Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 11 martie 2009 - Strasbourg

17. Raportul nr. 10/2008 al Curții de Conturi privind ajutorul pentru dezvoltare acordat de Comunitatea Europeană în domeniul serviciilor de sănătate în Africa Subsahariană (dezbatere)

  Preşedinta – Următorul punct este dezbaterea privind întrebarea orală adresată Comisiei cu privire la Raportul special al Curţii de Conturi nr. 10/2008 privind ajutorul pentru dezvoltare acordat de Comunitatea Europeană în domeniul serviciilor de sănătate în Africa Subsahariană, adresată de Josep Borrell Fontelles, în numele Comisiei pentru dezvoltare (O-0030/2009 – B6-0016/2009).

  Anne Van Lancker, autoare − (NL) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, Africa este singurul continent care nu a înregistrat niciun progres notabil în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor mileniului, mai ales în domeniul sănătăţii, şi anume mortalitatea mamelor şi mortalitatea infantilă, combaterea HIV/SIDA, a TBC-ului şi a malariei. Acest lucru se datorează în întregime sistemelor lor de sănătate deficiente şi crizei de resurse umane care afectează acest sector. Prin urmare, este foarte clar că investiţia în sistemele de sănătate este esenţială în lupta împotriva sărăciei.

În plus, aceasta este şi viziunea Comisiei, dar, în conformitate cu raportul Curţii de Conturi, chiar dacă Comisia a abordat această problemă de mai mulţi ani, a acţionat foarte modest în sensul unor schimbări practice. Comisia depune eforturi, în principal, prin fonduri verticale pentru combaterea SIDA, şi suntem de părere că acest lucru poate fi necesar, dar nu ar trebui să fie în detrimentul pachetului general de investiţii în asistenţa medicală de bază.

Doamnă comisar, bugetul pentru asistenţa medicală de bază nu a crescut nici măcar proporţional din 2000 în cadrul întregului pachet de ajutor pentru dezvoltare oficial. Prin urmare, Parlamentul are suficiente motive, pe baza raportului Curţii de Conturi, de a adresa Comisiei câteva întrebări şi de a face unele recomandări. Doresc să evidenţiez patru aspecte.

În primul rând, bugetul pentru asistenţă medicală trebuie crescut. Este limpede că este necesară o iniţiativă comună din partea Uniunii Europene şi a ţărilor partenere. Ţările în curs de dezvoltare s-au angajat să investească 15% din bugetele lor în cadrul Declaraţiei de la Abuja. Acest lucru nu se poate realiza, doamnă comisar, dacă Comisia şi Europa sunt pregătite să cheltuiască doar 5,5% din Fondul European de Dezvoltare (FED) în acest scop. Astfel, aş dori să aflu de la dumneavoastră în ce mod doreşte Comisia să asigure că, în cadrul celui de-al zecelea FED, investiţiile în sănătate vor creşte.

În al doilea rând, ar trebui să se utilizeze mai bine şi mai eficient sprijinul bugetar. Chiar dacă acesta este unul dintre atuurile Comisiei, el are parte de aprecieri modeste în raportul Curţii de Conturi. Totuşi, suportul bugetar are un mare potenţial de a compensa deficienţele din cadrul sistemelor de sănătate din sud. Deşi suportul bugetar sectorial poate cu adevărat să vizeze sistemele de sănătate, acesta nu prea este folosit în Africa Subsahariană.

Şi suportul bugetar general se poate dovedi util, cu condiţia ca Comisia să încurajeze şi să însufleţească partenerii să aleagă sănătatea ca un sector central, iar noi am îndemna Comisia să acţioneze astfel. Întrebarea pe care o adresez Comisiei este următoarea: în ce mod veţi asigura că se va întreprinde o acţiune mai bună şi mult mai orientată prin sprijin sectorial şi sprijin bugetar general?

Contractele din cadrul obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) sunt unul dintre instrumentele promiţătoare ale Comisiei. Le susţin în totalitate, dar, cu toată sinceritatea, sunt oarecum prea lipsite de substanţă şi prea mărginite, fiindcă sunt menite doar pentru elevii buni, astfel că pentru ceilalţi sunt necesare alternative.

În al treilea rând, trebuie să sporească expertiza. În conformitate cu raportul, Comisia nu dispune de expertiză suficientă pentru a-şi pune în aplicare propunerile de politici în sectorul asistenţei medicale. De aceea am solicita Comisiei să asigure această expertiză, prin recrutarea mai multor experţi în domeniul sănătăţii şi printr-o cooperare mai eficientă cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi statele membre.

În al patrulea rând, sectorul sănătăţii trebuie să fie mai bine coordonat. Doamnă comisar, este absolut esenţial să se pună în aplicare Codul european de conduită privind diviziunea muncii şi să se coordoneze mai bine investiţiile şi programele în domeniul sănătăţii între diferitele state membre ale Uniunii Europene. În plus, trebuie să asigurăm că aşa-numitele orfane din rândul ţărilor sărace pot, de asemenea, garanta ajutorul în domeniul sănătăţii.

Aş dori să închei printr-un cuvânt de mulţumire adresat domnului Staes, care, în numele Comisiei pentru control bugetar, simpatizează cu preocuparea exprimată de Comisia pentru dezvoltare, şi care a solicitat Comisiei să îşi clarifice planurile pentru procedura de descărcare de gestiune, preferabil înainte de sfârşitul anului 2009.

Doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, este clar că Parlamentul îndeamnă Comisia să îşi traducă în final priorităţile politice în realitate cu mai multă convingere şi prin instrumente mai bune. Acest lucru este mai mult decât necesar, dacă vrem să avem şansa de a realiza obiectivele mileniului până în 2015, deoarece, doamnă comisar, asistenţa medicală de bază merită investiţii durabile pe termen lung.

  Androulla Vassiliou, membră a Comisiei −Doamnă preşedintă, Comisia salută raportul special al Curţii Europene de Conturi privind ajutorul acordat de Comunitatea Europeană în domeniul serviciilor de sănătate în Africa. Dezbaterea privind această întrebare orală ne oferă ocazia de a discuta ajutorul acordat Africii în domeniul sănătăţii cu Parlamentul European.

Nu voi repeta reacţia formală pe care a avut-o deja Comisia privind raportul special al Curţii de Conturi, care a fost deja publicat pe internet.

Din păcate, acest raport nu a beneficiat de un spaţiu larg în presă şi, când a fost menţionat, totul era simplificat excesiv, reducându-se la „Europa nu şi-a ţinut promisiunile în Africa”. Prin urmare, permiteţi-mi să clarific câteva puncte esenţiale înainte de a intra în dezbatere.

Comisia continuă să susţină cu tărie obiectivele de dezvoltare ale mileniului, obiectivele 4, 5 şi 6 privind sănătatea făcând parte integrantă din acestea: reducerea mortalităţii infantile cu două treimi, reducerea mortalităţii materne cu trei pătrimi şi stoparea şi inversarea răspândirii HIV / SIDA. Aceasta urmărim prin cooperarea pentru dezvoltare, dar angajamentul nostru nu trebuie să fie măsurat prin alocări bugetare direcţionate doar către sectorul sănătăţii.

Fără îndoială, mortalitatea infantilă se va reduce prin intervenţii eficiente în domeniul serviciilor de sănătate, în special, vaccinările. Prin urmare, monitorizăm gradul de vaccinare nu doar în cadrul programelor noastre de sănătate, ci şi în cadrul multora dintre operaţiunile noastre de sprijin bugetar general. Cu toate acestea, mortalitatea infantilă depinde şi de alţi factori cum ar fi alimentaţia, locuinţele, accesul la apă sigură, canalizare şi educaţie. Prin urmare, contribuţia noastră poate fi şi va fi în mod frecvent în afara sectorului sănătăţii.

Când am decis cu privire la alocările sectoriale şi modalităţile de asistenţă pentru dezvoltare, am convenit la Paris şi Accra să respectăm tot mai mult principiile de bază ale eficacităţii ajutorului. Vă prezint doar două exemple. Primul este coordonarea planificată de guvernele partenere. Aceasta înseamnă că, după o discuţie detaliată cu ţara parteneră, sectoarele propuse pentru a beneficia de sprijin sunt acceptate. Poate să nu fie sectorul sănătăţii, ci cel al educaţiei sau al apei şi canalizării.

Al doilea este alinierea la sistemele naţionale. Aceasta înseamnă alocarea ajutorului nostru, preferabil ca sprijin bugetar (cu condiţia ca criteriile de bază să fie îndeplinite). Dacă ţara are o strategie de combatere a sărăciei suficient de bine formulată, sprijinul nostru poate fi alocat de preferinţă ca sprijin bugetar general.

Deşi acest ajutor nu va fi alocat ca sprijin pentru sectorul sănătăţii, este legat de obiectivele referitoare la sănătate, precum ratele de vaccinare sau proporţiile naşterilor asistate de lucrători competenţi din domeniul sănătăţii. Asemenea obiective fac de obicei parte din strategia de combatere a sărăciei şi sunt monitorizate, iar plata sprijinului bugetar este adesea legată de progresul înregistrat în atingerea acestora.

Pe lângă angajamentele globale privind eficacitatea ajutorului luate la Accra şi Paris, noi, Uniunea Europeană, am convenit colectiv asupra unui cod de conduită care prevede, de exemplu, o reducere a numărului de sectoare în care fiecare donator este activ, pentru a micşora povara administrativă şi managerială asupra ţărilor noastre partenere din cauza multitudinii donatorilor. Acesta este sensul abordării diviziunii muncii la care au convenit statele membre ale Uniunii Europene şi Uniunea Europeană. Ştim că nu va fi mereu uşor să ajungem la un consens în această privinţă la nivel de ţară, mai ales pentru că sănătatea ocupă un loc important în opinia publică, şi toţi donatorii şi ţările donatoare doresc să fie prezente şi observate. Uneori, va trebui să rezistăm unei asemenea tendinţe şi să le permitem celorlalţi donatori să acţioneze.

Prin urmare, sper că dezbaterea de astăzi va contribui la o clarificare mai profundă a acestor probleme şi va ajuta Europa să îşi îndeplinească promisiunile faţă de Africa.

  John Bowis, în numele Grupului PPE-DE – Doamnă preşedintă, mulţumesc doamnei comisar pentru acest răspuns. Doamnă comisar, aveţi dreptate că cifrele pot însemna multe lucruri şi trebuie să le examinăm foarte atent. Dar, desigur, astăzi luăm în considerare Curtea de Conturi, deci trebuie să analizăm cifrele. Uneori doresc să luăm în considerare oamenii şi nu cifrele, dar suntem de acord că „nu există prosperitate, fără sănătate”. Acesta nu este doar un slogan, ci o realitate în multe ţări cu venituri reduse.

Suntem de acord că Curtea de Conturi declară că doar un procent de 5,5% din finanţarea FED este alocat pentru sănătate, în timp ce politica Uniunii Europene - şi politica Parlamentului - este că 35% ar trebui să se cheltuiască pentru sănătate şi educaţie. Cifra nu este cea adecvată şi este posibil ca situaţia să nu fie atât de gravă pe cât sugerează cifra. Cu toate acestea, arată că trebuie să ne străduim mai mult, ceea ce implică cooperare - dacă pot folosi acest termen - cu garanţia de 15% susţinută în Declaraţia de la Abuja chiar de către ţări.

Dar, doamnă comisar, doresc să mă întorc la oameni. Mergeţi la Mali şi veţi observa că diabetul a scăpat de sub control şi analizaţi costul pe care îl implică pentru familii: peste 30% din venitul familial se cheltuieşte pe insulină, dacă trebuie să o cumpere - şi chiar trebuie să o cumpere. Mergeţi la Chad şi întrebaţi despre serviciile de sănătate mintală şi vă vor răspunde că aveau asemenea servicii înainte de războiul civil. Mergeţi oriunde în Africa şi veţi observa tratamentul inuman la care sunt supuşi bolnavii de epilepsie, deşi, pentru câţiva cenţi, am putea să le eliminăm accesele majorităţii dintre ei. Mergeţi oriunde în Africa şi veţi observa orfanii rămaşi în urma decesului părinţilor din cauza SIDA şi vă veţi întâlni cu bunicii care încearcă să îşi crească nepoţii, fiindcă părinţii lor sunt morţi.

Statisticile vorbesc de la sine. Ştim că, în Americi, 14% din populaţia lumii se confruntă cu 10% din morbiditatea globală şi beneficiază de asistenţa a 42% din lucrătorii în domeniul sănătăţii. Africa Subsahariană are 11% din populaţia lumii, este afectată de 25% din morbiditatea globală şi dispune de 3% din lucrătorii în domeniul sănătăţii. Aceste aspecte reflectă dezbaterea anterioară. Dar trebuie să luăm în considerare aceste lucruri, întrucât nu poate exista sănătate fără servicii de sănătate, fără lucrători în domeniul sănătăţii şi fără educaţie în domeniul sănătăţii.

De asemenea, trebuie să analizăm unele proiecte în care ne implicăm. Nu este vorba doar despre TBC, SIDA şi malarie, ci despre toate celelalte boli. Este vorba despre bolile neglijate, în privinţa cărora Comisia se mândreşte cu cooperarea pe care o are cu companiile farmaceutice privind iniţiativa de a acorda ajutor oamenilor care au nevoie de medicamentele respective. Trebuie să examinăm cauzele unei sănătăţi precare, lucru pe care l-am realizat prin dezbaterile din această seară.

Doar dacă ne unim eforturile pentru aceste lucruri, se vor îndrepta statisticile - ceea ce înseamnă că şi starea oamenilor va fi conformă cu aşteptările. Dacă noi conlucrăm mai eficient, şi oamenii o vor duce mai bine, iar economiile acestora ar putea prospera.

  Bart Staes, în numele Grupului Verts/ALE. – (NL) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, raportul Curţii de Conturi nu va fi prezentat în mod oficial în cadrul Comisiei pentru control bugetar înainte de săptămâna viitoare. Aş dori să felicit Comisia pentru dezvoltare şi pe doamna Van Lancker, care au făcut tot posibilul ca această dezbatere să aibă loc azi aici, iar mâine vom adopta o rezoluţie care să explice în detaliu ceea ce nu a mers bine.

Ar trebui să analizăm cu atenţie lungul discurs al doamnei Van Lancker şi recomandările pe care aceasta le-a făcut. Doamnă comisar, ar trebui să acordăm atenţie discursului domnului Bowis, care a reuşit să enumere deficienţele cu deosebită pricepere.

Oricine citeşte raportul Curţii de Conturi nu poate să trateze problema cu uşurinţă. Toate lumea poate examina cifrele, iar doamna Van Lancker a subliniat în mod just că obiectivele mileniului pentru acest sector se vor realiza cu mare dificultate, dacă se vor realiza vreodată. Studierea cifrelor pe care le-a menţionat Curtea de Conturi pentru fiecare ţară vă va aduce în mod brutal cu picioarele pe pământ.

În ceea ce priveşte prevalenţa SIDA, 34% din populaţie din Swaziland, 23% din Lesotho şi 14% din Malawi este afectată. Mortalitatea infantilă în Swaziland a fost de 78/1 000 în 1997, în comparaţie cu 86/1 000 în prezent. În Lesotho, speranţa de viaţă la mijlocul anilor '90 a fost de 60 de ani, iar acum este de doar 41 de ani. În Kenya, mai mult de unul din 10 copii mor înainte de vârsta de cinci ani. Recomandarea, analiza pe care a făcut-o Curtea de Conturi cu privire la eficienţa politicii UE a fost dureros de neliniştitoare în ultimii câţiva ani.

Doamnă comisar, sper că Comisia va reuşi să răspundă, până la 10 aprilie, la întrebările pe care eu, ca raportor al Comisiei pentru control bugetar, le-am inclus în această rezoluţie, pentru a putea integra răspunsurile în procedura de descărcare de gestiune, care este planificată la sfârşitul lunii aprilie.

  José Ribeiro e Castro (PPE-DE) – (PT) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, oricine vizitează Africa Subsahariană poate observa cu uşurinţă, în majoritatea ţărilor, deficienţele enorme ale sistemelor lor de sănătate şi impactul extrem de negativ pe care îl au aceste deficienţe asupra vieţilor şi sănătăţii oamenilor care ar trebui să fie ajutaţi de aceste servicii.

Cifrele publicate în mod regulat la nivel internaţional confirmă în mod constant acest lucru. În acest sens, ideea că nişte gesturi simple şi practice, care nu sunt deosebit de elaborate sau costisitoare, pot fi suficiente pentru a salva multe vieţi este extrem de tulburătoare. Sprijinul financiar european poate fi vital în acest sens şi trebuie să reţinem mereu că cooperarea în domeniul sănătăţii este cu adevărat strategică şi implică în mod direct nu doar unul dintre obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), ci multe dintre acestea. Curtea de Conturi a descoperit, şi citez, că „ponderea finanţării pentru sectorul de sănătate în cadrul ajutorului total pentru dezvoltare acordat de CE nu a înregistrat creşteri din anul 2000, în pofida angajamentelor Comisiei cu privire la ODM şi a crizei sanitare din Africa Subsahariană”. Închei citatul. A mai recunoscut, şi citez din nou, că: „Comisia a contribuit cu sume substanţiale pentru lansarea Fondului Global [pentru combaterea SIDA, a tuberculozei şi a malariei], dar nu a acordat aceeaşi atenţie şi consolidării sistemelor sanitare, deşi se intenţionase ca aceasta să fie prioritatea sa.” Am încheiat citatul.

În conformitate cu Curtea, acest lucru se va fi întâmplat, şi citez din nou, deoarece „Comisia nu a dispus de competenţe (capacităţi) suficiente în domeniul sănătăţii pentru a asigura utilizarea cu eficacitate optimă a fondurilor destinate acestui domeniu”. Am încheiat citatul.

Prin urmare, Curtea de Conturi prezintă Comisiei Europene o uriaşă provocare, pe care o susţin. În ceea ce ne priveşte, doresc să reiterez această provocare, pe baza obiectivităţii acestor date şi a acestei evaluări. Serviciile de sănătate sunt deja incluse, dar trebuie să fie tot mai integrate în priorităţile noastre de ajutor pentru dezvoltare şi, prin urmare, o creştere a finanţării acestora se justifică. Dacă se optimizează acordarea asistenţei, se ţine seama de nevoile aparent opuse de coordonare a gestionării şi proximităţii faţă de populaţiile beneficiare, rezultatul va fi furnizarea unui serviciu care poate salva multe vieţi.

Comisia Europeană trebuie să răspundă pozitiv la această provocare şi îi recomand să acţioneze în acest sens. Acum câteva clipe, domnul Bowis a ţinut un discurs impresionant în care a reuşit să asocieze chipuri umane răcelii seci a cifrelor prezentate de Curtea de Conturi. Doamnă comisar, provocarea cu care ne confruntăm este de a asigura că, prin cooperare, putem aduce fericirea şi speranţa pe aceste chipuri. Iată de ce, doamnă comisar, este esenţial să modificăm cifrele în ceea ce priveşte cooperarea în domeniul sănătăţii.

  Marie Anne Isler Béguin (Verts/ALE) – (FR) Doamnă preşedintă, nu am dorit să intervin cu privire la acest raport, ci doar să adaug un punct care mă sensibilizează foarte mult şi pe care l-am menţionat cu diferite ocazii la reuniunile ACP. Este vorba despre problema situaţiei sanitare a populaţiilor tuareg din Niger. În acest context, doamnă comisar, aş dori să ridic problema companiilor europene care exploatează resursele naturale în ţările africane, în special societatea franceză Areva, care va exploata uraniu în Niger, fără a da nicio informaţie comunităţilor locale, astfel încât populaţiile care trăiesc acolo folosesc, de exemplu, materiale sau deşeuri metalice radioactive pentru a-şi confecţiona ustensile de bucătărie.

În prezent, autorităţile nigeriene nu permit să se realizeze studii serioase privind situaţia radioactivităţii în rândul acestor populaţii, dar ştim că sunt într-o situaţie alarmantă.

În timpul unei reuniuni ACP, noi solicitasem să se efectueze un studiu epidemiologic asupra acestor populaţii. Adresez din nou Comisiei această solicitare.

PREZIDEAZĂ: MANUEL ANTONIO DOS SANTOS
Vicepreşedinte

  Androulla Vassiliou, membră a Comisiei − Domnule Preşedinte, nu numai că am ascultat cu atenţie ceea ce s-a discutat în această seară şi nu numai că am acordat atenţie la ceea ce s-a stipulat în raportul Curții de Conturi, dar, de asemenea, aşa cum am spus mai devreme, tocmai m-am întors dintr-o vizită de pe Coasta de Fildeş şi din Liberia, unde am văzut cu ochii mei care sunt nevoile acestor țări în domeniul sănătății. Acestea se confruntă cu nevoi în materie de infrastructură, nevoi în materie de furnizori de servicii de sănătate instruiţi, despre care deja am discutat, precum şi nevoi în materie de medicamente.

Aceste nevoi sunt foarte mari şi nu pot decât să fiu de acord cu dumneavoastră că trebuie să ne intensificăm eforturile pentru a ne oferi ajutorul, în domeniul sănătăţii, ţărilor sărace din Africa.

Vă asigur că voi transmite comentariile dumneavoastră colegului meu, Louis Michel, şi sunt convins că şi dumnealui va analiza cu mare atenţie toate sugestiile şi comentariile dumneavoastră, aşa cum am procedat şi eu.

  Preşedintele – Am primit o propunere de rezoluţie ⁽¹⁾depusă în conformitate cu articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul de Procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine.

(1) A se consulta procesul-verbal.