Stenograma dezbaterilor

Joi, 12 martie 2009 - Strasbourg

8. Explicaţii privind votul

Explicaţii orale privind votul

- Raport: Vincenzo Aita (A6-0086/2009)

  Mairead McGuinness (PPE-DE) - Domnule preşedinte, în ceea ce priveşte acest raport, vreau să spun că mă bucur că a fost aprobat amendamentul 1 al grupului nostru şi, prin urmare, salut acest succes. Protecţia solurilor reprezintă o provocare în Uniunea Europeană, însă ţine de competenţa fiecărui stat membru şi nu necesită o abordare comunitară, directive sau regulamente comunitare. Salut deci rezultatul acestui vot.

- Propunere de rezoluţie (B6-0104/2009)

  Bernd Posselt (PPE-DE) - (DE) Domnule preşedinte, sunt foarte mulţumit în această privinţă şi vreau să-i mulţumesc din suflet domnului Swoboda pentru că acest raport important a fost adoptat cu un consens larg.

Aş vrea să profit de această ocazie pentru a îndemna membrii sloveni, pentru care şi pentru a căror ţară simt cea mai mare simpatie, să găsească încă o dată modalitatea de a continua marile realizări ale Sloveniei către integrarea europeană. Această ţară a fost primul stat membru care a introdus euro şi prima care a implementat Acordul Schengen. Slovenia este o pionieră a unificării europene. Aş dori să văd că, în interesul său naţional, Slovenia acţionează ca pionieră şi în legătură cu aderarea Croaţiei la UE.

  Philip Claeys (NI) – (NL) Domnule preşedinte, în principiu sunt în favoarea aderării Croaţiei la Uniunea Europeană, însă nu am votat pentru acest raport. M-am abţinut, deoarece încă există o serie de probleme în Croaţia, una dintre acestea fiind problema corupţiei. Experienţa ne-a învăţat că, de fapt, corupţia a crescut în anumite ţări care au aderat la Uniunea Europeană înainte să fi fost cu adevărat pregătite în acest sens.

Problema prezentată de acest raport constă în faptul că afirmă că ar exista o posibilitate de a încheia negocierile în 2009, adică anul acesta, deşi, după părerea mea, este imprudent să ne cramponăm de o anumită dată. Ar trebui să i se permită Croaţiei să adere atunci când va fi pe deplin pregătită. Nu este cazul sub nicio formă în acest moment.

  Romana Jordan Cizelj (PPE-DE) – (SL) Îi doresc sincer Croaţiei să devină membru al Uniunii Europene cât mai repede posibil, aceasta fiind o dorinţă împărtăşită şi de Slovenia. Dacă dorinţele noastre se vor transforma în realitate, trebuie să ajutăm Croaţia şi să cooperăm cu aceasta. Putem soluţiona conflictele ascultând cu atenţie toate părţile implicate. Însă în acest raport, aprobat astăzi de către Parlamentul European, nu există nimic care să sugereze că am atins echilibrul perfect în ceea ce priveşte votul asupra aşa-numitei dispute frontaliere croato-slovene. Pentru a evita o poziţie părtinitoare, ar trebui să includem şi principiul echităţii drept condiţie minimă.

În concluzie, aş vrea să subliniez că dacă dorim cu adevărat să rezolvăm această problemă, ar trebui să ne asigurăm că atât Slovenia, cât şi Croaţia respectă decizia organismului internaţional pertinent. De aceea, parlamentele ambelor ţări ar trebui să ratifice în prealabil acest rezultat.

- Propunere de rezoluţie (B6-0105/2009)

  Marusya Ivanova Lyubcheva (PSE) - (BG) Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Am sprijinit raportul privind progresul Turciei. Negocierile cu Turcia în legătură cu aderarea la Uniunea Europeană ridică tuturor statelor membre o problemă serioasă din punct de vedere politic, economic şi în ceea ce priveşte aspectul securităţii. Este deosebit de important ca ţara să îndeplinească criteriile de aderare şi să dea dovadă de consecvenţă, de suficientă precizie şi de transparenţă faţă de cetăţenii Uniunii Europene. Cred că este extrem de important ca procesul să continue printr-o bună cooperare cu ţările învecinate. În această privinţă, cred că trebuie să constatăm o anume evoluţie pozitivă între Bulgaria şi Turcia, prin acordul la care s-a ajuns în legătură cu iniţierea negocierilor legate de probleme care rămân nerezolvate până acum şi mai ales de rezolvarea conflictelor ce ţin de proprietăţile refugiaţilor traci, care se datorează eforturilor Parlamentului European. Vom monitoriza îndeaproape acest proces, deoarece afectează drepturile a mii de oameni, drepturi care trebuie respectate pe tot teritoriul Uniunii Europene. Problema tracilor este şi ea la fel de importantă, precum şi relaţiile dintre Turcia şi celelalte ţări învecinate. Vă mulţumesc.

- Propunere de rezoluţie (B6-0104/2009)

  Miroslav Mikolášik (PPE-DE) – (SK) Cunoaştem trecutul încercat de care au avut parte prietenii noştri din Balcani. Acest lucru este valabil atât pentru Slovenia, cât şi pentru Croaţia, care au fost atacate de Serbia, iar noi suntem solidari cu ambele tabere. Trebuie să spun că acceptarea Sloveniei în UE înainte de rezolvarea tuturor conflictelor dintre Slovenia şi Croaţia a fost un act de generozitate din partea UE şi cred că ar trebui să adoptăm o atitudine asemănătoare acum faţă de Croaţia.

Regret faptul că unii oameni politici din Slovenia ar vrea să oprească acum aderarea Croaţiei, însă asta mi-a spus doamna Jordan Cizelj, care abordează această chestiune politică în mod raţional şi echilibrat, aş spune eu. Am convingerea că acordul informal care va fi dezbătut în continuare între Croaţia şi Slovenia, cu asistenţa Comisiei, se va finaliza cu succes.

  Preşedinte. - Doamnelor şi domnilor, permiteţi-mi să explic un element din Regulamentul de procedură. Pentru a lua cuvântul în timpul explicaţiilor votului, trebuie să faceţi o solicitare înainte de începerea acestor explicaţii. Bineînţeles, sunt foarte flexibil şi permit membrilor prezenţi să ia cuvântul. Însă nu folosim procedura „atragerii atenţiei”. Trebuie să vă înscrieţi dinainte, înaintea explicaţiilor votului.

- Propunere de rezoluţie (B6-0105/2009)

  Kristian Vigenin (PSE) – (BG) Domnule preşedinte, am sprijinit raportul privind progresul Turciei întrucât cred că este un raport obiectiv, care oferă atât Turciei, cât şi Uniunii Europene ocazia de a avansa odată cu pregătirea Turciei pentru statutul de membru. În acelaşi timp, vreau să-mi exprim nemulţumirea în legătură cu respingerea în plen a propunerii Grupului Socialist pentru a se lua act de faptul că statutul de membru UE al Turciei este un obiectiv împărtăşit de Turcia şi de Uniunea Europeană.

Cred că dacă dorim un progres mai rapid din partea Turciei în privinţa problemelor sale de dezvoltare, trebuie să fim şi suficient de deschişi şi să asigurăm partenerii noştri că scopul acestui proces rămâne de fapt intrarea Turciei în Uniunea Europeană. Rolul Turciei va creşte şi este în interesul Uniunii Europene să aibă o ţară necreştină între statele sale membre, deoarece astfel vom avea o serie de oportunităţi de a desfăşura politici care nu sunt posibile momentan. Vă mulţumesc.

  Dimitar Stoyanov (NI) – (BG) Doamnelor şi domnilor, grupul de atac votează împotriva raportului privind progresul Turciei pentru că nu vedem niciun progres. De fapt, oricum nu se poate realiza niciun progres. Turcia nu ia în considerare nimic altceva decât propriile interese, care nu includ respectarea drepturilor omului şi a celorlalte valori europene şi creştine. Timp de peste 80 de ani, Turcia nu a respectat Tratatul de la Ankara, în temeiul căruia datorează Bulgariei 10 miliarde USD. Imaginaţi-vă cum va respecta regulamentele europene.

Ieri domnul Wiersma a menţionat că nerecunoaşterea genocidului armean din 1915-1916 reprezintă o problemă. Atunci ce ar trebui să spunem despre actele de genocid împotriva bulgarilor, care au avut loc timp de 500 de ani, precum masacrele de la Stara Zagora, Batak şi Peruştiţa, descrise de Comisia Europeană Internaţională în 1876? Domnul Wiersma a mai spus şi că nu este loc în UE pentru o Turcie islamică; totuşi, acum 20 de ani, islamiştii turci au aruncat în aer autobuze în Bulgaria, care transportau femei şi copii. Turcia chiar a plătit pentru monumentele care au fost ridicate în cinstea acestor terorişti. Aceasta este Turcia modernă, guvernată de un fundamentalist, partidul islamic. Acestea sunt valorile sale şi credem că acestea nu corespund valorilor Europei.

  Bruno Gollnisch (NI) – (FR) Domnule preşedinte, „a greşi este omeneşte, a persista în greşeală este diabolic”. Niciodată nu a fost mai potrivită această maximă decât pentru saga lamentabilă a negocierilor pentru aderarea Turciei.

Din 2005, ne-aţi prezentat aceleaşi rapoarte negative privind drepturile omului, respectarea minorităţilor şi angajamentele luate faţă de Uniune, deşi obiectivul aderării a rămas intact.

Acum, în realitate, nu aceasta este problema. Fondul problemei rezidă în dorinţa europenilor de a nu mai accepta consecinţele libertăţii de stabilire care ar rezulta în mod necesar din aderare.

De asemenea, rezidă în faptul că Turcia aparţine geografic, cultural, lingvistic şi spiritual unei zone diferite de Europa. Deci trebuie să lăsăm deoparte aceste poveşti; trebuie să renunţăm la această mascaradă a aderării şi să iniţiem imediat discuţii practice, cu alte cuvinte să ţintim către un parteneriat construit pe interesele noastre comune şi reciproce. Această procedură de aderare trebuie abandonată.

  Bernd Posselt (PPE-DE) – (DE) Domnule preşedinte, în domeniile fundamentale – drepturile omului, drepturile minorităţilor, libertatea religioasă, libertatea de exprimare – Turcia nu a făcut aproape niciun progres, iar în ultimele câteva zile a făcut chiar paşi înapoi.

Însă, fără a lua în seamă aceste aspecte, Comisia pretinde că suntem totuşi obligaţi să adoptăm o poziţie pozitivă, deoarece acesta este un partener strategic important. Ceea ce este adevărat, însă această problemă ţine de politica externă. Faptul că avem nevoie de parteneriate strategice nu reprezintă un criteriu pentru aderare.

Cu toate acestea, am votat totuşi destul de clar în favoarea raportului, deoarece solicitarea socialistă de a concentra raportul pe aderare a fost respinsă. Acest raport este un mare succes şi o realizare pentru noi, deoarece evită în mod expres fixarea aderării ca obiectiv şi deoarece vorbeşte despre un proces de durată, deschis, al cărui rezultat este încă neclar. Am fi preferat un „nu” în ceea ce priveşte acordarea statutului de membru cu drepturi depline, însă această formulare se apropie de aceasta şi este deci un mare succes pentru noi, cei care suntem bucuroşi să spunem „da” parteneriatului cu Turcia, ca parte din politica noastră externă, însă spunem „nu” aderării.

  Philip Claeys (NI) – (NL) Domnule preşedinte, m-am abţinut de la votul asupra raportului referitor la Turcia deoarece, deşi acest raport conţinea o serie completă de critici legate de greşelile majore ale Turciei care persistă încă, cred că singura concluzie posibilă în legătură cu acest raport ar fi trebuit să fie aceea că negocierile trebuie oprite şi chiar definitiv, deoarece după trei ani nu a existat încă nicio îmbunătăţire notabilă a situaţiei din Turcia.

Oricum, sunt de părere că Uniunea Europeană trebuie să rămână un proiect european şi că, prin urmare, nu ar trebui să existe loc în cadrul Uniunii Europene pentru o ţară cum este Turcia, care nu este o ţară europeană.

Ieri, un membru al Grupului socialist din Parlamentul European a spus că nu ar accepta niciodată ca Turcia să fie islamizată în continuare. Ei bine, sper că acesta şi grupul său se vor pronunţa şi împotriva islamizării Europei, deşi nu aş băga mâna în foc.

  Martin Callanan (PPE-DE) – Domnule preşedinte, acest raport evidenţiază progresul Turciei către un eventual statut de membru al UE. Acesta ar putea fi un scop pe care îl sprijin. Totuşi, mă îngrijorează câteva aspecte ale progresului Turciei în vederea obţinerii statutului de membru.

Una din preocupările mele este uzura treptată a idealului republican laic şi creşterea influenţei religiei în politică. Mă mai îngrijorează şi abuzurile contra drepturilor omului în Turcia, abuzuri care au fost dovedite, şi unele dintre acţiunile desfăşurate împotriva comunităţilor minoritare. Înainte de a lua în considerare aderarea Turciei, avem nevoie să vedem că se iau măsuri în unele dintre aceste domenii.

Însă este la fel de important să fim sinceri cu Turcia şi să afirmăm clar şi fără ambiguitate că dacă va respecta toate condiţiile pe care le-au respectat celelalte state membre, va avea dreptul să li se alăture. Nu este corect ca liderii statelor membre să pună obstacole neechitabile şi neechilibrate în calea aderării Turciei. Dacă Turcia îndeplineşte condiţiile, atunci are dreptul să adere şi ar trebui să i se permită acest lucru. Avem nevoie de o UE mai largă şi nu mai profundă.

  Kyriacos Triantaphyllides (GUE/NGL) – (EL) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului privind Turca datorită elementelor pozitive pentru Cipru din paragrafele 32 şi 40, chiar dacă nu sunt de acord cu conţinutul amendamentelor 9 şi 10.

Amendamentul 9 introduce o poziţie inacceptabilă, deşi temporară, privind derogările de la principiile care stau la baza Uniunii Europene, inclusiv de la cele patru libertăţi fundamentale. Acestea au avut loc într-un moment în care se desfăşoară negocieri între liderii celor două comunităţi din Cipru, care sunt singurele persoane cu putere de decizie în această privinţă.

Amendamentul 10 contrazice faptul că PESC face parte din acquis-ul comunitar pentru UE şi pentru statele membre, iar statele terţe nu pot obţine permisiunea de a participa la procedurile de planificare şi de luare a deciziilor.

- Propunere de rezoluţie (B6-0106/2009)

  Árpád Duka-Zólyomi (PPE-DE) – (HU) Timp de trei ani, Macedonia a fost ţară candidată pentru statutul de membră a UE. În ciuda acestui fapt, încă nu au început negocierile în vederea aderării. Dacă Uniunea Europeană nu ia măsuri ferme în mod prompt, pierderea de credibilitate care va rezulta ar putea duce la o destabilizare a regiunii. Macedonia a progresat foarte mult în ultimii ani, obţinând rezultate economice bune, apropiindu-se de o economie de piaţă funcţională şi înregistrând succese în domeniul legislativ. S-a ajuns la un consens între guvern şi opoziţie, între societatea civilă şi opinia publică pentru a se îndeplini criteriile de la Copenhaga cât mai curând posibil. Şi convieţuirea între comunităţile naţionale şi etnice a fost bine organizată. Blocarea cu obstinaţie a începerii negocierilor în vederea aderării este de neînţeles din partea Greciei. Numele ţării nu trebuie să reprezinte un obstacol! Negocierile bilaterale în privinţa numelui se pot desfăşura simultan. Sprijin raportul deoarece transmite un mesaj important poporului macedonean şi pentru că va da un impuls decisiv începerii negocierilor propriu-zise înainte de sfârşitul anului. Vă mulţumesc foarte mult.

  Bernd Posselt (PPE-DE) – (DE) Domnule preşedinte, acest raport transmite un semnal important unei ţări care joacă un rol de stabilizare, care are o legislaţie exemplară în ceea ce priveşte minorităţile, care are o majoritare guvernamentală importantă, în care sunt reprezentate toate naţionalităţile şi care a adoptat o direcţie europeană clară sub conducerea prim-ministrului Gruevski. Deci am votat cu bucurie în favoarea acestui raport şi cred că ar trebui să evidenţiem mai ales două aspecte: mai întâi, solicităm Consiliului şi Comisiei să ne spună în cursul acestui an când vor începe negocierile de aderare şi, în al doilea rând, nu vom tolera nicio animozitate bilaterală şi mai cu seamă nu în ceea ce priveşte această bizară problemă a numelui. Ţara se numeşte Macedonia, fie că acesta este sau nu pe placul unor persoane, şi trebuie să începem în cele din urmă să netezim calea acestei ţări către Europa.

  Philip Claeys (NI) – (NL) Domnule preşedinte, am votat împotriva raportului domnului Meijer deoarece eu şi partidul meu suntem de părere că extinderea trebuie oprită pentru o perioadă nedeterminată după aderarea Croaţiei. Cetăţenii europeni nu doresc sub nicio formă continuarea extinderii pe termen scurt sau mediu şi cu siguranţă nu doresc nicidecum includerea Turciei. Este timpul ca acest Parlament să îi asculte măcar o dată pe cei pe care se presupune că îi reprezintă.

Acestea fiind spuse, mă opun atât începerii negocierilor de aderare cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, solicitată de acest Parlament, cât şi împotriva acordării unei perspective europene întregii zone de vest a Balcanilor. Unele dintre aceste ţări sunt cu totul şi cu totul islamice şi, în ceea ce mă priveşte, nu ar trebui să li se permită să adere la Uniunea Europeană.

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE) – Domnule preşedinte, sunt foarte mulţumit de votul de astăzi.

Am vizitat de curând Macedonia în numele Fundaţiei Westminister pentru democraţie, fondată de Margaret Thatcher în perioada în care a fost prim-ministru al ţării mele, şi am văzut o ţară cu partide politice pline de viaţă, cu o fascinantă politică fiscală, cu impozite forfetare atât pe capital, cât şi pe venit, şi cu o economie în creştere. Este o ţară care va avea luna viitoare alegeri libere şi echitabile - probabil mai bune decât cele pe care le-am avut de curând în Regatul Unit, cu vot prin poştă. Unei astfel de ţări ar trebui să i se permită să adere la Uniunea Europeană, dacă doreşte, pe baza propriei sale autodeterminări - şi de aceea colegii mei care au luat cuvântul mai devreme ar trebui poate să reflecteze asupra acestei probleme.

Astăzi am văzut o schimbare semnificativă deoarece, până în acest moment, membrii greci ai acestei adunări s-au dovedit a fi complet absurzi şi au fost puşi într-o poziţie ridicolă, din cauza argumentelor privind numele acestei ţări, care este Republica Macedonia.

  Martin Callanan (PPE-DE) – Domnule preşedinte, atunci când iei cuvântul după domnul Heaton Harris te confrunţi cu faptul că el a abordat multe din punctele pe care voiam să le evidenţiez eu în legătură cu această problemă. Mi se pare absolut absurd că Grecia continuă să menţină această tiradă lungă şi, ca să fim sinceri, ridicolă împotriva numelui Macedoniei. Am în circumscripţia mea, Durham, Northumberland, câteva comitate superbe şi nu m-ar deranja prea tare dacă un alt stat membru ar dori să folosească numele acestora.

Este de-a dreptul ridicol ca negocierile de aderare să stagneze nu din cauza unei dispute etnice sau democratice sau a uneia legate de drepturile omului, ci pur şi simplu pentru că ţara decide să se numească Macedonia. Sper că membrii greci vor înţelege ce vreau să spun. Sper că Macedonia va fi judecată pe baza criteriilor care li se aplică tuturor şi, dacă îndeplineşte aceste criterii, dacă este un stat democrat, laic, dacă urmăreşte politicile corecte în ceea ce priveşte drepturile omului, ca toate celelalte state membre, ar trebui să aibă dreptul să adere şi să nu fie supusă unui veto ridicol din partea Greciei, pur şi simplu pe baza numelui.

- Propunere de rezoluţie (B6-0140/2009)

  Martin Callanan (PPE-DE) – Domnule preşedinte, Tigrii Tamili au fost consideraţi grup terorist de către UE şi de către Statele Unite, însă se pare că se apropie de sfârşit campania lor însetată de sânge pentru un teritoriu tamil independent. Sri Lanka merită să trăiască în pace, aşa cum şi noi merităm în Europa.

Ca şi alţi colegi din această adunare, sprijin unitatea statală pentru Sri Lanka. Cred că merită luat în considerare şi că sunt de părere că este o idee bună să se acorde tamililor un oarecare grad de autonomie în cadrul statului unitar. Nu pot susţine campania de violenţă a Tigrilor şi consider că este esenţial să i se permită armatei din Sri Lanka să îşi continue campania militară împotriva Tigrilor Tamili.

Totuşi, trebuie să recunoaştem că există o criză umanitară în Sri Lanka în acest moment şi că ar trebui să li se permită accesul agenţiilor umanitare. Deci poate că se cuvine să solicităm o încetare a focului, timp în care agenţiile umanitare să poată avea acces, iar civililor să li se permită să părăsească zonele disputate. Însă apoi, trebuie să permitem armatei să îşi continue campania.

- Raport: Annemie Neyts-Uyttebroeck (A6-0112/2009)

  Daniel Hannan (NI) – Domnule preşedinte, dezvoltarea unui corpus internaţional de jurisprudenţă neancorat în nicio legislatură naţională aleasă este cel mai alarmant proces al vremurilor noastre. Nu dăm timpul înapoi cu doar 300 de ani de înţelegere juridică a responsabilităţii teritoriale, adică a faptului că o infracţiune este responsabilitatea teritoriului pe care fost comisă; ci ne întoarcem şi la ideea premodernă că persoanele care au putere de decizie asupra legilor nu ar trebui să fie trase la răspundere de cei care trăiesc sub aceste legi, ci mai degrabă de propriile conştiinţe.

Poate părea foarte raţional să facem ceva în acest sens, dacă persoane precum Miloşevici sau Karagici nu sunt judecaţi în propria ţară. Însă obiecţia în ceea ce îi priveşte pe liderilor autoritari precum Miloşevici este tocmai faptul că au viciat democraţia ţării lor şi s-au situat deasupra legii. Dacă reproducem problema pe plan internaţional, ne coborâm la nivelul său, aşa cum am făcut cu procesul-farsă de la Haga, unde timp de şase ani am avut 27 de schimbări de procedură, impunerea unui avocat şi, în cele din urmă, nicio condamnare.

Nu îl susţin pe domnul Miloşevici: a fost un comunist periculos şi nedrept. Însă oamenii răi merită să fie judecaţi - mai ales oamenii răi merită judecaţi - iar când acest lucru nu se întâmplă, înseamnă că nouă, tuturor celorlalţi ni se limitează drepturile.

- Propunere de rezoluţie (B6-0113/2009)

  Mairead McGuinness (PPE-DE) – Domnule preşedinte, cu toţii ştim cât de importantă este apa, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, unde accesul la apă este foarte dificil, tinerele şi femeile fiind cele care suferă cel mai mult. Viitorul lor educaţional este extrem de afectat pentru că ele sunt cele care cară apa. Am văzut acest lucru în India, în timpul unei delegaţii, şi este foarte important să investim mai mult în gestionarea apelor şi să ne asigurăm că nu devine un impediment pentru evoluţia educaţiei tinerelor şi femeilor.

Salut mai ales votul asupra alineatului (2), care declară că apa este considerată ca fiind un bun public şi că trebuie să se afle sub controlul public, indiferent de felul în care este gestionată. Apa este o resursă preţioasă şi există spre binele populaţiei, nu pentru a fi folosită în interes sau beneficiu individual.

  Marian Harkin (ALDE) – Domnule preşedinte, şi eu susţin propunerea de rezoluţie referitoare la apă şi salut votul asupra alineatului (2) prin care se afirmă clar că apa este un bun public şi că trebuie să fie sub control public. Personal mă opun categoric privatizării apei.

Recent am văzut cum economia globală a fost subjugată de urmărirea neîncetată a profitului. Cu siguranţă nu dorim să se întâmple acelaşi lucru şi cu apa. Pentru a asigura calitatea apei şi îmbunătăţirea permanentă a sistemului de distribuţie, trebuie să se continue investiţiile în sistemul de transport al apei. Nu există niciun stimulent pentru ca cei din sectorul privat să facă acest lucru pentru că, bineînţeles, există doar tentaţia de a creşte preţul pentru consumator, în loc de a investi în modernizarea sistemului de distribuţie. Am observat aceeaşi problemă în comitatul meu, Sligo, în care anumite sectoare ale comunităţii vor ajunge să plătească mai mult pentru apă decât cota normală, deoarece lipsesc investiţiile efectuate de sectorul privat în sistemul de distribuţie a apei.

- Raport: Maria Eleni Koppa (A6-0062/2009)

  Mairead McGuinness (PPE-DE) – Domnule preşedinte, am votat pentru această rezoluţie şi pentru acest raport, însă am motive de îngrijorare. Astăzi dimineaţă, Comisia a confirmat faptul că nu ştim în ce direcţie se îndreaptă OMC în acest moment şi cum se îmbină cu parteneriatul strategic.

Nu putem permite o situaţie în care un parteneriat strategic sau chiar un acord comercial mondial are un impact negativ asupra problemelor europene legate de siguranţa alimentară. Reiterez discuţia legată de standardele producţiei alimentare, care sunt mai înalte în Uniunea Europeană. Îi penalizăm pe producătorii noştri dacă nu îndeplinesc aceste standarde. Nu putem permite o situaţie în care am aduce alimente din ţări terţe - din Brazilia sau din altă parte - care nu îndeplinesc standardele noastre de producţie şi care duc la o concurenţă cu totul neloială pentru producătorii de produse alimentare şi agricole din Uniunea Europeană.

- Raport: José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra (A6-0028/2009)

  Philip Claeys (NI) – (NL) Domnule preşedinte, bineînţeles că un parteneriat strategic între Uniunea Europeană şi Mexic şi, de fapt, ţări precum Brazilia este un lucru bun, care se înscrie în interesele UE. Raportul însuşi este redactat într-un mod foarte echilibrat, însă ceea ce aş spune că nu este în interesul Europei - şi acest lucru va stârni din nou o mulţime de întrebări în rândul publicului larg - este prevederea din raport care solicită încheierea unui acord comun asupra politicii privind imigrarea. Ceea ce nu este de bun augur, fiind şi motivul pentru care am ales să mă abţin de la a vota acest raport.

- Propunere de rezoluţie (B6-0135/2009)

  Zita Pleštinská (PPE-DE) – (SK) Am votat şi pentru rezoluţia referitoare la situaţia din Tibet cu ocazia celei de-a cincizecea comemorări a revoltei tibetane, deoarece autorităţile chineze au sporit recent securitatea în Tibet şi au interzis jurnaliştilor şi străinilor să intre în regiune.

Dezbaterea de astăzi din Parlamentul Europei transmite preocuparea noastră în privinţa situaţiei din Tibet, mai ales suferinţa şi represaliile împotriva locuitorilor nevinovaţi.

Invit Consiliul să organizeze o Comisie pentru adevăr în conformitate cu rezoluţia, cu scopul de a afla ce s-a întâmplat cu adevărat în timpul negocierilor dintre Republica Populară Chineză şi reprezentanţii Sfinţiei Sale, Dalai Lama.

Invit guvernul chinez să elibereze imediat toate persoanele care au fost arestate pentru simplul fapt că au participat la un protest paşnic.

  Marco Cappato (ALDE) – (IT) Domnule preşedinte, iau cuvântul pentru a-mi exprima satisfacţia în legătură cu sprijinul substanţial al Adunării oferit rezoluţiei pe care am prezentat-o cu domnul Pannella şi cu domnul Onyskiewicz. Rezoluţia realizează ceva diferit de ceea ce am auzit astăzi de la doamna Ferrero­Waldner; ţine partea uneia dintre tabere: partea aflării adevărului, aflării adevăratelor motive pentru care s-au întrerupt convorbirile dintre chinezi şi tibetani, mai degrabă decât luarea unei poziţii de neutralitate, pe care, din păcate, continuă să o adopte Comisia şi Consiliul, ca şi cum ar fi destul pentru noi să sperăm doar la un dialog între două tabere.

Aş vrea să subliniez că atitudinea Grupului Socialist din Parlamentul European mi se pare foarte greu de înţeles; mai întâi, se opuneau dezbaterii, apoi se opuneau propunerii mele de rezoluţie, apoi au votat practic împotriva acesteia, domnul Ford oferind explicaţia politică conform căreia adoptăm prea multe rezoluţii legate de Tibet. Ei bine, poate că partidul şi domnul Ford nu înţeleg - sau poate că înţeleg prea bine - că aici este în joc mult mai mult; libertatea şi democraţia pentru peste un miliard de cetăţeni chinezi şi pentru poporul tibetan.

  Philip Claeys (NI) – (NL) Domnule preşedinte, se înţelege de la sine că am votat în favoarea acestei rezoluţii; deşi, bineînţeles, nu ne putem permite să credem că această rezoluţie absolut inofensivă va avea prea mare efect asupra regimului comunist totalitar din China, cu care suntem însă atât de bucuroşi să facem comerţ.

Am avea un impact mai mare asupra regimului dacă acest Parlament şi Consiliul ar avea curajul să declare că ocuparea si anexarea ulterioară a Tibetului sunt încălcări ale dreptului internaţional şi, ca atare, nu pot fi recunoscute de Uniunea Europeană. Trebuie să transmitem în continuare cu fermitate mesajul că Tibetul trebuie să fie un stat independent şi nu o provincie autonomă a Chinei şi că în Tibet a avut loc şi continuă să aibă loc un genocid şi un etnocid.