Stenograma dezbaterilor

Joi, 12 martie 2009 - Strasbourg

13.3. Expulzarea ONG-urilor din Darfour

  Preşedinta. - Următorul punct este dezbaterea a şase propuneri de rezoluţii referitoare la expulzarea ONG-urilor din Darfur.⁽¹⁾

  Charles Tannock, autor −Doamnă preşedintă, era un lucru complet previzibil faptul că preşedintele Omar Al Bashir al Sudanului va răspunde la condamnarea făcută de Curtea Penală Internaţională cu un gest politic, însă expulzarea ONG-urilor şi a agenţiilor de ajutorare din ţara sa a consolidat imaginea populară de tiran violent a preşedintelui, fără nici o grijă faţă de starea poporului greu încercat pe care acesta îl guverna.

Câteva persoane încă susţin că ceea ce s-a întâmplat la Darfur nu este genocid. Mai puţini îl susţin încă pe Bashir în mod deschis, cu toate că, în mod regretabil, China a fost singura voce care a vorbit în apărarea lui, din cauza implicării masive a Chinei în industriile extractive din Sudan.

Ca majoritatea membrilor, salut condamnarea preşedintelui Bashir de către Curtea Penală Internaţională şi propunerea privind emiterea unui mandat internaţional de arest. Poate acest demers nu va avea succes, însă este vorba de un gest important, care demonstrează lumii dezacordul faţă de ororile pe care le-a comis în Darfur fără nici o remuşcare.

De asemenea, consider că această condamnare consolidează reputaţia Curţii Penale Internaţionale, care a fost pusă la îndoială până acum de unii, inclusiv de mari puteri precum SUA, de teama unor condamnări motivate politic. Într-adevăr, este fascinant că Statele Unite, care nu constituie parte semnatară a Statutului de la Roma, şi-au folosit totuşi poziţia pe care o au în Consiliul de Securitate al ONU pentru a facilita condamnarea lui Bashir de către Curtea Penală Internaţională.

O posibilă ieşire din acest impas este ca, în conformitate cu Statutul de la Roma, Consiliul de Securitate să anuleze condamnarea, cu condiţia ca Bashir să plece în exil şi crimele şi represiunile să se oprească şi recunoscându-se parţial că Sudanul nu a fost niciodată parte semnatară a Statutului de la Roma.

Deşi acest lucru ar putea părea unora un fel de răspuns incorect în legătură cu crimele din Darfur, care oferă o formă de imunitate parţială, ar scoate din joc principalul protagonist, ar scuti greu încercata populaţie din Darfur să asiste şi la alte vărsări de sânge şi ar ajuta Sudanul să se dezvolte ca ţară. Bineînţeles, dacă Bashir refuză, atunci ar trebui să fie condamnat potrivit prevederilor dreptului internaţional. Uniunea Africană, Liga Arabă şi China ar trebui să îi expună foarte clar aceste lucruri preşedintelui Bashir înainte să fie prea târziu pentru el şi pentru regimul său violent.

  Catherine Stihler, autoare −Doamnă preşedintă, situaţia din Darfur este disperată. Vă puteţi imagina câtă suferinţă se ascunde în spatele statisticilor efectuate de Naţiunile Unite? Potrivit ONU, până la 4,7 milioane de persoane - inclusiv 2,7 milioane de deportaţi interni - au nevoie de ajutor.

Nu putem lăsa această situaţie să se înrăutăţească şi mai mult şi îndemn guvernul sudanez să revină asupra deciziei de a expulza 13 importante organizaţii neguvernamentale din Darfur. Agenţiile de asistenţă din Darfur conduc cea mai amplă operaţiune umanitară din lume. De-abia de curând am descoperit, cred, că trei persoane care lucrează pentru organizaţia Medici fără Frontiere sunt date dispărute. Plecarea ONG-urilor ar putea duce la şi mai multe pierderi de vieţi omeneşti, din cauza întreruperii serviciilor medicale şi din cauza izbucnirii unor epidemii de diaree şi infecţii respiratorii. Copiii sunt supuşi unor riscuri majore.

Organizaţia Naţiunilor Unite a anunţat că alungarea grupurilor umanitare pune în pericol milioane de vieţi omeneşti. Subliniez nevoia stringentă de a permite agenţiilor să îşi continue munca salvatoare de vieţi. Aşa cum spunea şi preşedintele american Obama, nu este acceptabil să periclităm vieţile atâtor oameni. Trebuie să fim capabil să aducem organizaţiile umanitare înapoi în acele teritorii. Îmi îndemn colegii să susţină această rezoluţie.

  Erik Meijer, autor - (NL) Doamnă preşedintă, Sudanul a fost condus timp de mulţi ani de zile de regimuri bazate pe o combinaţie de forţă militară, mândrie naţională arabă şi o interpretare conservatoare a Islamului. Principalul obiectiv al acestor regimuri a fost şi este menţinerea întregului teritoriu al acestui stat enorm, care este locuit de o gamă variată de popoare complet diferite. Aceste popoare sunt supuse, prin toate mijloacele posibile, autorităţii capitalei, Khartoum.

Acesta este motivul pentru care există de mulţi ani mişcări împotriva mişcării separatiste din sudul ţării, regiunea care nu este în mod predominant arabă şi islamică. Încă nu este deloc sigur dacă sudului îi va fi acordată libertatea de a face uz de dreptul de secesiune care a fost convenit pentru anul 2011.

În regiunea vestică a Darfurului, guvernul încearcă să prevină prin orice mijloace această secesiune. În această regiune a existat întotdeauna un conflict de interese între păstorii nomazi şi fermieri. Acum, guvernul a devenit interesat de acest conflict. Depopularea regiunii prin izgonirea locuitorilor stabiliţi aici în Ciad, ţara învecinată, reprezintă un instrument important de control al regiunii. În această activitate murdară, guvernul se descurcă mult mai bine fără observatori străini, fără lucrători de asistenţă şi fără mediatori.

Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului a solicitat intervenţia militară europeană în urmă cu mulţi ani. Asemenea comentarii sunt populare în anumite sectoare ale opiniei publice locale şi dau impresia că o Europă bogată şi puternică este capabilă să îşi impună soluţiile în restul lumii. În practică, aceasta nu este o soluţie care să poată fi implementată. Mai mult, este puţin clar obiectivul unei astfel de intervenţii.

Ar fi vorba de un ajutor umanitar temporar sau de crearea unui stat independent Darfur? Oricare ar fi obiectivul, în Africa ar fi considerat ca o nouă demonstraţie de putere colonială a Europei, izvorâtă în principal din propriile interese ale Europei. O strategie mai puţin spectaculoasă, dar probabil mai eficientă, ar fi emiterea unui mandat internaţional de arestare pentru preşedintele Al Bashir şi investigarea crimelor de război. Din afară, trebuie întotdeauna să ne oferim să contribuim la ajutorul umanitar şi să propunem soluţii paşnice. Grupurile de populaţie afectate, care în mare parte au părăsit teritoriul, merită ajutorul nostru în lupta lor pentru supravieţuire.

  Marios Matsakis, autor −Doamnă preşedintă, suntem foarte îngrijoraţi în legătură cu decizia guvernului sudanez de a expulza organizaţiile umanitare din Darfur, o mişcare care ar putea avea rezultate catastrofale pentru sute de mii de civili nevinovaţi. Înţelegem că domnul comisar Michel, preşedinţia UE, coordonatorul pentru Asistenţă de urgenţă a ONU, preşedintele Obama şi mulţi alţii s-au implicat în încercarea de a provoca revocarea acestei decizii.

Întrucât este un subiect foarte sensibil care necesită o abordare foarte delicată, considerăm că, înainte de a aproba vreo rezoluţie, acestor eforturi le trebuie acordate toate şansele de succes posibile. Prin urmare, vom vota împotriva acestei rezoluţii, nu pentru că nu suntem de acord cu conţinutul său, ci pentru că trebuie să aşteptăm să vedem rezultatul eforturilor menţionate anterior. Considerăm că acesta este cel mai rezonabil şi înţelept lucru pe care îl putem face în acest moment şi în condiţiile actuale.

  Ewa Tomaszewska, autoare - (PL) Doamnă preşedintă, ca urmare a brutalelor curăţări etnice din Darfur, aproximativ 300.000 de persoane au murit şi 2,5 milioane au devenit refugiaţi. Nu mai puţin de 4,7 milioane de persoane au nevoie de ajutor umanitar. Peste 10.000 de persoane s-au refugiat în Ciad, unde misiunea de pace include un contingent al armatei poloneze. Populaţia a fost afectată de una dintre cele mai grave crize umanitare din lume. Reprezentanţii organizaţiilor care militează pentru drepturile omului şi ai organizaţiilor de ajutorare umanitară, precum Polska Akcja Humanitarna sau Medici fără Frontiere au fost expulzaţi din Darfur. Curtea Penală Internaţională de la Haga l-a acuzat pe preşedintele sudanez, Omar Al Bashir, care este responsabil de această situaţie, de crime de război şi crime comise împotriva umanităţii şi a emis un mandat de arestare pe numele acestuia. Curtea îl acuză că ar fi autorizat genocidul, crimele şi strămutarea populaţiei, precum şi că a tolerat tortura şi violurile. Susţin în totalitate decizia Curţii Penale Internaţionale. Solicităm ca organizaţiile umanitare să primească permisiunea de a se întoarce în Darfur, pentru a putea ajuta populaţia de aici.

  Raül Romeva i Rueda, autor - (ES) Doamnă preşedintă, consider că această rezoluţie a venit într-un moment crucial, din două motive. Primul este că - aşa cum s-a spus deja, şi mă alătur şi eu felicitărilor şi aprecierilor - condamnarea preşedintelui Bashir demonstrează cât de important este să îi punem capăt acestei situaţii, în special în Darfur, cu toate că este valabil pentru întregul context existent în Sudan. De asemenea, arată faptul că întreaga comunitate internaţionale poate şi trebuie să acţioneze atunci când asemenea situaţii ajung la limitele extreme la care a ajuns situaţia din Sudan.

Bineînţeles, în mod ideal, preşedintele Bashir ar trebui obligat să demisioneze şi ar trebui predat direct Curţii Penale Internaţionale. Este puţin probabil ca acest lucru să se întâmple, însă răspunsul comunităţii internaţionale trebuie să fie în conformitate cu această direcţie, şi nu pot fi interpretări greşite în legătură cu o procedură de acest fel.

În al doilea rând, situaţia umanitară ne cere să adoptăm o poziţie clară în legătură cu ceea ce am aflat azi, şi anume, că trei persoane care lucrează pentru organizaţia Medici fără Frontiere au fost răpite şi că, în prezent, nu ştim unde se află acestea sau în ce condiţii trăiesc şi că 13 ONG-uri care furnizau asistenţă de bază şi satisfăceau nevoi esenţiale, printre altele, au fost expulzate.

Expulzarea acestora arată faptul că răspunsul dat de guvern este exact opus tipului de răspuns de necesar şi dorit şi care ar trebui să fie acceptabil pentru Uniunea Europeană şi, mai presus de toate, pentru comunitatea internaţională.

Situaţia este atât inacceptabilă, cât şi necesită o soluţie; trebuie oferită o soluţie pentru această situaţie. Iată de ce cred că această rezoluţie este fundamentală şi că este absolut crucial să o adoptăm astăzi, cu o majoritate cât mai mare. De asemenea, îmi îndemn colegii să facă acest lucru pentru a ne asigura că nu lăsăm aceste probleme nerezolvate.

În final, aş dori să adresez o cerere specifică Biroului ONU pentru drepturile omului: ar trebui să înceapă investigaţiile pentru a afla dacă expulzarea ONG-urilor poate fi adăugată pe lunga listă de crime de război pentru care trebuie, fără îndoială, trase la răspundere autorităţile sudaneze.

  Bernd Posselt, în numele Grupului PPE-DE - (DE) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, ne aflăm într-o situaţie foarte complicată. Ceea ce se întâmplă în Sudan nu este nici de neînţeles şi nici atât de surprinzător încât să fie nevoie să aşteptăm să vedem ce se va întâmpla. De zeci de ani are loc un război împotriva populaţiei din sudul Sudanului. Acesta este un dezastru umanitar provocat de politica de genocid practicată de domnul Al Bashir. Milioane de persoane au fost strămutate, luptându-se să supravieţuiască şi se află în această situaţie de luni sau ani de zile, nu doar de săptămâni. Aceasta este una dintre feţele medaliei.

Reversul este că într-adevăr suntem implicaţi într-o situaţie în care nu trebuie să periclităm munca organizaţiilor umanitare. Trebuie să luăm în serios preocupările şi nevoile acestora. Şi atunci, ce cale ar trebui să urmăm? Trebuie să ne ghidăm după fapte. Faptele arată că domnul Al Bashir exercită intenţionat această presiune asupra organizaţiilor umanitare. Oricine a văzut acţiunile acestuia, dansul său batjocoritor în acţiunile împotriva organizaţiilor umanitare şi în demonstraţiile sale ştie că a adoptat în mod intenţionat o atitudine provocatoare.

Nu trebuie să ne lăsăm provocaţi. Totuşi, nici nu trebuie să tăcem, aşa cum mulţi colegi ar dori. Nici un asemenea comportament nu l-ar impresiona pe dictator. Prin urmare, propun să eliminăm alineatele (2), (5) şi (6) din rezoluţie şi să adoptăm restul textului aşa cum a fost propus.

  Józef Pinior, în numele Grupului PSE - (PL) Doamnă preşedintă, am în faţă o scrisoare redactată de 28 de femei din Darfur care au reuşit să scape din zona de conflict, o scrisoare adresată Uniunii Africane şi Ligii Statelor Arabe. În scrisoarea din 4 martie 2009, femeile din Darfur îşi exprimă susţinerea în ceea ce priveşte mandatul emis de Curtea Penală Internaţională pentru arestarea liderului sudanez Omar Al Bashir. Pentru prima dată în cei şapte ani de când funcţionează Curtea, a fost emis un mandat pentru un şef de stat aflat în funcţie. În scrisoarea lor, femeile din Darfur descriu scene îngrozitoare de violenţă şi violuri, scene care fac parte din viaţa cotidiană în provincie, unde violul este folosit în mod intenţionat ca o armă, pentru a provoca suferinţă femeilor şi pentru a le stigmatiza, dar şi pentru a distruge unitatea şi pentru a demoraliza restul societăţii.

Omar Al Bashir a răspuns la acest mandat internaţional de arestare expulzând din Sudan 13 organizaţii caritabile. Acest lucru înseamnă că, în următoarele săptămâni, peste un milion de persoane care trăiesc în taberele de refugiaţi din Sudan nu vor mai avea acces la produse şi servicii de bază, precum apă, mâncare sau asistenţă medicală. Lipsa de apă curată, care va începe să se facă simţită în următoarele zile, va determina răspândirea bolilor contagioase, în special în vestul Darfurului. Martorii au raportat cazuri de diaree în tabăra Zam-Zam şi cazuri de meningită în tabăra Kalma. Primele şi principalele victime ale deciziei luate de guvernul sudanez vor fi copiii. Decizia lui Omar Al Bashir de a expulza organizaţiile caritabile din Darfur va avea drept rezultat comiterea şi mai multor infracţiuni.

Rezoluţia Parlamentului European invită ONU şi Curtea Penală Internaţională să investigheze dacă cea mai recentă decizie a preşedintelui sudanez reprezintă o crimă de război în conformitate cu prevederile dreptului internaţional. Guvernul lui Omar Al Bashir nu garantează cetăţenilor sudanezi dreptul la protecţie şi trebuie tras la răspundere de comunitatea internaţională pentru încălcarea acestui drept.

  Leopold Józef Rutowicz, în numele Grupului UEN - (PL) Doamnă preşedintă, una dintre cele mai mari tragedii din lumea contemporană se întâmplă acum în Darfur. Instigatorul este preşedintele sudanez, Omar Hassan Al Bashir. Aproape cinci milioane de persoane au nevoie urgentă de ajutoare umanitare. Între timp, guvernul sudanez a decis să expulzeze din Darfur 13 dintre cele mai importante organizaţii neguvernamentale de ajutorare. Răspândirea bolilor, care se va declanşa de îndată ce ajutoarele medicale şi alimentare se vor termina, va genera, în secolul XXI, genocid la scară largă. Această rezoluţie, pe care eu o susţin, nu merge suficient de departe, căci în acest caz ar trebui să obligăm Uniunea Africană şi ONU să autorizeze o intervenţie militară pentru a opri genocidul.

  Urszula Krupa, în numele Grupului IND/DEM - (PL) Doamnă preşedintă, conflictul din Sudan, care are rădăcini rasiale, religioase şi economice, are loc de mai bine de 50 de ani. A făcut deja peste 3 milioane de victime şi a obligat peste 4,7 milioane de persoane din regiune să îşi părăsească locuinţele. În ciuda încercărilor făcute pentru a ajunge la un acord şi în ciuda misiunilor pentru pace ale ONU, conflictul dintre locuitorii arabi şi care nu sunt arabi din Darfur s-a intensificat în ultimul timp.

Cea mai recentă fază a celei mai grave crize umanitare din lume, care a ajuns din nou în atenţia Parlamentului European, a inclus decizia luată de guvernul sudanez, condus de preşedintele Al Bashir, de a expulza 13 organizaţii umanitare care furnizează ajutorul de care este nevoie, sub forma alimentelor, medicamentelor şi a asistenţei medicale. Fotografiile şi filmele realizate în Darfur, care au mişcat spectatorii din întreaga lume, nu pot reflecta cu adevărat criza cu care se confruntă oamenii din această regiune, care încearcă să emigreze în ţara învecinată, Ciad, şi în alte ţări şi continente, inclusiv în Egipt, Israel, Statele Unite, Canada şi Europa.

Totuşi, preşedintele Sudanului, care a fost acuzat de crime de război, nu este singurul vinovat pentru acceptarea încălcării drepturilor omului prin violuri în masă, răpiri, strămutări, înfometare, epidemii şi tortură. Vina le aparţine şi marilor puteri ale lumii şi conducătorilor acestora, care încearcă să dea unii pe alţii vina pentru furnizarea de arme şi pentru speculaţiile făcute. Chiar şi intervenţia procurorului public al Curţii Penale Internaţionale, care a vrut să îl condamne pe preşedintele sudanez şi să emită un mandat de arestare pe numele acestuia, este o sărbătorire care marchează cea de-a zecea aniversare a Curţii Penale. Potrivit unora, acest lucru s-ar putea dovedi a fi catastrofal pentru Darfur şi ar putea pune capăt misiunii ONU de aici.

Nu este prima dată când am protestat şi ne-am exprimat furia faţă de încălcările drepturilor omului care au loc în regiune. Totuşi, rezoluţia anterioară, mai cuprinzătoare, a Parlamentului European, care a invitat organismele internaţionale să impună sancţiuni şi să blocheze activităţile economice care întreţin conflictul, nu a avut nici un rezultat. Sunt convinsă că, alimentând conflictul, persoanele răspunzătoare intenţionează să unifice populaţia din Darfur înainte de referendumul privind secesiunea din Sudan, referendum programat să aibă loc în 2011.

  José Ribeiro e Castro (PPE-DE) - Doamnă preşedintă, adevărul este că ştiam că ordinul privind expulzarea ONG-urilor va veni şi de aceea îmi exprim din nou preferinţa pentru o linie fermă, clară şi pragmatică. Este foarte uşor să facem pe eroii într-o cafenea aflată la kilometri depărtare.

Aceia dintre noi care au vizitat Darfurul în 2007 şi au mers la al-Geneina şi al-Fashir, Nyala şi Kapkabia şi în multe alte tabere de refugiaţi din jurul acestor oraşe cunosc foarte bine suferinţa celor din Darfur şi munca pe care o desfăşoară ONG-urile acolo. Prin urmare, este esenţial să protejăm restul ONG-urilor şi să facem tot ce putem pentru ca acestea să rămână aici, dar şi să le susţinem pe cele care vor continua această muncă, inclusiv organizaţiile caritabile religioase.

De asemenea, susţin exercitarea unei mai mari presiuni asupra Chinei care, pe de o parte nu aplică suficientă presiune asupra autorităţilor de la Khartoum şi, pe de altă parte, întârzie sau blochează măsurile mai eficiente existente la nivelul ONU.

De asemenea, susţin ideea domnului Tannock potrivit căreia „orice soluţie este o soluţie bună”. Dacă preşedintele Al Bashir dispare, iar regimul său este îndepărtat, acest lucru ar fi o uşurare imensă şi un ajutor pentru oamenii din Darfur şi Sudan. Nu este vorba de neimpunerea pedepsei - neimpunerea pedepsei ar însemna menţinerea acestei situaţii timp de mulţi ani.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (PSE) - (PL) Doamnă preşedintă, potrivit unor date diferite, războiul din Darfur a făcut deja peste 200.000 de victime. A fost de multe ori numit cea mai mare criză umanitară din istorie şi a fost comparată cu genocidul care a avut loc în Rwanda în 1994. Potrivit ONU, aproape 5 milioane de sudanezi au nevoie urgentă de ajutoare.

Curtea Penală Internaţională a emis un mandat de arestare pentru actualul preşedinte, Omar Hassan Al Bashir, pentru presupuse crime de război şi crime împotriva umanităţii. Guvernul sudanez a reacţionat expulzând 13 dintre cele mai mari organizaţii neguvernamentale implicate în cel mai mare efort de ajutorare umanitară din istorie. Această decizie poate avea consecinţe catastrofice pentru oamenii din Darfur, care vor fi lăsaţi fără acces la ajutorul medical de care au foarte mare nevoie. Răspândirea necontrolată a bolilor contagioase poate duce la izbucnirea unor epidemii în masă, contribuind la creşterea ratei mortalităţii, în special în rândul copiilor, care vor fi lăsaţi fără acces la tratament medical sau la alimente, pierzându-şi astfel orice şansă de a supravieţui în aceste condiţii extrem de dificile.

În perspectiva situaţiei existente, ar trebui să condamnăm fără echivoc decizia luată de guvernul sudanez de a expulza din ţară organizaţiile neguvernamentale şi să solicităm ca această decizie să fie revocată. În acelaşi timp, ar trebui să solicităm Comisiei şi Consiliului să înceapă discuţiile cu Uniunea Africană, cu Liga Statelor Arabe şi cu China, cu scopul de a convinge guvernul sudanez de consecinţele potenţial catastrofale ale acţiunilor sale. Mai mult decât atât, ar trebui să susţinem vehement acţiunile Curţii Penale Internaţionale şi contribuţia incontestabilă pe care o aduce la promovarea justiţiei şi legislaţiei umanitare la nivel internaţional, precum şi activităţile sale menite să facă ordine în anarhie.

În acest sens, ar trebui să informăm sudanezii care colaborează cu preşedintele Al Bashir că o condamnare pentru crime de război şi pentru crime împotriva umanităţii este acum inevitabilă şi să forţăm chiar guvernul sudanez să înceteze discriminarea împotriva activiştilor care promovează drepturile umane, care au sprijinit decizia Curţii de a-l aresta pe preşedintele Al Bashir. Această măsură ar trebui luată cât mai curând posibil, pentru a putea preveni o nouă criză umanitară care ameninţă Darfurul în mod inevitabil.

  Jürgen Schröder (PPE-DE) - (DE) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, eu am fost personal în Darfur şi am mers şi în ţara învecinată, Ciad, împreună cu domnul Ribeiro e Castro, şi, prin urmare, susţin în totalitate ceea ce a spus dumnealui.

Este o calamitate exacerbată de faptul că, din cauza expulzării organizaţiilor neguvernamentale, numai aproximativ 60% dintre ajutoarele umanitare ajung unde trebuie. Nivelul dezastrului ar putea creşte. Trei milioane de persoane depind de ajutorul nostru. Prin urmare, doamnă preşedintă, doamnă comisar, sunt de părere că alineatul (4) din rezoluţia noastră, în care invităm singura mare putere din lume care poate avea vreo influenţă în această regiune, Republica Populară China, să convingă guvernul sudanez să îşi retragă decizia de expulzare a ONG-urilor, este deosebit de important.

  Filip Kaczmarek (PPE-DE) - (PL) Doamnă preşedintă, suntem martorii unor evenimente grave care se petrec în domeniul politicii internaţionale. Preşedintele sudanez, pentru care a fost emis un mandat de arestare, încearcă să se răzbune pe comunitatea internaţională expulzând organizaţii care sunt neutre din punct de vedere politic şi care încearcă să aducă ajutoare umanitare populaţiei din Darfur, aflată în suferinţă. Fără îndoială, opinia internaţională nu poate ignora faptul că preşedintele Sudanului a interzis activităţile unor organizaţii neguvernamentale precum Polska Akcja Humanitarna care, în ultimii cinci ani, s-a implicat în proiecte privind apa în regiunea Darfur, pentru a ajuta poporul sudanez. Cel de-al cincilea Forum mondial privind apa ar putea oferi o bună ocazie de a reacţiona la comportamentul preşedintelui sudanez, aşa cum s-a menţionat ieri în plen. Sper că problema expulzării organizaţiilor neguvernamentale care operează în Darfur va fi ridicată la Istanbul, într-un context politic. În mod destul de ironic, Forumul îşi propune să abordeze problema lipsei accesului la apă cu care se confruntă miliarde de oameni din întreaga lume. În acelaşi timp, în Darfur, preşedintele Al Bashir expulzează organizaţii care încearcă să rezolve această problemă importantă. Va fi nevoie să reacţionăm la o astfel de mişcare.

  Vittorio Prodi (ALDE) - (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, foarte rapid, aş dori să spun că suntem şantajaţi de un dictator care a făcut milioane de victime în Darfur şi care încearcă să se folosească de aceste victime pentru a evita sancţiunile internaţionale. Tocmai de aceea nu trebuie să cedăm acestui şantaj.

Este foarte clar că avem nevoie de o coaliţie internaţională care să exercite presiune asupra preşedintelui Al Bashir, pentru ca acesta să abandoneze poziţia adoptată. Totuşi, nu trebuie să trecem cu vederea faptul că efectul real, cauza reală a acestor lucruri este obsesia dezvoltată faţă de resursele naturale. Nu este nici o coincidenţă faptul că cele mai grave încălcări ale drepturilor omului se petrec în ţări unde există resurse naturale importante şi în special în China, fapt care alimentează presiunea făcută pentru resursele naturale. Prin urmare, nu putem să nu încercăm să eliminăm această problemă chiar de la rădăcină, garantând un acces corect la resurse naturale pentru toţi oamenii din lume - iată ce trebuie să facem.

  Marie Anne Isler Béguin (Verts/ALE) - (FR) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, aş dori să spun foarte repede că deplângem toate ororile din Darfur şi că cerem cu toţii să se facă ceva pentru a garanta că asociaţiile şi ONG-urile, care joacă un rol crucial în aceste cazuri, îşi pot continua munca şi că nu sunt expulzate. Totuşi, aş dori să adresez o întrebare doamnei comisar.

Aş dori să ştiu la ce vă aşteptaţi, la ce se aşteaptă Uniunea Europeană din partea Uniunii Africane. Unul dintre deputaţii europeni a solicitat intervenţia armată. În rezoluţia noastră, invităm Comisia şi Consiliul să îşi intensifice eforturile pentru a influenţa guvernul prin intermediul Uniunii Africane. În alte ţări, delegăm Uniunii Africane sarcina de a rezolva conflictele. Suntem conştienţi de poziţia Uniunii Africane faţă de cazul Al Bashir. S-ar părea că avem de-a face aici cu standarde duble.

Şi atunci, ce strategie va adopta Comisia în legătură cu Uniunea Africană, dacă tot vorbim de continentul african? Vrem oare şi în acest caz să delegăm Uniunii Africane munca şi sarcina de a rezolva acest conflict?

  Benita Ferrero-Waldner, membră a Comisiei −Doamnă preşedintă, Comisia Europeană este profund îngrijorată - la fel ca şi dumneavoastră - de decizia preşedintelui sudanez de a expulza 13 ONG-uri internaţionale şi de a suspenda trei ONG-uri umanitare naţionale şi două ONG-uri naţionale care militează pentru drepturile omului, în urma condamnării preşedintelui Al Bashir de către Curtea Penală Internaţională. Şase dintre aceste ONG-uri internaţionale funcţionează pe baza finanţării umanitare din partea CE, în valoare totală de 10 milioane EUR.

Aceste organizaţii furnizează servicii esenţiale pentru milioane de sudanezi din Darfur şi din alte zone din Sudan. Prin urmare, suspendarea activităţilor acestora nu este doar extrem de regretabilă, ci va afecta grav situaţia umanitară, aşa cum au afirmat mulţi dintre dumneavoastră. Într-o declaraţie, comisarul Michel şi-a exprimat deja îngrijorarea noastră profundă şi a îndemnat „guvernul din Sudan să reanalizeze valoarea deciziei pe care a luat-o şi să redea imediat acestor ONG-uri statutul de organizaţii complet funcţionale”.

Dacă încă se evaluează impactul complet al deciziei din Sudan, este foarte clar că vieţile a sute de mii de persoane ar putea fi în pericol în Darfur. Trebuie să se ia urgent măsuri adecvate, întrucât anotimpul ploios care se apropie şi perioada anuală de foamete vor agrava vulnerabilitatea umană a celor 4,7 milioane de persoane care sunt afectate direct de acest conflict.

Ştim că guvernul nu îşi va schimba decizia dacă este supus în continuare presiunii internaţionale, care îi contestă decizia de a expulza ONG-urile respective. Dacă nu putem convinge guvernul să revoce ordinele de expulzare, va trebui să angajăm autorităţile sudaneze să stabilească mecanismele corespunzătoare de livrare. În acest sens, trebuie să tragem la răspundere guvernul sudanez pentru asigurările date că va fi responsabil pentru livrarea ajutoarelor umanitare.

De asemenea, este de datoria noastră să luăm toate măsurile adecvate pentru situaţii neprevăzute în legătură cu asistenţa noastră. Sudanul este cea mai mare operaţiune umanitară a Comisiei: 110 milioane EUR în 2009. Comisia, împreună cu alţi donatori, precum Organizaţia Naţiunilor Unite, ONG-urile şi alţi parteneri umanitari, analizează în prezent o soluţie de a reproiecta cel mai bine reacţia umanitară în vederea evitării consecinţelor dramatice. Nu este o sarcină uşoară, întrucât ONG-urile expulzate s-au numărat printre cele foarte capabile să acţioneze în zone atât îndepărtate şi cu astfel de probleme.

Aceste măsuri vor necesita în mod clar un anumit grad de cooperare şi înţelegere cu autorităţile sudaneze. În acest sens, este esenţial să insistăm pe separarea strictă dintre activităţile umanitare şi programul politic de lucru.

Pe frontul politic, va trebui să menţinem o presiune diplomatică maximă asupra autorităţilor sudaneze şi asupra mişcărilor rebele, pentru a obţine pacea în Darfur. De asemenea, va trebui să facem presiuni pentru implementarea completă a Acordului cuprinzător de pace Nord-Sud. Miza este foarte mare, la fel ca şi responsabilitatea noastră de a nu lăsa Sudanul să fie înghiţit de scenariul de coşmar al instabilităţii naţionale.

UE va respecta indicaţiile Curţii Penale Internaţionale şi va menţine doar contacte esenţiale cu preşedintele sudanez Al Bashir. Totuşi, aşa cum am menţionat anterior, este crucial să menţinem dialogul cu Khartoum şi ar trebui să ne asigurăm că reacţia guvernului faţă de condamnarea Curţii Penale Internaţionale este cât se poate de limitată. Dacă tăiem toate legăturile, problemele existente în cadrul guvernului s-ar putea răsfrânge asupra civililor, lucrătorilor umanitari şi asupra personalului Misiunii Naţiunilor Unite în Sudan. Credem că decizia recentă de a expulza mai multe ONG-uri este primul pas, care ar putea fi urmat de multe alte situaţii ca cea actuală şi trebuie să monitorizăm foarte bine această situaţie. Trebuie evitat atât scenariul mai grav al întreruperii implementării acordului pentru pace, cât şi încercarea guvernului de a găsi o soluţie militară pentru criza din Darfur.

În ceea ce priveşte Uniunea Africană, pot să vă spun doar că menţinem contactul cu cei de acolo, dar mai multe nu pot spune în acest moment.

  Preşedinta. – Dezbaterea este închisă.

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.