Index 
Stenograma dezbaterilor
PDF 1093k
Luni, 23 martie 2009 - Strasbourg Ediţie JO
1. Reluarea sesiunii
 2. Declaraţia Preşedinţiei
 3. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
 4. Componenţa Parlamentului: consultaţi procesul-verbal
 5. Urări de bun venit
 6. Declaraţii scrise caduce: consultaţi procesul-verbal
 7. Continuări ale avizelor şi rezoluţiilor Parlamentului: a se vedea procesul-verbal
 8. Transmiterea de către Consiliu a textelor acordurilor: a se vedea procesul-verbal
 9. Petiţii: a se vedea procesul-verbal
 10. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal
 11. Întrebări orale şi declaraţii scrise (depunere): consultaţi procesul-verbal
 12. Ordinea lucrărilor: consultaţi procesul-verbal
 13. Intervenţii de un minut privind chestiuni politice importante
 14. Acordul de parteneriat economic CE/CARIFORUM - Acord de parteneriat economic preliminar CE/Coasta de Fildeş - Acordul de parteneriat CARIFORUM - CE - Acord interimar de parteneriat economic CE – Coasta de Fildeş - Acord interimar de parteneriat economic CE - Ghana - Acord interimar de parteneriat economic CE - statele din Pacific - Acord interimar de parteneriat economic CE - statele părţi la APE din SADC - Acord de parteneriat economic statele din Africa de Est și de Sud - CE - Acord de parteneriat economic CE - statele partenere din Comunitatea Africii Orientale - Acord interimar de parteneriat economic CE - Africa Centrală (dezbatere)
 15. Produse cosmetice (reformare) (dezbatere)
 16. Comercializarea produselor biodestructive - O nouă propunere de revizuire privind biocidele (dezbatere)
 17. Un an de la Lisabona: parteneriatul UE-Africa în practică (dezbatere)
 18. Contracte OMD (prezentare succintă)
 19. Responsabilitatea socială a întreprinderilor subcontractante în lanţul de producţie (prezentare succintă)
 20. Acordul de liber schimb UE-India (prezentare succintă)
 21. Preţurile la alimente în Europa (prezentare succintă)
 22. Studiile în domeniul artei în Uniunea Europeană (prezentare succintă)
 23. Dialog activ cu cetăţenii cu privire la Europa (prezentare succintă)
 24. Lupta contra practicilor de mutilare genitală a femeilor în UE (prezentare succintă)
 25. Multilingvismul, un avantaj pentru Europa şi un angajament comun (prezentare succintă)
 26. Ordinea de zi a următoarei şedinţe: a se vedea procesul-verbal
 27. Ridicarea şedinţei


  

PREZIDEAZĂ DOMNUL PÖTTERING
Preşedinte

(Şedinţa a fost deschisă la ora 5.05 p.m )

 
1. Reluarea sesiunii
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele - Declar redeschisă şedinţa întreruptă joi, 12 martie 2009.

***

În primul rând, doresc să-i urez bun venit noului Secretar General al Parlamentului European, Klaus Welle, care se află în partea mea stângă şi să-i doresc toate cele bune în eforturile sale.

(Aplauze)

În partea mea dreaptă se află David Harley, Secretar General Adjunct. Domnia sa reprezintă, ca să spunem aşa, continuitatea cu Secretariatul. De asemenea, doresc să-i urez toate cele bune.

(Aplauze)

 

2. Declaraţia Preşedinţiei
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele - Doamnelor şi domnilor, mi s-a solicitat să fac următoarea afirmaţie. Săptămâna aceasta comemorăm 60 de ani de la deportarea sutelor de mii de cetăţeni din statele baltice. În noaptea de 24 martie 1949, a început un val de deportări sovietice, în timpul cărora, zeci de mii de estonieni, letoni şi lituanieni au fost expulzaţi cu forţa din ţările lor natale. Ei au fost privaţi de drepturile lor civile şi ale omului şi au murit din cauza condiţiilor vitrege, inumane la care au fost supuşi în lagărele închisorii sovietice.

Aproape fiecare familie din Letonia, Lituania şi Estonia, precum şi din alte foste republici ale Uniunii Sovietice, a suferit din cauza actelor extrem de violente săvârşite de către regimul comunist totalitar. Aproape fiecare familie avea rude care au dispărut în Siberia, fiind persecutate de KGB sau încarcerate şi oprimate. Evenimentele despre care discutăm nu au avut loc într-un trecut întunecat şi îndepărtat. Ele rămân amintiri vii pentru mulţi oameni care, astăzi, sunt cetăţeni ai UE.

Astfel, avem datoria, în numele valorilor noastre comune şi în scopul comemorării multitudinii de victime ale acestor deportări, de a condamna în mod clar şi hotărât aceste crime abominabile săvârşite de regimul comunist totalitar din Uniunea Sovietică. Deoarece noi le datorăm victimelor evaluarea trecutului într-un mod obiectiv, profund şi atent, întrucât reconcilierea se bazează doar pe adevăr şi comemorare.

 

3. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

4. Componenţa Parlamentului: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

5. Urări de bun venit
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele - Astăzi, mă simt onorat să pot ura bun venit unei delegaţii a Parlamentului Panafrican în Parlamentul nostru. După cum ştiţi cu toţii, Parlamentul Panafrican reprezintă pentru Uniunea Africană ceea ce este Parlamentul European pentru Uniunea Europeană.

Astăzi, în mod special, sunt bucuros să le urez bun venit aici, domnului Khumalo şi colegilor săi deputaţi, întrucât îmi oferă oportunitatea să îi mulţumesc dumnealui şi colegilor dumnealui, precum şi doamnei Mongella, preşedinta Parlamentului Panafrican, atât pentru primirea pe care mi-au făcut-o în octombrie 2008, în timpul vizitei mele la Parlamentul Panafrican, cât şi pentru invitaţia de a mă adresa în sesiunea plenară a Parlamentului Panafrican.

Încă o dată, doresc să vă adresez tuturor un sincer bun venit. Sunt foarte fericit că sunteţi cu noi astăzi aici.

(Aplauze)

 

6. Declaraţii scrise caduce: consultaţi procesul-verbal

7. Continuări ale avizelor şi rezoluţiilor Parlamentului: a se vedea procesul-verbal

8. Transmiterea de către Consiliu a textelor acordurilor: a se vedea procesul-verbal

9. Petiţii: a se vedea procesul-verbal

10. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

11. Întrebări orale şi declaraţii scrise (depunere): consultaţi procesul-verbal

12. Ordinea lucrărilor: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor
 

(Ordinea lucrărilor a fost adoptată)

 
  
MPphoto
 

  Monica Frassoni (Verts/ALE) - (IT) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, doresc să vă adresez o întrebare privind Consiliul European. Am aflat că la şedinţa Consiliului European aţi precizat că Parlamentul este de acord ca votul pentru Preşedintele Comisiei să aibă loc la 15 iulie, iar votul pentru restul membrilor Comisiei să aibă loc după adoptarea Tratatului de la Lisabona.

Aş dori să ştiu dacă acest lucru este adevărat şi, dacă da, cum justificaţi aceste afirmaţii.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele - Dna Frassoni, întrucât dumneavoastră înşivă aţi fost prezentă, sunt convins că vă veţi aminti faptul că am discutat despre această problemă în cadrul Conferinţei preşedinţilor. A existat doar o singură obiecţie cu privire la 15 iulie, care a venit din partea dumneavoastră. Toţi ceilalţi preşedinţi au împărtăşit opinia exprimată prin afirmaţia mea în faţa Consiliului. Oricum, puteţi citi cuvintele exacte ale discursului meu. Discursul este disponibil tuturor deputaţilor şi publicului.

 

13. Intervenţii de un minut privind chestiuni politice importante
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele - Următorul punct pe ordinea de zi este reprezentat de intervenţiile cu durata de un minut privind problemele de importanţă politică.

 
  
MPphoto
 

  Erna Hennicot-Schoepges (PPE-DE) - (FR) Domnule Preşedinte, aş dori să atrag atenţia Parlamentului European asupra sosirii Preşedintelui Republicii Belarus, dl Lukashenko, la Praga. Sosirea preşedintelui Lukashenko este în concordanţă cu valorile pe care le reprezentăm? Uniunea Europeană poate avea relaţii cu un preşedinte care deţine toată puterea, pe termen nelimitat şi fără mandat? Care va fi imaginea Uniunii Europene dacă acceptă prezenţa unui preşedinte care a eliminat câţiva dintre oponenţii săi politici şi care limitează drepturile cetăţenilor? Ce imagine va avea Uniunea în faţa administraţiei Obama, în condiţiile în care un cetăţean american se chinuie într-o închisoare din Republica Belarus şi este posibil să moară, dacă nu se ia nicio măsură în cel mai scurt timp? Consider că această invitaţie nu ar fi trebuit să aibă loc niciodată.

 
  
MPphoto
 

  Antonio Masip Hidalgo (PSE) - (ES) Domnule Preşedinte, aş dori să mă adresez tuturor în legătură cu El Musel, cel mai important port din regiunea mea, Asturia.

Este absolut esenţial să se elibereze de către Comisie fonduri pentru cheltuielile suplimentare ale acestui port. Domnul comisar Tajani a înţeles acest lucru, la fel ca şi predecesorul său, dl Barot; ambii au recunoscut provocările majore din punct de vedere funcţional şi privind mediul ale portului El Musel.

În mijlocul crizei, întrucât sunt necesare în mod vital lucrări precum cele la El Musel, este timpul să depăşim obstacolele excesiv de birocratice şi consumatoare de timp, să gândim la scară largă şi să avansăm cu această finanţare, foarte importantă pentru Asturia, pentru nordul Spaniei, dar şi pentru relansarea economică a Europei. Aş dori să repet, pentru relansarea economică a Europei, la care Spania este foarte onorată să contribuie.

 
  
MPphoto
 

  Metin Kazak (ALDE)(BG) Rezultatul ultimei şedinţe a Consiliului European reprezintă un exemplu al modului în care se pune în aplicare unul dintre principiile de bază ale Uniunii Europene: solidaritatea.

Cele 5,6 miliarde de euro provenite din finanţare, vor oferi posibilitatea popoarelor vechiului continent de a depăşi consecinţele crizei financiare şi economice mondiale. Cele 105 milioane de euro aprobate pentru Bulgaria, alocate pentru salvgardarea securităţii energetice, pentru crearea unei conexiuni de internet pe bandă largă şi pentru agricultură, reflectă susţinerea şi încrederea sporite în programul guvernamental de gestionare a crizei.

Este de o importanţă vitală pentru ţara mea aprobarea din partea Comisie Europene şi susţinerea din partea Parlamentului European a prelungirii solicitate pentru compensare până în 2013, pentru închiderea precoce a unităţilor trei şi patru ale centralei nucleare de la Kozloduy. Bulgaria a suferit cel mai mult din cauza pierderilor rezultate din războiul recent al gazelor naturale dintre Rusia şi Ucraina. Aşadar, este important să se respecte principiul tratamentului egal a tuturor statelor membre.

Număr pe degete, pornind de la Preşedintele Comisiei, dl Barroso şi îi îndemn pe colegii mei deputaţi în Parlamentul European, să permită triumful dreptăţii şi solidarităţii în Europa.

 
  
MPphoto
 

  Eoin Ryan (UEN) - Domnule Preşedinte, aş dori să supun atenţiei problema atacurilor şi remarcilor din cadrul unor departamente, cu privire la sistemul financiar şi bancar irlandez.

Sistemul irlandez funcţionează în cadrul de directivă cu politici legislative şi de reglementare, dictată de UE. Sistemul irlandez este atât de puternic sau atât de slab precum cadrul UE. După cum ştim cu toţii, sistemul de reglementare a eşuat la nivel mondial. Irlanda nu reprezintă un loc mai bun sau mai rău decât un altul.

Aduc obiecţii comentariilor ostile privind Irlanda, care provin din partea mass-mediei din Londra, New York sau Germania. Toate aceste locuri au experimentat provocări bancare şi de reglementare şi probleme similare, sau, în multe cazuri, mult mai dificile decât cele pe care le-am avut în Irlanda. Atacurile constante din partea unor vecini ai noştri din UE se bazează mai degrabă pe prejudecăţi decât pe fapte obiective şi nu susţin solidaritatea în UE, într-o perioadă în care Europa se confruntă cu provocări economice şi financiare majore.

 
  
MPphoto
 

  László Tőkés (Verts/ALE) (HU) Renumită pe plan mondial,Roşia Montană Gold Corporation, o companie româno-canadiană, intenţionează să dezvolte cea mai mare mină de aur de suprafaţă din Europa, în oraşul transilvănean Verespatak (Roşia Montană) Parlamentul European, în cadrul rezoluţiei sale din decembrie 2004, şi-a exprimat îngrijorarea serioasă cu privire la ameninţarea cu dezastrul natural pe care îl presupune proiectul. La rândul său, Adunarea Generală a ICOMOS din 2005 a hotărât protejarea patrimoniului istoric al acestei aşezări antice.

Compania, al cărei nume este însoţit de o serie de scandaluri, intenţionează să folosească aceeaşi metodă de procesare bazată pe tehnologia cu cianuri, care a contaminat în anul 2000 întregul curs al râului Tisa. Patrimoniul arhitectural al Verespatak (Roşia Montană) a fost de asemenea distrus, iar locuitorii săi pauperizaţi. Se pare că Guvernul României se pregăteşte să ridice interdicţia temporară cu privire la investiţie.

Solicit Parlamentului European să intervină pentru salvarea Verespatak şi pentru protejarea mediului său natural. În ceea ce o priveşte, Comisia Europeană trebuie să contribuie la reabilitarea oraşului distrus şi a mediului său natural.

 
  
MPphoto
 

  Georgios Toussas (GUE/NGL) - (EL) Domnule Preşedinte, următoarele câteva zile vor marca:

- împlinirea a 10 ani de la războiul josnic dezlănţuit de NATO şi de guvernele Uniunii Europene, atât de centru stânga, cât şi de centru dreapta, împotriva poporului iugoslav;

- împlinirea a 6 ani de la izbucnirea războiului criminal şi ocuparea Irakului de către SUA şi aliaţii săi serviabili, un război care a costat vieţile a aproximativ 1,5 milioane de irakieni;

- împlinirea a 60 de ani de la înfiinţarea NATO, maşina de război imperialistă şi o ameninţare pentru pacea în lume, care se pregăteşte să celebreze cea de-a 60a-a aniversare printr-o reuniune la nivel înalt care va avea loc la Strasbourg.

La Washington, acum zece ani, pe 23 şi 24 aprilie 1999, liderii statelor membre NATO au semnat cea de-a 50-a declaraţie aniversară aprobând noua sa doctrină. Astfel, a fost adoptată noua strategie NATO, ceea ce a condus la o răsturnare oficială a normelor dreptului internaţional. O serie de alte intervenţii criminale ale NATO au urmat în Afganistan, Irak, Iran şi în Orientul Mijlociu.

În perioada de pregătire a reuniunii la nivel înalt NATO, autorităţile franceze au transformat centrul Strasbourgului într-o zonă restricţionată accesului şi au activat facilităţile puse la dispoziţie de Convenţia Schengen, pentru a împiedica demonstranţii pentru pace să intre în Franţa. Acestea au mobilizat un număr considerabil de forţe armate şi de poliţie pentru a ţine demonstranţii sub control. Aceste măsuri, care încalcă vehement drepturile democratice de bază, ilustrează cât de mult imperialiştii şi NATO se tem de popor.

Poporul are nevoie să răspundă celebrărilor şi sărbătorilor ce marchează împlinirea a 60 de ani de la acţiunile criminale imperialiste ale NATO, prin consolidarea mişcării pacifiste antiimperialiste, reiterând solicitarea fundamentală ca organizaţia NATO să fie dizolvată...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Kathy Sinnott (IND/DEM) - Domnule Preşedinte, intergrupurile au o istorie îndelungată şi remarcabilă în acest Parlament. În cadrul intergrupurilor, deputaţii Parlamentului European se pot uni, în pofida dezbinării politice pentru a soluţiona chestiuni particulare.

De exemplu, cel mai vechi intergrup - cel pentru persoanele cu handicap - evaluează cu atenţie legislaţia care trece prin acest Parlament, pentru a se asigura că este favorabilă persoanelor defavorizate şi educă alţi parlamentari cu privire la chestiunile legate de persoanele cu dizabilităţi.-

În pofida muncii valoroase depuse de intergrupuri, acestea au fost marginalizate pe parcursul anului trecut şi, chiar au fost oprite de la a-şi desfăşura activitatea prin regulile interne parlamentare, care refuză să pună la dispoziţia intergrupurilor săli de lucru şi sloturi orare în calendarul şedinţelor din Strasbourg. -

Consider că trebuie să rezolvăm această chestiune cât mai urgent - înainte de viitoarea legislatură - deoarece, în caz contrar, intergrupurile vor aparţine trecutului; Parlamentul va fi mult mai sărac din cauza acestei dispariţii, iar europenii nu vor mai fi la fel de bine reprezentaţi.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Desislav Chukolov (NI) (BG) Doamnelor şi domnilor, în ultimii ani în Bulgaria a fost observată o practică demnă de dispreţ, cunoscută sub numele de „cumpărarea voturilor”.

Aceasta este executată de toate grupurile politice, cu excepţia partidului patriot Attack. Chiar şi partidele care se prezintă ca o alternativă la partidele de guvernământ plătesc votanţi, aşa cum ne indicau acum câteva zile informaţiile din satul Brest de lângă Plevna.

Alegerile care urmează în ţara noastră par a fi cele mai fraudate şi falsificate alegeri din istoria recentă a Bulgariei. Partidul etnic turc şi anticonstituţional MRF a alocat imensa sumă de 60 de milioane de euro pentru a obţine numărul maxim posibil de deputaţi care să reprezinte interesele Turciei, atât în Parlamentul European, cât şi în Adunarea Naţională a Republicii Bulgaria.

Există un pericol real absolut ca următorul Parlament European să aibă reprezentanţi care şi-au câştigat mandatele în urma cumpărării voturilor. Mesajul nostru în cadrul partidului Attack este: „Nu Turciei în EU”, şi îl rugăm pe Preşedintele Pöttering să solicite autorităţilor din Bulgaria să vegheze ca acest lucru să nu se întâmple la următoarele alegeri prin adoptarea legilor electorale.

 
  
MPphoto
 

  György Schöpflin (PPE-DE) (HU) Problema este evidentă: la câteva sute de metri de graniţa ungară, într-un sat austriac numit Heiligenkreuz, o companie austriacă solicită construirea unui incinerator de deşeuri de mare capacitate. Pe de altă parte, cetăţenii maghiari din oraşul Szentgotthárd consideră că acest proiect de construcţie este inacceptabil din motive de protecţie a mediului, printre altele.

Pe parcursul ultimilor doi ani, au existat proteste frecvente din partea maghiarilor, dar austriecii refuză să le ia în considerare. Rezultatul este că un sentiment anti-austriac din ce în ce mai pregnant începe să afecteze relaţiile tradiţionale cordiale dintre cele două ţări.

Solicităm părţii austriece să examineze planul, ţinând cont de argumentele Ungariei şi să oprească derularea acestuia.

 
  
MPphoto
 

  Gyula Hegyi (PSE) - Domnule Preşedinte, în ianuarie Comisia a atacat moratoriul ungar privind porumbul modificat genetic MON810. Moratoriul este în mod clar susţinut de întreaga comunitate ştiinţifică din Ungaria, de toate partidele politice şi de societatea ungară. În cadrul Consiliului European din martie, Ungaria şi Austria au obţinut o majoritate covârşitoare privind menţinerea acestui moratoriu, în ciuda deciziei Comisiei. Douăzeci şi trei din douăzeci şi şapte de state membre au sprijinit Ungaria împotriva Comisiei.

Acest lucru arată că este timpul să regândim metoda de autorizare a OMG-urilor în Uniunea Europeană. Consider - şi, din votul Consiliului, acest lucru este clar - că cele mai multe state membre gândesc în aceiaşi termeni: că statele membre trebuie să aibă competenţa de a autoriza un OMG sau nu. Sper că următorul Parlament nou ales va da naştere unei noi reglementări în ceea ce priveşte autorizarea OMG-urilor, în spiritul subsidiarităţii şi al transparenţei. Comisia trebuie să coopereze cu Parlamentul şi cu statele membre şi nu să le dicteze.

 
  
MPphoto
 

  Jean Marie Beaupuy (ALDE) - (FR) Domnule Preşedinte, unul dintre colegii noştri deputaţi tocmai a vorbit despre chestiunea intergrupurilor.

Există mai mult de 20 de intergrupuri în cadrul acestui Parlament, iar munca lor a fost evidentă în decursul acestui mandat, care este pe cale să se încheie. Nenumărate zeci de texte au beneficiat de munca intergrupurilor; există zeci de mii de oameni, domnule Preşedinte, şi sute de instituţii care au fost acceptate în Parlament, mulţumită muncii depuse de intergrupuri. Dacă vom continua să oprimăm intergrupurile, refuzând să le punem la dispoziţie săli de şedinţă, vor exista mai multe demonstraţii.

Domnule Preşedinte, aveţi multă experienţă, foarte multă experienţă în ceea ce priveşte Parlamentul nostru. Nu mai permiteţi unor subgrupuri mai mult sau mai puţin secrete, să se întâlnească în cadrul legislaturii viitoare. Noi nu ne temem de transparenţă la nivel de intergrup şi de aceea vă solicităm să faceţi o evaluare, în mod deschis, a intergrupurilor pe parcursul acestui mandat. În acest fel, vom avea dovada utilităţii acestora.

Domnule Preşedinte, vă rog, nu ignoraţi cererile intergrupurilor şi toate scrisorile care v-au fost adresate de-a lungul ultimilor ani.

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska (UEN) - (PL) Domnule Preşedinte, nu există îndoială în ceea ce priveşte criza demografică care are loc în Europa. Lipsa forţei de muncă rezultată constituie o ameninţare la adresa dezvoltării economice a statelor membre UE. Criza, de asemenea, subminează eficienţa sistemelor de pensii, şi creează probleme serioase sistemelor europene de asigurare a sănătăţii şi a celor de protecţie socială.

În acest timp, Comisia Europeană nu a înţeles eforturile noastre de a modifica tendinţele demografice negative prin promovarea unor măsuri de dezvoltare a familiei. În particular, au existat obiecţii cu privire la nevoia de a reduce TVA în cazul produselor destinate copiilor foarte mici, cum ar fi scutecele de unică folosinţă. Ideea de a pedepsi anumite ţări pentru adoptarea unor astfel de soluţii indică o lipsă de conştientizare a pericolelor cu care ne confruntăm, sau, în mod alternativ, poate fi văzută ca un semn de rea credinţă. În oricare din cazuri, acest lucru este inacceptabil.

 
  
MPphoto
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL)(PT) Este scandalos faptul că singura fabrică de cauciucuri cu capital integral portughez nu a avut activate pentru câteva luni, punând în pericol 300 de locuri de muncă directe în zona defavorizată din punct de vedere social, numită Vale do Ave. Această zonă deţine una din cele mai mari rate ale şomajului din Uniunea Europeană, ca urmare a închiderii unor afaceri şi a reducerilor de personal din sectorul industriei textile.

Muncitorii de la Camac din Santo Tirso şi sindicatul care îi reprezintă au expus în mod public situaţia gravă, arătând că firma nu datorează nimic băncilor sau statului şi că, de fapt, are de primit zeci de mii de euro ca rezultat al nerambursării TVA-ului. Principalii creditori sunt muncitorii înşişi, ale căror salarii nu au mai fost plătite, deoarece compania nu a putut face faţă consecinţelor devalorizării lirei sterline, acolo unde este exportată aproape toată producţia şi exploziei preţurilor la materiile prime folosite în procesul de fabricare.

Ca urmare a aplicării insolvenţei companiei, aceştia aşteaptă o soluţie încă din 30 martie. Guvernul portughez şi Comisia Europeană trebuie să răspundă de urgenţă avertismentului şi vocilor nemulţumite ale muncitorilor, pentru a împiedica sporirea şomajului şi a sărăciei, într-o zonă în care nu există locuri de muncă alternative.

 
  
MPphoto
 

  Philip Bushill-Matthews (PPE-DE) - Domnule Preşedinte, revizuirea şi reforma procedurilor parlamentare au devenit o prioritate pe agenda de lucru şi sunt sigur că acesta este un subiect foarte drag dumneavoastră.

Aş putea, vă rog, să susţin şi eu comentariile deja făcute de câţiva colegi cu privire la importanţa intergrupurilor? Sunt Copreşedinte al Intergrupului pe probleme de îmbătrânire şi, după cum probabil ştiţi, peste 50% dintre votanţii din acest an - pentru prima oară - vor fi cei cu o vârstă de peste 50 de ani, spre deosebire de cei având sub 50 de ani. Prin urmare, problemele legate de îmbătrânire nu reprezintă un interes doar pentru cei prezenţi aici, dar sunt de interes pentru toţi şi pentru oamenii din exterior, unii dintre alegătorii noştri.

Voi stărui pe lângă dumneavoastră, Domnule Preşedinte, să vă folosiţi claritatea şi sinceritatea, calităţi care reprezintă adevărate embleme ale preşedinţiei dumneavoastră, pentru a vă asigura că munca intergrupurilor poate fi facilitată şi nu împiedicată de acum încolo. Ne puteţi promite acest lucru, vă rog?

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele Este întotdeauna agreabil să vezi conservatorii britanici implicaţi în chestiuni europene comune şi în totalitate de partea noastră. Vă mulţumesc foarte mult şi vă promit să fac tot posibilul.

 
  
MPphoto
 

  Proinsias De Rossa (PSE) Domnule Preşedinte, voi ridica o problemă privind încălcarea legii mediului în Irlanda, în special, legată de calitatea apei. Noul sondaj UE cu privire la calitatea apei din Irlanda indică faptul că aproape două treimi dintre oameni consideră calitatea apei ca fiind o problemă gravă, în timp ce jumătate vorbesc despre o deteriorare a calităţii începând din 2004.

Optzeci la sută dintre oameni consideră că nu a existat nicio îmbunătăţire a calităţii râurilor, lacurilor şi apelor noastre de coastă pe parcursul ultimilor cinci ani. De aproape şapte ani, Comisia investighează dacă guvernul irlandez respectă o decizie din 2002 a Curţii Europene de Justiţie privind încălcarea legislaţiei cu privire la calitatea apei.

Trebuie să găsim modalităţi prin care să ne asigurăm că legile pe care le votăm în interesul cetăţenilor Europei sunt, de fapt, aplicate de către statele membre. Comisia, care reprezintă poliţistul şi poliţista acestei Uniuni, trebuie să acţioneze într-o manieră oportună pentru a asigura această conformitate.

 
  
MPphoto
 

  Kinga Gál (PPE-DE) - (HU) În noile state membre, în perioade tensionate, încă acţionează vechile reflexe ale celor aflaţi la conducere, inacceptabile în temeiul statului de drept. De ziua naţională a Ungariei, drepturile politice au fost încălcate la Budapesta într-un mod inacceptabil. Zona din jurul festivităţilor a fost complet închisă accesului, ca pe vremea dictaturii. Cu câteva zile în urmă, poliţia a răspuns celor care cereau un guvern mai responsabil şi cererea demisiei primului ministru prin acţiuni care au inclus arestări şi tratamente inumane şi degradante.

Încă din acest sfârşit de săptămână, am putut vedea că autorităţile desconsideră democraţia, de vreme ce ei încearcă să împiedice organizarea de alegeri anticipate prin schimbarea poziţiilor de conducere la nivel înalt. Acesta nu este genul de stat democratic, guvernat de domnia legii, la care visăm noi, tânăra generaţie a sfârşitului regimului comunist; mai degrabă, simţim că acesta este modul în care încep micile dictaturi.

În mod similar, acţiunile autorităţilor române ne-au reamintit de reflexele trecutului atunci când, împotriva recomandării autorităţilor române, Preşedintele Republicii Ungare a plecat pentru a lua parte la festivităţile care au avut loc cu ocazia zilei de 15 martie împreună cu o comunitate solidă de 1,5 milioane de unguri din România, dar nu a putut face acest lucru decât ca persoană particulară, cu maşina. Motivul pentru această situaţie a fost acela că, permisiunea de aterizare pentru avionul preşedintelui a fost revocată de către România, din motive inventate precum acela că vizita ar deteriora parteneriatul dintre cele două ţări. Acest lucru se întâmplă în 2009 în două state vecine membre ale UE.

 
  
MPphoto
 

  Csaba Sándor Tabajdi (PSE) – (HU) Reuniunea la nivel înalt a UE de săptămâna trecută a confirmat principiile de bază pe care Parlamentul European le-a enunţat de asemenea, şi anume că, Uniunea Europeană nu tolerează protecţionismul şi nu permite deteriorarea realizărilor pieţei comune. Doresc să îl felicit pe Preşedinte, deoarece acesta a fost prezent la şedinţa Consiliului European.

Au fost luate decizii foarte importante, inclusiv decizii cu privire la chestiunea pe care Primul Ministru al Ungariei, Ferenc Gyurcsány, a recomandat-o cu un an în urmă şi pe care raportul Rasmussen al Parlamentului European a sprijinit-o, şi anume, înfiinţarea unei pieţe financiare şi al unui sistem de supervizare bancar. Cu ocazia acestei reuniuni la nivel înalt, a fost luată o decizie de principiu, ceea ce reprezintă un important pas înainte.

Este un pas înainte pentru întreaga Uniune Europeană, dar în special pentru Europa Centrală şi de Est şi pentru Statele baltice, faptul că băncile nu îşi pot abandona filialele situate în această regiune, ci trebuie să transmită mai departe sprijinul care le este acordat.

Faptul că sprijinul balanţei de plăţi a statelor membre aflate în afara zonei euro a fost dublat de la 25 de miliarde de euro la 50 de miliarde de euro reprezintă o dovadă importantă a solidarităţii UE. Acest lucru este în interesul nostru al tuturor, şi cu recunoştinţă, este în interesul întregii Uniuni Europene.

 
  
MPphoto
 

  Aurelio Juri (PSE) - (SL) În timpul ultimei noastre şedinţe am adoptat un pachet de legi importante în domeniul maritim care a îmbunătăţit procedurile ce trebuie urmate în cazul evenimentelor de accidente maritime.

După cum ştim, marea ne aduce multe beneficii, dar ea implică, de asemenea, riscuri. Atunci când are loc un accident major, cei care locuiesc de-a lungul coastelor plătesc consecinţele. De aceea, cea mai bună modalitate de acţiune este prevenirea, în special tipul de prevenire care reglementează volumul şi natura traficului maritim conform sensibilităţii zonelor tranzitate.

Din acest motiv, aş dori să adresez următoarea întrebare Comisiei şi, în particular, comisarului Tajani, care se ocupă de transporturi şi căruia mă voi adresa în limba sa maternă, italiana.

(IT) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, (...) cum se îmbină obiectivele acestei noi legi privind siguranţa pe mări cu proiectul de construcţie a două instalaţii de regazificare producătoare de metan din Golful Trieste, o zonă cu trafic intens de nave şi concentraţie urbană ridicată şi unde marea are adâncime mică, nu mai mult de 20 de metri adâncime, iar fundul mării nu trebuie atins deoarece este îmbibat cu mercur. Terminalele ar trebui, dacă vor fi construite, să atragă o dată pe săptămână un tanc petrolifer cu metan pentru fiecare instalaţie. Cunoaştem riscurile pe care le implică aceste nave în astfel de zone..

 
  
MPphoto
 

  Bogusław Rogalski (UEN) (PL) Domnule Preşedinte, astăzi aş dori să mă concentrez îndeosebi pe modul în care armata israeliană se pregăteşte să nimicească naţiunea palestiniană chiar sub ochii noştri. Nu trebuie să rămânem indiferenţi la această problemă.

Ascult cu ruşine rapoartele media israeliene, ascult soldaţi amintindu-şi că li s-a ordonat să împuşte civili, inclusiv femei în vârstă. Ziarul Haarec a publicat ordinul scris dat de unul dintre comandanţii militari subordonaţilor săi. El le ordona subordonaţilor săi să-i împuşte pe oamenii care îi ajută pe palestinienii răniţi. În ultimă instanţă, soldaţii au învăţat de asemenea, să arate o totală indiferenţă faţă de vieţile palestinienilor. O dovadă a acestui fapt o constituie un tricou macabru purtat de soldaţii israelieni, care prezintă o femeie arabă însărcinată şi care poartă sloganul „doi dintr-o lovitură

Trebuie să rupem tăcerea care există în acest Parlament cu privire la această chestiune. Nicio naţiune nu este mai bună sau mai rea decât o altă naţiune. Astăzi, poporul palestinian are nevoie de ajutorul şi sprijinul nostru. Trebuie să acceptăm provocarea şi să luăm în discuţie această problemă.

 
  
MPphoto
 

  Anna Záborská (PPE-DE) – (SK) Acum două săptămâni, domnule Preşedinte, ne-aţi adus câteva veşti triste şi groaznice. În Germania, un tânăr a ucis 15 oameni şi apoi s-a sinucis. El a comis o crimă şi a aruncat în ghearele durerii şi ale deznădejdii mulţi oameni, inclusiv propria familie. Chiar şi familia sa a pierdut un copil, iar lumea lor a fost de asemenea întoarsă pe dos.

Daţi-mi voie să citez cuvintele rostite de Preşedintele Germaniei la funeraliile victimelor: „Ne confruntăm cu toţii cu o întrebare foarte serioasă. Facem tot posibilul pentru a ne proteja pe noi şi pe copiii noştri? Facem tot posibilul pentru a-i proteja pe cei aflaţi în situaţii de risc? Facem tot posibilul pentru pace în propriile ţări? Trebuie să ne întrebăm ce putem face mai bine pe viitor şi ce lecţii putem învăţa din acest eveniment. Haideţi să-i ajutăm de asemenea, atât pe părinţi, cât şi pe copii, să se ferească de pericole.”

Prin urmare, aş dori să solicit încă o dată sprijinul Parlamentului European şi al Comisiei Europene pentru campania la nivel european „Ştiţi unde se află copiii voştri?” După cum am mai precizat în acest plen, haideţi să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a ne asigura că astfel de lucruri nu se mai repetă.

 
  
MPphoto
 

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE) - (RO) Uniunea Europeană este, înainte de toate, o Europă socială. Avem nevoie de dezvoltare economică, dar în egală măsură avem nevoie de locuri de muncă, de salarii şi pensii decente, de acces la servicii de sănătate şi educaţie, iar acestea să fie de bună calitate.

În perioadă de criză economică multe întreprinderi sunt în dificultate, iar salariaţii îşi pierd locurile de muncă.

În România, la Arcelor Mittal Galaţi şi Hunedoara, câteva mii de angajaţi vor intra prin rotaţie în şomaj tehnic, cu plata a doar 75% din salarii, sau sunt concediaţi. Situaţii similare există şi în alte ţări şi în cazul altor întreprinderi din diferite sectoare industriale.

Solicit Comisiei să ia în considerare elaborarea unei decizii a Consiliului pentru a revizui criteriile de acces la Fondul Social European şi la Fondul european de ajustare la globalizare. Aceasta trebuie să se facă la nivel de ramură şi de întreprindere şi nu doar la nivel regional şi local, pentru ca fondurile să fie mobilizate rapid pentru a ajuta lucrătorii aflaţi în criză.

Consider că Europa poate şi trebuie să facă mai mult pentru angajaţii aflaţi în dificultate.

 
  
MPphoto
 

  Edit Bauer (PPE-DE) - (HU) Aş dori să atrag atenţia asupra metodelor folosite de Guvernul Republicii Slovacia pentru reprimarea drepturilor lingvistice ale minorităţilor, prin încălcarea drepturilor acestora. Săptămâna trecută, guvernul a acceptat o modificare legislativă privind limba naţională, care, conform guvernului, nu afectează folosirea limbii minorităţilor; totuşi, legea însăşi sugerează contrariul.

Aş dori să menţionez două exemple. Paragraful 8 alineatul (4) al legii se referă la instituţiile de protecţie socială şi de asigurare a sănătăţii şi stipulează că există două situaţii în care persoane aparţinând unui grup minoritar îşi pot folosi limba maternă în cadrul acestor instituţii: dacă nu vorbesc limba naţională, sau dacă instituţia se află într-o aşezare în care procentajul minorităţilor depăşeşte 20%. Prin urmare, doctorul va întreba mai întâi pacientul ce limbă vorbeşte, şi doar după aceea poate întreba care este problema cu el sau ea, în caz contrar, conform acestei legi, o încălcare a legii poate fi pedepsită cu o amendă cuprinsă între 100 şi 5000 de euro.

Situaţia nu este mai bună nici când vine vorba despre furnizarea informaţiilor, pentru programele radio - cu excepţia serviciului radioului public - va trebui să recepţionăm mai întâi programul în limba minorităţii şi apoi încă o dată în traducere completă.

Domnule Preşedinte, am o singură întrebare: pot conta minorităţile pe sprijinul Europei?

 
  
MPphoto
 

  Jelko Kacin (ALDE) - (SL) A existat un monument dedicat primilor anti-fascişti în Europa, în Bazovica, lângă Trieste, la mică distanţă de graniţa dintre Italia şi Slovenia, ridicat încă din septembrie 1945. Patru patrioţi sloveni, Bidovec, Marušič, Miloš şi Valenčič, au fost condamnaţi la moarte de un tribunal fascist special în 1930, în timpul Primului proces de la Trieste.

Monumentul a fost avariat şi profanat cu vopsea de şaisprezece ori până acum, cel mai recent acum o săptămână. Acest act de vandalism constituie unul din seria de eforturi politice, economice şi educaţionale pentru exercitarea de presiuni asupra comunităţii etnice slovene din Italia şi asupra Republicii Slovenia.

Un lung şir de acte, care au cuprins mânjirea cu vopsea a monumentelor slovene, a pereţilor şcolilor şi a indicatoarelor regionale cu denumiri în limba slovenă, au rănit profund sentimentele cetăţenilor italieni de etnie slovenă şi cele ale poporului Republicii Slovenia.

Totuşi, până acum nimeni nu a fost tras la răspundere pentru aceste infracţiuni. Îmi este greu să cred că poliţia italiană este atât de incompetentă, încât nu a reuşit să îi găsească pe făptaşi, sau că există o lipsă de voinţă politică pentru a-i găsi. Dacă pentru a şaisprezecea oară la rând, pare imposibil să se găsească făptaşii, aceasta este deja prea mult.

 
  
MPphoto
 

  Dimitar Stoyanov (NI) (BG) Doamnelor şi domnilor, în ultima sesiune parţială, referitoare la dezbaterile privind Turcia, a existat un discurs despre nerecunoaşterea de către Turcia a genocidului asupra armenilor. Totuşi, dumneavoastră nu cunoaşteţi un alt genocid nerecunoscut, comis de către turci acum mai bine de cinci sute de ani: genocidul asupra bulgarilor.

Vă voi familiariza cu o mică parte a acestuia, care a avut loc timp de patru zile în aprilie 1876, prin povestirea scrisă la momentul acela de către un jurnalist american numit MacGahan:

„Nu contează pentru mine dacă aceste informaţii sunt imparţiale sau nu, din moment ce a fost confirmată cifra îngrozitoare de 15.000 de oameni ucişi în patru zile. Nicio rotunjire a acestei cifre nu poate adăuga mai mult ororii petrecute, care are o magnitudine colosală, atunci când interpretaţi toate detaliile vătămătoare şi josnice ale acestui măcel brutal. Însuşi consulul francez a auzit cum başbuzucii povesteau cu plăcere audienţei lor atente că au decapitat copii şi au privit curioşi cum corpurile lor mici se rostogoleau precum nişte pui tăiaţi.”

Aceste câteva rânduri descriu doar patru zile din cinci secole de genocid adevărat comis de Turcia otomană împotriva bulgarilor înrobiţi. Noi, deputaţii Parlamentului European din partea partidului Attack, aşteptăm recunoaştere şi scuze, înaintea iniţierii oricărei dezbateri privind aderarea Turciei la Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Ioannis Gklavakis (PPE-DE) - (EL) Domnule Preşedinte, pe lângă faptul că este o politică agricolă şi economică, politica agricolă comună, aşa cum a fost revizuită între anii 2003 şi 2008, este acum mai mult o politică socială şi, în opinia mea, acest lucru este corect. De exemplu, programele de ajutor alimentar sunt în momentul de faţă consolidate, se iau măsuri privind fructele şi legumele pentru şcoli, şi, din nou, în opinia mea, se procedează corect, punându-se în aplicare programe pentru introducerea internetului cu bandă largă şi revigorarea zonelor rurale.

Totuşi, este nevoie de o politică agricolă comună puternică pentru satisfacerea nevoilor prezente, deoarece în cadrul politicii agricole comune, fermierii primesc sprijin şi rămân în zonele rurale. Prin urmare, haideţi să fim uniţi în solicitarea ca resursele politicii agricole comune să nu mai fie direcţionate către alte politici. Resursele pentru politica agricolă trebuie sporite:

- dacă dorim alimente sigure, întrucât numai acestea pot şi trebuie să fie alimentele europene;

- dacă dorim alimente adecvate, întrucât numai acestea vor putea face faţă situaţiilor de criză;

- dacă dorim un mediu protejat, caz în care alimentele vor trebui produse conform practicilor europene;

- dacă dorim ca fermierii să rămână în zonele rurale, trebuie să-i ajutăm;

- dacă dorim consumatori sănătoşi, trebuie să le oferim alimente europene.

În încheiere, aş dori să solicit Uniunii Europene să-şi mărească bugetul, deoarece acest lucru va oferi Europei noastre un viitor. De asemenea, dacă dorim un sector agricol puternic, trebuie să mărim fondurile pentru politica agricolă comună.

 
  
MPphoto
 

  Chris Davies (ALDE) - Domnule Preşedinte, a trecut peste o lună de când aţi vizitat Gaza, dar cele mai recente cifre din partea guvernului israelian arată că nu s-a schimbat nimic: deocamdată materialele pentru reconstrucţie nu au trecut de punctele de control; niciun material pentru şcoli, niciun material pentru industrie. Bombardamentul a încetat, dar blocada continuă.

Poate este momentul potrivit pentru acest Parlament să încerce să influenţeze opiniile prin organizarea unei expoziţii a tricourilor la care s-a făcut referire de către un alt deputat - îmbrăcăminte produsă pentru soldaţi, precum trăgătorii de elită din Brigada Givati, pe care apare un model care prezintă o femeie palestiniană însărcinată şi sloganul: „Doi dintr-o lovitură”. Există şi alte rapoarte în ziarele din Israel cu privire la alte modele mai rasiste, mai extreme, mai josnice. O astfel de expoziţie ar putea încuraja deputaţii să se întrebe dacă, în condiţiile prezente, ar trebui să continuăm Acordul de asociere UE-Israel. -

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Domnule Davis, în şedinţa sa de miercurea trecută, Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneană, pe care am prezidat-o eu însumi, a adoptat o rezoluţie privind situaţia tragică din Orientul Mijlociu. Aş vrea să vă reamintesc acest fapt. Merită să se ţină cont de această rezoluţie. Vă mulţumesc pentru comentariile dumneavoastră.

 
  
MPphoto
 

  Péter Olajos (PPE-DE) - (HU) Aceasta nu este prima oară când am fost obligat să vorbesc referitor la imensa centrală electrică pe bază de cărbune propusă, cu o emisie anuală de dioxid de carbon de 4 milioane de tone, planificată în prezent pentru oraşul Tőketerebes (Trebišov) în Slovacia. Această centrală electrică a întâmpinat proteste extinse din partea zonei de frontieră a Slovaciei şi a Ungariei şi, în ciuda acestui fapt, părţile în cauză au relansat procesul de autorizare a centralei electrice.

De cealaltă parte a frontierei, guvernul ungar a emis o „Strategie de gestionare a crizei şi dezvoltare”, conform căreia, pe baza gestionării crizei, Ungaria caută acum să extindă printr-o nouă unitate de 440 megawaţi, pe bază de lignit, cel mai mare emitent de dioxid de carbon, centrala electrică Mátra, care emite peste 6 milioane de tone de poluare pe an. Cu greu pot spune că nicio centrală electrică nu va folosi CCS.

La finele anului trecut, Uniunea Europeană a adoptat pachetul legislativ privind schimbările climatice şi weekend-ul trecut, în cadrul reuniunii la nivel înalt, UE a aprobat finanţarea unei scheme de compensare pentru schimbări climatice în ţările în curs de dezvoltare. În plus, ne pregătim cu toată forţa pentru conferinţa pe tema climatului de la Copenhaga, din decembrie. Între timp, liderii a două state membre, Slovacia şi Ungaria - deşi, trebuie să admitem că cea de-a doua tocmai s-a retras - merg înainte de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, finanţând proiectele privind schimbările climatice din banii contribuabililor, fără să ţină cont de protestele acestora. Sper ca Uniunea Europeană să nu susţină nici politic şi nici material acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Luisa Morgantini (GUE/NGL)(IT) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, în timp ce în Ierusalimul de Est mii de case palestiniene continuă să fie demolate, chiar şi cultura palestiniană este o ţintă a politicii israeliene. Foarte trist este faptul că unii soldaţi israelieni au realizat nişte tricouri cu imaginea unei femei palestiniene însărcinate, aflată în ţinta unei arme şi cu sloganul: „Doi dintr-o lovitură”.

Cultura arabă este atacată. Autorităţile palestiniene au hotărât, împreună cu popoarele arabe, să numească Ierusalimul de Est - nu tot Ierusalimul - capitala culturii arabe în 2009. Israel a arestat 20 de activişti - inclusiv activişti internaţionali - care pur şi simplu erau implicaţi într-un eveniment pentru celebrarea culturii palestiniene. Este o încercare de a distruge orice prezenţă palestiniană în Ierusalimul de Est.

Prin urmare, mă întreb dacă comunitatea internaţională poate face ceva pentru a asigura succesul acestui eveniment şi faptul că Ierusalimul poate fi cu adevărat o capitală comună. Haideţi să facem posibil acest eveniment.

 
  
MPphoto
 

  Alojz Peterle (PPE-DE) - (SL) În weekend, Slovenia şi, în special regiunea Carniola de Jos, au fost alarmate de hotărârea Renault de a-şi transfera producţia automobilelor Clio din Novo Mesto în Franţa.

Aş dori să dau crezare explicaţiei oficiale, conform căreia decizia a fost garantată de creşterea cererii pentru Clio şi Twingo şi nu de protecţionismul apărut ca urmare a dificultăţilor din industria automobilelor.

Doamnelor şi domnilor, cui aparţine fabrica de automobile Revoz din Novo Mesto? Sloveniei? Sau Franţei? Răspunsul este clar: o fabrică slovenă care produce automobile franţuzeşti este, cel mai sigur, o fabrică europeană de producţie.

Cred cu tărie că trebuie să protejăm industria automobilelor printr-o soluţie europeană şi nu prin soluţii naţionale. În caz contrar, ne vom distanţa de conformitatea cu cele patru libertăţi fundamentale care stau la baza pieţei unice europene.

 
  
MPphoto
 

  Milan Horáček (Verts/ALE)(DE) Domnule Preşedinte, la începutul lui martie, deţinuţii politici Mikhail Khodorkowski şi Platon Lebedev au fost transferaţi din Chita, Siberia, la Moscova, pentru ca, încă o dată, să fie supuşi unor acuzaţii de neconceput. Prima audiere publică va avea loc la 31 martie. Cea de-a cincea rundă de consultaţii privind drepturile omului între UE şi Rusia va avea loc în aceeaşi zi. În prezent, ruşii au amânat aceste dezbateri importante pe termen nedefinit.

Astfel, Rusia exprimă clar cât de puţin preţ pune pe drepturile omului. Mai degrabă decât să gestioneze justiţia, sistemul judiciar continuă să servească scopului eliminării oponenţilor regimului, iar UE este păcălită.

 
  
MPphoto
 

  Richard Seeber (PPE-DE)(DE) Domnule Preşedinte, aş dori să adresez o remarcă critică la adresa Comisiei cu privire la hotărârea de a interzice becul tradiţional cu incandescenţă, care a fost prezentată în scris săptămâna trecută. Susţin pe deplin cerinţele de eficientizare a energiei şi obiectivele referitoare la schimbările climatice, pe care le-am stabilit împreună cu Consiliul şi Comisia. În această situaţie doar abordarea a fost greşită. Este clar faptul că cetăţenii se simt marginalizaţi atunci când se iau decizii în spatele uşilor închise, folosind procedurile de comitologie. Astfel, Comisa merită cu adevărat criticile pentru neimplicarea Parlamentului European în procesul de luare a deciziilor şi pentru nerespectarea procedurii standard.

În al doilea rând, a fost în mod cert lipsă de comunicare. Oamenii sunt foarte îngrijoraţi, deoarece nu s-a realizat nicio evaluare cuprinzătoare a impactului în privinţa acestor măsuri, în special în măsura în care cunoaştem că aceste becuri conţin mercur şi astfel, reprezintă o ameninţare pentru sănătatea oamenilor, în special a copiilor.

În al treilea rând, ar fi fost inteligent să ne gândim la viitor şi la promovarea noilor tehnologii. Aşadar, aş solicita Comisiei să prezinte o nouă propunere.

 
  
MPphoto
 

  Tunne Kelam (PPE-DE) - Domnule Preşedinte, estonii, letonii şi lituanienii ar dori să vă transmită dumneavoastră mulţumirile lor calde pentru exprimarea solidarităţii cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la deportările din 1949 din Statele baltice, care au fost recunoscute la nivel mondial drept crime împotriva umanităţii, comise pe timp de pace, la patru ani de la încetarea războiului. Două treimi din cei deportaţi erau femei şi copii care au fost trimişi în Siberia pentru aproximativ 10 ani. Proporţional, numărul de persoane deportate ar echivala cu o jumătate de milion, dacă aceste deportări ar fi avut loc în trei state scandinave - Suedia, Danemarca şi Norvegia.

Totuşi, astăzi este clar că extinderea economică şi politică a Europei nu este suficientă pentru avea o Europă cu adevărat integrată, ca o „comunitate de valori”. Avem nevoie de un nou val de extindere: acela al conştiinţei Europei. Avem mare nevoie de o conştientizare la nivelul întregii Europe şi de voinţă de a recunoaşte aceste crime şi prejudicii ca parte integrantă a istoriei noastre comune.

 
  
MPphoto
 

  Maria Petre (PPE-DE) - (RO) Mai mulţi dintre noi am vorbit astăzi despre nevoia de solidaritate şi eu voi continua pe această idee.

Independenţa energetică a Uniunii Europene şi solidaritatea statelor membre în jurul acestui obiectiv sunt mai necesare ca oricând. Acţiunea noastră trebuie să fie unitară şi coerentă în faţa riscurilor, dar şi a nevoii de diversificare a resurselor.

Felicit Consiliul European pentru acordul la care a ajuns privind planul de relansare economică, pentru accentul pus pe domeniul energetic şi pe finanţarea proiectului Nabucco.

Solicit Comisiei Europene să găsească rapid şi eficace modalităţile care să garanteze că aceste finanţări sunt efective şi generează rezultatele necesare atât în domeniul energetic, dar mai ales în cel economic, puternic afectat şi ameninţat de protecţionism.

Recurgerea la protecţionism este cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla, economiilor emergente şi celor dezvoltate, în egală măsură.

 
  
MPphoto
 

  Marie Panayotopoulos-Cassiotou (PPE-DE) - (EL) Domnule Preşedinte, a trecut un an de când hotărârea grupului pentru revizuirea regulilor de procedură ale Parlamentului European a adus obstacole în calea funcţionării intergrupurilor, prin decizia ca acestea să funcţioneze numai în ziua de joi, după-amiază. Practic vorbind, acest lucru a eliminat intergrupurile, care constituiau o platformă de prezentare a ideilor, în general, care se referă la aspecte care nu privesc, în linii mari, politicile europene, cum ar fi problema familiei.

Prezidez Intergrupul pentru familie şi protecţia copilului şi trebuie să vă transmit regretul profund al asociaţiilor pentru familie din societatea civilă şi al simplilor cetăţeni ai UE cu privire la faptul că nu se mai pot exprima prin intermediul acestui intergrup.

Grupul pentru revizuirea regulilor nu ne-a comunicat dacă a evaluat intergrupurile şi nu ne-a oferit nicio soluţie pentru viitor. Cum pot fi acestea înlocuite?

 
  
MPphoto
 

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE) - Domnule Preşedinte, aş dori să vorbesc despre un aspect foarte important legat de Premiul European pentru Literatură. Premiul este finanţat de Programul Cultural al Uniunii Europene şi are ca scop stimularea creativităţii în domeniul ficţiunii contemporane. Cred că este o iniţiativă foarte bună, dar sunt îngrijorat cu privire la punerea ei în aplicare a acesteia.

Am fost contactat de organizaţii culturale din ţara mea care sunt nemulţumite deoarece România nu este inclusă anul acesta în program. Într-adevăr, din 34 de ţări eligibile, numai 12 sunt incluse în fiecare an în acest program. Întrebarea legitimă este cum ar putea ţările care nu au fost incluse, precum România, să ia parte în mod activ, dacă ele au rămas complet în afara programului. Astfel, aş dori să va aduc la cunoştinţă această problemă şi, sper că vom găsi împreună cu Comisia Europeană o modalitate convenabilă de a o rezolva.

 
  
MPphoto
 

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE) (RO) Domnule preşedinte, stimaţi colegi, anul acesta va fi un an de cumpănă pentru Europa. Ne confruntăm cu provocări fără precedent în istoria europeană.

Trebuie să luptăm împotriva crizei economice şi financiare, împotriva crizei energetice, a schimbărilor climatice, împotriva terorismului care ameninţă tot ce am construit până în prezent. Tocmai de aceea, acum este mai important ca niciodată să fim uniţi.

Trebuie să luăm atitudine împotriva discursurilor antieuropene, împotriva elementelor ultranaţionaliste care sunt distructive şi periculoase. În contextul actual, cetăţenii nemulţumiţi de acutizarea fenomenului de criză şi nu numai pot fi uşor manipulaţi de ultranaţionalişti care utilizează acest context general defavorabil pentru a lovi Europa unită. Vă reamintesc că efectele crizei pe care le resimţim acum ar fi fost dezastruoase în lipsa Uniunii Europene şi a zonei euro.

Fac apel la politicienii europeni aflaţi în campanie electorală să ia o poziţie fermă împotriva discursului antieuropean. Fac apel la aceştia să nu folosească elemente de ultranaţionalism, şovinism şi discursuri de tip „head speech” pentru a obţine voturi suplimentare.

Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Iuliu Winkler (PPE-DE) - (HU) Potrivit discursului oficial generat de criza economică mondială, trebuie urgent reconstruită încrederea în sistemul financiar internaţional. Astăzi încrederea este un termen cheie, unul care se reflectă şi în documentele Uniunii Europene.

Aş dori să sugerez un alt termen cheie, acela de solidaritate, căci solidaritatea sau cooperarea este o valoare fundamentală, adesea repetată, pe care Uniunea Europeană se bazează. Totuşi, aş dori să întreb dacă noi, cei din afara zonei euro, putem vorbi de o practică a solidarităţii atunci când suntem sfătuiţi să creştem taxele şi contribuţiile şi să nu ne bazăm pe fondurile UE pentru criză şi pe mecanismele sale, în condiţiile în care operarea acestor fonduri de către UE se bazează chiar pe principiul solidarităţii.

Va trebui oare ca cetăţenii statelor membre din Europa Centrală şi de Est să îşi piardă speranţa de a ajunge la standardul de viaţă al UE într-o perioadă rezonabilă de timp? Eu cred că nu. Sunt sigur că punctul de vedere european, pe care îl proclamă UE, înaintea reuniunii la nivel înalt G20 care se apropie, va fi un punct de vedere acceptabil pentru noi toţi.

 
  
MPphoto
 

  Csaba Sógor (PPE-DE) - (HU) Comunităţile ungare din cinci state membre ale UE au comemorat recent r”evoluţia din Ungaria şi Războiul de Independenţă din 1948-49. Atunci, ungurii au luptat umăr la umăr cu polonezii, sârbii, croaţii, şvabii, germanii, austriecii, armenii şi românii pentru libertatea lor şi pentru libertatea lumii, împotriva celor mai mari două armate ale Europei, la momentul respectiv.

Comemorăm evenimentul în fiecare lună martie, la fel cum au procedat şi preşedinţii altor două ţări. Autorităţile române, au încercat în mod dezonorant, printr-o manieră nepotrivită unei ţări din UE, să împiedice călătoria în România a lui László Sólyom, preşedintele Republicii Ungare. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi încercat să procedeze la fel şi în cazul preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, care a recunoscut de asemenea şi a plătit tribut Războiului de Independenţă din Ungaria din anul 1848, dacă acesta ar fi dorit să vină în România?

Ar fi bine dacă, în cele din urmă, am înţelege cu toţii că trăim în Europa, unde putem să ne respectăm reciproc trecutul şi istoria şi unde, de asemenea, putem să ne respectăm reciproc zilele naţionale.

 
  
MPphoto
 

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE) (RO) Sunt un susţinător al integrităţii Serbiei şi al aderării sale la Uniunea Europeană. În acest context, solicit Comisiei Europene să ia măsuri concrete şi eficiente pentru garantarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţii române din Valea Timocului.

Convenţia-cadru europeană pentru protecţia minorităţilor naţionale şi Carta europeană a limbilor regionale şi minoritare trebuie să fie aplicată eficient în Valea Timocului în judeţele Craina, Morava, Pojarevaţ şi Timoc din estul Serbiei. Suntem în anul 2009 şi cred că a venit timpul pentru comunitatea etnică tradiţională română din Valea Timocului să aibă dreptul la reprezentare proporţională, la biserici şi şcoli în limba maternă română.

Vă mulţumesc.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL ONESTA
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele - Declar închis acest punct de pe ordinea de zi.

 

14. Acordul de parteneriat economic CE/CARIFORUM - Acord de parteneriat economic preliminar CE/Coasta de Fildeş - Acordul de parteneriat CARIFORUM - CE - Acord interimar de parteneriat economic CE – Coasta de Fildeş - Acord interimar de parteneriat economic CE - Ghana - Acord interimar de parteneriat economic CE - statele din Pacific - Acord interimar de parteneriat economic CE - statele părţi la APE din SADC - Acord de parteneriat economic statele din Africa de Est și de Sud - CE - Acord de parteneriat economic CE - statele partenere din Comunitatea Africii Orientale - Acord interimar de parteneriat economic CE - Africa Centrală (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele. - Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea comună privind Acordurile de parteneriat:

- recomandarea (A6-0117/2009) adresată de dl Martin, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea unui Acord de parteneriat economic între statele Cariforum, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte [05211/2009 –C6-0054/2009 – 2008/0061(AVC)], şi

- recomandarea (A6-0144/2009) adresată de dna Mann, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de încheiere a Acordului de parteneriat economic preliminar între Côte d’Ivoire, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte [05535/2009 – C6-0064/2009 – 2008/0136 (AVC)];

- întrebarea orală adresată Consiliului de către dl Markov şi dl Martin, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul de parteneriat economic între statele Cariforum, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte (O-0033/2009 – B6-0203/2009);

- întrebarea orală adresată Comisiei de către dl Markov şi dl Martin, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul de parteneriat economic între statele Cariforum, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte (O-0034/2009 – B6-0204/2009);

- întrebarea orală adresată Consiliului de către dl Markov şi dl Mann, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul de parteneriat economic preliminar între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Côte d’Ivoire, pe de altă parte (O-0047/2009 – B6-0217/2009);

- întrebarea orală adresată Comisiei de către dl Markov şi dl Mann, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul de parteneriat economic preliminar între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Côte d’Ivoire, pe de altă parte (O-0048/2009 – B6-0218/2009);

- întrebarea orală adresată Consiliului de către dl Markov şi dl Fjellner, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul de parteneriat economic preliminar între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Ghana, pe de altă parte (O-0035/2009 – B6-0205/2009);

- întrebarea orală adresată Comisiei de către dl Markov şi dl Fjellner, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul de parteneriat economic preliminar între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Ghana, pe de altă parte (O-0036/2009 – B6-0206/2009);

- întrebarea orală adresată Consiliului de către dl Markov şi dl Ford, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul interimar de parteneriat economic (APE) între Comunitatea Europeană, pe de o parte, şi statele din Pacific, pe de altă parte (O-0037/2009 – B6-0207/2009);

- întrebarea orală adresată Comisiei de către dl Markov şi dl Ford, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul interimar de parteneriat economic (APE) între Comunitatea Europeană, pe de o parte, şi statele din Pacific, pe de altă parte (O-0038/2009 – B6-0208/2009);

- întrebarea orală adresată Consiliului de către dl Markov şi dl Sturdy, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul interimar de parteneriat economic între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi statele părţi la APE din SADC, pe de altă parte (O-0039/2009 – B6-0209/2009);

- întrebarea orală adresată Comisiei de către dl Markov şi dl Sturdy, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul interimar de parteneriat economic între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi statele părţi la APE din SADC, pe de altă parte (O-0040/2009 – B6-0210/2009);

- întrebarea orală adresată Consiliului de către dl Markov şi dl Caspary, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind acordul interimar de stabilire a unui cadru pentru un Acord de parteneriat economic între statele din Africa de Est şi de Sud, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte (O-0041/2009 – B6-0211/2009);

- întrebarea orală adresată Comisiei de către dl Markov şi dl Caspary, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind acordul interimar de stabilire a unui cadru pentru un Acord de parteneriat economic între statele din Africa de Est şi de Sud, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte (O-0042/2009 – B6-0212/2009);

- întrebarea orală adresată Consiliului de către dl Markov, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind acordul de stabilire a unui cadru pentru un Acord de parteneriat economic între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de-o parte, şi statele partenere din Comunitatea Africii de Orientale, pe de altă parte (O-0043/2009 – B6-0213/2009);

- întrebarea orală adresată Comisiei de către dl Markov, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind acordul de stabilire a unui cadru pentru un Acord de parteneriat economic între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de-o parte, şi statele partenere din Comunitatea Africii Orientale, pe de altă parte (O-0044/2009 – B6-0214/2009);

- întrebarea orală adresată Consiliului de către dl Markov şi dl Arif, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul preliminar de parteneriat economic între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Africa Centrală, pe de altă parte (O-0045/2009 – B6-0215/2009);

- întrebarea orală adresată Comisiei de către dl Markov şi dl Arif, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul preliminar de parteneriat economic între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Africa Centrală, pe de altă parte (O-0046/2009 – B6-0216/2009).

 
  
MPphoto
 

  David Martin, raportor Dle preşedinte, atunci când suntem direct implicaţi într-o anumită chestiune, avem întotdeauna tendinţa de a exagera importanţa acesteia, însă, în acest caz, nu consider că putem exagera importanţa problemei cu care avem de-a face. Ne confruntăm în această seară cu o serie de acorduri care au capacitatea de a afecta vieţile, calitatea acestora şi sănătatea a literalmente milioane de oameni din ţările în curs de dezvoltare.

Înainte de a aborda aspectele esenţiale ale raportului meu, aş dori să-i aduc un omagiu colegei mele, Glenys Kinnock, care, în calitate de copreşedintă a Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, s-a aflat printre cei care au contribuit cel mai mult la conştientizarea preocupărilor privind ACP, Acordurile de parteneriat economic (APE) şi impactul acestora asupra dezvoltării, nu doar în cadrul acestui Parlament, ci în toată lumea. După cum mulţi dintre dumneavoastră ştiu, la sfârşitul acestui mandat parlamentar Glenys se va retrage şi cred că ne va lipsi foarte mult munca depusă de ea în legătură cu ACP, în special în ceea ce priveşte APE.

APE au un trecut dificil în acest Parlament. Au existat adevărate tensiuni între comerţ şi obiectivele privind dezvoltarea. Unele dintre acestea ar fi putut fi evitate, dar într-o anumită măsură acestea sunt, de fapt, inerente naturii acordurilor.

În primul rând, aceste acorduri ne-au fost impuse printr-o hotărâre a OMC, iar liberalizarea unilaterală, principala cerinţă a EPA, nu este uşor de negociat.

În al doilea rând, termenul limită artificial stabilit pentru încheierea acordurilor APE complete şi interimare a însemnat că negocierile, care ar fi trebuit să aibă loc între parteneri egali, nu s-au desfăşurat în condiţii de egalitate, deoarece partea ACP ar fi suferit pierderi în cazul nerespectării termenului limită.

În final – şi aceasta nu este o critică adusă ACP, ci realităţii negocierilor - negocierile din partea noastră au fost purtate de experţi în materie de comerţ. Prin natura lor, experţii în materie de comerţ au ca scop obţinerea celui mai bun acord în favoarea Uniunii Europene. Aceştia nu au vizat neapărat obţinerea celor mai bune rezultate în materie de dezvoltare. Repet: aceasta nu este o critică; sunt pregătiţi special pentru acest lucru. Dar aceasta este realitatea negocierilor.

De la încheierea negocierilor am încercat, în calitate de Parlament, să echilibrăm situaţia dintre comerţ şi dezvoltare.

Aş dori să vorbesc în calitate de raportor pentru APE Cariforum, care, în acest moment, este, bineînţeles, unicul Acord de parteneriat economic complet. De vreme ce acest APE a fost semnat, nu putem modifica textul, avem doar ocazia de a-l aproba sau refuza. Consider că, în cazul în care vom primi anumite asigurări şi interpretări ale textului din partea Comisiei şi a Comisarului, vom putea să ne dăm acordul asupra APE Cariforum chiar în această săptămână.

Unul dintre personajele lui Lewis Carroll, şi anume Humpty Dumpty, spunea pe un ton dispreţuitor: „Când eu folosesc un cuvânt, cuvântul acela înseamnă ceea ce vreau eu să însemne, nici mai mult nici mai puţin”. Sincer vorbind, până de curând, situaţia a fost asemănătoare în ceea ce priveşte eforturile de a înţelege unele cuvinte din APE Cariforum: nu a fost întotdeauna uşor să înţelegem în mod clar semnificaţia textului.

Aş dori să ascult astăzi clarificările comisarului în legătură cu anumite puncte.

Mai întâi, să ne garanteze autenticitatea clauzei de revizuire din cadrul acestui acord şi faptul că aceasta va fi luată în serios de Comisie, în sensul că vor fi examinate priorităţile de dezvoltare, precum reducerea sărăciei, dezvoltarea durabilă, diversificarea economică şi contribuţia la îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în termenul de cinci ani stabilit, pentru a garanta funcţionarea APE în interesul acestora, şi nu în defavoarea lor.

În al doilea rând, aş dori să ascult clarificările comisarului în legătură cu banii alocaţi APE. Calculele sugerează că, din actualul FED şi alte perioade ale cadrului financiar până în anul 2013, sunt disponibile aproximativ 580 de milioane de euro pentru statele Cariforum. După părerea mea - dar, cu siguranţă, nu sunt un expert în materie - această sumă ar trebui să fie suficientă pentru îndeplinirea cerinţelor APE, cu condiţia ca fondurile să fie corect programate şi integral consumate şi priorităţile ţărilor din Caraibe să fie îndeplinite în ceea ce priveşte condiţiile de utilizare a fondurilor. În plus, trebuie să ne asigurăm că statele membre îşi vor aduce contribuţia de 2 miliarde de euro promisă pentru „ajutorul pentru comerţ” acordat ţărilor în curs de dezvoltare. Trebuie, de asemenea, să examinăm situaţia post-2013; nu putem primi nicio asigurare din partea Comisiei în acest sens, deoarece este datoria Parlamentului şi a Consiliului să facă acest lucru, dar trebuie să fim conştienţi că fondurile se epuizează şi angajamentele expiră în 2013.

În al treilea rând, aş dori să primesc asigurări în ceea ce priveşte statutul de naţiunea cea mai favorizată (MFN). I-am menţionat deja dnei comisar că înţeleg în totalitate faptul că Uniunea Europeană trebuie să insiste asupra obţinerii aceloraşi termeni şi condiţii acordate de către ţările din Caraibe Statelor Unite sau oricărui alt stat puternic dezvoltat. Nu trebuie însă să invocăm clauza MFN dacă ţările din Caraibe ajung la o înţelegere favorabilă cu un grup de ţări africane, de exemplu.

În al patrulea rând - aceasta este şi concluzia prezentării mele, în ceea ce priveşte accesul la medicamente, trebuie să ne asigurăm că nimic din Acordul Cariforum nu ameninţă utilizarea mecanismului creat de Acordul TRIPS - nu trebuie să existe nicio îndoială în privinţa acestuia.

Doresc să primesc aceste asigurări din partea dnei comisar dar, chiar şi înainte de aceasta, vreau să închei prin a spune că sunt ferm convins de faptul că tonalitatea şi natura discuţiilor privind APE au fost schimbate de către dumneaei, şi o felicit pentru munca depusă până acum în acest domeniu.

 
  
MPphoto
 

  Erika Mann, raportor(DE) Dle preşedinte, dnă comisar, stimaţi colegi, acordul cu Côte d’Ivoire este unul dintre acordurile pentru care trebuie să votăm acum în mod favorabil. Avem doar două opţiuni de vot: da sau nu. Sper ca într-o bună zi acest lucru să se schimbe şi Parlamentul să poată participa şi la negocierea mandatului.

Acest lucru îngreunează într-o anumită măsură situaţia. Există două diferenţe în ceea ce priveşte Acordul Cariforum. În primul rând, avem de-a face cu un guvern care nu a fost ales în mod democratic. În al doilea rând, avem de-a face cu un acord preliminar, care trebuie să asigure iniţial doar menţinerea vechilor preferinţe. Acordul final nu va fi negociat pentru încă o perioadă de timp.

Aş dori să primesc asigurări din partea dnei comisar Cathy Ashton în ceea ce priveşte anumite chestiuni care vor fi cu siguranţă extrem de importante pentru Côte d’Ivoire. La sfârşitul săptămânii trecute am luat din nou parte la negocieri în cadrul cărora necesitatea obţinerii unor asigurări din partea Comisiei a devenit foarte clară, lucru care este conform cu asigurările acordate de comisar în cazul SADC. În consecinţă, permiteţi-mi să menţionez unele dintre cele mai importante puncte.

Primul punct se referă la o flexibilitate semnificativă. Această flexibilitate trebuie să cuprindă următoarele puncte. Mai întâi, includerea unei clauze de revizuire, flexibilă la rândul ei, care să poată fi reexaminată în mod constant la intervale relativ scurte de timp, nu care să prevadă o perioadă de cinci ani. În al doilea rând, chestiunile sensibile ar trebui discutate numai atunci când statul respectiv îşi manifestă dorinţa de a face acest lucru în mod explicit. Acest lucru se referă, în special, la temele de la Singapore, dar bineînţeles, şi la problema modalităţii de integrare a TRIPS, precum şi alte probleme similare.

În al treilea rând, există problema acceptării diferenţelor regionale în cadrul altor negocieri de încheiere a unui acord regional. Côte d’Ivoire se confruntă cu o problemă specială din cauza faptului că acordul este negociat în prezent şi va fi semnat separat, în timp ce, pe viitor, se are în vedere negocierea unui acord regional.

În al patrulea rând, ar fi foarte important ca, în orice etapă a unor noi negocieri, să poată fi ridicate probleme care nu au fost încă abordate în respectiva etapă şi ca aceste teme să fie aprobate de Comisie.

În acest context, dnă comisar, nu trebuie decât să extindeţi aplicarea la situaţia Côte d'Ivoire a concesiilor deja făcute în privinţa SADC. Aceasta ar creşte probabilitatea unui răspuns pozitiv similar din partea Parlamentului. Suntem pur şi simplu foarte preocupaţi, iar această preocupare a fost exprimată de numeroase organizaţii non-guvernamentale, de faptul că, în special în privinţa Côte d’Ivoire, Comisia părea iniţial să fie foarte inflexibilă şi, din acest motiv, problemele menţionate mai sus nu au fost luate în considerare în timpul perioadei de tranziţie de la acordul provizoriu la cel complet. O concesie s-ar dovedi, în consecinţă, extrem de utilă şi ne-ar permite să aprobăm acordul.

În plus, în timpul discuţiilor mele cu reprezentanţii Côte d'Ivoire, am realizat că aceştia sunt foarte îngrijoraţi de faptul că nu vor primi îndeajuns de rapid asistenţa tehnică şi că, şi în acest caz, nu toate preocupările lor au fost luate în considerare. Din câte înţeleg, sunt foarte interesaţi de Comisie şi de organizaţiile internaţionale cu ajutorul cărora au acces pe piaţa IMM-urilor, pentru a putea beneficia cu adevărat de accesul la piaţa europeană. Sunt extrem de precauţi atunci când negocierile abordează temele de la Singapore menţionate anterior, chiar şi atunci când discută doar despre acestea, şi aşteaptă cu nerăbdare sprijinul nostru pentru a putea înţelege modul de utilizare a bunurilor publice în favoarea societăţii. În plus, sunt foarte interesaţi ca noi să le acordăm sprijin în cea ce priveşte aspectele legate de standardele tehnice deoarece, deseori, acestea reprezintă pentru ei adevărate obstacole în calea comerţului.

Comentariul meu final se referă la punctul privind Parlamentul. Precum am menţionat anterior, avem doar două opţiuni - de a aproba sau a respinge acordul - şi acest lucru limitează într-un mod destul de semnificativ capacitatea Parlamentului de a colabora la modelarea votului. Doresc să vă amintesc în mod explicit, lucru care veţi vedea că este evidenţiat şi în textele noastre, că o posibilă aprobare a acordului provizoriu nu înseamnă neapărat că vom vota automat în favoarea acordului complet. În realitate, în cadrul procedurii de monitorizare, dorim în mod special să fim implicaţi în negocierile următoare pentru a putea urmări într-o anumită măsură, atât cât ne stă în putere, evoluţia punctelor pe care tocmai le-am discutat.

În final, aş dori să vă invit să ne explicaţi în câteva cuvinte efectul negativ al eşuării Acordului de la Doha asupra Côte d'Ivoire, în special în ceea ce priveşte bananele.

 
  
MPphoto
 

  Helmuth Markov, autor(DE) Dle preşedinte, dnă comisar, dle Solana, în cadrul acestei dezbateri nu discutăm doar despre un pachet de şaisprezece întrebări orale adresate Consiliului şi Comisiei, opt rezoluţii şi două rapoarte din cadrul procedurii de codecizie, ci, de asemenea, despre 79 de ţări în curs de dezvoltare cu care UE îşi reînnoieşte relaţiile comerciale şi cooperarea reciprocă. Comerţul şi cooperarea sunt instrumente importante în lupta împotriva sărăciei, precum şi pentru consolidarea unor economii naţionale mai stabile din punct de vedere economic şi social. Mai presus de toate, acest proces implică acordarea de asistenţă pentru crearea de infrastructuri, pentru asistenţă medicală, suveranitate alimentară, un sistem social care să funcţioneze, educaţie şi schimburi culturale.

În trecut, relaţiile noastre comerciale cu ţările ACP se bazau pe un sistem de preferinţe comerciale nereciproce, care permitea accesul fără taxe vamale pe piaţa comună pentru majoritatea produselor fabricate în aceste statele. În 2000 s-a convenit elaborarea unui nou acord de parteneriat până la sfârşitul anului 2007. În temeiul acestui nou acord, trebuia ca preferinţele comerciale unilaterale să fie înlocuite cu acorduri compatibile cu normele OMC, care aveau ca scop reducerea şi, în cele din urmă, eliminarea sărăciei, precum şi promovarea dezvoltării durabile, a integrării regionale, cooperării economice şi bunei guvernări, sprijinind ţările ACP în dezvoltarea potenţialului lor economic şi integrându-le treptat în economia mondială. În plus, se urmărea extinderea capacităţii de producţie a acestor ţări şi luarea unor măsuri privind facilitarea întreprinderilor private şi a investiţiilor.

Acordurile economice pe care le discutăm, în special aşa numitul APE interimar sau acord „doar pentru mărfuri”, sunt în principal acorduri comerciale, deoarece 90% sau mai mult dintre problemele abordate de acestea sunt legate de accesul la piaţă şi alte domenii ale comerţului. Scopul este liberalizarea progresivă a comerţului dintre UE şi regiunile partenere sau statele individuale.

Ce fel de probleme ne-au atras atenţia în cadrul acestor negocieri?

Mai întâi, timpul acordat nu pare să fi fost suficient. Bineînţeles, Comisia se află într-o poziţie bună. Aceasta a fost în măsură să poarte negocierile, să organizeze votul şi să implice statele membre. Imaginaţi-vă, totuşi, că aţi fi fost unul dintre partenerii de negociere aflaţi de cealaltă parte. Negocierile au fost oare într-adevăr purtate întotdeauna în paralel, astfel încât să poată fi organizate consultările similare dintre societatea civilă şi parlament în ţările respective?

S-au adus multe critici în privinţa conţinutului. Mai întâi, în ciuda existenţei altor opinii competente, Comisia a considerat că reducerea cu 80% a taxelor vamale în următorii 15 ani este conformă cu normele OMC. Deşi angajamentele de liberalizare sunt iniţial asimetrice, în ceea ce priveşte etapele către liberalizare, rezultatul va fi o piaţă deschisă pentru ambele părţi, lucru pe care UE şi-l poate permite cu uşurinţă. Exportul din ţările ACP va constitui numai un procent redus din importurile sale.

Pentru statele ACP, desfiinţarea taxelor vamale are ca rezultate pierderi de venituri din aceste taxe şi pierderea unor finanţări necesare pentru investiţii publice urgente în infrastructură, sfera socială, sprijin pentru dezvoltarea economică şi îmbunătăţirea capacităţii administrative. În plus, aceasta semnifică încetinirea creşterii economiei naţionale şi, în consecinţă, dependenţa permanentă de exporturile din ţările industrializate. Acest lucru afectează în aceeaşi măsură produsele alimentare şi bunurile industriale creând, în cele din urmă, un cerc vicios. Creşterea preţurilor alimentelor în ţările ACP reprezintă dovada incontestabilă a acestui efect. Am pus adeseori următoarea întrebare: dacă 50 de ani de relaţii comerciale nereciproce nu au stimulat nicio urmă de dezvoltare adecvată, cum s-ar putea obţine acest lucru prin deschiderea reciprocă a pieţelor?

O altă problemă serioasă, care va fi accentuată de acordul propus, este relaţia dintre regiunile şi ţările partenere. În cadrul Comunităţii Africii Orientale, şi sunt personal însărcinat cu propunerea de rezoluţie pertinentă, problema tarifelor interne este poate mai puţin semnificativă, datorită existenţei unei uniuni vamale, dar relaţiile comerciale dintre statele învecinate s-ar putea înrăutăţi din cauza nivelurilor diferite de liberalizare. În acest caz, există, desigur, numeroase probleme legate de regulamentele privind ţara de origine. Există temeri serioase în legătură cu negocierile privind acordurile APE globale. Acestea reflectă anumite conflicte în cadrul rundei de negocieri pentru dezvoltare eşuate de la Doha. Numeroase state nu consideră că se află în poziţia de a-şi dereglementa piaţa serviciilor, a investiţiilor şi a achiziţiilor publice şi de a le deschide concurenţei globale. Acest lucru nu poate fi nici măcar gestionat în totalitate, şi nici nu este de dorit în cadrul Comunităţii Europene. În ceea ce priveşte absenţa mecanismelor de control ale pieţelor financiare, nu este nevoie să intrăm acum în detalii amănunţite.

Au fost şi sunt în continuare exprimate numeroase critici cu privire chiar la transparenţa negocierilor, şi anume, măsura în care parlamentele şi societatea civilă au fost implicate în acest proces. În cele din urmă, există şi întrebări în ceea ce priveşte Modul 4. Dacă bunurile pot circula liber, nu ar trebui să li se acorde şi persoanelor aceleaşi facilităţi? În acest context, comisia noastră a formulat întrebări care, indiferent de fondul acestora, abordează întotdeauna aceleaşi probleme.

Care sunt măsurile de asistenţă financiară, tehnică şi administrativă prevăzute în cadrul parteneriatelor de restabilire a comerţului şi de dezvoltare? În cadrul negocierilor următoare, îşi va demonstra Comisia flexibilitatea şi va lua în considerare nevoile regiunilor partenere, în special în ceea ce priveşte facilitarea taxelor la export în scopuri de dezvoltare, protejarea industriilor emergente, asigurarea libertăţii de circulaţie a angajaţilor şi a unei protecţii speciale pentru sistemul de achiziţii publice? În plus, este Comisia pregătită să îşi revizuiască poziţia privind protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, în ceea ce priveşte conservarea diversităţii biologice şi a transferului de cunoştinţe şi garantarea asistenţei medicale la un preţ rezonabil în ţările mai sărace? Sunt Consiliul şi Comisia pregătite să furnizeze Parlamentului şi societăţii civile informaţiile corespunzătoare privind oportunităţile de participare? În cele din urmă, există disponibilitatea de a revizui acordul negociat în cazul în care s-ar dovedi că anumite puncte au influenţe negative asupra dezvoltării în statele ACP?

Permiteţi-mi să fac un ultim şi scurt comentariu personal. Deţin funcţia de preşedinte al Comisiei pentru comerţ internaţional de doi ani şi jumătate. De vreme ce nu voi mai candida pentru această poziţie, aş dori, cu această ocazie, să le mulţumesc foarte mult membrilor secretariatului meu, dlui Rodas şi în special dnei Pribaz pentru sprijinul extraordinar acordat, şi de asemenea colegilor mei. Colaborarea a fost reuşită şi consider că am avut multe realizări. Ar fi minunat dacă am avea succes şi în ceea ce priveşte APE. Aş dori să le urez toate cele bune tuturor celor care rămân pentru următorul mandat parlamentar. Sunt foarte încrezător că în cadrul acestui Parlament comerţul va juca un rol mai important. Vă mulţumesc foarte mult.

 
  
MPphoto
 

  Christofer Fjellner, autor (SV) Dle preşedinte, sunt foarte bucuros că avem ocazia să ducem această dezbatere astăzi. În această perioadă de protecţionism sporit şi de răspândire şi nu de reducere a sărăciei, este foarte important pentru noi să păstrăm comerţul deschis între Europa şi unele dintre cele mai sărace ţări ale lumii. Aceasta este în principiu esenţa acordurilor interimare. Acordurile de parteneriat economic vizează garantarea comerţului şi a dezvoltării continue în unele dintre cele mai sărace ţări din lume.

Aceste ţări riscă să fie cele mai afectate pe măsură ce recesiunea mondială se amplifică şi cursa pentru înarmare protecţionistă pare să se intensifice. De aceea nu pot să înţeleg unele dintre criticile care au fost exprimate. Unele persoane pretind că aceste acorduri merg prea departe şi sunt prea cuprinzătoare. Unii critici preferă să discute despre pierderea veniturilor vamale decât despre potenţialul pentru noi forme de comerţ. Din contră, eu consider că ar trebui să fim mulţumiţi de toate aceste realizări importante. Nu cred că există un conflict inerent între comerţ şi dezvoltare, precum pretind unii dintre vorbitori. Dimpotrivă: comerţul duce la dezvoltare, taxele duc la sărăcie.

Am fost responsabil cu acordul interimar cu Ghana. Mai întâi de toate, recunosc faptul că acordul are câteva puncte slabe, precum impunerea continuă, pentru o perioadă de tranziţie, a taxelor UE la orez şi zahăr dar, în esenţă, este un acord foarte bun. De aceea, este important să ne asigurăm că va fi semnat cât mai repede posibil. Alegerile prezidenţiale din Ghana au constituit în trecut un obstacol, dar acum aş dori să solicit noului preşedinte al ţării, John Atta Mills, să semneze acordul interimar. De asemenea, sper că noi, cei din Uniunea Europeană, vom semna acordul pe care l-am negociat. Este inacceptabil ca acest proces să dureze atât de mult, în special din cauza incapacităţii serviciului de traducere al Consiliului de a funcţiona în mod adecvat.

Aş dori să profit de această ocazie pentru a vă solicita tuturor sprijinul în privinţa acestui acord. În aceste vremuri de nesiguranţă, lumea are nevoie de mai mult comerţ, nu de mai puţin.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Caspary, autor (DE) Dle preşedinte, stimaţi colegi, în opinia mea, acordurile semnate între partenerii economici sunt esenţiale din punct de vedere al garantării relaţiilor comerciale cu statele din Africa, Caraibe şi Pacific. Cooperarea este în interesul atât al Uniunii Europene, cât şi al acestor ţări. Trebuie să stopăm imediat furnizarea asistenţei pentru dezvoltare acordată ţărilor africane în ultimii cincizeci sau şaizeci de ani. Trebuie să le permitem acestor ţări să fie libere şi din punct de vedere mental, pentru ca acestea să-şi poată hotărî singure viitorul şi să se poată dezvolta, aşa cum au făcut şi alte regiuni ale lumii de-a lungul ultimelor decenii.

Comerţul poate aduce o contribuţie extraordinară în acest sens. Pe de o parte, mă refer la comerţul dintre Uniunea Europeană şi aceste ţări, dar mai ales la comerţul chiar dintre aceste ţări, şi anume cu alte ţări în curs de dezvoltare. Sunt convins că s-ar putea să fim nevoiţi să facem oarecare presiuni asupra guvernelor şi statelor pentru ca acestea să înlăture tarifele vamale extrem de ridicate pe care le aplică în multe domenii, pentru a crea condiţiile necesare creşterii economice în această regiune.

De ce trebuie făcut acest lucru? Aceste state au o nevoie urgentă de condiţii-cadru care să le permită oamenilor să-şi câştige singuri existenţa. În cadrul discuţiilor mele cu reprezentanţi ai acestor ţări, am avut deseori impresia că oamenii erau recunoscători pentru faptul că noi, în calitate de Uniune Europeană, exercităm presiuni în anumite domenii, şi pentru faptul că, în numeroase domenii avem anumite cerinţe şi forţăm guvernele naţionale să facă cât de cât progrese în ceea ce priveşte politica economică.

Aş fi bucuros dacă nu am omite acest punct de vedere în următoarele săptămâni şi luni şi în special în timpul negocierilor, atât pentru a aborda dorinţele legitime ale guvernelor, cât şi pentru a susţine, la un anumit moment, cerinţele noastre legitime şi pentru a reprezenta cerinţele legitime ale oamenilor din aceste ţări.

În această privinţă, sper ca negocierile noastre să fie productive.

 
  
MPphoto
 

  Kader Arif, autor (FR) Dle preşedinte, stimaţi colegi, în cadrul lungii dezbateri de astăzi, aş dori, dacă îmi permiteţi, să rezerv câteva momente pentru a reflecta asupra realizărilor de până acum.

Să ne amintim de poziţia iniţială a unora dintre membrii acestui Parlament faţă de preocupările crescânde din ţările din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP), faţă de demonstraţiile împotriva Acordurilor de parteneriat economic (APE), faţă de semnalele de alarmă primite atât de la ONG-urile din nord cât şi de la cele din sud, atunci când solicitam ca prioritatea acestor acorduri să fie dezvoltarea, lucru care astăzi pare evident, după cum repetă Comisia în mod constant. Totuşi, la acel moment, dl Mandelson de abia a îndrăznit să ne răspundă deoarece, în opinia lui, principalul obiectiv era stimularea comerţului, de parcă simpla înlăturare a barierelor vamale ar avea ca rezultat, în mod miraculos, dezvoltarea.

Oamenii ne considerau idealişti, manipulaţi de ONG-uri şi au fost jigniţi de solicitările noastre privind instrumentele de protecţie, reglementare şi intervenţie din partea autorităţilor publice, dar care a fost rezultatul? Se pare nu eram iresponsabili. Nu, guvernele ţărilor ACP nu au acceptat să continue negocierile sub presiuni sau ameninţări. Nu, riscurile implicate în deschiderea comerţului nu sunt fictive, ci reale şi vor avea consecinţe reale şi imediate: bugetele de stat se vor reduce din cauza pierderilor de venituri vamale, noile industrii din sectorul agricol vor fi afectate şi securitatea alimentară a populaţiei va fi ameninţată.

Ne-am exprimat aceste temeri cu mult timp în urmă, înainte de revoltele provocate de foamete sau de criza financiară. Ce rămâne aşadar de spus în ceea ce priveşte situaţia actuală? Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Organizaţia Naţiunilor Unite admit faptul că ţările în curs de dezvoltare, contrar afirmaţiilor iniţiale, vor fi grav afectate de recesiunea mondială.

Jacques Diouf, directorul general al Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură, a subliniat recent acest lucru, întrebând dacă am îndrăzni să afirmăm în faţa celor pe care îi numim parteneri că suntem dispuşi să cheltuim miliarde pentru a salva sistemul bancar mondial, dar nu pentru a le salva populaţia care moare de foame.

Dnă comisar, doresc să fiu în totalitate sincer şi vreau ca acest lucru să fie foarte clar. Voi vota în favoarea APE numai dacă vă luaţi un angajament puternic şi precis în numele Comisiei de a ne garanta că aceste APE vor fi într-adevăr în sprijinul dezvoltării. Vorbele sau declaraţiile de intenţie nu vor fi de ajuns, le-am auzit de prea multe ori. Vrem angajamente precise şi aş dori să le enumăr pe rând. Acordurile EPA vor fi satisfăcătoare numai dacă vor promova integrarea regională şi vor contribui la dezvoltarea ţărilor ACP şi la îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

Atunci când solicităm promovarea integrării regionale, acest lucru trebuie transpus în termeni practici. De exemplu, în Africa centrală, Republica Camerun a fost criticată, chiar puternic condamnată, de către vecinii săi pentru semnarea acestui acord interimar cu Uniunea Europeană. Din cele opt state din această regiune, subliniez că cinci sunt ţări cel mai puţin dezvoltate, şi anume ţări care, în mod automat şi în deplină conformitate cu normele Organizaţiei Mondiale a Comerţului, au acces liber la piaţa europeană de export fără a li se cere să acorde în schimb avantaje comerciale. Înţeleg foarte bine preocupările acestora atunci când Comisia le cere să fie deschişi la 80% din exporturile europene.

Aşadar, în condiţiile în care dna comisar se angajează să promoveze integrarea regională, să dea dovadă de mai multă flexibilitate pentru a lua în considerare diferitele niveluri de dezvoltare ale partenerilor noştri, ne poate explica oare motivul pentru care nu acceptă oferta propusă de Africa Centrală, de liberalizare în proporţie de 71%?

Al doilea subiect esenţial care necesită un răspuns sunt problemele de la Singapore. Acestea nu pot fi impuse în cadrul negocierilor împotriva voinţei ţărilor partenere. În această privinţă, doresc să atrag atenţia în mod special asupra achiziţiilor publice. Trebuie, bineînţeles, să existe transparenţă - întotdeauna voi susţine acest lucru - dar îi putem oare priva pe partenerii noştri ACP de un instrument esenţial al suveranităţii lor în sprijinul industriei şi serviciilor lor locale impunând liberalizarea achiziţiilor publice?

Al treilea punct sunt serviciile. În discuţiile noastre cu Republica Camerun privind APE, Comisia a subliniat de nenumărate ori faptul că partenerii noştri doreau să ducă negocieri în ceea ce priveşte serviciile. Acest lucru poate fi adevărat dar, cu toate acestea, trebuie să ne ferim de cei care ar folosi acest argument pentru a impune liberalizarea serviciilor în toate regiunile şi ţările şi, în special, pentru a justifica liberalizarea serviciilor publice. Dnă comisar, mă aştept la un angajament ferm din partea dumneavoastră conform căruia serviciile publice vor rămâne, în toate regiunile, în afara razei de acţiune a negocierilor. Suntem conştienţi de faptul că pierderea de venituri vamale va cauza reduceri ale bugetelor partenerilor noştri. În cazul reducerii veniturilor, primele sectoare care vor avea de suferit vor fi cele ale educaţiei, sănătăţii sau cercetării. Ar fi, aşadar, inacceptabil ca, într-o astfel de situaţie, guvernele ACP să piardă controlul asupra serviciilor lor publice şi îi solicit dnei comisar să ne dea asigurări ferme în acest sens.

Al patrulea punct, care a fost deja menţionat, este protejarea securităţii alimentare. Aceasta implică atât stabilirea unor măsuri de siguranţă adecvate, cât şi acordarea partenerilor noştri a drepturilor de a-şi susţine exporturile în scopul menţinerii competitivităţii pe pieţele mondiale. Sunt conştient de existenţa unor evoluţii pozitive în acest sens în regiunea Comunităţii de Dezvoltare a Africii de Sud. Este pregătită Comisia să propună măsuri similare în alte regiuni?

Ultimul punct este acela că suntem conştienţi de faptul că modernizarea economiilor statelor ACP va necesita un angajament financiar enorm din partea Uniunii Europene, atât pentru protejarea industriilor emergente de efectele negative ale liberalizării, cât şi pentru dezvoltarea competitivităţii economiilor partenerilor noştri. Din păcate, contrar recomandărilor repetate făcute de grupul nostru politic, sursa principală de finanţare pentru APE va fi chiar Fondul european de dezvoltare. Ştim că în trecut utilizarea acestor fonduri nu a fost punctul forte al Comisiei şi de aceea trebuie să subliniez importanţa utilizării lor rapide şi în conformitate cu priorităţile partenerilor noştri.

În sfârşit, dnă comisar, aceste acorduri sunt imaginea Uniunii Europene în întreaga lume, imaginea pe care aceasta o va prezenta celor mai sărace ţări din lume.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DOAMNA ROURE
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  Glyn Ford, autor Doamnă preşedintă, în primul rând îmi cer scuze faţă de doamna comisar şi de colegii mei raportori pentru că am lipsit de la dezbatere până în urmă cu cinci minute. Am avut unele piedici ca să ajung aici, dar am reuşit în ultimul minut. Sper că nu voi repeta ce-au spus alţii sau cel puţin nu prea mult şi-i rog să mă scuze pentru acest lucru.

Vorbesc de fapt despre două probleme: Vorbesc în calitate de raportor pentru Acordul interimar de parteneriat economic cu statele din Pacific şi în calitate de raportor alternativ în numele Grupului Socialist pentru Acordul interimar de parteneriat economic cu Africa de Est şi de Sud.

Întreaga dezbatere din această seară nu a fost declanşată de o decizie a Comisiei Europene sau a Uniunii Europene prin care am dorit o nouă relaţie comercială cu ţările din Africa, Caraibe şi Pacific, ci de o decizie – de mai bine de un deceniu – a Organizaţiei Mondiale a Comerţului conform căreia discriminăm fără justificare unele ţări în curs de dezvoltare în favoarea altora. Unele persoane au spus că aceasta ar trebui să privească doar dezvoltarea – sunt întru totul de acord – dar trebuie să reţinem că una dintre cerinţele de bază este să armonizăm acordurile noastre cu aceste ţări membre ale OMC. Deci trebuie să facem acest lucru; acesta este primul lucru.

Pe lângă compatibilitatea cu OMC, trebuie să facem tot ce ne stă în puteri pentru a încerca să îmbunătăţim situaţia acestor blocuri regionale diferite şi a încerca să tratăm situaţiile specifice cu care ne confruntăm în realitate. Cu privire la Pacific, pentru care sunt raportor, avem un grup de 14 – plus unul dacă includem Timorul de Est – state naţionale foarte mici. Una, de fapt, este cea mai mică ţară din lume, cu o populaţie de exact un milion de ori mai mică decât cea a Chinei – Nauru. Dar chiar şi cele mai mari sunt în realitate comparativ mai mici şi trebuie să luăm în calcul acest lucru în privinţa cerinţelor şi presiunilor pe care le exercităm asupra acestor state. Trebuie să ne asigurăm că există perioade de tranziţie adecvate pentru întreprinderile mici şi mijlocii deoarece, sincer, în afară de unele întreprinderi miniere din Papua-Noua Guinee, acestea sunt toate întreprinderi mici şi mijlocii. Trebuie să facem ce putem în legătură cu comerţul regional şi în special să luăm în calcul relaţia specială pe care ţările din Pacific o au cu Australia şi cu Noua Zeelandă.

Doar două dintre cele 14 state au semnat Acordul interimar. Totuşi, ştiu din vizita mea la Port Moresby de la ultima întâlnire ACP că există alte ţări din Pacific care ar dori să semneze un acord final cu condiţia ca acesta să le satisfacă cerinţele. Iată de ce, în ceea ce mă priveşte, sunt în favoarea acordului interimar. Acesta este mesajul pe care l-am primit atât de la guvernul din Papua-Noua Guinee, cât şi de la cel din Fiji. Acestea nu sunt pe deplin satisfăcute – există puncte pe care ar dori să le renegocieze – dar văd răspunsul în semnarea şi acceptarea unui acord interimar care ar putea duce la un acord final care va încuraja mai mult dezvoltarea şi va da posibilitatea mai multor ţări din Pacific să se implice cu adevărat.

De asemenea, trebuie să avem în vedere o serie de aspecte specifice care se aplică în special în Papua-Noua Guinee şi Fiji şi în alte părţi din Pacific, dar s-ar putea aplica şi altor acorduri. Trebuie să luăm în considerare negocierile privind drepturile de proprietate intelectuală care acoperă nu doar artefactele tehnologice occidentale, ci şi cunoştinţele tradiţionale; trebuie să ne asigurăm că există transparenţă în achiziţiile publice, accesul contractorilor europeni la acestea trebuind să aibă loc la un nivel adecvat nevoilor statelor din Pacific; trebuie să analizăm în cazul Pacificului în special acordarea vizelor de muncă în Uniunea Europeană pentru cetăţenii insulelor din Pacific pe perioade de cel puţin 24 de luni pentru ca aceştia să poată lucra – nu în profesiile cu înaltă calificare, ci probabil pentru a lucra ca îngrijitori şi în activităţi similare.

Pot spune, cu privire la Africa de Est şi de Sud, că multe dintre aceste puncte s-ar aplica aici? Aş dori să mulţumesc în special dlui Caspary pentru activitatea desfăşurată alături de mine în acest sens şi, în ceea ce priveşte Pacificul, aş dori să menţionez activitatea dlui Audy.

Dar în ceea ce priveşte ESA trebuie să analizăm în special problemele legate de buna guvernare. Aceasta include Zimbabwe. Nu sunt împotriva unui acord interimar, dar cred că un acord final ar fi greu de acceptat de către Parlament dacă nu există un plan clar în cazul Zimbabwe de a vedea instaurarea unui regim democratic adecvat, unul care poate găsi o ieşire din dificultăţile cu care se confruntă în prezent.

Ultimul punct pe care vreau să-l scot în evidenţă în legătură cu ESA, în afară de a susţine raportul dlui Caspary – cu unele amendamente care au fost propuse – este să menţionez situaţia Arhipelagului Chagos. Acesta este inclus deoarece am propus un amendament, care a fost acceptat. În mod normal, în cazul unor astfel de acorduri ne consultăm cu ţările vecine şi teritoriile vecine. Arhipelagul Chagos se află în mijlocul unei părţi a acestei regiuni: Seychelles-Mauritius-Madagascar. Aceşti oameni sunt în prezent refugiaţi în Seychelles şi sper că-i vom consulta înainte de încheierea oricărui acord final în ce priveşte impactul pe care l-ar putea avea asupra lor şi asupra teritoriului acestora dacă vor avea dreptul să se întoarcă.

 
  
MPphoto
 

  Jan Kohout, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului – (CS) Doamnă preşedintă, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, doresc să încep prin a mulţumi Parlamentului pentru că-mi permite în acest moment important să mă adresez acestei adunări cu o problemă la fel de sensibilă ca şi Acordurile de parteneriat economic.

Doresc, de asemenea, să-mi exprim aprecierea pentru rolul pozitiv pe care l-a jucat Parlamentul în cursul acestor negocieri prin dezbaterile politice. Aş dori să felicit în special Comisia pentru comerţ internaţional şi Comisia pentru dezvoltare pentru activitatea neobosită pe care au depus-o şi să le mulţumesc pentru interesul neîntrerupt în cadrul discuţiilor.

APE-urile au fost întotdeauna o prioritate pentru miniştrii dezvoltării la reuniunile lor din cadrul Consiliului pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe. În ultimii ani aproape toate aceste reuniuni au inclus discuţii cu Comisia privind punerea în aplicare a mandatului Consiliului privind APE-urile, care au avut de multe ori ca rezultat adoptarea concluziilor. Când preşedinţia cehă şi-a prezentat programul în faţa Parlamentului în ianuarie, am spus că aceasta este o perioadă esenţială şi am promis să depunem toate eforturile pentru asigurarea continuării progresului. Am profitat de ocazie pentru a răspunde multor întrebări şi am depus eforturi considerabile pentru o gamă largă de subiecte. Privim în continuare cooperarea şi discuţia constructivă între instituţii ca cel mai bun mod de a crea şi a dezvolta politicile corecte.

Ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare se confruntă cu o criză financiară şi economică fără precedent care a cuprins toată lumea. La întrebarea cum le afectează criza economiile, ţările în curs de dezvoltare răspund că aceasta a adus o scădere a schimburilor comerciale care a cauzat o creştere economică redusă, restricţii asupra producţiei şi niveluri mai ridicate de şomaj. Scăderea schimburilor comerciale şi pierderea pieţelor de export create după mulţi ani de efort sunt foarte dureroase pentru economiile în curs de dezvoltare şi pentru condiţiile de trai şi bunăstarea locuitorilor acestora.

În aceste circumstanţe trebuie să folosim fiecare oportunitate din contextul răspunsului nostru la criza economică globală pentru a face din comerţ o forţă motrice pentru dezvoltarea durabilă. APE-urile servesc acestui scop. Prin integrare regională treptată, acestea oferă o oportunitate pentru comerţul regional şi extinderea accesului fără taxe vamale şi restricţii cantitative la piaţa noastră extinsă, care dă posibilitatea unui volum mai mare al comerţului cu UE. APE-urile funcţionează astfel în conformitate cu normele OMC. Acest factor constituie un aspect juridic important care diferenţiază APE-urile de preferinţele comerciale anterioare care au fost puse în aplicare în cadrul Acordului de la Cotonou şi care au fost dăunătoare pentru comerţul dintre statele ACP şi UE şi au cauzat o nesiguranţă considerabilă.

Nesiguranţa este opusul încrederii. Nesiguranţa alungă investiţiile, în timp ce încrederea le atrage. Este binecunoscut faptul că ţările în curs de dezvoltare au suferit o scădere dramatică a investiţiilor de la începutul crizei actuale. În lumea nesigură de astăzi, APE-urile pot oferi un anumit grad de certitudine juridică şi încredere care vor contribui la redresarea economică. Aceste acorduri nu sunt un panaceu, dar reprezintă un instrument pozitiv care poate fi combinat cu alte instrumente.

În ultimele luni au fost publicate o serie de rapoarte care descriu modul în care criza economică poate bloca progresul către îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în multe regiuni. Ar trebui să fim foarte neliniştiţi în această privinţă. APE-urile profită de toată flexibilitatea permisă de normele OMC pentru a promova dezvoltarea. Acestea asigură pentru partenerii noştri din statele ACP deschiderea imediată şi asimetrică a pieţelor cu perioade de tranziţie lungi, derogări şi monitorizare regulată şi, de asemenea, definesc angajamentele pentru reforme politice. Uniunea Europeană s-a angajat în acelaşi timp să nu-şi lase partenerii singuri în faţa acestei provocări. Pentru punerea în aplicare a acestor acorduri oferim, de asemenea, suport financiar special adaptat.

Mă bucur că de curând a renăscut interesul pentru un dialog mai substanţial privind APE atât din partea UE, cât şi a statelor ACP. Doresc să folosesc această oportunitate pentru a mulţumi comisarului Ashton pentru eforturile sale şi pentru atenţia cu care a ascultat punctele de vedere ale partenerilor noştri din statele ACP. Ca urmare a prezentării planului său de abordare privind APE în faţa Parlamentului în luna octombrie a anului trecut şi în faţa Consiliului în noiembrie, a existat o intensificare a contactelor cu partenerii noştri politici din diferitele regiuni ale ACP. În prezent se înregistrează un progres semnificativ în negocierile cu diferite regiuni. Fiecare regiune are propriile caracteristici şi avansează în ritmul propriu. În următoarele luni, ar trebui să avem o imagine mai clară a tuturor acestor negocieri.

Cred că Parlamentul European va sprijini APE-urile cu statele Cariforum şi APE-ul interimar cu Coasta de Fildeş. Acest lucru va trimite un semnal încurajator tuturor statelor ACP. Aceasta va fi o dovadă pentru ele că răbdarea în negocieri aduce rezultate care sunt acceptabile şi benefice pentru ambele părţi. De asemenea, va arăta că parteneriatul ACP-UE este capabil să reacţioneze la provocări noi, de natură juridică, economică sau politică. În această perioadă de nelinişte fiecare acord internaţional nou reprezintă un parteneriat mai puternic şi o nouă speranţă pentru viitor. Semnarea acordurilor ar trimite un mesaj politic valoros care probabil va avea o contribuţie la următoarea reuniune a celor două organisme paritare ale ACP-UE: Adunarea Parlamentară Paritară care are loc la începutul lunii aprilie la Praga şi Consiliul de Miniştri Paritar de la sfârşitul lunii mai la Bruxelles.

Uniunea Europeană trebuie să-şi sprijine în continuare partenerii şi aceasta înseamnă nu doar regiunea Cariforum, care este un exemplu pentru ceilalţi prin semnarea primului APE global, ci şi ţările şi regiunile care au făcut primii paşi şi trebuie încurajate să meargă mai departe. Printre acestea se află Coasta de Fildeş, al cărui APE interimar aşteaptă, de asemenea, aprobarea Parlamentului. Mai multe APE-uri sunt în curs de pregătire. Comisia lucrează intens pentru a crea condiţii care le vor permite statelor partenere să se întâlnească şi să stabilească o direcţie spre acordurile regionale integrale. Consiliul accentuează întotdeauna faţă de Comisie şi de parteneri că aceste acorduri sunt un instrument de dezvoltare şi că avantajele pentru dezvoltare pot fi exploatate la maximum doar prin acorduri regionale integrale.

Contextul politic şi economic general în care Parlamentul a fost invitat să aprobe APE-urile Cariforum şi EPA-ul interimar cu Coasta de Fildeş este important; cu toate acestea, Parlamentul a solicitat Consiliului şi Comisiei o serie de explicaţii concrete. Acest pas este o parte esenţială şi justificată a procesului şi încerc să ofer cel mai complet răspuns posibil la întrebările care se încadrează în domeniul meu de responsabilitate. Ştiu că au fost adresate şi alte întrebări, la care dna comisar Ashton este pregătită să răspundă. Aş dori să încep referindu-mă la unele dintre subiectele care au fost menţionate.

Una dintre problemele pe care le-aţi ridicat privea întrebarea dacă, în ce măsură şi când se vor efectua revizuiri ale APE-urilor cu statele Cariforum. Atât Consiliul, cât şi grupul ACP, împărtăşesc pe deplin îngrijorările legate de această întrebare. Pot confirma că revizuirile globale ale APE-urilor nu vor fi efectuate mai târziu de cinci ani de la data la care au fost semnate, adică din octombrie anul trecut. Revizuirile vor fi, bineînţeles, suplimentare faţă de monitorizarea de rutină a îndeplinirii acestor acorduri, după cum se precizează în articolul 5. Aceste revizuiri sunt obligatorii conform termenilor acordurilor şi acestea sunt una dintre sarcinile organismelor paritare, inclusiv ale comisiilor parlamentare şi consultative. Evaluările de impact vor fi efectuate în cadrul revizuirilor şi acestea vor include costurile şi consecinţele aplicării acordurilor. Dacă un APE este modificat sub orice formă sau dacă există modificări în modul de aplicare a acestuia, implicarea parlamentelor este garantată, fie conform legilor semnatarilor APE-ului, fie în cadrul comisiilor parlamentare înfiinţate pe baza APE-ului.

A doua întrebare de care este interesat Parlamentul priveşte măsurile financiare concomitente solicitate de regiunile ACP şi în special promisiunile noastre de a sprijini comerţul. După cum aţi aflat, în octombrie 2007, atât Comunitatea Europeană cât şi statele membre s-au angajat să crească asistenţa în domeniul comerţului la 1 mld EUR până în 2010 în cadrul Strategiei UE privind ajutorul pentru comerţ. Aproape 50% din această sumă majorată va fi disponibilă pentru nevoile organizate în ordinea priorităţilor chiar de către statele ACP, inclusiv nevoile care reies din aplicarea APE-urilor. Toate angajamentele statelor membre de a sprijini comerţul sunt suplimentare faţă de ajutorul de la Fondul European de Dezvoltare şi toate angajamentele noastre sunt ferme.

În al treilea rând, aş dori să asigur Parlamentul cu privire la problema importantă a accesului la medicamente. În acest caz pot anunţa foarte clar că niciunul dintre articolele acordurilor nu poate submina capacitatea statelor Cariforum de a sprijini accesul la medicamente. Nu putem face o analiză juridică detaliată aici, dar din punct de vedere politic vă pot asigura din nou că aceste acorduri nu includ nicio astfel de intenţie.

Cu privire la procesul de integrare avansat din statele Cariforum, aţi atras în mod normal atenţia asupra compatibilităţii acestor acorduri cu alte programe regionale, precum piaţa unică şi spaţiul economic al CARICOM. Pe lângă sprijinirea dezvoltării şi facilitării integrării treptate a ţărilor ACP în economia mondială, obiectivul principal al APE-urilor este în mod precis să sprijine integrarea regională.

Articolul 4 al APE-ului specifică în mod clar că în aplicarea acestuia se vor lua în calcul procesele de integrare din statele Cariforum, inclusiv piaţa unică şi spaţiul economic CARICOM. Va fi acordată o atenţie specială consolidării programelor de integrare regională şi asigurării unui viitor durabil pentru aceştia. În timpul negocierilor statele Cariforum s-au asigurat deja că toate obligaţiile care reies din APE-uri sunt complet compatibile cu obligaţiile regionale adoptate de statele din Caraibe în cadrul programelor de integrare regională corespunzătoare.

Totuşi, compatibilitatea APE-urilor cu procesele de integrare regională este, de asemenea, importantă pentru toate celelalte regiuni care negociază în prezent APE-uri globale. Ca un exemplu putem menţiona aici APE-ul global destinat economiilor din Africa de Vest. Un APE regional global ar consolida integrarea regională, ar accelera competitivitatea şi ar contribui la dezvoltarea regiunii. Procesul de negociere a contribuit deja la eforturile crescute privind integrarea regională, deoarece crearea unei baze tarifare externe comune pentru Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest este considerată o premisă esenţială pentru încheierea negocierilor APE. De asemenea, este posibil să spunem acelaşi lucru despre alte regiuni, cu referirea cuvenită la nevoile specifice şi procesele de integrare ale acestora.

Integrarea regională va fi consolidată, cu siguranţă, imediat ce toate regiunile semnează acorduri globale adaptate la cerinţele lor specifice. Parlamentul a solicitat în mod repetat o abordare flexibilă în tranziţia de la acordurile interimare la cele globale. În acest context nu pot decât să confirm că Consiliul împărtăşeşte acelaşi punct de vedere şi accentuează necesitatea unei abordări flexibile. Deoarece mai multe întrebări dificile au rămas nerezolvate în cadrul negocierilor, în luna mai a anului trecut am solicitat Comisiei să exploateze toată flexibilitatea şi asimetria compatibile cu normele OMC pentru a lua în calcul diferitele nevoi şi diferitele niveluri de dezvoltare ale ţărilor şi regiunilor ACP. Pe lângă acestea am luat şi alte măsuri. Consiliul a declarat că ţările şi regiunile ACP pot să devieze, dacă doresc, dacă este necesar, de la prevederile acceptate de alte state sau regiuni în timpul negocierilor APE.

Există o nevoie clară de a menţine coeziunea între APE-urile individuale, în special în ţările africane. Totuşi, fiecare regiune are propriile caracteristici specifice care trebuie luate în calcul. APE-ul semnat cu statele Cariforum oferă un exemplu dar cu siguranţă nu un model.

Sper că observaţiile mele asupra acestor puncte specifice au ajutat la clarificarea lor şi au oferit o asigurare privind unele dintre întrebările adresate aici în Parlament. Sunt convins că doamna comisar, care a negociat aceste subiecte în mod direct cu reprezentaţii politici ai statelor Cariforum şi ai altor regiuni ACP împreună cu colegii săi, va dori să vorbească despre alte subiecte mai detaliat.

În acest moment, în martie 2009, când trecem prin cea mai gravă criză economică de o generaţie, aş dori să evidenţiez cât de important este pentru noi toţi să apreciem rezultatele pozitive în domeniul politicii. Într-o perioadă de declin al schimburilor comerciale şi de adoptare a tot mai multor măsuri protecţioniste în acest domeniu, într-o perioadă în care există riscul ca progresul realizat în îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului să fie pierdut în unele regiuni, aprobarea Parlamentului European pentru APE-ul cu statele Cariforum şi APE-ul interimar cu Coasta de Fildeş vor oferi un semnal pozitiv în sprijinul integrării regionale şi sprijinul comerţului care va promova dezvoltarea. Trebuie să răspundem la criza curentă prin stabilirea unor parteneriate suplimentare şi nu prin restricţionarea lor. Confirmarea de către Parlamentul European a APE-ului cu statele Cariforum va aduce, de asemenea, speranţă şi încurajare altor regiuni ale căror negocieri sunt într-un stadiu avansat şi care au nevoie, de asemenea, de sentimentul de încredere şi parteneriat puternic pe care aceste acorduri le pot oferi.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Ashton, membră a Comisiei Dle preşedinte, este o mare plăcere să mă adresez plenului Parlamentului privind o problemă, după cum a descris-o David Martin, de importanţă fundamentală pentru relaţia Uniunii Europene cu statele din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP).

În introducere, aş dori să lămuresc un aspect: Nu am absolut niciun interes în negocierea unor acorduri cu statele ACP prin care aceste state să devină şi mai sărace. Ştiu că acest lucru trebuie să fie evident, dar din experienţă am învăţat că trebuie să spun în mod clar şi oficial şi nu pot să presupun că acest lucru s-a înţeles în mare măsură. Atunci când stimaţii deputaţi vor vota mai târziu, sper o vor face pe baza discuţiilor pe care le-am avut astăzi şi a argumentelor care au fost precizate aici, în locul oricăror idei preconcepute pe care le pot avea.

Cred că şedinţa plenară de astăzi este un pas important înainte privind acordurile de parteneriat economic (APE-uri). Vi se va solicita aprobarea APE-ului global cu Caraibe şi APE-ului interimar cu Coasta de Fildeş. Aţi depus nu mai puţin de opt seturi de proiecte de rezoluţie şi întrebări orale care reflectă, după părerea mea, puterea implicării parlamentare şi a avizului acestuia privind APE-urile. Doresc să mulţumesc în mod oficial, pentru efortul considerabil pe care Comisia pentru comerţ internaţional şi Comisia pentru dezvoltare l-au depus în dezbaterea acestei probleme.

În aceste luni, am ascultat cu atenţie punctele de vedere exprimate şi scopul meu este să stabilesc argumentele în favoarea APE-urilor şi să spulber îndoielile din jurul lor astfel încât fiecare deputat să poată vota în cunoştinţă de cauză la momentul potrivit. Cred că avem acorduri bune care sprijină dezvoltarea economică şi integrarea în ACP şi oferă stabilitate în aceste momente tulburi din punct de vedere economic. Acestea sunt acorduri de parteneriat întemeiate pe scopul comun de dezvoltare care subordonează comerţul acestui obiectiv şi nu invers. În primul rând, acestea sunt acorduri care oferă oportunitatea pentru statele ACP să-şi scoată cetăţenii din sărăcie prin demnitatea propriei lor munci şi a propriului talent.

Există o percepţie că în APE-uri Uniunea Europeană se distanţează de trecut şi încearcă unilateral să redefinească parteneriatul UE-ACP. Este adevărat, bineînţeles, că APE-urile sunt diferite de Convenţiile de la Lomé şi Acordul de la Cotonou, care au întruchipat relaţiile Uniunii cu ACP timp de 30 de ani, dar preferinţele unilaterale care caracterizează respectivele convenţii au devenit deschise pentru discuţii în Organizaţia Mondială a Comerţului de către alte ţări în curs de dezvoltare. Dilema cu care ne-am confruntat era modul de a proteja cerinţele de dezvoltare ale statelor ACP odată cu respectarea normelor internaţionale şi, aş adăuga, obligaţiilor morale.

Răspunsul a fost în două sensuri: „Totul în afară de arme” pentru cele mai slab dezvoltate ţări şi acorduri de parteneriat economic pentru ţările în curs de dezvoltare din ACP. Laitmotivul începând cu prima Convenţie de la Lomé a fost comerţul. Comerţul a fost întotdeauna factorul definitoriu al relaţiilor UE-ACP, iar ceea ce s-a limitat iniţial la preferinţele comerciale unilaterale pentru mărfuri şi materii prime la începutul Convenţiei de la Lomé a fost acum înlocuit de un comerţ mai diversificat cu bunuri fabricate, servicii şi idei în secolul 21.

APE-urile oferă ACP cel mai bun acces existent vreodată la pieţele UE şi continuă angajamentul nostru de a oferi oportunităţi pentru dezvoltare economică. Integrarea regională din şi între pieţele ACP a fost, de asemenea, un obiectiv-cheie al acestui proces şi un subiect care a atras – nu este surprinzător – multă atenţie în cadrul întrebărilor orale. Economia globală înseamnă că dimensiunea a devenit mai importantă, o lecţie pe care am învăţat-o în Uniunea Europeană. Prin simplificarea regulilor comerciale şi înlocuirea labirintului complex de acorduri bilaterale cu un număr mic de relaţii comerciale între regiuni, ACP poate crea pieţe regionale mai mari care sunt mai atractive pentru investiţiile de care pieţele în curs de dezvoltare au nevoie pentru a crea locuri de muncă şi creştere economică.

Acordurile reprezintă, bineînţeles, un proces în două etape: acorduri interimare prin care ne asigurăm că nu intrăm în conflict cu OMC şi că vom crea spaţiu pentru a doua etapă, negocierea APE-urilor globale. Apropierea rapidă de termenul limită din decembrie 2007 pentru APE-urile interimare a dat naştere unei nelinişti în cadrul ACP, dar doresc să reasigur Parlamentul că aceste acorduri interimare sunt doar o soluţie temporară pentru a proteja şi a îmbunătăţi accesul ACP la pieţele Uniunii Europene.

Am moştenit acest dosar într-o stare avansată de negociere. De atunci, am întâlnit un număr mare de miniştri şi reprezentanţi ACP şi alţi participanţi la procesul APE. I-am ascultat pe toţi. Un lucru este clar: toţi pun dezvoltarea ACP în centrul APE-urilor. APE-urile sunt, dacă doriţi, locul de întâlnire al comerţului cu dezvoltarea. Şi acest lucru înseamnă că dezvoltarea trebuie să fie temelia relaţiei noastre comerciale bazate pe un dialog sincer şi deschis.

Cred cu fermitate că aceste parteneriate vor reuşi doar dacă sunt ancorate într-un parteneriat de durată pe baza încrederii şi respectului reciproc. Principalul test al acestui parteneriat este dacă noi şi partenerii noştri din ACP avem o viziune comună asupra viitorului. În Africa de Sud, văd o regiune care a transformat conflictul legat de APE-uri în dialog şi unde am soluţionat probleme majore precum taxele la export, protecţia industriei incipiente şi securitatea alimentară. În Caraibe, văd o regiune care şi-a stabilit clar propriile ambiţii pentru o economie bazată pe inovare. În Africa de Vest, văd o poziţie de acces pe o piaţă regională emergentă pe care mulţi o credeau imposibilă şi în Africa de Est văd o uniune vamală emergentă care nu a existat la începerea negocierilor, iar acum construieşte un APE în jurul propriilor planuri de integrare. Acesta mi se pare începutul unui parteneriat de succes.

În continuare, viziunea mea pentru negocierile APE-urilor este una în care fiecare negociere reflectă şi respectă specificitatea regională a părţilor în acordul respectiv – un proces flexibil. Aceasta înseamnă atât urmărirea conţinutului – deoarece APE-ul trebuie să funcţioneze pentru semnatarii acestuia – cât şi a ritmului negocierilor. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că APE-urile ar trebui să fie dinamice şi nu statice, ca să poată reacţiona la evenimente viitoare şi să răspundă diferitelor interese şi nevoi regionale. În acest proces, Comisia va continua, într-adevăr, să informeze şi să implice Parlamentul European într-un mod transparent.

Deşi ar trebui să fim ambiţioşi, nu trebuie să impunem dialogul, de aceea probleme precum achiziţiile publice au fost deja eliminate din unele negocieri, iar aspectele de la Singapore vor fi incluse doar dacă sunt acceptate şi dorite de ţările vizate. De asemenea, vom acorda timp şi vom oferi sprijinul necesar constituirii regulamentelor regionale şi naţionale ca o premisă pentru negociere ulterioară, iar „ajutorul pentru comerţ” şi asistenţa tehnică vor fi absolut esenţiale în această privinţă. Vă garantez că nu va exista o liberalizare a serviciilor publice, nici presiune pentru privatizare. Dreptul explicit al statelor ACP de a-şi reglementa propriile pieţe va fi recunoscut şi nu va exista nicio limitare a accesului la medicamente esenţiale sau la colectarea de seminţe. De fapt, dorim mai mult să consolidăm decât să limităm drepturile şi capacitatea ACP în aceste domenii.

Toate acestea sunt acoperite de angajamentul nostru ca regiunile ACP să se poată inspira din dispoziţiile acceptate în alte APE-uri, astfel încât fiecare regiune să poată progresa asigurându-se că nu va fi dezavantajată. Astfel, Coasta de Fildeş poate solicita în mod direct şi poate avea orice este pertinent pentru acord, care face parte din negocierile şi discuţiile SADC sau din orice altă parte. Acesta este un aspect esenţial al flexibilităţii pe care mi-aţi solicitat s-o asigur şi al acceptului ca APE-urile să înlocuiască un regim comercial ACP global cu unul care oferă soluţii regionale la nevoi regionale fără a submina solidaritatea statelor ACP.

Necesitatea unor APE-uri dinamice în locul celor statice a fost evidenţiată de criza curentă. Am început negocierile APE în timpul unei perioade de expansiune fără precedent a investiţiilor, comerţului de bunuri şi servicii şi de avânt al preţurilor mărfurilor. Puţini au prezis că în câţiva ani economia globală va cădea în recesiune, cu scăderi dramatice ale preţurilor, ale cursului de schimb şi volatilităţii pieţei şi a unei blocări a creditului care să restrângă finanţarea comercială de care au nevoie exportatorii şi importatorii.

Nu avem nevoie de un acord fix care să devină redundant până când se usucă cerneala pe hârtie. Avem nevoie de un acord care stabileşte o relaţie în care instituţiile şi monitorizarea pot ajuta la identificarea şi rezolvarea problemelor pe măsura apariţiei acestora.

Problema specifică de care m-a întrebat dna Erika Mann, cu privire la banane, este inclusă în EPA-ul interimar – o garanţie a accesului fără taxe vamale şi restricţii cantitative în acest caz.

Pe măsura apariţiei acestor probleme, trebuie să includem măsuri de precauţie şi clauze care permit ţărilor ACP să soluţioneze orice afluxuri de importuri, presiuni asupra preţurilor alimentelor şi crize fiscale: clauze de rendez-vous pentru probleme specifice, clauze de revizuire regulată şi, la fel ca şi în cazul APE-ului cu Caraibe, un rol pentru supravegherea şi monitorizarea parlamentară.

Pentru a reveni la început, Parlamentul are o oportunitate istorică astăzi de a-şi da avizul pentru primele exemple ale unei generaţii noi de acorduri care protejează relaţia noastră specială cu ACP; acorduri bazate pe parteneriat autentic, nu paternalism; care valorifică comerţul ca motor al dezvoltării; care promovează şi încurajează integrarea regională care va ajuta ţările ACP să prospere într-o lume globalizată; care sunt flexibile în ce priveşte conţinutul, respectul faţă de tradiţie şi sunt cea mai nouă manifestare a acestei relaţii comerciale de lungă durată construită pe respectul pentru statele suverane. pe scurt, acestea sunt viitorul şi sper că deputaţii îşi vor da avizul în lumina faptelor prezentate.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL SIWIEC
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Robert Sturdy, autor - Domnule preşedinte, îmi cer scuze că am întârziat şi le mulţumesc organizatorilor că m-au mutat ca rezervă pe ordinea de zi programată. Doamnă comisar Ashton, în general aţi menţionat cam toate lucrurile pe care voiam eu să le punctez, aşa că nu voi face decât să mai subliniez unul sau două pentru acest plen.

Acordurile interimare reprezintă acorduri care se referă la bunuri şi care sunt menite să prevină dezmembrarea comerţului ACP şi să promoveze integrarea treptată. Acesta oferă ACP posibilitatea de a rezolva problema sărăciei prin comerţ şi cred că recunoaşterea acestor acorduri presupune mai multe aspecte litigioase: serviciile, regulile privind originea naţiunilor celor mai favorizate (NCF), care mi-au fost aduse în atenţie în mai multe rânduri. Acestea sunt problemele care trebuie abordate, îmi cer scuze dacă nu v-am auzit când aţi amintit acest lucru.

Procedura de aviz conform pentru statele Cariforum şi Coasta de Fildeş este esenţială pentru realizarea acestor reforme la potenţial maxim. Aprobarea acestor acorduri semnate va permite progresul unei proceduri formale de negociere. Acest fapt va furniza un nivel de legalitate ce este esenţial pentru protejarea pieţelor ACP şi pentru asigurarea unui mediu mai sigur. În ceea ce priveşte rezoluţia privind Cariforum - singurul Acord de parteneriat economic(APE) -, invit membrii să susţină textul original al Comisiei pentru comerţ internaţional. Acesta oferă cadrul pentru o abordare mai echilibrată a comerţului şi a dezvoltării şi este menit să susţină un anumit număr de compromisuri propuse de raportor. Cred că aceste rezoluţii subliniază atât oportunităţile, cât şi provocările cu care se confruntă părţile care negociază în cadrul unei etape esenţiale pentru a asigura supravegherea din partea Parlamentului şi pentru a aproba relaţiile cu ACP.

Doamnă comisar, aţi menţionat încă de la început importanţa comerţului; Sunt perfect de acord cu dumneavoastră. Am mai precizat de asemenea faptul că ne aflăm într-o situaţie financiară extrem de dificilă. Cred că vă preocupaţi de acest aspect şi că lucraţi intens în acest sens. Vă felicit pentru felul în care aţi gestionat aceste situaţii - „more power to your elbow”, după proverbul din Regatul Unit.

Ne aflăm într-o perioadă foarte dificilă, iar comerţul va reprezenta singura opţiune nu doar pentru aceste ţări, ci şi pentru restul lumii. Este extrem de important. Vă mulţumesc pentru felul în care v-aţi schimbat; aţi reuşit să treceţi de jumătatea drumului într-o perioadă dificilă. Vă felicit din nou!

 
  
MPphoto
 

  Jürgen Schröder, raportor pentru avizul Comisiei pentru dezvoltare - (DE) Domnule preşedinte, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, aş dori să vă mulţumesc şi eu, doamnă comisar Ashton pentru cuvintele dumneavoastră, pe care cu siguranţă ar trebui să ni le reamintim mult timp de acum înainte.

În urmă cu câteva săptămâni, am participat la cea mai recentă reuniune regională la nivel înalt ACP organizată în Guyana. Părerea predominantă printre colegii mei din statele din Caraibe a fost că este momentul să privim către viitor, să încetăm să ne mai facem probleme pentru ceea ce s-a întâmplat şi să punem în aplicare cu hotărâre Acordurile de parteneriat economic.

Pentru a asigura aplicarea cu succes a acestor acorduri, este crucial ca parlamentele să controleze procesul prin intermediul unor mijloace de control parlamentar. Acordurile de parteneriat economic pot funcţiona ca o forţă motrice pentru dezvoltare numai în cazul în care parlamentele sunt capabile să verifice dacă noul sistem de reglementare poate îndeplini obiectivele pentru care a fost creat. Vom putea garanta faptul că ajutorul financiar a ajuns în zonele unde este nevoie de el doar atunci când parlamentele îşi vor asuma această funcţie de monitorizare. Acest lucru este valabil pentru parlamentele naţionale din Caraibe în aceeaşi măsură în care este valabil pentru Parlamentul European.

În toate rezoluţiile pe care le avem în faţă şi care se referă la Acordurile de parteneriat economic, există paragrafe care abordează problema controlului parlamentar. Totuşi, aceste referiri făcute nu sunt consecvente. Textul conţinut în Rezoluţia SADC APE prezintă un compromis foarte bun. Se asigură că în acest proces se implică nu doar Comisia pentru comerţ internaţional şi Comisia pentru dezvoltare ale Parlamentului European, ci şi Comisia parlamentară mixtă ACP-UE. Întrucât consider că acest compromis este un succes, împreună cu colegul meu, domnul Sturdy, am depus mai multe amendamente, care au drept obiectiv standardizarea acestor paragrafe în toate Rezoluţiile privind APE. Aş aprecia foarte mult dacă aţi susţine această iniţiativă.

 
  
MPphoto
 

  Johan Van Hecke raportorul pentru avizul Comisiei pentru dezvoltare - Domnule preşedinte, în calitate de raportor pentru avizul Comisiei pentru dezvoltare privind APE Interimar cu Coasta de Fildeş, aş dori să îi mulţumesc colegei noastre Erika Mann pentru că a luat în considerare unele dintre problemele ridicate de această comisie, ca de exemplu nevoia urgentă de a avea în Coasta de Fildeş un guvern ales în mod democratic şi necesitatea ca această ţară să beneficieze de partea cuvenită din asistenţa comercială oferită de UE.

În termeni mai generali, sunt încântat că atât Comisia pentru comerţ internaţional, cât şi Comisia pentru dezvoltare au ajuns la un compromis privind organismul de control care va permite Adunării parlamentare mixte (APM) să joace rolul pe care îl merită de la bun început.

Este important să ţinem cont de faptul că APE reprezintă un acord de tranziţie, ceea ce înseamnă că este doar o soluţie temporară.

Pentru ca liberalizarea comerţului să aibă un efect pozitiv substanţial asupra întregii regiuni, este esenţial ca ECOWAS (Comunitatea Economică a Statelor Africii de Vest) să semneze un APE complet.

În acest context, Comisia pentru dezvoltare propune ca Parlamentul să îşi dea acordul, cu condiţia ca statul Coasta de Fildeş să ratifice APE de tranziţie.

 
  
MPphoto
 

  Alain Hutchinson, în numele Grupului PSE - (FR) Domnule preşedinte, domnule preşedinte în exerciţiu al Consiliului, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, pregătisem câteva notiţe, dar le voi lăsa deoparte şi voi vorbi liber, dacă îmi permiteţi, pentru că deja s-au spus foarte multe lucruri şi nu vreau să repet cuvintele colegilor mei.

Suntem în apropierea unui vot important, un vot extrem de important, aproape istoric, pentru că săptămâna aceasta vom vota în privinţa primului Acord de parteneriat economic din acest Parlament. Am vorbit despre acesta timp de mai mulţi ani, iar aceste discuţii au constituit subiectul unor dezbateri care adeseori au fost foarte aprinse, în cadrul cărora acordul sau consensul nu s-au regăsit mereu pe ordinea de zi.

Bineînţeles, în prezent putem fi mulţumiţi de felul în care a evoluat situaţia. Rapoartele pe care le-aţi furnizat, precum şi rapoartele puse la dispoziţie de preşedinţie, arată că s-a înregistrat o dezvoltare pozitivă sub acest aspect, mai ales de la sosirea dumneavoastră, doamnă comisar, un lucru ce trebuie precizat.

Din păcate, şi din acest motiv am anumite îndoieli, unii dintre noi mai au unele probleme, întrebări şi temeri legate de aceste Acorduri de parteneriat economic.

În primul rând, trebuie să recunoaştem faptul că astăzi există un singur Acord de parteneriat economic complet. Celelalte nu au ajuns încă la acest stadiu, încă ne aflăm în etapa acordurilor interimare, în timp ce abordarea fundamentală a fost aceea legată de integrarea regională. Există un singur acord care îndeplineşte acest criteriu şi chiar şi aşa, una dintre principalele ţări din această zonă a Caraibelor, Haiti, nu a semnat acordul, lucru care cu siguranţă spune multe.

În al doilea rând, aşa cum aţi subliniat şi dumneavoastră, avem legături istorice pe frontul comercial. De multă vreme există comerţ între nord şi sud, dar priviţi cum se desfăşoară aceste relaţii comerciale. Acolo se devastează totul şi se iau toate bogăţiile. Desigur, vindem colțanul pe care companiile noastre îl extrag din Kivu ca să îl vândă în nord, dar priviţi ce consecinţe dezastruoase produce acest lucru pentru populaţia din sud, şi priviţi împărţirea inegală care se observă acolo, asta ca să amintim cel puţin un aspect.

În afară de acest lucru, adăugaţi o politică de dezvoltare pe care o implementăm de 40 de ani, spunând că noi, europenii, suntem cel mai important sponsor al lumii, însă aceasta este o politică ce înregistrează eşecuri în prezent şi care trebuie revizuită. Cea mai mare parte dintre ţările sărace ale lumii o duc foarte rău, la fel de rău ca în urmă cu 40 de ani, dacă nu chiar mai rău. Prin urmare, acesta este motivul pentru îndoielile şi întrebările noastre. Ce garanţii avem în această privinţă? Nu voi repeta cele spuse de domnul Arif, însă susţin cele afirmate de dumnealui, spunând că am dori să obţinem o declaraţie de la dumneavoastră, în numele Comisiei, în legătură cu o listă de elemente ce trebuie stabilită foarte clar şi aş dori să închei vorbind despre parlamentele naţionale.

Nouă, în calitate de deputaţi europeni, ni s-a cerut să luăm o decizie în privinţa Acordurilor de parteneriat economic, care, dacă sunt prost negociate, pot avea consecinţe cu efect tragic pentru populaţia din sud, dar nu şi pentru noi. Niciun cetăţean european nu o va duce mai rău dacă Acordurile de parteneriat economic se vor dovedi a fi un eşec. Pe de altă parte, este posibil ca în sud să fie cetăţeni care să aibă un trai mai rău din cauza acestor acorduri. Doamnă comisar, voi încheia spunându-vă foarte simplu că am dori ca parlamentele naţionale ale ţărilor partenere să aibă un cuvânt de spus, întrucât reprezintă populaţia din sud în această problemă, nu doar pe noi.

 
  
MPphoto
 

  Ignasi Guardans Cambó în numele Grupului ALDE - (ES) Domnule preşedinte, aşa cum au precizat şi ceilalţi, această dezbatere este fără îndoială una importantă; pe bună dreptate a fost numită un eveniment istoric, printre altele, datorită numărului de ore alocate acestei activităţi şi din cauza dezbaterii politice pe care a generat-o.

Consider că este un lucru bun, în mijlocul agitaţiei care a precedat această dezbatere şi care, într-o oarecare măsură, încă este prezentă. Spun agitaţie cu tot respectul faţă de reprezentanţii societăţii civile care şi-au adus contribuţia, faţă de ONG-uri şi parlamentele naţionale care sunt de asemenea implicate în această acţiune. În acest context, este important să înţelegem de ce şi cum am ajuns la punctul în care ne aflăm în prezent.

Trebuie să înţelegem faptul că negocierea acestor acorduri de asociere cu statele ACP nu reprezintă o decizie politică luată voluntar de către Uniunea Europeană, ca şi cum aceasta ar fi avut mai multe variante şi ar fi ales-o pe aceasta în detrimentul altora. Este în mod esenţial o cerinţă legală, bazată pe regulile de legalitate stabilite de Organizaţia Mondială a Comerţului.

Este o necesitate care reiese din circumstanţele ce înconjurau precedentul cadru legislativ privind comerţul cu ţările din zona ACP. Aici şi acum trebuie să ne amintim faptul că cei care au condamnat relaţiile Uniunii Europene cu statele ACP au fost exact celelalte ţări în curs de dezvoltare care aveau dreptul legitim de a avea acces la pieţele noastre, dar care au fost lăsate pe dinafară, pentru simplul motiv că nu erau foste colonii ale actualelor state membre ale UE.

Astfel, Uniunea Europeană a avut şi încă are într-o anumită măsură, două etaloane: unul pentru fostele colonii şi unul pentru alte ţări cu un nivel de dezvoltare similar, dar care nu se încadrează în acest sistem. Acest aspect este cel care a devenit nepotrivit şi aceleaşi ţări şi-au propus să îl scoată în evidenţă în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

În afară de acest lucru, trebuie să înţelegem că sistemul pe care îl vom înlocui, în primul rând Convenţia de la Lomé şi apoi înţelegerile bazate pe Acordurile de la Cotonou, nu a avut rezultatele dorite. Nimeni nu poate susţine că sistemul Cotonou a fost în întregime satisfăcător. Dacă ar fi fost, atunci cifrele - volumul comerţului făcut de UE cu acele ţări - ar fi fost cu mult mai mari decât sunt în prezent. Prin urmare nu ar trebui să susţinem nici faptul că vom înlocui ceva care a dat rezultate, pentru că nu este cazul.

Pentru toate aceste motive, aceste Acorduri de parteneriat economic ar trebui să fie considerate drept o bună oportunitate, în special pentru aceia dintre noi care cred că dezvoltarea şi progresul acestor ţări nu pot depinde numai de ajutorul extern. În mod clar, mă refer în special la statele care sunt parte semnatară la aceste acorduri, dar care nu se numără printre ţările cele mai puţin dezvoltate. În această privinţă, conceptul de proprietate, ideea de a deţine controlul asupra propriului destin şi de a nu depinde exclusiv de ajutorul extern, se află, din punctul de vedere politic - şi filosofic, aş putea spune - în spatele acestor acorduri de parteneriat.

În principiu, grupul meu susţine prin urmare negocierea acestor acorduri făcute de Comisia Europeană şi faptul că acestea ar trebui să fie cuprinzătoare şi complete, acoperind nu doar bunurile, ci şi serviciile şi reglementările concurenţiale; faptul că ar trebui aprobate ca un întreg.

Un alt lucru demn de luat în considerare este, bineînţeles, felul în care au fost tratate aceste negocieri şi anumite subiecte specifice aflate în dezbatere. În legătură cu acest subiect, aş dori să mă refer la ceea ce fiecare dintre raportori a spus în legătură cu diverse zone, pentru că vorbim despre abordarea generală când, de fapt, fiecare negociere este efectuată separat.

Există anumite puncte nerezolvate şi există motive de îngrijorare - de exemplu, menţionez doar situaţia din regiunile extreme, care merită atenţie deosebită în cazul Cariforum - dar, per total - din punctul de vedere politic - susţinem în totalitate atât această negociere, cât şi nevoia ca aceasta să continue şi ca Parlamentul să o monitorizeze eficient.

Unul dintre multele amendamente pe care noi le-am prezentat afirmă că monitorizarea făcută de Parlament în legătură cu această problemă trebuie efectuată uniform, nu diferit, în funcţie de fiecare ţară în parte.

 
  
MPphoto
 

  Liam Aylward, în numele Grupului UEN - Domnule preşedinte, consider această dezbatere binevenită, întrucât oferă ocazia de a atrage din nou atenţia asupra necesităţii de a include şi de a trata cu respect în toate acordurile comerciale ale UE prevederi privind exploatarea prin muncă a copiilor.

Prin aceasta nu mă refer la a lăuda nejustificat combaterea exploatării prin muncă a copiilor, sau la punerea în aplicare a unor sisteme fugitive sau superficiale de monitorizare. Toate ţările UE şi un număr din ce în ce mai mare de state au semnat convenţiile OIM privind vârsta minimă necesară pentru angajare şi privind eliminarea celor mai rele forme de exploatare prin muncă a copiilor.

Permiteţi-ne să respectăm aceste angajamente în acordurile noastre comerciale, în acordurile noastre SGP sau în politicile noastre privind achiziţiile publice. Acest lucru presupune asigurarea că nicio companie care îşi desfăşoară activitatea în UE nu angajează copii.

Acest lucru înseamnă nu doar că munca minorilor nu este folosită de către compania-mamă sau de furnizorii imediaţi ai acesteia: o companie aflată la capătul superior al lanţului de aprovizionare trebuie să aibă responsabilitatea de a garanta că niciuna dintre acţiunile din cadrul lanţului de aprovizionare nu exploatează prin muncă minorii.

Astăzi, este posibil ca peste 200 de milioane de copii din întreaga lume să lucreze ilegal, fapt ce îi privează de dreptul la educaţie şi la copilărie şi le pune în pericole sănătatea fizică şi mintală.

Trebuie să acordăm prioritate ideii de a pune problema exploatării prin muncă a copiilor în centrul tuturor acordurilor noastre comerciale.

(Preşedintele a întrerupt vorbitorul).

 
  
MPphoto
 

  Margrete Auken, în numele Grupului Verts/ALE- (DA) Domnule preşedinte, această dezbatere este desigur importantă pentru că ne pregătim de o pauză lungă din cauza alegerilor. Prin urmare, avem nevoie să ne asigurăm că Direcţia Generală Comerţ ia în considerare criticile susţinute pe care le aducem Acordurilor de parteneriat economic, în special ţinând cont de faptul că Direcţia va semna în curând aceste acorduri. În acest sens, este nevoie să subliniem importanţa acordurilor ce se întorc la Parlament pentru a obţine aprobarea noastră.

În numele Grupului Verzilor / Alianţa Liberă Europeană, doresc să precizez foarte clar că cele mai mari îndoieli le avem în legătură cu felul în care au fost asumate aceste acorduri. Nu s-a ţinut seama de problema dezvoltării atunci când s-au făcut negocieri cu ţările ACP.

Prin urmare, am de făcut câteva comentarii specifice legate de cele două acorduri la care Parlamentul urmează să adere miercuri şi voi explica de ce Grupul Verzilor nu le susţine. În ceea ce priveşte acordul cu Cariforum, analizele detaliate efectuate de ODI (Overseas Development Institute) arată că Acordul de parteneriat economic cu ţările Caraibiene este probabil cel mai puţin avantajos pentru dezvoltare dintre toate acordurile care au fost negociate până în prezent. Va fi un exemplu nepotrivit pentru momentul când vor fi negociate alte acorduri regionale, în special când vine vorba despre aspectul dezvoltării. Bineînţeles, nu depinde de noi să decidem dacă temerile noastre sunt justificate, atât timp cât guvernele statelor Cariforum se declară ele însele în favoarea acestor acorduri, însă nu ar fi nicio problemă dacă parlamentele ţărilor afectate ar primi permisiunea de a vota în privinţa acordurilor înainte ca Parlamentul European să îşi dea acordul.

Totuşi, îngrijorarea noastră în ceea ce priveşte acordul cu Cariforum, problemă pe care o ridicăm aici, în UE, este oricum justificată. În momentul de faţă, când este nevoie de un control mai bun al circulaţiei banilor pe pieţele financiare, considerăm total inacceptabil faptul că acordurile Cariforum permit liberalizarea completă a serviciilor financiare prin crearea celor opt paradisuri fiscale care fac parte în prezent din Cariforum. Dacă nu mă credeţi, priviţi documentele pe care le aveţi în faţă înainte de a vota miercuri. Puteţi citi în aceste documente amănunte despre libera circulaţie a serviciilor financiare vândute la negru, cu alte cuvinte despre ceea ce se numesc „derivate speculative neînregistrate”. Mai puteţi citi şi despre dreptul de a crea fonduri pentru locuitorii individuali. Toate acestea sunt introduse în UE prin intermediul propriilor noastre paradisuri financiare, ca de exemplu cele din Malta şi din Cipru. Acest lucru se poate întâmpla atât timp cât nu există o monitorizare sau reglementare pe teritoriul UE şi prin urmare nu este momentul potrivit pentru a proteja aceste structuri, care poartă o mare parte din răspunderea pentru colapsul economiilor noastre.

În ceea ce priveşte acordul cu Coasta de Fildeş, există, bineînţeles, conflicte interne care au loc aici şi prin urmare s-ar putea să nu fie momentul potrivit pentru implicarea în acest acord.

 
  
MPphoto
 

  Madeleine Jouye de Grandmaison, în numele Grupului GUE/NGL - (FR) Domnule preşedinte, doamnă comisar, eu sunt din Martinica şi trăiesc dintotdeauna în Caraibe.

Credeţi-mă, domnule preşedinte, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, că Acordul de parteneriat economic dintre Forumul caraibian al Statelor din Africa, Caraibe şi Pacificşi Uniunea Europeană este un motiv de îngrijorare pentru mine.

Martinica, Guadelupa şi Guyana sunt cele mai îndepărtate regiuni europene şi prin urmare nu a fost luată în considerare întreaga zonă a Caraibelor. După părerea mea, acest acord a fost negociat în principal pentru scopuri comerciale, iar Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului au fost lăsate din nou pe locul doi. Prin urmare, provocarea pentru ţările din Caraibe va fi să compenseze pierderile din veniturile vamale, prin creşterea volumului de comerţ cu Uniunea Europeană.

În aceste vremuri de criză mondială, acest lucru s-ar putea să nu fie uşor. Faptele sunt aşa cum sunt, iar aceste acorduri au fost negociate în primul rând de Direcţia Generală Comerţ şi mi se pare că în cadrul acestui Parlament, Comisia pentru dezvoltare a fost oarecum dată la o parte.

În acest acord, obiectivele formulate în legătură cu dezvoltarea şi integrarea la nivel regional nu sunt în conformitate cu măsurile luate pentru atingerea lor. În cea mai mare parte, aceste măsuri au legătură numai cu comerţul şi cu concurenţa. În privinţa integrării regionale, şi aici există nepotriviri între obiectivele propuse şi resursele utilizate.

Voi vorbi acum mai în detaliu despre integrarea regională a regiunilor ultraperiferice (RUP) din Caraibe în mediul lor. RUP se află în centrul unui „bazin viu”. Guyana chiar are una dintre principalele frontiere cu Republica Suriname. În RUP trăiesc peste 35 de milioane de locuitori răspândiţi în peste 40 de ţări care acoperă mai mult de două milioane de kilometri pătraţi. Este o piaţă cu un potenţial uriaş.

Acest acord a reprezentat o ocazie de a reduce impactul anumitor aşa-zise handicapuri structurale, ca de exemplu distanţa, în favoarea apropierii dintre insulele noastre. De ce am renunţat la a negocia o anumită piaţă inter-regională între regiunile ultraperiferice ale Uniunii Europene şi Cariforum? Într-un moment când Comisia Europeană este preocupată de rezolvarea problemei subdezvoltării ţărilor din Caraibe şi de stabilirea de APE cu acest grup în scopul de a deschide pieţele şi integrarea regională, regiunea ultraperiferică a Caraibelor este luată în considerare doar pentru a deveni o parte din piaţa deschisă a Cariforum şi rămâne astfel blocată în aceleaşi principii de piaţă care au fost negociate pentru întreaga Uniune Europeană. Aceste principii ne pot pune într-un mare dezavantaj.

Aceasta a fost o şansă de a promova dialogul între culturi, de a crea relaţii de colaborare, de a face schimb de servicii şi de a aduce regiunile ultraperiferice...

(Preşedintele a întrerupt vorbitorul)

 
  
MPphoto
 

  Syed Kamall (PPE-DE) - Domnule preşedinte, ştim cu toţii că au existat multe critici aduse Acordurilor de parteneriat economic (APE). Sunt de acord cu unele dintre aceste critici. Sunt de acord că APE nu ar trebui să fie o metodă de a deschide în mod agresiv pieţele numai pentru companiile UE: ele ar trebui să le fie de folos şi antreprenorilor şi consumatorilor din ţările sărace. Împărtăşesc îngrijorarea doamnei Erika Mann în ceea ce priveşte abordarea APE potrivit ideii „o măsură este potrivită pentru toţi”, abordare care nu ia în considerare diferenţele existente între diversele regiuni şi între diversele ţări din cadrul regiunilor. Salut faptul că am semnat acorduri interimare numai cu acele ţări care s-au arătat interesate să semneze asemenea acorduri.

Am fost de asemenea îngrijorat din cauza punctului de vedere pe care l-a exprimat un oficial al Comisiei în cadrul unei şedinţe a Comisiei pentru comerţ internaţional (INTA) organizată în urmă cu câteva luni, şi anume faptul că APE nu se rezumă numai la comerţ şi dezvoltare, ci abordează de asemenea şi problema integrării politice regionale. Cred, la fel ca mulţi dintre colegii mei din acest Parlament, că această decizie ar trebui să fie luată chiar de statele în cauză, în special de cele care au regimuri democratice şi care nu doresc să fie implicate într-o adunare regională cu ţări din aceeaşi zonă, dar care au un regim dictatorial.

În ciuda acestor îngrijorări, ar trebui să salutăm consimţământul Comisiei INTA faţă de aceste APE. Într-o vreme eram îngrijorat în legătură cu unele discursuri anti-comerciale pe care le-am auzit rostite de socialişti, atunci când au votat împotrivă sau când s-au abţinut în cadrul comisiei. Se poate ca APE să nu fie perfect, însă mulţi dintre prietenii şi rudele mele care trăiesc în ţări mai sărace s-au săturat de lipsa de acces la bunuri şi servicii şi de faptul că sunt obligaţi să se bazeze pe monopoluri de stat sau pe companii care au legături cu politicieni corupţi. Şi faptul că socialiştii au vrut să menţină această situaţie este un motiv de îngrijorare. Să nu uităm că impozitele percepute pe bunurile importate însemnă deseori faptul că cetăţenii sunt obligaţi să plătească mai mult pentru alimentele şi medicamentele importate.

Doresc să îi mulţumesc doamnei comisar pentru hotărârea sa de a continua negocierile pentru Acordurile de parteneriat economic. Acestea nu sunt perfecte, dar suntem datori antreprenorilor şi consumatorilor din ţările mai sărace să le oferim şansa de a beneficia de acces la bunuri şi servicii de care noi, cei din UE, beneficiem în prezent.

 
  
MPphoto
 

  Glenys Kinnock (PSE) - Domnule preşedinte, pot confirma, la fel ca ceilalţi, că ceea ce am văzut de când doamna Cathy Ashton a devenit comisar a fost o schimbare nu doar de stil şi de abordare, dar şi de vocabular şi, mai nou, din ce în ce mai mult,de substanţă.

Sunt sigură că doamna comisar este de acord cu mine şi cu mulţi dintre cei ce ne aflăm în această sală că încă ne confruntăm cu o provocare majoră, întrucât acum încercăm să creăm şi să consolidăm încrederea după ani de negocieri care au generat foarte multe tensiuni şi duşmănii.

După aproape 10 ani de când a fost semnat Acordul de la Cotonou, trebuie să ne reamintim ce s-a prevăzut exact în acordurile privind proiectele comerciale dintre ACP şi UE. Formularea era „un nou cadru pentru comerţ, care să fie echivalent cu situaţia curentă şi în conformitate cu regulile OMC”. Trebuie să muncim mult mai mult pentru atingerea acestor obiective.

Politica de a încheia acorduri separate cu ţări distincte a generat inconsecvenţă gravă, şi pot confirma pentru cei care nu cunosc Adunarea parlamentară mixtă (APM) şi care nu intră în contact cu parlamentarii din statele ACP la fel de mult ca mine şi ca mulţi alţii din această încăpere, că această politică a creat situaţii foarte dificile şi a deteriorat grav coeziunea pe care în trecut o detectasem în zona ACP. Ştiu că în urmă cu doar câteva săptămâni, noul preşedinte al Ghanei a scris în numele întregului grup ACP o scrisoare adresată preşedinţiei UE, prin care pretindea că procesul privind APE continuă să ameninţe existenţa unora dintre grupările de integrare regională. Aceasta reprezintă un comentariu recent al unui preşedinte nou.

Parlamentarii din zona ACP ne spun la fiecare întrunire că au fost foarte puţin implicaţi şi că de abia dacă au fost făcute consultări care să îi includă. Aş dori ca doamna comisar să ne spună ce crede că s-ar putea face pe viitor în această privinţă.

Sunt încântată să văd că acest lucru s-a întâmplat în timpul negocierilor SADC, însă angajamente clare privind modificarea textelor, perioadele de tranziţie pentru reglementarea tarifelor, protejarea, reglementări privind originea, etc. sunt disponibile acum în cadrul SADC şi sper că veţi confirma că acestea reprezintă opţiuni pentru toate ţările ACP care vor continua negocierile.

Ne-aţi putea spune, vă rugăm, doamnă comisar, dacă veţi insista asupra angajamentelor stricte în APE pentru programele de dezvoltare şi dacă liberalizarea comerţului trebuie să fie asociată cu reperele dezvoltării? Dacă răspunsul este afirmativ, cum veţi realiza toate acestea?

Vă veţi asigura că în APE există angajamente obligatorii din punctul de vedere legal pentru furnizarea de finanţări previzibile şi eşalonate?

Doamnă comisar, cred că, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră mai devreme, ţările ACP se confruntă cu o perioadă de dezvoltare mai lentă şi că, pentru prima dată în ultimii 25 de ani, eforturile făcute pentru reducerea sărăciei se apropie de final. În final, doresc să punctez repede două probleme, una privind APE CARIFORUM: nu are un rezultat perfect, dar tot trebuie protejat.

În ceea ce priveşte Coasta de Fildeş, este nevoie de asigurările pe care le-au solicitat doamna Erika Mann şi domnul Van Hecke. Este foarte important pentru noi.

(Preşedintele a întrerupt vorbitorul).

 
  
MPphoto
 

  Fiona Hall (ALDE) - Domnule preşedinte, dacă facem un pas înapoi, către începutul procesului de semnare a APE, vom vedea că Acordul de la Cotonou din 2000 stabilea că UE are obligaţia legală de a lua în considerare interesele ţărilor în curs de dezvoltare în toate domeniile legate de politică şi care ar putea afecta aceste ţări. În 2005, Comisia a identificat această coerenţă a politicii privind dezvoltarea drept cheia pentru îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

Regret conflictul apărut între Comisia pentru comerţ internaţional şi Comisia pentru dezvoltare în legătură cu stabilirea aceleia dintre ele care are rolul principal în ceea ce priveşte APE, pentru că Parlamentul ar fi putut reacţiona mai coerent în anumite momente, atunci când negocierile pentru APE erau în desfăşurare, pierzând din vedere promisiunea că aceste acorduri erau instrumente de dezvoltare.

În fine, am fost bucuroasă că doamna comisar a adus serviciile în discuţie, pentru că mă preocupă în special deschiderea domeniului bancar. Ţările occidentale nu au reuşit să reglementeze corespunzător activitatea marilor bănci internaţionale care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriile lor, aşa că trebuie să ne întrebăm dacă este într-adevăr o mişcare înţeleaptă să deschidem sectorul bancar în ţările unde sunt puse în aplicare sisteme de reglementare şi mai slabe, şi ţinând cont de faptul că regulile OMC nu solicită o astfel de mişcare. Deschiderea sectorului bancar poate fi de ajutor marilor companii, însă poate împinge băncile locale să se alăture vânătorii de clienţi valoroşi şi să ignore afacerile mai mici, lăsând aceşti antreprenori cu şi mai puţin acces la credite decât înainte.

 
  
MPphoto
 

  Jean-Pierre Audy (PPE-DE) - (FR) Domnule preşedinte, doamnă comisar, domnule Kohout, preşedinte în exerciţiu al Consiliului, doamnelor şi domnilor, în primul rând trebuie să îmi felicit colegul, pe domnul Ford, pentru calitatea raportului său şi pentru spiritul său de compromis. Am putut lucra în această privinţă în Papua Noua Guinee, în timpul Adunării parlamentare mixte a Statelor din Africa, Caraibe şi Pacific şi a Uniunii Europene. L-am urmărit lucrând cu membrii parlamentelor naţionale şi, prin urmare, sunt încântat de aceasta.

Doamnă comisar, doresc să completez şi eu felicitările ce v-au fost adresate în legătură cu aceste Acorduri de parteneriat economic, care au fost negociate cu scopul de a evita distrugerea relaţiilor comerciale dintre statele ACP şi Comunitatea Europeană. Aceste negocieri au avut drept rezultat Acordul de parteneriat interimar cu Republica Fiji şi cu Papua Noua Guinee, singurele state din grupul regional Pacific care au fost de acord cu prevederile acordului, şi recunoaştem munca de care este nevoie pentru semnarea unor acorduri regionale complete.

Acest acord include toate măsurile necesare pentru a stabili o zonă de comerţ liber. Rezoluţia subliniază faptul că Acordul de parteneriat economic trebuie să contribuie la consolidarea dezvoltării economice, la integrarea regională, la diversificarea economică şi la rezolvarea problemei sărăciei. Este important să ne amintim că o piaţă regională veritabilă reprezintă baza esenţială pentru punerea în aplicare a cu succes a Acordului de parteneriat economic interimar şi că integrarea regională şi cooperarea sunt esenţiale pentru dezvoltarea socială şi economică a statelor din Pacific.

Acest acord este o ocazie de a da un nou impuls relaţiilor comerciale şi garantează accesul către piaţa europeană cu scutiri de taxe vamale şi fără cotă-parte pentru majoritatea bunurilor. Aş dori să insist asupra ajutorului în valoare de 2 miliarde de euro care trebuie acordat până în anul 2010 şi, în concluzie, aş dori să adaug că este foarte important să nu existe nicio încălcare, nici măcar la nivel economic, a drepturilor de brevet sau de proprietate intelectuală ce afectează comerţul. În ceea ce priveşte drepturile omului, sunt uimit că avem parteneriate cu Papua Noua Guinee, din moment ce această ţară încă pedepseşte orientările sexuale. În final, pe plan politic, este foarte important pentru noi să avem o alianţă cu statele ACP în cadrul reglementărilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

 
  
MPphoto
 

  Georgios Papastamkos (PPE-DE) - (EL) Domnule preşedinte, finalizarea cu succes a negocierilor privind semnarea Acordurilor de parteneriat economic între Uniunea Europeană şi ţările APC reprezintă cea mai mare provocare pentru politica europeană privind comerţul şi dezvoltarea.

Avem nevoie de acorduri care să fie compatibile cu obligaţiile internaţionale ale Uniunii Europene, având în vedere faptul că tratamentul preferenţial unilateral pe care Uniunea Europeană l-a acordat ţărilor APC, în comparaţie cu alte ţări în curs de dezvoltare a fost considerat, aşa cum bine ştiţi, incompatibil cu reglementările OMC.

Totuşi, în afară de aspectul legal al problemei, provocarea constă în primul rând în încheierea de acorduri care să promoveze dezvoltarea ţărilor respective prin întărirea capacităţii comerciale a acestora, prin diversificarea bazei lor economice şi prin integrarea regională.

Noul regim comercial care va guverna relaţiile dintre Uniunea Europeană şi ţările APC ar trebui să asigure că toate aceste ţări sunt integrate în sistemul comercial internaţional, în economia globală, o economie care se confruntă cu o criză fără precedent, o criză care afectează atât ţările dezvoltate, cât şi pe cele în curs de dezvoltare, dar şi ţările cu economii emergente.

Cu toţii suntem de acord că deschiderea ţărilor APC către Uniunea Europeană trebuie să se facă în mod asimetric şi treptat, cu o flexibilitate adecvată din punctul de vedere al cotelor în sectoarele sensibile şi cu clauze de salvgardare eficiente. După cum ştiţi, obiectivul negocierilor a fost acela de a acoperi sectoare precum serviciile, investiţiile, drepturile de proprietate intelectuală şi munca consolidată în ceea ce priveşte chestiunile comerciale, precum şi accesul la piaţa bunurilor.

Prin urmare, susţinem extinderea razei de acţiune a acordurilor până la limita considerată drept benefică pentru ţările APC. Este absolut vital să includem prevederi privind dezvoltarea în Acordurile de parteneriat economic şi să oferim ajutor adecvat pentru comerţ.

 
  
MPphoto
 

  Glenys Kinnock (PSE) - Domnule preşedinte, aş dori să abordez două aspecte în ceea ce priveşte consimţământul. Am menţionat CARIFORUM. Toată lumea este foarte liniştită şi optimistă în ceea ce priveşte Acordul CARIFORUM, însă bineînţeles este încă nevoie de anumite elemente de siguranţă. Cu siguranţă, în timpul recentei reuniuni organizate în Guyana, acest aspect a fost foarte clar precizat de către preşedintele statului şi de alte persoane din această ţară, dar şi de membri ai Parlamentului.

A fost pusă în discuţie problema bananelor. Doamnă baroneasă Ashton, spuneaţi că va exista comerţ fără taxe vamale şi acces fără cote, ceea ce este un lucru bun, însă problema care se pune este că acordurile care au fost semnate cu America Centrală şi ulterior cu ţările Mercosur şi cu statele semnatare ale Pactului Andin, vor reduce impozitele pentru acestea şi nu vom putea face nimic pentru ca producătorii de banane din zona ACP să rămână competitivi. Acesta este un aspect critic, iar acordurile au fost încheiate înainte ca cerneala să se fi uscat pe Acordul CARIFORUM.

Există de asemenea motive mari de îngrijorare în Caraibe în legătură cu unităţile de implementare, care încă nu au fost instituite. Încă există probleme cauzate de tensiunile iscate între diverse ţări din Caraibe. Există şi problema statului Haiti. Conferinţa Donatorilor nu a avut un rezultat atât de satisfăcător cum ne-am fi dorit, şi există îngrijorări dacă se poate încheia sau negocia un APE complet, atât timp cât statul Haiti nu este implicat.

În privinţa Coastei de Fildeş, ne-am dori să ni se ofere asigurări foarte clare. Timp de mulţi ani, această ţară a trecut prin foarte multe momente de tulburări, nesiguranţă şi instabilitate şi este foarte important să ne dăm consimţământul, dar şi să avem asigurarea că veţi indica, sub forma unei scrisori trimise negociatorilor din Coasta de Fildeş şi guvernului Coastei de Fildeş, că vom rămâne implicaţi în a negocia cu bună credinţă, pentru un rezultat satisfăcător pentru populaţia acelei ţări.

 
  
MPphoto
 

  Marie Anne Isler Béguin (Verts/ALE) - (FR) Domnule preşedinte, domnule Kohout, doamnă Ashton, am ascultat cu atenţie ceea ce aţi spus.

Domnule Kohout, dumneavoastră aţi vorbit despre durabilitatea economică. Mă întreb astăzi ce anume înseamnă acest lucru, dincolo de cuvinte. Într-adevăr, ce înseamnă acest lucru, într-o perioadă de criză economică, financiară şi de mediu? Ce garanţii putem acorda? În ciuda cuvintelor încurajatoare ale doamnei comisar, întrucât acordurile au fost discutate într-o altă lume, eu întreb dacă proiectul pe care îl propunem partenerilor noştri din Africa, Caraibe şi Pacific corespunde încă situaţiei actuale?

Personal, nu cred acest lucru. Ne întâlnim cu ONG-uri, ne întâlnim cu IMM-uri. De curând am fost în Guyana, unde preşedintele ne-a adresat următoarele cuvinte: ne cereţi să diversificăm, însă spuneţi-ne ce bunuri ar putea produce ţara noastră mică pentru a concura cu Brazilia sau Venezuela?

Prin urmare, în prezent, cred că nu trebuie să închidem ochii. Vorbiţi pe de o parte despre flexibilitate şi pe de altă parte vorbiţi despre regulile OMC. Îmi pare rău, dar cei doi termeni sunt absolut contradictorii, pentru că ar implica restructurarea şi ştim foarte bine că restructurarea generează şi mai multă sărăcie în aceste ţări.

Prin urmare, nu cred că ceea ce propunem azi şi ceea ce am propus în trecut sunt chiar lucruri potrivite. Am analizat oare rezultatele modelului de dezvoltare pe care l-am stabilit în ultimii 40 de ani? Este un eşec şi cred că s-a spus deja acest lucru. Prin urmare, cred că acest eşec va continua acum; situaţia se va înrăutăţi odată cu aceste acorduri de parteneriat, pentru că nu sunt deloc potrivite pentru economia globală, sau pentru situaţia socială ori de mediu.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Caspary (PPE-DE) - (DE) Doamnă comisar, în urma comentariilor făcute de cei doi antevorbitori ai mei, aş dori să adresez o întrebare. Sunteţi de acord cu faptul că în lume există ţări care, în ultimii douăzeci de ani, au reuşit să îşi îmbunătăţească semnificativ nivelul de prosperitate fără un APE şi că poate acest APE ar putea reprezenta de asemenea o oportunitate pentru aceste ţări?

 
  
MPphoto
 

  Jan Kohout, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului - (CS) Vă mulţumesc, domnule preşedinte şi mulţumesc în primul rând membrilor Parlamentului European pentru discuţia constructivă şi interesantă. Permiteţi-mi să răspund la două dintre problemele care au fost aduse în discuţie. Prima se referă la flexibilitate. În urma discursurilor rostite de unii deputaţi europeni, am constatat că există o dorinţă de a asigura flexibilitatea necesară atunci când se negociază Acordurile de parteneriat economic.

Aş dori să subliniez faptul că Consiliul este foarte conştient de flexibilitatea la două niveluri importante. Primul dintre acestea se referă la flexibilitate în sensul de a exploata la maximum opţiunile pentru acordurile asimetrice, programe şi măsuri de protecţie în cadrul reglementărilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Prin urmare, nu pot fi de acord nici cu opinia ori concluzia trasă că 40 de ani de asistenţă acordată ţărilor în curs de dezvoltare au fost o catastrofă. Cred că situaţia ar fi fost şi mai gravă fără existenţa unui ajutor acordat de UE şi de alte ţări. În acelaşi timp, cred că regulile pe care le-am impus permit un asemenea grad de flexibilitate încât fiecare dintre aceste ţări - şi pentru acest lucru am încredere în Comisie şi în doamna comisar - ar trebui să fie capabilă să găsească o soluţie care să fie potrivită pentru nevoile şi interesele sale.

Al doilea tip de flexibilitate este acela pe care îl oferim în cadrul tranziţiei de la prevederile intermediare ale APE către acordurile regionale integrale, în scopul de a susţine cooperarea regională. A doua problemă din dezbatere la care aş dori să răspund, se referă la aspectele legate de dimensiunea de dezvoltare a APE. Din punctul meu de vedere, nu am nicio îndoială că acordurile nu sunt acorduri comerciale convenţionale, întrucât au o foarte puternică dimensiune internă legată de dezvoltare. Acordurile stabilesc acorduri interimare pe termen de până la 25 de ani şi includ de asemenea şi scutiri - până la 20% din bunurile provenite din ţările ACP pot fi scutite de liberalizare. Acordurile prevăd monitorizarea şi efectuarea unor revizuiri în care va fi implicat Parlamentul. Aplicarea acestora va fi suportată de pachetul financiar Ajutor pentru comerţ. Consider că toate acestea sunt o dovadă pentru caracterul de dezvoltare al acestor acorduri.

În acelaşi timp, aş dori să vorbesc în numele preşedinţiei cehe şi al preşedinţiei Consiliului, spunând că vom monitoriza îndeaproape progresul negocierilor privind APE şi aş dori să-mi exprim susţinerea pentru Comisie şi pentru doamna comisar Ashton, pentru eforturile pe care le-a depus până acum pentru a îndeplini mandatul pe care i l-a acordat Consiliul. În timpul cursei electorale pentru preşedinţie în Cehia, ne vom concentra asupra APE la întrunirea din mai a Consiliului pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe, în formatul miniştrilor pentru cooperare pentru dezvoltare. Dacă vom ajunge la un acord cu partenerii noştri, miniştri din ţările ACP, atunci această problemă se va afla pe agenda de lucru a reuniunii mixte a ACP şi Consiliul de Miniştri al UE din luna mai. În timpul preşedinţiei cehe, Consiliul salută şi Adunarea parlamentară mixtă ACP-UE de la Praga organizată la începutul lunii aprilie, adică peste doar câteva zile. Sunt convins că APE vor constitui unul dintre principalele subiecte de discuţie şi că discuţiile se vor dovedi extrem de importante, tocmai pentru că au loc în context parlamentar.

Personal, aştept cu mare interes votul dumneavoastră de mâine. După părerea mea, acesta este un moment cheie pentru dezvoltarea APE. Aşa cum am auzit, negocierile continuă încă în multe regiuni, însă în regiunea Caraibelor au fost deja înregistrate rezultate importante şi satisfăcătoare. În ceea ce priveşte situaţia din Coasta de Fildeş, am ajuns într-un punct cheie în ceea ce priveşte progresul viitor. Multe ţări aşteaptă aprobarea Parlamentului European şi odată cu această aprobare şi punctul culminant al multor ani de negocieri dificile şi cred cu tărie că Parlamentul va da lumii un semnal pozitiv, care este mai mult decât necesar în acest moment. Cred şi sunt convins, chiar şi în contextul crizei actuale, care a fost menţionată de mai multe ori, că acesta este un instrument care va ajuta cu adevărat, chiar şi în această perioadă de nesiguranţă pe care o resimţim cu toţii. Ştim toţi că va contribui la dezvoltarea acestor ţări.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Ashton, membră a Comisiei - Domnule preşedinte, permiteţi-mi să mă refer la doar câteva dintre comentariile care au fost făcute.

Domnilor Guardans Cambó, Hutchinson şi doamnă Hall, cu toţii aţi vorbit în diferite moduri despre trecut şi despre nevoia de a avea rezultate mai bune. Sunt de acord cu acest lucru. Nu sunt total de acord cu analiza, însă recunosc faptul că aceasta este o ocazie pentru a aştepta cu nerăbdare şi o parte din acest lucru presupune aşteptarea cu nerăbdare a implicării nu doar a acestui Parlament, ci şi a parlamentelor din cadrul zonei ACP. Bineînţeles, felul în care parlamentele sunt implicate depinde de fiecare naţiune în parte. Trebuie să fim foarte atenţi - şi ştiu că onorabilii membri ar vrea ca eu să fiu atentă - să nu impunem niciunei ţări părerea mea. Daţi-mi voie să îi spun doamnei Kinnock că aştept cu interes reuniunea Adunării parlamentare mixte (APM).

Şi alţii, dar în special domnul Martin, a vorbit despre nevoia de a efectua propriile noastre revizuiri şi, din nou, sunt de acord, în special în acest climat economic, monitorizarea şi revizuirea sunt absolut esenţiale. Voi fi foarte interesată să continui dialogul cu onorabilii membri în legătură cu felul în care putem implica Parlamentul în acest proces, însă sunt interesată şi de ideile dumneavoastră în legătură cu felul în care putem eficientiza procesul de monitorizare şi revizuire şi cum putem convinge ţările care colaborează cu noi să aibă o atitudine pozitivă în acest sens.

Domnule Sturdy şi domnule Martin, statutul de „naţiunea cea mai favorizată” este menit, aşa cum s-a spus, să atragă într-un fel acele ţări mari care nu au susţinut procesul în care ne-am implicat. Nu doresc să deschid comerţul pentru a deteriora comerţului sud-sud sau pentru a deteriora în vreun fel oportunităţile şi suveranitatea acelor ţări. Din acest motiv am impus o limită pentru cantitatea de comerţ global în care o ţară trebuie să fie implicată înainte ca această prevedere să intre în vigoare. Trebuie să precizez că suntem mereu în căutarea oricărei flexibilităţi pe care o putem găsi.

În ceea ce priveşte impozitele vamale: Domnule Arif şi doamnă Jouye de Grandmaison, până în 2013, EDF se ocupă de acest aspect şi suntem interesaţi să ne asigurăm că dezvoltarea economică şi modificările fiscale pot susţine şi naţiunile, pentru ca acestea să nu se bazeze numai pe acest venit, ci să găsească şi modalităţi noi de a-şi susţine economiile.

Indiferent ce se întâmplă în sectorul bananelor, preferinţele vor continua să crească pentru acele ţări în defavoarea altora. Nu uităm în niciun caz că preferinţele dispar şi, pe măsură ce explorăm acordurile pe care încercăm de ani de zile să le negociem şi să le încheiem, trebuie să luăm şi acest aspect în considerare, şi intenţionez să fac acest lucru.

Domnule Van Hecke, doamnă Mann şi doamnă Kinnock: ce primeşte unul, primeşte şi celălalt. Daţi-mi voie să fiu foarte clară: Sunt fericită să pot scrie oricui şi oriunde, dar cu siguranţă sunt fericită să pot adresa o scrisoare Coastei de Fildeş pentru a spune că flexibilitatea despre care am discutat cu Comunitatea de dezvoltare a Africii de Sud (SADC)se va aplica şi acestui stat pentru că există unul sau două lucruri specifice numai acelei regiuni pe care nu le-ar dori, dar că poate obţine lucrurile pe care le doreşte. Sunt foarte fericită să scriu aceste lucruri oriunde, oricând şi oricui. Aşa că vă rog doar să-mi spuneţi cum doriţi să procedez.

Domnul Ford şi domnul Fjeliner au vorbit despre importanţa comerţului în general şi sunt complet de acord cu acea analiză. Cred că domnul Fjeliner a menţionat că în acest climat economic avem nevoie de mai mult comerţ, nu de mai puţin şi sunt perfect de acord cu acest lucru.

Domnule Caspary, sunt complet de acord cu ideea libertăţii fiecăruia de a-şi face viitorul şi de a şi-l asuma. În privinţa ţărilor care s-au dezvoltat din punctul de vedere economic fără APE, presupun că India şi China ar fi două exemple.

Şi domnul Kamall a abordat acest subiect şi cred că este foarte important să le permitem ţărilor să se dezvolte şi să crească şi să le permitem să facă acest lucru dezvoltându-şi economiile şi susţinându-le prin combinarea dezvoltării şi comerţului.

Doamnă Kinnock, elementul de dezvoltare este foarte important, însă angajamentul de a furniza un ajutor obligatoriu există deja în Acordul de la Cotonou. Pentru noi este important să folosim APE pentru a permite formarea de preferinţe şi de priorităţi legate de dezvoltare pe baza unor decizii comune, un lucru extrem de important.

În final, aş dori să fac un lucru pe care nu am foarte des ocazia să-l fac, şi anume să aduc un tribut echipei care lucrează cu mine. Principalul nostru negociator se află chiar în spatele meu. El este cel care a făcut toată munca împreună cu SADC. Colegii mei se află aici şi am vrut doar să mă asigur că recunoaşteţi că susţin foarte mult programul de lucru pe care l-am prezentat şi că sunt total dedicaţi acestei cauze.

În ceea ce mă priveşte, sper că veţi vota în spiritul în care v-am prezentat ceea ce încerc să fac. Vă promit solemn că voi continua, însă sper că voi avea sprijinul dumneavoastră pentru a duce mai departe activităţile de pe programul de lucru pe care vi l-am descris. Acest lucru este extrem de important pentru mine şi sper că veţi reuşi să faceţi acest lucru în această seară.

 
  
MPphoto
 

  David Martin, raportor - Domnule preşedinte, daţi-mi voie să spun în primul rând că aceasta a fost o dezbatere foarte bună. Am avut parte de contribuţii pozitive atât din partea Consiliului, cât şi din partea Comisiei.

Aş dori să completez ceea ce a spus Consiliul în legătură cu CARIFORUM, şi anume că acesta este un exemplu, nu un model pentru celelalte APE. Sunt perfect de acord cu acest lucru. Ar putea reprezenta baza pentru altele, însă fiecare APE trebuie să aibă propria sa individualitate, iar noi trebuie să învăţăm lecţiile şi din negocierile pentru CARIFORUM.

În al doilea rând, am fost încântat de faptul că Consiliul a putut să facă un angajament în ceea ce priveşte ajutoarele pentru comerţ, pentru ca statele membre să aibă intenţia de a livra aceste ajutoare.

Am fost încântat şi de faptul că atât Consiliul cât şi Comisia au dat asigurări în ceea ce priveşte accesul la medicamente şi că atât Consiliul cât şi Comisia ne-au asigurat că revizuirea după cinci ani va fi una adevărată, care va analiza obiectivele de dezvoltare pentru a se asigura că acestea sunt îndeplinite.

Am fost încântat şi de faptul că doamna comisar a spus că dumneaei crede că trebuie stabilite reglementări înainte de liberalizarea şi deschiderea serviciilor financiare. Pentru unii dintre noi, cei aflaţi în plen, şi acest lucru este extrem de important. Dumneaei a indicat – ceea ce ştiam deja, dar era important ca acest lucru să fie înregistrat oficial – că nimic din aceste acorduri nu forţează privatizarea serviciilor în niciuna dintre ţările din Caraibe şi că, prin acest acord, nu există aşteptări că privatizarea serviciilor publice va avea loc. Am fost încântat şi de faptul că doamna comisar a făcut angajamente în ceea ce priveşte statutul de „naţiunea cea mai favorizată”.-

Pe baza faptului că cele spuse de reprezentanţii Comisiei şi ai Consiliului sunt acum înregistrate în raporturile plenului, în calitatea mea de raportor sunt încântat să recomand plenului să acorde consimţământul pentru APE Caraibian.

Daţi-mi voie să abordez o altă problemă, şi anume rezoluţia. Câţiva dintre colegii mei conservatori din PPE au avut comentarii în această privinţă. Socialiştii consideră că încă sunt linii problematice în ceea ce priveşte statutul actual al rezoluţiei, care este diferit de votul de aprobare. De fapt, toate lucrurile la care s-au angajat Consiliul şi Comisia reprezintă punctele noastre de îndoială. Astfel că, dacă plenul susţine Consiliul şi Comisia, nu văd niciun motiv pentru care nu ar trebui să susţină compromisurile noastre şi textul de compromis şi pentru care nu ar introduce aceste texte în rezoluţia Parlamentului

Sper ca, în final, să putem vota atât pentru aprobare, cât şi pentru o rezoluţie de consens care să deschidă comerţul şi să facă angajamente ferme legate de dezvoltare.

 
  
MPphoto
 

  Erika Mann, raportoare - Domnule preşedinte, aş dori să mulţumesc doamnei comisar şi Consiliului. Astăzi s-a căzut de acord asupra ideii de a acorda Coastei de Fildeş ceea ce Parlamentul a cerut de ceva timp încoace şi cred că ţara va fi mai mult decât fericită. Doamnă comisar, aţi putea să vă asiguraţi că veţi trimite pe cineva – sau veţi merge chiar dumneavoastră – în Coasta de Fildeş cât mai curând posibil, pentru a transmite acest mesaj extrem de pozitiv şi pentru a confirma acest lucru printr-o scrisoare cât mai curând? Este un acord care realizează într-adevăr ceea ce solicităm noi.

Aş dori să fac câteva comentarii referitor la câteva lucruri care nu au fost discutate foarte în detaliu. Ne-ar plăcea să vedem monitorizarea. Ştiu că este un proces complicat şi că vom avea nevoie de ajutorul Consiliului. Am dori să vedem că monitorizarea dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie are loc în timpul etapei dintre acordul interimar şi cel complet. Numai aşa putem înţelege ce urmează ca dumneavoastră să negociaţi. În caz contrar, dumneavoastră ne veţi trimite numai un proiect la sfârşitul acestei perioade, proiect cu care noi vom trebui să fim sau nu de acord. N-am vrea sa se întâmple aşa ceva.

Nu dorim să luăm parte la procesul de negociere, însă am dori să putem monitoriza ceea ce întreprindeţi dumneavoastră. Nu trebuie să faceţi acest lucru astăzi – cu toate că ar fi de ajutor pentru noi dacă v-aţi putea da acordul azi – însă sunt fericită, împreună cu colegul meu, să negociem procesul cu dumneavoastră. Noi am mai făcut acest lucru înainte în cazul altor acorduri şi în alte circumstanţe, însă sunt sigură că – dacă şi Consiliul este dispus – vom găsi aspecte asupra cărora să cădem de acord.

Ultima problemă pe care aş dori să o adresez doamnei comisar – şi Consiliului de asemenea– este solicitarea unei asigurări că se vor depune toate eforturile necesare pentru a se garanta obţinerea rezultatelor convenite în timpul Rundei de dezvoltare de la Doha. Acestea sunt aspectele legate de banane şi bumbac în alte ţări. Sunt şi alte aspecte care sunt importante pentru ţările în curs de dezvoltare. Ştiu că nu puteţi spune „da” astăzi, dar vă rugăm să ne asiguraţi că veţi face tot ce vă stă în putinţă pentru a garanta acest tip de acorduri.

În fine, aş dori să le mulţumesc celor doi colegi ai mei, în primul rând doamnei Glenys Kinnock, pentru că activitatea sa a fost de un real folos şi pentru că sunt mai mult decât încântată să aud că recomandă aprobarea situaţiei din Coasta de Fildeş. Ştiu cât este de complicat şi îi sunt recunoscătoare pentru că mă ajută în această problemă. Aş dori de asemenea să îi mulţumesc colegului meu Syed Kamall, pentru că şi dumnealui m-a ajutat cât a putut de mult în ceea ce priveşte această rezoluţie. Ştiu că uneori activitatea sa este în conflict cu convingerile sale în ceea ce priveşte comerţul. Dumnealui este adeptul comerţului liber aşa că nu îi este prea uşor să ajungă la un acord. Tocmai de aceea sunt fericită să le mulţumesc celor doi colegi şi să aduc din nou mulţumiri Comisiei şi Consiliului.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele - Am primit nouă propuneri de rezoluţie(1), depuse în conformitate cu articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea lor miercuri, 25 martie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Mary Lou McDonald (GUE/NGL), în scris - Criza economică internaţională ar trebui să ne facă să reexaminăm şi să modificăm politica europeană privind liberalizarea şi modificarea reglementărilor, nu doar în UE, dar şi în relaţiile cu ţările în curs de dezvoltare.

Însă Acordurile de parteneriat economic care sunt prezentate acum Parlamentului propun, în schimb, o intensificare a acestei abordări eşuate.

Aceste acorduri au fost negociate de către UE prin exercitarea unei puternice presiuni asupra guvernelor din ţările aflate în curs de dezvoltare şi fără să se ia în considerare opiniile persoanelor din aceste ţări, care ar avea cel mai mult de suferit de pe urma punerii în aplicare a acordurilor.

Promisiunile vagi de flexibilitate în aplicarea acordurilor nu pot înlocui angajamentele concrete.

 
  

(1) A se vedea procesele-verbale


15. Produse cosmetice (reformare) (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele - Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de doamna Roth-Behrendt, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind produsele cosmetice (reformare) (COM(2008)0049 – C6-0053/2008 – 2008/0035(COD)) (A6-0484/2008).

 
  
MPphoto
 

  Dagmar Roth-Behrendt, raportoare(DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, probabil nu voi avea nevoie de cele patru minute care mi-au fost alocate la începutul acestei dezbateri, întrucât problema pe care o discutăm astăzi este una foarte simplă şi foarte plăcută. Discutăm o nouă versiune a Directivei privind produsele cosmetice, care în prezent este un regulament. De fapt, acest regulament va fi adus în discuţie şi ne-am dori foarte mult să îl actualizăm, să îl îmbunătăţim şi să îl facem mai coerent.

Ne gândim la trei îmbunătăţiri minore. În primul rând, regulamentul asigură că folosirea substanţelor carcinogene în produsele cosmetice a fost într-adevăr interzisă, însă trebuie să păstrăm proporţiile, astfel încât substanţele a căror utilizare este permisă în produsele alimentare să nu fie interzise nici în cazul produselor cosmetice, ca de exemplu vitamina A sau alcoolul. Acest aspect este unul pe care Comisia l-a recunoscut şi pe care l-a luat în considerare în propunerea sa.

Comisia a recunoscut de asemenea faptul că noile tehnologii, ca de exemplu nanotehnologia, au nevoie de atenţie specială, în special atunci când avem de-a face cu particule microscopice care trebuie să poată trece prin straturile pielii. Pur şi simplu vrem să ne asigurăm că nu prezintă niciun pericol. Şi din acest punct de vedere sunt mulţumit de faptul că am ajuns la un compromis pe care îl susţin din toată inima.

În fine, domnule preşedinte, există o altă problemă pe care vreau să o abordez, şi anume promisiunile făcute de produse. Ar trebui să le examinăm şi pe acestea şi să le actualizăm. Dacă ne-am grăbit să ajungem azi aici, şi dacă de dimineaţă deodorantul ne promitea că nu vom transpira timp de 14 ore şi totuşi suntem plini de transpiraţie în această după-amiază, atunci este foarte posibil să fim extrem de surprinşi şi să spunem că ceea ce promitea produsul nu este nici pe departe adevărat. Promisiunile care sunt respectate reprezintă aspecte importante ale unui produs sincer şi credibil. Există legi menite să garanteze siguranţa produselor şi, în acelaşi timp, să asigure existenţa unor produse veritabile şi clare.

Sunt foarte recunoscătoare pentru excelenta colaborare cu preşedinţia cehă. Aş dori să îi mulţumesc în special doamnei Popadičová; dumneaei nu a putut fi astăzi alături de noi, dar a făcut tot ce i-a stat în putinţă, un lucru care nu este întotdeauna uşor în cadrul acestui Consiliu.

Aş dori să mulţumesc în mod special şi Comisiei, a cărei colaborare a fost una extrem de constructivă şi de succes. Nici acest lucru nu este uşor de realizat în această Cameră. Mai mult decât atât, aş dori să le mulţumesc colegilor mei, în special colegelor care lucrează de mult timp asupra acestei probleme. Aş dori să le mulţumesc pentru efortul depus lui Françoise Grossetête, Margret Auken, Hiltrud Breyer şi Fréderique Ries, care nu au putut fi astăzi aici. Nu am căzut întotdeauna de acord în privinţa unor aspecte, ca de exemplu felul în care trebuie abordate notificările referitoare la nanotehnologie sau ce anume ar trebui făcut în privinţa etichetării, însă am reuşit să ajungem la un compromis foarte bun. Sunt foarte mulţumită de acest lucru.

Aş dori doar să mai adaug câteva cuvinte despre problema etichetării. Cred că anumite delegaţii, poate chiar şi propria mea delegaţie şi statul membru pe care îl reprezint, trebuie să ia în considerare câteva lucruri. Etichetarea nu are nimic de-a face cu semnele de avertizare. Etichetele permit consumatorilor să ia decizii în mod liber, în cunoştinţă de cauză. Consumatorii au dreptul de a fi informaţi în legătură cu nanotehnologiile şi au dreptul să ştie că o anumită substanţă conţine particule mici, chiar microscopice. Consumatorii au dreptul să decidă dacă vor să folosească loţiune de plajă şi dacă vor să utilizeze loţiunea de plajă pe pielea copiilor lor. Consumatorii au dreptul să decidă. Personal, aş face acest lucru cu mare plăcere şi chiar aş fi încântată să folosesc aceste produse. Alţii poate nu ar face-o. Oricum, este important să ne asigurăm că toţi oamenii au posibilitatea de a face aceste alegeri.

Ştiu că dumneavoastră, domnule comisar Verheugen, veţi da astăzi o declaraţie referitor la întreaga problemă a prevenirii contrafacerii medicamentelor. Sunt extrem de recunoscătoare şi sper că veţi aborda şi problema riscurilor reprezentate de comerţul pe internet sau problema oportunităţilor asociate acestui tip de comerţ. Dacă veţi face acest lucru, atunci mâine, când vom vota în privinţa versiunii compromisului pe care Consiliul l-a votat deja săptămâna trecută, va fi o zi mai bună pentru unii dintre colegii mei care în general susţin acest compromis, dar care ar dori asigurări suplimentare. Vă mulţumesc foarte mult.

 
  
MPphoto
 

  Günter Verheugen, vicepreşedintele Comisiei - (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să adresez sincere mulţumiri raportoarei, doamnei Roth-Behrendt şi celor două raportoare alternative ale sale, doamna Ries şi doamna Grossetête, pentru colaborarea lor constructivă şi intensă, care ne-a ajutat să ajungem la un consens încă de la prima lectură.

Acesta este un regulament care are trei consecinţe importante şi care face trei paşi importanţi înainte. Asigurăm o mai mare securitate şi o mai bună transparenţă pentru consumatori şi am obţinut o simplificare semnificativă a legislaţiei curente. În special problema securităţii s-a aflat în centrul muncii noastre.

Aş dori să punctez câteva aspecte. Acum, pentru prima dată, creăm cu adevărat un mecanism pe care aş dori să îl descriu drept un „câine de pază pentru produsele cosmetice”, şi anume o monitorizare constantă a produselor cosmetice. Este un sistem care există deja pentru produsele farmaceutice. Creştem nivelul de monitorizare al pieţei de către statele membre şi creăm un sistem care să asigure trasabilitatea obligatorie a produselor cosmetice. Toate acestea se aplică tuturor producătorilor, de la amatori până la angrosişti şi comercianţi cu amănuntul, cu alte cuvinte tuturor părţilor implicate în lanţul de distribuţie.

Doamna Roth-Behrendt a vorbit deja despre nanotehnologie. Am găsit o soluţie în acest caz, soluţie pe care aş dori să o descriu drept model, întrucât aceasta va fi folosită din nou săptămâna aceasta în privinţa altor legi importante. Prevederile speciale referitoare la nanomaterialele folosite în produsele cosmetice introduc un mecanism creat pentru furnizarea informaţiilor necesare înainte ca materialele să devină disponibile pe piaţă. Prin acest lucru se asigură că informaţiile relevante privind siguranţa sunt prezentate şi că autorităţile au timp să ia toate măsurile de precauţie necesare.

A existat o dezbatere îndelungată, intensivă şi fructuoasă în ceea ce priveşte posibilitatea ca materialele clasificate drept carcinogene, mutagene sau reprotoxice să fie folosite în situaţii excepţionale. Sunt foarte încântat de faptul că Parlamentul şi Consiliul au căzut de acord cu Comisia asupra faptului că ar trebui să oprim interdicţia generală asupra utilizării acestor substanţe în produsele cosmetice. Excepţiile minime pe care Comisia le-a propus, sunt menite doar să evite discrepanţele în legătură cu legislaţia privind produsele alimentare, întrucât nu este foarte clar faptul că o persoană poate consuma alcool, dar nu îl poate folosi în produsele cosmetice.

În afară de garantarea siguranţei produselor, propunerea îmbunătăţeşte nivelul de informaţii puse la dispoziţia consumatorilor. Un exemplu este adăugarea pe lista ingredientelor a informaţiilor privind substanţele care apar sub formă de nano-particule. Mai mult decât atât, legislaţia prevede o inspectare foarte strictă a informaţiilor puse la dispoziţie de către producători. Sunt fericit să confirm faptul că statele membre şi Comisia, prin strânsa lor colaborare în această privinţă, doresc să prevină posibilitatea ca vreun consumator să fie păcălit.

Aşa cum am precizat, acest regulament face parte şi din programul nostru de simplificare. În acest fel, ambiguităţile şi contradicţiile vor fi scoase dintr-o directivă care este deja veche de 33 de ani şi care, în acest timp, a fost modificată de 55 de ori. Este foarte probabil să nu existe decât foarte puţine persoane care ar putea înţelege cu adevărat această directivă. Tocmai de aceea am propus o simplificare semnificativă a legislaţiei UE.

Aş dori să subliniez şi faptul că punerea la punct a unui sistem central de raportare a produselor cosmetice înainte ca acestea să fie puse pe piaţă în UE va avea drept rezultat economii făcute în industrie.

Am precizat deja că Parlamentul European, Consiliul şi Comisia au colaborat îndeaproape, într-un mod constructiv. În numele Comisiei, pot să accept toate amendamentele propuse de raportoare, doamna Roth-Behrendt.

Comisia a furnizat de asemenea explicaţiile solicitate de Parlament în ceea ce priveşte faptul că documentul este un regulament, nu o directivă, privind vânzările pe internet, produsele contrafăcute, prevederile de tranziţie şi limita de timp pentru intrarea în vigoare a regulamentului, dar şi în ceea ce priveşte problema definirii nanomaterialelor. Pentru a nu mai pierde timp, aş dori să vă rog să aprobaţi toate explicaţiile înaintate serviciilor de conferinţă, întrucât Parlamentul cunoaşte deja conţinutul acestora.

Declarațiile Comisiei

Comisia ia act de preocupările statelor membre în ceea ce privește înlocuirea directivelor cu regulamente.

Comisia consideră că, acolo unde dispozițiile existente ale unei directive sunt suficient de clare, precise și detaliate, acestea pot fi transformate în dispoziții direct aplicabile în cadrul unui regulament, prin reformare. Acest lucru este cu atât mai adevărat în cazul în care dispozițiile respective sunt de natură tehnică și au fost deja transpuse integral în legislația națională de către toate statele membre.

În contextul diverselor opinii exprimate, Comisia acceptă faptul că situația specifică a Regulamentului privind produsele cosmetice nu va fi folosită ca precedent pentru interpretarea Acordului instituțional cu privire la acest aspect.

Comisia se angajează să clarifice situația privind comercializarea pe Internet a produselor cosmetice înainte de data intrării în vigoare a regulamentului.

Ca și Parlamentul European, Comisia este preocupată de faptul că sectorul produselor cosmetice ar putea fi afectat de contrafaceri, ceea ce ar conduce la creșterea riscurilor pentru sănătatea umană. Prin urmare, Comisia va lua măsuri pentru consolidarea cooperării între autoritățile naționale competente în vederea combaterii contrafacerilor.

Comisia va elabora o notă explicativă referitoare la dispozițiile tranzitorii și la data aplicării regulamentului (ținând seama, în special, de articolele 7, 8, 10 și 12a).

Comisia ia act de faptul că se depun încă eforturi pentru elaborarea unei definiții comune a nanomaterialelor. Prin urmare, Comisia confirmă faptul că, în cadrul viitoarei legislații comunitare, ar trebui să se țină seama de progresele înregistrate în ceea ce privește stabilirea unei definiții comune și ia act de faptul că procedurile de comitologie incluse în prezenta propunere permit, de asemenea, actualizarea definiției enunțate de aceasta.

 
  
MPphoto
 

  Françoise Grossetête, în numele Grupului PPE-DE - (FR) Domnule preşedinte, în primul rând daţi-mi voie să felicit nu doar Consiliul, ci şi raportoarea, doamna Roth-Behrendt, Comisia Europeană, colegii mei raportori alternativi şi, în special, pe doamna Ries, pentru munca pe care am realizat-o împreună. S-a întâmplat să avem schimburi dure de replică, însă în final am ajuns la un rezultat foarte satisfăcător, care consolidează, pe de-o parte, siguranţa produselor cosmetice în beneficiul consumatorilor şi, pe de altă parte, reduce poverile administrative, care au devenit redundante pentru industria noastră europeană.

Acest regulament era necesar, deoarece era nevoie de clarificarea unei legislaţii care a fost modificată de aproape 50 de ori în ultimii 30 de ani. Transpunerea directivei genera probleme în cele 27 state membre. Au existat câteva incertitudini legale, iar textul devenise foarte greoi şi mult prea costisitor pentru afacerile noastre, din punctul de vedere al punerii în aplicare. Ţin să vă aduc aminte şi faptul că producătorii de cosmetice din Uniunea Europeană sunt lideri mondiali în acest sector, unde există peste 3.000 de producători de cosmetice. Este o industrie foarte inovatoare care reprezintă o piaţă de 65 miliarde de euro şi care generează, direct sau indirect, peste 350.000 de locuri de muncă. Prin urmare, este important să ne preocupăm de produsele cosmetice.

Acest nou regulament întăreşte siguranţa, aşa cum am spus, dar şi responsabilitatea producătorului, prin monitorizarea pieţei, reducând în acelaşi timp şi birocraţia. Asigură o mai bună trasabilitate a produselor cosmetice, identificarea persoanelor responsabile, elaborarea unui dosar de informare cu o descriere a produselor cosmetice şi metoda de producţie.

De fapt, am vorbit foarte mult despre nanomateriale, care sunt utilizate în produsele cosmetice, în special în produsele de protecţie solară, care trebuie să îndeplinească anumite cerinţe foarte stricte în ceea ce priveşte siguranţa, fără a sta însă în calea inovaţiei. Prin urmare, un produs care conţine nanomateriale va trebui semnalizat de către persoana responsabilă, şi nu neapărat nanomaterialul propriu-zis.

În concluzie, aş dori să vă atrag atenţia asupra faptului că trebuie să luptăm împotriva contrafacerii produselor cosmetice, pentru că acest proces încă reprezintă un real pericol. Încă avem multe de făcut în acest domeniu.

 
  
MPphoto
 

  Daciana Octavia Sârbu, în numele grupului PSE (RO) Produsele cosmetice cu siguranţă au o importanţă deosebită pentru consumatorii europeni, motiv pentru care trebuie să le acordăm o atenţie corespunzătoare.

Consider oportună iniţiativa de revizuire a directivei şi înlocuirea ei cu o propunere de regulament din partea Comisiei. În acest mod se vor înlătura impreciziile şi inconsistenţele de ordin legal şi se vor evita diferenţele dintre transpunerile în legislaţia naţională.

În condiţiile în care experienţa la nivel european a demonstrat că abordarea de tip „ingredient cu ingredient” nu este nici viabilă, nici suficientă, sunt de părere că responsabilizarea sporită a producătorilor şi controlul riguros al pieţei interne reprezintă priorităţile noastre.

Folosirea nanomaterialelor e o soluţie cu perspective în acest domeniu, cu menţiunea ca acestea să fie evaluate şi declarate sigure de Comitetul ştiinţific pentru produse destinate consumatorilor, în timp ce utilizarea de metode alternative reprezintă o iniţiativă ce trebuie susţinută în continuare.

Cred că implicarea Comitetului la care am făcut referire este esenţială, în ceea ce priveşte folosirea substanţelor clasificate ca fiind cancerigene, mutagene sau toxice, pentru a verifica utilizarea acestora în fabricarea de produse cosmetice.

Pentru o implementare eficientă a acestui regulament, consider că este necesar ca statele membre să realizeze controale adecvate şi, în caz de neconformitate, să prezinte periodic un raport Comisiei.

 
  
MPphoto
 

  Chris Davies, în numele Grupului ALDE - Domnule preşedinte, Parlamentul se apropie de finalul mandatului şi unii dintre noi încep să se pregătească de alegeri. Cel puţin în Marea Britanie, ne confruntăm cu o mare de eurosceptici şi eurofobi care vor să critice cu orice ocazie tot ceea ce facem. În plus, istoricul acestei legislaţii le va da şi mai multe motive de critică: 55 de modificări semnificative în ultimii 30 de ani, motiv pentru care legea a devenit mai greoaie şi mai confuză şi nu a ajutat prea mult industria sau consumatorii.

Cu toate acestea, mi se pare că din ce în ce mai mult, criticile sunt exagerate. Nu au tendinţa de a analiza acţiunile pe care le întreprinde Uniunea Europeană pentru a încerca să îmbunătăţească situaţia existentă şi pentru a pune beneficiile în practică. Presupun doar că suntem întotdeauna statici. Aşa că, iată, avem o lege care în practică a asigurat simplificarea aranjamentelor existente, eliminarea birocraţiei şi clarificarea legislaţiei pentru toţi. Şi iată, avem o directivă care a fost transformată într-un regulament. În ţara mea este o situaţie teribilă – care răpeşte puţin din libertatea de acţiune a statelor membre – însă realitatea este, aşa cum am văzut cu regulamentul REACH şi cum vedem în prezent, că industria nu doreşte 27 de interpretări diferite ale unei reguli europene, ci aşteaptă facilitatea de a şti exact unde se află în cadrul acestei pieţe, cea mai mare piaţă de acest fel din lume.

Oare criticii se vor ridica şi vor spune „Am greşit insistând asupra interzicerii substanţelor CMR”? Se vor ridica şi vor spune „Ne-am înşelat”? Vor spune oare că ar trebui să integrăm în produsele cosmetice substanţe pe care nu le-am integra în alimente, în ciuda faptului că unele dintre aceste produse cosmetice vin în contact cu pielea, ochii şi chiar cu gura? Se vor opune efectuării unor evaluări corespunzătoare ale produselor cosmetice sau unui serviciu centralizat de informaţii care, aşa cum a spus domnul comisar, va economisi mult din banii industriei? Nu cred că vor face vreunul dintre aceste lucruri.

Colega mea, Frédérique Ries, care nu poate fi alături de noi în această seară, a vrut să se asigure că se iau măsuri pentru a se încerca evitarea comercializării produselor contrafăcute, pentru întărirea trasabilităţii produselor şi pentru restrângerea restricţiilor impuse privind promovarea unor promisiuni false referitoare la efectele benefice ale acestor produse. Dumneaei a dorit să susţină etichetarea corectă a produselor în ceea ce priveşte conţinutul de nanomateriale. Am înregistrat progrese în toate aceste domenii. Prin urmare, în numele dumneaei, aş dori să le mulţumesc raportorului, raportorilor alternativi şi domnului comisar Verheugen. Cred că este o lege bună şi eu personal, când voi participa la acest proces electoral, voi fi fericit să dau acest document drept exemplu pentru ceea ce Uniunea Europeană poate face foarte bine.

 
  
MPphoto
 

  Roberta Angelilli, în numele Grupului UEN - (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, industria europeană a produselor cosmetice este un sector foarte important din punctul de vedere al economiei şi al locurilor de muncă. Aşa cum s-a spus, reprezintă o cifră de afaceri de peste 35 de miliarde de euro şi produce peste 350.000 de locuri de muncă în domeniul vânzărilor, distribuţiei şi transportului. Este un sector al inovaţiei înalte, însă aş dori să subliniez faptul că trebuie garantate un nivel înalt de protecţie pentru sănătatea umană şi un standard înalt de informare a consumatorilor.

Tocmai pe aceste aspecte mă bazez atunci când felicit raportoarea pentru munca sa excelentă şi aş dori să subliniez anumite puncte pe care le consider extrem de importante. Este corect să supunem produsele unei evaluări de siguranţă prin care şi distribuitorii să fie făcuţi responsabili pentru efectuarea verificărilor necesare înainte de comercializarea produselor. De asemenea, interdicţia impusă de noul regulament pentru mai mult de 1.000 de substanţe care sunt folosite în produsele cosmetice şi care au fost clasificate drept carcinogene sau toxice este un lucru bun.

Un alt aspect important este lista ce cuprinde coloranţii, conservanţii şi filtrele solare permise, fiind esenţial în acelaşi timp să existe mai multă claritate la etichetare în ceea ce priveşte destinaţia produsului respectiv, durata de viaţă al acestuia, avertizări speciale referitoare la utilizarea produsului, precum şi o listă de ingrediente menţionate în ordine descrescătoare, în funcţie de cantitatea folosită. Cel mai important este faptul că eticheta trebuie să conţină cuvinte, marcaje sau imagini care să atribuie produsului caracteristici şi funcţii reale, nu caracteristici sau funcţii pe care nu le deţine.

Prin urmare, va fi necesar să garantăm trasabilitatea produselor, în primul rând pentru că trebuie să oprim îngrijorătorul fenomen al contrafacerii produselor cosmetice şi aşa-numitele „importuri paralele”. Voi încheia, domnule preşedinte, subliniind faptul că numai în Italia, 120 de milioane de euro obţinute din produse cosmetice, inclusiv parfumuri şi pastă de dinţi, provin de pe piaţa paralelă, existând riscul ca acestea să aibă efecte grave asupra sănătăţii.

 
  
MPphoto
 

  Hiltrud Breyer, în numele Grupului Verts/ALE - (DE) Domnule preşedinte, protejarea sănătăţii umane este şi ea unul dintre obiectivele principale atunci când vine vorba de produsele cosmetice. Cu acest vot noi vom face istorie. Este pentru prima dată când au fost elaborate reguli specifice pentru folosirea nanomaterialelor în produsele cosmetice şi intrăm pe un teritoriu nou. Bineînţeles, sunt mulţumită în special să pot spune că o iniţiativă a Grupului Verzilor / Alianţa Liberă Europeană a fost cea care a dus la acest eveniment istoric. Noi, cei din Grupul Verzilor, am fost forţa motoare, noi am pus acest subiect pe ordinea de zi şi aş dori să mulţumesc din toată inima raportoarei, doamnei Roth-Behrendt, pentru susţinerea sa clară şi fără rezerve. De asemenea, mă bucur să pot lăuda Comisia pentru faptul că s-a răzgândit. Până acum, Comisia subliniase în mod continuu faptul că legislaţia existentă era suficientă pentru a garanta siguranţa nanomaterialelor. Acum, Comisia a afirmat foarte clar că într-adevăr avem nevoie de reglementări specifice.

Acest lucru nu este valabil numai în cazul regulamentului privind produsele cosmetice, ci şi în cazul regulamentului pe care urmează să îl discutăm săptămâna aceasta, cel privind produsele alimentare, întrucât până acum nanotehnologia a fost un fel de gaură neagră. A fost adusă pe piaţă fără ca posibilele riscuri să fie explicate suficient. Prin urmare, astăzi este o zi bună pentru sănătatea şi protecţia consumatorilor, deşi mi se pare regretabil faptul că definiţia nanomaterialelor nu este încă suficient de comprehensivă, ci a fost limitată la materialele insolubile şi biorezistente. Totuşi, este foarte important şi pentru noi este chiar vital faptul că au fost adoptate reglementări specifice privind nanotehnologia.

De asemenea, sper – şi aş dori să vă solicit susţinerea pe această cale – că regulamentul privind produsele alimentare se va dovedi un succes, întrucât acest aspect nu se bucură de o susţinere prea mare din partea Comisiei. Avem nevoie de consecvenţă – şi nu doar în ceea ce priveşte situaţia alcoolului – atunci când vine vorba de produsele cosmetice şi de produsele alimentare. Acelaşi lucru se aplică în general şi în domeniul nanotehnologiei. Şi aici avem nevoie de consecvenţă în ceea ce priveşte produsele cosmetice şi cele alimentare. Sper din tot sufletul că în final vom avea parte de o dezbatere deschisă privind scopul şi utilizarea nanotehnologiei. De asemenea, sunt mulţumită şi de faptul că nu am ridicat interdicţia asupra substanţelor CMR, stabilită în 2008, care a fost propusă de Grupul Verzilor.

 
  
MPphoto
 

  Eva-Britt Svensson, în numele Grupului GUE/NGL - (SV) Domnule preşedinte, eu şi grupul meu salutăm compromisul la care au reuşit să ajungă Consiliul şi Parlamentul în ceea ce priveşte transformarea Directivei privind produsele cosmetice.

Cea mai mare piedică din timpul negocierilor cu Consiliul a fost reprezentată tocmai de nanomateriale. Acest lucru are legătură cu utilizarea unor structuri extrem de mici pentru producerea unor materiale noi, care ajung să aibă proprietăţi sau funcţii noi tocmai pentru că particulele sunt atât de mici. De exemplu, materialul poate deveni mai dur, mai ferm, mai subţire, rezistent la apă, termoizolant sau poate căpăta alte caracteristici. De fapt, tot nu ştim foarte multe despre acest subiect. Unele produse de machiaj sau creme conţin nanoparticule şi este posibil ca aceste particule să poată penetra pielea deteriorată şi să se integreze în corp, unde cu siguranţă nu ar trebui să ajungă.

Atunci ar trebui oare să permitem integrarea în produsele cosmetice a unei substanţe active pe care nu o putem controla deloc? Răspunsul este nu, bineînţeles. Trebuie să obţinem mai multe detalii şi informaţii despre nanomateriale. Prin urmare, sunt mulţumită de acordul asupra căruia urmează să votăm mâine. Acesta este un pas în direcţia cea bună.

Acordul va determina o mai bună protecţie a consumatorilor europeni atunci când sunt folosite nanomateriale în producerea vopselelor de păr, a filtrelor UV şi a altor produse. Aceste materiale vor fi supuse unei evaluări în ceea ce priveşte siguranţa înainte ca produsele să fie permise pe piaţă, iar industria produselor cosmetice va trebui să informeze Comisia despre utilizarea nanomaterialelor în oricare dintre celelalte produse, în timp ce Comisia, la rândul său, va putea să se consulte cu Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor pentru a afla dacă există suspiciuni că nanomaterialele ar putea reprezenta vreun risc pentru sănătate.

Aş dori să îi mulţumesc raportorului responsabil şi Comisiei pentru realizarea unei reformări atât de satisfăcătoare.

 
  
MPphoto
 

  Irena Belohorská (NI) - (SK) Doresc să îi mulţumesc raportoarei. Felicitări, Dagmar, pentru munca depusă pentru elaborarea regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului, care ne-a fost prezentat de către Comisie. Este un document extrem de important pentru protejarea sănătăţii consumatorilor. Fără îndoială, folosim cu toţii produse cosmetice, întrucât această categorie nu include doar produsele de înfrumuseţare, ci şi produsele cosmetice de uz cotidian, ca de exemplu pasta de dinţi, deodorantele, şamponul, produsele pentru îngrijirea părului şi a unghiilor, rujurile şi aşa mai departe.

Au trecut 33 de ani de când a fost elaborată ultima directivă şi aceasta este o perioadă destul de lungă, în ciuda amendamentelor făcute. Până la urmă, progresele înregistrate în domeniul chimiei şi chiar în cazul produselor cosmetice au generat schimbări enorme şi fundamentale. Mă refer aici la folosirea nanomaterialelor, atât de des pomenite în cadrul acestei dezbateri. Acestea pot avea atât efecte pozitive, cât şi efecte negative asupra sănătăţii umane. Prin urmare, sunt de acord cu părerea că toate materiile care sunt folosite în produsele cosmetice şi care au un efect carcinogen ar trebui interzise. Ar trebui să ne gândim foarte atent la utilizarea materialelor ale căror efecte mutagene şi toxice nu pot fi scoase din ecuaţie.

De multe ori, consumatorii cumpără produse cosmetice pe baza unor reclame înşelătoare sau ţinând seama de informaţii incomplete, prin urmare, prin intermediul agenţiilor noastre europene, inclusiv Agenţia europeană pentru produse chimice şi Biroul european pentru siguranţa alimentelor, trebuie să încercăm să elaborăm directive şi linii directoare pentru monitorizare. Nu trebuie să uităm faptul că produsele cosmetice sunt cel mai des contrafăcute, iar acest fapt nu face decât să crească posibilitatea ca aceste produse să conţină substanţe dăunătoare. În afară de aceste avertismente, ar trebui să încercăm să informăm consumatorii în legătură cu posibilele riscuri asupra sănătăţii pe care le prezintă chiar cosmeticele produse de firme cunoscute.

 
  
MPphoto
 

  Horst Schnellhardt (PPE-DE) - (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, după părerea mea, punctul decisiv în raportul care se află în faţa noastră este modificarea adusă bazei legale. Deşi statele membre ale Uniunii Europene s-au dezvoltat în ritmuri diferite şi încă există diferenţe mari între state în ceea ce priveşte dezvoltarea, vom ajunge la o mai mare certitudine legală dacă regulamentul este metoda preferată de alegere şi dacă situaţia se va menţine în viitor.

Există directive care au provocat mai multe pagube concurenţei şi mai multă nedreptate decât în trecut, din cauza modurilor diferite în care au fost puse în aplicare în statele membre. Prin urmare, este corect ca, în acest raport, directiva şi aplicarea la nivel naţional să fi fost concentrate într-un regulament cuprinzător. Astfel, se înregistrează în mod natural o creştere a nivelului de certitudine legală, un aspect extrem de important, în special pentru companiile din acest sector care sunt implicate şi în procesul de cercetare. Bineînţeles, este binevenită şi promisiunea făcută de Comisie de a reduce cu 25% înregistrările obligatorii. Noi am făcut primul pas înainte prin intermediul acestui regulament. Felicitări, domnule comisar.

Prezentul raport prevede foarte clar şi cât de repede pot apărea produsele noi pe piaţă, forţând în acelaşi timp autorităţile legislative să acţioneze. Am mai abordat problema modificării Directivei privind produsele cosmetice în urmă cu câţiva ani. Utilizarea nanomaterialelor ne-a obligat să reluăm această problemă. În cadrul protecţiei preventive a consumatorilor, deciziile privind etichetarea sunt binevenite, în timp ce oportunitatea de acceptare provizorie pentru descoperirile ştiinţifice este şi ea acceptabilă. În acest punct, aş dori să trag un semnal de alarmă în ceea ce priveşte posibila panică, întrucât acest lucru s-a întâmplat şi în cazul altor elemente de dezvoltare şi în schimb aş recomanda o examinare ştiinţifică a întregii probleme.

Prin intermediul cerinţelor pe care le-am pus în aplicare, mai precis acelea ca reclamele şi etichetele să reflecte caracteristicile adevărate ale produsului, acţionăm ca avocaţi ai consumatorului. Totuşi, cazul deodorantului pe care l-a expus doamna Roth-Behrendt este o altă problemă. Poate avea efect în cazul unei persoane şi poate să nu fie la fel de bun în cazul alteia. Uneori aceeaşi substanţă are efectul dorit asupra mea, iar a doua zi poate să nu mai aibă acelaşi efect. Prin urmare, nu ar trebui să considerăm această problemă ca fiind una atât de gravă.

Sper doar că abordarea legală nu va fi diminuată de către Comisie din cauza prea multor măsuri adoptate în cadrul procedurilor de comitologie. De aceea, vă rog să nu prelungiţi această procedură prea mult.

 
  
MPphoto
 

  Margrete Auken (Verts/ALE) - (DA) Domnule preşedinte, cu toţii folosim produse cosmetice. Nu reprezintă bunuri de lux care sunt relevante doar pentru reprezentanţii unuia dintre sexe sau doar pentru adulţi. Săpunul, şamponul, pasta de dinţi, cremele, deodorantele, loţiunile de plajă – toate acestea se află în jurul nostru şi ne afectează pe toţi. Este foarte important ca aceste produse să fie sigure şi este important ca toate ţările să aibă reguli sănătoase, ferme în această privinţă şi tocmai acest lucru l-am realizat noi prin această propunere. Aş dori să profit de această ocazie, la fel ca toţi ceilalţi, să îi mulţumesc doamnei Roth-Behrendt pentru munca de calitate pe care a depus-o.

Ne bucurăm că nu a fost ridicată interdicţia aplicată asupra substanţelor CMR, ci doar a fost îmbunătăţită. Dacă s-ar fi interzis utilizarea etanolului în producerea cosmeticelor, probabil această decizie ar fi generat probleme şi în acelaşi timp ar fi părut o măsură puţin ciudată, întrucât îl consumăm în cantităţi relativ mari. Totuşi, este de apreciat faptul că Consiliul nu a reuşit slăbirea acestor prevederi. Derogările de la interdicţie pot fi acum limitate la substanţele care sunt aprobate pentru folosire în produsele alimentare, care până acum nu au creat probleme şi pe care grupurile vulnerabile, ca de exemplu copiii şi femeile însărcinate, le pot tolera. Totuşi, cel mai important lucru este că nanomaterialele au fost în sfârşit incluse în legislaţie. Am dus o luptă grea. Este ca şi când industria ar fi încercat să muşamalizeze dezbaterea privind siguranţa nanomaterialelor. Industriaşii ar fi foarte mulţumiţi dacă noi am accepta aceste substanţe ca unele minunate, care nu creează probleme. Nu a fost raportată atât de multă îngrijorare din partea publicului cum s-a înregistrat, de exemplu, în privinţa organismelor modificate genetic (OMG).

Noi, cei din Grupul Verzilor / Alianţa Liberă Europeană, suntem mândri că nanomaterialele au fost acum incluse în legislaţie. Nanomaterialele trebuie testate, etichetate şi, acolo unde este vorba de mai multe produse – filtre UV, vopsele şi conservanţi – producătorul va fi cel care va trebui să garanteze siguranţa produselor, în timp ce Comisia va trebui să furnizeze informaţii detaliate şi să găsească timpul necesar pentru a monitoriza restul aspectelor. Am reuşit în fine să includem etichetarea în legislaţie, astfel încât fiecare consumator să poată vedea ce cumpără sau ce foloseşte pe propria piele. De asemenea, am introdus şi o prevedere referitoare la revizuire, prin care Comisiei i se cere să se asigure că atât definiţia nanomaterialelor, cât şi procedurile de siguranţă sunt satisfăcătoare. În fine, este un lucru bun să nu mai fie permisă promovarea unui produs prin prezentarea unor proprietăţi pe care produsul nu le poate oferi. Va fi foarte interesant de văzut cum vor fi vândute pe viitor toate cremele antirid pe care le folosim pentru faţă şi care, bineînţeles, nu au niciun efect.

 
  
MPphoto
 

  Péter Olajos (PPE-DE) - (HU) În industria produselor cosmetice, ca şi în multe alte sectoare, are loc în prezent o revoluţie. În urmă cu câţiva ani, nanotehnologia a început să cucerească şi această ramură a industriei şi, prin urmare, acum s-au deschis posibilităţi şi perspective fără precedent. Bineînţeles, nanotehnologia este departe de a fi o invenţie nouă: oamenii folosesc tehnologia de mii de ani, deşi de abia în ultimii 20 de ani am devenit conştienţi de existenţa ei.

În acelaşi timp, este important să abordăm această problemă cu precauţia necesară; fără a întârzia noile descoperiri şi punerea în aplicare a acestora, ar trebui totuşi să acordăm atenţie şi riscurilor asupra sănătăţii. Trebuie să ne protejăm cetăţenii de aceste posibile pericole, în special printr-o abordare diferenţiată, elaborată, ţinând cont de riscuri.

Există nano-aplicaţii şi produse destinate uzului direct al consumatorilor, ca de exemplu îmbrăcămintea şi alimentele, inclusiv produsele cosmetice, în cazul cărora o abordare nepotrivită ar putea genera riscul ca oamenii să experimenteze pe pielea lor, la propriu, posibilele consecinţe dăunătoare.

Tocmai din acest motiv este foarte important ca oamenii să ştie ce fel de produse folosesc; prin urmare, etichetarea corectă şi detaliată este indispensabilă, iar responsabilitatea din partea producătorului este esenţială. Vorbim aici despre un sector uriaş, aflat într-o continuă dezvoltare, dacă ţinem cont de faptul că industria europeană a produselor cosmetice generează anual venituri de 65 de miliarde de euro. Unul dintre principalii producători europeni de cosmetice – unul dintre cei 3.000 – cheltuieşte 450 de milioane de euro anual numai pentru cercetare şi dezvoltare şi oferă locuri de muncă pentru aproape 3.000 de oameni de ştiinţă şi cercetători.

Potrivit estimărilor făcute de Comisia Europeană, în 2006, 5% dintre produsele cosmetice conţineau nanomateriale, o cifră care este posibil să se fi dublat până în prezent. Avem nevoie de nanotehnologie pentru a depăşi unele dintre problemele globale pe care le-am provocat, şi prin urmare voi vota în cunoştinţă de cauză în favoarea acestei rezoluţii legislative, dar nu trebuie să uităm că există şi aici un revers al medaliei.

Le felicit pe doamnele Roth-Behrendt, Grossetête şi Wallis, care au prezentat moţiunea de rezoluţie – au făcut o muncă de foarte bună calitate.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE-DE) -(CS) Domnule preşedinte, introducerea unor standarde minime pentru siguranţa produselor cosmetice marchează un pas important către asigurarea unor niveluri semnificativ mai mari de siguranţă pentru consumatorii europeni. Această reglementare modernă reduce în acelaşi timp şi povara administrativă pentru producătorii europeni care au peste 350.000 de angajaţi. Discuţiile extensive care au avut loc aici s-au concentrat în special pe problema etichetării, pentru că de multe ori etichetele induc consumatorii în eroare şi prin urmare salut faptul că noile promisiuni făcute referitor la efectele produselor trebuie să fie documentate. De asemenea, am avut aici – şi nu numai aici – o discuţie foarte aprinsă privind autorizarea nanomaterialelor şi, bineînţeles eliminarea materiilor carcinogene din produsele cosmetice. Nu sunt de acord cu ideea că mesajele privind conţinutul de nanomateriale din produse ar trebui să fie prezentate sub forma unor avertismente. Este important să deţinem o listă cu nanomaterialele autorizate, care nu sunt periculoase şi care sporesc semnificativ calitatea unui produs. Bineînţeles, nu are niciun rost să speriem consumatorii. Trebuie să existe standarde minime care să garanteze siguranţa consumatorilor. Fără îndoială, consider contrafacerea drept o problemă gravă şi aş dori să atrag atenţia şi asupra capacităţii limitate de monitorizare a organismelor existente la nivel naţional care nu pot monitoriza totul.

Sunt încântată de faptul că textul include o definiţie uniformă a nanomaterialelor şi salut şi faptul că vom reuşi să modificăm acest text în aşa fel încât să reflecte cele mai recente progrese ştiinţifice. De asemenea, salut faptul că directiva va deveni regulament şi va avea o mai mare putere legislativă. Prin urmare, salut rezultatul acestei munci şi felicit toţi raportorii pentru că au reuşit să ajungă la un consens în privinţa unei probleme atât de delicate cum este introducerea produselor cosmetice pe piaţa europeană pe baza rezultatelor progresului ştiinţific.

 
  
MPphoto
 

  Eija-Riitta Korhola (PPE-DE) - (FI) Domnule preşedinte, compromisurile făcute la prima lectură în timpul anului legislativ care s-a încheiat au devenit foarte rapid banale, din cauza presiunii timpului. În plus, acest lucru este favorabil pentru grupurile mici, întrucât acordurile la care s-a ajuns la masa negocierilor le conferă mai multă putere decât ar trebui. Dacă această practică se răspândeşte, va risipi toată credibilitatea democraţiei parlamentare din acest plen.

Totuşi, de data aceasta, democraţia a câştigat, pentru că grupurile cele mai mari au găsit puncte comune, iar rezultatele obţinute au câştigat susţinerea majorităţii.

Era evident faptul că Directiva privind produsele cosmetice trebuia să fie modificată. Prevederile acesteia trebuiau clarificate şi actualizate, iar directiva privind liniile directoare trebuia să devină un regulament şi nimic mai mult, care să fie capabil să garanteze nu doar un nivel mare de protecţie a sănătăţii umane oriunde în UE, ci şi funcţionarea pieţei interne. Aceste principii rezultă în mod logic din întreaga muncă începută atunci când s-a discutat REACH.

Legislaţia învechită din domeniul industriei produselor cosmetice reprezintă o ameninţare pentru sănătate şi pentru măsura în care ne putem baza pe lege. Revendicările privind nanoparticulele şi produsele cosmetice reprezintă exemple bune în acest sens. În timp ce caracteristicile pozitive ale nanomaterialelor sunt cunoscute într-o mai mică sau mai mare măsură, riscurile sunt în mare parte neevaluate. În acelaşi fel, caracteristicile speciale ale produselor cosmetice, care au un efect direct asupra deciziei de cumpărare, sunt imposibil de verificat cu precizie.

Iată de ce era important să stabilim un punct comun între cele trei grupuri politice majoritare, pentru a putea lua în calcul aspectele legate de sănătate, mediu, comerţ şi societate, astfel încât să se poată ajunge la un acord cu Consiliul. Prin urmare, respect foarte mult munca pe care colega mea, doamna Grossetête, a efectuat-o în calitatea sa de raportoare alternativă. În colaborare cu raportoarea Parlamentului, doamna Roth-Behrendt şi cu colegii liberali ai acesteia, doamna Grossetête s-a asigurat că există o poziţie majoritară, care a făcut posibil rezultatul final. Democraţia adevărată îi ascultă pe toţi, dar reflectă punctul de vedere al majorităţii.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele - Nimeni nu şi-a exprimat dorinţa de a lua cuvântul. Astfel, înainte de a da cuvântul raportorului, aş dori să vă informez că până acum au vorbit paisprezece membri, dintre care unsprezece au fost femei.

 
  
MPphoto
 

  Günter Verheugen, vicepreşedintele Comisiei - (DE) Domnule preşedinte, voiam să fac un scurt comentariu asupra ultimei dumneavoastră observaţii, dar am hotărât să nu o mai fac. Şi bărbaţii sunt interesaţi de produsele cosmetice - din ce în ce mai mult, de fapt. În orice caz, sunt interesaţi să se asigure că produsele noastre cosmetice sunt sigure.

În acest moment nu-mi rămâne decât să fac un singur lucru. Aş dori să vă mulţumesc din suflet pentru înţelegerea şi susţinerea acordate. Aşa cum a spus domnul Davies, am oferit un exemplu bun de ceea ce poate obţine legislaţia europeană.

Dacă îmi permiteţi să vă dau un sfat, domnule Davies, acesta ar fi următorul: În ţara dumneavoastră merită să spunem că noi, cei din Europa, avem regulamente privind cosmeticele care nu există în altă parte, ca de exemplu interdicţia de a testa produsele cosmetice pe animale. Acest lucru nu este permis în Europa. Mai mult decât atât, acum câteva zile a intrat în vigoare un regulament care prevede că produsele testate pe animale nu pot fi plasate pe piaţa europeană. Având în vedere faptul că britanicii sunt cunoscuţi ca fiind iubitori de animale, acesta este un argument pe care l-aţi putea folosi şi dumneavoastră.

 
  
MPphoto
 

  Dagmar Roth-Behrendt, raportoare - (DE) Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor. Îi sunt în mod special recunoscătoare domnului comisar Verheugen pentru că a subliniat încă o dată interzicerea testării pe animale, întrucât astfel mi-a reamintit că aceasta este cea de-a treia revizuire a legislaţiei privind produsele cosmetice la care am avut privilegiul de a participa, aceste revizuiri fiind al şaselea amendament, al şaptelea amendament, şi acum modificarea adusă unui regulament.

Într-adevăr, am reuşit să interzicem testarea pe animale. De exemplu, am reuşit să ne asigurăm că acum consumatorii ştiu durata de viaţă a unui anumit produs, datorită unei căsuţe ce conţine o cifră care exprimă cât de mult timp poate fi folosit un anumit produs. De asemenea, adresez aceste comentarii anumitor colegi, ca de exemplu doamna Roithová, care din păcate nu a putut fi prezentă la începutul acestei dezbateri. Etichetele nu au fost niciodată avertismente, sub nicio formă. Dacă un produs nu este sigur, acesta nu ar trebui adus pe piaţă şi nu ar trebui să fie comercializat. Toate produsele existente pe piaţa europeană trebuie să fie sigure şi inofensive. Totuşi, etichetarea le permite consumatorilor să aleagă. Despre asta este vorba în democraţie şi în libertatea de alegere.

Avem o lege excelentă. Am încercat să fac acest proces să fie unul foarte transparent. Am încercat, aşa cum a spus şi doamna Grossêtete, să pun la un loc diverse păreri. Asta pentru că am vrut să mă asigur că vom elabora o lege care să fie bună pentru toată lumea, în special pentru consumatorii din Uniunea Europeană, pentru industrie, care va trebui să îşi bazeze activitatea pe această lege şi, în fine, pentru toţi cei care beneficiază de această lege.

Aş dori să îi spun din nou domnului Schnellhardt că, într-adevăr, deodorantele au efecte diferite la oameni diferiţi, însă promisiunea făcută este aceea că ne protejează împotriva transpiraţiei. Iată de ce este important ca promisiunile referitoare la cearcănele ce apar în jurul ochilor mei după o săptămână la Strasbourg să fie, măcar într-o mică măsură, adevărate şi demne de încredere.

Încă o dată aş vrea să îi mulţumesc domnului comisar, în special pentru explicaţiile pe care le-a dat, precum şi colegilor şi colaboratorilor mei, care au făcut cea mai mare parte din muncă. Vă mulţumesc foarte mult.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele - A fost o dezbatere extrem de fructuoasă şi interesantă.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine, marţi, 24 martie 2009.

 

16. Comercializarea produselor biodestructive - O nouă propunere de revizuire privind biocidele (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele - Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă dezbaterea comună privind următoarele:

- Raportul elaborat de doamna Sârbu, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 98/8/CE privind comercializarea produselor biodistructive în vederea prelungirii anumitor termene [COM(2008)0618 – C6-0346/2008 – 2008/0188(COD)] (A6-0076/2009), şi

- declaraţia Comisiei privind noua propunere de revizuire a Directivei privind produsele biocide.

 
  
MPphoto
 

  Daciana Octavia Sârbu, raportoare Aş vrea să subliniez faptul că este un succes acordul la care am ajuns împreună cu Comisia şi Consiliul pentru extinderea termenului de evaluare a substanţelor active până în 2014, pentru a crea în timp util o piaţă reglementată a produselor biodistructive.

Acest lucru s-a reflectat şi în rezultatul votului din Comisia pentru mediu şi din acest motiv doresc să mulţumesc colegilor mei care au sprijinit acest compromis între cele trei instituţii.

Extinderea perioadei de tranziţie este extrem de importantă pentru a garanta că toate produsele biodistructive care conţin substanţe active vor fi comercializate pe piaţă în mod legal.

Am considerat esenţial ca revizuirea acestei directive să se realizeze printr-o primă lectură, pentru a nu risca depăşirea termenului de zece ani pentru examinarea sistematică a produselor biocide şi, implicit, riscul retragerii lor de pe piaţă începând cu anul 2010.

Prelungirea termenului va asigura timpul necesar statelor membre să evalueze aceste substanţe până în 2014, când revizuirea propriu-zisă a Directivei privind biocidele va intra cel mai probabil în vigoare.

Un alt element propus în proiectul de raport este limitarea la maxim 2 ani a posibilităţii de extindere a termenelor limită pentru dosarele rămase prin procedura de comitologie, pentru a evita posibilitatea întârzierii pe termen nedefinit a întregului proces. Măsura este necesară pentru situaţia în care revizuirea directivei nu va fi finalizată până în anul 2014.

Elementele legate de protecţia datelor şi de fenomenul „free riding”, prin care companiile fac uz de informaţiile înregistrate de alte companii în cadrul unei scheme la nivel naţional, sperăm noi, vor fi adresate în revizuirea propriu-zisă a Directivei privind biocidele.

Doresc să menţionez că amendamentele adoptate în cadrul Comisiei pentru mediu fac parte dintr-un acord cu Comisia şi Consiliul, acestea regăsindu-se în proiectul final ce urmează să fie votat mâine în plen. Odată cu finalizarea votului în plen, vom avea sprijinul Consiliului pentru obţinerea unui acord în primă lectură.

 
  
MPphoto
 

  Stavros Dimas, membru al Comisiei - (EL) Domnule preşedinte, doresc să îi mulţumesc raportoarei, doamna Sârbu, pentru sârguinţa sa şi eforturile depuse pentru ajungerea la un acord la prima lectură, privind propunerea de modificare a Directivei 98/8 privind introducerea pe piaţă a produselor biocide.

Aş dori să spun că în prezent Comisia Europeană este pregătită să accepte pachetul de compromis, în special punctul referitor la nevoia de a prelungi perioada de tranziţie cu patru ani în loc de trei şi punctul referitor la limitarea de doi ani impusă pentru alte prelungiri de termen, pentru facilitarea programului de revizuire.

 
  
MPphoto
 

  Christa Klaß, în numele Grupului PPE-DE - (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar Dimas, doamnelor şi domnilor, putem fi mândri de faptul că am ajuns la standarde atât de înalte de sănătate şi igienă în Uniunea Europeană. Folosirea produselor biocide a avut o contribuţie semnificativă la aceste realizări. Atunci când sunt folosite ca dezinfectante şi pesticide, aceste substanţe ne protejează de boli periculoase, sau, după caz, de purtătorii acestor boli. Substanţele biocide sunt indispensabile. Acestea trebuie să fie inofensive pentru oameni şi pentru mediu şi de aceea este nevoie acum să trecem în revistă toţi agenţii biocizi.

Siguranţa necesită timp, iar revizuirea durează mai mult decât se planificase iniţial. Nu putem risca să pierdem produse importante pentru că înregistrarea lor nu a fost finalizată. Din acest motiv salut faptul că Parlamentul, Consiliul şi Comisia au căzut de acord încă de la prima lectură să prelungească termenul limită stabilit pentru Directiva privind produsele biocide, cred, că până în 2014, domnule comisar.

Totuşi, de ce a apărut această propunere atât de târziu? Pericolul ca anumite substanţe să rămână pe dinafară din cauza termenului de expirare era un lucru pe care l-am putut prevedea de ceva timp, iar discuţiile din Parlament trebuie să se desfăşoare acum sub o şi mai mare presiune de timp.

Domnule comisar, aşteptăm de ceva timp o propunere a Comisiei referitoare la revizuirea Directivei privind produsele biocide. Anumite domenii importante trebuie să fie urgent armonizate şi reglementate. Printre exemple se numără definirea criteriilor de aprobare, perioada de aprobare şi, cel mai important, protecţia datelor. Producătorii au nevoie de reglementări clare şi de certitudini. De asemenea, este nevoie de reglementări şi pentru utilizarea şi manipularea produselor. Testarea unei substanţe active costă câteva mii de euro, iar această investiţie poate fi recuperată numai dacă rezultatele nu sunt accesibile şi pentru alţi solicitanţi, cel puţin cele pentru o anumită perioadă de timp. Nimeni nu vrea să rămână fără standardele noastre înalte de igienă. Acestea trebuie menţinute pentru a putea face faţă unor noi provocări.

Sper că acum Comisia va prezenta un raport clar şi bine documentat care îndeplineşte toate aceste cerinţe şi sper că acest lucru se va întâmpla cât mai curând posibil.

 
  
MPphoto
 

  Vittorio Prodi, în numele Grupului ALDE - (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc, domnule Verheugen că aţi venit şi ne-aţi oferit ocazia să discutăm împreună pe marginea acestui document. În ceea ce priveşte propunerea de modificare a directivei privind introducerea pe piaţă a produselor biocide, Parlamentul a recunoscut nevoia de a oferi anumite prelungiri pentru perioada de revizuire, prelungiri necesare pentru evaluarea corectă a principalelor substanţe active ale anumitor produse biocide, din cauza naturii specifice a testelor necesare şi a cerinţelor pieţei. Totuşi, ar trebui să fiţi conştienţi de faptul că ne aşteptăm ca revizuirea mai amănunţită a Directivei 98/8/CE privind produsele biocide să exprime punctele noastre de vedere în ceea ce priveşte conţinutul. Prin urmare, aş dori să sugerez Comisiei Europene câteva idei la care să reflecteze.

În primul rând, ar fi benefic să facem trecerea de la o directivă la un regulament, un instrument legislativ care ar permite ca aceleaşi prevederi să intre în vigoare simultan în toate statele membre, astfel reglementând sectorul în mod uniform. Un punct-cheie va fi punerea în comun a datelor, în conformitate cu liniile directoare ale UE şi, aşa cum s-a pus în aplicare deja în cadrul REACH, testarea pe vertebrate ar trebui să fie evitată sau redusă în mod semnificativ şi în cazul produselor biocide, datorită punerii în comun obligatorii a datelor obţinute în urma acestor teste de către cei care înregistrează aceeaşi substanţă activă, evitând astfel duplicarea studiilor.

Punerea în comun a datelor ar permite o mai mare eficienţă în sistemul de evaluare a dosarelor şi ar reduce costurile aferente elaborării acestor dosare, fapt care ar fi semnificativ atât pentru întreprinderile mici şi mijlocii, cât şi pentru autorităţile naţionale responsabile pentru examinarea aplicaţiilor.

Trebuie pus accentul pe simplificarea procedurilor şi pe aplicarea recunoaşterii reciproce a autorizaţiei pentru un anumit produs şi utilizarea acestuia între diversele state membre, pentru accelerarea procedurilor şi a introducerii pe piaţă a produselor biocide în statele menţionate anterior. În urma acestei măsuri, gama de cheltuieli şi perioadele de timp comune pentru examinarea aplicaţiilor în diverse ţări ar trebui armonizate, iar procesul de autorizare ar trebui simplificat în cazul formulelor cu diferenţe minime sau variaţii de culoare, de exemplu, evitând astfel testele specifice suplimentare care ar necesita o evaluare adiţională făcută de fiecare stat membru.

În cele din urmă, trebuie să evităm discriminarea între producătorii europeni de bunuri tratate cu produse biocide şi bunurile extra-comunitare ce conţin asemenea produse. Las la latitudinea Comisiei să găsească o soluţie pe care sperăm că noul Parlament o va putea susţine.

 
  
MPphoto
 

  Urszula Krupa, în numele Grupului IND/DEM - (PL) Domnule preşedinte, armonizarea legislaţiei privind produsele biocide în Uniunea Europeană pare să fie din ce în ce mai necesară, ţinând cont de faptul că reglementările din diverse ţări specifice sunt extrem de variate. Lipsa unor prevederi legislative comune pune în pericol sănătatea şi vieţile oamenilor şi reprezintă în acelaşi timp o ameninţare pentru mediu, mai ales în contextul pieţei libere.

Totuşi, propunerea conţinută în versiunea iniţială a textului, şi anume o perioadă de aplicare a legislaţiei de zece ani nu pare a fi realistă, din cauza procedurilor de înregistrare extrem de complicate şi costisitoare pentru substanţele chimice folosite în aceste produse. Aceste proceduri, care au fost menite să asigure un nivel ridicat de siguranţă ar putea, în mod ironic, să contribuie la reducerea nivelului de control, care este cu atât mai problematic dacă luăm în considerare faptul că, în unele cazuri, reglementările naţionale controlau produsele biocide introduse pe piaţă.

Totuşi, eliminarea acestor mecanisme şi introducerea unor proceduri de evaluare mai puţin eficiente şi mai ieftine ar putea limita vânzarea produselor biocide. Un registru european central al substanţelor active folosite în produsele biocide nu va garanta nici el siguranţa, mai ales dacă luăm în considerare faptul că agenţii biologici sunt extrem de variabili şi rezistenţi la substanţele active. Existenţa unei game limitate de compuşi eficienţi va avea drept rezultat creşterea nivelurilor de rezistenţă. Mai mult decât atât, costurile ridicate şi procedurile complicate folosite în acest proces vor scoate de pe piaţă micile companii, având drept rezultat monopolizarea pieţei de către marile companii ce acţionează în acest sector.

Propunerea de a stabili o perioadă extinsă de tranziţie de 14 ani, care ar putea fi prelungită cu încă doi ani, a devenit şi mai valoroasă, datorită faptului că nu va fi posibil să înregistrăm substanţele active sau să transpunem aceste regulamente în legislaţiile naţionale înainte de anul 2014.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE-DE) - (CS) Domnule preşedinte, aş dori să îi adresez domnului comisar o întrebare, întrucât am o părere diferită. Mi se pare regretabil faptul că UE nu poate reuşi în zece ani, adică până în 2010, să finalizeze revizuirea şi înregistrarea celor aproximativ 900 de substanţe dezinfectante, conservanţi şi pesticide care sunt comercializate pe piaţa europeană. Mă surprinde faptul că avem nevoie de încă trei ani pentru acest lucru, iar raportorul a mai adăugat încă un an la această perioadă. Acest lucru presupune întârzieri ale procesului de armonizare şi prin urmare a realizării unei mai bune protecţii pentru piaţă în ceea ce priveşte aceste materii dăunătoare. Se pare că nu am avut de ales decât să anunţăm o amânare, pentru că în caz contrar, multe produse ar fi dispărut de pe piaţă. Permiteţi-mi, totuşi, să vă ofer o alternativă. Ar putea fi un lucru benefic dacă unele dintre produsele importate de pe pieţele asiatice necontrolate ar fi scoase obligatoriu de pe piaţă. O astfel de măsură ar accelera dezvoltarea unor materii alternative mai sigure. M-ar interesa să aflu dacă a existat o tentativă de colaborare între Comisie şi centrele de testare şi instituţiile din statele membre şi dacă s-a încercat folosirea resurselor din statele membre pentru a se putea respecta termenul limită iniţial care era mai scurt. Poate Comisia sau raportorul să îmi dea un răspuns la această întrebare?

 
  
MPphoto
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE) - (PL) Domnule preşedinte, din cauza specificităţii acestei legi şi a potenţialului pericol al interpretării incorecte a acestei legi, ar trebui să acordăm atenţie specială problemei agenţilor biocizi.

Sunt de acord cu raportorul, care a vorbit despre faptul că este absolut vital să prelungim până în 2014 perioada de tranziţie pentru evaluarea substanţelor active folosite în produsele biocide, pentru a putea folosi legislaţia UE pentru reglementarea pieţei. Dacă nu am face acest pas, oare prevederile legale naţionale – care expiră în 2010 – vor avea ca rezultat transformarea vânzării unui număr semnificativ de produse biocide într-un proces ilegal, care ar duce la o mulţime de situaţii paradoxale?

În timpul perioadei de tranziţie, legislaţia naţională ar trebui folosită pentru a monitoriza strict această secţiune specifică a pieţei. Merită să adăugăm aici faptul că ar trebui să fim extrem de atenţi atunci când ne ocupăm de legislaţia privind agenţii biocizi şi să ne reamintim că aceste produse sunt menite să distrugă şi să înlăture organismele dăunătoare şi că ele conţin substanţe chimice active. Orice neglijenţă din partea noastră ar putea avea consecinţe irevocabile.

 
  
MPphoto
 
 

  Stavros Dimas, membru al Comisiei - (EL) Domnule preşedinte, doresc să le mulţumesc vorbitorilor pentru observaţiile lor constructive şi să spun că evaluarea substanţelor active va necesita în final mai mult timp decât se estimase iniţial, în mod optimist. În anul 2000, când a fost aprobată legislaţia, programele de evaluare nu au început imediat; s-au pierdut aproape patru ani cu diverse proceduri pregătitoare, iar procedurile de evaluare pe care autorităţile naţionale competente le folosesc cu siguranţă, încep de abia în anul 2004. Deşi până în prezent s-au depus eforturi notabile, multe dintre substanţele active nu vor putea trece de evaluare până în luna mai.

Având în vedere faptul că directiva prevede că produsele biocide conţinând substanţe active care nu sunt incluse în Anexa 1 sau 1A la directivă trebuie retrase de pe piaţă cel mai târziu la 14 mai 2010, s-a considerat necesară prelungirea termenului limită pentru finalizarea procedurii de evaluare; altfel, dacă retragem unele dintre aceste substanţe pentru că nu au trecut de procedura de evaluare, atunci atât sănătatea, cât şi mediul din Uniunea Europeană ar putea fi puse în pericol şi, fără îndoială, comerţul ar avea şi el de suferit.

În ceea ce priveşte problema ridicată de doamna Klass, aş dori să spun că aceasta se referă la protecţia datelor trimise pentru evaluarea substanţelor active. Aceasta se aplică în special cazurilor în care companiile care nu au fost implicate în eforturile de a elabora aceste date, aşa-numiţii „liber-activişti” îşi pot păstra produsele pe piaţă până la expirarea perioadei de tranziţie.

Comisia se află în stadiul final de procesare a propunerii pentru revizuirea substanţială a Directivei privind substanţele biocide, iar această problemă a fost semnalată foarte clar în timpul consultărilor efectuate atunci când s-a formulat şi redactat propunerea menţionată. Multe dintre comentariile făcute de domnul Prodi şi de alţii vor fi cu siguranţă luate în considerare.

Comisia va aborda aspectul menţionat anterior în cadrul revizuirii substanţiale a directivei. O declaraţie a Comisiei în această privinţă va fi trimisă secretariatului Parlamentului European pentru a fi inclusă în Procesele verbale ale şedinţei de astăzi.

În mod similar, multe alte aspecte evidenţiate de Parlament vor fi şi ele abordate în directiva menţionată, ca de exemplu extinderea razei de acţiune la bunurile şi materialele procesate cu ajutorul produselor biocide, punerea în aplicare a procedurilor îmbunătăţite de aprobare pentru produsele biocide, introducerea schimbului obligatoriu de date în timpul autorizării produselor şi în timpul aprobării substanţelor active în concordanţă cu principiile regulamentului REACH şi alinierea cu cele mai bune practici din alte documente legislative, ca cel aprobat recent privind produsele pentru protecţia plantelor.

În încheiere, Comisia îşi exprimă satisfacţia faţă de rezultatul negocierilor. Comisia se află într-o poziţie din care va accepta amendamentele de compromis în totalitate şi promite să ia în considerare, în timpul procesului de revizuire a directivei, toate problemele legate de protecţia datelor, exprimate astăzi aici de către Consiliu şi de către Parlament.

Comisia notează problemele referitoare la protecţia datelor, la punerea în comun a datelor şi la problema „presupuşilor liber-activişti” care au fost ridicate în timpul discuţiilor privind propunerea de prelungire a anumitor perioade de timp, conform prevederilor Directivei privind produsele biocide. Comisia va analiza soluţiile potrivite pentru problemele identificate în cadrul procesului de revizuire substanţială a Directivei privind produsele biocide.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL COCILOVO
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Daciana Octavia Sârbu, raportoare Doresc să mulţumesc din nou colegilor mei, raportori alternativi, cu care am colaborat foarte bine şi am fost foarte eficienţi în finalizarea acestui raport – e adevărat, nu atât de important pe cât va fi revizuirea directivei.

După cum aţi văzut, toţi colegii mei au vorbit despre această revizuire, mai puţin despre raportul pe care îl dezbatem astăzi, pentru că este o revizuire aşteptată.

E adevărat, am auzit aici faptul că această extindere a perioadei de tranziţie de la 3 la 4 ani nu este de dorit, dar consider că este mult mai important să garantăm că toate produsele vor fi comercializate în mod legal şi că se va face o evaluare corectă a acestor produse.

Vă mulţumesc încă o dată şi, după cum spuneam, aşteptăm cât de curând revizuirea directivei privind biocidele.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc marţi, 24 martie 2009.

 

17. Un an de la Lisabona: parteneriatul UE-Africa în practică (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0079/2009) elaborat de doamna Martens, în numele Comisiei pentru dezvoltare, intitulat „La un an după Lisabona: parteneriatul Africa-UE în practică” [2008/2318(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Louis Michel, membru al Comisiei(FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş vrea să mulţumesc mai întâi Comisiei pentru dezvoltare şi raportorului acesteia, dna Martens, pentru acest raport, care realizează o primă evaluare a Parteneriatului strategic Africa-UE, la un an după reuniunea la nivel înalt de la Lisabona.

Observ cu mare satisfacţie aspectele pozitive subliniate de acest raport şi progresele făcute în cursul unui an, perioadă relativ scurtă pentru un exerciţiu atât de extins şi, mai presus de toate, ambiţios din punct de vedere politic. Pentru a menţiona doar unul dintre aceste progrese, în după-amiaza aceasta a avut loc o întâlnire între Delegaţia ad-hoc a Parlamentului pentru relaţiile cu Parlamentul Panafrican al Uniunii Africane şi Comisia ad-hoc al Parlamentului Panafrican al Uniunii Africane pentru relaţiile cu Parlamentul European privind rolul parlamentelor în punerea în aplicare şi monitorizarea strategiei Africa-UE.

Aceasta este în sine un rezultat concret. Ia naştere o nouă arhitectură instituţională între cele două continente şi vreau să îi felicit pe cei doi preşedinţi pentru munca depusă.

Nu voi elabora pe marginea aspectelor pozitive ale raportului Martens, ci aş vrea să ating trei puncte cheie pe care le evidenţiază raportul în ceea ce priveşte îmbunătăţirea parteneriatului dintre UE şi Uniunea Africană. Primul punct se referă la rolul parlamentelor. Ştiţi cât de multă încredere am în rolul parlamentelor, atât în calitate de actori, cât şi în calitate de atenţi observatori ai procesului democratic. Aceasta este dubla calitate în care Parlamentul European şi cel Panafrican sunt invitate să ia parte la Parteneriatul strategic Africa-UE.

Vă pot asigura, aşadar, de tot sprijinul meu în ceea ce priveşte propunerile enunţate în propunerea comună a Parlamentului European şi a Parlamentului Panafrican şi reluate în raport. Acestea constau în primul rând în participarea la nivel corespunzător la grupurile comune de experţi, în legătură cu cele patru parteneriate tematice care vă privesc. În al doilea rând, implicarea în întocmirea rapoartelor anuale de activitate. În al treilea rând, participarea la grupul operativ comun şi, în al patrulea rând, participarea preşedinţilor la reuniunea la nivel înalt Africa-Uniunea Europeană.

Aş putea adăuga că unele dintre aceste propuneri s-au concretizat deja sau sunt în curs de concretizare. În ceea ce priveşte societatea civilă şi actorii nestatali, sunt mai convins decât oricine altcineva de faptul că principala provocare pentru 2009 constă în grăbirea obţinerii de rezultate concrete înainte de evaluarea intermediară planificată pentru toamna anului 2009 şi în îndeplinirea dezideratului privind crearea unui parteneriat centrat pe persoanele din afara instituţiilor.

În acest context, actorii nestatali sunt chemaţi să joace un rol important, acela de a face parte din grupurile comune de experţi pentru fiecare dintre cele opt parteneriate tematice. De partea europeană a fost instituit primăvara trecută un grup de coordonare a societăţii civile, pentru a monitoriza şi a participa la punerea în aplicare a parteneriatului. Şi de partea africană a fost creat recent un grup de coordonare a societăţii civile, sub egida Consiliului Economic, Social şi Cultural al Uniunii Africane.

Reprezentanţii societăţii civile europene şi africane ar trebui să se reunească într-un forum la sfârşitul lunii aprilie 2009, pentru a elabora propuneri concrete de aderare la Troica ministerială Africa/Uniunea Europeană.

În ceea ce priveşte parteneriatele strategice, mai ales cel în materie de guvernanţă şi drepturile omului, salut orientarea Parlamentului către o noţiune de guvernare foarte dragă mie: buna exercitare a funcţiilor executive şi a puterilor conferite de dreptul public de către un stat imparţial şi capabil să răspundă nevoilor şi aspiraţiilor cetăţenilor săi.

În acest scop, aşadar, am înfiinţat acum doi ani secţiunea pentru guvernanţă în valoare de 2,7 miliarde de euro pentru toate ţările ACP. Această abordare se bazează pe trei principii: dialog, stimularea reformelor şi asumarea acestora de către ţara parteneră. Cu toate acestea, raportul exprimă îndoieli şi preocupări, mai ales în privinţa profilurilor de guvernanţă: elaborarea, utilizarea şi posibilul impact negativ al acestora asupra Mecanismului african de evaluare reciprocă.

Aş vrea să vă amintesc faptul că profilurile de guvernanţă care acoperă toate dimensiunile acestora, respectiv dimensiunea, politică, economică, socială, instituţională, de mediu şi aşa mai departe, au fost doar punctul de pornire şi nu au dirijat în niciun fel programarea acestei secţiuni.

Mai mult decât atât, rezultatele şi concluziile acestei analize au fost discutate cu guvernul ţării partenere în timpul dialogului pentru programare. Pe baza acestora, guvernul a fost încurajat să îşi explice propriul plan de reformă sau, după caz, să îl completeze ori să îl detalieze; să demonstreze relevanţa, ambiţia şi credibilitatea acestor reforme pe baza a trei criterii de evaluare, care au permis apoi determinarea nivelului de stimulare financiară pentru fiecare ţară. În acest context, o atenţie deosebită a fost acordată ţărilor care au aderat la Mecanismul african de evaluare reciprocă şi care au efectuat evaluarea, arătându-şi dorinţa de a continua în aceeaşi direcţie. Acest exerciţiu a evidenţiat puternic contextele foarte diferite din fiecare ţară; nevoile respective de reformă, precum şi diferitele capacităţi de elaborare şi de propunere a unui plan de guvernanţă. A fost nevoie, aşadar, de flexibilitate şi pragmatism în alocarea fondului de stimulare a guvernanţei. În ianuarie 2009, Comisia a publicat un raport interimar privind situaţia fondului de stimulare şi l-a trimis tuturor instituţiilor Uniunii Europene, pentru a servi scopurilor pertinente.

 
  
MPphoto
 

  Maria Martens , raportoare(NL) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, discutăm raportul „La un an după Lisabona: parteneriatul Africa-UE în practică”, adică punerea în aplicare a Strategiei comune Africa-UE pentru dezvoltarea Africii, astfel cum s-a stabilit cu ocazia reuniunii la nivel înalt UE-Africa din decembrie 2007.

Reuniunea la nivel înalt a fost o ocazie extrem de importantă. A fost, de fapt, prima dată când Uniunea Europeană şi Uniunea Africană au pus împreună bazele unei strategii fundamentate pe valori şi principii comune şi pe respect reciproc, prima dată când s-a căzut de acord pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului împreună şi pentru găsirea de soluţii la provocările comune în domenii precum securitatea, migraţia şi clima.

Suntem cu toţii conştienţi de criticile din propriile noastre ţări, unde oamenii se întreabă dacă are sens să continuăm să investim bani în Africa, mai ales în aceste vremuri de criză economică. Aş vrea să subliniez încă o dată cât de importante continuă să fie eforturile noastre pentru dezvoltarea Africii, această afirmaţie fiind valabilă pentru ambele continente. Dl comisar Michel a pus punctul pe i când a spus, în cadrul unei reuniuni pe această temă organizată cu puţin timp în urmă: cu cât există mai multă sărăcie, cu atât există mai multă instabilitate. Acest lucru este important şi din punct de vedere al tendinţelor demografice. În scurt timp, Africa va avea 20% din populaţia lumii, iar Europa doar 5%. Avem probleme comune, înfruntăm provocări comune. Când oamenilor le lipsesc oportunităţile în Africa, este normal că le vor căuta în Europa. Africa merită sprijinul nostru şi nu numai din acest motiv.

Astăzi, discutăm punerea în aplicare a strategiei convenite şi avem un plan de acţiune. Trebuie să continuăm să acţionăm împreună pentru a realiza strategia şi planul de acţiune. Sunt mulţumită de rezultatele obţinute până acum în legătură cu parteneriatele. În rapoartele mele anterioare mi-am exprimat întotdeauna preocuparea legată de lipsa unul rol clar, specific pentru parlamente în ceea ce priveşte punerea în aplicare a unei strategii comune. În 2007, Parlamentul Panafrican şi Parlamentul European au emis o declaraţie comună care rezumă ceea ce implică acest lucru. O voi citi acum în engleză.

raportoare „Ca instituţii care reprezintă voinţa oamenilor, parlamentele noastre trebuie să se asigure că nevoile acestora sunt satisfăcute, că preocupările lor sunt ascultate de decidenţi şi că dorinţele lor se reflectă în politicile propuse de instituţiile care îi guvernează. Parlamentele noastre au de jucat un rol esenţial în modelarea dezbaterii privind priorităţile comune pentru viitorul continentelor noastre; acestea reflectă diversele curente de opinie din societăţile noastre şi sunt, prin urmare, locul în care trebuie să se desfăşoare dezbaterea, în care punctele de vedere divergente pot fi reconciliate şi unde se pot căuta compromisuri.” -

, raportoare(NL) Sunt, prin urmare, mulţumită că în această reuniune am căzut de acord asupra rolului parlamentelor. S-a ajuns la acest acord şi datorită dlui Gahler, datorită colegilor noştri din Parlamentul Panafrican şi tuturor celor implicaţi. Acest rol se referă la participarea la grupul de experţi în legătură cu cele opt parteneriate şi cu grupul operativ de coordonare. Parlamentele îşi vor exprima părerile în rapoartele anuale de activitate, iar preşedintele Parlamentului European şi cel al Parlamentului Panafrican vor fi invitaţi să îşi expună viziunile în cadrul reuniunilor la nivel înalt din Africa. Acesta este un amănunt important.

Voi încheia cu încă o întrebare pentru dl comisar. Ştim că definiţiile ODA vor fi din nou, în scurt timp – în luna aprilie – pe ordinea de zi a convorbirilor EU-SADC şi că va fi implicată Comisia Europeană. Ne poate spune dl comisar care este viziunea sa cu privire la această discuţie şi care va fi contribuţia Comisiei Europene?

 
  
MPphoto
 

  Filip Kaczmarek, în numele Grupului PPE-DE (PL) Dle preşedinte, politica de dezvoltare, unul dintre cele mai importante domenii de politică a UE, are ca scop rezolvarea problemelor globale. Din fericire şi nu sub nicio formă accidental, prima strategie de parteneriat comun a fost creată pentru Africa şi implica Africa.

Unul dintre motivele care justifică importanţa deosebită a politicii de dezvoltare este faptul că a devenit un instrument de politică bazată pe experienţele anterioare. În acest context, scopul fundamental al cooperării pe probleme de dezvoltare este contracararea proceselor şi mecanismelor din trecut. Jomo Kenyatta, părintele independenţei keniene, a descris acest lucru într-un mod intens, deşi simplu. Ştiu că acest citat faimos îi este cunoscut dlui comisar. Cu o anumită ocazie, dl Kenyatta a spus: „Când au sosit misionarii, africanii aveau pământul, iar misionarii aveau Biblia. Ei ne-au învăţat să ne rugăm cu ochii închişi. Când i-am deschis, ei aveau pământul, iar noi aveam Biblia.”

Politica bazată pe experienţele anterioare nu este însă unicul motiv pentru implicarea Europei în probleme legate de dezvoltare. Există şi motive mai pragmatice. Africa rămâne cel mai sărac continent din lume. Cu toate acestea, pentru prima dată în 30 de ani, trece printr-o perioadă de creştere economică. În orice caz, am putea adăuga că această creştere economică este mai mare decât în Europa. Există, bineînţeles, ţări africane care, ca urmare a activităţii unor guverne inepte, au ajuns chiar să îşi distrugă propriile economii. În general, putem spune că Africa este un continent cu potenţial neexploatat. Sunt încântat că UE ajută la revitalizarea şi la activarea acestui potenţial.

De aceea, unul dintre obiectivele strategiei este asigurarea unui dialog şi a unei cooperări mai extinse, în alte domenii decât cele care ţin în mod clasic de problemele de dezvoltare. Strategia acoperă o gamă largă de politici, inclusiv cele privind securitatea, energia şi schimbările climatice. Este îngrijorător totuşi că s-a progresat foarte puţin în majoritatea acestor domenii. Trebuie să admitem, de asemenea, faptul că anumite state membre ale UE nu au demonstrat acelaşi angajament faţă de parteneriatul cu Africa. Sunt convins că al doilea an de parteneriat va fi unul mai bun şi că vom reuşi să ne atingem obiectivele mai rapid.

 
  
MPphoto
 

  Alain Hutchinson, în numele Grupului PSE(FR) Dle preşedinte, dle comisar, de un an ne felicităm pentru evoluţia acestui nou proces, de încheiere a acestui nou acord între Uniunea Europeană şi Africa. În aceste condiţii, permiteţi-mi, dle comisar, să fiu mai puţin rezervat decât de obicei. Consider că acum, cu ocazia primei aniversări a acestui acord, trebuie făcută o serie de constatări.

În Africa, totul lipseşte. Lipsesc managerii, medicii, profesorii şi personalul tehnic. Aici, se vorbeşte despre imigrare controlată şi, cu toate acestea, nu am luat încă măsurile necesare pentru a permite diasporei, de exemplu, să se pună la dispoziţia statelor din care provine. Africa nu reuşeşte nici măcar să-şi hrănească populaţia. Aici, reînnoim subvenţiile la exportul de produse agricole şi promovăm biocombustibilii, ceea ce duce la uriaşe monoculturi în Africa.

Acolo, totul se distruge în continuare, sărăcia se răspândeşte, bolile omoară şi apa lipseşte. Aici, vorbim mult, facem promisiuni, dezbatem şi votăm rezoluţii; însă ce se întâmplă practic cu popoarele din Africa? Eu consider - asemenea dumneavoastră, şi ştiu că sunteţi ferm convinşi de acest lucru - că este timpul să unim parlamentele acestor ţări şi astfel să le unim popoarele. Cred că niciun demers între Uniunea Europeană şi Africa nu va reuşi atâta timp cât rămânem la nivelul politicienilor şi tehnicienilor. Popoarele Africii trebuie unite, iar acest lucru trebuie înfăptuit prin parlamentele acestora.

Sunt încântat să aud că se doreşte dezvoltarea acestei relaţii speciale la nivel parlamentar. Cu toate acestea, am reţineri, dle comisar, deoarece chiar înainte de această dezbatere am avut o lungă discuţie cu colega dvs., dna Ashton, cu privire la Acordurile de parteneriat economic. În mod ciudat, este aproape imposibil de obţinut o implicare a parlamentelor ţărilor partenere în aceste acorduri. Nu reuşim să convingem o parte din această Cameră şi nici Comisia de faptul că ar fi absolut necesar ca parlamentele acestor ţări să-şi spună mai întâi cuvântul, înainte să ne cereţi nouă, Parlamentului European, opinia cu privire la aspecte care vor afecta în mod direct vieţile oamenilor care trăiesc acolo. În aceste condiţii, sper că lucrurile se vor schimba în această privinţă.

De asemenea, cred că este important - din fericire, şi dvs. aţi evidenţiat acest lucru - să implicăm ONG-urile şi societatea civilă africană mult mai mult şi mult mai bine în acest proces; am menţionat şi diaspora, însă aceasta are legătură cu noi, cei din UE. Nu ştiu ce s-a făcut în mod concret în această privinţă însă, în orice caz, consider că orice ar fi, acordă şanse de succes procesului pe care l-aţi demarat.

 
  
MPphoto
 

  Toomas Savi, în numele Grupului ALDE Dle preşedinte, anul 2007 a fost, din păcate, al doilea an la rând când contribuţiile ţărilor dezvoltate la asistenţa oficială pentru dezvoltare au scăzut. Sunt, aşadar, bucuros că raportoarea a reiterat necesitatea de a îndemna statele membre ale Uniunii Europene să îşi respecte angajamentele.

Consider că statele membre ar trebui să revizuiască asistenţa pe care o oferă în prezent ţărilor vizate, întrucât graficul intermediar din 2008 privind evoluţia Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului indică faptul că Africa Subsahariană este singura regiune care se află cu mult în urmă faţă de progresul aşteptat. Aş dori să folosesc această oportunitate pentru a încuraja statele membre să îşi sporească contribuţia acordată Africii Subsahariene, care este cea mai puţin dezvoltată regiune din lume. De asemenea, ţările vizate nu sunt întotdeauna foarte receptive faţă de natura condiţionată a asistenţei UE. Ar trebui să continuăm eforturile de implicare mai intensă a acestor ţări.

Criza economică globală este o povară pentru noi toţi, însă nu trebuie să uităm sau să ignorăm faptul că ţările cel mai puţin dezvoltate sunt şi cele mai vulnerabile acum. Mai mult decât atât, dată fiind situaţia de stagnare din Africa, Europa este din ce în ce mai intimidată de fluxul de imigranţi care ar putea deveni istovitor pentru sistemul de asigurări sociale. Este mult mai înţelept să încercăm să contribuim la rezolvarea problemelor oamenilor din ţările în curs de dezvoltare înainte ca acestea să se transforme în preocupări pe care trebuie să le abordăm aici, în Europa.

 
  
MPphoto
 

  Wiesław Stefan Kuc, în numele Grupului UEN – (PL) Dle preşedinte, dle comisar, discutăm din nou despre Africa în Parlamentul European. Astăzi, nu vorbim despre război, drepturile omului sau ajutorul pentru ţările în curs de dezvoltare. În schimb, încercăm să rezumăm situaţia actuală a parteneriatului dintre Africa şi Uniunea Europeană. Din păcate, acest parteneriat este practic inexistent.

Ca să fim cinstiţi, avem aspiraţii destul mari cu privire la înţelegerea şi cooperarea dintre Uniunea Africană, Parlamentul Uniunii Africane şi Comisia Uniunii Africane. Cu toate acestea, Africa continuă să fie cel mai sărac continent de pe planetă, unde oamenii au cea mai scăzută speranţă de viaţă din lume, unde există foamete şi boli cu o răspândire fără precedent, în timp ce nivelul educaţiei şi serviciilor sanitare este aproape inexistent,, în special în zonele urbane sărace şi în sate.

Impactul pozitiv al Uniunii Africane asupra situaţiei economice este atât de mic încât, în realitate, este o simplă organizaţie fictivă, care nu are nicio influenţă în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor de zi cu zi. Este o organizaţie de politicieni, prin intermediul căreia aceştia participă la viaţa politică globală. Africa este un continent bogat în resurse naturale, care sunt folosite de întreaga lume. Acest lucru nu a avut însă niciun efect pozitiv în privinţa nivelului de trai al populaţiei sau a reducerii sărăciei. Diverse organizaţii încearcă să rezolve problema sărăciei, însă progresul este cu greu vizibil. Raportoarea, dna Martens, a afirmat în mod clar acest lucru.

Chiar nu ştim cum să ajutăm Africa, iar raportul nu oferă o soluţie. Să ne aducem aminte cum, în decurs de câteva zile, Kenya, dintr-o ţară paşnică, a devenit o baie de sânge. Cum putem garanta faptul că asistenţa financiară acordată de diverse ţări este distribuită corespunzător? Aceasta este o chestiune pe care am discutat-o acum câteva luni. Am vorbit şi despre măsurile pe care le ia China. Oare a găsit China calea cea bună? Ar trebui să cercetăm această cale cu atenţie.

 
  
MPphoto
 

  Luisa Morgantini, în numele Grupului GUE/NGL (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, strategia comună UE-Africa reprezintă în primul şi în primul rând o mare provocare, o ocazie pentru noi să arătăm că suntem capabili să ne examinăm dintr-o perspectivă nouă, pe noi înşine şi politicile noastre. Cred că încă trebuie să medităm cu atenţie asupra relaţiilor dintre cele două continente şi a strategiilor noastre de dezvoltare.

Acesta este un proces de durată; nu ne putem aştepta să rezolvăm totul dintr-o dată şi este şi un demers foarte complicat însă, în primul rând, după părerea mea, acesta trebuie să fie un proces participativ, conturat de jos în sus: un parteneriat între egali.

Reuniunea la nivel înalt de la Lisabona nu a reuşit să realizeze întrutotul acest lucru, poate din cauza faptului că a fost perfectat în grabă şi nici Uniunea Europeană, nici Uniunea Africană nu au dorit sau nu au putut să confere un rol structural parlamentelor şi societăţii civile, în Africa sau în Europa. Se împlineşte un an de la reuniunea la nivel înalt şi, după cum evidenţiază în mod clar raportul Martens, Parlamentul nostru, Parlamentul Panafrican şi societatea civilă nu au nici la ora actuală o influenţă în determinarea strategiei.

Este deci vital, nu în ultimul rând pentru a îndeplini Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în materie de combatere a sărăciei şi a bolilor şi de dezvoltare a agriculturii şi a educaţiei, ca aceste aspecte să fie incluse, împreună cu alte probleme care au fost ridicate, de la deşertificare la schimbările climatice şi energie.

Prin urmare, este esenţial ca parteneriatul democratic să fie deschis publicului, pentru acesta în totalitate şi să nu fie limitat doar la guverne şi comisii. Noi, Parlamentul European, ne-am intensificat relaţiile cu Parlamentul Panafrican şi nu încape nicio îndoială că aceşti paşi înainte au avut un impact pozitiv asupra strategiei comune UE-Africa.

În 2007, a apărut însă o serie de îndoieli cu privire la finanţare. Se vor găsi oare fondurile pentru punerea în aplicare a acestei strategii comune? Care este viitorul statelor ACP şi al Acordului de la Cotonou? Care va fi relaţia noastră cu organizaţiile internaţionale - Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi OMC? Haideţi să conlucrăm pentru a face aceste instituţii mai democratice.

În încheiere, cred că ar trebui să prindem curaj şi să continuăm demersul nostru, deoarece Africa, după cum am aflat în ultimii ani, este un continent bogat în resurse umane şi economice; un adevărat partener. Este extraordinar de văzut, şi dl comisar Michel, pe care îl cunosc bine, este conştient de acest lucru, că există o mare bogăţie şi nu doar moarte, distrugere şi război, deşi trebuie, bineînţeles, să depunem mari eforturi pentru a institui pacea şi democraţia.

 
  
MPphoto
 

  Bastiaan Belder, în numele Grupului IND/DEM (NL) Dle preşedinte, mai întâi aş vrea să-i mulţumesc raportoarei, dnei Martens, pentru acest raport consistent. Este bine că Parlamentul nu doar salută anunţarea unui parteneriat, ci şi monitorizează într-adevăr rezultatele concrete ale acestuia. De aceasta are nevoie Africa: bazele unui parteneriat de succes cu Africa necesită o bună guvernanţă şi respectarea drepturilor omului. Acestea sunt aspecte esenţiale pe un continent unde primarii pot răsturna preşedinţi şi unde un alt preşedinte şi-a schilodit propria populaţie pentru a anihila opoziţia.. Consiliul şi Comisia ar trebui să le considere prioritare.

Când mă refer la buna guvernanţă, mă gândesc şi la rolul Chinei, care este menţionată doar în trecere în această rezoluţie. Mă uimeşte faptul că nu se aduce nicio critică în legătură cu consecinţele uneori dezastruoase ale implicării Chinei în Africa. Uniunea Europeană ar putea să înveţe o lecţie din cele 2 miliarde de euro pe care Fondul de dezvoltare China - Africa le-a investit în Africa. Faptul că Beijingul investeşte şi în ţări precum Zimbabwe spune totul despre contribuţia Chinei la asigurarea pe termen lung a democraţiei şi a bunei guvernanţe în Africa.

De asemenea, aş dori să-i adresez raportoarei un comentariu. În paragraful 46, dumneaei se referă la securitatea şi suveranitatea alimentară. Cred că ceea ce lipseşte în această rezoluţie este o expunere cât de scurtă a unei probleme care a existat de mai mulţi ani, şi anume închirierea sau chiar cumpărarea de către societăţi sau state din afara continentului a unor mari suprafeţe de teren agricol, recolta mergând către investitorii străini şi nu în beneficiul populaţiei locale subnutrite. Astfel de situaţii sunt cu adevărat supărătoare. În plus, aceste investiţii nu creează locuri de muncă. Este păcat că rezoluţia nu abordează această problemă aparte, căreia astăzi i se acordă din nou foarte multă atenţie în mass-media.

 
  
MPphoto
 

  Michael Gahler (PPE-DE)(DE) Dle preşedinte, în calitate de preşedinte al Delegaţiei ad-hoc pentru relaţiile cu Parlamentul Panafrican, aş vrea să profit de această ocazie pentru a mulţumi celor, mulţi la număr, care s-au implicat. Mai întâi, aş dori să îi mulţumesc dnei Maria Martens, care a pregătit un raport excelent privind progresele făcute în legătură cu strategia UE-Africa adoptată. În al doilea rând, aş vrea să mulţumesc instituţiilor care s-au implicat. Am reuşit, în cadrul unui dialog multilateral la care au participat şase interlocutori, să ajungem la un acord între cele două parlamente. Ambele comisii au căzut de acord, după cum au făcut-o şi cele două parlamente şi cele două consilii. În ceea ce priveşte Consiliul, aş vrea să menţionez mai ales departamentul juridic, care este întotdeauna deosebit de important în astfel de chestiuni, unde poziţiile sunt adeseori divergente. Cu toate acestea, ca urmare a primei întruniri de la Adis Abeba, am reuşit, în cursul celei de-a doua întruniri de astăzi, să punem în aplicare şi să cădem în sfârşit de acord cu privire la ceea se fusese hotărât referitor la implicarea celor două parlamente.

Aş vrea să comentez asupra celor spuse de dl Hutchinson. Ce se întâmplă de fapt? Într-adevăr, se întâmplă multe nenorociri în Africa. Cu toate acestea, şi poate că este o coincidenţă, impresia mea este că, din momentul adoptării acestei strategii comune, Africa a început să reacţioneze diferit la loviturile de stat. În Mauritania, Guineea, Guineea-Bissau şi Madagascar, Africa a reacţionat prin suspendarea statutului de membru al acestor ţări. Acest lucru nu s-a întâmplat în trecut. Atunci, acestea ar fi fost ignorate.

În această privinţă, aş vrea să adaug şi faptul că noi, ca guverne europene, ar trebui să ţinem seama de aceste lucruri. Dacă acest parteneriat se bazează pe valori comune, atunci şi europenii trebuie să reacţioneze odată cu africanii când se întâmplă ceva rău în Africa. De aceea sunt încrezător cu privire la faptul că dacă, în calitate de parlamente, ne vom implica mai mult în punerea în aplicare a acestei strategii în viitor, vom putea aduce un plus de valoare acestui parteneriat.

 
  
MPphoto
 

  Ana Maria Gomes (PSE) (PT) Doresc să o felicit pe dna Martens pentru acest raport important şi să subliniez cât este de important rolul acestui Parlament în monitorizarea punerii în aplicare a strategiei comune Africa-UE şi a planului de acţiune respectiv.

Unii paşi importanţi au fost deja făcuţi în ceea ce priveşte câteva dintre cele opt parteneriate ale acestei strategii, în special formarea de grupuri comune de experţi şi de echipe de implementare şi începerea dialogului în contextul acestor parteneriate.

Totuşi, regret faptul că, la sfârşitul primului an, unele parteneriate sunt încă la etapa de definire a metodelor de lucru şi nu au fost stabilite obiective măsurabile, termene sau alocări de bugete.

Sper că următorul raport de activitate anual va fi mai concret decât primul în prezentarea rezultatelor şi în indicarea pachetelor financiare. Este extrem de important să fim vigilenţi în ceea ce priveşte onorarea angajamentelor luate de Uniunea Europeană şi de statele membre, în scopul de a alege spre îndeplinire Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. De asemenea, trebuie să ne asigurăm că recesiunea globală, care ne afectează pe toţi, nu afectează în mod disproporţionat ţările şi popoarele din Africa, acestea fiind deja cele mai vulnerabile.

Dezvoltarea şi guvernanţa democratică în Africa trebuie să facă parte din strategia de ieşire din criză pentru noi toţi. În această privinţă, avem nevoie şi de progrese semnificative în toate parteneriatele, inclusiv în cele care sunt mai sensibile din punct de vedere politic, aşa cum este cazul guvernanţei şi drepturilor omului.

Rolul Parlamentului European în acest proces trebuie să fie susţinut prin conferirea oficială de funcţii de monitorizare şi prin implicarea acestuia în activitatea echipelor de implementare a strategiei. Este, de asemenea, vital să se asigure implicarea în acest proces a reprezentanţilor societăţile civile atât din Europa, cât şi din Africa, în special a parlamentelor naţionale, a ONG-urilor şi a mijloacelor de informare în masă.

 
  
MPphoto
 

  Zbigniew Krzysztof Kuźmiuk (UEN) - (PL) Dle preşedinte, aş dori să atrag atenţia asupra a trei aspecte din această dezbatere. Mai întâi, în decembrie 2007, Parlamentul European a adoptat o nouă strategie UE-Africa, care viza asigurarea egalităţii între cele două părţi. Motorul acestei strategii era reducerea sărăciei în ţările africane. Cu toate acestea, anul trecut nu s-a progresat prea mult în această privinţă.

În al doilea rând, criza economică şi financiară care persistă ar putea înrăutăţi, din păcate, situaţia cu care se confruntă ţările africane. Cele mai importante instituţii financiare ale lumii au emis următoarele previziuni pentru 2009. FMI estimează că PIB-ul global va scădea cu 1%, în timp ce Banca Mondială estimează o scădere de 2%. OMC prevede o scădere a valorii comerţului la scară globală de până la 9%. Va fi prima dată când se întâmplă acest lucru în ultimii 50 de ani. Conform FMI, criza cu care se confruntă cele mai dezvoltate ţări se va extinde şi la ţările în curs de dezvoltare, inclusiv la cele din Africa, iar şomajul în creştere şi sărăcia ar putea cauza tulburări civile şi, în anumite cazuri, ar putea duce şi la război.

Sper că, având în vedere criza şi repercusiunile acesteia, care vor continua să se facă simţite în următorii ani, strategia de cooperare UE-Africa va fi modificată corespunzător, pentru a preveni astfel de tulburări civile sau poate chiar un conflict armat cauzat de criza economică globală.

 
  
MPphoto
 

  Juan Fraile Cantón (PSE)(ES) Dle preşedinte, la Lisabona, în decembrie 2007, şefii de stat sau de guvern ai Uniunii Europene au adoptat strategia comună Africa-UE şi primul plan de acţiune pentru punerea în aplicare a acesteia.

Au existat trei aspecte care au determinat această strategie. Primul a fost faptul că, pe continentul african, procesele de pace şi consolidarea treptată a sistemelor democratice coexistă cu conflictele persistente, precum cel din Darfur, cu sărăcia extremă şi cu înmulţirea situaţiilor precum valurile masive de imigranţi ilegali.

Al doilea este faptul că Africa Subsahariană este cea mai săracă regiune de pe planetă. Populaţia are o speranţă de viaţă foarte mică, nivel scăzut de educaţie şi de alfabetizare, iar creşterea demografică este însemnată. Trei sute de milioane de oameni trăiesc cu mai puţin de 1 euro pe zi.

Al treilea este faptul că Africa este focarul marilor pandemii, locul în care trăiesc peste două treimi din persoanele infectate cu SIDA şi locul unde 90% dintre decese sunt cauzate de malarie.

În anul care a trecut am progresat foarte puţin în ceea ce priveşte obiectivele pe care ni le-am fixat şi, având în vedere că planul de acţiune se extinde până în 2010, trebuie să acţionăm imediat în două domenii importante. Mai întâi, trebuie să cooperăm cu privire la guvernanţa democratică, întărirea instituţiilor şi intensificarea rolului societăţii civile, cu atenţie deosebită pentru politicile privind egalitatea între sexe. În al doilea rând, trebuie să cooperăm pentru satisfacerea nevoilor sociale elementare, în lupta împotriva foametei şi în lansarea de programe de dezvoltare pentru educaţie şi sănătate şi pentru accesul la resurse de bază, precum apa.

 
  
MPphoto
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE) (PL) Dle preşedinte, parteneriatul despre care discutăm astăzi este răspunsul la nevoile Africii, deoarece oferă sprijin pentru procesul de democratizare în ţările africane şi pentru drepturile omului şi, în acelaşi timp, asigură o implicare puternică, bilaterală, în lupta împotriva schimbărilor climatice şi în domeniul securităţii energetice.

Astăzi, ţinând cont de creşterea nivelului de co-dependenţă şi de responsabilitatea comună la nivel global, avem nevoie şi de angajamentul partenerilor potenţial mai slabi. Să luăm drept exemplu lupta împotriva schimbărilor climatice. Deşi contribuie cel mai puţin la poluarea atmosferei, Africa resimte cel mai puternic repercusiunile poluării. De aceea trebuie să includem ţările africane în lupta împotriva schimbărilor climatice, mai ales în ceea ce priveşte folosirea pe scară cât mai largă a surselor de energie regenerabilă, care sunt la îndemâna acestor ţări.

Anumite ţări şi-au propus să atragă ţările africane în sfera lor de influenţă. Acest lucru nu ar trebui să se întâmple. Africa nu are nevoie să fie controlată. În schimb, are nevoie de ajutorul şi de sprijinul nostru. În acelaşi timp, ar trebui să tratăm Africa şi ca un partener egal, nu doar ca pe un simplu beneficiar de ajutor financiar. O relaţie pe picior de egalitate stimulează un grad ridicat de angajament.

 
  
MPphoto
 

  Louis Michel, membru al Comisiei(FR) Dle preşedinte, aş vrea să le mulţumesc vorbitorilor.

Sunt bucuros că primele rezultate au stârnit satisfacţie, însă nu mai încape vorbă că nu este nici pe departe destul. Trebuie să înţelegem că structurile există doar de un an şi că ar trebui să trecem la etapa următoare în 2009.

Accept ideile principale ale diferitelor discursuri, problemele care au fost ridicate corespunzând perfect convingerilor mele. Este clar că nu poate exista niciun progres atâta timp cât nu există proprietate, după cum spuneau dl Hutchinson şi dna Morgantini. Este la fel de evident faptul că rolul parlamentelor naţionale şi cel al societăţii civile sunt extrem de importante.

Mai mult, regret faptul că nu a fost posibilă realizarea unei reforme aprofundate a mecanismelor instituţionale care guvernează responsabilitatea Parlamentului privind politica de dezvoltare. Îmi aduc aminte că aţi solicitat dezbaterea documentelor de strategie de ţară nu numai aici, ci şi în parlamentele naţionale ale partenerilor. Consiliul European nu mi-a permis acest lucru, de aceea am trimis documentele de strategie de ţară adunării parlamentare comune. Astfel, le-aţi trimis mai departe parlamentelor Europei, însă toate acestea nu se întâmplă în virtutea vreunui regulament instituţional, după cum sincer mi-aş dori să fie cazul. Aş vrea să vă amintesc faptul că aceasta va continua să fie una dintre priorităţile mele absolute, deoarece am face progrese enorme dacă Fondu European de Dezvoltare ar fi inclus în buget. Cât timp acesta nu va fi inclus în buget, încă vom avea motive fictive să nu lăsăm Parlamentul să joace rolul pe care ar trebui să-l joace şi, drept rezultat, comisarul responsabil cu dezvoltarea va fi uneori lipsit de putere. Ar fi mult mai simplu dacă aş putea discuta priorităţile, programele şi proiectele aici, în Parlament; aş putea avansa, încurajat de această susţinere. Din păcate, acest lucru nu este posibil deocamdată. Să sperăm că vom ajunge acolo.

Nu vreau să omit aspecte care nu mi se par corecte nici mie. Aş vrea să vă amintesc faptul că anul trecut am cheltuit la nivel european contribuţia Comisiei şi a statelor membre, fiecare venind cu câte 46 de miliarde de euro. Cu toate acestea, avem cu 1,7 miliarde de euro mai puţin faţă de ceea ce s-a programat sau, dacă putem spune aşa, faţă de obiectivul care se stabilise. Nu sunt deloc mulţumit de acest lucru, pentru care cred că trebuie să luptăm în viitor. Parlamentul va trebui să fie un adevărat ambasador pentru acest mesaj şi să exercite presiune. Vom avea nevoie de toate forţele disponibile la nivel politic, pur şi simplu pentru a determina statele membre să îşi respecte angajamentele asumate în 2005. Nu va fi uşor. Îmi amintesc şi acum lupta care s-a purtat pentru miliardul necesar facilităţii pentru alimente. Nu a fost uşor, însă am obţinut condiţii bune. Am primit un miliard în plus, colectarea căruia s-a întins însă pe durata a trei ani, în loc de doi. Din fericire totuşi, proiectele merg înainte şi punerea în aplicare a acestora continuă cu rezultate pozitive. Prin urmare, sunt întrutotul de acord.

membru al Comisiei Nu intenţionăm să redeschidem discuţia privind problemele CAD. Există câteva modificări în discuţie la scară mică, de exemplu, misiunile de menţinere a păcii.

membru al Comisiei (FR) Nu avem, prin urmare, nicio intenţie să redeschidem această dezbatere. Mai mult decât atât, trebuie să spun că sunt foarte precaut. Nu sunt în mod special în favoarea redeschiderii acestei dezbateri, pentru că veţi vedea că anumite state membre participă la aceasta pentru a include cheltuieli de orice fel în bugetul aferent.

Trebuie să vă spun, dle Cook, că nu sunt de acord cu ceea ce se spune referitor la faptul că ne-am pierdut idealurile. Nu cred că este cazul nostru. Cred că este de ajuns să auziţi vocile din această Cameră ca să vă daţi seama că suntem încă extrem de dedicaţi apărării ţărilor în curs de dezvoltare. Nu este adevărat să se afirme că nu contribuim la soluţie. Evident, nu se poate ca noi să avem soluţii pentru toate, însă mă cutremur când mă gândesc cât de săracă ar fi lumea fără ajutorul european.

Nu este destul, sunt perfect de acord, însă reprezintă 57% din ajutorul acordat la scară mondială. Din păcate, nu cred că putem discuta acum despre acestea, însă a şti dacă ajutorul european din partea statelor membre sau a Comisiei îşi atinge încă scopurile sau este încă eficient, dacă este sau nu un mod bun de a face lucrurile, este o altă problemă. Mi-aş dori ca această dezbatere să reia chestiunea stabilirii sau nu a sprijinului bugetar şi a condiţiilor conexe, întrucât, asemeni dvs., sunt foarte nesigur în privinţa acestora din urmă.

Acestea fiind spuse, trebuie să ştim bine ce vrem. Dacă dorim să determinăm un guvern să se adreseze societăţii civile sau să determinăm populaţia, sau parlamentul în unele cazuri, să se implice, este necesar să acceptăm şi faptul că trebuie să impunem condiţii. Şi aceasta pentru că uneori nu este de ajuns să spui unui guvern „sperăm că veţi face asta”, să ţinem pledoarii impresionante sau pur şi simplu să facem sugestii prieteneşti. Problema condiţiilor - nu îmi place cuvântul condiţie şi prefer să vorbesc despre criterii - este încă importantă. Când vorbiţi, de exemplu, despre profil, cred că este încă normal să putem să formulăm unul. Acest profil nu a fost folosit pentru a stabili bugetul pentru iniţiativă. Este normal ca noi să analizăm profilurile de guvernanţă ale fiecărei ţări în condiţiile în care ne pregătim să le acordăm cu până la 25 sau chiar 30% mai multe stimulente financiare. Toate aceste dezbateri sunt încă deschise. Nu doresc să le închid, însă sper să putem face acest lucru la un moment dat.

Voi trece peste tot ce ţine de China. Evident, consider că este o discuţie bună. Cred, desigur, că ţările în curs de dezvoltare au dreptul să coopereze cu cine vor. Africa nu mai este teritoriul exclusiv al Europei şi acesta este un lucru foarte bun. Consider că este un aspect important.

Este, într-adevăr, recomandabil să punem la îndoială calitatea politicilor de dezvoltare stabilite între China şi Africa. Nu îi putem critica pentru acestea, însă ne putem pune întrebări. De exemplu, de câteva luni, primesc rapoarte privind contracte chineze încheiate în Republica Democrată Congo. Nu spun că acestea sunt contracte oneroase. Spun doar că există o întreagă serie de întrebări care merită răspunsuri. Momentan, ne ocupăm de găsirea de răspunsuri, mai ales în ceea ce priveşte garanţiile de stat, deoarece este vorba de un acord încheiat cu o întreprindere privată. De asemenea, avem de-a face cu numărul mare de împrumuturi comparate cu nişte cadouri, cu faptul că nu au fost acordate în urma unor licitaţii şi că este vorba despre aproape aceeaşi sumă cu datoria ţării faţă de Fondul Monetar European. Toate acesta sunt aspecte pentru care trebuie găsită o soluţie, însă nu prin denunţarea acestui tip de relaţie. Ţările africane au dreptul să încheie şi cu China acorduri de parteneriat. Nu voi reveni asupra acestui subiect.

Dnă Morgantini, cred că aţi abordat câteva aspecte care au fost deja ridicate de dl Hutchinson. Cred că adevărata problemă va fi întotdeauna să ne asigurăm că relaţia dintre noi şi ţările în curs de dezvoltare este una de parteneriat veritabil. Cred că reuniunea la nivel înalt de la Lisabona a fost un pas înainte semnificativ, întrucât cel puţin am redactat bazele unei noi filosofii de parteneriat pe picior de egalitate în ceea ce priveşte drepturile şi responsabilităţile.

Cu toate acestea, este clar că nu ne-am atins încă scopul şi că acesta este unul dintre aspectele legate de proprietate şi, acolo unde este posibil, de sprijinul bugetar. Ţine de proprietate în ceea ce priveşte societatea civilă şi dezbaterea la nivel parlamentar. Cred că aveţi dreptate şi că acestea sunt domeniile asupra cărora trebuie să ne concentrăm.

Aţi adresat o altă întrebare care reprezintă o adevărată preocupare pentru mine şi care este, după părerea mea, un subiect esenţial de dezbatere. Aceasta a fost „cum putem obţine o mai bună armonizare: determinând oamenii să lucreze mai bine împreună, distribuind mai bine sarcinile, susţinând prin mijloace mai potrivite politica de dezvoltare globală între diverşii parteneri; care este rolul Băncii Mondiale, al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, al Fondului Monetar Internaţional, al Comisiei şi al tuturor donatorilor importanţi?”

Este adevărat că momentan, aşa cum s-a spus şi în altă întrunire, există suprapuneri şi reproduceri. Există chiar concurenţă, care nu este întotdeauna una utilă. Vă pot spune că s-au înregistrat progrese semnificative în ultimii doi ani, mai ales cu Banca Mondială. Vă pot spune că sunt relativ optimist la vederea noului mesaj, a noii strategii şi a noii filosofii pe care le reperez la Banca Mondială. Există, prin urmare, loc pentru un alt gen de cooperare; pentru o colaborare între diverşii parteneri, şi cred că aţi atins cu adevărat un subiect esenţial, pe care va trebui să-l examinăm cu atenţie sporită.

Bineînţeles, buna guvernanţă este un element major; este motivul pentru care am prevăzut elaborarea pachetului privind guvernanţa.

Dna Gomez a adus în discuţie subiectul important al efectelor crizei financiare asupra situaţiei economice şi sociale din ţările în curs de dezvoltare. Majoritatea experţilor sunt în prezent de acord când spun că va exista o scădere de cel puţin 2% a creşterii, ceea ce reprezintă cu până la 50 de milioane mai mulţi oameni săraci. Trebuie să fim foarte conştienţi de acest lucru.

În ceea ce ne priveşte, voi fi deja foarte mulţumit dacă statele membre îşi vor păstra promisiunile făcute în 2005. Vă asigur că va trebui să luptăm împreună din greu pentru a forţa statele membre să facă acest lucru.

În al doilea rând, pregătesc o comunicare, pachetul pentru aprilie pe care l-am promis, care abordează şi alte aspecte decât cel privind asistenţa publică pentru dezvoltare. Voi încerca să mobilizez o serie întreagă de secţiuni bugetare pentru politicile de dezvoltare ale Comisiei. Trebuie să vă spun că există câteva piste cu adevărat interesante. De asemenea, colaborez cu Banca Europeană pentru Investiţii la acest pachet, mai ales în ceea ce priveşte infrastructura de sprijin pentru a obţine o dezvoltare rapidă şi un impact destul de rapid. Voi veni în faţa Parlamentului cu acestea în aprilie. Aş vrea să spun că mai am încă un subiect foarte important de acoperit, şi anume rolul societăţii civile şi al parlamentelor naţionale.

Şi cu aceasta voi încheia. Dl Hutchinson a sugerat odată că ar putea fi desfăşurate nişte experimente cu membrii acestei Camere şi poate cu membrii parlamentelor statelor membre, care ar putea merge în ţările unde este posibil pentru a organiza dezbateri cu privire la documentele de strategie de ţară. Am avut ocazia să fac acest lucru în trei ţări diferite. Totul s-a desfăşurat foarte bine, însă este evident că acest lucru a fost posibil datorită faptului că în aceste trei ţări am beneficiat de sprijinul guvernelor respective, fără de care ar fi fost extrem de dificil. Consider, prin urmare, că aveţi dreptate: mobilizarea acţiunii parlamentare este cu siguranţă una dintre priorităţi. În orice caz, credeţi-mă că voi face tot ce îmi stă în putinţă pentru a garanta acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Maria Martens , raportoare(NL) Dle preşedinte, de fapt nu mai am multe de adăugat. Aceasta este prima dezbatere despre punerea în aplicare a strategiei. Am făcut un prim pas, însă este abia începutul. Încă mai avem extraordinar de multe de făcut. Africa rămâne cel mai sărac continent. Cu toţii aţi evidenţiat care sunt preocupările noastre şi care sunt provocările cu care ne confruntăm, în ceea ce priveşte pacea şi securitatea, creşterea economică, buna guvernanţă, construirea de capacităţi sau rolul parlamentelor şi al societăţii civile. Dl comisar a făcut remarcile necesare în această privinţă.

Aş vrea să vă mulţumesc dumneavoastră, colegilor membri, dlui comisar şi colegilor noştri din Parlamentul Panafrican. Vom continua să urmărim acest proces.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc marţi, 24 martie 2009.

 

18. Contracte OMD (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi este o scurtă prezentare a unei serii de rapoarte, opt în total, deci aş dori să îi rog pe toţi membrii să respecte cu stricteţe timpul alocat acestei proceduri şi, de asemenea, aş ruga Comisia să formuleze răspunsuri la obiect, altfel vom avea probleme în respectarea ordinii de zi. Acest lucru va fi util şi pentru interpreţi.

Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0085/2009) elaborat de domnul Hutchinson, în numele Comisiei pentru dezvoltare, referitor la contractele OMD [2008/2128(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Alain Hutchinson, raportor(FR) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, de aproape trei ani, Uniunea Europeană şi statele membre se dedică îmbunătăţirii eficienţei colaborării noastre cu ţările în curs de dezvoltare. S-a făcut câte ceva, însă există o rezistenţă puternică, mai ales în statele membre şi, prin urmare, mai sunt de făcut progrese enorme.

Accesul la serviciile sănătate şi la educaţia elementară reprezintă doar un vis pentru milioane de oameni, dintre care mulţi sunt femei. În fiecare zi, 72 de milioane de copii – majoritatea fete – nu merg la şcoală. În fiecare minut, o femeie moare ca urmare a complicaţiilor legate de sarcină sau în timpul naşterii şi un copil moare la fiecare trei secunde din cauza unei boli pe care un doctor ar fi putut-o preveni foarte uşor.

Din punct de vedere geografic, după cum am amintit, Africa Subsahariană este cea care continuă să treacă prin situaţia cea mai gravă şi, dat fiind cursul actual al evenimentelor, există riscul ca această situaţie să continue mulţi ani la rând.

În acest context, este adevărat că sprijinul bugetar, adică ajutorul financiar inclus direct în bugetul ţărilor beneficiare, ar putea contribui în mod util la acordarea unui ajutor mai previzibil, orientat către sectoare prioritare, deci mai eficient. De aceea, Comisia a venit cu ideea perfectării contractelor Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), pe care intenţionează să le propună anumitor ţări pentru a angaja fonduri pentru o perioadă de şase ani şi pentru a organiza o monitorizare anuală care să evidenţieze obţinerea rezultatelor privind sănătatea şi educaţia.

Raportul nostru subliniază importanţa unei astfel de iniţiative, însă ridică şi o serie de întrebări care necesită răspunsuri clare. De exemplu, care sunt criteriile pe care Comisia le va propune spre îndeplinire ţărilor în curs de dezvoltare care aspiră la perfectarea acestui tip de contract? Care ar fi durata unui astfel de proiect şi care ar fi condiţiile pentru realizarea acestuia? De asemenea, am vrea să evidenţiem faptul că nu a fost publicată încă nicio comunicare oficială a Comisiei pe marginea acestui subiect; dacă doriţi să cunoaşteţi mai multe detalii, nu există la ora actuală documente interne pe care să le consultaţi, doar informaţiile de bază, disponibile pe site-ul web al Comisiei pentru dezvoltare.

Deşi sprijinul bugetar al Comisiei are mai multe caracteristici pozitive, cum este faptul că este legat de obţinerea de rezultate privind sănătatea şi educaţia, sau că este de obicei planificat pe durata a trei ani, trebuie să ştiţi că este departe de a fi perfect. De exemplu, vă reamintesc faptul că, asemenea majorităţii furnizorilor de ajutoare, Comisia va acorda sprijin bugetar doar ţărilor care au pus în aplicare un program al Fondului Monetar Internaţional. Această situaţie este problematică, mai cu seamă când ştim că astfel de programe pot limita capacitatea guvernului de a investi în dezvoltare şi că sunt stabilite obiective prea ambiţioase, mai ales în ceea ce priveşte inflaţia şi deficitul bugetar.

Apoi, chiar şi în cazul în care Comisia decide să ofere sprijin bugetar pe termen lung, nu se poate garanta sub nicio formă că acest ajutor nu va deveni obiectul unor proceduri birocratice care, după cum ştim, pot duce la întârzieri semnificative de plată.

În cele din urmă, sprijinul bugetar suferă de o serioasă lipsă de transparenţă şi de proprietate din partea ţărilor implicate şi a populaţiilor acestora. Acordurile de finanţare sunt făcute doar foarte rar publice, iar Comisia nu include de obicei organizaţiile societăţii civile şi membrii parlamentului în dialogurile sale cu guvernele ţărilor în curs de dezvoltare, după cum am menţionat mai devreme.

Totuşi, în prezent este recunoscut la scară largă faptul că, în sensul eficienţei, dezvoltarea trebuie să fie întrutotul în mâinile, nu doar ale guvernelor, ci şi ale populaţiei din ţările în curs de dezvoltare.

În câteva cuvinte, proiectul contractelor ODM va reprezenta doar o ocazie de a îmbunătăţi eficienţa ajutorului nostru, dacă este definit foarte bine, împreună cu condiţiile de eligibilitate, execuţie şi evaluare pe care le prevede. Raportul nostru subliniază aşadar importanţa iniţiativei, în timp ce îndeamnă la atenţie şi evidenţiază nevoia unei mai mari clarităţi din partea Comisiei cu privire la intenţiile sale şi a oferirii de răspunsuri la întrebările specifice ridicate în raport.

Nu vreau să închei fără a vorbi pentru un moment despre recentul Raport special al Curţii de Conturi privind ajutorul pentru dezvoltare acordat de Comisia Europeană în domeniul serviciilor de sănătate în Africa Subsahariană. Concluziile raportului sunt îngrijorătoare. Din punct de vedere financiar, observăm că valoarea ajutoarelor publice în sectorul sanitar nu a crescut din 2000. Mai mult decât atât, se pare că sprijinul bugetar a fost folosit foarte puţin în acest sector în Africa Subsahariană. În consecinţă, dle comisar, înţelegeţi de ce în raportul nostru ne întoarcem la ideea că este absolut esenţial să ne concentrăm mai mult pe sectorul sanitar, dar şi că nu există nimic care să garanteze că vom reuşi acest lucru prin contractele ODM.

 
  
MPphoto
 

  Louis Michel, membru al Comisiei(FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, mai întâi, aş vrea să mulţumesc Comisiei pentru dezvoltare şi raportorului acesteia, dl Hutchinson, pentru acest raport care revine asupra unei serii de chestiuni şi preocupări pe care le împărtăşim întrutotul.

Dacă dorim să realizăm Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) până în 2015, este nevoie de acordarea unui ajutor pentru dezvoltare mai bun şi mai eficient, dar în egală măsură mult mai previzibil şi mai puţin volatil, după cum ne aminteşte foarte bine raportul domniei voastre.

Aceste eforturi vor fi făcute, desigur, folosind o combinaţie de mai multe instrumente. Cu toate acestea, din punctul meu de vedere, în ţările care permit acest lucru, sprijinul bugetar, fie el general sau sectorial, rămâne instrumentul cel mai potrivit şi mai bine adaptat.

Sprijinul bugetar reprezintă cea mai bună metodă de a întări sistemele şi procesele naţionale, de a spori proprietatea din partea ţării, de a facilita armonizarea, de a reduce costurile tranzacţiilor, eficientizând astfel gestionarea cheltuielilor publice şi de a accelera realizarea obiectivelor de dezvoltare.

Comisia a sporit deja foarte mult utilizarea sprijinului bugetar şi va continua să facă acest lucru pe parcursul următorilor şase ani, în cadrul celui de-al zecelea Fond European de Dezvoltare (FED). Scopul este de a face acest instrument mai eficient şi mai previzibil şi din acest motiv Comisia, consultând statele membre şi alte părţi interesate, a elaborat o formă de sprijin bugetar pe termen mai lung, formă pe care am denumit-o contractul ODM, destinat ţărilor care întrunesc anumite criterii: rezultate anterioare bune, gestionare fiabilă a finanţelor publice, politică sectorială corespunzătoare şi aşa mai departe. Contractul ODM este evoluţia normală a sprijinului bugetar general, nu doar pentru că este mai previzibil, ci, mai presus de toate, pentru că este orientat spre rezultate şi poate avea un răspuns gradat în funcţie de performanţe. Este vorba de state partenere care se angajează să îşi orienteze politicile, şi prin urmare cheltuielile, către realizarea ODM.

Contractul ODM oferă următoarele elemente cheie: un angajament pe durata a şase ani, faţă de durata normală de trei ani a sprijinului bugetar general; o plată garantată fixă de cel puţin 70% din angajamentele totale, cu condiţia să nu existe nicio încălcare a condiţiilor în care devin scadente plăţile sau a elementelor esenţiale şi fundamentale ale cooperării; o componentă variabilă de până la 60%, destinată răsplătirii performanţei în vederea realizării ODM şi legată de indicatorii rezultatelor, în principal în domeniile sănătăţii şi educaţiei, cât şi progresele realizate în gestionarea finanţelor publice.

Ţările sunt eligibile dacă au pus deja în practică în mod satisfăcător un sprijin bugetar ca parte al celui de-al nouălea FED, precum şi dacă dau dovadă de un puternic angajament în ceea ce priveşte monitorizarea şi îndeplinirea ODM. Scopul este de îmbunătăţi gestionarea resurselor bugetare ale ţărilor în care donatorii au propria coordonare.

După evaluarea a 10 ţări, Comisia a atribuit contracte ODM în şapte dintre acestea: Burkina Faso, Ghana, Mali, Mozambic, Rwanda, Uganda, Tanzania şi Zambia. Aceste programe au fost prezentate şi atribuite de către statele membre în luna decembrie. Trei contracte au fost deja semnate: cu Zambia şi cu Rwanda, pe care le-am semnat personal, precum şi cu Mali. Celelalte vor fi finalizate în cursul următoarelor săptămâni. Împreună, aceste şapte programe reprezintă cca 1,8 miliarde de euro. Cu alte cuvinte: aproape 50% din sprijinul bugetar general total şi aproape 14% din totalul celui de-al zecelea FED pentru programe indicative naţionale.

Este de la sine înţeles – de fapt, raportul domniei voastre încurajează acest lucru – că vom încerca să extindem această măsură şi la alte ţări, inclusiv non-ACP, în funcţie de experienţa câştigată din cooperarea cu aceste prime ţări. În mod evident, va fi necesară şi elaborarea altor abordări pentru ţările care nu sunt încă eligibile pentru sprijinul bugetar, însă contractul ODM constituie deja o contribuţie importantă la îmbunătăţirea eficienţei ajutorului şi la accelerarea progresului către realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Prezentarea s-a încheiat.

Votul va avea loc marţi, 24 martie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Toomas Savi (ALDE), în scris Contractele ODM promit să constituie o trecere semnificativă spre o foaie de parcurs mai clară în vederea realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Bineînţeles, este important ca potenţialul acestor contracte să nu fie diminuat de procedurile administrative excesive ale Comisiei, după cum a semnalat raportorul.

Natura condiţională a asistenţei pentru dezvoltare acordate de UE ar putea predomina doar în cazul în care UE ar acţiona într-o situaţie de monopol, fiind singurul furnizor de asistenţă pentru dezvoltare. În acest moment, eforturile noastre în Africa, de exemplu, sunt într-o măsură destul de mare zadarnice, deoarece Republica Populară Chineză practică „dumpingul politic”, oferind ajutor fără cerinţe legate de tranziţia către democraţie, statul de drept şi respectarea drepturilor omului.

Unele guverne din Africa ar putea ocoli birocraţia Comisiei, neluând în seamă oferta noastră de ajutor pentru dezvoltare, fapt extrem de periculos, întrucât prin aceasta pierdem ocazia de a îndruma aceste ţări în direcţia corectă.

Aş vrea să solicit Comisiei să ia în considerare această preocupare prin simplificarea procedurilor şi în acelaşi timp prin menţinerea unui control suficient asupra plăţilor resurselor furnizate.

 

19. Responsabilitatea socială a întreprinderilor subcontractante în lanţul de producţie (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0065/2009) elaborat de domnul Lehtinen, în numele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor subcontractante în lanţul de producţie [2008/2249(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Lasse Lehtinen, raportor (FI) Dle preşedinte, dle comisar, lanţurile de subcontractare sunt un lucru obişnuit în afaceri. Acestea contribuie la organizarea eficientă şi flexibilă a activităţii. Sunt esenţiale pentru ca piaţa internă să funcţioneze corect şi constituie o reţea economică şi logistică necesară.

Cu toate acestea, în scopul garantării viabilităţii pieţelor şi a protecţiei consumatorilor, este esenţial să folosim legislaţia pentru a stabili responsabilităţile cheie ale contractanţilor şi ale subcontractanţilor. În acest raport, Comisia este îndemnată să stabilească un instrument juridic precis de determinare a responsabilităţii contractanţilor la nivel european, respectând în acelaşi timp diferitele sisteme juridice existente în statele membre şi principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

În opt state membre legislaţia în această direcţie este deja în vigoare, însă trebuie să putem reglementa relaţiile dintre lanţurile de subcontractare şi la nivelul Comunităţii. Problemele europene comune trebuie rezolvate prin reguli comune. Altfel, ţările care nu au reglementat acest domeniu de afaceri pot distorsiona concurenţa în detrimentul celorlalţi.

Aceasta nu constituie, prin urmare, o problemă legată doar de protecţia lucrătorilor, ci şi de punere la adăpost a competitivităţii companiilor care respectă regulile. Cu alte cuvinte, ţine de prevenirea economiei gri. Atâta timp cât lanţurile de subcontractare reprezintă un mod mascat de a păstra un nivel scăzut al salariilor şi de a evita plata impozitelor şi a contribuţiilor sociale, povara va cădea pe umerii contribuabilului şi ai companiilor concurente, în majoritate întreprinderi mici şi mijlocii. La rândul lor, subcontractanţii, în multe cazuri firme mici, au nevoie de reguli clare atunci când lucrează pentru contractanţi foarte mari.

Am văzut deja în ce fel sistemele adaptate fiecărei ţări pot acţiona şi ca forţe preventive. Pragul de neglijare a obligaţiilor angajatorilor va fi mai înalt în condiţiile în care oamenii se pot aştepta să fie pedepsiţi pentru activităţi ilicite.

Este în interesul tuturor europenilor să respecte condiţii minime privind ocuparea forţei de muncă şi reguli clare. În aceste condiţii, forţa de muncă se poate muta cu încredere dintr-o ţară în alta, întreprinderile pot avea încredere în contracte, iar consumatorii pot fi siguri că preţul unui produs sau al unui serviciu este cel corect şi a fost determinat în mod transparent. Nu este o coincidenţă faptul că raportul vorbeşte în mod special despre responsabilitatea socială a întreprinderilor.

 
  
MPphoto
 

  Louis Michel, membru al Comisiei(FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, Comisia salută acest raport.

Oricât de importantă ar fi subcontractarea pentru sporirea productivităţii şi a competitivităţii, recunoaştem întrutotul necesitatea unor măsuri eficiente de garantare a faptului că aceasta nu încurajează şi nu facilitează nerespectarea condiţiilor de muncă, mai ales în cazul unor lanţuri lungi de subcontractare. Sunt necesare pedepse corespunzătoare, eficiente şi disuasive de garantare a faptului că subcontractanţii îşi respectă integral obligaţiile legale şi contractuale, mai ales în ceea ce priveşte drepturile lucrătorilor. O mai mare transparenţă în procesul de subcontractare va duce la o mai bună protecţie generală a drepturilor lucrătorilor, o chestiune care este şi va rămâne foarte importantă pentru Comisie, după cum ştiţi.

În timp ce aş putea fi de acord cu principiul general pe care îl enunţaţi, conform căruia problemele europene necesită soluţii europene, aş fi mai prudent în ceea ce priveşte concluzia expusă în paragraful 14 al raportului, şi anume faptul că problema poate fi rezolvată doar printr-un instrument juridic precis care introduce responsabilitatea solidară la nivel european.

Aceasta pare a fi şi tonul abordat de raport în paragraful 15, în care se solicită o evaluare de impact privind valoarea adăugată şi fezabilitatea unui astfel de instrument comunitar. În ceea ce priveşte solicitarea adresată Comisiei în paragraful 25, de a garanta respectarea prevederilor directivei privind detaşarea muncitorilor, aş vrea să evidenţiez faptul că am înfiinţat de curând un grup de lucru la nivel înalt în materie de detaşare a lucrătorilor. Acest grup de lucru este alcătuit din reprezentanţi ai statelor membre şi ai partenerilor sociali şi are ca scop îmbunătăţirea aplicării practice a directivei şi, mai ales, a cooperării administrative între statele membre. Prima reuniune a grupului va avea loc la data de 25 martie.

În această privinţă, aş vrea să menţionez un studiu intitulat „Răspunderea în procesele de subcontractare în sectorul european al construcţiilor” publicat în 2008 de Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă, care subliniază atât diferenţele majore dintre sistemele naţionale de răspundere solidară, cât şi nivelul acestora de eficienţă. Acest studiu a evidenţiat, de asemenea, faptul că se pare că nu există o soluţie universală şi a recomandat organizarea mai multor dezbateri şi efectuarea de studii, mai ales în ceea ce priveşte problemele transfrontaliere.

Problema pe care încercăm să o rezolvăm este una de natură socială, însă soluţia propusă are în mod clar implicaţii care depăşesc domeniul social. Trebuie, aşadar, să studiem în amănunt repercusiunile economice şi juridice ale acesteia.

Sunt în totalitate de acord că această problemă necesită o analiză mai aprofundată şi că, înainte de a prezenta proiecte legislative, trebuie să studiem cu atenţie diversele metode nelegislative de abordare a unora dintre problemele ridicate în raport, cu alte cuvinte: o mai bună cooperare şi coordonare între autorităţile naţionale, autorităţile de control şi alte autorităţi naţionale responsabile cu aplicarea legii; cunoaşterea bunelor practici în cadrul companiilor; orientări şi standarde actuale; iniţiative privind responsabilitatea socială; şi acorduri transnaţionale între companii, în care există deja prevederi inovatoare privind procedurile de evaluare a riscurilor şi monitorizarea subcontractanţilor.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Prezentarea s-a încheiat.

Votul va avea loc joi, 26 martie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Proinsias De Rossa (PSE), în scris Răspândirea subcontractării în Europa a avut consecinţe de amploare pentru relaţiile de muncă. Nu se subcontractează doar mâna de lucru. Obligaţiile legale şi financiare asociate, precum respectarea nivelului de salarizare şi a condiţiilor de muncă şi plata impozitelor şi a contribuţiilor la asigurările sociale sunt externalizate, la rândul lor, subcontractanţilor şi agenţiilor de ocupare a forţei de muncă. Este îngrijorător faptul că subcontractarea poate fi folosită din ce în ce mai mult drept un mod de a reduce responsabilitatea socială directă.

Astfel, ideea „răspunderii solidare” este esenţială în scopul garantării responsabilităţii companiilor pentru practicile subcontractanţilor acestora. În mod evident, punerea în aplicare a obligaţiilor legale devine mai dificilă în cadrul lanţurilor lungi şi complexe de întreprinderi interconectate. Acest lucru este valabil mai ales în relaţiile transfrontaliere, unde pot fi stabilite diverse niveluri de contractanţi din diferite state membre, aflate sub incidenţa unor legislaţii diferite. Momentan, doar opt state membre dispun de o legislaţie naţională care acoperă responsabilitatea întreprinderilor subcontractante.

Susţin cu tărie acest raport avizat de Confederaţia Europeană a Sindicatelor, care invită Comisia să stabilească un instrument juridic comunitar precis de introducere a responsabilităţii solidare la nivel european şi care solicită, de asemenea, Comisiei să înceapă o evaluare a fezabilităţii unui instrument privind responsabilitatea la nivelul lanţurilor de subcontractanţi, ca un mod de sporire a transparenţei în procesul de subcontractare.

 

20. Acordul de liber schimb UE-India (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0131/2009) elaborat de dl Karim, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul de liber schimb UE-India [2008/2135(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Syed Kamall (PPE-DE), supleantul raportorului Dle preşedinte, mi-am petrecut mult timp în acest Parlament spunându-le oamenilor că nu sunt dl Karim şi că sunt, de fapt, dl Kamall. Trebuie să fie derutant să auzi că dl Kamall vorbeşte despre un raport Karim. Vorbesc în numele dumnealui, întrucât, datorită unor circumstanţe neprevăzute, nu poate fi aici în această seară, lucru pentru care îşi cere scuze.

Raportul domniei sale abordează într-adevăr aspecte precum comerţul cu bunuri, servicii, investiţiile şi proprietatea intelectuală şi problemele privind dezvoltarea. Grupurile PPE-DE, ALDE şi UEN prezintă acum o rezoluţie comună alternativă, deoarece se considera că decizia iniţială a comisiei a fost rezultatul unui vot mai degrabă nereprezentativ, care nu a abordat mai multe clauze protecţioniste ale raportului. Rezoluţia alternativă subliniază mai bine cât de importantă este India pentru UE ca partener comercial şi beneficiile pe care liberalizarea comerţului le poate aduce ambelor ţări.

UE şi India au iniţiat negocierile în iunie 2007 cu privire la ceea ce se numeşte un acord de liber schimb, pe care însă mulţi l-ar numi, probabil mai corect, un acord comercial preferenţial. Raportul evidenţiază necesitatea perfectării unui acord de liber schimb global, ambiţios şi echilibrat între UE şi India, acord care ar trebui să îmbunătăţească accesul pe piaţă pentru bunuri şi servicii, acoperind foarte multe domenii de comerţ şi incluzând prevederi legate de transparenţa reglementărilor în domenii relevante pentru investiţiile în schimburile comerciale reciproce, cât şi standarde sanitare şi fitosanitare, protecţia proprietăţii intelectuale, facilitarea comerţului şi legislaţie vamală.

Principalele puncte ale raportului indică faptul că, la o analiză a comerţului de bunuri, tarifele aplicate medii ale Indiei au scăzut la niveluri care acum sunt comparabile cu ale altor ţări din Asia, în special tariful vamal mediu aplicat al Indiei, care este acum de 14,5%, în comparaţie cu media UE de 4,1%. De asemenea, raportul menţionează preocupările Indiei privind implicaţiile REACH, certificatele costisitoare pentru exporturile de fructe către UE şi procedurile de conformitate costisitoare pentru marcajul CE, şi evidenţiază faptul că aceste probleme trebuie rezolvate în acordul comercial preferenţial.

Raportul subliniază şi faptul că liberalizarea serviciilor nu trebuie să împiedice în niciun fel dreptul de a reglementa serviciile, inclusiv serviciile publice. Cu toate acestea, ar trebui recunoscut şi faptul că, adeseori, statul nu este capabil să furnizeze aşa-numitele servicii „publice” şi că entităţile nestatale - sectorul privat - joacă un rol în furnizarea serviciilor de bază celor săraci, mai ales atunci când însuşi statul nu poate face acest lucru singur, de cele mai multe ori din cauza lipsei fondurilor.

Comerţul cu servicii dintre UE şi India este relativ dezechilibrat, în condiţiile în care UE exportă 1,5% din serviciile sale Indiei, iar India exportă 9,2% din servicii către UE. De asemenea, raportul încurajează India să dezvolte o legislaţie corespunzătoare în domeniul protecţiei datelor pentru a ne asigura că, în cadrul comerţului cu servicii, putem avea încredere în capacitatea companiilor indiene de a face faţă unor mari cantităţi de date, întrucât există îngrijorări privind protecţia datelor.

Raportul recunoaşte şi faptul că, adesea, capitolele privind investiţiile au fost însoţite de angajamente privind liberalizarea mişcărilor de capital şi renunţarea la controalele de capital. Solicităm aşadar Comisiei să nu mai includă astfel de clauze, dată fiind importanţa controalelor de capital în acţiunile de atenuare a impactului crizei financiare, în special în cazul ţărilor mai sărace.

În continuare, raportul salută angajamentul Indiei faţă de o protecţie fermă a proprietăţii intelectuale şi faţă de utilizarea flexibilităţilor din Acordul TRIPS, în scopul îndeplinirii anumitor obligaţii în materie de sănătate publică. Încă o dată, ar trebui să fim cu toţii conştienţi că prea multe obligaţii în materie de sănătate publică pot duce la situaţia în care cetăţenii din ţările mai sărace să nu poată avea acces la medicamente, deoarece companiile farmaceutice nu sunt stimulate să dezvolte medicamente pentru aceste ţări.

În cele din urmă, raportul recunoaşte că un capitol privind dezvoltarea consistent reprezintă o parte esenţială a oricărui acord comercial şi că ar trebui să garantăm schimburile comerciale şi investiţiile străine directe. De asemenea, recunoaşte faptul că există o preocupare, mai ales în această Cameră, privind aspecte precum standardele de mediu şi standardele fundamentale în materie de muncă sau legislaţia privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă. Ar trebui, de asemenea, să recunoaştem că, în căutarea unui fel de echilibru între aspectele legate de comerţ şi cele privind protecţia mediului, standardele OIM, etc., putem adesea exagera, ajungând în situaţia în care acestea devin mai importante decât comerţul, iar ţările sărace sunt condamnate la şi mai multă sărăcie, pentru că facem dificilă dezvoltarea de capacităţi de către antreprenorii din respectivele ţări.

 
  
MPphoto
 

  Louis Michel, membru al Comisiei(FR) Dle preşedinte, aş vrea să mulţumesc Parlamentului European pentru interesul deosebit pe care l-a manifestat în negocierile noastre privind încheierea unui acord de liber schimb între Uniunea Europeană şi India.

Le sunt recunoscător în special dlui Kamall şi Comisiei pentru comerţ internaţional pentru activitatea excelentă pe care au desfăşurat-o împreună cu comisiile asociate, Comisia pentru afaceri externe şi Comisia pentru dezvoltare, prin elaborarea raportului privind Acordul de liber schimb UE-India. Schimburile cu Parlamentul au fost consistente, iar proiectul de propunere de rezoluţie tratează aproape toate aspectele posibile ale negocierilor pe marginea unui acord de liber schimb între Uniunea Europeană şi India. Opiniile exprimate sunt un instrument util pentru negocierile pe care le purtăm în vederea încheierii de acorduri de liber schimb.

Când vorbim despre Acordul de liber schimb UE-India, este important să ţinem cont de contextul general şi de complexitatea relaţiilor noastre strategice cu această ţară, inclusiv de acordul de cooperare din 1994 şi de planul comun de acţiune, pentru a menţiona doar două dintre iniţiativele şi dialogurile majore care au fost create.

Suntem convinşi că este extrem de important să lucrăm împreună pentru a finaliza cu succes negocierile pe marginea unui acord de liber schimb ambiţios care le va permite ambelor părţi - Uniunea Europeană şi India - să aibă de câştigat.

Cu cât acordul de liber schimb este mai ambiţios, cu atât sunt mai mari beneficiile economice care se vor acumula pentru fiecare parte - UE şi India. Aceasta este una dintre concluziile principale ale studiului de impact şi dezvoltare durabilă care a fost realizat de către un consultant independent, în paralel cu negocierile.

Obiectivul evaluării impactului şi a dezvoltării durabile a fost analizarea impactului economic, social şi de mediu al viitorului acord de liber schimb şi identificarea oricăror măsuri de sprijin necesare.

Evaluarea impactului şi a dezvoltării durabile a ajuns în prezent în etapa finală şi ar trebui să fie disponibilă în aprilie, cu alte cuvinte, la timp pentru a sprijini negocierile în curs.

Permiteţi-mi să vă ofer un scurt raport intermediar privind aceste negocieri. De la lansarea în iunie 2007 au avut loc şase sesiuni de negocieri, a şasea sesiune având loc săptămâna trecută la Delhi, în perioada 17 - 19 martie. Preconizăm convocarea a încă două sesiuni în acest an, cel mai bine după alegerile indiene din aprilie şi înainte de reuniunea la nivel înalt Uniunea Europeană-India din noiembrie.

Cât despre fondul acestor negocieri, s-au făcut progrese în legătură cu toate aspectele legate de acordul de liber schimb, însă mai sunt încă multe de făcut.

Mai exact, am schimbat propuneri de tarife vamale, am purtat discuţii îmbucurătoare privind mai multe sectoare esenţiale ale serviciilor şi am făcut progrese în discuţiile privind conţinutul textelor în aproape toate domeniile acordului. Cu toate acestea, suntem încă departe de un acord.

Înainte de a încheia, aş vrea să exprim încă o dată recunoştinţa Comisiei faţă de Parlament şi faţă de raportor. Comisia aşteaptă cu nerăbdare alte ocazii de cooperare eficientă cu Parlamentul.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Prezentarea s-a încheiat.

Votul va avea loc joi, 26 martie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Kader Arif (PSE), în scris(FR) Miercuri, Parlamentul şi-a exprimat opinia privind viitorul acord de liber schimb dintre Uniunea Europeană şi India. Datorită activităţii prestate de socialişti, textul adoptat în comisie relevă fragilitatea economică şi socială a Indiei, o ţară în care 80% din populaţie trăieşte cu mai puţin de 2 USD pe zi. Pentru a înfrunta această realitate, Grupul Socialist din Parlamentul European a propus o serie de amendamente care indică faptul că orice consolidare a relaţiilor comerciale ale UE cu India ar trebui să fie însoţită de un cadru strict, pentru a preveni orice liberalizare a serviciilor publice, pentru a garanta accesul la serviciile de sănătate publică şi la medicamentele esenţiale, şi pentru a proteja interesele celor mai vulnerabili cetăţeni şi a celor mai vulnerabile sectoare. Nu este o surpriză faptul că dreapta din Parlament a format o alianţă pentru a propune în plen un text mult mai liberal, solicitând în special liberalizarea serviciilor bancare, de asigurare, poştale şi a achiziţiilor publice. În cadrul votului de miercuri, voi apăra viziunea socialistă a unui comerţ just şi echitabil şi mă voi opune oricărei încercări a dreptei de a trăda aceste principii.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (PSE), în scris (RO) Comerţul cu mărfuri al UE cu India a crescut de mai mult de două ori ca valoare între 2000 şi 2007; exporturile au crescut de la 13,7 miliarde Euro la 29,5 miliarde Euro, pe când importurile au crescut de la 12,8 miliarde Euro la 26,3 miliarde Euro. India deţinea în 2007 2,4 % din exporturile UE şi 1,8% din importurile UE şi a fost al nouălea partener comercial al UE.

Salut acest raport deoarece solicită încheierea unui Acord de liber schimb (ALS) cuprinzător, ambiţios şi echilibrat între UE şi India, care va îmbunătăţi accesul pe piaţă al bunurilor şi serviciilor, acoperind în mare parte tot comerţul, inclusiv prevederile privind transparenţa reglementării în sectoarele relevante pentru comerţul reciproc şi investiţii, inclusiv standardele şi evaluarea conformităţii, măsurile sanitare şi fitosanitare, drepturile de proprietate intelectuală, inclusiv executarea, facilitarea comerţului şi controlul vamal, achiziţia publică şi comerţul şi competiţiile şi, de asemenea, comerţul şi dezvoltarea şi clauza drepturilor omului ca element esenţial al ALS.

Subliniez faptul că ALS trebuie să contribuie la:

– obţinerea de beneficii bilaterale crescânde pentru un număr din ce în ce mai mare de cetăţeni,

– atingerea Obiectivelor Declaraţiei Mileniului, inclusiv cele privind prevenirea degradării mediului şi respectarea standardelor sociale.

 
  
MPphoto
 
 

  Bogusław Rogalski (UEN), în scris – (PL) India este o ţară a contrastelor. Imaginea sa globală a fost influenţată de suprapopulare, sărăcie (80% din populaţia Indiei trăieşte cu mai puţin de 2 USD pe zi) şi boli. Recent, progresele din domeniul economic au contribuit la transformarea Indiei într-o economie globală de primă mână. Cu toate acestea, contribuţia acesteia la progresele în domeniile medicinei, tehnologiei şi cercetării spaţiale contrastează cu penuria de hrană şi de apă potabilă care afectează ţara.

UE este cel mai mare investitor străin în India şi cel mai important partener comercial al acesteia. În 2007, investiţiile UE s-au ridicat la 65% din totalul investiţiilor realizate în India. Şi volumul investiţiilor Indiei în UE au crescut de multe ori în cursul ultimilor câţiva ani. UE ar trebui să se concentreze asupra asigurării unui sistem comercial multilateral bazat pe anumite principii, astfel cum au fost formulate de către OMC, care oferă cele mai bune oportunităţi pentru un comerţ internaţional just şi echitabil.

Cu toate acestea, ar trebui să subliniem faptul că India trebuie să combată problema la scară largă a foametei, conform indicatorilor globali ai foametei, aceasta situându-se pe locul 66 din 88 de ţări. India, care este o putere nucleară mondială, nu a semnat nici Tratatul de neproliferare nucleară. Un alt aspect îngrijorător este cel al copiilor exploataţi, care trebuie să muncească în general în condiţii periculoase şi dăunătoare sănătăţii.

Clauzele referitoare la drepturile omului şi democraţie ar trebui să constituie o parte fundamentală a oricărui acord de liber schimb semnat cu India. De asemenea, trebuie să ne asigurăm că sunt respectate acordurile şi standardele sociale şi de mediu.

 

21. Preţurile la alimente în Europa (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele – Următorul subiect pe ordinea de zi este raportul (A6-0094/2009) elaborat de dna Batzeli, în numele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, privind preţurile la alimente în Europa [2008/2175(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Katerina Batzeli, raportoare (EL) Dle preşedinte, aş dori să încep prin a mulţumi raportorilor alternativi din Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi celor patru comisii competente ale Comisiei Europene cu care am colaborat intens pentru a realiza acest raport.

Dle comisar, aş vrea să încep prin a adresa o întrebare foarte simplă: când consumatorii merg la supermarketuri să cumpere lapte sau iaurt, de ce cumpără aceste produse? Pentru lapte şi pentru iaurt sau pentru sticlă şi cutie? Vă pun această întrebare pentru că, în mod abil, consumatorilor li s-a transmis percepţia şi atitudinea că ar cumpăra un produs alimentar pentru care industria care îl procesează, îl pune pe piaţă şi îl transportă este astăzi mai importantă decât produsul agricol, materia primă însăşi. Acum cca 15 ani, produsele agricole reprezentau aproximativ 50% din valoarea finală a produsului; astăzi nu depăşesc 20%.

Agricultorii, atât cei care cultivă pământul, cât şi cei care cresc vite, sunt astăzi persoane „anonime” pentru consumatori. Puterea lor de negociere, în ceea ce priveşte nu doar preţul final, cât şi conservarea elementelor calitative şi nutritive din produsul final, a rămas în urma rolului pe care ar trebui să-l joace.

Nu încercăm să tragem linii de demarcaţie, să clasificăm sectoarele de producţie din lanţul de aprovizionare, agricultorii, producătorii, comercianţii cu ridicata sau pe cei cu amănuntul drept „cei buni”, „cei răi” şi „cei urâţi”, deoarece nu cred că trăim într-o societate şi într-o economie de tipul „vestului sălbatic”; consider că trăim într-o economie bazată pe reglementările pieţei interne a Uniunii Europene, o piaţă care oferă oportunităţi de creştere şi de competitivitate atunci când funcţionează transparent, dar care îndepărtează şi elimină producătorii şi activităţile economice atunci când este invadată de funcţii opace şi neloiale.

Întrebarea la care trebuie, prin urmare, să răspundem astăzi şi în viitor vizează două aspecte:

- mai întâi, cel al unei apropieri între consumatori şi producători printr-o politică a calităţii în sectorul alimentar şi prin întărirea şi formularea de comun acord a unor noi căi de a le oferi consumatorilor acces direct la zonele agricole de producţie şi la producătorii agricoli;

- în al doilea rând, aspectul protejării - şi nu mă refer la stabilirea - veniturilor producătorilor şi consumatorilor printr-o politică de stabilire a preţurilor transparentă, care va include condiţii obligatorii privind controlarea şi monitorizarea sectoarelor de producţie intermediare de-a lungul întregului lanţ de aprovizionare.

În mod evident, aici ne referim în principal la întreprinderile mici şi mijlocii la nivel local şi naţional, precum şi la companiile mamă şi filialele mari din Europa, precum şi la lucrători, care trebuie să lucreze în condiţiile unei pieţi interne transparente şi nu ale unor dereglări economice cum sunt cartelurile şi oligopolurile.

Prin urmare, astăzi, în condiţiile în care (printre altele):

- preţurile reale de producător sunt într-o tendinţă de scădere periculoasă;

- preţurile de consum sunt aproape de cinci până la zece ori mai mari decât preţurile de ieşire din fermă şi, în ciuda scăderii inflaţiei, rămân foarte mari;

- gradul de concentrare în comerţul cu amănuntul şi în alte unităţi de procesare a crescut de patru ori de-a lungul ultimilor cinci ani şi concentrarea va spori ca urmare a crizei economice şi a falimentului întreprinderilor mici şi mijlocii şi a celor locale, situaţie care va face ca negocierile dintre producători, companii şi consumatori să fie din ce în ce mai dificile;

- anomaliile din lanţul de aprovizionare şi practicile aferente acestuia pun în mod evident în pericol condiţiile unei concurenţe sănătoase,

este absolut vital să existe un plan european coordonat şi intervenţii integrate în sectorul alimentar, de la producător până la consumator. Nu ar fi o exagerare dacă următoarea intervenţie a Comisiei, după reglementarea şi monitorizarea sistemului financiar, s-ar derula în sectorul alimentar, care este, de asemenea, direct legat de operaţiuni speculative în respectivul sector.

Cetăţenii au impresia că lanţurile de aprovizionare, industria producătoare şi comerţul cu amănuntul controlează coşul de cumpărături al gospodinei şi nu politica financiară a statului şi a Uniunii Europene.

Consider, prin urmare, că votând pentru raportul elaborat de Comisia de agricultură şi aşteptând propunerile finale ale Uniunii Europene în această privinţă, vom trata problemele eterne ale funcţionării pieţei produselor alimentare, care trebuie în schimb să funcţioneze imparţial, în interesul cetăţenilor europeni, al agricultorilor europeni şi al ţărilor în curs de dezvoltare şi să creeze un mediu sigur pentru legile pieţei şi ale instituţiilor.

 
  
MPphoto
 

  Louis Michel, membru al Comisiei(FR) Mai întâi, aş vrea să-i mulţumesc dnei Batzeli şi membrilor Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, care au elaborat acest raport. Discutăm despre acesta într-un moment extrem de dificil, într-un moment crucial pentru lanţul de aprovizionare cu alimente al Uniunii Europene.

După cum ştiţi cu toţii, recesiunea a dus la o bruscă încetinire a activităţii majorităţii sectoarelor economice ale Uniunii Europene. Sectorul agricol a suferit o adevărată prăbuşire în privinţa preţurilor pieţei, ceea ce pune sub semnul întrebării veniturile agricultorilor. Situaţia este deosebit de gravă în sectoarele cu valoare adăugată mare, precum cel al cărnii şi al produselor lactate.

În acest context, este esenţial ca lanţul de aprovizionare cu alimente să funcţioneze eficient dacă dorim să atenuăm efectele crizei asupra veniturilor agricultorilor şi să ne asigurăm că produsele alimentare ajung la consumatori la preţuri mai mici. Din acest motiv, lanţul de aprovizionare cu alimente şi problema preţurilor alimentelor rămân o prioritate între preocupările Comisiei.

În plus, analiza factorilor structurali ne face să ne temem de o nouă escaladare a preţurilor materiilor prime agricole pe termen mediu şi lung. Prin îmbunătăţirea funcţionării lanţului de aprovizionare cu alimente, ar trebui să fie posibil ca, pe viitor, astfel de creşteri ale preţurilor alimentelor să fie evitate şi instabilitatea preţurilor de consum să fie controlată. Împărtăşesc majoritatea preocupărilor enumerate în raport în ceea ce priveşte nevoia de îmbunătăţire a funcţionării globale a lanţului de aprovizionare. Este nevoie, în special, de mai multă transparenţă de-a lungul întregului lanţ, pentru a-i informa mai bine pe consumatori şi a îmbunătăţi modul în care valoarea adăugată este repartizată pe parcursul acestuia.

De anul trecut, Comisia a introdus o serie de iniţiative care au ca scop îmbunătăţirea funcţionării lanţului de aprovizionare cu alimente. Drept urmare, Grupul la nivel înalt privind competitivitatea industriei agro-alimentare a elaborat un set de recomandări strategice. În plus, anul trecut a fost prezentată o Carte verde privind calitatea produselor agricole.

În comunicarea privind preţurile alimentelor adoptată în decembrie, Comisia a propus, de asemenea, sub forma unei foi de parcurs, mai multe soluţii de îmbunătăţire a funcţionării lanţului de aprovizionare cu alimente din Europa. Este absolut necesară realizarea de progrese în punerea în aplicare a acestei foi de parcurs. Trebuie să avansăm mai ales în ceea ce priveşte introducerea unui Observator European permanent pentru lanţul de aprovizionare cu alimente şi preţurile alimentelor. Prin furnizarea de informaţii fiabile privind preţurile de la un capăt la celălalt al lanţului, vom putea contribui la combaterea lipsei de transparenţă, îmbunătăţindu-ne în acelaşi timp înţelegerea cu privire la modul de funcţionare a acestuia.

De asemenea, trebuie să facem progrese în ceea ce priveşte analizarea modului în care este repartizată valoarea adăugată de-a lungul lanţului. Consider că această chestiune este foarte importantă. După cum s-a recunoscut în comunicarea privind preţurile alimentelor, dezechilibrele dintre puterea de negociere a producătorilor agricoli şi restul lanţului au un efect grav asupra marjelor de profit ale producătorilor din sectorul agricol. Nu mai încape vorbă că eforturile în direcţia clarificării şi înţelegerii modului de distribuire a valorii adăugate ar fi un prim pas către reinstaurarea echilibrului puterii de negociere de-a lungul lanţului. În această privinţă, ar trebui subliniat faptul că nu poate fi construită competitivitatea lanţului alimentar al Uniunii Europene în detrimentul anumitor componente ale acestuia. Este esenţial ca producătorii de alimente şi comercianţii cu amănuntul din sectorul agro-alimentar să poată continua să se bazeze pe o platformă de producţie agricolă durabilă şi competitivă în cadrul Uniunii Europene.

Sunt convins că, odată ce a fost pusă integral în aplicare, foaia de parcurs propusă de Comisie ne va permite să răspundem la majoritatea întrebărilor şi preocupărilor incluse în raportul dnei Batzeli.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Prezentarea s-a încheiat.

Votul va avea loc joi, 26 martie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Roselyne Lefrançois (PSE), în scris(FR) Raportul în privinţa căruia trebuie să ajungem la o decizie joi încearcă să răspundă în mod practic dificultăţilor cu care se confruntă milioane de cetăţeni care suferă din cauza preţurilor mari ale alimentelor.

În contextul unei puteri de cumpărare diminuate în Europa, era important ca Parlamentul să ia o decizie în privinţa unei probleme pentru care soluţiile sunt, totuşi, cunoscute. De fapt, diferenţa de preţuri dintre începutul şi sfârşitul lanţului de aprovizionare cu alimente poate ajunge chiar la un raport de unu la cinci şi, chiar dacă liberalii refuză în continuare să admită acest lucru, problemele pieţei trebuie să fie abordate pentru a se garanta preţuri rezonabile pentru consumatori şi venituri decente pentru agricultori. Eu însămi am propus ca importanţa instrumentelor de reglementare a pieţei, mai necesare ca oricând în faţa crizei prin care trecem, să fie afirmată din nou în text.

Cu toate acestea, pentru a garanta faptul că „preţ accesibil” nu devine un alt mod de a spune „produs de proastă calitate”, am solicitat, de asemenea, introducerea în raport a noţiunii de stimulente pentru sectoarele agricole biologice. Este de dorit pentru consumatori să poată avea acces la produse de calitate la preţuri rezonabile, şi aceasta datorită unei politici ambiţioase de stimulente financiare destinate acestui tip de producţie agricolă.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Petre (PPE-DE), în scris (RO) Preţurile la alimente au cunoscut o creştere foarte mare în ultima perioadă. Sunt două cauze aici: pe de o parte, criza mondială de produse agricole şi de alimente, pe de alta, concentrarea pieţei de desfacere, de la 21,7% în 1990 la peste 70% în prezent.

Preţurile plătite de consumatori sunt în medie de 5 ori mai mari decât cele la producător. Lanţurile de supermarketuri impun, de multe ori, condiţii inechitabile şi îngreunează accesul agricultorilor şi al micilor furnizori pe piaţă.

Susţin ideea Comisiei Europene de a crea un sistem european de monitorizare a pieţei. Susţin ideea unei reţele europene a concurenţei.

Fondurile din programul de dezvoltare rurală ar trebui să aibă alocări mai mari în favoarea producătorilor.

Ideea revitalizării conceptului de „produse locale”, sprijinul mai eficient pentru pieţele alimentare tradiţionale sunt soluţii pe care eu le susţin puternic.

 
  
MPphoto
 
 

  Theodor Dumitru Stolojan (PPE-DE), în scris (RO) Salut raportul Batzeli care scoate în evidenţă diferenţele mari dintre preţurile din supermarketuri la produsele agroalimentare şi preţurile care revin producătorilor. Aceasta este, din păcate, o realitate şi în ţările cu un standard de viaţă cu mult sub media europeană, aşa cum este România.

Dacă respingem orice propunere de control al preţurilor, nu putem să nu remarcăm că puterea de negociere a supermarketurilor este excesivă în raport cu producătorii. Şi aici putem acţiona mai ferm în cadrul politicii de protecţie a concurenţei şi a consumatorilor.

 

22. Studiile în domeniul artei în Uniunea Europeană (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0093/2009) elaborat de dna Badia i Cutchet, în numele Comisiei pentru cultură şi educaţie, privind studiile în domeniul artei în Uniunea Europeană [2008/2226(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Maria Badia i Cutchet, raportoare(ES) Dle preşedinte, deşi educaţia în domeniul artei este în prezent o materie obligatorie în aproape toate statele membre, există diferenţe semnificative în modul în care este predată.

Din punct de vedere istoric, studiile în domeniul artei erau legate de educaţia din primii ani de învăţământ. Astăzi, însă, abordarea privind învăţarea pe tot parcursul vieţii şi dezvoltarea de noi tehnologii ale informaţiei şi comunicării (TIC) au extins domeniul care era dedicat în mod tradiţional artei şi culturii şi au generat noi forme de acces şi de expunere pentru sector.

Dezvoltarea constantă a TIC a favorizat, de asemenea, promovarea unei economii bazate pe cunoaştere, în care capacităţile intelectuale şi creativitatea ocupă un loc de seamă.

Propunerea de rezoluţie pe care o vom vota mâine se bazează pe ideea că educaţia artistică reprezintă baza formării profesionale în domeniul artelor şi promovează atât creativitatea, cât şi dezvoltarea fizică şi intelectuală în acest domeniu; consideră că educaţia artistică constituie o componentă esenţială a educaţiei copiilor şi tinerilor şi susţine că predarea acesteia în şcoli va pune bazele pentru o adevărată democratizare a accesului la cultură.

În plus, apreciază instruirea ca fiind un factor foarte important pentru succesul profesioniştilor din domeniul artistic şi de creaţie, întrucât studiile în domeniul artei, menite să dezvolte o carieră şi o profesie, solicită studenţilor, pe lângă talent, o cultură solidă, care poate fi dobândită numai printr-o formare multidisciplinară şi sistematică. În acest fel cresc şi posibilităţile de angajare în domeniu, în măsura în care ele oferă cultură generală, o metodologie de cercetare, abilităţi antreprenoriale şi cunoştinţe de economie, precum şi competenţe în diverse domenii de activitate.

De asemenea, într-un mod foarte special, recunoaşte potenţialul economic şi de creare de locuri de muncă pe care îl reprezintă industriile din domeniul creaţiei, culturii şi artei in Uniunea Europeană, care au o contribuţie mai importantă decât a altor industrii recunoscute la scară largă, precum cea chimică şi a produselor alimentare.

Mai mult decât atât, nu ar trebui să uităm faptul că şcolile şi centrele de educaţie în domeniul artei şi al design-ului ajută la crearea unor noi stiluri şi mişcări artistice şi facilitează deschiderea către alte culturi, ceea ce consolidează imaginea Uniunii Europene în lume.

Proiectul de raport consideră că educaţia artistică trebuie să fie o componentă obligatorie a programelor de învăţământ în toate etapele de şcolarizare şi încurajează statele membre să îşi coordoneze politicile în materie de studii în domeniul artei la nivelul Uniunii Europene şi să promoveze mobilitatea atât a elevilor, cât şi a profesorilor în acest sector, acordând o atenţie sporită recunoaşterii calificărilor între statele membre.

De asemenea, solicităm Consiliului, Comisiei şi statelor membre să definească rolul educaţiei artistice în calitate de instrument pedagogic esenţial pentru consolidarea valorii culturii, să stabilească strategii comune pentru promovarea politicilor privind educaţia artistică şi formarea cadrelor didactice specializate în acest domeniu şi să recunoască rolul important al artiştilor şi al creativităţii în societate, după cum a demonstrat Anul European al Creativităţii şi Inovaţiei.

În cele din urmă, raportul subliniază importanţa utilizării resurselor oferite de noile tehnologii ale comunicaţiei şi informaţiei şi a internetului drept canale ale unui învăţământ modern şi adaptat perioadei moderne, atunci când se introduce dimensiunea artei în programele şcolare şi recomandă realizarea în comun a unui portal european destinat educaţiei artistice şi culturale, pentru a asigura dezvoltarea şi încurajarea modelului cultural european.

Din toate aceste motive, vă solicit să sprijiniţi în majoritate raportul, întrucât sprijinul dvs. va trimite un mesaj clar de susţinere pentru profesionişti, elevi şi pentru mediul de afaceri din sectorul creativ şi cultural.

 
  
MPphoto
 

  Louis Michel, membru al Comisiei(FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, mai întâi aş vrea să-i mulţumesc dnei Badia i Cutchet pentru raportul din proprie iniţiativă privind studiile în domeniul artei în Uniunea Europeană.

Această chestiune ocupă un loc din ce în ce mai important la nivel european. De fapt, suntem cu toţii de acord că artele şi cultura alcătuiesc o parte fundamentală a educaţiei. Acestea contribuie la dezvoltarea sensibilităţii şi a încrederii în sine, calităţi esenţiale nu numai pentru rolul nostru de cetăţeni, ci şi pentru rolul de operator economic care există în fiecare dintre noi. Nu încape îndoială în această privinţă. Educaţia în domeniul artei este un indicator al stării de bine, al creativităţii şi al integrării sociale. Este esenţial să fie promovată în cadrul sistemelor educative ale Europei de la cea mai fragedă vârstă posibil.

Împărtăşim acest punct de vedere şi suntem bucuroşi că raportul domniei voastre face referire la o serie de iniţiative semnificative luate la nivelul Uniunii Europene, precum Anul European al Creativităţii şi al Inovaţiei.

Importanţa artelor şi a educaţiei în domeniul artei în construirea unei societăţi mai bune merge mână în mână cu impactul acesteia asupra vieţii economice. Conform ultimelor estimări, contribuţia industriei culturii şi creativităţii la generarea de venituri este estimată la 2,6% din PIB-ul european. În plus, orice activitate economică poate beneficia de pe urma artelor şi a educaţiei culturale. Inovaţia încurajează crearea de sinergii între domenii de activitate tradiţionale şi domenii inovatoare. Astăzi, trebuie să combinăm tehnologia şi design-ul, integrând în acelaşi timp principiile durabilităţii şi viabilităţii economice. Această combinaţie necesită o redefinire a modurilor în care se transmit şi se dobândesc cunoştinţele.

Aceste diferite aspecte sunt prezentate în Cadrul european de referinţă din 2006 privind competenţele cheie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii. În acest cadru se afirmă că exprimarea artistică şi culturală este esenţială pentru dezvoltarea competenţelor creative, care sunt atât de utile în contextul vieţii profesionale.

Agenda europeană pentru cultură a introdus noi metode, în special dialogul structurat cu societatea civilă şi, recent, noi metode deschise de coordonare culturală. Punerea în aplicare a acestor metode a fost posibilă datorită unui plan de lucru iniţial de trei ani, adoptat de Consiliu la 21 mai 2008, care defineşte cinci domenii de acţiune prioritară. În acest cadru, un grup de lucru format din experţi ai statelor membre a fost înfiinţat în jurul temei sinergiilor dintre cultură şi educaţie. Acest grup va elabora recomandări pentru identificarea de bune practici la nivel naţional şi va face, de asemenea, o serie de recomandări statelor membre şi instituţiilor europene. Mai mult decât atât, va furniza metode de evaluare a progreselor realizate în domeniile de politică aflate sub incidenţa mandatului acestuia. În sfârşit, acest grup ar trebui să vină cu contribuţii valoroase la Forumul european pentru cultură, programat să aibă lor la 29 şi 30 septembrie 2009, în Bruxelles.

Tocmai citeam un răspuns din partea colegului meu, dl comisar Figel.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc marţi, 24 martie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Marusya Ivanova Lyubcheva (PSE), în scris(BG) Raportul Parlamentului European privind studiile în domeniul artei în Uniunea Europeană face parte din eforturile continue de a dezvolta un dialog intercultural şi este de o importanţă vitală în contextul Anului European al Creativităţi şi Inovaţiei.

Fără îndoială, studiilor în domeniul artei trebuie să li se acorde o atenţie sporită, mai specifică. Este important faptul că reprezintă o parte obligatorie a programei educaţionale şi aceasta de cât mai timpuriu, deoarece stimulează dezvoltarea emoţională şi culturală a tinerei generaţii.

Acordarea unui scop practic mai accentuat acestor studii şi includerea predării interactive ar rezulta într-o înţelegere mai profundă a valorilor culturale naţionale şi europene. Conferirea unei mai mari mobilităţi pentru elevi, profesori şi profesioniştii angajaţi în acest sector reprezintă calea directă către crearea unei conştientizări a identităţii europene şi către dezvoltarea toleranţei culturale şi religioase.

Statele membre trebuie să investească în crearea de oportunităţi mai bune pentru studiile informale şi independente în domeniul artei şi să prevină o scădere a numărului de programe în acest domeniu. Susţinerea lor pentru viaţa profesională a artiştilor va spori interesul general pentru diferite forme de studii artistice.

Parteneriatele public- privat în acest domeniu vor contribui la modernizarea programelor educative şi la încurajarea unei integrări mai active a noilor tehnologii în procesul de predare. Majoritatea resurselor pentru o politică europeană coordonată privind studiile în domeniul artei iau forma investiţiilor pentru sporirea influenţei culturale globale a Europei, pentru creativitate şi, în mod indirect, pentru economia UE.

 

23. Dialog activ cu cetăţenii cu privire la Europa (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0107/2009) elaborat de domnul Hegyi, în numele Comisiei pentru cultură şi educaţie, referitor la un dialog activ cu cetăţenii cu privire la Europa [2008/2224(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Gyula Hegyi, raportor (HU) Europa este tărâmul făgăduinţei pentru popoare de pe continente îndepărtate sau din Balcani care doresc să se alăture Europei. În acelaşi timp, Europa este în multe privinţe simbolul dezamăgirii, al plictiselii sau al birocraţiei pentru cei care s-au integrat deja: cetăţenii UE, fie ei intelectuali formatori de opinie sau cetăţeni obişnuiţi.

Când am primit raportul, am început să-l citesc cu mare entuziasm. Trebuie să spun că entuziasmul meu a scăzut într-o anumită măsură către final, întrucât eu însumi am înţeles cât de multe obstacole există pentru angajarea într-un dialog activ cu cetăţenii şi cât este de îndepărtat aparatul birocratic al Uniunii Europene de viaţa de zi cu zi şi de dorinţele cetăţenilor săi. În orice caz, graţie raportului, mi-am dat seama că, şi poate că aceasta nu este o surpriză, cu cât este mai scăzut nivelul de educaţie sau statutul cetăţenilor noştri, cu atât mai puţin aceştia înţeleg integrarea şi cu atât sunt mai eurosceptici.

Prin urmare consider, şi aceasta este cea mai importantă parte a raportului meu, că, în afara tinerilor, care pot deveni uşor partizanii cauzei integrării europene prin intermediul mijloacelor educaţionale, ar trebui să ţintim mai întâi către cei la care nu am reuşit până acum să ajungem. Aici sunt incluşi locuitorii micilor sate, clasa muncitoare, pensionarii şi, în general, cei cu mijloace şi situaţii mai modeste. Trebuie să încercăm într-un fel să le comunicăm ideea de Europa şi valorile unităţii europene.

În raportul meu, recomand să permitem mult mai multor studenţi să obţină o bursă Erasmus; în acest sens a fost redactată o propunere separată de către ramura tânără a Partidului Socialist Ungar. Doar un mic procent din studenţii universităţilor ungare pot să beneficieze de acest program de mobilitate studenţească, deşi ar fi de dorit ca toţi cei care obţin o diplomă de studii universitare să fi petrecut cel puţin jumătate de an studiind în străinătate.

Ideea mea era că ar trebui să existe o programă europeană comună, unică, de un an, pentru predarea istoriei. Studenţii ar trebui să studieze aceeaşi istorie europeană în toate cele 23 de limbi oficiale şi în toate cele 27 de state membre timp de cel puţin un an. Comisia nu a sprijinit prea mult această propunere şi a inclus o versiune diluată a acesteia în textul său.

Am sugerat, pe baza recomandărilor unor profesori universitari ungari, să creăm o universitate europeană deschisă, cu alte cuvinte, un fel de „Volkshochschule”, un colegiu comunitar popular. Cetăţenii europeni ar trebui să poată să se înscrie oriunde în Europa, indiferent de adeverinţele de absolvire sau de diplome, pentru un program de instruire relativ liber structurat care să ofere cunoştinţe despre istoria Uniunii Europene şi despre crearea şi funcţionarea acesteia.

A fost de mult dorinţa membrilor Parlamentului European, însă s-ar putea spune şi solicitarea lor, ca Euronews, finanţat, cel puţin parţial, din fonduri UE, să transmită programe în fiecare dintre limbile oficiale ale statelor membre. Este ceva absurd în faptul că Euronews transmite în arabă sau în rusă, însă nu şi în maghiară sau în altă limbă a statelor membre. Mă întristează să vă comunic cu această ocazie, dle comisar, faptul că - presupun că auziţi acest lucru pentru prima dată - pachetele de televiziune prin cablu din Budapesta nu mai includ Euronews în limba engleză şi oferă în schimb un program în limba chineză, deoarece, din nefericire, există o cerere mai mare pentru posturi de televiziune chineze decât pentru Euronews, dat fiind că ultimul nu se transmite în maghiară şi există un număr important de chinezi care trăiesc în ţara noastră în prezent.

Au existat multe dezbateri şi aş vrea să îl informez pe dl comisar, dacă tot este prezent, că mi-ar fi plăcut de asemenea să recomand ca funcţionarii UE să poată comunica mai deschis cu media decât a fost cazul până acum. Însă problema este că adesea nu există nimeni care să poată explica în mod competent poziţia Comisiei şi, prin urmare, se face auzită numai opinia oponenţilor acesteia.

În încheiere, pentru că îmi expiră timpul alocat, ultima mea frază este că am recomandat ca organizaţiile non-guvernamentale locale să se implice în campaniile UE, pentru că acestea cunosc mult mai bine comunităţile locale şi cunosc limba în care pot comunica cu populaţiile acestora.

 
  
MPphoto
 

  Louis Michel, membru al Comisiei(FR) Dle preşedinte, permiteţi-mi doar o mică, în totalitate personală, digresiune care nu are nicio legătură cu întrebarea adresată de colegul meu. Nu înţeleg întrutotul dorinţa dumneavoastră de a vedea ONG-urile participând la campania electorală. Nu o înţeleg, însă voi transmite această solicitare colegului meu.

Situaţia politică şi economică din prezent determină în mod evident o mai mare nevoie de dialog activ cu cetăţenii. Aceştia trebuie să fie informaţi în privinţa schimbărilor din cadrul Uniunii Europene care au un efect direct sau indirect asupra vieţii lor de zi cu zi şi în care trebuie să poată să se implice.

Acestea au stat la baza activităţii Comisiei în ultimii patru ani. Salut cu entuziasm raportul elaborat de dl Hegyi, intitulat „Dialog activ cu cetăţenii cu privire la Europa”. Ne străduim să le oferim cetăţenilor celor 27 de state membre ale Uniunii Europene o gamă largă de informaţii fundamentale privind Uniunea Europeană, astfel încât aceştia nu numai că vor putea să înţeleagă cum ar putea contribui Uniunea Europeană la reacţia în faţa provocărilor majore cu care se confruntă Europa şi lumea astăzi, ci vor putea să facă şi un schimb de opinii în această privinţă.

De asemenea, încercăm să creăm forumuri mai accesibile în care să se continue această dezbatere, folosind toate resursele şi tehnologia disponibilă astăzi: forumuri online, prin intermediul mijloacelor media şi la nivel local.

Deşi sunt de acord cu o parte dintre recomandările prezentate în raport, colega mea nu poate susţine ideea conform căreia comunicarea nu a funcţionat până acum. De asemenea, spune că, deşi comunicarea s-a îmbunătăţit cu siguranţă în ultimii ani, trebuie să fim realişti în privinţa rezultatelor care se pot obţine cu un buget de doar 100 de milioane de euro pentru 27 de state membre, 23 de limbi şi aproape 500 de milioane de oameni.

În plus, în mod evident, Comisia nu poate fi singura care comunică cu cetăţenii cu privire la Europa. Este necesar un efort colectiv din partea tuturor instituţiilor şi a statelor membre. De aceea am negociat un acord cu statele membre şi cu Parlamentul pentru o comunicare comună cu privire la Europa. Acest acord politic intitulat „Parteneriatul pentru comunicarea privind Europa” a fost semnat la 22 octombrie 2008. Este prima dată când instituţiile statelor membre ale Uniunii Europene îşi iau un angajament comun în sensul unei comunicări privind Europa cu cetăţenii Uniunii. Este important ca noi să punem integral în aplicare acest acord. Sunt absolut de acord în ceea ce priveşte importanţa procesului de consultare a cetăţenilor şi nevoia de a extinde dialogul la toate nivelurile societăţii.

Dialogul periodic între Comisie şi reprezentanţii societăţii civile a început cu peste treizeci de ani în urmă. Acesta ia în considerare politica de deschidere şi de incluziune pe care Comisia o aplică de mulţi ani şi ilustrează marea varietate de domenii de acţiune şi diversitatea părţilor implicate.

Aş dori să scot în evidenţă faptul că, în general, cooperarea dintre delegaţiile Comisiei şi birourile de informare ale Parlamentului din statele membre este foarte bună.

Apropiatele alegeri europene sunt un foarte bun exemplu al voinţei politice a acestor două instituţii de a colabora în sensul stabilirii de priorităţi de comunicare comune.

În ceea ce priveşte nevoia de informare la nivel local şi regional, destinată în special tinerilor, celor care votează pentru prima dată şi femeilor, observ cu satisfacţie felicitările pe care le-a primit Comisia pentru alegerea proiectelor incluse în Planul D.

Voi folosi această ocazie pentru a anunţa că, în contextul alegerilor europene, Comisia intenţionează de asemenea să desfăşoare activităţi speciale în cadrul iniţiativei „Debate Europe”, rezultată din Planul D. Cât despre crearea unui nou site web şi stabilirea de legături cu posturile de televiziune locale, aş vrea să spun că se află în derulare un proiect al Comisiei de creare a unor reţele de operatori de radio şi de televiziune care vor transmite programe privind probleme europene. Odată ce vor fi funcţionale, aceste reţele, împreună cu Euronews, vor ajunge în casele a 60-90 de milioane de cetăţeni în fiecare săptămână, în toate limbile Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte importanţa introducerii de cursuri de drept european şi de istorie europeană în programa şcolară, Comisia este de părere că tinerilor ar trebui să li se predea în şcoli aspectele esenţiale despre Uniunea Europeană. Sperăm că statele membre vor urma această sugestie privind această chestiune importantă.

Există multe alte recomandări interesante care merită atenţia noastră, însă, din nefericire, timpul pe care îl avem la dispoziţie este limitat.

Permiteţi-mi să închei prin a reveni la aspectul esenţial al eforturilor făcute de instituţiile comunitare: comunicarea eficientă este posibilă doar printr-o cooperare strânsă a tuturor părţilor implicate. Comisia apreciază sprijinul consecvent pe care îl primeşte din partea Parlamentului. Cât despre mine, salut angajamentul personal al domniilor voastre ca membri ai Parlamentului European.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Prezentarea s-a încheiat.

Votul va avea loc marţi, 24 martie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  John Attard-Montalto (PSE), în scris Aceasta este una dintre cele mai importante chestiuni care trebuie abordate. Populaţia europeană nu simte că este o comunitate de cetăţeni europeni. Conceptul de cetăţenie a UE este încă neclar, în timp ce cetăţenia naţionalităţii individuale rămâne predominantă.

Majoritatea cetăţenilor nu simt că sunt incluşi şi văd Uniunea Europeană ca pe o instituţie aparte. O refacere pozitivă a legăturilor include dialogul sporit între cetăţeni şi instituţiile europene, necesitatea ratificării Tratatului de la Lisabona, importanţa unui proces consultativ şi dezbateri comune deschise.

Acum un an, în aprilie 2008, am promovat ideea de „Debate Europe”, care oferă o ocazie de a înlătura obstacolul adesea artificial dintre problemele naţionale şi cele europene.

Până la urmă, însă, cetăţenii Europei trebuie să aibă o idee clară privind direcţia în care se îndreaptă Europa. Există două abordări care nu pot continua să existe în paralel. Trebuie făcută o alegere. Suntem în favoarea unei Uniuni cu adevărat unite sau suntem mulţumiţi de modul în care funcţionează situaţia actuală? Când cetăţenii văd că guvernele lor oscilează între cele două abordări, cine i-ar putea învinui pentru faptul că se simt străini de procesul de integrare în sine?

 
  
MPphoto
 
 

  Magda Kósáné Kovács (PSE), în scris(HU) Raportul dlui Gyula Hegyi aduce la iveală o importantă problemă contemporană. Ratificarea Tratatului de la Lisabona, care este garanţia unei Uniuni Europene mai eficiente şi democratice, a fost respinsă de către irlandezi prin referendum. De atunci, aceasta a fost o sursă de incertitudine şi dezorientare în Europa.

Trebuie să le dăm posibilitatea cetăţenilor europeni de a avea mai multă influenţă în modelarea politicilor Uniunii Europene. În acest sens, este nevoie de o educaţie corespunzătoare, deoarece există o mai mare opoziţie faţă de integrare în rândul persoanelor cu un nivel scăzut de educaţie. De exemplu, este esenţial să oferim instruire în ceea ce priveşte cunoştinţele generale despre UE şi despre cetăţenie în cadrul universităţilor deschise sau ca parte a programei de gimnaziu. Este important ca oamenii să îşi cunoască drepturile, să ştie că UE nu lucrează undeva deasupra lor, ci împreună cu ei. Trebuie să ne asigurăm că sursele de informare adecvate sunt disponibile în regiunile mai puţin dezvoltate. Garantul unei democraţii funcţionale nu este birocraţia, ci cetăţenii înşişi; aceasta este esenţa unei culturi democratice. Este indispensabil ca mijloacele de comunicare în masă să contribuie la dezvoltarea comunicării dintre instituţii şi cetăţeni, precum şi a comunicării între cetăţeni.

Nu ne putem aştepta la decizii responsabile sau la orice fel de decizie din partea cetăţenilor, dacă nu le oferim informaţiile potrivite. Furnizarea informaţiilor reprezintă responsabilitatea şi datoria noastră, în timp ce luarea deciziilor este dreptul cetăţenilor. În luna mai se vor împlini cinci ani de la aderarea Ungariei la uniunea Europeană şi putem vedea deja că Uniunea Europeană nu este o entitate fără faţă, UE suntem noi, suma tuturor cetăţenilor individuali. Trebuie să ştim că puterea de a lua deciziile se află în mâinile noastre. Aşa că haideţi să profităm de această oportunitate.

 
  
MPphoto
 
 

  Sirpa Pietikäinen (PPE-DE), în scris (FI) Mulţumirile mele se îndreaptă către raportor pentru o lucrare excelentă. Spre meritul său, acesta semnalat o mulţime de aspecte şi probleme importante legate de interacţiunea dintre UE şi cetăţenii săi.

UE nu este extrem de populară între cetăţenii statelor membre ale Uniunii. Referendumul irlandez din luna iulie părea să indice că, cel puţin în ceea ce-i priveşte pe irlandezi, nu se mai vrea existenţa Uniunii. Se pare că, dintr-un motiv sau altul, mesajele negative şi temerile legate de înghiţirea statului de către un Bruxelles fără chip se transmit mai bine decât ştirile referitoare la toate realizările Uniunii. Marele necunoscut devine întotdeauna prea uşor o ameninţare şi este uşor să te alături celor care gândesc astfel.

Un angajament mai ferm la nivel individual şi la nivelul ONG-urilor în ceea ce priveşte toate activităţile Uniunii ar face situaţia mai acceptabilă. În ceea ce priveşte în special problemele de natură juridică, cetăţenilor şi organizaţiilor ar trebui să li se ofere mai multe ocazii de a-şi manifesta influenţa şi de a-şi exprima opinia în toate etapele procesului legislativ.

Raportorul menţionează şi un fapt interesant legat de cele mai recente referendumuri din UE: acela că femeile au votat în proporţie mai mare decât bărbaţii împotriva UE. Este evident că dintr-un oarecare motiv, femeile simt că lor, în special, UE le este întrucâtva străină.

Unul dintre motive este limpede: Uniunea are un chip foarte masculin. Preşedintele Comisiei este bărbat, aşa cum sunt aproape 70% dintre comisari. De asemenea, cel care loveşte cu ciocanul Preşedintelui Parlamentului European şi cel care prezidează majoritatea comisiilor parlamentare sunt bărbaţi. Este important ca principiul egalităţii între sexe să fie pus în aplicare cât mai mult posibil în mandatul care urmează, la ocuparea poziţiilor „de vârf” din UE. Cel puţin o femeie ar trebui să fie numită într-una dintre acestea.

Dialogul activ cu societatea civilă este modul cel mai important în care se poate susţine legitimitatea Uniunii.

 
  
MPphoto
 
 

  Daciana Octavia Sârbu (PSE), în scris (RO) Apropierea alegerilor pentru Parlamentul European aduce în actualitate, ca de fiecare dată, problema gradului de informare şi a carenţelor dialogului cu cetăţenii, specific spaţiului european.

În acest context, consider salutară propunerea de rezoluţie privind dialogul activ cu cetăţenii, care subliniază importanţa implicării instituţiilor europene, a sistemului educaţional transeuropean, dar şi a mass-mediei. Respingerea tratatului Constituţional în Franţa şi Olanda şi opoziţia prin referendum a Irlandei faţă de Tratatul de la Lisabona au arătat ca o acţiune la nivelul cetăţenilor cu un grad de educaţie redus este o strategie viabilă şi necesară, pe care o susţin în totalitate.

Dat fiind accesul ridicat la Internet în statele membre ale Uniunii Europene, ar trebui să profităm de acest instrument şi să îl utilizam în scopul eficientizării dialogului cu cetăţenii. În acest mod ar putea fi înregistrate opinii, care ulterior ar fi evaluate şi încadrate în procesul nostru decizional. De asemenea, cred că istoria şi modul de funcţionare al Uniunii precum şi drepturile cetăţenilor ar trebui să reprezinte componente de bază ale programei de învăţământ la nivel european.

În acest fel, am convingerea că se pot asigura premisele pentru un dialog coerent cu cetăţenii, care vor aborda Europa şi Uniunea Europeană dintr-o perspectivă diferită, bazată pe informaţie şi cunoştinţe precise.

 
  
MPphoto
 
 

  Dushana Zdravkova (PPE-DE), în scris(BG) Doamnelor şi domnilor, aş dori să-l felicit pe dl Hegyi pentru extraordinarul său raport, despre care sunt convinsă că va aduce o contribuţie vitală la iniţierea dialogului civil în Uniunea Europeană.

Realizarea cu succes a obiectivelor prioritare generale în materie de comunicare ale instituţiilor europene în parteneriat cu statele membre va fi un pas important către o mai bună informare a cetăţenilor Uniunii Europene. Doar europenii bine informaţi pot profita de oportunităţile care li se oferă şi pot lua parte la un dialog activ privind Europa. Am asistat cu toţii la consecinţele care au rezultat din problemele legate de menţinerea nivelului de informare a cetăţenilor: voturi de „nu” în referendumuri şi stoparea dezvoltării europene.

În calitate de preşedintă a unei asociaţii a cetăţenilor din Bulgaria, cred cu tărie că implicarea cetăţenilor în procesele de luare a deciziilor le va oferi acestora ocazia de a contribui în mod direct la procesul politic la nivelul UE. Cred că acesta este unul dintre domeniile importante care trebuie reformat şi perfecţionat rapid.

Cred că acest raport îi va permite Parlamentului European să ofere orientările şi recomandările necesare celorlalte instituţii, dar şi organizaţiilor civile, întrucât cetăţenii reprezintă elementul cheie al dezvoltării viitoare a Europei. Fără cooperarea şi implicarea acestora, ne va fi imposibil să atingem obiectivul pe care ni l-am propus.

 

24. Lupta contra practicilor de mutilare genitală a femeilor în UE (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0054/2009) elaborat de dna Muscardini, în numele Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe, referitor la lupta contra practicilor de mutilare sexuală a femeilor în UE [2008/2071(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Cristiana Muscardini, raportoare(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, cred că este deosebit de oportună participarea dlui comisar Michel la dezbaterea noastră. După cum ştim, domnia sa acordă o mare atenţie problemelor legate de drepturile omului şi de tragediile din Africa. De fapt, prezenţa dlui Michel îmi dă speranţe că şi Comisia va lua în serios o problemă care nu numai că afectează în prezent 28 de ţări africane şi mai multe ţări din Orientul Mijlociu şi din ţările învecinate, ci reprezintă o problemă dureroasă chiar în cadrul Uniunii Europene.

Imigraţia în masă care a avut loc în ultimii ani a adus această tragedie în ţările UE. Zeci de mii de fete şi de tinere sunt zilnic expuse riscului de a suferi din cauza unei practici groaznice care le provoacă un rău ireversibil din punct de vedere fizic, dar şi traume psihologice extrem de grave. Din acest motiv - deşi Parlamentul a condamnat deja această practică cu mai multe ocazii în anii trecuţi şi a oferit chiar şi finanţări prin programul DAPHNE pentru derularea a 14 proiecte destinate luptei împotriva mutilării genitale a femeilor - discutăm astăzi din nou pe marginea acestui subiect, pentru că fenomenul, din păcate, nu a scăzut în intensitate, ci are o tendinţă de creştere.

Trebuie să avem curajul să adoptăm o metodă serioasă, mai adecvată de prevenire, prin campanii culturale care să le facă să înţeleagă pe femeile imigrante, dar şi pe taţii acestor fete, că respectarea unui ritual tribal care nu are nimic în comun cu religia nu reprezintă o cale spre integrare şi nici nu creează un viitor pentru fiicele lor.

Gândiţi-vă la o fată care merge la o şcoală franceză, italiană sau belgiană şi care, după ce a socializat cu colegii ei, nu se mai încadrează dintr-o dată în normalitate şi este forţată să treacă printr-o tragedie care o va marca pe viaţă. Această fată nu este mutilată doar fizic, ci îi este şi imposibil să reia o relaţie normală cu alte persoane; se simte inferioară, diferită, iar în societatea noastră nu îi dorim pe cei care sunt diferiţi. Vrem oameni care, indiferent de religie, culoarea pielii sau originea geografică, pot conlucra pentru a construi o Europă mai bună, mai aproape de cetăţenii săi.

Din acest motiv, dle preşedinte, dle comisar, noi, ca membri ai Parlamentului - şi aş vrea să le mulţumesc tuturor colegilor mei din comisie care m-au ajutat să elaborez acest raport - vrem ca legile tuturor statelor membre să fie armonizate, astfel încât mutilarea genitală a femeilor să fie calificată drept infracţiune. Nu vrem propuneri paliative precum „înţeparea”. Vrem ca femeile să fie cu adevărat egale cu bărbaţii; nu vrem ritualuri de iniţiere, ci integrare reală. Vrem ca ONG-urile să-şi poată desfăşura activitatea, vrem o politică de prevenire care implică asociaţiile femeilor imigrante, vrem să pedepsim pe oricine care încearcă să mutileze fete şi să le atragă într-o spirală perversă a disperării şi a marginalizării.

Raportul acoperă multe domenii şi cred că membrii au avut ocazia să îl examineze şi să-l evalueze. Cred că ar trebui să ne alăturăm cu toţii acestui apel către o Europă conştientă de ceea ce vrea, apel care să combine eforturile a trei instituţii privind combaterea acestei atrocităţi care încalcă drepturile omului.

 
  
MPphoto
 

  Louis Michel, membru al Comisiei(FR) Dle preşedinte, aş vrea să-i mulţumesc dnei Muscardini pentru discursul domniei sale, atât în numele meu, cât şi în numele colegului meu, întrucât cred că a atins un subiect tragic şi scandalos în acelaşi timp. Aş vrea în special să-i mulţumesc pentru raportul excelent privind această problemă majoră a luptei împotriva mutilării genitale a femeilor în Uniunea Europeană.

Comisia Europeană a denunţat în mod foarte clar, atât în cadrul Uniunii, cât şi în ţările terţe, natura inacceptabilă a practicilor tradiţionale care subminează în mod grav dreptul fundamental al femeilor şi al tinerelor la respectul pentru integritatea lor fizică şi mentală. Este evident că suntem în totalitate de acord cu raportul. Credem că toate statele membre ale Uniunii Europene ar trebui să ia măsuri severe. Aş spune că ar trebui luate măsuri mult mai severe pentru a pune capăt acestor practici, atât în cadrul Uniunii Europene, cât şi în ţările terţe, deoarece este absolut inacceptabil şi incredibil că acestea încă mai au loc în Uniunea Europeană. De asemenea, trebuie să ne asigurăm, în cadrul dialogurilor politice pe care le menţinem cu ţările terţe, că acestea înţeleg întrutotul poziţia noastră. Aş vrea să mă îndepărtez pentru un moment de text pentru a spune că vă pot asigura că această problemă se află întotdeauna pe ordinea de zi în toate dialogurile politice pe care le avem cu ţările în curs de dezvoltare.

Chiar de curând, preşedintele Compaoré al Burkina Faso mi-a telefonat şi mi-a spus că erau pe cale să adopte o lege care interzice aceste practici, deşi acesta nu va fi un lucru uşor de realizat. Ar trebui subliniat faptul că încă există anumite clanuri şi triburi care continuă această practică şi că acesta este un subiect destul de sensibil în respectiva ţară, însă chiar dorea să progreseze şi cred că acesta este lucrul cel mai important.

De asemenea, şi ştiţi acest lucru, Comisia eliberează în mod periodic fonduri comunitare pentru a susţine proiecte, în Europa şi în ţările terţe, destinate prevenirii şi eradicării mutilării genitale a femeilor şi ajutorării victimelor şi tinerelor aflate în pericol.

În Europa, principalul nostru instrument este programul DAPHNE III, care susţine organizaţiile non-guvernamentale europene şi instituţiile publice şi autorităţile locale şi regionale în lupta împotriva mutilării genitale a femeilor. De la lansarea sa în 1997, DAPHNE a cofinanţat 14 proiecte dedicate în mod special acestei probleme, furnizând o sumă totală de cca 2,4 milioane de euro. Proiectele DAPHNE ne-au permis să punem în aplicare programe de instruire şi de sprijin comunitare, să desfăşurăm campanii de sensibilizare, să analizăm legislaţia naţională, să adunăm informaţii şi statistici, să dezvoltăm instrumente şi să stabilim bune practici care să fie folosite de actorii prezenţi la faţa locului şi să recomandăm direcţii de politică decidenţilor europeni şi naţionali.

Suntem în mod evident hotărâţi să sprijinim în continuare astfel de acţiuni şi să continuăm să tratăm această problemă în Uniunea Europeană, nu numai în contextul prevenirii violenţei şi sprijinirii victimelor, ci şi în domeniile imigraţiei, azilului şi justiţiei penale.

Voi lăsa din nou textul la o parte pentru un moment. Trebuie să vă spun că sunt oarecum şocat de un anumit fel de laşitate din partea guvernelor noastre şi a unor politicieni care consideră acest lucru ca făcând parte din cultură şi, prin urmare, ca fiind de neatins. Îmi pare rău: de la cei care vin în Europa ar trebui să ne aşteptăm cel puţin să se conformeze regulilor în vigoare. Consider că nu poate exista justiţie care să funcţioneze în două ritmuri; nu poate exista conceptul de două viteze diferite. Acest lucru nu are niciun efect asupra capacităţii unei ţări europene de a primi imigranţi, chiar dimpotrivă. Aceasta este o dezbatere la care am asistat eu însumi în ţara mea în trecut. Trebuie să spun că sunt şocat că unii oameni, sub pretextul respectării culturii imigranţilor, refuză practic să pedepsească acest lucru. Cred că dacă vrem cel puţin să lămurim această problemă în Europa, trebuie să ajungem în stadiul în care pedepsim aceste practici. Trebuie să avem acest curaj politic şi nu cred că ar limita capacitatea unei ţări de a-i primi pe imigranţi dacă ar fi să spunem: „Aceasta este constituţia noastră, acestea sunt regulile noastre, acestea sunt valorile noastre umane şi trebuie să le respectaţi. Dacă nu le respectaţi, veţi acţiona în afara legii şi veţi fi pedepsiţi.” Aici închid paranteza, însă sunt bucuros că am spus aceste lucruri, pentru că sunt la fel de iritat ca şi dumneavoastră în această privinţă.

În contextul ajutoarelor externe acordate ţărilor terţe, Comisia aplică, de asemenea, trei politici privind lupta împotriva mutilării genitale a femeilor. Mai întâi, după cum v-am spus, integrează aspectele privind emanciparea femeilor, drepturile şi sănătatea acestora în orice dialog politic şi strategic pe care îl poartă cu guvernele partenere.

În al doilea rând, susţine acţiunile care vizează şi promovează o legislaţie naţională mai bună, precum şi crearea de politici naţionale adecvate pentru promovarea şi pentru protejarea drepturilor femeilor şi pentru interzicerea tuturor practicilor dăunătoare.

În al treilea rând, susţine iniţiative care au ca scop consolidarea domeniului de acţiune a liderilor politici, împreună cu campanii de sensibilizare orientate spre toate sectoarele societăţii. Programul multianual de la Haga, care cuprinde diversele acţiuni care vor fi derulate pentru dezvoltarea domeniului justiţiei, libertăţii şi securităţii, se încheie în 2010. Vom prezenta noul program de la Stockholm 2010-2014 într-o comunicare în primăvara lui 2009. Vă pot confirma că acest program va acorda o mare importanţă aspectelor privind protecţia drepturilor fundamentale şi a victimelor, inclusiv promovarea şi protecţia drepturilor copilului şi femeilor.

Deşi Comisia nu a elaborat încă o strategie specifică pentru combaterea mutilării genitale a femeilor, suntem hotărâţi să sprijinim în continuare acţiunile care vizează prevenirea acesteia şi intenţionăm să ridicăm pe mai departe această problemă în cadrul politicilor interne şi externe ale Uniunii.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Prezentarea s-a încheiat.

Votul va avea loc marţi, 24 martie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Véronique Mathieu (PPE-DE), în scris(FR) În fiecare an în Europa, 180 000 de femei imigrante suferă sau sunt în pericol de a suferi mutilare genitală. Este important să nu uităm că aceste mutilări constituie o încălcare a drepturilor omului, cu consecinţe fizice şi psihologice foarte grave. Aceste practici nu pot fi justificate în temeiul tradiţiilor culturale sau religioase. Pentru a le pune capăt, statele membre trebuie să impună respectarea interdicţiei stabilite în dreptul penal al acestora, iar practicarea mutilării trebuie să fie considerată o infracţiune. În acelaşi timp, victimele reale sau potenţiale trebuie să aibă acces la asistenţă juridică şi medicală.

UE trebuie să îşi intensifice sprijinul acordat acelor ONG-uri care fac o treabă remarcabilă la faţa locului în domeniile prevenirii şi asistenţei. La nivel naţional şi european, campaniile specifice de informare şi educare ar elimina tabuurile asociate cu aceste practici şi în acelaşi timp ar informa familiile asupra consecinţelor penale ale acestor mutilări. Este, aşadar, important ca UE să trateze această problemă prin definirea unor acţiuni preventive comune de interzicere a practicării mutilării în UE şi prin includerea acestei interdicţii în toate acordurile de cooperare încheiate cu ţările terţe. Mutilarea genitală este o problemă socială care ne priveşte pe toţi.

 

25. Multilingvismul, un avantaj pentru Europa şi un angajament comun (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0092/2009) elaborat de domnul Graça Moura, în numele Comisiei pentru cultură şi educaţie, referitor la multilingvism: un avantaj pentru Europa și un angajament comun [2008/2225(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Vasco Graça Moura, raportor(PT) Comunicarea Comisiei intitulată „Multilingvismul: un avantaj pentru Europa şi un angajament comun” continuă o serie deja lungă de documente elaborate de Parlament, Comisie, Consiliu, Comitetul Regiunilor şi de Comitetul Economic şi Social European, în care problema multilingvismului este abordată din mai multe unghiuri.

În raportul meu, reiterez poziţiile adoptate anterior de Parlamentul European şi în general sprijin punctul de vedere al Comisiei conform căruia diversitatea lingvistică şi culturală a UE constituie un avantaj competitiv semnificativ, iar programele de predare a limbilor străine şi de schimburi şcolare şi culturale, atât în interiorul, cât şi în afara UE, trebuie să fie sprijinite fără echivoc.

De asemenea, subliniez importanţa limbii ca factor de incluziune socială. Confirm importanţa dialogului cu alte regiuni ale globului, ţinând seama de legăturile specifice lingvistice, istorice şi culturale dintre UE şi ţările terţe. Semnalez necesitatea elaborării de politici de susţinere a traducerilor, atât literare, cât şi tehnice. Abordez aspectul multilingvismului în sectorul audiovizual, necesitatea de a susţine profesorii de limbi străine şi extinderea indicatorilor de competenţe lingvistice pentru a acoperi toate limbile oficiale ale UE, fără a aduce atingere includerii altor limbi vorbite şi studiate în Europa, inclusiv greaca şi latina clasică.

În ceea ce priveşte predarea limbilor străine, atât în cursul şcolarizării, cât şi la maturitate, susţin, între altele, că educaţia în limba maternă este fundamentală faţă de toate celelalte forme de instruire. Părinţii şi tutorii trebuie să poată alege limba oficială în care vor fi educaţi copiii lor în ţările care coexistă mai multe limbi oficiale şi regionale. De asemenea, niciun copil de vârstă şcolară nu ar trebui să fie privat de educaţie în limba oficială a statului.

Aş vrea să subliniez faptul că nu există niciun punct în raportul meu care să pună la îndoială importanţa limbilor regionale sau minoritare. Recunosc în mod clar şi respect aceste limbi şi nu încerc să împiedic răspândirea acestora. Nu există niciun aspect în raportul meu care să fie incompatibil cu aceste limbi. Cu toate acestea, membrii socialişti, liberali şi verzi au supus atenţiei o propunere alternativă care omite pur şi simplu cele trei puncte pe care tocmai le-am menţionat.

Drept urmare, principiile care sunt legate de drepturile fundamentale şi de libertăţile persoanelor şi care au fost păstrate cu sfinţenie, acceptate şi practicate timp îndelungat în Uniunea Europeană sunt pe cale de a fi eliminate din cauza presiunii exercitate de naţionaliştii galicieni, catalani şi basci. În cazul în care această propunere alternativă va fi adoptată, înseamnă că Parlamentul European a cedat.

Aceste intenţii sunt perfect clare. În ediţia de astăzi a ziarului spaniol El País, puteţi citi la pagina 37 că, cu doar trei luni în urmă, Curtea Supremă a decis că în formularul de preînscriere în şcoli ar trebui inclusă o rubrică în care părinţii să menţioneze limba în care doresc să fie educaţi copiii lor în ciclul primar de învăţământ, ceea ce guvernul catalan nu a făcut încă.

Nu cred că această alternativă ar trebui să fie acceptată. Spre deosebire de argumentele prezentate în raportul meu, duce la o protecţie inacceptabilă a tendinţelor naţionaliste extremiste şi contrazice în mod inacceptabil drepturile şi libertăţile noastre fundamentale şi chiar şi principiul subsidiarităţii, fără a mai menţiona faptul că această alternativă este contrară şi principiilor consfinţite în textele anterioare ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi care nu au fost niciodată puse la îndoială.

Solicit, prin urmare, foarte multă atenţie din partea acestei Camere. Alternativa propusă trebuie să fie respinsă şi trebuie adoptat raportul meu, aşa cum s-a întâmplat în cadrul Comisiei pentru cultură şi educaţie la 17 februarie, cu 20 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 8 abţineri.

Dle preşedinte, Uniunea Europeană trebuie să fie un loc în care se respectă democraţia şi pluralismul, nu un loc al excluderii şi al îngrădirii iraţionale a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

 
  
MPphoto
 

  Louis Michel, membru al Comisiei(FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş vrea să-i mulţumesc mai întâi domnului Graça Moura pentru raportul din proprie iniţiativă privind multilingvismul.

Acest raport susţine abordarea Comisiei şi pune accentul pe calitatea predării limbilor străine şi pe calitatea profesorilor, pe o abordare integrată pentru a ajunge la toate păturile societăţii, pe diversitatea lingvistică, în timp ce facilitează înţelegerea rolului mijloacelor media şi al traducerilor literare, precum şi pe legăturile lingvistice şi culturale cu ţările terţe.

Sunt de aceeaşi părere cu raportorul că multilingvismul are un impact major asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor Europei, dată fiind abundenţa comunicărilor, mobilitatea şi migraţia în creştere şi globalizarea sporită.

Principiul limbii materne plus două alte limbi străine şi învăţarea limbilor străine de la o vârstă fragedă reprezintă puncte de referinţă pentru politica noastră privind multilingvismul. Abordarea noastră se bazează pe acest drept intrat în uz. Aceasta consolidează importanţa învăţării pe tot parcursul vieţii, iar obiectivul său este includerea celor mai vulnerabile grupuri ale societăţii noastre. Mă refer în special la cei care şi-au abandonat studiile, la imigranţi şi la cei care vorbesc doar o singură limbă sau care sunt mai puţin competenţi din punct de vedere lingvistic.

În plus, dorim să ne intensificăm eforturile în legătură cu ucenicii, adulţii şi persoanele mai în vârstă, care nu mai frecventează o unitate de învăţământ şi care stagnează.

Salut sprijinul pe care îl acordaţi abordării noastre. Pentru a ajunge la aceste grupuri, sunt esenţiale motivaţia individuală şi punerea în aplicare a unor metode de predare adecvate. Noile tehnologii, precum internetul şi mijloacele audiovizuale interactive, oferă multe posibilităţi de a ajunge la aceste grupuri şi de a dezvolta şi adapta metodele de predare nevoilor şi abilităţilor lor specifice. La nivel european, programul nostru de învăţare pe tot parcursul vieţii promovează toate limbile: limbile oficiale ale Uniunii Europene, limbile regionale şi minoritare şi celelalte limbi vorbite în lume. Aceasta este o reflectare atât a noii realităţi din Uniune, cât şi a nevoilor lingvistice ale cetăţenilor noştri.

În contextul mobilităţii şi imigraţiei în creştere, este esenţial ca oamenii să stăpânească limba sau limbile naţionale, pentru a se integra pe deplin în societate. Aş dori, totuşi, să subliniez faptul că, în acest context, statele membre sunt principalii decidenţi în ceea ce priveşte politica lingvistică, inclusiv limbile regionale şi ale minorităţilor, politică al cărei cadru este stabilit în Carta europeană pentru limbi regionale şi minoritare a Consiliului Europei.

Salut sprijinul general acordat de Parlament abordării noastre privind multilingvismul.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Prezentarea s-a încheiat.

Votul va avea loc marţi, 24 martie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Creţu (PSE), în scris Diversitatea lingvistică şi culturală a uniunii celor 27 de state europene constituie un atu pentru înţelegere si cooperare, pentru mobilitatea transfrontalieră a forţei de muncă şi asimilarea valorilor europene. Este importantă îmbunătăţirea permanentă a politicilor UE de încurajare a educaţiei în limba materna şi de garantare a inteligibilităţii interlingvistice reciproce. Avem nevoie de cooperare între autorităţile naţionale şi Comisia Europeană pentru a implementa practici cât mai eficiente în vederea integrării prin acceptarea diferenţelor lingvistice.

Romania este unul din statele UE care asigură un grad de protecție şi de susţinere peste media europeană minoritarilor, încurajând învățământul în limbile proprii ale acestora. Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca este un strălucit exemplu de promovare a multilingvismului.

Din păcate, inclusiv la Parlamentul European au fost organizate manifestări şi au fost lansate inițiative care, in numele unei false discriminări, revendicau distrugerea Universităţii “Babeş-Bolyai” în baza separării pe criterii etnice. Este motivul pentru care doresc să atrag atenţia asupra pericolului reprezentat de exacerbarea discursului etnic. Respectarea drepturilor minoritarilor si încurajarea multilingvismului nu trebuie pervertite prin transformarea în paravane în spatele cărora se lucrează împotriva spiritului european şi a armoniei interetnice. Multilingvismul trebuie să fie un numitor comun, nu un factor de divizare a Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Gabriela Creţu (PSE), în scris (RO) Există argumente pragmatice în sprijinul multilingvismului: reduce riscul de şomaj, sporeşte şansele de angajare, permite creşterea calităţii serviciilor prestate şi a productivităţii muncii, facilitează mobilitatea. Le cunoaştem cu toţii; opiniile sunt convergente din acest punct de vedere.

Aş vrea să subliniez aici importanţa altui motiv pentru a susţine multilingvismul şi măsurile aferente.

Multilingvismul contribuie la afirmarea unor valori şi atitudini esenţiale pentru modelul social european: înţelegerea reciprocă, încrederea şi solidaritatea; poate contribui la realizarea efectivă a unităţii într-o lume diversă.

În acest scop, insistăm şi asupra necesităţii de a conserva diversitatea lingvistică a Europei. O cale pentru a atinge acest obiectiv ar fi învăţarea, ca a doua limbă străină, a altor limbi decât cele de circulaţie universală. Pot fi învăţate limbile vecinilor, ale minorităţilor etnice din propria ţară, limbile vorbite în economiile emergente cu care relaţiile sunt în plină dezvoltare.

Îmi exprim încrederea că efectele pozitive ale unei asemenea politici vor putea fi probate apoi în viaţa de zi cu zi.

 
  
MPphoto
 
 

  Silvana Koch-Mehrin (ALDE), în scris (DE) Diversitatea lingvistică este importantă. Aceasta face parte din realitatea cotidiană în Uniunea Europeană şi are o însemnătate din ce în ce mai mare în relaţiile dintre statele membre, în modul în care societăţile noastre multiculturale convieţuiesc şi în măsurile politice comune luate de către Uniunea Europeană. Cu toate acestea, puterea de luare a deciziilor în privinţa chestiunilor care ţin de politica lingvistică este deţinută în primul rând de statele membre. Nu este responsabilitatea Parlamentului European să stabilească cerinţe şi recomandări pentru politica lingvistică. Faptul că UE are un comisar pentru multilingvism indică în mod clar că este necesară o reformare urgentă a Comisiei şi că trebuie să existe mai puţini comisari decât state membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Iosif Matula (PPE-DE), în scris Îl felicit pe colegul meu, domnul Graça Moura, pentru modul în care a reuşit să îmbine în acest proiect de raport interesele generale, regionale, dar şi locale.

Personal, am propus ca cetăţenii care aparţin unei etnii vorbitoare a unei limbi minoritare să înveţe temeinic limba oficială a statului de reşedinţă. În mod cert, aceasta ar constitui un avantaj în găsirea unui loc de muncă şi în vederea unei bune integrări sociale. Din păcate, amendamentul respectiv nu a fost aprobat în comisia de specialitate, dar cred în continuare cu tărie că ar fi foarte util.

Pe de altă parte, am propus ca funcţionarii care, în activitatea lor, vin frecvent în contact cu cetăţeni din alte state membre, să fie încurajaţi să înveţe o a doua limbă europeană. Consider benefic acest lucru, având în vedere migraţia forţei de muncă pe teritoriul european, dar şi mobilitatea în scop turistic.

Doar în acest fel putem încuraja comunicarea şi înţelegerea interculturală, valori de bază ale Uniunii Europene.

 

26. Ordinea de zi a următoarei şedinţe: a se vedea procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

27. Ridicarea şedinţei
Înregistrare video a intervenţiilor
  

(Şedinţa a fost închisă la ora 11.05 p.m.)

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate