Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi este o scurtă prezentare a unei serii de rapoarte, opt în total, deci aş dori să îi rog pe toţi membrii să respecte cu stricteţe timpul alocat acestei proceduri şi, de asemenea, aş ruga Comisia să formuleze răspunsuri la obiect, altfel vom avea probleme în respectarea ordinii de zi. Acest lucru va fi util şi pentru interpreţi.
Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0085/2009) elaborat de domnul Hutchinson, în numele Comisiei pentru dezvoltare, referitor la contractele OMD [2008/2128(INI)].
Alain Hutchinson, raportor – (FR) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, de aproape trei ani, Uniunea Europeană şi statele membre se dedică îmbunătăţirii eficienţei colaborării noastre cu ţările în curs de dezvoltare. S-a făcut câte ceva, însă există o rezistenţă puternică, mai ales în statele membre şi, prin urmare, mai sunt de făcut progrese enorme.
Accesul la serviciile sănătate şi la educaţia elementară reprezintă doar un vis pentru milioane de oameni, dintre care mulţi sunt femei. În fiecare zi, 72 de milioane de copii – majoritatea fete – nu merg la şcoală. În fiecare minut, o femeie moare ca urmare a complicaţiilor legate de sarcină sau în timpul naşterii şi un copil moare la fiecare trei secunde din cauza unei boli pe care un doctor ar fi putut-o preveni foarte uşor.
Din punct de vedere geografic, după cum am amintit, Africa Subsahariană este cea care continuă să treacă prin situaţia cea mai gravă şi, dat fiind cursul actual al evenimentelor, există riscul ca această situaţie să continue mulţi ani la rând.
În acest context, este adevărat că sprijinul bugetar, adică ajutorul financiar inclus direct în bugetul ţărilor beneficiare, ar putea contribui în mod util la acordarea unui ajutor mai previzibil, orientat către sectoare prioritare, deci mai eficient. De aceea, Comisia a venit cu ideea perfectării contractelor Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), pe care intenţionează să le propună anumitor ţări pentru a angaja fonduri pentru o perioadă de şase ani şi pentru a organiza o monitorizare anuală care să evidenţieze obţinerea rezultatelor privind sănătatea şi educaţia.
Raportul nostru subliniază importanţa unei astfel de iniţiative, însă ridică şi o serie de întrebări care necesită răspunsuri clare. De exemplu, care sunt criteriile pe care Comisia le va propune spre îndeplinire ţărilor în curs de dezvoltare care aspiră la perfectarea acestui tip de contract? Care ar fi durata unui astfel de proiect şi care ar fi condiţiile pentru realizarea acestuia? De asemenea, am vrea să evidenţiem faptul că nu a fost publicată încă nicio comunicare oficială a Comisiei pe marginea acestui subiect; dacă doriţi să cunoaşteţi mai multe detalii, nu există la ora actuală documente interne pe care să le consultaţi, doar informaţiile de bază, disponibile pe site-ul web al Comisiei pentru dezvoltare.
Deşi sprijinul bugetar al Comisiei are mai multe caracteristici pozitive, cum este faptul că este legat de obţinerea de rezultate privind sănătatea şi educaţia, sau că este de obicei planificat pe durata a trei ani, trebuie să ştiţi că este departe de a fi perfect. De exemplu, vă reamintesc faptul că, asemenea majorităţii furnizorilor de ajutoare, Comisia va acorda sprijin bugetar doar ţărilor care au pus în aplicare un program al Fondului Monetar Internaţional. Această situaţie este problematică, mai cu seamă când ştim că astfel de programe pot limita capacitatea guvernului de a investi în dezvoltare şi că sunt stabilite obiective prea ambiţioase, mai ales în ceea ce priveşte inflaţia şi deficitul bugetar.
Apoi, chiar şi în cazul în care Comisia decide să ofere sprijin bugetar pe termen lung, nu se poate garanta sub nicio formă că acest ajutor nu va deveni obiectul unor proceduri birocratice care, după cum ştim, pot duce la întârzieri semnificative de plată.
În cele din urmă, sprijinul bugetar suferă de o serioasă lipsă de transparenţă şi de proprietate din partea ţărilor implicate şi a populaţiilor acestora. Acordurile de finanţare sunt făcute doar foarte rar publice, iar Comisia nu include de obicei organizaţiile societăţii civile şi membrii parlamentului în dialogurile sale cu guvernele ţărilor în curs de dezvoltare, după cum am menţionat mai devreme.
Totuşi, în prezent este recunoscut la scară largă faptul că, în sensul eficienţei, dezvoltarea trebuie să fie întrutotul în mâinile, nu doar ale guvernelor, ci şi ale populaţiei din ţările în curs de dezvoltare.
În câteva cuvinte, proiectul contractelor ODM va reprezenta doar o ocazie de a îmbunătăţi eficienţa ajutorului nostru, dacă este definit foarte bine, împreună cu condiţiile de eligibilitate, execuţie şi evaluare pe care le prevede. Raportul nostru subliniază aşadar importanţa iniţiativei, în timp ce îndeamnă la atenţie şi evidenţiază nevoia unei mai mari clarităţi din partea Comisiei cu privire la intenţiile sale şi a oferirii de răspunsuri la întrebările specifice ridicate în raport.
Nu vreau să închei fără a vorbi pentru un moment despre recentul Raport special al Curţii de Conturi privind ajutorul pentru dezvoltare acordat de Comisia Europeană în domeniul serviciilor de sănătate în Africa Subsahariană. Concluziile raportului sunt îngrijorătoare. Din punct de vedere financiar, observăm că valoarea ajutoarelor publice în sectorul sanitar nu a crescut din 2000. Mai mult decât atât, se pare că sprijinul bugetar a fost folosit foarte puţin în acest sector în Africa Subsahariană. În consecinţă, dle comisar, înţelegeţi de ce în raportul nostru ne întoarcem la ideea că este absolut esenţial să ne concentrăm mai mult pe sectorul sanitar, dar şi că nu există nimic care să garanteze că vom reuşi acest lucru prin contractele ODM.
Louis Michel, membru al Comisiei – (FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, mai întâi, aş vrea să mulţumesc Comisiei pentru dezvoltare şi raportorului acesteia, dl Hutchinson, pentru acest raport care revine asupra unei serii de chestiuni şi preocupări pe care le împărtăşim întrutotul.
Dacă dorim să realizăm Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) până în 2015, este nevoie de acordarea unui ajutor pentru dezvoltare mai bun şi mai eficient, dar în egală măsură mult mai previzibil şi mai puţin volatil, după cum ne aminteşte foarte bine raportul domniei voastre.
Aceste eforturi vor fi făcute, desigur, folosind o combinaţie de mai multe instrumente. Cu toate acestea, din punctul meu de vedere, în ţările care permit acest lucru, sprijinul bugetar, fie el general sau sectorial, rămâne instrumentul cel mai potrivit şi mai bine adaptat.
Sprijinul bugetar reprezintă cea mai bună metodă de a întări sistemele şi procesele naţionale, de a spori proprietatea din partea ţării, de a facilita armonizarea, de a reduce costurile tranzacţiilor, eficientizând astfel gestionarea cheltuielilor publice şi de a accelera realizarea obiectivelor de dezvoltare.
Comisia a sporit deja foarte mult utilizarea sprijinului bugetar şi va continua să facă acest lucru pe parcursul următorilor şase ani, în cadrul celui de-al zecelea Fond European de Dezvoltare (FED). Scopul este de a face acest instrument mai eficient şi mai previzibil şi din acest motiv Comisia, consultând statele membre şi alte părţi interesate, a elaborat o formă de sprijin bugetar pe termen mai lung, formă pe care am denumit-o contractul ODM, destinat ţărilor care întrunesc anumite criterii: rezultate anterioare bune, gestionare fiabilă a finanţelor publice, politică sectorială corespunzătoare şi aşa mai departe. Contractul ODM este evoluţia normală a sprijinului bugetar general, nu doar pentru că este mai previzibil, ci, mai presus de toate, pentru că este orientat spre rezultate şi poate avea un răspuns gradat în funcţie de performanţe. Este vorba de state partenere care se angajează să îşi orienteze politicile, şi prin urmare cheltuielile, către realizarea ODM.
Contractul ODM oferă următoarele elemente cheie: un angajament pe durata a şase ani, faţă de durata normală de trei ani a sprijinului bugetar general; o plată garantată fixă de cel puţin 70% din angajamentele totale, cu condiţia să nu existe nicio încălcare a condiţiilor în care devin scadente plăţile sau a elementelor esenţiale şi fundamentale ale cooperării; o componentă variabilă de până la 60%, destinată răsplătirii performanţei în vederea realizării ODM şi legată de indicatorii rezultatelor, în principal în domeniile sănătăţii şi educaţiei, cât şi progresele realizate în gestionarea finanţelor publice.
Ţările sunt eligibile dacă au pus deja în practică în mod satisfăcător un sprijin bugetar ca parte al celui de-al nouălea FED, precum şi dacă dau dovadă de un puternic angajament în ceea ce priveşte monitorizarea şi îndeplinirea ODM. Scopul este de îmbunătăţi gestionarea resurselor bugetare ale ţărilor în care donatorii au propria coordonare.
După evaluarea a 10 ţări, Comisia a atribuit contracte ODM în şapte dintre acestea: Burkina Faso, Ghana, Mali, Mozambic, Rwanda, Uganda, Tanzania şi Zambia. Aceste programe au fost prezentate şi atribuite de către statele membre în luna decembrie. Trei contracte au fost deja semnate: cu Zambia şi cu Rwanda, pe care le-am semnat personal, precum şi cu Mali. Celelalte vor fi finalizate în cursul următoarelor săptămâni. Împreună, aceste şapte programe reprezintă cca 1,8 miliarde de euro. Cu alte cuvinte: aproape 50% din sprijinul bugetar general total şi aproape 14% din totalul celui de-al zecelea FED pentru programe indicative naţionale.
Este de la sine înţeles – de fapt, raportul domniei voastre încurajează acest lucru – că vom încerca să extindem această măsură şi la alte ţări, inclusiv non-ACP, în funcţie de experienţa câştigată din cooperarea cu aceste prime ţări. În mod evident, va fi necesară şi elaborarea altor abordări pentru ţările care nu sunt încă eligibile pentru sprijinul bugetar, însă contractul ODM constituie deja o contribuţie importantă la îmbunătăţirea eficienţei ajutorului şi la accelerarea progresului către realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.
Preşedintele – Prezentarea s-a încheiat.
Votul va avea loc marţi, 24 martie 2009.
Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)
Toomas Savi (ALDE), în scris – Contractele ODM promit să constituie o trecere semnificativă spre o foaie de parcurs mai clară în vederea realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Bineînţeles, este important ca potenţialul acestor contracte să nu fie diminuat de procedurile administrative excesive ale Comisiei, după cum a semnalat raportorul.
Natura condiţională a asistenţei pentru dezvoltare acordate de UE ar putea predomina doar în cazul în care UE ar acţiona într-o situaţie de monopol, fiind singurul furnizor de asistenţă pentru dezvoltare. În acest moment, eforturile noastre în Africa, de exemplu, sunt într-o măsură destul de mare zadarnice, deoarece Republica Populară Chineză practică „dumpingul politic”, oferind ajutor fără cerinţe legate de tranziţia către democraţie, statul de drept şi respectarea drepturilor omului.
Unele guverne din Africa ar putea ocoli birocraţia Comisiei, neluând în seamă oferta noastră de ajutor pentru dezvoltare, fapt extrem de periculos, întrucât prin aceasta pierdem ocazia de a îndruma aceste ţări în direcţia corectă.
Aş vrea să solicit Comisiei să ia în considerare această preocupare prin simplificarea procedurilor şi în acelaşi timp prin menţinerea unui control suficient asupra plăţilor resurselor furnizate.