Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 11 martie 2009 - Strasbourg

6. Explicaţii privind votul

Explicaţii orale privind votul

- Raport: Elisa Ferreira (A6-0063/2009)

  Richard Corbett (PSE) – Doamnă preşedintă, salut faptul că acest raport analizează ceea ce se poate face la nivel european pentru stimularea economiilor; ştiu, însă, că majoritatea instrumentelor necesare rămân la nivel naţional: 99% din cheltuielile publice sunt naţionale, nu europene; reglementările sunt adoptate în cea mai mare parte la nivel naţional, nu european. Dar dacă analizăm ceea ce se poate face la nivel european, planul propus de Comisie, reprezentând o contribuţie de 30 de miliarde de euro, inclusiv plăţi în avans de la fondurile structurale şi noi împrumuturi de la Banca Europeană de Investiţii, poate şi va contribui în mod real la ieşirea din criză.

Trebuie, însă, să ne asigurăm că evităm protecţionismul în Europa. O abordare de genul „să ne sărăcim vecinul” din partea unor state ar slăbi piaţa internă şi, pe termen lung, ar deteriora grav perspectivele de creare de locuri de muncă şi de creştere economică. Dimpotrivă, libertatea de circulaţie a lucrătorilor şi iniţiativele de sprijinire a exporturilor de afaceri către piaţa unică reprezintă stimulul necesar pentru redresarea economică.

- Raport: Paolo Costa (A6-0102/2009)

  Carlo Fatuzzo (PPE-DE) – (IT) Doamnă preşedintă, am votat în favoarea textului comun privind îmbunătăţirea siguranţei celor ce aleg să călătorească pe mare. Este important să adăugăm faptul că ar trebui să se investească mai mult în profesionalismul tuturor marinarilor responsabili pentru navigaţie - de la căpitan la inginerul şef, la şeful de echipaj, la ofiţerul însărcinat cu disciplina, la cârmaci şi la fiecare marinar - pentru că vieţile şi siguranţa oamenilor care călătoresc pe mare depind de ei. De aceea, solicit mai mult profesionalism şi salarii mai bune pentru cei în ale căror mâini îşi încredinţează vieţile călătorii pe mare.

- Raport: Saïd El Khadraoui (A6-0066/2009)

  Simon Busuttil (PPE-DE), – (MT) În ciuda iniţiativei în favoarea mediului, trebuie să precizez că acest raport nu ia în considerare efectele negative şi disproporţionate pe care le-ar avea asupra regiunilor şi ţărilor situate la periferia Uniunii Europene, cum este Malta. Această iniţiativă ar putea determina o creştere substanţială a preţurilor la transportul de mărfuri pentru transporturile care operează înspre şi dinspre aceste regiuni periferice. Această creştere a costurilor ar putea duce la preţuri mai mari ale produselor care intră şi ies din aceste regiuni sau ţări. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

  Leopold Józef Rutowicz (UEN) - (PL) Doamnă preşedintă, impunerea de taxe suplimentare pentru vehiculele grele de marfă reprezintă o creştere a impozitelor. Transportul cu autocamioane oferă un serviciu pentru întreaga economie, inclusiv pentru cetăţeni. Costurile pe care le implică au un efect asupra preţurilor tuturor produselor pe care le consumăm. Încărcarea transportului rutier cu costuri suplimentare pentru accizele pentru combustibil şi viniete, pe lângă taxele deja existente, în condiţiile în care ne confruntăm cu o criză din care nu ştim când vom ieşi, este un act iresponsabil din punct de vedere social.

Poluarea aerului, efectul de seră şi accidentele depind, în mare măsură, de construcţia de maşini şi de sistemul rutier. În ultimii zece ani, a fost înregistrat un progres semnificativ în acest domeniu şi cu toţii am simţit avantajele. Nu susţin directiva în actuala formă, deoarece necesită o revizuire radicală.

- Raport: Michael Cashman (A6-0077/2009)

  Hannu Takkula (ALDE) - (FI) Doamnă preşedintă, în primul rând aş dori să îmi afirm sprijinul pentru raportul dlui Cashman, pentru care îi mulţumesc. A fost mult îmbunătăţit în lectura Parlamentului, dacă avem în vedere propunerea iniţială a Comisiei.

Trebuie să pornim de la ideea fundamentală că luarea deciziilor este transparentă. Singura modalitate de a inspira oamenilor încredere este de a le acorda accesul la documente şi, ţinând cont de acest aspect, este foarte important să ajungem într-un punct din care oamenii pot vedea modul în care se desfăşoară procesul legislativ. Transparenţa trebuie să se aplice la fiecare nivel administrativ în ceea ce priveşte documentele.

Evident, toată lumea înţelege că există unele domenii, cum ar fi chestiuni legate de sănătatea unei persoane particulare şi aşa mai departe, care trebuie să rămână private, dar în procesul legislativ totul trebuie să fie transparent şi, din acest punct de vedere, rezultatul la care s-a ajuns mă bucură şi consider că o luare a deciziilor onestă şi deschisă reprezintă modalitatea de a câştiga încrederea oamenilor.

  Martin Callanan (PPE-DE) – Doamnă preşedintă, un raport recent al unei ONG din Marea Britanie, Alianţa contribuabililor, arată că apartenenţa la UE costă fiecare bărbat, femeie şi copil din Marea Britanie 2 000 de lire sterline pe an.

Trebuie să spun că mulţi dintre alegătorii mei din nord-estul Angliei consideră că ceea ce primesc în schimbul acestei mari sume de bani este de foarte proastă calitate. De aceea, garantarea accesului publicului la documentele instituţiilor europene este minimul pe care aceşti alegători îl pot aştepta în schimbul considerabilei sume de bani pe care o dau anual către UE. În ochii multor oameni, UE rămâne o entitate foarte obscură şi monolitică. Orice putem face pentru a facilita accesul, pentru a furniza mai multe informaţii publicului cu privire la anumite probleme pe care poate unii dintre comisarii noştri şi alţii le-ar prefera confidenţiale, este binevenit.

Vedem deja cum persoane care au făcut publice informaţii confidenţiale au fost defăimate şi date afară de la locurile lor de muncă. Dacă toate aceste informaţii ar fi fost disponibile de la bun început, poate că multe dintre aceste reacţii exagerate nu ar mai fi fost necesare.

  Syed Kamall (PPE-DE) – Doamnă preşedintă, vă mulţumesc pentru ocazia de a-mi explica votul privind acest raport foarte important. Toată lumea ştie că, uneori, atunci când mai multe părţi sunt implicate în negocieri politice sensibile, discreţia este necesară pentru a evita o eventuală sabotare a înţelegerii. Dar nu despre astfel de situaţii este vorba aici.

Recent au avut loc negocieri privind acordul comercial de combatere a falsificării, în cadrul cărora unele dintre problemele dezbătute au inclus o atingere serioasă adusă libertăţilor civile individuale. De pildă, au existat propuneri de a controla laptopurile şi iPod-urile oamenilor la intrarea în ţară pentru a verifica dacă deţin sau nu licenţe asupra materialelor. Am putut dezbate aceste chestiuni într-o manieră deschisă şi transparentă? Nu, pentru că aceste documente au fost ţinute secrete - poate că din motive justificate, dar totuşi motive pe care nu le înţelegem. Prin urmare, avem nevoie de mai multă deschidere şi transparenţă pentru a reuşi să ajungem la esenţa problemelor.

Sunt de acord pe deplin cu colegul meu, dl Callanan, atunci când afirmă că faptul că nu au fost transparente nu este de bun augur pentru UE.

- Raport: Jan Andersson (A6-0052/2009)

  Carlo Fatuzzo (PPE-DE) – (IT) Aş vrea să le mulţumesc acelora care au ascultat neobosiţi atât de mult timp. Doamnă preşedintă, mă număr printre cei 74 de deputaţi europeni care au votat astăzi împotriva raportului Andersson, nu pentru că sunt împotriva ocupării forţei de muncă, ci pentru că aceste orientări pentru Uniunea Europeană, pentru politica statelor membre UE, nu afirmă în mod specific că una dintre opţiunile pentru încurajarea ocupării forţei de muncă este aceea de a le permite lucrătorilor să se pensioneze atunci când doresc şi solicită acest lucru. Politica de creştere obligatorie a vârstei de pensionare peste tot nu face decât să priveze tinerii de locuri de muncă, în loc să îi ajute să îi înlocuiască pe lucrătorii în vârstă care vor să lase posturile celor tineri.

  Martin Callanan (PPE-DE) – Doamnă preşedintă, acest raport pleacă de la o premisă falsă: premisa că UE ştie cel mai bine când este vorba de politica ocupării forţei de muncă. Mulţi dintre alegătorii mei nu ar fi deloc de acord; ar prefera ca UE să nu se amestece deloc în problemele legate de politica de ocupare a forţei de muncă. Consider că ţara mea ar trebui să se retragă de la capitolul social al UE.

E mai mult decât o uşoară ironie că UE vrea să transmită statelor membre din înţelepciunea ei în politica de ocupare a forţei de muncă, când, în acelaşi timp, UE este responsabilă pentru o cantitate imensă de birocraţie şi reglementări care au prejudiciat atât de multe afaceri în regiunea mea şi peste tot în Europa şi au condus la o creştere enormă a şomajului, problemă pe care acum încearcă să o rezolve.

Modelul social european este depăşit, este distructiv, împiedică crearea de locuri de muncă şi acţionează împotriva spiritului antreprenorial. Cel mai bun lucru pe care l-ar putea face UE ar fi să nu se amestece în politica de ocupare a forţei de muncă a statelor membre şi să producă mai puţină birocraţie si reglementări. Este cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru a crea mai multe locuri de muncă în economie.

- Propunere de decizie privind articolul 139 din Regulamentul de procedură (B6-0094/2009)

  Jim Allister (NI) – Doamnă preşedintă, am votat în favoarea acestei propuneri pentru că amână inconştienţa unei risipe totale de bani pentru servicii de traducere în ceea ce priveşte irlandeza.

Aş fi preferat ca toată această risipă nebună să fie total scoasă din discuţie. Totuşi, în felul acesta contribuabilii sunt scutiţi de nişte cheltuieli inutile.

Utilizarea la un nivel minim a irlandezei în această cameră este evidentă, deşi din programul republican agresiv al doamnei de Brún face parte şi delectarea noastră cu această limbă moartă, singura uşurare fiind că, dacă cineva doreşte să urmărească on line dezbaterile Parlamentului, nu va înţelege o iotă din ce vorbeşte doamna. Îi pot asigura că nu pierd absolut nimic.

Colega ei, dna McDonald, articulează într-o irlandeză bâlbâită, căznită, dar chiar şi atunci risipim bani pe traduceri.

- Raport: Magda Kósáné Kovács (A6-0038/2009)

  Miroslav Mikolášik (PPE-DE) – Doamnă preşedintă, îi mulţumesc dnei Kovács pentru raportul informativ şi util privind situaţia romilor.

După cum bine ştim cu toţii, populaţia romă se extinde şi devine o forţă importantă şi influentă în întreaga Europă. Acest grup de 10-12 milioane de oameni este unul dintre cele mai sărace de pe continent şi totuşi are un potenţial imens.

În calitate de europeni şi deputaţi în Parlamentul European, instituţie fondată pe principiul egalităţii, trebuie să rezolvăm această problemă cât mai repede posibil. Continua opresiune la care este supusă una dintre cele mai numeroase minorităţi din Europa este ruşinoasă şi ineficientă. Cu o reglementare mai bună şi un grad mai ridicat de cooperare, naţiunile pot oferi locuri de muncă acestui bloc imens de potenţiali muncitori. În contextul crizei economice, romii pot contribui la rezolvarea unora dintre cele mai grave probleme ale Europei. În plus, prejudecăţile şi degradarea la care au fost supuşi aceşti oameni trebuie să înceteze. Drepturi şi şanse egale trebuie oferite tuturor cetăţenilor Europei, inclusiv romilor.

Chiar la începutul acestei luni, în Ungaria, doi romi au fost împuşcaţi ca nişte animale când încercau să fugă din casa lor care ardea. Cum e posibil să se întâmple aşa ceva într-o Europă unită?

  Philip Claeys (NI) – (NL) Doamnă preşedintă, am votat împotriva raportului Kovács, pentru că întreg raportul este impregnat de o gândire victimizantă şi deoarece consider că un grup minoritar precum romii ar putea fi mai bine ajutat printr-o strategie care i-ar încuraja să îşi asume mai multă responsabilitate pentru soarta lor.

Bineînţeles că împărtăşesc opinia tuturor, conform căreia romii trebuie trataţi corect, dar majoritatea problemelor menţionate în acest raport sunt imputabile unui anume stil de viaţă, unui mod de a trăi pe care aceşti oameni l-au ales conştient. Putem adopta câte rapoarte şi rezoluţii vrem, după cum putem cheltui câţi bani vrem, dar nu se va schimba câtuşi de puţin esenţa problemei.

  Frank Vanhecke (NI) – (NL) Doamnă preşedintă, am auzit multe prostii debitate în numele corectitudinii politice în acest parlament, care invariabil au fost votate de majorităţi covârşitoare dar, după părerea mea, acest raport le întrece pe toate. Dacă Parlamentul intenţionează să intervină în situaţia socială a romilor şi accesul lor pe piaţa muncii, este oare prea mult dacă cerem un minimum de obiectivitate?

Adevărul este că problemele ţiganilor sunt în mare măsură rezultatul refuzului lor de a se adapta la societatea în care trăiesc, cu siguranţă în ceea ce priveşte educaţia şi formarea vocaţională. Zeci de ani am pompat milioane de euro în tot felul de programe pline de aberaţii idilice dar majoritar nerealiste, în spiritul acestui raport. Fără niciun succes. Nu credeţi că a sosit vremea să nu îi mai cocoloşim şi să privim adevărata cauză a problemelor, înainte de a veni cu soluţii?

- Raport: Herbert Reul (A6-0035/2009)

  Avril Doyle (PPE-DE) – Doamnă preşedintă, versiunea modificată a reprezentat o ameliorare dar, cu toate acestea, nu am votat cu convingere în favoarea acestui raport din proprie iniţiativă, pentru că nu este în acord cu pachetul climatic şi energetic adoptat în această instituţie de o majoritate covârşitoare pe 17 decembrie 2008.

Doar ca să ne amintim, propriul meu raport UE-ETS, care a fost piatra de temelie a acestui pachet, a fost adoptat cu 610 voturi pentru, 60 de abţineri şi 29 împotrivă. Este inutil să spun că dl Reul nu s-a numărat printre cei 610 deputaţi din 699 care au susţinut raportul meu.

Am rezerve faţă de orice referire la foraje în zona arctică sau la explorări pentru surse alternative de petrol, cum ar fi nisipurile bituminoase. Lunile trecute ne-au arătat că problema securităţii energetice nu a fost niciodată mai acută. Cooperarea necesară în interiorul UE şi nevoia de a profita de pachetele de stimulente lansate în prezent de majoritatea statelor membre şi de Comisie subliniază necesitatea de a investi în energiile regenerabile pentru a spori securitatea energetică, pentru a diminua emisiile de carbon şi pentru a ne elibera de dependenţa de combustibilii fosili, respectând un calendar stabilit de comun acord.

  Martin Callanan (PPE-DE) – Doamnă preşedintă, am fost raportorul alternativ la raportul Sacconi privind emisiile de CO2 provenite de la autovehicule şi, în urma activităţii la acel raport, pot spune ca trebuie să ne reducem dependenţa de petrol.

Trebuie să reducem această dependenţă, pentru că majoritatea proviziilor de petrol se află, desigur, în părţi ale lumii foarte instabile şi neîmbietoare. De prea multă vreme setea noastră de petrol susţine regimuri care se află într-o profundă contradicţie cu tot ceea ce ne reprezintă, cu propriile interese şi propriile valori, mai ales în ceea ce priveşte drepturile omului şi buna guvernare.

În special, desigur, este vorba de a reduce dependenţa faţă de proviziile de petrol ale Rusiei. Rusia a arătat în trecut că nu va ezita să îşi folosească controlul pe care îl deţine asupra unei mari părţi a aprovizionării noastre cu energie în scopul de a realiza obiective politice şi economice, iar noi trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a reduce capacitatea Rusiei de a proceda în acest fel şi, pentru a putea realiza acest lucru, trebuie, bineînţeles, să reducem dependenţa noastră de petrol.

- Raport: Georg Jarzembowski (A6-0055/2009)

  Neena Gill (PSE) - Doamnă preşedintă, am ales să mă abţin în ceea ce priveşte acest raport, pur şi simplu pentru că nu merge suficient de departe. În această instituţie ne-am luat deja angajamentul de a reduce emisiile. Transportul este un element cheie în lupta împotriva schimbărilor climatice şi ar trebui să ne asigurăm că acest fapt este asumat, dar raportul în chestiune nu va fi folositor.

Ceea ce este regretabil, deoarece conţine câteva propuneri bune. Taxele pentru zgomotul produs de trenuri iau în considerare impactul mai amplu al transportului asupra mediului şi se încadrează perfect în actualele propuneri aflate acum în dezbateri la Comisia pentru industrie, cercetare şi energie privind reducerea zgomotului produs de pneurile maşinilor.

Totuşi, ar fi putut fi făcute mai multe pentru sectorul aviaţiei. Este ciudat că raportul menţionează transportul feroviar, maritim şi fluvial, dar neglijează acest sector, care este una dintre principalele surse de emisii de carbon. M-am abţinut pentru că ignoră acest domeniu, ca şi multe altele.

- Propunere de rezoluţie B6-0107/2009 (Strategia de la Lisabona)

  Hannu Takkula (ALDE) - (FI) Doamnă preşedintă, Strategia de la Lisabona merită susţinută, dar trebuie spus că obiectivul de a face din Europa economia cea mai competitivă bazată pe cunoaştere până în 2010 nu va fi realizat. Suntem în 2009 şi, dacă vrem să realizăm ceva, ar trebui să găsim foarte curând o formă corespunzătoare de angajament la nivel european. În aceste condiţii, poate am realiza obiectivul în chestiune până în 2020 sau 2030.

Ceea ce înseamnă, în special, că trebuie să se obţină foarte curând un angajament la nivel european în ceea ce priveşte formarea şi cercetarea. În prezent, în contextul recesiunii economice cu care ne confruntăm, trebuie să ne amintim că, dacă vrem să dispunem de resurse umane pregătite - forţă de muncă pentru piaţa ocupării forţei de muncă - trebuie să investim mai ales în formare şi formarea profesorilor. Aceasta este prioritatea, dacă, într-adevăr, dorim realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona.

  Philip Claeys (NI) – (NL) Doamnă preşedintă, m-am abţinut de la votul privind rezoluţia referitoare la Strategia de la Lisabona, deşi, per ansamblu, rezoluţia este una imparţială, care oferă un diagnostic precis al situaţiei şi, de asemenea, conţine multe propuneri pe care le susţin pe deplin. Totuşi, am preferat să mă abţin, pentru că subiectul faimoaselor carduri albastre pentru imigraţia economică a fost adus în discuţie încă o dată şi primeşte un sprijin semnificativ, exact în momentul în care peste 20 de milioane de oameni în Uniunea Europeană se confruntă cu problema şomajului, care se estimează că va creşte şi mai mult din cauza crizei economice.

Mai ales în astfel de momente ar trebui să ne abţinem de la soluţii uşoare pe termen scurt, cum ar fi atragerea maselor de imigranţi economici către Uniunea Europeană. Dimpotrivă, ar trebui, mai curând, să investim în formarea şi recalificarea oamenilor care în momentul de faţă nu au un loc de muncă, decât să îi abandonăm în favoarea unui nou aflux de imigranţi.

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE) – Doamnă preşedinte, nu îmi amintesc cum am votat în privinţa Strategiei de la Lisabona. Cred că este un lucru complet inutil, din moment ce Europa ar fi trebuit să fie cea mai competitivă societate bazată pe cunoaştere până în 2010. În cei 10 ani de când fac parte din această cameră, m-am tot întrebat cum avem de gând să ajungem acolo, când nu facem decât să adoptăm regulamente după regulamente care sufocă afacerile şi oportunităţile şi, mai mult, încurajează afacerile să se deplaseze în afara continentului european.

Mereu am fost reticent când a fost vorba despre astfel de rapoarte. După câteva ore petrecute la această reuniune în care s-a votat impunerea de şi mai multe reglementări întreprinderilor şi oamenilor, cred că ne îndreptăm într-o direcţie foarte greşită şi avem nevoie de o schimbare radicală urgentă.

  Martin Callanan (PPE-DE) - Doamnă preşedintă, sunt de acord cu multe dintre comentariile colegului meu, dl Heaton-Harris. După cum a afirmat, în mod corect, Strategia de la Lisabona îşi propune, cam ironic, să transforme UE în cea mai competitivă economie din lume până în 2010. Când doar un an ne mai desparte de termenul pe care ni l-am impus singuri, cred că nu sunt singura persoană de aici care se întreabă, şi devine din ce în ce mai sceptică, dacă vom reuşi vreodată să atingem acest obiectiv.

Adoptăm rezoluţii în continuu şi, în continuu, Comisia produce documente de strategie care ne arată cum vom ajunge acolo. Singura problemă este că niciodată nu reuşim să ajungem acolo.

Conţinutul Strategiei de la Lisabona a fost mereu excesiv în raport cu capacitatea UE de a-l concretiza şi, în multe cazuri, s-a aflat în contradicţie cu etosul UE din ultimii 50 de ani pentru că, după cum ne-a amintit dl Heaton-Harris, multe dintre reglementările UE cu privire la ocuparea forţei de muncă şi economie nu fac altceva decât să îngreuneze mai mult decât orice altceva realizarea obiectivelor din Strategia de la Lisabona. În mod constant adăugăm şi mai multe sarcini şi reglementări care alungă industriile din Europa şi nu avem nici cea mai mică şansă să realizăm vreunul din obiectivele Strategiei de la Lisabona. Cred că este vremea să fim sinceri cu noi înşine şi să acceptăm acest lucru.

  Syed Kamall (PPE-DE) – Doamnă preşedintă, obiectivele iniţiale ale Strategiei de la Lisabona angaja UE să creeze până în 2010 o economie bazată pe cunoaştere, o economie inovatoare, o economie digitală. Am o veste pentru toţi cei prezenţi aici: nu mai avem timp. Poate nu aţi observat, dar am făcut progrese extrem de mici.

Înainte să devin politician, am lucrat cu mulţi inovatori şi am ajutat multe companii aflate la început. Când am ajuns în lumea politicii europene şi am văzut cum este abordată problema inovaţiei, nu am putut să nu remarc contrastul izbitor. Când abordăm inovaţia aici, avem comisii, avem documente de strategie, avem voturi, avem totul, cu excepţia inovaţiei, decât doar dacă consideraţi producţia de noi hârţoage ca fiind inovaţie.

Dacă staţi de vorbă cu inovatorii, cu oamenii care vor aduce bunăstare în Uniunea Europeană şi în lume, veţi afla că tot ce vor este ca guvernele să nu se amestece în treburile lor. Este momentul ca guvernele să lase întreprinderile să trăiască.

  Neena Gill (PSE) – Doamnă preşedintă, îmi vine foarte greu să vorbesc iarăşi despre Lisabona. De obicei nu iau cuvântul doar pentru a fi negativistă. Cred că Uniunea Europeană vorbeşte ca un expert când este vorba de Strategia de la Lisabona. Totuşi, acum, la aproape 10 ani de la reuniunea la nivel înalt, suntem încă departe de a acţiona ca un expert.

Auzim multe cuvinte calde despre nevoia de a avea forţă de muncă calificată, în măsură să se adapteze la bulversări economice ca cea cu care ne confruntăm astăzi. Şi, cu toate acestea, în Europa încă ne confruntăm cu o criză cronică a calificărilor. În regiunea mea, West Midlands, calificarea forţei de muncă a avut parte de o naştere foarte lungă şi dureroasă. Din nefericire, avem cel mai ridicat procent de locuri de muncă neocupate din cauza lipsei de calificări dintre toate regiunile britanice. De aceea, invit Comisia să nu piardă din vedere reformele structurale necesare pentru revigorarea Strategiei de la Lisabona, într-o perioadă bulversată de dezordine economică, preţuri ridicate la petrol şi produsele de bază şi turbulenţele la care asistăm pe pieţele financiare.

- Propunere de rezoluţie B6-0134/2009 (schimbările climatice)

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE) – Doamnă preşedintă, motivul pentru care vreau să îmi explic votul în ceea ce priveşte acest raport este că ipocrizia acestei instituţii atunci când vine vorba despre schimbările climatice este incredibilă.

De ce spun că această instituţie este ipocrită? Păi, priviţi în jurul dumneavoastră. Ne aflăm în cea de-a doua cameră. Avem o cameră excelentă în Bruxelles. Ne aflăm aici doar trei sau patru zile pe lună. Recunosc că luna aceasta, în mod special, vom avea o sesiune suplimentară, dar doar pentru a compensa una dintre cele 12 sesiuni la care trebuie să participăm.

Sute de oameni sunt detaşaţi de la locurile lor de muncă obişnuite pentru a veni aici. Ca să ajungă aici, călătoresc şi provoacă emisii de carbon. Probabil suntem parlamentul cel mai puţin verde. Când am venit aici, ar fi trebuit să fie un parlament fără hârtii şi totuşi, dacă priviţi în jur, birourile noastre sunt acoperite cu hârtii. Când vine vorba despre aceste probleme, suntem cei mai mari ipocriţi.

  Syed Kamall (PPE-DE) – Doamnă preşedintă, sunt pe deplin de acord cu sentimentele exprimate de antevorbitorul meu. Trebuie să avem în vedere că Parlamentul are două camere - în Strasbourg şi Bruxelles - şi avem, de asemenea, 3 locuri de desfăşurare a activităţii, inclusiv cel din Luxemburg, despre care nu se vorbeşte foarte des. Nu doar că ne construim o nouă clădire în Luxembourg, ceea ce conduce la mai multe emisii de carbon, care contribuie la schimbările climatice - sau nu, în funcţie de ce credem despre această problemă - dar este pur şi simplu ipocrit din partea noastră să purtăm dezbateri pe tema schimbărilor climatice în condiţiile în care continuăm să funcţionăm în trei locuri.

Chiar dacă până la urmă ne-am limita la un singur sediu - Bruxelles - atunci când vă plimbaţi noaptea pe străzile din Bruxelles şi priviţi din Place du Luxembourg către clădirea Parlamentului European, veţi vedea aprins marele far al ipocriziei. Dacă vrem să abordăm problema schimbărilor climatice, cred că a venit momentul să începem de la instituţia noastră.

- Propunere de rezoluţie B6-0133/2009 (politicile de ocupare a forţei de muncă)

  Frank Vanhecke (NI) – (NL) Doamnă preşedintă, această rezoluţie este plină de intenţii bune, dar ar trebui să ne întrebăm dacă astfel de rezoluţii schimbă într-adevăr ceva.

De exemplu, în condiţiile în care considerăm că această problemă ţine de competenţa UE, dar nu e cazul, este peste puterea mea de înţelegere faptul că o rezoluţie privind ocuparea forţei de muncă ignoră chestiuni fundamentale, cum ar fi: câţi şomeri avem la ora actuală în Europa? tot 20 de milioane sau, mai curând, aproape 25 de milioane?

Întrebarea este: Comisia încă îşi susţine poziţia scandaloasă de a importa peste 20 de milioane de noi imigranţi în Uniunea Europeană? Întrebarea este: va renunţa Comisia în cele din urmă la centrele sale de recrutare din ţări ca Mali şi Senegal pentru a importa şi mai mulţi şomeri? Acesta este genul de întrebări pe care ne-am fi aşteptat să-l cuprindă rezoluţia, care din păcate s-a transformat doar într-un catalog inutil de intenţii bune.

  Syed Kamall (PPE-DE) – Doamnă preşedintă, încă o dată vorbim despre un domeniu în care acţionăm foarte puţin, şi acesta este politica ocupării forţei de muncă. Odată, un coleg mi-a spus că, atunci când Parlamentul European vorbeşte despre ocuparea forţei de muncă, de fapt nu face decât să creeze şi mai mulţi şomeri decât ar fi crezut cineva. Trebuie să recunoaştem faptul că, dacă vrem să creăm locuri de muncă, trebuie să le dăm libertate celor care aduc bunăstarea. Trebuie să le permitem să îşi dezvolte spiritul antreprenorial, să creeze bunăstare, să creeze locuri de muncă.

Şi noi ce facem aici? Prin reglementări şi dezbateri nu facem altceva decât să sufocăm tocmai spiritul de inovaţie, spiritul antreprenorial, şi asta am făcut şi astăzi. Chiar azi, domnul Schulz - cu care de cele mai multe ori nu sunt de acord - a vorbit despre democratizarea socială a PPE. Dacă a sosit şi această zi, e clar că suntem condamnaţi când e vorba de crearea de locuri de muncă în Europa.

  Daniel Hannan (NI) – Doamnă preşedintă, aţi observat că armonizarea politicilor conduce mereu în aceeaşi direcţie? Mai multă integrare înseamnă invariabil mai multă intervenţie.

Sau, altfel spus: pluralismul garantează competitivitatea. Dacă avem state competitive cu diferite niveluri de impozitare, atunci soluţia este majorarea impozitelor până la un anumit nivel, înainte ca banii să înceapă să treacă graniţele. Dacă avem state concurente cu politici de ocupare a forţei de muncă diferite şi politici sociale diferite, piaţa locurilor de muncă trebuie reglementată înainte ca locurile de muncă să migreze peste graniţe.

În anii săi buni, Uniunea Europeană putea să ignore aceste adevăruri şi să construiască în spatele zidurilor sale o piaţă puternic reglementată şi centralizată. Dar acele vremuri bune s-au sfârşit. Acum riscăm să ne izolăm de economii mai dinamice şi să devenim mai şterşi şi insignifianţi şi, până la urmă, asemenea lui Eldar al lui Tolkien, să mergem înspre vest şi să ne pierdem.

- Raport: Luis de Grandes Pascual (A6-0097/2009)

  Richard Corbett (PSE) – Doamnă preşedintă, am observat că cel puţin o parte din cei care au denigrat întreaga legislaţie europeană, indiferent de domeniu, au votat totuşi în favoarea celui de-al treilea pachet maritim, un pachet pe care îl susţin pentru că sporeşte sănătatea şi siguranţa oamenilor pe nave; este un pachet care va reduce costurile pentru că va salva vieţi şi va face posibilă compatibilitatea sistemelor de siguranţă ale diferitelor state membre, făcându-le astfel mai eficiente, mai funcţionale şi mai puţin costisitoare, ridicând nivelul de sănătate şi siguranţă. Salut adoptarea acestui pachet, capabil să aducă o schimbare în ceea ce priveşte siguranţa a sute dintre alegătorii mei din Yorkshire şi Humber.

- Raport: Elisa Ferreira (A6-0063/2009)

  Neena Gill (PSE) – Doamnă preşedintă, am votat în favoarea acestui raport, fiind plăcut surprinsă de faptul că propunerile noastre împotriva paradisurilor fiscale au fost adoptate. Am susţinut, de asemenea, mandatul larg acordat de acest raport pentru rezolvarea crizei economice.

Aspectul pe care aş dori să mă axez este planul de redresare economică. Este necesar să ne asigurăm că vom mai avea locuri de muncă sigure şi cariere durabile pentru oameni în momentul în care economia va începe să îşi revină şi să sprijinim sectoarele cheie, cum ar fi industria de maşini. Sectorul auto este un model pentru felul în care industriile tradiţionale trebuie să se adapteze în viitor. Recent, am vizitat uzinele Jaguar Land Rover aflate în circumscripţia mea, unde am văzut cum compania s-a transformat în liderul mondial în tehnologia automobilă ecologică şi unde noile orientări privind omologarea adoptate de instituţia noastră au fost salutate cu entuziasm.

  Daniel Hannan (NI) – Doamnă preşedintă, încă o dată ne amăgim cu iluzia că putem cheltui pentru a acoperi datoriile şi legifera pentru a ieşi din recesiune. În cel mai bun caz, ne minţim pe noi înşine. în cel mai rău caz, ne minţim în mod deliberat electoratul.

Adevărul este că nimic nu poate opri această corecţie: ratele dobânzilor au fost prea mici pentru prea mult timp şi acum, când am umplut balonul cu aer, trebuie să ne aşteptăm să se dezumfle. În loc să încercăm să salvăm câteva victime, continuăm să ne convingem că putem stopa problema înainte de a se întâmpla. Datoria va fi plătită de copiii noştri încă nenăscuţi şi nezămisliţi, mai ales în ţara mea, unde fiecare copil se naşte acum cu o datorie de 30 000 de lire sterline din cauza incompetenţei şi a imoralităţii guvernului.

După cum spune poetul nostru naţional: „Ea, ţară vitejească, ţară dragă, E pusă la mezat (se sperie gândul) Ca o moşie sau o şandrama.”

Şi, în plus, pe lângă datoriile naţionale, ar trebui să mai contribuim şi la aceste planuri europene de redresare. Din nou, închei cu cuvintele poetului nostru naţional: „Feriţi-vă de răul ăsta mare, Împotriviţi-vă din răsputeri Ca nu cumva din tată-n fiu, urmaşii Să strige către voi: «Nenorocire!»”

  Jean-Claude Martinez (NI) - (FR) Doamnă preşedintă, putem cita ca exemple de criminalitate financiară internaţională gravă cazul Madoff, desigur, dar şi specula cu materii prime agricole din 2007.

Este motivul pentru care o întreagă serie de jurişti, inclusiv cabinetul Carlos Sotelo din Spania, precum şi reţele de mari cabinete au propus crearea unui tribunal financiar internaţional.

În plus, am putea extinde, pur şi simplu, competenţele Tribunalului Penal internaţional la criminalitatea financiară gravă pentru că, în 2007, milioane de copii au murit ca urmare a speculaţiilor cu produse agricole. Am asistat la un Darfur financiar.

În competenţa acestui tribunal financiar internaţional ar intra anchetarea speculaţiilor şi a speculatorilor, inspectarea paradisurilor fiscale, reglementarea şi sancţionarea vinovaţilor.

Acesta este un test de sinceritate pentru Barack Obama, pentru preşedintele Sarkozy şi pentru ceilalţi lideri. Acesta este mesajul politic care trebuie transmis opiniei publice şi ar reprezenta primul pas al unei organizări globale, al unui fenomen global şi al unui tratament global al unei crize economice globale.

- Raport: Evgeni Kirilov (A6-0075/2009)

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE) – Doamnă preşedintă, în astfel de dezbateri este foarte plăcut să vorbeşti după dl Corbett, pentru că dl Corbett nu se înşeală niciodată în aceste chestiuni; adesea confuz, cum a fost azi, dând explicaţia greşită a votului în momentul greşit dar, evident, nu se înşeală niciodată! Mă întreb totuşi dacă în această instituţie ştim ce înseamnă economia reală. Să fie economia reală o adunătură de birocraţi şi producători de hârtie, în care noi scriem legi care trebuie implementate de alţii, precum administraţia din Marea Britanie, unde în ultimii 10 ani am dezvoltat sectorul public mult mai repede decât s-a dezvoltat sectorul privat? Sau economia reală înseamnă, de fapt, oameni care lucrează şi inovează şi îşi dezvoltă propriile afaceri? Mă întreb pur şi simplu dacă acest raport este orientat în direcţia bună. După ce l-am citit, sunt destul de convins că nu.

  Daniel Hannan (NI) – Doamnă preşedintă, în această instituţie ştim poate mai bine decât cei din afară măsura în care Uniunea Europeană a devenit un mecanism pentru redistribuirea masivă a bogăţiilor.

Mult timp acest sistem a funcţionat pentru că doar un număr mic de oameni contribuiau la el. În cea mai mare parte a istoriei Uniunii Europene, singurii contribuabili neţi la buget au fost Marea Britanie şi, în mod remarcabil, Germania.

Lucrurile s-au schimbat, însă, şi rămânem fără bani. Am văzut un exemplu clar la reuniunea la nivel înalt care a avut loc în urmă cu două săptămâni, când prim-ministrul Ungariei a cerut 190 de miliarde de euro pentru salvarea Europei centrale şi de est, căruia cancelarul german i-a răspuns fără echivoc că nu sunt şi nici nu vor fi bani.

Contribuabilii germani (fapt puţin recunoscut) au susţinut mereu întregul sistem. Integrarea se sprijină pe răbdarea lor, care acum a ajuns la limite. Dar acum nu mai răspund la apelul nerostit la responsabilitate istorică. Sunt oameni sensibili, instruiţi, care ştiu să deosebească un argument valid de vorbe goale. Dacă credeţi că mă înşel, organizaţi un referendum; organizaţi peste tot referendumuri; Supuneţi la vot Tratatul de la Lisabona. Pactio Olisipiensis censenda est!

Explicaţii scrise privind votul

- Raport: Geringer de Oedenberg (A6-0060/2009)

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Am votat în favoarea raportului dnei Geringer de Oedenberg privind scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri (versiune codificată). Având în vedere că este doar o codificare a unor texte legislative existente şi nu implică nicio modificare semnificativă a textului ca atare, consider că trebuie să susţinem propunerea Comisiei şi recomandările serviciilor juridice ale Parlamentului, Consiliului şi Comisiei.

- Raport: Díaz de Mera García Consuegra (A6-0106/2009)

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) M-am abţinut de la votul raportului dlui Díaz de Mera García Consuegra privind ajustarea salariilor de bază şi a indemnizaţiilor aplicabile personalului Europol. Sunt de acord doar parţial cu opinia raportorului în această problemă, prin urmare nu cred că este indicat să iau o poziţie.

- Raport: Reimer Böge (A6-0106/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris - (IT) Doamnă preşedintă, am votat în favoarea raportului.

Consider că dezastrul ecologic care a lovit România nu poate fi ignorat. România a ieşit din inundaţii epuizată, nu doar în termeni economici şi ecologici, dar şi sociali.

Mărturiile oamenilor au fost emoţionante - familii care şi-au pierdut proprietăţile şi bunurile, multe dintre acestea fiind rodul unui vieţi întregi de muncă.

Multe organizaţii acţionează deja la faţa locului, dar a sosit vremea ca şi instituţiile şi membrii acestei instituţii să contribuie în mod real la această cauză.

Prin urmare, salut propunerea Comisiei pentru bugete şi sper ca cele 11 785 377 de euro alocaţi din Fondul de solidaritate să fie acordate României cât mai repede posibil, pentru a ajuta populaţia atât din punct de vedere economic şi ecologic, cât şi social.

  Genowefa Grabowska (PSE), în scris – (PL) Principiul solidarităţii este unul dintre principiile fundamentale şi incontestabile ale Uniunii Europene. Existenţa reală, şi nu doar pe hârtie, a acestui principiu este elementul care deosebeşte Uniunea Europeană de alte organizaţii europene. Una dintre manifestările practice ale acestui principiu este, fără îndoială, Fondul de solidaritate, creat în 2006 în conformitate cu un acord interinstituţional în scopul de a combate efectele negative ale catastrofelor naturale. Faptul că acest Fond funcţionează este un lucru bun şi, anul trecut, cinci ţări au beneficiat de ajutor prin intermediul lui. Este dovada că, dacă este lovit de o tragedie, niciun stat membru nu va fi abandonat. Inundaţiile care au afectat cinci zone din nord-estul României în iulie 2008 au provocat grave daune materiale (0,6% din VNB) şi au bulversat vieţile a peste 2 milioane de oameni din 214 localităţi.

În această situaţie, consider că cererea României pentru acordarea de sprijin este justificată, chiar dacă nu îndeplineşte criteriile cantitative stabilite în articolul 2 alineatul (1) al Regulamentului (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului de instituire a Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene. De asemenea, nu am nicio îndoială că în acest caz trebuie aplicat criteriul dezastrelor extraordinare, care este formulat în regulamentul menţionat mai sus şi care permite mobilizarea Fondului pentru România. Ca deputat european polonez, reprezint o regiune care a fost afectată de dezastre naturale, şi anume o tornadă în provincia Silesia. Din fericire, acest dezastru nu a avut aceeaşi forţă distructivă. Susţin însă pe deplin această dovadă palpabilă a solidarităţii europene.

  Maria Petre (PPE-DE), în scris − Am votat în favoarea acestui raport deoarece contribuie la mobilizarea mult mai rapidă a Fondului de Solidaritate. În 2006, plata efectuată de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului de Solidaritate pentru ajutorul României după inundaţiile din aprilie şi august a întârziat un an. Remarc cu satisfacţie că procedurile s-au îmbunătăţit şi permit o intervenţie promptă a Uniunii în ţările care s-au confruntat cu o catastrofă naturală majoră sau o catastrofă ieşită din comun.

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Am votat în favoarea raportului dlui Böge privind mobilizarea Fondului de Solidaritate a Uniunii Europene. Sunt de acord cu faptul că au fost îndeplinite criteriile de eligibilitate care condiţionează mobilizarea Fondului în cazul solicitării formulate de România ca urmare a inundaţiilor care au afectat ţara în iulie. Inundaţiile au provocat într-adevăr pagube grave atât mediului, cât şi oamenilor care trăiesc în cele cinci regiuni afectate. De aceea, consider că este firesc ca Fondul să fie mobilizat, nu în ultimul rând pentru că suma în chestiune se încadrează în limita anuală stabilită de acordul interinstituţional din mai 2006.

- Raport: Jutta Haug (A6-0113/2009)

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris − Am votat în favoarea Raportului elaborat de doamna eurodeputat Jutta Haug (Germania), deoarece solicită mobilizarea sumei de 11,8 milioane EUR din Fondul de Solidaritate al UE (FSUE) pentru a ajuta victimele inundaţiilor care au afectat România în iulie 2008.

Acest gest reprezintă răspunsul UE la solicitarea de asistenţă din partea României. Cererea se referă la cinci judeţe (Maramureş, Suceava, Botoşani, Iaşi şi Neamţ). 241 de localităţi româneşti, cu o populaţie totală de 1,6 milioane de locuitori, au suferit în mod direct în urma catastrofei care a distrus parţial sau total locuinţele şi culturile agricole.

Am votat cu gândul la oamenii care şi-au pierdut în inundaţii casele, bunurile, animalele şi chiar membri ai familiilor lor. Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, domnul Gheorghe Flutur, a pledat pentru cauza lor la Bruxelles, în Parlamentul European.

Consider că România are nevoie de o sumă mai mare pentru remedierea distrugerilor cauzate de inundaţii, iar asistenţa europeană este necesară şi binevenită.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris - (PT) Prima rectificare bugetară pentru 2009 este legată de mobilizarea Fondului de Solidaritate al UE pentru România, ca urmare a inundaţiilor care au afectat ţara în iulie 2008.

Confruntat cu o pagubă directă care se ridică la aproximativ 471,4 milioane de euro, (abia acum) se pregăteşte mobilizarea a doar 11,8 milioane de euro din acest Fond care, astfel, demonstrează încă o dată nevoia urgentă a unei revizuiri.

Obiectivul acestui Fond este de a permite o reacţie rapidă, eficientă şi flexibilă din partea Comunităţii la „situaţii de urgenţă” din diferite state membre. Acesta este motivul pentru care, în ciuda acestor incoerenţe, sprijinim mobilizarea pentru România.

Însă aceşti 11,8 milioane de euro alocaţi vor fi deduşi din linia bugetară pentru Fondul European de Dezvoltare Regională (obiectivul convergenţei). Cu alte cuvinte, „solidaritatea” faţă de România este finanţată din fondurile destinate ţărilor şi regiunilor celor mai puţin dezvoltate, inclusiv României. Este ceea ce se poate numi solidaritate între „săraci” sau, cu alte cuvinte, între aşa-numitele „ţări de coeziune”/regiuni de convergenţă...

Nu suntem de acord cu folosirea fondurilor de coeziune - mai ales când criza socio-economică se înrăutăţeşte - în condiţiile în care sunt disponibile alte fonduri, cum ar fi cele destinate militarizării UE.

  Iosif Matula (PPE-DE), în scris − Am votat în favoarea raportului privind mobilizarea Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene pentru România întrucât consider că ajutorul financiar acordat ţării noastre reprezintă un sprijin important şi necesar pentru localităţile lovite de viituri în luna iulie a anului trecut. Regiunea de Nord-Est a României a fost grav afectată: 214 localităţi şi mai mult de 1,6 milioane de oameni au suferit în mod direct din cauza dezastrului. Aportul financiar al Comisiei Europene de 11,8 milioane euro vine în sprijinul investiţiilor în reabilitarea infrastructurii de transport şi canalizare, consolidarea albiei râurilor şi lucrări de îndiguiri, pentru prevenirea unor astfel de catastrofe naturale în viitor.

Consider că depistarea timpurie a cauzelor care duc la producerea de dezastre naturale de această amploare sau chiar mai grave reprezintă cel mai important pas pentru protejarea cetăţenilor Europei.

Având în vedere schimbările climatice cu care ne confruntăm, susţin instituirea de instrumente de monitorizare a factorilor de mediu din fiecare regiune în parte, precum şi alocarea unui buget adecvat pentru acestea. Zonele de convergenţă sunt cele mai expuse pericolului de a fi afectate de catastrofe naturale, iar pentru realizarea politicii de coeziune economică, socială şi teritorială, o atenţie deosebită trebuie îndreptată înspre acestea.

  Rovana Plumb (PSE), în scris − Domeniile sensibile la efectele schimbărilor climatice sunt, în principal: resursele de apă, agricultura, energia, silvicultura şi biodiversitatea şi, nu în ultimul rând, sănătatea populaţiei.

Fenomenele meteo extreme din ultimii ani înregistrate in România au avut ca rezultat inundaţii şi secetă şi conduc la necesitatea abordării cu maximă seriozitate, competenţă şi responsabilitate problematica schimbărilor climatice.

Ca social-democrată am votat acest raport deoarece suma alocată de 11,8 milioane EURO prin rectificarea bugetară sprijină România în efortul de adaptare la schimbările climatice pentru înlăturarea efectelor inundaţiilor prin realizarea de lucrări de protecţie cu caracter local (protecţia aşezărilor umane, amenajarea bazinelor prin lucrări de ameliorare a torentelor şi creşterea suprafeţei împădurite ) şi nu în ultimul rând implicarea şi educarea populaţiei în vederea unui comportament adecvat înainte, în timpul şi după trecerea inundaţiilor.

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris − Am votat în favoarea raportului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2009 al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2009. Raportul vizează mobilizarea unei sume de 11,8 milioane EUR în credite de angajament şi de plată din Fondul de solidaritate al UE, în urma efectelor inundaţiilor care au afectat România în iulie 2008.

Susţin iniţiativa Comisiei Europene prin care UE îşi arăta solidaritatea faţă de judeţele Suceava, Iaşi, Neamţ, Botoşani şi Maramureş, care au suferit în urma inundaţiilor din iulie 2008.

Prin votul de azi, plenul Parlamentului European validează decizia Comisiei pentru bugete din 24 februarie 2009. În şedinţa respectivă, Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, a prezentat situaţia regiunii afectate de inundaţii, susţinând solicitarea de fonduri cu imagini şi cu o situaţie statistică a distrugerilor în urma calamităţilor naturale care au afectat zona.

El a precizat că au fost trimise avertizări şi a menţionat că, împreună cu autorităţile din regiunea ucraineană Cernăuţi, s-a convenit înfiinţarea unui sistem de alertă rapidă în cazul unor calamităţi, în continuarea acestui proiect urmând să fie realizate alte programe de cooperare transfrontalieră pentru situaţii de urgenţă

  Luca Romagnoli (NI), în scris - (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Haug privind rectificarea bugetară pentru anul financiar 2009, care ia în considerare pagubele grave provocate de inundaţiile care au afectat România în iulie 2008. Mi-am exprimat deja sprijinul pentru raportul dlui Böge privind mobilizarea Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene în acest caz particular şi doresc să îmi confirm sprijinul pentru această măsură, în măsura în care se concentrează, astfel cum a fost stipulat în acordul interinstituţional din 2006, pe asigurarea rapidă şi eficientă a unor condiţii de trai decente în regiunile afectate de dezastrul natural, şi nu pe acordarea de indemnizaţii pentru pagubele suferite de indivizi particulari.

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE), în scris − Am votat Propunerea de rezoluţie a Parlamentului European privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2009 al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2009 (6952/2009 – C6 0075/2009 – 2009/2008(BUD) deoarece aceasta a vizat mobilizarea unei sume de 11,8 milioane EUR în credite de angajament şi de plată din Fondul de solidaritate al UE, în urma efectelor inundaţiilor care au afectat România în iulie 2008.

- Raport: Luis de Grandes Pascual (A6-0097/2009)

  John Attard-Montalto (PSE), în scris −Malta este unul dintre principalele state UE cu un tonaj substanţial în registrele sale. Pe de altă parte, îşi îndeplineşte obligaţiile ca stat de pavilion, în conformitate cu convenţiile internaţionale.

Cele trei obligaţii principale sunt: (a) să aplice dispoziţiile Codului privind statul de pavilion; (b) să adopte măsurile necesare pentru efectuarea unui audit independent al administraţiei lor, cel puţin o dată la cinci ani, în conformitate cu normele OMI; (c) să adopte măsurile necesare cu privire la inspecţia şi supravegherea navelor, precum şi la problema certificatelor statutare şi a certificatelor de derogare, astfel cum a fost stabilit în convenţiile internaţionale.

O nouă cerinţă este ca, înainte de a permite operarea unei nave căreia i s-a acordat dreptul de a arbora drapelul, statul membru în chestiune trebuie să adopte măsurile adecvate pentru a garanta faptul că nava respectivă respectă normele şi reglementările internaţionale aplicabile şi, în special, registrele de securitate ale navei.

  David Martin (PSE), în scris −Această legislaţie va consolida legislaţia UE existentă în domeniul siguranţei şi va transpune principalele instrumente internaţionale în legislaţia comunitară. Susţin această legislaţie pentru că recunoaşte necesitatea de a supraveghea îndeaproape societăţile de clasificare, care îndeplinesc sarcini esenţiale în menţinerea siguranţei pe mare ca urmare a concentrării importante a competenţelor lor.

- Raport: Luis de Grandes Pascual (A6-0098/2009)

  Carl Lang şi Fernand Le Rachinel (NI), în scris – (FR) Opt texte legislative care alcătuiesc un pachet maritim tocmai au fost adoptate de către Parlamentul European. Salutăm acest lucru, pentru că pachetul în chestiune acoperă nu doar indemnizaţiile pentru pasageri, ci şi inspecţiile, controlul de stat al porturilor, anchetele privind accidentele de transport şi alegerea autorităţii autorizată să decidă locul de refugiu al vaselor aflate în pericol.

Mingea se află acum în terenul statelor membre pentru că nu este de ajuns să legiferăm: această legislaţie trebuie transpusă în legislaţiile naţionale.

Primul test va fi cel al monitorizării pavilioanelor de complezenţă care aparţin ţărilor europene. Aceste pavilioane sunt folosite pentru a ocoli reglementările sindicale, fiscale, de recrutare, de siguranţă şi de mediu ale ţărilor care deţin proprietatea reală asupra navelor.

Cipru şi Malta se află încă în topul celor cinci pavilioane de complezenţă în ceea ce priveşte navele pierdute.

Este regretabil să constatăm că, în ciuda eforturilor depuse de la naufragiul petrolierelor Prestige şi Erika, situaţia nu s-a îmbunătăţit mai deloc. Navele aflate sub pavilioane de complezenţă, care nu se conformează standardelor, denaturează preţurile la transport. Aşa-numitele ţări bogate reacţionează creându-şi propriul pavilion (bis) pentru a combate pierderile de fraht.

În realitate, dacă vrem într-adevăr să scăpăm de aceste epave plutitoare, Uniunea Europeană trebuie să combată ultraliberalismul.

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Am votat în favoarea raportului dlui de Grandes Pascual privind normele şi standardele pentru organizaţiile cu rol de inspecţie şi control al navelor. Am explicat deja motivele care mă îndeamnă să sprijin munca depusă de raportor în legătură cu al treilea pachet maritim şi avantajele pe care măsurile avute în vedere le-ar putea aduce în ceea ce priveşte siguranţa transportului maritim şi ameliorarea legislaţiei existente. Astfel, confirm votul meu în favoarea raportului.

- Raport: Dominique Vlasto (A6-0099/2009)

  Bogusław Liberadzki (PSE), în scris – (PL) Am votat pentru adoptarea raportului privind textul comun aprobat de comitetul de conciliere pentru o Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind controlul statului de port (reformare). Sunt de acord cu obiectivele celui de-al treilea pachet maritim.

Cele şapte propuneri ale pachetului vizează prevenirea accidentelor prin îmbunătăţirea calităţii pavilioanelor europene, revizuirea legislaţiei privind controlul statului de port şi monitorizarea traficului maritim, precum şi prin îmbunătăţirea normelor legate de societăţile de clasificare. Propunerile vizează, de asemenea, garantarea unei reacţii eficiente în caz de accident prin dezvoltarea unui cadru armonizat pentru anchetarea accidentelor, introducând norme privind indemnizaţiile pentru pasageri în caz de accident, precum şi norme privind răspunderea proprietarilor de nave, însoţite de un sistem de asigurări obligatorii.

Doresc să-mi exprim susţinerea pentru acordul la care s-a ajuns, în special în ceea ce priveşte următoarele puncte: extinderea domeniului de aplicare pentru a include şi navele care fac escală într-o zonă de ancoraj, creşterea numărului de inspecţii ale navelor şi interzicerea permanentă a navelor în anumite condiţii.

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Am votat în favoarea raportului dnei Vlasto privind controlul statului de port, care face parte din al treilea pachet maritim. Sunt de acord cu acea parte din acord care prevede extinderea domeniului de aplicare al directivei la navele care fac escală într-o zonă de ancoraj şi cu partea care prevede creşterea numărului de inspecţii ale navelor din categoria celor cu grad ridicat de risc. Aici mă refer la necesitatea ca evaluarea unui astfel de risc să fie cât mai exactă şi independentă posibil. De asemenea, sunt de acord că, în anumite condiţii, ar trebui ca navelor să li se refuze permanent accesul, în scopul de a garanta niveluri de siguranţă adecvate pentru operatori şi pasageri.

- Raport: Dirk Sterckx (A6-0100/2009)

  Bairbre de Brún şi Mary Lou McDonald (GUE/NGL), în scris −Salutăm schimbarea accentului din această rezoluţie şi unele dintre propunerile pozitive legate de reglementarea sectorului financiar, inovaţie, eficienţă energetică şi investiţii, precum şi recunoaşterea nevoii de a proteja forţa de muncă, de a crea locuri de muncă, de a combate sărăcia şi de a ne concentra pe cele mai vulnerabile grupuri din societate.

Totuşi, logica Strategiei de la Lisabona este greşită şi trebuie revizuită în mod fundamental, în special în contextul noii situaţii economice.

În plus, trei dintre propunerile specifice ale rezoluţiei sunt obtuze şi contraproductive, cum ar fi insistenţa pe dereglementare şi pe practicile de ocupare a forţei de muncă flexibile, care ar conduce la o scădere a drepturilor lucrătorilor.

Din aceste motive, ne-am abţinut de la votul final privind acest raport.

  Bogusław Liberadzki (PSE), în scris - (PL) Am votat în favoarea adoptării raportului privind textul comun aprobat de comitetul de conciliere pentru o Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2002/59/CE de instituire a unui sistem de monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime.

Sunt de acord cu obiectivele celui de-al treilea pachet maritim.

Cele şapte propuneri ale pachetului vizează prevenirea accidentelor prin îmbunătăţirea calităţii pavilioanelor europene, revizuirea legislaţiei privind controlul statului de port şi monitorizarea traficului maritim, precum şi prin îmbunătăţirea normelor referitoare la societăţile de clasificare. Propunerile vizează, de asemenea, garantarea unei reacţii eficiente în caz de accident prin dezvoltarea unui cadru armonizat pentru anchetarea accidentelor, introducând norme privind indemnizaţiile pentru pasageri în caz de accident, precum şi norme privind răspunderea proprietarilor de nave, însoţite de un sistem de asigurări obligatorii.

Ca raportor alternativ la raportul dlui Sterckx, doresc să îmi exprim întregul sprijin pentru documentul supus la vot.

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Cred că pachetul maritim ar trebui considerat ca un întreg, în conformitate cu abordarea pe care Parlamentul a ales-o întotdeauna când a tratat părţile sale individuale. Prin urmare, am votat în favoarea raportului dlui Stercks referitor la stabilirea unui sistem de monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime, deoarece acest sistem se integrează într-un context mai amplu care vizează ameliorarea siguranţei traficului maritim şi facilitarea metodelor de gestionare a acestuia, aspecte pe care le-am susţinut deja cu multe ocazii. În cazul de faţă, utilizarea tehnologiei pentru monitorizarea navelor va facilita stabilirea responsabilităţii în caz de accidente şi va ameliora procedurile de plasare a navelor în „locuri de refugiu”. Din acest motiv, doresc să susţin raportul votând în favoarea lui.

- Raport: Jaromír Kohlíček (A6-0101/2009)

  Guy Bono (PSE), în scris - (FR) Am votat în favoarea raportului lui Jaromír Kohlíček, membru ceh al Grupului Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, privind anchetarea accidentelor în sectorul transportului maritim.

Acest text pune accentul pe nevoia de a defini, la scară europeană, orientări clare şi obligatorii pentru a asigura o monitorizare eficientă a accidentelor maritime. Raportul răspunde îngrijorărilor care au urmat naufragiului petrolierului Erika în largul coastelor franceze. Pentru a evita noi astfel de cazuri de gestionare defectuoasă, Uniunea Europeană a hotărât impunerea unui cadru strict, care tratează toate aspectele tehnice şi toate procedurile ce trebuie urmate în cazul unui accident: metodologia anchetelor, o bază de date europeană pentru accidentele maritime, recomandări de siguranţă etc.

Împărtăşesc opinia că este esenţial să facem din zona maritimă europeană una dintre cele mai sigure şi exemplare din lume. Este şi obiectivul pachetului maritim „Erika III”, din care face parte raportul. Este un real progres nu doar pentru sectorul maritim, ci şi pentru mediu, adesea victimă colaterală a unei conduite ignorante pe mare.

  Bogusław Liberadzki (PSE), în scris – (PL) Am votat în favoarea adoptării raportului privind textul comun aprobat de comitetul de conciliere pentru o Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a principiilor fundamentale de reglementare a investigării accidentelor în sectorul transportului maritim şi de modificare a Directivelor 1999/35/CE şi 2002/59/CE. Sunt de acord cu obiectivele celui de-al treilea pachet maritim.

Cele şapte propuneri ale pachetului vizează prevenirea accidentelor prin îmbunătăţirea calităţii pavilioanelor europene, revizuirea legislaţiei privind controlul statului de port şi monitorizarea traficului maritim, precum şi prin îmbunătăţirea normelor referitoare la societăţile de clasificare. Propunerile vizează, de asemenea, garantarea unei reacţii eficiente în caz de accident prin dezvoltarea unui cadru armonizat pentru anchetarea accidentelor, introducând norme privind indemnizaţiile pentru pasageri în caz de accident, precum şi norme privind răspunderea proprietarilor de nave, însoţite de un sistem de asigurări obligatorii.

Doresc să-mi exprim susţinerea pentru acordul la care s-a ajuns, în special în ceea ce priveşte următoarele puncte: metodologia de investigare a accidentelor, decizia privind investigaţia, tratamentul echitabil al marinarilor şi protecţia martorilor/confidenţialitatea dosarelor.

  Luca Romagnoli (NI), în scris − (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Kohlíček privind investigarea accidentelor în sectorul transportului maritim. Mult prea adesea, este dificil de stabilit cine este responsabil pentru accidente minore sau grave pe mare. Mă gândesc la investigaţiile care au urmat dezastrelor naturale provocate de accidentul în care a fost implicat petrolierul Prestige şi la multe altele care, din nefericire, încă se mai produc. Transportul maritim merită o atenţie deosebită pentru că, pe lângă faptul că în termeni relativi este cel mai economic, este şi unul dintre cele mai periculoase din punctul de vedere al consecinţelor pentru mediu în caz de accident. Prin urmare, cred că este necesar să fie stabilite orientări clare şi obligatorii cu privire la modul de desfăşurare a investigaţiilor tehnice a accidentelor navale, precum şi în ceea ce priveşte furnizarea de informaţii pentru evitarea accidentelor în viitor. De aceea am votat în favoarea raportului.

- Raport: Paolo Costa (A6-0102/2009)

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Am votat în favoarea raportului dlui Costa privind răspunderea transportatorilor de persoane pe mare în caz de accidente. Sunt de acord cu domnia sa că este foarte indicată includerea dispoziţiilor Convenţiei de la Atena din 1974 cu privire la transportul de persoane şi al bagajelor acestora pe mare în legislaţia europeană, având în vedere că diferenţele la nivel naţional care există încă fac imposibilă garantarea unui grad adecvat de răspundere şi asigurare obligatorie în cazul accidentelor care implică persoane. Deşi nu este şi cazul celorlalte mijloace de transport, consider că legislaţia trebuie adaptată scopului şi în cazul transportului maritim.

- Raport: Gilles Savary (A6-0072/2009)

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Intenţionez să votez în favoarea raportului dlui Savary privind asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce priveşte creanţele maritime, pentru că sunt de acord cu recomandările făcute de către raportor cu privire la necesitatea de a garanta faptul că obligaţia de a avea asigurare este îndeplinită de către proprietarii navelor care intră în apele aflate în jurisdicţia oricărui stat membru, inclusiv prin aplicarea de sancţiuni în cazul în care se descoperă că o navă nu are la bord un astfel de certificat. Sunt de acord că valoarea asigurării trebuie stabilită la plafonurile prevăzute de Convenţia LLMC din 1996, care garantează că victimelor accidentelor maritime li se acordă indemnizaţii corespunzătoare. Prin urmare, sprijin recomandarea raportorului de a aproba proiectul de recomandare la care s-a căzut de comun acord cu Consiliul.

- Raport: Emanuel Jardim Fernandes (A6-0069/2009)

  Luca Romagnoli (NI), în scris − (IT) Susţin raportul dlui Fernandes privind respectarea obligaţiilor statelor de pavilion. Acesta demonstrează determinarea Parlamentului de a menţine integritatea celui de-al treilea pachet maritim, chiar dacă se confruntă cu întreruperi din partea Consiliului legate de anumite aspecte, cum ar fi subiectul acestei recomandări. Din acest motiv, sprijin munca depusă de dl Fernandes şi de membrii Comisiei pentru transport şi turism. Cred că plusul de valoare al acordului politic la care s-a ajuns trebuie considerat în toată semnificaţia sa, mai ales pentru că solicită statelor membre să introducă un sistem al managementului de calitate pentru autorităţile lor maritime şi să respecte normele internaţionale din acest domeniu, cele mai importante fiind acelea care rezultă din convenţiile organizaţiilor maritime internaţionale. Pe lângă avantajele aduse pavilionului european în ceea ce priveşte calitatea şi siguranţa, propunerea va face posibilă ameliorarea condiţiilor de concurenţă din cadrul Comunităţii şi, de aceea, consider că trebuie sprijinită.

- Raport: Saïd El Khadraoui (A6-0066/2009)

  Brian Crowley (UEN), în scris - (GA) Ţările Europei trebuie să colaboreze pentru a realiza obiectivele legate de mediu ale Uniunii. Totuşi, pentru a garanta că politica de mediu a UE este una durabilă, trebuie avute în vedere atât principiile UE, cât şi diferitele caracteristici şi nevoi ale fiecărui stat membru.

Raportul privind eurovinietele contrazice aceste obiective în cazul statelor periferice ale Uniunii Europene.

Recomandările referitoare la euroviniete ar penaliza ţările periferice, iar ţările din centrul Europei ar profita pe deplin. După părerea mea, recomandările privind eurovinietele contrazic principiile pieţei unice şi cred că discriminează pe motive geografice anumite ţări. Irlanda este o insulă situată la marginea Europei. Camioanele din alte ţări nu vor tranzita Irlanda, în schimb vehiculele grele de marfă ale noastre vor trebui să plătească taxe în multe ţări din Europa. Nu putem evita această situaţie: trebuie să ne facem afacerile, trebuie să importăm şi să exportăm mărfurile. Potrivit propunerii eurovinieta, ţările situate în centrul Europei vor fi avantajate pentru că nu vor trebui să plătească aceleaşi taxe. Nu este nici corect, nici cinstit să tolerăm o astfel de discriminare bazată pe situarea geografică a ţărilor.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris −Directiva privind eurovinieta a fost elaborată pentru a armoniza sistemele de taxare pe drumurile europene - inclusiv taxele pentru vehicule, taxele legate de utilizarea infrastructurii de drumuri - şi stabileşte mecanisme corecte pentru acoperirea costurilor de infrastructură de către transportatori. Recenta revizuire a directivei de către Comisie propune modificări suplimentare ale directivei; acestea ar fi evaluarea costurilor pentru impactul asupra mediului al VGM (vehiculelor grele pentru transportul de marfă) în termeni de poluare fonică, congestionare şi poluarea aerului.

Ţările cu volum mare de trafic de tranzit au opinii foarte diferite faţă de ţările mai periferice, ca a mea, care depind de un volum mare de trafic pentru importul şi exportul mărfurilor. Deşi corecte, acestea ar trebui implementate într-o manieră treptată şi echitabilă. Sunt aspecte pe care nu ne permitem să le ignorăm. VGM-urile sunt legate de constrângeri de timp şi calendare externe, cum ar fi cele ale operatorilor de bacuri. Construcţia unui pasaj portuar în Dublin a contribuit mult la reducerea traficului VGM-urilor prin centrul oraşului, a îmbunătăţit calitatea aerului şi a redus poluarea fonică. A fost o investiţie care a meritat.

Nu sunt convins de nevoia de a crea o autoritate europeană independentă pentru a fixa nivelul taxelor şi consider că acest aspect intră în domeniul subsidiarităţii.

  Françoise Grossetête (PPE-DE), în scris - (FR) Am votat în favoarea raportului El Khadraoui privind taxarea vehiculelor grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri.

Este important să se dea posibilitatea statelor membre de a aplica taxe „mai inteligente” în sectorul transporturilor pentru a acoperi costurile externe şi de a încuraja, astfel, un comportament mai durabil.

Dacă poluarea fonică şi a aerului trebuie avute în vedere, nu acelaşi lucru este valabil pentru ambuteiaje, care nu sunt cauzate doar de vehiculele grele. O astfel de taxă ar fi discriminatorie, din moment ce autovehiculele private sunt, de asemenea, responsabile de ambuteiaje.

Mai mult, acest sector plăteşte consecinţele crizei economice prin preţul petrolului şi costurile care rezultă din livrarea mărfurilor. IMM-urile din sectorul transportului rutier nu vor putea suporta costurile suplimentare în contextul actualei crize economice.

Ar trebui întreprinse mai multe pentru a adapta infrastructura rutieră la creşterea traficului şi, mai ales, pentru a ne angaja în dezvoltarea unui transport durabil, care să privilegieze mijloacele de transport cu emisii reduse de carbon.

Ca reprezentantă aleasă a regiunii Rhône-Alpes, pot vorbi despre incapacitatea de adaptare a multor sectoare de drumuri din Valea Ronului.

  Małgorzata Handzlik (PPE-DE), în scris – (PL) În timpul votului de azi, Parlamentul European a adoptat un proiect de directivă privind eurovinietele care permite statelor membre să impună taxe pentru folosirea infrastructurii de drumuri de către vehiculele grele de marfă.

În votul final, am votat împotriva directivei. Cred că introducerea dispoziţiilor acestei directive va majora costurile suportate de către întreprinderile care furnizează servicii de transport. Aceste costuri sunt mai ales în detrimentul IMM-urilor, care nu dispun de resurse financiare suficiente pentru a-şi schimba maşinile. Mai mult, astfel de dispoziţii pot provoca, de asemenea, dificultăţi suplimentare întreprinderilor în contextul actualei crize financiare, în condiţiile în care multe întreprinderi se confruntă cu dificultăţi tot mai mari în a obţine credite.

Trebuie, desigur, să găsim metode de a folosi vehicule mai ecologice pe drumurile noastre. Însă, nu trebuie să folosim metode care nu sunt decât o altă modalitate de a taxa întreprinderile.

  Jim Higgins (PPE-DE), în scris −În numele colegilor mei Fine Gael din Parlament, aş dori să explic că am votat împotriva raportului El Khadraoui privind taxarea VGM-urilor din cauza preocupărilor cu privire la temeiul juridic al propunerii, preocupări legate de folosirea obligatorie a plăţilor electronice şi de dispoziţiile privind repartizarea veniturilor. Sprijinim pe deplin principiile pe care se întemeiază propunerea, dar considerăm că modul de aplicare a principiilor prevăzut de raport este greşit.

  Stanisław Jałowiecki (PPE-DE), în scris −Nu doar că am votat împotriva acestui raport, dar consider că este periculos pentru piaţa comună europeană. Şi asta din cauza caracterului său incorect şi a faptului că acţionează ca o taxă ascunsă. Mai mult, nu va contribui la protecţia mediului. În contextul actualei crize, este cumva absurd. Acest gen de reglementări arată că UE le întoarce spatele cetăţenilor săi.

  Jörg Leichtfried (PSE), în scris − (DE) Am votat în favoarea acestui compromis rezonabil privind noua eurovinietă. Împreună cu Grupul Socialist din Parlamentul European, am luptat ani de zile - cu o opoziţie imensă din partea conservatorului Grup al Partidului Popular European (Creştin-Democraţ) şi al Democraţilor Europeni - pentru ca aceste costuri externe (zgomot, ambuteiaje, poluare) să fie incluse în calcularea taxelor, în scopul de a transfera sarcinile financiare de la contribuabili la poluatori, adică traficul de vehicule grele pentru transportul de marfă.

Nu sunt de acord cu rezultatul probabil al compromisului privind ambuteiajele deoarece, ca rezultat al majorităţii situaţiilor, a fost posibilă recunoaşterea acestora drept costuri externe doar cu condiţia ca acest lucru să se aplice nu doar vehiculelor grele de marfă, ci tuturor factorilor de ambuteiaj, inclusiv autovehiculelor.

Este, de asemenea, posibil ca nici emisiile de CO2 să nu fie incluse în calcul din cauza opoziţiei de neînţeles a PPE-DE. Amendamentul pe care l-am prezentat comisiei, prin care solicit o taxă minimă pentru toate părţile Reţelei transeuropene de transport, nu a primit o majoritate a voturilor. Voi introduce această propunere din nou, cu prilejul discuţiilor viitoare pe acest subiect.

O caracteristică pozitivă a Austriei ţine de faptul că costurile externe şi aşa-numita suprataxă alpină (o taxă mai mare în regiunile alpine) nu vor fi probabil compensate. Ceea ce înseamnă că Austria poate taxa mai mult regiunile alpine sensibile, taxând, în acelaşi timp, pentru costurile externe. Ca urmare, va fi posibilă o taxă Brenner mai mare.

  David Martin (PSE), în scris −Sprijin acest raport care ar trebui să încurajeze trecerea de la transportul rutier la cel feroviar. Raportul face parte dintr-un pachet de iniţiative menit să asigure un transport durabil, precum şi faptul că utilizatorii vor trebui să plătească doar costurile de transport legate direct de utilizarea respectivului mijloc de transport. Taxele vor fi aplicate pentru poluarea fonică locală, poluarea aerului, precum şi pentru daune/costuri de infrastructură. Astfel va fi creat un sistem mai corect conform cu principiul „poluatorul plăteşte”, cuprinzând măsuri de siguranţă pentru a garanta transparenţa pieţei şi evita discriminările.

  Andreas Mölzer (NI), în scris − (DE) Traficul vehiculelor grele de marfă în Europa s-a intensificat odată cu extinderea UE către est, fapt evident în multe state membre, inclusiv în Austria. Problema este că unii dintre aceşti factori determină costuri externe mari care trebuie suportate de public. Transportul greu de mărfuri din Europa este unul dintre aceşti factori, altul fiind centralele nucleare.

Dacă se impune o taxă vehiculelor grele de marfă fără ca, în acelaşi timp, să se dezvolte căile ferate şi să fie înlăturate obstacolele transfrontaliere existente în transportul feroviar, atunci am vota pur şi simplu pentru mărfuri mai scumpe şi nu am ameliora cu nimic sănătatea oamenilor şi nici nu am reduce poluarea.

Cred că este contraproductiv să sancţionăm pe cineva aflat în ambuteiaj. Nu am face decât să determinăm o mutare a traficului în sate şi oraşe mici, fapt care nu este de dorit. Pe termen lung, singura opţiune este să dezvoltăm infrastructura, ceea ce înseamnă că trebuie să facem transportul public local mai atractiv. Eurovinieta analizată astăzi pare să fie un compromis rezonabil, motiv pentru care am votat în favoarea ei.

  Cristiana Muscardini (UEN), în scris - (IT) Doamnă preşedintă, protecţia mediului şi siguranţa rutieră, scopurile cuprinse în proiectul de directivă în chestiune, reprezintă două obiective pe care Uniunea Europeană trebuie să şi le propună cu determinare să le realizeze pentru a avea o politică a transportului mai atentă la aşteptările şi drepturile cetăţenilor. Astfel, sunt binevenite un număr de amendamente la directiva CE din 1999 care prevăd taxarea vehiculelor grele de marfă care utilizează anumite drumuri. Aceşti paşi trebuie să fie rezonabili şi graduali pentru a evita colapsul unui important sector al economiei în contextul gravei crize economice actuale, un sector bazat aproape exclusiv pe întreprinderi mici şi mijlocii.

Mai mult, Europa nu a creat încă un sistem intermodal complet şi eficient care să asigure o tranziţie substanţială a cheltuielilor de transport către sectoare mai puţin poluante. În aceste circumstanţe şi datorită caracteristicilor şi eficienţei sale, transportul rutier este cel mai utilizat sistem în lumea producţiei.

Cu votul meu de astăzi, doresc să subliniez importanţa de a lua măsuri graduale, dar semnificative, şi nu doar simbolice, pentru un transport rutier mai sigur şi mai ecologic, fără penalităţi ilogice şi contraproductive pentru industrie.

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Sprijin eforturile dlui El Khadraoui privind taxarea vehiculelor grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, şi de aceea am votat în favoarea raportului său. Nu sunt de acord cu anumite puncte cum ar fi includerea sau nu a anumitor costuri externe în taxă, dar sunt de acord cu principiul „poluatorul plăteşte”. Excelenta muncă a dlui El Khadraoui subliniază necesitatea de a aloca veniturile generate de taxe în întregime sectorului transporturilor. În cele din urmă, cred că veniturile generate de taxarea costurilor externe nu trebuie să devină doar o altă formă de taxare.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris −(NL) Propunerea pe care o vom vota azi este o revizuire şi o extindere a Directivei eurovinieta şi stipulează normele de taxare pentru drumuri. În conformitate cu propunerile adoptate, de acum înainte, statele membre pot transfera costurile poluării aerului, zgomotului şi ale ambuteiajelor către vehiculele grele. O veste bună pentru contribuabili. În prezent plătim încă pentru pagubele provocate de poluarea aerului. În curând, poluatorul va fi cel care va plăti. Mai mult, în acest fel, încurajăm companiile de transport să investească în vehicule mai ecologice.

Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport, nu în ultimul rând pentru că taxa pentru ambuteiaj a fost inclusă ca un cost extern suplimentar pentru regiunile montane. Ambuteiajele sunt un factor major care contribuie la poluarea aerului, poluarea fonică şi deşeurile de combustibili. Dacă am utiliza veniturile din aceste taxe pentru a investi în transportul feroviar sau maritim, am găsi o soluţie atât pentru problema traficului, cât şi pentru cea a schimbărilor climatice. În plus. întârzierile ca urmare a ambuteiajelor provoacă pagube economice grave în sectorul transportului.

Din nefericire, costurile climatice ca urmare a volumului mare de fraht nu au fost incluse, deşi sectorul transportului este unul dintre cei mai mari producători de emisii.

- Raport: Michael Cashman (A6-0077/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris −(IT) Doamnă preşedintă, am votat pentru raport. Transparenţa nu este doar un simbol, ci şi un principiu pe care ar trebui să se întemeieze toate procedurile instituţionale. Cetăţenilor şi organismelor de alegători trebuie să li se garanteze un acces cât mai mare la documentele instituţiilor europene pentru a le oferi posibilitatea de a participa în mod efectiv la procesul politic şi pentru a putea trage la răspundere autorităţile publice pentru acţiunile lor. Din acest motiv am susţinut puternic în trecut publicarea dosarelor parlamentare.

În ciuda progreselor făcute de instituţiile europene în ceea ce priveşte deschiderea şi transparenţa, situaţia nu poate fi descrisă ca perfectă şi această revizuire a Regulamentului (CEE) nr. 1049/2001 privind accesul publicului la documentele instituţiilor europene trebuie văzută ca un alt pas înspre realizarea unui mediu administrativ în care disponibilitatea informaţiilor şi accesul uşor la acestea sunt regula şi nu excepţia. În concluzie, aş dori să subliniez o realizare importantă: Parlamentul European foloseşte acum nu mai puţin de 23 de limbi oficiale şi documentele Comunităţii Europene sunt disponibile în toate acestea. Acest fapt reprezintă o garanţie a democraţiei.

  Charlotte Cederschiöld (PPE-DE), în scris −(SV) Conservatorii suedezi au votat azi în favoarea raportului dlui Cashman A6-0077/2009 privind revizuirea Regulamentului nr. 1049/2001 privind accesul public, pentru a promova creşterea transparenţei în cadrul instituţiilor europene. În ceea ce priveşte amendamentele 61 şi 103 legate de articolul 5, credem că documentele de conciliere din a treia lectură trebuie să fie accesibile imediat după concilierea finală, spre deosebire de documentele care sunt examinate în timpul negocierilor. Documentele din trialoguri la prima şi a doua lectură trebuie să fie accesibile integral pe tot parcursul procesului.

  Chris Davies (ALDE), în scris −Este foarte regretabil faptul că, în procedurile menite să dezvolte principiul accesului public la documentele UE, Parlamentul a introdus precizarea că astfel de norme nu se aplică în cazul deputaţilor în PE. S-a afirmat că aceste norme nu ar face decât să le reia pe cele deja existente în statutul deputaţilor, dar cei mai mulţi oameni vor privi acest lucru ca un alt caz de „o normă pentru ei şi o alta pentru noi” şi mă bucur că grupul liberal democrat nu a susţinut amendamentele depuse de dl Nassauer.

Este foarte important ca detaliile privind toate decontările cheltuielilor făcute de deputaţi de către Parlament să fie făcute publice. Propriii noştri auditori au dezvăluit că unii dintre deputaţii europeni nu sunt deloc „onorabili”, ci, dimpotrivă, unii dintre ei sunt trişori şi hoţi. Principiul transparenţei totale trebuie stabilit cât mai repede posibil dacă vrem ca cetăţenii Europei să aibă încredere în această instituţie.

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Am votat în favoarea raportului dlui Cashman privind accesul la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei. Sprijin iniţiativa sa lăudabilă, menită să reducă decalajul dintre normele comune privind „informaţiile clasificate” (aşa-numitele documente sensibile citate în actualul Regulament nr. 1049/2001) prin menţinerea la nivel de reglementare a unor principii bune desprinse din normele de securitate internă ale Consiliului şi ale Comisiei, în măsura în care aceste principii pot fi aplicate şi unui organism parlamentar. În sfârşit, sprijin obiectivul general cuprins în raportul dlui Cashman de a modifica acest regulament pentru a creşte gradul de transparenţă fără a face acest instrument prea specific şi greu de implementat.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris −(NL) Fără îndoială, regulamentul din 2001 a însemnat o mai mare transparenţă faţă de cetăţeni prin acordarea accesului public la documentele instituţiilor europene. O revizuire a acestui regulament este binevenită după şapte ani de experienţă practică. Ce putem observa? În 2006, Parlamentul European a făcut mai multe propuneri de modificare a regulamentului cu scopul de a creşte transparenţa şi mai mult, însă Comisia nu le-a acordat importanţa cuvenită.

Ba mai mult, prezenta propunere a Comisiei de revizuire a regulamentului din 2001 conţine norme mai stricte, ceea ce înseamnă mai puţină transparenţă. Potrivit acesteia, documentele privind negocierile comerciale sunt considerate confidenţiale. Până la urmă, avem de ales între ciocan şi nicovală. Prin urmare, susţin raportul Cashman pentru că, deşi incomplet, reprezintă, per ansamblu, o îmbunătăţire a prezentei propuneri din partea Comisiei. Totuşi, o abordare mai radicală, care să respingă total propunerea Comisiei, ar fi fost preferabilă, deoarece acest fapt ar fi obligat Comisia să vină cu o nouă propunere mai bună, care ar fi fost doar în avantajul transparenţei instituţiilor europene şi ar fi creat într-adevăr o punte de legătură între prăpastia binecunoscută dintre instituţiile UE şi cetăţeni.

- Raport: Jan Andersson (A6-0052/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris - (IT) Doamnă preşedintă, după cum ştim, actuala criză economică şi financiară afectează întreaga Europă. Sunt foarte îngrijorat de situaţia ţării mele, Italia. Criza înseamnă concedieri, iar familiile, care au tot mai puţini bani, cheltuiesc tot mai puţin. De aceea, avem nevoie de o intervenţie puternică. Criza pare să fie deosebit de gravă, dar depinde de acţiunile noastre cât de profunde vor fi manifestările ei şi cât timp va dura. Trebuie să ne unim forţele: o abordare europeană coordonată este crucială. Acum, mai mult ca niciodată, simţim nevoia presantă de a implementa reformele în mod riguros, pentru a crea locuri de muncă de calitate şi bunăstare pentru cetăţenii europeni. Trebuie să ne opunem tendinţei de restructurare radicală, să prevenim pericolul pierderii locurilor de muncă şi să stopăm presiunile viitoare legate de reducerea salariilor şi a plăţilor asigurărilor sociale.

Trebuie să putem reacţiona la provocările asociate cu creşterea şomajului şi excluderea socială. Mai mult, trebuie să îmbunătăţim coordonarea eforturilor noastre, atât din partea UE, cât şi a statelor membre, dar este la fel de important ca măsurile de abordare a crizei pe termen scurt adoptate în cadrul planului de redresare economică să fie în acord cu obiectivele pe termen lung ale Comunităţii, stabilite în Strategia de la Lisabona. De aceea am votat în favoarea raportului.

  Carl Lang (NI), în scris - (FR) Este remarcabil că acest raport recunoaşte mai multe eşecuri ale UE în materie de politică socială. Este vorba, în primul rând, de recunoaşterea faptului că obiectivele cuprinse în strategia de la Lisabona nu vor fi realizate până în 2010. Apoi, există câteva cifre interesante privind rata crescândă a şomajului, care s-a ridicat de la 7% în 2008 la 8,7% în 2009 şi, mai exact, de la 7,5% la 9,2% în zona euro. Cu alte cuvinte, este prevăzută o pierdere de 3,5 milioane de locuri de muncă.

Această observaţie dureroasă ar trebui să îi îndemne la reflecţie pe proeuropeni în ceea ce priveşte reformele radicale care trebuie adoptate la nivelul statelor membre, pentru a limita cât mai mult consecinţele dezastruoase ale crizei economice şi financiare, o criză provocată de ultraliberalismul şi globalizarea atât de dragi Bruxelles-ului.

În acest scop nu este credibil să susţinem o astfel de politică destinată menţinerii orientărilor pentru politicile de ocupare a forţei de muncă în statele membre. Dimpotrivă, trebuie să punem sub semnul întrebării această logică autoritaristă şi să redăm statelor controlul asupra resurselor lor economice şi financiare, introducând, în acelaşi timp, preferinţa şi protecţia naţională şi comunitară, fapt care ar conduce la redresarea pieţei interne şi la creştere economică.

  Andreas Mölzer (NI), în scris −(DE) Impactul crizei financiare care s-a declanşat în SUA se face acum simţit pe deplin în economia reală. Experţii nu reuşesc să se pună de acord cu privire la cel mai bun răspuns în faţa crizei şi la cea mai bună metodă de a stimula economia şi de a menţine sub control cifrele care indică şomajul.

Totuşi, nici înainte de criza financiară situaţia pe piaţa muncii nu era chiar foarte bună. Tot mai mulţi oameni au fost obligaţi să accepte locuri de muncă cu fracţiune de normă sau normă redusă, iar locurile de muncă sprijinite de stat au fost desfiinţate constant. Pentru o perioadă de timp, un număr tot mai mare de oameni au trăit la limita sărăciei, în ciuda faptului că munceau. În contextul previziunilor sumbre referitoare la economie, este foarte probabil ca numărul persoanelor cu normă de muncă întreagă să scadă, iar lucrătorii cu fracţiune de normă să îşi piardă şi ei slujbele. Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a evita şomajul în masă. Măsurile prezentate în acest raport nu prezintă nicio garanţie că sunt adecvate sau satisfăcătoare în această privinţă. Din acest motiv, am votat împotriva raportului.

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Am votat împotriva raportului dlui Andersson. Deşi, pe de o parte, cred că trebuie să ne unim forţele pentru a combate tendinţa către o restructurare radicală, pentru a preveni pericolul pierderii locurilor de muncă şi pentru a opri reducerea salariilor şi a indemnizaţiilor sociale, consider că măsurile stabilite de Comisie sunt, în marea lor majoritate, insuficiente pentru a garanta o protecţie corespunzătoare a structurii sociale şi de ocupare a locurilor de muncă în Uniunea Europeană.

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE), în scris − Criza economică actuală are şi va avea şi în viitorul apropiat repercusiuni asupra pieţei de ocupare a forţei de muncă.

Am votat Propunerea de rezoluţie legislativă a Parlamentului European referitoare la „Liniile directoare ale politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre” deoarece, alături de raportor, sprijin poziţia Comisiei, care a propus (conform anexei la Decizia 2008/618/CE a Consiliului din 15 iulie 2008) ca politicile de ocupare a forţei de muncă să fie menţinute şi pe parcursul anului 2009. Conform Comisiei, această abordare va crea un cadru solid în măsură să combată criza economică şi financiară şi să continue reformele structurale.

  José Albino Silva Peneda (PPE-DE), în scris – (PT) Actuala criză este mai mult decât o criză economică şi financiară. Este, în primul rând, o criză a încrederii. Cea mai dramatică manifestare a ei este nivelul şomajului. Însă şomajul nu înseamnă doar pierderea veniturilor, ci şi pierderea încrederii în noi înşine şi în ceilalţi.

Pentru a reconstrui încrederea, trebuie să stabilim o strategie foarte clară pe termen mediu.

În acest sens, rolul liderilor politici este decisiv, datorită semnalelor şi mesajelor pe care aceştia le transmit. Prudenţă, siguranţă, rostirea adevărului şi manifestarea opoziţiei faţă de o propagandă facilă privind obiective neabordabile şi renunţarea la autoelogiere sunt unele dintre bunele practici care ar putea contribui la reclădirea încrederii.

Pe de altă parte, trebuie să creăm locuri de muncă şi, pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie să asigurăm condiţiile necesare investiţiilor de către întreprinderi.

Trebuie să acţionăm rapid pentru că, dacă nu facem nimic în această privinţă, problemele financiare cu care se confruntă ţările cu cel mai mare deficit din zona euro vor conduce la adâncirea recesiunii, la o creştere constantă a şomajului şi la pierderea veniturilor de către întreprinderi şi familii.

De aceea, am sprijinit raportul dlui Andersson, care propune menţinerea în 2009 a orientărilor privind politicile de ocupare a forţei de muncă.

- Propunere de decizie privind articolul 139 din Regulamentul de procedură (B6-0094/2009)

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris – (PT) O nouă prelungire sau, cu alte cuvinte, o nouă amânare a aplicării dreptului tuturor deputaţilor europeni de a vorbi în Parlament în limba lor maternă şi de a redacta toate documentele în limbile oficiale este de neînţeles şi inacceptabilă. Au trecut deja câţiva ani de la aderarea anumitor ţări, este în special cazul Irlandei şi a Cehiei, pentru care restricţiile cu privire la utilizarea limbilor lor respective rămân, fără ca lingviştii de care este nevoie să fi fost găsiţi. Justificarea invocată este vagă şi neconsecventă, dar nu a fost acordată prioritatea financiară instruirii acestora, ceea ce ne facem să ne îndoim că ar exista vreo intenţie bună în acest sens. Nu putem accepta nicio atingere adusă dreptului inalienabil la diversitate culturală şi lingvistică în UE, care ar afecta şi portugheza. Nu putem accepta o astfel de discriminare.

Încă o dată, ne afirmăm hotărârea de a proteja identitatea culturală a fiecărui stat membru şi a tuturor limbilor naţionale ca limbi de lucru. În acest context, votul nostru nu poate fi decât împotriva deciziei. Până la urmă, aceasta marchează transpunerea politicilor bugetare ale UE la nivel cultural şi lingvistic, care acordă prioritate investiţiilor în arme, în loc de a valoriza cultura şi de a proteja locurile de muncă.

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Am votat în favoarea propunerii Biroului privind o decizie de prelungire a aplicabilităţii articolului 139 din Regulamentul de procedură până la sfârşitul celei de-a şaptea legislaturi parlamentare.

- Raport: Magda Kósáné Kovács (A6-0038/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris −(IT) Doamnă preşedintă, am votat în favoarea raportului. Sunt foarte îngrijorat de evenimentele recente din Italia. Asistăm la o „vânătoare de vrăjitoare” în ceea ce-i priveşte pe cetăţenii români şi pe romi, care are ca efect multe expulzări punitive. Guvernul italian s-a angajat într-o campanie de securitate obsesivă. Adoptarea de măsuri extreme în ceea ce priveşte comunităţile de romi ar putea, însă, exacerba situaţia deja foarte gravă în care se află aceste minorităţi şi ar putea submina posibilităţile de integrare şi includere socială. Nu trebuie să uităm că, în conformitate cu statul de drept, răspunderea penală este individuală şi nu poate fi atribuită grupurilor colective. Abaterea de la acest principiu ar însemna un precedent periculos care ar conduce la incriminarea unor grupuri etnice întregi sau a emigranţilor de anumite naţionalităţi.

Desigur, imigraţia este o problemă care necesită coordonarea Europei pentru a consolida instrumentele juridice şi poliţieneşti capabile să lupte împotriva crimei organizate. Însă nu este suficient. Adoptarea unor politici clare de ocupare a forţei de muncă pentru grupurile dezavantajate, inclusiv pentru forţa de muncă romă, adoptarea unor măsuri de sprijin menite să faciliteze integrarea lor progresivă pe piaţa muncii şi acordarea unei atenţii sporite politicilor educaţionale pentru tineri sunt de o importanţă majoră.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris −(SV) UE este o uniune de valori şi, de aceea, responsabilă pentru menţinerea respectării drepturilor omului între graniţele sale. De aceea, prin intermediul statelor membre, are un rol important în recunoaşterea situaţiei vulnerabile a romilor şi în facilitarea integrării acestora în societate. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Anna Ibrisagic (PPE-DE), în scris −(SV) Am votat în favoarea raportului din proprie iniţiativă al dnei Kósáné Kovács (A6-0038/2009) privind situaţia romilor şi îmbunătăţirea accesului acestora pe piaţa muncii în UE. Raportul abordează o problemă foarte serioasă şi indică în mod clar nevoia de a acţiona pentru a combate excluderea gravă care afectează foarte mulţi romi azi. Salutăm cooperarea între statele membre pentru a rezolva aceste probleme foarte serioase.

Totuşi, dorim să subliniem că nu vedem în varietatea de soluţii separate calea de a reduce această excludere. Nivelurile de impozitare speciale pentru angajatorii care angajează femei rome şi alte măsuri similare sunt susceptibile de a avea ca efect întărirea excluderii şi de a acţiona împotriva integrării în societate.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris − Raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale este binevenit, evidenţiind o nouă dimensiune a strategiei de incluziune a romilor, dezvoltată începând cu 2005 de-a lungul unei serii de rezoluţii a Parlamentului European. Situaţia actuală a romilor demonstrează că nu s-au înregistrat suficiente progrese în ceea ce priveşte integrarea romilor, după ce Comisia a lansat în 2005 primul său apel în această direcţie.

Raportul propune linii de acţiune importante în domeniul politicii pentru promovarea educaţiei romilor şi a încurajării discriminării pozitive pe piaţa muncii. Sprijinirea integrării romilor pe piaţa muncii prin măsuri de finanţare a formării şi reformării, măsuri de promovare a activităţilor independente în rândul romilor, acordarea de credite de concesiune sau subvenţii publice, precum şi conceperea unor forme inovatoare de muncă în agricultură, reprezintă obiective pe care UE are datoria de a le coordona. Crearea unui grup de experţi la nivelul Uniunii Europene, care să includă reprezentanţi ai romilor, ar putea contribui, de asemenea, la coordonarea strategiei pentru romi a statelor membre şi a utilizării fondurilor structurale şi de coeziune.

Aştept ca aceste sugestii să motiveze Comisia Europeană îndeajuns ca să vină cu propuneri legislative în vederea obţinerii unor rezultate vizibile în acest domeniu.

  David Martin (PSE), în scris −Romii reprezintă cea mai mare minoritate din Uniunea Europeană şi integrarea lor în societatea europeană este una dintre marile provocări cu care se va confrunta UE în următorii zece ani. Romii, o populaţie de aproximativ 10-12 milioane de oameni, nu au nicio şansă în faţa sărăciei şi a excluderii. Un grad atât de ridicat al handicapului social împiedică atingerea unui nivel de bază al demnităţii umane şi asigurarea de şanse egale pentru romi. Salut acest raport care subliniază nevoia de a ameliora condiţiile pentru toţi europenii, indiferent de rasă.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris − Asigurarea egalităţii de şanse a minorităţii rome în UE constituie abordarea justă pentru a preveni combaterea excluderii sociale şi respectarea drepturilor acestei comunităţi. De aceea am votat în favoarea raportului doamnei Kovács, pe care îl consider foarte util.

Doresc, însă, să fac câteva precizări pentru a nuanţa poziţia mea în această privinţă.

Dată fiind natura inerent transnaţională a acestei minorităţi, o abordare eficientă privind drepturile romilor nu poate fi gestionată decât la nivel european. De aceea am propus crearea unei Agenţii Europene pentru Romi, cu rolul de a asigura coordonarea, la nivel european, a politicilor care vizează această minoritate.

În al doilea rând, sprijinirea integrării minorităţii rome nu se poate face prin măsuri fiscale cu caracter redistributiv, întrucât acestea nu pot rezolva problemele structurale care afectează comunităţile de romi. Modalitatea optimă de a sprijini această minoritate trebuie să se axeze pe programe educaţionale, care să aibă rolul de a ajuta aceste comunităţi să dobândească competenţele necesare pentru accesul pe piaţa muncii.

Pe de altă parte, o politică europeană privind minoritatea romă trebuie să vizeze promovarea toleranţei şi acceptării diferenţelor culturale, punând accent pe convieţuirea paşnică în limitele impuse de legile statului în cauză şi de normele la nivel european

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Am votat împotriva raportului dnei Kósáné Kovács privind situaţia socială a romilor şi îmbunătăţirea accesului acestora pe piaţa muncii în UE. Am convingerea că această abordare nu face decât să creeze o nouă formă de discriminare fundamentală a romilor. Romii trebuie trataţi ca toţi ceilalţi cetăţeni, fără să li se acorde avantaje şi concesii excesive în detrimentul altor cetăţeni europeni, care au aceleaşi drepturi (şi, mai ales, obligaţii) ca această populaţie.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris −(NL) Comunitatea romă este cel mai mare şi mai dezavantajat grup minoritar din Uniunea Europeană. Cine analizează situaţia îndeaproape constată că este nevoie de o abordare coordonată pentru a îmbunătăţi condiţiile lor de muncă şi de viaţă. Sunt încântat de faptul că acest raport solicită cursuri de formare adecvate şi că poate spori şansele romilor pe piaţa muncii. În plus, capitalul social şi uman trebuie consolidat prin concentrarea de la bun început pe integrarea lor în societatea europeană.

Este îmbucurător faptul că va fi alcătuit un grup de experţi europeni, care va cuprinde şi reprezentanţi ai comunităţii rome. De asemenea, propunerile de a crea parteneriate, de a mobiliza mijloace financiare suficiente şi de a le monitoriza printr-o bază de date sunt excelente. Sprijin acest raport pentru că indică modalităţile prin care putem îmbunătăţi situaţia comunităţii rome. Pentru că, din păcate, rezoluţia alternativă propusă de Grupul Socialist din Parlamentul European este prea slabă, nu o voi susţine.

- Raport: Herbert Reul (A6-0035/2009)

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris −(LT) Gestionarea cererii de petrol nu trebuie limitată doar la UE. Procentual, cantitatea globală de petrol consumată de UE va scădea treptat în anii următori. Creşterea uriaşă a cererii în afara graniţelor UE va determina această situaţie. Prin urmare, din punct de vedere al securităţii aprovizionării energetice în UE, este foarte important să reducem creşterea cererii şi la nivel global, fără însă a periclita obiectivele de dezvoltare ale ţărilor terţe sau ale UE. Promovarea mecanismelor de stabilire a preţurilor în economia de piaţă în ţările terţe este, de asemenea, foarte importantă - de exemplu, după eliminarea subvenţiilor de stat pentru combustibili.

Toate aceste măsuri necesită investiţii. Investiţiile sunt posibile doar dacă există capital suficient şi dacă există speranţă de profit. Prin urmare, este esenţial să depăşim cât mai repede actuala criză financiară, care se poate transforma într-o criză economică. În ultimul deceniu a crescut numărul problemelor care ameninţă viitorul securităţii în aprovizionarea cu petrol în UE. Totuşi, dacă reuşim să stimulăm voinţa politică şi coordonarea internaţională, cooperarea şi inovaţia, acestea vor putea fi depăşite, cu un impact atât asupra cererii, cât şi a ofertei.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris −Una peste alta, pot sprijini acest raport din proprie iniţiativă al colegului meu, deputatul Reul. După cum au arătat ultimele luni, importanţa securităţii energetice nu a fost niciodată mai acută. Cooperarea necesară între toate statele membre şi nevoia de a profita de pachetul de stimulente lansat de curând de aproape toate statele membre şi de Comisie subliniază necesitatea investiţiilor în tehnologii regenerabile pentru a spori siguranţa energetică şi pentru a reduce emisiile de CO2. În urma anilor de dependenţă de combustibilii fosili putem trage două concluzii ferme:

1. Trebuie să fim independenţi de forţele geopolitice mondiale, conflictul Rusia/Ucraina din această iarnă demonstrând ravagiile politicii OPEC de stabilire a preţurilor.

2. Persistă nevoia de a îndeplini la timp obiectivele de reducere a emisiilor de CO2, care trebuie menţinută ca prioritate esenţială.

Nu putem ignora provocările economice şi de mediu cu care ne confruntăm acum.

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Am votat împotriva raportului dlui Reul privind provocările legate de aprovizionarea cu petrol. Nu sunt de acord cu raportorul când afirmă că, potrivit mai multor estimări, va fi posibil să extragem cantităţi suficiente de petrol pentru a satisface cererea viitoare, dar doar prin taxarea suplimentară a consumatorilor şi prin ameliorarea condiţiilor pentru investiţii. Deşi am sprijinit iniţiativele Comisiei de a evita creşterea preţurilor petrolului în următorii ani, nu cred că situaţia a fost analizată corect per ansamblu.

- Raport: Georg Jarzembowski (A6-0055/2009)

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris −Raportul prezentat de domnul deputat Jarzembowski face din „ecologizarea” transportului o prioritate şi reprezintă un pas important către o abordare mai amplă care să conducă la un transport mai ecologic. O parte esenţială a răspunsului la schimbările climatice o reprezintă modificarea mijloacelor şi a metodelor noastre de transport, fie prin promovarea vehiculelor hibride avansate într-un transport în comun cât mai ecologic, fie printr-o eficienţă crescândă a altor mijloace de transport.

Raportorul a avansat ideea aplicării de taxe la vehiculele grele pentru transportul de marfă (VGM) pentru poluarea pe care o produc, inclusiv poluarea fonică cauzată de transportul feroviar, în conformitate cu dispoziţiile raportului. Este important să avem în vedere nevoile ţărilor europene periferice care se confruntă cu mai multe bariere geografice şi depind de o reţea de transport solidă pentru aprovizionarea ţărilor lor şi pentru creşterea economică. Trebuie să ne asigurăm că aceste măsuri sunt aplicate într-o manieră echitabilă. În ciuda acestor rezerve, mă bucur că pot susţine acest raport.

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Am votat în favoarea raportului dlui Jarzembowski privind ecologizarea transportului şi internalizarea costurilor externe. Părerea mea, care coincide cu cea a raportorului - care a elaborat un raport excelent - acesta pune accentul pe avantajele mari pe care le aduce mobilitatea în raport cu calitatea vieţii europenilor, cu creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă în cadrul Uniunii Europene, coeziunea socio-economică şi teritorială şi comerţul cu ţările terţe, precum şi avantajele pentru întreprinderile şi lucrătorii implicaţi direct sau indirect în sectorul transporturilor şi logistic. Din această perspectivă, salut faptul că, în comunicarea sa, Comisia a întocmit un „inventar” al măsurilor UE ce trebuie adoptate pentru promovarea unei politici de transport durabile. Este un pas mic către un obiectiv mare.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris −(NL) Comisia a publicat un pachet de comunicări despre „ecologizarea transportului”, o „strategie pentru internalizarea costurilor externe” şi „măsuri de reducere a zgomotului pentru mărfuri şi echipamente”. Faptul că se elaborează măsuri ecologice în domeniul transportului este un aspect foarte pozitiv, pe care, la rândul meu, îl încurajez.

Totuşi, raportul Jarzembowski ar slăbi propunerile Comisiei. Din acest motiv, Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană a depus amendamente pozitive, inclusiv solicitarea de mai multe cofinanţări între UE şi statele membre, o taxă pe kerosen pentru transportul aerian şi separarea unei creşteri în sectorul transportului de creşterea economică. Amendamentele noastre nu au fost însă acceptate, prin urmare raportul în chestiune nu aduce niciun plus de valoare propunerilor Comisiei. De aceea, am votat împotriva acestui raport.

  Catherine Stihler (PSE), în scris −Sprijin măsurile care au în vedere ecologizarea transportului. Sunt măsuri care vor contribui la lupta împotriva schimbărilor climatice. Totuşi, măsurile specifice trebuie consolidate, de aceea m-am abţinut.

- Propunere de rezoluţie B6-0107/2009 (Strategia de la Lisabona)

  John Attard-Montalto (PSE), în scris −Sunt pe deplin de acord cu faptul că, dintre efectele crizei economice, creşterea sărăciei în Europa este cea mai gravă problemă. Este esenţial să stopăm actuala creştere a şomajului în UE. Cred că cea mai eficientă metodă de a reduce şi preveni sărăcia este elaborarea unei strategii bazate pe obiectivele ocupării totale a forţei de muncă, locuri de muncă de calitate, includere socială, măsuri de încurajare a antreprenoriatului şi activităţi de stimulare a rolului IMM-urilor şi investiţiilor. Pe scurt, aceasta este cea mai importantă parte din preambulul rezoluţiei.

Dacă nu reuşim să oprim creşterea sărăciei în UE ca urmare a actualelor circumstanţe excepţionale, UE va fi eşuat în a aborda cea mai stringentă problemă provocată de această calamitate economică şi financiară.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris – (PT) În Uniunea Europeană am asistat la o creştere a gradului de sărăcie, muncă precară şi inegalităţi, o situaţie care se poate înrăutăţi în contextul actualei crize economice şi financiare, având în vedere că previziunile arată o tendinţă recesionistă şi o creştere a numărului şomerilor.

Politicile enunţate în Strategia de la Lisabona şi în Strategia europeană pentru ocuparea forţei de muncă au contribuit la această situaţie, pentru că promovează dereglementarea financiară, liberalizarea pieţei şi nesiguranţa în relaţiile de muncă. Prin urmare, trebuia să renunţăm la aceste politici. Totuşi, în faţa înrăutăţirii condiţiilor economice şi sociale, răspunsul (sau lipsa răspunsului) din partea UE reflectă calitatea alegerilor sale, din moment ce insistă să continue cu politici care promovează acumularea de profituri imense de către marile grupuri economice şi financiare în detrimentul condiţiilor de viaţă ale lucrătorilor şi întregii populaţii.

Avem nevoie de o schimbare a actualelor politici macroeconomice şi protejarea locurilor de muncă şi a drepturilor lucrătorilor. Avem nevoie de o politică alternativă care să garanteze o distribuire corectă a veniturilor, să stimuleze activitatea economică, să creeze locuri de muncă, să consolideze rolul statului în economie, să stimuleze cererea, să încurajeze dezvoltarea microîntreprinderilor şi a celor mici şi mijlocii şi să revitalizeze investiţiile, luând în considerare nevoile şi aspectele specifice ale fiecărui stat membru.

  Glyn Ford (PSE), în scris −Am votat împotriva acestui raport în ciuda obiecţiei la amendamentul 10 al Verzilor care solicită introducerea la nivel UE a unei taxe pe tranzacţie financiară. Ca preşedinte al intergrupului pentru globalizare din acest parlament, sprijin cu convingere introducerea unei taxe de tipul taxei Tobin, atât pentru a controla speculaţia financiară, cât şi pentru a mobiliza miliarde de euro pentru a ajuta la atenuarea sărăciei în lume pentru miliardele de oameni care trăiesc din mai puţin de un euro pe zi. Cine poate fi împotriva unei măsuri atât de simple şi eficiente?

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris - (PT) Strategia de la Lisabona a fost elaborată într-un anume context şi pentru un anume context economic, care este, evident, total diferit de cel în care ne găsim acum. Totuşi, acest lucru nu înseamnă că toate principiile care stau la baza ei trebuie revizuite. Trebuie făcută o distincţie între natura excepţională a circumstanţelor actuale şi politicile care trebuie aplicate pentru a promova dezvoltarea europeană şi competitivitatea pe termen lung. Este important, însă, să nu tragem concluzia din această distincţie conform căreia situaţia de criză presupune măsuri contrare bunelor politici. Dimpotrivă. Răspunsul la situaţia actuală, deşi necesită măsuri excepţionale, trebuie să se întemeieze pe ideile bunelor politici şi prin optarea pentru investiţii în inovaţie şi în capacitatea de concurenţă a Europei, altfel nu vom reuşi nici să facem faţă crizei, nici să pregătim statele membre ale Uniunii Europene pentru următoarea fază a economiei globale.

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) După ce am analizat cu atenţie propunerea de rezoluţie privind Strategia de la Lisabona, am hotărât să mă abţin şi astfel să nu votez nici în favoarea, nici împotriva propunerii.

  Eoin Ryan (UEN), în scris −Criza financiară şi cea economică, ce a rezultat din ea, a afectat profund creşterea economică europeană şi stabilitatea pieţei muncii. În aceste vremuri dificile, obiectivul nostru principal trebuie să fie, aşa cum afirmă şi această rezoluţie comună, protejarea cetăţenilor europeni de efectele crizei, fie că este vorba de lucrători, de antreprenori sau de proprietarii de locuinţe. Această criză este devastatoare dar, în acelaşi timp, ne oferă o oportunitate: oportunitatea de a ne schimba modul de gândire, oportunitatea de a construi un cadru consolidat pentru creştere economică durabilă, capabilă să reziste la potenţiale şocuri, şi oportunitatea de a construi o economie şi o bază socială solidă pentru viitor.

Printre cele mai atrăgătoare elemente ale rezoluţiei se numără recunoaşterea rolului esenţial al întreprinderilor mici şi mijlocii şi sprijinul de care au nevoie. IMM-urile nu oferă doar locuri de muncă, care reprezintă 80% din noile slujbe din UE în ultimii ani, dar joacă şi un rol social esenţial în stimularea economiilor locale, diversificarea locurilor de muncă şi încurajarea antreprenoriatului. La fel, accentul pe inovaţie - în special în sectorul mediului - este îmbucurător şi ilustrează faptul că obiectivele complementare ale eficienţei energetice şi stabilităţii economice nu trebuie în niciun caz să se excludă reciproc.

  Peter Skinner (PSE), în scris −EPLP consideră că Strategia de la Lisabona rămâne o platformă importantă pentru creşterea economică şi crearea de locuri de muncă în UE. Rămâne în continuare un obiectiv care poate fi realizat, chiar dacă actuala criză economică îi afectează adevăratul potenţial. Totuşi, EPLP nu este de acord că o taxă fiscală la nivel UE este un instrument necesar pentru realizarea unora dintre obiectivele Strategiei de la Lisabona şi nu a sprijinit această măsură.

EPLP sprijină însă esenţa textului aprobat şi, de aceea, a votat în favoarea raportului.

  Catherine Stihler (PSE), în scris −Potrivit raportului Allianz Group publicat luni, recesiunea încetineşte în acest an ritmul în care UE şi-a propus să devină zona cu cea mai dezvoltată economie bazată pe cunoaştere din lume. Pentru a realiza obiectivele de la Lisabona, trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă, chiar şi în aceste vremuri de criză. Prin realizarea acestor obiective, vom reuşi să ieşim din recesiune, consolidând poziţia UE în viitor. De asemenea, nu trebuie să uităm obiectivele de la Barcelona cu privire la îngrijirea copiilor.

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris - (EL) Rezoluţiile forţelor politice de capital ascund cauzele şi caracterul capitalist al crizei. Acestea transferă povara crizei asupra lucrătorilor, care au plătit pentru profiturile excesive de capital şi acum trebuie să plătească pentru criză şi să salveze şi să sporească profitul capitalist. Propunerile îndeamnă UE să adâncească Strategia anti-muncă de la Lisabona, să aplice pactul de stabilitate şi de relansare economică şi să continue liberalizarea totală a pieţei interne. Ele propun măsuri pentru sprijinirea grupurilor de monopol prin acordarea unor sume uriaşe de bani din buzunarele lucrătorilor, prin reducerea impozitelor pe capital şi creşterea împrumuturilor către marile companii ce deţin monopoluri. Promovează restructurări capitaliste mai rapide care se sprijină pe strategia de „flexisecuritate” şi Directiva privind organizarea timpului de lucru sau, altfel spus, privind creşterea orelor de muncă până la 13 ore pe zi şi 78 de ore pe săptămână şi împărţirea timpului de muncă în timp activ şi timp inactiv, neplătit.

Dezvoltarea „economiei verzi” şi liberalizarea cercetării şi a energiei şi inovaţiei deschid drumul către investiţii profitabile de capital în detrimentul lucrătorilor şi al claselor de jos.

Întâlnirea informală la nivel înalt de la 1 martie a confirmat amplificarea luptei imperialiste şi frontul comun al monopolurilor împotriva oamenilor.

- Propunere de rezoluţie B6-0134/2009 (Schimbările climatice)

  John Attard-Montalto (PSE), în scris −Sunt de acord ca UE să îşi păstreze rolul de lider în politica internaţională a climei. Dacă, însă, nu va adopta o poziţie comună, îşi va pierde din credibilitate. UE ca întreg pare să fie pe calea ce bună în ceea ce priveşte schimbările climatice, dar toate ţările, inclusiv Malta, trebuie să fie atente să nu rămână în urmă, fapt care ar afecta credibilitatea Uniunii.

Limitarea creşterii temperaturii medii globale este necesară nu doar în ţările dezvoltate, dar şi în ţările în curs de dezvoltare. Este inutil să amintim faptul că asemenea acţiuni necesită resurse financiare. UE trebuie să elaboreze un plan care să abordeze domeniile relevante şi sursele de finanţare necesare.

  Edite Estrela (PSE), în scris - (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei Parlamentului European privind combaterea schimbărilor climatice. Uniunea Europeană trebuie să îşi menţină poziţia de lider în politica internaţională a climei şi să facă orice efort necesar pentru a ajunge la un acord în Copenhaga care să permită reducerea emisiilor de dioxid de carbon în atmosferă şi limitarea creşterii temperaturii globale la mai puţin de 2°C peste nivelurile pre-industriale.

Având în vedere actuala criză financiară şi economică, ajungerea la un nou acord în Copenhaga privind combaterea schimbărilor climatice este fundamentală. Criza economică şi criza climatică pot fi abordate împreună pentru a oferi oportunităţi economice importante pentru dezvoltarea noilor tehnologii şi crearea de locuri de muncă.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris - (PT) Această rezoluţie conţine aspecte pozitive, pe care le apreciem. Dorim să subliniem apelul pentru ca Uniunea Europeană să urmărească în mod activ un acord în Copenhaga, care să ia în considerare cele mai recente rapoarte ştiinţifice privind schimbările climatice, care să se angajeze la niveluri de stabilizare şi obiective legate de temperatură prin care să crească probabilitatea evitării schimbărilor climatice periculoase şi care să permită revizuiri regulate, pentru a garanta faptul că obiectivele sunt în acord cu cele mai recente progrese ştiinţifice. La fel, apreciem atenţia acordată nevoii de a creşte în mod semnificativ resursele financiare, în scopul de a face posibile acţiunile necesare de atenuare a efectelor în ţările în curs de dezvoltare.

Totuşi, nu suntem de acord cu insistenţa, chiar dacă exprimată doar în considerente, pe sistemul european de comercializare a emisiilor, în special pe afirmaţia că acesta ar putea deveni un model pentru dezvoltarea comercializării emisiilor în alte ţări şi regiuni dezvoltate. Prin urmare, nu suntem de acord cu abordarea bazată pe economie, care influenţează în mod evident diferite aspecte ale rezoluţiei.

  Glyn Ford (PSE), în scris −Am votat în favoarea rezoluţiei Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară. În ciuda gravităţii actualei crize financiare, un produs al dereglementării, al laşităţii în reglementare şi al lăcomiei bancherilor, nu putem ignora necesitatea de a continua lupta împotriva schimbărilor climatice. Trebuie să privim actuala criză ca o ocazie de a cheltui resurse pentru a realiza o schimbare în stilul nostru de viaţă şi pentru a promova o abordare ecologică pe întreg continentul şi în lume. Nu putem realiza obiectivele noastre dacă nu lucrăm în parteneriat cu SUA şi Japonia, China şi India.

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Sunt de acord cu unele puncte ale rezoluţiei privind combaterea schimbărilor climatice. Pe de altă parte, nu pot sprijini mai multe paragrafe ale raportului. De aceea, am decis să mă abţin şi să nu votez în această problemă.

  Catherine Stihler (PSE), în scris −Trebuie să folosim economia verde pentru a crea locuri de muncă în UE. Acest lucru trebuie să constituie o prioritate în timpul crizei financiare.

- Propunere de rezoluţie B6-0133/2009 (Politicile de ocupare a forţei de muncă)

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris − (SV) Această rezoluţie conţine multe sfaturi bune. Totuşi, majoritatea celor conţinute în rezoluţie intră în competenţa parlamentelor naţionale.

Propunerile din rezoluţie vor conduce, de asemenea, la nevoia de resurse mai mari pentru Fondul de ajustare la globalizare al UE. Aceasta ce va determina o creşte a contribuţiilor statelor membre la UE şi vine într-o perioadă în care statele membre trebuie să îşi conserve resursele economice reduse pentru propriile politici sociale şi de ocupare a forţei de muncă. Nu credem că Fondul pentru globalizare al UE este cea mai bună cale pentru sprijinirea lucrătorilor care şi-au pierdut locurile de muncă. Statele membre sunt mai în măsură să promoveze politici eficiente în acest domeniu. Mai mult, statele membre cheltuiesc sume de bani pentru pachete de stimulente care sunt echivalente cu contribuţiile lor totale la bugetul UE.

Am votat împotriva acestei rezoluţii, în primul rând din cauza formulării referitoare la Fondul pentru ajustare la globalizare al UE.

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Am votat împotriva propunerii de rezoluţie privind orientările pentru politica de ocupare a forţei de muncă. De fapt, având în vedere că actuala criză financiară şi economică globală îndeamnă la un răspuns determinat şi coordonat din partea UE pentru a stopa pierderea locurilor de muncă, pentru a menţine un nivel satisfăcător al veniturilor pentru europeni, pentru a preveni o recesiune şi pentru a transforma în oportunităţi actualele provocări în materie economică şi de ocupare a forţei de muncă, consider că măsurile adoptate de eurocraţi nu sunt deloc suficiente pentru a duce povara crizei prin care trecem, mai ales într-un sector atât de sensibil cum este cel al ocupării forţei de muncă.

- Raport: Elisa Ferreira (A6-0063/2009)

  John Attard-Montalto (PSE), în scris −Iniţiativa de lansare a planului de redresare este o reacţie la grava scădere a activităţii economice la care asistăm. Prioritatea esenţială a planului de redresare trebuie să fie stimularea economiei şi a competitivităţii în UE şi evitarea creşterii şomajului. Deputaţii insistă că ajutorul financiar trebuie să fie prompt, orientat şi temporar. Circumstanţele excepţionale actuale trebuie considerate în contextul mai larg al unui angajament ferm de a reveni la o disciplină bugetară normală imediat ce economia va fi relansată.

În plus, planul de redresare trebuie să aibă în vedere un acord internaţional corect pentru a da ţărilor sărace ocazia de a scăpa de sărăcie fără să alimenteze încălzirea globală, sprijinind finanţarea de investiţii masive.

În cele din urmă, o acţiune coordonată între statele membre trebuie să fie îndreptată către reducerea nesiguranţei pieţelor de credit şi facilitatea funcţionării acestor pieţe.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris - (PT) În ciuda adoptării anumitor propuneri pozitive şi prompte, pe care le-am susţinut, în special cele legate de paradisurile fiscale, cele mai multe propuneri ale grupului nostru au fost, din păcate, respinse, şi principalul obiectiv al raportului este continuarea politicilor neoliberale, cu câteva nuanţe socialiste pentru alegători în cursa pentru campania electorală.

Printre propunerile noastre care au fost respinse se numără cele legate de creşterea semnificativă a resurselor financiare şi mobilizarea rapidă a fondurilor destinate sprijinirii ocupării forţei de muncă, precum şi o redirecţionare a programelor de asistenţă către grupurile cele mai vulnerabile, inclusiv programele de garantare de condiţii de viaţă decente şi acces universal la servicii publice de înaltă calitate. Regret, de asemenea, respingerea propunerilor referitoare la suma alocată pentru planul de redresare (1,5% din PIB-ul UE), pe care o considerăm a fi insuficientă pentru a rezolva actuala criză, şi faptul că UE va rămâne mult în urma unor ţări ca SUA şi China. În plus, regret respingerea criticilor aduse de noi Comisiei pentru a fi legat planul de redresare de expansiunea ‪„reformelor structurale” neoliberale şi respectarea strictă a Pactului de stabilitate şi creştere economică, când de fapt ar trebui să renunţăm la aceste politici şi să găsim o altă cale.

  Glyn Ford (PSE), în scris −Nu pot decât să o felicit pe colega mea, Elisa Ferreira, pentru raportul acesteia privind planul european de redresare economică. Împărtăşesc sentimentele dlui Poul Rasmussen conform cărora încă nu am făcut suficient de mult. Salvarea băncilor a fost un pas necesar, dar nu suficient. Trebuie, de asemenea, să luăm măsuri pentru a rezolva problemele de pe piaţa muncii. Repartizarea lucrului trebuie încurajată şi, când se cer orare de muncă reduse, trebuie să încurajăm menţinerea numărului de ore la locul de muncă prin utilizarea timpului în scopul formării pentru îmbunătăţirea competenţelor.

Criza reală nu este cea de pe piaţa creditelor ipotecare, ci mai curând în economia de cazino de zece ori mai mare a unei lumi din ce în ce mai ezoterice şi fanteziste a pieţelor derivate, care trebuie adusă sub control. Prin urmare, salut acţiunile de controlare a paradisurilor fiscale şi introducerea la nivel UE a unei taxe pentru tranzacţiile financiare pentru a depăşi cele mai grave consecinţe ale crizei, pentru a atenua speculaţiile şi pentru a creşte finanţările, pentru a reuşi să ne menţinem pe drumul cel bun în vederea îndeplinirii obiectivelor de dezvoltare ale mileniului.

  Małgorzata Handzlik (PPE-DE), în scris – (PL) Raportul privind planul de redresare economică adoptat astăzi sprijină măsurile propuse de Comisia Europeană de stimulare a economiei europene.

Datele din ultimele săptămâni nu îndeamnă la optimism. Se estimează că în 2009 creşterea economică va rămâne la un nivel sub zero. Şomajul creşte peste tot în UE. Aceasta este cea mai gravă recesiune care a afectat Comunitatea Europeană şi prima de la introducerea monedei unice.

De aceea, sunt necesare acţiuni hotărâte care să conducă la crearea de locuri de muncă şi la ameliorarea reală a situaţiei economice. O problemă esenţială este, desigur, aşa-numita însănătoşire a sistemului financiar, astfel încât întreprinderile să poată avea acces la credite. Este un aspect deosebit de important mai ales pentru întreprinderile mici şi mijlocii care, în mod evident, sunt fundamentul economiei europene. Este motivul pentru care acordarea cât mai rapidă şi eficientă de credite trebuie asigurată urgent. Ajutorul destinat combaterii crizei nu trebuie orientat doar către anumite sectoare. Un astfel de ajutor este indispensabil, dar trebuie să includă o abordare a competitivităţii industriei europene. În plus, criza nu trebuie folosită ca o ocazie de a introduce noi reglementări care să impună sarcini excesive.

Sper ca planul european de redresare economică să producă în curând efectele scontate, sub forma primelor semne de stimulare economică.

  Astrid Lulling (PPE-DE), în scris - (FR) Situaţiile excepţionale necesită resurse excepţionale.

Situaţia economică s-a deteriorat atât de mult încât justifică o acţiune concertată a statelor membre pentru a încerca să relanseze activitatea economică. Totuşi, trebuie făcute mai multe observaţii. Situaţia excepţională prin care trecem nu pune în discuţie legile fundamentale ale economiei. Împrumuturile de azi înseamnă datoriile de mâine, datorii pe care statele membre vor fi obligate să le plătească în viitor. Deficitul poate fi necesar, dar va fi un preţ greu de plătit. Trebuie să fim conştienţi de acest lucru. Există deja o discuţie cu privire la majorarea impozitelor în viitorul apropiat pentru a menţine finanţele publice pe linia de plutire.

În al doilea rând, nu toate cheltuielile angajate în planurile de redresare au aceeaşi valoare. Cheltuielile pentru investiţii în modernizarea echipamentelor de producţie sau pentru cercetare au o valoare diferită de cele pentru costurile de funcţionare. De aceea, ar fi o idee bună ca statele membre să îşi procure instrumentele adecvate pentru a face alegerile cele mai potrivite.

În cele din urmă, pentru că într-adevăr cuvintele au semnificaţie, să precizăm că planul de redresare nu este, de fapt, unul european ci, mai curând, o coordonare a măsurilor naţionale adoptate de diferitele state membre. Trebuie să facem mai mult? Întrebarea merită pusă, dar elaborarea unui plan european comun de redresare economică ar presupune revizuirea fundamentală a politicilor şi resurselor europene.

  Adrian Manole (PPE-DE), în scris − Planul de relansare a economiei europene este în special important prin cele două elemente centrale ale sale: în primul rând, măsuri de stimulare fiscală pe termen scurt pentru impulsionarea cererii, protejarea locurilor de muncă şi redarea încrederii consumatorilor, iar în al doilea rând, investiţii inteligente pentru impulsionarea creşterii economice.

Prioritatea numărul unu a Uniunii Europene o constituie protejarea cetăţenilor de efectele negative ale crizei financiare. Pentru economia României, măsurile îşi vor dovedi eficacitatea, în special în ceea ce priveşte IMM-urile, prin simplificarea şi accelerarea procedurilor, punerea la dispoziţie anticipată a fondurilor structurale şi de coeziune, precum şi a fondurilor pentru dezvoltare rurală.

Votul pozitiv acordat acestui raport implică şi faptul că Fondul Social European va trebui să finanţeze măsuri de promovare a ocupării forţei de muncă, în special în favoarea grupurilor celor mai vulnerabile de populaţie şi, de asemenea, vor trebui create condiţiile-cadru care să atenueze efectele asupra sectorului antreprenorial, deoarece acestui sector îi revine un rol-cheie pentru redresarea economiei, el contribuind decisiv şi la crearea de locuri de muncă şi, astfel, la generarea de cerere pe piaţa internă

  Rovana Plumb (PSE), în scris − Am votat favorabil raportul colegei Ferreira, cu convingerea că acesta va ajuta la depăşirea perioadei economice dificile pe care o traversează Europa, ca urmare a politicilor neo-liberaliste din ultimii 10 ani.

Statele bogate europene trebuie să-şi arate solidaritatea pentru estul Europei, iar mărirea fondului de ajutorare acordat acestora este necesară. În viziunea noastră, a socialiştilor europeni, trebuie să acţionăm pentru eliminarea diferenţelor între statele mai dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, cu atât mai mult cu cât economia celor din urmă este strans legată de instituţiile bancare din vest. De aceea ne trebuie un plan de coordonare a economiilor tuturor statelor membre.

Susţinem introducerea unor măsuri împotriva activităţilor financiare offshore, prin intermediul cărora cei care câştigă foarte mult îşi mută afacerile în aceste paradisuri fiscale, neplatind impozite, în timp ce cei mai mulţi cetăţeni UE plătesc impozite şi îşi pierd locurile de muncă. Cifrele sunt alarmante, până la sfârşitul anului 2009 preconizându-se un număr de 25 milioane de şomeri în întreaga Europă (în România 500.000). Eliminarea "paradisurilor fiscale" va duce la eliminarea şomajului.

Avem nevoie de promovarea şi sprijinirea solidarităţii europene între vechile şi noile state membre, iar votarea amendamentului referitor la această problemă reprezintă un test pentru PE.

  John Purvis (PPE-DE), în scris −Situaţia economică din Europa şi din întreaga lume este foarte gravă şi este absolut normal ca Uniunea Europeană şi statele membre să facă tot ce le stă în putinţă pentru a se asigura că recesiunea nu se transformă într-o criză economică şi că acolo unde acţiunea din partea guvernelor poate stimula activitatea economică, aceasta trebuie să fie permisă.

Acest raport nu este perfect şi nu putem fi de acord cu toate aspectele lui, dar subliniază faptul esenţial că această criză nu trebuie să fie o scuză pentru protecţionism, datorii excesive sau eliminarea normelor în materie de concurenţă. Am reuşit să ne opunem stângii, ale cărei amendamente ar fi transformat un raport rezonabil într-o listă de cumpărături pe care nu ne-o putem permite sau într-un atac la capitalism şi la sistemul financiar în general.

Este foarte important să nu stăm cu mâinile în sân şi să facem tot ce putem pentru relansarea economiilor noastre. Acest raport recunoaşte faptul că piaţa liberă şi indivizii şi afacerile din Europa sunt vitale pentru procesul de reconstrucţie, iar conservatorii britanici îl susţin pe aceste considerente.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris – (PT) În ciuda unor elemente pozitive, raportul Elisei Ferreira privind planul european de redresare economică are aceleaşi probleme ca şi planul însuşi: descrie situaţia fără a dispune de o înţelegere reală a cauzelor actualei crize; enumeră iniţiativele necesare pentru restabilirea încrederii operatorilor economici fără, însă, a fi identificat vreo dovadă a acestui efect şi oferă foarte puţin în materie de mobilizare europeană. În această privinţă, trebuie adăugat faptul că dacă raportul rezolvă foarte puţin în mod concret este pentru că Parlamentul European nu are decât într-o mică măsură capacitatea de a face ceva. Acelaşi lucru poate fi spus despre Comisia Europeană.

Din bugetul acestui plan, doar 15% vor fi fonduri gestionate la nivel comunitar. Prin urmare, răspunsul trebuie într-adevăr căutat la nivel european, dar în primul rând prin voinţa politică a statelor membre de a-şi coordona răspunsurile la actuala situaţie economică. Impulsul trebuie să vină din partea statelor membre, în cazul în care va veni, având în vedere că semnele actuale ale unei lipse de voinţă politică europeană sunt îngrijorătoare. Nu trebuie decât să priviţi, de exemplu, la poziţiile contradictorii adoptate de social democraţii germani sau austrieci din PE sau atunci când reprezintă guvernele ţărilor lor.

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Sunt de acord cu unele puncte ale raportului dnei Ferreira privind planul european de redresare economică, dar nu subscriu la întreg conţinutul său. Din acest motiv, am decis să mă abţin şi să nu votez pentru raportul colegei mele deputate.

  José Albino Silva Peneda (PPE-DE), în scris - (PT) Problema principală creată de această criză este creşterea şomajului, o situaţie care nu poate fi schimbată decât prin creşterea investiţiilor.

Pentru a creşte investiţiile, creditele trebuie să fie accesibile şi ieftine, dar totul indică faptul că, deocamdată, acestea vor fi puţine şi tot mai scumpe pentru cele mai vulnerabile ţări, cum ar fi Portugalia.

Aceste ţări se confruntă cu dificultăţi financiare tot mai mari, motiv pentru care sprijin pe deplin posibilitatea de a avea, în zona euro, un emitent central unic al datoriei publice europene. În această privinţă, acesta este scenariul cel mai compatibil cu o sustenabilitate pe termen lung a monedei euro.

În situaţia actuală, este vitală revitalizarea pieţei europene de credite prin acordarea de împrumuturi responsabile afacerilor viabile şi familiilor.

Sprijinul financiar acordat băncilor şi afacerilor trebuie să fie orientat în mod corect, să fie temporar, transparent, garantat în termeni cost-beneficiu şi controlat foarte strict.

Miza poate fi soliditatea şi solidaritatea proiectului european şi, de aceea, trebuie să acţionăm într-o manieră coordonată şi să respectăm legile pieţei interne fără să permitem protecţionismul.

Sprijin raportul privind planul european de redresare economică prezentat de colega mea, Elisa Ferreira, pentru că sunt de acord cu liniile generale ale abordării.

  Peter Skinner (PSE), în scris −Acest raport însoţeşte planul de redresare al Comisiei Europene, care încearcă să revigoreze economia UE. EPLP poate sprijini conceptul de bază cuprins în ideile raportoarei şi consideră că multe dintre problemele expuse sunt critice pentru o adevărată relansare.

Răspunsul Comisiei la criza economică nu s-a făcut simţit şi Parlamentul consideră că relansarea necesită instrumente mai eficiente. O abordare din punct de vedere al mediului ar putea conduce la o mai mare inovaţie şi ar stimula productivitatea, având, în acelaşi timp, un efect pozitiv asupra mediului. Totuşi, trebuie să fim atenţi să nu aducem prejudicii unor sectoare industriale specifice sau să reducem posibilităţile noastre economice şi, prin urmare, este necesară considerarea unei abordări foarte bine orientate. La fel, o nouă abordare a supravegherii financiare propusă de raportul înţelepţilor Larosière este, de asemenea, vitală pentru a ne asigura împotriva riscurilor sistemice.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris −(NL) Grupul Verts/Alianţa Liberă Europeană este de părere că acum trăim apogeul a trei crize care sunt legate între ele: o criză economică, una de mediu şi una socială. Din acest motiv Grupul Verts/ALE s-a opus „planului european de redresare” în contextul iminentei întâlniri europene la nivel înalt din primăvară, a cărei singură misiune este să resusciteze vechiul model laissez-faire.

Pomparea unor sume enorme în acest model riscă să adâncească criza socială şi de mediu. Creşterea cererii pentru a stimula producţia este contraproductivă. Şi este exact ceea ce propune raportul Ferreira, motiv pentru care am votat împotriva acestuia.

Planul de redresare economică trebuie să pună la dispoziţie noi instrumente financiare şi, în acelaşi timp, să conducă la stabilitate şi încredere în sistem prin reglementări. Stimulentul pentru obţinerea de profituri pe termen scurt printr-o selecţie de prime trebuie înlocuită cu norme pentru aşa-numitele fonduri de pârghie şi fonduri de capital privat. Transparenţa, contabilitatea deschisă şi supravegherea ar trebui să facă paradisurile fiscale imposibile. Printr-o fixare exactă a sarcinilor, băncile pot servi din nou economia reală, Banca Centrală Europeană jucând un rol de câine de pază.

  Catherine Stihler (PSE), în scris −Criza financiară este primul test al globalizării. O criză alimentată de lăcomie şi consumată de frică ar trebui să ne facă să ne punem întrebări legate de valorile noastre fundamentale şi de modelul de societate în care am vrea să trăim. Nu este timpul pentru naţionalisme, ci timpul în care o Europă puternică este mai importantă ca niciodată. Nevoia unei abordări coordonate, nu doar în UE, ci în întreaga lume, face ca întâlnirea G20 din Londra să fie atât de importantă.

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE), în scris − Am votat pentru raportul Fereira ce solicită Comisiei Europene să vină cu orientări clare şi puternice în scopul unei mai bune abordări coordonate între toate statele membre pentru gestionarea acestei puternice crize economice în vederea protecţiei unui număr cât mai mare de locuri de muncă. Solicit Comisiei să înceapă procedurile cât mai repede posibil.

Prin acest raport, Parlamentul European invită Consiliul European de primăvară să dea un impuls politic puternic şi să stabilească o foaie de parcurs pentru toate iniţiativele legale, pentru a garanta împreună cu Parlamentul că acestea vor fi adoptate în timp util.

Raportul subliniază consecinţele economice şi sociale extrem de negative ale crizei în multe dintre noile state membre, care constituie un risc substanţial de destabilizare şi de creştere a sărăciei. Se aşteaptă ca efecte colaterale să afecteze euro şi economiile din zona euro. Solicităm o abordare coordonată la nivelul Comunităţii având în vedere solidaritatea comunitară şi asumarea unei responsabilităţi colective în această privinţă şi invităm Comisia să revizuiască şi să consolideze toate instrumentele destinate stabilizării statelor membre afectate, inclusiv stabilizării ratelor de schimb, astfel încât să se poată pune în aplicare prevederi de siguranţă şi pachete de răspuns rapide şi eficiente.

  Marianne Thyssen (PPE-DE), în scris −(NL) Am ascultat cu foarte multă atenţie discursurile raportorilor şi ale preşedinţilor grupurilor, inclusiv lovitura dată de preşedintele Grupului Socialist din Parlamentul European Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi Democraţilor Europeni cu privire la felul în care acesta trebuia să voteze amendamentul 92. Într-adevăr, nu suntem de acord cu implicaţiile acestui amendament şi, împreună cu colegii mei, am votat împotriva acestuia. Cu siguranţă, nu poate fi vorba de adoptarea de măsuri pe termen scurt care să submineze obiectivele pe termen lung?

Din acest motiv, nu este corect să le cerem statelor membre un efort bugetar, indiferent de gradul lor de vină, care reprezintă un factor important pentru a stabili în ce măsură cheltuielile de deficit pot fi justificate. Grupul meu a avut dreptate să-şi susţină punctul de vedere pe care îl împărtăşeşte cu Comisia, şi anume că ar trebui să ne gândim şi la generaţiile viitoare. De aceea, este justificat faptul de a avea diferite stimulente bugetare în funcţie de gradul de responsabilitate al statelor membre. Din acest motiv, un efort uniform de 1,5% din PIB nu este nici viabil, nici justificat.

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris - (EL) Planul european de redresare economică transferă povara crizei capitaliste pe umerii lucrătorilor, promovează obiectivele mai generale ale UE şi protejează profiturile şi interesele colective ale plutocraţiei.

Scopul atacului grav la asigurări şi drepturile de muncă, la veniturile familiilor şi la standardele lor de viaţă este atât de evident încât UE poate asigura monopolurile euro-unificatoare că se vor afla într-o poziţie de avantaj când economia se va relansa” în raport cu concurenţa internaţională.

UE şi guvernele încearcă să obţină consimţământul maselor folosind condiţionalităţii pentru a impune cu cât mai puţină rezistenţă restructurările capitaliste stabilite în Strategia de la Lisabona: alternanţa între ocuparea forţei de muncă şi şomaj, creşterea vârstei de pensionare şi tăieri drastice ale salariilor, pensiilor şi avantajelor sociale.

Mai mult, deciziile luate la reuniunile la nivel înalt şi finanţarea măsurilor doar de către statele membre evidenţiază accentuarea imperialismului, care conduce la o politica a „fiecăruia pentru el”.

Lucrătorii au o singură opţiune: rezistenţă, nesupunere şi contraatac alături de Partidul comunist grec, condamnarea politicii europene unidirecţionale şi a forţelor care o promovează, reorganizarea mişcării populare şi lupta pentru putere a maselor şi a economiei pentru mase.

- Raport: Evgeni Kirilov (A6-0075/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris −(IT) Doamnă preşedintă, am votat pentru raport. Transparenţa nu este doar un simbol, ci şi un principiu pe care ar trebui să se întemeieze toate procedurile instituţionale. Cetăţenilor şi organismelor de alegători trebuie să li se garanteze un acces cât mai mare la documentele instituţiilor europene pentru a le oferi posibilitatea de a participa în mod efectiv la procesul politic şi pentru a putea trage la răspundere autorităţile publice pentru acţiunile lor. Din acest motiv am susţinut cu tărie în trecut publicarea dosarelor parlamentare.

În ciuda progreselor realizate de instituţiile europene în ceea ce priveşte deschiderea şi transparenţa, situaţia nu este tocmai perfectă şi această revizuire a Regulamentului (CEE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele deţinute de instituţiile europene ar trebui văzut ca un alt pas către realizarea unui mediu administrativ în care disponibilitatea informaţiilor şi accesul la acestea reprezintă mai curând regula, decât excepţia.

În concluzie, aş dori să subliniez o realizare recentă importantă: Parlamentul European foloseşte acum nu mai puţin de 23 de limbi oficiale şi documentele Comunităţii Europene sunt disponibile în toate acestea. Acest fapt reprezintă o garanţie a democraţiei.

  Jean Marie Beaupuy (ALDE), în scris - (FR) Acest raport din proprie iniţiativă trebuie considerat din perspectiva dezbaterii legislative în curs, care vizează modificarea regulamentelor referitoare la fondurile structurale şi, în special, Regulamentul FEDER (raportul Angelekas) şi Regulamentul FSE (raportul Jöns).

În efortul de a se ajunge la un acord în primă lectură şi de a se da un răspuns rapid în faţa acestei crize, care afectează direct populaţia Europei, Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa a ales să nu modifice propunerile legislative. Din motive de consecvenţă, aceeaşi abordare a fost aplicată în cazul acestui vot.

Colegii mei din partidul MoDem şi cu mine împărtăşim aceleaşi îngrijorări cu privire la lupta împotriva schimbărilor climatice. Aceasta din urmă trebuie confirmată ca o prioritate a politicii de coeziune după 2013.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris – (PT) Nu contaţi pe noi pentru a susţine inutilul plan european de redresare economică care, în cea mai mare parte, va fi autofinanţat de fiecare dintre statele membre („solidaritate europeană” adevărată) şi care nu pune sub semnul întrebării politicile neoliberale care sunt la originea înrăutăţirii condiţiilor de muncă şi de viaţă a zdrobitoarei majorităţi a populaţiei.

Prin urmare, deloc surprinzător, majoritatea Parlamentului a respins propunerile noastre care:

- condamnau faptul că, într-o perioadă în care criza socio-economică în UE se adânceşte, bugetul comunitar pentru 2009 este „cel mai redus din toate timpurile”;

- insista pe creşterea fondurilor structurale şi a fondului de coeziune;

- subliniau că „plăţi suplimentare în avans” în cadrul acestor fonduri vor conduce la o reducere a finanţării comunitare în următorii ani;

- criticau implementarea insuficientă a acestor fonduri, mai ales în contextul înrăutăţirii condiţiilor socio-economice în UE;

- cereau ca aceste fonduri să fie privite ca o ţintă de cheltuieli şi propuneau creşterea ratei cofinanţării comunitare şi abrogarea normelor N+2 şi N+3 în ceea ce priveşte aceste fonduri;

- insistau ca aceste fonduri să fie folosite eficient pentru promovarea unei convergenţe reale, deci prin abandonarea subordonării lor constante la obiectivele neoliberale ale Strategiei de la Lisabona;

- insistau pe lupta împotriva delocalizărilor firmelor.

  David Martin (PSE), în scris −Am sprijinit acest raport care recomandă plăţi mai rapide şi mai flexibile pentru finanţarea structurală. Acest raport va asigura utilizarea fondurilor structurale pentru a proteja şi crea mai multe locuri de muncă. Salut acest raport care solicită ca fondurile să fie acordate proiectelor mai devreme şi să reducă nevoia de împrumuturi bancare.

  Luca Romagnoli (NI), în scris −(IT) Am votat împotriva raportului dlui Kirilov privind politica de coeziune: Investiţii în economia reală. Este esenţial să înţelegem că politica de coeziune a UE reprezintă o contribuţie importantă la planul de redresare economică şi este cea mai mare sursă de investiţii în economia reală a Comunităţii, oferind asistenţă orientată pentru abordarea nevoilor prioritare şi a zonelor cu potenţial de creştere, atât în sectorul public, cât şi cel privat. Totuşi, aceste aspecte ar trebui să ne facă să ne gândim la greşelile pe care le-am făcut în trecut şi care ne-au adus în această situaţie economică gravă. O legislaţie strictă este necesară şi în acest sector, altfel riscăm să comitem ciclic aceleaşi greşeli.