Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 25 martie 2009 - Strasbourg

8. Acord comercial interimar cu Turkmenistan - Acord interimar cu Turkmenistanul (dezbatere)

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea comună referitoare la:

- întrebările cu solicitare de răspuns oral adresate Consiliului de Jan Marinus Wiersma, Erika Mann, Daniel Caspary, Robert Sturdy, Cristiana Muscardini şi Eugenijus Maldeikis, în numele Grupului Socialist din Parlamentul European, al Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni şi al Grupului Uniunea pentru Europa Naţiunilor, cu privire la acordul comercial interimar dintre UE şi Turkmenistan (O-0024/2009 - B6-0019/2009);

- întrebările cu solicitare de răspuns oral adresate Comisiei de către Jan Marinus Wiersma, Erika Mann, Daniel Caspary, Robert Sturdy, Cristiana Muscardini şi Eugenijus Maldeikis, în numele Grupului Socialist din Parlamentul European, al Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni şi al Grupului Uniunea pentru Europa Naţiunilor, cu privire la acordul comercial interimar dintre UE şi Turkmenistan (O-0025/2009 - B6-0020/2009); şi

- raportul (A6-0085/2006) elaborat de domnul Caspary, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, referitor la propunerea de decizie a Consiliului şi a Comisiei privind încheierea acordului interimar privind comerţul şi aspectele legate de comerţ între Comunitatea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Turkmenistan, pe de altă parte [05144/1999 - C5-0338/1999 - 1998/0304(CNS)].

  Jan Marinus Wiersma, autor – (NL) Domnule preşedinte, este bine că dezbatem astăzi poziţia Parlamentului European privitoare la acordul comercial interimar cu Turkmenistanul, care este o chestiune ce nu a fost tratată cu prioritate de către Parlament şi Uniunea Europeană vreme îndelungată. Consiliul şi Comisia caută căi de progres în această problemă şi doresc ca Parlamentul European să îşi dea binecuvântarea sau un verdict pozitiv cu privire la realizarea acestui acord interimar, deoarece acesta ar putea ajuta la îmbunătăţirea relaţiilor cu Turkmenistanul.

Această chestiune nu a fost prioritară timp de multă vreme, din cauza unor anumite motive. Parlamentul, până în ziua de azi, a avut ezitări în a vota asupra acestui acord, deoarece suntem într-adevăr destul de nemulţumiţi de situaţia drepturilor omului în Turkmenistan, mai ales sub guvernarea fostului preşedinte/dictator Turkmenbashi, care a izolat ţara de restul lumii şi şi-a tratat poporul într-un mod inuman. Întrebarea este desigur dacă noul regim instalat la putere după moartea lui Turkmenbashi a adus vreo schimbare a acestei situaţii – şi aş dori să aud de la Consiliu şi de la Comisie ce schimbări şi ameliorări au observat de-a lungul ultimilor ani – şi dacă acesta este un motiv suficient ca acum să decidem să încheiem şi să semnăm acordul comercial.

Desigur, Comisia şi Consiliul au două argumente puternice pentru o reconsiderare a acestei chestiuni. Contextul strategic s-a schimbat. Ne uităm la Asia Centrală într-un mod diferit decât cu câţiva ani în urmă. Doamna comisar însăşi a depus multe eforturi în regiune, însă sunt de asemenea conştient de faptul că preşedinţia consideră că Uniunea Europeană nu trebuie să lase această regiune chinezilor sau ruşilor. Şi noi avem interese acolo, iar regiunea însăşi le recunoaşte. Nu cu mult timp în urmă am fost în Kazahstan şi se putea observa cu uşurinţă faptul că acolo există interesul de a avea relaţii mai bune cu Uniunea Europeană.

Al doilea argument important prezentat de Comisie este acela că, în momentul de faţă, nu avem nicio bază juridică solidă pe care să ne fondăm relaţiile cu Turkmenistanul. Încă ne mai prevalăm de un tratat care datează din vremea Uniunii Sovietice, iar acest lucru este inacceptabil. Fără un tratat mai bun, aşadar, nu putem crea un dialog decent privitor la drepturile omului.

Întrebarea rămâne nerezolvată – s-a îmbunătăţit oare situaţia drepturilor omului într-o atare măsură încât să putem face acest pas şi să recomandăm Parlamentului să aprobe acordul comercial? Cred că această întrebare nu şi-a găsit încă răspunsul complet şi aştept, de asemenea, şi reacţiile Comisiei şi ale Consiliului cu privire la acest lucru. Voi continua să am dubiile mele. Am discutat pe larg această problemă cu domnul Caspary din cadrul Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, care este raportorul pe această temă. Încă mai căutăm clarificări din partea Consiliului cu privire la un număr de puncte pe care le va menţiona şi dumnealui, şi anume situaţia mass-mediei din Turkmenistan, educaţia, accesul în penitenciare pentru reprezentanţii Crucii Roşii şi aşa mai departe. Credem că trebuie să existe o reală îmbunătăţire în aceste domenii, iar un acord comercial de acest tip, împreună cu un dialog pe tema drepturilor omului cu Turkmenistanul, vor ajuta la atingerea acestor obiective.

Mai doresc să menţionez un singur lucru la final, lucru care a fost de asemenea exprimat în mod clar în rezoluţia pe care am elaborat-o împreună cu Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa şi cu Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni. Dorim de asemenea o garanţie puternică: dacă suntem de acord să emitem un aviz pozitiv cu privire la acest acord comercial, atunci să existe şi o posibilitate de a reveni asupra problemei. Dorim să ne aflăm în postura în care, dacă ajungem în final la concluzia că metodele propuse de Comisie şi de Consiliu nu funcţionează şi situaţia drepturilor omului din Turkmenistan nu se ameliorează cu adevărat, atunci Parlamentul să poată cere Comisiei şi Consiliului să suspende tratatul. Dacă nu obţinem un angajament în acest scop, va fi foarte greu să îmi pot convinge propriul grup, în cadrul întâlnirii de grup din această seară, să voteze în favoarea acestui acord comercial. Probabil că vom propune o amânare a votului. Pentru noi este într-adevăr foarte important să obţinem angajamentul că, dacă situaţia din Turkmenistan se deteriorează sau nu se îmbunătăţeşte semnificativ, atunci vom putea avea o altă dezbatere cu privire la suspendarea acordului comercial. Parlamentul trebuie să aibă dreptul de a înainta o solicitare către Consiliu şi Comisie în acest sens.

PREZIDEAZĂ: DL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreşedinte

  Bogusław Rogalski, autor - (PL) Domnule preşedinte, problema ratificării acordului cu Turkmenistan reprezintă o problemă litigioasă din cauza violării principiilor democratice şi a drepturilor fundamentale ale omului în Turkmenistan. În pofida acestui fapt, trebuie să se poarte discuţii cu această ţară şi acordul trebuie semnat. În relaţiile cu Turkmenistanul trebuie să se acorde atenţie specială faptului că standardul de viaţă de acolo se va prăbuşi în cazul în care nu va exista cooperare economică între Uniunea Europeană şi Turkmenistan. Oricum, ratificarea acordului poate cu siguranţă să ajute la ridicarea standardului de viaţă al populaţiei.

Să ne aducem aminte că au apărut anumite semne sociale pozitive. Unul dintre aceste semnale îl constituie recenta adoptare de către Turkmenistan a legislaţiei care interzice munca copiilor. Desigur, Turkmenistanul încă mai trebuie să ratifice şi să implementeze multe dintre convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii - fără discuţie. Cu toate acestea, este deranjant faptul că schimbările sunt introduse într-un ritm mai lent decât ne aşteptasem. Numai câteva întreprinderi au fost privatizate, guvernul încă deţine controlul ferm asupra a numeroase sectoare economice, iar investiţiile străine directe au rămas la un nivel foarte scăzut. În ciuda faptului că Turkmenistanul deţine una dintre cele mai mari rezerve naturale de gaze şi este unul dintre cei mai mari exportatori de bumbac, aproximativ jumătate din populaţie - şi trebuie să ne amintim asta - trăieşte în sărăcie, în sărăcie extremă, aş putea adăuga. Sistemul politic nu este nici pe departe unul satisfăcător, în special în ceea ce priveşte represiunea continuă a partidelor politice, altele decât partidul de guvernământ, şi, de asemenea, represiunea diferitelor grupări religioase.

În ciuda tuturor acestor fapte, eu consider că acordul cu Turkmenistanul trebuie întocmit şi ratificat, deoarece numai discutând şi oferind un exemplu sigur putem ajuta această ţară, astfel ca pe viitor ea să se poată alătura, în cele din urmă, familiei ţărilor democratice.

  Robert Sturdy, autor - Domnule preşedinte, îmi cer scuze - nu mi-am dat seama că am avut timp alocat pentru dezbaterea acestui subiect. Aş dori doar să comentez asupra celor spuse de antevorbitorul meu. Cred că este important să sprijinim legislaţia menită să apropie Turkmenistanul de noi. Cât despre toate aceste ţări, trebuie să ne asigurăm că sunt sigure într-un mediu extrem de dificil.

În această privinţă, aş dori să-i mulţumesc lui Daniel Caspary, care a lucrat intens pentru a face ca legislaţia să fie adoptată. Ştiu că urmează să ia cuvântul într-un minut sau două, însă aş vrea să spun că el a lucrat în cadrul Comisiei pentru comerţ internaţional asupra acestei legislaţii în special.

Într-o perioadă în care lumea suferă de pe urma constrângerilor imense asupra serviciilor financiare şi a altor probleme, trebuie să garantăm securitatea acestor ţări şi să ne asigurăm că ele se vor alătura la actuala legislaţie propusă de către Daniel. Nu mai am nimic de adăugat şi îmi cer scuze pentru întârziere.

  Daniel Caspary, raportor - (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, de aproape trei ani dezbatem problema acordului interimar cu Turkmenistanul aici, în Parlamentul European. Aproximativ acum trei ani am ajuns la un punct în care Comisia pentru comerţ internaţional a adoptat un raport, însă acesta a fost respins de plen, unul dintre motive fiind acela că Consiliul şi Comisia au încetat să mai lucreze asupra acestei probleme, iar Parlamentul a spus că dacă cele două instituţii nu îşi continuă activitatea în acest sens, atunci nici noi nu mai avem de ce să continuăm.

Mă bucur în mod deosebit că astăzi ne aflăm într-o situaţie diferită, chiar dacă situaţia din Turkmenistan este încă departe de a ne întruni standardele. Drepturile omului sunt încă desconsiderate în numeroase zone şi încă se aduc numeroase critici justificate referitoare la lipsa structurilor democratice din această ţară. Libertăţile individuale sunt foarte restrânse. În această ţară, libertatea informaţiei lasă mult de dorit. În prezent, conform informaţiilor care ne-au parvenit de la organizaţiile neguvernamentale, se desfăşoară o campanie de înlăturare a antenelor satelit şi, astfel, de împiedicare a accesului la presa liberă.

Sistemul educaţional încă nu reuşeşte să se ridice la standardele pe care le dorim, pentru a educa într-o manieră modernă şi, mult mai important, într-o manieră bine informată în ceea ce priveşte principiile democraţiei şi drepturile omului. De asemenea, situaţia din închisori şi problema prizonierilor politici, precum şi cea privind accesul Crucii Roşii în aceste închisori sunt astăzi încă total nesatisfăcătoare şi neexplicate.

Pe de altă parte, există în continuare multe critici nejustificate. De-a lungul ultimilor ani, s-au înregistrat numeroase rapoarte false ale unor aşa-zise organizaţii neguvernamentale. Câteva organizaţii neguvernamentale mi-au dat impresia că militează, probabil, pentru companii din alte ţări, care au interesul să facă tot posibilul pentru a împiedica desfăşurarea discuţiilor dintre Uniunea Europeană şi Turkmenistan.

Impresia mea este că în spatele multor declaraţii şi al multor informaţii false scurse către Uniunea Europeană, a existat un interes deliberat în obstrucţionarea discuţiilor dintre Uniunea Europeană şi Turkmenisan. Mă gândesc aici la rapoartele conform cărora toate spitalele din ţară au fost închise, cu excepţia a două spitale din capitală, că toate bibliotecile, în afară de două, au fost închise, că a izbucnit ciuma din cauza condiţiilor medicale care, se spune, sunt înfiorătoare. Toate aceste rapoarte s-au dovedit a fi false.

Aşadar, care este problema principală? Este absolut imposibil să-ţi faci o imagine reală despre această ţară, în principal din cauză că guvernul nu ne permite să o privim cu atenţie şi din cauză că noi, Uniunea Europeană, nu avem, din nefericire, un birou extern care să acţioneze acolo în consecinţă.

Totuşi, observăm că noul preşedinte a iniţiat numeroase reforme. Strategia Uniunii Europene pentru Asia Centrală, adoptată cu ceva timp în urmă aici în Parlament, se concentrează pe ţările din Asia Centrală. Acest acord interimar ar putea fi un prim mic pas pentru a le arăta turkmenilor că preluăm conducerea dialogului, că stimulăm dialogul şi, de asemenea, că dorim să-i ajutăm să urmeze calea lentă - dar, sperăm, constantă - către drepturile omului şi democraţie.

Rezoluţia noastră, care a fost depusă aici în Parlament ca rezoluţie de către numeroase grupuri, abordează în mod clar multe dintre cauzele criticilor. De asemenea, aceasta abordează în mod clar unele dintre evenimentele pozitive pe care le putem vedea, dar ideea este că nu dorim să acordăm cecuri în alb şi în niciun caz nu vom compromite pentru Turkmenistan valorile pe care le considerăm importante; noi vrem să ne apărăm şi să ne menţinem valorile. De aceea, acordul de parteneriat şi cooperare nu ar trebui să fie o concluzie ştiută dinainte şi, aşa cum a spus antevorbitorul meu, Comisia şi Consiliul trebuie să facă declaraţii ferme referitoare la posibila suspendare a acordului interimar dacă Parlamentul va cere acest lucru la un moment dat, în viitor.

Parlamentul a adresat Comisiei şi Consiliului mai multe întrebări cu solicitare de răspuns scris. M-aş bucura dacă le-aţi putea examina şi dacă ne-aţi da răspunsuri foarte clare, astfel încât mâine să putem demara împreună lucrările cu privire la acest acord interimar.

  Alexandr Vondra, preşedinte în exerciţiu al Consiliului - Domnule preşedinte, salut, bineînţeles, interesul deputaţilor europeni cu privire la relaţia Uniunii Europene cu Turkmenistanul şi sunt încântat că am ocazia să răspund în numele Consiliului la diferitele întrebări şi probleme care au fost ridicate în Parlament.

Importanţa Turkmenistanului creşte în numeroase direcţii. Pentru o lungă perioadă de timp, a fost o ţară extrem de închisă. Însă, pe parcursul ultimilor doi ani, Turkmenistanul a întreprins o serie de paşi semnificativi pentru a se deschide lumii exterioare. Guvernul este din ce în ce mai deschis spre cooperare. Acest lucru se reflectă într-un efort mai susţinut de a lucra mai constructiv în cadrul strategiei Uniunii Europene pentru Asia Centrală.

În ciuda acestor schimbări, relaţia noastră contractuală cu Turkmenistanul a rămas neschimbată de 20 de ani. Aşa cum a declarat dl Wiersma, aceasta se bazează încă pe vechiul acord de cooperare comercială şi economică încheiat cu Uniunea Sovietică.

Pe fondul evoluţiilor pozitive din Turkmenistan, avem ocazia de a ne consolida relaţia bilaterală. Acordul interimar, care a fost semnat în anul 1999, aplică provizoriu părţile referitoare la comerţ din acordul de parteneriat şi cooperare, care, de asemenea, a fost semnat în anul 1999 şi pentru care rămân valabile ratificările a doar trei state membre.

Există multe aspecte ale relaţiilor Uniunii cu Turkmenistanul. Promovarea drepturilor omului şi a democraţiei se află, cu siguranţă, în centrul relaţiei bilaterale, deoarece acest principiu este esenţial în cadrul strategiei mai ample pentru Asia Centrală. Faptul că Turkmenistanul se află la graniţa cu Afganistanul face ca această ţară să aibă şi o importanţă strategică. În acelaşi timp, Turkmenistanul participă la reconstrucţia Afganistanului şi asigură cadrul logistic pentru operaţiunile şi activităţile multor state membre ale Uniunii Europene, în cadrul ISAF (survolări), precum şi pe bază bilaterală. Turkmenistanul are un rol crucial pentru securitatea regională şi în lupta împotriva traficului de droguri. Economia sa în dezvoltare furnizează oportunităţi pentru societăţile comerciale din cadrul Uniunii Europene. În plus, această ţară este un partener cheie în procesul de diversificare a relaţiilor Uniunii Europene în domeniul energiei şi al securităţii energetice. Toate acestea reprezintă aspecte importante pe care trebuie să le dezvoltăm în interesul nostru propriu.

Mai mult, de la alegerile prezidenţiale din februarie 2007, Turkmenistanul s-a angajat într-o serie de reforme semnificative, inclusiv schimbări constituţionale. Multe dintre noile prevederi din constituţie, precum şi alte reforme care au fost anunţate subliniază faptul că ţara se îndreaptă în direcţia cea bună, chiar dacă acesta este un proces de lungă durată şi încă mai sunt foarte multe de făcut.

Cu privire la problema drepturilor omului, Turkmenistanul s-a angajat în mod constructiv într-un dialog cu Uniunea Europeană cu privire la o gamă largă de probleme. Acest dialog s-a concretizat şi prin câteva progrese importante în această ţară. Au fost eliberaţi câţiva prizonieri politici şi s-a înregistrat o cooperare sporită cu Naţiunile Unite. De asemenea, Turkmenistanul a permis vizita raportorului Naţiunilor Unite pe probleme de libertate religioasă, a participat la evaluarea periodică a Naţiunilor Unite şi a permis înfiinţarea un centru ONU de diplomaţie preventivă la Ashgabat. În plus, s-au redus restricţiile pentru deplasări interne, a început un dialog cu Comitetul Internaţional al Crucii Roşii (CICR), iar reforma educaţiei a restabilit învăţământul secundar cu o durată de zece ani şi învăţământul universitar cu o durată de cinci ani. Turkmenistanul a aderat la convenţii internaţionale cum ar fi cel de-al doilea Protocol opţional la Convenţia internaţională privind drepturile civile şi politice şi Convenţia privind drepturile politice ale femeii.

Toate acestea demonstrează faptul că Turkmenistanul progresează. Desigur, încă mai sunt multe de făcut în domeniul drepturilor omului şi al respectării statului de drept şi a democraţiei. Noi vom continua să facem presiuni în special pentru eliberarea tuturor prizonierilor politici, pentru asigurarea accesului liber al CICR la prizonieri, pentru eliminarea restricţiilor privind deplasările în străinătate şi pentru libertatea presei şi a societăţii civile.

Preşedinţia este convinsă că cea mai bună cale de a ne asigura că Turkmenistanul îşi îndeplineşte promisiunile cu privire la aceste probleme este o implicare constantă. Trebuie să putem desfăşura un dialog deschis şi, atunci când este nevoie, să transmitem mesaje clare, dacă ne dorim ca Turkmenistanul să se îndrepte în direcţia conformităţii depline cu standardele internaţionale.

Tocmai de aceea trebuie să ne îmbunătăţim relaţiile, instrumentele şi metodele proprii. Actuala înţelegere contractuală cu Turkmenistanul asigură doar un dialog bilateral rudimentar. Singurul dialog bazat pe un tratat constă într-o întâlnire a unui comitet comun la nivelul oficialilor, o dată pe an.

Acordul interimar ar plasa în centrul relaţiilor, drept element esenţial, drepturile omului şi, în consecinţă, ne-ar spori capacitatea de a influenţa progresele viitoare în acest domeniu în Turkmenistan. Odată intrat în vigoare, acordul de parteneriat şi cooperare (APC) ar asigura un veritabil dialog politic.

Strategia Uniunii Europene pentru Asia Centrală, adoptată în iunie 2007, stipulează că „pentru a intensifica relaţiile de cooperare cu statele Asiei Centrale, Uniunea Europeană va utiliza la maximum potenţialul acordurilor de parteneriat şi cooperare”. Astfel de acorduri există deja în cazul Kazahstanului, al Kârgâstanului şi al Uzbekistanului. Şi în cazul Tadjikistanului există în vigoare un acord interimar în aşteptarea ratificării şi intrării în vigoare a acordului de parteneriat şi cooperare.

Pentru implementarea cu succes a strategiei Uniunii Europene pentru Asia Centrală este important ca toate ţările Asiei Centrale să fie implicate, iar pentru aceasta este important să creăm condiţii şi pentru implicarea Turkmenistanului. Fără aceasta, implementarea obiectivelor şi a intereselor noastre în Asia Centrală ar fi foarte dificil de realizat.

Preşedinţia este convinsă că trebuie să stabilim acum cadrul juridic adecvat pentru relaţiile noastre cu Turkmenistanul, începând cu acordul interimar. Acest lucru ne va permite să valorificăm progresele care au loc în această ţară şi să ne consolidăm angajamentul mai amplu cu Asia Centrală.

Acordul interimar constituie cea mai eficace modalitate de a ne asigura de faptul că Turkmenistanul face progrese în diversele domenii cheie pe care le-am subliniat şi, nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept. Ştiu că dumneavoastră împărtăşiţi aceste obiective şi, de aceea, sper că putem conta pe sprijinul dumneavoastră pentru a continua acest demers.

  Benita Ferrero-Waldner, membră a Comisiei - (FR) Domnule preşedinte, stimaţi deputaţi, de la alegerea preşedintelui Berdymukhamedov, Turkmenistanul a intrat efectiv într-o nouă etapă a dezvoltării sale, iar câteva semnale de schimbare în bine au şi apărut.

Într-adevăr, noii conducători dau dovadă de o atitudine mult mai deschisă. De exemplu, au eliminat anumite restricţii privind libertatea de mişcare în interiorul ţării, au modificat constituţia în aşa fel încât să întărească rolul parlamentului, au creat un institut al democraţiei şi drepturilor omului, au găzduit la Ashgabat Centrul Naţiunilor Unite pentru Diplomaţie Preventivă şi, pentru prima dată, au autorizat observatori internaţionali să monitorizeze alegerile legislative care au avut loc în decembrie anul trecut. Mai mult, după cum ştiţi, priorităţile curente ale guvernului sunt reformele din sectorul educaţiei şi cel al sănătăţii.

În anul 2006, Parlamentul European a propus autorităţilor turkmene să întreprindă o serie de măsuri, astfel încât Parlamentul să poată aproba în cele din urmă acordul comercial interimar. Mai mult, în ultimii doi ani, de când noul preşedinte a fost ales, au fost adoptate câteva dintre măsurile propuse - nu doresc să le repet pe acelea menţionate de preşedintele în exerciţiu al Consiliului, în special pe acelea privitoare la CICR. De asemenea, au fost iniţiate reforme şi în domeniul educaţiei, prin modernizarea sistemului de predare, formarea în străinătate a profesorilor, extinderea ciclurilor de învăţământ şi introducerea internetului în şcoli.

Au fost eliberaţi câţiva prizonieri, inclusiv, de curând, Valery Pal, doamnelor şi domnilor, a cărui eliberare o cerusem noi. Mai mult decât atât, în septembrie 2008 - tot pentru prima dată - a fost acordat un permis de vizitator raportorului special al Naţiunilor Unite pentru libertatea religioasă şi de credinţă, care a concluzionat, citez: „indivizii şi comunităţile încă se confruntă cu o serie de dificultăţi, chiar dacă situaţia s-a îmbunătăţit mult din anul 2007”.

Lansarea de noi dialoguri structurate, cum ar fi cel pe care l-am auzit menţionat cu privire la drepturile omului, este un alt lucru pozitiv. Bineînţeles, puteţi fi siguri că, pe parcursul acestor întâlniri, vom aborda în continuare probleme de interes, şi anume situaţia prizonierilor politici, libertatea de întrunire şi de asociere, libertatea presei, libertatea cultelor şi drepturile minorităţilor şi, cu fiecare ocazie, vom accentua angajamentul nostru pentru respectarea drepturilor omului şi importanţa lor pentru dezvoltarea socială şi economică pe termen lung.

Parlamentul a amânat luarea unei decizii privind acordul interimar din cauza acestor temeri - care sunt chiar legitime - legate de situaţia din Turkmenistan. În principiu, împărtăşesc unele dintre aceste temeri şi, de asemenea, recunosc faptul că Turkmenistanul mai are multe de făcut până să întrunească pe deplin standardele internaţionale privind democraţia şi drepturile omului.

Dar, deşi are limitele ei, aceasta este totuşi o evoluţie pozitivă, care dovedeşte dorinţa de progres şi de deschidere către schimbare. Pentru noi, aceasta este o oportunitate pe care trebuie s-o exploatăm pentru a ne implica alături de autorităţile turkmene şi pentru a le încuraja. Sunt ferm convinsă că Uniunea Europeană trebuie să se implice şi pe viitor pentru a pregăti calea către evoluţii pozitive.

Punerea în aplicare a acordului comercial interimar, şi mă refer aici la prevederile legate de comerţ din acordul de parteneriat şi cooperare, ar constitui un prim pas pozitiv care ne-ar permite să ne implicăm mai mult alături de Turkmenistan şi să promovăm mai energic cooperarea, reforma şi modernizarea, per ansamblu. În plus, acordul interimar cuprinde o clauză esenţială referitoare la drepturile omului şi cunosc preocupările dumneavoastră legate de posibilitatea suspendării acordului.

În această privinţă, aş dori să subliniez faptul că articolul 1 din acordul comercial interimar şi articolul 2 din acordul de parteneriat şi cooperare cuprind clauze referitoare la respectarea principiilor democratice şi a drepturilor fundamentale ca elemente esenţiale ale fiecărui acord, însă, mai presus de toate, ambele acorduri conţin clauze care permit fiecărei părţi să ia măsurile corespunzătoare în eventualitatea încălcării grave a termenilor, şi aceasta chiar fără consultarea în prealabil a comitetelor comune, în cazuri de urgenţă specială.

Astfel, este posibilă suspendarea acordurilor în cazul unei încălcări stabilite, continue şi grave a clauzei privind drepturile omului. În mod clar însă, acordul comercial interimar nu este un remediu universal. În mod sigur, el nu va soluţiona toate problemele legate de drepturile omului în Turkmenistan, dar va ajuta la garantarea faptului că standardele internaţionale sunt respectate într-o mai mare măsură, în special în domeniul statului de drept şi al drepturilor omului.

Acestea sunt încă două motive importante pentru care trebuie să ne consolidăm relaţiile cu Turkmenistanul în vederea apărării intereselor proprii: securitatea şi energia. Într-adevăr, Turkmenistanul este situat la răscrucea dintre Europa şi Asia şi, printre alţii, Iranul şi Afganistanul se numără printre vecinii săi. Este important ca această ţară să fie neutră activ într-o regiune extrem de tensionată, pe punct de destabilizare.

În acest sens, lucrăm cu Turkmenistanul în domeniul gestionării graniţelor şi în lupta împotriva terorismului, a extremismului islamic, a traficului de droguri şi a traficului de fiinţe umane. Această colaborare este cu atât mai importantă în perspectiva angajamentului recent reînnoit al comunităţii internaţionale în Afganistan şi Pakistan şi, de fapt, foarte curând vor avea loc conferinţe regionale pe această temă la Haga şi Tokyo.

După cum ştim cu toţii, Asia Centrală ar putea juca un rol foarte important în ceea ce priveşte securitatea energetică. După schimbarea regimului din Turkmenistan, ne-am sporit cooperarea în acest domeniu. Uniunea Europeană face toate eforturile pentru construirea coridorului sudic de gaz, ca parte a unei politici mai vaste de diversificare a surselor noastre energetice şi a rutelor de tranzit. În mod clar, Turkmenistanul este esenţial pentru succesul acestui proiect.

În încheiere, relaţiile noastre cu Turkmenistanul trebuie modelate în măsura posibilului de valorile şi de interesele noastre. De aceea, rămân la convingerea că, prin angajarea Turkmenistanului, ne vom afla într-o poziţie mai bună de a ne prezenta argumentele în favoarea unei societăţi mai deschise în această ţară.

Vom continua să încurajăm autorităţile să progreseze în alte domenii, cum ar fi reforma codului penal şi civil, legislaţia privitoare la religie, libertatea presei, eliberarea prizonierilor politici, autorizarea observatorilor internaţionali de a pătrunde în închisori şi o prezenţă mai mare a organizaţiilor neguvernamentale în această ţară.

Pentru toate aceste motive, vă rog să aprobaţi acordul interimar cu Turkmenistanul.

  Preşedintele - Doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, înainte de a acorda cuvântul altor vorbitori pentru această dezbatere, îmi voi permite - fiind responsabil de aspectele multilingvistice în cadrul Biroului Parlamentului - să vă citesc câteva sfaturi dintr-un pliant pregătit pentru noii membri ai Parlamentului European despre cum să vorbim astfel încât interpretarea să se realizeze corect şi astfel încât acest miracol, de necomparat şi fără precedent în nicio altă instituţie, să continue să funcţioneze zilnic.

Acestea nu sunt tăbliţele pe care Moise le-a coborât de pe munte, însă asta se spune aici: „Vorbiţi într-un ritm moderat, nu prea rapid. Vorbiţi în limba maternă, dacă acest lucru este posibil. Evitaţi să treceţi de la o limbă la alta în timp ce vorbiţi. A vorbi este mai bine decât a citi, însă, dacă nu există alternativă la citit, asiguraţi-vă că interpreţii au textul. Furnizaţi în mod clar referinţe la documente. Articulaţi în mod clar orice cifră care este menţionată. Explicaţi abrevierile pe care le folosiţi în discursul dumneavoastră. Reţineţi că glumele sunt dificil de tradus şi discutaţi cu interpreţii. De asemenea, atunci când prezidaţi o întrunire, aşteptaţi un moment înainte de a acorda cuvântul următorului vorbitor, pentru ca interpreţii să poată termina discursul şi să schimbe pe canalul corespunzător.”

Vă mulţumesc foarte mult pentru interpretare şi aş dori să profit de această ocazie pentru a felicita interpreţii, care fac posibilă munca noastră prin propria lor muncă, atât de complicată şi atât de eficace.

  Alexandru Nazare, în numele Grupului PPE-DE – Înainte de toate şi nu întâmplător în contextul acestei dezbateri, aş vrea să salut compromisul la care s-a ajuns la ultimul Consiliu European în ceea ce priveşte finanţarea gazoductului Nabucco.

Mă bucur că proiectul Nabucco a fost declarat proiect energetic prioritar şi că eforturile noastre, ale deputaţilor în Parlamentul European, în sprijinul acestui proiect au dat rezultate.

Dar, revenind la dezbaterea de astăzi, cred că este evident că printre preocupările noastre vis-a-vis de Turkmenistan se regăsesc două de importanţă egală: cooperarea economică, în speţă cea în zona hidrocarburilor, dar şi progresul social şi al drepturilor omului în această ţară, aşa cum menţiona şi doamna comisar.

Salut acest raport şi îl felicit pe dl Caspary.

Şi eu cred că acordul în dezbatere constituie un cadru mai bun de interacţiune cu Turkmenistanul decât cel actual. Atrag totuşi atenţia că nu este prea devreme să discutăm căile concrete de colaborare cu Turkmenistanul şi includerea sa în proiectele energetice ale Uniunii Europene. Ca mijloc de accelerare a cooperării economice între Uniune şi acest stat, acordul discutat astăzi este mai mult decât binevenit.

Înţelegem din acest raport că există o disponibilitate a autorităţilor de la Aşgabat de a negocia pe tematica drepturilor omului şi a libertăţilor civile. Din experienţa Uniunii de până acum ar trebui să fie evident că progresul pe aceste teme este cel mai repede atins atunci când face parte dintr-o discuţie mai largă, care să includă printre altele şi perspectiva unei cooperări economice de durată.

Politica energetică şi cea externă a Turkmenistanului sunt strâns legate. Putem să le abordăm în acelaşi timp, întărind cooperarea economică şi prin măsuri concrete şi menţinând un interes constant în zona drepturilor omului.

Salut criteriile de evaluare în ceea ce priveşte progresul Turkmenistanului, precum cele care privesc standardele Uniunii referitoare la proprietatea intelectuală. Mă întreb dacă nu ar fi util să avem unele similare şi pentru gradul de integrare economică, dar şi pe o durată mai lungă, realiste, sau unele care privesc progresul în sfera libertăţilor civile.

  Erika Mann, în numele Grupului PSE - Domnule preşedinte, le mulţumesc doamnei comisar şi domnului Vondra, reprezentând Consiliul, pentru explicaţiile dumnealor, însă am certitudinea că domniile lor au simţit că există încă o anumită ezitare din partea noastră în a le acorda sprijinul nostru deplin. Cred că acest lucru este uşor de înţeles, deoarece avem un caz foarte simplu în faţa noastră. Dificultatea apare din cauză că, în temeiul obligaţiilor noastre legale, Parlamentul va trebui să îşi dea avizul conform pentru acordul de parteneriat şi cooperare (APC), dar nu şi pentru acordul comercial interimar.

Din cauza acestui fapt, atunci când vine vorba despre acordul comercial interimar, în rezoluţie nu putem face altceva decât să subliniem punctele care ne interesează, să ne exprimăm îngrijorările şi să acordăm sprijinul nostru în legătură cu anumite teme; dar, din această cauză, Parlamentul şi în special grupul politic din care fac parte ezită să acorde sprijinul lor deplin pentru acordul comercial interimar.

Sper că puteţi înţelege acest lucru şi sper că veţi putea rezolva problema. Ştiu că din cauza procesului legal şi din cauză că deja aţi semnat baza juridică este foarte greu, dacă nu imposibil, să renegociaţi. Suntem pe deplin conştienţi de aceste lucruri, dar sunt convinsă că veţi găsi o formă de angajament şi vă veţi ocupa în continuare de dezvoltarea şi de explorarea bazelor juridice prin care ne puteţi ajuta să fim de partea dumneavoastră, deoarece recunoaştem cu toţii cât de important este Turkmenistanul, iar noi ne-am acordat deja sprijinul cu privire la alte acorduri. Aşadar, nu se pune problema că nu suntem pe deplin conştienţi de ceea ce s-a întâmplat şi nu poate fi vorba că nu suntem conştienţi de cât de important este Turkmenistanul, dar acesta este un caz extrem de problematic.

Aş vrea să mai analizaţi această chestiune şi, tocmai de aceea, vă rog în mod special să-mi faceţi o favoare: analizaţi punctul 11, unde ne exprimăm îngrijorarea cu privire la obligaţiile juridice şi la diferenţele dintre acordul comercial interimar şi acordul de parteneriat şi cooperare.

Vă rog să recunoaşteţi punctul 9 din rezoluţia noastră, care vorbeşte despre includerea clauzei drepturilor omului în acordul de parteneriat şi cooperare. Doamnă comisar, sunt conştientă de punctele pe care le-aţi ridicat şi am luat notă de acestea, însă sunt sigură că puteţi face ceva pentru a explora în continuare modalitatea prin care putem consolida acest punct specific.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru punctul 10, iar acesta este important şi pentru Consiliu. Am dori să vedem o clauză de revizuire. Ştiu că aceasta nu este inclusă, însă, din nou, vă rog să ne faceţi o favoare, analizaţi acest aspect şi vedeţi ce puteţi face atunci când continuaţi să negociaţi.

Dacă aţi putea face ceva şi în cazul punctului 8, acest lucru ne-ar ajuta şi mai mult; acesta are legătură cu monitorizarea pe care ne place întotdeauna să o avem şi pe care o solicităm în mod constant. Monitorizarea nu înseamnă că vrem să stăm la masa negocierilor. Am făcut acest lucru şi în alte circumstanţe, aşa că vă invit să analizaţi ce puteţi face în cazul de faţă, cum puteţi fi de ajutor în definirea a ceea ce înseamnă monitorizare, însă vă rog să ne faceţi o favoare şi să analizaţi situaţia.

Cred că aţi făcut o treabă excelentă. Toate punctele sunt acoperite în noul acord al Uniunii Europene cu Asia Centrală pentru secolul 21. Aţi acoperit chiar şi recomandarea Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM). Aţi acoperit problema drepturilor omului, aşa că sunt convinsă că veţi găsi un compromis, însă mai este nevoie de câteva eforturi.

  Hélène Flautre, în numele Grupului Verts/ALE - (FR) Domnule preşedinte, eu cred că trebuie să încercăm să nu ne amăgim singuri, ci să realizăm că, deşi Valery Pal a fost eliberat, guvernul turkmen va continua să răpească, să închidă şi să tortureze alte persoane în Turkmenistan pentru ceea ce acesta presupune a fi infracţiuni.

Cu toate că raportorul special al Naţiunilor Unite pentru libertatea religioasă şi de credinţă s-a deplasat în Turkmenistan, alţi nouă raportori speciali încă îşi aşteaptă permisele, iar aceştia sunt oameni care acoperă domenii importante cum ar fi tortura, apărarea drepturilor omului, independenţa sistemului judecătoresc, educaţia, sănătatea, libertatea de exprimare şi aşa mai departe.

Câteva discursuri par a fi cu adevărat exerciţii de autoconvingere. Continuăm să ne confruntăm cu unul dintre cele mai represive şi închise regimuri din lume, chiar dacă s-au înregistrat câteva progrese şi chiar dacă noi trebuie să găsim strategia corectă pentru a sprijini aceste progrese. Este important ca noi să nu fim nici naivi şi, evident, nici să cerem ca Turkmenistanul să devină un model de democraţie şi de respectare a drepturilor omului înainte de a ajunge în prealabil la un acord.

Aşadar, între aceste două extreme, ce ar trebui să facem? Propun pur şi simplu să concepem o politică externă reală şi să îndeplinim criteriile care sunt extrem de precise, măsurabile, realiste şi care sunt acelea ale Parlamentului European. Mă gândesc la permise de intrare pentru ONG-urile independente şi pentru raportorii speciali ai Naţiunilor Unite, precum şi pentru Crucea Roşie Internaţională. Ştim că negocierile sunt în desfăşurare, însă acestea nu s-au încheiat. Mă gândesc la realinierea sistemului educaţional la standardele internaţionale - proces care se află în desfăşurare, dar care este departe de a fi satisfăcător - la eliberarea tuturor prizonierilor politici şi la libertatea lor de mişcare - pe scurt, la drepturile umane elementare. Propunerea grupului meu este şi ambiţioasă şi realistă. Aceasta se poate reduce la o formulă simplă.

(Preşedintele a întrerupt vorbitoarea pentru a-i cere să vorbească mai rar, la solicitarea interpreţilor)

Nu ne putem sabota propria politică prin renunţarea la valorile noastre. Nu este vorba de a promova izolarea Turkmenistanului, ci de a ne implica într-un proces cu această ţară. Deci, cum vom face acest lucru? Ei bine, vom lua două creioane, unul în fiecare mână. Cu primul creion vom trasa o hartă a etapelor, care va fixa stadiile necesare pentru întrunirea criteriilor stabilite de Parlament. Aceste etape vor fi bifate, cu grafice de timp precise şi vor fi discutate în subcomisiile pentru drepturile omului organizate cu această ţară.

Odată ce am trasat această hartă a etapelor, cu cealaltă mână şi cu celălalt creion vom putea semna acordul interimar pe care îl avem în faţa noastră. Eu consider că, atunci când va veni timpul ca Comisia şi Consiliul să discute viitorul clauzelor drepturilor omului, este obligatoriu ca aceste clauze să fie sistematice şi să fie în mod sistematic însoţite de un mecanism de consultare care poate avea ca rezultat, dacă este necesar, suspendarea acordului.

  Preşedintele- Doamnă Flautre, preşedintele nu măsoară viteza cu care se exprimă vorbitorii. Preşedintele are în faţa sa o lumină de avertizare prin care interpreţii îi trimit un SOS când se opresc din interpretare din cauză că nu pot ţine ritmul cu vorbitorul. Eu nu măsor viteza nimănui. Mie mi se transmite acest semnal de urgenţă şi eu îl transmit mai departe deputaţilor, astfel încât toată lumea să poată urmări dezbaterea.

Vă mulţumesc, ca întotdeauna, pentru înţelegere.

  Helmuth Markov, în numele Grupului GUE/NGL -(DE) Domnule preşedinte, domnule preşedinte în exerciţiu al Consiliului, doamnă comisar, a trecut deja un an de când Parlamentul a spus foarte clar şi concis ce fel de progres este necesar pentru a putea accepta acordul comercial dintre Comunitatea Europeană şi Turkmenistan. Era vorba de cerinţe relativ uşor de satisfăcut: acces liber şi nestingherit pentru Crucea Roşie Internaţională, eliberarea prizonierilor politici şi a persoanelor care refuză serviciul militar din motive de conştiinţă, abolirea tuturor restricţiilor de deplasare în interiorul statului, acces mai uşor şi condiţii de lucru pentru organizaţiile neguvernamentale şi pentru agenţiile Naţiunilor Unite şi o reformă cuprinzătoare a sistemului de învăţământ. Recunosc că guvernul condus de preşedintele Berdymukhamedov a făcut progrese. Acest lucru este de necontestat. Totuşi, după părerea mea, acestea nu sunt deloc suficiente pentru ca noi să aprobăm acum acest acord. Atât dumneavoastră, domnule preşedinte în exerciţiu, cât şi dumneavoastră, doamnă comisar, aţi pierdut o foarte mare ocazie.

Eu nu împărtăşesc neapărat punctele dumnealor de vedere, însă, aşa cum au spus deputaţii social-democraţi, noi - Parlamentul - dorim o garanţie din partea dumneavoastră că, în cazul în care Parlamentul solicită suspendarea acestui acord comercial interimar, dumneavoastră veţi fi de acord cu solicitarea noastră. Domnul Vondra nu a spus absolut nimic despre acest lucru, iar dumneavoastră, doamnă comisar, ne-aţi explicat că este prevăzut în acord că această suspendare se poate realiza. Chestiunea fundamentală nu constă în faptul că este prevăzut că acest lucru se poate realiza; ideea este ca dumneavoastră să fiţi pregătiţi, în cazul în care Parlamentul va cere acest lucru, să fiţi de acord cu cererea noastră. Despre aceasta este vorba.

Le voi cere stimabililor mei prieteni, dacă vrem să ne luăm în serios, să nu aprobe acordul mâine, decât în cazul în care Comisia se declară de acord în scris şi acceptă să spună aici că cerinţa noastră va fi respectată. Acesta a fost un acord general care a fost cerut în ultimă instanţă, însă nu aţi spus nimic despre acest lucru. Trebuie să spun că am impresia că nu ne luaţi în serios. În cel mai rău caz ar fi trebuit prezentată o declaraţie de poziţie în această privinţă.

Aşadar, vă spun că, în aceste circumstanţe, nu este posibil acceptul pentru acest acord interimar. Sper că mâine vom confirma împreună această decizie, în unanimitate.

  David Martin (PSE) - Domnule preşedinte, asemenea celor doi antevorbitori, mi-este teamă că şi Comisia şi Consiliul au descris o imagine mai degrabă roz a situaţiei care există în prezent în Turkmenistan.

Poate că preşedintele actual este un pic mai bun decât preşedintele înlocuit în februarie 2007, însă este el destul de bun pentru ca noi să aprobăm un acord comercial interimar ca precursor pentru un acord de parteneriat şi cooperare? Aşa cum au spus dl Markov şi dna Flautre, în cadrul Comisiei pentru comerţ internaţional noi am stabilit cinci sarcini clare pentru Turkmenistan, pe care am dori să le vedem îndeplinite înainte de a ne da acordul.

În primul rând, am spus că Crucea Roşie Internaţională trebuie să aibă acces liber în Turkmenistan. Cu excepţia cazului în care Comisia şi Consiliul îmi pot spune altceva, înţeleg că, până acum, Crucea Roşie nu a putut vizita nicio închisoare şi niciun prizonier din Turkmenistan.

În al doilea rând, am spus că această ţară trebuie să îşi realinieze sistemul educaţional la standardele internaţionale. Consiliul are dreptate atunci când spune că s-a prelungit ciclul secundar de învăţământ cu un an, însă eu înţeleg că, în pofida îmbunătăţirilor minore din cadrul sistemului de învăţământ, această reformă nu se adresează masei turkmenilor, ci elitei, şi îi pregăteşte pe cei care doresc să lucreze în sectorul gazelor naturale şi al petrolului.

În al treilea rând, am cerut eliberarea tuturor prizonierilor politici. Unii au fost eliberaţi, dar nu mulţi, şi sunt realmente sute, dacă nu mii de prizonieri politici, care suferă în închisorile din Turkmenistan, încă în aşteptarea unui proces corect.

În al patrulea rând, am spus că dorim abolirea tuturor restricţiilor privind deplasarea în străinătate. Este interesant faptul că atât Consiliul, cât şi Comisia s-au concentrat pe problema deplasării în interiorul ţării. Noi am spus că trebuie să existe şi libertatea deplasării în străinătate. Această cerere nu a fost respectată.

În final, am spus că este nevoie să se asigure accesul liber pentru organizaţiile neguvernamentale independente, accesul liber pentru organismele Naţiunilor Unite pentru drepturile omului, precum şi libertatea presei. Ei bine, nu există nicio libertate a presei, nu există acces liber pentru organizaţiile neguvernamentale şi, deşi unui inspector al Naţiunilor Unite pe probleme de toleranţă religioasă i s-a permis accesul, Turkmenistanul are cel mai mare şir de vizite cerute de Naţiunile Unite decât orice altă ţară din lume.

Este aceasta într-adevăr o ţară cu care noi putem lucra? Ei bine, bănuiesc că, în ceea ce priveşte majoritatea din acest Parlament şi din alte instituţii, răspunsul este clar da. De ce s-au schimbat lucrurile de când Comisia pentru comerţ a votat rezoluţia sa în anul 2007? Scepticii ar putea spune că datorită faptului că s-au descoperit în Turkmenistan gaze şi petrol, datorită faptului că vrem să construim o nouă conductă de gaze, datorită faptului că dintr-odată ne-am găsit în această ţară un interes strategic. Dacă aşa este, haideţi să nu ne prefacem că este vorba despre o ameliorare în ceea ce priveşte drepturile omului. Este vorba despre interesul propriu la nivel de Uniune Europeană.

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL) – (DA) Domnule preşedinte, şi eu dezaprob în totalitate propunerea ca Parlamentul European să aprobe în mod necondiţionat acordul comercial cu Turkmenistanul, care este, până la urmă, subiectul nostru de discuţie. Putem să scriem ce dorim în justificarea noastră, însă, odată ce am apăsat butonul verde, nu vom mai putea controla problema dacă nu primim o garanţie din partea Comisiei că vom avea posibilitatea de a anula acordul.

Care este, de fapt, motivul pentru care să convenim asupra acordului cu Turkmenistanul? Am auzit despre tot felul de progrese şi este adevărat că dictatura a implementat într-adevăr câteva îmbunătăţiri şi a făcut o serie de promisiuni. Totuşi, după cum ne-a spus şi Amnesty International, aceste îmbunătăţiri au fost aplicate doar într-o măsură foarte restrânsă. Care este justificarea care s-a dat acestui fapt? Justificarea dată a fost aceea că absenţa unui acord nu a produs nici ea rezultate. După părerea mea, aceasta este o justificare absurdă, care invită în mod indirect toţi dictatorii să nu-şi piardă speranţa, pentru că noi vom ajunge la un moment dat să coborâm ştacheta. Consider că ar trebui să spunem clar că poate exista un preţ mult prea mare pentru gaze, iar dacă preţul gazelor depinde de acordul cu dictatura din Turkmenistan, atunci acel preţ este mult prea mare.

  Justas Vincas Paleckis (PSE) – (LT) Este de regretat faptul că nu se întrevăd încă efectele pozitive ale acţiunilor întreprinse de Uniunea Europeană şi de alte organizaţii internaţionale pentru apărarea drepturilor omului în Turkmenistan. Jurnaliştii şi apărătorii drepturilor omului din această ţară au fost reduşi la tăcere. Continuă violurile şi traficul cu femei şi copii.

Cu toate acestea, sunt convins că politica de suspendare a relaţiilor şi de izolare a Turkmenistanului nu este foarte profitabilă. Nu fiindcă această ţară este bogată în gaze, ci pur şi simplu pentru că numai promovarea legăturilor cu lumea exterioară poate duce la schimbare democratică.

Aşadar, sprijin poziţia Comisiei Europene şi acordul interimar, care poate fi suspendat, dacă este cazul, ca reacţie la evenimentele din această ţară. Fără îndoială, atitudinea Uniunii Europene cu privire la problema energiei în relaţiile cu Turkmenistanul nu ar trebui să fie una separată de orice modificări survenite în domeniul drepturilor omului.

  Charles Tannock (PPE-DE) – Domnule preşedinte, Turkmenistanul nu înseamnă doar petrol şi gaze. Aceasta nu înseamnă că resursele de hidrocarburi ale ţării nu sunt importante. De fapt, acestea au o valoare strategică vitală pentru Uniunea Europeană, dată fiind dorinţa Uniunii şi aparenta dorinţă a Turkmenistanului de a ieşi de sub umbrela Rusiei în ceea ce priveşte alimentarea cu energie.

Resursele de gaze extrem de mari şi accesibile ale Turkmenistanului sunt suficiente pentru a cere o relaţie mai apropiată cu Uniunea Europeană. Cu toate acestea, există şi alte motive pentru care eu cred că ar trebui să căutăm un acord comercial interimar cu Turkmenistanul. Această ţară reprezintă un prim exemplu de stat musulman paşnic şi stabil, cu un guvern secular angajat în combaterea terorismului islamic din Afganistan, unde avem un război în desfăşurare.

Desigur, există încă îngrijorări serioase cu privire la problema drepturilor omului, a democraţiei şi libertăţilor politice, însă aceste îngrijorări există şi în ceea ce priveşte Rusia şi China şi nu-mi aduc aminte ca socialiştii să fi ridicat recent această problemă în cazul dezbaterii privind Tibetul. Cu toate acestea, noi menţinem relaţii strategice cu aceste două ţări mari.

Vom încuraja în continuare schimbarea în Turkmenistan prin dialog şi parteneriat, nu prin izolare. Aşadar, sprijin în general relaţii mai bune între Uniunea Europeană şi ţările Asiei Centrale.

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Alessandro Battilocchio (PSE) – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, sper că această dezbatere asupra acordului interimar poate servi ca ocazie pentru a începe o examinare temeinică a situaţiei din Turkmenistan şi pentru a cere mai multe măsuri practice de îmbunătăţire a ceea ce este în prezent o stare de lucruri extrem de negativă.

De curând, guvernul de la Ashgabat a respins o serie de recomandări, inclusiv eliberarea prizonierilor politici, revizuirea cazurilor trecute de detenţie politică şi eliminarea interdicţiei de deplasare impusă în mod arbitrar activiştilor pentru drepturile omului. Până acum, fără ipocrizie spus, acesta este un stat închis activităţilor de monitorizare din partea organizaţiilor internaţionale, care, timp de zece ani, nu au reuşit să pătrundă în ţară. Jurnaliştii şi activiştii nu pot să lucreze liber şi toţi cei aflaţi în opoziţie sunt ameninţaţi zilnic.

Uniunea Europeană şi comunitatea internaţională cer acum o schimbare de atitudine cu privire la respectarea drepturilor omului; acordurile pur economice vor fi foarte greu de acceptat.

  Marie Anne Isler Béguin (Verts/ALE) – (FR) Domnule preşedinte, domnule ministru, doamnă comisar, cred că trebuie să încetăm să ne mai prefacem cu privire la această problemă.

În anul 2006, am făcut personal parte din delegaţia Parlamentului European care s-a deplasat în Turkmenistan şi, la acea vreme, am prezentat o serie de propuneri pe care dumneavoastră vi le-aţi asumat, doamnă comisar.

În mod clar, eu înţeleg argumentele dumneavoastră şi pe cele ale Consiliului, însă când compar ceea ce s-a propus cu raportul privind Asia Centrală - pentru care am votat favorabil chiar în această sală acum câteva luni, pe 20 februarie 2008, şi în care noi repetam cerinţele noastre cu privire la eliberarea prizonierilor, Crucea Roşie şi aşa mai departe - s-a înregistrat oare cu adevărat vreun progres? Nu.

Personal, când citesc „Raportul Turkmenistan”, de fapt citesc „Raportul Nabucco”, deoarece, la urma urmei, pe noi ne interesează energia şi gazele acestei ţări, a treia ca mărime din lume în ceea ce priveşte producţia de gaze. Mai mult decât atât, ştiu - pentru că ni s-a explicat bine acest lucru când am fost în Turkmenistan - că, dacă Uniunea Europeana nu este interesată de gazul turkmen, ţara are alţi clienţi, în special China. Aşa că haideţi să evităm să ne prefacem, haideţi să spunem lucrurilor pe nume...

(Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Christopher Beazley (PPE-DE) – Domnule preşedinte, doresc să îmi exprim acordul cu cele spuse de colegul meu, dr. Charles Tannock. Observaţiile sale de final, dacă nu ar fi fost întrerupt, vizau ideea că Uniunea Europeană trebuie încurajată - şi, într-adevăr, Comisia şi Consiliul ar trebui să finanţeze - conductele transcaspiene către Asia Centrală pentru a reduce pericolul de a depinde de o sursă de monopol şi astfel încât să putem evita posibilitatea de a cădea pradă obiectivelor de politică externă ale uneia dintre ţările noastre vecine.

  Preşedintele − Vă mulţumesc, domnule Beazley. Întotdeauna este important să ne alăturăm gândurilor domnului Tannock, care este mereu un element constructiv şi o sursă de inspiraţie pentru Parlament.

Acum are cuvântul ultimul vorbitor, domnul Martin.

Vom examina împreună cu Biroul dacă, în această secţiune, se poate acorda cuvântul vorbitorilor care au participat deja la dezbatere, pentru că, de obicei, aceştia nu fac altceva decât să redeschidă discuţia. Totuşi, în acest caz, am ajuns la cel de-al cincilea vorbitor şi cinci vorbitori au dreptul de a lua cuvântul: îi acord deci cuvântul domnului Martin.

  David Martin (PSE) – Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru că mi-aţi acordat cuvântul. Am dorit să revin deoarece vreau să pun o anumită întrebare Comisiei înainte ca reprezentantul acesteia să ia din nou cuvântul. Vreau să ştiu exact cum anume ar fi invocată şi implementată o clauză privind drepturile omului asupra căreia noi ne dăm acordul. Comisia ar fi cea care ar decide dacă s-au încălcat drepturile omului şi, dacă se decide astfel, Consiliul va aproba suspendarea acordului în unanimitate sau cu majoritate calificată? Cât de practică va fi într-adevăr o clauză privind drepturile omului? Avem clauze ale drepturilor omului în numeroase acorduri internaţionale şi până acum - cu excepţia dezbaterii următoare - abia am invocat vreuna dintre ele, una dintre rarele excepţii fiind Belarus.

  Alexandr Vondra, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului - Domnule preşedinte, consider că am avut o dezbatere utilă. Dezbaterea s-a concentrat în principal asupra problemei drepturilor omului şi acest lucru nu ne surprinde. Aş dori să accentuez încă o dată faptul că actuala clauză a drepturilor omului din cadrul acordului permite suspendarea acestuia în cazul încălcării drepturilor omului; referitor la suspendarea în sine, cred că, dacă situaţia din Turkmenistan se va deteriora, va trebui să luăm foarte în serios propunerile Parlamentului în acest sens.

Desigur, decizia finală va fi luată de către Consiliu, ţinând seama de toate măsurile restrictive, inclusiv posibilitatea suspendării, iar aici avem precedente privind alte câteva ţări din Asia Centrală.

Unii dintre noi am menţionat în treacăt şi cooperarea cu Crucea Roşie. Pentru noi nu este uşor să judecăm asupra cooperării dintre Crucea Roşie şi Turkmenistan pentru că Crucea Roşie aplică aici un principiu fundamental de discreţie. Aşadar, pe baza informaţiilor disponibile, trebuie să recunoaştem că mai este mult de făcut şi de îmbunătăţit, dar, în acelaşi timp, putem vedea lucruri pozitive şi progrese.

În general şi în încheiere, situaţia drepturilor omului din Turkmenistan lasă desigur mult de dorit, însă izolarea continuă nu este o opţiune. O abordare condiţionată legată de încheierea acordului interimar negociat cu 11 ani nu reprezintă un mijloc eficace de a asigura progresul în ceea ce priveşte drepturile omului şi democraţia.

Desigur, trebuie să ne angajăm într-un dialog cu Turkmenistanul asupra problemei drepturilor omului şi încercăm să facem acest lucru în prezent. Prim-ministrul ceh a fost de curând în Turkmenistan. La Ashgabat, domnia sa a avut cu preşedintele exact acest tip de conversaţie.

Preşedinţia este convinsă că acum există o şansă de cooperare cu Turkmenistanul şi că această abordare este singurul mijloc eficace de a stabili un dialog onest cu privire la probleme cum ar fi cea a drepturilor omului.

Niciunul dintre partenerii cheie ai Turkmenistanului - Rusia sau China, care în prezent îşi sporesc influenţa în regiune - nu sunt interesaţi să treacă aceste probleme pe primul loc în agendele lor.

Astfel că stabilirea unei relaţii contractuale adecvate începând cu acordul interimar reprezintă o etapă cheie într-o astfel de politică de cooperare. Un aviz negativ din partea Parlamentului ar dăuna dialogului emergent cu Turkmenistanul şi ne-ar submina posibilitatea de a asigura progresul în domenii importante cum ar fi respectarea drepturilor omului.

Drept urmare, aş încuraja Parlamentul, aşa cum a sugerat şi raportorul Daniel Caspary, să îşi ofere sprijinul deplin pentru încheierea acordului interimar.

  Benita Ferrero-Waldner, membră a Comisiei - Domnule preşedinte, Eleanor Roosevelt a spus cândva că, în loc de a blestema întunericul, cineva ar trebui să aprindă o lumânare. Acest lucru este valabil şi în cazul Turkmenistanului. Cu siguranţă, promovarea drepturilor omului şi sprijinirea democraţiei în această ţară trebuie să fie în continuare priorităţile noastre. Pe bună dreptate, mulţi dintre dumneavoastră aţi spus - de exemplu, doamna Flautre, care nu mai este aici - că schimbările sunt lente. Da, aşa este, dar sunt schimbări şi aceste schimbări trebuie recunoscute şi încurajate.

Aşa că trebuie să ajutăm Turkmenistanul să se ajute singur. Ca urmare, trebuie să ne implicăm într-un proces alături de această ţară, într-o manieră constructivă, continuă şi strategică. Trebuie să creăm un cadru adecvat pentru relaţiile noastre contractuale, însă acordul comercial şi de cooperare aflat în vigoare, atât de limitat, nu permite acest lucru.

De asemenea, daţi-mi voie să spun câteva cuvinte şi despre suspendarea sau posibila suspendare a acordului. După cum ştiţi şi după cum a spus şi preşedintele în exerciţiu, Consiliul este cel care decide asupra acestor chestiuni - în unanimitate, de altfel. Comisia poate face o propunere în acest sens.

Daţi-mi voie doar să vă amintesc că, după evenimentele din Andijan, de exemplu, Consiliul a decis impunerea de măsuri restrictive pentru Uzbekistan, inclusiv un embargo asupra armelor, precum şi restricţii de deplasare pentru oficialii uzbeci implicaţi în acele evenimente. În plus, au fost suspendate întâlnirile tehnice din cadrul acordului de parteneriat şi cooperare, precum şi reuniunile Comisiei de cooperare şi ale subcomisiilor. Aceste măsuri au fost revizuite în mod constant şi reînnoite sau modificate după caz, anual.

În această privinţă, în cazul în care ar apărea un incident similar - sau numai o deteriorare gravă - Consiliul ar putea lua măsuri similare sau ar putea chiar să ia în calcul suspendarea acordului, iar Comisia, cu siguranţă, ar lua în considerare toate opţiunile disponibile, inclusiv suspendarea.

Includerea în acordul de parteneriat şi cooperare a unei clauze specifice de suspendare referitoare la drepturile omului ar necesita modificarea acestuia. Din punctul nostru de vedere, acest lucru pare foarte dificil, deoarece ar implica redeschiderea negocierilor cu Turkmenistanul - care deja a semnat şi ratificat acordul de parteneriat şi cooperare în anul 2004 - precum şi cu statele membre ale Uniunii Europene, dintre care 12 au ratificat, de asemenea, acordul.

În ceea ce priveşte posibilitatea ca o încălcare a drepturilor omului să conducă la suspendarea acordului de parteneriat şi cooperare, aş dori să reiterez faptul că atât acordul de parteneriat şi cooperare, cât şi acordul interimar conţin o clauză care declară drept element esenţial respectarea drepturilor omului - aşa cum am menţionat anterior foarte clar. Atât acordul de parteneriat şi cooperare, cât şi acordul interimar conţin o clauză în sensul că, dacă vreuna dintre părţi consideră că cealaltă parte nu şi-a îndeplinit o obligaţie conform acordului, aceasta poate lua măsurile corespunzătoare, chiar şi fără consultarea în prealabil a comitetului comun, în cazuri de urgenţă specială.

De asemenea, atât acordul de parteneriat şi cooperare, cât şi acordul interimar conţin o declaraţie comună care clarifică faptul că prin cazuri de urgenţă specială se înţeleg cazuri de încălcare materială a acordului de către oricare dintre părţi, ambele precizând faptul că o încălcare materială constă în violarea unui element esenţial.

Aşadar, o încălcare materială în cazuri de urgenţă le dă părţilor dreptul de a lua măsuri corespunzătoare. În opinia noastră, aceste măsuri ar putea include, de asemenea, suspendarea acordului. Deci, stimaţi domni parlamentari, vă invit din nou - aşa cum am făcut anterior - să vă daţi avizul conform pentru activarea acordului comercial interimar cu Turkmenistanul.

Din partea mea, sunt absolut de acord să îmi asum un angajament politic - din partea Comisiei - de a monitoriza dialogul privind drepturile omului şi de a raporta în mod regulat Parlamentului în acest sens. Acest fapt ar constitui în cadrul acordului comercial o etapă importantă pentru sporirea cooperării şi ne-ar duce mai aproape de o poziţie de egalitate între cadrul pentru dialog cu Turkmenistanul şi cele pe care deja le-am stabilit cu alte ţări din regiune. Să nu uităm nici acest lucru.

Numai prin angajament sporit vom fi capabili să influenţăm evoluţiile pozitive şi îmbunătăţirea situaţiei drepturilor omului.

PREZIDEAZĂ: DL DOS SANTOS
Vicepreşedinte

  Daniel Caspary, raportor − (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc pentru dezbaterea de azi. Am progresat mult în această privinţă. Ţin să mulţumesc tuturor onorabililor mei prieteni care au lucrat cu mine în ceea ce priveşte această problemă pe parcursul ultimelor luni.

O anumită declaraţie de bază a Consiliului, stimate domnule Vondra, mi s-a întipărit în minte: cetăţenii din Turkmenistan nu vor învăţa cu siguranţă ce înseamnă democraţia şi drepturile omului de la China, Rusia sau de la Iran. De-a lungul ultimilor ani, Parlamentul a stabilit condiţii clare conform cărora putem conveni asupra acestui acord interimar, cel mai recent în cadrul raportului strategic pentru Asia centrală al dlui Özdemir.

Ar fi o concesie uriaşă făcută de Parlamentul European, dacă acum am ignora în esenţă specificaţiile pe care le-am stabilit cu aproximativ trei sau şase luni în urmă şi dacă, cu toate acestea, aprobăm raportul meu privind acordul interimar. Pe de altă parte, îmi este clar, de asemenea, că astăzi vorbim despre un acord interimar. Amânarea votului nu ar fi fost o idee bună. Îmi este clar, de asemenea, faptul că nu ar trebui să ne folosim de Turkmenistan şi de acordul interimar ca de un ostatic pentru a schimba raporturile de putere între instituţiile europene.

Îmi este clar şi faptul că s-ar stabili un precedent dacă Comisia şi Consiliul ar conveni asupra cerinţelor pe care mulţi dintre noi le-am formulat azi, deşi – şi spun acest lucru destul de clar – în opinia mea, aceste cerinţe ale Parlamentului sunt pe deplin justificate. Prin urmare, aştept – de preferinţă, în această seară – un angajament din partea Comisiei că, dacă această monitorizare arată că situaţia din Turkmenistan s-a deteriorat şi dacă Parlamentul adoptă o rezoluţie solicitând Comisiei să propună Consiliului suspendarea acestui acord interimar, Comisia va înainta Consiliului o propunere în acest sens. Cred că acest lucru ar trebui să fie posibil în cadrul acordurilor actuale.

Aş fi încântat dacă am primi, în orice caz, un angajament din partea Consiliului că va include şi discuta urgent această problemă în cadrul uneia dintre următoarele sale reuniuni, la propunerea Comisiei. Ambele instituţii pot oferi cu siguranţă aceste două angajamente fără să afecteze mecanismele generale de cooperare instituţională din cadrul Uniunii Europene. Aş fi foarte recunoscător dacă aţi putea face această declaraţie azi, sau cel târziu, înainte de votul de mâine. Nu am niciun interes în a recomanda onorabililor mei prieteni amânarea votului privind raportul meu înainte de votul de mâine.

  Preşedintele – Am primit două propuneri de rezoluţii, în conformitate cu articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine.