Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2008/2692(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

B6-0104/2009

Dezbateri :

PV 11/03/2009 - 12
CRE 11/03/2009 - 12

Voturi :

PV 12/03/2009 - 7.9
CRE 12/03/2009 - 7.9
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0133

Stenograma dezbaterilor
Miercuri, 11 martie 2009 - Strasbourg Ediţie JO

12. Raport de progrese 2008 privind Croaţia - Raport de progrese 2008 privind Turcia - Raport de progrese 2008 privind fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
Proces-verbal
MPphoto
 

  Preşedintele – Următorul punct se referă la declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei privind:

- Croaţia: raport de progrese 2008;

- Turcia: raport de progrese 2008 şi

- fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei: raport de progrese 2008.

 
  
MPphoto
 

  Alexander Vondra, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului −Domnule Preşedinte, daţi-mi voie să fac o scurtă introducere a dezbaterii legate de rapoartele de progrese privind cele trei ţări, Croaţia, Turcia şi fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.

Voi începe cu Croaţia. Raportul dvs. menţionează în mod corect progresele Croaţiei din ultimul an. De la începutul negocierilor, au fost deschise 22 de capitole – din 35 –, din care şapte au fost închise provizoriu. Preşedinţia va continua negocierile. Sunt planificate în special două conferinţe privind aderarea: la nivel parlamentar, în săptămânile următoare, şi la nivel ministerial, în iunie.

Raportul dvs. subliniază în mod corect importanţa stabilirii unui acord pentru disputa frontalieră nesoluţionată cu Slovenia. Aş dori să asigur Parlamentul că Preşedinţia va continua eforturile de soluţionare a acestei probleme şi, în acest context, sprijinim pe deplin eforturile continue ale comisarului Olli Rehn de a găsi o soluţie care să ne permită continuarea negocierilor de aderare. Înainte de şedinţă, am discutat acest lucru în detaliu la prânz. În privinţa ultimei evoluţii, salutăm decizia Croaţiei, anunţată luni, prin care acceptă medierea propusă de grupul de experţi sugerat de Olli Rehn. Încurajăm atât Slovenia, cât şi Croaţia să colaboreze în mod constructiv pentru a găsi de urgenţă o soluţie permanentă şi acceptabilă de ambele părţi, deoarece nu ar trebui să fie doar o reţetă pentru alte amânări.

În afara acestui aspect important, continuarea progreselor în negocierile detaliate depinde în primul rând de Croaţia însăşi. Trebuie finalizate reformele politice, economice, legislative şi administrative necesare şi Croaţia trebuie să îşi respecte obligaţiile care decurg din Acordul de stabilizare şi de asociere. Punerea în aplicare a Parteneriatului revizuit de aderare este, de asemenea, importantă în pregătirea continuării integrării în cadrul Uniunii Europene. Consiliul consideră că foaia de parcurs indicativă şi condiţională întocmită de Comisie în Raportul său din 2008 privind progresele este un instrument util. Aceasta va ajuta Croaţia să ia măsurile necesare pentru a ajunge în etapa finală a negocierilor. Acestea fiind spuse, în pofida progreselor, mai rămân multe de făcut.

Daţi-mi voie să menţionez câteva din domeniile cheie unde sunt necesare progrese suplimentare, începând cu reforma judiciară. UE a precizat foarte clar că este esenţială stabilirea unui sistem judiciar independent, imparţial, fiabil, transparent şi eficient. Este o condiţie pentru consolidarea statului de drept şi a punerii în aplicare adecvate a acquis-ului. De asemenea, este esenţială o administraţie publică profesionistă, responsabilă, transparentă şi independentă. Au fost realizate reforme legislative semnificative în aceste două domenii, însă trebuie să vedem cum vor funcţiona în practică.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate, aşa cum se subliniază în raportul dvs. Puterile şi resursele Biroului pentru prevenirea corupţiei şi a crimei organizate au fost consolidate. Acelaşi lucru este valabil şi pentru instanţele care instrumentează cazuri în acest domeniu. Acum, principala problemă este să ne asigurăm de obţinerea rezultatelor aşteptate. Punerea în aplicare deplină a programului şi a planului de acţiune anti-corupţie este cheia rezolvării acestei probleme grave.

De asemenea, Uniunea a subliniat că este esenţială cooperarea deplină cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie (TPI), inclusiv accesul la documente. Urmărim îndeaproape evoluţiile în acest domeniu şi invităm autorităţile croate să se asigure de menţinerea cooperării depline cu TPI. Salutăm recentul acord cu privire la documentele lipsă şi solicităm Croaţiei să îl valorifice.

Privind repatrierea refugiaţilor, observăm că a început punerea în aplicare a deciziei de reconstituire pentru validarea drepturilor la pensie, iar informaţiile cu privire la modificările regulilor au fost puse la dispoziţia comunităţii de repatriaţi.

În procesul de atribuire de locuinţe, cazurile din 2007 au fost soluţionate, dar valoarea de referinţă pentru 2008 nu a fost încă atinsă. Trebuie continuate eforturile pentru asigurarea durabilităţii repatrierii refugiaţilor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru legislaţia care vizează ameliorarea drepturilor minorităţilor.

Aţi subliniat în mod corect aspectul cooperării regionale în raportul dvs. Trebuie continuate eforturile în vederea ameliorării bunelor relaţii de vecinătate.

Daţi-mi voie acum să abordez problema Turciei. Negocierile cu Turcia au continuat pe parcursul anului 2008 şi, în total, au fost deschise patru capitole în acest an – ceea ce a devenit aproape o tradiţie.

În pofida încurajărilor UE ca Turcia să îşi accelereze procesul de reformă, anul 2008 nu a produs nivelul aşteptat de reforme. Rămân esenţiale eforturile suplimentare legate de criteriile politice. Vor fi necesare eforturi semnificative într-o serie de domenii, aşa cum a subliniat Consiliul în concluziile sale din 8 decembrie 2008 şi în raportul de activitate al Comisiei din 2008. Acesta este, de asemenea, un aspect asupra căruia aţi atras atenţia în raportul dvs.

În acelaşi timp, Preşedinţia salută paşii pozitivi recenţi întreprinşi de Turcia, inclusiv programul naţional adoptat recent în vederea adoptării acquis-ului şi numirea noului negociator şef. Este important ca aceste angajamente să fie acum transpuse în acţiuni reale şi tangibile.

Am dori să profităm de această ocazie pentru a sublinia importanţa strategică a Turciei. Preşedinţia împărtăşeşte opinia Parlamentului conform căreia Turcia trebuie lăudată pentru progresele realizate în domeniul energiei. Continuăm să evaluăm modalităţi viitoare în acest domeniu esenţial, în special în privinţa susţinerii depline a proiectului de conducte Nabucco.

În ceea ce priveşte progresele Turciei legate de aderare, am dori să subliniem că progresul în domeniul libertăţii de exprimare este esenţial pentru progresul global al negocierilor. În afara amendamentelor binevenite la articolul 301 din Codul Penal, care au avut un efect pozitiv, încă există o serie de prevederi legale care rămân în vigoare şi care ar duce la restricţii în acest domeniu. Interdicţiile site-urilor internet, de multe ori disproporţionate în privinţa domeniului de aplicare şi a duratei, rămân un motiv de îngrijorare. De asemenea, sunt necesare soluţii juridice adecvate pentru a asigura că pluralismul religios coincide cu normele europene.

Trebuie elaborată o strategie cuprinzătoare anti-corupţie. De asemenea, suntem îngrijoraţi cu privire la numărul crescut de cazuri declarate de tortură şi maltratare, în special în afara locurilor oficiale de detenţie. Legea cu privire la îndatoririle şi competenţele juridice ale poliţiei, modificată în 2007, trebuie monitorizată atent pentru a preveni încălcările drepturilor omului. Ratificarea Protocolului la Convenţia împotriva torturii este esenţială.

În ceea ce priveşte partea de sud-est, salutăm anunţarea orientărilor şi a cuprinsului general al Proiectului Anatoliei de Sud-Est. Acum aşteptăm demersuri concrete în vederea dezvoltării economice, sociale şi culturale a regiunii. Acestea trebuie să cuprindă soluţionarea unor probleme persistente, precum persoanele strămutate intern sau problema supravegherii satelor.

În privinţa relaţiilor UE-Turcia, este evident că Turcia trebuie să îşi respecte obligaţia punerii în aplicare depline şi nediscriminatorii a Protocolul adiţional. Acesta este un aspect important, aşa cum aţi subliniat în raport, şi trebuie soluţionat cât mai repede, întrucât afectează în mod evident ritmul negocierilor de aderare. Va continua urmărirea aspectelor acoperite de declaraţia din 21 septembrie 2005 şi se aşteaptă de urgenţă progrese.

În plus, Turcia trebuie, de asemenea, să se angajeze în mod neechivoc să stabilească relaţii bune de vecinătate şi să soluţioneze paşnic conflictele.

În pofida acestor dificultăţi, progresele continuă în numeroase domenii. În prezent, se lucrează la capitolul 16 cu privire la fiscalitate şi la capitolul 19 cu privire la politica socială şi ocuparea forţei de muncă. În ciuda faptului că negocierile devin mai complexe pe măsură ce avansează, Preşedinţia cehă se angajează să progreseze în privinţa capitolelor unde progresul este într-adevăr posibil. În plus, Preşedinţia accentuează realizarea progreselor în privinţa capitolului 15 legat de energie, în conformitate cu aspectele energetice, întrucât aceasta reprezintă una dintre priorităţile noastre.

În cele din urmă, daţi-mi voie să abordez situaţia fostei Republici Iugoslave a Macedoniei. Aceasta este o ţară dinamică, cu un potenţial considerabil. În acelaşi timp, se confruntă cu o serie de provocări semnificative. Ambele aspecte sunt înfăţişate în mod admirabil în raportul dvs. Într-adevăr, Consiliul este de acord cu numeroase aspecte din raport.

Raportul dvs. accentuează în mod considerabil aspectul stabilirii unei date pentru deschiderea negocierilor de aderare. De asemenea, subliniaţi în mod corect dorinţa ambelor părţi de a găsi o soluţie rapidă şi acceptabilă de ambele părţi a problemei numelui.

În ceea ce priveşte ultimele evoluţii, alegerile anticipate din iunie 2008 au avut loc în mai multe etape ca urmare a problemelor semnificative atât la organizarea alegerilor, cât şi la data iniţială a alegerilor, 1 iunie. OSCE/ODIHR/Consiliul Europei au observat că, în perioada premergătoare alegerilor, „nu s-a reuşit să se prevină actele violente” şi că alegerile nu s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor unei serii de norme internaţionale de bază.

Prin urmare, am notificat guvernul şi toţi actorii politici cu privire la importanţa abordării acestor aspecte esenţiale în organizarea alegerilor prezidenţiale şi locale care trebuie să aibă loc peste câteva zile. Considerăm că acest mesaj a fost auzit şi că se întreprind eforturi semnificative pentru a preveni orice tulburare. Vom vedea dacă aceste eforturi dau roade.

Raportul din 2008 al Comisiei privind progresele este util. Am luat notă de planul întocmit de guvernul fostei Republici Iugoslave a Macedoniei. Este un text detaliat care reprezintă un efort serios de a adopta recomandările Comisiei. Având în vedere contextul global al regiunii, acest document şi eforturile depuse la redactarea acestuia trebuie privite ca un aspect pozitiv.

Bineînţeles, coeziunea internă a acestui stat multietnic este cheia dezvoltării sale viitoare. Prin urmare, aş dori să confirm importanţa acordată de Parlament Acordului-cadru de la Ohrid. Acesta a fost esenţial în încetarea conflictelor din ţară şi în conturarea drumului către o integrare europeană mai mare.

Cu privire la liberalizarea vizelor, suntem în prezent în etapa de evaluare şi nu doresc să anticipez rezultatul. Personal, aş dori să spun că manifest simpatie faţă de speranţele şi aspiraţiile cetăţenilor obişnuiţi ai fostei Iugoslavii, care ar dori să poată să circule liber din nou. Însă condiţia preliminară esenţială rămâne gradul de pregătire al ţării în privinţa îndeplinirii criteriilor specifice prevăzute în foaia de parcurs privind liberalizarea vizelor. Personal, sper că în curând vom fi martorii unor evoluţii pozitive.

Acest lucru mă duce la unul dintre aspectele cheie din raportul şi rezoluţia dvs. Preşedinţia cehă s-a angajat în totalitate faţă de perspectiva europeană pentru fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Se pot realiza în continuare progrese în această direcţie. Însă obiectivele cheie ale Parteneriatului de asociere trebuie atinse şi avem nevoie de dovada unor alegeri bine organizate, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în 2008. Aceste aspecte vor fi evaluate de Comisie în următorul raport cu privire la progrese. Aşteptăm cu nerăbdare acest raport, precum şi alte progrese în Skopje.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: MIGUEL ANGEL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Olli Rehn, membru al Comisiei −Domnule preşedinte, dezbaterea de astăzi oferă o ocazie foarte bună de a revizui procesul de aderare din cele trei ţări candidate.

Daţi-mi voie să încep cu Croaţia. Proiectul de rezoluţie al dlui Swoboda se referă la principalele provocări cu care se confruntă în prezent Croaţia. Sunt de acord în totalitate cu vice prim-ministrul Vondra că negocierile de aderare cu Croaţia s-au desfăşurat în general bine de când au început, în octombrie 2005, şi, de aceea, în noiembrie 2008, Comisia a propus o foaie de parcurs indicativă pentru intrarea în ultima etapă de negocieri de aderare până la sfârşitul lui 2009, cu condiţia ca ţara să îndeplinească condiţiile necesare.

Şi în această privinţă împărtăşesc analiza raportorului dvs. şi a dlui Vondra referitoare la provocările viitoare, precum reforma judiciară, lupta împotriva crimei organizate şi a corupţiei şi reforma sectorului construcţiilor de vapoare şi alinierea acestora cu regimul nostru de ajutor de stat şi cu politica în domeniul concurenţei.

Din păcate, negocierile de aderare cu Croaţia sunt în prezent blocate datorită problemei graniţei. Am colaborat cu Preşedinţia cehă în această privinţă şi apreciez foarte mult susţinerea Preşedinţiei faţă de eforturile noastre de a găsi o soluţie viabilă pentru viitor.

Deşi aceasta este o problemă bilaterală, a devenit o problemă europeană şi, prin urmare, Comisia a luat iniţiativa de a oferi o facilitare europeană pentru a soluţiona disputa cu privire la graniţe şi de a permite continuarea negocierilor cu Croaţia, presupunând că ambele părţi consideră utilă această facilitare.

Acesta este mesajul pe care l-am dus la Ljubljana şi Zagreb în ianuarie. Între timp, am discutat termenii acestei facilitări cu ambii miniştri de externe – cel mai recent în cadrul unei reuniuni trilaterale ieri seară – în urma deciziilor ambelor guverne cu privire la iniţiativa noastră.

Salut aprobarea în principiu din partea ambelor ţări cu privire la această facilitare europeană, care va fi asigurată de un grup de experţi la nivel înalt prezidat de preşedintele Martti Ahtisaari. Pe parcursul discuţiilor de ieri, am explorat posibilitatea unui acord cu privire la termenii specifici de facilitare. Am stabilit să continuăm discuţiile în viitorul apropiat. Astfel, lucrările continuă.

Daţi-mi voie să subliniez că, în eforturile sale, Comisia s-a bazat pe cadrul de negociere, care este însăşi temelia procesului de aderare al Croaţiei la UE, aprobat de Croaţia şi de toate statele membre ale UE, inclusiv Slovenia.

Prin adoptarea şi aprobarea cadrului de negociere, atât Croaţia, cât şi Slovenia au stabilit să rezolve disputa graniţei în conformitate cu principiul soluţionării paşnice a disputelor, în temeiul Cartei Naţiunilor Unite. Carta ONU prevede, citez, pentru că este foarte important: „Părţile la orice diferend [...] trebuie să caute să-l rezolve [...] prin tratative, anchetă, mediaţie, conciliere, arbitraj, pe cale judiciară, recurgere la organizaţii sau acorduri regionale sau prin alte mijloace paşnice, la alegerea lor”.

De asemenea, există două concluzii la fel de importante la această afirmaţie din Carta ONU. În primul rând, părţile pot alege oricare din metodele subliniate în Carta ONU. Iniţiativa Comisiei se regăseşte, fără îndoială, printre aceste metode.

În al doilea rând, indiferent de metoda din Carta ONU pe care o aleg, acestea trebuie să ajungă la un acord reciproc. Sper din tot sufletul că acest lucru se va întâmpla mai devreme, şi nu mai târziu. Iniţiativa Comisiei oferă o bază solidă pentru aceasta şi o cale viabilă pentru viitor.

Pe scurt, obiectivul Comisiei este, într-adevăr, să soluţioneze disputa privind graniţele şi, în paralel, să deblocheze negocierile Croaţiei de aderare la UE, astfel încât Croaţia să poată să respecte termenul ţintă de încheiere a negocierilor tehnice până la sfârşitul lui 2009.

Salut rezoluţia echilibrată a dnei Oomen-Ruijten cu privire la Turcia şi susţin eforturile Preşedinţiei de a deschide capitole care sunt pregătite din punct de vedere tehnic să fie deschise. Din păcate, în ultimii ani am fost martorii unei anumite încetiniri a reformelor politice în Turcia. Cu toate acestea – şi sunt de acord cu raportorul în această privinţă – de la sfârşitul ultimului an şi începutul acestui an, au existat unele evoluţii pozitive, precum lansarea unui nou canal de televiziune care emite în limba kurdă şi înfiinţarea unei comisii parlamentare pentru egalitatea între sexe. În plus, noul „Program naţional pentru adoptarea acquis-ului” şi numirea unui nou negociator şef cu atribuţii depline reprezintă, de asemenea, paşi înainte.

De asemenea, sunt încurajat de faptul că prim-ministrul Erdogan şi liderul principalului partid din opoziţie, Deniz Baykal, şi-au semnalat angajamentul faţă de procesul de aderare al Turciei la UE cu ocazia vizitelor lor recente la Bruxelles. Sper că aceste evoluţii vor da naştere la un consens politic şi social puternic în vederea continuării reformelor UE cu o vigoare şi o energie reînnoite.

Acest lucru este legat de libertatea de exprimare, care este o valoare europeană de bază. Într-adevăr, o relaţie deschisă şi transparentă între presă şi autorităţile publice este de bază pentru calitatea dezbaterii democratice din orice ţară. Acest lucru este valabil mai ales pentru o ţară ca Turcia, care trece printr-un proces dificil de transformare şi reformă. Astfel, Comisia urmăreşte îndeaproape asigurarea libertăţii presei în Turcia. Ar trebui respectată cu adevărat, întrucât constituie însăşi baza oricărei societăţi deschise şi, astfel, a transformării democratice continue a Turciei.

Aş dori să spun câteva cuvinte în legătură cu Cipru. În acest an, există o ocazie unică de a reuni insula şi de a pune capăt acestui conflict îndelungat de pe teritoriul european. Este esenţial ca Turcia să susţină în mod proactiv discuţiile actuale de soluţionare a conflictului dintre liderii celor două comunităţi din Cipru.

Cu privire la fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, îi mulţumesc dlui Meijer şi raportorilor alternativi pentru rezoluţia echilibrată. Le împărtăşesc regretul că, la trei ani după ce ţara a obţinut statutul de candidată, negocierile de aderare încă nu au început.

Condiţia esenţială, care nu este îndeplinită, este capacitatea de a respecta normele internaţionale de organizare a unor alegeri libere şi echitabile. Aceasta este o cerinţă de bază pentru respectarea criteriilor politice de la Copenhaga, iar alegerile prezidenţiale şi municipale din martie şi aprilie vor reprezenta, prin urmare, momentul adevărului.

Împărtăşesc evaluarea pozitivă din proiectul dvs. de rezoluţie cu privire la progresele făcute de Skopje în punerea în aplicare a foii de parcurs privind liberalizarea vizelor. Comisia se angajează în continuare să facă o propunere Consiliului cu privire la circulaţia fără vize în 2009, odată cu îndeplinirea condiţiilor de către fiecare ţară din regiune. Ştiu cât de important este acest lucru pentru cetăţenii obişnuiţi din Balcanii de Vest.

Voi sintetiza spunând că, în scopul stabilităţii şi păcii, al libertăţii şi democraţiei, vom continua demersurile în vederea aderării treptate, coordonate, a celor trei ţări candidate, în ciuda perioadei economice foarte dificile. Am încredere că şi Parlamentul va continua să susţină acest obiectiv comun foarte valoros.

 
  
MPphoto
 

  Hannes Swoboda, autor(DE) Domnule preşedinte, domnule Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, domnule comisar, aş dori să vorbesc în primul rând despre Croaţia. Croaţia a făcut progrese în mai multe domenii. Sunt foarte recunoscător pentru eforturile depuse în Croaţia, în special cu privire la reforma judiciară. Au fost necesari o serie de paşi şi, ca urmare a numirii a doi noi miniştri, unele lucruri au fost puse în mişcare. Ştiu că miniştrii nu pot face nimic, dar s-au realizat progrese semnificative în lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii transfrontaliere.

În al doilea rând, în privinţa problemei cooperării cu Tribunalul Penal Internaţional, aş dori să afirm în mod clar că mă aştept din partea Croaţiei să ia toate măsurile necesare în acest sens. Au existat dispute cu privire la diferitele lanţuri de comandă şi documentele corespunzătoare. Sper că aceste probleme vor fi soluţionate în viitorul apropiat pentru a nu produce întreruperea sau amânarea negocierilor.

În al treilea rând, Croaţia a făcut, de asemenea, demersuri în vederea reformei economice. Sunt foarte mulţumit de planurile din acest domeniu, mai ales de cele referitoare la industria construcţiilor de vapoare. Nu a fost uşor, dar bazele importante au fost puse. De asemenea, sunt fericit că s-a putut ajunge la acorduri cu angajaţii din industria construcţiilor de vapoare. Aceste reforme vor fi dureroase, dar sunt necesare şi vor fi întreprinse în manieră raţională.

Acum ajung la problema principală, care este mereu controversată, cea a disputei cu privire la graniţe. Domnule comisar, din păcate trebuie să vă spun că sunt destul de dezamăgit că aţi abordat această problemă fără a lua legătură cu Parlamentul. V-am trimis documentele, dar nu aţi răspuns. Probabil progresele ar fi fost mai mari dacă aţi fi abordat aceste aspecte cu mai multă sensibilitate. Pentru a asigura că nu se produc neînţelegeri, susţin pe deplin propunerea dvs. de mediere. Cu toate acestea, am fi înregistrat progrese mai mari dacă s-ar fi susţinut dinainte în mod clar problema importanţei dreptului internaţional, mai degrabă decât ulterior.

Ne aflăm într-o situaţie dificilă. Este clar că sunt necesare demersuri din ambele părţi. Formularea propunerii noastre iniţiale nu a fost ideală. Am fi preferat să stabiliţi legături mai strânse cu Parlamentul şi cu raportorul. Poate că, prin cooperare, am fi realizat mai multe. Din păcate, nu a fost cazul, dar acest lucru nu se află în centrul dezbaterii de astăzi. Aspectul cheie al dezbaterii este modul în care putem realiza progrese.

Vom progresa. Aceasta va fi probabil formularea pe care o voi propune mâine Parlamentului. Vom spune că medierea pe care aţi propus-o – aşa cum este şi pe care o sprijin pe deplin – ar trebui să se bazeze pe dreptul internaţional, inclusiv principiile de echitate. Ambele tabere trebuie să fie de acord să facă demersuri în această direcţie. Atât Croaţia, cât şi Slovenia trebuie să recunoască faptul că dreptul internaţional este necesar dar, bineînţeles, că principiile echităţii, imparţialităţii şi soluţiei juste – o soluţie politică, dacă doriţi să o descrieţi astfel – sunt la rândul lor esenţiale. Ambele părţi trebuie să recunoască acest lucru şi este destul de trist că ne aflăm într-un impas. Având în vedere celelalte probleme cu care se confruntă lumea şi mai ales Europa, ar trebui ca aceste probleme să poată fi soluţionate printr-un acord reciproc. În ciuda tuturor criticilor, vă doresc, desigur, succes în eforturile dvs. de a convinge ambele părţi. Din păcate, discuţiile de ieri nu au fost atât de pozitive aşa cum ar fi trebuit să fie, dar sper că acest lucru se va schimba în curând.

Aş dori să fac încă o observaţie generală, care se aplică şi în cazul Macedoniei. Există probleme bilaterale, dar nu trebuie să permitem ca acestea să blocheze negocierile de extindere. În privinţa amendamentului nostru, care de multe ori este înţeles greşit, este cazul, desigur, ca problemele bilaterale să nu facă parte din cadrul de negociere. Acestea trebuie să rămână în afara cadrului. Este vorba numai despre negocierile dintre Uniunea Europeană şi ţările individuale. Problemele noastre bilaterale trebuie soluţionate în paralel, dacă ambele părţi – în acest caz, Macedonia şi Grecia – sunt pregătite să analizeze problemele. Parlamentul trebuie să semnaleze clar că ambele părţi în toate aceste dispute sunt pregătite să acţioneze. Nu este posibil ca o parte să facă un compromis şi cealaltă să îşi păstreze aceeaşi poziţie. Trebuie să clarificăm în toate aceste cazuri că nu trebuie să permitem problemelor bilaterale să blocheze negocierile de aderare. Acestea pot fi soluţionate în paralel cu negocierile, iar Parlamentul va ajuta să asigure că ambele părţi fac demersuri în cele două dispute pe care le discutăm aici. Sper că astfel vom obţine rezultate pozitive.

 
  
MPphoto
 

  Ria Oomen-Ruijten, autoare (NL) Domnule preşedinte, aş dori să încep prin a adresa sincere mulţumiri tuturor celor care au contribuit la acest raport. Am prezentat o evaluare critică, dar echitabilă, cu privire la progresele realizate de Turcia în 2008. Este un raport care cuprinde numeroase aspecte, constituie o oglindă a Turciei şi transmite un mesaj clar, şi anume că, pentru al treilea an consecutiv, s-au întreprins prea puţine în domeniul reformei politice.

Reforma politică şi îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga sunt priorităţi absolute. Nu mă refer la deschiderea capitolelor. Mă refer la ceea ce îi uneşte pe cetăţenii europeni, statul de drept, justiţia independentă şi imparţială, libertatea de exprimare, o presă funcţională şi un drept civil individual pentru fiecare cetăţean. Domnule preşedinte, trebuie făcute mai multe eforturi în aceste domenii. Numai atunci se pot deschide capitole politice.

Domnule preşedinte, Turcia nu trebuie să prescrie aceste criterii politice în numele nostru. Guvernul turc le-a spus propriilor cetăţeni când şi-a început mandatul că este necesară modernizarea Turciei. În acest scop, criteriile politice trebuie reformate deoarece, pentru a crea o economie de piaţă orientată la nivel social, trebuie să li se ofere oamenilor posibilitatea de a-şi exprima creativitatea şi toţi cetăţenii trebuie să se bucure de aceleaşi drepturi. De aceea, criteriile politice se află acum în centrul raportului nostru.

Când am vizitat Turcia, împreună cu Comisia pentru afaceri externe, Comisia parlamentară mixtă şi toţi ceilalţi, am avut impresia că se schimbă ceva şi am putut vedea o luminiţă la capătul tunelului, aşa cum a afirmat mai înainte comisarul Rehn. Acum zece ani, nu mi-aş fi imaginat că vor exista programe de televiziune în limba kurdă. Acest lucru a fost, de asemenea, inclus în raport. În plus, apreciez foarte mult rolul pozitiv al Turciei în Caucaz. Mi-am exprimat aprecierea pentru primii paşi în direcţia deschiderii graniţelor cu armenii, deoarece şi aceştia trebuie scoşi din izolarea cu care se confruntă în prezent.

Domnule preşedinte, a fost aprobat un program naţional pentru a întreprinde aceste reforme. Toate acestea sunt elemente pozitive şi sper din tot sufletul că Turcia se va angaja în abordarea acestor reforme cu noul negociator. O Turcie modernă şi prosperă este de o importanţă vitală pentru poporul turc, dar – şi mă refer la fiecare stat membru – şi de o importanţă majoră pentru noi toţi cei din Uniunea Europeană.

Domnule preşedinte, aş dori să mai atrag atenţia asupra câtorva aspecte. De multe ori primim rapoarte potrivit cărora libertatea mass-mediei şi a presei lasă cumva de dorit, iar presa, atunci când îşi exercită libertăţile, se confruntă ulterior cu evaluări fiscale sau alte măsuri. Acest lucru trebuie să se schimbe.

În cele din urmă, cu privire la amendamentele care au fost depuse, aş dori să sfătuiesc Grupul Socialist din Parlamentul European să nu voteze pentru şi să accepte raportul aşa cum este. Recunoaştem că sunt necesare ameliorări, dar nu ar trebui să emitem cereri suplimentare, deoarece acestea nu sunt necesare şi vor duce numai la polarizarea acestei Camere.

 
  
MPphoto
 

  Erik Meijer, autor (NL) Domnule preşedinte, extinderea UE nu mai este, în prezent, o prioritate la fel de mare ca în anii premergători valurilor de aderare din 2004 şi 2007. Opinia publică din statele membre nu mai este acum atât de pozitivă în acest sens. În mare măsură, acest lucru poate fi pus pe seama diferenţelor nivelurilor de prosperitate şi a celor salariale, care pot duce la o mai mare migraţie a forţei de muncă din statele mai sărace în cele mai bogate.

În aceeaşi măsură, problema cerinţelor privind vizele, criticată în ţările fostei Iugoslavii, este legată foarte mult de această temere. Prin urmare, pentru mulţi rezidenţi ai acestor ţări, care au dobândit cu uşurinţă acces în actualele state membre ale UE până în 1992, este acum dificil să ne viziteze ţările. Acest lucru trebuie să se schimbe.

Atunci când ţările candidate fac tot posibilul să devină cât mai repede membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene, este posibil să facă greşeli în acest proces. În acest scop precis, Macedonia a adoptat o legislaţie nouă în 2008 extrem de rapid, care acum se dovedeşte a fi inconsecventă cu opiniile noastre predominante legate de procesul decizional democratic atent.

Opoziţia, împreună cu diferite organizaţii non-guvernamentale şi persoane fizice, s-au plâns cu privire la guvernanţa neglijentă în diferite cazuri. În opinia acestora, partidul cel mai mare de la guvernare îşi ia mai multe libertăţi decât ar fi adecvat pentru o societate pluralistă, în care democraţia nu înseamnă doar organizarea alegerilor. Criticile au fost îndreptate către poliţie pentru că nu a înregistrat plângerile depuse de public. Există o stare de indignare cu privire la arestarea demonstrativă a primarului oraşului Strumitsa şi a altor politicieni.

Sugerez să nu ignorăm aceste critici mâine când vom adopta rezoluţia. Avem toate motivele să spunem deschis că în niciun caz nu toate aspectele sunt pozitive. Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că Macedonia nu se descurcă mai rău decât alte state pe parcursul negocierilor lor de aderare şi chiar, uneori, şi după aderare. Dacă vor începe acum negocierile de aderare cu Macedonia, ţara va putea adera la UE abia în 2017 cel mai devreme.

Acum un an, Parlamentul mi-a aprobat propunerea de a începe cât mai repede aceste negocieri. Ulterior, incidentele cu ocazia alegerilor parlamentare au devenit un argument în favoarea aşteptării alegerilor prezidenţiale şi locale care vor avea loc în curând. O altă amânare a procesului aduce cu sine două inconveniente principale: susţinerea puternică a populaţiei din Macedonia pentru aderarea la UE se va destrăma, iar statutul de ţară candidată îşi va pierde însemnătatea pe viitor.

Toată lumea ştie că utilizarea denumirii de Macedonia fără alte precizări se va confrunta cu obiecţii insurmontabile din partea Greciei. Pentru Grecia, acest stat vecin este Macedonia de Nord, Macedonia înaltă, Vardar Macedonia sau Skopje Macedonia. Aceasta este o atitudine mult mai pozitivă decât cea dinainte de 2006, prin care Grecia dorea să evite utilizarea denumirii de Macedonia pentru vecinii săi din nord.

Este chiar în interesul Greciei, mult mai mult decât al celorlalte state membre, ca acest vecin din nord să adere cât mai repede la Uniunea Europeană. Din acest motiv, trebuie convenită o soluţie de ambele state cât mai curând posibil. Alternativa este ca ambele state să continue să aştepte până când celălalt face prima concesie majoră, dar acest stat nu poate fi singura parte care să acţioneze diametral opus faţă de opinia publică de acasă.

Trebuie să ne îndepărtăm de situaţia în care referendumurile vor decide că nu se poate ajunge la un compromis cu ţara vecină. Atât timp cât nu se poate ajunge la niciun compromis, succesorii mei vor raporta în fiecare an, în deceniile următoare, că progresul nu este posibil.

În cele din urmă, cealaltă diferenţă bilaterală de opinie, dintre Slovenia şi Croaţia, ar trebui, de asemenea, soluţionată rapid. În 2011, Croaţia trebuie să fie pregătită să devină un membru cu drepturi depline al UE. Susţinerea statului pentru sectorul construcţiilor de vapoare nu trebuie să se dovedească o piedică dacă altor state membre li se permite să acorde sprijin statal băncilor lor sau industriilor lor de producţie de automobile. Ar trebui să fie posibilă menţinerea nivelului de ocupare a forţei de muncă în Pula, Rijeka şi Split.

 
  
MPphoto
 

  Bernd Posselt, în numele Grupului PPE-DE (DE) Domnule preşedinte, în cadrul acestei dezbateri cu privire la extindere, trebuie să corectăm trei erori importante. În primul rând, Turcia nu este o ţară europeană, ci face parte din Asia Mică. Aşa cum a spus în mod corect Preşedintele în exerciţiu al Consiliului, Turcia este un partener important la nivel strategic şi astfel avem nevoie de un parteneriat strategic şi nu de aderarea la UE.

Domnule comisar, în al doilea rând, problemele Macedoniei nu sunt legate de faptul că se presupune că sistemul democratic de acolo nu funcţionează. Am fost prezent la alegeri, care au fost exemplare. Au existat dificultăţi în rândul unei minorităţi reduse din cadrul minorităţii. De fapt, problemele sunt legate de problema supărătoare a numelui, care este utilizat abuziv de ambele părţi în scopul şantajului.

În al treilea rând, Croaţia este pregătită de mult timp să adere la Uniunea Europeană. Am fi putut să finalizăm foarte uşor negocierile în acest an, aşa cum a solicitat Parlamentul European în repetate rânduri şi aşa cum va solicita probabil din nou mâine. Faptul că încă nu am ajuns la acest punct se datorează în totalitate unui blocaj al Sloveniei în Consiliu. Domnule Preşedinte în exerciţiu al Consiliului şi domnule comisar, vă solicit să găsiţi o soluţie rezonabilă care să pună capăt în cele din urmă acestui blocaj. Problema graniţelor este exact aceeaşi ca şi atunci când a aderat Slovenia. Nu putem permite unei ţări să adere la UE, în ciuda unei dispute nesoluţionate, şi alteia nu.

Prin urmare, trebuie să îi susţinem pe sloveni şi pe croaţi în încercarea de a găsi o soluţie rezonabilă a problemei graniţelor, dar, în acelaşi timp, să deschidem toate capitolele de negociere. Cele două probleme nu sunt legate una de alta, iar deschiderea capitolelor din negocieri este o cerinţă pentru a obţine un rezultat pozitiv în acest an, cu o ţară candidat excelentă şi exemplară.

În ceea ce priveşte soluţia la problema bilaterală, în care ne oferim ajutorul, v-aş ruga, domnule comisar, să încercaţi să obţineţi un proces obiectiv de arbitrare. Luni, purtătoarea dvs. de cuvânt a spus că acesta poate avea loc pe baza dreptului şi jurisprudenţei internaţionale. Aş dori să vă întreb dacă credeţi că această formulare se potriveşte cu obţinerea unui compromis între cele două părţi.

În orice caz, doresc ca această formulare să….

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Jan Marinus Wiersma, în numele Grupului PSE(NL) Domnule preşedinte, aş dori să atrag atenţia asupra câtorva aspecte legate de exceIentul raport al dnei Oomen-Ruijten privind Turcia. Grupul meu este de acord cu principalele concluzii ale raportului, şi anume că în ultimul timp s-au realizat puţine progrese.

În mod evident, anul 2008 a fost un an agitat pentru politica turcă şi aceste incidente au stopat anumite reforme, astfel încât, parţial, procesul a fost întrerupt. Acum că aceste probleme din Turcia au fost rezolvate într-o anumită măsură, sperăm că guvernul, pe baza planurilor pe care le-a prezentat, se va grăbi să ia măsurile necesare pentru a păstra credibilitatea procesului de negociere cu Uniunea Europeană. Voi face referire la programul naţional de reforme care a fost stabilit de actualul guvern.

Nu este nevoie să mai spun că grupul nostru va continua să susţină negocierile cu Turcia, iar aceste negocieri sunt, în ceea ce ne priveşte, legate de aderarea la UE, chiar dacă nu ar trebui să ne facem iluzii cu privire la proces şi la durata posibilă a acestora. Cu toate acestea, este inacceptabil ca impulsul să vină numai din partea Turciei. Şi noi, cei din UE, trebuie să rămânem parteneri de încredere în acest proces.

Turcia prezintă o importanţă strategică pentru Uniunea Europeană, nu în ultimul rând datorită rezervei noastre de energie şi a aspectelor legate de aceasta, iar Grupul Socialist din Parlamentul European este în favoarea deschiderii capitolului cu privire la energie din procesul de negociere. Totuşi, în cele din urmă, Turcia va trebui să pună bazele acestor aspecte, iar raportul Oomen-Ruijten conţine numeroase puncte pe care le-am analizat în mod critic şi acest proces trebuie să continue.

Aş dori să menţionez câteva aspecte din acest raport excelent. Libertatea de exprimare trebuie garantată. Încă nu suntem mulţumiţi de ceea ce se întâmplă acolo. Recent, a avut loc o campanie pe internet cu privire la Armenia şi la genocid. În mod sigur, reacţia autorităţilor subminează această libertate.

Un aspect de o importanţă esenţială, pe care dorim să îl repetăm şi despre care Parlamentul European nu ar trebui să creeze îndoieli, este că nu vom accepta niciodată islamizarea Turciei şi că, în cele din urmă, vom putea recunoaşte această ţară numai pe baza caracterului său secular care este consacrat acum de Constituţie.

Aş dori să închei cu o ultimă observaţie. Comisarul Rehn a vorbit destul de optimist despre negocierile din Cipru. În opinia mea, nu ar trebui să facem nimic, dar nici nu ar trebui să ignorăm situaţia, pentru a garanta succesul acestor întrevederi şi, de asemenea, va trebui să facem apel ca Turcia să nu contracareze dezbaterile deoarece este important ca părţile să negocieze liber cu privire la modul de conturare a viitorului lor comun. Pot spune doar că sper că optimismul afişat de comisarul Rehn este justificat.

 
  
MPphoto
 

  István Szent-Iványi, în numele grupului ALDE (HU) La sfârşitul anului trecut, s-au înregistrat două progrese importante în procesul de aderare a Croaţiei. Pe de o parte, guvernul croat a făcut paşi importanţi în direcţia reformei juridice, luând măsuri decisive împotriva crimei organizate şi obţinând rezultate în lupta împotriva corupţiei. În acelaşi timp, negocierile de aderare au încetat din cauza disputei bilaterale cu privire la graniţe. Doamnelor şi domnilor, nu doar Croaţia este afectată de aceasta, ci, mai important, credibilitatea procesului de extindere. O astfel de atitudine reprezintă o ameninţare pentru această credibilitate şi, prin urmare, este foarte important ca obstacolele să fie înlăturate cât mai curând posibil. Blocarea acestor tratative trimite mesajul periculos că aderarea nu depinde de îndeplinirea condiţiilor, ci de soluţionarea disputelor bilaterale, în care una dintre părţi, aflată într-o poziţie mai influentă, încearcă să îşi impună voinţa asupra celeilalte.

Salutăm recomandarea comisarului Olli Rehn cu privire la mediere şi considerăm că este încurajator că Slovenia şi Croaţia au răspuns pozitiv. Sperăm ca de acum înainte să nu mai existe niciun motiv de obstrucţionare a negocierilor ulterioare de aderare. Continuăm să credem că va fi posibilă încheierea negocierilor până la sfârşitul anului, potrivit calendarului iniţial. Totuşi, pentru aceasta, sunt necesare eforturi suplimentare. Aşteptăm din partea Croaţiei să înlăture toate preocupările legate de cooperarea sa cu Tribunalul Penal Internaţional de la Haga şi să prezinte toate documentele solicitate de tribunal. Acest lucru este foarte important. De asemenea, considerăm importantă asistenţa cu privire la repatrierea refugiaţilor, integrarea minorităţii romilor şi finalizarea programului de combatere a segregării, precum şi utilizarea eficientă a fondurilor UE, întrucât am observat deficienţe semnificative în această privinţă. Încă este posibilă respectarea calendarului iniţial. Aceasta este responsabilitatea noastră comună. Aşteptăm acţiuni constructive din partea Croaţiei, precum şi din partea Uniunii Europene, deoarece nu este vorba doar de efortul nostru comun, ci de credibilitatea întregului proces de extindere.

 
  
MPphoto
 

  Konrad Szymański, în numele Grupului UEN (PL) Domnule preşedinte, mai întâi aş dori să le mulţumesc dnei Oomen-Ruijten, dlui Swoboda şi dlui Meijer pentru rezoluţiile lor elaborate foarte atent.

În ceea ce priveşte Turcia, situaţia relaţiilor noastre, subliniată în acest document, nu este optimistă, dar este, fără îndoială, reală. Sunt mulţumit că în rezoluţie au fost susţinute aşteptările noastre în domeniul libertăţii religioase pentru comunităţile creştine din Turcia, inclusiv dreptul de a preda, de a instrui clerul, precum şi protecţia proprietăţilor acestor comunităţi. Ca şi în cazul altor aspecte, ne confruntăm cu amânări continue şi tot mai supărătoare din partea Turciei legate de aceste probleme.

Indiferent de procesul de aderare, Turcia este un partener foarte promiţător şi important în domeniul securităţii şi energiei. Eforturile guvernului premierului Erdogan şi ale preşedintelui Gul de a ameliora relaţiile cu vecinii Turciei au constituit aspectul cel mai important al politicii turce din ultima vreme. Este regretabil că aceste eforturi au fost subminate de măsurile pripite cu privire la Israel. Încercările de a stabili o legătură între dezvoltarea cooperării strategice dintre UE şi Turcia, care este o problemă de importanţă imediată, şi procesul de negociere, a cărui dinamică se diminuează din motive obiective, sunt, de asemenea, supărătoare. Iată cum înţeleg declaraţia Turciei cu privire la Nabucco. În acest domeniu, este necesară o abordare mai pragmatică. Tentaţia şantajului nu este un sfetnic bun.

În privinţa Croaţiei, ar trebui să facem tot posibilul pentru a menţine ritmul procesului de aderare, care prevede aderarea Croaţiei la UE pentru anul 2009. Stabilitatea acestei regiuni este încă fragilă. Nici disputele cu privire la graniţe, nici disputele legate de proprietate nu pot deveni condiţii adiţionale de extindere în Balcani. Pentru stabilizarea regiunii, ar trebui, cât mai curând posibil, să includem Croaţia în procesul de integrare, şi apoi Serbia, Macedonia şi Muntenegru, poate şi Kosovo şi Albania.

 
  
MPphoto
 

  Joost Lagendijk, în numele Grupului Verts/ALE(NL) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, voi fi concis cu privire la raportul Oomen-Ruijten. Per total, este un raport bun care descrie în mod precis problemele rămase şi identifică domeniile în care s-au înregistrat progrese. În această privinţă, este meritul raportoarei.

De fapt, aş dori să profit de această ocazie pentru a trece în revistă cinci ani de relaţii UE-Turcia în acest mandat parlamentar. Dacă analizăm situaţia de acum cinci ani, 2004 s-a dovedit a fi anul de aur pentru reforme, care au apropiat Turcia de UE. Este curios şi, să fim sinceri, puţin trist că, din 2004, ritmul reformelor a fost prea scăzut, încât, de fapt, UE este acum mai puţin dispusă să îi acorde Turciei o şansă reală, iar, în Turcia, entuziasmul faţă de aderare s-a diminuat.

Toate rapoartele parlamentare publicate în toţi aceşti ani precizează clar priorităţile Parlamentului în privinţa reformelor importante. În primul rând, în ceea ce priveşte libertatea de exprimare şi de opinie, chiar dacă celebrul articol 301 a fost schimbat, situaţia este încă nesatisfăcătoare. Este păcat că site-uri ca YouTube încă nu sunt disponibile în Turcia şi că există o presiune inacceptabilă a guvernului asupra unor părţi ale mass-mediei.

În al doilea rând, referitor la problema kurzilor, în 2007 se spera foarte mult ca, în urma succesului partidului naţionalist kurd DTP, să se găsească o soluţie între DTP şi AKP. Din nefericire, acest lucru nu s-a întâmplat.

În al treilea rând, în ceea ce priveşte minorităţile religioase, deşi există o lege a organizaţiilor, care oferă o soluţie pentru unele dintre minorităţi, totuşi, pentru o minoritate musulmană extinsă, aleviţii, nu s-a găsit încă o soluţie. În ciuda acestui proces lent, încă există o majoritate în acest Parlament care este pentru aderare.

În opinia mea, mesajul acestei dezbateri şi al dezbaterilor din ultimii cinci ani cu guvernul turc ar trebui să fie că acest sprijin, în pofida reformelor inadecvate, va continua numai dacă se fac cât mai repede noi propuneri de reforme în toate cele trei domenii.

În această privinţă, împărtăşesc, în anumită măsură, optimismul comisarului Rehn cu privire la televiziunea kurdă şi la deschiderile create între Turcia şi Armenia. Este necesară din nou voinţa de a reforma din 2004. Dacă se întâmplă acest lucru, sunt convins că dezbaterile noastre şi cele din Turcia vor fi din nou optimiste.

 
  
MPphoto
 

  Adamos Adamou, în numele Grupului GUE/NGL(EL) Domnule preşedinte, domnule comisar, raportul privind progresele în Turcia şi evaluarea acesteia din decembrie analizează dacă această ţară a respectat sau nu criteriile de la Copenhaga şi obligaţiile sale în temeiul Acordului de asociere şi al protocolului adiţional la Acordul de la Ankara.

Obiectivul integrării depline, care este important atât pentru Turcia, cât şi pentru Uniunea Europeană, este încă motorul din spatele unei serii de reforme şi schimbări ale politicii Turciei pentru a garanta drepturile tuturor minorităţilor, pentru a găsi o soluţie politică la problema kurdă, pentru a recunoaşte genocidul din Armenia şi pentru a deschide graniţa cu Armenia.

Turcia trebuie să îşi respecte toate obligaţiile contractuale faţă de Uniunea Europeană, aşa cum au făcut ţările candidate anterioare. În schimb, Turcia nu şi-a respectat obligaţiile contractuale asumate faţă de Uniunea Europeană cu privire la Republica Cipru în calitate de stat membru. Aceasta refuză să îşi deschidă porturile şi aeroporturile pentru navele şi aeronavele din Republică şi să ridice dreptul de veto asupra participării Ciprului în organizaţiile internaţionale şi, în timp ce încearcă să dobândească un rol ca factor de reglementare în domeniu, continuă să încalce dreptul internaţional prin ocuparea Ciprului.

Astăzi ne aflăm în mijlocul negocierilor pentru a soluţiona problema Ciprului pe baza unei federaţii cu două zone, cu o comunitate geamănă caracterizată prin egalitate politică, aşa cum se formulează în rezoluţiile ONU în temeiul dreptului internaţional şi european. Astfel, Uniunea Europeană trebuie să îşi respecte poziţiile sale iniţiale şi să accelereze presiunea, astfel încât Turcia să permită realizarea unui progres substanţial în negocieri, să înceteze ocupaţia şi să ia măsurile necesare pentru a clarifica soarta persoanelor dispărute. Am semnalat din nou această problemă prin amendamente, chiar dacă există o altă rezoluţie cu privire la persoanele dispărute, în urma declaraţiilor recente ale soldatului turc Olgkats legate de executarea, în 1974, a 10 prizonieri ciprioţi greci care încă sunt dispăruţi. Aceasta este o problemă pur umanitară, a cărei valoare nu se diminuează, oricât de des am repeta-o.

În privinţa capitolului legat de energie, acesta nu se poate deschide dacă Turcia nu încetează să împiedice Republica Cipru de la a-şi exercita drepturile de suveranitate în zona sa economică exclusivă. Domnule comisar, observ în raportul dvs. că preocupările Comisiei sunt legate de hărţuirea vaselor care efectuează cercetări în domeniul hidrocarburilor în zona teritorială exclusivă a Ciprului de către vasele de război ale Turciei şi că în concluziile sale din 8 decembrie 2008, Consiliul solicită de urgenţă evitarea oricăror ameninţări, surse de divergenţe sau acţiuni care ar putea deteriora bunele relaţii de vecinătate şi soluţionarea paşnică a conflictelor.

Domnule comisar, ar fi un aspect pozitiv dacă aţi impulsiona Turcia în direcţia bună, exact cum susţin declaraţiile dvs. Am depus un amendament asupra acestui aspect, al cărui conţinut respectă pe deplin declaraţiile dvs., domnule comisar, care, prin urmare, reprezintă declaraţiile Comisiei Europene.

 
  
MPphoto
 

  Bastiaan Belder, în numele Grupului IND/DEM (NL) Domnule preşedinte, la paragraful 17, raportoarea, dna Oomen-Ruijten, solicită întregii societăţi turce să practice libertatea religioasă la scară largă. Aprob pe deplin acest apel, deoarece se referă la unul dintre criteriile de aderare de bază ale Turciei şi ale UE.

Cu toate acestea, între timp, educaţia şi mass-media din Turcia se iau la întrecere în diseminarea caricaturii stereotipe a creştinilor indigeni, a creştinilor turci, în calitate de inamici ai naţiunii lor, complici ai puterilor occidentale, care doresc să recolonizeze patria şi să o împartă între ei. Domnule comisar, veţi solicita pasivului guvern turc, care este, de asemenea, responsabil pentru acest lucru, să explice acest obstacol în calea aderării?

De asemenea, domnule comisar, toate documentele de identitate turce precizează religia cetăţenilor săi, care este însăşi cauza multor forme de discriminare socială împotriva creştinilor turci. Domnule comisar, acesta este un motiv serios de a insista, în discuţiile cu interlocutorul turc, asupra înlăturării imediate a acestei secţiuni din documentele oficiale.

 
  
MPphoto
 

  Luca Romagnoli (NI)(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, deşi se pare că Croaţia a realizat progrese satisfăcătoare în adoptarea legislaţiei de combatere a discriminării, aş sugera ca, înainte de a lăuda declaraţiile făcute în rezoluţie, să verificăm modul în care sunt aplicate legile. De exemplu, cu privire la accesul la proprietatea imobiliară, în special legat de posibilităţile pentru investiţiile italiene, mi se pare că, în practică, există puţine progrese. Nu susţin rezoluţia deoarece, în ciuda deficienţei evidente a progresului efectuat şi a discrepanţelor faţă de acquis-ul comunitar, aceasta anticipează o aderare care, în opinia mea, poate avea loc prea devreme. Să restituie ce au furat de la refugiaţii noştri din Istria şi Dalmaţia din 1947. Numai atunci putem vorbi despre aderare.

 
  
MPphoto
 

  Anna Ibrisagic (PPE-DE)(SV) Domnule preşedinte, în opinia mea, rezoluţia cu privire la fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei este un text echilibrat şi aş dori să îi mulţumesc dlui Meijer pentru că s-a concentrat atât asupra reformelor şi a obiectivelor care au fost atinse, cât şi asupra problemelor care încă necesită eforturi suplimentare. Sunt mulţumită mai ales de faptul că rezoluţia trimite mesajul clar că situaţia actuală, după trei ani de aşteptare a începerii negocierilor, este îngrijorătoare şi inacceptabilă. Este absolut clar că fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei este un stat european care îşi are locul în cadrul Uniunii Europene.

Când discutăm această problemă în Parlament, de obicei evit să menţionez disputa numelui dintre Grecia şi fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Cred că există numeroase alte aspecte care ar trebui discutate în mod mai cuprinzător şi pe care nu le discutăm, deoarece disputa cu privire la nume necesită o perioadă disproporţionată de timp. Cu toate acestea, astăzi, după ce am citit o serie de amendamente, simt nevoia de a sublinia că este inacceptabil să exploatăm eventualele conflicte bilaterale pentru a face şi mai dificilă avansarea unei ţări în direcţia integrării europene sau pentru a preveni participarea unei ţări în instituţiile internaţionale.

În numeroase ţări au existat şi încă mai există conflicte bilaterale şi dorim cu toţii ca aceste conflicte să fie soluţionate cât mai curând posibil într-un mod acceptabil pentru ambele părţi, dar, între timp, acestea nu ar trebui, în opinia mea, să blocheze procesul de integrare europeană de ambele părţi, mai ales atunci când ţările respective se află într-o poziţie sensibilă, atât geografic, cât şi politic.

 
  
MPphoto
 

  Józef Pinior (PSE)(PL) Domnule preşedinte, pentru al treilea an consecutiv, sunt raportorul Grupului Socialist din Parlamentul European cu privire la raportul privind progresele al fostei Republici Iugoslave a Macedoniei. Trebuie să spun că situaţia Macedoniei aminteşte de o scenă dintr-o tragedie greacă antică. Deşi este adevărat că bunăvoinţa tuturor părţilor este universal declarată, nu se întâmplă nimic altceva. Acum trei ani eram sigur că la sfârşitul actualului mandat parlamentar vom putea vorbi despre succesul negocierilor cu Macedonia cu privire la aderarea la Uniunea Europeană. Acest lucru nu a avut loc. Principala problemă este chestiunea numelui. Indiferent de faptul că este problemă bilaterală care nu are legătură cu criteriile de la Copenhaga, aceasta afectează situaţia politică pe parcursul negocierilor de aderare cu Macedonia. Atât Grecia, cât şi Macedonia dau dovadă de bunăvoinţă, dar, de mai mulţi ani, nu este posibilă obţinerea unui acord în această privinţă. În calitate de raportor pentru Grupul Socialist, pot doar să îmi exprim speranţa că această problemă va fi soluţionată, ţinând cont de interesele Uniunii Europene, ale Macedoniei şi ale Greciei.

Există o problemă în ceea ce priveşte stabilizarea instituţiilor politice în Macedonia. Observăm foarte clar acest lucru. De asemenea, observăm foarte clar voinţa politică a societăţii, a autorităţilor şi a grupărilor politice într-o ţară care se îndreaptă spre stabilirea unor legături cu Uniunea Europeană. Consiliul ar trebui să se hotărască să înceapă negocierile de aderare înainte de sfârşitul lui 2009, dar acest lucru ar trebui să depindă de îndeplinirea completă a celor mai importante priorităţi din acordurile anterioare. În această privinţă, alegerile prezidenţiale şi locale viitoare din Macedonia sunt foarte importante. Noi, cei din Parlamentul European, vom monitoriza îndeaproape această situaţie.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock (PPE-DE) – Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru această clarificare. Grecia a aderat la Uniunea Europeană în 1981 şi calitatea de membru al UE i-a adus acestei ţări foarte multe avantaje, de care sunt încântat. Cu toate acestea, după aproape 30 de ani, Macedonia doreşte, bineînţeles, să adere la Uniunea Europeană şi să se bucure de aceleaşi avantaje. Prin urmare, este corect ca Grecia, în calitate de stat balcanic vecin, să îşi exprime solidaritatea convinsă şi să ajute o ţară mică precum Macedonia să îşi realizeze aspiraţiile.

Dar datorită propriei sale provincii numite Macedonia, Grecia obiectează faţă de utilizarea denumirii de sine-stătătoare „Republica Macedonia”, insistând asupra denumirii de „fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”. Din motive de consecvenţă, de ce nu insistă Grecia şi asupra denumirii de „Fosta Republică Sovietică a Estoniei” pentru Estonia, ca denumire oficială?

Prin urmare, regret că Grecia are în vedere aplicarea dreptului de veto faţă de aderarea Macedoniei din cauza acestei probleme. Mă tem că Grecia riscă să devină ridicolă şi solicit de urgenţă guvernului de la Atena să îşi modifice poziţia. Sunt cunoscut în Parlament şi în circumscripţia mea drept un iubitor al culturii elene şi un prieten al deputaţilor greci şi ciprioţi, dar sunt şi un membru al grupului nou format, Prietenii Macedoniei. Să soluţionăm acest aspect nerezolvat în mod prompt şi raţional. De asemenea, solicit Parlamentului să trimită o delegaţie de deputaţi să monitorizeze următoarele alegeri prezidenţiale din Macedonia şi să ajute la legitimizarea rezultatelor.

În ceea ce priveşte aderarea iminentă la UE a Croaţiei, este regretabil că disputele privind graniţa cu Slovenia rămân nesoluţionate. Ca şi în cazul Greciei şi Macedoniei, aceste dificultăţi trebuie soluţionate în mod bilateral, în loc să fie atrase în procesul de aderare la UE.

Slovenia a aderat la Uniunea Europeană cât încă mai existau probleme nesoluţionate cu Italia, care nu au stat în calea acesteia şi nu au încercat să îi blocheze aderarea, aşa că nu văd niciun motiv pentru ca Croaţia să fie împiedicată. În aceeaşi măsură şi pe viitor, nu voi sprijini niciodată veto-ul Croaţiei împotriva aderării Serbiei datorită disputelor teritoriale.

Electoratul meu, care a obosit în urma discuţiilor pentru extindere, este mai preocupat de amploarea crimei organizate şi a corupţiei din Croaţia, pe care guvernul trebuie să le transforme cu adevărat într-o prioritate naţională de eradicat.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: MARTINE ROURE
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  Alexander Graf Lambsdorff (ALDE)(DE) Doamnă preşedintă, doresc mai întâi să clarific faptul că vorbesc despre Turcia în numele grupului meu şi nu în propriul meu nume. Progresele din Turcia reprezintă o chestiune îngrijorătoare pentru liberali şi democraţi. În trei ani, nu numai că progresul înregistrat în vederea reformei este mult prea mic, dar s-au înregistrat chiar şi paşi înapoi. După cum a spus şi comisarul Rehn, şi pe bună dreptate, libertatea presei reprezintă o valoare de bază în Uniunea Europeană. O ţară care doreşte să se alăture UE trebuie să arate dincolo de orice îndoială respectul cuvenit pentru libertatea presei.

Dar ceea ce vedem în realitate este cu totul diferit. Jurnaliştilor care se ocupă cu critica le este greu să obţină acreditare. Noul proprietar ATV are încă prea multe întrebări la care nu a răspuns, există apeluri de la nivel înalt de boicotare a anumitor mijloace mass-media şi grupul Dohan a fost penalizat arbitrar cu 400 de milioane de euro. Este vorba de o măsură arbitrară care ne duce către problema statului de drept, care este la fel de important pentru liberali ca şi libertatea presei. Statul de drept trebuie; de asemenea; să fie garantat. Rapoartele privind numărul crescând de cazuri de tortură şi tratament incorect al deţinuţilor sunt profund îngrijorătoare, mai ales atunci când au loc în afara închisorilor sau secţiilor oficiale de poliţie, dar evident că ne îngrijorează şi dacă au loc acolo.

Sunt binevenite măsuri simbolice sau pur pragmatice, ca de exemplu acceptarea unui nou program sau desemnarea unui nou negociator şef, dacă priviţi lucrurile dintr-un punct de vedere strict practic. Dar numai acestea nu sunt suficiente pentru a relansa reforma. În opinia liberalilor şi democraţilor, Turcia trebuie să impună reforma în economie şi societate, politică şi constituţie, indiferent de cât de aproape este de aderare, în propriul său interes, în interesul poporului său.

Dacă mi se permite, aş dori să mai adaug ceva cu privire la această dezbatere. Această dezbatere îmi aduce aminte de un carusel, unde poţi vedea trecând pe lângă tine când un cal turc, când unul croat şi uneori unul macedonean. Cred că este necesar să restructurăm această dezbatere, şi asta cât mai curând. În plus, aş fi recunoscător dacă s-ar ţine în Bruxelles şi nu în Strasbourg.

 
  
MPphoto
 

  Mario Borghezio (UEN)(IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, în ceea ce priveşte chestiunea Croaţiei, ei bine, cei care vorbesc în numele şi care au fost aleşi de publicul italian au îndatorirea de a îşi sublinia solicitarea făcută pe bună dreptate. Au trecut mai bine de 60 de ani de la furtul istoric al ceea ce ne aparţine din Istria şi Dalmaţia. Croaţia are o îndatorire morală de efectuat şi preşedintele Barroso are un dosar referitor la această chestiune delicată şi ofensatoare, care trebuie supus atenţiei publicului. Problema este mai degrabă morală decât politică, fiind vorba de restituirea bunurilor proprietarilor de drept: 1411 proprietăţi au aparţinut iniţial unor cetăţeni italieni.

În ceea ce priveşte Turcia, cum putem să luăm calmi în considerare posibilitatea de a-i acorda statutul de membru unei ţări care impune un veto islamic în NATO cu privire la desemnarea unui Secretar General numai pentru că acesta reprezintă o ţară, şi anume Danemarca, în care a avut loc chestiunea benzilor desenate. Turcia, o ţară islamică, a oprit din motive religioase denumirea unui prim ministru în postul de Secretar General al Alianţei Atlantice numai din motivul că acesta este prim-ministrul unei ţări în care s-au publicat benzi desenate cu temă islamică – o ţară liberală în care, evident, prin comparaţie cu Turcia, este posibilă publicarea de benzi desenate cu conţinut ironic la adresa lui Mohamed. În Turcia există o lege – şi comisarul ar trebuie să cunoască acest fapt – care interzice construirea oricărui loc de cult non-islamic pe o stradă unde există deja o moschee. Cu alte cuvinte, dacă există o moschee pe strada respectivă, nu mai este permis nici un alt lăcaş de cult. Raportoarei noastre, care poartă astăzi nişte pantaloni foarte frumoşi, nu i s-ar permite azi să intre în parlamentul turc în costumul ei cu pantaloni şi sacou. Iată cât de gravă este situaţia. Turcia înseamnă Asia, nu Europa.

 
  
MPphoto
 

  Angelika Beer (Verts/ALE)(DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, doresc mai întâi să îi urez bun venit viceprim-ministrului Macedoniei, care este astăzi prezent alături de noi în numele Grupului Verts/ Alianţa Liberă Europeană.

În al doilea rând, doresc să îi mulţumesc Preşedintelui în exerciţiu ceh al Consiliului şi pentru declaraţia prim-ministrului Topolánek, care a fost primul care a atras ieri atenţia asupra faptului că disputa asupra numelor dintre Macedonia şi Grecia este o chestiune bilaterală, care nu ar trebuie să aibă repercusiuni, şi care, în al doilea rând, a argumentat în favoarea aderării Macedoniei la NATO cât mai curând cu putinţă şi deci în favoarea retragerii veto-ului afişat de Grecia – două puncte extrem de importante.

Uneori suntem poate aroganţi când dezbatem despre ţări candidate, aşa că aş dori să ridic problema răspunderii personale, deoarece discutăm aici perspectivele şi punctele slabe ale ţărilor candidate, dar, pe de altă parte, avem forţe politice foarte fundamentale, ca de exemplu conservatorii din Germania, care doresc să forţeze acceptarea Croaţiei şi apoi blocarea aderării altor state.

Dacă aceasta ar deveni opinia majoritară din Uniunea Europeană în următorul mandat parlamentar, ar distruge planul de pace, care a înghiţit atâta finanţare, pus la punct după războaiele din Balcani. Ne-am pierde credibilitatea şi ar fi afectată credibilitatea întregii Europe. Le cer tuturor să se opună.

În ceea ce priveşte Croaţia şi Slovenia, considerăm că, fără standarde duble şi fără nici un veto, totul merge bine şi că disputele de frontieră pot fi lăsate deoparte şi sperăm să demarăm negocierile cu Macedonia cât mai curând cu putinţă.

 
  
MPphoto
 

  Gerard Batten (IND/DEM) – Doamnă preşedintă, dacă Turcia se alătură Uniunii Europene, ar fi statul membru cel mai sărac şi cu cea mai înapoiată economie, cu o populaţie de peste 72 de milioane de oameni. Sute de mii, dacă nu chiar milioane de oameni ar migra către ţări ca Anglia.

Uniunea Europeană s-ar învecina cu ţări precum Siria, Irak şi Iran, cu un potenţial enorm de conflicte şi confruntări pe viitor.

Dar cei care ar trebuie să se îngrijoreze cel mai tare în cazul adeziunii Turciei sunt ciprioţii greci: dacă Turcia va adera la UE, turcii vor avea dreptul de a se deplasa oriunde în cadrul UE. Mii de turci vor avea dreptul legal de a se deplasa către sudul Ciprului, ocupându-l efectiv, în mod legitim, dacă vor dori.

La alegerile europene din 4 iunie, electoratul de origine greacă din Londra nu trebuie să uite că partidul conservator, partidul laburist, partidul liberal democrat şi verzii susţin toţi cu entuziasm adeziunea Turciei. Singurul partid britanic din Parlamentul European care se opune aderării Turciei este Partidul pentru Independenţă din Regatul Unit.

 
  
MPphoto
 

  Philip Claeys (NI)(NL) Doamnă preşedintă, în cel mai rău caz putem spune că negocierile cu Turcia au ajutat Comisia şi Consiliul să-şi perfecţioneze arta folosirii eufemismelor. Modul în care problemele din Turcia sunt minimalizate începe să devină impresionant. În Turcia au început chiar să se facă glume în această privinţă.

Lista de probleme este atât de numeroasă încât mă întreb cum de continuă negocierile. Într-adevăr, Comisia promisese că procesul de negociere va ţine pasul cu procesul de reformă din Turcia. Această promisiune a fost cu adevărat încălcată acum, deoarece se deschid în mod constant noi capitole.

Bilanţul a peste trei ani de negocieri este în mod clar lamentabil. Haideţi deci să spunem lucrurilor pe nume. Turcia nu este o ţară europeană şi, prin urmare, nu are ce căuta în Uniunea Europeană, dar putem crea în schimb o relaţie de parteneriat privilegiat.

 
  
MPphoto
 

  Doris Pack (PPE-DE)(DE) Doamnă preşedintă, domule Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, domnule comisar, Croaţia este prima ţară pentru care condiţiile de aderare au fost înăsprite foarte mult după experienţa avută la ultima extindere la România şi Bulgaria, şi pe bună dreptate, drept care reperele şi progresul înregistrat de Croaţia sunt cu adevărat demne de laudă. Reformele la care s-a făcut referire din sistemul judiciar şi care încă nu au fost rezolvate sunt tratate în prezent. Cooperarea deplină cu Tribunalul Penal Internaţional de la Haga, care a fost din nou solicitată, este pe drumul drept.

Cu Slovenia, există chestiunea disputelor bilaterale de frontieră. Domnule comisar, aţi vorbit dintr-o dată despre „disputele privind frontierele europene”. Înainte de 2004, acestea nu erau dispute privind frontierele europene; erau dispute de frontieră care nu erau recunoscute. În plus, pe atunci nimeni nu solicita aderarea la ONU pentru a soluţiona această dispută, dar acum aşa se procedează. Deci, dacă Slovenia nu ar mai obstrucţiona deschiderea unui atât de necesar capitol de negocieri în baza acestor dispute bilaterale de frontieră, care nu au reprezentat un obstacol în ceea ce priveşte aderarea acesteia la Uniunea Europeană, negocierile de aderare dintre Croaţia şi UE s-ar putea încheia la sfârşitul acestui an.

Ţara candidată Macedonia a înregistrat şi ea progrese enorme. Dacă alegerile care vor avea loc la sfârşitul lunii martie respectă standardele internaţionale, UE ar fi în cele din urmă obligată să stabilească o dată pentru deschiderea negocierilor de aderare. Disputa pur bilaterală referitoare la nume dintre Macedonia şi Grecia nu trebuie să o încurajeze pe Grecia să voteze contra.

Nu mai rămâne decât de sperat ca cele două state membre Grecia şi Slovenia să-şi aducă aminte de situaţia pe care o aveau înainte ca ele însele să adere şi să ajungă la concluzia că trebuie să se comporte în mod corect şi conform cu normele europene cu statele vecine.

Dacă, cu ajutorul ţărilor vecine, Croaţia şi Macedonia ating obiectivele pe care le-am descris pentru anul acesta, restul statelor balcanice ar înţelege că UE îşi ia în serios promisiunea făcută la Salonic cu privire la aderarea tuturor ţărilor balcanice, poziţie susţinută şi de dra Beer.

 
  
MPphoto
 

  Libor Rouček (PSE)(CS) Doresc să fac câteva comentarii. Mai întâi, este bine că are loc această dezbatere cu privire la extinderea UE deoarece este important ca, fie şi într-o perioadă de profundă criză economică, Europa să nu piardă din vedere una din cele mai importante priorităţi ale sale, şi anume extinderea. Trebuie să avem mereu în vedere această prioritate. În al doilea rând, în ceea ce priveşte Croaţia, cred cu fermitate că negocierile de aderare pot fi finalizate anul acesta. Doresc, aşadar, să invit Consiliul să acţioneze acum şi să stabilească grupul de lucru însărcinat cu redactarea tratatului de aderare. În ceea ce priveşte fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, este un lucru regretabil şi demoralizator pentru Macedonia că la Skopje nu au început încă negocierile pentru aderare, în ciuda faptului că au trecut deja trei ani de când aceasta a obţinut statutul de ţară candidată la extindere. Aş dori, aşadar, să invit Consiliul să accelereze acest proces. Iar în ceea ce priveşte Turcia, sunt de acord că reformele politice trebuie accelerate înainte de a deschide aşa-numitele capitole politice. Cu toate acestea, nu pot înţelege de ce nu se poate negocia cu Turcia în ceea ce priveşte capitolul „Energie”, de exemplu, care este de o importanţă vitală atât pentru UE, cât şi pentru Turcia.

 
  
MPphoto
 

  Jelko Kacin (ALDE)(SL) Noi, cei din Grupul ALDE, susţinem raportul dlui Meier. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei merită să i se acorde o şansă şi un viitor mai bun. Dar merită în acelaşi timp şi un minim de respect internaţional, inclusiv dreptul la propria identitate şi recunoaşterea propriei limbi şi culturi.

Problema numelui ţării continuă de prea mult timp şi atmosfera din ţară se tot înrăutăţeşte de ceva vreme. Populismul şi naţionalismul sunt în creştere, se sapă prea multe tranşee politice şi se lansează atacuri verbale la ţările învecinate. Denumirea unor unităţi de infrastructură după personaje din perioadele istoriei greceşti precedente sosirii slavilor în aceste regiuni nu duce la bune relaţii între vecini. Înălţarea altor monumente de 10 m înălţime nu este necesară.

Dacă dorim să prevenim instabilitatea, trebuie să ajutăm statul, politicienii şi oamenii din fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei să iasă din această blocadă. Renunţarea la vize nu este suficientă. Această ţară are nevoie cel mai mult de o dată pentru începerea negocierilor. Merită să li se dea şansa de a arăta tot ce pot în cursul procesului de aderare. Trebuie să îi ajutăm acum şi să arătăm că avem încredere în ei. Vom putea contribui astfel la stabilizarea acestei regiuni şi să facilităm dezvoltarea într-o direcţie pozitivă. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei are nevoie de un răspuns pozitiv acum, deoarece timpul este esenţial. De fapt, se poate spune că timpul înseamnă bani.

Permiteţi-mi să spun câteva cuvinte despre Croaţia. Domnule comisar, doi foşti prim-miniştri ai Sloveniei şi, respectiv, ai Croaţiei, şi anume Drnovšek şi Račan, au obţinut o realizare extraordinară când au încheiat un acord privind frontiera. Din păcate, ei nu se mai află astăzi printre noi, dar au avut curajul să insiste, să investească în viitor şi să obţină o realizare. Cred că ar fi un lucru bun din partea dumneavoastră să îndemnaţi ambele guverne să continue pe calea iniţiată de aceştia şi să încheie un nou acord privind frontiera şi asta cât mai curând. Ar fi un lucru bun pentru Slovenia, Croaţia, Uniunea Europeană şi regiunea Balcanilor de Vest.

 
  
MPphoto
 

  Bogusław Rogalski (UEN)(PL) Doamnă preşedintă, negocierile cu Turcia pentru aderarea la UE nu s-au încheiat, deşi ar fi trebuit finalizate cu mult timp în urmă. Guvernul turc nu a prezentat un program coerent şi cuprinzător de reforme politice. Turcia nu a recomandat să se înceapă lucrul la o nouă constituţie seculară, din care un element important trebuia să fie protecţia drepturilor omului şi libertăţile fundamentale pe care guvernul turc urma să le garanteze.

Discriminarea faţă de minorităţile etnice şi religioase continuă. Turcia nu a luat nici o măsură pentru a sprijini imparţialitatea instituţiilor judiciare. Libertatea de exprimare şi libertatea presei nu sunt încă protejate în Turcia, iar realitatea este că sunt deschis încălcate. Violenţa în familie şi căsătoriile forţate rămân la ordinea zilei.

Opoziţia Turciei la o cooperare strategică între UE şi NATO reprezintă o acţiune manifestă împotriva intereselor Comunităţii. În plus, Turcia nu recunoaşte independenţa uneia dintre statele membre ale Uniunii Europene, şi anume Cipru. Este scandalos. Turcia este o ţară antidemocratică, care încalcă drepturile omului şi care se conduce după un sistem de valori care ne este complet străin. Ar fi mult mai bine pentru Europa dacă Turcia nu ar deveni membru UE.

 
  
MPphoto
 

  Sepp Kusstatscher (Verts/ALE) (DE) Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. În această dezbatere foarte cuprinzătoare de astăzi, doresc doar să subliniez o problemă, şi anume chestiunea multilingvismului în Macedonia.

Au izbucnit recent conflicte în şcolile din Struga între părinţii care vorbesc albaneză şi cei care vorbesc macedoneană. Sub presiunea exercitată de aceşti părinţi mult prea naţionalişti, reacţia responsabililor a fost de a separa clasele în funcţie de grupurile etnice, ceea ce reprezintă un pas într-o direcţie greşită. Învăţarea diferitelor limbi nu poate avea loc prin separarea grupurilor lingvistice ci prin aducerea în acelaşi loc a oamenilor care vorbesc aceeaşi limbă la şcoală, la lucru şi în locurile de joacă. Predarea limbii engleze, care este deja obligatorie pentru toţi încă din primul an de şcoală, este evident de lăudat, dar nu trebuie folosită ca o scuză pentru ca macedonenii să nu înveţe albaneza sau pentru ca albanezii să nu înveţe macedoneana. Şcolile din regiunile multilingve se confruntă cu o sarcină foarte specială: aceştia trebuie să îi înveţe pe copii atât limba maternă, cât şi limba vecinilor.

Unitate în diversitate este motoul UE şi ar trebui să li se aplice şi macedonenilor.

 
  
MPphoto
 

  Hanne Dahl (IND/DEM)(DA) Doamnă preşedintă, eu consider că Turcia ar trebui să fie membră UE. Criticile îndreptate în direcţia acesteia sunt justificate în multe cazuri, dar scuzele şi neimplicarea trebuie să ia sfârşit şi trebuie să se redacteze un plan serios de aderare a Turciei. Va dura, dar ţara aceasta trebuie să adere la UE, trebuie să spunem aceasta în mod clar şi legal. În locul unei pseudo-dezbateri privind democraţia în Turcia, avem nevoie de o discuţie reală şi deschisă în ceea ce priveşte locul pe care religia poate şi trebuie să îl aibă într-o dezbatere socială. Trebuie să creăm o formă de cooperare europeană care să poată face faţă provocării prezentate de o Europă alcătuită din mai multe religii. Aceasta înseamnă că trebuie să realizăm acest lucru fără a pierde din vedere valorile centrale şi inviolabilitatea persoanei care rezultă din valorile europene create în creuzetul culturilor evreieşti, creştine şi elene din secolele de dinaintea şi de după naşterea lui Hristos.

 
  
MPphoto
 

  Carl Lang (NI)(FR) Doamnă preşedintă, am un minut să vă spun că, în ciuda hotărârii şi orbirii de care dau dovadă instituţiile europene, există un lucru care ar trebui să fie evident pentru toată lumea: a sosit timpul să punem punct procesului de aderare al Turciei.

Negocierile s-au împotmolit, există o lipsă de înţelegere reciprocă şi o stare de ambiguitate permanentă. Această situaţie este în defavoarea tuturor – şi a Uniunii Europene, şi a Turciei. Trebuie să punem punct ipocriziei şi amăgirilor.

Nu trebuie să uităm un lucru evident. Turcia este o ţară din Asia Mică. Turcia nu este o ţară europeană nici din punct de vedere geografic, nici din punct de vedere cultural. Turcia ţine sub ocupaţie militară o parte dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi până în ziua de azi nu am iniţiat decât 10 capitole de negocieri din 35, iar dintre acestea numai unul a fost încheiat. Este timpul ca toţi să ne regăsim libertatea, independenţa şi suveranitatea, începând cu Cipru.

Populaţia Europei nu o doreşte pe Turcia. Să ne respectăm deci poporul şi să arătăm respect pentru Europa!

 
  
MPphoto
 

  Pál Schmitt (PPE-DE)(HU) În calitate de preşedinte al Comisiei parlamentare mixte UE-Croaţia, doresc să vă atrag atenţia asupra unui fapt extrem de important. Luni, prim-ministrul Croaţiei – şi nu numai prim-ministrul, dar şi preşedintele şi fiecare din partidele din opoziţie – au fost de acord ca UE să medieze soluţionarea disputei privind frontiera dintre Croaţia şi Slovenia în baza dreptului internaţional. Consider că este fără precedent în istoria UE situaţia prin care un stat membru paralizează extinderea Uniunii şi împiedică deschiderea a 12 capitole de negocieri în condiţiile în care, în 2001, la momentul discuţiilor privind aderarea acesteia, a declarat că nu are nici o dispută privind frontierele cu ţările vecine.

Încă de la demararea negocierilor de aderare din 2005, s-au obţinut numeroase rezultate în ceea ce priveşte transformarea sistemului judiciar şi a administraţiei publice, măsurile anticorupţie, drepturile minorităţilor, întoarcerea refugiaţilor şi cooperarea regională. În cazul Croaţiei, aceasta a implicat pentru prima oară atingerea unei serii de repere. S-au atins aproximativ 100 din acestea. Prin aceste eforturi extraordinare, poporul croat aşteaptă în sfârşit mesaje pozitive din partea Uniunii Europene. Populaţia, sensibilă şi conştientă de sine, a fost dezamăgită când o ţară vecină şi prietenă a blocat de una singură continuarea negocierilor de aderare. Stabilizarea reconfortantă şi pe termen lung a Balcanilor este posibilă numai prin integrarea în UE. Uniunea greşeşte dacă îi permite Sloveniei să blocheze discuţiile cu Croaţia ca urmare a disputei bilaterale dintre acestea, chiar dacă Croaţia a făcut tot ce era posibil pentru apărarea valorilor europene fundamentale şi adoptarea acquis-ului. Doresc să subliniez, doamnă preşedintă, faptul că este regretabil – probabil şi pentru cei care ne ascultă – că abordăm soarta a trei ţări istorice importante în acelaşi timp, ca şi când ar fi vorba de una şi aceeaşi ţară. Poate ar fi fost mai bine să discutăm separat situaţia acestor trei ţări.

 
  
MPphoto
 

  Emine Bozkurt (PSE)(NL) Doamnă preşedintă, aş dori să atrag atenţia asupra unui aspect, abordat, de asemenea, şi de doamna Oomen-Ruijten, şi anume criteriile politice. În cadrul procesului de negociere cu Turcia, drepturile civile au fost aduse în discuţie în mod foarte clar. Acest lucru este reflectat şi în prezentul raport.

O serie de aspecte au fost evident îmbunătăţite: televiziunea kurdă, precum şi înfiinţarea unei comisii feminine în Parlamentul turc, în folosul căreia, în calitate de raportor privind drepturile femeilor din Turcia, am activat foarte mult în ultimii ani. Acestea sunt reforme majore.

O altă îmbunătăţire evidentă este creşterea numărului de adăposturi pentru femeile victime ale unor abuzuri. Ce se întâmplă totuşi cu acele femei după ce părăsesc adăposturile? Cine va avea grijă de ele şi de copiii lor? Turcia ar trebui să abordeze această problemă. Întrucât alegerile pentru consiliul local vor avea loc la sfârşitul acestei luni, un număr mai mare de femei ar trebui să facă parte din aceste consilii.

Aş dori, de asemenea, să atrag atenţia asupra luptei împotriva fraudei. Turcia ar trebui să coopereze într-un mod mai eficient cu Uniunea Europeană în ceea ce priveşte combaterea fraudei şi a traficului de femei, deoarece un număr mult prea mare de persoane devin victimele unor fraude implicând fonduri responsabile social sau a unor fraude implicând organizaţii de binefacere.

 
  
MPphoto
 

  Jim Allister (NI) – Doamnă preşedintă, nu am susţinut niciodată admiterea Turciei non-europene în UE, iar prezenta criză economică nu face decât să mă convingă, mai mult ca niciodată, de acest lucru.

Fiind un contribuabil net imens, Marea Britanie suportă o povară disproporţionată în ceea ce priveşte finanţarea UE şi astfel, atunci când vine vorba de costurile suplimentare masive legate de extindere pentru a include Turcia, povara va fi mult mare decât putem noi suporta. Cu o bază de impozitare redusă, cu venituri în scădere şi cheltuieli de asistenţă socială în creştere şi o datorie zdrobitoare pentru viitoarele decenii generată de conducerea defectuoasă a guvernului laburist, nu putem continua în a rupe file din carnetul nostru de cecuri tot mai subţire pentru a plăti pentru extindere prin aderarea Turciei.

Puteţi numi acest lucru viziune îngustă sau interes naţional mercenar, dar pentru mine este o chestiune de bun simţ şi responsabilitate fiscală.

 
  
MPphoto
 

  Antonios Trakatellis (PPE-DE)(EL) Doamnă preşedintă, în calitate de cel mai vechi membru din această regiune, atât în cadrul Uniunii Europene, cât şi al NATO, Grecia a fost şi continuă să fie avangarda eforturilor de integrare a tuturor ţărilor balcanice în structurile nord-atlantice, întrucât are ferma convingere că toată lumea va beneficia de pe urma dezvoltării ţărilor din regiune.

Grecia a investit peste un miliard de dolari în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi a creat 20 000 de locuri de muncă, ceea ce este fără precedent pentru investiţiile externe într-o economie locală. În ceea ce priveşte Grecia, chestiunea numelui nu reprezintă doar o problemă de dimensiune istorică, psihologică sau sentimentală. Reprezintă o chestiune politică majoră, care vizează atât cetăţenii greci, cât şi valorile europene de bună vecinătate şi cooperare regională.

Aş dori să îi reamintesc Camerei faptul că Grecia şi-a exprimat acordul privind acordarea Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei a statutului de ţară candidată în vederea aderării la Uniunea Europeană, în documentul COM(2007)0663, luându-şi în acelaşi timp angajamentul expres de a negocia o soluţie acceptabilă în mod reciproc în ceea ce priveşte numele, sub egida ONU, ceea ce va contribui la cooperarea regională şi la relaţiile de bună vecinătate, deoarece, fără a avea o soluţie, nu există prietenie şi fără prietenie nu există alianţe sau parteneriate.

Declaraţia noastră nu se opune celor din raport care susţin vehement varianta unei soluţii sub egida ONU. Din păcate, dincolo de această poziţie clară, mai există o serie de fraze adiţionale la punctele 12 şi 13 care subminează eforturile de a soluţiona problema şi încurajează intransigenţa, motiv pentru care sunt absolut inacceptabile, în timp ce amendamentele 1 şi 2 restabilesc formularea corectă a punctelor 12 şi 13.

În ceea ce priveşte restul raportului, acesta conţine multe elemente care susţin în continuare eforturile Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei în drumul acesteia spre Europa.

 
  
MPphoto
 

  Maria Eleni Koppa (PSE)(EL) Doamnă preşedintă, politica de extindere reprezintă expresia cea mai reuşită a politicii externe a Uniunii Europene. În cazul Turciei, mesajul trebuie să fie clar: obiectivul este integrarea, dar aceasta se obţine prin îndeplinirea obligaţiilor, consolidarea democraţiei, respectarea drepturilor omului şi menţinerea relaţiilor de bună vecinătate.

Turcia se află într-un moment de răscruce, atât pe plan intern, cât şi în ceea ce priveşte redefinirea rolului său strategic din punct de vedere geografic. În acest context, este vital ca Turcia să continue reformele şi să se îndrepte cu paşi siguri către Europa. Cu toate acestea, aş dori să subliniez faptul că starea de tensiune cultivată recent de Turcia în Marea Egee a cauzat noi probleme.

În cazul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, Comisia a subliniat în mod clar faptul că această ţară nu îndeplineşte condiţiile de bază pentru deschiderea negocierilor, deoarece prezintă deficite democratice semnificative. În ceea ce priveşte disputa privind numele, în ciuda faptului că Grecia a dat dovadă de spirit de cooperare şi realism, guvernul de la Skopje nu a răspuns.

Din păcate, în raportul Parlamentului European pe care îl examinăm astăzi, Grecia este prezentată ca fiind singura ţară responsabilă pentru întârzierea deschiderii negocierilor. Acest lucru este nedrept pentru Grecia şi nu facilitează soluţionarea unei probleme cu care ambele ţări se confruntă de peste 15 ani.

 
  
MPphoto
 

  Alojz Peterle (PPE-DE)(SL) Până acum, am aprobat toate rapoartele Parlamentului European prezentând progresul Croaţiei în a deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Salut numeroasele realizări ale Croaţiei şi cu această ocazie. Voi aproba bucuros acest raport important, la pregătirea căruia şi-a dat osteneala şi colegul meu deputat, domnul Swoboda, cu condiţia ca amendamentele de compromis să reflecte o abordare echilibrată şi realistă. Numai acest tip de abordare poate elimina cauzele obstacolelor şi poate accelera procesul de aderare al Croaţiei.

Sunt de acord cu Preşedintele în exerciţiu, domnul Vondra, atunci când afirmă că avem nevoie de o abordare constructivă şi dinamică. În acest context, mi se pare important faptul că, în urma unei istorii de tentative bilaterale eşuate, Uniunea Europeană a oferit acum, prin intermediul iniţiativei de mediere, oportunitatea unei noi tentative credibile de a ajunge la o soluţie finală a problemei privind frontiera dintre Slovenia şi Croaţia şi mai mult decât atât să progrese rapid în cadrul negocierilor de aderare cu Croaţia.

Sunt bucuros să constat că ambele ţări au fost receptive la iniţiativă şi că au fost iniţiate discuţii la nivel înalt. Sper că această iniţiativă ne va aduce mult mai aproape de o victorie întreită: o victorie pentru Croaţia, Slovenia şi Uniunea Europeană. Nu putem permite ca o singură parte să fie învingătoare sau ca un singur punct de vedere să prevaleze: putem câştiga numai dacă acţionăm pe baza unor obiective comune şi a unei voinţe comune.

În mod similar, sunt de acord cu raportorul, domnul Swoboda, atunci când afirmă că trebuie să respectăm principiul imparţialităţii, care face parte din dreptul internaţional. De asemenea, sunt întru totul de acord cu comisarul, domnul Rehn, care afirmă că un punct de plecare potrivit pentru soluţionarea disputei legate de frontieră îl reprezintă Carta Naţiunilor Unite şi că iniţiativa Comisiei reflectă spiritul Cartei.

Este timpul ca masa negocierilor să ocupe scena, fără retorică sau presiuni care ar putea leza demnitatea părţilor sau statutul de aderare al Croaţiei. Avem nevoie de o atitudine pozitivă. Sunt ferm convins de faptul că avem opţiunea unei singure soluţii pozitive, aceea ca Slovenia şi Croaţia să ajungă la un acord, sub medierea unei terţe părţi, care este Comisia Europeană. Aş dori ca acest lucru să se întâmple cât mai curând posibil.

 
  
MPphoto
 

  Giorgos Dimitrakopoulos (PPE-DE)(EL) Doamnă preşedintă, sunt de acord şi recunosc perspectivele europene ale Turciei dar, pentru ca aceste perspective să aibă un rezultat favorabil, Turcia trebuie să îndeplinească următoarele.

În primul rând, să respecte drepturile minorităţilor şi să evite politicile precum cea pe care o aplică de exemplu în Imvros şi Tenedos.

În al doilea rând, să îşi îmbunătăţească relaţiile cu Grecia, un stat membru care îşi susţine perspectivele europene, prin renunţarea, de exemplu, la cauza războiului şi prin încetarea definitivă a abuzurilor din Marea Egee.

În al treilea rând, să înregistreze progrese în ceea ce priveşte Cipru. Acest progres va consta, pe de-o parte, în retragerea trupelor de ocupaţie şi, pe de altă parte, în adoptarea unei atitudini constructive pe toate planurile în scopul soluţionării problemei. Aş dori să îi reamintesc Camerei faptul că fac parte din generaţia care a crescut cu sloganul „graniţa noastră este în Kyrenia”.

 
  
MPphoto
 

  Joel Hasse Ferreira (PSE)(PT) Procesul de aderare a Turciei la Uniunea Europeană avansează cu paşi mici. În acest moment, nu ritmul moderat în care au loc reformele din Turcia este cel care determină stagnarea procesului, ci încetineala Consiliului şi a Comisiei Europene. Impactul economic, social şi politic al acestei viitoare aderări a fost discutat în amănunt în luna decembrie a anului trecut în oraşul polonez Sopot, în cadrul unei conferinţe la care am avut plăcerea şi onoarea de a lua cuvântul.

În ceea ce priveşte priorităţile guvernului turc, consider oportun să menţionez micul dejun de lucru ce a avut loc în luna ianuarie a anului trecut la Bruxelles la care a participat prim-ministrul Erdogan. Reuniunea respectivă a rezultat într-o clarificare oportună, care a fost completată de contactele obţinute de către unii dintre noi cu partea republicană şi de un grup variat de persoane şi organizaţii din Republica Turcă, pe lângă activitatea constantă desfăşurată în cadrul Comisiei parlamentare mixte UE-Turcia.

La final, aş dori să adaug, doamnă preşedintă, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, faptul că acest proces este decisiv pentru extinderea reală a Europei, care este fermă şi deschisă lumii, seculară şi democratică şi în care Republica Cipru unificată în mod democratic ocupă locul pe care îl merită.

 
  
MPphoto
 

  Metin Kazak (ALDE)(BG) Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. Turcia are un rol cheie în ceea ce priveşte siguranţa geostrategică şi energetică a Europei şi va continua să constituie un factor stabilizator şi pe parcursul crizei. Este adevărat faptul că evenimente precum dezbaterile privind desfiinţarea partidului AK, cazul „Ergenekon” şi alegerile locale au încetinit reformele în această ţară, însă numirea unui nou negociator şef va crea o foarte bună oportunitate pentru guvernul turc de a accelera procesul de armonizare a propriei legislaţii cu standardele europene şi de a progresa în ceea ce priveşte criteriile politice din cadrul capitolelor de negociere.

Consider că Turcia trebuie să realizeze trei priorităţi dacă se doreşte un progres semnificativ în obţinerea statutului de membru. În primul rând, trebuie să continue activitatea constructivă pentru a obţine un rezultat favorabil în urma discuţiilor în problema Ciprului, însă acest angajament trebuie asumat de toate ţările implicate în proces şi nu trebuie folosit drept pretext pentru blocarea negocierilor. În al doilea rând, trebuie să respecte libertatea de exprimare şi gândire. În al treilea rând, trebuie să garanteze protecţia comunităţilor minoritare, mai ales în ceea ce priveşte drepturile culturale şi educaţionale ale acestora. Întrucât Turcia continuă să se modernizeze permanent, trebuie să îşi recâştige susţinătorii pro-europeni. Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Bart Staes (Verts/ALE) (NL) Doamnă preşedintă, am fost unul dintre deputaţii în PE care au votat în favoarea Turciei înainte de începerea negocierilor şi, în opinia mea, aceste negocieri reprezintă de fapt un exerciţiu de prevenire a conflictelor. Am convingerea că negocierile vor avea un impact major asupra multor aspecte politice. Acestea vizează crearea unui mediu social mai bun în Turcia, a unei mai bune legislaţii privind mediul înconjurător şi sănătatea şi a unei mai bune legislaţii a muncii pentru poporul turc.

În timp, negocierile vor determina, de asemenea, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pentru multe grupuri de populaţie: femei, minorităţi religioase, kurzi şi aleviţi. Cu toate acestea, progresul este prea lent. Stagnăm de patru ani şi mai există multe aspecte sensibile care merită abordate. Discriminarea împotriva partidelor precum Partidul kurd pentru o societate democrată (DTP) este inacceptabilă. Armata nu este supravegheată din punct de vedere civil şi politic, ceea ce este pur şi simplu inacceptabil.

Libertatea de exprimare a opiniei şi libertatea presei sunt esenţiale, iar tortura şi abuzul în închisori nu pot fi tolerate. Problema kurzilor are nevoie de o soluţie politică ca necesitate imediată. Consider că, în aceste împrejurări, continuarea negocierilor se impune în mod categoric.

 
  
MPphoto
 

  Kyriacos Triantaphyllides (GUE/NGL) – Doamnă preşedintă, aş dori să îl felicit pe domnul comisar Rehn pentru poziţia sa faţă de raportul doamnei Oomen-Ruijten, şi anume faptul că este esenţial ca Turcia să susţină în mod proactiv discuţiile dintre cele două comunităţi din Cipru. De aceea, sunt întru totul de acord cu raportoarea, care, la punctul 40 din raportul său, îi solicită Turciei „să faciliteze crearea unui mediu adecvat pentru negocieri prin retragerea forţelor turceşti, permiţând celor doi lideri să negocieze în mod liber soarta ţării lor”.

Aş dori să sugerez faptul că, în acest moment în care au loc tratative directe, nu ar fi recomandabil ca Parlamentul European să includă în raport o propunere de derogare de la acquis.

Pentru a susţine poziţia raportoarei, îi solicităm, de asemenea, Turciei să îşi îndeplinească obligaţiile legate de investigaţiile privind soarta persoanelor dispărute şi să nu mai intervină în zona economică aparţinând exclusiv Republicii Cipru. Procedând astfel, Turcia îşi va facilita drumul spre aderare.

 
  
MPphoto
 

  Marie Panayotopoulos-Cassiotou (PPE-DE)(FR) Doamnă preşedintă, ieri am adresat o întrebare orală Comisiei şi am primit o notă din partea Secretariatului Parlamentului prin care mi s-a comunicat că întrebarea mea va primi răspuns în această după-amiază.

Declar că numele meu este Panayotopoulos şi că am adresat o întrebare referitoare la punctul 6 din cadrul de negociere cu Turcia.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Doamnă Panayotopoulos-Cassiotou, cred ca domnul comisar v-a auzit.

 
  
MPphoto
 

  Alexandr Vondra, preşedintele în exerciţiu al Consiliului − Doamnă preşedintă, am avut astăzi o dezbatere foarte lungă, dar importantă. Este un an crucial pentru procesul de aderare al Croaţiei şi pentru întreaga regiune a Balcanilor de Vest şi în mod cert acordăm importanţă şi salutăm sprijinul permanent al Parlamentului în apropierea de UE a Croaţiei, a Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei şi a regiunii Balcanilor de Vest.

S-au spus multe lucruri despre lipsa progresului în ceea ce priveşte efortul de reformă al Turciei. Prin urmare, salutăm angajamentul reafirmat de Turcia faţă de aderarea la UE, după cum a menţionat domnul Erdogan, şi o invităm să profite de ocazie în 2009 pentru a-şi dovedi angajamentul şi pentru a progresa în drumul său spre aderare la UE.

Turcia trebuie să realizeze mult aşteptatele reforme. Sprijinul continuu al Parlamentului European pe parcursul derulării procesului este semnificativ, mai ales atunci când se iau în considerare provocările ce vor urma. Voi avea oportunitatea de a-l întâlni pe negociatorul turc mâine la Praga.

În acelaşi timp, nu trebuie să tratăm cu superficialitate importanţa strategică a Turciei, în special în aceste vremuri turbulente şi nici nu trebuie să uităm angajamentele asumate anterior. Din câte ştiu eu, este posibil ca, în cursul vizitei sale în Europa, preşedintele Obama să viziteze Turcia ca model de ţară musulmană. Nu cred că este momentul ca europenii să renunţe la angajamentul faţă de Turcia. Cred că Joost Lagendijk a avut dreptate când a spus acest lucru.

Referitor la disputa asupra frontierei dintre Croaţia şi Slovenia, am ascultat cu atenţie cele afirmate de Hannes Swoboda, István Szent-Iványi şi mulţii alţii, de aceea permiteţi-mi doar să repet că salutăm, în calitate de Preşedinţie, faptul că Slovenia şi Croaţia au căzut de acord să continue munca la iniţiativa comisarului Rehn în ceea ce priveşte această dispută. Susţinem întru totul această iniţiativă şi suntem îngrijoraţi de faptul că nu a generat încă niciun rezultat promiţător în ceea ce priveşte condiţiile specifice de facilitare. Menţionăm faptul că timpul trece, iar Preşedinţia doreşte să înregistreze un progres concret al negocierilor pe baza eforturilor deja depuse. Prin urmare, luăm în considerare posibilităţile de a spori sprijinul nostru pe viitor în ceea ce priveşte iniţiativa comisarului. Tocmai discutam acest aspect în timpul mesei de prânz.

În ceea ce priveşte fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Bernd Posselt a afirmat, printre alţii, că ar trebui să susţinem efortul depus de fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi cred că are dreptate. Aş dori să menţionez că prim-ministrul ceh Topolánek a vizita ieri Skopje şi a reafirmat angajamentul nostru faţă de ţelul european al acestei ţări.

 
  
MPphoto
 

  Olli Rehn, membru al Comisiei − Doamnă preşedintă, aş dori să le mulţumesc deputaţilor pentru dezbaterea foarte constructivă, substanţială şi responsabilă şi aş dori să aduc doar câteva precizări privind discursurile dumneavoastră.

În primul rând, este clar că întreaga politică, atât la nivelul Europei, cât şi la nivel mondial, este umbrită de contextul foarte provocator al crizei financiare şi al recesiunii economice resimţite de cetăţenii noştri şi, bineînţeles, acest lucru constituie principala preocupare a liderilor din Uniunea Europeană.

Cu toate acestea, este absolut esenţial ca noi, Uniunea Europeană, să ne menţinem angajamentul asumat faţă de perspectiva UE privind sud-estul Europei, iar acest lucru a fost exprimat politic astăzi în Parlamentul European, iniţiativă pe care o salut şi o apreciez.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte Cipru, prietenul meu, domnul Wiersma, mi-a spus că probabil sunt un optimist. Cred că ceva s-a pierdut prin traducere, cu toate că aveam impresia că vorbesc limba engleză - poate doar cu un mic accent etnic din Finlanda de est! Cu toate acestea, nu mă consider nici o persoană optimistă, nici pesimistă, ci mai degrabă realistă atunci când vine vorba de analiza unor lucruri şi luarea unor decizii în ceea ce priveşte aspectele pe care le pot într-adevăr influenţa. În acest caz, consider că este absolut necesar să susţinem tratativele ce au loc în prezent între cei doi lideri şi cele două comunităţi, pentru a putea profita de ocazia din 2009 de a ajunge la un acord multilateral şi, de asemenea, ne aşteptăm ca Turcia să contribuie la crearea unui mediu politic favorabil pentru a ajunge la un astfel de acord.

Din punctul de vedere al Uniunii Europene, este important să ne asigurăm de faptul că orice soluţie respectă principiile fondatoare ale Uniunii în ceea ce priveşte libertatea, democraţia, respectul pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale şi statul de drept. Cu alte cuvinte, UE poate susţine orice soluţie care creează un Cipru unificat, care respectă principiile pe care a fost fondată UE şi capabil să îndeplinească obligaţiile asumate în calitate de membru UE. Acest lucru implică o federaţie bizonală şi bicomunală cu egalitate politică, astfel cum a fost definită în rezoluţiile relevante ale Consiliului de Securitate ale ONU.

În sfârşit, în ceea ce priveşte Croaţia, mulţumesc celor care au luat cuvântul pentru sprijinul acordat Comisiei în iniţiativa de mediere - o iniţiativă bazată pe dreptul internaţional, şi aici fac referire atât la Carta ONU cât şi la cadrul de negociere dintre UE şi Croaţia. Pot sublinia faptul că, indiferent de metoda aleasă, se va impune un acord bilateral între cele două ţări, Slovenia şi Croaţia. Depunem eforturi în acest sens pentru a facilita un astfel de acord.

Sper în mod sincer să puteţi susţine iniţiativa Comisiei prin rezoluţia prezentată, astfel încât să nu se ajungă la situaţii în care vom fi nevoiţi să revenim de unde am plecat, deoarece aceasta este singura modalitate realistă şi viabilă de a avansa.

Permiteţi-mi să închei cu afirmaţia că am convingerea sinceră că încă este posibil pentru Croaţia de a-şi îndeplini ţinta ambiţioasă de a încheia negocierile de aderare până la sfârşitul anului 2009, cu condiţia ca negocierile respective să înceapă în cel mai scurt timp. Din acest motiv, încurajez ambele ţări să ajungă rapid la un acord pentru a soluţiona problema privind frontiera şi să deblocheze, fără întârziere, negocierile de aderare a Croaţiei la UE. Aş dori să vă mulţumesc pentru sprijinul acordat acestei iniţiative.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta – Am primit trei propuneri de rezoluţie(1) depuse în conformitate cu articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine, 12 martie 2009.

 
  
MPphoto
 

  Bernd Posselt (PPE-DE) – (DE) Doamnă preşedintă, am o întrebare concretă pentru domnul comisar, şi anume dacă este de acord sau propune ca sintagma „principiul imparţialităţii” din declaraţia Comisiei să fie înlocuită cu fraza „dreptul internaţional şi jurisprudenţa”.

(Preşedinta l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta – Dle Posselt, dezbaterea a fost închisă.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris O felicit pe doamna Ria Oomen-Ruijten pentru acest raport excelent elaborat.

Doresc să accentuez 2 idei:

1) În primul rând, consider că UE trebuie să încurajeze dezvoltarea în continuare în Turcia a elitelor pro-europene, moderne, laice, dar şi difuzarea valorilor europene şi a informaţiilor de calitate privind integrarea europeană. În acest scop, UE trebuie să susţină mai activ reforma învăţământului din Turcia, garantarea autonomiei universitare, dezvoltarea studiilor de integrare europeană şi Programul Erasmus. Studenţii, cercetătorii şi profesorii care doresc să studieze aprofundat instituţiile şi politicile UE trebuie să fie încurajaţi şi susţinuţi.

2) În al doilea rând, în paralel cu susţinerea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, UE trebuie să condamne cu hotărâre acţiunile separatiste etnice. Mă refer la separatismul kurd din Turcia şi la separatismul turc din Cipru, dar mai sunt şi alte exemple. UE trebuie să susţină aplicarea fermă a principiilor integrităţii teritoriale şi bunei vecinătăţi în ceea ce priveşte Turcia, Irakul, Ciprul şi celelalte ţări din regiune.

 
  
MPphoto
 
 

  Richard Corbett (PSE), în scris – Sunt încurajat de faptul că Comisia pentru afaceri externe şi Comisia sunt convinse că negocierile pentru aderarea Croaţiei la UE pot fi încheiate anul acesta. Croaţia a înregistrat un progres semnificativ în adoptarea acquis-ului comunitar, organismul anti-corupţie USKOK şi-a intensificat activitatea şi a fost introdusă o nouă legislaţie pentru a reforma sistemul judiciar croat.

Cu toate acestea, acest progres este temperat de faptul că există cazuri în care Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie nu a avut acces la anumite documente referitoare la presupuse crime de război şi, de asemenea, trebuie să se acorde mai multă atenţie drepturilor minorităţilor precum statutul sârbilor din Krajina şi întoarcerea refugiaţilor.

Extinderea reprezintă unul dintre cele mai mari succese ale Uniunii Europene moderne. Integrând multe naţiuni europene devastate de Războiul Rece, acum trebuie să procedăm la fel cu zona Balcanilor de Vest. Aderarea Croaţiei reprezintă un prim pas crucial.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexandra Dobolyi (PSE), în scris (HU) Problema Turciei a fost întotdeauna înconjurată de îndoieli şi neîncredere. Au existat întotdeauna probleme care au depăşit cu mult necesitatea de a îndeplini criteriile stricte de aderare.

În acest sens, este de ajuns să observăm tipul de relaţii de vecinătate pe care Turcia le menţine cu alte state membre ale UE precum Grecia, Cipru sau cu o ţară din afara UE precum Armenia. Mai mult, dacă luăm în considerare faptul că Turcia este singurul stat care consideră că Uniunea Europeană este formată numai din 26 de state membre, este ciudat ca tocmai această ţară să dorească să se alăture şi să aparţină în viitor acestei comunităţi.

Poziţia mea este că, atâta timp cât această ţară nu îşi modifică în mod semnificativ atitudinea faţă de problemele fundamentale, procesul de aderare la UE va dispărea pe viitor. Atunci când UE a decis să înceapă negocierile de aderare, acest pas s-a făcut în speranţa şi convingerea că Turcia are într-adevăr un loc în familia europeană. Permiteţi-mi să adresez următoarea întrebare: sunteţi siguri că Turcia gândeşte în prezent în aceşti termeni?

Dacă şi numai atunci când Turcia se va angaja în mod clar pentru stabilirea de bune relaţii cu ţările vecine, soluţionarea paşnică a problemelor majore în conformitate cu Carta ONU şi cu alte documente europene, abia atunci va exista această speranţă.

Dacă Turcia va îndeplini aceste criterii fără rezerve, atunci are şansa să câştige sprijinul fiecăruia dintre noi şi să recâştige simpatia cetăţenilor europeni.

 
  
MPphoto
 
 

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (PSE), în scris (PL) În ultimul an, am observat progresul semnificativ şi eforturile intensive depuse de Croaţia în ceea ce priveşte negocierile de aderare. Negocierile pentru statutul de membru UE se află pe drumul cel bun, chiar dacă această ţară trebuie să se concentreze pe realizarea mai multor reforme în domenii precum administraţia, sistemul juridic, economia, combaterea corupţiei şi a crimei organizate, respectarea şi protejarea minorităţilor şi investigarea crimelor de război.

Eforturile susţinute sunt esenţiale pentru transpunerea completă a acquis-ului şi pentru implementarea eficientă. Mai mult, este extrem de important să se realizeze o îmbunătăţire a relaţiilor dintre Croaţia şi vecinii acesteia, în special cu Slovenia, şi să se găsească o soluţie definitivă la problema frontierelor cu alte ţări învecinate.

Croaţia trebuie, de asemenea, să includă în propria politică de dezvoltare obiectivele pe care Uniunea Europeană le stabileşte în domeniul pachetului climatic şi al surselor regenerabile de energie.

Viitorul progres al Croaţiei în ceea ce priveşte negocierile de aderare depinde, în special, de realizarea principalelor reforme politice, economice, legislative şi administrative. În acest context, trebuie reamintit faptul că foaia de parcurs a Comisiei reprezintă un instrument extrem de util şi de ajutor care susţine Croaţia în finalizarea ultimelor etape de negociere. Sper să se poată ajunge la etapa finală a negocierilor chiar anul acesta.

 
  
MPphoto
 
 

  András Gyürk (PPE-DE), în scris (HU) Cooperarea în domeniul energiei s-a manifestat ca una dintre chestiunile majore în cadrul relaţiilor UE-Turcia. Principalul motiv este faptul că Turcia, în calitate de ţară de tranzit, poate contribui semnificativ la reducerea dependenţei UE de sursele de energie şi la diversificarea surselor de alimentare cu energie. Cooperarea strânsă cu Turcia poate constitui, în acelaşi timp, un pas important în extinderea pieţei interne a energiei.

Am convingerea că obiectivele fundamentale ale Turciei şi ale Uniunii Europene se îndreaptă în aceeaşi direcţie. Am dori să facem faţă cererii tot mai mari de energie din cât mai multe surse posibil. Promovarea diversificării reprezintă aspectul cel mai urgent în domeniul alimentării cu gaz. În acest sens, construcţia conductei Nabucco are o importanţă majoră. Criza gazului din ianuarie a demonstrat mai puternic ca niciodată necesitatea infrastructurii menţionate mai sus. Drept urmare, alocarea unor resurse pentru construcţia conductei de gaz, prin intermediul planului european de stimulare economică, reprezintă o măsură binevenită.

În ceea ce priveşte conducta Nabucco, înainte de a întoarce prima lopată de pământ, avem nevoie de acorduri guvernamentale bilaterale care să implice Turcia cât mai curând posibil. Consider că sunt regretabile comentariile care leagă în mod direct atitudinea de la Ankara faţă de Nabucco cu aderarea Turciei la UE. Am convingerea că din cooperarea în probleme de politică energetică nu se poate ajunge la o armă a politicii externe. De aceea, este nevoie de un dialog mai intens între Uniunea Europeană şi Turcia în ceea ce priveşte energia. O posibilă scenă a acestor dialoguri ar putea fi deschiderea capitolului referitor la energie.

 
  
MPphoto
 
 

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris Raportul anual al Comisiei privind progresele înregistrate de Turcia ca stat candidat în 2008 este echilibrat. Deşi procesul de reformă ar trebui impulsionat şi opt capitole de negociere rămân blocate, Comisia a apreciat în mod deosebit recenta activitate diplomatică a Turciei şi rolul său în promovarea stabilităţii regionale. Evenimentele verii 2008 au subliniat rolul strategic al Turciei, inclusiv în ceea ce priveşte domeniul energetic.

În domeniul cooperării regionale, este remarcat rolul constructiv pe care Turcia l-a avut în relaţiile sale de vecinătate şi în Orientul Mijlociu, printr-o diplomaţie activă. Evoluţiile din Caucaz au relevat importanţa strategică a Turciei pentru securitatea energetică a UE, în special prin diversificarea rutelor de transport. Documentul subliniază importanţa unei cooperări strânse în domeniul energiei între UE şi Turcia, un element cheie în acest sens fiind proiectul Nabucco. În urma lansării negocierilor dintre liderii ciprioţi grec şi turc pentru realizarea unei înţelegeri privind problema cipriotă, este crucial ca Ankara să continue să sprijine găsirea unei soluţii şi eforturile pe care le face ONU in acest scop.

Extinderea UE şi continuarea integrării europene a statelor din Balcanii de Vest sunt dosare prioritare pentru România. România sprijină progresul substanţial al negocierilor cu Turcia, proces a cărui dinamică este de natură să stimuleze reformele interne

 
  
MPphoto
 
 

  Toomas Savi (ALDE), în scris – Pe parcursul ultimilor cinci ani, noile state membre au asistat la numeroase efecte pozitive date de statutul de membru al Uniunii Europene. Această experienţă nu trebuie monopolizată şi, din acest motiv, susţin vehement extinderea continuă a UE. Cu toate acestea, oricât de mult aş vrea să văd Turcia aderând la UE în viitorul apropiat, raportul privind progresele indică din păcate exact opusul.

Am abordat această chestiune în mai multe rânduri în această Cameră, atrăgând atenţia asupra genocidului din Armenia, problema kurzilor şi ocuparea Ciprului.

Pe lângă toate acestea, dacă analizăm progresul înregistrat de Turcia din octombrie 2005 în ceea ce priveşte încheierea negocierilor referitoare la cele 35 de capitole din acquis-ul comunitar, putem observa că doar douăsprezece capitole au fost deschise până la ora actuală şi că numai unul - capitolul legat de ştiinţă şi cercetare - a fost închis.

Aş dori să întreb Consiliul şi Comisia cum propun să se accelereze procesul de negociere şi soluţionarea disputei privind Cipru.

 
  
MPphoto
 
 

  Csaba Sógor (PPE-DE), în scris (HU) Statele membre ale Uniunii Europene ar trebui să dea dovadă de mai multă solidaritate şi toleranţă faţă de ţările în curs de aderare. Ţara mea, România, nu a fost pregătită de aderare şi încă există deficienţe în ceea ce priveşte drepturile minorităţilor. Cu toate acestea, Ungaria nu s-a opus aderării României, deoarece a considerat că solidaritatea şi toleranţa europeană sunt mai importante. Este evident că ţările în curs de aderare trebuie să depună mai multe eforturi în garantarea drepturilor omului şi ale minorităţilor, dar statele membre UE trebuie să dea un exemplu bun. Consider, prin urmare, că este important să solicităm statelor membre UE, în primul rând:

- să semneze şi să ratifice Carta Europeană pentru Limbile Regionale sau Minoritare,

- să se abroge legea în vigoare în unul dintre statele membre UE care introduce noţiunea de culpă colectivă,

- să înveţe din exemplul Kosovo, pentru a garanta autonomia culturală şi regională a minorităţilor naţionale tradiţionale care locuiesc pe teritoriul statelor membre UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Csaba Sándor Tabajdi (PSE), în scris (HU) Stabilizarea regiunii balcanice vestice şi întărirea relaţiilor acesteia cu Europa reprezintă o sarcină importantă, această regiune fiind de importanţă geostrategică pentru Europa. În acelaşi timp, din mai multe perspective, inclusiv în sectoarele economiei şi energiei, zona Balcanilor de Vest rămâne extraordinar de vulnerabilă şi de dependentă.

Sperăm totuşi că Croaţia ni se va alătura în 2011, în cursul Preşedinţiei ungare, dar aceasta depinde de încheierea cu succes a negocierilor bilaterale recent iniţiate cu Slovenia, cu mediere internaţională, privind împărţirea Golfului Piran. O condiţie suplimentară este colaborarea deplină a Croaţiei cu Tribunal Penal Internaţional de la Haga în căutarea şi predarea criminalilor de război. În plus, trebuie să le trimitem un mesaj pozitiv acelor ţări din regiune al căror grafic de aderare este încă nesigur din diverse motive externe şi interne. Trebuie să ratificăm cât mai curând cu putinţă Acordul de stabilizare şi asociere cu Serbia şi Bosnia şi Herţegovina, să le acordăm tuturor ţărilor din regiune statut deplin de ţări candidate şi să stabilim un calendar precis pentru un acord cât mai rapid asupra liberalizării vizelor. Criza financiară a lovit puternic Balcanii şi, dacă va fi necesar, statele membre UE va trebui să joace şi ele un rol în stabilizarea regiunii, iar noi trebuie să acordăm asistenţă ţărilor aflate în dificultate. UE trebuie să urmărească cu atenţie relaţiile interetnice din regiune, acordând o atenţie specială situaţiei interne foarte sensibile din Macedonia, care prezintă actualmente cel mai mare risc de conflict din regiune.

 
  

(1) A se consulta procesul-verbal.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate