAT-uri, pentru a se asigura un nivel suficient de protecţie a mediului. Am susţinut introducerea, de la 1 ianuarie 2020, a unei valori-limită de 350 g de dioxid de carbon pentru instalaţiile de ardere generatoare de electricitate mai mari de 500 MW, întrucât aceste instalaţii conduc la creşterea concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă şi, implicit, la accentuarea fenomenului de încălzire globală.

Introducerea unei valori-limită ar acţiona ca un stimulent în ceea ce priveşte investiţiile în tehnici de reducere a emisiilor, urmând ca în anul 2025 toate instalaţiile să respecte această valoare limită.

Consider că reducerea poluării provenind de la diferite surse industriale va ajuta Uniunea Europeană să îşi atingă obiectivul de menţinere a temperaturii globale sub 2 grade Celsius, iar eficienţa acestei directive se va reflecta în urma inspecţiilor ce vor fi efectuate pentru toate instalaţiile de ardere şi prin respectarea condiţiilor de autorizare.

  Richard Seeber (PPE-DE), în scris – (DE) Decizia privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC) reprezintă o ocazie pentru Europa de a obţine standarde ridicate de protecţie pretutindeni. În domeniul sensibil al emisiilor industriale este important ca întreprinderile europene să fie stimulate pentru a utiliza cea mai ecologică şi eficientă tehnologie disponibilă. Principiul celor mai bune tehnici disponibile trebuie consolidat în viitor. Totuşi, în punerea sa în aplicare, trebuie să ne asigurăm că acest proiect de pionierat al Directivei IPPC nu va deveni din nou încărcat cu birocraţie, lăsând statele membre şi întreprinderile într-o situaţie imposibilă.

În consecinţă, trebuie să evaluăm cu atenţie necesitatea reală a unei obligaţii de raportare şi în ce măsură ar fi dăunătoare punerea în aplicare a acestui concept.

În plus, împovărarea inutilă a întreprinderilor mici şi mijlocii sabotează acest obiectiv, la fel ca şi reglementarea excesivă a unor domenii precum protecţia solului, domeniu care este de fapt de competenţa statelor membre. În concluzie, trebuie să ne concentrăm asupra lucrurilor esenţiale, şi anume armonizarea standardelor de mediu şi consolidarea unui nivel ridicat de protecţie a mediului în activităţile industriale.

7. Accesul publicului la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei (dezbatere)

  Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0077/2009) elaborat de domnul Cashman, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la propunerea de regulament al Parlamentul European şi al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei (reformare) [COM(2008)0229 C6-0184/2008 – 2008/0090(COD)].

  Michael Cashman, raportor − Dle preşedinte, aştept cu nerăbdare această dezbatere, în special pentru a asculta opinia persoanelor care nu sunt dornice să sporească transparenţa şi accesul public la documente.

Doresc să încep prin a mulţumi celor şapte miniştri din UE care şi-au declarat sprijinul pentru raportul meu. În special, citez, aceştia: „sunt deci bucuroşi să observe adoptarea de către Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri externe, la 17 februarie 2009, a unui raport care împărtăşeşte viziunea noastră pentru o Uniune mai transparentă”.

Mi se pare uluitor faptul că, într-un moment în care încercăm să reluăm contactul cu cetăţenii, există persoane care nu susţin transparenţa şi deschiderea. De asemenea, mi se pare uimitor că, în momentul în care încercăm să refacem legătura dintre instituţii şi public, există o lipsă de voinţă de a spori controlul public şi responsabilitatea publică.

Unii deputaţi au manifestat îndoieli, întrebându-se dacă toate amendamentele propuse în raportul meu se încadrează în sfera temeiului juridic din regulament - articolul 255 din tratat. Aş dori să îi liniştesc: obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului este: „de a acorda publicului un drept de acces cât mai larg posibil la documentele instituţiei. Acest drept de acces public la documentele instituţiei este legat de natura democratică a acestor instituţii.” Nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt - acesta este un citat din hotărârea Curţii de Justiţie în cauza Turco. Articolul 255 din tratat trebuie interpretat în spiritul acestei hotărâri.

Să ne referim, de exemplu, la amendamentul 44 privind documentele clasificate. Este pur şi simplu incorect să susţinem, aşa cum a făcut Comisia, că nu există nicio legătură între clasificarea documentelor drept confidenţiale şi accesul public la acestea. În cadrul actualei versiuni a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului, documentele pot fi clasificate numai pentru a salvgarda interesele esenţiale protejate prin articolul 4 alineatul (1). În concluzie, legătura există deja. Noi am tras concluziile logice din această legătură şi am încorporat norme privind clasificarea documentelor chiar în regulament. Aceste norme, care sunt modelate cu grijă după cele aplicate deja de Consiliu şi Comisie, definesc limitele dreptului publicului de a accesa documentele respective, în conformitate cu articolul 255, şi în tratat nu există nicio metodă care să împiedice instituţiile să adopte aceste norme într-un regulament.

Să luăm exemplul amendamentului 24, care se referea la agenţiile şi organismele create de către instituţie. Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului, astfel cum a fost modificat, va stabili principiile, condiţiile şi limitele accesului public la documentele acestor agenţii, dar nu va crea, în sine, obligaţii pentru acestea.

Dacă citiţi amendamentul nostru numărul 29, de exemplu, veţi observa că regulamentul se aplică numai documentelor deţinute de instituţii, deşi stabileşte standarde pe care agenţiile trebuie să le respecte în adoptarea propriilor norme privind accesul public la documentele lor, în conformitate, aş putea adăuga, cu declaraţia comună adoptată de Consiliu, Comisie şi Parlament la 30 mai 2001.

Permiteţi-mi, de asemenea, să subliniez, pentru cei care nu sunt prezenţi, regretul privind absenţa Consiliului, care ar adăuga o importanţă necesară acestui raport extrem de important.

Ştiu că unii dintre dumneavoastră sunt preocupaţi şi de faptul că am mers prea departe în încercarea de a ne asigura că statele membre nu vor submina nivelul de transparenţă pe care acest regulament îl vizează. Consider că am făcut tot posibilul pentru a ţine seama de îngrijorările exprimate, după cum veţi vedea prin intermediul amendamentelor de compromis care amintesc statelor membre datoriile care le revin în conformitate cu articolul 10 din tratat, şi anume de a nu sta în calea îndeplinirii obiectivelor comunitare, inclusiv a transparenţei şi a democraţiei.

Amendamentele domnului Nassauer ar putea oferi asigurări grupului său şi altor deputaţi europeni preocupaţi de faptul că anumite informaţii private ar putea ajunge în domeniul public. Acest lucru nu se va întâmpla şi nu se poate întâmpla în cadrul raportului meu. Datele personale şi private pot fi protejate, aşa că nu îmi rămâne decât să ascult cu mare interes opinia acelora care se opun regulamentului în cauză.

  Margot Wallström, vicepreşedintă a Comisiei −Dle preşedinte, vă mulţumesc pentru raportul foarte important referitor la propunerea Comisiei pentru o reformare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului privind accesul public la documente. Acesta este un subiect foarte important şi valoros şi apreciez munca enormă depusă de domnul Cashman, în calitate de raportor, şi de alte persoane active, interesate şi capabile din acest Parlament.

Este vorba de un subiect cu impact asupra drepturilor fundamentale, şi uneori conflictuale, ale cetăţenilor, asociaţiilor şi întreprinderilor. Trebuie să acordăm o atenţie deosebită schimbărilor necesare care trebuie aduse acestui regulament şi trebuie să ne concentrăm asupra deschiderii. Toate cele trei instituţii au fost de acord că, în general, Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului a funcţionat în mod remarcabil în ultimii opt ani. Parlamentul, Consiliul şi Comisia sunt mult mai deschise în prezent decât au fost până acum. Am putea spune chiar că schimbarea regulilor a dus la o modificare a practicilor, a gândirii şi atitudinilor.

În acelaşi timp, Parlamentul, Consiliul şi Comisia sunt de acord şi cu faptul că interesele legitime au primit protecţia adecvată. Nu trebuie să uităm că instituţiile UE au acordat accesul la un număr mare de documente, în timp ce s-a înregistrat o scădere în număr şi proporţie a refuzurilor. Sper deci să fiţi de acord cu faptul că Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului şi-a dovedit valoarea. Din acest motiv, nu consider necesară o reformă completă.

Acestea fiind spuse, chiar şi un instrument eficace poate fi îmbunătăţit. Baza juridică pe care o avem ca punct de plecare este articolul 255 din tratat, aşa cum a menţionat deja raportorul. Astfel, regulamentul trebuie să definească principiile şi limitele care guvernează dreptul de acces al cetăţenilor la documente. În ceea ce priveşte prezentul raport, observ că anumite amendamente depăşesc sfera de aplicare a articolului 255 din tratat şi, în consecinţă, acestea nu pot fi acceptate. Dar - şi acest „dar” este foarte important - aceste amendamente subliniază probleme importante care ar putea fi examinate într-un alt context. Comisia le va examina în mod cert într-o manieră constructivă, pragmatică şi deschisă.

Este o bună practică să evaluăm din când în când stadiul de îndeplinire a obiectivelor vizate de legislaţie şi, în acest sens, Comisia a elaborat propunerea de reformare a regulamentului. Utilizarea tehnicii de reformare îndeplineşte obiectivul unei mai bune legiferări. Devreme ce acest regulament are un impact asupra drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, este extrem de importantă adoptarea unui text juridic unic, clar şi fără echivoc.

Tehnica de reformare nu restricţionează legiuitorul mai mult decât metoda tradiţională de modificare a legislaţiei. Indiferent de tehnica legislativă aleasă, legiuitorul comunitar nu poate merge mai departe de obiectivul propunerii.

Ne angajăm să sporim în continuare transparenţa şi deschiderea şi consider că aceasta este o metodă foarte bună pentru a atinge obiectivul propus. În acest context, trebuie totuşi să menţionez că o serie de amendamente se referă la dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului, pe care Comisia nu şi-a propus să-l modifice. Nu putem accepta aceste amendamente, deoarece ele depăşesc sfera de aplicare a propunerii Comisiei.

Acestea fiind spuse, Comisia este dispusă, bineînţeles, să accepte idei bune, deşi ne aflăm încă într-un stadiu incipient al procedurii. Aş dori să confirm dorinţa Comisiei de a purta discuţii cu cei doi colegiuitori şi că dorim să găsim un cadru comun pentru a ajunge la un text de compromis echilibrat şi viabil. Totuşi, Comisia preferă să prezinte o propunere modificată în momentul în care cei doi colegiuitori îşi vor fi prezentat poziţia. Nu putem şi nu dorim să influenţăm sau să anticipăm discuţiile sau negocierile.

De asemenea, trebuie să ţinem cont de schimbările aduse de Tratatul de la Lisabona - dacă şi când acesta va intra în vigoare - în legătură cu această chestiune importantă. Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului se va aplica atunci tuturor instituţiilor, organismelor, agenţiilor şi birourilor Uniunii Europene şi se va aplica într-o măsură mai redusă Curţii de Justiţie, Băncii Centrale Europene şi Băncii Europene de Investiţii. Pentru cetăţeni, Tratatul de la Lisabona va însemna un progres real atunci când toate organismele UE vor aplica un set comun de reguli privind accesul la documente. Un astfel de set unic de reguli asigură consecvenţa, dar, în acelaşi timp, el trebuie modelat pentru a se potrivi numeroaselor organisme cu mandate şi competenţe extrem de diferite.

De asemenea, aş dori să repet ceea ce am mai declarat de multe ori până acum în cadrul acestui Parlament şi cu alte ocazii. Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului este piatra de temelie a politicii privind transparenţa, dar trebuie să ne gândim şi la ce putem face în mod activ în afara legislaţiei formale. Din acest motiv, am anunţat în cadrul reuniunii comune a Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri externe din 20 ianuarie că voi lua iniţiativa de a pregăti un plan de acţiune privind deschiderea. Câteva dintre subiectele pe care aş dori să le discut în acest plan de acţiune şi pe care, bineînţeles, aş dori să le discut în continuare cu alte instituţii UE, sunt îmbunătăţirea registrelor, uşurinţa în utilizare şi accesibilitatea sporită, diseminarea activă şi publicarea mai rapidă a documentelor. Aceasta este o metodă pragmatică şi eficientă de a integra transparenţa în cadrul tuturor politicilor noastre. Trebuie să dăm un exemplu.

În acest sens, trebuie să găsim metode pentru ca cetăţenii să înţeleagă mai uşor structura instituţiilor noastre şi modul lor de operare. Avem nevoie de o politică activă de informare a cetăţenilor, prin care să le creştem gradul de cunoaştere privind modul în care politicile aplicabile în întreaga Europă le afectează viaţa cotidiană. Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului este bineînţeles un instrument important, dar, dincolo de textul legal, metoda prin care îl punem în aplicare este ceea ce contează într-adevăr.

Pentru a rezuma poziţia Comisiei privind raportul domnului Cashman în această etapă a procedurii, aş dori să afirm următoarele. Există anumite amendamente pe care Comisia nu le poate accepta pentru că depăşesc baza juridică a articolului 255 din tratat. Există alte amendamente pe care nu le putem accepta pentru că depăşesc sfera de aplicare a schimbărilor propuse de Comisie, dar, în anumite cazuri, astfel de amendamente indică totuşi probleme importante care ar putea fi discutate în alt context. De asemenea, Comisia este întotdeauna dispusă să accepte idei bune, în orice context ar apărea ele. De îndată ce vom cunoaşte poziţia Parlamentului şi a Consiliului, veţi avea poziţia celui de-al treilea element din triunghiul instituţional.

Aştept cu nerăbdare o dezbatere interesantă şi stimulantă. Este un subiect care merită acest lucru şi cetăţenii noştri au dreptul la o legislaţie clară şi eficientă cu privire la accesul public la documentele noastre.

  Monica Frassoni , raportoare pentru aviz din partea Comisiei pentru afaceri juridice – (IT) Dle preşedinte, stimaţi colegi, am la dispoziţie un proces-verbal pentru Comisia pentru afaceri juridice şi altul pentru Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană. Aş dori deci să combin aceste procese-verbale, devreme ce ele au multe puncte în comun în acest caz.

Dle preşedinte, noi, cei din Comisia pentru afaceri juridice, am discutat îndelung problema reformării. Trebuie să mărturisesc că nu suntem deloc mulţumiţi: într-adevăr, considerăm că utilizarea acestei proceduri de reformare pentru un astfel de document nu a fost o decizie foarte inspirată, şi pentru că, aşa cum a specificat dna comisar, obiectivul real este de a înţelege metoda prin care un regulament care a funcţionat relativ bine, dar care este perfectibil, ar putea fi de fapt modificat. Astfel, rezultatul este un pas înapoi în comparaţie cu situaţia actuală, fie că a fost obţinut prin utilizarea acestei proceduri, fie prin propunerile practice făcute. În consecinţă, trebuie să acţionăm în acest sens şi este mai dificil să facem acest lucru prin intermediul procedurii de reformare decât printr-un mandat legislativ complet.

Aş dori să mai spun că nu are rost să ne învârtim în jurul cozii: apreciez anunţul comisarului privind iniţiativele legate de transparenţă şi deschidere, dar realitatea este că propunerea Comisiei exclude documentele care sunt în prezent deschise şi transparente din sfera de aplicare a acestei reglementări. Acesta este adevărul şi este de asemenea adevărat că anumite state membre, inclusiv ţara de origine a comisarului, susţin acelaşi punct de vedere şi au afirmat că situaţia este inacceptabilă.

Dacă dorim să îmbunătăţim o reglementare, nu putem apăra în acelaşi timp status quo-ul, deoarece riscăm să fim şi mai puţin transparenţi, mai greu de înţeles şi, aş putea spune, chiar mai puţin democratici.

  Anneli Jäätteenmäki, raportoare pentru aviz din partea Comisiei pentru afaceri constituţionale − (FI) Dle preşedinte, transparenţa stă la baza democraţiei. Din păcate, Uniunea Europeană nu se poate mândri cu transparenţa sa. Directivele, dar şi atitudinile, au nevoie de schimbări. Ce puteţi spune în privinţa afirmaţiei Consiliului care susţine că persoanele terţe nu trebuie să aibă acces la documente privind consultanţa juridică legată de procedura legislativă? În concluzie, persoanele terţe, adică cetăţenii, nu ar trebui să aibă acces la aceste documente. Nu înţeleg cum cetăţenii Uniunii Europene pot fi persoane terţe.

De aceea, atitudinea trebuie să se schimbe. Legislaţia trebuie schimbată pentru ca documentele legislative ale Consiliului, Parlamentului şi Comisiei să devină transparente, accentul fiind pus aici pe documentele legislative. De exemplu, făcând o comparaţie cu ţara mea de origine şi cu parlamentul finlandez, declaraţiile comisiei acestuia pentru drept constituţional nu ar fi în niciun caz secrete. În caz contrar, aceasta ar însemna că populaţia nu ar fi informată cu privire la motivul pentru care o reglementare este legiferată; iar Consiliul susţine că nu trebuie să oferim informaţii pentru că publicul reprezintă persoane terţe.

În cadrul legislaţiei, în formularea directivelor, în orice situaţie, este necesar să ne bazăm pe presupunerea că trebuie să sporim transparenţa, iar procedurile de vot se pot îmbunătăţi. Trebuie introdus votul electronic...

(Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  David Hammerstein , raportor pentru aviz din partea Comisiei pentru petiţii – (ES) Dle preşedinte, nu trebuie să pierdem ocazia prezentată de acest raport excelent pentru a ajunge la un acord în primă lectură - adică în cadrul acestui mandat parlamentar - asupra unui proiect legislativ menit să asigure o mai mare transparenţă în accesul la documente. Nu se acceptă scuze şi sper să avem timpul şi bunul simţ să ajungem la un astfel de acord în ceea ce priveşte acest raport excelent.

În acest raport, noi, Comisia pentru petiţii, ne exprimăm preocuparea legată de faptul că, în cazul în care sunt iniţiate proceduri de încălcare a dreptului comunitar împotriva unui stat membru ca rezultat al unei petiţii înaintate de cetăţeni, acel stat membru are dreptul de a refuza accesul la documentele publice utilizate în acele proceduri de încălcare a dreptului comunitar, refuzând astfel cetăţenilor dreptul de participare.

Suntem foarte preocupaţi şi de lipsa de interoperabilitate şi de blocajul tehnic existent în Parlamentul European în ceea ce priveşte utilizarea documentelor interoperabile, şi anume documentele cu sursă deschisă, care nu sunt compatibile cu software-ul şi cu platforma IT folosite în prezent de Parlament, specifice unei singure companii.

Realitatea este că instituţiile europene nu garantează cetăţenilor accesul efectiv la conţinutul documentelor fără a impune discriminări de natură tehnică. Acest lucru este inacceptabil, deoarece cetăţenii nu pot accesa documentele create de noi. Chiar în acest moment, nimeni nu poate avea acces la documentele mele fără o platformă tehnică furnizată de o anumită companie care deţine monopolul asupra acestor informaţii. Acest lucru împiedică transparenţa şi accesul la informaţii.

  Charlotte Cederschiöld, în numele Grupului PPE-DE – (SV) Dle preşedinte, suntem întru totul de acord cu obiectivele şi angajamentul domnului Cashman în ceea ce priveşte transparenţa, dar trebuie să ne amintim faptul că este vorba de reformarea unui regulament. Împreună, am promovat actuala legislaţie privind transparenţa. Cele patru state membre nordice au adresat o scrisoare comisiei privind acest regulament, afirmând că aceasta sporeşte încrederea cetăţenilor în UE şi asigură cel mai ridicat nivel de transparenţă posibil. Eu şi domnul Cashman am cooperat întotdeauna foarte bine, dar, de data aceasta, nu am avut destul timp la dispoziţie pentru a rezolva toate problemele neclare. Cu alte cuvinte, deşi ne aflăm într-o etapă timpurie a procesului, salut multe dintre propunerile făcute şi aştept cu nerăbdare continuarea cooperării noastre.

La momentul adoptării Regulamentului privind transparenţa, voturile pentru din partea Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, precum şi al Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa au fost decisive pentru adoptarea proiectului. Şi în cazul de faţă, voturile din partea PPE-DE vor fi probabil semnificative pentru rezultatul final, pe care îl vom avea probabil în cadrul unui nou Parlament. Grupul PPE-DE îşi va folosi voturile pentru a consolida certitudinea juridică, previzibilitatea şi claritatea în ceea ce priveşte formularea regulilor pe parcursul procesului. Dorim o transparenţă mai ridicată, iar cetăţenii trebuie să aibă posibilitatea să poată urmări dezbaterea democratică. Considerăm că acest subiect necesită o pregătire mai îndelungată, astfel încât să se asigure existenţa unor analize comune de impact privind, de exemplu, metoda de lucru a instituţiilor.

Unele amendamente, aproximativ 40 sau 50, care au legătură cu dreptul de iniţiativă al Comisiei, au provocat unele discuţii. Singurul lucru pe care aş dori să îl adaug este că această situaţie nu trebuie să aibă ca rezultat o lipsă de claritate şi mai mare, întrucât s-ar submina astfel obiectivul acestei reformări. Documentele prezentate astăzi vor fi probabil modificate după alegeri. Grupul PPE-DE doreşte, în consecinţă, să obţină un grad de transparenţă care poate primi sprijinul tuturor cetăţenilor UE şi al statelor membre. Este necesar ca cei implicaţi să cunoască regulile - acesta este scopul propunerii. Nu se pot folosi nici sancţiuni, dacă nu există instrucţiuni clare. În ceea ce priveşte sancţiunile, există deja o legislaţie de care trebuie să ţinem cont. Considerăm deci această propunere drept un produs brut, dar sunt întru totul de acord cu opinia domnului Cashman că aceasta trebuie să aibă ca rezultat creşterea transparenţei, ceea ce am indicat şi noi în amendamentele noastre. Transparenţa este o parte importantă a democraţiei.

Am la dispoziţie cinci minute pentru Grupul PPE-DE, ar fi posibil să termin ce am de spus?

(SV) Acceptăm transparenţa, dar dorim să evităm naivitatea care poate expune persoanele la pericol sau abuzuri.

Vreţi să spuneţi că Grupul PPE-DE va pierde cele trei minute?

  Preşedintele – Nu ştiu ce să vă spun. Ordinea de zi specifică două minute, dar sunt sigur că veţi mai avea posibilitatea să luaţi cuvântul.

  Costas Botopoulos, în numele Grupului PSE – Dle preşedinte, discursul meu va fi în limba engleză în onoarea raportorului. Prin intermediul acestui raport foarte interesant, Parlamentul realizează trei lucruri. În primul rând, ţine seama de realitate. Discutăm despre confidenţialitate în era internetului şi nu despre confidenţialitate ca noţiune abstractă. Luăm în considerare utilizarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului care, pentru o anumită perioadă de timp, a fost aplicat problemelor, dar a avut şi rezultate pozitive.

Luăm în considerare Carta privind drepturile fundamentale, propunerile Ombudsmanului şi ale altor agenţii şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie. Luăm de asemenea în considerare propunerea reală a Comisiei, cu posibilităţile şi inconvenientele acesteia - personal, consider că există anumite inconveniente.

În al doilea rând, un aspect foarte interesant este că acest raport se bazează pe principii şi nu pe detalii tehnice; un echilibru între accesul la documente şi protejarea vieţii private; un acces general la documente respectând reguli foarte precise; o distincţie importantă între interesele publice şi private şi această noţiune de interes public european, care este foarte importantă pentru toţi cei care iubesc Europa; este interesantă, de asemenea, o distincţie între procedurile legislative şi cele nelegislative; paritatea dintre transparenţa UE şi cea a statelor membre.

În ultimul rând, cel mai important aspect este faptul că acest raport încearcă să stabilească un sistem de transparenţă complet - nu transparenţa pentru fiecare instituţie în parte, ci transparenţă la nivel interinstituţional, unde sunt luate în considerare toate instituţiile, principiile bunei administrări şi Carta privind drepturile fundamentale. Există de asemenea un grup de informaţii clasificate foarte comune, deşi poartă nume extrase parcă din filme de spionaj, precum EU Confidential, EU Top Secret; este important să avem un set de reguli comune şi în privinţa acestei chestiuni.

Ceea ce încercăm să obţinem este transparenţa ca regulă generală, cu excepţii justificate de protejarea altor drepturi, dar cea mai importantă este existenţa unui set de reguli comune, al căror obiectiv principal este transparenţa, dar care ţin seama şi de alte excepţii.

  Marco Cappato, în numele Grupului ALDE – (IT) Dle preşedinte, stimaţi colegi, vă rog să mă scuzaţi dacă nu pot asista la răspunsul comisarului. Consider că din această dezbate lipseşte un element semnificativ şi acel element este Consiliul, care a fost într-adevăr absent din întreaga dezbatere, inclusiv în stadiul activităţii comisiilor. În plus, acesta este punctul nevralgic: există, în special în cadrul Consiliului, un concept al Europei ca ansamblu de guverne ale statelor naţionale. În consecinţă, în momentul în care aceste guverne se întâlnesc în calitate de legiuitori, aceste afaceri sunt, să spunem, confidenţiale; cetăţenii trebuie să aştepte rezultatul final.

Acest lucru nu poate fi acceptat atunci când ştim că Uniunea Europeană are puteri legislative şi că cetăţenii au dreptul la informaţie de-a lungul întregului proces legislativ. După cum a confirmat şi a demonstrat decizia în cauza Maurizio Turco, cetăţenii au dreptul la informaţii cu privire la poziţiile delegaţiilor naţionale în cadrul Consiliului, precum şi cu privire la avizele juridice. Din această cauză ne angajăm să susţinem raportul domnului Cashman, care reprezintă o faţă diferită a Europei, şi anume aceea a democraţiei europene.

Consider că domnul Cashman trebuie susţinut şi în încercarea sa de a prezenta propuneri care depăşesc sfera propunerilor Comisiei. Comisia Europeană ar face o greşeală dacă ne-ar solicita limitarea activităţilor că organism legislativ la propunerile făcute de Comisie. Cred că dreptul nostru de a extinde mandatul este chiar consacrat în tratate. Sper ca domnul Cashman să accepte amendamentele propuse de noi, în special pe acela privind transparenţa financiară sporită, şi consider că, în calitate de Parlament European, trebuie să dăm un bun exemplu.

Am citit astăzi în presă că decizia noastră de a publica listele de prezenţă în Parlament - acest lucru nu este legat de raportul pe care îl discutăm - o decizie luată în această sală, s-a confruntat, aparent, cu probleme tehnice care vor împiedica punerea sa în aplicare înainte de alegerile europene. Nu există nicio problemă tehnică, acest lucru poate fi făcut rapid şi uşor şi sper ca Parlamentul să dea un bun exemplu în această privinţă, precum şi în ceea ce priveşte schimbările necesare şi pozitive aduse de raportor la propunerea Comisiei de a îmbunătăţi accesul la documente. Sperăm să primim, mai devreme sau mai târziu, cel puţin o explicaţie publică din partea băncilor goale rezervate Consiliului cu privire la motivul opoziţiei sale referitoare la propunerile noastre. Trebuie să aibă curajul de a apăra în mod public ideea unei Europe care trebuie să-şi ia deciziile legislative în secret, ceea ce, în opinia mea, este complet inacceptabil.

  Eva-Britt Svensson, în numele Grupului GUE/NGL – (SV) Dle preşedinte, transparenţa şi accesul public la toate acţiunile noastre legate de deciziile legislative şi politice reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori care stau la baza societăţii democratice. Transparenţa şi accesul public creează un sentiment de participare şi de încredere în sistemul politic. Din contră - confidenţialitatea şi reţinerea documentelor - creează neîncredere şi un sentiment de neimplicare şi poate duce, uneori, la dezvoltarea corupţiei şi a abuzului de putere.

Un volum în creştere al legislaţiei naţionale, ţinând seama de principiul accesului public pe care îl avem, de exemplu, în Suedia, este definit acum la nivel european. Puterea de decizie a fost transferată la nivelul UE, dar transparenţa şi accesul public nu au urmat aceeaşi cale. Cetăţenii noştri văd bineînţeles acest lucru, motiv pentru care se înregistrează o rată scăzută de participare la alegerile pentru Parlamentul European. Cetăţenii întâmpină dificultăţi în accesarea şi în înţelegerea procesului de luare a deciziilor în cadrul sistemului UE şi consideră, pe bună dreptate, că deciziile sunt luate şi legislaţia este creată la nivelul UE fără ca ei să aibă posibilitatea reală de a studia toate documentele. În concluzie, aceştia nu au ocazia de a discuta, dezbate sau influenţa factorii de decizie.

Cu toţii dorim să ridicăm nivelul de participare la alegerile pentru Parlamentul European, dar, pentru a reuşi acest lucru, campaniile şi îndemnurile la vot sunt insuficiente. Pentru că acestea să aibă sens, trebuie să facem tot posibilul pentru a asigura cetăţenilor noştri informaţii şi posibilitatea de a ne cunoaşte mai bine. Trebuie să stabilim un dialog cu cetăţenii în loc să creăm un mecanism unilateral de furnizare de informaţii. Accesul public trebuie să fie principiul cel mai important, iar confidenţialitatea trebuie să fie o excepţie. Trebuie să existe o metodă specifică pentru a permite confidenţialitatea în anumite cazuri, acolo unde acest lucru se justifică într-adevăr.

Eu, împreună cu Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, am depus amendamente pentru a extinde, printre altele, definirea documentelor, pentru a facilita accesul public la mai multe documente şi pentru a împiedica statele membre individuale să aibă posibilitatea de a-şi exercita dreptul de veto. Dna comisar Wallström a afirmat că un instrument bun poate fi oricând îmbunătăţit. Din păcate, acest raport nu va aduce îmbunătăţiri, ci va înrăutăţi situaţia. Totuşi, el poate fi îmbunătăţit prin sprijinirea amendamentelor prezentate de către mine şi de Grupul GUE/NGL. În concluzie, în folosul democraţiei, votaţi pentru amendamentele GUE/NGL şi pentru mai multe şanse oferite cetăţenilor de a se implica.

  Hanne Dahl , în numele Grupului IND/DEM – (DA) Vă mulţumesc, dle preşedinte. Domnul Cashman a scris un raport bun, în favoarea căruia aş dori să-mi exprim sprijinul. Revizuirea de către Comisie a iniţiativei în materie de transparenţă din 2008 va îngreuna accesul public la documentele UE. Dacă raportul va fi adoptat, el va rectifica acest lucru din mai multe puncte de vedere. Totuşi, ne lipseşte încă accesul la grupurile de lucru consultative din cadrul Comisiei. Conform unei declaraţii a organizaţiei Alter-EU, prezentată înainte de Crăciun, avem informaţii satisfăcătoare numai în ceea ce priveşte două treimi dintre membrii din cadrul grupurilor de lucru implicate în elaborarea propunerilor legislative din cadrul UE. Acest lucru este complet inacceptabil. Ca cetăţean, trebuie să ştiu dacă lobby-iştii industriei tutunului sau organizaţiile de sănătate sunt cele care sfătuiesc Comisia la momentul elaborării unei iniţiative de a îmbunătăţi sănătatea publică. De asemenea, aş dori să ştiu cine participă la negocierile pentru elaborarea unui plan privind mediul acvatic: reprezentanţii industriei chimice sau cei ai organizaţiilor de mediu?

  Hans-Peter Martin (NI) – (DE) Dle preşedinte, unul dintre motivele pentru care am căzut în capcana globalizării este chiar faptul că nu am reuşit să evităm capcana Europei. În esenţă, capcana Europei îşi are baza în eşecul nostru de a acţiona, atunci ca şi acum, conform principiilor de transparenţă încercate şi testate ale ţărilor scandinave şi ale altor state.

Sunt deputat al acestui Parlament de zece ani şi nu din întâmplare m-am regăsit spunând, când am ajuns aici - nu intenţionat, dar am observat acest lucru foarte repede - „transparenţa este problema principală”. Din acest motiv, am creat iniţiativa europeană în materie de transparenţă în anul 2000. Această iniţiativă a fost adoptată de Comisie cuvânt cu cuvânt; singura problemă este că esenţa sa nu a fost adoptată complet.

Dnă comisar, puteţi citi răspunsul pe care l-am adresat în această privinţă concetăţenei dumneavoastră, Anna Lindh, într-un lung discurs în cadrul reuniunii la nivel înalt de la Nisa. Dumneavoastră, în calitate de cetăţean suedez, înţelegeţi despre ce este vorba. Dumneavoastră ştiţi într-adevăr ce trebuie făcut.

În Uniunea Europeană, totuşi, realitatea este că, în cazul problemelor de transparenţă, încercăm să înlăturăm o avalanşă cu o lopată. Nu reuşim să ieşim şi zăpada continuă să cadă. Există un singur mod de a salva această Uniune Europeană, şi anume să avem imediat o transparenţă reală după modelul suedez şi cel al legii americane privind libertatea de informare. Fără aceasta, ne vom confrunta cu şi mai multe avalanşe, care, de această dată, vor afecta zone populate.

  Manfred Weber (PPE-DE) – (DE) Dle preşedinte, dnă comisar, stimaţi colegi, noi elaborăm legi la nivel european pentru câteva sute de milioane de persoane şi, de aceea, este nevoie de transparenţă. Suntem cu toţii de acord cu acest obiectiv - transparenţa este importantă şi consider că, în calitate de Parlament European, nu este nevoie să ne ascundem. Suntem sub reflectoarele mass-media, suntem urmăriţi de jurnalişti, deci munca noastră este deja transparentă.

Suntem cu toţii de acord cu obiectivul propus, dar trebuie să ni se permită să discutăm metodele prin care îl putem îndeplini, iar faptul că dorim să discutăm şi să analizăm în profunzime aceste probleme nu înseamnă neapărat că dorim ca totul să fie făcut cu uşile închise. De multe ori, acestea sunt doar persoane care pun întrebări. Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni are multe întrebări de natură critică, legate de exemplu de procedura în domeniul concurenţei din Consiliu, de problema necesitaţii publicării tuturor documentelor serviciului juridic, de întrebarea dacă viaţa privată a deputaţilor europeni ar trebui să fie subiectul unei discuţii publice. Luptăm pentru protecţia datelor pentru cetăţenii noştri, dar se aşteaptă ca deputaţii europeni să facă totul public. Avem voie să punem astfel de întrebări.

Punctul cheie, motivul pentru care grupul nostru este destul de sceptic, este problema procesului legislativ. La momentul votului, toată lumea poate verifica modul în care a votat fiecare deputat european. De asemenea, toţi deputaţii trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru felul în care au votat. Acest lucru se întâmplă deja. Totuşi, în cadrul procesului legislativ, în cadrul discuţiei trilaterale, atunci când discutăm între noi, trebuie să existe un spaţiu rezervat negocierilor.

Ştim că, dacă totul ar fi public, forma actuală a negocierilor nu ar mai exista, deoarece v-aţi asuma un risc în momentul în care aţi încerca să găsiţi sau să produceţi compromisuri politice. Acesta este motivul pentru care în acest grup există un nivel ridicat de scepticism în ceea ce priveşte propunerea în cauză. Vom clarifica poziţia finală a grupului nostru în această seară.

Aş dori, totuşi, să clarific un lucru în numele grupului meu, şi anume că dorim transparenţa, dar metodele de realizare a acesteia trebuie să rămână deschise discuţiilor. Suntem de asemenea de acord cu obiectivul. Dacă examinăm instituţiile europene individual, nu Parlamentul este problema. Problema este mai degrabă Consiliul, care nu este reprezentat astăzi aici: nu avem nici cea mai mică idee despre ce se întâmplă în cadrul grupurilor de lucru ale Consiliului.

  Inger Segelström (PSE) – (SV) Dle preşedinte, dnă comisar Wallström, aş dori să încep prin a mulţumi domnului Cashman şi celorlalţi colegi care au contribuit la efortul de a trece în curând la o etapă nouă şi mult aşteptată, în cadrul căreia activitatea noastră va fi mai accesibilă pentru cetăţeni. Lupta vicepreşedintei şi a comisarului Wallström a fost dificilă şi îndelungată.

Când Suedia a devenit membră a UE, multe persoane au fost îngrijorate că documentele se vor scurge prin această ţară, care promovează un principiu foarte puternic al accesului public, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Domnul Cashman ne poate spune mai multe despre acest lucru, deoarece, dacă o persoană este în favoarea transparenţei şi a accesibilităţii, acea persoană cunoaşte, de asemenea, limitele materialului de lucru, ale confidenţialităţii şi ale difuzării.

Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni s-a abţinut de la vot în cadrul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne. Sper că acum sunteţi în favoarea sporirii accesului public în cadrul UE, astfel încât preşedinţia suedeză, împreună cu noi, să poată duce mai departe această problemă importantă şi esenţială pentru democraţie, în beneficiul tuturor cetăţenilor UE. Totuşi, înţeleg ezitarea Grupului PPE-DE - grupul dumneavoastră a fost cel care s-a asigurat că vom fi nevoiţi să utilizăm o procedură de vot secret când Turcia îşi începea negocierile de aderare. Este oare ceea ce doriţi? Sper că Parlamentul va rămâne unit pentru a putea spune cu mândrie alegătorilor noştri înainte de alegerile europene din iunie că Uniunea Europeană va deveni din ce în ce mai deschisă - că nu urmărim interese ascunse şi că dorim să fim examinaţi şi judecaţi după acţiunile noastre - în condiţiile unei transparenţe de care putem fi mândri. Facem o mulţime de lucruri bune şi ar fi bine ca cetăţenii să aibă mai multe posibilităţi de a ne urmări activitatea.

  Bogusław Rogalski (UEN) – (PL) Dle preşedinte, este clar pentru toată lumea că procesul de luare al deciziilor în cadrul instituţiilor şi organismelor comunitare trebuie să aibă loc într-un mod deschis şi public. Aceasta este baza democraţiei. Pe baza acestui principiu, cetăţenii şi autorităţile alese ar trebui să dispună de cel mai larg acces posibil la documentele instituţiilor europene, inclusiv ale Parlamentului. Se va permite astfel cetăţenilor să participe într-adevăr la procesul politic şi să ceară clarificări autorităţilor publice.

În ciuda eforturilor făcute de instituţiile europene de a creşte deschiderea şi transparenţa, situaţia este din păcate departe de a fi satisfăcătoare. Comisia pentru petiţii a afirmat că cetăţenii sunt conştienţi de deficienţele şi de eşecurile punerii în aplicare a acestui drept. Este extrem de important ca în ceea ce priveşte procedurile de încălcare a dreptului comunitar, care sunt adeseori rezultatul petiţiilor cetăţenilor, aceştia să dispună de acces complet la toate documentele, la orice nivel, în procesul de revendicare a drepturilor lor. Acest lucru ar trebuie să se aplice şi în cazul documentelor furnizate de statele membre instituţiilor europene. Aceasta este o problemă majoră, chiar şi pentru Comisie în cazul Jugendamt (agenţia germană de asistenţă socială pentru copii şi tineret), în care accesul la informaţii a fost extrem de restricţionat, deşi era vorba de informaţii publice.

Aş dori să subliniez încă o dată faptul că accesul facil al petiţionarilor la informaţiile de care au nevoie trebuie să stea la baza succesului iniţiativei europene în materie de transparenţă. Principiile democraţiei solicită acest lucru.

  Andreas Mölzer (NI) – (DE) Dle preşedinte, problema înstrăinării publicului faţă de politică în Uniunea Europeană este foarte cunoscută, de aceea încercăm în permanenţă să ne demonstrăm apropierea faţă de cetăţeni. Acest lucru include iniţiative recurente de a simplifica accesul la documentele Parlamentului, ale Consiliului şi ale Comisiei.

Bineînţeles, internetul este un instrument necostisitor şi simplu pentru a obţine acest lucru. Pagina de internet a Uniunii Europene a fost revizuită şi, cel puţin, este mai logic şi mai uşor de utilizat decât în trecut. Prin prezenţa sa pe internet, UE subliniază, de asemenea, importanţa multilingvismului ca factor semnificativ pentru îndeplinirea unui grad mai ridicat de transparenţă, legitimitate şi eficienţă în cadrul Uniunii Europene. Totuşi, în realitate, Uniunea nu îndeplineşte standardele pe care şi le impune. În practică, utilizarea consecventă a celor trei limbi de lucru, germană, engleză şi franceză, ar face posibil contactul cu majoritatea populaţiei.

Chiar şi prezenţa pe internet a actualei preşedinţii, în limbile engleză, franceză şi cehă, nu tine cont de faptul că limba germană, limbă maternă pentru 18% dintre cetăţenii UE, este limba cu cei mai mulţi vorbitori nativi din Uniune şi este vorbită ca limbă străină de alţi 14% dintre cetăţenii UE. Consider că este timpul să acordăm o mai mare atenţie acestei situaţii.

  Sirpa Pietikäinen (PPE-DE) – Dle preşedinte, accesul la informaţii stă la baza democraţiei. Cetăţenii trebuie să aibă cel mai larg acces posibil la toate informaţiile în etapele incipiente ale deciziilor luate de către instituţii sau cu privire la contextul acestor decizii, pentru a putea participa pe deplin la formularea politicilor.

Uniunea Europeană aspiră să fie mai democratică şi mai accesibilă pentru cetăţenii săi, aşa că acordarea accesului cât mai larg la documentele UE este esenţială pentru eforturile Uniunii de a spori încrederea cetăţenilor în instituţiile sale şi în întreaga legitimitate a acestei structuri. Din această cauză, am fost destul de dezamăgit de propunerea Comisiei privind acest regulament, deşi aş dori să felicit raportorul pentru munca excelentă, devotată şi abilă, depusă în acest context.

Doresc, de asemenea, să îi mulţumesc dnei Jäätteenmäki pentru eforturile deosebite depuse. Ambii au susţinut principiile majore ale deschiderii şi transparenţei, respectiv că negarea accesului la un document deţinut de o instituţie este o excepţie precisă. Astfel de excepţii sunt în anumite cazuri necesare, dar ele trebuie limitate la un număr cât mai restrâns, pe o bază foarte bine definită.

Salut, de asemenea, iniţiativele de a impune difuzarea mai activă şi mai clară a documentelor prin intermediul unor baze de date pe internet îmbunătăţite. Accesarea documentelor depinde şi de uşurinţa cu care le putem găsi. Adeseori, informaţia există on-line, dar este ascunsă în spatele unor baze de date complexe şi trebuie să lucrăm la acest capitol.

Dragi colegi, suntem apărătorii democraţiei şi, în consecinţă, trebuia să fi fost deja mai activi. Trebuie să fim foarte îndrăzneţi în apărarea accesului larg şi al transparenţei în legătură cu toate documentele. Nu cred că este momentul să începem să căutăm compromisuri, deoarece ne-am putea compromite astfel statutul de factori de decizie în viziunea alegătorilor noştri.

  Andrzej Jan Szejna (PSE) – (PL) Dle preşedinte, mai întâi aş dori să îl felicit pe Michael Cashman pentru remarcabilul raport care tratează unul dintre cele mai importante aspecte ale democraţiei europene.

Uniunea Europeană trece prin schimbări şi transformări sistematice. Din păcate, comunicarea dintre Uniunea Europeană şi cetăţenii săi nu ţine pasul cu aceste schimbări. Situaţia este similară în ceea ce priveşte accesul la documentele şi informaţiile destinate chiar cetăţenilor.

Transparenţa este un principiu fundamental al Uniunii Europene, stabilit la articolul 255 din Tratatul CE. Fiecare cetăţean european şi orice persoană fizică sau juridică rezidentă sau stabilită într-un stat membru are dreptul de a accesa documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei.

Tot ce putem face este să trezim interesul cetăţenilor pentru Europa şi să le sporim încrederea în instituţiile UE, în deputaţii europeni şi în politicienii naţionali, furnizându-le informaţii complete şi corecte. În consecinţă, este de datoria noastră să sporim transparenţa şi eficacitatea instituţiilor Uniunii Europene la cel mai ridicat nivel posibil. Trebuie să ne concentrăm asupra facilitării accesului la informaţie şi asupra simplificării permanente a sistemului şi a instrumentelor sale.

Deşi necesită îmbunătăţiri şi raţionalizări, regulamentul legat de acest raport asigură un temei juridic adecvat. În consecinţă, regret faptul că propunerea raportorului din 2006 privind transparenţa nu a primit atenţie din partea Comisiei.

  Mairead McGuinness (PPE-DE) – Dle preşedinte, accesul la documente este o parte a procesului în materie de transparenţă, dar mai există şi alte numeroase probleme. Utilizarea documentelor şi a informaţiilor este esenţială, iar una dintre marile probleme pe care le avem - şi recunoaştem acest lucru, iar comisarul prezent aici este unul dintre experţii în materie - se referă la comunicarea informaţiilor despre procesul de luare a deciziilor în cadrul UE, deoarece cetăţenii nu înţeleg acest proces. În cadrul dezbaterii din Irlanda privind Tratatul de la Lisabona, cetăţenii au venit la mine spunând: „ne obligaţi să votăm pentru şi vă veţi pierde postul”. Au crezut că sunt comisar - departe de mine gândul!

Nu este de ajuns să afirmăm că le oferim cetăţenilor multe informaţii, pentru că, într-o anumită măsură, acest lucru ar duce la o lipsă de transparenţă: am acoperi lucrurile cu munţi întregi de hârtie, fără a asigura claritatea necesară. Aş prefera ca cetăţenii să înţeleagă pe deplin modul de funcţionare al acestei instituţii şi, astfel, ar putea să interacţioneze cu ea. Îndrăznesc să spun că numeroase persoane din această sală nu ştiu cum funcţionează această instituţie. Atât am avut de spus.

  Danutė Budreikaitė (ALDE) – (LT) Într-o tentativă de a rezolva problema ţărilor baltice privind energia, în special din cauza ameninţării sporite la adresa siguranţei energetice a Lituaniei ca urmare a închiderii centralei nucleare Ignalina de la sfârşitul anului, Comisia Europeană a elaborat Strategia Uniunii Europene privind regiunea Marii Baltice. Am contactat Direcţia Generală Energie şi Transporturi a Comisiei Europene pentru a avea ocazia să văd acest document. Mi s-a comunicat că nu existase nicio discuţie cu grupul la nivel înalt care elabora strategia respectivă privind posibilitatea de a face publice informaţii şi documente, formularea folosită în răspuns fiind: comunicarea cu lumea exterioară. Parlamentul European este considerat lumea exterioară, căreia nu i se pot furniza informaţii. Am discutat de nenumărate ori posibilităţile de care societatea dispune pentru a accesa documentele deţinute de instituţiile UE, nu-i aşa? Dacă un deputat european care reprezintă cetăţenii nu are un astfel de drept, este o situaţie dezastruoasă.

  Margot Wallström, vicepreşedintă a Comisiei −Dle preşedinte, aş dori să mulţumesc deputaţilor pentru o dezbatere interesantă şi pentru numeroasele lor comentarii valoroase.

Am putea spune că Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului va fi actualizat la „versiunea a doua”. Este important să subliniem din nou că nu începem de la zero: avem deja un fundament solid, este vorba doar de îmbunătăţirea acestuia. Noua versiune va fi adecvată erei internetului, după s-a menţionat în cadrul dezbaterii. Vor fi incluse acum şi registrele electronice, iar un alt exemplu al acestor îmbunătăţiri poate fi diseminarea activă.

Situaţia ideală ar fi bineînţeles diseminarea informaţiilor într-un mod atât de activ încât să nu fie necesară nicio cerere de acces, devreme ce toate documente sunt deja disponibile, bineînţeles, cu anumite excepţii. Vă pot da un exemplu de posibilă acţiune, şi anume faptul că registrul meu personal de corespondenţă este deja disponibil pe internet: corespondenţa şi documentele mele pot fi accesate liber.

Îmi este imposibil să vorbesc despre toate comentariile făcute în cadrul dezbaterii, dar voi face câte observaţii scurte privind chestiuni esenţiale, una dintre ele fiind definirea documentelor în temeiul articolului 3. Acesta este unul dintre cele mai dezbătute articole din propunerea Comisiei şi, trebuie să recunosc, şi cel mai criticat.

Susţinem în continuare faptul că actuala definire duce la ambiguitate şi la un risc de imprevizibilitate şi de practici greşite. De exemplu, această notă post-it este oare un document? Dl Cashman susţine că este şi, conform definiţiei largi din regulament, ar putea avea dreptate - la fel ca în cazul altor mâzgăleli pe care le am aici. Uneori, nu este util ca o definiţie să fie prea largă. Vom menţine în continuare o definiţie largă, dar vom reduce nedifuzarea discreţionară a documentelor. Definiţia pe care o propunem este mult mai largă decât noţiunea de documente oficiale utilizată adeseori în legislaţia naţională. Se apropie foarte mult de conceptul de informaţie folosit, de exemplu, în cadrul legii britanice privind libertatea de informare şi al legii olandeze privind transparenţa. Conform regulilor interne ale Comisiei, înregistrarea documentelor este o obligaţie, dar aceste reguli nu pot stabili dacă documentul intră în sfera de aplicare a regulamentului. Astfel, am clarificat şi am ajutat la definirea documentelor. Cetăţenii vor şti astfel mai bine ce pot să facă şi ce trebuie să solicite pentru a primi informaţii complete. O definire mai exactă a documentelor înseamnă o administrare mai sigură şi mai multă claritate pentru cetăţeni.

Curtea a hotărât că documentele legate de o anchetă în desfăşurare sunt implicit acoperite de o excepţie de la dreptul de acces şi, în consecinţă, acele dosare nu sunt accesibile în prezent, lucru care nu constituie o restricţie adiţională a dreptului de acces. Aş dori să subliniez că în niciun stat membru cetăţenii nu au acces la dosarele autorităţilor naţionale din domeniul concurenţei.

Recunosc, de asemenea, că articolul 3 ar fi putut fi explicat şi formulat mai bine. Consider că împărtăşim acelaşi obiectiv şi, de aceea, ar trebuie să putem găsi o formulare clară şi fără ambiguităţi. Acesta este un exemplu de domeniu în care ar trebui să putem ajunge la un text bun de compromis.

Un alt punct foarte controversat este articolul 5 alineatul (2) privind accesul la documentele statelor membre. Permiteţi-mi să clarific faptul că intenţia Comisiei a fost punerea în aplicare a hotărârii Curţii de Justiţie, iar statele membre trebuie să justifice efectiv refuzul accesului la unul dintre documentele lor, la fel cum trebuie să facă şi instituţiile cu privire la toate documentele. Factorul decisiv vor fi întotdeauna dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului.

Totuşi, la fel de importantă este posibilitatea Comisiei de a purta corespondenţă cu statele membre, de exemplu în domeniul încălcării legislaţiei europene. Trebuie să avem posibilitatea de a găsi rapid soluţii satisfăcătoare, din perspectiva atât a Comisiei, cât şi a cetăţenilor UE, astfel cum prevede legislaţia UE. Acest tip de contacte trebuie să rămână confidenţiale, aşa cum a hotărât şi Curtea.

În final, aş dori să fac câteva comentarii privind „spaţiul de gândire” la care se referă articolul 4 alineatul (3). Dacă analizăm cu atenţie, cred că toţi am fi de acord că Parlamentul, ca şi Comisia şi Consiliul, necesită un anumit spaţiu de gândire. Documentele legate de deciziile care nu au fost luate încă sau care reflectă discuţii interne nu sunt la fel ca celelalte documente. Cum rămâne cu înregistrările reuniunilor şi pregătirilor grupurilor politice? Aţi identificat şi dumneavoastră un număr de probleme şi limitări generate de refuzul acordării unui spaţiu de gândire; trebuie să ne gândim încă o dată la ceea ce este cel mai benefic şi util pentru cetăţeni.

Trebuie să recunosc că aş fi preferat ca reprezentanţii Consiliului să fie aici - după cum au precizat şi mulţi alţi colegi - şi aş fi preferat să avem o prezenţă mai mare în sală, deoarece aceste probleme sunt esenţiale pentru noi. În următoarele săptămâni sau luni, obiectivul nostru este de a găsi un cadru comun. Acest lucru este valabil şi pentru Parlament, iar dezbaterea de astăzi a dovedit că nu este întotdeauna foarte uşor să facem acest lucru. Cu cât numărul diviziunilor creşte, cu atât este mai dificil momentul în care cele trei instituţii se aşază la masa de discuţii. Parlamentul, Consiliul şi Comisia îşi au rolul lor special şi acest lucru trebui respectat. Sper că Parlamentul va avea o poziţie unitară puternică, deoarece acest lucru va fi benefic pentru noi toţi şi pentru rezultatul final, care sper că va fi un text de compromis echilibrat şi viabil.

  Michael Cashman, raportor − Dle preşedinte, aceste remarci au fost foarte interesante, dar mă tem că nu au prea mare legătură cu raportul meu.

Aş dori să subliniez că nu trebuie să ne temem de controlul public, ci de ascunderea informaţiilor de către instituţii. Devenim mai vulnerabili. Dnă comisar, documentele oficiale sunt cele accesibile. Verificaţi încă o dată raportul. Spaţiul de gândire. Documentele oficiale. În cadrul noţiunii de spaţiu de gândire, acest lucru nu va fi oficial. Verificaţi încă o dată raportul. Acceptaţi principiile noastre.

Această dezbatere a fost interesantă, dar trebuie să spun că reformarea - pe care dumneavoastră o apăraţi - nu este în spiritul acordului interinstituţional şi nu este suficientă. Dumneavoastră susţineţi că regulamentul a funcţionat bine, dar mă tem să reformarea nu ţine cont de jurisprudenţa esenţială pentru ceea ce trebuie făcut într-adevăr.

Motivele mele pentru întârzierea votului final au ca scop acordarea unei flexibilităţi maxime absolute pentru a negocia cu partidele politice şi cu instituţiile. Aş vrea, de asemenea, să subliniez că nu există niciun motiv ca propunerea să nu poată fi modificată oricând de către Comisie după votul de mâine, cu excepţia, poate, a reticenţei instituţionale şi politice.

Mi se pare, într-o oarecare măsură, că suntem trataţi de sus când ni se spune că vor exista planuri de acţiune. Dnă comisar, nu pun la îndoială angajamentul dumneavoastră personal în ceea ce priveşte deschiderea şi transparenţa, dar nu doresc planuri de acţiune pentru cetăţenii noştri. Doresc drepturi consacrate în legislaţie care nu pot fi refuzate - nu daruri, ci drepturi.

În concluzie, Parlamentul trebuie să exercite o presiune politică asupra preşedinţiei pentru a purta negocieri şi este posibil să fim nevoiţi să negociem fără Comisie. Da, dnă comisar, sunt conştient de absenţa Consiliului, dar nu renunţ din această cauză. Sunt în politică de suficient de mult timp ca să ştiu că lupta este permanentă.

Permite-mi, vă rog, să citez cuvintele unui preşedinte: „Administraţia mea se angajează să creeze un nivel fără precedent de deschidere la nivelul guvernării. Vom lucra împreună pentru a asigura încrederea publică şi pentru a institui un sistem bazat pe transparenţă, participare publică şi colaborare. Deschiderea ne va consolida democraţia şi va promova eficienţa şi eficacitatea în guvernare”. Acestea sunt cuvintele dlui Barack Obama, din 21 ianuarie 2009. Aştept o declaraţie similară din partea Comisiei sau chiar din partea preşedintelui Barroso.

  Preşedintele – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc miercuri, 11 martie 2009.

(Şedinţa a fost suspendată la ora 11.45 şi reluată la ora 12.50)

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Stavros Lambrinidis (PSE), în scris – (EL) Amendamentele Parlamentului European la Regulamentul privind accesul public la documentele instituţiilor europene, în special la documentele legate de procedura legislativă, sunt o etapă catalitică în protejarea transparenţei şi a democraţiei participative în Europa.

În opinia mea, o importanţă deosebită o are cerinţa conform căreia orice iniţiativă sau document creat pentru a influenţa într-un fel procedura de luare de decizii trebuie publicat.

Suntem cu toţii conştienţi că numeroase grupuri de lobby încearcă frecvent să influenţeze procedura legislativă prezentându-şi argumentele. Cetăţenii europeni au dreptul să cunoască aceste argumente şi intervenţii. Aceştia trebuie să aibă posibilitatea de a judeca esenţa lor şi de a evalua poziţia definitivă a guvernelor, a Comisiei Europene şi, bineînţeles, a deputaţilor europeni.

Statele membre trebuie să asigure cel puţin acelaşi nivel de transparenţă la nivel naţional pentru cetăţenii lor, pe baza unei obligaţii exprese din cadrul raportului Parlamentului European, un apel care sperăm să fie adoptat cât mai rapid posibil de guverne şi de parlamentele naţionale.

PREZIDEAZĂ: DL McMILLAN-SCOTT
Vicepreşedinte

8. Votare

  Preşedintele −Înainte de a începe, doresc să informez deputaţii că astăzi introducem un nou sistem informatic de votare în cadrul Parlamentului. Principala sa caracteristică este faptul că afişează, pe unul dintre ecranele mari, lista oficială de votare elaborată de Unitatea de recepţie documente. Afişajul va evidenţia fiecare vot pe măsură ce acesta se anunţă, facilitând urmărirea procesului de votare de către toţi membrii.

Punctul următor pe ordinea de zi este votarea.

(Pentru rezultate şi alte detalii cu privire la vot: a se vedea procesul-verbal)

  Graham Watson, în numele Grupului ALDE – Domnule preşedinte, doresc o lămurire. Preşedintele a decis să aplicăm procedura de reformare pentru votul de astăzi privind raportul Krahmer şi pentru votul de mâine privind raportul Cashman? În acest caz, grupul meu solicită să amânăm până mâine votul privind raportul Krahmer, pentru a putea investiga implicaţiile aplicării procedurii de reformare în cazul acestui vot.

  Preşedintele. −Preşedintele analizează aceste două probleme. Când vom ajunge la raportul Krahmer, vom analiza moţiunea dvs. de procedură.

  Thomas Mann (PPE-DE) – (DE) Domnule preşedinte, doresc să felicit Parlamentul pentru acest nou sistem informatic. Se pare însă că există probleme la câţiva biţi ai acestuia.

Între timp, sunt foarte mulţumit de faptul că, la cea de-a cincizecea aniversare a ocupării Tibetului de către China, mulţi dintre noi au reuşit să ridice drapele tibetane. Mi s-a atras atenţia asupra faptului că Biroul declarase iniţial că este posibil să nu apară unele steaguri, ceea ce înseamnă că deputaţii nu le pot ridica în această zi deosebită. Există informaţii recente privind această problemă?

  Preşedintele −Înţeleg că au existat unele confuzii privind această problemă, dar Preşedintele a declarat acest lucru pentru a menţine ordinea astăzi şi mă bucură să văd atât de multe drapele în sală; şi eu am unul în buzunar - drapelul tibetan poate fi ridicat.

Cu această ocazie doresc să-i urez bun venit domnului Tashi Wangdi, reprezentantul Sfinţiei Sale, Dalai Lama.

(Aplauze prelungite)

  Zbigniew Zaleski (PPE-DE) – Domnule preşedinte, aş dori să spun câteva cuvinte importante, dacă îmi permiteţi. Tocmai am comemorat o crimă barbară, uciderea a 20 000 de ofiţeri şi intelectuali polonezi la Katyń, în 1940, prin împuşcături în ceafă, la ordinul „părintelui naţiunilor”, Iosif Stalin. Aceasta a însemnat eliminarea liderilor şi elitelor unei naţiuni ce lupta pentru libertatea proprie şi libertatea europeană.

Acum patru ani am solicitat un minut de tăcere pentru a îi comemora, însă Parlamentul a refuzat. Prin urmare, nu voi cere astăzi acest lucru şi voi scuti preşedinţia de obligaţia de a lua o decizie atât de dificilă. Doresc, în schimb, să vă reamintesc de această tragedie şi să îmi exprim dorinţa ca eforturile noastre comune să poată preveni producerea unor astfel de genociduri pe continentul european în viitor.

(Aplauze)

  Preşedintele −Vă mulţumesc, domnule Zaleski – aplauzele vorbesc de la sine.

8.1. EC-Acordul CE/Armenia privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene (A6-0049/2009, Paolo Costa) (vot)

8.2. Acordul CE/Israel privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene (A6-0059/2009, Paolo Costa) (vot)

8.3. Protocol adiţional la Acordul CE/Africa de Sud pentru a ţine seama de aderarea Bulgariei şi a României la Uniunea Europeană (A6-0073/2009, Josep Borrell Fontelles) (vot)

8.4. Următoarele etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană şi experienţele similare în ţări terţe (A6-0061/2009, Jeanine Hennis-Plasschaert) (vot)

8.5. Transferul transfrontalier al sediului social al unei companii (A6-0040/2009, Klaus-Heiner Lehne) (vot)

8.6. Sistemul european comun de azil (A6-0050/2009, Giusto Catania) (vot)

8.7. Planul de acţiune al Comisiei pentru un cadru de control intern integrat (A6-0022/2009, Gabriele Stauner) (vot)

8.8. Cooperarea dintre instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială

8.9. Punerea în aplicare a Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate (A6-0014/2009, Bert Doorn) (vot)

8.10. Egalitatea de tratament şi de acces între bărbaţi şi femei în artele spectacolului (A6-0003/2009, Claire Gibault) (vot)

– Înainte de votare:

  Claire Gibault, raportoare – (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, în carierele artistice se manifestă în continuare prezenţa unor inegalităţi majore între bărbaţi şi femei.

Din moment ce am responsabilităţi în domeniul artistic, acest subiect este apropiat de sufletul meu, iar discriminarea împotriva femeilor în domeniul artistic este încă în floare, în special în ceea ce priveşte funcţiile importante: atât de puţine femei sunt regizori de teatru, dans, operă şi aşa mai departe.

De exemplu, este important să devină tot mai frecventă practica de susţinere a audiţiilor în spatele unui paravan, în cadrul recrutărilor de muzicieni pentru orchestră, în analogie cu practica existentă de analizare a unor CV-uri anonime, parţial pentru că este singurul mod prin care femeile pot deveni soliste de orchestră şi, de asemenea, pentru că este o modalitate potrivită de a combate discriminarea rasială.

În plus, echilibrul dintre angajamentele profesionale şi cele familiale este chiar mai dificil de obţinut în cazul femeilor care lucrează în acest sector, ca urmare a volumului neobişnuit de ore de muncă din profesia lor, apărând prin urmare necesitatea de a stabili orare speciale la creşe, în funcţie de nevoile artiştilor.

Doamnelor şi domnilor, Europa, în calitate de cămin al culturii încă din cele mai vechi timpuri, nu poate rămâne în continuare indiferentă la aceste probleme ce o afectează.

8.11. Cerinţele de omologare de tip pentru siguranţa generală a autovehiculelor (A6-0482/2008, Andreas Schwab) (vot)

8.12. Emisii industriale (prevenirea şi controlul integrat al poluării) (reformare) (A6-0046/2009, Holger Krahmer) (vot)

– Înainte de votare:

  Graham Watson, în numele Grupului ALDE – Domnule preşedinte, dacă v-am înţeles corect, spuneţi că preşedinţia doreşte să aplice procedura de reformare în cazul raportului Krahmer de astăzi şi al raportului Cashman. În acest caz, grupul meu solicită să amânăm votul pe mâine, pentru a putea studia implicaţiile acestei situaţii.

  Guido Sacconi, în numele Grupului PSE – (IT) Domnule preşedinte, după cum am menţionat anterior, sunt în favoarea acestei propuneri, deşi aş dori să subliniez faptul că, dacă nu s-ar fi primit amendamente care să depăşească oarecum textul adoptat pe baza unui compromis general la nivelul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, nu ar fi apărut această problemă, deoarece amendamentele de compromis menţineau integral natura acestei revizuiri, respectiv o reformare. Dacă s-ar fi procedat astfel, am fi putut vota astăzi, dar acceptăm amânarea, deoarece are sens.

  Caroline Jackson, în numele Grupului PPE-DE – Domnule preşedinte, dacă domnul Watson sugerează că trebuie să luăm în calcul implicaţiile reformării, poate ar trebui şi să ne explice acum care sunt aceste implicaţii. Poate că înainte de a răspunde doreşte să discute puţin cu domnul Corbett.

Sunt liniştită în această privinţă, dar, din moment ce trebuie să votăm şi este improbabil să ne schimbăm opinia în ceea ce priveşte votul efectiv - pro, contra sau abţinere - ca urmare a procedurilor de reformare, consider că trebuie să votăm acum, când este timp, nu să ne grăbim şi să adăugăm acest vot pe ordinea de zi pentru mâine, când sunt multe alte lucruri de făcut. Prin urmare, mă opun amânării.

  Holger Krahmer, raportor – (DE) Domnule preşedinte, mă bucur că preşedinţia a acordat în sfârşit cuvântul raportorului. De asemenea, sunt destul de surprins!

În acest moment, încă ne obişnuim cu regulile privind reformarea. Doresc să atrag însă atenţia asupra faptului că aplicarea acestor reguli nu este o surpriză, nici măcar înaintea votării. Am aplicat deja cu succes aceste reguli la nivelul comisiei şi este logic ca ele să se poată aplica la fel de bine şi în plen.

Dacă am vota acum, nu ar exista niciun amendament şi compromis pe care să nu îl fi discutat. Totul se află pe lista de vot. Din acelaşi motiv ca domnul Sacconi, dar cu o concluzie diferită, nu văd niciun motiv pentru care să amânăm votul. Putem vota acum!

(Aplauze)

(Parlamentul a respins cererea)

  Avril Doyle (PPE-DE) – Domnule preşedinte, din moment ce am decis să votăm, puteţi să ne spuneţi de ce atât de multe amendamente au fost declarate neadmisibile? Aceasta este problema iniţială ridicată în legătură cu versiunile reformate examinate. Nu înţelegem de ce unele amendamente sunt neadmisibile. Puteţi să clarificaţi acest subiect înainte de a trece la vot?

  Preşedintele. −Ştiu, în general, despre ce este vorba, însă îmi pare rău că nu vă pot informa în detaliu. Acum vom vota însă amendamentele ce au trecut de comisie, declarate ca admisibile, care sunt de fond şi pot să reprezinte sau nu opinia Parlamentului.

  Monica Frassoni (Verts/ALE) – (IT) Domnule preşedinte, doresc să spun doar că episodul de astăzi arată în mod clar că acordul de reformare nu funcţionează şi că ne va afecta puterea de autoritate suverană. Aceasta este problema acestei proceduri, după cum se poate observa.

  Anders Wijkman (PPE-DE) – Domnule preşedinte, îmi pare rău că prelungesc această discuţie, dar doresc să dezvolt problema ridicată de colegele mele, doamnele Doyle şi Frassoni. În calitate de autor al câtorva dintre amendamente, am ţinut legătura cu biroul Preşedintelui până la 11.50 şi nu am putut obţine un „da” sau un „nu” clar la întrebarea dacă se vor vota amendamentele transmise de noi – 136-139. Situaţia a fost neclară, iar ultimele informaţii au arătat că probabil votul se va amâna. După cum a spus Avril Doyle, nu putem înţelege de ce aceste amendamente nu sunt admisibile. Pentru ca totul să fie clar, ar trebui să primim câteva explicaţii de la biroul Preşedintelui.

  Preşedintele −Am fost informat că decizia s-a luat şi că doar anumite amendamente au fost declarate admisibile, după cum este normal în orice Parlament. Consider că poate fi util ca Preşedintele să facă mâine o declaraţie, astfel încât să se clarifice situaţia. Trebuie să trecem la vot acum. Îmi pare rău pentru cei nemulţumiţi.

– Înainte de votul asupra amendamentului 88:

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE) – Domnule preşedinte, pe majoritatea listelor noastre de votare, amendamentele 88 şi 89 sunt declarate neadmisibile şi nu se arată cum trebuie să votăm. Poate că doriţi să votăm, dar avem o mică problemă, pentru că nu ştim ce anume votăm şi cum trebuie să votăm.

Sugerez ca această nouă procedură utilizată pentru reformare să mai fie analizată, deoarece se pare că între grupurile politice nu există coordonare şi comunicare.

  Holger Krahmer, raportor – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, vă pot ajuta în această problemă şi îi pot indica preşedintelui ceea ce a decis chiar domnia sa. Avem amendamentele 106, 139, 88 şi 89. Preşedintele a declarat amendamentul 88 ca admisibil. Toată lumea are o notă în acest sens pe lista de vot. În caz contrar, trebuie să vorbiţi cu responsabilii din cadrul grupului dvs. Îmi pare rău pentru situaţie.

– După votare:

  Chris Davies (ALDE) – Domnule preşedinte, o parte din amendamentele declarate neadmisibile au fost declarate astfel şi de preşedintele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară în cadrul procedurilor de reformare. Parlamentul nu are dreptul de a introduce legislaţie. Şansa sa de a influenţa este aceea de a amenda legislaţia ce i se prezintă. Se pare că, având în vedere modul în care am interpretat procedurile de reformare, ne-am automutilat. Puteţi să îl informaţi pe Preşedinte că această situaţie trebuie revizuită, dacă dorim ca Parlamentul să-şi demonstreze puterea reală?

8.13. Statutul societăţii private europene (A6-0044/2009, Klaus-Heiner Lehne) (vot)

– După votare:

  Zbigniew Zaleski (PPE-DE) – Domnule preşedinte, din punctul meu de vedere, introducerea acestei minunate tehnologii avansate a avut ca scop economia de timp şi creşterea eficienţei. Ştiţi că respect maniera dvs. de a prezida, însă puteţi renunţa la enumerarea atât de detaliată a rezultatelor. Puteţi declara „adoptat” sau „neadoptat”. Este suficient. Totul se află pe ecrane.

8.14. Orientări referitoare la procedura bugetară 2010, Secţiunea III - Comisia (A6-0111/2009, László Surján) (vot)

– Înainte de votarea punctului 13:

  László Surján, raportor – Domnule preşedinte, din motive de conciliere, aş dori să propun un amendament oral, care a fost distribuit, pentru punctul 13. În text ar trebui să apară: „[…] precum şi securitatea internă, în special lupta împotriva terorismului; imigraţia, provocările demografice [...]”, în locul vechii variante „[...] securitatea internă, mai ales imigraţia, lupta împotriva terorismului, provocările demografice [...]”.

Doresc să cer Parlamentului să susţină acest amendament oral.

  Anne E. Jensen (ALDE) – Domnule preşedinte, în textul de pe lista de vot se află o virgulă între „terorism” şi „imigraţie”, deşi stabilisem că acolo va fi punct şi virgulă. Nu aţi putut auzi acest lucru când domnul Surján a citit textul. Dorim introducerea de punct şi virgulă între „terorism” şi „imigraţie”.

(Amendamentul oral a fost acceptat)

– Înainte de votul asupra amendamentului16:

  Hannes Swoboda, în numele Grupului PSE – (DE) Domnule preşedinte, vorbim aici despre „rute diversificate de transport de gazelor” şi aş dori să adaug „şi resurse”, pentru că:

Nu doar rutele pentru gaze, ci şi sursele de gaze trebuie diferenţiate, iar acest lucru trebuie inclus aici. Dacă se respinge acest amendament, acest lucru trebuie inclus în textul original.

  László Surján, raportor −Domnule preşedinte, nu am nicio obiecţie asupra acestui amendament oral propus de domnul Swoboda, care face referire la textul original. În orice caz, Unitatea de recepţie documente mi-a spus că acest amendament este valabil doar pentru textul modificat. Altfel, sunt în favoarea introducerii acestui amendament oral în textul original. Prin urmare, cei care îmi urmează recomandarea vor vota împotriva primei părţi în cadrul celui de-al cincilea vot, după care va avea loc un vot suplimentar, care nu se află pe listă, cu privire la acest amendament oral, pe care îl susţin.

  Hannes Swoboda (PSE) – Domnule preşedinte, amendamentul oral este valabil în ambele cazuri, dar ştiu că Grupul PPE-DE va vota diferit în cazul votului divizat, deci nu se modifică nimic, sunt de acord.

(Amendamentul oral a fost acceptat)

  László Surján (PPE-DE) – Domnule preşedinte, nu urma să votăm asupra propunerii orale a domnului Swoboda, deci dacă Parlamentul doreşte să îi susţină amendamentul oral, trebuie să votăm că acesta este valabil şi pentru textul original. Altfel, am avea patru voturi şi l-am respinge, dar problema necesită cinci voturi.

  Preşedintele −Amendamentul oral a fost inclus în primul din cele patru voturi. Aşa apare pe lista de vot. A fost introdus în primul vot divizat şi a fost respins.

  László Surján (PPE-DE) – Nu, domnule preşedinte: în lista de vot fără amendamentul oral, am votat pentru prima parte a amendamentului Grupului PSE, iar acela a fost respins. Pe lângă amendamentul iniţial al Grupului PSE, domnul Swoboda a propus introducerea cuvântului „resurse”. Nu sunt nici pro, nici contra. Nu sunt nemulţumit dacă Grupul PSE nu este nemulţumit. Doresc doar să clarific faptul că, din câte ştiu eu, în text nu se află cuvântul „surse”.

  Preşedintele − Ceea ce spuneţi este corect.

  László Surján (PPE-DE) – Domnule preşedinte, deci trebuia să fi existat un vot privind această problemă.

  Preşedintele −Nu. Am întrebat dacă există obiecţii asupra amendamentului oral. Nu au existat obiecţii, deci a făcut parte din amendamentul care a fost votat în cadrul primului vot prin apel nominal şi a fost respins. Aceasta este situaţia.

– Înainte de votarea punctului 31:

  László Surján (PPE-DE) – Domnule preşedinte, aici este foarte simplu. Sugerez înlocuirea cuvântului „temeri” din textul iniţial cu cuvântul „preocupări”.

(Amendamentul oral a fost acceptat)

8.15. Orientări referitoare la procedura bugetară 2010 - Secţiunile I, II, IV, V, VI, VII, VIII şi IX (A6-0057/2009, Vladimír Maňka) (vot)

– Înainte de votare:

  Christopher Beazley (PPE-DE). – Domnule preşedinte, trebuie să avansăm, însă observ că s-a produs cea mai absurdă inflaţie de voturi prin apel nominal. Ultimul raport ce a trebuit votat – raportul Herczog – are un vot prin apel nominal pentru fiecare amendament. Putem să îl rugăm pe domnul Corbett şi pe alte persoane care se pricep să vină cu un sistem de raţionalizare, astfel încât să putem merge şi la masă?

8.16. Integritatea jocurilor de noroc on-line (A6-0064/2009, Christel Schaldemose) (vot)

8.17. Asigurarea calităţii alimentelor - incluzând armonizarea şi recunoaşterea reciprocă a standardelor (A6-0088/2009, Maria Petre) (vot)

8.18. Rapoartele privind politica în domeniul concurenţei pentru anii 2006 şi 2007 (A6-0011/2009, Jonathan Evans) (vot)

8.19. Un „Small Business Act” pentru Europa (A6-0074/2009, Edit Herczog) (vot)

– Înainte de votarea punctului 8:

  Alexander Alvaro (ALDE) – Domnule preşedinte, doresc doar să arăt că – din moment ce domnul Beazley, înfometat, a ridicat problema voturilor prin apel nominal – la următorul raport, fiecare vot prin apel nominal a fost solicitat de Grupul PPE-DE. Atât am avut de spus!

  Preşedintele −Iar domnul Beazley este un membru marcant al Grupului PPE-DE!

(Râsete)

Aici se încheie votul.

9. Explicaţii privind votul

Explicaţii orale privind votul

- Raport: Klaus-Heiner Lehne (A6-0040/2009)

  Daniel Hannan (NI) – Domnule Preşedinte, este curios faptul că, indiferent de criză, răspunsul Parlamentului pare a fi întotdeauna o integrare europeană sporită. Majoritatea persoanelor afectate de situaţia economică din ultimele şase luni consideră că situaţia este înfricoşătoare şi dureroasă. Parlamentul consideră însă că aceasta este o şansă pentru creşterea reglementării, unificării şi armonizării la nivelul UE, după cum arată acest raport.

Problema este că persoanele care iau această decizie vor fi totuşi protejate de consecinţele ei. Aceste persoane trăiesc în palate şi cancelarii, înconjuraţi de convoaie motorizate, se plimbă în maşini cu şofer, se răsfaţă la banchete oficiale şi nu vor plăti preţul pe care vor trebui să îl suporte cetăţenii statelor noastre, ca urmare a acestor politici economice. Mi se pare de netăgăduit că răspundem la această criză economică într-un mod flexibil, permiţându-le statelor să îşi personalizeze rata dobânzii, în funcţie de necesităţi. În schimb, noi facem chiar pe dos.

- Raport: Giusto Catania (A6-0050/2009)

  Simon Busuttil (PPE-DE), – (MT) Am votat în favoarea acestui raport pentru că accentuează importanţa solidarităţii, a faptului că o politică de azil comună trebuie construită plecând de la principiul solidarităţii. Aş dori însă să subliniez faptul că nu pot susţine anumite puncte din raport şi că aş fi votat împotrivă dacă votul ar fi fost unul individual. Aş dori să evidenţiez în special problema politicii de luare în custodie publică. Cred că trebuie să fim foarte atenţi atunci când vorbim despre luarea în custodie publică a persoanelor ce solicită azil, deoarece problema nu rezidă doar în a decide încetarea definitivă a reţinerii şi în a aplica acest lucru oricui. Există anumite circumstanţe specifice în care utilizarea politicii de luare în custodie publică este şi va rămâne importantă întotdeauna.

  Frank Vanhecke (NI) – (NL) Domnule preşedinte, am votat împotriva raportului Catania, deoarece nu sunt de acord cu recentele propuneri ale Comisiei privind politica de azil, pe care raportorul le salută în acest raport.

Mi-e teamă în principal că această nouă directivă, care oferă persoanelor ce solicită azil acces mult mai uşor pe piaţa muncii şi pe deasupra le acordă şi o indemnizaţie consistentă, va crea o situaţie similară regularizărilor colective efectuate în Spania, Olanda, Belgia şi Italia, ale căror consecinţe au fost pur şi simplu dezastruoase.

Într-adevăr, doresc să reamintesc Parlamentului că, în baza unor recensăminte recente, în Uniunea Europeană există peste 20 de milioane de şomeri – care probabil au devenit 25 de milioane până acum – ceea ce înseamnă că atragerea şi mai multor persoane ce solicită azil este de fapt un fel de sinucidere colectivă. În plus, consider că acest domeniu trebuie să rămână de competenţa exclusivă a statelor membre.

  Philip Claeys (NI) – (NL) Domnule preşedinte, am votat împotriva raportului Catania, deoarece acesta reflectă în mod clar o tendinţă de extremă stânga, care doreşte să transforme orice sistem eficient de gestionare a azilului într-o cursă imposibilă. Toate abuzurile la adresa sistemelor existente în statele membre sunt apărate şi, dacă se poate, statuate în legislaţie.

Un exemplu este tolerarea aşa-zişilor solicitanţi de azil care se folosesc de minori pentru a obţine un permis de rezidenţă, iar un altul este opoziţia faţă de centrele închise de primire pentru persoanele care nu îndeplinesc condiţiile de recunoaştere ca refugiaţi şi se ascund după eliberare. În mod clar, se depun eforturi pentru a uşura viaţa imigranţilor ilegali reali şi potenţiali.

Raportorul este mulţumit că Curtea de Justiţie respinge o listă a statelor sigure, chiar dacă o astfel de listă este esenţială pentru a păstra sub control fluxul refugiaţilor. Strategia de stânga are ca scop supraîncărcarea sistemului, pentru a face imposibilă orice eficienţă. Majoritatea europenilor nu doresc însă acest lucru, iar această problemă se va reflecta puternic în campania noastră electorală.

  Hubert Pirker (PPE-DE) – (DE) Domnule preşedinte, mă pronunţ în favoarea unei politici comune de azil pentru Uniunea Europeană, care să ducă la decizii rapide şi sigure. Acestea fiind spuse, sunt împotriva acestui raport, deoarece el conţine elemente absolut inacceptabile, precum extinderea termenului de refugiat cu mult peste ceea ce prevede în prezent Convenţia de la Geneva; respingerea regulamentului privind statele terţe sigure, asupra cărora reuşisem deja să ajungem la un acord pozitiv; stabilirea de sarcini pentru Frontex, care nu au absolut nicio legătură cu acest organism; acordarea posibilităţii ca solicitanţii de azil să aleagă în mod liber ce stat va fi responsabil pentru procedură – ceea ce reprezintă încălcarea Convenţiei de la Dublin; şi un acces mai uşor pe piaţa muncii pentru solicitanţii de azil. Dorim proceduri rapide şi nu integrarea solicitanţilor de azil, care probabil vor trebui să părăsească din nou Uniunea Europeană după 14 zile, pentru că nu li se va acorda oricum statutul de refugiat.

În concluzie, evoluţia acestei probleme în Uniune este pe calea cea bună, aceea a unei politici comune, dar propunerile acestui raport sunt complet contraproductive. Din acest motiv, am votat împotriva raportului.

  Daniel Hannan (NI) – Domnule preşedinte, iată cum Uniunea Europeană începe să capete tot mai multe dintre trăsăturile şi capcanele unei naţiuni: un sistem juridic, frontiere externe comune şi acum o politică comună privind persoanele care au voie să treacă aceste frontiere şi să se stabilească pe teritoriul său. A preluat, una câte una, toate caracteristicile pe care legea internaţională le recunoaşte drept definitorii pentru un stat.

Doresc să vă felicit, domnule preşedinte, pentru decizia de a accepta ca deputaţii europeni să afişeze – aşa cum a făcut vecinul meu – mici steaguri tibetane pe birouri. Este ceva cu totul diferit faţă de decizia de a ni se lua pancartele atunci când am îndrăznit să afişăm cuvântul „referendum” în această sală. Doresc să vă solicit – pentru că ştiu că şi dvs. şi alţi membri ai acestui Parlament sunteţi interesaţi de subiect – să luaţi măsuri în ceea ce priveşte ipocrizia de a vă declara în favoarea autodeterminării naţionale în Tibet, dar împotriva autodeterminării naţionale în Uniunea Europeană. Dacă vi se pare că am o atitudine extremă făcând o paralelă între un stat autoritar în China şi Uniunea Europeană, dovediţi-mi că nu am dreptate, supunând tratatul votului popoarelor, în referendumurile promise. Pactio Olisipiensis censenda est!

- Raport: Andreas Schwab (A6-0482/2008)

  Mairead McGuinness (PPE-DE) – Domnule preşedinte, voi spune doar câteva cuvinte. Am votat în favoarea acestui raport, pentru că orice soluţie care îmbunătăţeşte siguranţa traficului trebuie salutată.

Doresc să amintesc încă un lucru. Irlanda este preocupată de problemele de siguranţă rutieră. De când drumurile sunt întreţinute de autorităţile locale, au avut loc o serie de tragedii cumplite şi cred că această problemă trebuie analizată dintr-un punct de vedere european şi trebuie stabilite standarde în acest sens.

  James Nicholson (PPE-DE) – Domnule preşedinte, în primul rând doresc să salut raportul şi să mulţumesc raportorului pentru munca depusă. Trebuie să recunosc că nu este ceva obişnuit să mi se ceară, în Irlanda de Nord, să votez pentru o directivă UE, însă acest lucru s-a întâmplat în cazul de faţă şi m-a bucurat să văd astăzi acest vot pozitiv. Provincia mea va primi veşti bune, de care are cu siguranţă nevoie.

O siguranţă mai mare şi propunerile mai adecvate din punctul de vedere al mediului sunt întotdeauna binevenite. Sper că, pe termen lung, se vor salva slujbele existente şi, poate, se vor crea unele noi în domeniu. Toţi trebuie să salutăm acest lucru pentru Europa, cu pozitivism şi gânduri bune, fără a ţine pe loc economia.

- Raport: Holger Krahmer (A6-0046/2009)

  Mairead McGuinness (PPE-DE) – Domnule preşedinte, cu toată confuzia privind formarea şi reformarea, acest vot a fost unul foarte dificil pentru mulţi deputaţi. Într-un final, m-am abţinut de la vot, din cauza preocupărilor mele privind solul. Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală are preocupări în legătură cu o directivă a solurilor, iar această problemă trebuie examinată cu atenţie. Am înregistrat o serie de progrese la amendamentele privind problemele agricole în general, dar, într-un final, am decis să mă abţin, nu să votez împotrivă, pentru că acest raport conţine multe dispoziţii privind mediul, generarea de energie şi emisiile, cu care sunt de acord.

  Anja Weisgerber (PPE-DE) – (DE) Domnule preşedinte, salut elementul central al raportului Krahmer, reţeaua europeană de siguranţă. Se stabilesc limite maxime pentru emisii, pe care statele membre trebuie să le respecte ca fiind o limită superioară absolută, atunci când acordă autorizaţii de funcţionare marilor unităţi industriale. Există apoi un cadru larg, astfel încât totul să se poată produce în mod flexibil, iar condiţiile să fie echitabile. Va înceta astfel utilizarea inflaţionară a derogărilor, care s-a produs până acum în anumite state membre. Această înseamnă concurenţă pe un picior de egalitate, la nivel european. Astfel, putem stabili împreună un standard european ridicat.

Trebuie să subliniez însă că resping în mod vehement reglementările privind protecţia solului. Sunt de părere că trebuie să se ţină seama într-o măsură mai mare de principiul subsidiarităţii. Reglementările privind protecţia solului nu au efecte transfrontaliere. Protecţia solului nu este o problemă transfrontalieră. Cred în continuare că statele membre pot reglementa singure problemele de protecţie a solului.

Se încearcă totuşi utilizarea Directivei IPPC ca intrare de rezervă pentru anumite părţi din directiva privind protecţia solului, pe care le-am eliminat cu succes în trecut. Îmi pare foarte rău că propunerile mele de a elimina acele secţiuni au fost respinse cu o majoritate foarte redusă, într-un caz cu doar şase voturi. Am decis deci să votez împotriva întregului raport, deşi salut construirea reţelei europene de siguranţă.

  Neena Gill (PSE) – Domnule preşedinte, nu sunt complet mulţumită de acest raport şi de modul în care l-am tratat astăzi, dar am votat în favoarea raportului, deoarece consider că reduce birocraţia. Instalaţiile industriale contribuie semnificativ la emisiile poluante în întreaga Europă, însă industria grea este unul din principalele motoare ale economiei noastre şi trebuie încurajată pentru a produce emisii mai puţin nocive.

Aceasta este o problemă principală pentru regiunea mea, West Midlands, care este una din cele mai industrializate din Marea Britanie. Abordarea integrată este binevenită, dar sunt îngrijorătoare reglementările stricte din acest raport, iar cheltuielile de implementare nu ar trebui să fie atât de mari încât să submineze dispoziţiile privind protecţia mediului.

Reţeaua europeană de siguranţă trebuie verificată şi trebuie să analizăm probleme precum răspândirea gunoiului de grajd şi a ejecţiilor, care nu vor fi proporţionale cu beneficiile de mediu pe care le vom obţine.

Sarcinile şi costurile administrative trebuie să fie proporţionale cu beneficiile de mediu, pentru că, în acest caz, situaţia va fi una reciproc avantajoasă, care va oferi întreprinderilor posibilitatea de a-şi respecta angajamentele de mediu, de a contribui în mod semnificativ la lupta împotriva modificărilor climatice şi de a putea îmbunătăţi condiţiile de sănătate pentru persoanele tinere şi vârstnice din regiunea mea.

  James Nicholson (PPE-DE) – Domnule preşedinte, am votat împotriva acestui raport. Chiar dacă poate să conţină unele elemente corecte, în anumite puncte este exagerat. Mă declar în favoarea raţionalizării reglementărilor Uniunii Europene, dar nu dacă acestea devin mai birocratice, greu de aplicat şi defavorabile pentru industrie.

Încercarea de a introduce agricultura în această legislaţie este complet inacceptabilă şi, din punctul meu de vedere, este o acţiune exagerată. Trebuie respinsă. Protecţia solului nu este responsabilitatea Parlamentului European şi nu se poate realiza la nivelul întregii Uniuni Europene. Aceasta trebuie să fie responsabilitatea guvernelor naţionale.

Trebuie să întreb de ce Comisia pentru agricultură nu a fost consultată în această problemă. Nu puteţi introduce reglementări distructive, care vor scoate de pe piaţă producătorii de carne de porc şi pasăre. Adevărul este că introducem reglementări şi restricţionăm producţia în Europa, însă permitem intrarea în Uniunea Europeană a unor importuri care nu sunt produse la aceleaşi standarde ca în Europa. Nu pot accepta acest lucru.

⁂

  Richard Corbett (PSE) – Domnule preşedinte, au existat controverse în ceea ce priveşte procedura de reformare şi în acest context s-a menţionat numele meu. În primul rând, aş dori să subliniez faptul că raportorul care a introdus această procedură în Regulamentul de procedură a fost Marylène Renault, nu eu.

Probabil sunt necesare o serie de explicaţii în ceea ce priveşte acţiunile corecte ale Preşedintelui Parlamentului. Deseori apar proiecte legislative care modifică pentru cea de-a cincisprezecea, şaisprezecea sau şaptesprezecea oară legislaţia existentă. Situaţia este confuză pentru persoanele ce trebuie să lucreze cu această legislaţie. Am instaurat o procedură de codificare a acestei legislaţii: crearea unui singur text, uşor de citit şi cu care se poate lucra la fel de uşor. Ne confruntăm frecvent cu această situaţie şi, pentru că elementul de fond nu se schimbă, am stabilit o procedură simplificată.

În ceea ce priveşte reformarea, avem însă dificultăţi. Comisia elaborează o propunere de modificare a unui element dintr-un pachet legislativ existent şi de codificare simplă a restului elementelor, fără a le modifica. În mod voluntar, am stabilit să depunem amendamente de fond doar pentru secţiunea a cărei modificare este propusă de Comisie şi să nu folosim codificarea celorlalte secţiuni drept ocazie de redeschidere a problemei de fond. Poate ar trebui să facem şi acest lucru, după cum a sugerat unul dintre colegi. Conform tratatului, ar exista însă o problemă în ceea ce priveşte delimitarea dreptului de iniţiativă între noi şi Comisie. Cu siguranţă însă, colegii nu aveau dreptul să se plângă în această problemă în legătură cu acţiunile Preşedintelui. Conform Regulamentului existent – elaborat de Parlament şi aprobat de o majoritate absolută a deputaţilor – s-a urmat procedura corectă.

⁂

  Jim Allister (NI) – Domnule preşedinte, am votat împotriva acestui raport, deoarece consider complet inutile încercările sale de a amesteca agricultura în volumul excesiv de reglementări. M-am întâlnit recent cu câţiva producători din circumscripţia mea. Am văzut cu ce birocraţie se confruntă un anumit producător, deoarece face deja obiectul acestor reglementări. Mi-e teamă să mă gândesc ce se va întâmpla cu producătorii obişnuiţi, cu afaceri de proporţii modeste, atunci când vor fi şi ei supuşi unui volum enorm şi complet inutil de reglementări.

Consider că acest raport merge într-o direcţie greşită şi mă bucur cel puţin că m-am aflat aici pentru a vota împotriva lui.

- Rapoarte: László Surján (A6-0111/2009), Vladimír Maňka (A6-0057/2009)

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE) – Domnule preşedinte, nu am solicitat o explicaţie a votului privind raportul Maňka, deoarece aveam de gând să combin acest punct cu întrebarea mea de acum, întrucât ambele se referă la modul de analiză a bugetului din anul următor, iar atunci nu mă voi mai afla aici, pentru că voi pleca în iunie. Ştiu că cei aflaţi în partea opusă a sălii sunt foarte supăraţi din această cauză.

Doresc doar să prezint o serie de principii care până acum au fost ignorate în aceste rapoarte. Trebuie să avem grijă cu ce sume finanţăm ONG-urile şi agenţiile, pentru că există probleme mari în legătură cu modul în care sunt cheltuiţi banii contribuabililor europeni în prezent. Vă voi da drept exemplu Agenţia Europeană pentru Drepturi Fundamentale, care este în prezent investigată de Oficiul European de Luptă Antifraudă.

În general, într-un moment dificil şi de recesiune economică majoră, poate că trebuie să ne restrângem bugetul, pentru a trimite mai mulţi bani înapoi către regiunile naţionale, unde necesităţile sunt foarte mari, iar problemele se resimt puternic. În acest moment în care întreprinderile şi guvernele din toată lumea iau decizii importante şi aproape iraţionale în ceea ce priveşte angajările, poate ar trebui să ne gândim la existenţa unui singur sediu al Parlamentului.

  Koenraad Dillen (NI) – (NL) Domnule preşedinte, am votat împotriva acestui raport. Deşi este binevenită prioritizarea imigraţiei ilegale şi a luptei împotriva terorismului, precum şi faptul că Parlamentul cere într-un final Comisiei să monitorizeze îndeaproape implementarea fondurilor în Kosovo şi în statele balcanice, ţinând cont şi de aderarea timpurie a Bulgariei şi României, este regretabil faptul că nu se sugerează acţiuni în acest sens şi nu se stabilesc condiţii relevante.

Partidul meu susţine suspendarea extinderii UE după aderarea Croaţiei. Revenind la raport, după cum s-a mai spus, de ce Parlamentul nu a făcut nimic să susţină abolirea câtorva dintre organizaţiile neguvernamentale inutile şi dintre agenţiile europene care nu sunt supuse controlului democratic şi care îşi interpretează frecvent atribuţiile într-un sens prea larg şi cer bani de la contribuabilii europeni pentru nimic?

  Philip Claeys (NI) – (NL) Domnule preşedinte, este excelent faptul că Parlamentul oferă acces egal la facilităţile lingvistice pentru toţi deputaţii. Parlamentul trebuie să devină într-adevăr multilingv. Se poate spune că condiţiile de lucru ale persoanelor angajate de contractanţi trebuie să respecte normele lingvistice.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte clădirile, Parlamentul trebuie să ia o poziţie în ceea ce priveşte circul lunar al călătoriilor la Strasbourg, care costă aproximativ 200 de milioane de euro pe an. Acesta nu este un semnal favorabil pentru cetăţenii europeni, pentru contribuabili, motiv pentru care am votat împotriva acestui raport.

  Richard Corbett (PSE) – Domnule preşedinte, în legătură cu cele două voturi bugetare, doresc să subliniez că multe persoane întreabă: cu cât poate contribui bugetul european la stimularea fiscală, într-un moment de criză economică? Răspunsul este: cu foarte puţin. Întregul buget al Uniunii Europene reprezintă mai puţin de 1% din PIB, iar în ultimii ani această valoare a scăzut. Din punct de vedere macroeconomic, este un buget foarte redus, iar mulţi eurosceptici ar face bine să-şi amintească acest lucru.

Pe de altă parte, în anumite zone, poate avea o semnificaţie structurală importantă şi poate îmbunătăţi treptat structura economiei europene. În ceea ce priveşte cercetarea şi dezvoltarea, unele aspecte ale cheltuirii fondurilor regionale şi cheltuielile sociale, putem ajuta la pregătirea economiei pentru redresare.

Mă bucur că aceste aspecte ale bugetului reprezintă o proporţie tot mai mare, în timp ce agricultura şi alte câteva înregistrează tendinţe descrescătoare. Consider însă că această tendinţă trebuie accelerată şi trebuie să transferăm mult mai rapid resursele acolo unde pot aduce o schimbare.

- Raport: Christel Schaldemose (A6-0064/2009)

  Simon Busuttil (PPE-DE), – (MT) Am votat în favoarea moţiunii alternative privind acest raport şi m-am abţinut de la moţiunea de principiu. Nu este nicio îndoială că este extrem de importantă integritatea în domeniul jocurilor de noroc pe internet. Trebuie să ne asigurăm că îndepărtăm orice activitate infracţională ce o poate afecta. Aceasta nu înseamnă însă că trebuie să recurgem la protecţionism. Trebuie să reţinem că libertatea de prestare a serviciilor în cadrul Uniunii Europene este un principiu de bază, recunoscut, al Uniunii şi, prin urmare, nu trebuie să recurgem la protecţionism. În plus, trebuie remarcat faptul că internetul, având în vedere că vorbim despre jocurile de noroc online, ne furnizează deja o serie de măsuri de securitate pe care să ne putem baza, precum obligaţia de autentificare înainte de a putea juca sau monitorizarea anumitor activităţi de natură posibil frauduloasă ori chiar identificarea cărţilor de credit utilizate. Prin urmare, trebuie să spunem „da” integrităţii şi „nu” protecţionismului.

  Zuzana Roithová (PPE-DE) – (CS) Doamnelor şi domnilor, dezvoltarea jocurilor de noroc pe internet este un fenomen nou ce nu ţine cont de graniţele naţionale şi care are consecinţe negative pe care trebuie să le înfruntăm fără întârziere, în mod unificat la nivelul UE, pentru a asigura o protecţie eficace a copiilor şi tinerilor. Statele membre trebuie să introducă un set comun de reglementări privind plăţile cât mai curând posibil, precum şi verificarea identităţii şi a vârstei. Principala problemă este prevenirea şi deci solicit interzicerea la nivel european a reclamelor la jocuri de noroc adresate tinerilor, aşa cum s-a întâmplat pentru alcool şi tutun. Trebuie monitorizate şi celelalte efecte negative ale acestei ramuri a industriei de divertisment, inclusiv spălarea banilor şi crima organizată în general. În ceea ce priveşte aceste domenii, mă opun unei pieţe libere.

  Carlo Fatuzzo (PPE-DE) – (IT) Domnule preşedinte, nu ştiam cum să votez asupra raportului doamnei Schaldemose privind integritatea jocurilor de noroc online şi din ce motiv. I-am întrebat, deci, pe pensionarii din circumscripţia mea. Ieri m-am întâlnit cu un pensionar pe nume Ugo Rossi, fost artizan. Mi-a spus: „Ah, jocurile de noroc online, am pierdut 10 000 de euro”. Mai târziu m-am întâlnit cu o pensionară, doamna Lucia Annone. Mi-a spus: „Nu-mi vorbiţi despre jocurile de noroc online, am pierdut 100 000 de euro”. M-am decis cum să votez atunci când chiar şi mama mea, în vârstă de 94 de ani, mi-a spus: „Mi-ai dat un computer şi mi-am pierdut toată pensia pe martie 2009, 450 de euro”. Prin urmare, domnule preşedinte, am decis să votez împotriva acestui raport, în semn de protest împotriva jocurilor de noroc şi pentru a obţine eradicarea lor la nivel european.

  Miroslav Mikolášik (PPE-DE) – Domnule preşedinte, în cazul jocurilor de noroc online, trebuie să existe legi clare şi neambigue, care să limiteze, să controleze şi să explice venitul anual brut de aproape 3 miliarde de euro realizat de industria jocurilor de noroc. Totuşi, conform doamnei Schaldemose, aceste 3 miliarde de euro reprezintă doar 5% din piaţa totală a jocurilor de noroc din Uniunea Europeană.

Prin urmare, sunt evidente importanţa şi influenţa acestei industrii, la fel ca şi pericolele ei. Jocurile de noroc sunt frecvent asociate, în mod corect, cu infracţiunile la nivel internaţional, iar reţelele transfrontaliere de jocuri de noroc, care sunt mult mai uşor de controlat prin internet, pun în pericol legislaţia mai multor state şi ameninţă suveranitatea naţională.

De asemenea, trebuie remarcate efectele negative ale jocurilor de noroc asupra sănătăţii. În calitate de medic, cunosc bine proprietăţile distructive ale obsesiei sau dependenţei de jocuri de noroc. Acestea nu sunt probleme pe care Parlamentul European îşi permite să le subestimeze.

În ceea ce priveşte frauda, comportamentele infracţionale şi problemele financiare şi medicale antrenate de jocurile de noroc online, solicit Parlamentului European să voteze în mod repetat pentru soluţii din ce în ce mai bune pe viitor.

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE) – Domnule preşedinte, am votat la fel ca domnul Busuttil în ceea ce priveşte acest raport, însă m-au preocupat argumentele prezentate. În această dezbatere s-a ajuns la afirmaţii incredibile, un exemplu fiind colegul meu care tocmai a plecat, domnul Fatuzzo. E absolut absurd să spunem că, pentru că trei bătrâni au pierdut bani, în mod voluntar, trebuie să interzicem jocurile de noroc online la nivelul întregului continent.

Această dezbatere a expus multe diferenţe naţionale şi nu a fost deloc sinceră. Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor a comandat un studiu ce a arătat că jocurile de noroc online nu au efecte mai distructive decât jocurile de noroc obişnuite patronate de loteriile naţionale. A existat un element rezonabil, cel privind rezultatele echitabile, pentru garantarea integrităţii în sport. Această dezbatere însă a îndepărtat jucătorii online şi organismele de guvernare mai mult ca oricând, nu i-a apropiat în căutarea unei soluţii comune. A arătat că este foarte necesară crearea unui forum unde să se poată întâlni aceste două grupuri şi să poată discuta problema. Cu siguranţă, nu acesta este locul potrivit.

  Syed Kamall (PPE-DE) – Domnule preşedinte, ştim cu toţii că jocurile de noroc sunt un subiect foarte sensibil. Nu trebuie decât să ascultaţi discursurile dinaintea mea. Există persoane care cred că jocurile de noroc sunt lucrul diavolului şi că aceia implicaţi în ele merită să ardă în focul iadului şi toate pierderile posibile pe pământ şi în viaţa de apoi. Această opinie este una extremă, dar dacă analizaţi o parte din limbajul utilizat în acest raport – problemele unui sector transparent, ce protejează interesele publicului şi ale consumatorilor, combaterea fraudei şi a altor comportamente infracţionale, prevenirea prejudicierii consumatorilor – atunci când este vorba de jocurile de noroc online, se exprimă aceleaşi emoţii în acest raport, deşi pe un ton mai potolit.

Aveţi însă în vedere ipocrizia acestui raport. Vorbeşte despre jocurile de noroc online în această manieră negativă şi nefavorabilă, însă nu spune nimic despre monopolurile de stat ce se ascund în spatele acestui limbaj emotiv şi care încearcă să elimine concurenţa privată inovatoare. Să fim sinceri în această dezbatere. Este vorba despre păstrarea monopolurilor de stat şi ştim unde duc acestea: spre sclavie.

- Raport: Maria Petre (A6-0088/2009)

  Jim Allister (NI) – Domnule preşedinte, calitatea alimentelor nu este o aspiraţie în Europa: trebuie să devină o realitate. Însă producerea unor alimente de calitate necesită o rentabilitate justă şi competitivă. Producătorii agricoli trebuie să poată câştiga suficient încât să acopere costurile suplimentare antrenate de siguranţa alimentară a UE, de bunăstarea animalelor şi de cerinţele de mediu. Atunci când ne confruntăm cu importuri ieftine şi inferioare, avantajul competitiv pe care trebuie să îl ofere calitatea nu este mereu suficient: iată deci rolul pe care trebuie să îl joace finanţarea prin PAC în păstrarea competitivităţii producătorilor noştri. Trebuie primită această compensaţie pentru respectarea costurilor ridicate impuse de reglementările UE.

Nu sunt de acord cu exploatarea continuă a producătorilor de către principalii distribuitori ce domină acum pieţele alimentare europene. Aceştia abuzează în continuare de poziţia lor dominantă, producătorii sunt în permanenţă exploataţi, ei trebuie chiar să plătească pentru promovare.

- Raport: Jonathan Evans (A6-0011/2009)

  Syed Kamall (PPE-DE) – Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru şansa acordată de a explica felul în care am votat. Probabil nu vă va surprinde faptul că am votat în favoarea acestui raport, al cărui autor este un coleg conservator, britanic.

În aceste momente de dificultăţi economice trebuie să fim precauţi în legătură cu solicitarea unui protecţionism tot mai mare şi solicitarea de a ne suspenda regulile normale privind concurenţa şi ajutoarele de stat. Asistăm la protecţionismul promovat de preşedintele Sarkozy, care susţine că banii contribuabililor trebuie folosiţi pentru a proteja industria automobilelor din Franţa. În America există pachete similare. Zilele trecute am văzut o reclamă într-o revistă americană, sponsorizată de companiile de automobile din America, al cărei text era următorul: „Nu aţi vrut să ne cumpăraţi maşinile. Vă vom lua oricum banii, prin impozite, pentru a ne menţine întreprinderile în viaţă”. Se pare că la asta s-a ajuns. Pentru că întreprinderile nu furnizau produsele şi serviciile dorite de consumatori, acum nu ţinem cont de reglementările privind ajutoarele de stat şi menţinem companii care pot să nu supravieţuiască pe termen lung. Înţelegem importanţa păstrării locurilor de muncă, dar trebuie să ne asigurăm că luăm decizii economice corecte.

- Raport: Edit Herczog (A6-0074/2009)

  Zuzana Roithová (PPE-DE) – (CS) Domnule preşedinte, din păcate, întreprinderile mici şi mijlocii încă nu reprezintă coloana vertebrală a economiilor, mai ales în noile state membre, însă ele reprezintă speranţe pentru un anumit grad de siguranţă a locurilor de muncă. Desigur, avem nevoie de legislaţie mai flexibilă în domeniul muncii, pentru ca aceste societăţi mici să poată reacţiona în mod flexibil la noile cereri şi să poată recompensa mai bine specialiştii, conform noilor obiective. Trebuie să facilităm înfiinţarea companiilor, dar şi lichidarea acestora. Şi, ceea ce este mai important, trebuie să avem acces mai uşor nu doar la credite, ci şi la resursele financiare din fondurile europene. Ştim toate aceste lucruri. Am muncit mult în ultimii cinci ani aici, în Parlamentul European, însă statele membre trebuie să ia aceste lucruri în serios şi să le pună în practică, nu doar să vorbească despre ele. Acum, într-un moment de criză, este foarte clar ce elemente au fost neglijate în acest domeniu, în special în noile state membre. Am votat în favoarea raportului doamnei Herczog, însă toată această acţiune este inutilă, dacă statele membre nu vor să colaboreze.

  Milan Gaľa (PPE-DE) – (SK) Domnule preşedinte, am votat pentru raportul doamnei Herczog. În Uniunea Europeană avem 23 de milioane de întreprinderi mici şi mijlocii. Acestea reprezintă 99% din totalul societăţilor comerciale şi oferă de lucru pentru mai mult de 100 de milioane de cetăţeni UE. În momentele actuale de criză, ele joacă deci un rol important în creşterea economică, în coeziunea socială şi mai ales în crearea de locuri de muncă. Întreprinderile mici şi mijlocii sunt dinamice şi au o mare capacitate de inovare şi dezvoltare. Ele contribuie în mod semnificativ la implementarea obiectivelor de la Lisabona.

Creditele şi împrumuturile sunt principalele surse de finanţare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din Europa. Faptul că IMM-urile sunt de regulă considerate mai riscante face dificil accesul lor la finanţări. Asigurarea unor condiţii favorabile pentru ca întreprinderile mici şi mijlocii să obţină surse de finanţare, prin împrumuturi şi din fonduri UE, este deosebit de necesară, la fel cum este şi asigurarea durabilităţii pe termen lung a activităţilor comerciale ale acestora.

  Neena Gill (PSE) – Domnule preşedinte, am susţinut acest raport, pentru că – după cum am auzit deja – micile întreprinderi sunt coloana vertebrală a economiei noastre. Planurile de recuperare economică ale multor state membre pun accent pe rolul important pe care întreprinderile mici îl au în a ne scoate din criza actuală.

99,2% din întreprinderile din regiunea mea au sub 49 de angajaţi. Zona West Midlands are cea mai mare proporţie de mici întreprinderi din Marea Britanie. Dacă se ţine seama în mod corespunzător de competenţele statelor membre în domenii precum drepturile de negociere colectivă, acest raport trebuie să parcurgă o cale lungă pentru a se asigura că ne gândim, mai întâi, la cei mici.

Salut în mod deosebit accentul pus în acest raport pe dificultăţile cu care se confruntă întreprinderile mici în accesarea creditelor, a timpului şi a resurselor de educare şi formare şi – cel mai important – de cercetare. Graniţele naţionale sunt din ce în ce mai irelevante pentru întreprinderile mici, care lucrează mai mult cu partenerii la nivel european. Trebuie însă să le protejăm atunci când se implică în comerţul transfrontalier, prin măsuri precum raportul meu privind recuperarea activelor debitorilor.

UE trebuie să se asigure şi că întreprinderile mici şi mijlocii au acces la finanţare, ceea ce înseamnă că trebuie să ne asigurăm că sunt disponibile microcredite non-bancare. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea fondurilor structurale şi prin dezvoltarea instituţiilor de microcreditare fără a lua bani de la contribuabili. Această iniţiativă poate reduce şomajul şi poate relansa economia.

  Gary Titley (PSE) – Domnule preşedinte, salut acest raport, cu doar una sau două mici rezerve. Colega noastră, doamna Gill, ne-a spus cât de importante sunt întreprinderile mici pentru economie şi cum suportă ele dificultăţile în prezent. Problema este că Uniunea Europeană se gândeşte doar la întreprinderile mari, indiferent că este vorba de legislaţie, de accesul la piaţă sau de finanţare.

Vorbim frecvent despre reglementări mai bune, dar avem nevoie de proporţionalitate. Trebuie să ne asigurăm că legislaţia noastră este proporţională cu problemele cu care ne confruntăm şi mai ales în cadrul IPPC, situaţie despre care am vorbit astăzi. Este vorba despre întreprinderile mari, nu despre cele mici, şi trebuie să reflectăm acest lucru.

Salut iniţiativele precum JASMINE, care cred că ne îndreaptă înspre direcţia corectă, dar trebuie să ne gândim din perspectiva finanţării, a accesului la piaţă şi a legislaţiei, precum şi la necesităţile specifice micilor întreprinderi.

Voi spune un ultim lucru: avem o piaţă unică, dar nu un brevet comunitar unic. Această problemă durează de ani întregi şi este mare păcat că nu o putem rezolva. Ar putea fi cel mai mare ajutor acordat companiilor din Uniunea Europeană. Să acţionăm deci.

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE) – Domnule preşedinte, doresc să le mulţumesc interpreţilor care se află aici, pentru că nu au avut posibilitatea de a merge la masă, aşa cum a făcut domnul Beazley acum ceva timp.

Doresc să explic că apartenenţa la un grup mare nu este ceea ce pare. Este foarte greu să ţi se aloce timp pentru discurs în cadrul unei dezbateri cheie dacă nu eşti de acord cu direcţia generală a grupului, fără a-ţi compromite în mod grav poziţia sau fără a da dovadă de linguşeală în nesfârşite întruniri ameţitoare şi, din acest motiv, pentru oamenii ca mine, explicarea votului este un element foarte important.

Presupun că, în termeni generali, ar trebui să salut Actul privind întreprinderile mici sau, de fapt, orice încercare de a recunoaşte necesităţile micilor întreprinderi. De fapt, atunci când aveam propria mea afacere de mici dimensiuni, reglementările nefavorabile m-au făcut să intru în politică, mai precis dorinţa de a schimba un anumit lucru.

Sunt însă destul de sigur că orice reglementare provenită din acest Parlament va crea cu siguranţă mai multe întreprinderi mici. În prezent, există întreprinderi mari care, atunci când apar multe reglementări europene noi, se transformă treptat în mici întreprinderi ce angajează mai puţine persoane, deoarece îşi reduc cifra de afaceri ca urmare a respectivelor reglementări şi îşi mută locurile de muncă în afara continentului. Parlamentul trebuie să aibă mare grijă să încurajeze lansarea de noi afaceri şi să nu încurajeze deplasarea pe alte continente a locurilor de muncă, deoarece aceasta ar însemna că reglementăm de fapt desfiinţarea lor.

  Syed Kamall (PPE-DE) – Domnule preşedinte, la fel ca vorbitorul anterior, doresc să le mulţumesc tuturor interpreţilor care trebuie să ne asculte discursurile. Sunt sigur că e mai puţin plăcut pentru dvs. decât pentru noi.

Două dintre motourile mele personale, din motive care pot să nu fie evidente, sunt „lucrurile mici sunt frumoase” şi „mărimea nu contează”. Reprezint Londra, care cred că este cel mai grozav oraş din lume, capitala celei mai grozave ţări din lume. Chiar dacă nu mai avem industriile poluante tradiţionale, avem o sumedenie de companii mici, inovatoare, în industriile creative şi în industria modei, care creează în permanenţă locuri de muncă, într-un domeniu cu creştere reală.

După cum a spus vorbitorul anterior, un număr mare de reglementări europene îşi propun să ajute întreprinderile, însă, frecvent, ele sunt rezultatul acţiunilor marilor companii, care vor să îndepărteze micile companii. Acum câţiva ani am luat cina cu reprezentanţii unei mari companii care spuneau că micile întreprinderi sunt paraziţi. Aceste atitudini trebuie combătute. Trebuie de asemenea să ajutăm întreprinderile mici în problema achiziţiilor publice şi a concurenţei cu întreprinderile mari, însă, mai ales acum, în ceea ce priveşte reducerea creditelor, pentru a ne asigura că societăţile viabile se vor dezvolta în continuare şi vor crea bunăstare şi locuri de muncă în Uniunea Europeană.

Explicaţii scrise privind votul

- Raport: Paolo Costa (A6-0049/2009)

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului domnului Costa referitor la modificarea anumitor dispoziţii ale acordurilor bilaterale în vigoare privind serviciile aeriene între statele membre şi Republica Armenia. Cred că trebuie adăugată o clauză de desemnare, pentru a evita discriminările între transportatorii comunitari şi cei din Spaţiul Economic European şi Elveţia. De asemenea, susţin amendamentul, adăugat la articolul 5, privind tarifele pentru transport aerianul, unde se prevede că transportul în interiorul Comunităţii Europene trebuie să facă obiectul legislaţiei Comunităţii Europene. Consider că aceste amendamente avantajează companiile ce operează în sectorul aerian şi cetăţenii deopotrivă, prin simplificarea birocratică a procedurilor şi rezolvarea conflictelor juridice care apar de regulă în cazurile în care coexistă reglementările comunitare şi acordurile bilaterale.

- Raport: Paolo Costa (A6-0059/2009)

  Glyn Ford (PSE), în scris – Îmi dau seama că raportul Costa tratează aspectele tehnice ale serviciilor aeriene dintre Uniune şi Israel. Cu toate acestea, am votat împotriva raportului, în semn de protest faţă de acţiunile revoltătoare ale guvernului israelian în Gaza, chiar dacă atacurile cu rachete asupra aşezărilor israeliene organizate de militanţii Hamas nu au nicio scuză şi este de înţeles ca Israelul să reacţioneze.

Problema este faptul că recenta invazie a fâşiei Gaza a fost complet neproporţională şi fără discriminare, iar cazurile de deces în rândul bărbaţilor, femeilor şi copiilor palestinieni nevinovaţi au fost de o sută de ori mai numeroase decât cele de la nivelul armatei israeliene.

  Bogusław Liberadzki (PSE), în scris – (PL) Votez în favoarea raportului privind Acordul dintre CE şi Israel privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene. Sunt de acord cu propunerea raportorului de a semna acest acord.

Consider că amendamentele privind desemnarea, impozitarea carburantului pentru aviaţie şi clauzele de stabilire a tarifelor sunt adecvate, având în vedere acordurile bilaterale în vigoare. Sper că faptul că ne vom baza pe încrederea reciprocă în sistemele celeilalte părţi va contribui la implementarea acordului.

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului domnului Costa referitor la acordul dintre Comunitatea Europeană şi Israel privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene. Sunt de acord cu raportorul că trebuie încurajată cooperarea economică cu Israelul pentru unele servicii, precum serviciile aeriene, nu doar datorită avantajelor reciproce, ci şi datorită efectelor externe pozitive asupra zonei adiacente. Şi eu sunt raportor pentru un raport privind dezvoltarea unui spaţiu aerian comun cu Israelul, în cadrul propunerii Comisiei pentru un acord global în domeniul aviaţiei cu acest important partener al Uniunii Europene în Orientul Mijlociu şi în contextul politicii europene de vecinătate, Israelul fiind totodată unul dintre principalii parteneri comerciali din zona Euromed.

În plus, de multă vreme, Israelul este membru al Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, şi-a respectat obligaţiile şi a adoptat politici conforme cu legislaţia internaţională în domeniu, în special în ceea ce priveşte securitatea şi protecţia, dar şi protecţia mediului şi bunăstarea angajaţilor liniilor aeriene, ceea ce înseamnă că acordul global menţionat mai sus trebuie implementat la nivel comunitar, acordând mare atenţie repercusiunilor pe care creşterea traficului le are asupra mediului şi egalităţii condiţiilor de acces.

- Raport: Joseph Borrell Fontelles (A6-0073/2009)

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris − Am votat in favoarea Protocolului adiţional la Acordul dintre UE şi Africa de Sud, care are menirea de a lua în considerare aderarea României şi Bulgariei la UE.

Ca urmare a aderării României şi Bulgariei la UE, Parlamentul European îşi va da avizul conform cu privire la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol adiţional la Acordul privind comerţul, dezvoltarea şi cooperarea între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Africa de Sud, pe de altă parte, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană.

Consider că este deosebit de important ca toate acordurile încheiate de UE cu ţări terţe să includă şi România, ca membru al UE. România face parte din familia europeană ca membru cu drepturi depline, iar acest lucru trebuie să fie cuprins în toate documentele relevante ale UE. România trebuie să aibă toate drepturile şi obligaţiile de stat membru UE.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Domnule preşedinte, m-am abţinut de la votul asupra raportului domnului Borrell Fontelles referitor la protocolul adiţional la Acordul dintre CE şi Africa de Sud, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană. De fapt, consider că nu sunt complet de acord cu activitatea desfăşurată de colegul meu.

- Raport: Jeanine Hennis-Plasschaert (A6-0061/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris – (IT) Vă mulţumesc, domnule preşedinte. De la implementarea Acordului Schengen s-au realizat mari progrese. Tratatul a schimbat în mod semnificativ vieţile multor cetăţeni europeni, axându-se pe o nouă abordare a managementului frontierelor.

Noua fază, dedicată managementului integrat al frontierelor, a început în 2002, conducând la crearea unui corpus legislativ comun, a unui mecanism comun de coordonare, a cooperării operaţionale, a evaluării comune integrate a riscului, la pregătirea personalului şi distribuirea sarcinilor între statele membre, în vederea înfiinţării unui corp european de pază de frontieră.

Acum, că această fază a fost finalizată, trebuie să privim înainte, pentru a realiza cu adevărat un management integrat al frontierelor şi pentru a îndeplini cele două obiective de sporire a securităţii şi de facilitare a deplasărilor pentru cetăţenii statelor din afara UE. În acest scop, mă declar în favoarea propunerilor prezentate de Comisie Parlamentului, dintre care multe au fost deja abordate în raportul meu referitor la Codul comunitar privind regulile ce guvernează circulaţia transfrontalieră a persoanelor. În acest caz, pare inevitabil să mergem în continuare pe acest drum şi să oferim o opinie favorabilă în ceea ce priveşte crearea unui sistem de evidenţă a intrărilor/ieşirilor, facilitând circulaţia transfrontalieră pentru călători, precum şi introducerea unui sistem electronic de autorizare a circulaţiei.

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris – (PT) Statele membre încă au responsabilitatea de a-şi controla frontierele, dar doar un acord general şi o politică comună ne vor permite să facem faţă provocărilor fundamentale de gestionare a graniţelor şi a fluxurilor migraţionale.

O zonă fără graniţe interne nu poate funcţiona fără responsabilitate şi solidaritate comună în gestionarea graniţelor sale externe. Nu trebuie uitat principalul motiv pentru această situaţie: peste 300 de milioane de călători trec în fiecare an graniţele externe ale UE.

Un management efectiv integrat al frontierelor trebuie să opereze în direcţia acestor două obiective principale: creşterea securităţii şi facilitarea trecerii graniţelor pentru persoanele ce intenţionează să intre legal, din motive legitime.

Nu putem adopta în continuare iniţiative separate, fără un plan cuprinzător pentru strategia UE privind frontierele. De asemenea, este importantă evaluarea sistemelor existente, pentru a vedea dacă într-adevăr este nevoie să fie create noi instrumente, precum şi pentru a le evalua viabilitatea, fiabilitatea, interoperabilitatea şi costurile şi pentru a analiza dacă este suficient luată în calcul protecţia drepturilor fundamentale ale persoanelor.

  Gérard Deprez (ALDE), în scris – (FR) Susţin raportul doamnei Hennis-Plasschaert referitor la pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană.

Confruntată cu provocarea consolidării securităţii interne, simultan cu facilitarea circulaţiei pentru cetăţenii statelor terţe, Comisia a propus trei soluţii: înregistrarea intrărilor şi ieşirilor, în special pentru a rezolva fenomenul de depăşire a perioadelor de viză; facilitarea trecerii graniţelor pentru călătorii de bună credinţă; şi introducerea unui sistem electronic de autorizare a circulaţiei, după sistemul instituit în Statele Unite începând cu luna ianuarie. În ceea ce priveşte acest ultim element, doresc să subliniez importanţa studiului Comisiei ce analizează eficacitatea, impactul şi fezabilitatea practică a unui sistem de acest gen: trebuie să avem acces la o evaluare obiectivă a utilităţii sale şi a valorii sale adăugate reale, nu presupuse.

Nu trebuie să uităm că înainte de a introduce acest instrument impresionant trebuie îndeplinite două condiţii: trebuie accelerată implementarea SIS II pentru a putea efectua verificarea biometrică a paşapoartelor şi vizelor şi trebuie să examinăm impactul sistemului asupra protecţiei datelor personale, pentru a ne asigura că se păstrează o proporţie adecvată.

  Carl Lang (NI), în scris – (FR) Un asemenea eveniment rar trebuie subliniat. Acest raport din proprie iniţiativă privind viitorul gestionării graniţelor externe ale UE este unul rezonabil şi are un grad de realism, propunând, ca primă fază în reexaminarea sistemului de gestionare a graniţelor la nivelul UE, o analiză critică, profundă, a funcţionării şi eficacităţii sistemelor existente şi a interacţiunii acestora.

Fără a fi naivi, putem fi optimişti şi poate atunci putem avea o dezbatere.

Doar ca exemplu, pentru a putea înţelege atitudinea autorilor acestui text, iată două pasaje.

Primul recunoaşte că „echilibrul care trebuie realizat între asigurarea liberei circulaţii în afara graniţelor unui stat a unui număr tot mai ridicat de persoane şi garantarea unei securităţi tot mai ridicate pentru cetăţenii europeni reprezintă un exerciţiu complex...”. Este adevărat, dar în alt loc se precizează că „măsurile de ridicare a gradului de securitate la frontieră trebuie să fie însoţite de facilitarea fluxurilor de pasageri şi de promovarea mobilităţii într-o lume din ce în ce mai globalizată”.

Acest nivel de schizofrenie ne depăşeşte complet.

  Roselyne Lefrançois (PSE), în scris – (FR) Încă de la început, în calitate de raportor alternativ al Grupului Socialist din Parlamentul European pentru acest raport, am avut serioase rezerve privind utilitatea şi eficacitatea sistemului de intrare/ieşire menţionat în comunicarea Comisiei Europene. Implementarea acestui sistem, inspirat direct de programul US-VISIT, ar însemna efectuarea de investiţii enorme, doar pentru a obţine rezultate foarte incerte în ceea ce priveşte combaterea imigraţiei ilegale şi a infracţionalităţii. Cel puţin, aşa demonstrează experimentul din SUA.

În plus, măsurile planificate, bazate pe colectarea masivă de date personale, periclitează protecţia vieţii private, din punctul meu de vedere. Aceeaşi părere o are şi Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor.

Adoptarea unora din amendamentele mele, care aveau drept scop evidenţierea îndoielilor privind necesitatea şi proporţionalitatea sistemului şi criticarea culturii de suspiciune ce afectează tot mai mult deciziile privind gestionarea graniţelor externe, m-a făcut să susţin raportul în plen.

Într-un moment în care economia globală trece printr-o perioadă de criză, bugetul european are, cu siguranţă, alte priorităţi.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris − Raportul de iniţiativă privind gestionarea frontierelor UE este important deoarece va servi drept ghid pentru legislaţia pe care CE o va propune în 2009. În calitate de raportor al PPE-DE, consider că textul trebuia să constituie un suport mai clar pentru pregătirea următoarelor etape ale gestionării integrate a frontierelor.

Referitor la sistemul UE de intrare/ieşire, o parte dintre datele necesare pentru crearea acestuia a fost deja colectată de sisteme precum VIS, SIS, EURODAC. Comisia trebuie să gestioneze interconectarea și să extindă funcționalitatea lor, pentru eficientizarea costurilor.

Posibilitatea ca cetăţenii UE să folosească porţi automate, în cadrul programului călătorilor înregistraţi „bona fide”, este binevenită deoarece facilitează accelerarea fluxurilor de călători şi previne aglomeraţia. Am propus însă schimbarea termenului de „călător bona fide” în „persoane care călătoresc frecvent” pentru a evita considerarea restului călătorilor ca fiind „mala fide”.

Crearea Sistemului Electronic de Autorizare a Călătoriilor este nejustificată financiar; de aceea am sugerat înlocuirea sa cu obligativitatea utilizării paşapoartelor biometrice la intrarea în UE a cetăţenilor terţi care nu au nevoie de viză.

Pentru realizarea obiectivelor strategice ale Uniunii, Comisia nu ar trebui să lanseze crearea de la zero a noi instrumente până când cele existente nu devin pe deplin operaţionale şi fiabile.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris − Siguranţa frontierelor externe este un capitol asupra căruia nu ne-am aplecat îndeajuns, nici noi, cei din Parlamentul European, nici cei din alte instituţii comunitare. Am susţinut acest raport pentru că sunt convins că relevanţa unei mai bune evidenţe a resortisanţilor din terţe ţări constă nu doar în aceea că va ţine persoanele care nu ar trebui să intre în afară ci, mai degrabă, în aceea că accesul celor care călătoresc legitim va putea fi mai facil.

Din multiplele recomandări şi observaţii necesare pe care le face acest raport doresc să mă opresc, în particular, asupra importanţei existenţei unui plan director global privind gestionarea frontierelor. Chiar dacă, pe moment, alte priorităţi dictează transformările instituţionale ale Uniunii, devine imperativ să integrăm multiplele programe frontaliere, propuse sau existente, pentru a evita suprapunerile şi costurile inutile.

De asemenea, vreau să subliniez importanţa coordonării acestui potenţial plan cu experienţa şi obiectivele spaţiului Schengen, care constituie în modul cel mai clar tipul de spaţiu deschis european pe care ni-l dorim cu toţii. Nu ne sunt necesare proceduri temporare, cu atât mai mult o multitudine de mecanisme mutual incompatibile.

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris − Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că eliminarea controalelor la frontierele interne ale UE reprezintă o mare realizare a procesului de integrare europeană, dar presupune şi apariţia unor probleme de care trebuie să ţinem cont.

Apreciez iniţiativa Comisiei de a pregăti pentru 2009-2010 propuneri legislative privind introducerea unui sistem de intrare/ieşire, a unui Program al călătorilor înregistraţi (PCI) şi a unui Sistem electronic de autorizare a călătoriilor (SEAC). Deşi consider că aceste programe trebuie implementate cât mai curând şi să funcţioneze cât mai eficient, este necesar să fie bine pregătite.

Funcţionarea corectă a sistemului de intrare/ieşire va depinde atât material, cât şi operaţional, de succesul sistemelor VIS, SIS II şi Eurodac. Consider că este absolut esenţial să se realizeze un plan director global care să stabilească structura generală a strategiei UE privind frontierele şi să se asigure o coordonare şi cooperare între diferitele sisteme şi autorităţi cu responsabilităţi în domeniu.

Trebuie să ţinem cont şi de experienţa SUA în această privinţă. Sunt de acord cu autoarea că un program precum US VISIT poate funcţiona din punct de vedere tehnic şi că programul ca atare nu este, prin definiţie, un obstacol în calea fluxului normal de călători.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris – (PT) Un sistem juridic vulnerabil la fraudă, greu de impus şi frecvent nepus în practică este o invitaţie la încălcarea legii, dacă nu pur şi simplu la ignorarea ei. Luând în calcul informaţiile disponibile, trebuie să credem că aceasta este una din dificultăţile diferitelor legi europene privind imigrarea. Este bine ştiut faptul că efectul disuasiv al unei legi depinde mai degrabă de probabilitatea sa de aplicare decât de sancţiunile pe care le prevede. Aceste preocupări implică recunoaşterea nevoii ca autorităţile europene să colaboreze în aplicarea legislaţiei existente şi să caute să adapteze cadrul juridic la realitatea descrisă în diferite rapoarte.

Într-un final, în numele solidarităţii şi al justiţiei echitabile, trebuie subliniat faptul că se impune examinarea poverii pe care gestionarea graniţelor externe o reprezintă pentru statele membre implicate.

  Bogusław Rogalski (UEN) , în scris – (PL) Am votat în favoarea acestui raport referitor la pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană. Doresc însă să vă atrag atenţia asupra mai multor aspecte importante ce trebuie avute în vedere în viitor.

O zonă fără graniţe interne nu va funcţiona dacă gestionarea acestor graniţe nu se realizează în mod responsabil. Un element important este ridicarea gradului de securitate a graniţelor, care trebuie să aibă loc simultan cu îmbunătăţirea liberei circulaţii a persoanelor, într-o Europă tot mai unită. Cu toate acestea, obiectivul final trebuie să fie stabilirea unui echilibru între asigurarea liberei circulaţii a persoanelor şi furnizarea unui grad sporit de securitate pentru cetăţenii europeni.

Elementul cheie trebuie să fie o abordare bazată pe obiectivul de protejare a datelor personale, astfel încât acestea din urmă să nu fie folosite în scopuri abuzive, iar călătorii să aibă încredere în autorităţile ce deţin respectivele date. Utilizarea datelor personale este benefică pentru siguranţa publică. Să reţinem însă că încrederea publicului în activităţile autorităţilor trebuie să stea la baza oricărei activităţi legislative în acest domeniu. În acest scop, datele personale trebuie protejate cu stricteţe şi supervizate corespunzător.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Domnule preşedinte, intenţionez să susţin raportul doamnei Hennis-Plasschaert referitor la pregătirea următoarelor etape în managementul frontierelor la nivelul Uniunii Europene şi la experienţe similare în ţări terţe. Sunt de acord cu raportoarea că evaluarea şi aprecierea măsurilor existente în cadrul managementului frontierelor este esenţială, înainte de a investi resurse suplimentare şi de a dezvolta sistemele pe care se pare că le preferă Comisia, respectiv un sistem de ieşire/intrare pentru toţi cetăţenii statelor din afara UE, un program de înregistrare a călătorilor (RTP), deschis pentru aceştia, şi un cadru pentru dezvoltarea sistemelor locale de înregistrare a călătorilor şi pentru controale automate la frontieră. Aceste proceduri au un potenţial ridicat, dar, motiv pentru care salut munca raportorului, trebuie subliniat că este necesar să acordăm o prioritate absolută garantării protecţiei datelor personale şi dezvoltării unei tehnologii minim invazive din punctul de vedere al confidenţialităţii, fără a uita, într-un final, de o riguroasă analiză cost-beneficiu.

  Daciana Octavia Sârbu (PSE), în scris − Având în vedere importanţa liberei circulaţii în cadrul proiectului european, măsurile care au fost luate de-a lungul timpului au vizat liberalizarea controalelor la frontierele interne. Aceste demersuri trebuie însă dublate de măsuri care să întărească controlul la frontierele externe.

În condiţiile în care, de exemplu în 2006, s-au înregistrat până la 8 milioane de imigranţi ilegali în UE, consider iniţiativa Comisiei de a introduce un sistem de intrare-ieşire, un program al călătorilor înregistraţi şi un sistem electronic de autorizare a călătorilor în perioada 2012-2015, drept o iniţiativă necesară. Spaţiul european fără frontiere, transformat din deziderat în realitate, nu poate funcţiona decât dacă ne asumăm o responsabilitate comună şi dacă ne dovedim solidari în gestionarea frontierelor externe, acţiune în care statele de la graniţele UE, printre care şi România, îşi vor asuma un rol important.

Totuşi, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că deja există sisteme de protejare a frontierelor, precum EUROSUR şi FRONTEX, şi este esenţial pentru funcţionalitatea acestora să se evalueze în ce măsură noua iniţiativă le poate completa, fără a crea riscul de suprapunere. În plus, preocuparea noastră trebuie să se îndrepte în permanenţă către respectarea dreptului la viaţa privată a persoanelor, dar şi către dezvoltarea de noi tehnologii, mai puţin invazive.

  Daniel Strož (GUE/NGL), în scris – (CS) În primul rând, doresc să spun că dezaprob complet una din principalele concluzii ale raportului, şi anume faptul că eliminarea controalelor la graniţele interne ale UE este unul din cele mai mari succese ale integrării europene. Eliminarea controalelor la frontieră este pur şi simplu o consecinţă inevitabilă a proiectului neoliberal al UE şi al interesului vital al acestuia privind circulaţia liberă a capitalului, produselor şi persoanelor (a lucrătorilor, în alte cuvinte). UE trebuie să marcheze în principal succese în domeniul păcii şi politicii sociale, dar, din nefericire, acestea sunt, desigur, mereu mai puţine la număr.

Raportul pleacă de la premisa că, în ceea ce priveşte gestionarea frontierelor externe ale UE, trebuie să copiem sistemele introduse în SUA. Nu poate fi vorba de aşa ceva, având în vedere „cortina de fier” dintre SUA şi Mexic, foarte reală şi extrem de bine păzită. În ceea ce priveşte graniţele externe ale UE, doresc să subliniez faptul că, în ultima vreme, Europa a demonstrat că problemele politice şi sociale nu se pot rezolva prin măsuri de rutină sau poliţieneşti.

- Raport: Klaus-Heiner Lehne (A6-0040/2009)

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris −(SV) Subsemnaţii, reprezentanţii social-democraţi suedezi în Parlamentul European, dorim să explicăm de ce am ales să votăm în favoarea raportului domnului Lehne privind transferul transfrontalier al sediului social al unei companii. Considerăm că aceasta este o completare importantă la raportul Lehne privind statutul societăţilor private europene.

Considerăm că lipsa unui set de reglementări comune pentru transferul sediului social al unei companii ridică probleme pentru societăţile ce doresc să se deplaseze peste graniţă în cadrul pieţei interne, deoarece sunt obligate să lichideze compania şi, deci, să desfiinţeze afacerea, pentru a-şi putea muta sediul social. De asemenea, considerăm că este bine că Parlamentul European propune ca transferul unui sediu social să nu implice încălcarea condiţiilor legale, sociale sau fiscale. Salutăm faptul că Parlamentul European subliniază că transferul sediului social trebuie să aibă loc în condiţii de neutralitate fiscală.

Nu suntem însă de acord cu toate concluziile comisiei în ceea ce priveşte discutarea raportului. De exemplu, nu suntem de acord cu formularea din considerentul G, unde se susţine că Parlamentul European nu poate emite legislaţie care să conţină dispoziţii contrare jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie. Dorim să subliniem că Parlamentul European, împreună cu Consiliul, elaborează legile, după care Curtea Europeană de Justiţie are responsabilitatea de a interpreta aceste legi, nu invers. Totodată, dorim ştergerea din raport a cuvintelor „subliniază, în contextul Strategiei de la Lisabona, efectele pozitive ale competiţiei fiscale asupra creşterii economice”.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat împotriva raportului domnului Lehne referitor la transferul transfrontalier al sediului social al unei companii. De fapt, consider că migrarea transfrontalieră a societăţilor nu trebuie privită drept unul dintre elementele esenţiale în definitivarea pieţei interne, ci, după cum se întâmplă frecvent, drept un mod de eludare a legilor naţionale în diverse domenii (inclusiv în cel fiscal). Mă declar deci împotriva acestui raport, pentru că există pericolul ca transferul transfrontalier al sediilor sociale să încalce cerinţele juridice, sociale şi fiscale ale Uniunii Europene.

- Raport: Giusto Catania (A6-0050/2009)

  Adam Bielan (UEN), în scris – (PL) Domnule preşedinte, am susţinut raportul lui Giusto Catania. Din punctul meu de vedere, trebuie să revizuim regulamentul Dublin, astfel încât decizia statului responsabil pentru analiza unei solicitări de azil să ia în calcul necesităţile individuale ale solicitantului. Trebuie să subliniem integrarea solicitanţilor de azil în noul lor mediu şi să ne asigurăm că li se oferă şansa de a învăţa limba ţării în care locuiesc, deoarece acest lucru le va mări şansele de a fi asimilaţi în noua lor cultură.

  Guy Bono (PSE), în scris – (FR) Am votat în favoarea acestui raport din proprie iniţiativă elaborat de membrul italian al Grupului Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, Giusto Catania, referitor la viitorul sistemului european comun de azil.

Textul acestui raport se axează pe situaţia solicitanţilor de azil, a căror soartă este mai degrabă o loterie ce depinde de ţara în care ajung şi ale cărei condiţii de luare în custodie publică sunt, uneori, abia suportabile. Această situaţie afectează în special statele de graniţă, însă ea trebuie luată în calcul la nivel european. Drepturile fundamentale ale solicitanţilor de azil se află în pericol, la fel ca şi capacitatea anumitor ţări de a face faţă acestor presiuni migraţionale. Această responsabilitate este una comună.

Raportul are meritul că prezintă situaţia în mod clar şi specifică provocările cu care se va confrunta Uniunea Europeană în contextul acestei dezbateri.

Prin acest vot, mă alătur socialiştilor francezi în denunţarea unei situaţii care nu mai este acceptabilă şi pe care Europa trebuie să o remedieze, în calitate de instituţie democratică şi protector al drepturilor omului.

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris – Mă opun mişcărilor ce susţin o politică comună de imigraţie şi azil în Europa. Consider că un sistem armonizat de acordare a azilului ar submina dreptul suveran al Marii Britanii de a decide singură cine trebuie şi cine nu trebuie să aibă voie să solicite azil în ţara mea. În plus, consider că un sistem comun de azil ar reduce răspunderea miniştrilor şi parlamentarilor britanici faţă de cetăţenii care i-au ales.

Sunt de acord că statele dezvoltate, precum al meu, au o responsabilitate umanitară faţă de persoanele din statele din afara Uniunii, care au fost sau ar fi persecutate, torturate sau ucise dacă s-ar întoarce în ţara lor. Sunt însă îngrijorat de faptul că, privând Marea Britanie de capacitatea sa independentă de a monitoriza şi reglementa intrarea solicitanţilor de azil, ne-am putea expune ameninţărilor atacurilor teroriste.

  Gérard Deprez (ALDE), în scris – (FR) Susţin raportul domnului Catania referitor la viitorul sistemului european comun de azil.

Toţi refugiaţii politici au dreptul să intre în Uniunea Europeană şi, o dată recunoscut statutul lor, să aibă rezidenţă pe teritoriul european. Din păcate, în prezent, acest drept nu este aplicat în mod uniform de către statele membre: recunoaşterea acestui statut variază de la 0% la 90% între diferitele state membre.

Dacă se va stabili un nivel uniform de protecţie la nivelul UE, trebuie să putem introduce rapid un număr de elemente. Printre acestea se numără stabilirea unei proceduri unice de acordare a azilului şi standarde unice pentru acordarea statutului de refugiat, introducând un mecanism legal şi eficient pentru solidaritatea între statele membre – unele state sunt asaltate de solicitări, în timp ce altele scapă mai uşor – îmbunătăţirea condiţiilor de primire pentru solicitanţi, în special pentru minori, precum şi reducerea cazurilor de luare în custodie publică şi crearea unui Oficiu european de sprijin în materie de azil.

Acestea sunt principalele probleme ale „pachetului legislativ privind acordarea azilului”, pe care tocmai am început să îl analizăm la acest sfârşit de mandat.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris – (FR) Raportul domnului Catania pleacă de la premisa că solicitanţii de protecţie internaţională sunt de bună credinţă, însă, de fapt, toţi ştim că azilul este de multe ori un simplu pretext folosit de eventualii imigranţi din motive economice pentru a evita refuzurile. Din punctul lor de vedere, statele membre nu le iau în seamă problemele, sunt represive şi iau decizii mult prea lent. Nimeni nu arată însă că evaluarea solicitărilor reale de azil este încetinită pentru că se abuzează de procedură în scopuri ilegitime.

Cu siguranţă, aceste situaţii au dat naştere unora dintre propunerile raportului, precum sugestiile privind faptul că ţara responsabilă pentru analiza unei solicitări de azil trebuie să ia în calcul dorinţele solicitanţilor, că această ţară trebuie să fie determinată de un organism european, că solicitanţii trebuie să aibă aceleaşi drepturi ca şi rezidenţii pe termen lung, că trebuie să aibă libertate de circulaţie pe teritoriul european şi aşa mai departe.

Suntem de acord că trebuie să existe o colaborare cu acele state europene care, din cauza poziţiei geografice, se află în prima linie pentru fluxurile de migraţie şi au dificultăţi în a le face faţă, dar aceasta nu înseamnă că trebuie instituită o politică europeană care să le spună statelor pe cine să primească pe teritoriul lor, în funcţie de capriciile solicitanţilor de azil şi de o administraţie supranaţională.

  Louis Grech (PSE), în scris – Suntem de acord cu principiile raportului de compromis şi deci votăm în favoarea acestuia. Nu suntem însă de acord cu anumite clauze, precum cele privind luarea în custodie publică. Consider că acestea nu reflectă în mod complet şi nu interpretează exact situaţia complexă şi dificilă a statelor membre de dimensiuni mici, precum Malta.

Malta se confruntă cu un flux neproporţional de imigranţi ilegali, având în vedere limitările sale geografice (aproximativ 300 kmp), populaţia sa redusă (400 000 de locuitori) şi alte resurse limitate (administrative, financiare etc.) ce trebuie luate în calcul atunci când se reglementează, dezbate sau se legiferează în acest domeniu.

  Carl Lang (NI), în scris – (FR) În realitate, în spatele acestei dorinţe de creare a unui sistem european comun de azil, se află un singur obiectiv, şi anume acela de a oferi statelor membre ale Uniunii Europene opţiunea legală de a primi cât mai mulţi imigranţi potenţiali, mai uşor şi fără restricţii, care erau considerate inutile şi contrare drepturilor omului.

Europa şi-a reafirmat deci poziţia de gazdă pentru toate populaţiile migrante şi s-a subliniat respectarea principiului nereturnării şi obligaţia de a acorda asistenţă, conform Convenţiei Naţiunilor Unite asupra Dreptului Mării.

Prin urmare – ceea ce este de înţeles pentru aceste tipuri pro-imigrare – simplul fapt că fiecare stat membru încă are suveranitate şi propriile proceduri pentru legislaţia de acordare a azilului duce în mod inevitabil la disparităţi în acceptarea solicitărilor de azil, ceea ce este o barieră pentru acceptarea generală a solicitanţilor de azil.

Având în vedere că există aproape 26 de milioane de persoane refugiaţi în interiorul aceleiaşi ţări şi peste 12 milioane de refugiaţi la nivel mondial, trebuie să găsim mai multe soluţii de primire, deoarece tratarea creşterii exponenţiale a cererii nu va fi niciodată suficientă. Mai degrabă, aceste persoane trebuie încurajate să rămână în ţările de origine, să îşi găsească de lucru acolo şi să îşi întemeieze acolo familii.

  Jean-Marie Le Pen (NI), în scris – (FR) Raportul membrului comunist, domnul Catania, recomandă stabilirea unei politici europene pro-imigraţioniste.

În esenţă, sub pretextul apărării drepturilor omului, domnul Catania doreşte să transforme Europa într-o comunitate deschisă, pregătită să primească toată mizeria din lume.

În acest scop, propune o armonizare de sus în jos a legislaţiei privind azilul, principiul nereturnării, evitarea luării în custodie publică şi chiar şi extinderea la refugiaţi a sferei de aplicare a Directivei privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung.

Domnul Catania se preface că a uitat că majoritatea imigranţilor ilegali ce sosesc în Europa – dintre care 75 000 doar în 2008 pe coasta Mediteranei – nu sunt refugiaţi politici, ci refugiaţi economici, care fug de sărăcia din ţările lor de origine.

Raportul nu menţionează niciunde că se abuzează de dreptul la azil, în contradicţie cu Convenţia de la Geneva, şi pe bună dreptate: e simplu să-l facem pe „omul alb” să se simtă vinovat, amintindu-i că a fost un colonist asupritor şi că acum trebuie să plătească pentru aceasta din toate punctele de vedere. Legendele mor greu.

Încercând să transforme dreptul la azilul într-o filieră imigraţională normal, domnul Catania netezeşte drumul pentru o serie de abuzuri şi transformă imigranţii ilegali în ţapi ispăşitori.

  Jörg Leichtfried (PSE), în scris – (DE) Salut faptul că Comisia a propus un regulament care să actualizeze legislaţia UE privind acordarea azilului, deoarece, în circumstanţele actuale, este urgent nevoie de aşa ceva. Numărul de refugiaţi creşte permanent, iar reglementările şi directivele actuale privind azilul nu mai pot face faţă situaţiei. Prin urmare, consider că este esenţială punerea în aplicare a reformelor Comisiei cât mai curând şi, din punctul meu de vedere, următoarele puncte din aceste reforme au o importanţă deosebită.

Trebuie să existe un sistem comun pentru acordarea azilului, care să conducă la „termene uniforme şi rezonabile”.

Trebuie sprijinite drepturile refugiaţilor, deoarece statutul lor arată că „au nevoie de protecţie”, refugiaţii nu pot fi luaţi în custodie, din principiu.

Controalele la graniţe trebuie să fie uniforme, astfel încât persoanele cu drept la protecţie internaţională să poată avea acces mai uşor.

Sistemul de la Dublin, în vigoare actualmente, conform căruia nu pot fi luate în calcul dorinţele solicitanţilor de azil, de exemplu opţiunea lor pentru o ţară europeană, trebuie revizuit, astfel încât persoanele care sunt recunoscute ca având nevoie specială de protecţie să poată locui şi în alt stat UE.

Statele membre trebuie să-şi păstreze mereu capacitatea de a decide independent pe cine şi câte persoane acceptă şi de ce.

Susţin propunerea Comisiei şi raportul din proprie iniţiativă, dar doresc să reamintesc, încă o dată, că, în acest domeniu, implementarea rapidă şi uniformă este crucială.

  Erik Meijer (GUE/NGL), în scris −(NL) Domnule preşedinte, am votat astăzi împotriva propunerii domnului Catania referitoare la viitorul sistemului comun european de azil. Partidul meu, Partidul Socialist Olandez, nu consideră că armonizarea politicii de acordare a azilului şi înfiinţarea unei agenţii care să se ocupe de acest domeniu ar conduce la o distribuţie mai uniformă a numărului de solicitări de azil între diferitele state membre. Solicitările de azil sunt determinate mai degrabă de prezenţa membrilor familiei şi a cunoştinţelor în anumite state membre, ceea ce atrage noii solicitanţi de azil.

Consider, de asemenea, că armonizarea ar conduce la o politică de calitate inferioară în materie de acordare a azilului în statele în care această politică este relativ bine reglementată în prezent, deoarece statele membre ar folosi această standardizare pentru a atinge nivelul minim posibil. Această situaţie ar fi de nedorit şi, într-un final, ar afecta doar solicitanţii de azil. Oricât apreciez eforturile domnului Catania, nu-i pot susţine concluziile în această problemă.

  Andreas Mölzer (NI), în scris – (DE) Deşi cooperarea în probleme de azil este importantă, dat fiind numărul tot mai mare de refugiaţi, este destul de inadecvată ideea de înfiinţare a unei agenţii europene pentru azil. Se pot lua măsuri de ameliorare şi fără înfiinţarea unei astfel de agenţii, iar unele măsuri avute în vedere sunt de competenţa altor organizaţii, precum Frontex. Nu este acceptabil ca această nouă agenţie să furnizeze analize de risc pe care statele membre au obligaţia de a le utiliza ulterior, ceea ce înseamnă că se va stabili ce solicitanţi de azil trebuie să accepte statele membre. Aceasta reprezintă o încălcare gravă a suveranităţii statelor membre, iar singurul răspuns este respingerea.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris – (PT) Chiar dacă, în unele cazuri, motivele pentru care cineva decide să emigreze pot fi similare motivelor pentru care acţionează solicitanţii de azil, cele două sisteme trebuie să fie suficient de diferite, din punct de vedere legal sau al procedurilor administrative.

Având în vedere aceasta, trebuie spus că, pentru că graniţele în spaţiul Schengen sunt efectiv deschise, deciziile luate într-un stat membru pot avea implicaţii pentru altul. În acelaşi timp, ideea de Europa poate fi înţeleasă ca un întreg de către un solicitant de azil care consideră „Uniunea Europeană” drept o zonă omogenă şi care, din punctul lui de vedere, se află în antiteză cu pericolul de care fuge. Într-un final, pentru un solicitant de azil care fuge de o ameninţare reală pentru viaţa sa, va fi greu să-şi aleagă punctul de intrare în Europa sau să poată efectua formalităţile administrative necesare pentru un candidat la imigrare. Toate aceste consideraţii fac necesare coordonarea şi colaborarea între statele membre, fără ca azilul să reprezinte un mod de a avea acces la imigraţie sau, cu atât mai puţin, un mod de a eluda ilegalitatea anumitor fluxuri migraţioniste.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Domnule preşedinte, nu pot fi de acord cu multe puncte din raportul domnului Catania referitor la privind viitorul sistemului european comun de azil, drept pentru care trebuie să votez împotriva acestuia. Sunt de acord cu domnul Catania că instituţia azilului este o parte esenţială a democraţiei şi a protecţiei drepturilor omului, deci este absolut necesară evitarea oricărui fel de abuz.

În acest scop, mai degrabă decât un sistem comun de azil în Europa şi mai degrabă decât să construim o „Europă a azilului”, pentru a folosi cuvintele din Pactul european privind imigraţia şi azilul, adoptat de Consiliul European în octombrie anul trecut, ar fi mai bine să construim o „Europă a drepturilor”, adică o Europă care să combată cauzele din spatele creşterii numărului de refugiaţi, după cum arată raportorul, care să adopte un rol internaţional mai pregnant pentru rezolvarea conflictelor din anumite ţări, care să exercite o presiune mai mare pentru garantarea respectului pentru demnitate, viaţa umană şi libertăţile fundamentale, acolo unde situaţia nu este de aşa natură. Combaterea efectelor acestor grave încălcări ale drepturilor nu rezolvă şi nu va rezolva niciodată efectiv problema de bază, pentru care trebuie folosite alte instrumente.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris −(NL) În ultimii ani, numărul de refugiaţi din interiorul UE a crescut la 12 milioane, pe lângă care există alte 26 de milioane de persoane refugiaţi în interiorul aceleiaşi ţări.

Este necesară o politică europeană comună de azil, deoarece politicile de azil ale celor 27 de state membre ale UE sunt prea diferite – ceea ce, în practică, înseamnă că ne jucăm cu viitorul oamenilor, iar aceasta este inacceptabil. În prima fază (1999-2005), UE a încercat să armonizeze abordarea politicilor statelor membre pe baza unor standarde comune minime. În cea de-a doua fază s-a lucrat la o procedură comună de azil şi la un statut uniform pentru persoanele cărora li s-a acordat azil sau protecţie subsidiară.

Raportul pe care îl vom adopta astăzi salută înfiinţarea unei agenţii europene de azil, dar regretă progresul lent în implementarea celei de-a doua faze; pentru care, desigur, este de vină neintrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Susţin apelul pentru îmbunătăţirea legislaţiei existente cu privire la Directiva privind procedurile aplicabile în materie de azil, Directiva privind condiţiile de primire pentru solicitanţii de azil şi Directiva privind procedura de acordare şi retragere a statutului de refugiat.

Raportul are susţinerea mea, deoarece este importantă introducerea unui standard de protecţie pentru refugiaţi şi ca toate statele membre să fie solidar responsabile şi să coopereze corespunzător.

- Raport: Gabriele Stauner (A6-0022/2009)

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului doamnei Stauner referitor la planul de acţiune al Comisiei pentru un cadru de control intern integrat al bugetului Uniunii. Principiile unui management financiar sănătos şi ale transparenţei bugetare sunt fundamentale, nu doar pentru a obţine o declaraţie pozitivă de asigurare de la Curtea Europeană de Conturi, prin simplificarea legislaţiei privind controalele şi potenţiala reducere a costurilor asociate, ci şi, pe termen lung, pentru o monitorizare mai eficientă a utilizării resurselor cetăţenilor Uniunii Europene şi, prin urmare, pentru a creşte legitimitatea acţiunilor UE. Din acest motiv, consider că este fundamental să începem cooperarea cu statele membre şi cu instituţiile independente de audit, după cum a arătat deja raportoarea.

- Raport: Manuel Medina Ortega (A6-0058/2009)

  Andreas Mölzer (NI), în scris – (DE) Tribunalele se confruntă tot mai des cu litigii internaţionale şi transfrontaliere. Poate fi vorba de cetăţeni austrieci care au accidente în Germania, de produse sau servicii cu probleme procurate din alt stat membru, de martori care locuiesc în celălalt capăt al UE sau de inculpaţi care se mută în străinătate. Dreptul de reparaţie juridică nu trebuie să înceteze pentru că dovezile se află în afara statului membru în care este situată instanţa în cauză. Persoanele de la faţa locului ne spun că, la fel ca în trecut, există chestiuni nerezolvate în legătură cu obţinerea transfrontalieră de probe în materie civilă sau comercială. Aceste probleme trebuie încă soluţionate, drept pentru care am votat în favoarea acestui raport.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului domnului Medina Ortega referitor la cooperarea dintre instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială. Este clar că, pentru a promova eficienţa şi deci pentru a evita orice pierdere inutilă de timp şi bani, trebuie promovate contactele directe între instanţe şi cooperarea deplină între acestea. În plus, trebuie utilizată mai mult tehnologia informatică, în special comunicaţiile sigure prin e-mail şi conferinţele video, deoarece sunt mai eficiente şi din punctul de vedere al rezultatelor şi din punctul de vedere al costurilor. În ultimul rând, sunt de acord cu raportorul atunci când acesta salută ceea ce se face în acest domeniu în contextul programului e-Justice.

- Raport: Bert Doorn (A6-0014/2009)

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului domnului Doorn referitor la punerea în aplicare a Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate. Sunt de acord că trebuie să cerem Comisiei să promoveze structuri naţionale de asigurare a calităţii, în strânsă colaborare cu statele membre, care să garanteze asigurarea independentă şi externă a calităţii pentru firmele de contabilitate. În plus, consider că este corect şi necesar să monitorizăm şi să raportăm cât de bine au fost îndeplinite sau se speră că vor fi îndeplinite obiectivele directivei.

- Raport: Claire Gibault (A6-0003/2009)

  Robert Atkins (PPE-DE), în scris – Deputaţii conservatori britanici se declară în favoarea egalităţii de tratament şi acces pentru bărbaţi şi femei în toate aspectele societăţii, inclusiv în ceea ce priveşte activităţile artistice. Din acest motiv, am susţinut astăzi acest raport.

Menţionăm însă că nu suntem de acord cu conceptul de cote, după cum arată, de exemplu, punctul 12 din raport.

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris −(IT) Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Am votat în favoarea raportului. La câteva zile de la Ziua internaţională a femeilor, iată-ne din nou în această sală, discutând inegalitatea socială dintre cele două sexe. Nici măcar domeniul activităţilor artistice nu este scutit de aceste probleme, după cum a arătat Comisia.

La nivelul activităţilor artistice, femeile se străduiesc din răsputeri pentru a putea avea un rol complet, foarte rar ajung în poziţii principale în instituţii culturale importante şi, deseori, sunt plătite mai puţin decât colegii lor de sex masculin. În special, programul atipic al activităţilor artistice face să fie dificil de reconciliat rolurile de lucrătoare, soţie şi mamă ale femeii, obligând frecvent femeile să aleagă între carieră şi familie.

Doresc să închei subliniind nevoia de a garanta o distribuţie echilibrată de gen în organismele de decizie şi consultanţă implicate în recrutare, promovare, recompensare şi finanţare, precum şi în celelalte domenii ale sectorului, pentru a introduce monitorizarea statistică şi pentru a realiza analize comparative ale situaţiei la lucru cu care se confruntă femeile în diverse state ale Uniunii

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE), în scris − Am votat favorabil raportul referitor la egalitatea de tratament și de acces între bărbați și femei în artele spectacolului deoarece inegalitățile privind posibilitățile diferite de încadrare în muncă și șansele de reușită între femei și bărbați sunt foarte prezente și persistente în artele spectacolului și este imperios necesar să se traducă în realitate principiul democratic conform căruia „pentru muncă egală salariu egal”, principiu care, atât în domeniul artistic, cât și în alte domenii, nu este întotdeauna respectat.

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris – Activităţile artistice se dezvoltă de mii de ani în toate societăţile de pe glob. Ridică deci unele semne de întrebare faptul că UE doreşte să-şi impună dorinţele asupra acestui sector care înfloreşte mai ales pentru că nu prezintă imixtiuni de la Bruxelles.

Nu consider că este dreptul meu ca deputat european să le spun celor implicaţi în sectorul artistic cum trebuie să-şi reglementeze propriile afaceri. De fapt, consider că obligaţia mea este să mă asigur că artiştii şi organizaţiile artistice sunt cât mai puţin afectaţi de iniţiative bine intenţionate, dar naive şi nepotrivite, precum aceasta.

Mă declar complet în favoarea egalităţii de tratament a bărbaţilor şi femeilor în faţa legii. Consider însă că presiunea politică nu trebuie niciodată să se amestece în deciziile artistice. Parlamentul a rămas ferm în ceea ce priveşte reacţia provocată de reprezentările profetului Mahomed în ziarele daneze. Mă tem că, erodând libertăţile artistice, chiar şi numai puţin, erodăm şi valorile liberei exprimări.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris – (PT) Am votat în favoarea acestui raport pentru că el subliniază amploarea şi persistenţa inegalităţilor între bărbaţi şi femei în activităţile artistice şi impactul acestora asupra societăţii în general. De asemenea, raportul accentuează nevoia de a promova şi încuraja accesul femeilor la toate profesiile artistice în care se află în minoritate.

După cum arată raportul, procentul de femei ocupate în domeniul artistic şi în industria oficială a culturii este foarte redus. De asemenea, femeile sunt subreprezentate în funcţiile cu responsabilitate în instituţiile culturale şi în academiile şi universităţile unde se studiază artele.

Din acest motiv, suntem de acord cu multe propuneri prezentate aici, accentuând necesitatea de promovare a accesului femeilor la toate profesiile artistice şi alte activităţi artistice profesionale în care se află în minoritate. Statele membre trebuie încurajate să îndepărteze orice impedimente care afectează accesul femeilor la funcţiile de conducere în instituţii culturale, precum şi în academii şi universităţi.

De asemenea, subliniem că discriminarea faţă de femei este problematică pentru dezvoltarea sectorului cultural, deoarece privează sectorul de talent şi capacităţi. De asemenea, recunoaştem că talentul are nevoie de contact cu publicul pentru a fi recunoscut.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris −(SV) Nu mai este nevoie să spunem că formaţiunea June List susţine tratamentul egal, recompensarea egală pentru muncă egală şi principiul fundamental al egalităţii între bărbaţi şi femei. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

Cu toate acestea, votul pozitiv are o condiţie clară. Ne opunem încercării Parlamentului European de a stabili cum trebuie să-şi structureze statele membre sistemul naţional de asistenţă medicală pentru copii, de exemplu, sau să aplice un sistem de cote.

Prezentul raport este un exemplu tipic pentru hărnicia excesivă şi zelul de reglementare care caracterizează Parlamentul European. În loc să acţioneze ca un forum pentru provocările presante ce necesită cooperare transfrontalieră, intervine permanent în probleme ce sunt şi trebuie să rămână chestiuni naţionale.

  David Martin (PSE), în scris – Acest raport evidenţiază permanentele inegalităţi în perspectivele şi oportunităţile de carieră dintre femei şi bărbaţi, în sectorul artistic. Susţin acest raport ce solicită statelor membre să ia măsuri specifice pentru a încuraja şi promova femeile să îşi continue cariera în domeniile în care sunt subreprezentate.

  Miroslav Mikolášik (PPE-DE), în scris – Consider că inegalitatea de gen trebuie eliminată. În lumea civilizată de astăzi, trebuie să dispară inegalităţile dintre bărbaţi şi femei, dintre majorităţi şi minorităţi. Parlamentul European trebuie să îşi respecte legislaţia existentă şi să susţină valorile solidarităţii universale. În procesul de luare a deciziilor pentru activităţile artistice şi diferite alte domenii trebuie să fie reprezentate ambele genuri. Pentru a găsi talente adevărate, cei mai capabili artişti şi solicitanţii care merită atenţie, femeile trebuie să primească un statut egal cu bărbaţii în aceleaşi domenii. În situaţiile în care bărbaţii sunt favorizaţi, sau invers, trebuie aplicate corecţii serioase şi o protecţie viabilă, pentru a pune capăt acestor incoerenţe. Discriminarea unui grup pe criterii sexuale sau de alt tip nu va fi tolerată de UE, iar obligaţia noastră este să ne asigurăm că aceste prevederi se respectă în domeniul artistic (dar şi în altele). Din acest motiv, este obligaţia mea şi a Grupului PPE-DE să acordăm un vot de încredere oricărei legislaţii ce susţine egalitatea, remediază erorile şi păstrează coeziunea între membrii celor două sexe.

  Maria Petre (PPE-DE), în scris − Am votat acest raport şi am colaborat foarte bine cu doamna Gibault. Nu trebuie să uităm că prezenţa femeilor în arta spectacolului în general şi în mod specific în funcţii de conducere în acest domeniu este încă slabă. Nu trebuie, de asemenea, să uităm că vorbim de un domeniu sensibil, cu mare efect de multiplicare, cu mesaj puternic în publicul său, în societate. Nu avem suficiente grădiniţe şi creşe, programul în lumea spectacolului este unul prelungit şi atipic. Dacă aceste lucruri se îmbunătăţesc, obiectivul propus în raport, de a avea o prezenţă de 30% în domeniul artistic, poate fi îndeplinit.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului doamnei Gibault referitor la egalitatea de tratament şi de acces între bărbaţi şi femei în artele spectacolului. Sunt de acord cu obiectivele raportului doamnei Gibault: recunoaşterea modului în care identităţile sunt construite la nivel social şi cultural în domeniul artistic şi propunerea de soluţii specifice, care pot remedia dezechilibrele asociate situaţiilor de inegalitate existente. Pentru buna sănătate a sectorului şi pentru dezvoltarea personală a bărbaţilor şi femeilor trebuie folosite toate competenţele disponibile. În final, consider că este neapărată nevoie să găsim foarte rapid soluţii pentru deschiderea unor creşe în aşezămintele culturale, cu programe adaptate orelor de repetiţii şi spectacolelor.

- Raport: Andreas Schwab (A6-0482/2008)

  Adam Bielan (UEN), în scris – (PL) Domnule preşedinte, susţin raportul domnului Schwab privind emisiile de CO2 şi îmbunătăţirea siguranţei drumurilor. Este esenţial ca eforturile de reducere a emisiilor de CO2 să nu submineze alte aspecte la fel de importante referitoare la proiectarea maşinilor şi să nu afecteze în mod negativ siguranţa drumurilor. Consider că stimularea şi investirea în dezvoltarea unei industrii inovatoare a autovehiculelor europene ne va oferi posibilitatea de a proteja locurile de muncă din acest sector, care a fost cel mai afectat de criza financiară.

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris – (LT) Acum există noi tehnologii de îmbunătăţire fundamentală a siguranţei transporturilor (de exemplu, sisteme electronice de control al stabilităţii) sau de reducere a emisiilor de CO2 (de exemplu, anvelope cu rezistenţă redusă la rulare), dacă aceste tehnologii reprezintă o opţiune standard pe noile autovehicule.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris – Domnul deputat Schwab a propus un raport ce intenţionează să crească siguranţa autovehiculelor prin introducerea de cerinţe sporite de siguranţă pentru fabricanţii de maşini. Toate noile vehicule fabricate în Uniune vor trebui să respecte cerinţele tehnice şi măsurile care vor reduce impactul de mediu şi poluarea fonică şi vor creşte siguranţa drumurilor. Regulamentul combină progresele înregistrate în fabricaţia şi tehnologia europene şi nivelurile sporite de protecţie a siguranţei aşteptate de consumatorul european. Aceste inovaţii vor reduce emisiile de CO2, consumul de combustibil şi poluarea fonică.

Sunt încântată să susţin acest raport, care va fi benefic pentru toată lumea.

  Astrid Lulling (PPE-DE), în scris – (DE) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece consumatorii au nevoie de vehicule mai sigure şi mai ecologice şi doresc ca acestea să fie disponibile. În ceea ce priveşte siguranţa maşinilor, salut obligaţia de montare a ESP (sisteme electronice de stabilitate) pe autoturisme, începând cu maşinile construite în 2011.

În ceea ce priveşte anvelopele, consider că sunt demne de laudă eforturile de a reduce emisiile de CO2 prin utilizarea de anvelope mai bune, cu o rezistenţă mai redusă la rulare, precum şi de a introduce sisteme electronice de monitorizare a presiunii anvelopelor. Reducerea emisiilor de CO2 nu trebuie totuşi să se realizeze printr-o reducere a siguranţei anvelopelor, respectiv a aderenţei în condiţii de carosabil umed.

Mă bucur că stocurile existente nu vor trebui scoase de pe piaţă în maximum 12 luni – după cum se planificase iniţial – ci după 30 de luni de la introducerea unui nou standard. Se va evita astfel distrugerea stocurilor de anvelope, ceea ce ar afecta şi mai mult mediul înconjurător. În plus, trebuie să le permitem furnizorilor, care au fost afectaţi de criza economică, o perioadă de tranziţie suficientă pentru a putea respecta nivelul ridicat al cerinţelor ce li se impun.

  Adrian Manole (PPE-DE), în scris − Orice cetăţean al planetei, conştient de amploarea pe care a luat-o fenomenul de încălzire globală, poate acţiona pentru a opri evoluţia acestui proces periculos pentru Pământ. Pentru şoferi şi vehiculele pe care ei le conduc aceste eforturi sunt prevăzute în raportul votat astăzi.

A conduce ecologic înseamnă a reduce consumul de combustibil. În UE se preconizează o posibilă reducere a acestor costuri cu 20 de miliarde de euro până în anul 2010. De asemenea, se preconizează o posibilă reducere cu 50 de milioane de tone a emisiilor de CO2. Este de înţeles că efectele acestor măsuri vor fi vizibile abia pe termen lung, însă este benefic că aplicarea lor va intra în vigoare cu un an înainte faţă de propunerea Comisiei.

  David Martin (PSE), în scris – Susţin acest regulament, care va face mai sigure autovehiculele şi drumurile, prin introducerea de noi tehnologii. Printre acestea se numără sistemele de monitorizare a presiunii anvelopelor, cerinţele pentru aderenţa în condiţii de carosabil umed şi sistemele de avertizare în caz de depăşire involuntară a benzii de circulaţie. Acest raport reduce emisiile de CO2 prin noi standarde pentru anvelopele, care vor îmbunătăţi eficienţa utilizării combustibilului şi vor reduce cheltuielile cu combustibilul.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului domnului Schwab privind cerinţele de omologare de tip pentru siguranţa generală a autovehiculelor. Scopul raportului, care este excelent, este acela de a asigura funcţionarea corectă a pieţei interne, furnizând în acelaşi timp un nivel mai ridicat de siguranţă şi protecţie a mediului. Aceste cerinţe pentru omologarea de tip au fost armonizate la nivel comunitar pentru a evita diferenţele dintre sisteme de la un stat membru la altul şi pentru a asigura un nivel ridicat de siguranţă a drumurilor şi protecţie a mediului la nivelul Comunităţii. Prin urmare, sunt complet de acord cu domnul Schwab, deoarece regulamentul propus doreşte simplificarea semnificativă a legislaţiei privind omologările de tip în domeniul siguranţei autovehiculelor şi anvelopelor într-un singur regulament al Consiliului şi Parlamentului.

- Raport: Holger Krahmer (A6-0046/2009)

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris −(SV) Directiva IPPC iniţială, împreună cu celelalte şase directive, nu a fost pusă complet în aplicare în statele membre ale UE şi, prin urmare, aceste directive nu îşi ating scopul. S-a decis deci reformarea acestor directive, iar astăzi le-am votat în Parlament. Social-democraţii suedezi sunt în favoarea unei reformări şi putem observa că aceasta conţine anumite îmbunătăţiri faţă de normele actuale. Însă am ales să votăm împotriva directivei la votul final, deoarece considerăm că o parte din amendamentele supuse la vot vor face ca directiva să fie de calitate inferioară faţă de propunerea originală a Comisiei. De exemplu, nu am putut accepta scutiri suplimentare pentru marile instalaţii de ardere.

Un alt motiv pentru care ne-am simţit obligaţi să votăm „nu” este faptul că, prin această directivă, ratăm o şansă de a reduce considerabil emisiile de gaze de seră. Prin respingerea amendamentelor în a căror depunere a fost implicată delegaţia noastră, stabilind valori limită pentru emisiile de dioxid de carbon pentru noile centrale electrice de mari dimensiuni, Parlamentul a arătat că nu ia în serios reducerea emisiilor de gaze de seră. Nu putem susţine o astfel de propunere.

  Liam Aylward, Brian Crowley, Seán Ó Neachtain şi Eoin Ryan (UEN), în scris – Susţinem cu tărie Directiva IPPC în forma sa iniţială. Activităţile industriale acoperite de directivele existente produc 55% din emisiile de CO2 ale UE, 83% din cele de SO2 şi 34% din cele de NOx. Conform directivei actuale, autorizaţiile sunt emise de Agenţia pentru Protecţia Mediului, care solicită uzinelor industriale să aplice „cele mai bune tehnici disponibile”.

În timpul votului din dimineaţa aceasta, au fost o serie de amendamente problematice în ceea ce priveşte noua propunere IPPC.

1. Cerinţele minime. Irlanda este împotriva amendamentului privind cerinţele minime, deoarece acesta va penaliza industria irlandeză şi eforturile recent depuse pentru a respecta dispoziţiile directivei actuale. Resursele ar fi cheltuite mai bine prin punerea în aplicare a directivei în statele membre care nu respectă cerinţele.

2. Păsările, gunoiul de grajd şi ejecţiile. O serie de amendamente au încercat să includă în sfera de aplicare a directivei activităţile de aplicare a gunoiului de grajd şi de creştere a păsărilor. Am votat împotriva acestui amendament pentru a evita reglementarea dublă, deoarece Directiva privind nitraţii este suficientă în ceea ce priveşte gunoiul de grajd şi ejecţiile. În ceea ce priveşte păsările, IPPC acoperă deja 40 000 de instalaţii de creştere a acestora. Un amendament ar reduce valorile prag de la 40 000 la 30 000 pentru găinile ouătoare, 24 000 pentru raţe şi 11 500 pentru curcani. Evaluarea de impact nu conţine nicio explicaţie privind modul de stabilire a acestor cifre şi baza lor ştiinţifică.

2. Ratele. Am votat în favoarea flexibilităţii pentru rate

  Niels Busk, Anne E. Jensen şi Karin Riis-Jørgensen (ALDE), în scris −(DA) Deputaţii Partidului Liberal Danez, Anne E. Jensen, Karin Riis-Jørgensen şi Niels Busk, au votat în favoarea amendamentului 96, propus de Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, pentru ştergerea articolului 16 alineatul (4), deoarece răspândirea gunoiului de grajd este contrară obiectivului IPPC, şi anume combaterea emisiilor de la marile instalaţii industriale. În plus, acest subiect este deja inclus în Directiva-cadru privind apa (2000/60/CE) şi în Directiva privind nitraţii (91/676/CEE).

  Martin Callanan (PPE-DE), în scri. – Prevederile iniţiale ale acestui raport ar fi făcut ca spitalele din cadrul serviciului naţional de sănătate din regiunea mea din nord-estul Angliei şi de oriunde altundeva din Marea Britanie să se confrunte cu costuri de încălzire foarte ridicate.

Spitalele de stat trebuie să aibă o capacitate semnificativă de rezervă a boilerelor, pentru a face faţă urgenţelor şi în caz de defecţiuni tehnice. Directiva ar fi evaluat boilerele spitalelor pe baza emisiilor potenţiale, nu a celor reale, acestea trebuind să suporte cheltuieli substanţiale pentru a obţine o autorizaţie.

Am susţinut depunerea amendamentelor în vederea excluderii din sfera de aplicare a directivei a boilerelor ce nu funcţionează permanent.

Indiferent de aceste preocupări, trebuie să acţionăm în mod coordonat, pentru a soluţiona ameninţarea comună a schimbărilor climatice şi a poluării mediului înconjurător.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris – (PT) Această propunere de directivă intenţionează să revizuiască şi să unească într-un singur text şapte directive separate privind emisiile industriale.

Propunerea Comisiei prevede o abordare integrată pentru a garanta că aspectele de mediu sunt luate în considerare, în mod cât mai cuprinzător şi echilibrat, la emiterea autorizaţiilor pentru instalaţii. Scopul este acela de a impune limite efective privind emisiile prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile, care trebuie să se aplice mai uniform decât până acum.

Conform raportului, acest proces legislativ ar putea avea implicaţii pentru 52 000 de instalaţii industriale din Europa. Din acest motiv, susţinem unele derogări propuse pentru microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii, care nu trebuie supuse aceloraşi obligaţii ca marile instalaţii industriale. Susţinem însă o intervenţie mai mare la nivelul unităţilor industriale ce deţin incineratoare şi coincineratoare şi mai multe inspecţii decât cele propuse de Comisia Europeană.

Textul modificat acordă o anumită valoare consultărilor publice şi rolului ONG-urilor de mediu, ia în calcul interesele microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici şi mijlocii şi reclamă o oarecare putere de decizie de la Comisia Europeană. Din aceste motive, am votat în final pentru propunere, sperând că guvernul portughez va interveni mai mult în susţinerea şi monitorizarea calităţii aerului.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat împotriva raportului domnului Krahmer privind emisiile industriale. Nu sunt de acord cu faptul că autorităţile locale competente trebuie să elaboreze măsuri privind limitarea emisiilor pentru instalaţiile individuale şi deci să stabilească un nivel al emisiilor care, în medie, să respecte cerinţele din documentele de referinţă pentru cele mai bune tehnici disponibile, cu o anumită marjă, pentru a putea lua în considerare circumstanţele locale. Această sarcină trebuie efectuată de o autoritate desemnată de Comunitate, nu de una locală sau naţională. Caracteristicile specifice ale unei regiuni nu trebuie să reprezinte un factor de discriminare în acest domeniu, deoarece existenţa unor praguri minime diferite are ca rezultat venituri şi cheltuieli extrem de variabile, care vor afecta în mod inevitabil adevărata competitivitate a întreprinderilor.

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE), în scris – (PL) Pachetul legislativ recent adoptat privind clima şi energia impune luarea unor măsuri decisive, în vederea atingerii obiectivelor.

Eforturile anterioare ale UE de a reduce emisiile industriale s-au lovit de lipsa de coeziune şi coordonare şi de niveluri ridicate de disparitate. Susţin deci iniţiativa Comisiei şi sugestia raportorului. Înlocuirea mai multor directive privind emisiile industriale cu un singur act coerent reprezintă cu siguranţă un pas în direcţia corectă. Sunt de asemenea pregătit să susţin orice iniţiativă care are ca scop reducerea birocraţiei, mărind flexibilitatea reglementărilor cu privire la inspectarea instalaţiilor şi la creşterea transparenţei. Susţin propunerea raportorului de a creşte rolul Parlamentului European în cadrul viitoarelor schimbări de natură legislativă.

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris – (EL) Propunerea de directivă a Comisiei Europene privind emisiile industriale şi amendamentele propuse de Parlamentul European arată, încă o dată, că obiectivul real al „economiei verzi” nu este protejarea mediului, ci păstrarea profiturilor. Afirmaţiile Comisiei Europene cu privire la limitarea emisiilor de gaze de seră înşeală şi dezorientează.

Această directivă priveşte peste 52 000 de instalaţii industriale, care realizează o mare parte din emisiile statelor membre ale UE şi sunt responsabile solidar pentru nerespectarea limitelor stabilite de însăşi Comisia Europeană în vederea reducerii poluării atmosferice.

Cele mai importante amendamente ale Parlamentului European limitează în mod considerabil sfera de aplicare a directivei şi introduc elemente de ambiguitate şi nesiguranţă care operează întotdeauna în beneficiul plutocraţiei şi care consolidează lipsa de responsabilitate a capitalurilor. În acelaşi timp, industrialiştii devin un factor decisiv în stabilirea nivelurilor emisiilor, care vor fi stabilite conform necesităţilor şi priorităţilor acestora, în alte cuvinte, pe baza raţiunilor de profit.

Impasul în protecţia mediului este inclus în lupta antimonopol şi antiimperialism a lucrătorilor ce combat suveranitatea economică a monopolurilor şi puterea politică a acestora, dar combat şi atitudinea UE şi cea a partidelor ce susţin direcţia unică europeană de acţiune.

- Raport: Klaus-Heiner Lehne (A6-0044/2009)

  Jan Andersson, Ole Christensen, Göran Färm, Anna Hedh, Dan Jørgensen, Poul Nyrup Rasmussen, Christel Schaldemose, Inger Segelström, Britta Thomsen şi Åsa Westlund (PSE), în scris −Propunerea Comisiei privind statutul societăţilor private europene permite companiilor neserioase să eludeze regulile privind participarea angajaţilor. Dacă respectiva societate privată europeană are sediul social într-un stat membru cu o participare redusă sau zero a angajaţilor şi îşi desfăşoară activităţile în alt stat membru, unde această participare este ridicată, societatea respectivă poate să evite respectarea regulilor.

Grupul Socialist din Parlament şi CES (Confederaţia Europeană a Sindicatelor) au ajuns la un compromis ce îmbunătăţeşte substanţial propunerea Comisiei. Acum, compromisul prevede că, atunci când un anumit procent din angajaţii societăţilor se află într-un alt stat membru, cu o participare mai ridicată faţă de statul membru în care societatea îşi are sediul, se vor aplica regulile cele mai favorabile pentru participarea angajaţilor.

Deşi compromisul este mult mai bun decât propunerea originală, nu am reuşit complet să ne atingem obiectivul. Nivelurile de determinare a participării angajaţilor încă sunt ridicate faţă de regulile din unele state membre şi există probleme cu definirea nivelului mai ridicat de participare a angajaţilor. − Prin urmare, delegaţia daneză şi delegaţia suedeză din cadrul Grupului Socialist − au decis să se abţină de la votul final.

  Johannes Blokland (IND/DEM), în scris −(NL) În această după-amiază am votat asupra statutului societăţilor private europene. Într-un final, am votat împotriva propunerii, din următoarele motive. În primul rând, consider că această propunere creşte incertitudinea juridică la nivelul Uniunii Europene. Nu este suficient de clară relaţia dintre societăţile private naţionale şi societăţile private europene, dintre legislaţia naţională aplicabilă şi textul regulamentului. Cum se va preveni nerespectarea legislaţiei naţionale relevante? Cum are propunerea în vedere protecţia consumatorului?

Aceste întrebări nu au primit răspunsuri satisfăcătoare. Astăzi am votat şi asupra unui alt raport al domnului Lehne, în care dumnealui prezintă recomandări pentru îmbunătăţirea transferului transfrontalier al sediilor sociale ale companiilor. Consider că aceasta este o idee mult mai bună decât o societate privată europeană. În cazul în care Comisia ar dori să faciliteze transferul transfrontalier al sediilor sociale ale companiilor, prin reducerea birocraţiei, toată această propunere privind societăţile private europene ar fi redundantă.

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris – (PT) Diferenţele semnificative dintre sistemele juridice ale statelor membre obligă frecvent companiile care doresc să înceapă să funcţioneze în străinătate să suporte costuri foarte ridicate. Acest lucru este valabil în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care au structuri mai mici.

Prin crearea acestui statut, se face un nou pas în direcţia eliminării acestor obstacole, în special într-un sector fundamental pentru economia europeană.

Crearea „societăţilor private europene” permite întreprinderilor mici şi mijlocii să îşi înfiinţeze filialele folosind acelaşi statut, indiferent unde îşi au sediul. Ele vor putea desfăşura activităţi comerciale în străinătate la fel de uşor ca în propria ţară.

Timpul şi banii economisiţi de întreprinderile mici şi mijlocii prin această măsură, ca urmare a Actului privind întreprinderile mici, arată o tendinţă clară în viitoarea politică comercială europeană.

Din aceste motive, membrii ce reprezintă Partidul Social Democrat din Portugalia susţin raportul.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris – Domnul Lehne a propus un raport din proprie iniţiativă, referitor la un regulament al Consiliului care vizează facilitarea transferurilor transfrontaliere în interiorul Comunităţii pentru sediile sociale ale întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri) înfiinţate într-un stat membru al Comunităţii. Scopul este lăudabil. Însă trebuie să avem grijă să nu se abuzeze de această facilitate pentru a submina legislaţia naţională privind societăţile comerciale şi să ne asigurăm că statutul societăţilor private europene reprezintă o alternativă viabilă pentru companii.

Printre numeroasele amendamente există multe propuneri foarte controversate, inclusiv cele care fac referire la capitalul minim, la verificarea înmatriculărilor, la legislaţia naţională, componentele transfrontaliere şi participarea angajaţilor. Anumite amendamente propuse de comisia ECON au solicitat uniformitate în anumite domenii până în 2010, inclusiv în domeniul fiscal, restrângând aplicarea legislaţiei naţionale.

Acceptând în principiu propunerea ca o societate europeană să funcţioneze conform aceloraşi principii la nivelul UE, această propunere nu trebuie să se extindă şi asupra deciziilor fiscale naţionale, care vor rămâne responsabilitatea statelor membre.

  Lena Ek (ALDE), în scris − (SV) Am votat împotrivă la votul final privind statutul societăţilor private europene (SPE). Ideea de bază a introducerii unei forme europene comune pentru societăţile private este una foarte bună. Această reformă este absolut necesară.

Propunerea Comisiei este foarte slabă. Este foarte neclară limita dintre situaţiile în care trebuie să se aplice legislaţia naţională şi cele în care se va aplica statutul societăţilor private europene. O mare parte din regulile şi reglementările aplicabile companiilor vor fi prezentate în actele constitutive ale acestora. Chiar dacă poate reprezenta un pas favorabil pentru unele companii, există anumite aspecte ce trebuie specificate în mod clar în statut: de exemplu, limita dintre competenţa companiei ca entitate şi protecţia acţionarilor minoritari. În plus, gradul de reprezentare al angajaţilor la nivelul conducerii este redus.

Statutul SPE a fost îmbunătăţit semnificativ în cadrul negocierilor în curs ale Consiliului şi încă sper ca rezultatul final să fie unul bun. Cu toate acestea, astăzi nu vom adopta o poziţie privind această propunere. Vom decide asupra propunerii Comisiei, aşa cum a fost amendată de domnul Lehne, iar decizia mea este una relativ simplă: lipsa de claritate şi problemele din această propunere umbresc aspectele pozitive ale reformei şi există pericolul să adoptăm un statut ce va avea efecte opuse scopului său. În plus, având în vedere progresul deja înregistrat de Consiliu, susţinerea acestui raport ar periclita lucrările Consiliului.

Noi nu votăm însă propunerea Consiliului, ci propunerea Comisiei. Am ales deci să votez împotriva acesteia.

  David Martin (PSE), în scris – Această iniţiativă creează o nouă formă juridică europeană, ce intenţionează să crească competitivitatea întreprinderilor mici şi mijlocii, facilitându-le înfiinţarea şi funcţionarea la nivelul pieţei unice. Susţin raportul care va conduce la creşterea protecţiei pentru angajaţi şi informării acestora de către societate.

  Bernhard Rapkay (PSE), în scris – (DE) Delegaţia social-democrată germană a votat în favoarea opţiunii de înfiinţare a societăţilor private europene. Aş dori să fac însă următoarea precizare.

Participarea angajaţilor este esenţială într-o Europă democrată şi socială. Din acest motiv, dreptul angajaţilor la informare, consultare şi participare, fără restricţii, trebuie să ia aceeaşi formă ca şi în reglementările existente privind societăţile europene (SE) şi societăţile cooperatiste europene (SCE).

Versiunea stabilită acum pentru societăţile private europene reprezintă o îmbunătăţire a propunerii Comisiei în acest sens – din acest motiv am votat pentru – dar nu atinge obiectivul de adaptare la regulile existente. Nu s-a eliminat complet pericolul de anulare a drepturilor de participare a angajaţilor.

Procesul nu s-a încheiat încă. Solicităm Consiliului de Miniştri să îmbunătăţească propunerea în următoarele moduri:

– adăugarea de referinţe clare la Directiva privind societăţile europene (SE), în special la regulile standard privind alegerea membrilor consiliului de administraţie sau de supervizare,

– simplificarea dispoziţiei impracticabile a articolului 34; reducerea semnificativă a valorilor limită,

– prevederea că o societate privată europeană este activă peste graniţe.

Solicităm Comisiei să adopte într-un final Directiva 14 privind transferul transfrontalier al sediului social al unei companii cu răspundere limitată, deoarece drepturile de participare a angajaţilor în cazul transferului transfrontalier al sediilor sociale pot fi asigurate doar printr-o directivă europeană privind participarea angajaţilor.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea propunerii domnului Lehne referitoare la un regulament al Consiliului privind statutul societăţilor private europene. Susţin eforturile depuse pentru stabilirea de reguli autonome privind aspectele esenţiale pentru „viaţa cotidiană” a unei societăţi private europene, privind capitalul minim, participarea angajaţilor şi verificarea înmatriculării. În ultimul rând, în ceea ce priveşte referirile la legislaţia naţională, consider că scopul regulamentului privind societăţile private europene, respectiv crearea unui tip uniform de companie comunitară, este binevenit şi meritoriu.

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE), în scris – (PL) Într-un moment de criză economică, dezvoltarea sectorului IMM-urilor este un aspect extrem de important. Trebuie să depunem eforturi pentru a elimina barierele administrative şi legale cu care se confruntă cei care doresc să-şi deschidă o afacere. Cerinţele procedurale, birocraţia şi costurile ridicate de înfiinţare nu trebuie să fie un obstacol pentru persoanele ce doresc să îşi dezvolte ideile de afaceri. Firme noi înseamnă noi locuri de muncă, deci redresare economică.

Uniunea Europeană este formată din 27 de state membre, cu diferite sisteme juridice şi diferite sisteme de înfiinţare a companiilor. Crearea unei forme de înfiinţare a companiilor la nivelul UE – societăţile private europene – va face cu siguranţă totul mai uşor pentru persoanele care doresc să înceapă o afacere şi va contribui la concretizarea principiului liberei circulaţii a capitalului.

Cerinţele uniforme privind înfiinţarea şi desfăşurarea unei activităţi, prevederile care să stipuleze un capital redus şi metodele simplificate de înregistrare vor transforma cu siguranţă societăţile private europene într-un succes. Vor reprezenta o alternativă atractivă la reglementările naţionale. Vor fi rapide, ieftine şi nu vor prezenta formalităţi inutile, ci vor asigura un grad corespunzător de siguranţă juridică.

- Raport: László Surján (A6-0111/2009)

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris − (SV) Acest raport solicită utilizarea mai multor resurse financiare pentru tot mai multe domenii la nivelul UE, în timp ce în statele membre trebuie făcute economii în domenii precum sănătatea, educaţia şi asistenţa socială.

În plus, mai multe domenii indicate în raport, precum criza financiară, schimbările climatice şi politica energetică, comportă costuri imense, complet neproporţionale cu bugetul UE. Aceste aspecte trebuie tratate de către statele membre în cadrul proceselor politice interne, pentru a se realiza o bază democratică a sacrificiilor ce trebuie făcute.

Am ales deci să votăm împotriva acestui raport privind bugetul Comisiei pentru 2010.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris – (PT) Confruntându-se cu situaţia economică şi socială tot mai grea din diferite state membre, UE nu a luat până în prezent o iniţiativă eficace în vederea protejării capitalului financiar.

Trebuie să adoptăm urgent măsuri comunitare imediate, care să ne ajute să răspundem efectiv nevoilor lucrătorilor, ale sectorului productiv, ale microîntreprinderilor, întreprinderilor mici şi mijlocii, prin mobilizarea resurselor financiare necesare.

UE a dezbătut şi a adoptat un buget pentru 2009 ca şi cum nu s-ar întâmpla nimic, un buget comunitar care, la nivel relativ, este cel mai mic de la aderarea Portugaliei la CEE, expunându-şi încă o dată natura de clasă.

Pus în faţa profundei crize capitaliste (a politicilor sale), Parlamentul European nu a putut ascunde adevărata situaţie. Rezoluţia adoptată acum prevede în mod timid că bugetul comunitar pentru 2010 trebuie să se apropie mai mult de limitele stipulate în cadrul financiar multianual 2007-2013 – care, în afară de faptul că este necorespunzător, nici măcar nu este respectat – şi recunoaşte de asemenea că este „insuficientă” categoria de cheltuieli.

„Cine s-a fript cu ciorbă, suflă şi-n iaurt”! Sperăm că aceste preocupări şi intenţii proclamate nu sunt doar dorinţe de moment, având în vedere viitoarele alegeri parlamentare europene şi că sperăm că acesta nu este, ca întotdeauna, doar un caz de bune intenţii.

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, după ce am citit cu atenţie raportul domnului Surján referitor la orientările pentru procedura bugetară 2010, am decis să votez împotriva raportului. Nu consider că credibilitatea Parlamentului European stă în promovarea sau în stabilirea de legături cu elementele bugetare. Se pierd în acest mod motivaţiile reale ce îndeamnă instituţiile europene să acţioneze. În plus, deşi sunt de acord cu principiul transparenţei maxime, consider că fondurile ce trebuie alocate diverselor sectoare trebuie împărţite fără discriminare din punctul de vedere al eficienţei sau al rezultatelor. Trebuie subvenţionate şi sectoarele cu rezultate slabe. De fapt, poate că acestea au cea mai mare nevoie de sprijinul instituţional al Comunităţii.

- Raport: Vladimír Maňka (A6-0057/2009)

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris −(SV) Într-un moment de reducere a cheltuielilor cu sănătatea, educaţia şi asistenţa socială la nivelul sectorului public, şi instituţiile UE trebuie să facă economii. Considerăm că trebuie redus bugetul pentru Comitetul Regiunilor şi Comitetul Economic şi Social European. Contribuabilii UE nu ar observa nicio diferenţă dacă acestor două instituţii li s-ar impune un plan strict de economisire.

Ne-am opus şi creşterii numărului de personal alocat grupurilor politice din Parlamentul European. Aceasta nu este o cheltuială necesară în situaţia actuală.

De asemenea, este o idee proastă deschiderea unui muzeu de istorie europeană, după cum a decis Biroul Parlamentului European. Experienţa arată că un astfel de muzeu ar fi considerat drept propagandă pentru creşterea federalizării la nivelul UE.

Prin urmare, am ales să votăm împotriva acestui raport care priveşte, printre altele, bugetul Parlamentului European pentru 2010.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris – (PT) Salutăm faptul că aspectele lingvistice sunt acum privite de Parlamentul European drept un „principiu fundamental” în priorităţile sale pentru bugetul comunitar pe 2010:

- „nu poate decât să sublinieze încă o dată principiul democratic fundamental potrivit căruia toţi deputaţii ar trebui să beneficieze de servicii complete şi de calitate, care să le permită să îşi desfăşoare activitatea, să se exprime şi să primească toate documentele în limba maternă...”;

- „consideră că 2010 ar trebui să fie un exerciţiu în care ar trebui să se depună toate eforturile pentru ca deputaţii de toate naţionalităţile şi limbile să fie trataţi în mod egal în ceea ce priveşte posibilitatea lor de a-şi îndeplini îndatoririle şi de a-şi desfăşura întreaga activitate politică ce le revine, în propria limbă, dacă ei doresc acest lucru”;

- „subliniază principiul legitimităţii democratice a tuturor deputaţilor săi şi dreptul acestora la multilingvism integral; consideră, aşadar, că bugetul poate şi trebuie să fie utilizat pentru încercarea de a realiza acest obiectiv...”

Nu putem uita însă că propunerile prezentate în legătură cu bugetul de către deputaţii din cadrul Partidului Comunist Portughez - care au solicitat disponibilitatea tuturor limbilor oficiale ale UE la reuniuni (atât la cele ţinute în cadrul instituţiilor comunitare, cât şi la întrunirile externe ţinute ca parte din activitatea Parlamentului) – au fost respinse succesiv de-a lungul anilor.

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, nu susţin raportul domnului Maňka privind orientările referitoare la procedura bugetară 2010 şi, prin urmare, am votat împotriva acestuia. La punctul 5 din propunerea de rezoluţie se menţionează de fapt o adaptare completă, în vederea aderării Croaţiei la Uniunea Europeană. Totuşi, după cum stipulează rezoluţia, în situaţii ca acestea, cu 27 de state membre şi unul potenţial nou intrat, noua intrare ar trebui să fie ceea care se adaptează, nu celelalte ţări. În plus, nu mă simt capabil să susţin extinderea pentru cel de-al doilea an a programului pilot privind cooperarea sporită dintre Biroul UE şi Comisia pentru bugete, deoarece nu consider că merită sau că aceasta poate fi eficace.

- Raport: Christel Schaldemose (A6-0064/2009)

  Jim Allister (NI), în scris – Acest raport se ocupă de neajunsuri semnificative din cadrul actual de reglementare. În special, sunt preocupat de lipsa reglementărilor privind societăţile cu sediul în UE care fac comerţ în Marea Britanie şi îşi pot face reclamă în Marea Britanie, dar nu trebuie să solicite autorizaţie. Într-adevăr, taxa pe viciu aplicată în Marea Britanie nu a făcut altceva decât să încurajeze această situaţie îngrijorătoare în care societăţile se înfiinţează în străinătate şi, astfel, evită necesitatea de a solicita o autorizaţie britanică. Salut deci acest raport, care face câte ceva pentru a rezolva această problemă.

  Liam Aylward, Brian Crowley şi Eoin Ryan (UEN), în scris – Protecţia consumatorilor este deosebit de importantă pentru toate statele membre. Este şi un domeniu în care statele membre pot coopera, pentru a asigura protecţia consumatorilor ce folosesc serviciile transfrontaliere. Raportul doamnei Schaldemose referitor la integritatea jocurilor de noroc online este un exemplu al modului în care o abordare pragmatică, cooperantă, a statelor membre poate deveni o abordare în centrul căreia se află protecţia consumatorilor.

Raportul recunoaşte că problema integrităţii jocurilor de noroc online se rezolvă cel mai bine recunoscând principiul subsidiarităţii în acest domeniu şi lăsând statele membre să-şi reglementeze singure industria. Raportul face însă apel la cooperare şi coordonare în combaterea fraudei şi a infracţiunilor şi în rezolvarea problemelor de ordine socială şi publică, precum dependenţa şi protecţia datelor cu caracter personal.

În centrul raportului se află protejarea integrităţii sporturilor şi a evenimentelor sportive. Este absolut esenţial ca sportul să fie recunoscut în primul şi în primul rând pentru valorile sale sociale, de divertisment şi de sănătate, şi ca aceste valori să nu fie ameninţate sau manipulate pentru obţinerea de câştiguri financiare. Jocurile de noroc online reprezintă un divertisment pentru mulţi cetăţeni europeni. Trebuie să ne asigurăm că aceşti cetăţeni sunt protejaţi şi consider că raportul doamnei Schaldemose este un pas important în această direcţie.

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris – Susţin existenţa unui mediu mai deschis al jocurilor în Europa. De prea mult timp, monopolurile naţionale controlate de guvern au împiedicat intrarea noilor participanţi pe piaţa serviciilor de jocuri din Europa.

Jocurile de noroc online oferă consumatorilor un nou mod de divertisment. Nu am nicio problemă cu jucătorii responsabili, care participă la activităţile de jocuri de noroc online, oferite de operatori responsabili. Acest raport caută să asigure un nivel ridicat al protecţiei consumatorilor şi un mediu just şi transparent al jocurilor de noroc în spaţiul cibernetic. Din punctul meu de vedere, este important să luăm toate măsurile rezonabile pentru a interzice minorilor accesul la jocurile de noroc online.

Desigur, există preocupări în legătură cu efectele sociale ale jocurilor de noroc, pe care le împărtăşesc. Consider însă că în trecut s-a accentuat prea mult răspunderea companiilor de jocuri de noroc şi nu s-a vorbit suficient despre răspunderea utilizatorilor. În ultimă instanţă, decizia de a juca sau nu este una personală, iar individul trebuie să fie responsabil pentru consecinţe.

  Eija-Riitta Korhola (PPE-DE), în scris – (FI) Domnule preşedinte, sunt foarte mulţumită de rezultatul votului privind raportul doamnei Schaldemose în legătură cu jocurile de noroc online. Acesta arată ca marea majoritate a deputaţilor europeni consideră că jocurile de noroc sunt o activitate economică foarte deosebită, căreia nu i se pot aplica exclusiv regulile pieţei interne.

Trebuie luat în calcul impactul social al jocurilor şi efectul acestora asupra sănătăţii, pericolele de infracţionalitate asociate, precum şi aspectele culturale specifice. Acest lucru se aplică şi multe studii ce arată că internetul multiplică aceste riscuri. Evident, nicio autoritate nu poate controla, de una singură, jocurile de noroc online la nivelul întregii Europe.

Raportul doamnei Schaldemose menţionează şi efectele pozitive ale jocurilor de noroc, a căror menţinere cred că este foarte importantă. În multe ţări din Europa, veniturile din aceste jocuri reprezintă sume semnificative ce finanţează, de exemplu, artele, ştiinţa, tineretul sau spitalele. Mii de ONG-uri beneficiază de pe urma acestor finanţări şi să nu uităm că jocurile de noroc reprezintă cea mai mare sursă de venit pentru organizaţiile sportive ale UE şi, în special, pentru activităţile sportive populare.

Faptul că o majoritate parlamentară doreşte să păstreze legislaţia naţională actuală privind jocurile de noroc şi pur şi simplu nu doreşte înlocuirea acesteia cu un cod de practici, care le-ar asigura consumatorilor o protecţie mult mai redusă, nu înseamnă că piaţa nu trebuie liberalizată. Pur şi simplu înseamnă că liberalizarea trebuie să fie făcută de către fiecare stat, la nivel individual. În plus, dacă se doreşte menţinerea monopolurilor naţionale, sistemul nu trebuie să fie discriminatoriu şi trebuie să aibă justificare legală.

  Mairead McGuinness (PPE-DE), în scris – Am votat împotriva raportului privind integritatea jocurilor de noroc online, deoarece consider că moţiunea alternativă, care a fost respinsă de plen, ar fi reflectat mai bine situaţia actuală din domeniul jocurilor de noroc online.

Împărtăşesc preocupările privind jecmănirea cetăţenilor şi îngrijorarea privind dependenţa de jocurile de noroc, dar reţineţi că această activitate este controlată în majoritatea statelor membre pentru a proteja cetăţenii de dependenţa de jocuri de noroc şi de fraudă şi pentru a preveni spălarea banilor.

Trebuie să prevenim jocurile de noroc cu probleme şi accesul minorilor la acestea, dar şi să combatem frauda şi infracţiunile. Consider că rezoluţia alternativă ar fi tratat mai bine aceste preocupări.

  Seán Ó Neachtain (UEN), în scris – (GA) Protecţia consumatorilor este vitală pentru toate statele membre. Acesta este un alt domeniu în care este nevoie disperată de cooperare între statele membre, în special din punctul de vedere al serviciilor transfrontaliere. Acest raport privind jocurile de noroc online arată că o abordare pragmatică, bazată pe cooperare, poate asigura protecţiei consumatorilor un loc central în politicile Uniunii Europene.

Raportul recunoaşte că cea mai bună abordare pentru jocurile de noroc pe internet constă în a recunoaşte principiul subsidiarităţii în acest sector şi în a lăsa problemele de reglementare în sarcina fiecărui stat membru. Acestea fiind spuse, raportul recunoaşte că, prin cooperare şi coordonare, statele membre ale Uniunii Europene vor putea să combată în mod optim frauda, infracţiunile şi problemele sociale.

Raportul evidenţiază importanţa sportului şi necesitatea de a îi păstra integritatea şi onestitatea. Trebuie protejată valoarea socială şi culturală a activităţilor sportive şi trebuie să ne asigurăm că sportul nu este gestionat greşit, din raţiuni financiare sau din alte motive similare. Multe persoane din Uniunea Europeană sunt amatoare de jocuri de noroc online. Trebuie să ne asigurăm că nu li se poate face rău.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului doamnei Schaldemose referitor la integritatea jocurilor de noroc online. Sunt ferm convins că în acest sector care generează o sursă foarte importantă de venituri pentru organizaţiile sportive trebuie să existe o transparenţă completă, care să protejeze interesele publicului şi ale consumatorilor. În ultimul rând, consider că o legislaţie uniformă, nu diversificată precum cea în vigoare în prezent, poate fi foarte utilă pentru a evita ca jocurile de noroc online să devină o problemă socială.

  Toomas Savi (ALDE), în scris – Din păcate, nu am putut participa la votul asupra raportului lui Christel Schaldemose referitor la integritatea jocurilor de noroc online. Aş dori să profit de această ocazie pentru a fi de acord cu raportoarea, deoarece raportul prezintă o serie de aspecte importante şi periculoase privind jocurile de noroc online. În 2004, jocurile de noroc online au reprezentat aproximativ 5% din piaţa totală a jocurilor de noroc la nivelul UE, iar cifrele au crescut rapid în ultimii ani.

Este important să înţelegem că diferite activităţi ilegale precum fraudarea cărţilor de credit, accesul minorilor la jocurile de noroc, meciurile aranjate etc. fac în mod inevitabil parte din jocurile de noroc online. De asemenea, este probabil să crească numărul de persoane dependente de jocurile de noroc online, deoarece, pentru mulţi, jocurile de noroc online reprezintă o opţiune comodă.

Impactul jocurilor de noroc online, după cum arată în mod corect raportoarea, nu a fost încă analizat în profunzime. Prin urmare, pentru a proteja cetăţenii, este esenţial ca statele membre să desfăşoare cercetări intense asupra efectelor jocurilor de noroc online, dar şi să îmbunătăţească monitorizarea şi reglementarea pieţelor de astfel de jocuri.

  Christel Schaldemose (PSE), în scris – Raportul Schaldemose referitor la integritatea jocurilor de noroc online stabileşte responsabilităţile statelor membre în reglementarea pieţelor lor de jocuri de noroc, pentru a proteja consumatorii vulnerabili, în special copiii, pentru a face faţă infracţiunilor şi pentru a proteja evenimentele sportive de riscuri precum aranjarea meciurilor.

Jocurile de noroc au fost eliminate de către deputaţii europeni din Directiva privind serviciile, din cauza statutului lor special, şi în mod clar nu se întrevede nicio intenţie de a crea o legislaţie la nivelul UE în acest sens. Deputaţii laburişti susţin prin urmare solicitarea din raport, potrivit căreia statele membre trebuie să îşi reglementeze pieţele de jocuri de noroc, pentru a proteja consumatorii. Raportul arată şi că acest regulament trebuie să fie proporţional şi fără discriminări, în conformitate cu tratatele UE.

Prin urmare, deputaţii laburişti susţin că Actul britanic privind jocurile de noroc reprezintă o legislaţie conformă cu tratatul, ce doreşte să asigure un acces just şi deschis la serviciile de jocuri de noroc, prevenind infracţiunile şi protejând copiii şi persoanele vulnerabile. Un număr de state membre îşi revizuiesc în prezent legislaţia privind jocurile de noroc, pentru a se asigura că aceasta respectă tratatele UE.

Deputaţii laburişti subliniază că autorităţile europene trebuie să rămână vigilente şi să coopereze împotriva oricăror pericole de infracţiuni, aranjare a meciurilor şi ameninţări pentru tineret şi persoanele vulnerabile, din partea oricăror forme de jocuri de noroc. Deputaţii laburişti salută eforturile continue ale operatorilor reputaţi de servicii de jocuri de noroc online, care iau măsuri pentru a se asigura că aceste preocupări sunt soluţionate.

  Marianne Thyssen (PPE-DE), în scris −(NL) Operaţiunile de jocuri de noroc şi pariurile nu sunt la fel ca alte activităţi economice, după cum consideră unii deputaţi. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană de Justiţie a confirmat că statele membre trebuie să stabilească ce nivel de protecţie consideră corespunzător pentru a-şi proteja cetăţenii de pericolele asociate jocurilor de noroc.

Principiul subsidiarităţii aplicabil aici înseamnă că statele membre trebuie să-şi poată controla şi reglementa pieţele de jocuri de noroc conform tradiţiilor şi culturilor proprii, pentru a proteja consumatorii de pericolele de dependenţă, fraudă şi spălare a banilor. Având în vedere pericolele suplimentare asociate jocurilor de noroc online, sunt convinsă că legislaţia naţională nu poate fi înlocuită cu un regulament paneuropean privind industria jocurilor de noroc.

Mă alături deci majorităţii substanţiale a colegilor mei din Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, care consideră că nu este aplicabilă o abordare bazată exclusiv pe piaţa internă în cazul jocurilor de noroc. Am ales să susţin din toată inima raportul Schaldemose.

- Raport: Maria Petre (A6-0088/2009)

  Adam Bielan (UEN), în scris – (PL) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului Mariei Petre referitor la asigurarea calităţii alimentelor. Doresc însă să-mi exprim preocupările legate de faptul că un consumator mediu nu ştie care este diferenţa între denumirile de origine protejate (DOP) şi indicaţiile geografice protejate (IGP). Consider că este esenţială realizarea unei campanii de informare în acest sens.

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris – (LT) Statele membre trebuie să promoveze sistemele de asigurare a calităţii care sunt deja bine cunoscute consumatorilor europeni. Aceste sisteme nu trebuie uniformizate sau unite. Pentru a asigura standarde de calitate minime pentru certificarea calităţii la nivel comunitar, acestea trebuie evaluate şi recunoscute pe plan european. Prin urmare, Comisia trebuie să aibă un birou responsabil cu aprobarea şi permiterea utilizării acestor sisteme la nivel european, care să asigure un control uniform şi eficace la nivel european şi naţional.

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE), în scris. − Am votat favorabil acest raport deoarece sunt de acord cu introducerea unei indicaţii obligatorii privind locul de producere a produselor primare, printr-o etichetă indicând ţara de origine, reflectând astfel dorinţa consumatorului de a şti mai multe despre originea produsului pe care îl cumpără. Un astfel de sistem ar trebui aplicat şi produselor alimentare procesate, indicând originea principalelor ingrediente şi materii prime şi precizând locul de origine al acestora, precum şi locul prelucrării finale.

  Niels Busk, Anne E. Jensen şi Karin Riis-Jørgensen (ALDE), în scris −(DA) Noi, membrii Partidului Liberal Danez, Anne E. Jensen, Karin Riis-Jørgensen şi Niels Busk, am votat în favoarea raportului din proprie iniţiativă al doamnei Petre referitor la asigurarea calităţii alimentelor, după ce am analizat elementele pro şi contra şi pentru că există un singur vot global. Ne simţim capabili să susţinem majoritatea prevederilor din raport, deşi există câteva aspecte pe care nu le susţinem complet.

  Richard Corbett (PSE), în scris – Am fost dezamăgit de faptul că a trebuit să mă abţin de la acest raport, care ar fi trebuit să urmeze Carta verde a Comisiei în analiza modului în care agricultorii din Europa obţin cele mai mari avantaje de pe piaţă graţie standardelor ridicate ale produselor lor. Raportul se axează pe aspecte importante, precum etichetarea ţării de origine, dezvoltarea pieţei organice, unde produsele europene sunt cele mai bune din lume, şi exploatarea punctelor tari ale agriculturii europene, pentru a le oferi agricultorilor noştri un avantaj atunci când îşi comercializează produsele – iar această parte este binevenită.

Din păcate, raportul a fost sabotat de membrii protecţionişti din cadrul Comisiei pentru agricultură şi în special de aceia care încearcă să justifice o piaţă masivă, distorsionând subvenţiile prin PAC, şi de cei care doresc să îngreuneze importarea în UE a produselor din ţările din lumea a treia.

  Constantin Dumitriu (PPE-DE), în scris − Daţi-mi voie să o felicit pe colega mea, doamna Maria Petre, pentru acest excelent raport.

Sunt câteva puncte pe care trebuie să le avem în vedere atunci când vorbim despre calitatea produselor europene:

1. Implementarea „accesului la piaţă calificat” reprezintă o soluţie pentru a garanta că produsele accesibile consumatorilor europeni, fie că sunt produse aici sau importate, corespund aceloraşi standarde.

2. Costurile pe care le suportă producătorii europeni pentru a asigura siguranţa alimentelor şi cerinţele legate de eco-condiţionalitate, costuri care ar trebui să fie acoperite prin fondurile PAC

3. Promovarea produselor agricole şi alimentare specific europene. Aşa cum am solicitat şi în raportul referitor la modificarea regulamentului 3/2008, trebuie mărit procentul de co-finanţare al Uniunii Europene. Concomitent, însă, avem nevoie o simplificare a procedurilor birocratice pentru sistemul specialităţilor tradiţionale garantate şi de o mai bună protecţie a produselor cu indicaţie geografică sau denumire de origine.

Sper ca recomandările pe care le vom adopta vor fi cât mai rapid preluate de către Comisia Europeană şi statele membre pentru că nu ne permitem să pierdem timpul în astfel de momente când cetăţenii europeni sunt loviţi de efectele unei crize economice extrem de grave.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris – (PT) În pofida bunelor sale intenţii, raportul continuă şi chiar extinde politicile ce se află la baza problemelor pe care le au mulţi producători mici, în special în Portugalia. Invocându-se ceea ce se numeşte „promovarea calităţii produselor agricole europene”, cresc costurile de producţie pentru cei care au deja dificultăţi în a se menţine pe piaţă. Acest lucru este adevărat îndeosebi pentru micii producători, precum multe unităţi mici de lactate ce produc brânza Serra da Estrela, de o calitate incontestabilă. Este inacceptabil ca producătorii să trebuiască să îndeplinească noi cerinţe pentru a putea produce în continuare, fără compensaţiile financiare ce li se cuvin, fiind obligaţi şi să suporte costurile cerinţelor de „control oficial”. Contrar declaraţiilor făcute, producţia de o calitate reală se află în pericol de dispariţie.

Este inacceptabilă aplicarea unor standarde armonizate de producţie şi marketing atât la nivelul micilor producători, cât şi al agriculturii industriale. Aplicarea acestor standarde distruge diversitatea de producţie şi culturi a unor state precum Portugalia. Este important să inversăm această direcţie şi să promovăm producţia şi consumul la nivel local. Agricultura trebuie să fie considerată o activitate sensibilă, incompatibilă cu acest model de liberalizare comercială care nu este ecologic şi care reprezintă o ameninţare enormă pentru sănătatea umană.

  Duarte Freitas (PPE-DE), în scris – (PT) Sunt de acord cu raportul, deoarece consider că reducerea birocraţiei şi a complexităţii sistemului de standarde este esenţială. Astfel, reglementarea şi controlul calităţii pentru produsele agricole vor deveni mai uşoare.

Rezultatul acestei simplificări ar fi o reducere a costurilor administrative pentru instituţiile publice.

De asemenea, salut atenţia deosebită acordată denumirilor de origine şi apelul la adresa Comisiei de a se asigura de includerea acestui aspect în agenda Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris – (FR) Nu putem face altceva decât să susţinem intenţiile din spatele acestui raport: garantarea calităţii produselor alimentare europene, competitivitatea producătorilor, informarea simplă, dar cuprinzătoare a consumatorilor în ceea ce priveşte originea produselor, respectarea denumirilor de origine şi a etichetelor de calitate, o definire mai bună a produselor tradiţionale sau organice etc.

Raportoarea are dreptate în a sublinia că trebuie să stipulăm că produsele agricole şi alimentare importate în Europa trebuie să îndeplinească aceleaşi standarde solicitate producătorilor europeni, ceea ce, din păcate, nu se întâmplă mereu în prezent. De asemenea, are dreptate susţinând implementarea accesului condiţionat pe pieţele noastre.

Există însă o serie de probleme ce trebuie rezolvate, inclusiv cea a concurenţei intracomunitare neloiale, în care un stat membru stabileşte standarde mai stricte decât cele existente la nivel comunitar, în special din raţiuni de sănătate publică sau de protecţie a mediului. În astfel de cazuri, fie că vreţi, sau nu, statul trebuie să poată aplica aceleaşi reguli precum pe care le solicitaţi la nivelul OMC.

Un alt aspect problematic este compatibilitatea cu preocupările de mediu ale Parlamentului; trebuie să ne concentrăm pe reducerea distanţei de transport a alimentelor (consumul alimentelor locale, al alimentelor de sezon), nu atât pe o adaptare intrinsec imperfectă la piaţa globală.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris − (SV) Acest raport, care nu face parte din niciun proces legislativ, recomandă o serie de propuneri costisitoare, precum o agenţie UE pentru calitatea produselor şi promovarea noilor vânzări şi măsuri de susţinere a vânzărilor la nivelul agriculturii. Dorim să subliniem faptul că acest raport conţine formulări ce pot conduce la o politică mai protecţionistă pentru produsele agricole din partea UE.

Ca de obicei, formaţiunea June List observă că, în această situaţie, din fericire, Parlamentul European nu deţine puterea de codecizie în materie de politică agricolă a UE. Altfel, UE ar cădea în capcana protecţionismului şi a subvenţiilor masive acordate mai multor grupuri din agricultură.

  Mieczysław Edmund Janowski (UEN), în scris −(PL) La vot, am fost în favoarea raportului Mariei Petre referitor la asigurarea calităţii alimentelor. Problema armonizării şi recunoaşterii reciproce a standardelor privind alimentele este foarte importantă pentru asigurarea sănătăţii umane. Conştientizarea relaţiei dintre incidenţa diferitelor boli şi calitatea alimentelor consumate devine tot mai comună în ziua de astăzi. Doar că termenul „alimente sănătoase” în sine pare paradoxal. Poate ceva care nu este sănătos pentru om să fie descris ca „aliment”? Calitatea produselor alimentare are o semnificaţie fundamentală pentru siguranţa alimentară a cetăţenilor noştri. Aceste produse trebuie să respecte criterii bine definite, pe baza cunoştinţelor actuale şi a principiilor de igienă, iar aceste criterii trebuie să contribuie şi la protejarea mediului şi să respecte principiile tratamentului corespunzător al animalelor pentru tăiere. Produsele alimentare trebuie ambalate, transportate şi depozitate în condiţii corespunzătoare.

Pentru a asigura o calitate bună a alimentelor, consumatorii trebuie să primească informaţii complete privind produsele cumpărate, ingredientele acestora, orice modificări genetice, locul de producţie, condiţiile de depozitare, modul de preparare şi data expirării. Raportul susţine introducerea unui serviciu european responsabil pentru certificarea şi calitatea alimentară la nivelul Comisiei, pentru a asigura respectarea cerinţelor minime de certificare. Aceasta ar asigura un sistem uniform de control la nivelul UE şi al statelor membre. Pe baza unei rezoluţii anterioare, raportul susţine şi introducerea unei mărci speciale de calitate pentru produsele europene.

  Andreas Mölzer (NI), în scris – (DE) Criza financiară şi alimentară globală înseamnă că persoanele fac economii la consum, crescând deci cota de piaţă a agenţilor comerciali ce practică reduceri. În plus, stabilim reglementări restrictive de producţie pentru producătorii alimentari interni şi promovăm mărci de calitate şi sisteme similare. În acelaşi timp, importăm produse ce nu respectă standardele interne de calitate şi pentru care nu se poate verifica conformitatea cu aceste standarde. Aceasta înseamnă că agricultorii europeni sunt afectaţi şi trebuie să ne asigurăm că, mai ales în această situaţie dificilă, nu creşte procentul de ferme care merg în pierdere şi că nu ne pierdem autosuficienţa în producţia alimentară la nivelul UE.

Persoanele pregătite să plătească pentru calitate alimentară se pot pierde uşor în noianul de mărci de calitate şi simboluri; nu tot ceea ce este etichetat ca „organic” este produs pe piaţa internă şi când o anumită ţară este menţionată drept ţara de origine nu mereu toate ingredientele provin efectiv din ţara respectivă. Aici există jocuri de culise şi se descoperă tot mai multe scandaluri privind alimentele şi fraude de etichetare. Consumatorii trebuie să se poată baza pe etichetare. Această iniţiativă pare să ne ducă în direcţia cea bună, aşa că am votat pentru.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris − Raportul pe care colega mea, doamna Maria Petre, l-a prezentat astăzi în faţa noastră conţine o serie de recomandări pe care le susţin cu încredere: de la simplificarea birocratică în ceea ce priveşte asigurarea standardelor de calitate, la reducerea poverilor financiare pe care le suportă producătorii şi până la susţinerea produselor tradiţionale, a celor cu denumire de origine sau indicaţie geografică.

Într-un moment în care ne confruntăm cu o gravă criză economică avem obligaţia să luăm măsuri prin care să sprijinim agricultorii şi procesatorii europeni şi să asigurăm consumatorilor acces la cele mai bune produse cu cele mai avantajoase preţuri.

Cred că este necesar să asigurăm o corectă informare a consumatorilor asupra originii produselor pentru a susţine agricultura europeană, dar nu trebuie să confundăm aceste prevederi referitoare la o marcă europeană a calităţii cu un protecţionism care să închidă accesul pe piaţa comunitară. Cred mai degrabă că introducerea acestei mărci trebuie să aibă drept obiectiv promovarea produselor europene şi a avantajelor pe care acestea le au în faţa celor din ţări terţe şi o mai bună informare a consumatorilor europeni. În acelaşi timp, un sistem pentru recunoaşterea originii produselor va contribui la reducerea panicii „produselor contaminate”.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului doamnei Petre referitor la asigurarea calităţii alimentelor şi armonizarea standardelor relevante. Consider că acest subiect este deosebit de important, deoarece calitatea alimentelor are un efect tot mai pronunţat asupra calităţii vieţii cetăţenilor europeni. Într-adevăr, UE trebuie să insiste ca toate produsele alimentare să respecte standardele sale de producţie, în special în ceea ce priveşte sănătatea şi siguranţa. În plus, Uniunea trebuie să asigure o concurenţă loială între produsele locale şi cele din state aflate în afara Uniunii. Într-un final, împărtăşesc opinia raportoarei, care menţionează că, în privinţa IGP (indicaţiile geografice protejate), a DOP (denumirile de origine protejate) şi a STG (specialităţile tradiţionale garantate), trebuie acordată asistenţă tehnică comunitară pentru implementarea sistemelor de mai sus în statele membre şi pentru evaluarea aferentă a produselor în cauză.

  Olle Schmidt (ALDE), în scris −(SV) Am ales să nu susţin raportul doamnei Petre privind promovarea şi dezvoltarea etichetării alimentelor. Raportul conţine propuneri bune privind simplificarea regulilor şi scurtarea duratelor de manipulare. Totuşi, în opinia mea, acestea nu au fost suficiente pentru a compensa formulările protecţioniste privind accesul condiţionat pe piaţă şi dorinţa de înfiinţare a unei autorităţi supranaţionale pentru calitatea produselor.

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris – (EL) Când alimentele se produc pe baza criteriului profitului, nu pentru a satisface cerinţele populaţiei, iar producţia şi vânzarea alimentelor se concentrează în tot mai puţine mâini şi sunt controlate de companiile şi cartelurile multinaţionale (alegeri ce caracterizează politica UE şi a guvernelor statelor membre), alimentele nu pot fi nici ieftine, nici de calitate.

Aşa-zisa reîntoarcere la alimentele de calitate nu are ca scop mărirea veniturilor agricultorilor sau satisfacerea cerinţelor oamenilor. Are ca scop creşterea competitivităţii şi profiturilor societăţilor multinaţionale, creşterea exploatării mâinii de lucru rurale, concentrarea tot mai mare a proprietăţii funciare şi controlarea producţiei.

Introducerea şi cultivarea de organisme modificate genetic şi seria de scandaluri privind alimentele arată că, în cadrul UE, calitatea şi siguranţa alimentelor sunt subordonate intereselor marilor companii.

Clasificarea alimentelor pe baza calităţii reprezintă diferenţierea acestora pe criterii de clasă, păstrând categoriile de alimente de primă clasă pentru cei cu venituri mari şi alimente de a doua clasă pentru familiile din clasa muncitoare.

Agricultorii din fermele mici şi mijlocii au tot interesul să se opună PAC şi UE şi vânzării lor către marile companii, precum şi să se alăture Partidului Comunist din Grecia şi Adunării Muncitorilor, alianţa socială a muncitorilor şi a lucrătorilor independenţi, pentru a combate suveranitatea şi puterea monopolurilor.

- Raport: Jonathan Evans (A6-011/2009)

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris – (LT) Actualizarea politicii în materie de concurenţă este un factor deosebit de important în pregătirea noii structuri de securitate şi în operarea politicii de concurenţă a UE. Elementele esenţiale ale acestui proces sunt cooperarea dintre instituţiile concurenţiale naţionale şi coordonarea prin Reţeaua europeană a concurenţei. Parlamentul European s-a arătat preocupat de faptul că, fără o astfel de reţea eficientă, actualizarea politicii ar însemna doar o renaţionalizare a politicii în domeniul concurenţei şi ar submina serios ideea asigurării unei politici concurenţiale uniforme la nivel UE. Pe baza criteriilor de flexibilitate şi pragmatism, rapoartele pentru anii 2006 şi 2007 oferă o evaluare favorabilă a eficacităţii şi dezvoltării activităţii Reţelei europene a concurenţei (ECN). Sunt de asemenea binevenite eforturile de a finanţa pregătirea şi cooperarea judiciară dintre judecătoriile de stat, în interpretarea legislaţiei în materie de concurenţă a UE şi în asigurarea punerii în aplicare a acesteia.

  David Casa (PPE-DE), în scris – Acest raport evidenţiază importanţa comerţului liber şi a principiului concurenţei corecte şi afirmă importanţa dispoziţiilor Tratatului de la Roma. Trebuie să luăm măsuri eficiente antitrust, pentru a fi protejaţi împotriva abuzurilor comerciale restrictive.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris – (PT) Am votat împotriva raportului pentru că nu a fost acceptată nicio propunere în legătură cu problema abuzurilor de dominare a pieţei de către marile companii, în special în ceea ce priveşte marile lanţuri de supermarketuri. Acestea abuză de puterea lor de cumpărare pentru a reduce preţurile plătite furnizorilor din Uniunea Europeană şi din statele din afara Uniunii.

Nici nu s-a demonstrat determinarea necesară pentru a cerceta impactul pe care îl are concentrarea sectorului supermarketurilor asupra întreprinderilor mici, furnizorilor, muncitorilor şi consumatorilor. În special, nu s-au evaluat abuzurile de putere de cumpărare ce pot rezulta dintr-o asemenea concentrare.

Rezoluţia adoptată urmează modelul de intervenţie în apărarea concurenţei şi împotriva serviciilor publice. Urmează paşii cunoscutei Directive Bolkestein, care insista mereu pe necesitatea respectării regulilor pieţei interne. De asemenea, în mod regretabil, deşi vorbeşte despre criză şi dificultăţile cu care se confruntă economia, insistă pe vigilenţa Comisiei, astfel încât concurenţa să nu fie afectată. Cu alte cuvinte, în faţa crizei provocate de capitalismul neoliberal, soluţia este aproximativ aceeaşi. Acest lucru este inacceptabil.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului domnului Evans referitor la rapoartele privind politica în domeniul concurenţei pentru anii 2006 şi 2007. În domeniul concurenţei s-au înregistrat în ultimii ani progrese imense. Într-adevăr, dacă ne gândim la controlul fuziunii dintre întreprinderi şi la ajutoarele de stat (o problemă de primă importanţă având în vedere criza economică şi financiară de pe pieţe), Comisia a lucrat din ce în ce mai mult. Din acest motiv, împărtăşesc opinia raportorului cu privire la necesitatea modernizării cadrului legal şi instituţional în domeniu.

  Peter Skinner (PSE), în scris – Având în vedere starea de criză economică cu care se confruntă Uniunea Europeană şi care are un impact global, a fost important ca Parlamentul să ajungă la un acord. Acest raport a găsit într-un final modul de a ajunge la un acord în cadrul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare. Evident, preocupările privind intervenţia statului sunt cele mai importante, însă, având în vedere natura daunelor provocate de subconsum şi de reducerea bazei de producţie, este necesară o detensionare la nivelul cheltuielilor guvernamentale.

- Raport: Edit Herczog (A6-0074/2009)

  Liam Aylward (UEN), în scris – Întreprinderile mici sunt coloana vertebrală a economiei europene, reprezentând 98% din totalitatea întreprinderilor europene şi angajând aproape 60% dintre lucrătorii din UE. Comisia Europeană trebuie aplaudată pentru iniţiativele de până acum şi pentru eforturile sale continue de eliminare a birocraţiei pentru întreprinderile mici. Raportul doamnei Herczog recunoaşte activitatea Comisiei şi solicită luarea de noi măsuri în această direcţie.

Susţin multe comentarii din raportul privind Small Business Act (Actul privind întreprinderile mici), însă am fost foarte dezamăgit de faptul că raportul ce provenea de la Comisia pentru industrie, cercetare şi energie conţinea un punct ce solicita o bază consolidată comună pentru impozitarea societăţilor comerciale. Aş fi dorit ca în acest moment să se recunoască la nivel global faptul că propunerea CCCTB este prost gândită şi conţine recomandări nesănătoase. Această problemă este foarte importantă pentru Irlanda, mai ales în această situaţie economică, deci a trebuit să votez împotriva propunerii. Acest lucru nu va avea efecte adverse asupra eforturilor lăudabile depuse pentru susţinerea întreprinderilor mici, dar va transmite mesajul că trebuie să luăm o poziţie împotriva propunerilor neproductive, inutile şi prost concepute ce nu vor aduce niciun avantaj economiei europene.

  Gerard Batten, Nigel Farage şi Jeffrey Titford (IND/DEM), în scris – Acest act propune mai multe măsuri, dintre care unele pot ajuta întreprinderile mici, dar al căror efect global este acela de a promova controlul UE, agitarea populaţiei, feminismul şi infiltrarea funcţionarilor UE în întreprinderi din raţiuni de „experienţă de lucru”. Aceste elemente au făcut ca Partidul pentru Independenţa Marii Britanii să nu poată susţine această propunere.

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris – (LT) Criza financiară globală şi creşterea economică lentă au un impact negativ asupra antreprenoriatului. Prin urmare, salutăm următoarele măsuri din Actul privind întreprinderile mici, a căror implementare ar fi foarte eficientă pentru creşterea economică: crearea celor mai favorabile condiţii pentru obţinerea de finanţări de către IMM-uri; simplificarea condiţiilor de transfer al companiilor; acordarea unei noi şanse de a începe o afacere antreprenorilor oneşti, care au dat faliment. Iniţiativa de creare a celor mai favorabile condiţii pentru obţinerea de finanţări (capital de risc, microcredite etc.) de către IMM-uri este foarte importantă.

Având în vedere creşterea preţurilor la energie şi la materiile prime, IMM-urile sunt tot mai vulnerabile. Prin urmare, implementarea Actului privind întreprinderile mici consolidează aspectul de competitivitate. Doar măsurile complexe, precum promovarea unor standarde mai ridicate pentru procesele de producţie şi a unor standarde ecologice pentru produsele din UE şi popularizarea acestor standarde la nivel mondial, precum şi creşterea supervizării pe piaţa UE pot contribui la provocările globale comune, precum schimbările climatice şi reducerea rezervelor de combustibil fosil.

  David Casa (PPE-DE), în scris – Orice iniţiativă care susţine IMM-urile sau îmbunătăţeşte situaţia acestora trebuie aplaudată, iar acest raport conţine multe argumente valide care vor fi foarte valoroase pentru IMM-urile din Europa. Trebuie să capitalizăm asupra principalelor beneficii ale progresului actual şi să ne asigurăm că includem crearea unui mediu operaţional comercial superior pentru IMM-uri, inclusiv consolidarea unei culturi de reglementare mai eficiente la nivel european.

  Derek Roland Clark (IND/DEM), în scris – Acest raport propune mai multe măsuri, dintre care unele pot ajuta întreprinderile mici, dar al căror efect global este acela de a promova controlul UE, agitarea populaţiei, feminismul şi infiltrarea funcţionarilor UE în întreprinderi din raţiuni de „experienţă de lucru”. Aceste elemente au făcut ca Partidul pentru Independenţa Marii Britanii să nu poată susţine această propunere.

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris – (PT) Deşi 99% din întreprinderile europene sunt IMM-uri (23 de milioane) – responsabile pentru crearea a 80% din noile locuri de muncă din UE în ultimii ani – majoritatea regulilor create vizează cele 41 000 de mari companii europene. Aceasta dă naştere unor inegalităţi evidente din punctul de vedere al competitivităţii.

A sosit momentul de a inversa această direcţie şi de a face un angajament faţă de sectoarele economice în care se creează avuţia, cu o politică bazată pe recompensarea meritelor. Aceasta ar aduce IMM-urile europene pe picior de egalitate cu întreprinderile similare din restul lumii.

În plus, datorită flexibilităţii lor, IMM-urile sunt societăţi care sunt obişnuite să fie pioniere în inovaţie în domeniile lor, ceea ce face ca Actul privind întreprinderile mici să fie un pas important în realizarea Strategiei de la Lisabona.

Din acest motiv, membrii ce reprezintă Partidul Social Democrat Portughez (PSD) susţin acest raport, care este de fapt coerent cu măsurile propuse în Portugalia de către liderul PSD, Manuela Ferreira Leite.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris – Propunerea Comisiei privind un Act privind întreprinderile mici face parte dintr-o comunicare ce cuprinde propuneri legislative, principii de orientare şi măsuri ce trebuie implementate pentru ajutarea IMM-urilor din Europa. Salut formularea a zece principii de orientare, care se axează pe necesităţile şi cerinţele IMM-urilor şi doresc să le ajute să îşi realizeze complet potenţialul de piaţă.

Sunt binevenite dispoziţiile privind o legislaţie conştientă de necesităţile şi cerinţele celora cărora li se adresează, precum şi adaptarea instrumentelor de politică publică la necesităţile IMM-urilor. Este foarte importantă introducerea unor mijloace de utilizare a crizei actuale pentru a răspunde la criza de mediu, prin creşterea eficienţei, graţie unor riguroase sisteme de management al mediului. Ca raportor privind UE-ETS, sunt conştientă, şi sper că toţi suntem, de necesitatea de a acţiona şi de a acţiona cu promptitudine, dacă sperăm să rezolvăm această provocare.

Sunt de acord cu o mare parte a acestui raport, însă mă îngrijorează propunerile privind o bază consolidată comună pentru impozitarea societăţilor comerciale şi, din acest motiv, am votat împotrivă.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris – (PT) În pofida vorbelor mari şi intenţiilor aparent bune de apărare a IMM-urilor, raportul are alte obiective, respectiv: încurajarea liberei concurenţe şi a pieţei interne sau, în alte cuvinte, susţinerea marilor grupuri economice şi financiare; accentul asupra liberalizării serviciilor, inclusiv a serviciilor publice; şi, de asemenea, în spatele unei faţade de ajutor acordat întreprinderilor mici şi mijlocii, agravarea exploatării muncitorilor.

De fapt, în numele celor 91,5% de companii din Uniunea Europeană care au angajat mai puţin de 10 muncitori în 2003, se doresc condiţii mai bune pentru distrugerea serviciilor publice esenţiale, pentru dereglementarea pieţei muncii şi se pun sub semnul îndoielii drepturile sociale şi de muncă. Acesta este neoliberalismul în forma sa cea mai vizibilă.

Din acest motiv, am votat împotriva acestui raport: în apărarea măsurilor reale ce susţin microîntreprinderile, întreprinderile mici şi mijlocii şi în apărarea altor politici ce protejează rolul şi contribuţia semnificativă a acestora la producţie în sectoarele industrial, agricol şi piscicol şi la angajarea cu drepturi, respectând necesităţile de bază ale populaţiei.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris – (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am aprobat acest raport care menţionează, sub forma unor dorinţe, care, cu siguranţă, vor rămâne neîndeplinite o anumită perioadă, modurile şi metodele de a uşura viaţa întreprinderilor mici din Uniunea Europeană.

Trebuie să fac însă câteva comentarii.

Solicitarea relativ discretă a unui fel de discriminare pozitivă în favoarea IMM-urilor, citez, „deţinute de minorităţi etnice insuficient reprezentate” este inutilă, de neînţeles şi complet ideologică.

Accesul IMM-urilor şi, în special, al IMM-urilor locale la contractele de achiziţie publică, pe care raportorul intenţionează să le promoveze, a fost împiedicat de textele adoptate acum 15 ani de acest Parlament, deşi au existat avertizări privind efectele adverse ale acestora. Aceste texte au promovat în mod eficient accesul la contractele de achiziţie publică al marilor companii, în special al celor străine, ce deţineau informaţiile şi resursele administrative şi legale necesare pentru a licita pentru aceste contracte, în timp ce IMM-urile locale nu dispuneau de aceste resurse.

Pentru IMM-uri este o sarcină deosebit de complexă accesarea ajutoarelor naţionale şi europene existente, din cauza cerinţelor legislaţiei europene.

Pe scurt, avem încă o dată impresia că trebuie să adoptăm texte europene care să soluţioneze problemele previzibile provocate de alte texte europene.

  Françoise Grossetête (PPE-DE), în scris – (FR) Am votat în favoarea raportului Herczog referitor la crearea unui Act privind întreprinderile mici.

IMM-urile sunt primele victime ale crizei economice şi financiare actuale, băncile restricţionându-le accesul la credite, iar motorul ce le impulsionează dezvoltarea trebuie repornit urgent. Introducerea unui Act privind întreprinderile mici va face posibilă consolidarea competitivităţii IMM-urilor, astfel încât cuvintele să se transforme într-un final în acţiuni. Parlamentul European a transmis un semnal clar Consiliului şi Comisiei Europene pentru a se asigura că Actul privind întreprinderile mici este pus efectiv în aplicare, respectiv „prioritatea acordată IMM-urilor”, astfel încât aceste noi măsuri să poată fi înţelese şi aplicate de toate aceste întreprinderi, în special prin includerea următoarelor acţiuni: evitarea sarcinilor inutile, promovarea apariţiei întreprinderilor mijlocii inovatoare dincolo de definiţia comunitară a IMM-urilor (250 de angajaţi) şi facilitarea accesului IMM-urilor la finanţări şi la contractele de achiziţii publice, pentru a le mări potenţialul de dezvoltare.

Consider regretabil faptul că acest plan de acţiune nu este un instrument care să genereze obligaţii juridice.

  Mieczysław Edmund Janowski (UEN), în scris – (PL) Am votat în favoarea raportului lui Edit Herczog referitor la Actul privind întreprinderile mici, deoarece consider că este un text legislativ important, care afectează cele mai mici organisme din economie, responsabile în prezent pentru aproximativ 100 de milioane de slujbe la nivelul UE. Acestea reprezintă aproape 99% din toate întreprinderile din UE. În acest context, şi pentru că actuala criză ameninţă cu grave disfuncţionalităţi economice, trebuie să punem în aplicare reglementări legale la nivelul UE care vor ajuta aceste întreprinderi să funcţioneze. În special, trebuie acoperite probleme precum transferul proprietăţii asupra întreprinderilor (în special în caz de boală sau de pensionare a proprietarului) şi termenele armonizate pentru plata tranzacţiilor (pentru a evita criza creditelor).

Documentul accentuează importanţa inovaţiei, cercetării ştiinţifice, brevetelor şi invenţiilor, dar şi a protejării proprietăţii intelectuale şi a comerţului electronic pentru aceste întreprinderi. IMM-urile trebuie să aibă acces la sursele de finanţare, inclusiv la fonduri şi credite europene. O problemă separată, dar nu mai puţin importantă, este reducerea birocraţiei ce afectează multe IMM-uri. De asemenea, sunt demne de menţionat cele zece principii de orientare a politicii către micile întreprinderi, la nivelul UE şi al statelor membre. Consider că este esenţială sublinierea necesităţii de susţinere şi promovare a activităţii IMM-urilor la nivel transfrontalier pe piaţa internă.

  Astrid Lulling (PPE-DE), în scris – (FR) Comunicarea Comisiei privind Actul privind întreprinderile mici capătă o semnificaţie deosebită în circumstanţele actuale, deoarece stabileşte principiile de bază ce trebuie să ghideze dezvoltarea şi punerea în aplicare a politicilor la nivelul Uniunii Europene şi la nivel naţional, pentru a crea condiţii egale pentru toate IMM-urile ce îşi desfăşoară activitatea în Europa. La nivel mai operaţional, include un pachet de peste 50 de măsuri separate, inclusiv patru propuneri legislative ce concretizează aceste principii în acţiuni. Susţinerea IMM-urilor trebuie să fie o prioritate, în special în această perioadă de criză economică. Investiţiile IMM-urilor sunt unul dintre principalii factori în mult aşteptata redresare a economiei.

Dat fiind faptul că cea mai mare parte a acestor acţiuni este de competenţa statelor membre, trebuie să găsim moduri de implicare a statelor membre şi a organismelor comunitare, pentru a garanta obţinerea de valoare adăugată de către IMM-uri pe baza măsurilor ce le vizează. Anumite amendamente elaborate de grupul meu doresc să transforme principiul „gândiţi mai întâi la cei mici” într-un element esenţial al viitoarei legislaţii. De asemenea, susţin ideea unei linii bugetare specifice pentru IMM-uri...

(Explicaţia votului a fost întreruptă, în conformitate cu articolul 163 din Regulamentul de procedură)

  Mairead McGuinness (PPE-DE), în scris – Punctul 68 din acest raport conţine o referire la o bază consolidată comună pentru impozitarea societăţilor comerciale (CCCTB), stipulând că trebuie să existe o bază fiscală comună pentru companii. Nu pot susţine o asemenea prevedere. Impozitarea este de competenţa statelor membre, nu a UE, iar orice referire la CCCTB aduce în mod inevitabil preocupări privind cotele de impozitare ale societăţilor comerciale la nivelul UE, iar eu nu susţin această idee.

Am respins, deci, prima parte a punctului şi, pentru că în plen s-a votat în favoarea respectivului punct, am votat împotriva acestui raport la votul final.

  Andreas Mölzer (NI), în scris – (DE) Faptul că întreprinderile mici şi mijlocii sunt puse, pentru prima dată, în centrul legislaţiei europene nu reprezintă un motiv de bucurie. Este, mai degrabă, o tragedie. 2009 va fi, fără îndoială, un an al destinului, în care se va decide supravieţuirea sau o altfel de soartă pentru mii de IMM-uri. În caz de declin al marilor companii, cele mici le vor succeda.

Mult-discutata criză a creditelor cântăreşte mult, în orice caz, în contractarea volumului creditelor. Trebuie să ne asigurăm că acordul Basel II nu va conduce la sistarea definitivă a finanţării IMM-urilor. Dacă dorim reducerea birocraţiei, câştigurile obţinute de pe urma simplificării unei proceduri – în măsura în care aceasta are un impact observabil asupra unei întreprinderi – nu trebuie pierdute din nou prin introducerea unor alte obstacole. Şi licitaţiile şi achiziţiile publice trebuie orientate înspre IMM-uri, pentru a le acorda o şansă acestor societăţi. Am votat în favoarea Actului privind întreprinderile mici sperând că, acum, va valora mai mult decât o bucată de hârtie care specifică o serie de obiective şi va fi pus în aplicare în mod efectiv.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului doamnei Herczog referitor la Actul privind întreprinderile mici. Este clar cât de importante sunt IMM-urile la nivelul Uniunii Europene şi din acest motiv intenţionez să susţin activitatea doamnei Herczog. Politica, intervenţia publicului şi mediul social trebuie să respecte necesităţile reale ale micilor întreprinderi, care stau la baza Uniunii Europene. Din acest motiv sunt de acord cu raportul, în special în ceea ce priveşte propunerile legislative pentru scutirea generală pe categorii a IMM-urilor din punctul de vedere al acordării ajutorului de stat.

  José Albino Silva Peneda (PPE-DE), în scris – (PT) Se ştie că IMM-urile întreţin peste 90% din locurile de muncă din Europa. Criza prin care trecem a dus deja sau va duce în curând la disponibilizarea multora dintre angajaţii acestor societăţi.

Relaxarea procedurilor legate de fondurile structurale, conform recomandărilor Comisiei, este un semn ce trebuie considerat pozitiv.

Globalizarea asociată crizei actuale a modificat multe circumstanţe ce au stat la baza deciziilor luate în trecut la nivel european şi care, la momentul respectiv, au fost considerate corecte.

Luând în calcul acest aspect, sunt convins că, de exemplu, trebuie revizuite câteva aspecte ale politicilor regionale şi de coeziune.

Trebuie să examinăm şi condiţiile financiare actuale cu care se confruntă IMM-urile. Acestea sunt decisive, în special când aceste întreprinderi trebuie să ramburseze creditele într-un moment de stagnare economică.

Prin urmare, susţin acest raport, deoarece acesta este momentul în care trebuie să ne gândim la IMM-uri şi la contribuţia lor la inovaţie, dezvoltare economică şi crearea de locuri de muncă.

Din acest motiv, trebuie să existe politici anticiclice la nivel european. Trebuie luate măsuri mult mai decisive pentru crearea unei politici cu adevărat macroeconomice la nivel european, care încă nu există.

  Peter Skinner (PSE), în scris – Salut acest raport şi mă bucur că am votat pentru textul său principal, cu o mică excepţie. Nu pot fi de acord cu o bază consolidată comună pentru impozitarea societăţilor comerciale, deoarece nu există un acord privind acest lucru. În mod similar, în ceea ce priveşte penalităţile pentru întârzierea efectuării plăţilor, prefer Directiva privind plăţile întârziate, pentru a evita confuziile.

Dat fiind că întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă cel mai puternic element de creştere în economie, această propunere contribuie la consolidarea condiţiilor pentru această creştere. Sud-estul Angliei ar trebui să beneficieze de pe urma unei astfel de abordări.

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE), în scris − Am votat pentru Rezoluţia Parlamentului European referitoare la un „Small Business Act” pentru Europa deoarece este foarte important să se creeze condiții-cadru mai bune destinate să instituie un mediu care să promoveze inovarea de către IMM-uri, în special prin introducerea unor modalităţi de îmbunătăţire a protejării drepturilor de proprietate intelectuală şi de combatere mai eficientă a fraudei şi contrafacerilor în întreaga Uniune Europeană.

Este necesar un efort comun din partea instituţiilor financiare, a Comisiei şi a statelor membre pentru a asigura accesul IMM-urilor la finanţare şi să le ofere posibilitatea să-şi consolideze capitalul prin reinvestirea profitului în întreprindere. Am votat pentru amendamentul prin care se solicită acţiuni imediate pentru a nu se percepe plata unor taxe înainte de începerea activităţii IMM-urilor, pentru a le asigura acestora capacitatea de a-şi crea propriile resurse. Am solicitat ca BEI să elaboreze noi instrumente financiare şi noi soluţii tangibile pentru obstacolul reprezentat de garanţii la obţinerea de credite. De asemenea, având în vedere actuala criză financiară, am solicitat statelor membre să încurajeze băncile să garanteze IMM-urilor accesul la credite în condiţii rezonabile.

10. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal

(Şedinţa a fost suspendată la ora 13.50 şi reluată la ora 15.05)

PREZIDEAZĂ: DL BIELAN
Vicepreşedinte

11. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal

12. Norme şi standarde comune pentru organizaţiile cu rol de inspecţie şi control al navelor, precum şi pentru activităţile în domeniu ale administraţiilor maritime (reformare) - Norme şi standarde comune pentru organizaţiile cu rol de inspecţie şi control al navelor (reformare) - Controlul statului portului (reformare) - Sistemul comunitar de monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime - Investigarea accidentelor din sectorul de transport maritim - Răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare - Asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce priveşte creanţele maritime - Respectarea obligaţiilor statelor de pavilion (dezbatere)

  Preşedintele. −Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea comună privind:

- raportul (A6-0097/2009) elaborat de Luis de Grandes Pascual, în numele delegaţiei Parlamentului European la Comitetul de conciliere, referitor la proiectul comun, aprobat de Comitetul de conciliere, de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind normele şi standardele comune pentru organizaţiile cu rol de inspecţie şi control al navelor, precum şi pentru activităţile în domeniu ale administraţiilor maritime (reformare) [PE-CONS 3719/2008 - C6-0042/2009 - 2005/0237A(COD)],

- raportul (A6-0098/2009) elaborat de Luis de Grandes Pascual, în numele delegaţiei Parlamentului European la Comitetul de conciliere, referitor la proiectul comun, aprobat de Comitetul de conciliere, de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind normele şi standardele comune pentru organizaţiile cu rol de inspecţie şi control al navelor (reformare) [PE-CONS 3720/2008 - C6-0043/2009 - 2005/0237B(COD)],

- raportul (A6-0099/2009) elaborat de Dominique Vlasto, în numele delegaţiei Parlamentului European la Comitetul de conciliere, referitor la proiectul comun, aprobat de Comitetul de Conciliere, de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind controlul statului portului (reformare) [PE-CONS 3721/2008 - C6-0044/2009 - 2005/0238B(COD)],

- raportul (A6-0100/2009) elaborat de Dirk Sterckx, în numele delegaţiei Parlamentului European la Comitetul de conciliere, referitor la proiectul comun, aprobat de Comitetul de conciliere, de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2002/59/CE de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime [PE-CONS 3722/2008 - C6-0045/2009 - 2005/0239(COD)],

- raportul (A6-0101/2009) elaborat de Jaromír Kohlíček, în numele delegaţiei Parlamentului European la Comitetul de conciliere, referitor la proiectul comun, aprobat de Comitetul de conciliere, de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a principiilor fundamentale care reglementează investigarea accidentelor din sectorul de transport maritim şi de modificare a Directivelor 1999/35/CE şi 2002/59/CE [PE-CONS 3723/2008 - C6-0046/2009 - 2005/0240(COD)],

- raportul (A6-0102/2009) elaborat de Paolo Costa, în numele delegaţiei Parlamentului European la Comitetul de conciliere, referitor la proiectul comun, aprobat de Comitetul de Conciliere, de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare [PE-CONS 3724/2008 - C6-0047/2009 - 2005/0241(COD)],

- recomandarea pentru a doua lectură referitoare la poziţia comună a Consiliului în vederea adoptării Directivei Parlamentului European şi a Consiliului privind asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce priveşte creanţele maritime [14287/2/2008 - C6-0483/2008 - 2005/0242(COD)] (raportor: Gilles Savary) (A6-0072/2009) şi

- recomandarea pentru a doua lectură referitoare la poziţia comună a Consiliului în vederea adoptării Directivei Parlamentului European şi a Consiliului privind respectarea obligaţiilor statelor de pavilion [14288/2/2008 - C6-0484/2008 - 2005/0236(COD)] (raportor: Emanuel Jardim Fernandes) (A6-0069/2009).

  Luis de Grandes Pascual , raportor – (ES) Domnule preşedinte, domnule Tajani, doamnelor şi domnilor, astăzi, cu ocazia ratificării pachetului legislativ Erika III, suntem pe cale de a finaliza o iniţiativă care a început cu mai bine de trei ani în urmă. Sentimentul pe care îl am în acest moment este desigur unul de satisfacţie şi sunt sigur că toată lumea care mi-a fost alături pe acest drum simte acelaşi lucru. În acest moment, scriem un nou capitol în istoria Europei, făcând din aceasta o zonă de siguranţă sporită pentru mările noastre.

Scopul pachetului legislativ Erika III este de a ne proteja mările şi, după cum bine ştiţi, punctul său de pornire a fost reprezentat de scurgerile uriaşe de petrol de pe Erika şi Prestige, care au produs pagube importante pe coastele de sud ale Europei.

Am învăţat aceste lecţii ale trecutului şi ne-am dat seama că trebuie să acţionăm imediat pentru ca aceste lucruri să nu se mai repete în viitor. Europa nu trebuie să subestimeze valoarea strategică pe care o reprezintă transportul maritim pentru economia sa: 90% din comerţul exterior al Uniunii se desfăşoară pe mare, la fel ca şi 40% din comerţul intracomunitar.

Acest lucru explică toată munca depusă de UE pentru a elabora cadrul juridic de reglementare a transportului maritim de-a lungul a câtorva decenii.

După cum am spus, drumul a fost spinos: deoarece, chiar dacă eram cu toţii uniţi printr-un scop comun, atitudinea iniţială rezervată a Consiliului a făcut ca această călătorie să fie una dificilă. În acelaşi timp, ca să fiu drept, aş dori să laud puternica voinţă politică manifestată de preşedinţia franceză de a duce la bun sfârşit o temă atât de importantă.

Nici nu mai este nevoie să evidenţiez rolul decisiv jucat de vicepreşedintele Tajani, care a dat imboldul final pentru obţinerea unui consens. În sfârşit, dar nu în ultimul rând, aş dori să evidenţiez atitudinea constantă a Parlamentului de a susţine interesele Europei şi de a îi proteja pe cetăţenii pe care îi reprezentăm.

Concentrându-ne asupra acestei teme în sine, aş dori să fac câteva comentarii cu privire la fiecare dintre propunerile care compun pachetul legislativ. În acest moment, vă pot spune că majoritatea îngrijorărilor mele au dispărut.

Doamnelor şi domnilor, există o problemă care m-a îngrijorat profund pe durata negocierilor, deoarece aceasta se referă la un aspect esenţial al pachetului legislativ. Mă refer la natura independentă a organismelor şi autorităţilor create în scopul adoptării celei mai bune decizii posibile în cel mai scurt timp. Mai precis, mă refer la autoritatea independentă care se va constitui pentru a lua decizia - întotdeauna dificilă - de a accepta sau nu o navă naufragiată într-un loc de refugiu. Ei bine, doamnelor şi domnilor, întâmpin cu bucurie decizia finală care a fost adoptată. Lucrurile stau în felul următor: fiecare stat membru va înfiinţa o autoritate independentă, cu resursele şi puterea necesare pentru a putea adopta cea mai bună decizie posibilă în cel mai scurt timp. Numai după ce s-a efectuat evaluarea detaliată a tuturor riscurilor, de-abia atunci autoritatea va decide dacă va primi sau nu nava.

Cu privire la acest lucru, ar trebui să recunoaştem tenacitatea dlui Sterckx în a duce la bun sfârşit această iniţiativă dificilă. De asemenea, mă bucură să recunosc progresul făcut în privinţa instrumentelor de reperare a navelor, care sunt esenţiale pentru reducerea numărului situaţiilor de risc. Cu privire la raportul prezentat de dna Vlasto, pe care o felicit pentru munca sa excelentă, aş dori să subliniez îmbunătăţirile substanţiale care vor fi făcute asupra actualului regim de inspecţie din porturile comunitare, care va deveni mai eficace dacă se bazează pe un profil de risc. Aş dori, de asemenea, să îi mulţumesc dlui Kohlíček pentru disponibilitatea de a participa la dialog şi pentru munca excelentă pe care a depus-o.

Un alt aspect pe care aş dori să îl evidenţiez este propunerea ambiţioasă referitoare la drepturile pasagerilor care, până în acest moment, nu au fost reglementate în dreptul comunitar. Această propunere se datorează eforturilor depuse de dl Costa până în ultimul moment.

Cu privire la rapoartele Savary şi Fernandes, sunt încântat că, în sfârşit, Consiliul a decis să renunţe la poziţia sa obstructivă, care nu avea nicio finalitate utilă. Această schimbare ne-a permis să ajungem la o soluţie, chiar dacă aceasta este una minimă. În orice caz, trebuie să spun că sunt mulţumit că pachetul legislativ este acum complet.

Acum, la sfârşit, mă voi referi la raportul meu. După ce a fost examinat de către Consiliu, acesta a fost împărţit în două instrumente juridice.

Punctele cheie ale raportului meu pot fi rezumate după cum urmează: odată cu această a patra revizuire a legislaţiei comunitare ce reglementează activităţile organelor de inspecţie, am reuşit să îmbunătăţim mecanismele de supraveghere, creând o comisie independentă de evaluare, cu un mandat permanent şi cu posibilitatea de a acţiona din proprie iniţiativă.

Am reuşit, de asemenea, să stabilim un sistem de sancţiuni mai just şi mai flexibil, care este în acelaşi timp mai eficace decât cel anterior, de vreme ce îi penalizează pe cei care nu acţionează aşa cum ar trebui, în mod proporţional cu abaterea comisă şi cu mijloacele financiare ale organizaţiei.

În sfârşit, am reuşit să înregistrăm progrese cu privire la problema spinoasă a recunoaşterii certificatelor de clasificare, stabilind termenii pe baza cărora organizaţiile recunoscute vor trebui să se recunoască între ele, fără a periclita însă siguranţa maritimă şi luând ca punct de referinţă cele mai stricte reguli în scopul protejării standardelor de excelenţă care caracterizează industriile noastre navale europene.

  Dominique Vlasto , raportoare – (FR) Domnule preşedinte, Comisia Europeană şi-a publicat propunerile privitoare la pachetul legislativ Erika III în data de 23 noiembrie 2005 şi sper că îmi veţi permite să îl omagiez în acest sens pe comisarul însărcinat cu transporturile la acea vreme, dl Jacques Barrot, deoarece, prin intermediul acestui nou pachet, domnia sa a depus eforturi ambiţioase pentru îmbunătăţirea siguranţei maritime în Europa.

Pachetul Erika III finalizează un efort legislativ de ansamblu care a durat zece ani, din momentul tragicului naufragiu al navei Erika în largul coastelor Bretaniei. Uniunea Europeană a fost astfel capabilă să remedieze unele lacune iniţiale importante, devenind un punct de referinţă internaţional în domeniul siguranţei maritime.

Imediat după aceste dezastre, cetăţenii Europei, profund nemulţumiţi, aveau tot dreptul de a se aştepta ca politicienii să reacţioneze în mod ferm şi clar, astfel încât să se pună capăt comportamentelor iresponsabile.

Ambiţia noastră a fost să creăm o zonă de responsabilitate, în care fiecare parte implicată în transportul maritim să îşi asume responsabilitatea pentru alegerile şi acţiunile sale şi, acolo unde este cazul, pentru erorile şi greşelile sale.

Pachetul Erika III acoperă astfel câteva etape din transportul maritim, în condiţiile unei complementarităţi reale între diferitele propuneri – este o abordare de ansamblu care ne-a făcut să considerăm fiecare dintre rapoartele noastre ca parte componentă a unui tot indivizibil.

Astăzi, când acestei instituţii i se cere să emită o opinie cu privire la rezultatul procedurii de conciliere care va finaliza acest lung proces – mai mult de trei ani de activitate – noi, în calitate de raportori, suntem bucuroşi de existenţa acestei abordări comune, care ne-a permis să ajungem la ceea ce noi considerăm a fi un rezultat foarte satisfăcător.

Aş dori să le mulţumesc colegilor mei raportori, care au pus interesul general mai presus de interesele lor individuale, lucru care ne-a permis să ajungem împreună la un rezultat bun, pe care nici unul din noi nu l-ar fi putut atinge individual.

Cu privire la propriul meu raport, Parlamentul a obţinut ceea ce îşi dorea cu privire la punctele cele mai importante din acesta, mai întâi deoarece navele vor fi inspectate nu numai în porturi, ci, de asemenea, şi în punctele de ancorare, aşa cum am solicitat. Acest lucru este foarte important, deoarece înseamnă că navele nu vor putea face escală în locuri unde ştiu că pot evita inspecţiile.

De asemenea, am reuşit să stabilim un regim foarte strict pentru desfăşurarea inspecţiilor: statele membre vor putea coopera pentru a planifica inspecţiile la portul următor de escală, fără a impieta asupra inspecţiei navelor de risc, iar intervalul dintre inspecţiile acestor nave nu trebuie să depăşească şase luni.

Totuşi, aspectul cel mai mulţumitor al negocierilor noastre cu Consiliul este că va fi pedepsit comportamentul inadecvat repetat. Inspecţiile efectuate în porturile noastre pot da naştere unor măsuri temporare de refuz al accesului şi chiar interzicerii operării în apele noastre şi pot conduce chiar la o interdicţie permanentă, cu alte cuvinte, o interdicţie finală de a intra în porturile şi punctele de ancorare europene. Această măsură vizează navele grele.

Pentru a realiza acest obiectiv, va exista o limită de toleranţă – un prag de inacceptabilitate care nu poate fi depăşit, deoarece navele care au primit un refuz definitiv al accesului în porturile sau punctele noastre de ancorare vor fi desemnate ca nave grele, ceea ce va avea un efect descurajator.

Am ajuns la o înţelegere comună cu Consiliul în privinţa acestui aspect în cadrul concilierii, aşadar întâlnirea de conciliere din data de 8 decembrie a fost foarte pozitivă. Adresez mulţumiri preşedinţiei franceze a Consiliului şi lui Dominique Bussereau, deoarece sunt sigură că datorită angajamentului personal şi muncii depuse de echipele preşedinţiei avem astăzi posibilitatea de a prezenta un rezultat foarte satisfăcător şi îndemn astfel Parlamentul să îl aprobe fără rezerve.

  Dirk Sterckx, raportor. − (NL) Domnule preşedinte, domnule comisar, finalizăm în acest moment o sarcină pe care am început-o cu zece ani în urmă; încă îmi mai aduc aminte cu precizie de indignarea cauzată de accidentul din decembrie 1999 în care a fost implicată nava Erika: viteza cu care comisarul de Palacio a prezentat propuneri la acea vreme, cooperarea Consiliului – care, sub presiunea opiniei publice, a avut, cel puţin parţial, sarcina de a veghea ca primele două pachete să fie gata până în iunie 2002 şi - printre altele - raportul meu de monitorizare şi o politică europeană pentru monitorizarea navelor şi pentru porturile de refugiu.

De asemenea, îmi aduc aminte cu precizie de indignarea noastră cauzată de dezastrul navei Prestige în noiembrie 2002 – întâmplător, în acel moment se desfăşura o sesiune lunară aici la Strasbourg. Pe atunci ne întrebam de ce am adoptat toate acele măsuri dacă lucrurile mergeau atât de rău în etapa aplicării. Parlamentul şi-a adus contribuţia în acele momente.

Aş dori să vă reamintesc raportul Comisiei temporare pentru îmbunătăţirea siguranţei în transportul maritim, prezidată de dl Jarzembowski, în care am indicat clar că, deşi cadrul de reglementare era stabilit la nivel european şi internaţional, trebuia să asigurăm aplicarea practică şi monitorizarea respectării acestor norme de către oamenii de la bordul navelor, în porturi şi în alte părţi, pentru a ne asigura că traficul maritim este cât mai sigur cu putinţă.

Lucrurile tot nu au funcţionat în mod adecvat pe alocuri, din punctul de vedere al aplicării practice a acestor norme, iar Comisia a răspuns întrebărilor puse în cadrul Parlamentului European la momentul respectiv cu şapte propuneri avansate de comisarul Barrot. Cred că acestea au creat un tot reuşit şi, de asemenea, doresc să îi mulţumesc comisarului Tajani pentru activitatea sa în acest sens. După părerea mea, toate acestea compun un tot unitar încununat de succes. Normele existente sunt îmbunătăţite şi completate de două rapoarte, unui elaborat de dl Savary şi altul de dl Fernandes. Astfel, am oferit un pachet echilibrat.

Aş dori să precizez câteva lucruri în legătură cu raportul meu asupra monitorizării privind traficul navelor maritime. O reţea existentă, numită SafeSeaNet, oferă o modalitate de comunicare, permiţând tuturor statelor membre să dialogheze şi să facă schimb de informaţii. Toate navele trebuie să fie echipate cu AIS, un sistem automat care oferă informaţii despre navele ce intră în apele europene, permiţându-ne să le localizăm şi să ţinem riscurile sub control. AIS este util şi pentru navele de pescuit, a căror siguranţă o îmbunătăţeşte de asemenea. Insistăm din nou – şi cred că acesta este un lucru important – asupra faptului că echipajul navei trebuie tratat în mod corect în cazul unui accident, fără a fi privit în mod greşit ca fiind compus din infractori.

De asemenea, am sporit exigenţa condiţiilor privitoare la adăpostul acordat navelor naufragiate. Ştim deja că avem nevoie de planuri, dar avem nevoie şi de o autoritate, o autoritate care să nu fie doar implicată în elaborarea acestor planuri, ci să se şi ocupe de implementarea lor. Autoritatea trebuie să posede expertiză, să aibă competenţele necesare pentru a lua decizii independente şi să aibă caracter permanent. De aceea, ea ar trebui să fie deja disponibilă şi nu să se constituie în grabă în caz de accident. Domnule comisar, încă suntem în aşteptarea unei sistem care să despăgubească porturile de refugiu în caz de pagube, dar contez pe faptul că veţi prezenta o propunere privitoare la acest aspect la momentul oportun.

Am lucrat timp de zece ani la această temă. De data aceasta, lucrăm fără a fi sub presiunea unui dezastru. Aş dori să le mulţumesc ambelor preşedinţii, slovenă şi franceză, aşa cum a făcut şi dna Vlasto. Cred că nicio decizie nu ar fi fost posibilă în absenţa eforturilor lor, dar aş dori, de asemenea, să evidenţiez faptul că Parlamentul a fost foarte tenace şi a avut o atitudine unită în promovarea poziţiilor sale cu privire la multe puncte.

Pentru aceasta, aş dori să le mulţumesc tuturor colegilor mei deputaţi care şi-au adus contribuţia, raportorilor alternativi, raportorilor şi tuturor celorlalţi. Ne reamintim astăzi de cineva care nu se mai află printre noi, dar care a jucat un rol uriaş în realizarea acestui pachet: este vorba de dl Piecyk. Postum, aş dori să îmi exprim faţă de dumnealui cele mai calde mulţumiri.

Doamnelor şi domnilor, nu putem emite o directivă care să interzică accidentele, nici una care să declare că nu vor mai fi furtuni pe mare, dar cred că tot ceea ce pot face politicienii pentru a îmbunătăţi siguranţa maritimă se face în momentul de faţă.

  Jaromír Kohlíček, raportor – (CS) Doamnelor şi domnilor, dezastrele maritime pot fi evenimentul singular cel mai distructiv care se poate petrece în sectorul transporturilor. Transportul maritim a fost legat încă din timpurile mitologice de un mare număr de credinţe şi tradiţii. Până de curând, a fost administrat prin diverse seturi de reglementări. Treptat, OMI (Organizaţia Maritimă Internaţională) a stabilit reglementări mai clare, bazate, printre altele, pe dreptul cutumiar. Instituirea acestor norme nu a reprezentat în niciun caz un scop în sine. Acestea trebuie să asigure transportul în siguranţă al bunurilor şi pasagerilor şi specifică cerinţele tehnice pentru nave şi infrastructură, precum şi regulile de navigare, inter alia. Alte reglementări – printre temele discutate recent în Parlamentul European – unifică cerinţele minime de pregătire a echipajului. Altele încearcă să excludă posibilitatea producerii dezastrelor maritime. Totuşi, în ciuda tuturor măsurilor tehnice, se pot petrece accidente de proporţii. Până în momentul dezastrului petrolierului Prestige, ţările Uniunii Europene nu erau conştiente de nevoia unei unificări complete a investigaţiilor tehnice asupra accidentelor, în sectorul transportului maritim. Imposibilitatea de a investiga dezastrul navei Prestige sau de a identifica cauzele clare ale accidentului au demonstrat nevoia de unificare a metodelor de investigare. Aceasta include stabilirea unor termene fixe de începere şi terminare a investigaţiilor şi, de asemenea, stabilirea unei structuri a rapoartelor finale. Înfiinţarea unor comisii de investigare obiective şi-a dovedit pe deplin necesitatea. Era necesar să se pună în legătură secţiunile individuale ale directivei cu cerinţele OMI şi cu alte documente din cel de-al treilea pachet maritim şi, în acelaşi timp, să se folosească dispoziţiile altor documente obligatorii în vigoare în Uniunea Europeană, spre exemplu în sfera confidenţialităţii datelor personale.

Consider că procedura de conciliere va reuşi să se finalizeze printr-o rezoluţie de succes, care va aborda toate chestiunile care rămân deschise, incluzând formularea clară a cerinţelor privitoare la tratamentul decent al echipajelor navelor implicate în dezastre. Formula folosită aici este în conformitate cu părţile corespunzătoare ale directivei Sterckx, şi anume un sistem de informare şi control la nivelul UE pentru nave, după cum a menţionat de altfel, pe scurt, colegul meu. În concluzie, aş dori să îmi exprim mulţumirile pentru abordarea colegială a acestei sarcini, manifestată de autorii propunerii de modificare, pentru atitudinea extrem de înţelegătoare a personalului Comisiei Europene şi a ţărilor individuale care s-au succedat la preşedinţie, şi anume Germania, Slovenia şi Franţa, care au participat la lucrări. O contribuţie majoră la calitatea textului a fost adusă şi de asistenţii specialişti. Am primit sprijin în prima fază a lucrărilor, spre exemplu, de la Hannes Kugi, printre alţii, şi în cadrul procedurii de conciliere de la neobosita Katrin Huber. Mulţumită şi dumnealor, directiva rezultată este un document practic şi utilizabil, care nu poate decât să fie recomandat atenţiei publicului specializat.

  Paolo Costa, raportor – (IT) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, în această seară, în această şedinţă, finalizăm o muncă de durată şi cred că ar trebui să ne considerăm cu toţii mulţumiţi de rezultatele obţinute. Ar trebui să fim mulţumiţi dintr-o multitudine de motive, care sunt acelea care privesc Uniunea ca un întreg, deoarece este clar că dacă i se permite Uniunii Europene să îşi creeze sfere regionale de reglementare în care există deja standarde internaţionale de reglementare şi, de asemenea, i se permite să intervină între statele membre şi organizaţiile internaţionale pentru definirea unor reguli, acest lucru trebuie făcut numai atunci când este necesar. Şi este clar că aici acest lucru a fost necesar. Din păcate, incidentele care au făcut ca acest proces să fie demarat au evidenţiat acest lucru.

Rezultatul obţinut este un rezultat care, cred eu, nu poate satisface pe toată lumea, fiind un compromis rezonabil care a durat o perioadă lungă de timp şi în care toate instituţiile implicate – Comisia, Parlamentul şi Consiliul - şi-au adus contribuţia, fiecare reprezentând interesele pe care au fost numite să le reprezinte, să spunem aşa. Aceasta a asigurat pasul înainte făcut astăzi de întregul sector şi de întregul cadru al siguranţei maritime. În cele din urmă, colegii mei şi cu mine am avut onoarea şi posibilitatea de a aborda probleme mai specifice. Am avut răspunderea şi plăcerea de a trata problema răspunderii transportatorilor în cazul accidentelor în care sunt implicaţi pasagerii de la bord.

Desigur, trebuie să admit că, aşa cum se întâmplă întotdeauna, rezultatul nu se ridică la înălţimea ambiţiilor noastre declarate, ambiţii care păreau uneori realizabile. Ambiţia a fost să se extindă imediat acoperirea şi protecţia asupra oricărei persoane care urcă la bordul unei nave, fie că se află în ape internaţionale, în ape naţionale sau pe râuri. Totuşi, realitatea, ca să spunem aşa, necesita ca aria de aplicabilitate să fie redusă parţial. Sunt conştient de toate acestea, însă nu pot să nu arăt faptul că ceva lipseşte din acest set de norme, din cauza faptului că multe nave care călătoresc în mod nediscriminat între râuri şi mare nu sunt acoperite în acest mod şi, desigur, acesta este un punct care trebuie tratat într-un fel sau altul. Sunt sigur că Comisia va emite unele dispoziţii în această direcţie, cât de curând posibil.

Am stabilit totuşi o perioadă destul de lungă pentru a ne asigura că sunt acoperite şi călătoriile pe apele interne. Problema privitoare la durată este o problemă a perioadelor de tranziţie şi probabil că acesta este un aspect pe care l-am subestimat. Mă tem că riscul cu care ne confruntăm este că aceste perioade sunt prea lungi şi că va trebui, prin urmare, să aşteptăm prea mult timp. Totuşi, este bine că ele există, mai bine decât dacă nu s-ar fi schimbat nimic.

Celălalt punct principal de discuţie – şi punctul la care am ajuns - este că protecţia începe la un anumit moment. Desigur, le putem spune în acest moment concetăţenilor noştri că atunci când urcă la bordul unei nave sunt acoperiţi, în principal, de la sfârşitul anului 2012, indiferent de modul în care călătoresc. Pentru a rezuma, şi din acest punct de vedere le-am dat posibilitatea tuturor cetăţenilor să se simtă şi mai europeni, de vreme ce aceeaşi acoperire se va aplica în cazul oricărei mări, în orice loc, pentru orice navă.

  Gilles Savary, raportor. – (FR) Domnule preşedinte, domnule comisar, ne aflăm la capătul unui maraton legislativ care, aşa cum s-a menţionat, a durat zece ani şi care, aşa cum ni s-a reamintit în cadrul unei dezbateri de azi-dimineaţă, a primit numele inadecvat de „Erika III”.

Este un nume inadecvat deoarece, după Erika, a existat Prestige; după Prestige, a existat Tricolor; şi, după Tricolor, au existat din nefericire o mulţime de alte dezastre maritime atât în apele europene, cât şi în afara acestora.

Mai mult de atât, acest nume este inadecvat deoarece, aşa cum a subliniat şi dl Sterckx, aceasta este pentru prima dată o legislaţie la rece – altfel spus, nu poartă povara patimilor, exceselor şi polemicilor care influenţează spiritele după dezastre precum Erika şi Prestige. Cred că pachetul datorează mult dlui Barrot şi Comisiei, dar el a reprezentat în acelaşi timp şi o chestiune extrem de dificilă.

Statele membre nu sunt chiar înclinate să creeze legislaţie în domenii precum acesta, dacă nu se întâmplă nimic grav; pe de altă parte, uneori exagerează cu legislaţia în momentul în care se petrec accidente. În orice caz, acesta este un document legislativ major, de vreme ce conţine şapte texte.

Scopul său este de a face astfel încât spaţiul maritim european - sau mai degrabă, al statelor membre - să fie unul dintre cele mai sigure din lume. Acest lucru este perfect justificat, dat fiind faptul că este unul dintre cele mai aglomerate din lume şi, în termeni geografici, unul dintre cele mai complicate din lume. Avem un număr de strâmtori, inclusiv Bosfor, Gibraltar şi Pas-de-Calais – prin care trec cam 800 de nave comerciale zilnic – şi care se numără printre cele mai mari porturi din lume.

Prin urmare, am avut mult de lucru, din nefericire nu pentru a ne asigura că nu vor mai exista accidente – viaţa va conţine întotdeauna elemente de hazard – ci pentru a ne asigura că ne-am dat toată silinţa pentru a le preveni şi pentru a pedepsi cauzele unor astfel de accidente.

Structura acestui pachet este simplă: este un cerc virtuos, în care fiecare verigă din lanţul de transport - de la statul de port până la asigurător, trecând prin navlositor, societatea de clasificare şi statul de pavilion - este răspunzătoare de acţiunile sale şi într-un mod oarecare aplică o presiune - sau cel puţin contăm pe acest lucru – pentru optimizarea condiţiilor de transport şi pentru asigurarea folosirii unui transportator care respectă standardele.

Reflectând la acest lucru, poate ar fi meritat să ne bazăm modelul, din punctul de vedere al principiilor sale largi şi al structurii, pe ceea ce încercăm să facem în domeniul finanţelor: agenţiile de rating financiar au fost tot atât de inadecvate ca şi societăţile de clasificare maritimă.

Anumite state membre tolerează pavilioane de convenienţă sau paradisuri fiscale, aşa cum sunt cunoscute în domeniul finanţelor. Anumiţi operatori nu sunt doriţi şi sunt trecuţi pe lista neagră sau sunt supuşi interdicţiilor în domeniul maritim. Aşadar, ne aflăm în faţa unui act legislativ exemplar şi, mai ales, adecvat cadrului OMI la nivel internaţional.

De asemenea, aş dori să spun că, în termeni politici, este un succes cu adevărat remarcabil pentru Comunitate, deoarece legătura dintre Comisie şi Parlament a creat posibilitatea elaborării unui text şi a unui act legislativ foarte complicat, în legătură cu care statele membre au fost foarte reticente.

Aş dori să le mulţumesc dlui Tajani şi Comisiei. Aş dori, de asemenea, să îi mulţumesc preşedinţiei franceze, deoarece consider că dl Bussereau a realizat că acest pachet putea fi extrem de important în timpul preşedinţiei franceze, şi aş dori să le mulţumesc colegilor mei deputaţi, deoarece toată lumea de aici ştie că am utilizat subterfugii şi puţină magie pentru a ajunge la acest punct. Am reuşit să creăm acest pachet maritim datorită faptului că am fost uniţi şi am demonstrat solidaritate într-o asemenea măsură încât anumiţi colegi deputaţi s-au ales cu nişte „pasageri clandestini”, ca să spun aşa, precum textul meu sau cel al dlui Fernandes, pe care Consiliul nu i-a dorit.

De aceea, doamnelor şi domnilor, am putut reuşi. Mi-ar fi plăcut să intru în detalii asupra raportului meu, dar cred că voi mai avea timp să vorbesc despre acesta la sfârşitul şedinţei.

(Aplauze)

  Emanuel Jardim Fernandes, raportor – (PT) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, discuţiile legate de pachetul privind siguranţă maritimă Erika III au ajuns la final. Acest proces durează de mai bine de trei ani şi, în acest răstimp, am militat pentru mai multă siguranţă pentru pasageri, oceane, mări şi rutele maritime. Fiind originar din Portugalia şi din insula Madeira, este de la sine înţeles că m-am dedicat într-un mod special acestui proiect şi scopurilor sale principale: să ne asigurăm că statele membre îşi îndeplinesc în mod adecvat obligaţiile ce le revin în calitate de membri ai Organizaţiei Maritime Internaţionale (OMI), că adoptă convenţiile organizaţiei şi că aplică în întregime dispoziţiile obligatorii ale acestora. Procesul de negociere a fost dificil. Pentru Parlament, pachetul Erika III a fost întotdeauna un pachet şi niciodată o colecţie încropită de măsuri.

La momentul primei lecturi, Parlamentul a adoptat câteva amendamente. Acestea au inclus obligaţia statului de pavilion de a se asigura că inspectorii şi investigatorii au pregătirea adecvată şi de a crea capacităţi de evaluare, aprobare şi autorizare a construirii navei şi a echipamentelor, obligaţia statelor membre de a obţine dovezi documentate cu privire la respectarea de către nave a standardelor internaţionale – dacă nava nu este nou-construită, statul membru este obligat să ia legătura cu vechiul stat de pavilion şi să îi solicite să îi transmită documentele şi datele necesare – şi păstrarea unei baze de date privitoare la flotă, care trebuie să includă informaţiile tehnice principale referitoare la fiecare navă, inclusiv încălcarea condiţiilor OMI.

În acel moment, am ajuns la acorduri politice cu privire la şase din cele opt propuneri. Propunerea mea şi cea a dlui Savary au rămas a fi aprobate. Am ajuns acum la o înţelegere despre modul în care şi aceste două propuneri pot fi incluse în textul final al pachetului Erika III. Mulţumită Parlamentului şi perseverenţei sale, preşedinţiilor slovenă şi, mai ales, franceză – cărora le mulţumesc – şi, de asemenea, voinţei comune pe care o împărtăşim cu toţii, acum putem finaliza acest cel de-al treilea pachet privitor la siguranţa maritimă. Este important să subliniem ratificarea convenţiilor internaţionale, folosindu-se metoda naţională în acest proces. Aceasta a fost o poziţie pe care am susţinut-o din respect pentru diversele sisteme de ratificare existente în statele membre. Aşteptând ca schema de audit a OMI să devină obligatorie, statele membre trebuie să îşi supună ele însele autorităţile maritime unui astfel de audit şi să publice rezultatele. Statele membre vor elabora un sistem de management al calităţii pentru autorităţile lor maritime, care este certificat în conformitate cu standardele internaţionale. Înainte de a autoriza o navă să arboreze pavilionul lor, statele membre trebuie să verifice dacă aceasta se conformează normelor internaţionale.

Statele membre trebuie să se asigure că navele care arborează pavilionul lor şi care au fost reţinute în contextul unei inspecţii efectuate de statul de port sunt aduse la un nivel conform cu cel stipulat în convenţiile OMI relevante. Când pavilionul unui stat membru apare pe lista neagră sau lista gri a Memorandumului de înţelegere de la Paris privind controlul de către statul de port timp de doi ani consecutiv, acesta trebuie să înainteze Comisiei un raport cu privire la motivele performanţei nesatisfăcătoare.

În paralel cu poziţia comună, statele membre îşi vor confirma într-o declaraţie comună angajamentul de a ratifica principalele convenţii internaţionale privitoare la siguranţa maritimă înainte de 1 ianuarie 2012, de a aplica Codul statului de pavilion al OMI şi schema de audit aferentă pentru autorităţile maritime şi vor încuraja OMI să facă aceste două instrumente obligatorii la nivel mondial.

Drept concluzie, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, adoptarea acestui cel de-al treilea pachet privind siguranţa maritimă reprezintă o victorie semnificativă în procesul legislativ european. Comisia, Consiliul şi Parlamentul european au propus, au dezbătut şi au ajuns la o înţelegere şi au acceptat un text care îmbunătăţeşte vieţile cetăţenilor şi afacerile, promovează o mai bună securitate pe mări şi oceane şi ne pregăteşte viitorul. Participarea mea la acest proces a fost o mare onoare. Când vom vota asupra acestui pachet, în scurt timp, le vom aduce omagiu victimelor tuturor tragediilor maritime trecute sau recente: de la Prestige la Erika şi din Bolama în Estonia. De asemenea, vom ajuta la evitarea sau reducerea consecinţelor unor evenimente similare în viitor.

  Antonio Tajani, vicepreşedinte al Comisiei −(IT) Domnule preşedinte, astăzi am finalizat o sarcină dificilă, un drum spinos pe care Parlamentul, Consiliul şi Comisia au mers împreună, presărat cu dificultăţi care trebuiau surmontate, cu probleme tehnice şi conflicte deloc de neglijat.

Acum aş dori să mă adresez nu numai colegilor mei din Parlament, care sunt pe punctul de a îşi pune semnătura finală pe munca noastră comună de creare a unui nou pachet maritim, ci şi cetăţenilor Uniunii Europene pe care îi reprezentaţi. În ajunul alegerilor europene, finalizarea acestei sarcini echivalează cu trimiterea unui mesaj puternic din partea instituţiilor către toţi cetăţenii Europei. Misiunea instituţiilor europene este de a impune reguli ca răspuns la chestiunile ridicate de public. Când trebuie, acestea pot surmonta dificultăţile şi pot ajunge la o înţelegere pentru binele comun a jumătate de miliard de europeni care locuiesc în interiorul graniţelor noastre. Ele sunt capabile de a transmite un mesaj de garantare a siguranţei. Sunt capabile de a transmite un mesaj pentru protecţia mediului. Sunt capabile de a transmite un mesaj pentru apărarea drepturilor pasagerilor. Sunt capabile de a transmite un mesaj pentru protejarea companiilor şi garantarea respectării regulilor.

Deoarece în Europa ne bazăm în mod tradiţional sistemul de drept pe certitudini juridice de nezdruncinat, introducerea unor noi reguli în sectorul maritim înseamnă să le oferim din nou cetăţenilor europeni reguli, reguli pe care ei le pot respecta, reguli care pot îmbunătăţi condiţiile din sistemul de transport; condiţii mai bune pentru acest sector important care ne afectează mările. Acesta este motivul pentru care am vrut să evidenţiez importanţa votului dumneavoastră cu privire la acest pachet deoarece, mai presus de conţinutul său, el reprezintă un mesaj politic trimis de către instituţiile europene. Sfera de aplicare a acestei decizii trece dincolo de nevoile noastre imediate, dincolo de aspectele pe care le tratăm, pe care aţi hotărât să le transformaţi în norme, cu consimţământul Comisiei şi al Consiliului. Aş dori să reiterez: aceasta este o alegere politică, un mesaj pe care îl trimitem cetăţenilor europeni de a avea încredere în instituţiile lor, deoarece acestea se pot ocupa de probleme şi le pot rezolva.

Aşadar, doresc în mod deosebit să îi mulţumesc personalului Comisiei, care a făcut posibil ca mai întâi dl Barrot şi apoi eu însumi să putem lucra cât mai eficient cu putinţă. Aş dori să le mulţumesc preşedinţiei franceze şi celei slovene. Aş dori să îi mulţumesc domnului Bussereau pentru toate eforturile pe care le-a depus în timpul celei mai dificile etape a negocierilor şi doresc, de asemenea, să evidenţiez munca importantă efectuată de toţi raportorii, de Comisia pentru transport şi turism şi de întreg Parlamentul. Le adresez mulţumirile mele şi dlui de Grandes Pascual, dnei Vlasto, dlui Stercks, dlui Kohlíček, preşedintelui, dlui Costa, dlui Savary – căruia îi mulţumesc încă o dată pentru munca sa – dlui Fernandes pentru contribuţia şi capacitatea dumnealui de a încheia negocierile depăşind toate atitudinile partizane sau adânc înrădăcinate, încercând să ofere publicului răspunsuri palpabile.

Provocarea noastră a fost să consolidăm instrumentele legislative europene pentru a contracara traficul ilegal şi pentru a preveni accidentele maritime şi poluarea mărilor noastre. Acum trebuie să utilizăm toate instrumentele de reglementare în domeniul transportului maritim pe care le avem la dispoziţie pentru a preîntâmpina repetarea accidentelor care ne-au făcut să trecem la acţiune. Aceste instrumente privesc în primul rând statul de pavilion, care poartă răspunderea primordială pentru siguranţa maritimă, şi s-a trasat acum o direcţie politică în această privinţă. Toate statele europene de pavilion trebuie, fără nicio excepţie, să se afle pe lista albă şi să fie în posesia instrumentelor concepute în acest scop. Un cadru consolidat pentru acreditarea europeană a companiilor de clasificare ne va permite, de asemenea, să deţinem un control sporit asupra traficului.

Alte măsuri vor fi aplicate statului de port. Anumite nave şi companii de navlosire nu mai trebuie să fie binevenite în apele noastre, deoarece nu îndeplinesc reglementările minime de siguranţă. Statele de coastă sunt supuse unui set de măsuri în plus: monitorizarea efectivă a navelor pe distanţe scurte şi lungi reprezintă un instrument esenţial de prevenire. Regulile îmbunătăţite cu privire la acceptarea navelor naufragiate într-un loc de refugiu vor asigura evitarea transformării accidentelor navale în dezastre ecologice. Trebuie să acţionăm pentru a preveni; în acelaşi timp, trebuie să ne asumăm răspunderea pentru consecinţele accidentelor şi trebuie să învăţăm lecţii din acestea. Companiile de navigaţie trebuie să deţină poliţe de asigurare pentru răspundere civilă faţă de terţi şi pasageri. Un cadru comun de investigare ne va oferi un feedback optim cu privire la accidente, pentru a putea învăţa din acestea. Nici nu mai trebuie spus că riscul nu poate fi înlăturat în totalitate din transportul maritim, aşa cum se întâmplă în alte sectoare, însă rămâne de datoria legiuitorului, de datoria oricui reprezintă publicul, de a face tot posibilul pentru a limita aceste riscuri în măsura posibilului.

Aşadar, cred că acesta este scopul nostru comun. Cred că am făcut un pas înainte, care este important în raport cu orice standard. Pachetul pe care sunteţi pe punctul de a îl adopta reprezintă cu siguranţă un pas înainte pe calea cea bună şi – reiterez – un important mesaj politic, o importantă dovadă de voinţă din partea instituţiilor europene de a oferi răspunsuri la întrebările puse de 500 de milioane de cetăţeni.

  Georg Jarzembowski, în numele Grupului PPE-DE – (DE) Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte, vă mulţumesc foarte mult, domnule vicepreşedinte, doamnelor şi domnilor, permiteţi-mi mai întâi să le mulţumesc tuturor raportorilor în numele grupului meu, nu doar pentru munca lor în sine, ci şi pentru faptul că am obţinut ceea ce ne-am propus, şi anume să tratăm propunerile ca un pachet. Tratându-le ca un pachet, am forţat Consiliul să se încline în direcţia noastră, deoarece cunoaşteţi faptul că acesta nu dorea absolut deloc să adopte două propuneri. Numai rămânând uniţi am reuşit să facem Consiliul să adopte aceste două dosare şi am reuşit.

Împărtăşesc viziunea vicepreşedintelui că acest pachet reprezintă un mare succes pentru cetăţeni. Este ceva ce ar trebui spus şi în campania electorală.

Dacă ne uităm în jurul nostru, nu sunt chiar aşa de mulţi deputaţi prezenţi la dezbaterea din această după-amiază, în ciuda faptului că reunirea acestui pachet a fost una dintre cele mai mari reuşite ale Comisiei pentru transport şi turism.

Probabil că cetăţenii nu înţeleg uneori de ce şedinţele noastre durează atât de mult şi de ce totul durează atât de mult. În acest caz, totuşi, pot vedea că pachetul constă din regulamente privind monitorizarea, din regulamente privitoare la societăţile de clasificare, la investigarea accidentelor, la obligaţiile de asigurare, regulamente privitoare la răspundere, la controlul de către statul de port şi la controlul de către statul de pavilion. Cerinţele privind aceste diferite aspecte trebuie să devină mai restrictive pentru ca, acolo unde este posibil, să se prevină accidentele şi, în cazul în care se întâmplă accidente, să se poată reacţiona rapid.

Domnule Sterckx, aş dori încă o dată să vă adresez mulţumirile mele deosebite, deoarece dumneavoastră aţi fost raportor în comisia specială pe care am avut onoarea să o prezidez şi ne-am reîntâlnit din nou după scufundarea navei Prestige pentru a analiza ce mai era necesar să îmbunătăţim. Prin intermediul dlui Barrot, Comisia a adoptat în mare parte propunerile noastre şi noi le-am finalizat în fapt prin procesul legislativ.

În aceste condiţii, putem fi foarte mulţumiţi deoarece avem posibilitatea de a aproba al treilea pachet maritim după toţi aceşti ani. Totuşi, aş dori să mai fac două remarce. Prima este aceea că ar trebui să îi mulţumim dlui Dominique Bussereau care, în calitate de ministru francez, la sfârşit a împins pachetul dincolo de barierele finale, dându-i posibilitatea să reuşească. Ar trebui să îi acordăm o recunoaştere deosebită pentru acest lucru.

Domnule vicepreşedinte, acum toţi ochii sunt îndreptaţi asupra dumneavoastră! Comisia, prin intermediul Agenţiei Europene pentru Siguranţa Maritimă, trebuie să asigure implementarea şi aplicarea de către statele membre a acestui pachet. Numai când ceea ce am decis se va aplica într-adevăr, abia atunci vom reuşi să prevenim repetarea unor accidente precum cele ale navelor Erika şi Prestige. Ar trebui să luptăm împreună pentru a reuşi acest lucru. Vă mulţumesc foarte mult.

  Rosa Miguélez Ramos , în numele Grupului PSE – (ES) Domnule preşedinte, am făcut o cursă contra cronometru pentru a putea ajunge în sala de şedinţă. Mă aflam în biroul meu, ascultându-i pe vicepreşedintele Tajani şi pe ceilalţi vorbitori şi am simţit că trebuie să felicit Comisia şi pe toţi raportorii. Ca şi dl Tajani, aş dori să îmi exprim cu căldură aprecierea faţă de activitatea comisarului Barrot, care a fost foarte importantă, precum şi bunăvoinţa demonstrată de preşedinţia franceză.

Doresc să spun că acest pachet maritim va inaugura o schimbare decisivă în Europa, schimbare care va consolida calitatea şi transparenţa în sectorul maritim. Cred că pachetul va garanta că nu vom mai fi niciodată martorii spectacolului lipsei de transparenţă pe care l-am văzut în trecut, după cele două groaznice accidente ale navelor Erika şi Prestige, mai ales ai lipsei de transparenţă care a existat în jurul accidentului navei Prestige. În acest context, raportul domnului Kohlíček, pentru care am fost raportor alternativ, este o garanţie – de fapt, singura garanţie – că investigaţiile din sectorul maritim pot, pe viitor, să fie desfăşurate într-o transparenţă totală. Va garanta faptul că fiecare dintre noi – publicul larg şi autorităţile – va şti ce a fost în spatele a ceea ce s-a întâmplat după fiecare accident, aşa încât să nu se mai repete aceleaşi greşeli şi astfel încât ceea ce s-a făcut greşit să se poată corecta.

Europa trebuie să meargă mai departe în acest domeniu şi sunt sigură că munca noastră nu se va sfârşi aici, deoarece am fost întotdeauna în fruntea acestui proces şi, de asemenea, deoarece traficul maritim se va dezvolta în continuare.

  Anne E. Jensen, în numele Grupului ALDE – (DA) Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi aş dori la rândul meu să îl felicit pe raportor pentru rezultatul care a fost obţinut aici şi să îi mulţumesc preşedinţiei franceze pentru eforturile sale. Rezultatul pe care l-am obţinut reprezintă un succes enorm pentru mediul înconjurător şi pentru transportul naval european. În ultimii ani, UE a fost cea care, în mare parte, a impus standardele privitoare la impactul transportului naval asupra mediului prin intermediul legislaţiei şi prin munca Organizaţiei Maritime Internaţionale. Navigaţia este o activitate globală şi, în numele concurenţei loiale şi al mediului înconjurător, este important să avem norme comune la nivel mondial. Totuşi, UE ar putea prelua conducerea şi ar putea impune un standard prin solicitarea unor reguli mai restrictive. Trebuie să ne asigurăm că statele membre ale UE respectă reglementările OMI şi facem acest lucru prin pachetul legislativ pe care îl finalizăm acum. Cele şapte directive din cel de-al treilea pachet maritim vor preveni poluarea, vor asigura un răspuns coordonat mai bun în caz de accidente şi vor împiedica navele în stare proastă să intre în apele UE. Am acordat o atenţie deosebită Directivei privind controlul de către statul de port şi Directivei privind investigarea accidentelor în calitate de raportor alternativ din partea grupului meu şi aş dori să le mulţumesc celor doi raportori, dlui Vlasto şi dlui Kohlíček, pentru munca lor profesionistă încununată de succes. Am obţinut o metodă mai bună de inspectare a navelor, astfel încât navele în stare proastă vor fi cel mai des inspectate şi avem o metodă de investigare a accidentelor care va oferi protecţie juridică celor în cauză, martorilor, şi care va semnifica, de asemenea, că ceea ce aflăm din raportul asupra accidentului poate fi utilizat în viitor şi că se poate face schimb de informaţii între statele membre.

  Mogens Camre, în numele Grupului UEN – (DA) Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Avem toate motivele să ne exprimăm cea mai adâncă satisfacţie cu privire la pachetul maritim şi aş dori să vă mulţumesc in numele grupului nostru pentru munca excelentă efectuată de raportori, de Comisie şi de Consiliu în acest sens. Acum, supravegherea navelor se efectuează mai mult în ceea ce priveşte navele mari şi aş dori să subliniez o problemă privitoare la navele mici. Avem organisme competente specializate pentru efectuarea inspecţiilor, însă nu avem reguli suficient de clare pentru a determina starea de navigabilitate a acestor nave sau pentru stabilirea momentului în care se efectuează inspecţia. Acesta este cazul navelor de pescuit, al ambarcaţiunilor mici de pescuit care au fost reconstruite, fie pentru a continua să pescuiască, fie pentru a fi folosite în scopuri turistice. Aceasta implică adeseori o creştere a greutăţii şi o creştere a mărimii motorului, care modifică centrul de gravitate şi reduce starea de navigabilitate şi, în ţara mea, Danemarca, am fost martori la numeroase accidente tragice ca urmare a acestui lucru. Trebuie să adoptăm o cerinţă fixă pentru fiecare navă, fie nou sau reconstruită, de a fi supusă unui test al stării de navigabilitate. Aşadar, domnule Costa, aş dori să invit Comisia să îşi extindă dispoziţiile referitoare la supraveghere şi aprobare, astfel încât acestea să includă cât de curând posibil acest tip de nave.

  Michael Cramer , în numele Grupului Verts/ALE – (DE) Domnule vicepreşedinte, doamnelor şi domnilor, noi, Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, susţinem acest compromis final. Suntem bucuroşi că Parlamentul a avut câştig de cauză, respectiv că toate cele opt propuneri legislative dintr-un singur pachet au fost votate laolaltă. Aş dori să le mulţumesc din tot sufletul raportorilor pentru colaborarea dumnealor.

Siguranţa maritimă are nevoie urgentă de o legislaţie europeană mai strictă pentru a salva vieţi şi a preveni dezastre ecologice prin preîntâmpinarea accidentelor. Nu trebuie să se mai repete accidente navale precum cele în care au fost implicate Erika şi Prestige.

Controlul de către statul de port înseamnă că navele care acostează în porturile UE pot fi mai bine monitorizate şi - credem că acest lucru este important – aceste nave pot fi supuse sancţiunilor acolo unde nu au îndeplinit reglementările privind siguranţa. Monitorizarea navelor în apele teritoriale este foarte importantă, mai ales în zonele sensibile din punct de vedere ecologic, deoarece poluarea mărilor şi a oceanelor nu respectă nicio barieră. De aceea, se impune de urgenţă o acţiune transfrontalieră. În regulamentul privind răspunderea civilă în favoarea pasagerilor de pe navele de pasageri există, din păcate, doar o singură reglementare privind zona maritimă. Noi, Verzii, am fi preferat să vedem această reglementare aplicată şi în cazul apelor interioare.

În sfârşit, suntem bucuroşi că, după o lungă întârziere, Consiliul a decis cu privire la obligaţiile statelor de port şi la asigurarea şi răspunderea armatorilor. Cu acest pachet portuar, am întreprins un mare pas înainte, ştiind că aceste reguli pot fi şi încă mai trebuie să fie îmbunătăţite şi pe viitor.

  Jacky Hénin , în numele Grupului GUE/NGL – (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, accidentele repetate şi dezvoltarea transportului de bunuri periculoase pe mare ridică în mod constant probleme acute privind consolidarea normelor de siguranţă care se aplică pentru toate strâmtorile maritime din Uniunea Europeană şi privind resursele de care este nevoie pentru a aplica aceste norme.

În special, este logic să se clasifice aceste strâmtori şi rutele de abordare a acestora în conformitate cu procedura privitoare la „zonele Seveso”, deoarece transportul trebuie să se adopte o tendinţă de reducere a costurilor, oricare ar fi consecinţele acestui fapt.

Comisia şi Consiliul, sub presiunea dezastrelor economice declanşate de criza financiară, se gândesc să aducă în discuţie şi problema paradisurilor fiscale. Dacă acest lucru se poate înfăptui, ar reprezenta un mare pas înainte.

În aceeaşi perspectivă, de câte dezastre maritime şi ecologice mai avem oare nevoie înainte ca Parlamentul, Comisia şi Consiliul să îşi îndrepte atenţia asupra scandalului de durată reprezentat de pavilioanele de convenienţă? Totuşi, ar fi poate mai înţelept ca electoratul european să aducă în Parlament mai mulţi deputaţi interesaţi mai degrabă de munca pentru siguranţa concetăţenilor lor decât de promovarea liberului schimb care distruge oamenii şi mediul înconjurător.

  Derek Roland Clark , în numele Grupului IND/DEM – Domnule preşedinte, în luna septembrie a anului trecut am atras atenţia asupra modului în care datele electronice ale navelor, solicitate în aceste rapoarte, ar putea ajunge la piraţii care operează în largul coastelor Somaliei. Nu s-a dat atenţie acestui fapt. Aceste rapoarte au fost modificate, dar nu în bine. De fapt, acum există o contradicţie între ele. Voi încerca din nou.

În timp ce dl Sterckx obligă porturile să nu refuze navele, dl Savary spune că se poate refuza intrarea dacă navele nu prezintă certificatele de asigurare. Adăugaţi contradicţia suplimentară adusă de dna Vlasto, care extinde controlul de către port la navele ancorate în larg. Deci, dacă o navă fără documente rămâne în larg şi atunci, din cauza vremii nefavorabile, se află în situaţie de risc, trebuie să i se permită intrarea, deoarece dl Sterckx a instituit dreptul navelor naufragiate de a beneficia de un loc de refugiu. Aşadar, ajungem la situaţia unei nave cu o încărcătură periculoasă care reuşeşte să ajungă într-un port jonglând cu aceste contradicţii. Ce se întâmplă mai apoi dacă acest lucru are ca rezultat un incident grav, care duce la închiderea unui port important? Despăgubirile menţionate de dl Sterckx se aplică în această situaţie şi, în orice caz, cine plăteşte până la urmă? Aceste rapoarte au nevoie de o adevărat revizuire.

Finalmente, raportul Fernandes susţine diverse recomandări ale OMI. Perfect – Marea Britanie le-a semnat deja – dar UE doreşte să îşi adauge propria bază de date privind flota, fapt asupra căruia atât eu, cât şi alţii, am avea obiecţii. Am spus „am avea”, deoarece raportul Fernandes va fi adoptat fără vot. Cât de democratic este acest lucru? Ce s-o fi întâmplat cu comentariile făcute aici în această dimineaţă conform cărora această instituţie este un organism de modificare a legislaţiei?

  Fernand Le Rachinel (NI). – (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să îi felicit pe toţi raportorii care au răspuns la marile întrebări lansate de provocările siguranţei maritime şi care au acceptat responsabilităţile ce ne revin.

Cu toţii ne aducem aminte de dezastrele în care au fost implicate petrolierele Erika, în 1999, şi Prestige, în 2002, precum şi tragicele lor consecinţe ecologice, umane şi economice.

Un nou arsenal de legi pentru a îi proteja pe europeni de dezastrele maritime va vedea acum, în sfârşit, lumina zilei, concentrându-se în special asupra inspecţiei sistematice a navelor celor mai învechite, asupra asigurării obligatorii pentru despăgubirea victimelor dezastrelor ecologice şi, de asemenea, asupra auditului pavilioanelor ţărilor europene care, după cum ştim, sunt încă prea adesea pavilioane de convenienţă.

Era şi timpul să se ia aceste măsuri, care într-adevăr restricţionează spaţiul larg de manevră pe care armatorii şi l–au permis de secole. Ele pun capăt nepedepsirii proprietarilor de nave grele, iar inspecţiile vor deveni şi mai eficiente datorită faptului că vor fi îndreptate asupra acestor nave.

Siguranţa mărilor şi oceanelor nu este negociabilă: aceasta şi nu banii, profitul sau comerţul nerestricţionat, ar trebui să fie valoarea primară de referinţă.

Am un singur regret. O să dureze multă vreme până ce se vor pune în aplicare aceste noi legi represive şi preventive. În calitate de deputat european pentru regiunea de nord-vest, cu numeroasele sale linii de ţărm, mă simt uşurat şi mândru să votez în favoarea acestui cel de-al treilea pachet maritim.

  Ioannis Kasoulides (PPE-DE) – (GR) Domnule preşedinte, pachetul de şapte propuneri privitor la traficul maritim este un progres important pentru prevenirea accidentelor şi pentru asigurarea unui răspuns eficient în eventualitatea unui accident. Cât priveşte acest din urmă aspect, aş dori, în calitate de raportor alternativ, să mă refer mai ales la ceea ce s-a convenit cu privire la refugiul pentru navele în pericol. Aş dori să îl felicit pe raportor, dl Sterckx, şi întreaga echipă de negociere pentru că au reuşit să realizeze un compromis valoros cu privire la această temă.

Dacă un mic accident, o mică fisură, de exemplu, în rezervorul unui petrolier, nu este ţinută sub control şi izolată, aceasta poate avea ca rezultat, în eventualitatea vibraţiilor cauzate de o mare agitată sau a dificultăţilor de decantare a încărcăturii într-o altă navă, un dezastru ecologic de proporţii dacă nu există un refugiu în care să se poată lua măsurile adecvate. În acelaşi timp, teama manifestată de echipaj, care consideră că se află în pericol de a suferi consecinţe penale sau civile cauzate de faptul că nava are o asigurare inadecvată îi poate face să nu solicite refugiu, cu consecinţele nefericite care pot decurge din această situaţie.

Prezentul compromis protejează independenţa experţilor care decid dacă i se poate acorda adăpost unei nave în pericol, tratamentul corect pentru marinari în eventualitatea unui accident în conformitate cu normele OMI, obligaţia navelor neasigurate în locurile de refugiu, prevede despăgubiri în caz de pagube pentru porturi şi adăposturi, asupra cărora Comisia va prezenta mai multe opţiuni de politică, şi obligaţia proprietarilor de petroliere de a anunţa dacă încărcătura lor depăşeşte 1 000 de tone. În acelaşi timp, toate navele, inclusiv cele de pescuit, vor trebui să fie dotate cu un sistem automat de recunoaştere.

În concluzie, salut faptul că acţiunile Parlamentului au făcut Consiliul să adopte o poziţie finală comună cu privire la toate cele şapte propuneri legislative din pachet.

  Michel Teychenné (PSE) – (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, pachetul asupra căruia vom vota mâine nu ar fi fost nimic fără voinţa Parlamentului European şi aş dori să profit de această ocazie pentru a omagia munca depusă.

Dacă Uniunea Europeană creează un instrument legislativ care, după cum sper, va face posibil să se preîntâmpine dezastre precum naufragiul navelor Erika şi Prestige şi va face ca poluatorii să îşi asume răspunderea, aceasta se va datora perseverenţei Parlamentului European în faţa timidităţii Consiliului. Nu are rost sens să vă reamintesc de hotărârea care a fost necesară pentru acceptarea rapoartelor dlor Savary şi Fernandes. Aceasta este o victorie politică pentru Parlamentul European şi, de asemenea, o victorie pentru constanţa de care am dat dovadă şi pentru faptul că am lucrat împreună.

Mulţumită acestui pachet de „siguranţă maritimă”, statele membre vor trebui în cele din urmă să îşi îndeplinească obligaţiile în cadrul Organizaţiei Maritime Internaţionale şi, mai ales, să efectueze audituri tehnice înainte de acordarea pavilionului către nave. Un alt important pas înainte este cerinţa ca navele să fie asigurate prin certificate de garanţie financiară, fapt care va institui o răspundere reală asupra navlositorilor.

Dacă Parlamentul adoptă aceste texte mâine, Uniunea Europeană va arăta că s-a dotat cu un instrument eficient de luptă împotriva acestor nave necorespunzătoare şi împotriva navlositorilor şi armatorilor infractori şi este de sperat că mediul înconjurător şi sănătatea concetăţenilor noştri vor fi cele care vor avea de câştigat.

În sfârşit, aş dori să omagiez munca depusă în acest domeniu de dl Tajani, care este astăzi aici, şi de raportori, cu privire la dreptul în materie de transport, deoarece ne-am angajat acum, în ultimele faze ale procesului privind dreptul maritim, să acoperim toate tipurile de transport din Europa. Prin urmare, în legătură cu aceste lucrări, care au înregistrat o întârziere reală în ceea ce priveşte transportul maritim, sper că Parlamentul va finaliza o iniţiativă importantă referitoare la transportul maritim în cadrul acestei sesiuni sau, în orice caz, cât de curând posibil.

PREZIDEAZĂ: DL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreşedinte

  Josu Ortuondo Larrea (ALDE) – (ES) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, sunt bucuros că putem încheia actuala legislatură parlamentară cu adoptarea finală a ultimului pachet de măsuri legislative privind siguranţa maritimă. Îmi aduc aminte că în perioada în care am intrat în Parlamentul European, în anul 1999, a avut loc un accident maritim foarte grav în largul coastelor franceze cu petrolierul Erika, al cărui nume a fost dat primului set de propuneri legislative concepute pentru a evita şi preveni accidentele.

Am crezut că am îndepărtat pericolul, însă, curând după aceea, litoralul Galiţiei a fost devastat de pelicula de petrol rezultată în urma unui accident chiar mai grav decât precedentul: cel al navei Prestige. Din acel moment, noi, cei din cadrul Comisiei pentru transport şi turism, am lucrat la o serie de pachete legislative în încercarea de a depăşi rezistenţa excesivă pe care am întâmpinat-o din partea armatorilor, a companiilor petroliere, a societăţilor de clasificare navală, precum şi a unor state membre care au respins cele trei propuneri pe motiv că erau prea stricte.

Pe parcursul ultimilor zece ani am adoptat o serie de directive şi regulamente, asupra unora dintre ele fiind nevoiţi să ne întoarcem pentru a le revizui, din cauză că s-au dovedit a fi ineficiente în formele lor iniţiale, ca urmare a intervenţiilor Consiliului.

Am adoptat măsuri legislative pentru introducerea navelor cu cocă dublă, a unui fond european destinat dezastrelor petroliere majore şi a porturilor de refugiu, iar acum suntem în proces de revizuire şi adoptare a legislaţiei privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare, anchetarea accidentelor maritime, sistemul de monitorizare şi informare privind traficul maritim comunitar, controlul de către statul de port şi, în cele din urmă, reglementările şi directivele asupra inspectării navelor maritime şi a organizaţiilor de supraveghere. Toate aceste lucruri sunt benefice şi este de dorit ca ele să intre în vigoare şi să fie implementate de toate statele membre cât mai curând posibil.

Sunt mulţumit de aceste aspecte. Însă această legislatură parlamentară urmează să se încheie. Părăsesc Parlamentul şi o fac cu regretul că nu am reuşit introducerea obligatorie a sistemelor de control - sisteme deja existente şi patentate - menite să indice în ce loc şi ce cantităţi de reziduuri petroliere şi de santină au fost deversate ilegal în mare de o anumită navă. Altfel spus, acestea reprezintă un fel de cutie neagră sau tahometru care poate fi inspectat de către autorităţile maritime de fiecare dată când nava intră în port.

Personal, consider că datorăm mediului maritim o atenţie mai mare şi proceduri mai stricte pentru înlăturarea poluării pe care o cauzăm. De asemenea, cred că dacă vom eşua, acest lucru va avea efecte asupra lanţului trofic şi a vieţilor noastre şi vom sfârşi prin a plăti pentru aceasta un preţ mare. Am încrederea că nu vor mai trece încă zece ani până la un control mai eficient şi eficace al deversărilor ilegale în mare.

  Preşedintele. – Vă mulţumim, domnule Ortuondo Larrea. Sunt sigur că eforturile dumneavoastră vor rămâne în amintirea acestui Parlament şi sunt sigur, de asemenea, că indiferent de locul în care veţi fi, veţi continua să luptaţi pentru obiectivele pe care le lăsaţi în acest cadru. Este posibil ca ele să nu fie finalizate, însă sunt pe calea cea bună, datorită eforturilor dumneavoastră.

  Georgios Toussas (GUE/NGL) – (GR) Domnule preşedinte, după cinci ani de dezbateri şi de consultări cu Consiliul, mult lăudatul pachet maritim compus din şase directive şi un regulament a fost dezbrăcat de orice conţinut pozitiv în legătură cu siguranţa vieţii pe mare şi cu protecţia mediului. Altfel spus, muntele s-a căznit şi s-a căznit şi a născut un şoarece.

Reprezentând cu loialitate politica antipopulară a Uniunii Europene şi interesele sistemului capitalist, Consiliul implementează toate cererile operatorilor, ale armatorilor şi ale mediilor de afaceri monopoliste ce se opun oricărei măsuri care le-ar putea afecta profitabilitatea chiar şi în cea mai mică măsură. Astfel, prin această procedură prelungită, au reuşit fie să înlăture orice tentativă de dispoziţie pozitivă concepută să controleze normele de siguranţă pentru nave, fie să amâne aplicarea acestora pe termen nelimitat.

Nu a fost inclusă nicio măsură pentru protejarea şi promovarea factorului uman, marinarii, principalul factor în protejarea vieţilor omeneşti pe mare şi în protecţia mediului. Observaţiile prezentate de către Uniunea Europeană încă din 1986, în cadrul politicii comune maritime, conform cărora chestiunile legate de factorul uman, de îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de pregătirea marinarilor vor fi, din câte se spune, analizate în viitor, sunt amăgitoare şi false, având în vedere că s-au deteriorat pe parcursul acestor ani. Iată de ce Partidul Comunist Grec va vota împotriva aşa-numitului pachet maritim în totalitatea sa.

  Luca Romagnoli (NI) – (IT) Domnule preşedinte, domnule Tajani, doamnelor şi domnilor, Comisia pentru transport şi turism a Parlamentului nu a putut şi nici nu va putea să evite sarcina de a oferi un răspuns holistic nevoii de îmbunătăţire a siguranţei maritime şi nici sarcina de a stabili măsurile ce trebuie luate în caz de accidente. Cel de-al treilea pachet maritim tratează efectiv şi aspecte legate de răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane în relaţia lor cu pasagerii şi mărfurile pe care le transportă. Era şi timpul; am presupus mereu că problema în cauză nu este neglijată, aşa cum am impresia că se întâmplă în cazul drepturilor pasagerilor liniilor aeriene.

Personal, cred că obiectivele pentru navele din categoria A de a se conforma regulilor până în 2016, precum şi termenul limită chiar mai îndepărtat stabilit pentru categoriile B, C şi D sunt prea indulgente şi oferă transportatorilor o marjă de acţiune prea mare. Sper ca această toleranţă din partea Uniunii Europene să fie răsplătită cu respectarea promptă a noilor reglementări de către transportatori. Am avut şi vom avea nevoie de standarde comune pentru societăţile de clasificare responsabile cu monitorizarea navelor şi cu acordarea permiselor de transport naval, precum şi de reguli foarte clare privind inspecţiile şi adăugarea de nave pe lista neagră.

De aceea, salut propunerile şi măsurile referitoare la gestionarea accidentelor şi a riscurilor de dezastre maritime şi de mediu, precum şi responsabilităţile corespunzătoare, în legătură cu care fac apel la Comisie în vederea asumării unui angajament mai ferm. Pachetul cuprinzător ia în considerare şi măsurile privind investigaţiile, competenţele şi suveranitatea în situaţia accidentelor maritime, un compendiu care sper să fie de ajutor în clarificarea aspectelor legate de răspundere şi compensare. Am votat, aşadar, pentru setul de rapoarte.

  Corien Wortmann-Kool (PPE-DE) – (NL) Domnule preşedinte, domnule comisar Tajani, cursa pentru pachetul de măsuri legislative privind siguranţa maritimă a fost una turbulentă, rezultatul, însă, este unul destul de bun. Acest lucru se datorează în mare măsură domnului comisar Tajani şi serviciilor pe care le coordonează, care s-au alăturat Parlamentului European în efortul de a încuraja Consiliul să se apuce serios de lucru în ceea ce priveşte o serie de puncte cruciale foarte importante pentru Parlament.

Până la urmă trebuie să existe o cooperare obligatorie la nivel european dacă vrem ca siguranţa maritimă să fie îmbunătăţită în cele din urmă. Din fericire, am reuşit să identificăm un număr de legături lipsă, deşi Parlamentul ar fi agreat ideea de a face progrese în legătură cu anumite puncte. Faptul că investigarea independentă a accidentelor a devenit obligatorie în cazul accidentelor maritime majore reprezintă un real progres, fiind astfel posibil să ajungem la originea cauzei.

În domeniul aviaţiei există deja o experienţă îndelungată în acest sens. Chiar săptămâna trecută, o aeronavă a companiei Turkish Airlines s-a prăbuşit lângă Amsterdam, în Olanda, şi datorită anchetei independente a accidentului, cauza a fost determinată într-o săptămână, punând astfel capăt speculaţiilor. Existenţa investigaţiilor independente asupra accidentelor reprezintă şi în domeniul navigaţiei maritime un real progres, indiferent de cui aparţine vina. Raportorul a avut o activitate excelentă.

Domnule preşedinte, aş dori să subliniez un alt aspect al acestui pachet, şi anume îmbunătăţirea reglementărilor privind răspunderea în domeniul transportului maritim de pasageri. Acesta este un lucru pozitiv, dar este benefică şi excluderea căilor navigabile fluviale din sfera de aplicare, deoarece navele de transport fluvial nu pot fi tratate în acelaşi fel precum navele care navighează în largul mărilor. Este vorba de două noţiuni diferite şi este bine că s-a confirmat acest lucru în cadrul propunerii.

  Marusya Ivanova Lyubcheva (PSE) – (BG) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, comunitatea maritimă a discutat îndelung necesitatea de îmbunătăţire a reglementărilor, a controlului şi a monitorizării traficului naval din cauza riscurilor legate de accidente, de poluarea mediului, de periclitarea vieţii umane şi de traficul ilegal care, din păcate, este departe de a fi neglijabil. Folosirea noilor tehnologii în practicile de trafic maritim şi intensificarea pirateriei, combinată cu lipsa unui control general riguros, reprezintă premisele de la baza problemei. Prin modificarea directivei se stabilesc şi se dezvoltă condiţiile unei reţele de securitate maritimă, precum şi condiţiile pentru dezvoltarea unui sistem computerizat automatizat eficace. Acestea sunt realizările ce trebuie evaluate în numele Parlamentului European, al Comisiei şi al Consiliului.

Cadrul în care vor fi tratate problemele ce implică deşeuri periculoase este unul important. Aplicarea directivei nu va permite navelor ce transportă încărcături periculoase şi neidentificate să traverseze apele europene în căutarea unui loc de deversare a acestora. Exercitarea unui control asupra traficului maritim reprezintă o necesitate absolută. Trebuie creată o cultură a siguranţei maritime, logistica necesară acestui proces trebuie să fie configurată şi o bază tehnică şi tehnologică pentru sistem trebuie creată. De asemenea, trebuie creat un sistem în vederea distribuirii eficiente a informaţiilor, protejând în acelaşi timp acea parte a informaţiilor care garantează siguranţa traficului. Salut eforturile pe care Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritimă le face, inclusiv privitor la dezvoltarea unui sistem de informare şi de gestiune a traficului maritim, creând în acelaşi timp o bază de date integrată, ce include monitorizarea în timp real a navelor şi alte date legate de marfa transportată şi de proprietăţile acesteia. Chiar dacă incidentul Erika reprezintă deja un caz de studiu în termeni de gestionare şi analiză a riscului, nu doresc ca un incident precum acesta sau altele similare să se mai întâmple vreodată.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE) - Compromisul obţinut pentru al treilea pachet maritim va determina îmbunătăţirea siguranţei pasagerilor, va contribui la protecţia mediului şi la întărirea sistemelor de control.

Lista neagră instituită pentru navele care încalcă în mod repetat reglementările va fi, la fel ca cea din sectorul aviatic, un pas important pentru îmbunătăţirea siguranţei. Erika III este deosebit de important pentru România deoarece, ca urmare a documentelor adoptate recent – Politica maritimă integrată a Uniunii şi Sinergia Mării Negre, poate avea un cuvânt important de spus în reuşita procesului de extindere a principiilor europene şi a bunelor practici la celelalte state riverane care nu fac parte din Uniunea Europeană, şi aceasta prin noul instrument propus de Comisia Europeană prin Parteneriatul Estic.

Măsurile aferente transporturilor navale trebuie suplimentate de întărirea cooperării între statele riverane pentru raţionalizarea exploatării resurselor şi pentru reducerea poluării din activităţile portuare şi de coastă, precum şi pe întreg cursul Dunării. Numai printr-o acţiune concertată în toate domeniile Marea Neagră poate fi eficient protejată

  Jim Higgins (PPE-DE) – Domnule preşedinte, pachetul a fost unul foarte dificil pentru Parlament şi Consiliu. Au avut loc numeroase negocieri şi dezbateri şi sunt bucuros să vad că problemele au fost în cele din urmă rezolvate.

Adoptarea acestui pachet este o victorie a Parlamentului European şi, cu siguranţă, a raportorilor care au luptat pentru a se asigura că avem câştig de cauză în numele cetăţenilor noştri, în ciuda opoziţiei feroce din partea unor guverne ale statelor membre.

Această lege va avea impact asupra unei multitudini de domenii, incluzând standarde pentru pavilioanele europene şi asigurând proceduri îmbunătăţite de inspectare a navelor. Am obţinut acum o transparenţă sporită şi inspecţii mai stricte. Acest pachet va duce de fapt la nave mai sigure, ceea ce înseamnă un risc mai scăzut de dezastre de mediu şi de pierderi de vieţi omeneşti pe mare.

Din punctul de vedere al Irlandei, acest moment este extrem de important, întrucât avem o navă letonă ancorată într-un port irlandez, al cărei echipaj nu a mai fost plătit, nu a beneficiat de hrană suficientă şi nici nu are posibilitatea de a se întoarce în Letonia, stat membru. Acestea sunt tipurile de probleme care trebuie abordate şi aştept cu nerăbdare punerea în aplicare a măsurilor cuprinse în acest pachet.

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE) - Cel de-al treilea pachet maritim este unul extrem de important. Uniunea doreşte dezvoltarea coridoarelor maritime ca parte a extinderii TEN-T. Acest pachet maritim contribuie la creşterea siguranţei transportului maritim şi implementează practic lecţiile învăţate în urma accidentelor maritime din ultimii ani, navele Erika şi Prestige, şi a accidentelor din Marea Neagră.

Pentru Marea Neagră, în special, acest pachet va avea o importanţă deosebită, deoarece multe din statele riverane Mării Negre se află pe lista neagră sau pe lista gri a Memorandumului de la Paris. Răspunderea armatorilor în caz de accident ar trebui să se aplice şi pentru accidentele ce au loc pe apele navigabile interioare. Consider că navele aflate în pericol trebuie să fie primite în zone special amenajate, în care acestea pot beneficia de asistenţa de care au nevoie. Evident, trebuie însă reglementat clar modul în care se va face plata pentru aceste servicii.

  Marie Anne Isler Béguin (Verts/ALE). – (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, în momentul în care Erika a naufragiat, am fost printre cei care au făcut apel la autorităţile franceze să închidă ecluzele pentru a nu polua salinele.

Când a avut loc dezastrul vasului Prestige am fost coraportoare, împreună cu domnul Sterckx, întrucât eram responsabili împreună pe subiectul transporturilor - eu fiind responsabilă pentru mediu - şi am făcut apel împreună pentru o siguranţă sporită a transportului maritim. Îmi aduc bine aminte cât de mult am luptat chiar în cadrul Parlamentului pentru a se înfiinţa o comisie de anchetare a cazului Prestige: vă aduceţi cu siguranţă aminte.

De aceea, cred acum că putem fi cu toţii mulţumiţi de faptul că s-au înregistrat progrese în legătură cu o multitudine de reguli internaţionale şi europene ca parte a pachetului maritim şi sper ca în curând toate acestea să nu mai fie decât o amintire neplăcută.

Cu toate acestea, aş dori să atrag atenţia asupra...

(Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Avril Doyle (PPE-DE) – Domnule preşedinte, aş dori să reiterez, în mod oficial şi în legătură cu acest pachet maritim de o importanţă deosebită, considerentul 3 din revizuirea Directivei UE-ETS votată cu o majoritate covârşitoare. Această directivă se referă la ţintele de reducere a emisiilor de dioxid de carbon şi la planificarea procesului respectiv.

Considerentul 3 enunţă că toate sectoarele economice ar trebui să contribuie la realizarea acestor reduceri de emisii, inclusiv transportul maritim şi aerian. În cazul neaprobării de către statele membre a unui acord internaţional ce ar acoperi emisiile maritime la nivel internaţional în cadrul ţintelor sale de reducere prin intermediul OIM şi/sau în eventualitatea neîncheierii unui astfel de acord prin intermediul UNFCCC până la 31 decembrie 2011, Comisia ar trebui să prezinte o propunere care să includă emisiile maritime la nivel internaţional în conformitate cu modalităţile armonizate din cadrul angajamentului de reducere asumat de Comunitate, în vederea intrării sale în vigoare în 2013. O astfel de propunere ar trebui să reducă la minimum orice impact asupra competitivităţii UE, luând în calcul beneficiile potenţiale de mediu. Vă rog să comentaţi asupra acestor aspecte, domnule comisar.

  Brian Simpson (PSE) – Domnule preşedinte, a trecut mult timp peste Parlament de la momentul Prestige, o tragedie pentru litoralul Galiţiei şi ecosistemele sale. A trecut multă vreme de când Erika a poluat şi a distrus minunata coastă a Bretaniei. A trecut, de asemenea, mult timp de la Sea Empress, Exxon Valdez şi alte dezastre maritime.

Acest pachet reprezintă o mărturie a activităţii Parlamentului, Comisiei şi, cu oarecare întârziere, a Consiliului. Pentru mine, semnificaţia acestui pachet se va face simţită mulţi ani de aici înainte. Este o mărturie a muncii tuturor raportorilor şi deputaţilor noştri care, pe parcursul anilor, au făcut presiuni pentru o astfel de legislaţie.

Acest pachet este o victorie pentru acest Parlament, pentru deputaţii din toate grupurile politice, în special pentru Comisia pentru transport, şi sper că mi se va permite să îi menţionez în mod special pe dna Miguélez Ramos şi pe dl Willi Piecyk.

  Antonio Tajani, vicepreşedinte al Comisiei − (IT) Domnule preşedinte, pe parcursul discuţiilor ce au avut loc în acest Parlament, în mijlocul satisfacţiei generale de a vedea Consiliul, Parlamentul şi Comisia adoptând reguli ce furnizează publicului răspunsuri tangibile, cred că a ieşit în evidenţă o întrebare: se vor aplica în mod corespunzător toate aceste reguli benefice rezultate în urma compromisului şi a unei munci asidue? Va fi capabilă Comisia să se asigure că aceste reguli sunt respectate? Va fi oare agenţia capabilă să coopereze în mod eficace cu Comisia pentru a asigura respectarea acestor reguli? Fac referire la comentariile ce au fost făcute pe parcursul dezbaterii - mă gândesc în special la remarcile domnului Jarzembowski şi ale domnului Romagnoli - dar şi la scrisorile care au fost trimise Comisiei în ultimele luni de către domnii Sterckx şi Simpson care au ridicat aceeaşi problemă.

Cred că pot confirma angajamentul Comisiei, care a insistat cu tărie pentru aprobarea acestui pachet, de a asigura respectarea măsurilor din pachet de către statele membre. Intenţionez să fac apel la cooperarea agenţiei - o instituţie în care cred şi una care a avut întotdeauna o activitate eficace, îndeplinindu-şi rolul de sprijinire a Comisiei şi a statelor membre în cel mai bun mod - în vederea punerii în aplicare a acestui regulament, aşa cum a procedat şi în cazul altor regulamente. Am fost la Lisabona, unde îşi are sediul agenţia, şi am remarcat un nivel ridicat de cooperare, o mare bunăvoinţă, precum şi un angajament şi un entuziasm deosebit pentru aplicarea tuturor reglementărilor din acest pachet. Toate acestea vor fi garantate prin sistemul de siguranţă, Safe Sea Net, precum şi prin toate celelalte mijloace tehnologice sofisticate folosite pentru a asigura publicul că normele Uniunii Europene sunt efectiv aplicate. După cum bine ştiţi, atunci când legea conferă Comisiei o responsabilitate anume, Comisia poate să apeleze la agenţie pentru ajutor în realizarea sarcinilor de natură tehnică.

Intenţionez să continui în direcţia aleasă de predecesorul meu, Jacques Barrot, şi să apelez la cooperarea cu o agenţie pe care eu o consider eficientă, bine condusă şi plină de oameni cu atitudine corectă, care cred în munca pe care o fac. Voi face acest lucru, de exemplu, în cazul inspecţiilor care au ca scop verificarea aplicării corecte a reglementărilor sau implementarea sistemelor de monitorizare a traficului. În cele din urmă, doresc să evidenţiez rolul jucat de agenţie - şi mă adresez în special domnului Sterckx - în implementarea sistemului Safe Sea Net, platforma europeană de schimb de date privind traficul maritim, şi în înfiinţarea unui centru european pentru monitorizarea şi identificarea pe distanţe lungi a navelor.

Aceste sarcini respectă regulamentul agenţiei, chiar dacă nu sunt menţionate în mod specific, deoarece cea mai recentă modificare datează din 2004, dar ele vor fi cu siguranţă incluse în următoarea revizuire a regulamentului, care este în curs de pregătire. Faptul că aceste sarcini specifice nu sunt menţionate în directive sau în regulamentele specifice nu are nicio legătură cu împărţirea rolurilor între Comisie şi agenţie.

În răspuns, intenţia mea este de a asigura Parlamentul de intenţia şi determinarea Comisiei de a aplica regulile pe care le aprobăm cu sprijinul agenţiei. Nu ar avea niciun sens să spunem publicului: „Am făcut ceva pozitiv pentru voi”, dacă ulterior am fi incapabili să aplicăm acest lucru pozitiv şi să ne asigurăm că regulile au fost respectate. Ar trebui să ne amintim că statele membre, reprezentate de către Consiliu, fac parte integrantă din acest acord. Având în vedere că sunt colegislatoare, sunt convins că statele membre vor aplica regulile pe care noi le aprobăm acum. Fără îndoială, Comisia va asigura respectarea acestui angajament şi îl va sprijini, cu suportul tehnic al agenţiei.

  Luis de Grandes Pascual, raportor – (ES) Domnule preşedinte, cred că am ajuns la final şi ar trebui să fim cu toţii foarte mulţumiţi că am ajuns la acest moment după o călătorie atât de lungă. Dacă procedura de codecizie se justifică vreodată, cred că acest lucru se întâmplă în cazul pachetului în discuţie şi al felului în care a fost tratat.

Cheia acestui pachet rezidă în nevoia de realizare a unui acord între Comisie, Consiliu şi Parlament. Parlamentul a procedat bine preluând conducerea - se poate vedea că acest lucru se justifică acum mai mult ca niciodată - şi insistând ca examinarea acestui pachet să fie considerată esenţială. Încă de la început, nu am accepta niciun fel de împărţire sau separare pentru a realiza un tot ce ar putea garanta siguranţa pe mare.

Cred că putem fi încrezători că există garanţii pentru viitor că măsurile politice ad hoc vor fi inutile. Ne vom feri astfel de situaţii neplăcute în care anumiţi oameni la putere vor critica poziţiile unor guverne şi vor trebui să laude atitudinile celorlalte. De aceea, pe viitor, deciziile majore vor fi în mâinile comisiilor independente care vor folosi cu autoritate, în mod riguros, imediat şi capabil, mijloacele de luare a deciziilor. Acest lucru va garanta că deciziile luate sunt riguroase, corecte şi echitabile.

Tocmai de aceea a trebuit să punem în balanţă multe alte aspecte în cadrul acestui pachet: a trebuit să discutăm împreună societăţile de clasificare şi echipamentul maritim; au trebuit discutate clar toate interesele; şi, mai presus de toate, Parlamentul a trebuit să dea dovadă de spirit de iniţiativă.

Ar trebui să fim mulţumiţi de faptul că Parlamentul a demonstrat un astfel de spirit de iniţiativă. Parlamentul poate spune astfel cu mândrie că Uniunea Europeană nu a aşteptat rezultatul proceselor OMI - Organizaţia Maritimă Internaţională - ci a luat iniţiativa.

A fost datoria noastră să facem acest lucru şi nu a trebuit să mai aşteptăm pe nimeni. Cred că putem fi mulţumiţi şi putem avea speranţe pentru viitor, cu convingerea că astfel de greşeli nu vor fi repetate şi că am învăţat lecţiile trecutului.

  Dominique Vlasto, raportor – (FR) Domnule preşedinte, la final, aş dori să spun că munca pe care cu toţii am realizat-o ne va permite - dacă Parlamentul adoptă pachetul, bineînţeles - să fim mai puţin îngrijoraţi cu privire la protecţia apelor noastre, a coastelor şi a concetăţenilor.

Lucrul cel mai important acum este să punem în aplicare dispoziţiile recomandate de prevenire şi asigurare a aplicării, dispoziţii ce trebuie să fie eficace în toate ţările noastre. Dacă vom putea face acest lucru, vom fi ajutat la salvarea patrimoniului nostru maritim.

Sunt recunoscător domnului comisar, care s-a dovedit hotărât să se asigure că directiva europeană este pusă în aplicare şi nu doar discutată.

  Dirk Sterckx, raportor −(NL) Domnule preşedinte, observ încă odată că există consens în Parlament. Marea majoritate sprijină conţinutul acestui pachet şi compromisul la care am ajuns. Cred că acesta este un semnal pentru toţi cei implicaţi că nu este vorba de un conflict ideologic, ci de instituirea de mecanisme practice pentru îmbunătăţirea siguranţei maritime.

Aş dori să îi mulţumesc şi domnului comisar pentru răspunsul la întrebarea mea cu privire la incertitudinea legată de agenţie şi de rolul acestuia. În cazul în care s-a uitat, agenţia a fost una dintre componentele primului pachet Erika.

Agenţia a fost una dintre primele propuneri: o agenţie care să reunească cunoştinţele necesare şi specialişti pentru a ne asigura că noi - Comisia în special, dar şi Parlamentul - beneficiem de sprijin în ceea ce facem, în întocmirea proiectelor legislative.

După aceea, salut consensul obţinut şi sunt mândru de ceea ce am realizat, dar nu cred, domnule comisar - aşa cum atât dumneavoastră, cât şi doamna Vlasto aţi menţionat deja - că totul depinde acum de calitatea punerii în aplicare. Scopul este de a avea autorităţi de calitate - care să se ocupe de găzduirea navelor în situaţii dificile, de exemplu, în toate statele membre. În cazul în care calitatea lor este sub parametri, trebuie să luaţi măsuri.

Depinde acum de dvs. - de Comisie, de serviciile Comisiei şi de agenţie - să vă asiguraţi că statele membre aplică dispoziţiile încorporate în legislaţie cu privire la controlul de către statul de port, societăţile de clasificare, SafeSeaNet şi alte aspecte pe care acum le finalizăm sau le îmbunătăţim.

Domnule comisar, vă vom urmări activitatea şi dacă veţi ocupa portofoliul pentru transport şi în următoarea Comisie, vom continua să facem acest lucru, pentru a ne asigura că, într-adevăr, calitatea existentă este ceea ce ne-am dorit. Toate cele bune atunci. Vă vom urmări activitatea şi vă vom sprijini din nou, dacă este nevoie de propuneri ulterioare.

  Jaromír Kohlíček, raportor – (CS) Aş dori să-mi iau libertatea neobişnuită în acest loc de a-l corecta pe colegul meu deputat, deoarece nu este vorba doar de continuarea mandatului comisarului, astfel încât să-i putem urmări activitatea; ar trebui să ne întrebăm şi dacă noi vom continua să fim aici în următorul mandat parlamentar. Atât am avut de spus în legătură cu corectura. Aş dori să mulţumesc tuturor celor care au colaborat la acest pachet. Acest document devine în mod paradoxal primul succes major al preşedinţiei cehe în Comisia Europeană, fie că acceptăm sau nu acest lucru. În ceea ce priveşte comentariile domnului Toussas, care a vorbit cu o anumită înverşunare despre cum pachetul ignoră în general condiţiile de muncă pe mare, este adevărat că acest pachet nu se ocupă de fapt în mod direct de condiţiile de muncă ale echipajelor, cu excepţia tratamentului decent acordat echipajelor de pe navele în dificultate şi echipajelor implicate în dezastre maritime. Cu toate acestea, cred că Parlamentul European, împreună cu Comisia, va reveni asupra acestui aspect în viitorul apropiat. La urma urmei, ne ocupăm de aspecte similare şi în alte domenii legate de transport, deci o astfel de decizie ar fi logică. Până în prezent, chestiunea importantă legată de siguranţa transportului maritim nu a fost suficient tratată în acelaşi mod ca şi transportul continental. Şi cred, întorcându-mă la punctul din care am plecat, că atât timp cât reunim forţele cu cele ale comisarului Tajani în vederea sarcinii noastre comune, vom putea coopera.

  Paolo Costa, raportor – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş adresa şi eu mulţumiri tuturor celor implicaţi în acest proces lung şi important. Aş dori să-mi exprim cele mai calde şi sincere mulţumiri, deoarece, acum, legislaţia europeană şi regulile europene cu privire la siguranţa maritimă sunt cu siguranţă mai bune decât precedente. Bineînţeles, Comisia are acum sarcina de a se asigura că ele sunt aplicate şi sunt convins că domnul comisar îşi va îndeplini rolul său în a se asigura că regulile nu rămân doar vorbe goale. Din fericire, unele din aceste reguli vor intra imediat în vigoare. În alte cazuri, Comisia va trebui să asigure că directivele sunt transpuse în legislaţiile naţionale.

Bineînţeles că imediat ce se închide un capitol, un altul se deschide imediat. Am lăsat de-o parte o mulţime de probleme, dar acum ar trebui probabil să revenim asupra lor. Nu aş menţiona decât două dintre ele: nu am finalizat încă aşa cum trebuie detaliile privind porturile de refugiu şi sper că acest lucru nu va duce la apariţia unor pericole în cazul unor dificultăţi în apele noastre; cealaltă problemă este extinderea acoperirii pasagerilor în cazul navigaţiei fluviale, precum şi în cazul navigaţiei naţionale.

Am putea spune mult mai multe, dar nu prea ar avea rost. În prezent, ceea ce merită să facem este poate să mulţumim din nou Comisiei pentru iniţiativa sa şi comisarului pentru felul conştiincios prin care a urmărit acţiunile Parlamentului - şi, de asemenea, să ne asumă, rolul jucat de către Parlament, fără a deveni aroganţi. Cred că atunci când vom analiza propunerea ce a stat la baza procesului legislativ şi ne vom gândi din nou la felul în care a modificată faţă de versiunea iniţială a Consiliului pentru a atinge rezultatul final, cred că vom putea declara cu mândrie că Parlamentul şi-a făcut treaba, ceea ce este cu mult mai mult decât a fi - nu pot spune „gardian”, deoarece Comisia este gardianul - haideţi să spunem un promotor decis al legislaţiei europene şi al rolului pe care Europa trebuie să îl îndeplinească pentru binele comun.

  Gilles Savary, raportor – (FR) Domnule preşedinte, toţi cei din Parlament, cu doar câteva excepţii, ştiu ce înseamnă să legiferezi şi să aduci valoare adăugată unui text de la Comisie. Din acest punct de vedere, aş dori să reiau ceea ce a spus domnul Costa: pentru Parlament, acest lucru nu este un simplu exerciţiu de manual de care să fie mândru, ci o realitate captivantă într-o perioadă în care Europa are nevoie de o cosmetizare.

Deoarece nu sunt sigur dacă acest aspect a fost evidenţiat suficient, aş dori să spun că acest pachet legislativ, alcătuit din şapte texte plus unu, va urma o procedură în două etape: mâine ni se va cere să ratificăm procedura de conciliere şi acordul asupra a cinci plus unu dintre texte, iar celelalte două texte - rapoartele întocmite de domnul Fernandes şi de mine - vor merge la a doua lectură, deoarece au fost iniţial respinse de către Consiliu.

Deoarece am ajuns în mod aproape miraculos la un acord cu Consiliul, datorită colegilor noştri raportori care au fost îndeajuns de amabili încât să ne preia pe drum, în aşa fel încât Consiliul să fie de acord şi să i se ceară să-şi declare poziţia, suntem de abia la a doua lectură a rapoartelor întocmite de către domnul Fernandes şi de mine. Bineînţeles că nu dorim ca acestea să fie modificate şi nici nu cred că vor fi, deoarece nu s-au depus niciun fel de amendamente. Sperăm că ele vor fi adoptate mâine, în forma lor actuală. Obţinerea unui succes în relaţia cu Consiliul ne va permite să reintegrăm acest pachet.

V-aş spune, domnule comisar, că acum mingea este în terenul Comisiei: suntem cu toţii conştienţi că, pentru a monitoriza punerea în aplicare a acestor măsuri legislative - a face legi nu este îndeajuns în multe domenii de activitate - textele trebuie transpuse în statele membre.

În ceea ce priveşte solicitarea de asigurare împotriva daunelor provocate terţilor, altfel spus, poluarea şi daunele grave rezultate în urma unui accident maritim, personal, cred că avem nevoie să ne asigurăm în special că sunt ratificate convenţiile internaţionale majore, deoarece acest lucru reprezintă un angajament asumat de către statele membre. De asemenea, consider că ar fi bine pentru Comisie să transmită Parlamentului un raport pe marginea acestui subiect în 2012.

  Emanuel Jardim Fernandes, raportor – (PT) Domnule preşedinte, aş dori să încep prin a mulţumi preşedinţiei franceze pentru oportunitatea pe care ne-a acordat-o de a vedea acest pachet ajuns la bun sfârşit. Adresez mulţumiri speciale vicepreşedintelui Tajani şi Comisiei pentru contribuţia semnificativă pe parcursul fazei finale a negocierilor. Mulţumesc de asemenea tuturor pentru comentarii şi contribuţii. Aş dori să menţionez în mod deosebit toţi raportorii, mai ales pe domnul Kohlíček, şi, cu permisiunea dumneavoastră, pe raportorul alternativ, doamna Miguélez Ramos. Ei s-au asigurat că disputele dintre statele membre, aşa cum s-a întâmplat în cazul naufragiului Prestige, nu vor mai avea loc şi că toată lumea îşi recunoaşte cu adevărat responsabilităţile ce revin în cazul accidentelor. Mulţumesc domnului Costa, cu care am lucrat pe tot parcursul procesului, mai ales asupra raportului legat de responsabilităţile transportatorilor de pasageri, eu fiind raportor pentru Grupul Socialist din cadrul Parlamentului European, pentru a ne asigura că toate mijloacele de transport maritim garantează protecţia pasagerilor lor; că există mijloace de compensare financiară a pasagerilor pentru situaţiile cele mai nefericite; şi că cei care sunt afectaţi cel mai rău sunt şi cei mai bine protejaţi, rapid şi chiar în avans, indiferent de unde provine culpa.

Căi de recurs juridic există şi sunt destul de clare, accesibile, bazate pe informaţii precise şi disponibile în avans. După cum am spus deja, adoptarea acestui cel de-al treilea pachet de securitate maritimă reprezintă o victorie semnificativă a procesului legislativ european. Comisia, Consiliul şi Parlamentul au acceptat un text care îmbunătăţeşte vieţile tuturor, promovează o mai mare siguranţă pe mare, oceane şi fluvii şi ne pregăteşte viitorul. Prin votul de mâine în favoarea acestui pachet, aducem un omagiu victimelor tuturor tragediilor maritime, din trecut sau mai recente, şi ne dovedim respectul faţă de cetăţeni şi de comerţ.

Sper, domnule vicepreşedinte, că dispoziţiile ce urmează a fi adoptate mâine în cadrul acestui pachet vor fi respectate, astfel încât aşteptările cetăţenilor care au fost create acum să poată fi transformate într-o consolidare reală a siguranţei şi a drepturilor lor.

  Georg Jarzembowski (PPE-DE) – (DE) Domnule preşedinte, în încheierea acestei dezbateri mulţumesc vicepreşedinţilor Barrot şi Tajani şi preşedinţiei franceze, mai precis domnului Bussereau, şi ar trebui să mulţumim şi celor care lucrează în cadrul Comitetului de conciliere şi al Comisiei pentru transport şi turism şi care au colaborat cu noi la acest dosar timp de mai mulţi ani. Toţi aceştia şi-au îndeplinit rolul în realizarea succesului pe care l-am obţinut şi pentru acest lucru vă cer să le mulţumim.

  Inés Ayala Sender (PSE) – (ES) Domnule preşedinte, aş dori doar să adaug ceva la cele spuse mai devreme de către domnul Jarzembowski. Am dori de asemenea să-i mulţumim şi domniei sale, în calitatea sa de preşedinte al Comisiei temporare pentru îmbunătăţirea siguranţei în transportul maritim, înfiinţată pentru clarificarea cazului Prestige, care, într-o anumită măsură, stă la baza a tot ceea ce am discutat astăzi.

În cazul în care vom pierde legătura cu domnul Jarzembowski, aş dori să-i spun că ne vom aminti mereu de abilitatea de care a dat dovadă în cadrul acelei comisii.

  Preşedintele – Doamnă Ayala Sender, adaug de aici, de la prezidiu, felicitările mele unei persoane care a fost cu siguranţă un preşedinte foarte eficace şi îi doresc multe bucurii şi succes.

Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Dushana Zdravkova (PPE-DE), în scris – (BG) Doamnelor şi domnilor, compromisul la care s-a ajuns va consolida legislaţia UE în domeniul siguranţei şi transpunerea instrumentelor internaţionale importante în legislaţia comunitară. Prin adoptarea acestui pachet, Parlamentul European va stabili un nou etalon pentru standardele de investigare a accidentelor în care sunt implicate nave.

Aceste măsuri au fost adoptate ca o consecinţă a accidentului ce a implicat petrolierul Erika, însă eu doresc să vă reamintesc un alt caz mai recent. În data de 13 februarie 2004, la o distanţă de 7,5 mile nautice de Bosfor, s-a scufundat în circumstanţe încă neelucidate nava Hera, cu întregul său echipaj de 19 marinari aflaţi la bord. La cinci ani după această tragedie care a avut loc în unul dintre cele mai aglomerate şi monitorizate locuri de pe glob, nimeni nu îşi explică cum s-a scufundat această navă. Mai mult decât atât, nimeni nu poate preciza ce operaţiuni de salvare au fost desfăşurate după primirea semnalului de urgenţă.

Investigarea motivelor şi consecinţelor acestui accident a ajuns momentan într-un punct mort. Singurul lucru care poate fi confirmat cu siguranţă este că 17 cetăţeni europeni şi doi cetăţeni ucraineni şi-au pierdut viaţa. Nimeni nu a fost încă tras la răspundere pentru acest lucru.

Este evident că noile reguli pe care le adoptăm acum nu vor preveni astfel de tragedii, dar sper că ele vor asigura desfăşurarea unei investigaţii transparente, complete şi obiective, pentru a putea trage la răspundere părţile vinovate.

13. Aplicarea taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri - Ecologizarea transportului şi internalizarea costurilor externe (dezbatere)

  Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă dezbaterea comună privind următoarele rapoarte:

– A6-0066/2009 elaborat de domnul El Khadraoui, în numele Comisiei pentru transport şi turism, referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 1999/62/CE de aplicare a taxelor la vehicule grele de mărfuri pentru utilizarea anumitor infrastructuri [COM(2008)0436 – C6-0276/2008 – 2008/0147(COD)] şi

– A6-0055/2009 elaborat de domnul Jarzembowski, în numele Comisiei pentru transport şi turism, referitor la ecologizarea transporturilor şi internalizarea costurilor externe [2008/2240(INI)].

  Saïd El Khadraoui, raportor −(NL) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, doresc să trec direct la subiect şi să clarific câteva neînţelegeri. Am citit din diverse surse că, prin introducerea acestei directive privind eurovinieta, încercăm să condamnăm la moarte sectorul transportului rutier, în aceste vremuri dificile din punct de vedere economic. Am citit de asemenea că intenţionăm să facem obligatorie tarifarea rutieră pentru toate vehiculele de pasageri din Europa.

Adevărul este, bineînţeles, că noi nu dorim să impunem nimic de acest gen; ci dimpotrivă, dorim să oferim o gamă largă de posibilităţi pentru a ajuta statele membre care doresc să introducă, atunci când doresc, principiul „poluatorul plăteşte” în sectorul transportului rutier. Cu alte cuvinte, dorim să stabilim un cadru pentru a institui reguli de bază pe care statele membre trebuie să le respecte dacă doresc internalizarea costurilor externe.

Acest lucru ar trebui să ne apropie de un sistem de transport mai durabil. Doresc să adaug imediat că aceste reglementări nu reprezintă un leac miraculos. Vor trebui luate foarte multe alte măsuri dacă ne dorim să facem minuni. Cu toate acestea, dacă nu vom face nimic - şi Comisia este conştientă de acest lucru - transportul rutier va creşte cu 55% până în 2020. Tocmai de aceea trebuie să facem ceva.

Ceea ce propunem aici este de fapt o mică revoluţie, dacă îmi permiteţi să mă exprim aşa, ce va solicita continuări ambiţioase în următorii ani. Cu sprijinul majorităţii din cadrul Comisiei pentru transport şi turism, am reuşit să elaborăm o propunere echilibrată, rezonabilă şi coerentă. Aş dori de asemenea să mulţumesc tuturor celor implicaţi. Nu a fost uşor; punctele de vedere au diferit în mod considerabil. Totuşi, sper să păstrăm acest echilibru şi după ziua de mâine şi să trimitem astfel un semnal puternic Consiliului, care trebuie să elaboreze o altă poziţie comună.

Care sunt principalele aspecte? În primul rând, ce externalităţi urmează a fi introduse în sistem? Am optat pentru aspectele legate de poluare a aerului, zgomot şi congestionarea traficului. În ceea ce priveşte acest ultim aspect, am făcut de fapt o concesie sectorului de transport rutier prin faptul că am spus că ţările care doresc ca sistemele lor să acopere problema congestionării ar trebui să facă o legătură cu autoturismele. Acest lucru este unul opţional, nu obligatoriu.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte alocarea fondurilor, noi nu considerăm venitul din aceste taxe ca fiind o taxă suplimentară acceptată pentru a simplifica fluxul către trezoreriile de stat. Un astfel de venit trebuie reinvestit în sistemul de transport, cu scopul de a păstra costurile externe la un nivel scăzut. Acesta trebuie să fie obiectivul nostru final.

În cel de-al treilea rând, este vorba de interoperabilitate, un lucru vital, iar Comisia mai are multe de făcut în acest sens. Vrem să evităm situaţia în care autocamioanele trebuie să poarte cu ele 27 de cutiuţe diferite pentru a plăti toate taxele rutiere prin Europa; eu cred că este nevoie de iniţiative clare în acest sens.

În al patrulea rând, trebuie să existe posibilitatea unor acţiuni suplimentare în viitor. În câţiva ani, trebuie întocmită o vedere de ansamblu asupra internalizării costurilor externe pentru toate modalităţile de transport. Trebuie să luăm în considerare posibilitatea de a adăuga şi alte costuri externe, dar trebuie să promovăm şi schemele de taxare bazate pe kilometrajul suplimentar.

Pe ansamblu, tot acest impact este de fapt unul limitat. Estimăm că valoarea costurilor de exploatare s-ar putea majora cu 3%, dacă această directivă s-ar aplica pe teren peste tot în Europa. De aceea, doresc să propun colegilor mei deputaţi să rămână fideli pachetului sprijinit de Comisia pentru transport şi turism.

Cu alte cuvinte, nu sprijin modificările Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni care vizează înlăturarea congestionării din sistem şi nici nu pot sprijini amendamentele depuse de Grupul Verzilor / Alianţa Liberă Europeană, indiferent de cât de atrăgătoare pot părea acestea. Haideţi să ne păstrăm coerenţa şi să facem un pas înainte pe această cale.

  Georg Jarzembowski, raportor – (DE) Domnule preşedinte, domnule vicepreşedinte, doamnelor şi domnilor, daţi-mi voie să încep prin a spune că mobilitatea persoanelor şi a mărfurilor are pur şi simplu o importanţă esenţială pentru calitatea vieţii, pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, pentru coeziunea socială şi teritorială a Uniunii Europene şi pentru comerţul cu ţări terţe.

Iată de ce, pur şi simplu, Comunitatea Europeană are nevoie de o infrastructură care să-i îndeplinească cerinţele şi de reguli de transport echitabile pentru toate mijloacele de transport. Având în vedere că şi transportul are consecinţe negative pentru populaţie şi mediu, acesta trebuie bineînţeles ecologizat, pentru a-şi îndeplini şi el rolul în lupta împotriva schimbărilor climatice.

Trebuie să vă spun totuşi, domnule vicepreşedinte, că ceea ce ne-aţi prezentat drept document de bază pentru ecologizarea transporturilor a fost insuficient. Regret că trebuie să spun că nu există niciun plan general consecvent şi că lăsaţi totul deschis - totul se reduce la subsidiaritate. Dacă spuneţi că trebuie să ecologizăm transporturile, acest lucru trebuie să se aplice peste tot în Uniunea Europeană şi nu trebuie lăsat la latitudinea statelor membre. Principiul trebuie aplicat peste tot, de la căi ferate şi până la transportul maritim.

Nu se poate să selectaţi pur şi simplu transportul rutier - şi, de fapt, doar transportul rutier de mărfuri - şi să spuneţi după aceea că „vom lăsa la latitudinea statelor membre decizia dacă doresc sau nu să aibă taxe rutiere”. Dacă doriţi o schimbare fundamentală, trebuie să prezentaţi un plan integrat pentru toate mijloacele de transport - un lucru pe care l-am spus foarte clar în cadrul comisiei. Vor fi necesare în acest sens şi evaluări ştiinţifice ale impactului, care să ţină cont de consecinţele asupra competiţiei dintre mijloacele de transport, de costurile de mobilitate şi de competitivitatea Europei.

Cea de-a doua comunicare, cea asupra internalizării costurilor externe, este un alt exemplu de compartimentare în cadrul sistemului dumneavoastră, propunând ceva şi totuşi nepropunând nimic. În ceea ce priveşte internalizarea costurilor externe, aţi elaborat din nou un manual stufos care oferă multiple căi de realizare a calculelor, dar, în cele din urmă, spuneţi că „vom calcula conform unei valori fixe.” Nimeni nu mai înţelege nimic. Eşuaţi de asemenea în a lua în considerare contribuţiile deja plătite de către diferitele mijloace de transport, fie că este vorba de taxarea generală, de taxa pe combustibil sau de taxa pentru vehicule.

După cum ştiţi, avem aceeaşi problemă şi cu eurovinieta. Grupul din care fac parte este de acord cu alte grupuri că gazele de eşapament şi zgomotul sunt aspecte ce trebuie luate în considerare în cadrul costurilor externe şi al taxării aferente. Congestionarea traficului însă? Domnule vicepreşedinte, congestionarea traficului este cauzată de infrastructura insuficientă din statele membre. A da statelor membre fonduri pentru a-şi gestiona propriile neajunsuri ar fi curată nebunie.

În plus, sunteţi conştienţi de faptul că întreprinderile suportă de mult timp costurile congestionării traficului, având în vedere că acestea duc la mărirea costurilor salariale şi cu combustibilul. Ţinând cont de acest aspect, trebuie spus, domnule El Khadraoui, că nu are niciun sens internalizarea costurilor congestionării, ci dimpotrivă. Trebuie să încercăm să scăpăm de congestionarea traficului prin îmbunătăţirea prudentă a infrastructurii şi prin desfăşurarea sistemelor inteligente de monitorizare a traficului. Însă nu trebuie să încărcăm agenţii economici, care se luptă deja cu creşterea costurilor, cu costuri suplimentare sub forma taxelor rutiere. Nu are niciun rost.

Domnule vicepreşedinte, comunicarea dumneavoastră asupra măsurilor de protecţie împotriva zgomotului provenit de la căile ferate este, în principiu, un lucru pozitiv. Dar despre ce este vorba până la urmă? Ce propuneţi de fapt? Spuneţi că există multe opţiuni. Nu, dumneavoastră sunteţi Comisia! Aveţi dreptul şi datoria să înaintaţi propuneri pe care să le putem pune ulterior în aplicare. De aceea, Comisia pentru transport şi turism face apel la dumneavoastră pentru a depune o propunere de directivă privind introducerea taxelor de acces la calea ferată legate de zgomot, astfel încât, prin reinvestirea banilor încasaţi din aceste sisteme în societăţile feroviare - inclusiv societăţi private - să putem contribui la introducerea unor măsuri reale de reducere a zgomotului. Toţi cei din acest Parlament avem un ţel bine conturat şi acela este că poluarea fonică generată de căile ferate trebuie eradicată. Noi vrem să promovăm transportul pe căile ferate, dar traseul lor prin liniştita vale a Rinului trebuie schimbat şi el de o manieră benefică pentru mediu. Aşa că ajutaţi-ne în acest sens - propuneţi ceva cu adevărat tangibil!

  Antonio Tajani, vicepreşedinte al Comisiei −(IT) Domnule preşedinte, am ajuns la finalul unei alte dezbateri pe un subiect pe care am reuşit să îl aduc în atenţia acestui Parlament imediat ce am obţinut sprijinul Parlamentului, altfel spus, ţelul nostru de a nu impune o nouă taxă pentru cetăţenii europeni. În ceea ce priveşte Comisia, faptul că noua eurovinietă este opţională reprezintă o dovadă că nu impunem o nouă taxă. Mai înainte de toate, sumele încasate nu vor fi alocate în general bugetelor diferitelor state membre, ci vor fi alocate pentru a face o diferenţă într-un sector anume, de exemplu poluarea, internalizarea costurilor externe şi construirea unor drumuri şi a unei infrastructuri mai sigure.

Doresc să mulţumesc Parlamentului pentru angajamentul arătat pentru pachetul de ecologizare, în special cu privire la revizuirea Directivei Eurovinieta. Propunerea adoptată de către Comisia pentru transport şi turism pe baza raportului domnului El Khadraoui trimite un mesaj puternic statelor membre, deoarece propune un cadru mai flexibil care autorizează în mod legal adoptarea de noi instrumente pentru combaterea efectelor negative din sectorul transporturilor, precum şi în cadrul părţilor implicate din acest sector. Face acest lucru prin demonstrarea unei intenţii politice de încurajare treptată a introducerii unei game de tarife corecte şi eficace, spre folosul infrastructurilor, iar principiul este că poluatorul, şi nu contribuabilul, plăteşte.

Am sentimentul că avizul aprobat de către Comisie, care este în discuţie azi, consolidează propunerea Comisiei în unele privinţe cheie. În ceea ce priveşte alocarea resurselor, cred că amendamentele propuse sunt consecvente cu abordarea sugerată de noi, care urmăreşte să apere alocarea venitului din taxele rutiere şi reducerea efectelor externe ale transportului rutier. Eu pot să susţin aceste amendamente. În ceea ce priveşte tipul efectelor externe ce trebuie luate în considerare, eu spun nu CO2 şi da luării în considerare a congestionării traficului. O taxă modulată de congestionare a traficului ne-ar permite să combatem schimbările climatice mai eficient decât dacă am aplica o taxă unică asupra emisiilor de CO2. Acest aspect este unul esenţial pentru eficienţa economică a transportului rutier şi util pentru asigurarea unui venit suficient necesar finanţării de noi capacităţi de transport, iar eu consider că acest compromis la care am ajuns constituie o bază solidă pentru discuţii cu Consiliul. Cu toate acestea, trebuie să fim mai atenţi pentru a ne asigura că rezultatul final reprezintă o încurajare a statelor mai degrabă decât o piedică şi acesta nu impune condiţii prea complicat de gestionat.

Am totuşi anumite reţineri cu privire la amendamentul referitor la zonele sensibile de munte. Propunerea Comisiei autorizează deja un factor de multiplicare a costului de poluare, cunoscut drept factorul de corecţie pentru zonele de munte. Faptul că am autorizat, pur şi simplu, adăugarea acestei taxe la suprataxa existentă, decisă în 2006 pentru finanţarea unor tuneluri mai mari prin Alpi, înseamnă obţinerea unei taxe duble, iar acest lucru, în opinia mea, reprezintă un obstacol în calea pieţei unice. De aici şi confuzia mea.

Acum aş dori să trec la raportul domnului Jarzembowski privind comunicarea ce însoţeşte directiva. După cum a demonstrat clar în discursul său, domnul Jarzembowski este foarte critic la adresa poziţiei Comisiei: pentru prima dată, în toţi aceşti ani de colaborare, suntem în dezacord. Acest raport este, în mod clar, unul critic. Voi încerca să mă concentrez în special asupra a două puncte pe care le consider cruciale. Doresc să evidenţiez că, pe de o parte, Comisia a desfăşurat o evaluare a impactului care acoperă toate metodele de transport şi analizează efectele diferitelor opţiuni de internalizare. Cred că această analiză pune bazele strategiei de internalizare propuse de către Comisie. Pe de altă parte, Comisia a propus un cadru comun de internalizare, bazat pe un principiu care acoperă toate metodele de transport şi ia în considerare iniţiativele din trecut. Este vorba de o abordare pragmatică care respectă acquis-ul comunitar şi ia în considerare propunerile recent aprobate - mă gândesc aici la extinderea sistemului ETS la aviaţie şi la acordurile internaţionale privind aviaţia, sectorul maritim şi apele interioare. Bineînţeles că putem discuta dacă propunerile Comisiei merg sau nu îndeajuns de departe, dar trebuie să subliniez că în cadrul Comisiei am tratat subiectele pe care am fost solicitaţi să le tratăm, cu alte cuvinte, un plan integrat pentru ecologizarea transporturilor, sprijinit de propuneri legislative specifice.

Doresc să termin prin semnalarea unui aspect asupra căruia Comisia şi Parlamentul sunt de acord: nevoia de a găsi o abordare legislativă la problema poluării fonice din sectorul căilor ferate. Comisia îşi va prezenta propunerile în cadrul primei revizuiri a pachetului feroviar, programată pentru adoptare în toamnă. Vom fi cu siguranţă încântaţi să vă ascultăm sugestiile în această privinţă.

  Preşedintele – Vă mulţumesc, domnule Tajani. Am văzut din relaţiile dumneavoastră cu domnul Jarzembowski câtă dreptate avea Karl Marx când a arătat cum poziţia instituţională a oamenilor determină şi atitudinea lor politică în legătură cu diferitele subiecte.

  Claude Turmes, raportor pentru aviz din partea Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie – (FR) Domnule preşedinte, Comisia pentru industrie, cercetare şi energie a analizat în principal două aspecte ale acestei directive, primul fiind petrolul.

Dintre toate marile economii ale lumii, Europa este cea mai dependentă de transportarea mărfurilor folosind petrol. Haideţi să nu ne inducem singuri în eroare. Deşi preţul petrolului este în scădere momentan, acest lucru se datorează doar faptului că economia mondială este în regres. Odată ce economia începe să-şi revină, vom vedea din nou aceleaşi probleme de lipsă de combustibil, iar principalul călcâi al lui Ahile al economiei europene va fi în viitor dependenţa noastră de petrolul folosit pentru transportul mărfurilor.

Cel de-al doilea aspect se referă la tehnologie şi exporturi. Dacă Europa introduce un sistem relevant de euroviniete, ar promova astfel şi dezvoltarea actorilor economici europeni. Statele Unite, China, India şi Indonezia sunt economii ce vor avea aceeaşi problemă ca şi noi. Iată de ce acesta este un apel pentru aplicarea unei politici ambiţioase, atât în legătură cu internalizarea costurilor externe pentru a anticipa schimbările necesare din domeniul petrolier, cât şi pentru promovarea industriei europene la nivelul instrumentelor tehnologice din jurul eurovinietei.

  Corien Wortmann-Kool, în numele Grupului PPE-DE – (NL) Domnule preşedinte, domnule comisar, raportorul nostru, stimatul meu coleg deputat, dl El Khadraoui, a început cu câteva cuvinte liniştitoare. Nu vor fi impuse niciun fel de taxe europene. În schimb, raportorul este preocupat de regulile de bază pentru piaţa internă, cu scopul de a facilita un transport durabil în Europa. Cu toate acestea, poziţia sa în calitate de raportor acordă statelor membre autorizarea de a impune taxe foarte mari, până la nivelul a câţiva euro pe kilometru, cu taxa de congestionare şi majorarea pentru zonele montane pe deasupra. Domnule preşedinte, în cuvintele comisarului, nu avem de-a face cu reguli de bază pentru piaţa internă, ci cu bariere pentru aceasta.

Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni doreşte să-şi exprime astăzi în mod clar poziţia în acest sens. Noi suntem suporteri de neclintit ai investiţiilor într-un transport durabil. De aceea, internalizarea costurilor externe pentru poluarea aerului şi cea fonică se pot bucura de aprobarea noastră, cu condiţia ca veniturile să fie investite în ecologizarea transportului rutier - un principiu care se bucură de o largă susţinere. Cu toate acestea, taxarea propusă pentru congestionarea traficului şi majorarea pentru zonele montane reprezintă un pas prea departe pentru Grupul PPE-DE. Taxarea congestionării are un impact foarte limitat asupra mediului, nu rezolvă problema în sine şi ar reprezenta, de asemenea, o povară suplimentară în aceste vremuri de criză financiară, o povară asupra IMM-urilor, şi deci un lucru dăunător şi pentru ocuparea forţei de muncă.

Raportorul a ajuns la un compromis cu Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa printr-o corelare cu transportul de persoane, un aspect crucial pentru obţinerea sprijinului acestui grup. Consiliul nu va accepta acest lucru - cel puţin asta este deja clar. Raportorul se regăseşte astfel într-o poziţie dorită de dumnealui, dar nu şi de Grupul ALDE.

Aş dori să-mi închei discursul în numele Grupului PPE-DE cu un vechi proverb: se poate să pierdem o bătălie, dar asta nu înseamnă că am pierdut războiul.

14. Modificarea ordinii de zi

  Preşedintele – Doamnelor şi domnilor, deoarece astăzi mă aflu la prezidiu, trebuie să dau citire comunicării care declară că, în şedinţa de luni, 9 martie, Comisia pentru afaceri externe a aprobat o propunere de rezoluţie privind deteriorarea situaţiei umanitare din Sri Lanka şi, ţinând seama de situaţia alarmantă de acolo, a solicitat ca propunerea de rezoluţie să fie inclusă pe agenda actualei perioade de sesiune, în conformitate cu articolul 91 din Regulamentul de procedură.

Propunerea de rezoluţie va fi considerată adoptată numai dacă cel puţin 40 de deputaţi nu vor înainta o obiecţie în scris până mâine, miercuri, la prânz; dacă acest lucru nu se întâmplă, propunerea va fi inclusă în actuala perioadă de sesiune pentru dezbatere şi vot.

15. Aplicarea taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri - Ecologizarea transportului şi internalizarea costurilor externe (continuarea dezbaterii)

  Preşedintele – Vom continua cu dezbaterea rapoartelor întocmite de domnii El Khadraoui şi Jarzembowski privind sectorul transporturilor.

  Silvia-Adriana Ţicău, în numele grupului PSE. – Doresc întâi să îl felicit pe colegul El Khadraoui şi pe domnul Jarzembowski.

Sectorul transporturilor este unul dintre sectoarele cheie pentru dezvoltarea economică şi socială a Uniunii Europene. La solicitarea Parlamentului European, Comisia Europeană a propus internalizarea costurilor externe şi modificarea Directivei privind eurovigneta. Momentul ales este, însă, unul extrem de dificil. Criza economică face ca numărul comenzilor să scadă, transportatorii au costuri ridicate, se desfiinţează firme şi se pierd locuri de muncă.

Deşi textele propuse de Comisie sunt un pas înainte pentru dezvoltarea unui transport care să respecte şi să protejeze mediul, ele pot şi trebuie să fie îmbunătăţite. Nu cred că abordarea colegului Jarzembowski, în care doar criticăm fără a îmbunătăţi, este cea corectă. Personal, consider că o directivă care nu se aplică tuturor statelor membre cu caracter obligatoriu nu îşi va atinge scopul şi poate denatura semnificativ piaţa internă prin barierele pe care unele state membre, dacă doresc, le pot introduce în libera circulaţie a persoanelor şi a mărfurilor.

De aceea consider că internalizarea costurilor externe trebuie să se aplice tuturor tipurilor de transport şi trebuie evitată dubla taxare. Astfel, dacă unele state membre au decis să introducă taxa de drum, atunci acestea nu ar trebui să mai introducă o taxă suplimentară pentru poluare. Aceasta este, de altfel, şi poziţia domnului El Khadraoui pe care o susţin.

Costul datorat congestiei în trafic se ridică la 1% din produsul intern brut. Trebuie deci să acţionăm pentru reducerea acesteia, dar preţul acestor măsuri nu trebuie plătit doar de transportatorii rutieri de marfă şi pasageri. Congestia se datorează tuturor vehiculelor şi, în special, unei infrastructuri deficitare. Statele membre trebuie să investească în construcţia de autostrăzi, în construcţia de căi ferate de mare viteză şi în acele alternative care pot reduce congestia în trafic. Co-modalitatea va permite transferul mărfurilor din sistem rutier în sistem feroviar, naval sau aerian şi va eficientiza transportul de bunuri şi persoane.

În concluzie, avem nevoie de o strategie integrată pentru dezvoltarea transportului european, cu protejarea mediului, fără însă ca internalizarea costurilor externe să afecteze competitivitatea transportului rutier.

  Dirk Sterckx, din partea Grupului ALDE – (NL) Domnule preşedinte, sunt de acord cu domnul Jarzembowski atunci când spune că mobilitatea reprezintă un factor esenţial pentru societate. Sunt de asemenea de acord şi cu doamna Wortmann-Kool atunci când spune că şi în acest caz trebuie să acordăm o atenţie deosebită pieţei interne. Din punctul meu de vedere, acest compromis ne duce cu adevărat cu un pas în această direcţie. Piaţa internă este importantă şi la fel de importantă este şi încheierea de acorduri între statele membre. În plus, acesta nu este decât un pas spre un sistem la care va trebui să ne gândim oricum în ansamblul său la un moment dat şi pe care va trebui să-l ajustăm în unele puncte.

Marea majoritate a grupului nostru sprijină acest compromis la care s-a ajuns cu raportorul, drept pentru care îi mulţumesc. Internalizarea costurilor externe - şi am ascultat cu atenţie cuvintele raportorului - nu reprezintă o taxă obişnuită. Veniturile astfel obţinute trebuie folosite pentru reducerea costurilor externe. Aceasta este o componentă esenţială a poziţiei Parlamentului. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, compromisul încetează să mai existe.

Drept pentru care suntem de acord cu includerea poluării aerului, a poluării fonice şi a congestionării traficului în cadrul internalizării costurilor externe. Totuşi, în cazul congestionării, dacă scopul este de a combate şi de a reduce acest fenomen, atunci toţi utilizatorii de drumuri care îl generează trebuie trataţi în acelaşi fel, fără discriminare între diferitele elemente responsabile.

De asemenea, cred că este un lucru bun faptul că statele membre trebuie să prezinte planuri de acţiune şi să declare cum plănuiesc să reducă congestionarea traficului. Una peste alta, alocarea fondurilor este importantă - şi raportorul a subliniat că aceasta reprezintă un element esenţial. Nu este subiect de controversă în Parlament faptul că alocarea fondurilor şi folosirea veniturilor sunt aspecte foarte importante.

Aş dori să spun doamnei Wortmann-Kool că dacă aceste două condiţii - tratamentul egal al tuturor utilizatorilor infrastructurii rutiere responsabili de congestionarea traficului şi alocarea clară a veniturilor obţinute de pe urma perceperii acestei taxe - nu sunt îndeplinite şi în situaţia în care Consiliul nu este de acord, Grupul ALDE îşi va retrage de asemenea sprijinul pentru acest compromis.

PREZIDEAZĂ: DL MAURO
Vicepreşedinte

  Roberts Zile , în numele Grupului UEN – (LV) Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Aş dori să le mulţumesc ambilor raportori, în special domnului El Khadraoui, pentru acest efort dificil de a ajunge la un compromis. Consider că o parte a compromisului este votată de Comisia pentru transport şi turism - partea privind aplicarea taxelor alocate - însă şedinţa în plen va vota în mod evident o anumită parte, cum ar fi partea referitoare la congestionarea traficului. Doresc, de asemenea, să mulţumesc colegilor mei deputaţi pentru înţelegerea de care au dat dovadă privind neeliminarea taxelor percepute în funcţie de durată în ţările aflate la graniţa Uniunii Europene, unde vehiculele grele de marfă poluează considerabil, aşteptând perioade lungi, zi şi noapte, la frontiere. În cele din urmă, după adoptarea acestei directive, într-o formă sau alta, sper că, în ciuda crizei, statele membre nu vor subordona situaţia existentă pe termen scurt unui obiectiv pe termen lung. În opinia mea, acest principiu ar fi foarte important pentru soluţionarea problemei. Vă mulţumesc.

  Eva Lichtenberger, în numele Grupului Verts/ALE – (DE) Vă mulţumesc, dle preşedinte; doamnelor şi domnilor, decizia de mâine cu privire la costurile externe din sectorul transportului rutier de marfă se referă la faptul dacă transportul de marfă este, în cele din urmă, durabil. dacă, în viitor, va exista concurenţă loială între transportul rutier şi cel feroviar; şi dacă principiul „poluatorul plăteşte” va deveni, în cele din urmă, aplicabil pentru traficul rutier – cel puţin într-o anumită măsură.

Costurile nu sunt noi – ele există de o anumită perioadă de timp. Numai că, în prezent, acestea sunt plătite de la bugetele naţionale. În mod evident, trebuie să considerăm mediul şi sănătatea persoanelor care trăiesc în apropierea rutelor de transport mai importante decât faptul de a avea şosele descongestionate. Costurile ne sunt foarte cunoscute tuturor. Au fost înregistrate efecte asupra sănătăţii de-a lungul rutelor de tranzitare, iar acesta este apelul nostru la acţiune.

Normele mai stricte privind emisiile de gaze de eşapament pentru vehiculele de mărfuri, în care ne-am pus mari speranţe, au fost necorespunzătoare. Îmbunătăţirile aduse vehiculelor de mărfuri nu au avut nicio importanţă, deoarece creşterea concomitentă a numărului lor a anulat totul. Aceasta înseamnă că avem nevoie de măsuri noi, la obiect, pentru a asigura un cadru mai bun pentru o piaţă care a deraiat. Totuşi, aceasta mai înseamnă şi că mijloacele de scutire a utilizatorilor transportului rutier greu, care mai există, trebuie abrogate, deoarece acestea recompensează şi mai mult poluatorii pentru că poluează.

Solicităm includerea, pe cât mai mult posibil, a tuturor costurilor externe apărute, care, în prezent, trebuie suportate de la bugete şi voi încheia cu vechiul meu „ceterum censeo”: regiunea sensibilă a Alpilor necesită protecţie specială.

  Erik Meijer, în numele Grupului GUE/NGL – (NL) Domnule preşedinte, eliminarea punctelor de control vamal şi a cursurilor de schimb valutar în Europa a crescut amploarea economiei. Guvernul a dezvoltat o reţea densă de autostrăzi din ce în ce mai largi. Numeroase mărfuri sunt în prezent transportate pe distanţe lungi, uneori chiar şi în diferite etape ale procesului de producţie.

Aceste evoluţii afectează negativ mediul, iar costurile aferente acestora nu sunt suportate de transportatori. În parte, ca o consecinţă, transportul de mărfuri a devenit, de-a lungul anilor, tot mai ieftin. Aceasta promovează intensificarea transporturilor şi sporeşte şi mai mult efectul asupra mediului.

În aproape zece ani de când sunt membru al acestui Parlament, am auzit deseori discuţii despre taxarea transportatorilor pentru aceste daune de mediu, însă, din nefericire, rezultatele rămân nemulţumitoare. Uneori, politicienii par mai interesaţi de modelele de calcul în sine decât de rezultatele care pot fi obţinute prin aplicarea acestora. Deciziile luate în 2006 nu au dus la rezultate suficiente.

În opinia grupului meu, scopul trebuie să fie acela de a da o şansă mijloacelor de transport care afectează în cea mai mică măsură mediul – transporturile feroviare şi navale – şi de a le reduce pe cele mai dăunătoare – transporturile rutiere şi aeriene. În lipsa unor scopuri precise precum acesta, modelele de calcul şi reglementările europene sporite duc numai la birocraţie, fără a aduce beneficii oamenilor şi mediului.

Ţările de Jos, din care provin, pot oferi un exemplu despre cum nu trebuie acţionat. De aproape 20 de ani, se poartă discuţii despre taxele rutiere – taxarea traficului rutier în funcţie de distanţa parcursă – iar, în prezent, acestea sunt complet blocate. Singura impresie pe care alegătorii o au este că traficul rutier este taxat fără a exista perspective de soluţionare a problemelor, cum ar fi îmbunătăţirea căilor ferate şi a serviciilor de transport public.

Europa nu trebuie să repete aceste erori prin statele sale membre. Totuşi, trebuie să elimine toate barierele impuse măsurilor regionale şi naţionale, să permită coordonarea eficace a acestor măsuri, să îmbunătăţească plăţile transfrontaliere de taxe şi să ofere şoferilor profesionişti mai multe informaţii despre măsurile la care trebuie să se aştepte în afara zonei în care trăiesc.

Propunerile domnului raportor El Khadraoui asigură domeniul de aplicare pentru aceasta şi, prin urmare, au susţinerea grupului meu. În plus, domnul raportor Jarzembowski atrage atenţia în principal asupra poluării fonice produse de traficul feroviar de marfă, iar noi suntem de acord cu el. Totuşi, în acelaşi timp, doresc să subliniez faptul că soluţia nu poate fi construirea unor bariere de poluare fonică tot mai înalte de-a lungul liniilor de cale ferată.

  Johannes Blokland, în numele Grupului IND/DEM – (NL) Domnule preşedinte, în urma unei dezbateri solicitante, de lungă durată, suntem pe punctul de a adopta poziţia Parlamentului în primă lectură. Sunt destul de mulţumit de rezultat şi extrem încântat de cooperarea cu domnul raportor. Este bine că statele membre vor avea posibilitatea să transfere poluatorilor costurile externe. Să nu ezităm să transferăm taxele pentru congestionarea traficului, pentru poluarea aeriană şi cea fonică, celor care vor fi, în final, consumatori.

Totuşi, în opinia mea, statele membre trebuie să menţină domeniul de aplicare pentru a varia costurile. În plus, trebuie să existe posibilitatea de a urmări costurile impuse, în mod clar şi transparent, până la costurile reale suportate. Nu putem permite statelor membre să introducă un tip de taxă de penalizare. Prin urmare, amendamentul 40 va trebui eliminat din raport.

De asemenea, aş dori, din partea Consiliului, să mi se spună dacă acesta împărtăşeşte opinia Parlamentului conform căreia veniturile obţinute din încasarea eurovinietei trebuie folosite pentru reducerea costurilor externe. Acest lucru este esenţial pentru a susţine Directiva Eurovinieta.

În plus, această propunere nu trebuie să rămână izolată. Autocamioanele nu reprezintă singurii utilizatori ai drumurilor responsabili pentru costurile presupuse de congestionarea traficului; există şi alte mijloace de transport care le generează. Cu excepţia transporturilor maritime şi aeriene, care vor fi acoperite de schema de comercializare a emisiilor, aceşti transportatori trebuie, de asemenea, să-şi achite costurile externe. Aceasta este o modalitate echitabilă de a-i încuraja pe transportatori să-şi reducă impactul asupra mediului.

Aş dori să profit de această ocazie pentru a cere susţinerea amendamentului 76 propus de mine. Nu înţeleg de ce Comisia a decis să schimbe vechiul text legat de taxele de reglementare în „orice drum urban”. Impunerea acestor taxe de reglementare este de competenţă naţională. Statele membre sunt cele care trebuie să decidă modul în care doresc să impună aceste taxe de reglementare, cu condiţia ca acestea să nu fie discriminatorii. Prin urmare, propun să revenim la vechiul text din 2006 şi vă solicit susţinere pentru acesta.

În încheiere, este extrem de importantă asigurarea de către Comisie a faptului că statele membre nu aplică această directivă pentru a impune taxe nejustificat de mari pentru transportul de mărfuri. Comisia trebuie să îşi ia foarte în serios responsabilităţile stabilite la articolul 11 alineatul (1). Dacă un stat membru nu ia în serios calculele privind costurile externe sau valoarea maximă, Comisia trebuie să îl sancţioneze aspru.

  Reinhard Rack (PPE-DE) – (DE) Domnule preşedinte, economia, mediul şi oamenii – iată cele trei elemente esenţiale pentru care trebuie să adaptăm legislaţia europeană privind taxele rutiere şi eurovinieta. Atunci când vorbim despre transportul de mărfuri în Europa, se impune, probabil, să spunem că trebuie să clasificăm aceste trei priorităţi în mod diferit, în ordine inversă, nu altfel. Trebuie să stabilim priorităţile după cum urmează: în primul rând oamenii, urmaţi de mediu şi apoi de economie.

Noi, Comisia şi Parlamentul, dorim să facem acest lucru. Comisia a emis propuneri foarte bine fundamentate privind internalizarea costurilor externe, propunând o reflectare mai exactă a costurilor în transport - în transportul de mărfuri, însă nu numai în acest domeniu - şi, pentru aceasta, trebuie să mulţumim fostului vicepreşedinte Barrot şi actualului vicepreşedinte Tajani.

Am îmbunătăţit propunerea în cadrul Comisiei pentru transport şi turism. În special, am pus şi mai mare accent pe preocupările celor care sunt cei mai afectaţi – oamenii, mediul şi economia. În acest context, doresc să adresez cele mai sincere mulţumiri domnului raportor El Khadraoui şi tuturor celor care au jucat un rol foarte constructiv şi activ în această activitate.

Am păstrat, de asemenea, proporţiile. Europa nu poate şi nici nu trebuie să reglementeze totul până în cel mai mic detaliu. În calitate de modelatoare ale condiţiilor specifice proprii, statele membre trebuie, de asemenea, să aibă un rol. Aceasta se aplică în special subiectului mult-discutat azi, cel al congestionării traficului. În acest caz, nu trebuie să urmărim penalizarea celor care sunt blocaţi în trafic, ci găsirea unor soluţii constructive pentru prevenirea acesteia. În cazul acesta, trebuie să fie prioritare planurile, nu interdicţiile.

După cum este deseori cazul în text, dificultatea se află la nivelul detaliilor. În textul iniţial, Comisia propunea, după efectuarea unor calcule atente în privinţa costurilor, să abandonăm tot şi să stabilim, în final, o limită superioară privind costurile. În cadrul comisiei, prin amendamentul 20 de la data respectivă am respins această propunere ca lipsită de fond. Mâine, acest element va fi votat din nou, sub forma amendamentului 40. Domnul raportor se declară în favoarea acestuia. Vă solicit tuturor să susţineţi acest element – trebuie să obţinem acest vot.

În încheiere, aş dori să afirm că este regretabil faptul că preşedinţia cehă nu a considerat necesar să delege un reprezentant în Parlament pentru această importantă propunere legislativă.

  Brian Simpson (PSE) – Domnule preşedinte, mă voi referi la raportul El Khadraoui. Aş dori să mulţumesc domnului raportor şi echipei sale pentru activitatea lor excelentă şi pentru găsirea compromisurilor atunci când, uneori, acestea păreau imposibile.

Există anumite aspecte care trebuie clarificate în această dezbatere. În primul rând, acesta reprezintă începutul unui proces, nu sfârşitul, iar compromisul reprezintă dreptul statelor membre de a introduce sau nu taxele de congestionare a traficului. Doresc, de asemenea, să reamintesc onorabililor deputaţi, în special Grupului PPE-DE, că, în permanenţă, Parlamentul a solicitat Comisiei o propunere şi o strategie pentru internalizarea costurilor externe pentru toate modurile de transport – însă, în special, pentru transportul rutier – iar această nevoie a devenit tot mai evidentă pe măsură ce drumurile noastre devin tot mai aglomerate, iar încălzirea globală, tot mai accentuată.

De asemenea, trebuie să dispunem de un sector rutier mult mai echilibrat, care să fie durabil nu numai din punct de vedere economic, dar şi din punctul de vedere al mediului, şi care să recunoască faptul că trebuie să plătească un preţ pentru costurile pe care le determină - indiferent dacă sunt costuri de mediu sau de infrastructură. Nu putem să avem o atitudine de tipul „să nu întreprindem nicio acţiune”, deşi observ că, în ultimele luni, această expresie a devenit sinonimă cu declaraţiile conservatorilor. Ştiu că formularea raportului a fost dificilă – anumiţi deputaţi consideră că acesta exagerează, iar alţii, că nu exagerează destul. Totuşi, ca o primă etapă, consider că acest compromis merită să fie susţinut. Aştept cu interes ca, în viitor, să fie incluse şi alte externalităţi şi doresc să accentuez susţinerea grupului meu pentru ideea ca veniturile obţinute din eurovinietă să fie alocate în vederea utilizării în sectorul transporturilor, pentru a putea reconcilia transparenţa şi opinia publică.

Acest raport este o încercare serioasă de a produce ceea ce Parlamentul solicită de mulţi ani. Raportul va fi un instrument important pentru reducerea congestionării traficului, pentru ameliorarea condiţiilor de mediu şi pentru facilitarea transferului modal şi, de aceea, el merită întreaga noastră susţinere. Şi, domnule comisar, eu unul nu m-aş gândi prea mult la faptul că îl contraziceţi pe Georg Jarzembowski - noi, în Grupul Socialist, facem acest lucru cu succes de mulţi ani.

  Paolo Costa (ALDE) – (IT) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, aceasta este a treia oară când am ocazia să mă ocup de acest subiect. În mandatul anterior, am avut plăcerea să fiu raportor pentru un raport din proprie iniţiativă despre acest subiect şi atunci, nu cu mult timp în urmă, am aprobat versiunea anterioară a eurovinietei.

Nu trebuie să uităm motivele pentru care acest proces a fost amânat atât de mult timp. În joc sunt concomitent cel puţin trei factori. Până recent, drumurile şi alte elemente de infrastructură erau plătite numai de contribuabili. Eurovinieta pregăteşte calea pentru a ne permite să începem să transferăm utilizatorului cel puţin partea privind responsabilitatea plăţii costurilor financiare aferente infrastructurii, într-o modalitate care să fie, în mod evident, mai echitabilă. Cu alte cuvinte, în ciuda tuturor indicaţiilor contrare existente în prezent, eurovinieta reprezintă un instrument care are ca scop asigurarea taxării echitabile. Dacă nu va fi aşa, acest lucru depinde de ingineriile financiare ale anumitor state, care nu permit Europei să se ocupe de acest aspect – deoarece, altfel, am fi mai mult decât dispuşi să facem acest lucru. Eurovinieta actuală aplică principiul „utilizatorul plăteşte”. Acum, ne confruntăm cu problema trecerii la un sistem „poluatorul plăteşte”, care este un alt principiu important de care trebuie să ne ocupăm.

În opinia mea, compromisul la care am ajuns este unul bun şi trebuie să urmărim să-l păstrăm cât mai mult posibil. Aceasta este o dovadă a faptului că, în cazul în care Consiliul este de acord, vom putea, în mod eficient...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Seán Ó Neachtain (UEN) – (GA) Domnule preşedinte, aş dori să afirm că înţeleg motivele care stau la baza acestui raport. Totuşi, în măsura în care mă priveşte personal, el este neechitabil, deoarece această taxă, eurovinieta, se adaugă la costurile ţărilor care se află la distanţe mari de centrul pieţei.

Domnul comisar a afirmat că regiunile de munte se opun pieţei unice. Dar ce putem spune despre zone precum circumscripţia mea, din vestul Irlandei, de unde pleacă zilnic 1 000 de camioane? Acestea sunt afectate atunci când intră pe piaţă. Şi ce vreţi să spuneţi când afirmaţi că există o piaţă unică? Nu este aşa! Costurile statelor de la periferia UE sunt mărite deoarece urmăriţi ecologizarea pieţei. Totuşi, nu le puteţi avea pe amândouă! Domnule preşedinte, trebuie să vă gândiţi la statele de la periferia UE şi să le trataţi echitabil, iar acest lucru nu se întâmplă în raport.

  Sepp Kusstatscher, (Verts/ALE) – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, niciun om de ştiinţă adevărat nu se îndoieşte de faptul că trebuie aplicate restricţii drastice pentru consumul de combustibil fosil, deoarece materia primă este limitată, iar arderea combustibililor fosili reprezintă principala cauză a haosului climatic.

Cunoaştem cu toţii faptul că o treime din combustibilul fosil este irosit pentru călătorii şi transport şi că vehiculele de mărfuri, în special, provoacă prejudicii enorme oamenilor şi mediului, pentru care contribuabilii trebuie să plătească. Toată lumea este în general de acord cu principiul plăţii costurilor reale. Totuşi, când trebuie luate măsuri specifice pentru punerea în aplicare a costurilor reale, auzim mii de scuze.

Este foarte greu de înţeles de ce acţiunile luate ca reacţie la criză nu sunt mai consistente. Este greşit să continuăm să promovăm o economie a transporturilor care este nesănătoasă şi exagerată. În caz contrar, obiectivul 20-20-20 se va îndepărta tot mai mult. Trebuie să arătăm faptul că această rea-credinţă pune în pericol viitorul nepoţilor noştri.

  Ulrich Stockmann (PSE) – (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, înainte de toate, aş dori să-i mulţumesc colegului meu, domnului El Khadraoui. Dumnealui a obţinut un compromis realist, în condiţii extrem de dificile.

Pentru noi, factorii de decizie în domeniul transporturilor, acesta este un salt cuantic în direcţia posibilităţii de a taxa acum poluarea, poluarea fonică şi congestionarea traficului. Această acţiune consolidează principiul „poluatorul plăteşte”. Acest principiu nu permite ca profiturile obţinute să ajungă la anumite persoane, în timp ce pagubele sunt plătite de societate. Este vorba de un concept democratic social. Parlamentul a decis să introducă acest principiu, treptat, pentru toate mijloacele de transport. În sfârşit, va exista concurenţă loială între transportul feroviar, camioane şi transportul pe apele interioare.

În acest moment, trebuie de asemenea să fie clarificat faptul că statele membre sunt cele care decid dacă aceste taxe suplimentare trebuie sau nu aplicate. Nimeni nu va fi obligat să impună aceste taxe. Tot ceea ce facem aici este să stabilim un cadru de bază, astfel încât să nu existe un mozaic de modele diferite de taxare pe teritoriul Europei, evitându-se astfel discriminarea, deoarece transportul rutier de mărfuri trebuie tratat în acelaşi mod în întreaga piaţă internă. Pentru noi, nu este vorba aici de obţinerea de venituri suplimentare, ci de dirijarea transporturilor într-un mod mai ferm, prin intermediul semnalelor date de preţuri. Comisia pentru transport şi turism are dreptate atunci când urmăreşte restricţionarea obligatorie a acestui venit suplimentar, pentru a putea reduce daunele externe.

Totuşi, din câte am observat, există, încă, un impediment. Din nefericire, decizia comisiei, aşa cum se prezintă în acest moment, leagă introducerea costurilor de congestionare a traficului pentru vehiculele de mărfuri de includerea altor mijloace de transport, precum autoturismele. Aceasta va împiedica introducerea costurilor de congestionare a traficului în anumite state membre, cum este Germania, care nu doresc taxe pentru autoturisme. În consecinţă, se anulează astfel un instrument important de taxare în domeniul politicii privind transporturile.

Concluzia mea este următoarea: votul de mâine oferă posibilitatea unui progres major în politica privind transporturile, după zeci de ani de discuţii despre costurile externe. Sper că vom primi majoritatea de voturi necesară pentru a realiza acest progres.

  Jeanine Hennis-Plasschaert (ALDE) – (NL) Domnule preşedinte, singurul motiv, cel puţin, în opinia mea, pentru care trebuie luată în considerare această propunere, este crearea unui cadru european în care statele membre pot conlucra şi de care va beneficia, în cele din urmă, piaţa internă. Într-adevăr, conceptul de „ecologie” este utilizat din ce în ce mai frecvent în mod necorespunzător pentru a vinde un oarecare tip de protecţionism. Restricţiile sectoriale privind traficul rutier din Austria sunt un bun exemplu în acest sens.

Am realizat multe. Totuşi, rămân câteva puncte delicate care trebuie încă discutate. Doresc să clarific faptul că, din punctul meu de vedere, posibilitatea unei taxe de congestionare a traficului aplicabile transportului rutier de mărfuri este inadmisibilă şi, de asemenea, consider că abandonarea alocărilor este inacceptabilă.

După cum a afirmat mai devreme şi colegul meu, domnul Sterckx, dacă, la cea de-a doua lectură, se constată că nu există majoritate în favoarea propunerii în Parlament şi în Consiliu, Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa va retrage susţinerea acordată propunerii. Transportul rutier de mărfuri este o forţă motorie importantă în economia noastră. Este deosebit de important să nu trecem cu vederea acest lucru – mai ales în acest moment.

Adresându-mă, în special, Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, permiteţi-mi să închei cu un vechi proverb olandez: abordarea „ca un elefant în magazinul de porţelanuri” este de puţine ori eficientă.

  Wiesław Stefan Kuc (UEN) – (PL) Domnule preşedinte, criza, care afectează tot mai mult transportatorii rutieri, ar trebui să ne avertizeze în privinţa introducerii unor noi reglementări de taxare, dacă ceea ce urmărim nu este să exacerbăm criza. Transportul a fost întotdeauna esenţa întregii economii. Am înregistrat experienţe neplăcute în încercarea de a reforma politica agricolă comună şi este posibil ca acestea să se repete acum.

Trebuie să ne amintim că transportatorii nu sunt în general întreprinderi mari, ci afaceri de mici dimensiuni, care deţin câteva vehicule. Să nu îi obligăm să plătească pentru întreţinerea ţării. Aceasta se realizează deja prin intermediul taxelor pe combustibil, al asigurărilor, al controalelor rutiere şi prin numeroase alte taxe. Introducerea unor plăţi pentru costurile externe ar spori semnificativ costurile de transport şi ar însemna că acelaşi lucru este plătit de două ori. Este evident că mărfurile trebuie transportate, deoarece vor exista întotdeauna producători şi clienţi pentru aceste mărfuri, însă este necesar ca aceştia să fie răspunzători pentru costurile de infrastructură? Propun suspendarea tuturor acţiunilor viitoare până la un moment mai oportun sau respingerea în totalitate a propunerii Comisiei.

  Michael Cramer, (Verts/ALE) – (DE) Domnule preşedinte, transportul, şi, în primul rând, transportul rutier, este responsabil pentru 30% din emisiile de CO2 şi, chiar şi cu această directivă, ne aflăm la mare distanţă de obţinerea concurenţei loiale între diferitele mijloace de transport.

UE dispune de o taxă obligatorie pentru transportul feroviar încă de la jumătatea anilor '90. Aceasta se aplică pentru fiecare locomotivă, pe fiecare kilometru de cale ferată şi, practic, nivelul său este nelimitat. În privinţa drumurilor, statele membre sunt cele care trebui să decidă dacă trebuie sau nu să introducă o taxă. Aceasta se aplică numai pentru vehiculele de mărfuri, numai pe autostrăzi şi numai pentru vehiculele cu o greutate de 12 sau mai multe tone. Aceasta este concurenţă neloială. Ea duce mai degrabă la mutarea traficului de pe calea ferată pe drumuri decât invers, după cum se încearcă să se arate deseori în excelentele discursuri pompoase pe care le ţineţi.

Taxa pentru căile ferate din Slovacia este de două ori mai mare decât cea din Germania, iar slovacii nu au niciun fel de taxă rutieră. Acest lucru este, pur şi simplu, o nebunie. Iată de ce avem nevoie de această directivă. Avem nevoie de reflectarea precisă a costurilor. Dacă membrii Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni consideră că nu ar trebui incluse taxele de congestionare a traficului, ei ar trebui, cel puţin, să voteze includerea costurilor de mediu, a costurilor pentru accidente şi a costurilor pentru poluarea fonică. Numai atunci ei vor fi credibili.

Cei care votează împotriva acestui aspect renunţă în faţa schimbărilor climatice şi pregătesc calea pentru distrugerea copiilor şi a nepoţilor noştri, deoarece ei nu vor mai avea niciun viitor pe această planetă. Avem nevoie de reglementări mult mai stricte decât cele propuse de Comisie şi de majoritatea din acest Parlament.

  Luís Queiró (PPE-DE) – (PT) Domnule preşedinte, revizuirea Directivei Eurovinieta ar fi trebuit folosită pentru a promova existenţa unor transporturi rutiere durabile şi care să nu afecteze mediul. Mai simplu spus: în opinia mea, ţinând seama de rezultatele obţinute în cadrul comisiei, abordarea a fost greşită.

Nu am ales măsuri care promovează un transport de mărfuri mai durabil. În schimb, în acest moment de criză globală, noi am transmis un mesaj eronat, printr-o revizuire în privinţa căreia totul sugerează faptul că nu se face altceva decât să exacerbeze situaţia deja precară a multor companii de transport. Multe dintre acestea sunt întreprinderi mici şi mijlocii, care reprezintă majoritatea afacerilor din Europa.

Ştim că măsurile care au ca scop combaterea poluării sau stimularea inovaţiilor tehnologice, cum ar fi motoare mai curate şi vehiculele inteligente, sunt esenţiale. Problema, care începe să cauzeze dificultăţi serioase, este reprezentată de impunerea unei taxe de congestionare a traficului. În ceea ce priveşte „orele de vârf”, acestea sunt cauzate, în definitiv, de şoferii locali, care se deplasează către serviciu sau afaceri sau în timpul liber. Prin propunerea impunerii unei taxe care afectează transportul de mărfuri, pur şi simplu îi penalizăm pe cei care ne asigură mecanismele vieţii noastre de zi cu zi şi care fac aceasta în cel mai rapid şi flexibil mod cu putinţă, din uşă în uşă.

Vom acţiona unilateral şi dacă, de exemplu, nu luăm măsuri în privinţa schimbării programului de lucru, a prevenirii accidentelor sau a planificării şi întreţinerii drumurilor, ceea ce va pune în discuţie chiar mobilitatea care ne defineşte societatea şi economia de piaţă. Contestăm şi alte măsuri adoptate pentru promovarea coeziunii economice, sociale şi teritoriale a Uniunii. Pentru ţara mea, Portugalia, ca şi pentru toate statele de la periferia UE, această măsură nu este decât o sufocare a activităţii economice, deoarece noi vom fi doar contribuitori neţi la taxele de tranzit.

Domnule preşedinte, rezumând: prin această taxă, vom interpreta eronat obiectivele de mediu, care sunt importante, vom cauza şi mai multe dificultăţi şi chiar falimentul întreprinderilor mici şi mijlocii şi, prin urmare, vom contribui în mod direct la creşterea ratei şomajului şi a instabilităţii sociale a societăţilor europene. Alegerea este a noastră şi nu trebuie să existe nicio îndoială că ni se va cere să răspundem pentru consecinţele deciziilor noastre.

  Inés Ayala Sender (PSE) – (ES) Domnule preşedinte, doresc să exprim profunda mea dezamăgire, nu numai din punctul de vedere al Grupului Socialist – deşi, geografic, este amplasat la periferie – cu privire la alegerea nefericită a momentului de prezentare a acestui raport. În primul rând, el este prezentat prea devreme. Nici măcar nu am evaluat Eurovinieta II, a cărei punere în aplicare a început în urmă cu aproximativ şase luni şi iată-ne că deschidem un nou dosar.

În plus, suntem prada unei nemiloase crize financiare, economice şi sociale, care a avut efecte dezastruoase asupra transportului de mărfuri. Prin urmare, pare a fi o glumă nefericită propunerea în acest moment a unei măsuri care sporeşte, inevitabil, costurile mărfurilor, în special ale celor care sunt transportate în ţările care se află la marginea Europei şi care sunt cele mai afectate de şomaj şi de lipsa alternativelor unor linii de cale ferată şi autostrăzi ale mării. Pur şi simplu, acestea nu există şi, în plus, la graniţă, nu este demonstrată niciun fel de bunăvoinţă.

Mai mult, Parlamentul European a solicitat permanent internalizarea pentru toate mijloacele de transport, nu numai pentru cele care sunt deja supuse taxărilor transfrontaliere. Am solicitat Comisiei să depună eforturi cu adevărat inovatoare pentru a obţine un sistem intermodal, bazat pe solidaritate, menţinând astfel consecvenţa angajamentului nostru european faţă de un lanţ logistic comodal. Parţial, acest text contrazice dezideratul respectiv.

În cele din urmă, sunt dezamăgită deoarece consider că nu este corect să spunem oamenilor că acest instrument va rezolva, pentru totdeauna, problema congestionării traficului, cu care se confruntă zilnic.

Dacă aceasta ar fi situaţia, sectorul transporturilor rutiere ar fi cel dintâi în a solicita acest instrument, deoarece el este cel care plăteşte deja pentru întârzierile cauzate de blocajele în traficul urban.

Domnul raportor propune un compromis care merită elogii pentru acurateţea sa, însă conţine un neajuns juridic evident pe care Comisia îl neagă, cu toate că îl poate observa, fără a menţiona mesajele neclare pe care le transmitem cetăţenilor noştri atunci când instituim reglementări europene pe care statele membre au libertatea de a le pune sau nu în aplicare, după cum consideră că este oportun.

După cum am afirmat, raportul a fost prezentat într-un moment nepotrivit şi este un instrument incomplet, care face dovada unui nivel scăzut de solidaritate, cel puţin în privinţa ţărilor aflate la marginile Europei.

  Fiona Hall (ALDE) – Domnule preşedinte, doresc să spun câteva cuvinte despre nevoia de a include emisiile de CO2 în reglementările privind eurovinieta. Emisiile de CO2 generate de vehiculele grele de marfă însumează aproape un sfert din emisiile transportului rutier, iar în timp ce autoturismele devin tot mai eficiente, eficienţa combustibilului pentru vehiculele de mărfuri grele nu a crescut în ultimii 15 ani.

Dacă nu includem CO2 în eurovinietă, ce opţiuni mai avem? Foarte puţine, deoarece, aşa cum se spune, porcii vor zbura înainte ca miniştrii Ecofin să fie de acord în privinţa taxării combustibilului la nivelul UE. Şi mai rău, dacă un stat membru doreşte să introducă un sistem de taxare care să reflecte costurile externe cu CO2, nu i se va permite aceasta decât dacă includem acum CO2 în sfera eurovinietei. Eliminarea CO2 din domeniul de aplicare al eurovinietei ar fi extrem de nedreaptă, deoarece, prin decizia de partajare a eforturilor, statele membre trebuie acum să îndeplinească obiective obligatorii de reducere a emisiilor de CO2. Ele trebuie să dispună de o serie de instrumente.

  Philip Bradbourn (PPE-DE) – Domnule preşedinte, iau cuvântul pentru a mă referi, în mod specific, la raportul domnului El Khadraoui privind eurovinieta, subiect care a fost prezentat acestui Parlament sub numeroase forme, cu numeroase ocazii anterioare. Poziţia mea va rămâne neschimbată şi nu consider că este necesar să copleşim cu taxe suplimentare o industrie care este deja greu afectată de criza economică.

În Regatul Unit, se încasează anual peste 50 de milioane de lire sterline din transportul rutier şi numai 10 milioane de lire sterline sunt reinvestite în transport, în ansamblu. Şi cam atât despre angajamente. Într-un moment în care ne confruntăm cu cea mai mare criză economică din istorie, iar întreprinderile, mari sau mici, dau faliment în fiecare săptămână, de ce discutăm, la nivel european, despre măsuri care ar agrava problema?

În acest context, permiteţi-mi să îi precizez domnului Brian Simpson că este mai bine să nu facem nimic decât să facem ceva greşit şi sunt sigur că partidul dumnealui va descoperi acest lucru pe propria piele în următoarele săptămâni.

Într-un context mai general, doresc să atrag atenţia deputaţilor asupra faptului că, în Regatul Unit, aceste aspecte reprezintă decizii ale autorităţilor locale în contextul punerii în aplicare a taxelor rutiere. În regiunea mea, în West Midlands, toate cele şapte consilii orăşeneşti, de orientări politice diferite, au respins ideea punerii în aplicare a unei astfel de scheme.

În regiunea domnului Brian Simpson, în cadrul unui referendum local organizat în regiunea Greater Manchester, cetăţenii au respins taxa rutieră, cu o majoritate covârşitoare.

În consecinţă, adresez acestui Parlament şi Comisiei Europene întrebarea: ce parte din „nu” nu înţelegeţi? Nu ar trebui ca UE să fie cea care are responsabilitatea stabilirii unei abordări universale în acest domeniu. Abordarea de urmat ar trebui să fie una stabilită exclusiv la nivel local şi naţional.

  Jörg Leichtfried (PSE) – (DE) Domnule preşedinte, aş dori să profit de această ocazie – de îndată ce va fi din nou linişte în sală – pentru a prezenta cele mai sincere felicitări domnului raportor. A fost o muncă grea şi totuşi a fost obţinut un progres demn de luat în seamă, iar acest progres reprezintă un mic pas pe calea ecologizării complete a transporturilor grele de mărfuri, în special prin aceea că nu permite niciun fel de compensare pentru costurile suplimentare şi pentru că acoperă poluarea fonică, poluarea aerului şi, într-o anumită măsură, congestionarea traficului – lăsând loc discuţiilor dacă – în special în cazul congestionării – nu s-a făcut cumva prea puţin.

Totuşi, sunt nemulţumit de anumite elemente şi aş dori să spun câteva cuvinte în această privinţă. Probabil că toată lumea cunoaşte deja problema schimbărilor climatice sau, cel puţin, este conştientă de acestea. Prin urmare, am decis şi asupra unor cerinţe speciale, în special pentru industria grea, care sunt destul de dificil de respectat şi care sunt în continuare deschise discuţiei. Totuşi, ceea ce nimeni din Austria şi din restul Europei nu înţelege, în aceste condiţii, este faptul că Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni a împiedicat una dintre cele mai mari cauze a emisiilor de CO2, şi anume traficul de tranzit al mărfurilor grele, să plătească, chiar şi un eurocent, pentru costurile pe care le-a generat. Doamnelor şi domnilor, acesta este un lucru pe care nu îl veţi putea explica alegătorilor dumneavoastră. Ei trebuie să plătească aceste costuri prin taxe şi nu veţi putea, sunt sigur, să explicaţi o astfel de situaţie.

Dacă raportorul din partea Grupului PPE-DE consideră a pierdut aici o luptă, aş dori să-i transmit că sper să piardă cât mai multe lupte de acest tip, deoarece acest lucru ar fi benefic pentru marea majoritate a populaţiei din Europa.

  Bilyana Ilieva Raeva (ALDE) – (BG) Raportul privind taxele rutiere conţine sugestii care vor creşte în mod substanţial costul transporturilor din Uniunea Europeană, în special pe distanţe lungi, şi atunci când se apelează la transportatori din ţările de la periferia UE, cum este Bulgaria. Nu numai transportatorii vor suporta consecinţele, dar şi clienţii direcţi ai acestora, comercianţii şi clienţii finali din Uniunea Europeană. Operatorii de transporturi rutiere sunt grav afectaţi de criza financiară şi economică. Observăm o reducere cu 50% a cererii privind serviciile de transport, comparativ cu 2007, precum şi o creştere cu 110% a falimentelor în acest sector, faţă de 2007.

Din cauza lipsei unor cerinţe de reglementare similare, transportatorii europeni nu sunt la fel de competitivi ca firmele din ţările terţe care asigură un număr mare de expedieri în Uniunea Europeană. Companiile care au investit în vehicule ecologice în cursul ultimilor ani se află într-o situaţie extrem de dificilă. În prezent, ele nu îşi pot susţine contractele de închiriere şi, în consecinţă, se confruntă cu posibilitatea falimentului. Luând în considerare aceste condiţii, susţin cu convingere propunerile 71 şi 72, care recomandau ca factorul „de congestionare” să nu fie introdus în această directivă. Consider, de asemenea, că este extrem de important să nu permitem ca resursele obţinute din taxele rutiere să fie transferate către alte mijloace de transport. Aceasta va avea un efect negativ, în special în statele care dispun de o infrastructură de drumuri subdezvoltată, cum este cazul ţării mele, Bulgaria.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE) - Este nevoie de o politică europeană în domeniul transporturilor coerentă şi durabilă, cu respectarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Internalizarea costurilor externe în ceea ce priveşte poluarea şi zgomotul reprezintă o măsură pozitivă.

Taxele pentru utilizarea infrastructurilor rutiere de către vehiculele grele vor sprijini pe termen lung investiţiile masive în infrastructurile incluse în planul european şi planurile naţionale de redresare economică, atât la nivelul reţelelor transeuropene de transport, cât şi la nivelul altor categorii de infrastructuri rutiere, inclusiv în zonele montane, unde construirea de şosele este, de multe ori, deosebit de anevoioasă.

Pe termen scurt, însă, rămâne la latitudinea statelor membre să găsească modalităţi concrete şi rapide de finanţare a acestor investiţii prin utilizarea judicioasă a fondurilor pe care Uniunea le pune la dispoziţie, atât prin cadrul financiar al TEN-T, cât şi prin intermediul fondurilor structurale şi de coeziune, precum şi prin concesiuni şi prin parteneriate public-private.

Comisia Europeană trebuie să sprijine, prin intermediul instrumentelor pe care le are la dispoziţie, iniţiativele integrate de extindere a reţelelor de infrastructuri ale statelor membre, în special ale statelor membre noi.

În ceea ce priveşte instituirea unei taxe pentru utilizatorii infrastructurilor care să rezolve problema congestiei, consider că această propunere ar trebui studiată mai aprofundat, având în vedere că nu depinde în mod exclusiv de autovehicule, ci mai cu seamă de capacitatea statelor membre de a-şi planifica şi realiza eficient infrastructurile teritoriale la nivel regional şi local.

Din acest motiv, cred că este nevoie de o mai bună corelare între planurile de amenajare teritorială, cele de urbanism şi managementul traficului, mai cu seamă în zonele urbane şi periurbane, unde se înregistrează cele mai multe probleme datorate congestiei.

  Robert Evans (PSE) – Domnule preşedinte, aş dori să încep prin a-l felicita pe prietenul şi colegul meu, pe domnul El Khadraoui, care, trebuie să o spunem, în ciuda aparenţelor care indicau contrariul, şi-a dovedit, într-adevăr, capacitatea de a elabora un raport solid şi realist. Îmi face plăcere să îmi exprim şi eu susţinerea pentru acesta şi, desigur, pentru principiul care stă la baza sa, acela că poluatorii ar trebui să plătească.

În această parte a sălii acordăm o importanţă deosebită calităţii aerului, de care suntem cu toţii preocupaţi şi ştim cu toţii că autocamioanele poluează. Aşa cum a afirmat doamna Lichtenberger, „există dovezi clare”. Doamna Wortmann-Kool, care a plecat, a vorbit despre obstacolele impuse pieţei interne, iar domnul Jarzembowski, în ciuda raportului său privind ecologizarea transportului, a exprimat, de asemenea, rezerve în privinţa eurovinietei. Le-aş transmite amândurora că cea mai gravă ameninţare pentru toate pieţele ar fi dacă am fi copleşiţi de poluare. Nu consider că 2-3% în plus vor fi o sarcină imensă, ci un astfel de procentaj va demonstra că adoptăm acţiuni ferme pentru a contracara poluarea.

Domnul O’Neachtain a exprimat rezerve şi îngrijorări privind Irlanda şi alte state de la periferia UE. Se pare că nu înţelege că aceste reglementări sunt opţionale pentru statele membre. Ele se vor aplica în Irlanda numai dacă guvernul irlandez va decide acest lucru. Sper că dumnealui, şi probabil domnul Bradbourn, au învăţat o lecţie în această după-amiază, respectiv, că este periculos – şi caraghios – să vorbeşti despre un raport pe care ori nu l-ai citit ori nu l-ai înţeles pe deplin.

Ca o paranteză, referitor la un alt punct, consider că ar trebui şi putem să facem mult mai multe pentru a încuraja dezvoltarea altor modalităţi de transport decât cel rutier, cum ar fi transportul pe căile navigabile, unde un şlep de mari dimensiuni poate transporta încărcătura a 15 autocamioane. Prin urmare, consider că ar trebui să susţinem iniţiativa fostului nostru coleg belgian.

  Christine De Veyrac (PPE-DE) – (FR) Domnule preşedinte, domnule vicepreşedinte al Comisiei, aş dori să încep prin a-l felicita colegul meu deputat, pe domnul El Khadraoui, şi pe domnul Jarzembowski, pentru calitatea ridicată a activităţii lor şi pentru rapoartele excelente pe care le-au elaborat.

Ne aflăm, în prezent, într-un moment de răscruce, când încercăm să ne protejăm industria, încercând în acelaşi timp să o facem mai durabilă, şi să atingem obiectivul „de trei ori 20”, care a fost reiterat de preşedintele Uniunii Europene de la acea dată, domnul Nicolas Sarkozy, în această sală, în luna decembrie a anului trecut.

În acest context, Uniunea Europeană şi-a exprimat dorinţa de a legifera luarea în considerare în costurile pentru transport a altor costuri care, până la această dată, erau suportate de întreaga societate europeană: este vorba despre principiul „poluatorul plăteşte”, pe care Parlamentul l-a susţinut întotdeauna.

Am votat pentru acest principiu în transporturile aeriene în luna iunie a anului trecut, atunci când aviaţia a fost inclusă în sistemul ETS. În sectorul maritim, Comisia Europeană analizează în prezent cea mai bună modalitate de a lua în considerare descărcările navelor, iar acest principiu este propus astăzi prin acest text privind transportul de marfă pe cale rutieră.

Sunt de acord cu aceia dintre dumneavoastră care au afirmat că, în mod evident, nu trebuie să limităm mobilitatea. Trebuie să continuăm să susţinem această mobilitate în cadrul Uniunii Europene, aşa cum am făcut timp de mulţi ani, şi trebuie să ne asigurăm de faptul că există competiţie loială între diferitele mijloace de transport.

Nu trebuie, sub nicio formă, să constrângem întreprinderile să-şi transporte bunurile pe calea ferată sau pe căile navigabile în locul celor rutiere – acest lucru ar fi absurd şi antieconomic. Ceea ce trebuie să facem este să ne asigurăm că întreprinderile aleg mijlocul de transport cel mai rapid, mai economic şi mai benefic pentru scopul urmărit şi, pentru ca acest lucru să fie posibil, preţul trebuie să reflecte costurile reale pentru mijlocul de transport ales.

Oferindu-le statelor membre opţiunea de a internaliza anumite costuri externe, dacă doresc acest lucru, această directivă face un prim pas în această direcţie – un prim pas către integrarea reală a costurilor externe în toate mijloacele de transport, ceea ce transmite un puternic mesaj politic. Este important să susţinem acest principiu mâine, când vom vota.

  Bogusław Liberadzki (PSE) – (PL) Domnule preşedinte, aş dori să mulţumesc raportorului nostru, domnului El Khadraoui. Activitatea sa a fost excelentă. S-a confruntat cu sute de comentarii.

Referindu-mă la subiect, aş dori să subliniez faptul că transportul rutier este cel care susţine, în prezent, activitatea Europei. Este adevărat faptul că noi decidem dacă trebuie introduse taxe suplimentare şi pare corect să plătim pentru ceea ce folosim. Totuşi, când ne-am planificat activitatea privind directiva, nu am luat în considerare şi criza.

Prin urmare, consider că trebuie să iau cuvântul în numele transportatorilor rutieri şi să afirm că situaţia reală a acestora este mult mai gravă, în special din cauza scăderii cererii de transport pe drumurile internaţionale. Transportatorii au invocat costuri financiare imense, în special cele pentru taxa pentru combustibil. A existat o scădere temporară a costurilor pentru combustibil, însă noi, Uniunea Europeană, nu putem garanta preţul combustibilului pe termen lung.

Consider că atât Comisia Europeană, cât şi guvernele trebuie să iniţieze un dialog cu transportatorii rutieri profesionişti. Trebuie să le oferim explicaţii privind modul în care această iniţiativă a apărut. De asemenea, trebuie să-i convingem că intenţia noastră este asigurarea egalităţii de tratament pentru toate formele de transport şi, în cele din urmă, că suntem responsabili pentru existenţa unei politici europene raţionale şi echilibrate în materie de transporturi.

  Luis de Grandes Pascual (PPE-DE) – (ES) Domnule preşedinte, revizuirea Directivei Eurovinieta este o chestiune extrem de importantă, care ne preocupă pe toţi, în special pe aceia dintre noi care provin din statele de la periferia UE şi care se consideră victime ale acestei propuneri.

Comisia Europeană a decis să abordeze internalizarea costurilor externe pentru transportul rutier prin perceperea a trei tipuri noi de costuri: poluarea aerului, poluarea fonică şi congestionarea traficului.

Deşi principiile care stau la baza propunerii – „utilizatorul plăteşte” şi „poluatorul plăteşte” – sunt rezonabile, soluţia propusă nu este deloc justificată, deoarece discriminează împotriva unui sector care este afectat, de luni de zile, de efectele dezastruoase ale crizei economice. Deşi intenţia nu a fost de a demoniza transportul rutier de mărfuri, acesta a devenit în cele din urmă ţinta atacurilor.

Doamnelor şi domnilor, această propunere este neadecvată şi, departe de a atinge obiectivele aşteptate privind transportul durabil, ea va reprezenta condamnarea la moarte pentru un mare număr de întreprinderi mici şi mijlocii din Europa, care au mii de angajaţi pe teritoriul Uniunii Europene şi care contribuie zilnic la distribuţia mărfurilor, asigurându-se de faptul că produsele ajung la consumatorul final. Consumatorii vor observa cum vor creşte preţurile produselor, odată ce aceste taxe sunt puse în aplicare.

Doamnelor şi domnilor, avem nevoie de un sistem de transport care să fie competitiv, durabil, care să nu afecteze mediul şi care să nu elimine transportul rutier, deoarece, în prezent, acesta este singura modalitate de a ajunge peste tot. Schimbările modale rămân un vis, departe de a deveni realitate. Reţelele transeuropene, autostrăzile mării şi conexiunile transfrontaliere sunt în anumite cazuri încă planuri, nu realităţi.

Doamnelor şi domnilor, atunci când Titanicul economiei mondiale se scufundă, nu putem cere orchestrei să continue să cânte şi, cu siguranţă, nu pentru a sărbători.

  Emanuel Jardim Fernandes (PSE) – (PT) Mulţumesc tuturor celor care au fost implicaţi, în special şi în mod deosebit colegului meu, domnului El Khadraoui, care s-a pus la dispoziţie într-un mod foarte deschis şi a fost pregătit pentru găsirea unor soluţii consensuale.

Propunerea supusă examinării va permite statelor membre să perceapă taxe în scopul acoperirii anumitor costuri de mediu şi al generării unor venituri substanţiale, care să fie utilizate pentru îmbunătăţirea reţelei europene de drumuri şi să minimalizeze efectul de mediu al unei anumite părţi a transportului rutier. Pe de altă parte, ar putea semnifica, de asemenea, costuri substanţiale, în special pentru ţările de la periferia cea mai îndepărtată a UE, cum este ţara mea, Portugalia. Acesta este motivul pentru care am insistat în privinţa Copel şi m-am opus cu vehemenţă extinderii obligatorii a ariei geografice pentru a acoperi majoritatea drumurilor principale.

M-am opus, de asemenea, aplicării unor taxe generate de congestionarea traficului provocată de numai câţiva, ceea ce reprezintă o măsură care va duce la avantaje necinstite şi nu îi penalizează pe cei care poluează în cea mai mare măsură. Recunosc totuşi necesitatea ţinerii unei evidenţe a acestor taxe. Aplicarea numai pentru reţelele de transport transeuropene sau pentru rutele utilizate în mod obişnuit şi frecvent de transportatorii rutieri internaţionali, oferind astfel statelor membre posibilitatea de a selecta rutele pe care să aplice taxe, este un rău mai mic, care ar putea fi redus în continuare, dacă aplicarea acestei propuneri ar fi amânată până după criza economică mondială dificilă cu care ne confruntăm în prezent.

  Richard Seeber (PPE-DE) – (DE) Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Salut cu bucurie această propunere. Ne aflăm acum pe drumul cel bun, în special în ceea ce priveşte încorporarea costurilor legate de congestionarea traficului în costurile generale pentru drumuri. Trebuie să aflăm care sunt cu adevărat costurile, pentru a putea obţine o situaţie în care instrumentele economice de piaţă reglementează traficul. În caz contrar, vor exista întotdeauna dezechilibre în această privinţă.

Această dezbatere a semnalat, de asemenea, tensiunile existente între regiunile de la periferia continentului nostru şi zonele din centrul său. Pur şi simplu, este necesar ca cei care folosesc drumurile dinspre periferie înspre zonele centrale să aibă în vedere îngrijorările populaţiei. Acesta este un principiu extrem de important şi solicit înţelegere în legătură cu acest punct, deoarece, în privinţa acestui aspect, o parte a populaţiei a considerat că a ajuns la limită. Principiul subsidiarităţii, aşa cum este exprimat în această propunere, permite statelor membre să decidă singure dacă doresc sau nu să internalizeze costurile externe.

În cazul zonelor centrale – şi în special al regiunilor din zona Alpilor – este evident faptul că vor alege să procedeze aşa. Înţeleg dacă regiunile de la periferie decid să nu meargă pe această cale. Totuşi, în general, trebuie să depunem eforturi pentru ca sectoarele individuale din industria transporturilor să suporte costurile pe care le generează efectiv. Aceasta este singura modalitate prin care putem crea un sistem care este cu adevărat durabil şi care ţine seama de preocupările populaţiei. Vă mulţumesc.

  Gilles Savary (PSE) – (FR) Domnule preşedinte, aş dori să încep prin a-l felicita pe domnul El Khadraoui pentru că a obţinut un compromis, însă nu trebuie să pretindem că acest text nu este foarte fragil. El este afectat de costurile externe ale crizei, iar prin aceasta mă refer la faptul că există presiuni şi îngrijorări considerabile din partea transportatorilor rutieri.

Mai mult, atunci când a ajuns în biroul colegislatorului nostru, textul avea o cu totul altă natură, deoarece preţul barilului de petrol era de 57 USD. Prin urmare, este un text dezvoltat în condiţii dificile, însă, în acest moment, aş dori să afirm, pentru că am fost surprins de anumite lucruri pe care le-am auzit, că nu este un text care introduce o taxă sau o taxă de trecere: fiecare stat membru va decide dacă va introduce o astfel de taxă.

Este un text care, ca şi cele două anterioare, urmăreşte definirea condiţiilor pentru taxele rutiere în diferite ţări, în vederea evitării denaturărilor excesive şi pentru a preveni denaturarea concurenţei şi discriminarea.

În opinia mea, trebuie să clarificăm acest aspect. Textul respectă în totalitate principiul subsidiarităţii şi, de asemenea, este echitabil. Aş afirma, în numele ţării mele, că sunt extrem de mulţumit de acesta, deoarece va permite obţinerea unor contribuţii la infrastructura unei ţări de tranzit cum este Franţa, din partea transportatorilor de mărfuri grele, care traversează în prezent Franţa fără a cumpăra niciun strop de benzină şi fără a cheltui nici măcar un cent. Prin urmare, cred că va fi un text benefic.

  Alexandru Nazare (PPE-DE) - Dezideratul Comisiei de a taxa operatorii de transport nu doar pentru dreptul de a utiliza infrastructura, ci şi pentru efectele asupra mediului, aşa-numita internalizare a costurilor externe, va reprezenta o împovărare fiscală cu severe consecinţe pentru companiile de profil, mai ales în contextul actualei crize economice.

Înainte de a înainta o astfel de directivă sunt necesare studii de impact concrete, bazate pe date statistice relevante; este necesară o estimare realistă a consecinţelor pe care le va avea aplicarea unei astfel de directive şi propuneri concrete privind metodele de calculare şi contabilizare a costurilor externe.

Internalizarea costurilor externe ale transportului este, pe termen lung, o măsură care poate ajuta la ecologizarea transportului şi remarc faptul că astfel de instrumente legislative concrete sunt chiar necesare în state membre precum România. Cu toate acestea, nu întrevăd însă o viitoare aplicare a acestor costuri externe, cel puţin nu în oraşul din care provin, Bucureşti. Mă refer aici la congestia traficului, poluarea aerului, poluarea fonică, poluarea apei, poluarea solului sau afectarea peisajelor naturale. Îmi vine greu să cred că autorităţile din România vor implementa această directivă care mai mult împovărează decât să ajute.

Însă, aşa cum arată şi domnul Jarzembowski, aplicarea unor astfel de măsuri trebuie să se facă în urma unor studii obiective, bazate pe date statistice; nu putem cere companiilor de transport să plătească sume arbitrar stabilite pentru costuri externe, cu atât mai mult cu cât aceste sume sunt semnificative.

  Jörg Leichtfried (PSE) – (DE) Domnule preşedinte, am dorit să iau din nou cuvântul, deoarece câţiva dintre colegii deputaţi au vorbit despre chestiunea locurilor de muncă în termeni oarecum cucernici. Cred că suntem de acord că este incredibil de important, în special în condiţii cum sunt acestea, să păstrăm locurile de muncă.

Industria transportului rutier de mărfuri suferă bineînţeles, însă nu numai transportatorii sunt afectaţi – căile ferate, căile navigabile interioare şi transportul maritim sunt afectate în aceeaşi măsură. Singurul lucru pe care îl face această directivă este să reducă avantajul necinstit de care beneficiază în prezent transportul rutier.

Problema locurilor de muncă este o chestiune complet diferită. În această privinţă, trebuie să aplicăm o politică economică şi de reconstrucţie prudentă şi trebuie să continuăm ceea ce am decis în acest Parlament. Totuşi, directiva în cauză nu are absolut nicio legătură cu acest aspect.

  Antonio Tajani, vicepreşedinte al Comisiei – (IT) Domnule preşedinte, în cursul dezbaterii au apărut numeroase poziţii diferite, uneori contradictorii, deoarece erau legate de poziţiile politice şi naţionale. Prin urmare, discuţia pune în evidenţă caracterul dificil al problemei, dar şi importanţa sa. Consider că trebuie să obţinem un compromis, iar cel pe care l-am obţinut în Parlament prin intermediul raportului domnului El Khadraoui este în general un compromis bun.

Nu cred că ceea ce a urmărit Comisia a fost să impună o taxă suplimentară sau să penalizeze statele situate în zona vestică şi estică, cu alte cuvinte, statele periferice. În orice caz, eurovinieta nu este obligatorie Am încercat, de asemenea, armonizarea sistemului, pentru a stabili un cadru care previne fraudarea tarifelor, stabilind deci valorile maxime. Totuşi, în discuţia noastră au apărut, în mod firesc, diferite poziţii şi diferite idei. Consider că textul care va fi transmis Consiliului va fi supus cu siguranţă unor modificări, deoarece oamenii nu gândesc toţi în acelaşi fel nici în Consiliu. Suntem cu toţii de acord cu principiul „poluatorul plăteşte”, însă când ajungem la aplicarea în practică, apar diferenţe între statele membre, între forţele politice, între deputaţii europeni, între Comisie, Parlament şi Consiliu. Dezbaterea devine astfel spinoasă şi complicată.

Totuşi, nu consider că trebuie să dăm crezare punctelor de vedere critice care prezintă o perspectivă sumbră pentru că ne aflăm în mijlocul unei crize. Este adevărat că ne aflăm în mijlocul unei crize, însă este adevărat şi că propunerea prezintă o măsură care urmează să fie aplicată începând cu 2012. Sper, de fapt sunt absolut sigur că am dreptate când afirm că această criză va înceta, definitiv, până în 2012. Puţin optimism este un lucru bun, însă chiar şi cei mai pesimişti dintre noi nu pot crede că ne vom mai afla în criză în anul 2012.

Cred că vor exista modificări din partea Consiliului. Acest lucru înseamnă că prima lectură nu va fi suficientă şi că vom avea timp, deci, în cursul următoarelor luni, să evaluăm modificările care trebuie făcute pentru a încerca să obţinem un acord de succes prin intermediul procedurii de conciliere. Aceasta ne va permite să oferim publicului răspunsuri specifice şi să aplicăm principiul „poluatorul plăteşte”, ca opţiune, începând cu 2012, în cel mai bun mod posibil.

  Saïd El Khadraoui, raportor – (NL) Domnule preşedinte, doresc să fac o serie de comentarii. Aş dori să încep prin a solicita colegilor deputaţi să nu se lase amăgiţi de statisticile neplăcute pe care le-au prezentat câţiva dintre noi. Doamna Wortmann-Kool, care vorbeşte despre costuri suplimentare de câţiva euro, este un astfel de exemplu. Cu tot respectul cuvenit, acest lucru este complet greşit. Vă pot preciza, până la ultimul cent, care ar fi efectul în cazul extrem: congestionarea traficului ar costa, ca valoare maximă absolută, 65 de eurocenţi per kilometru: 65 de eurocenţi pentru zonele extrem de aglomerate şi numai pentru cei câţiva kilometri unde există congestionare, nu pe întreaga distanţă parcursă.

Zgomotul ar adăuga 1,1 eurocenţi la această valoare. Poluarea aerului ar mai costa încă 16 cenţi, în cazul celor mai poluante autocamioane. Dacă faceţi totalul, veţi obţine un rezultat de 82 de eurocenţi, ca valoare maximă absolută, pentru cei câţiva kilometri unde există congestionare a traficului. Pentru restul călătoriei, cei 65 de eurocenţi ar putea fi deduşi. Acesta a fost primul lucru pe care am dorit să-l spun şi pe care l-am prezentat, de asemenea, şi reprezentanţilor statelor de la periferia UE.

În al doilea rând, este adevărat că ne aflăm în mijlocul unei crize, însă criza nu va dura pentru totdeauna. Ceea ce facem acum este să creăm un cadru care să permită statelor membre dispuse să introducă efectiv un sistem de internalizare a costurilor externe – în urma dezbaterii la nivel naţional, în momentul pe care îl consideră oportun şi, în mod obişnuit, după ani de pregătiri.

În al treilea rând, observ că unii dintre colegii mei deputaţi urmăresc să anticipeze toate deciziile Consiliului, întrucât Consiliul urmează să adopte o poziţie. Nu ar trebui ca aceasta să ne descurajeze. Pur şi simplu, haideţi să adoptăm o poziţie pe care o susţinem în procent de 100%. După aceea, vom începe dezbaterile şi lupta cu Consiliul. Vă pot asigura că voi face tot ceea ce îmi stă în putere, în calitate de raportor, să menţin în mare parte, dacă nu în întregime, poziţia Parlamentului, pe care o vom discuta la o dată ulterioară.

  Georg Jarzembowski, raportor – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, permiteţi-mi, la încheierea acestei dezbateri, să adaug două comentarii. Pe primul îl adresez domnului Evans. Grupul meu este în favoarea internalizării costurilor externe şi, în mod specific, a celor aferente emisiilor de gaze de eşapament şi zgomotului. Considerăm că această poziţie este justificată. Totuşi, dacă principiul „poluatorul plăteşte” este considerat, întotdeauna, cel mai important – şi sunt pregătit să discut acest subiect cu dumneavoastră – atunci statele membre sunt cele care cauzează congestionarea traficului pentru că nu asigură infrastructura necesară. Vehiculele de mărfuri călătoresc în condiţii de congestionare a traficului, generată, în proporţie de 80%, de autoturisme. Nu are sens să obligăm întreprinderile să plătească pentru congestionarea traficului cauzată de statele membre. Dacă aţi aplica principiul „poluatorul plăteşte”, statele membre ar fi obligate să plătească sume suplimentare proprietarilor de vehicule de mărfuri, deoarece statele membre cauzează congestionarea traficului prin neasigurarea infrastructurii adecvate la timp.

Suntem de acord că nu întotdeauna este necesară o infrastructură suplimentară. O altă modalitate de a preveni congestionarea traficului o reprezintă sistemele inteligente de trafic. Există numeroase tehnologii capabile să prevină congestionarea traficului. Dar să afirmăm că există congestionare a traficului şi să obligăm vehiculele de mărfuri să plătească pentru aceasta nu este o situaţie de natură să ofere statelor membre niciun fel de stimulent pentru eliminarea sa, deoarece a face acest lucru ar echivala cu pierderea de venituri. În mod sigur, acest lucru nu are cum să fie corect!

Domnule vicepreşedinte, aveaţi dreptate când afirmaţi că nu doriţi să introduceţi noi taxe prin intermediul acestei propuneri şi insistaţi asupra impunerii de limite. Domnule comisar, domnule vicepreşedinte, putem să convenim că, atunci când Consiliul de Miniştri nu se va pronunţa în favoarea unei restricţionări clare a veniturilor obţinute din eurovinietă, veţi retrage propunerea? Aţi afirmat că nu doriţi noi taxe. Sunt total de acord cu dumneavoastră în privinţa faptului ca, dacă eurovinieta va deveni mai scumpă drept rezultat al emisiilor şi zgomotului, aceste fonduri suplimentare să fie utilizate pentru a reduce efectul transportului rutier asupra mediului, nu pentru a umple golurile din bugetele miniştrilor de finanţe. Nu acesta este scopul nostru. Ţinând seama de aceste aspecte, nădăjduiesc că vă veţi păstra poziţia, cu alte cuvinte, că nu va exista taxare fără impunerea unor limite şi că veţi retrage propunerea, dacă este cazul. Vă mulţumesc foarte mult.

Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc miercuri, 11 martie 2009.

(Şedinţa a fost suspendată la ora 18.10 şi reluată la 18.30)

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Krzysztof Hołowczyc (PPE-DE), în scris – (PL) Există trei aspecte în prezenta dezbatere care trebuie subliniate: taxarea vehiculelor, vehiculele care respectă mediul şi internalizarea costurilor externe.

Prioritatea primordială a iniţiativelor UE ar trebui să fie garantarea drepturilor cetăţenilor UE la o mobilitate nestingherită şi promovarea acesteia prin aplicarea consecventă a planurilor de dezvoltare a infrastructurii UE. Aceasta este consfinţită în principiul 4 din tratat cu privire la libertatea pe piaţa internă.

Investiţiile în dezvoltarea infrastructurii ar trebui să se bazeze pe priorităţile specifice de protecţie a mediului, care iau în considerare obiectivele UE referitoare la schimbările climatice. Prin urmare, trebuie dezvoltată o infrastructură integrată, menţinând, în acelaşi timp, principiile intermodalităţii şi al interoperabilităţii.

Costurile pentru protecţia mediului, zgomot, congestionarea traficului şi protecţia sănătăţii umane sunt strâns legate de modificarea reţelei europene de infrastructură, aflată în rapidă dezvoltare. Pare corect ca principiul „poluatorul plăteşte”, propus în acest document, să devină obligatoriu. Ar trebui să ne amintim faptul că principiul este operaţional în domeniul afacerilor din cadrul CE de câţiva ani.

PREZIDEAZĂ: DL DOS SANTOS
Vicepreşedinte

16. Timpul afectat întrebărilor (întrebări adresate Comisiei)

  Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi este timpul afectat întrebărilor (B6-0009/2009) care, în mod excepţional, va dura până la ora 20.00.

Încep prin a vă informa că dl Kovács nu va fi prezent, astfel încât întrebările nr. 1 şi 3 din prima parte a acestei perioade, adresate comisarului, vor fi acceptate de dna Reding.

Următoarele întrebări au fost transmise Comisiei.

Partea întâi

  Preşedintele – Întrebarea nr. 31 adresată de Silvia-Adriana Ţicău (H-0068/09)

Subiect: Măsuri pentru promovarea produselor şi serviciilor care contribuie la creşterea eficienţei energetice şi la promovarea energiilor regenerabile

La Consiliul European din primăvara anului 2008, şefii de stat şi de guvern au stabilit revizuirea viitoare a directivei privind taxarea energiei pentru a promova creşterea procentului pe care-l reprezintă energiile regenerabile ca proporţie din totalul energiei utilizate.

Creşterea eficienţei energetice este una dintre soluţiile cele mai rapide, sigure şi ieftine pentru reducerea dependenţei UE faţă de sursele de energie din ţări terţe, pentru reducerea consumului de energie, a emisiilor de CO2 şi a cheltuielilor cetăţenilor europeni pentru plata facturii la energie.

În contextul necesităţii de a creşte eficienţa energetică, aş dori să întreb Comisia care sunt măsurile şi instrumentele financiare şi fiscale pe care le are în vedere pentru promovarea produselor şi serviciilor care contribuie la creşterea eficienţei energetice şi la promovarea energiilor regenerabile.

  Viviane Reding , membră a Comisiei − Prin planul său european de redresare economică – care a fost, printre altele, adoptat de către Parlament şi Consiliu – Comisia sprijină promovarea adoptării rapide a produselor ecologice. Acesta propune, printre altele, cote reduse de TVA pentru produse şi servicii ecologice care contribuie la creşterea eficienţei energetice a clădirilor în mod special. În plus, Comisia încurajează statele membre să ofere mai multe stimulente materiale consumatorilor pentru a creşte cererea de produse ecologice.

Comisia desfăşoară în prezent o revizuire a legislaţiei fiscale existente a Comunităţii. Obiectivul este de a elimina cât mai mult posibil stimulentele existente care contrazic obiectivele eficienţei energetice şi ale reducerii emisiilor de carbon, precum şi de a crea stimulente adecvate pentru a veni în sprijinul acestor obiective.

Pe lângă iniţiativele fiscale menţionate, Comisia doreşte să sporească utilizarea altor instrumente financiare pentru a promova eficienţa energetică, în special, în clădiri. O iniţiativă de finanţare a energiei regenerabile este dezvoltată în comun de către Comisie şi Banca Europeană de Investiţii. Iniţiativa are scopul să mobilizeze fonduri de pe pieţele de capital pentru a fi utilizate prin participarea Pactului primarilor. Pentru 2009, se aşteaptă punerea la dispoziţie a unui buget de 15 milioane de EUR.

Comisia a propus, de asemenea, modificarea Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul european de dezvoltare regională, care ar permite ca toate statele membre să utilizeze acest fond pentru creşterea cheltuielilor legate de îmbunătăţirea eficienţei energetice şi de utilizarea energiei regenerabile în clădirile existente.

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE) - Aş dori să plec de la faptul că actuala directivă a fost prost implementată, insuficient implementată şi de aceea aş dori să întreb Comisia dacă are în vedere reducerea de TVA şi pentru produse pe viitor; de asemenea, cred că ar fi importantă creşterea, de la 3% la 15%, a cotei din Fondul european de dezvoltare regională, utilizată pentru eficienţa energetică a clădirilor şi locuinţe sociale.

De asemenea, cred că ar fi important un fond european pentru eficienţa energetică şi energii regenerabile

  Viviane Reding , membră a Comisiei −Ştim că este foarte important să existe măsuri care să ajute cetăţenii şi guvernele să opteze pentru eficienţa energetică. În prezent, desfăşurăm studii privind potenţialul stimulentelor fiscale în scopuri energetice şi de mediu, iar Comisia pregăteşte o propunere pentru modificarea directivei privind TVA pentru a permite aplicarea unor cote reduse de TVA la anumite bunuri şi servicii ecologice.

Aşa cum este stabilit în planul de redresare economică, Comisia poate propune cote TVA reduse pentru produse şi servicii ecologice în scopul creşterii eficienţei energetice a clădirilor, în mod special. Trebuie remarcat, totuşi, că propunerea Comisiei din iulie 2008 oferă deja o opţiune statelor membre de a aplica aceste cote reduse de TVA pentru servicii care implică renovarea, repararea şi întreţinerea locuinţelor, lăcaşelor de cult şi monumentelor din patrimoniu cultural şi istorice. Aceasta include lucrări destinate să crească economia de energie şi eficienţa energetică a clădirilor vizate.

Astăzi Ecofin a ajuns la un compromis. Este prea devreme să ne pronunţăm în mod precis asupra detaliilor legate de propunerile Ecofin, dar Comisia va studia propunerile prezentate astăzi.

  Reinhard Rack (PPE-DE) – (DE) Dle preşedinte, aş vrea să-i mulţumesc doamnei comisar şi Comisiei pentru că s-au asigurat, în special, că subiectul izolării termice a locuinţelor a fost discutat aici. Este unul dintre cele mai eficiente moduri de a economisi energia şi, din acest punct de vedere, mi se pare o cale importantă şi corectă de urmat. În acest context, întrebarea mea este următoarea: Consideră Comisia că aceasta este o oportunitate de a face posibile reducerile de TVA corespunzătoare pentru casele cu consum redus de energie şi casele neutre din punct de vedere energetic din sectorul construcţiilor din prefabricate? Poate fi analizată această propunere şi în ce direcţie ne îndreptăm?

  Viviane Reding , membră a Comisiei −(DE) Dle preşedinte, propunerea dlui Rack este interesantă. Ideea sa va fi bineînţeles analizată de Comisie împreună cu celelalte idei primite în legătură cu eficienţa energetică în construcţia de locuinţe sau în renovarea locuinţelor. De asemenea, Comisia va restructura fondurile structurale; prin urmare, va exista posibilitatea de investiţii în astfel de locuinţe eficiente din punct de vedere energetic din fondurile structurale.

  Preşedintele.

– Întrebarea nr. 32 adresată de Giorgos Dimitrakopoulos (H-0100/09)

Subiect: Pentru o interpretare mai flexibilă a Pactului de stabilitate şi creştere

Poate Comisia să spună dacă, într-o perioadă de criză atât de gravă, persistă asupra punctului său de vedere că reducerea deficitelor tuturor ţărilor care se confruntă cu această problemă trebuie să se efectueze în doi ani şi nu în trei ani, întârziere care, ţinând cont de datele disponibile, ar fi mai logică? Dacă da, de ce? Cum este această insistenţă compatibilă cu opinia preşedintelui Eurogrupului cu privire la o interpretare mai flexibilă a Pactului de stabilitate şi creştere (a se vedea declaraţiile din 21 ianuarie 2009, Agence Europe)?

  Viviane Reding , membră a Comisiei −În condiţii normale, Pactul de stabilitate şi creştere presupune că va avea loc o corectare rapidă a deficitului excesiv, iar această corectare trebuie realizată în anul imediat următor identificării unui astfel de deficit excesiv. Totuşi, Pactul de stabilitate şi creştere revizuit permite, de asemenea, termene mai lungi în caz de circumstanţe excepţionale – în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului.

Pactul de stabilitate nu oferă o definiţie explicită a acestor circumstanţe speciale. Totuşi, atunci când pregăteşte un raport în temeiul articolului 143 din tratat, având în vedere existenţa unui deficit excesiv planificat, Comisia trebuie să ia în calcul, în conformitate cu tratatul, aşa-numiţii „factori relevanţi”. În acest raport, Comisia va reflecta evoluţiile poziţiei economice pe termen mediu, în special, creşterea posibilă, condiţiile ciclice dominante, implementarea politicilor în contextul Agendei de la Lisabona şi a politicilor de încurajare a cercetării, dezvoltării şi inovării. Raportul va reflecta, de asemenea, evoluţiile poziţiei bugetare pe termen mediu, în special, eforturile de consolidare fiscală în condiţii economice bune, nivelul datoriei publice şi probleme de sustenabilitate, nevoi de finanţare externă, investiţii publice şi calitatea generală a finanţelor publice. Acesta va lua în calcul, de asemenea, orice alţi factori care, în opinia statului membru vizat, sunt importanţi pentru a evalua în mod complet în termeni calitativi deficitul faţă de valoarea de referinţă şi pe care statul membru i-a comunicat, bineînţeles, Comisiei şi Consiliului.

Dispoziţiile privind factorii relevanţi care trebuie analizaţi arată că determinarea incidenţei circumstanţelor speciale trebuie să se bazeze pe o evaluare globală a unor astfel de factori. La data de 18 februarie, Comisia a adoptat recomandările sale privind opiniile Consiliului legate de ultimele actualizări ale programelor de stabilitate şi convergenţă pentru 17 state membre. În acelaşi timp şi luând în calcul evaluarea acestor programe, Comisia a adoptat rapoartele pentru Irlanda, Grecia, Spania, Franţa, Letonia şi Malta. Ecofin a adoptat avizul său asupra rapoartelor respective în această dimineaţă. Comisia va propune recomandări Consiliului pentru a pune capăt situaţiilor în care există un deficit excesiv. Aceste recomandări vor include termene care vor fi decise în conformitate cu Pactul de stabilitate şi creştere, adică luând în calcul existenţa unor circumstanţe speciale, acolo unde este cazul.

  Giorgos Dimitrakopoulos (PPE-DE) – (EL) Dle preşedinte, doresc să mulţumesc doamnei comisar pentru răspunsul foarte detaliat, totuşi trebuie să mărturisesc că răspunsul său m-a surprins întrucâtva, pentru că deşi vorbeaţi de lucruri foarte importante, nu aţi menţionat conceptul de calendar, cu alte cuvinte dacă Comisia va recomanda termene specifice pentru fiecare caz şi, în al doilea rând, dacă, în recomandarea sa, Comisia va coordona etapele calendarului cu reducerea procentelor de peste 3%.

  Jörg Leichtfried (PSE) – (DE) Dle preşedinte, dnă comisar, am două întrebări succinte. Prima mea întrebare este următoarea: ce se întâmplă cu statele membre care au cote foarte mici ale impozitului pe profit sau care nu au chiar deloc astfel de impozite? Este corect ca relaxarea de care dau dovadă aceste ţări în privinţa Pactului să fie trecută cu vederea atunci când sunt în dificultate din cauza veniturilor fiscale scăzute ca urmare a politicilor lor?

A doua mea întrebare este următoarea: nu ar trebui ca această chestiune să depindă de un anumit nivel de succes? Cu alte cuvinte, dacă un stat membru suferă de un deficit mai mare pentru a combate şomajul, iar şomajul scade apoi dramatic, nu ar fi normal să fie promovată astfel de abordare?

  Avril Doyle (PPE-DE) – A apărut o modificare în Regulamentul de procedură? Credeam că autorul întrebării este cel care beneficiază de un timp suplimentar şi doi alţi deputaţi pot lua cuvântul.

În al doilea rând, până la ce oră continuă timpul alocat întrebărilor în această seară, dat fiind că am început cu întârziere?

  Preşedintele. – Dnă Doyle, vom termina la ora 20.00, aşa cum este prevăzut. Am început târziu şi vom termina târziu. Distinsa deputată are o întrebare suplimentară?

Doriţi să adresaţi întrebarea suplimentară, dnă Doyle?

  Avril Doyle (PPE-DE) – Da, dle preşedinte. Vă rog să mă scuzaţi. Am înţeles că daţi cuvântul autorului întrebării şi încă unui coleg. Am înţeles greşit ceea ce aţi spus.

Doresc să continui solicitând comisarului să menţioneze orice stat membru care nu va avea un deficit excesiv, aşa cum este acesta înţeles în prezent.

În al doilea rând, ar putea comisarul să detalieze care este propunerea Comisiei către Consiliu, aşa cum s-a decis în această dimineaţă în legătură cu Irlanda?

  Viviane Reding , membră a Comisiei −Pentru a răspunde la întrebarea adresată de dl Dimitrakopoulos: Comisia, atunci când propune termenele în care un stat membru trebuie să revină la o poziţie durabilă a finanţelor publice, va lua în calcul marja de manevră disponibilă pentru statul membru vizat. Un apel la consolidare fiscală rapidă poate avea loc doar în cazul când există pericolul unei crize financiare publice, luând în calcul nevoile de finanţare ale întregii economii.

În ce priveşte a doua întrebare, care este o întrebare dublă, răspunsul la prima pare este „nu”. Răspunsul la a doua parte – privind ţările cu impozit mic pe profit – Pactul de stabilitate şi creştere evaluează poziţia fiscală globală a unui stat membru, nu structura fiscală specifică a fiecăruia.

Ca răspuns la a treia întrebare, dacă există state membre fără deficite excesive, există, bineînţeles, anumite state membre fără deficite excesive, aşa cum se poate observa în tabelele pe care Comisia le publică cu regularitate.

  Preşedintele

– Întrebarea nr. 33 adresată de Pedro Guerreiro (H-0125/09)

Subiect: Desfiinţarea paradisurilor fiscale

A propus Comisia sau are intenţia să propună desfiinţarea paradisurilor fiscale, în special a celor din UE?

A adoptat UE vreo decizie care propune ca statele membre să desfiinţeze paradisurile fiscale care există pe teritoriul acestora?

Ce măsuri intenţionează să ia Comisia pentru a desfiinţa paradisurile fiscale, pentru a combate speculaţiile financiare şi pentru a restrânge libera circulaţie a capitalului, în special în cadrul Uniunii?

  Viviane Reding , membră a Comisiei −(FR) Dle preşedinte, de la sfârşitul anilor '90, Comisia a condus o politică fermă împotriva fraudei, a evaziunii fiscale şi a concurenţei fiscale dăunătoare.

Un element cheie în această politică a fost promovarea transparenţei sistemelor fiscale şi schimbul de informaţii între administraţiile fiscale. În sfârşit, această politică a fost confirmată de declaraţiile fără echivoc ale G20 care atacă practicile lipsite de transparenţă din anumite jurisdicţii, denumite adesea paradisuri fiscale.

Comisia şi-a consolidat politica în acest domeniu la sfârşitul anului 2008 şi la începutul anului 2009, prezentând două propuneri.

Prima are ca obiectiv să accelereze schimbul de informaţii prevăzut în directiva privind economiile. A doua propune ca toate statele membre să-şi alinieze standardele de schimb al informaţiilor la cel mai deschis nivel, în special prin asigurarea că statele membre nu pot utiliza confidenţialitatea financiară ca o scuză pentru a refuza să furnizeze informaţii de care au nevoie alte state membre pentru a calcula impozitele rezidenţilor acestora din urmă.

În mai 2008, Consiliul a decis să promoveze această politică de bună administrare fiscală în ţări terţe, incluzând principiile de transparenţă, schimb de informaţii şi concurenţă fiscală echitabilă; am solicitat Comisiei să negocieze clauze în acest scop prin acorduri cu ţările terţe.

Comisia intenţionează să prezinte în curând o iniţiativă politică cu scopul de a evidenţia coerenţa politicii sale şi factorii cheie care asigură succesul acesteia. Se pare, în special, că implementarea măsurilor coordonate la nivel european răspunde preocupărilor exprimate de dl Guerreiro.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL) – (PT) Cu referire la cele spuse, se pare că asistăm la mult zgomot pentru nimic. Cu alte cuvinte, paradisurile fiscale şi desfiinţarea lor nu sunt pe agenda zilei, dar doresc să adresez următoarea întrebare: cum intenţionează Comisia să descurajeze operaţiile băncilor din centre „offshore”, odată ce îşi va declara această intenţie? De asemenea, ce măsuri reale intenţionează să propună aceasta pentru a combate speculaţiile financiare care reprezintă principala cauză a crizei financiare şi economice curente?

  Robert Evans (PSE) – Dna comisar cunoaşte unele aspecte privind paradisurile fiscale, deoarece Luxemburgul se cam încadrează în această categorie. Nu este de părere că aceasta subminează în totalitate principiul unei pieţe comune, când autocamioanele se abat de la traseul lor pentru a se alimenta cu carburant mai ieftin din acele locuri?

Apoi mai sunt şi Jersey, Guernsey, Insula Man – care se află în Marea Britanie, dar în afara UE – Liechtenstein, Monaco, San Marino etc. Toate acestea sunt mici paradisuri fiscale, cu activitate bancară offshore, despre care doar am auzit, satisfăcând capriciile celor bogaţi. Acestea există doar pentru că Uniunea Europeană permite acest lucru.

Acestea sunt cuvintele dvs.: „o politică fermă împotriva evaziunii fiscale”. Dacă ar fi adevărat, nu ar fi necesară includerea de către Comisie a unor sugestii pentru desfiinţarea acestor paradisuri fiscale?

  Viviane Reding , membră a Comisiei −Ca răspuns la prima întrebare, Comisia a propus două directive noi pentru a rezolva aceste probleme, deoarece criza financiară a evidenţiat problemele mai clar ca până acum.

Am făcut o propunere la sfârşitul anului 2008 şi alta la începutul anului 2009, prima consolidând schimbul de informaţii şi cea de-a doua consacrând dreptul unui stat membru de a obţine informaţii fără ca alt stat membru să invoce secretul bancar.

În ce priveşte a doua întrebare, doresc doar să subliniez că autocamioanele nu au nimic de-a face cu paradisurile fiscale.

Partea a doua

Întrebarea nr. 34 adresată de Claude Moraes (H-0048/09)

Subiect: Internetul şi delictele motivate de ură

Incitarea la ură rasială este un delict în toate statele membre ale UE. Totuşi, conform sondajului de opinie privind delictele motivate de ură realizat în 2008 şi publicat de ONG-ul Human Rights First, aceste delicte sunt în creştere în Europa şi este important să fie observat rolul pe care internetul îl joacă în acest caz.

Ca parte a obiectivului său de a lupta contra criminalităţii cibernetice şi de a crea un internet mai sigur pentru toţi, Comisia desfăşoară vreo acţiune specifică pentru a ajuta la combaterea site-urilor web care incită la ură rasială şi violenţă?

  Viviane Reding , membră a Comisiei −Întrebarea adresată este foarte importantă şi doresc să subliniez faptul că noi, Comisia, respingem categoric rasismul, xenofobia şi orice tip de discurs incitând la ură la care se referă distinsul deputat. Comisia împărtăşeşte, de asemenea, îngrijorările exprimate şi este conştientă că anumit conţinut disponibil pe internet poate avea un impact foarte negativ.

Comisia luptă împotriva rasismului, xenofobiei şi antisemitismului în toate mijloacele de comunicare, nu doar pe internet, cât mai mult posibil, în măsura puterilor conferite prin tratate. Pe această bază, Comisia a adoptat o serie de iniţiative – legislative şi nelegislative – care urmăresc să prevină discriminarea, precum şi discursurile rasiste, xenofobe şi antisemite. În primul rând, există directiva privind serviciile media audiovizuale, care extinde standardele minime pentru conţinut la toate serviciile audiovizuale şi de comunicare şi care include programele la cerere de pe internet. Aceasta include: „interzicerea incitării la ură pe motiv de rasă, sex, religie sau naţionalitate”. În plus, Comisia a adoptat politici care urmăresc să reducă conţinutul rasist online. Aş dori doar să subliniez aici recomandarea asupra protecţiei minorilor şi demnităţii umane şi asupra dreptului la replică, care atrage după sine acţiuni împotriva discriminării din toate mijloacele de comunicare.

Recent adoptata decizie-cadru a Consiliului privind combaterea anumitor forme şi expresii ale rasismului şi xenofobiei prin intermediul dreptului penal stabileşte o abordare comună a Uniunii Europene faţă de rasism şi xenofobie. Decizia-cadru urmăreşte să incrimineze conduite intenţionate precum incitarea la violenţă sau ură împotriva unui grup de persoane sau împotriva unei persoane care aparţine unui grup definit pe bază de rasă, culoare, origine, religie, credinţă sau origine naţională sau etnică.

Incitarea la violenţă sau ură poate fi, de asemenea, pedepsită dacă este comisă prin propagarea şi distribuirea publică de broşuri, imagini şi alte materiale. Statele membre au obligaţia de se conforma acestor dispoziţii până la data de 28 noiembrie 2010.

Pe lângă această abordare juridică, Comisia promovează un set de măsuri pentru utilizarea mai sigură a internetului. Cred că Parlamentul cunoaşte bine Programul pentru un internet mai sigur, cu un buget de 55 milioane EUR pentru perioada 2009-2013, care cofinanţează proiecte cu următoarele obiective: creşterea gradului de sensibilizare a publicului, punerea la dispoziţie a unei reţele de puncte de contact pentru raportarea conţinuturilor şi a comportamentelor ilegale şi dăunătoare, în special în ceea ce priveşte materialele care prezintă abuzuri sexuale asupra copiilor şi comportamente precum intimidarea şi hărţuirea online, încurajarea iniţiativelor de autoreglementare în acest domeniu şi implicarea copiilor în crearea unui mediu online mai sigur, crearea unei baze de cunoştinţe privind noile tendinţe în utilizarea tehnologiilor online şi consecinţele acestora asupra vieţii copiilor.

Comisia se străduieşte, pe lângă aceasta, să promoveze o utilizare responsabilă a mijloacelor de informare şi a internetului. În comunicarea sa privind competenţa mediatică din decembrie 2007, Comisia solicită statelor membre să se angajeze în promovarea mai eficientă a competenţei mediatice şi a cercetării în acest domeniu. În acest an, Comisia va prezenta o recomandare privind competenţa mediatică.

De asemenea, merită menţionat că vecinul nostru, Consiliul Europei, a dezvoltat o serie de instrumente internaţionale obligatorii şi neobligatorii din punct de vedere legal cu privire la aceste probleme, care demonstrează că spaţiul cibernetic nu este o zonă nereglementată şi că statele membre sunt obligate să protejeze drepturile şi libertăţile individuale prin legile naţionale, inter alia, prin Convenţia privind criminalitatea cibernetică şi Protocolul 3 adiţional la aceasta.

  Claude Moraes (PSE) – Doamnă comisar, nu am nicio îndoială cu privire la devotamentul dvs. în acest domeniu. Ştiu că l-aţi analizat în detaliu. Totuşi, cu privire la această problemă pe care aţi menţionat-o, a zonei nereglementate a criminalităţii cibernetice, credeţi, în special în legătură cu incitarea la ură – care este un delict penal în toate statele membre, cred – că implementarea acestei decizii-cadru, a directivei privind audiovizualul şi a multor alte instrumente pe care le-aţi menţionat opreşte într-adevăr proliferarea acestor site-uri? Până acum, dovezile demonstrează că numărul acestora este în creştere chiar în acest moment. Credeţi că ar trebui să desfăşurăm şi alte acţiuni?

  Jim Allister (NI) – Dnă comisar, nu există un delict xenofob mai grav decât crima, iar în această săptămână, în circumscripţia mea electorală din Irlanda de Nord, trei membri ai forţelor de securitate au fost ucişi de către terorişti din armata republicană irlandeză.

Şi totuşi, în doar câteva ore, o serie de site-uri internet glorificau acele crime odioase, lăudându-i pe cei ce le-au comis. Prin urmare, pe lângă atenţia acordată rasismului şi xenofobiei, se concentrează Comisia asupra modului în care tratează abuzul pe internet de către paraziţi terorişti?

  Viviane Reding , membră a Comisiei −Nu există nicio scuză pentru infracţiuni, oriunde s-ar fi petrecut acestea – fie în lumea reală, fie în cea digitală – dar, bineînţeles, este mult mai uşor să fie combătute infracţiunile din lumea reală, deoarece există instrumente care permit intervenţia directă. Este mult mai complicat să se facă acest lucru pe web şi, de aceea, am dezvoltat o întreagă serie de instrumente pentru a lupta contra unor astfel de infracţiuni.

Am aflat din discuţiile avute cu colegul meu, Jacques Barrot, că forţele de poliţie dezvoltă o reţea de analişti pentru a lupta contra criminalităţii on-line şi că au un succes din ce în ce mai mare în prinderea infractorilor. Totuşi, sunt create din ce în ce mai multe site-uri. Chiar eu am încercat, prin Programul pentru un internet mai sigur, să realizez ceva diferit în această privinţă. Aceasta pentru a da posibilitatea oamenilor – şi în principal tinerilor – care utilizează internetul să ştie cum să acţioneze atunci când dau din întâmplare peste conţinut negativ. De exemplu – şi nu vorbim neapărat despre infracţiune, ci despre intimidarea online, care poate deveni traumatizantă pentru tineri – că există un buton special de raportare prin care aceştia pot solicita ajutor.

Astfel, încercăm prin diferite metode să luptăm împotriva infractorilor: prin mijloace poliţieneşti, prin împuternicirea educatorilor, a părinţilor şi a copiilor astfel încât aceştia să ia decizii singuri sau să raporteze problemele şi, bineînţeles, prin programe de competenţă mediatică, pe care eu, personal, le-aş dori mult mai numeroase în statele membre. Trebuie să oferiţi instrumente următoarei generaţii pentru a găsi o soluţie şi a lupta, deoarece, în caz contrar, s-ar putea să avem o problemă cu internetul şi părinţii să nu le mai permită copiilor, de exemplu, să îl folosească, iar acest lucru nu ar fi un mod corect de a proceda. Dorim ca partea pozitivă a internetului să se răspândească, iar partea negativă să fie blocată.

În ceea ce priveşte problema asasinatului, pe care a subliniat-o distinsul deputat. Aceasta este o întâmplare oribilă şi cred că este de competenţa poliţiei şi a forţelor de securitate să oprească toate aceste acţiuni. Aceste instrumente nu ar trebui percepute, bineînţeles, ca o soluţie care poate fi utilizată pentru rezolvarea tuturor problemelor societăţii, dar când se ajunge la infracţiune nu poate fi loc de discuţie. Trebuie să luptăm împotriva infracţiunilor într-un mod foarte hotărât.

  Preşedintele

– Întrebarea nr. 35 adresată de Eoin Ryan (H-0055/09)

Subiect: Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) şi societatea informaţională

Comisia a plasat în centrul programelor sale dezvoltarea TIC şi a societăţii informaţionale, care are beneficii potenţiale considerabile pentru economia şi societatea europeană. Totuşi, ce face Comisia pentru a se asigura că anumite părţi ale societăţii europene – precum persoanele în vârstă şi persoanele cu venituri mici – nu sunt abandonate sau uitate în acest proces?

  Viviane Reding , membră a Comisiei −Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor au un potenţial considerabil pentru a ajuta persoanele în vârstă. Este uşor de spus, dar mai greu de obţinut rezultate concrete, deoarece există o diferenţă reală în ceea ce priveşte competenţele legate de tehnologia informaţională digitală. Este vorba despre acele persoane care au mare nevoie de instrumente TIC şi care nu s-au obişnuit să le utilizeze, deoarece nu le-au utilizat niciodată în viaţa lor până acum. De exemplu, doar 15% din persoanele în vârstă utilizează internetul. De aceea trebuie să dezvoltăm o politică unitară pentru ca această barieră să fie eliminată, deoarece vom avea nevoie de TIC pentru a permite persoanelor în vârstă să rămână active şi productive mai mult timp, pentru a continua să se implice în societate prin servicii on-line mai accesibile şi pentru a se bucura de o calitate a vieţii mai sănătoasă şi mai ridicată pe o durată mai lungă.

Tocmai din acest motiv Comisia a prezentat în 2007 un plan de acţiune pe tema „A îmbătrâni frumos în societatea informaţională”, care conţine măsuri foarte concrete.

Prima măsură priveşte cercetarea şi inovarea pentru a dezvolta şi a testa tehnologii pentru asistenţă socială şi viaţă independentă pentru persoanele în vârstă. Trebuie să mulţumesc sectoarelor noastre industriale, deoarece, prin aceste programe de cercetare, au dezvoltat o întreagă serie de mecanisme, servicii şi produse care vor ajuta persoanele în vârstă să trăiască singure în casele lor fără ajutor.

A doua măsură este aducerea în atenţia utilizatorilor şi autorităţilor publice a beneficiilor, prin înfiinţarea unui portal internet de bune practici şi unor premii europene pentru locuinţe inteligente – aplicaţii pentru o viaţă independentă, de exemplu.

În al treilea rând este vorba de reducerea fragmentării abordărilor în implementarea acestor tehnologii în Europa.

În 2008, Comisia a adoptat alte două iniţiative.

Prima a fost un nou program comun pentru a susţine cercetarea împreună cu statele membre în domeniul asistenţei pentru autonomie la domiciliu: acestea sunt tehnologiile pentru aplicaţii domestice şi pentru mobilitate, care asistă utilizatorii în vârstă în viaţa de zi cu zi şi furnizează aplicaţii de asistenţă socială.

A doua iniţiativă este noua comunicare privind accesibilitatea electronică, încurajând utilizarea bunurilor şi serviciilor TIC de către persoanele în vârstă şi de către persoanele cu handicap şi invitând statele membre să adopte toţi paşii necesari pentru a îmbunătăţi accesibilitatea site-urilor web publice.

În concordanţă cu aceste măsuri, din prezent şi până în 2013, Uniunea Europeană, împreună cu statele membre şi cu sectorul privat, va investi mai mult de 1 miliard de euro în cercetare şi inovare pentru societatea care îmbătrâneşte.

Prin urmare, puteţi observa că tratăm acest aspect cu foarte mare seriozitate şi credem că există posibilităţi să îmbunătăţim viaţa unei societăţi care îmbătrâneşte.

Privind problema utilizatorilor cu venituri mici, mă voi referi în primul rând la al doilea pachet al reglementărilor privind roamingul, pe care Parlamentul l-a adoptat ieri seară în comisia ITRA. Un element al acestui pachet este reducerea preţurilor de utilizare a telefoanelor mobile, a liniilor fixe, a internetului etc.

Comisia a organizat, de asemenea, un tabel pentru piaţa de larg consum, care permite monitorizarea rezultatelor pieţei pentru consumatori. Evidenţa din acest tabel ne ajută să luăm mai bine în considerare interesele consumatorului.

Noile propuneri care sunt înaintate Parlamentului privind revizuirea pieţei de telecomunicaţii urmăresc, de asemenea, să consolideze drepturile consumatorilor şi ale utilizatorilor, în vederea îmbunătăţirii accesibilităţii şi a promovării unei societăţi inclusive.

De exemplu, s-a propus modificarea unor dispoziţii pentru a lua mai bine în considerare nevoile celor în vârstă şi a celor cu nevoi speciale, iar acestea ar trebui să fie obiective generale care să ghideze activitatea autorităţilor de reglementare naţionale.

  Eoin Ryan (UEN) – Aş dori să îi mulţumesc doamnei comisar. Comisia realizează foarte multe în privinţa informaţiilor IT, nu mă îndoiesc de acest fapt. Se pot remarca multe dintre proiectele pe care le desfăşoară. Sunt un utilizator recent al site-ului Twitter şi trebuie să recunosc că sunt mai mult decât surprins şi impresionat de cantitatea mare de informaţii care există pe acest site de la Uniunea Europeană. Site-ul oferă o cantitate considerabilă de informaţii şi doresc să-i felicit pentru aceasta.

Totuşi, rămâne în continuare problem persoanelor din medii defavorizate şi a persoanelor mai în vârstă care utilizează şi accesează internetul şi tehnologiile noi. Acestea se schimbă permanent, dar avem o şansă, sau o provocare, începând de acum şi până la alegerile din iunie, şi vreau să vă întreb dacă aveţi proiecte pentru a încerca să implicaţi mai multe persoane să participe pe internet pentru a promova alegerile din iunie din Uniunea Europeană.

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE) - Vreau să vă felicit pentru ceea ce faceţi pentru copii şi internet şi, de asemenea, pentru decizia de a avea acoperire 100% pentru broadband până în anul 2010.

Vreau să spun că, în România, persoanele în vârstă, părinţii comunică ieftin şi eficient cu copiii plecaţi în străinătate prin internet; îi văd şi îi aud. Totuşi, vreau să vă întreb ce faceţi pentru dezvoltarea serviciilor electronice. Mă refer aici la infrastructura de chei publice.

  Reinhard Rack (PPE-DE) – (DE) Dle preşedinte, dnă comisar, industria produce într-adevăr echipament care este foarte potrivit pentru diferitele scopuri ale societăţii informaţionale şi pentru utilizatori în vârstă sau cu dizabilităţi. Însă, aproape toate telefoanele mobile, butoanele de apelare de urgenţă şi dispozitivele similare sunt disponibile la preţuri foarte mari.

Ce poate face Comisia în această privinţă? Comercializarea tehnologiei deosebit de simple la preţuri deosebit de mari nu este prea utilă pentru clienţi.

  Viviane Reding , membră a Comisiei −În primul rând, internetul şi alegerile. Aceasta este o întrebare pe care trebuie să şi-o asume cei implicaţi în alegeri, deputaţii şi candidaţii, care ar trebui să dezvolte o comunicare mai bună cu cetăţenii lor. În ultimii ani, au fost desfăşurate cu ajutorul Parlamentului European atât de multe acţiuni pozitive încât nu ar trebui să fie foarte dificil să prezentăm toate aceste realizări în faţa cetăţenilor.

Privind doar la exemplele de includere electronică din Irlanda, de exemplu, pot oferi lista acţiunilor care au fost puse în practică pe teritoriul Irlandei de către companii, centre de cercetare şi ONG-uri irlandeze. Va fi foarte interesant de explicat, chiar şi pentru deputaţi, ce se face cu bugetul european pentru a îmbunătăţi viaţa cetăţenilor.

A doua întrebare era despre tineri şi vârstnici şi despre cum pot aceştia să comunice mai bine. Ei bine, vă pot spune că mama mea, care nu a folosit niciodată un telefon mobil, a cumpărat unul pentru a comunica cu nepoţii ei. deoarece a înţeles că acesta este singurul mod în care aceştia ar putea s-o contacteze. Acum se supără dacă ei n-o sună suficient de des. Totuşi, am întâlnit multe persoane în vârstă care au ajuns să folosească internetul datorită programului Skype, deoarece copii sau nepoţii lor se află în străinătate şi vor să vorbească cu ei.

De aceea încercăm să dezvoltăm măsuri pentru o piaţă internă reală a comunicaţiilor în Europa, astfel încât aceste comunicaţii să fie rapide şi nu foarte scumpe.

Şi ajungem astfel la a treia întrebare: în legătură cu preţul comunicaţiilor. Există multe servicii în funcţiune care scad preţul comunicaţiilor. Este adevărat însă că aceste servicii sau aceste elemente special adaptate la generaţia mai în vârstă sunt menţinute pe piaţa internă, deoarece piaţa nu este încă dezvoltată foarte puternic şi acestea sunt încă foarte scumpe.

Există o singură soluţie la această problemă şi anume dezvoltarea pieţei, deoarece dacă mii şi mii de persoane în vârstă adoptă acele servicii, adoptă acele instrumente, preţul va deveni accesibil. Trebuie deci să sensibilizăm publicul pentru a promova adoptarea acestor bunuri şi servicii TIC, aceasta fiind, cred eu, una dintre soluţiile la problemele societăţii care îmbătrâneşte.

  Preşedintele

– Întrebarea nr. 36 adresată de Gay Mitchell (H-0065/09)

Subiect: Monitorizarea internetului

Mi s-a atras atenţia asupra faptului că internetul a devenit un refugiu unde rasiştii şi fanaticii îşi fac publice punctele de vedere.

A ridicat Comisia această problemă şi, în acest caz, cum acţionează?

Întrebările nr. 37 şi 40 vor primi răspunsuri în scris.

  Viviane Reding , membră a Comisiei −Întrebarea adresată de distinsul deputat nu este nouă, ceea ce arată că este foarte aproape de sufletul parlamentarilor.

Aş dori să reamintesc răspunsul pe care l-am oferit la întrebările adresate de dl Morales cu privire la internet şi delictele motivate de ură, de Luca Romagnoli cu privire la conţinutul şi utilizarea blogurilor şi de Robert Kilroy-Silk cu privire la rasismul şi violenţa pe site-urile web sociale. Vă pot spune că respectivele întrebări au fost adresate, iar Comisia a acţionat în acest domeniu.

Referindu-mă doar la site-urile web sociale, acum câteva săptămâni, toţi furnizorii site-urilor de reţele sociale au semnat un cod de conduită pentru a ajuta copii şi adolescenţii să lupte împotriva conţinutului negativ al acestor site-uri web.

După cum ştiţi, Comisia respinge categoric toate părerile rasiste şi xenofobe transmise pe internet, împreună cu tipurile de discurs care incită la violenţă, menţionate de distinsul deputat în întrebarea sa. Aşa cum este adesea în cazul webului, imaginea este una puternic contrastantă. Pe internet se găsesc şi lucruri bune şi rele: pe de altă parte, există oportunităţi considerabile pentru a difuza şi a primi informaţii valoroase, la obiect, pentru o coeziune socială mai bună; pe de altă parte, este un forum ideal pentru stereotipuri, prejudecăţi, comentarii degradante şi chiar conţinut periculos, aşa cum s-a menţionat în întrebare.

Aici se află pericolul: ar trebui ca statul să blocheze accesul la site-uri web sau să filtreze rezultatele motoarelor de căutare? Acest lucru se întâmplă deja în statele autoritare. În ţările democratice, precum statele membre, restricţiile privind libertatea de exprimare sunt excepţionale şi sunt reglementate de principiul statului de drept.

Consiliul Europei a dezvoltat o serie de instrumente internaţionale şi obligatorii din punct de vedere juridic, care privesc direct şi indirect internetul. Acestea susţin convingerea că spaţiul cibernetic nu este un domeniu nereglementat, ci este supus legii. Vreau să reamintesc de Convenţia asupra infracţiunilor cibernetice şi de protocolul adiţional la aceasta.

Comisia a adoptat, de asemenea, politici cu intenţia de a reduce conţinutul rasist online, în special recomandarea privind protecţia minorilor, a demnităţii umane şi a dreptului la replică, care atrage după sine acţiuni împotriva discriminării în toate mediile de comunicare.

De asemenea, doresc să atrag atenţia asupra deciziei-cadru privind combaterea anumitor forme şi expresii ale rasismului şi xenofobiei, care urmăreşte să declare ilegală conduite intenţionate precum incitarea la violenţă sau ură împotriva unui grup de persoane sau împotriva unei persoane care aparţine grupului respectiv. Acesta este un delict penal dacă este comis prin difuzarea sau distribuirea publică de broşuri, imagini sau alte materiale şi, în acest caz, statele membre au obligaţia să se conformeze dispoziţiilor deciziei-cadru până la 28 noiembrie 2010.

Pot sublinia, de asemenea, că dreptul european interzice deja incitarea la ură pe motive de sex, rasă, religie sau naţionalitate în transmisiile de televiziune şi în televiziunea on-line.

Avem deci deja o întreagă serie de mecanisme, o întreagă serie de legi şi de măsuri care pun în aplicare aceste legi. Dar cum este întotdeauna cazul conţinutului negativ – fie în mijloacele de comunicare tradiţionale, fie pe internet – acesta apare mai rapid decât poate fi combătut.

  Gay Mitchell (PPE-DE) – Doresc să-i mulţumesc dnei comisar pentru răspuns. În aceste zile, doi soldaţi şi un poliţist au fost ucişi în Irlanda de Nord, după cum a menţionat alt deputat, de către persoane care-şi asumă în secret dreptul de a face astfel de lucruri pe baza fanatismului şi a răutăţii şi, într-adevăr, a rasismului şi a xenofobiei. Aceştia, şi cei asemenea lor, folosesc astfel de instrumente precum internetul pentru a recruta şi pentru a-şi răspândi cuvintele şi faptele rele.

Pentru mine este foarte clar, de exemplu, că dacă regulile pentru accesul în camerele de chat ar fi mai stricte, nepermiţând folosirea, de exemplu, a Hotmail – mărturisesc că nu ştiu foarte multe despre acesta, dar este foarte uşor de folosit – şi insistând în schimb asupra unui e-mail care poate fi urmărit, atunci persoanele care fac astfel de lucruri, pe care nu le-ar putea face în mod deschis, ar fi mult mai uşor de depistat. Solicit doamnei comisar să-şi folosească toate puterile pentru a urmări în continuare această problemă, deoarece nu este acceptabil ca internetul să fie folosit pentru rasism şi xenofobie.

  Viviane Reding , membră a Comisiei −Acestea sunt delicte oriunde au loc şi de aceea avem şi instrumente pentru a lupta împotriva delictelor comise pe internet. Împreună cu colegul meu, Jacques Barrot, vom dezvolta aceste instrumente, astfel încât ele să devină mai puternice şi să fie folosite mai eficient. Problema internetului, bineînţeles, este că depăşeşte teritoriul naţional, de aceea colaborarea între forţele de poliţie şi acele forţe care combat terorismul şi crima organizate trebuie consolidată. În ultimii ani, am văzut aceste forţe lucrând împreună cu rezultate foarte bune. Sper şi cred că aceste eforturi vor continua.

  Preşedintele

Întrebarea nr. 41 adresată de Bernd Posselt (H-0061/09)

Subiect: Statutul de ţară candidată al Serbiei

Dezbaterea despre acordarea statutului de ţară candidată la UE pentru Serbia continuă. Nu există oare un risc în confirmarea Serbiei ca ţară candidată sau chiar ca stat membru înaintea Republicii Kosovo, ţinând cont de faptul că Belgradul poate folosi acest avantaj pentru a bloca negocierile de admitere ulterioare sau chiar stabilirea oricăror relaţii între Republica Kosovo şi UE?

  Leonard Orban, comisar − Perspectivele Serbiei de aderare la Uniunea Europeană depind de îndeplinirea, de către această ţară, a criteriilor de aderare de la Copenhaga, precum şi a condiţiilor prevăzute în cadrul procesului de stabilizare şi de asociere, inclusiv a condiţiei de a coopera deplin cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie.

Cu toate acestea, Serbia nu este o ţară candidată şi, până în prezent, nu a solicitat integrarea în Uniunea Europeană. Prin urmare, nu sunt în situaţia de a emite o părere cu privire la ceea ce ar putea să se întâmple în viitor şi la acţiunile pe care Serbia ar putea să le adopte sau nu în legătură cu Kosovo.

În eventualitatea în care Serbia ar depune o cerere de aderare, Comisia Europeană va întocmi, ca urmare a solicitării formulate de Consiliu, un proiect de aviz pe baza criteriilor obiective stabilite, aplicate tuturor statelor care solicită aderarea la Uniune. În continuare, Consiliul European este cel căruia îi va reveni rolul de a decide dacă va acorda sau nu statutul de ţară candidată.

  Bernd Posselt (PPE-DE). – (DE) Dle preşedinte, dnă comisar, vă port o stimă deosebită şi, de aceea, regret că nu este prezent comisarul Rehn, deoarece nu sunt deloc satisfăcut de acest răspuns. Aceste informaţii le puteam tipări chiar eu de pe internet.

Am declarat foarte clar unde voiam să ajung cu întrebarea mea. Au loc negocieri cu Serbia privind un acord de stabilitate în curs de elaborare. Doresc să atrag atenţia Comisiei faţă de pericolul ca Serbia să poată bloca aici Kosovo, ca şi în ONU, şi în Consiliul Europei. Întrebarea mea era: ce facem pentru a preveni apariţia unei situaţii de tipul blocării în prezent a Croaţiei de către Slovenia?

  Leonard Orban, Membru al Comisiei − Aşa cum am spus în răspunsul meu, nu dorim în niciun fel să anticipăm cu privire la posibile acţiuni viitoare. În momentul de faţă, Serbia se află într-un anumit moment, încă nu şi-a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană; o să vedem ce va urma în perioada viitoare.

Deci, aşa cum am spus, nu facem speculaţii cu privire la ipotetice situaţii viitoare.

  Preşedintele

– Întrebarea nr. 42 adresată de Sarah Ludford (H-0072/09)

Subiect: Aderarea Serbiei

Va recomanda Comisia Europeană în mod explicit şi ferm să nu fie făcut niciun progres privind aderarea Serbiei la UE până când Ratko Mladić şi Goran Hadžić, cei doi fugari rămaşi, nu sunt predaţi către Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, la Haga?

  Leonard Orban, comisar − Aderarea Serbiei la Uniunea Europeană depinde de îndeplinirea de către Serbia a condiţiei politice de a coopera pe deplin cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, concomitent cu respectarea de către Serbia a tuturor celorlalte obligaţii care sunt o condiţie pentru integrarea în Uniune.

În această privinţă, Comisia împărtăşeşte concluziile Consiliului din aprilie 2008, în care se reiterează că deplina cooperare cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, inclusiv depunerea tuturor eforturilor posibile pentru arestarea şi transferarea persoanelor puse sub acuzare, constituie un element esenţial al procesului de stabilizare şi de asociere.

În această privinţă, evaluarea întreprinsă de procurorul-şef al TPI, Serge Brammertz, este de o importanţă deosebită. Am stabilit o legătură strânsă şi constantă cu acesta. De asemenea, comisarul Rehn a profitat de fiecare ocazie pentru a face apel la autorităţile Serbiei de a pune pe deplin în aplicare recomandările făcute de procurorul-şef în raportul său din decembrie 2008, adresat Consiliului de securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Aceasta este calea cea mai sigură prin care Serbia poate realiza cooperarea deplină cu Tribunalul Penal Internaţional şi poate realiza progrese pentru îndeplinirea aspiraţiilor sale de a deveni membră a Uniunii Europene.

  Sarah Ludford (ALDE) – Sunt o susţinătoare a aderării Serbiei la UE, deoarece m-am ocupat de Balcanii de Vest, ca fost membru al delegaţiei respective a Parlamentului European.

Problema este că atunci când spunem că aderarea Serbiei va depinde de cooperarea deplină cu TPI, întrebarea care se pune automat este când va intra în vigoare acest criteriu.

Doresc să încerc şi să obţin de la comisar promisiunea că nu se va mai înregistra niciun fel de progres, în următoarele câteva săptămâni, până când nu sunt predaţi aceşti fugari.

Îmi poate răspunde, de asemenea, dacă se poate opri orice progres în privinţa aderării Croaţiei până când TPI este satisfăcut de cooperarea deplină privind probele şi martorii privind invitaţii croaţi?

  Bernd Posselt (PPE-DE) – (DE) Dle preşedinte, aş dori să susţin întrebarea dnei Ludford. Comisarul a precizat pe drept cuvânt că acesta este un criteriu pentru Serbia. Acesta nu a precizat, însă, dacă Serbia îndeplineşte sau nu acest criteriu. Aş fi interesat să aflu răspunsul. Îndeplineşte Serbia criteriul cooperării depline? Ştim că acest lucru se întâmplă în cazul Croaţiei.

  Leonard Orban, membru al Comisiei −Sunteţi la curent cu faptul că în Consiliu există diferite opinii cu privire la această problemă şi ştiţi că nu există unanimitate privind poziţia Consiliului în acest sens. Astfel, aşa cum am menţionat în răspunsul meu, Comisia împărtăşeşte în întregime opinia Consiliului – şi mă refer la concluziile Consiliului din aprilie 2008 – conform căreia cooperarea cu Tribunalul este esenţială pentru continuarea procesului.

  Preşedintele – Întrebările nr. 43 şi 44 vor primi răspunsuri în scris.

  Preşedintele

– Întrebarea nr. 45 adresată de Yiannakis Matsis (H-0095/09)

Subiect: Luarea ilegală în posesie, finanţată de Turcia, a bunurilor ciprioţilor greci din regiunea ocupată a Ciprului

Conform acuzaţiilor publice ale fostului ministru de externe cipriot, Erato Markoulli, luarea ilegală în posesie pe scară largă a bunurilor ciprioţilor greci situate în peninsula Karpas a regiunii ocupate a Ciprului are loc cu finanţare din partea Turciei.

Acest subiect a ajuns în atenţia dnei Markoulli în cursul negocierilor pentru a rezolva chestiunea Ciprului, în care este implicată, şi pe baza altor informaţii. Turcia, care a solicitat aderarea la Uniunea Europeană în timp ce, concomitent, ocupând teritorii în Republica Cipru, un stat membru al Uniunii Europene, organizează luarea ilegală în posesie a bunurilor cetăţenilor europeni, încălcând prin urmare legile internaţionale şi drepturile omului, dar şi principiile şi valorile Uniunii Europene.

Care este punctul de vedere al Comisiei referitor la această politică dusă de Turcia? Este acest lucru acceptabil din partea unei ţări care doreşte să adere la Uniunea Europeană? Comisia intenţionează să ia măsuri împotriva Turciei şi, dacă da, ce măsuri, ca răspuns la luarea ilegală în posesie a bunurilor ciprioţilor greci din Ciprul ocupat?

  Leonard Orban, comisar − Comisia a luat notă de folosirea proprietăţilor aparţinând ciprioţilor greci în partea de nord a Ciprului. Comisia are cunoştinţă despre această problemă care s-a acutizat odată cu aderarea Ciprului la Uniunea Europeană, la 1 mai 2004, şi împărtăşeşte îngrijorarea distinsului membru al Parlamentului European.

În ceea ce priveşte cazurile specifice la care se referă distinsul membru al Parlamentului, Comisia nu deţine nicio informaţie şi, prin urmare, nu este în măsură să se pronunţe.

Comisia Europeană îşi reafirmă angajamentul său deplin de a susţine eforturile liderilor comunităţii greco-cipriote şi ai comunităţii turco-cipriote, în vederea identificării unei soluţii cuprinzătoare privind problema cipriotă, sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite. O astfel de soluţionare ar determina rezolvarea problemelor în materie de proprietate pe insulă, probleme la care se referă distinsul membru al Parlamentului European.

  Yiannakis Matsis (PPE-DE) – (EL) Dle preşedinte, sunt un membru cipriot al parlamentului, am susţinut integrarea Turciei în Europa încă de pe timpul preşedintelui Ozal şi o susţin încă şi astăzi.

În cea de-a patra cauză interstatală, Curtea Drepturilor Omului a decis că Turcia este responsabilă pentru luarea ilegală în posesie a bunurilor ciprioţilor greci. Ce trebuie făcut, în cele din urmă? De ce trebuie să suportăm această situaţie an după an? Există drepturile omului de primă şi a doua clasă sau aplicarea lor depinde de mărimea ţării?

  Leonard Orban, membru al Comisiei. −Comisia a încurajat întotdeauna Turcia să pună în aplicare toate deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului. O dezbatere va avea loc mâine în plen şi acest subiect va fi, de asemenea, discutat.

  Preşedintele

– Întrebarea nr. 46 adresată de Vural Öger (H-0106/09)

Subiect: Deschiderea capitolului „Energie” în negocierile de aderare a Turciei la UE

Recenta criză a gazului între Rusia şi Ucraina a demonstrat încă o dată importanţa diversificării surselor de energie ale Uniunii Europene şi a rutelor de furnizare a energiei. Turcia este o ţară de tranzit strategică şi, din acest punct de vedere, are o importanţă vitală pentru securitatea energetică a Uniunii Europene. Cu atât mai mult este esenţial, prin urmare, ca negocierile Uniunii Europene cu Turcia privind capitolul „Energie” să continue nestânjenite şi fără a fi blocate de anumite state membre pe motive politice.

Va lua Comisia măsuri pentru a se asigura că acest capitol de negociere este deschis? Poate indica o perioadă de timp? Care este cel mai important obstacol pentru deschiderea completă a capitolului de negociere „Energie”?

Întrebările nr. 47 şi 48 vor primi răspunsuri în scris.

  Leonard Orban, comisar − Comisia Europeană consideră că Turcia este suficient de pregătită să înceapă negocierile pe marginea capitolului privind energia şi, prin urmare, a recomandat deschiderea acestui capitol în primăvara anului 2007. Punctul nostru de vedere nu s-a modificat cu privire la acest subiect.

Cu toate acestea, deschiderea unui capitol necesită aprobarea unanimă, de către toate statele membre, ceea ce nu s-a întâmplat până în prezent. În contextul crizei energetice recente, suntem întru totul de acord cu dumneavoastră că atât interesele Uniunii, cât şi cele ale Turciei, ar fi mai bine servite printr-o strânsă cooperare şi prin alinierea Turciei la legislaţia comunitară în domeniul energiei.

Începerea negocierilor în domeniul energiei ar contribui în mod hotărâtor la atingerea acestui obiectiv.

  Vural Öger (PSE) – (DE) Va adopta Comisia măsuri pentru a se asigura că acest capitol este deschis sau va trebui să aşteptăm până când toate statele membre sunt de acord? Comisia nu influenţează statele membre?

  Leonard Orban, comisar − Acestea sunt regulile. Comisia a făcut o propunere şi acum depinde de Consiliu să decidă în mod unanim dacă acest capitol este deschis sau nu.

Aşa că acestea sunt procedurile. Trebuie să le respectăm.

  Preşedintele

– Întrebarea nr. 49 adresată de Marian Harkin (H-0041/09)

Subiect: Sprijinirea pieţei

La începutul lunii ianuarie, Comisia s-a angajat să introducă măsuri noi pentru a sprijini sectorul lactatelor şi veniturile producătorilor din Europa într-un efort de a combate unele dintre efectele negative pe care criza economică o are asupra sectorului lactatelor. Are Comisia planuri pentru a se angaja să susţină alte sectoare agricole şi producători agricoli care au fost, de asemenea, afectaţi negativ de către criza economică curentă?

Întrebarea nr. 51 adresată de Seán Ó Neachtain (H-0053/09)

Subiect: Sectorul lactatelor din Uniunea Europeană

Comisia a introdus măsuri pentru a sprijini sectorul lactatelor. Comisia va reintroduce restituirile la export pentru unt, lapte praf degresat, lapte praf integral şi brânză. În plus, Comisia va achiziţiona mai mult decât cantităţile fixe de unt şi lapte praf degresat dacă situaţia pieţei o va justifica. Comisia crede că aceste măsuri vor fi suficiente pentru a pune capăt spiralei scăderii preţurilor din Uniunea Europeană şi, în special, din sectorul lactatelor din Irlanda?

  Mariann Fischer Boel, membră a Comisiei −Cele două întrebări ale dnei Harkin şi dlui Ó Neachtain privesc în principal acelaşi subiect. Vă mulţumesc pentru ocazia de a răspunde la amândouă întrebările odată.

După cum sunt încântată să declar, Comisia a adoptat recent un număr de măsuri în cadrul sectorului lactatelor într-o încercare de a pune capăt spiralei scăderii preţurilor.

Am introdus deja stocarea privată mai devreme decât o facem de obicei. De asemenea, am iniţiat sistemul de intervenţie prin care sperăm să stabilizăm preţurile pentru unt şi lapte praf degresat, deoarece acest sistem va scoate cu siguranţă cantităţi mari de pe piaţă.

Iniţial, am introdus un prag de 30 000 t de unt şi 109 000 t de lapte praf, dar am indicat recent că vom putea sau vom fi disponibili să depăşim aceste cifre prin deschiderea unei oferte.

Restituirile la export din sectorul lactatelor au fost modificate recent. Putem observa că ne confruntăm cu o scădere semnificativă a preţurilor pe piaţa mondială, deşi Europa nu şi-a crescut producţia, în ciuda creşterii cu 2% a cotei de lapte care a fost stabilită pentru aprilie anul trecut.

Cred că cei care argumentează că scăderea preţurilor este cauzată de creşterea cotei nu au dreptate, deoarece putem observa că, în ciuda creşterii cotei cu 2%, producţia rămâne la un nivel inferior celui pe care-l aveam înainte.

Odată cu introducerea restituirilor la export, totuşi, ar trebui să vedem o situaţie în care putem creşte şansele producătorilor de lactate din Uniunea Europeană de a fi prezenţi pe piaţa mondială. În acelaşi timp, aceasta ar putea reduce dezechilibrul de pe piaţa lactatelor.

Ca răspuns la întrebarea specifică pe care a adresat-o dl Ó Neachtain, sectorul lactatelor din Irlanda, care are o cotă relativ mare de lapte procesat în unt şi în lapte praf degresat şi o cotă relativ mare a exportului în afara Uniunii Europene, va beneficia, în special, de pe urma măsurilor adoptate de Comisie.

Vă pot promite că urmărim îndeaproape situaţia de pe piaţa lactatelor. Aceasta se poate vedea din faptul că, în urmă cu două săptămâni, am crescut restituirile la export din sectorul lactatelor şi vom fi dispuşi să facem toţi paşii necesari.

Bineînţeles, sectorul însuşi are, de asemenea, responsabilitatea de a adapta producţia la cerere, pentru a încerca să restabilească profitabilitatea şi dna Harkin doreşte să ştie dacă Comisia are planuri similare pentru alte sectoare.

Înţeleg că vă referiţi la restituirile la export din sectorul cărnii de porc. Trebuie să spun că, în prezent, nu văd nicio justificare pentru introducerea restituirilor la export din sectorul cărnii de porc, deoarece observăm o scădere a numărului de scroafe gestante şi a numărului de purcei. În consecinţă, oferta pe piaţa europeană va scădea şi, prin urmare, sperăm că rezultatul va fi o creştere a preţurilor.

De asemenea, trebuie să luăm în calcul faptul că, în ceea ce priveşte creşterea porcilor, situaţia este total diferită faţă de sfârşitul anului 2007, deoarece, în prezent, preţurile furajelor şi preţurile energiei sunt considerabil mai mici decât atunci când am introdus restituirile la export pentru sectorul cărnii de porc.

Vă rog să mă credeţi că vom continua să urmărim atent situaţia. Nu subestimez dificultăţile din sectorul lactatelor. Cred că de decenii nu am mai avut o situaţie precum cea din prezent.

  Marian Harkin (ALDE) – Vă mulţumesc pentru răspunsul foarte detaliat, doamnă comisar. Aţi vorbit despre măsurile pe care le-aţi adoptat pentru a opri spirala scăderii preţurilor. După cum ştiţi cu toţii, preţul laptelui este în prezent sub preţul de producţie. Mulţi producători de lapte rezistă cu ultimele puteri.

Sunt foarte încântată să vă aud spunând că veţi fi dispuşi să faceţi toţi paşii necesari. Prin aceasta, vreţi să spuneţi că veţi fi pregătiţi să folosiţi într-o măsură mai mare unele dintre instrumentele de gestionare din sectorul lactatelor care vă stau dispoziţie, precum restituirile la export, asistenţa pentru stocare privată şi intervenţiile?

V-aş ruga să mă lămuriţi în legătură cu acest aspect.

  Seán Ó Neachtain (UEN) – (GA) Dle preşedinte, doresc să mulţumesc, de asemenea, dnei comisar pentru răspunsul cuprinzător. Totuşi, după cum înţelege domnia sa, producătorii de lapte se confruntă cu dificultăţi foarte mari. Costul de producţie a laptelui este mai mare decât preţul de vânzare.

Accept punctul dvs. de vedere asupra Irlandei, dar s-ar putea ca o politică suplimentară – o politică de intervenţie – să fie prevăzută pentru a creşte preţul în acest moment? Fermierii nu pot continua să producă lapte în condiţiile actuale.

  Jim Allister (NI) – Dnă comisar, de câtă insistenţă dă dovadă şi ce angajamente are Comisia pentru a se asigura că piaţa lactatelor ajunge la un nivel de echilibru? Nu există pericolul ca, prin măsuri de creştere treptată, să dureze şi mai mult schimbarea direcţiei pieţei? Nu avem timp. Nu ar fi timpul să daţi dovadă de mai mult curaj privind restituirile la export? Întreb, deoarece, doamnă comisar, industria noastră moare cu zile.

  Jim Higgins (PPE-DE) – Aş dori să vă mulţumesc, doamnă comisar, şi salut decizia dvs. în legătură cu reintroducerea intervenţiei ca o măsură pe termen scurt doar pentru că ne aflăm într-o situaţie de criză.

Doamnă comisar, aţi fi de acord că avem patru probleme: în primul rând, cursul de schimb între euro şi lira sterlină; în al doilea rând, reducerea producţiei ca rezultat al scandalului melaminei din Asia şi China; în al treilea rând, creşterea cu 3% a producţiei din Statele Unite şi, ultima, dar nu cea din urmă, vechiul nostru inamic, Brazilia? Nu ar trebui să monitorizăm în mod constant tendinţele globale pentru a avea răspunsurile pregătite pentru aceste situaţii?

  Mariann Fischer Boel, membră a Comisiei −În primul rând, am indicat clar că sunt pregătită să folosesc instrumentele de gestionare pe care le avem la dispoziţie. Totuşi, există anumite limite şi este foarte important ca deciziile pe care am putea să le luăm să nu însemne că, la sfârşitul zilei, ne-am agravat situaţia. Trebuie să luăm în calcul faptul că intervenţia este o măsură potrivită şi – m-a bucurat să aud – pe termen scurt. Aceasta pentru că, nu aş spune să renunţăm la ea, dar este un mecanism care trebuie aplicat pe piaţă într-o etapă ulterioară, ceea ce mai curând prelungeşte suferinţa, dar nu putem să renunţăm pur şi simplu la intervenţie.

După cum am menţionat anterior, ne-am dovedit angajamentul prin creşterea restituirilor la export, atât pentru unt, cât şi pentru lapte praf, acum zece zile, şi monitorizăm piaţa.

În ceea ce priveşte compensarea, se pare că foarte mulţi producători de lapte au uitat că, în cadrul reformei din 2003, au primit compensaţii sub formă de plăţi directe şi, astfel, o sumă care nu este legată de vacile de lapte ca atare, ci este calculată pe baza producţiei istorice dintre 2000 şi 2002, este acum încorporată în plata directă.

Uneori trebuie să reamintesc şi unor fermieri că această compensaţie a avut deja loc. Ştiu că nu este un răspuns complet satisfăcător în această situaţie dificilă, dar aspectul a fost luat în considerare.

Am transmis un semnal foarte clar în timpul Săptămânii verzi de la Berlin la începutul lunii ianuarie, declarând că suntem gata să cheltuim o parte din sumele necheltuite în cadrul bugetului pe 2009 şi Comisia a făcut o propunere pentru a cheltui 1,5 miliarde de euro în 2009 pentru a acoperi diferenţa rezultată din consecinţele bilanţului de sănătate al reforme PAC, care nu intră în vigoare până la 1 ianuarie 2010, atunci când pachetul pentru încercarea de a face faţă noilor provocări intră în vigoare.

Întrebarea dacă statele membre doresc să cheltuiască 1,5 miliarde de euro nu este de resortul meu, ci al şefilor de stat şi al miniştrilor de finanţe şi sper că va fi posibil ca prin presiunea deputaţilor europeni pe lângă guvernele naţionale să promovăm o soluţie.

Sunt complet de acord cu cele trei cauze ale situaţiei. Pentru Irlanda, exportul în Marea Britanie la un curs de schimb care face viaţa şi mai grea este bineînţeles un dezavantaj enorm, în special pentru fermierii irlandezi. Nu subestimez consecinţele secundare ale scandalului din China, unde unele persoane s-ar putea să fie mult mai precaute în ce priveşte produsele lactate pe care le consumă.

Creşterea pe piaţa mondială nu provine exclusiv din Statele Unite. Am observat o creştere semnificativă având loc în Noua Zeelandă şi aceasta s-a repercutat asupra pieţei mondiale cu consecinţele pe care le-am menţionat. Sper că, în general, producţia va scădea pe piaţa mondială, deoarece aceasta este o problemă generală şi nu una care afectează doar producătorii europeni de lactate. Este foarte dificil să câştigi bani din sectorul lactatelor în prezent. Prin urmare, nu vom ezita să folosim instrumentele disponibile într-un mod adecvat şi echilibrat.

  Preşedintele

– Întrebarea nr. 50 adresată de Liam Aylward (H-0051/09)

Subiect: Etichetarea produselor din carne de oaie

În prezent nu există legislaţie specifică în Uniunea Europeană care să trateze problema menţionării originii pe etichete pentru sectorul produselor din carne de oaie. În consecinţă, există diferite tehnici de etichetare aplicate în Uniunea Europeană pentru produsele din carne de oaie.

Doreşte Comisia să analizeze introducerea unui regulament în Uniunea Europeană pentru etichetarea produselor din carne de oaie, care ar putea permite consumatorilor să distingă între produsele UE şi cele din ţările terţe?

  Mariann Fischer Boel, membră a Comisiei −Cred cu tărie că fermierii europeni pot fi mândri de standardele lor şi Comisia sprijină orice iniţiativă care ajută fermierii, nu doar pe cei din sectorul creşterii animalelor, pentru a comunica cu consumatorii în legătură cu originea produselor.

După cum a precizat distinsul deputat, nu există în prezent legislaţie specifică în Uniunea Europeană care să trateze problema menţionării originii pe etichete pentru sectorul produselor din carne de oaie.

Bineînţeles, regulile generale ale pieţei interne cu privire la etichetarea şi publicitatea la produsele alimentare se aplică, de asemenea, la carnea de oaie. Aceste reguli impun menţionarea obligatorie pe etichetă a originii în cazurile în care consumatorii ar putea fi induşi în eroare cu privire la originea sau provenienţa produselor alimentare.

Comisia nu crede că există o problemă generală referitoare la inducerea în eroare a consumatorilor cu privire la originea cărnii de oaie. Prin urmare, recenta propunere a Comisiei de regulament privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare nu extinde lista căreia i se aplică menţionarea obligatorie a originii pe etichetă.

Doresc să subliniez că menţionarea originii pe etichete pentru carne de vită şi produsele din carne de vită este un caz special şi cred că ne amintim cu toţii de unde provine această idee, deoarece a fost un rezultat secundar al crizei encefalopatiei spongiforme bovine. Prin urmare, pentru a restabili încrederea consumatorilor în carnea de vită, a fost necesară punerea la dispoziţia consumatorilor a mai multor informaţii prin etichetarea clară a produsului, inclusiv menţionarea originii acestuia.

De asemenea, este important să ne reamintim că legislaţia existentă face posibilă introducerea etichetării voluntare a cărnii de oaie. Dacă întreg lanţul de aprovizionare ar fi de acord cu astfel de sistem de etichetare, acest lucru ar putea adăuga valoare produselor prin furnizarea de informaţii suplimentare către consumatori.

Pentru ca piaţa internă să funcţioneze fără piedici, propunerea Comisiei pentru un regulament privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare a introdus un cadru pentru indicarea voluntară a originii.

În special, în ceea ce priveşte carnea de oaie, atunci când este menţionată originea, vor fi furnizate informaţii privind diferitele locuri de naştere, creştere şi sacrificare a animalului. Dacă aceşti paşi de producţie au avut loc în state membre diferite, toate originile trebuie indicate.

În ceea ce priveşte viitorul, Comisia analizează oportunitatea etichetării tuturor diferitelor produse agricole pentru a indica locul de creştere şi, în mod specific, dacă au fost respectate cerinţele europene privind creşterea animalelor.

Ştiu că, în timpul consultării publice privind Cartea verde a calităţii produselor agricole, părţile interesate din sectorul produselor din carne de oaie au pledat pentru menţionarea obligatorie pe etichetă a originii. În mai 2009, Comisia va prezenta o comunicare prin care va urmări să ajungă la un echilibru între simplificare, transparenţă şi specificaţiile produsului. V avea loc o conferinţă organizată de către preşedinţia cehă cu privire la acest subiect, joi şi vineri în această săptămână, şi sunt sigur că vom avea o discuţie animată şi interesantă privind etichetarea. Este un subiect important. Nu este întotdeauna uşor, deoarece nimeni nu doreşte să citească un roman pe etichetele alimentelor din supermarketuri, deci cred că ar trebui să încercăm să găsim un echilibru şi soluţia potrivită. Sunt încântată de toate comentariile pe care le-am avut deja în legătură cu Cartea verde.

  Liam Aylward (UEN) – Vă mulţumesc, doamnă comisar. Sunt încântat în special de conferinţa care va avea loc şi, într-adevăr, putem fi foarte mândri de standardul produselor noastre alimentare din Europa – sunt fără îndoială de acord cu dvs. în această privinţă.

Vreau să mă refer, totuşi, la propunerea de identificarea electronică obligatorie a ovinelor, care începe din ianuarie 2010 şi pe care Comisia este determinată să o promoveze în ciuda opoziţiei membrilor Comisiei pentru agricultură şi a organizaţiilor de fermieri. Am pus în discuţie, ca deputaţi, implicaţiile operaţionale şi financiare ale identificării electronice obligatorii şi consecinţele dezastruoase pentru o industrie care este deja în declin grav. Doreşte Comisia să analizeze acordarea unei noi amânări sau eliminarea obligativităţii acestei propuneri? Dacă nu, analizează Comisia posibilitatea suportării costurilor suplimentare ale identificării electronice obligatorii?

  Mariann Fischer Boel, membră a Comisiei −În primul rând, ar trebui să spun că, dacă doriţi o discuţie aprofundată privind identificarea electronică a ovinelor, după cum probabil ştiţi, trebuie să invitaţi alt comisar – cel responsabil pentru protecţia consumatorului – dar vă voi prezenta cu plăcere observaţiile mele privind această problemă.

Se pare că acum există unanimitate în Consiliu cu privire la această problemă. Am şansa de a călători foarte mult şi întâlnesc mulţi oameni care consideră că sistemul de identificare electronică va elimina mulţi producător mai mici din cauza costului. Cred că trebuie să examinaţi posibilitatea de a folosi fondurile pentru dezvoltare rurală pentru a încerca să diminuaţi costul aplicării crotaliilor. Există o formulare care prevede „aproximarea standardelor” şi care poate fi folosită pentru a apela la fondurile de dezvoltare rurală în vederea finanţării acestor costuri suplimentare care vor fi resimţite cu siguranţă de mulţi dintre producătorii mai mici de ovine.

  Preşedintele – Întrebările care nu au primit răspuns din lipsă de timp vor primi răspuns în scris (a se vedea anexa).

Timpul afectat întrebărilor s-a încheiat.

(Şedinţa a fost suspendată la ora 20.05 şi reluată la ora 21.00)

PREZIDEAZĂ: DNA WALLIS
Vicepreşedintă

17. Structuri de îngrijire a copiilor - obiectivele de la Barcelona (dezbatere)

  Preşedinta. −Următorul punct pe ordinea de zi este declaraţia Comisiei cu privire la structurile de îngrijire a copiilor - obiectivele de la Barcelona.

  Vladimír Špidla , membru al Comisiei −(CS) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, Comisia salută posibilitatea ca, la câteva zile după Ziua Internaţională a Femeii sărbătorită la 8 martie, să facă o declaraţie în faţa Parlamentului European cu privire la structurile de îngrijire a copiilor pentru copiii de vârstă preşcolară. Aceste structuri sunt esenţiale pentru promovarea egalităţii de gen şi pentru atingerea unui echilibru între muncă şi viaţa privată, dar şi pentru asigurarea calităţii vieţii copiilor. Cu ocazia unei întâlniri a Consiliului European la Barcelona în 2002, statele membre au adoptat obiective ambiţioase care trebuiau îndeplinite până în 2010. Ca urmare a angajamentului pe care Comisia l-a luat în faţa Parlamentului European în 2007, un raport cu privire la implementarea obiectivelor de la Barcelona a fost prezentat în octombrie 2008. În acest raport, Comisia a argumentat de ce este important să investim mai mult în structurile de îngrijire a copiilor.

Comisia a remarcat îndeosebi că obiectivele de la Barcelona urmăresc eliminarea obstacolelor din calea accesului pe piaţa muncii, în special pentru femei. Peste şase milioane de femei din Uniunea Europeană (cu vârste cuprinse între 25 şi 49 de ani) declară cu nu pot să muncească sau că pot să muncească numai cu fracţiune de normă din cauza obligaţiilor familiale. Economia europeană este deposedată astfel de un potenţial de producţie semnificativ, şi aceasta într-un moment în care trebuie să facă faţă unor serioase provocări economice şi demografice şi în care poziţia socială a familiilor este astfel slăbită. Dezvoltarea structurilor de îngrijire a copiilor pentru copiii de vârstă preşcolară va permite familiilor să decidă liber cum să-şi organizeze timpul şi cum să realizeze un mai bun echilibru între muncă şi viaţa privată. Scopul nu este de a „forţa” părinţii să-şi integreze copiii în aceste structuri, ci de a oferi această posibilitate părinţilor care doresc să folosească serviciile respective. Dezvoltarea serviciilor de îngrijire a copiilor va contribui de asemenea la prevenirea sărăciei, în special pentru familiile monoparentale, dintre care peste o treime sunt ameninţate de sărăcie.

În legătură cu scăderea demografică prin care trece Europa, accesul la structuri de îngrijire a copiilor va ajuta, de asemenea, la implementarea planificării familiale. Într-adevăr, statele membre cu natalitatea cea mai ridicată sunt tocmai acelea care au introdus cele mai dezvoltate politici cu privire la echilibrul dintre muncă şi viaţa privată şi care înregistrează nivelul cel mai ridicat de angajare a femeilor. Bineînţeles, structurile de îngrijire a copiilor contribuie şi la dezvoltarea acestora. Numeroase studii, în special cele realizate de OCDE şi UNICEF, au arătat că aceste servicii joacă un rol important în dezvoltarea personală a copiilor, cu condiţia ca acestea să fie de o înaltă calitate şi copiii să le fie încredinţaţi pentru perioade adecvate de timp. De asemenea, serviciile de îngrijire a copiilor pot avea o influenţă pozitivă asupra rezultatelor şcolare şi a vieţii profesionale viitoare.

Comisia precizează în raportul său că, în ciuda tuturor bunelor motive menţionate mai sus, majoritatea statelor membre sunt departe de atingerea obiectivelor fixate în 2002. Sunt încă multe de făcut în acest domeniu, în special în ceea ce priveşte copiii sub trei ani. Mai mult decât atât, există structuri care lucrează numai o parte a zilei de lucru, ceea ce restricţionează accesul părinţilor la piaţa muncii. Cu toate acestea, Comisia recunoaşte că au fost realizate progrese semnificative în multe state membre. Angajamentele luate de statele membre la nivel european şi apelurile lansate de către Parlamentul European într-o serie de rezoluţii au jucat un rol important în acest sens. Este deci necesar ca toţi participanţii, în special organismele naţionale şi regionale, să se unească şi să creeze structuri de îngrijire a copiilor progresive, accesibile din punct de vedere financiar şi de înaltă calitate, pentru copiii de vârstă preşcolară.

În Planul privind egalitatea de gen, Comisia Europeană s-a angajat să sprijine eforturile statelor membre în această direcţie. Acesta încurajează statele membre să utilizeze la maximum posibilităţile oferite de fondurile structurale. În scopul de a ajuta organizaţiile locale să introducă măsuri în acest domeniu, Comisia a adoptat o nouă broşură de informare, în plus faţă de cea de anul trecut, cu privire la posibilităţile de finanţare pentru măsurile de sprijinire a familiilor. Comisia va continua să sprijine schimbul de abordări care şi-au dovedit eficacitatea şi va monitoriza cu regularitate obiectivele de la Barcelona în cadrul strategiei pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă. De asemenea, aceasta va evalua politicile familiale, în special politicile cu privire la echilibrul dintre muncă şi viaţa privată, şi în acest sens se va baza în special pe cooperarea cu OCDE. Nu în ultimul rând, Comisia va sprijini aderarea la obiectivele europene de îngrijire a copiilor în cadrul strategiei pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă după 2010.

Unii ar putea să se întrebe dacă este înţelept să investim în structuri de îngrijire a copiilor în acest moment de criză. Cu toate acestea, numeroase studii au arătat că acolo unde nu sunt disponibile astfel de servicii, toată lumea suferă. Este deci important să acţionăm astăzi pentru a asigura accesul la structuri de îngrijire a copiilor, pentru a sprijini ocuparea forţei de muncă şi pentru a promova egalitatea, incluziunea socială şi interesele copiilor.

  Philip Bushill-Matthews, în numele Grupului PPE-DE – Vă mulţumesc pentru intervenţie, domnule comisar. Cuvintele dumneavoastră m-au încurajat, dar m-a descurajat faptul că numai 12 dintre colegii noştri au fost aici să le asculte. Acum am atins numărul ameţitor de 18 deputaţi europeni pentru a asculta o declaraţie importantă referitoare la un subiect important.

Sunt curios totuşi de ce nu s-a făcut referire - dacă nu cumva mi-a scăpat mie - la comentariile preşedinţiei Consiliului de acum aproximativ o lună, pentru că mi se pare că sunt observaţii utile pentru această dezbatere, care au exprimat foarte clar faptul că, în timp ce obiectivele de la Barcelona nu au fost încă atinse - în unele cazuri mai este mult până acolo - o serie de state nu au planuri pe termen scurt pentru atingerea acestor obiective şi nu percep acest lucru ca fiind o problemă. Motivul este următorul, şi citez aici preşedinţia cehă a Consiliului: „Nu ar trebui să criticăm decizia acelor state care nu îndeplinesc obiectivele de la Barcelona şi nu intenţionează să-şi intensifice eforturile în acest sens. Sunt ţări ai căror cetăţeni, pe baza experienţei lor istorice, nu sunt interesaţi să-şi lase copiii în structuri de îngrijire pe timp de zi”.

Cred că acest lucru este adevărat. Asta nu înseamnă, bineînţeles, că nu trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a încuraja existenţa centrelor de zi de calitate care să fie la dispoziţia celor care doresc astfel de servicii.

Sper că veţi fi de acord, domnule comisar, că în contextul sprijinirii accesului mai multor femei pe piaţa muncii şi în contextul sprijinirii părinţilor în rolul important de îngrijire a copiilor, sunt într-adevăr multe drumuri către atingerea obiectivelor - şi nu trebuie să ne concentrăm exclusiv asupra unei singure posibilităţi. Să explorăm deci toate drumurile posibile, dar să ne concentrăm asupra scopului final, astfel încât obiectivele pe care le împărtăşim cu toţii să poată fi într-adevăr atinse.

  Zita Gurmai, în numele grupului PSE – Doamnă preşedintă, criza financiară s-a transformat în criză economică, iar în acest moment ne confruntăm cu o recesiune în Europa, care afectează şi cetăţenii obişnuiţi: preţurile au crescut, la fel şi rata şomajului, investiţiile sunt încetinite, creditele se obţin mai greu şi, astfel, economia merge mai încet.

Este o imagine trompe l'oeil care arată că, de fapt, bărbaţii sunt afectaţi în primul rând - şi în cea mai mare măsură - de şomaj, din cauza predominanţei bărbaţilor în industrie, cum ar fi industria de automobile. Cu toate acestea, femeile vor fi afectate de al doilea val de concedieri şi vor suferi pe termen lung. Femeile cu contracte temporare sau de externalizare ocupă adeseori posturi în sectoare unde este o nevoie mare de personal în vremuri economice bune, dar unde astfel de poziţii sunt adesea foarte fragile în timpul unei crize economice. Această flexibilitate este favorabilă pentru piaţa muncii, dar nu şi pentru femeile care îşi doresc şi au nevoie de securitate socială, de garantarea locului de muncă şi de reconcilierea vieţii private şi profesionale. Situaţia devine şi mai îngrijorătoare atunci când guverne conservatoare, precum actuala preşedinţie cehă, vorbesc despre revizuirea obiectivelor de la Barcelona şi reîntoarcerea la îngrijirea copiilor acasă. Aşa cum membrele PSE au demonstrat prin campania noastră din 2007, obiectivele de la Barcelona sunt benefice pentru întreaga societate şi pentru toţi copiii. Acestea oferă copiilor un început pe picior de egalitate în viaţă şi ajută la eradicarea sărăciei.

Aşa cum spunea Jacques Delors: „în fiecare copil se ascunde o comoară, şi trebuie să le dăm copiilor şansa să exploreze şi să dezvolte această comoară”. Dacă îmi permiteţi să adaug: fiecare copil are nevoie de o şansă egală pentru a-şi dezvolta potenţialul. În acest fel, putem asigura şi o forţă de muncă bine pregătită şi competentă. Obiectivele de la Barcelona ajută, de asemenea, la atingerea obiectivului de la Lisabona de 60% dintre femei ocupate pe piaţa muncii, făcând posibilă reconcilierea vieţii private şi profesionale pentru femeile care lucrează.

Este clar că guvernele nu pot reduce cheltuielile pentru serviciile publice, nici măcar în timpul crizei actuale.

(Preşedinta a rugat vorbitoarea să vorbească mai rar)

Îngrijirea copiilor acasă este importantă. Fiecare femeie ar trebui să aibă posibilitatea să aleagă între îngrijirea copiilor acasă sau într-o structură publică, dar este responsabilitatea fiecărui guvern să asigure această libertate de alegere, punând la dispoziţia tuturor structuri de îngrijire a copiilor, de calitate şi accesibile, inclusiv din punct de vedere financiar. Mă bucur că avem un aliat atât de devotat pentru păstrarea obiectivelor de la Barcelona.

  Karin Resetarits , în numele Grupului ALDE – (DE) Doamnă preşedintă, copiii şi politica - de puţine ori există o diferenţă atât de mare între interesele cetăţenilor şi cele ale politicienilor. Pentru cetăţenii din întreaga Europă, subiectul copiilor este de maximă prioritate. Pentru politicieni, problemele copiilor sunt probleme marginale, aşa cum putem vedea din nou aici.

Nu cunosc niciun stat cu un minister devotat problemelor copiilor şi în Comisie nu există un reprezentant special pentru interesele celor mai tineri cetăţeni ai noştri. În Parlament, subiectul copiilor este împărţit între toate comisiile. De aceea, aş dori să reamintesc rolul special al Comisiei, deoarece se ocupă aici despre structurile de îngrijire a copiilor şi de obiectivele de la Barcelona. Vă mulţumesc foarte mult.

În cadrul grupului parlamentar asupra calităţii copilăriei, am observat că lumea în care trăiesc copiii noştri este foarte complicată. Viitorul este incert pentru cei care sunt copii aici şi acum - astăzi. Un copil de astăzi poate să ajungă în vârful piramidei sociale sau la baza acesteia. Aceşti copii pot rămâne în propriul mediu cultural sau pot căuta să se integreze unui mediu diferit. Pot urma drumul părinţilor lor sau pot să facă exact invers. Se pot căsători cu cineva de sex opus sau cu cineva de acelaşi sex. În urmă cu mai bine de 50 de ani, când am lansat proiectul de unificare a Europei, toate aceste lucruri erau complet diferite.

Diversitatea care ne caracterizează ca europeni a devenit un factor decisiv în viaţa copiilor. Conceptul de diversitate trebuie deci să se regăsească în învăţăturile profesorilor şi ale celor care se ocupă de educaţia copiilor noştri. În prezent, acestui fapt i se acordă o prea mică importanţă. Structurile de îngrijire a copiilor şi şcolile Europei cedează, la urma urmei, sub povara provocării pe care o reprezintă integrarea. În materie de integrare trebuie să apăsăm pe butonul de reiniţializare şi să repornim de la zero.

Să abordăm din nou acest subiect fără prejudecăţi, potrivit sloganului „diversitatea este soluţia”. Mai mult, aş dori să rog toţi deputaţii europeni care vor interveni după mine să vorbească şi să sprijine nu numai abordarea integrată a egalităţii de gen, dar şi abordarea integrată a aspectului referitor la copii - în special în aceste vremuri de criză financiară globală - pentru că altfel le vom lăsa copiilor noştri datorii incomensurabile.

  Roberta Angelilli, în numele Grupului UEN – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, trebuie să ne amintim că nu putem susţine drepturile femeii printr-un document care vorbeşte despre angajare sau şanse egale dacă nu ne putem baza pe structuri satisfăcătoare de îngrijire a copiilor, fără de care medierea este imposibilă, iar drepturile acordate nu înseamnă nimic.

Aceste chestiuni sunt mai relevante ca niciodată astăzi, când ne confruntăm cu probleme legate de criza economică. În Uniunea Europeană, peste şase milioane de femei cu vârste cuprinse între 25 şi 49 de ani declară că sunt obligate să nu lucreze sau să lucreze cu fracţiune de normă din cauza responsabilităţilor familiale. Situaţia a peste un sfert dintre aceste femei este determinată de lipsa de structuri de îngrijire a copiilor sau de costurile excesive ale acestora. La şase ani după adoptarea obiectivelor de la Barcelona, pe măsură ce termenul limită de 2010 se apropie, aflăm că majoritatea statelor membre nu vor atinge aceste obiective, care nici măcar nu sunt extrem de ambiţioase: garantarea accesului la structuri de îngrijire pentru 30% dintre copiii cu vârsta sub trei ani. Aşadar, trebuie să ne străduim să atingem un nivel satisfăcător de disponibilitate a serviciilor pentru copii, începând cu serviciile pentru copiii cu vârsta sub trei ani.

De aceea, sunt bucuroasă că în cadrul Consiliului ECOFIN s-a aprobat posibilitatea ca toate statele membre să renunţe la TVA-ul pentru serviciile pentru copii. Consider că acesta este un stimulent considerabil şi un gest de bun simţ care ar putea să relanseze planul pentru structurile de îngrijire a copiilor şi un plan de servicii pentru copii şi familii în întreaga Uniune Europeană.

  Hiltrud Breyer, în numele Grupului Verts/ALE – (DE) Doamnă preşedintă, considerăm cu adevărat ruşinoase încercările preşedinţiei cehe de a diminua obiectivele UE cu privire la îngrijirea copiilor şi, de aceea, le respingem fără ezitare. De asemenea, este un mare succes că miniştrii familiei din Uniune, sub presiunile exercitate de acest Parlament, nu au aprobat această diminuare a obiectivelor cu privire la îngrijirea copiilor.

Consider regretabil şi faptul că preşedinţia cehă străluceşte prin absenţă astăzi şi este incapabilă să discute cu noi, în Parlament, încercările de diminuare a obiectivelor de la Barcelona, deoarece această mişcare reprezintă clar un pas înapoi în politica de egalitate a Uniunii Europene, şi respingem în mod clar imaginea învechită a femeii şi familiei promovată de propunerea preşedinţiei cehe.

Cu toate acestea, domnule comisar Špidla, aţi spus că există posibilităţi de finanţare. Aţi observat că majoritatea statelor membre ale UE nu îndeplinesc aceste obiective, în special în ceea ce priveşte îngrijirea copiilor cu vârste sub trei ani. Totuşi, ce iniţiative va lua Comisia pentru ca statele membre să fie mai active? Mă tem că nu am auzit niciun răspuns din partea dumneavoastră la această întrebare astăzi.

Ce va face Comisia pentru a încuraja statele membre? Aţi sugerat, de asemenea, că există posibilităţi de cofinanţare. Aceste posibilităţi sunt folosite de statele membre? Aş dori să răspundeţi la această întrebare. Dacă nu, de ce nu sunt folosite? Comisia va spori finanţarea pentru extinderea structurilor de îngrijire a copiilor?

  Eva-Britt Svensson, în numele grupului GUE/NGL – (SV) Doamnă preşedintă, am apreciat foarte mult faptul că statele membre au adoptat planuri în cadrul obiectivelor de la Barcelona cu privire la accesul copiilor la servicii de îngrijire. Am considerat - şi sunt de aceeaşi părere astăzi - că obiectivele nu sunt foarte ambiţioase, dar reprezintă un început. Accesul la servicii bune de îngrijire a copiilor este o premisă de bază pentru ca femeile să aibă posibilitatea să lucreze şi, de asemenea, reprezintă o premisă de bază pentru egalitate.

Cu toate acestea, acum mă îngrijorează faptul că aceste planuri nu vor fi realizate şi, bineînţeles, mă îngrijorează declaraţiile preşedinţiei cehe cu privire la înlocuirea obiectivelor legate de îngrijirea copiilor cu îngrijirea acasă ca o alternativă perfect viabilă şi că, în consecinţă, preşedinţia cehă doreşte să elimine acest obiectiv. Cu toate acestea, aş dori să-i mulţumesc şi domnului comisar Špidla, care a precizat clar că, pentru Comisie, atingerea obiectivelor de la Barcelona cu privire la îngrijirea copiilor este încă importantă. Aş dori, de asemenea, să-i mulţumesc doamnei Resetarits pentru propunerea dumneaei cu privire la abordarea integrată a aspectului referitor la copii. Cred că trebuie să avem cu toţii în vedere acest lucru.

  Kathy Sinnott, în numele grupului IND/DEM – Domnule comisar, mulţi dintre cetăţenii pe care îi reprezint sunt bebeluşi şi copii mici şi, în această seară, aş dori să vorbesc în numele lor, cu atât mai mult cu cât sunt aici mulţi vorbitori buni care pot să expună în mod eficace punctul de vedere al femeilor care lucrează.

Îngrijirile pe care le primeşte un copil în primii ani vor avea un impact asupra lui pe tot parcursul vieţii sale. Mulţi cercetători din domeniul dezvoltării copilului, precum Maria Montessori, au observat nevoia unui copil mic de prezenţa mamei sale sau a unui înlocuitor al acesteia. Mulţi dintre cercetători au observat, de asemenea, un moment hotărâtor în dezvoltarea unui copil la doi ani şi nouă luni, după care nu mai este traumatizant ca un copil să petreacă perioade de timp departe de persoana care îl îngrijeşte în principal.

În ultimii zece ani, tehnologia în materie de imagistică a creierului a sprijinit aceste observaţii, demonstrând că se produce o schimbare clară în creierul copilului care îi permite acestuia să internalizeze imaginea persoanei care îl îngrijeşte în principal, de obicei mama, astfel încât aceasta este disponibilă în memoria activă, chiar şi atunci când ea nu este prezentă. În acest moment, copilul poate înţelege că mama sau persoana care o înlocuieşte în îngrijirea copilului se va întoarce şi nu a plecat definitiv.

Bineînţeles, în viaţă, lucrurile nu se petrec aşa şi mamele lucrează adesea în afara căminului. Acestea îşi pot dori sau pot alege să lucreze şi, chiar dacă nu este cazul, pot fi constrânse de nevoia de a câştiga bani, pentru că trebuie să plătească creditul pentru casă şi să pună mâncare pe masă. Femeile sunt un plus extraordinar pentru forţa de muncă. Incluziunea şi tratamentul egal al acestora este o chestiune de drepturi fundamentale. Cu toate acestea, bebeluşii nu ştiu şi nu pot înţelege ceea ce mamele lor vor sau trebuie să facă. Aceştia au nevoi naturale. Şi natura este o forţă foarte puternică.

Când ne împotrivim naturii, există întotdeauna consecinţe. O mamă iubitoare şi devotată este ideală pentru un copil şi trebuie să facem toate eforturile pentru a oferi femeilor care doresc acest lucru posibilitatea de a fi alături de copii lor în aceşti primi ani de viaţă. Şi aceasta deoarece, dacă un copil are nevoie de prezenţa liniştitoare şi permanentă a mamei sale, a-l priva de aceasta va avea un impact, în ciuda tuturor bunelor motive pentru absenţa acesteia. Cu toate acestea, după cum am spus, femeile lucrează şi trebuie să facem tot posibilul să ne asigurăm că, dacă altcineva în afară de îngrijitorul principal are grijă de un copil cu vârsta sub doi ani şi nouă luni, acea persoană îi oferă o îngrijire plină de afecţiune.

Unii copii sunt îndeajuns de norocoşi să primească această îngrijire de la îngrijitori secundari cum ar fi tatăl, bunicii, alte rude, vecinii apropiaţi - persoane care le sunt devotate şi care fac parte tot timpul din viaţa lor. Nu acesta este însă cazul majorităţii bebeluşilor şi copiilor mici, care vor fi integraţi în structuri de îngrijire a copiilor. Este de datoria noastră să ne asigurăm că aceste structuri sunt curate, sigure, stimulante şi, mai presus de toate, pline de afecţiune şi că acestea nu sunt simple centre unde copiii pot fi depuşi.

Copiii sunt viitorul nostru. Baza pe care o primesc este de cea mai mare importanţă, dar timpul, spaţiul şi afecţiunea de care copiii au nevoie ca să crească şi să se dezvolte complet devin un lux pe care din ce în ce mai puţini şi-l pot permite. La bine şi la rău, prin modul în care ne creştem copiii, hotărâm viitorul Europei. Aş ruga Comisia să privească pentru un moment această problemă din punctul de vedere al unui copil. Dacă aţi putea întreba un copil dacă îşi doreşte să petreacă timp cu mama sa sau într-un centru de îngrijire pe timp de zi, acesta îşi va alege întotdeauna mama. Trebuie să ascultăm copiii aşa cum ar face-o o mamă şi trebuie să ajutăm mamele să reconcilieze viaţa privată şi cea profesională, spre beneficiul amândurora.

  Irena Belohorská (NI) – (SK) Ştim probabil cu toţii cât este de important să implementăm obiectivele de la Barcelona în viaţa de zi cu zi. Atingerea unui echilibru între viaţa de familie şi cea profesională este esenţială pentru aplicarea principiului de egalitate în muncă. Acest lucru aduce de asemenea avantaje pentru dezvoltarea sănătoasă a copiilor.

Sprijinul pentru extinderea serviciilor în sfera structurilor preşcolare şi extraşcolare, pentru centre pentru părinţi şi pentru funcţionarea centrelor comunitare de zi polivalente şi multifuncţionale creşte accesibilitatea, flexibilitatea şi egalitatea în sistemul serviciilor sociale publice pentru familii, făcându-le mai competitive şi ameliorându-le calitatea.

Situaţia structurilor de îngrijire a copiilor în Slovacia este destul de complicată. Structurile publice de îngrijire a copiilor pentru copiii cei mai mici, cu vârste de până la doi sau trei ani, au dispărut practic, funcţionând numai în mod excepţional, în timp ce structurile private sunt prea scumpe pentru majoritatea familiilor. Competenţele în acest domeniu au fost transferate autorităţilor locale care pot alege dacă vor sau nu să participe la funcţionarea unor astfel de structuri.

Situaţia pentru populaţia latentă de copii mai mari, cu vârste cuprinse între trei şi şase ani, cu alte cuvinte aşa-numitele grădiniţe, nu este cu mult mai bună. Potrivit statisticilor UE, numai Grecia, Lituania, Polonia şi Slovenia înregistrează niveluri mai mici de frecvenţă în rândul copiilor cu vârste de peste trei ani.

Statele cu politici sociale şi familiale bazate pe spiritul şi litera egalităţii de gen, precum Finlanda, Suedia şi Franţa, au înregistrat în ultimii ani niveluri ridicate ale natalităţii, în timp ce ţările care sprijină separarea tradiţională a rolurilor parentale se confruntă cu niveluri scăzute ale natalităţii şi cu o creştere a numărului de familii fără copii, ca de exemplu în Germania, Spania şi Italia.

Multe dintre ţările cu o proporţie ridicată a femeilor pe piaţa muncii, cum ar fi statele nordice, înregistrează în acelaşi timp niveluri mai crescute de natalitate şi fertilitate. Este necesar ca statul să ofere sprijinul necesar ca femeile să poată munci şi în acelaşi timp să-şi poată îndeplini aspiraţia de a deveni mame. Situaţia demografică este pur şi simplu rezultatul interesului sau al lipsei de interes manifestate de statul respectiv faţă de generaţia următoare. Sprijinind politicile familiale, statul oferă premisele esenţiale pentru existenţa familiilor. Ignorarea acestor valori, pe care o constatăm astăzi, împreună cu sprijinirea stilului de viaţă consumerist, constituie probabil cauzele crizei demografice actuale.

De asemenea, este adevărat că structurile pentru copiii preşcolari sunt extrem de importante pentru grupurile cu probleme, cum ar fi copiii provenind din grupuri sociale dezavantajate şi copiii de etnie romă. Aceşti copii îşi însuşesc deprinderile de igienă de bază în structuri pentru copiii preşcolari şi învaţă treptat reguli de comportament. Trebuie să fim de acord că obiectivele de la Barcelona ar trebui să facă parte din politica naţională a statelor cu privire la bunăstarea socială.

  Edite Estrela (PSE) - (PT) La aproape şapte ani după Consiliul European de la Barcelona, majoritatea statelor membre sunt departe de a atinge obiectivele care au fost stabilite. Cu toate acestea, structurile de îngrijire a copiilor sunt o cerinţă esenţială pentru reconcilierea vieţii profesionale, private şi de familie, în măsură egală pentru bărbaţi şi pentru femei. Acestea sunt de asemenea o cerinţă pentru promovarea egalităţii.

Aş dori să vă reamintesc că responsabilităţile familiale împiedică peste şase milioane de femei europene să intre pe piaţa muncii. Cu toate acestea, 15 state membre au un indice de acoperire sub media europeană, situaţie care este departe de obiectivele de la Barcelona. De exemplu, Republica Cehă, care deţine în prezent preşedinţia Consiliului Europei, are un indice de acoperire mai mic de 10% pentru grupul de vârstă de copii sub trei ani. Nu este surprinzător în aceste condiţii că o dezbatere asupra revizuirii obiectivelor de la Barcelona se regăseşte în programul preşedinţiei cehe. Mai grav, preşedinţia cehă, citez: „se va concentra asupra chestiunii îngrijirii copiilor de către părinţi şi asupra relaţiei acesteia cu politica de ocupare a forţei de muncă şi va sublinia importanţa îngrijirii copiilor acasă ca o alternativă viabilă la o carieră profesională”. Am încheiat citatul.

Greu de crezut. Dar adevărat: preşedinţia cehă vrea să trimită femeile înapoi acasă. Vrea ca Europa să dea înapoi cu ani buni şi ca femeile europene să renunţe la rezultatele a ani întregi de luptă pentru egalitate. Acest lucru este de necontestat, întrucât autorii acestei propuneri nu intenţionează să trimită bărbaţii acasă să aibă grijă de copii. Totuşi, femeile au acelaşi drept ca şi bărbaţii la împlinire profesională.

Aş dori să dau exemplu Portugalia, care a lansat un program ambiţios de construire a unor structuri de îngrijire a copiilor. Aceste structuri vor stimula economia, vor crea locuri de muncă şi vor îndeplini, de asemenea, obiectivele de la Barcelona.

  Jan Tadeusz Masiel (UEN) – (PL) Doamnă preşedintă, uneori am impresia că o ţară cheltuieşte cu atât mai puţin pe îngrijirea, creşterea şi educarea copiilor, cu cât este mai bogată. Cu toate acestea, trebuie să ne amintim că Europa este ameninţată de o criză demografică. Trebuie să facem tot posibilul să încurajăm bărbaţii şi femeile să fondeze familii şi să aibă cât mai mulţi copii cu putinţă.

În multe ţări ale Uniunii Europene, garantarea unui loc într-o creşă înseamnă să înscrii copilul chiar înainte ca acesta să se nască. Cum putem vorbi în aceste condiţii de facilitarea reîntoarcerii femeilor la lucru? Mai mult decât atât, multe femei încep să îşi caute prima slujbă numai după ce au născut.

Fie ca atitudinea cetăţenilor europeni faţă de familie şi copii să ne definească gradul de cultură şi civilizaţie.

  Marie Panayotopoulos-Cassiotou (PPE-DE) – (EL) Doamnă preşedintă, eforturile Comisiei Europene de a ajuta mamele să participe activ pe piaţa muncii prin aplicarea deciziilor de la Barcelona din 2002 sunt demne de atenţie.

Cu toate acestea, aş dori să-i amintesc domnului comisar că libertatea de alegere, în special atunci când există presiuni economice, nu este o chestiune de tradiţie istorică, este o chestiune de democraţie. A le forţa pe mame să meargă pe acest drum nu va produce rezultate bune; dimpotrivă, aceste rezultate trebuie să apară odată ce părinţii sunt convinşi că aceasta este soluţia ideală pentru copilul lor şi, aşa cum a spus vorbitorul precedent, acest deziderat poate fi atins prin oferirea unui sprijin şi a unor servicii de consiliere de la început, de când este conceput copilul.

Astfel, părinţii vor găsi soluţia cea mai bună şi vor adapta modul de îngrijire a copiilor de-a lungul timpului, imediat după naştere şi trei ani mai târziu. Cu toate acestea, trebuie să vedem ce servicii sunt oferite, deoarece calitatea costă. Astăzi, în cele mai multe ţări, calitatea costă foarte mult şi implică înscrierea copiilor în structuri private. Pe de altă parte, structurile publice, care sunt mai ieftine sau - foarte rar - gratuite, sunt într-adevăr mai ieftine, dar sunt de slabă calitate. Trebuie deci să analizăm educaţia personalului care lucrează în astfel de structuri şi să sporim încrederea părinţilor, astfel încât aceştia să se poată implica. Când am născut primul dintre cei nouă copii, la Paris, aveam încredere în standardele serviciilor oferite de astfel de structuri, pe care eu, ca mamă, nu le puteam oferi copilului.

Trebuie deci să respectăm experienţa mamelor şi să o considerăm ca fiind un serviciu prioritar, dacă este oferită numai copiilor. În timp ce mamele îşi oferă serviciile, putem să le sprijinim prin programe de învăţare şi formare pe tot parcursul vieţii, astfel încât să-şi poată practica apoi meseria.

Trebuie să ne amintim, de asemenea, raportul Parlamentului cu privire la structurile de îngrijire a copiilor pentru studenţi, deoarece vorbim despre muncă, dar munca începe prin calificarea profesională. Deci, dacă nu au acces la structuri de îngrijire a copiilor în timpul studiilor pentru calificare profesională, cum vor intra apoi femeile pe piaţa muncii?

  Gabriela Creţu (PSE) - Preşedinţia cehă avea dreptate: obiectivele Barcelona au fost stabilite înainte de ultima extindere. Greşea însă fundamental atunci când afirma că specificul noilor state şi experienţa lor anterioară ar fi argumente împotriva acestor obiective.

Dimpotrivă, avantajele sunt importante: pentru părinţi şi egalitatea de gen, pentru economie şi gradul de ocupare, pentru copii şi viitor. Salariile relativ mici din ţările noastre obligă ambii părinţi să lucreze; nu este o opţiune, este o necesitate. De asemenea, numărul familiilor monoparentale este în creştere; în unele state, aproape o treime din copii se nasc în afara familiei tradiţionale.

Politicile care stimulează mobilitatea forţei de muncă, considerată factor de eficienţă, nu pot ignora mereu că oamenii au copii. Mulţi dintre ei trăiesc în familii sărace, fără condiţii de hrană, sănătate şi educative potrivite. Uneori, mediul este violent. Prin plecarea la muncă, rămân şi singuri. Aceste servicii pot rupe lanţul sărăciei şi oferi o alternativă pozitivă de socializare, sub îndrumarea unui personal specializat. Dar pentru a în deplini acest rol, creşele şi grădiniţele trebuie:

1. să fie disponibile, dar mai ales accesibile, gratuite sau având costuri suportabile şi

2. să fie de calitate. Aici este esenţială profesionalizarea personalului.

Pentru a combate criza, renunţăm la maşini aproape noi, ca să cumpărăm altele, noi nouţe, risipind importante resurse materiale. Este preferabil să investim în construcţia de creşe şi grădiniţe şi să creăm locuri de muncă stabile pentru cei care lucrează în domeniu. Calitatea resurselor umane este, de mult timp, un criteriu care face diferenţa între naţiuni.

Propunem Comisiei să ia serios în calcul cheltuiala publică pe copil în evaluarea programelor de ocupare a forţei de muncă în fiecare stat. E adevărat că Jacques Delors afirma odată că în fiecare copil este o comoară, iar societăţii îi revine sarcina să o descopere. Aş adăuga însă ceva: în caz contrar, societatea îşi subminează viitorul, în ansamblul lui.

  Anna Záborská (PPE-DE) – (SK) Atingerea unui echilibru între responsabilităţile familiale ale părinţilor, pe de parte, şi aspiraţiile lor profesionale, pe de altă parte, poate avea un impact pozitiv direct asupra întregii societăţi. Aş dori să propun revizuirea definiţiei muncii pentru a scoate în evidenţă avantajele atingerii unui echilibru între responsabilităţile familiale şi aspiraţiile profesionale.

Responsabilităţile familiale nu trebuie considerate automat ca dăunătoare pentru perspectivele mamelor, doar pentru că acestea implică retragerea temporară de pe piaţa muncii. Până acum, politicile şi politica europeană au privit cetăţenii numai din perspectiva cerinţelor pieţei muncii. Cu toate acestea, pentru a reacţiona la criza demografică, trebuie să privim cetăţenii şi din perspectiva rolului lor de părinţi, cu alte cuvinte, din perspectiva rolului de mame şi taţi care au o responsabilitate faţă de familia lor.

În acest stadiu, se ridică o întrebare fundamentală care va determina direcţia dezbaterilor viitoare. Întrebarea este ce model social vrem să promovăm. Vrem ca familiile să fie adaptate pieţei şi nevoilor companiilor sau vrem ca piaţa şi companiile să fie adaptate familiilor? Aceasta nu este deloc o întrebare fără sens. Politicile europene şi naţionale în acest domeniu sunt amândouă determinate de tensiunile dintre logica pieţei şi logica naturii umane. Sarcina societăţii este deci de a face în aşa fel încât femeile şi bărbaţii să poată alege liber între cele două opţiuni logice, care au fiecare un motiv de a exista, dacă le privim dintr-o perspectivă mai largă decât cea a muncii.

Logica politicilor UE cu privire la ciclul vieţii are o semnificaţie aparte atât timp cât ia în considerare în mod explicit categoriile active de bărbaţi şi femei cu vârste cuprinse între 15 şi 49 de ani pentru ca aceştia să-şi poată îndeplini rolul specific în rezolvarea crizei demografice. Spre deosebire de propunerile Comisiei Europene, decizia de a da viaţă unui copil nu poate fi considerată pur şi simplu un scop individual, care răspunde năzuinţei de a avea copii.

  Marusya Ivanova Lyubcheva (PSE) – (BG) Doamnelor şi domnilor, îngrijirea copiilor ar trebui să se afle în centrul atenţiei politicii UE. Nu pentru că spunem uneori de dragul de a o spune că viitorul naţiunii îl reprezintă copiii, ci pentru că realităţile actuale ne cer să ne gândim şi să construim viitorul Europei. Suntem martorii unei serioase crize demografice, ai unei natalităţi scăzute, ai unei populaţii îmbătrânite şi ai unor probleme economice şi sociale. Eforturile noastre trebuie să se concentreze asupra creării unor condiţii favorabile pentru naşterea, creşterea, educaţia, confortul material şi dezvoltarea socială a copiilor. Trebuie să repartizăm drepturile, obligaţiile şi responsabilităţile cu privire la îngrijirea copiilor între stat, autorităţile locale şi familie. De asemenea, trebuie să sprijinim instituţiile de îngrijire a copiilor atât în sectorul public, cât şi în cel privat, să căutăm să realizăm parteneriate între structurile publice şi private în domeniul îngrijirii copiilor şi să obţinem fonduri pentru dezvoltarea acestora. Pentru a putea atinge obiectivele de la Barcelona, trebuie să adoptăm măsuri concrete, să dezvoltăm serviciile pentru copii în creşe şi cămine a căror construcţie trebuie să fie o prioritate. Trebuie să construim şi reţele care să ofere servicii cuprinzătoare, consiliere şi ajutor social pentru copii şi părinţi.

Ţara mea, Bulgaria, oferă un nivel înalt de îngrijire a copiilor. Strategia Naţională pentru Copii şi Programul Naţional de Protecţie a Copilului care au fost adoptate au precizat nu numai obiectivele, dar şi măsurile concrete care trebuie aplicate de către executiv cu privire la îngrijirea copiilor. Instituţiile pentru copii şi-au schimbat imaginea, au fost căutate de exemplu soluţii pentru reîntoarcerea copiilor în mediul familial, a fost acceptat principiul familiilor adoptive, au fost create cămine sigure şi au fost construite creşe şi cămine. Vorbim însă despre această problemă în contextul unei crize economice şi financiare, când este posibil să pierdem ceea ce am realizat şi riscăm să nu realizăm ceea ce ne-am propus. În aceste condiţii, vom investi în copiii Europei?

  Zuzana Roithová (PPE-DE) – (CS) Domnule comisar, doamnelor, poate nu vă va plăcea ceea ce am de spus. Obiectivele de la Barcelona au drept scop creşterea numărului de angajări în rândul mamelor, dar nu spun nimic despre ameliorarea vieţii copiilor şi nici nu caută să-i ajute pe aceşti copii să gestioneze şi să depăşească problemele vieţii pe viitor. Cineva a spus că, de exemplu, bebeluşii şi copiii de până la doi ani au nevoie de prezenţa mamei, a tatălui, a bunicii sau, pur şi simplu, de prezenţa unei dădace în fiecare zi, dar lucrul de care aceşti copii nu au cu siguranţă nevoie pentru o dezvoltare sănătoasă este o structură de îngrijire a copiilor. Situaţia este bineînţeles relativ diferită pentru copiii de vârstă preşcolară şi, în acest caz, obiectivele de la Barcelona sunt relativ adecvate. Chiar şi Republica Cehă reuşeşte să ofere structuri de îngrijire a copiilor pentru 90% dintre copiii de vârstă preşcolară, pentru că aceşti copii învaţă să se joace împreună şi trebuie să fie într-un grup. Cu toate acestea, doamnelor şi domnilor, obiectivele de la Barcelona reprezintă o politică a secolului trecut. O politică familială modernă pentru secolul XXI ar trebui să promoveze şi dezvoltarea sănătoasă a copiilor. Aceia dintre noi care vin din foste ţări comuniste au o bogată experienţă în ceea ce priveşte structurile de îngrijire a copiilor, deoarece mamele trebuiau să se întoarcă la lucru la patru sau cinci luni după naşterea copilului. Aş dori să vă rog, de asemenea, să recitiţi puţin istoria Europei.

  Katrin Saks (PSE) – (ET) Partidul politic din care fac parte are obiceiul de a vizita grădiniţe în jurul Zilei Internaţionale a Femeii, în semn de mulţumire pentru oamenii care lucrează în acestea. În acest an am vizitat zece grădiniţe şi la fiecare dintre acestea mi s-a vorbit despre listele lungi de aşteptare. Este clar că Estonia nu poate atinge obiectivele de la Barcelona, cel puţin nu în ceea ce priveşte copiii cu vârste de până la trei ani, dar apelul Comisiei este binevenit şi ne va ajuta în rezolvarea problemei.

Aş dori totuşi să scot în evidenţă un lucru: vorbim în general despre îngrijirea copiilor pe timp de zi în contextul egalităţii de gen şi al angajării femeilor, dar aş dori să subliniez că aceste servicii nu sunt pur şi simplu servicii de îngrijire, ci şi servicii de educaţie, iar această educaţie de bază creează temelia pentru succesul şcolar şi, mai târziu, în viaţă. În acest context, considerăm aceste servicii ca deosebit de importante şi în niciun caz ele nu reprezintă o atitudine a secolului trecut, aşa cum tocmai am auzit. Ele reprezintă o abordare adecvată pentru acest secol.

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE) - Potrivit Raportului Comisiei Europene din octombrie 2008 privind punerea în aplicare a obiectivelor de la Barcelona, privind structurile de îngrijire a copiilor de vârstă preşcolară, ţările membre nu au îndeplinit obiectivele vizate de către liderii Uniunii Europene.

În acest context, recomand următoarele acţiuni:

1. creşterea implicării guvernelor naţionale în această problemă;

2. crearea, la nivelul guvernelor naţionale, a unui corp de specialişti care să se ocupe în mod strict doar de această problemă;

3. dezvoltarea controlului UE asupra guvernelor statelor membre printr-un set de instrumente specifice.

Toate aceste măsuri ar contribui la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, la ameliorarea calităţii vieţii, precum şi la compensarea îmbătrânirii demografice, deoarece ar stimula natalitatea.

  Catherine Stihler (PSE) – Doamnă preşedintă, este o adevărată dezamăgire că atât de multe ţări nu îndeplinesc obiectivele de la Barcelona - şi poate că, dacă această dezbatere ar fi avut loc la 9 dimineaţa şi nu la 9 seara, mai mulţi colegi ar fi fost prezenţi în sală.

Mulţi vorbitori s-au referit la criza economică. Nu este momentul să ignorăm îngrijirea copiilor, ci să promovăm o îngrijire a copiilor de calitate şi accesibilă pentru toată lumea. Mai mult ca niciodată, trebuie să investim în copiii noştri. Investiţia în îngrijirea de calitate a copiilor va ajuta atât familiile, cât şi copiii, oferindu-le familiilor - în special mamelor - posibilitatea de a lucra şi oferindu-le copiilor şansa unui mediu de calitate şi plin de afecţiune asemănător mediului familial.

În acest sfârşit de săptămână am auzit o discuţie între un psihiatru scoţian de renume şi un reprezentant al Barnado's. Discuţia s-a concentrat asupra copiilor vulnerabili şi a fost şocant să aflu că, dacă nu se intervine pentru ajutarea copiilor vulnerabili, aceştia pot fi traumatizaţi iremediabil până la vârsta de trei ani. Structurile de îngrijire a copiilor ajută familiile şi întreaga societate şi pot ajuta şi copiii cei mai vulnerabili. Îl rog insistent pe domnul comisar să menţină presiunea în acest sens.

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE) - Ţara pe care o reprezint a fost mult timp pe lista celor care nu au o politică socială de îngrijire a copiilor conform normelor europene. Treptat, lucrurile s-au îmbunătăţit, adoptându-se metode calitative în urma specializării personalului de îngrijire. Obiectivele Barcelona au motivat instituţiile care au ca obiectiv protecţia copilului şi standardele de îngrijire au adus responsabilităţi şi competenţe, iar copiii se bucură de un tratament uman.

Acum, când rata natalităţii este în scădere, trebuie să oferim egalitate de şanse celor care au situaţie socială specială, iar atât statele membre, cât şi Comisia Europeană trebuie să facă eforturi pentru educaţia lor, şi apoi pentru integrarea lor în societate. Ei au complexe de inferioritate faţă de ceilalţi crescuţi în familie; de aceea, programe prin care să poată petrece timp în familie şi să socializeze ar putea relansa şansa acestor copii asistaţi social

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE) - Implicarea femeilor în activitatea profesională, în politică şi încurajarea acestora să îşi asume mai multe responsabilităţi depinde de existenţa facilităţilor de îngrijire a copiilor.

Femeile trebuie încurajate să îşi planifice cariera, iar acest lucru nu se poate face fără un sistem eficient pentru îngrijirea copiilor. Orice euro investit în facilităţile de îngrijire a copiilor înseamnă un beneficiu între şase şi nouă euro pentru societate, prin crearea de locuri de muncă şi condiţii mai bune de educaţie.

Faptul că, în multe state membre europene, este nevoie să te înscrii, de exemplu la creşă, chiar înainte de naşterea copilului, sau că există cozi de aşteptare de câteva luni pentru a te înscrie la grădiniţă, arată faptul că facilităţile de îngrijire a copiilor în Europa nu sunt suficiente. Facilităţile de îngrijire a copiilor ajută nu doar femeile să îşi dezvolte cariera, dar mai ales dezvoltă abilităţile copiilor ca membri ai societăţii.

De asemenea, vreau să spun că în această perioadă de criză este important să investim în educaţie, sănătate, să investim practic în viitor.

  Ewa Tomaszewska (UEN) – (PL) Doamnă preşedintă, creşele reprezintă un rău. Poate că sunt un rău necesar, dar sunt un rău. Nu voi uita niciodată cum trebuia să-mi duc fratele de trei ani la creşă, pentru că mama trebuia să plece devreme la serviciu. Se agăţa de mine pentru că nu voia să rămână la creşă. Cred că dacă ne întrebăm ce este mai important, binele copilului sau cariera părinţilor, binele copilului ar trebui să fie pe primul loc.

Grădiniţele şi creşele sunt necesare, dar numai acolo unde există o nevoie reală. Dar este necesar mai presus de orice să îi ascultăm, să dăm o şansă, să îi ajutăm pe acei părinţi, în special mamele, care vor să stea acasă cu copiii şi să aibă grijă de ei. Aceştia au nevoie atât de sprijin financiar, cât şi de consiliere. Trebuie să ţinem minte lucrul acesta. Când vorbim de îngrijirea copiilor, vorbim despre copii şi despre nevoile acestora şi nu despre ceea ce ne dorim noi pentru confortul nostru personal.

  Zbigniew Zaleski (PPE-DE) – (PL) Doamnă preşedintă, aş dori să spun două lucruri, ca psiholog şi ca politician. Viaţa se schimbă sub ochii noştri, femeile de carieră reprezintă un fenomen nou, taţii sunt din ce în ce mai ocupaţi şi femeile luptă pentru drepturile lor. Totul pare atât de logic şi modern, chiar socialist.

Există, totuşi, o constantă în toate astea, şi anume nevoile psihologice individuale ale copiilor. În acest domeniu nu există niciun progres sau schimbare revoluţionară. Ca să ne asigurăm că aceşti copii vor deveni cetăţeni maturi este nevoie de eforturile femeilor şi bărbaţilor obişnuiţi, fără ideologie, fără pretenţii, fără metode cvasi-moderne, numai cu grijă naturală, timp şi devotament, chiar dacă aceasta înseamnă să ne lăsăm de-o parte pe noi şi propriile ambiţii pentru o vreme. Aceasta este spre binele copiilor şi deci şi pentru fericirea părinţilor şi pentru dezvoltarea societăţii europene normale în care mi-aş dori să trăiesc.

  José Ribeiro e Castro (PPE-DE) – (PT) Doamnă preşedintă, domnule comisar, am cerut cuvântul pentru a o contrazice pe doamna Estrela. De fapt, modul în care aceasta a parodiat intenţiile preşedinţiei cehe m-a motivat să iau cuvântul. Nimeni nu vrea să trimită femeile acasă. Problema este că există femei care vor sau şi-ar dori să stea acasă. Există chiar şi organizaţii care caută să apere aceste femei! Aceste femei sunt ignorate, neglijate şi discriminate pentru că vor să se dedice familiei, iar noi nu le ascultăm. Mai mult decât atât, aceasta este o chestiune de libertate: este o chestiune de libertate de alegere pe care stânga o evocă atât de des, dar pe care o uită în acest caz. Este vorba de a respecta sau nu alegerile cuplurilor cu privire la propria organizare. Este vorba de a furniza o mai bună calitate a vieţii şi o îngrijire de calitate din partea taţilor şi mamelor pentru cei care vor să procedeze astfel. Societatea noastră trebuie să facă şi acest lucru. Nu vom progresa şi nu vom rezolva problema natalităţii şi a fericirii oamenilor prin prejudecăţi. Acestea vor fi rezolvate prin politici adaptate realităţii şi dorinţelor spontane ale oamenilor. Nu vom avansa dacă suntem obsedaţi de stat şi de piaţă. Să progresăm printr-o viziune corectă asupra familiei!

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei.– (CS) Doamnelor şi domnilor, aş dori să vă mulţumesc pentru această dezbatere care a fost, după părerea mea, extrem de importantă şi de profundă. Bineînţeles, este clar că atât familia, cât şi conceptul de copilărie trec printr-o serie de transformări în actuala perioadă istorică. De exemplu, în Evul Mediu, copilăria nu era recunoscută ca o etapă în sine, iar copiii erau consideraţi mici adulţi; putem spune că noţiunea de copilărie s-a dezvoltat în special în timpul Iluminismului, în perioada lui Jean Jacques Rousseau şi a romanului său „Emil”. Din acest punct de vedere, trebuie să ţinem mereu seama de faptul că familiile depind de societate şi că societatea depinde, bineînţeles, de familii. Criteriile de la Barcelona nu sunt în mod sigur o politică a secolului trecut; acestea reprezintă o politică care dă naştere unor discuţii aprinse şi care va continua cu siguranţă să suscite dezbateri. În ciuda acestor lucruri, atât actuala dezbatere, cât şi negocierile informale dintre miniştrii muncii şi protecţiei sociale au exprimat opinia că obiectivele de la Barcelona sunt relevante pentru perioada actuală şi că este bine să continuăm în această direcţie. Aş dori, de asemenea, să subliniez că obiectivele de la Barcelona nu implică impunerea unei singure soluţii, ci furnizarea unei posibilităţi reale de alegere pentru părinţi, deoarece, doamnelor şi domnilor, ideea fundamentală a fost exprimată în această dezbatere şi, după părerea mea, foarte clar în ultima intervenţie, că părinţii cu adevărat atenţi şi iubitori au în mod natural o mare capacitate de a decide într-un anume moment, într-o anume etapă a vieţii de familie sau într-o anume situaţie, ce este mai bine pentru copiii lor. Deci cred că este bine să oferim posibilitatea de alegere prin intermediul criteriilor de la Barcelona.

În ceea ce priveşte întrebarea despre cum va sprijini Comisia criteriile de la Barcelona, cred că acest lucru poate fi realizat prin fondurile structurale. În noua perspectivă, acest lucru este pentru prima dată posibil în mod clar. Înainte, exista posibilitatea tehnică, dar demersurile erau destul de neclare şi complicate, din moment ce aceasta este o posibilitate deschisă. Bineînţeles, Comisia urmăreşte, de asemenea, dezvoltarea criteriilor de la Barcelona, în acelaşi fel în care poate ajuta în schimbul de bune practici şi abordări pentru a facilita soluţiile pentru fiecare stat membru. Doamnelor şi domnilor, cred cu tărie că obiectivele de la Barcelona nu intră sub nicio formă în contradicţie cu interesele copiilor şi aş dori să subliniez un fapt care a fost menţionat de către mulţi vorbitori, şi anume că obiectivele de la Barcelona reprezintă o abordare specifică a problemei din punct de vedere cantitativ, dar că nu trebuie sub nicio formă să neglijăm aspectul calitativ. De asemenea, este clar că deciziile cele mai importante trebuie să aparţină întotdeauna părinţilor, bineînţeles, şi trebuie să spun că eu, personal, la urma urmei, pe baza simplei mele experienţe familiale, am încredere în părinţi.

  Preşedinta −Dezbaterea este închisă.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Siiri Oviir (ALDE), în scris – (ET) Reuniunea la nivel înalt a Uniunii Europene la Lisabona în martie 2000 a stabilit obiective strategice pentru următorii zece ani, cum ar fi dezvoltarea economică durabilă, crearea a mai multe locuri de muncă şi a unor locuri de muncă mai bune şi ameliorarea coeziunii sociale.

Pe baza aşa-numitor obiective de la Barcelona cu privire la structurile de îngrijire a copiilor, pe care statele membre le-au acceptat în 2002, până în 2010, statele membre ar trebui să garanteze îngrijirea copiilor pentru cel puţin 90% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 3 ani şi vârsta obligatorie de şcolarizare şi pentru cel puţin 33% dintre copiii cu vârste sub 3 ani.

Pentru atingerea obiectivelor de la Barcelona, a fost aplicată o metodă deschisă de coordonare, dar măsurile pentru atingerea obiectivului au fost lăsate la discreţia fiecărui stat membru. Astfel, trebuie să recunoaştem astăzi că mai multe state membre sunt încă destul de departe de atingerea acestui obiectiv şi că, în consecinţă, trebuie să revizuim obiectivele aprobate în 2002.

Actuala recesiune demonstrează că tulburările de pe piaţa financiară au efecte secundare negative vizibile asupra economiei reale. Influenţele negative asupra creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă sunt destul de grave şi acestea influenţează astăzi atingerea obiectivelor de la Lisabona în statele membre.

Din moment ce majoritatea statelor UE şi-au îndreptat astăzi atenţia şi resursele financiare înspre eforturile de a contracara criza economică, este important ca, în cadrul acestei activităţi, obiectivele de la Barcelona să nu fie uitate, deoarece îndeplinirea lor sprijină, de asemenea, atingerea obiectivelor de la Lisabona.

Situaţia actuală demonstrează, de asemenea, că nu vom atinge aceste obiective în statele membre stabilind pur şi simplu alte date pentru îndeplinirea obiectivelor de la Barcelona În acest domeniu, o altă chestiune importantă pentru statele membre o reprezintă măsurile de sprijin suplimentare din partea UE, care vor ajuta în atingerea obiectivelor cu privire la structurile de îngrijire a copiilor în toate statele membre.

18. Copiii migranţilor (dezbatere)

  Preşedinta −Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Jan Andersson, în numele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, referitoare la copiii migranţilor (O-0023/2009 – B6-0014/2009).

  Rovana Plumb, supleant al autorului. − Doresc în primul rând să mulţumesc colegilor mei din Comisia pentru muncă şi afaceri sociale, Secretariatului PES din cadrul Comisiei pentru promovarea acestui subiect privind copiii migranţilor, pe care astăzi îl dezbatem în plen, deoarece atunci când vorbium despre copii, vorbim despre viitorul nostru, despre viitorul Uniunii Europene.

Migraţia forţei de muncă este un fenomen în continuă creştere la nivel internaţional, dar şi în cadrul Uniunii. Migraţia are un mare potenţial pentru dezvoltare, dar prezintă şi serioase provocări, atât în statele dezvoltate, cât şi în cele mai puţin dezvoltate ale Uniunii Europene. Putem vorbi despre impactul pozitiv al migraţiei la nivelul economiei ţărilor de origine ale muncitorilor migranţi, pentru că aceasta poate reduce sărăcia şi poate determina creşterea investiţiilor în capitalul uman, dar situaţia copiilor migranţilor, care sunt lăsaţi singuri în ţara de provenienţă când părinţii emigrează în căutarea unui loc de muncă în altă ţară, este o chestiune care a cauzat îngrijorare în unele state membre în ultimii doi ani.

Deşi există politici cuprinzătoare în vederea îmbunătăţirii traiului şi educaţiei copiilor migranţilor care s-au mutat cu părinţii în străinătate, fenomenului copiilor lăsaţi singuri acasă i s-a acordat mai puţină atenţie. Plecarea părinţilor la muncă în străinătate reprezintă un fenomen social cu impact complex asupra dinamicii şi funcţionalităţii familiei, dar şi a societăţii în ansamblu. Copiii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate reprezintă un grup vulnerabil, aflat în situaţie de risc.

Complexitatea fenomenului, a cauzelor şi a consecinţelor, a dinamicilor şi a modului în care dispoziţiile legislative sunt implementate efectiv în teren, precum şi a practicilor profesioniştilor, au constituit tot atâtea provocări, nu doar pentru pautorităţi, dar şi pentru societatea civilă. În acest context, societatea civilă şi mass media din România au prezentat studii care menţionează faptul că, în România, sunt peste 350 000 de copii ai căror părinţi sunt la muncă în străinătate, din care 126 000 de copii au ambii părinţi plecaţi.

Consecinţele negative ale plecării părinţilor sunt resimţite de copii în primul rând în plan psihologic. Sentimentul de deprimare, lipsa interesului pentru şcoală şi pentru preocupările extraşcolare pot fi consecinţe directe ale absenţei părinţilor. O consecinţă directă a migraţiei părinţilor este cea a privării copilului de afectivitatea parentală şi de supravegherea necesară dezvoltării normale a acestuia.

În condiţiile plecării părinţilor şi a rămânerii copiilor în grija unor persoane care nu pot oferi sprijin emoţional şi educativ, aceste două consecinţe pot produce la rândul lor efecte negative în ceea ce priveşte sănătatea şi dezvoltarea psihică a copiilor, angrenarea lor în comportamente deviante sau neconcordante cu vârsta copiilor şi supunerea lor la exploatare sau abuzuri de altă natură.

În calitate de mamă şi de social-democrată europeană, pledez pentru respectarea drepturilor tuturor copiilor, a egalităţii de şanse a acestora, a rolului statului şi pentru investiţia privind formarea noilor generaţii. Identificarea celor mai vulnerabili, excluşi sau marginalizaţi dintre copii trebuie să fie centrul de greutate al oricărui demers de cercetare, asigurându-se astfel crearea unei pârghii adecvate pentru susţinerea eforturilor autorităţilor de a asigura drepturile tuturor copiilor.

Domnule comisar Špidla, doresc să vă mulţumesc foarte mult pentru contribuţia pe care aţi avut-o prin transmiterea mesajului video în cadrul conferinţei europene pe care am organizat-o la Bucureşti anul trecut în noiembrie, având această temă, a copiilor rămaşi singuri acasă.

Luând în considerare complexitatea acestui fenomen, mai ales în condiţiile actualei crize economice şi sociale, care afectează în primul rând categoriile vulnerabile din care fac parte şi copiii, în numele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, doresc să vă întreb dacă se preconizează de către Comisie realizarea unui studiu pentru a evalua amploarea situaţiei şi dacă Comisia consideră că subiectul copiilor lucrătorilor migranţi reprezintă o problemă doar pentru guvernul ţării de origine sau şi pentru guvernele ţărilor gazdă care beneficiază de prezenţa migranţilor pe piaţa muncii..

  Vladimír Špidla , membru al Comisiei −(CS) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, există semne îngrijorătoare care indică apariţia unei tendinţe relativ noi într-o serie de state membre. Părinţii îşi părăsesc ţara pentru a lucra într-un alt stat membru - aşa numiţii „muncitori mobili” - şi îşi lasă copiii acasă în grija rudelor. Se pare că aceste aranjamente presupus temporare devin adesea aranjamente pe termen lung. Dacă astfel de aranjamente pentru copiii lăsaţi acasă funcţionează în mod formal sau informal depinde de durata de timp pe care părinţii intenţionează să o petreacă lucrând în străinătate. Cu toate acestea, după un timp, mulţi dintre aceşti copii ajung adesea în instituţii de îngrijire, deoarece rudele nu mai pot face faţă situaţiei, din motive financiare, personale sau practice.

În statele membre cu un nivel ridicat al emigraţiei, acest fenomen nu este deloc neobişnuit. Acesta începe să fie documentat şi a atras şi atenţia mass-media. Comisia a demarat mai multe studii care vor ajuta la adunarea dovezilor şi la găsirea unor soluţii, cu toate că astfel de soluţii nu pot fi aplicate decât la nivel naţional. În prezent, nu există încă suficiente informaţii pentru a înţelege natura, structura şi principalele forme ale acestui fenomen, cu toate că, aşa cum am spus, datele pe care le avem deja sunt destul de îngrijorătoare. În cadrul metodei deschise de coordonare în domeniul protecţiei sociale, lupta împotriva sărăciei şi a excluderii sociale este o prioritate. Statele membre trebuie să consolideze măsurile de prevenire şi să se concentreze asupra familiilor cele mai vulnerabile. În mod concret, acest lucru înseamnă sprijinirea proiectelor pentru consolidarea familiilor şi asistenţă parentală pentru familiile în dificultate, pentru a contracara riscul de separare a copiilor de părinţii lor la o vârstă fragedă.

Un alt aspect pe care trebuie să-l luăm în considerare este faptul că acest fenomen este adesea perceput ca o consecinţă negativă a mobilităţii forţei de muncă. Comisia, în cooperare cu reţeaua EURES, încearcă să găsească soluţii pentru o asistenţă cât mai bună pentru cei afectaţi de problema specifică a copiilor lăsaţi acasă de părinţii care sunt muncitori mobili şi să ofere celor care caută un loc de muncă şi familiilor acestora informaţiile necesare despre condiţiile de viaţă şi de muncă în statele UE. O astfel de abordare poate contribui la diminuarea consecinţelor negative ale acestui fenomen pe care le dezbatem pe bună dreptate astăzi.

  Marie Panayotopoulos-Cassiotou, în numele grupului PPE-DE – (EL) Doamnă preşedintă, grupul politic din care fac parte a participat activ la elaborarea acestei moţiuni şi a îmbunătăţit textul astfel încât acesta să nu mai ascundă ipocrizia de care dăm dovadă mereu când vine vorba de exploatarea muncitorilor din statele terţe.

Ştim că părinţii copiilor din statele membre care lucrează într-o altă ţară primesc alocaţii pentru copii. Ştim că statele care au relaţii bilaterale pot realiza reîntregirea familiei. Deci de ce apare acest fenomen, despre care domnul comisar spune că nu poate fi măsurat? Avem filme, avem documentare care au fost difuzate la televiziunile din întreaga lume, inclusiv din România, Ucraina şi alte ţări. Un astfel de film a fost difuzat aici în Parlament şi am văzut care este situaţia.

Este deci ipocrit să spunem că nu avem dovezi. Este ipocrit să spunem că nu există familie şi că, de aceea, există copii abandonaţi. Familia există, dar nu există relaţiile şi acordurile bilaterale adecvate pentru a apăra interesele părinţilor, astfel încât aceştia să nu-şi abandoneze copiii şi nu există ajutor din partea Uniunii Europene pentru ca aceste state să poată construi infrastructura necesară ca să se asigure că toţi copiii care se găsesc în această situaţie vor fi ajutaţi şi nu vor trăi cu această traumă toată viaţa.

Cred că este de datoria noastră să sensibilizăm părinţii care vin să lucreze în ţările noastre. Dacă o parte a corpului suferă, suferă tot corpul. Dacă există oameni, în special copii, care suferă în ţările învecinate, mai târziu aceştia vor veni aici prin metode mai periculoase şi apoi vor umple închisorile.

  Inger Segelström, în numele Grupului PSE – (SV) Doamnă preşedintă, domnule comisar Špidla, aş dori să încep prin a-i mulţumi domnului comisar pentru răspunsul său şi comisiei pentru iniţiativă. Era timpul ca această problemă să fie discutată în Parlament. Odată cu Tratatul de la Lisabona, chestiunile legate de copii vor deveni obiective în cadrul UE şi vor avea o bază juridică. În urmă cu un an, anticipând tratatul, Parlamentul a adoptat, de asemenea, o strategie pentru copii.

Este scandalos că există copii lăsaţi să se descurce singuri. Bineînţeles, părinţii pot fi constrânşi să plece şi să găsească un loc de muncă sau să se refugieze, dar noi, deputaţii europeni, trebuie să ne asumăm responsabilitatea când adoptăm astfel de reguli care au drept consecinţă, de exemplu, faptul că numai solicitantul primeşte azil şi nu şi familia acestuia, ţinând seama de faptul că, cel mai adesea, bărbaţii sunt cei care se refugiază, în timp ce femeile şi copiii sunt lăsaţi în urmă. Sau când angajatorii importă forţă de muncă şi nu întreabă sau nu le pasă dacă cei pe care îi angajează au copii acasă sau nu ştiu că lucrurile stau aşa. Sprijin deci fără rezerve cererile formulate de Grupul Socialist din Parlamentul European cu privire la această problemă. O evaluare a impactului este o cerinţă urgentă şi necesară. Comisia trebuie să acţioneze pe baza studiilor pe care domnul comisar însuşi le-a cerut, şi asta cât mai repede.

Trebuie să avem o informare mai bună cu privire la drepturile şi şcolarizarea copiilor. De asemenea, trebuie să oferim informaţii şi să ne asigurăm că acei copii care se găsesc actualmente în această situaţie primesc ajutor. Trebuie să implicăm părţile interesate şi ONG-urile şi trebuie să elaborăm propuneri. De asemenea, cred că relativ noua categorie de refugiaţi minori neînsoţiţi ar putea de asemenea să fie incluşi în eforturile descrise de către domnul comisar. Copiii ar trebui să crească într-un mediu plin de căldură şi atenţie şi nu ar trebui să fie controlaţi de piaţă. Noi, politicienii, avem o datorie pe care trebuie să o acceptăm, aşa că haideţi să realizăm integrarea aspectului referitor la copii şi o evaluare a impactului asupra copiilor în ceea ce priveşte această problemă gravă. În caz contrar, ne va fi ruşine când va trebui să dăm ochii cu generaţia următoare.

  Jean Lambert, în numele Grupului Verts/ALE – Doamnă preşedintă, aş dori să-i mulţumesc domnului comisar pentru bunăvoinţa de a realiza studii şi de a difuza informaţiile prin reţeaua EURES, de a furniza mai multe informaţii pentru cetăţeni cu privire la drepturile familiei şi la dreptul la reîntregirea familială. Colegii mei au pus întrebarea de ce oamenii au nevoie să plece pentru a căuta un loc de muncă. Cu siguranţă, nevoia de a progresa în combaterea sărăciei în Uniunea Europeană este o chestiune extrem de importantă. Aşteptăm un progres rapid în acest domeniu, în special în privinţa venitului minim, astfel încât oamenii să poată trăi cu demnitate.

Dar trebuie să fim conştienţi şi de faptul că mulţi dintre părinţii care pleacă fac acest lucru deoarece cred că este în interesul copiilor, pentru a le oferi acestora mai multe oportunităţi. Într-adevăr, aceştia îşi sacrifică adesea propriile cariere, drumul pe care l-au ales, pentru a încerca să facă acest lucru. În încercarea noastră de a rezolva problemele copiilor, trebuie să ne ferim să acuzăm părinţii care pleacă.

  Alessandro Battilocchio (PSE) – Doamnă preşedintă, Comisia Europeană ar trebui să se concentreze asupra acestei probleme. Aşa cum UNICEF şi alte organizaţii au subliniat în repetate rânduri, aceasta afectează un număr imens de copii din Europa şi din lume.

O situaţie în care riscurile sociale şi economice sunt înrăutăţite de absenţa părinţilor care nu pot răspunde nevoilor de îngrijire, protecţie şi educaţie ale copiilor lor poate duce la o creştere a vulnerabilităţii. Responsabilitatea pentru dezvoltarea unui copil revine în primul rând părinţilor; iar părinţii au dreptul să primească sprijinul necesar în îndeplinirea acestor responsabilităţi din partea comunităţii şi a autorităţilor locale, ale căror eforturi de a-şi îndeplini obligaţiile sunt din păcate adesea sortite eşecului. Deci aşteptăm acţiuni concrete din partea Comisiei în acest domeniu atât de important.

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE) - Conform studiului UNICEF şi al Asociaţiei „Alternative sociale”, în România, în cazul a aproximativ 350 000 de copii, unul dintre părinţi lucrează în străinătate, iar în cazul a 126 000, ambii părinţi. Aceste rezultate sunt îngrijorătoare. Consider că ameliorarea acestei situaţii s-ar putea realiza prin următoarele măsuri:

1. guvernele naţionale de unde provin migranţii, împreună cu guvernele ţărilor care absorb forţa de muncă, alături de Comisia Europeană, să creeze un program comun prin intermediul căruia lucrătorii migranţi să aibă posibilitatea să acceseze servicii specifice de îngrijire a copiilor, sistem şcolar şi educaţional, precum şi cursuri de limbă, servicii accesibile tuturor segmentelor de lucrători migranţi;

2. Comisia, împreună cu guvernele statelor angajatoare, să elaboreze o strategie prin care să ofere anumite facilităţi entităţilor angajatoare, astfel încât acestea să ofere angajaţilor şi un pachet de servicii specifice prin intermediul căruia lucrătorii migranţi să aibă posibilitatea de a-şi duce copiii în ţările unde aceştia lucrează.

Consider că aceste măsuri ar fi propice pentru dezvoltarea şi creşterea armonioasă a acestor copii, deoarece şi ei reprezintă viitorul Europei.

  Gabriela Creţu (PSE) - Aş dori să subliniez un singur lucru: fluxul forţei de muncă despre care vorbim este dinspre ţările mai puţin dezvoltate spre ţările mai dezvoltate ale Uniunii.

De obicei, posibilitatea de a intra pe pieţele muncii din ţările dezvoltate este considerată un mare avantaj oferit şi se aduc permanent în discuţie, drept argument, sumele ridicate care intră în ţările de origine. Faptele expuse aici arată însă o altă faţetă: pe lângă costul mai scăzut al forţei de muncă, ţările dezvoltate externalizează unele din costurile aferente acesteia. Ele rămân în sarcina comunităţilor şi statelor de unde muncitorii provin şi sunt semnificative.

În acest context, politicile de coeziune şi solidaritatea dintre statele membre nu trebuie considerată un fel de act de altruism al celor bogaţi faţă de cei săraci. Sunt politici absolut necesare, acte de dreptate pentru ca Uniunea Europeană să rămână consecventă cu valorile sale şi să menţină ataşamentul cetăţenilor faţă de aceste valori.

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE) – Doamnă preşedintă, în contextul prezentei dezbateri, aş dori să subliniez un alt aspect legat de problema deja menţionată. Am fost recent raportor alternativ din partea Grupului PPE-DE pentru raportul referitor la educaţia copiilor migranţilor. Acest raport s-a bazat pe comunicarea Comisiei cu privire la „Migraţie şi mobilitate: provocările şi oportunităţile sistemelor educaţionale din UE”.

Acest document a fost foarte bine structurat şi a rezumat foarte bine problemele legate de migraţie şi educaţie. Cu toate acestea, un aspect a fost omis: situaţia miilor de copii europeni lăsaţi în urmă de părinţii care pleacă să lucreze într-un alt stat european, în general numiţi „orfanii migraţiei”, care sunt în număr de aproape 350 000 în ţara mea.

Am adresat deja Comisiei o întrebare cu solicitare de răspuns scris referitoare la acest subiect, dar aş dori să profit de această ocazie pentru a adresa întrebarea din nou. Aşadar, domnule comisar, ne puteţi spune dacă Comisia consideră că aceasta este doar o problemă a guvernelor naţionale sau avem nevoie de acţiuni la nivel european în acest domeniu? Dacă da, ce acţiune a întreprins sau va întreprinde Comisia pentru a-i ajuta pe aceşti copii în timpul anilor de şcoală?

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE) - În România avem o vorbă: spunem că un om bine crescut are cei şapte ani de acasă. Copiii minori trebuie să fie împreună cu familia, să beneficieze de supravegherea şi grija nemijlocită a părinţilor. Părinţii care decid să lucreze temporar în alte ţări trebuie sprijiniţi să-şi regrupeze familia cât mai repede.

În multe state membre există facilităţi în cadrul şcolilor pentru învăţarea limbii din statul de rezidenţă. În unele state membre chiar, familiile care locuiau ilegal şi-au putut reglementa situaţia dacă aveau copii înscrişi la şcoală şi au primit chiar şi locuinţe sociale.

Copiii sunt lucrul cel mai de preţ pe care îl are societatea şi suntem datori să le asigurăm condiţii de dezvoltare armonioasă. Educaţia formală, afectivitatea, integrarea copiilor în societate sunt condiţii esenţiale pentru o Europă socială care oferă şanse egale tuturor cetăţenilor săi.

Felicit pe doamna Plumb pentru iniţiativă, este un subiect actual şi de foarte mare importanţă pentru viitor. Felicitări.

  Anna Záborská (PPE-DE) – (SK) Când muncitorii emigrează, copiii devin adesea victime ale condiţiilor financiare mai bune ale familiilor lor. Fosta Republică Cehoslovacia a fost martora unui mare val de emigraţie în perioada interbelică, în special către Statele Unite. Aceşti migranţi trăiau în ţara de origine în condiţii de extremă sărăcie. Şi chiar dacă copiii erau lăsaţi temporar în grija unuia dintre părinţi, acest lucru se întâmpla de obicei pentru o perioadă limitată de timp.

În societatea consumeristă de astăzi, când relaţiile familiale sunt ameninţate, există cazuri mult mai tragice. Adesea, nu extrema sărăcie îi motivează pe părinţi să lucreze în străinătate. Adesea, unul sau amândoi părinţii nu se mai întorc şi pot da dovadă de indiferenţă faţă de soarta copiilor lor, care, în cel mai bun, caz rămân în grija rudelor apropiate.

Ar trebui să avem în vedere acest aspect în legătură cu politica de dezvoltare regională şi ar trebui să ne străduim să eliminăm diferenţele regionale, în special în noile state membre.

  Vladimír Špidla , membru al Comisiei − (CS) Doamnelor şi domnilor, cred că dezbaterea de azi a demonstrat clar că acesta este un subiect important la care trebuie să lucrăm, indiferent dacă vom avea sau nu la dispoziţie la un moment dat informaţii suficient de detaliate pentru a ajunge la o opinie definitivă. La urma urmei, datele cunoscute sunt îndeajuns de riguroase pentru a ne convinge că trebuie să ne ocupăm de această problemă şi să avem o abordare activă. După cum am spus, Comisia a pregătit deja unele studii, dintre care unul va fi gata până la sfârşitul anului în curs. Cred că este clar, de asemenea, că majoritatea răspunsurilor şi reacţiilor trebuie să vină de la statele membre, deoarece politica familială este în general o problemă care ţine de acestea. Fără îndoială, există posibilităţi pentru intervenţia UE, deoarece chestiunile legate de muncitorii migranţi au de asemenea legătură cu protecţia socială a acestora, cu transferul de cotizaţii sociale şi cu o serie de alte probleme. Deci răspunsul la întrebarea dumneavoastră este că această problemă reprezintă în primul rând o chestiune care ţine de competenţa statelor membre, dar Uniunea Europeană poate juca un rol, un rol care, în opinia mea, nu este deloc neglijabil.

  Preşedinta −Am primit o propunere de rezoluţie⁽¹⁾ depusă în conformitate cu articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc joi, 12 martie 2009.

(1) A se vedea procesul-verbal.

19. Riscul închiderii întreprinderii Qimonda în Germania şi în Portugalia şi pierderea de mii de locuri de muncă în Europa (dezbatere)

  Preşedinta −Următorul punct pe ordinea de zi este declaraţia Comisiei cu privire la riscul de închidere a companiei QIMONDA în Germania şi Portugalia şi de pierdere a mii de locuri de muncă în Europa.

  Vladimír Špidla , membru al Comisiei −(CS) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, atât companiile, cât şi muncitorii încep să resimtă efectele crizei financiare şi economice. Deşi circumstanţele diferă în fiecare stat membru, în general, situaţia locurilor de muncă în Europa se deteriorează. Ocuparea generală a forţei de muncă poate scădea cu 1,6% în 2009, ceea ce înseamnă pierderea a 3,5 milioane de locuri de muncă. Nivelul şomajului în UE poate atinge aproximativ 10% în 2010. În fiecare zi, companiile anunţă măsuri de restructurare sau de relocalizare, ceea ce înseamnă adesea pierderea a multe locuri de muncă. Situaţia companiei Qimonda, care a anunţat închiderea uzinelor din Germania şi Portugalia, nu este din păcate unică.

Comisia este conştientă de efectele negative pe care restructurarea le poate avea asupra muncitorilor, asupra familiilor acestora şi asupra structurii economice şi sociale a unei anumite regiuni. Cu toate acestea, aş dori să subliniez că nu stă în puterea Comisiei să schimbe sau să amâne deciziile companiilor şi că aceste companii nu sunt obligate să informeze Comisia cu privire la deciziile pe care le iau. Trebuie să spun că nici conducerea Qimonda şi nici reprezentanţii angajaţilor acesteia nu au contactat Comisia.

Comisia ar dori să prezinte câteva probleme legate de această situaţie. Este esenţial, în primul rând, să anticipăm şi să gestionăm mai bine restructurările printr-un dialog intensiv cu reprezentanţii angajaţilor şi cu alte părţi implicate. Consider că directiva aprobată sau amendată recent cu privire la consiliile companiilor constituie una dintre contribuţiile majore ale UE în acest sens. Este cu atât mai important ca în acest context companiile afectate să respecte cu grijă obligaţiile care le revin în temeiul directivelor UE cu privire la informarea şi consultarea angajaţilor. Comisia invită de asemenea companiile să introducă măsuri menite să menţină nivelul maxim de muncitori angajaţi printr-o organizare flexibilă a muncii şi prin utilizarea şomajului temporar din motive economice.

Majoritatea statelor membre au introdus măsuri specifice în efortul de a sprijini ocuparea forţei de muncă şi de a limita efectele crizei asupra cetăţenilor obişnuiţi. Aceste măsuri se aplică în patru domenii majore: menţinerea muncitorilor angajaţi, reangajarea rapidă a muncitorilor, asistenţa acordată categoriilor cele mai vulnerabile prin sprijin financiar, extinderea perioadei de plată a indemnizaţiilor de şomaj sau creşterea alocaţiilor familiale şi consolidarea protecţiei sociale şi a investiţiilor în infrastructura socială şi de sănătate.

Comisia a consolidat instrumentele financiare la nivel european pentru a ajuta statele membre să depăşească criza şi consecinţele sociale ale acesteia. Fondul social european, care oferă asistenţă pentru nouă milioane de muncitori în fiecare an, a fost simplificat pentru ca plăţile în avans să poată fi realizate pentru proiecte a căror valoare se ridică la 1,8 miliarde de euro. Sper că Parlamentul European şi Consiliul vor ajunge la un acord rapid în această chestiune. De asemenea, Comisia sprijină acele state membre care doresc să reprogrameze Fondul social european. Statele membre pot să ceară şi intervenţia Fondului european de ajustare la globalizare pentru a oferi asistenţă muncitorilor care au fost concediaţi. În planul european de redresare economică, Comisia a propus extinderea criteriilor de eligibilitate pentru a face faţă mai bine actualei crize economice. Sper că şi în această privinţă Parlamentul şi Consiliul vor ajunge rapid la un compromis. Comisia este gata să colaboreze cu autorităţile germane sau portugheze pentru a evalua toate cererile de sprijin prin intermediul fondurilor europene. De asemenea, Comisia sprijină dialogul social la nivel european, deoarece partenerii sociali au un rol decisiv în gestionarea crizei. Partenerii sociali europeni trebuie de asemenea să prezinte o propunere comună pentru depăşirea crizei la întâlnirea tripartită din 19 martie.

Este important pentru Comisie ca acţiunile luate să fie comune, pentru că astfel va fi posibil să combatem efectele pe termen scurt ale crizei şi să ne îndreptăm spre viitoarea relansare economică. În acest scop, Comisia a introdus iniţiativa europeană pentru sprijinirea ocupării forţei de muncă în cadrul planului european de redresare economică. La 4 martie, Comisia a primit şi o contribuţie destinată reuniunii Consiliului European din 19 şi 20 martie, care se concentrează, între altele, asupra cerinţelor şi metodelor de sprijinire a muncitorilor afectaţi de criză şi a persoanelor vulnerabile de pe piaţa muncii.

Comisia salută şi iniţiativa preşedinţiei cehe de a organiza o reuniune la nivel înalt dedicată ocupării forţei de muncă şi afacerilor sociale în mai 2009. Scopul acestei reuniuni va fi de a evalua situaţia şi de a planifica măsuri concrete. Aceasta ar trebui să conducă la adoptarea unei abordări comune pentru reducerea impactului social al crizei, la un nou consens cu partenerii sociali şi cu alţi participanţi în ceea ce priveşte modernizarea politicilor sociale şi planificarea de măsuri concrete pentru accelerarea redresării economice şi depăşirea crizei prin rezolvarea neajunsurilor structurale de pe piaţa muncii.

  José Albino Silva Peneda, în numele Grupului PPE-DE – (PT) Posibila închidere a Qimonda pune în pericol aproape 2 000 de locuri de muncă în nordul Portugaliei, care, de la una dintre regiunile cele mai industrializate ale Europei, a ajuns una dintre regiunile cele mai sărace ale continentului în numai câţiva ani.

Trebuie să înţelegem că structura industrială în nordul Portugaliei era bazată pe sectoarele tradiţionale, în care textilele deţineau o importanţă majoră. Acest caz a apărut exact în momentul în care această structură industrială se găsea într-un stadiu decisiv al transformării sale, trecând prin procese de restructurare care sunt întotdeauna anevoioase şi costisitoare. Dacă această închidere devine realitate, ea va avea un impact enorm nu numai asupra regiunii, ci asupra întregii ţări.

Ştiu că funcţionarea în continuare a acestei companii depinde, în primul rând, de forţele pieţei şi de voinţa acţionarilor. Cu toate acestea, nu va fi greu să recunoaştem că, deoarece Qimonda este considerat unul dintre principalii exportatori ai Portugaliei şi deoarece este o parte esenţială a transformării structurii economice a regiunii, nu putem accepta ca forţele pieţei să decidă singure viitorul acestei companii. Aceste circumstanţe explică de ce autorităţile portugheze şi germane au abordat problema la cel mai înalt nivel, mai precis, în ultimele zile, prin intermediul preşedintelui Republicii Portugheze şi al cancelarului Merkel. Tot din această cauză, domnule Špidla, dacă guvernul portughez nu v-a invitat încă să vizitaţi regiunea, care se confruntă cu o adevărată urgenţă socială, vă invit personal, domnule comisar, deoarece îmi doresc să vedeţi cu ochii dumneavoastră cât de gravă este situaţia, să sprijiniţi eforturile care sunt făcute şi să mobilizaţi toate instrumentele de care dispune Comisia pentru a preveni extinderea lipsei de încredere care se face simţită în întreaga regiune.

  Edite Estrela, în numele Grupului PSE – (PT) Qimonda este o paradigmă în actualul context de criză financiară şi economică mondială. Este o companie care foloseşte tehnologie de ultimă generaţie, care angajează muncitori cu o înaltă calificare şi care promovează cercetarea. Qimonda îndeplineşte obiectivele Strategiei de la Lisabona. Guvernul portughez a făcut totul pentru a găsi o soluţie ca să facă această companie viabilă, dar soluţia depinde şi de implicarea guvernului federal german şi a guvernelor landurilor Bavaria şi Saxonia. Guvernul portughez a decis deja să pună la dispoziţie 100 de milioane de euro în acest scop. După cum am spus, acesta a făcut şi va continua să facă tot ce îi stă în putinţă, aşa cum au recunoscut muncitorii germani din cadrul Qimonda în timpul recentei vizite oficiale a preşedintelui Republicii Portugheze.

Comisia Europeană şi statele membre au luat măsuri - şi pe bună dreptate - pentru a salva multe bănci şi pentru a sprijini anumite ramuri ale industriei, ca de exemplu industria constructoare de maşini. De ce să nu sprijine şi Qimonda? Dacă nu intervenim în soarta acestei companii, acest lucru va avea consecinţe extrem de grave. Nu numai că mii de muncitori din Germania şi Portugalia îşi vor pierde locul de muncă, dar se va pierde, de asemenea, o proprietate intelectuală europeană inestimabilă şi multe fonduri comunitare care au fost investite în Qimonda. Menţinerea acestei companii în Germania şi Portugalia este de o asemenea importanţă strategică pentru Europa, încât sprijinul Uniunii Europene este justificat.

Domnule comisar, trebuie să fim consecvenţi, şi dacă suntem consecvenţi, vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a salva Qimonda. Qimonda nu este o companie oarecare!

PREZIDEAZĂ: DL VIDAL-QUADRAS
Vicepreşedinte

  Ewa Tomaszewska, în numele Grupului UEN – (PL) Domnule preşedinte, concernul german Qimonda, unul din producătorii cei mai mari de cipuri, a declarat faliment. Pe parcursul anului trecut, concernul a primit 325 de milioane de euro subvenţii, ceea ce nu a fost de ajuns.

În 2007, Qimonda avea 13 500 de angajaţi. Anul trecut, în decembrie, acestora le-au fost micşorate salariile cu un procent de la 10 la 15%, fiind asiguraţi că aceste salarii mai mici vor fi compensate în luna aprilie a acestui an. În schimb, 500 de angajaţi şi-au pierdut slujbele peste noapte. Nu şi-au primit nici salariile şi nici vreo compensaţie pentru concediul pe care nu l-au luat sau pentru suma tăiată din salarii care le era datorată. Alţi 500 de angajaţi îşi vor pierde slujbele în luna următoare, iar slujbele a încă 1 500 de persoane sunt ameninţate pe viitor.

Multe alte companii din ţările noastre se află în această situaţie, inclusiv cele din Krośno sau Stalowa Wola din Polonia. Aşteptăm din partea Comisiei un program coerent pentru protejarea locurilor de muncă pe timpul crizei.

  Elisabeth Schroedter, în numele Grupului Verts/ALE – (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, falimentul companiei Qimonda este datorat unei scăderi masive a preţurilor cipurilor DRAM depăşite. În realitate însă, Qimonda este cu mult înaintea competiţiei în ceea ce priveşte cercetarea în domeniul cipurilor cu consum redus de energie şi ar trebui făcute investiţii în acest sens, în acest potenţial de inovare. Sper ca eforturile Comisiei să se concentreze în această direcţie.

Cu toate acestea, acest lucru ar putea însemna că nu toate locurile de muncă vor fi păstrate. Comisarul avea dreptate. Aici intervine Fondul european de ajustare la globalizare. În cazul Qimonda însă, este vorba de angajaţi cu înalte calificări care, prin cursuri de recalificare alese cu grijă şi special pregătite, îşi pot găsi noi locuri de muncă în cadrul industriilor emergente. Angajaţii care au făcut trecerea către industria energiei solare au demonstrat acest lucru. Cazul Qimonda demonstrează, de asemenea, că este de competenţa Comisiei să se asigure că recalificarea se face în vederea unor ocupării locuri de muncă de viitor şi nu la întâmplare. Numai investiţiile bine ţintite, restructurarea de mediu a economiei şi apoi o recalificare corespunzătoare a forţei de muncă le oferă oamenilor speranţă şi perspective reale pentru viitor.

  Gabriele Zimmer, în numele Grupului GUE/NGL – (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, cu siguranţă că nu veţi fi surprinşi să aflaţi că nu sunt mulţumită de răspunsul pe care ni l-aţi dat, mai ales că ne-am străduit acum câteva săptămâni să contactăm o gamă largă de reprezentanţi ai Comisiei, în special pe dl comisar Verheugen, şi am solicitat răspunsuri clare. A existat astăzi o şansă foarte bună de a oferi un răspuns mult mai precis şi de a expune modul în care Comisia intenţionează să-şi asume răspunderea.

În ceea ce mă priveşte, există două aspecte pe care aş vrea să le introduc în cadrul acestei dezbateri. În primul rând, Qimonda este capabilă să asigure o evoluţie tehnologică extrem de importantă pentru Uniunea Europeană în ceea ce priveşte tehnologia semiconductoarelor şi nanotehnologia. În al doilea rând, Qimonda nu are concurenţi în Europa, dar are câţiva în Asia, aceştia fiind ajutaţi prin subvenţii de 70% - lucru de o importanţă decisivă. În al treilea rând, oprirea producţiei de la Qimonda va însemna pierderea nucleului de cooperare al unei reţele de circa 40 000 de locuri de muncă numai într-o regiune precum Saxonia.

Ce aşteaptă de la Uniune lucrătorii, familiile acestora şi oamenii din regiunile afectate? Mai întâi de toate, se aşteaptă la un angajament clar şi imediat din partea Comisiei prin care aceasta să-şi exprime dorinţa de a păstra locaţiile curente ale tehnologiei europene a semiconductoarelor şi cele ale industriei nanotehnologiei, aşteaptă garanţia că acest avans spre viitor nu va fi lăsat să dispară şi că declaraţiile făcute cu privire la cheltuielile viitoare pentru cercetare, în special, în ceea ce priveşte al optulea Program Cadru pentru Cercetare, sunt veridice.

Aşteptăm de asemenea din partea Comisiei, a Guvernului Federal german şi a guvernului regional al Saxoniei sprijin pentru soluţia care trebuie aplicată pentru a preveni oprirea producţiei. Nu a mai rămas prea mult timp, doar câteva zile. Directorii din eşalonul superior al conducerii au început deja să se retragă. Alternativa ar fi ca tehnologia avansată de cercetare să se mute în Asia sau să fie vândută la un preţ de nimic. Consider că acest lucru nu este în interesul Uniunii Europene.

  Joel Hasse Ferreira (PSE) – (PT) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, situaţia dificilă a Qimondei a fost înrăutăţită de apariţia crizei economice şi financiare. Guvernul portughez a făcut tot ceea ce a considerat de cuviinţă şi util pentru a contribui la rezolvarea situaţiei. Am dori ca guvernul bavarez să ştie de asemenea cum să reacţioneze la această situaţie cu simţ de răspundere. Salvarea fabricilor din Munchen va avea un impact hotărâtor asupra celor din Vila do Conde şi Dresda.

Ministrul portughez al economiei şi inovaţiei, Manuel Pinho, a confirmat el însuşi importanţa asigurării viabilităţii acestei companii. Qimonda este extrem de importantă pentru Portugalia şi, datorită faptului că este competitivă la nivel global, este la fel de importantă pentru Europa.

Domnule preşedinte, Portugalia va continua să caute o soluţie care să garanteze viabilitatea companiei. Sperăm că guvernul german - atât la nivel federal, cât şi la nivel statal - va încerca din răsputeri să găsească o soluţie la această problemă.

În ceea ce mă priveşte, aş dori să subliniez importanţa strategică a menţinerii acestui tip de industrie pe teritoriul european. Sper că niciun guvern naţional sau statal nu va face greşeala de a-i permite acestei companii să-şi închidă fabricile şi să desfiinţeze locuri de muncă pe teritoriul Uniunii.

Doamnelor şi domnilor, înţelegem nevoia de a sprijini grupurile mari din industria auto în vederea restructurării, dar fondurile Uniunii şi energia Comisiei Europene nu pot fi epuizate pentru acest tip de sprijin.

Domnule comisar, pentru a evita posibilele erori de comunicare, facem apel către dl Špidla, de care suntem legaţi printr-o relaţie de muncă şi solidaritate politică, şi către preşedintele Comisiei, care nu va uita niciodată că este conaţionalul nostru şi, de asemenea, conaţionalul unei proporţii semnificative din angajaţii Qimondei, pentru o garanţie din partea Comisiei că aceasta va sprijini Qimonda.

Înainte de a încheia, trebuie să subliniem că preşedintele Portugaliei, Cavaco Silva, a declarat de curând în Germania că există speranţe noi în ceea ce priveşte Qimonda. Trebuie să luăm în considerare, la fel cum au făcut şi colegii mei, şi importanţa sectorului economic specific în care îşi desfăşoară activitatea Qimonda. Să ţinem cont, prin urmare, de faptul că guvernul portughez îşi demonstrează disponibilitatea pentru sprijinirea Qimondei prin orice mijloace necesare, având în vedere dimensiunea economică a ţării.

Doamnelor şi domnilor, haideţi să salvăm Qimonda. Nu a mai rămas prea mult timp!

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL) – (PT) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, este esenţial să înţelegem în cadrul acestei importante dezbateri care este miza, şi anume: viitorul industriei strategice nanotehnologice, împreună cu cercetarea şi dezvoltarea într-un sector fundamental pentru viitorul societăţii informaţionale, al cărui nucleu şi centru de cercetare este complexul Qimonda în Germania şi fabrica sa de semiconductoare din Portugalia. Uniunea Europeană nu poate continua să permită distrugerea sectoarelor sale industriale, în special într-un domeniu strategic, şi nu poate deveni dependentă de Statele Unite şi de ţări din Asia, care îşi sprijină propriile industrii. Este regretabil că dl Špidla a fost atât de insensibil în ceea ce priveşte problema Qimondei ca întreprindere productivă.

În acest proces sunt implicate multe locuri de muncă: aproape 2 000 în Vila do Conde, 5 000 în Germania, mai mult de 5 000 în întreaga lume şi, de asemenea, mii de locuri de muncă ce vor fi afectate indirect în cadrul companiilor furnizoare şi în cadrul centrelor de cercetare şi dezvoltare ale celorlalţi parteneri ai Qimondei. O parte considerabilă a cercetărilor este ameninţată de riscul închiderii Qimondei în Germania şi de efectul de domino pe care această situaţie l-ar avea asupra Portugaliei. Nici nu se pune problema ca Uniunea Europeană să nu se implice în această situaţie, cel puţin în acelaşi fel în care s-a implicat în sectorul bancar. Trebuie să se ţină cont de faptul că Vila do Conde se află în nordul Portugaliei, unde rata şomajului a crescut cel mai mult, atât ca urmare a închiderii companiilor din industria textilelor şi a confecţiilor, cât şi ca urmare a relocalizării companiilor multinaţionale producătoare de încălţăminte şi cablaje, printre altele. Această zonă va prezenta un risc social foarte crescut, dacă nu se iau măsuri pentru încetinirea creşterii ratei şomajului şi pentru garantarea producţiei.

Este esenţial să se depună orice eforturi necesare, în orice mod posibil. Pe termen scurt, aceste eforturi includ ajutorul statal, sprijinul financiar al Comunităţii şi garantarea creditelor pentru menţinerea unei industrii de importanţă strategică pentru economia Uniunii Europene. Pe termen mediu, este nevoie de dezvoltarea acestui domeniu industrial şi de crearea mai multor locuri de muncă cu drepturi. Ar fi foarte bine dacă acest lucru ar fi înţeles de Comisia Europeană şi de către guvernele ţărilor noastre. În ceea ce ne priveşte, vom continua lupta.

  Colm Burke (PPE-DE) – Domnule preşedinte, salut prioritatea acordată acestei dezbateri. Pierderile unor companii cum ar fi Qimonda, date fiind dimensiunea şi importanţa lor de ancoră economică la nivel regional şi chiar naţional, trebuie tratate cu maximă seriozitate de către factorii de decizie politică.

Închiderea sau delocalizarea acestor companii sunt deseori o consecinţă a forţelor de globalizare. Globalizarea - în mod normal, o forţă pozitivă ce sporeşte prosperitatea globală - poate face ravagii, din păcate, în ceea ce priveşte economiile regionale atunci când companiile mari îşi mută locaţiile. Acest lucru s-a întâmplat în zona mea, în sudul Irlandei, unde Dell a anunţat 1 900 de concedieri în rândul personalului său de la fabrica din Limerick. La fel şi în Waterford, unde există posibilitatea ca Waterford Wedgwood să se închidă în viitorul apropiat: se vor pierde prin aceste concedieri, plus locurile de muncă din industriile din aval, încă o mie de locuri de muncă.

Acest fenomen trebuie luat în serios de către factorii de decizie politică. Prin urmare, salut hotărârea domnului comisar Špidla de a face tot posibilul pentru a folosi sumele de bani disponibile în cadrul Fondului european de ajustare la globalizare şi al Fondului social european. Cei 500 de milioane de euro de la Fondul european de ajustare la globalizare ar putea oferi beneficii imense, prin acordarea unei a doua şanse lucrătorilor concediaţi de a-şi îmbunătăţi competenţele, de a se recalifica şi de a deveni persoanele întreprinzătoare care ne vor scoate din această recesiune.

Mingea se află în mod clar în terenul guvernelor naţionale care trebuie să utilizeze aceste fonduri. Ar merita în acest context să insistăm în direcţia cofinanţării în procent de 75% pentru a facilita solicitările de finanţare şi, prin urmare, pentru a-i ajuta pe lucrătorii afectaţi, la faţa locului, în mod rapid şi eficient.

  José Ribeiro e Castro (PPE-DE) –(PT) Doamnă preşedintă, domnule comisar, am vorbit ani de-a rândul despre Strategia de la Lisabona şi probabil că acesta nu este momentul potrivit pentru a relua discuţia. Totuşi, avem nevoie, fără îndoială, de o strategie: o strategie care să vină în întâmpinarea dificultăţilor şi provocărilor create de această criză. Aşteptăm acest lucru şi din partea Comisiei. Este esenţial ca acest subiect să nu fie evitat de Comisie; în schimb, aceasta trebuie să fie capabilă să dezvolte acţiuni comune cu guvernul Portugaliei şi al Germaniei şi cu guvernele landurilor germane. Este esenţial să fim conştienţi că aceasta este o industrie, cum s-a menţionat deja, care este importantă pentru Europa datorită calităţii şi valorii ei, datorită cercetărilor pe care le efectuează şi datorită calităţii ecologice cu care este asociată. Este esenţial ca acest subiect să nu fie evitat de Comisie. Subscriu invitaţiei făcute de colegul meu, dl Peneda, către dl Špidla şi către Comisie, de a vizita Portugalia.

Este esenţial ca în acest moment Comisia să aibă în vedere faptul că europenii îşi îndreaptă speranţele spre Europa şi aşteaptă răspunsuri de la autorităţile europene: ei trebuie să simtă că autorităţile europene le sunt aproape. Publicul european nu concepe o Europă care ignoră problemele existente. În schimb, oamenii îşi doresc o Europă destul de îndrăzneaţă încât să îşi suflece mânecile şi să se apuce de treabă, ajutându-i să depăşească dificultăţile care îi apasă.

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei −(CS) Doamnelor şi domnilor, cazul pe care îl dezbatem este foarte important şi face parte din situaţia economică generală. Cred că sunteţi conştienţi de faptul că strategia pe care Comisia o dezvoltă este o politică clar definită pentru industrie, întrucât Comisia crede cu tărie că industria trebuie să constituie întotdeauna o parte substanţială a economiei noastre şi că este purtătorul de făclie al înaltei tehnologii. În mod clar, această criză în care ne aflăm conţine elemente structurale şi, prin urmare, Comisia formulează prin strategiile şi documentele sale de bază, viitoarea economie verde sau locurile de muncă „verzi”, pe de o parte, insistând în acelaşi timp pe inovaţie şi pe modernizare. Este de asemenea clar, după cum am declarat şi la început, că este de competenţa companiilor să ia decizii comerciale, iar Comisia nu se va implica în aceste chestiuni.

Cealaltă problemă este că, dacă vor avea loc anumite restructurări, dacă vor fi luate anumite decizii cu implicaţii sociale şi la nivel de comunitate, există instrumente şi politici europene, pe care noi, bineînţeles, avem datoria să le mobilizăm şi pe care le mobilizăm. În ceea ce priveşte apelul repetat ca eu să mă familiarizez cu situaţia la faţa locului, sunt bineînţeles gata să fac acest lucru; în cele din urmă, aceasta este una din datoriile noastre normale şi fundamentale, de a lua decizii pe baza a ceea ce este posibil. Au fost menţionate oportunităţi în cadrul fondurilor europene şi s-au făcut trimitere la abordări discutate între guvernul portughez şi cel german. În orice caz, pot declara cu tărie faptul că, în activitatea sa, Comisia utilizează întotdeauna în mod activ toate opţiunile disponibile, că face acest lucru şi în cazul de faţă şi că va continua să procedeze astfel în cazuri viitoare.

  Preşedintele – Acest punct a fost închis.

20. Plan multianual de refacere a stocurilor de ton roşu din Oceanul Atlantic de Est şi din Marea Mediterană (dezbatere)

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea în legătură cu propunerea de regulament al Consiliului privind un plan multianual de refacere a stocurilor de ton roşu din Oceanul Atlantic de Est şi din Marea Mediterană [COM(2009)0093 – C6-0081/2009 – 2009/0029(CNS)].

  Philippe Morillon, preşedintele Comisiei pentru pescuit – (FR) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, hotărârea Parlamentului de a accepta cererea Consiliului de a aplica procedura de urgenţă în această problemă a fost una unanimă, şi în cadrul reuniunii Comisiei pentru pescuit de săptămâna trecută şi aici în şedinţa plenară din această dimineaţă.

Bineînţeles, suntem cu toţii conştienţi de necesitatea ca Uniunea Europeană să onoreze angajamentele luate la Marrakech, în noiembrie anul trecut, de către comisia internaţională competentă, ICCAT (Comisia internaţională pentru conservarea tonului din Oceanul Atlantic). În mod special, trebuie să punem în aplicare recomandările adoptate de această organizaţie pentru a reduce problema persistentă a pescuitului excesiv de ton roşu în Oceanul Atlantic de Est şi în Marea Mediterană şi pentru a înfrunta riscul grav pentru viitorul speciei şi, astfel, pentru viitorul industriei pescuitului în sine.

Doi dintre colegii mei din Comisia pentru pescuit, dna Fraga Estévez şi dl Romevai Rueda, au fost la Marrakech şi vor vorbi despre acest lucru pe parcursul dezbaterii. În ceea ce mă priveşte, aş dori să vă amintesc faptul că această problemă este extrem de importantă pentru comisia din care fac parte, întrucât ea pune în discuţie aspectele principale ale politicii comune în domeniul pescuitului: managementul resurselor, managementul flotelor, respectarea acordurilor internaţionale, regionale şi bilaterale, măsurile tehnice şi, mai presus de toate, monitorizarea, asupra căreia voi reveni în cele ce urmează. Această chestiune definitorie este în opinia noastră un test de credibilitate a politicii comune în domeniul pescuitului.

Din acest motiv nici nu s-a pus problema implementării noului plan de refacere a stocurilor fără a consulta Parlamentul European.

Prin urmare, sunt încântat de faptul că, în cele din urmă, Comisia a ales singura cale legală şi acceptabilă din punct de vedere politic de punere în aplicare a recomandărilor ICCAT şi a prezentat o propunere de regulament în forma corespunzătoare, în temeiul articolului 37 din tratat.

Transpunerea în legislaţia comunitară a angajamentelor luate de Comisie în numele Uniunii Europene în cadrul organizaţiilor regionale de pescuit este un proces cel puţin controversat şi trebuie să insistăm ca acesta să se desfăşoare permanent sub controlul democratic al acestei instituţii.

În general, sunt foarte mulţumit de diversele măsuri propuse deoarece, deşi acestea sunt destul de restrictive pentru operatorii noştri, ele sunt pe măsura provocărilor; aş vrea să subliniez faptul că cele mai importante măsuri sunt, fără nicio îndoială, cele referitoare la monitorizare, fiindcă, în mod sigur, este clar că niciun plan de refacere a stocurilor nu poate da rezultate în lipsa monitorizării.

Prin urmare, vă sunt recunoscător, domnule comisar, pentru această propunere şi sper că veţi demonstra la fel de multă hotărâre în aplicarea efectivă a planului după ratificarea sa de către Consiliu ca şi în cazul încercării de a ajunge la un acord satisfăcător în cadrul ICCAT.

  Joe Borg, membru al Comisiei − Domnule preşedinte, în primul rând aş dori să subliniez importanţa pe care Comisia o acordă durabilităţii stocurilor şi zonelor de pescuit de ton roşu, precum şi importanţa rolului Parlamentului European în acest proces.

În cadrul planului din 2006 de refacere a stocurilor de ton roşu din Atlanticul de Est şi pe baza unei evaluări a aplicării acestuia în timpul sezoanelor de pescuit 2006, 2007 şi 2008, precum şi având în vedere noile recomandări ştiinţifice, ICCAT a hotărât să adopte un nou plan de refacere a stocurilor. Comitetul ştiinţific al ICCAT a arătat în mod clar că, în opinia sa, planul din 2006 nu a fost suficient pentru refacerea stocului şi şi-a reiterat preocupările în privinţa nivelului de capturi totale admisibile (TAC) şi a depăşirii efortului de pescuit.

Pe lângă aceasta, părţile contractante ale ICCAT au identificat anumite deficienţe în punerea în aplicare a planului din 2006 şi, prin urmare, a decis adoptarea unui nou plan. Acest plan ţine seama de preocupările Comitetului ştiinţific, în mare măsură prin reducerea nivelului capturii totale admisibile (TAC) şi prin introducerea de noi măsuri privind capacitatea de pescuit şi de creştere.

Ar trebui reţinut de asemenea faptul că, la iniţiativa Comunităţii Europene, noul plan de refacere a introdus obligaţia elaborării de planuri anuale de pescuit la nivelul ICCAT. Acesta este un instrument eficace pentru evitarea pescuitului excesiv, prin identificarea navelor de peste 24 de metri care pescuiesc ton roşu şi prin stabilirea cotelor individuale alocate acestora. Sunt convins că introducerea planului anual de pescuit este un instrument cheie pentru asigurarea respectării în întregime a cotelor.

De asemenea, noul plan de refacere a stocurilor îl îmbunătăţeşte pe cel existent şi introduce noi măsuri de control pentru abordarea acelor deficienţe identificate de părţile contractante, la care a făcut referire Philippe Morillon.

Măsurile principale prezentate în noul plan de refacere sunt reducerea substanţială a capturii totale admisibile (TAC) de la 27 500 de tone la 22 000 de tone în 2009 şi reduceri suplimentare la 19 950 de tone pentru 2010 şi la 18 500 de tone în 2011. Cota CE pentru 2009 este redusă astfel la 12 406 tone de la 15 641 tone prevăzute în planul din 2006. Sunt reduse sezoanele de pescuit pentru toţi anii, în special pentru cei ce utilizează plasele-pungă, modalitatea principală de pescuit în acest caz. Măsurile de îngheţare şi reducere a capacităţii de pescuit şi de creştere sunt o componentă nouă şi decisivă a noului plan. Capacitatea excesivă a fost indicată de ceva timp ca fiind factorul cheie de motivare a pescuitului excesiv. A sosit momentul pentru abordarea efectivă a acestei chestiuni, iar Comunitatea, ca şi ceilalţi membri ICCAT, trebuie să depună eforturi în acest sens.

Introducerea planurilor de pescuit pe care le-am menţionat deja reprezintă o altă măsură. Mai mult, derogările de la dimensiunea minimă sunt ajustate. În Atlantic, traulerele pelagice nu mai beneficiază de derogări, iar derogările aplicabile pescuitului artizanal de coastă au fost înlăturate, cu excepţia unui singur caz. Astfel, numai navele de pescuit cu platformă mai beneficiază de derogările anterioare. În Marea Mediterană, pescuitul artizanal de coastă beneficiază acum de o derogare. Măsurile de control sunt consolidate, în special în ceea ce priveşte operaţiunile comune de pescuit, adoptarea unei interdicţii generale de transbordare pe mare şi introducerea unui program regional de observare al ICCAT.

În concluzie, situaţia tonului roşu din Atlanticul de Est este considerată extrem de gravă. Depăşirea cotelor, nerespectarea legislaţiei, în special în ceea ce priveşte colectarea şi transmiterea datelor, subminează procesul de refacere a stocurilor. Totuşi, sunt încrezător că acordul nostru de a adopta urgent măsuri pentru eliminarea pescuitului excesiv şi pentru asigurarea respectării stricte a măsurilor ICCAT pot schimba situaţia şi pot aduce stocul de ton roşu la niveluri durabile.

Trebuie să ne asigurăm că nu vor mai exista în viitor situaţii asemănătoare cu cele apărute anul trecut. Cea mai bună soluţie în acest sens este adoptarea rapidă de către Consiliu a noului plan de refacere a stocurilor de ton roşu. Prin urmare, orice întârziere în adoptarea acestui regulament ar trebui evitată, mai ales dacă dorim să asigurăm credibilitatea Comunităţii la nivel internaţional şi să promovăm procesul de refacere a acestui stoc. Sunt convins că, dacă acest plan este strict respectat, există o şansă reală de refacere treptată a stocului de ton roşu. În consecinţă, este nevoie de acţiuni decisive şi imediate la nivelul Comunităţii Europene.

După adoptarea planului, Comisia este decisă să lucreze îndeaproape cu statele membre şi cu alte părţi contractante ale ICCAT pentru a asigura şi a monitoriza îndeaproape punerea completă în aplicare a planului de refacere.

În cele din urmă, aş dori să-mi exprim aprecierea pentru abordarea constructivă şi cooperarea Parlamentului European în tratarea acestui subiect sensibil, aceasta reflectând interesul nostru comun şi angajamentul de a ne asigura că politica UE în domeniul pescuitului şi obligaţiile noastre internaţionale sunt respectate pe deplin.

  Carmen Fraga Estévez, în numele Grupului PPE-DE – (ES) Domnule preşedinte, grupul politic din care fac parte a votat în favoarea procedurii de urgenţă pentru planul de refacere a stocurilor de ton roşu, deoarece este esenţial ca noile măsuri să intre în vigoare înainte de începerea sezonului în aprilie.

Aş dori de asemenea să le amintesc tuturor, totuşi, că niciun plan de refacere nu va salva tonul roşu până când capacitatea de pescuit nu va fi redusă, începând cu capacitatea unor flote din cadrul Comunităţii, care sunt bine cunoscute şi care au fost menţionate în acest sens timp de mulţi ani. În toţi aceşti ani, statele membre în cauză au permis creşterea numărului navelor lor la niveluri scandaloase, în timp ce Comisia Europeană a menţinut o poziţie pasivă. Am ajuns astfel în această situaţie, din care aproape nu mai există ieşire.

Când planul actual de refacere a fost adoptat în 2007, am prezentat un amendament, adoptat de Parlament şi încorporat de Comisie în textul final, care obliga statele membre să prezinte planuri de pescuit care să demonstreze adaptarea capacităţii flotei lor la cota alocată.

În ciuda acestui fapt, zonele de pescuit au trebuit să fie închise în 2008, chiar mai devreme decât în anul anterior, când s-a descoperit că practic întreaga cotă a Comunităţii a fost epuizată în numai câteva săptămâni; cu alte cuvinte, am înrăutăţit situaţia.

Articolul 5 al noului plan de refacere obligă statele membre cu supracapacitate să elimine cel puţin 25% din aceasta până în 2010. Nu numai că această reducere mi se pare extrem de puţin aspră în comparaţie cu excesele făcute, dar, având în vedere situaţiile precedente, sunt foarte îngrijorată în privinţa capacităţii Comisiei şi a Comisiei internaţionale pentru conservarea tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT) de a asigura respectarea acestei obligaţii, ţinând seama de lipsa clară de voinţă politică demonstrată de statele membre implicate.

Implor, prin urmare, Comisia să ne ofere garanţii, aici şi acum, că această lipsă de voinţă politică nu va molipsi şi Comisia şi că, de data aceasta, Comisia va desfăşura acţiuni ferme ce vor merge mai departe de închiderea zonelor de pescuit mai devreme în această primăvară.

  Rosa Miguélez Ramos, în numele Grupului PSE – (ES) Domnule preşedinte, propunerea de regulament al Consiliului privind un plan multianual de refacere a stocurilor de ton roşu din Oceanul Atlantic de Est şi din Marea Mediterană pune în aplicare decizia obligatorie adoptată prin consens de către Comisia internaţională pentru conservarea tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT) la întrunirea anuală din noiembrie 2008.

După cum s-a declarat, acest regulament ar trebui să intre în vigoare înainte de începerea sezonului de pescuit în aprilie, ceea ce înseamnă că această consultare obligatorie a Parlamentului European trebuie efectuată în timpul acestei sesiuni plenare. Am dori să ajutăm la atingerea unui acord politic efectiv în cadrul Consiliului asupra acestui subiect care, după părerea noastră, este extrem de important şi merită cea mai mare atenţie. De aceea, Comisia pentru pescuit a Parlamentului a aprobat în unanimitate aplicarea procedurii de urgenţă.

Ţinta planurilor anuale de pescuit, reducerea sezonului de pescuit, consolidarea sistemului de monitorizare, teritoriile de depunere a icrelor din Marea Mediterană şi prezenţa observatorilor ICCAT în cazul pescuitului cu plase-pungă şi la fermele piscicole de ton, toate măsurile incluse în regulament vizează asigurarea respectării măsurilor de gestionare adoptate şi garantarea trasabilităţii în toate etapele. Cred că aceste măsuri vor avea succes.

Fiecare parte contractantă - cred că e important să subliniez acest lucru - va trebui să depună un plan de pescuit pentru navele de pescuit şi pentru vintirele care prind ton roşu în Oceanul Atlantic de Est şi în Marea Mediterană, care va identifica, inter alia, navele de pescuit autorizate de peste 24 de metri şi măsurile introduse pentru a se asigura că nu sunt depăşite cotele individuale.

O altă măsură importantă ce va fi adoptată este reducerea sezonului de pescuit şi prelungirea sezonului închis pentru plasele-pungă, paragate, navele de pescuit cu platformă şi undiţe tractate, pentru traulerele pelagice şi pentru pescuitul sportiv. Planurile de ajustare pentru ţările cu exces de capacitate a flotei şi de ferme de îngrăşare a tonului roşu sunt de asemenea importante.

Doamnelor şi domnilor, am citit foarte multe materiale despre ton în ultimele zile şi aş vrea să ridic câteva probleme aici, în scurtul timp care ne-a rămas.

Pe lângă eforturile aproape inexistente pentru a contracara interesele concurente ale naţiunilor ce se ocupă cu pescuitul şi cererea ridicată de pe pieţe, numeroşi alţi factori contribuie la situaţia atât de precară a tonului roşu, o specie extrem de exploatată în zilele noastre.

Adevărul este că Uniunea Europeană, sau mai bine spus trei state membre (Franţa, Spania şi Italia), sunt responsabile împreună de jumătate din captura mondială de ton roşu. Prin urmare, este crucial ca Uniunea Europeană să fie capabilă să pună la dispoziţia ICCAT statistici care să fie de aceeaşi calitate ca şi pescuitul sau efortul de pescuit depus, nu în ultimul rând deoarece statisticile sunt esenţiale dacă dorim să efectuăm cercetări pentru a răspunde nevoilor şi problemelor ridicate azi de către biologia tonului roşu şi de ecologie, acestea reprezentând o provocare reală pentru cercetarea ştiinţifică.

Dacă dorim să salvăm această specie, trebuie să învăţăm mai multe despre ea. Astfel, după părerea mea, tot ce este legat de colectarea de date şi statistici este foarte important.

  Raül Romeva i Rueda, în numele Grupului Verts/ALE – (ES) Domnule preşedinte, a venit momentul să vorbim clar. Nu cred că dispunem de un plan de refacere; mai degrabă, avem de-a face cu ce s-ar putea numi un certificat de deces.

Lipsa de simţ de răspundere politică din partea anumitor guverne şi a Comisiei, adăugată unui fel de orbire din partea sectorului în sine, ne-a adus într-o situaţie în care trebuie să ne întrebăm nu dacă vom fi capabili să ajutăm la refacerea stocurilor, ci când vom înceta să vedem şi să găsim ton în mările şi oceanele noastre. Nu mă refer aici la un deceniu, ci la cel mult cinci ani.

În acest context, Comisia internaţională pentru conservarea tonului din Oceanul Atlantic ar trebui să fie numită de fapt Comisia internaţională pentru capturarea tonului.

Guvernele şi Comisia nu au acordat atenţie recomandărilor ştiinţifice, care au avertizat de nenumărate ori în privinţa colapsului, sperând că va exista o reacţie politică, care nu a sosit niciodată. Consecinţa acestei atitudini - nu trebuie să ne amăgim - este încă un pas spre abis.

Acum că am ajuns în acest punct, mă tem că avem foarte puţine soluţii pentru salvarea tonului, deşi mai există una pe care o putem încă folosi: trebuie să ne străduim să includem tonul pe lista CITES ca specie pe cale de dispariţie, interzicând astfel utilizarea sa în scop comercial şi garantându-i viitorul.

  Iles Braghetto (PPE-DE) – (IT) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, salut şansa de a aborda cu urgenţa cuvenită discuţia privind măsurile ce trebuie adoptate pentru salvgardarea stocurilor de ton roşu şi pentru reducerea treptată a cotelor stabilite de ICCAT.

Uniunea Europeană trebuie să-şi respecte angajamentele de a sprijini planul de refacere stabilit la Marrakech, completându-l prin monitorizarea de către statele membre pentru a preveni pescuitul ilegal de ton. Aceasta este o practică comună în Marea Mediterană, după cum au dezvăluit recent investigaţii jurnalistice în presă şi la televiziune. Uniunea Europeană trebuie să ridice de asemenea chestiunea competiţiei neloiale din partea ţărilor de pe ţărmurile sudice ale Mării Mediterane, în cadrul circumstanţelor potrivite.

Salut în mod special următoarele aspecte ale regulamentului propus: decizia de a alinia capacitatea de pescuit la cota alocată; producerea de informaţii privind aplicarea respectivelor planuri anuale de pescuit în termenele limită; programul de inspectare internaţională reciprocă, pentru garantarea eficacităţii planului de refacere; şi reglementări pentru pescuitul sportiv şi recreativ. Cu alte cuvinte, un plan mai strict şi mai exigent decât cel din trecut, pentru a reglementa aceste activităţi de pescuit de dimensiuni semnificative.

  Ioannis Gklavakis (PPE-DE) – (EL) Domnule preşedinte, proiectul de regulament pentru conservarea tonului roşu din Atlantic şi Mediterană, pe care îl dezbatem în procedură de urgenţă în această seară, include dispoziţii privind niveluri reduse ale cotelor până în 2011, restricţii de pescuit în anumite zone şi pe anumite perioade, o nouă dimensiune minimă, măsurile restrictive pentru pescuitul sportiv şi recreativ, o reducere a capacităţii de pescuit şi a capacităţii unităţilor de îngrăşare, măsuri de control consolidate şi aplicarea programului comun internaţional de inspecţie al ICCAT pentru salvgardarea eficacităţii planului.

Sunt de acord cu spiritul regulamentului, având în vedere că pescuitul excesiv a redus stocurile de ton la niveluri periculoase. Nu trebuie să uităm că, în ultimii doi ani, Comisia a impus o interdicţie cu efect rapid asupra pescuitului de ton înainte de încheierea sezonului de pescuit, deoarece a devenit cunoscut faptul că anumite state membre au depăşit cu 200% cota de pescuit, aducând prejudicii palpabile celor care nu au încălcat legea, dar care au fost de asemenea forţaţi să înceteze pescuitul de ton.

Totuşi, există două aspecte în noul regulament care mă deranjează.

Primul este perioada de timp foarte scurtă în care statele membre îşi pot ajusta efortul de pescuit. Recomandările ICCAT se referă la anul 2010 ca fiind anul de aplicare, în timp ce regulamentul prevede anul 2009, anul acesta, acum. Această perioadă este foarte scurtă şi mă tem că vor exista probleme.

A doua problemă este costul crescut implicat de programul de inspecţie consolidat, care trebuie suportat de către statele membre. Poate va putea fi examinată posibilitatea unui ajutor din partea Comunităţii.

  Sebastiano Sanzarello (PPE-DE) – (IT) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, după cum se poate vedea din ce s-a spus până acum, planul ICCAT nu a fost încă pus în aplicare complet. Acest lucru înseamnă că planul ce reglementează metodele de pescuit de ton, care variază foarte mult de la o ţară la alta, de la plasele-pungă la pescuitul tradiţional utilizând un sistem de plase fixe, necesită o ajustare fină înainte de a putea fi aplicat în întregime. Trebuie să facem diferenţa între capturarea fără discernământ a specimenelor care are loc în cazul plaselor-pungă - situaţie care devine şi mai gravă atunci când flotele depăşesc cotele, care nu sunt monitorizate îndeajuns, după cum au subliniat anumite persoane - şi pescuitul tradiţional cu plase fixe. Plasele fixe, prin definiţia lor, fac imposibilă căutarea prăzii: utilizând acest sistem, sezonul de pescuit efectiv durează de la 50 la 60 de zile.

Când va emite noile reglementări, ICCAT va trebui să ţină cont de această diversitate a sistemelor de pescuit. Trebuie să ţină de asemenea cont de faptul că sistemul de pescuit de ton cu plase fixe este şi o activitate culturală şi istorică, care nu dăunează mediului şi oferă locuri de muncă pentru mii de oameni. De asemenea, cred că UNESCO ar trebui să ia în considerare protejarea acestui sistem de pescuit datorită semnificaţiei sale culturale şi deoarece acesta are un impact asupra economiei şi locurilor de muncă. După părerea mea, ICCAT ar trebui să includă sisteme adiţionale de control în programele sale: nu ar trebui să existe posibilitatea ca tonul să fie capturat fără discernământ înainte de a intra în Marea Mediterană; pescuitul fără discernământ, motivat de valoarea comercială a tonului roşu, nu ar trebui permis în Marea Mediterană. Aş vrea să închei prin a spune, domnule comisar, că este cazul să depunem eforturi diplomatice pentru a restricţiona pescuitul în Marea Mediterană la ţările ce se află de-a lungul ţărmurilor Mării Mediterane - interzicându-le altora să pescuiască în această mare - deoarece aceste ţări sunt interesate de salvgardarea stocurilor populaţiilor de peşti din Mediterană şi împărtăşesc interesul privind garantarea viitorului pescuitului.

  Joe Borg, membru al Comisiei − Domnule preşedinte, înainte de toate, aş vrea să le mulţumesc deputaţilor pentru comentariile lor şi pentru problemele ridicate în cadrul acestei dezbateri şi, de asemenea, pentru că au acceptat solicitarea de procedură de urgenţă. După cum am declarat la început, măsurile stabilite la Marrakech trebuie transpuse cât mai curând posibil pentru a putea fi aplicate de la începutul sezonului de pescuit.

Acesta va fi în mod clar un test al capacităţii noastre de a ne demonstra angajamentele faţă de durabilitatea acestui stoc endemic. Nu pot să subliniez îndeajuns importanţa extremă pentru toate părţile contractante şi, nu în cele din urmă, pentru pescarii noştri, a respectării măsurilor nou-stabilite. Numai astfel putem oferi o şansă pentru supravieţuirea stocului. Nerespectarea noului plan de refacere poate avea consecinţe grave şi va duce la colapsul stocului.

În privinţa problemei ridicate de doamna Fraga Estévez, sunt complet de acord că, pentru ca planul de refacere să aibă succes, trebuie să instituim o reducere a capacităţii, în special a flotei de plase-pungă, care produce cea mai mare presiune asupra stocului de ton roşu. În acest sens, aş dori să fac referire la faptul că anul trecut am convenit asupra unui pachet de restructurare care a fost declanşat de criza combustibilului şi că încurajăm statele membre să folosească acest pachet de restructurare pentru a-şi reduce flotele, în special flota de plase-pungă. Am auzit veşti încurajatoare în privinţa unui anumit stat membru, Franţa, care se angajează să încurajeze anumiţi pescari să renunţe la ambarcaţiunile lor pentru a reduce capacitatea flotei.

Acest lucru trebuie să aibă loc şi în alte state membre cum ar fi Italia, în special, care dispune de o capacitate excesivă semnificativă. Prin urmare, în acest moment, desfăşurăm discuţii cu autorităţile italiene pentru a vedea dacă acestea pot face ceva în această privinţă pe termen foarte scurt.

Trebuie să subliniez faptul că, anul trecut, am închis devreme zonele de pescuit, pentru a nu ne afla sub presiune din partea vreunui stat membru sau a vreunui grup de state membre. Am închis pescuitul devreme: imediat ce, ca urmare a calculelor noastre, cota generală a Comunităţii a fost epuizată. Anul acesta, de asemenea ca rezultat al planurilor anuale de pescuit care au fost aprobate la insistenţa Comunităţii în Marrakech, suntem pregătiţi să închidem pescuitul devreme în ceea ce priveşte anumite state membre. Dacă flota unui anumit stat membru depăşeşte cota alocată acestuia, nu vom ezita să închidem pescuitul pentru statul respectiv. În acest mod, numai flota acelui stat membru va suferi consecinţele depăşirii cotei şi nu flota întregii Comunităţi. Sper că acest lucru va fi de ajuns pentru particularizarea acţiunilor noastre şi mai departe de-a lungul sezonului de pescuit.

Dacă nu finalizăm planul de refacere, atunci în anii ce vor veni va trebui să înfruntăm consecinţa gravă ca pescuitul să nu mai fie deschis deloc în anii următori. Sper că vom putea finaliza acest plan.

Prin urmare, nu sunt de acord, din păcate, cu ce a spus domnul Romeva i Rueda, şi anume că planul de refacere este un certificat de deces. Consider că planul de refacere, dacă este pus corect în aplicare, ne oferă o şansă realistă şi rezonabilă pentru refacerea stocului. Faptul că am redus cotele de la 15 641 tone la 12 406 tone în 2009, faptul că în virtutea a ceea ce discutăm azi şi în temeiul deciziei Consiliului, care sperăm că va fi luată în cursul acestei luni, faptul că vom pune în aplicare planul de refacere a stocurilor adoptat în noiembrie la Marrakech începând cu acest sezon de pescuit, demonstrează seriozitatea întreprinderilor noastre. Nu suntem pregătiţi să acceptăm niciun abuz al posibilităţilor de pescuit care se bazează pe cele stabilite în Marrakech.

Nu am aşteptat aplicarea naturală a acordului de la Marrakech, care ar fi fost efectuată prea târziu pentru sezonul de pescuit de ton roşu. Am decis ca toţi parametrii planului de la Marrakech să fie introduşi încă de la început.

Sper că toată lumea va adera în mod corespunzător la acest plan, deoarece astfel vom putea reface împreună acest stoc endemic. Dacă nu, va trebui să discutăm problema altfel.

  Preşedintele. − Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc joi, 12 martie 2009, la ora 12.00.

21. Ordinea de zi a următoarei şedinţe: a se vedea procesul-verbal

22. Ridicarea şedinţei

(Şedinţa a fost închisă la ora 23.20)