Stenograma dezbaterilor

Joi, 26 martie 2009 - Strasbourg

5. Explicaţii privind votul

Explicaţii orale privind votarea

- Raportul: Czesław Adam Siekierski (A6-0091/2009)

  Zita Pleštinská (PPE-DE) – (SK) De-a lungul celor 22 de ani de existenţă, programul distribuirii de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate ale Comunităţii a contribuit la punerea în aplicare a două obiective principale ale politicii agricole comune. Programul contribuie la stabilizarea pieţelor, prin reducerea stocurilor de intervenţie, şi asigură aprovizionarea necesară cu produse alimentare pentru locuitorii cei mai săraci ai UE. Am votat, prin urmare, pentru raportul de consultare al domnului Siekierski privind noul program de distribuire a produselor alimentare pentru persoanele cele mai sărace, aşa cum s-a propus de către Comisie.

În 2009, această schemă ar trebui să includă o sumă de 500 de milioane de euro, cu resurse suplimentare din partea statelor membre desemnate pentru cofinanţare. Domnule preşedinte, la fel cum mama şi tatăl dumneavoastră au urmărit votul de astăzi, avem şi câţiva vizitatori din regiunile Prešov şi Nitra din Slovacia, cărora aş dori să le urez bun venit în Parlamentului European.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE) – Domnule preşedinte, am votat pentru raportul domnului Czeslaw Siekierski şi pentru rezoluţia noastră cu privire la distribuirea produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate ale Comunităţii.

Raportul şi rezoluţia au o importanţă majoră în contextul crizei financiare şi al recesiunii economice. Sărăcia din ce în ce mai mare din UE - având în vedere că în anumite ţări afectează aproximativ 20% din populaţie - este o dovadă clară a faptului că nevoia de ajutor alimentar este destul de mare. În aceste circumstanţe, susţin în totalitate poziţia Parlamentului European, conform căreia programul UE de distribuire a produselor alimentare, ce alocă aproape o jumătate de miliard de euro cu scopul de a reduce malnutriţia şi sărăcia în UE, ar trebui să dispună de o finanţare completă din partea Comunităţii. Aş dori să subliniez în mod special importanţa propunerii Comisiei de a îmbunătăţi structura de selecţie a produselor din cadrul acestui program. Produsele alimentare ar trebui să fie alese de către autorităţile statelor membre şi să fie distribuite în cooperare cu partenerii din societatea civilă.

  Kathy Sinnott (IND/DEM) – Domnule preşedinte, este datoria noastră esenţială să-i hrănim pe cei săraci şi trebuie să găsim o cale pentru ca nimeni să nu se ducă la culcare înfometat, cu atât mai puţin copiii.

M-am abţinut totuşi de la votarea acestui raport, deoarece consider că schimbările din această schemă nu au sens. O politică agricolă comună (PAC) ce cumpără produse alimentare din state terţe - unde oamenii deja suferă de foame - pentru a-i hrăni pe săracii noştri, în timp ce alte politici PAC îi împiedică pe agricultorii noştri să cultive îndeajuns pentru a-i hrăni pe cei ce suferă de foame în Europa, este pur şi simplu lipsită de sens. Trebuie să-i hrănim pe cei săraci, în special în această criză economică, şi voi pleda pentru modificările acestei scheme care ne vor permite să ne atingem obiectivul dorit.

- Raportul: Sajjad Karim (A6-0131/2009)

  Philip Claeys (NI) – (NL) Domnule preşedinte, am votat împotriva celor trei rezoluţii alternative, deoarece sunt de părere că bunurile contrafăcute reprezintă o problemă gravă şi că trebuie să ne străduim să acordăm publicului european cea mai bună protecţie posibilă împotriva acestor bunuri. Aceasta pentru a nu menţiona nimic despre implicaţiile economice ale bunurilor contrafăcute. Inspectorii vamali europeni trebuie să aibă dreptul de a monitoriza navele din porturile indiene care au ca destinaţie Uniunea Europeană - această monitorizare trebuie să fie realizată în porturile indiene.

De asemenea, mi se pare regretabil că, atunci când în Parlament se vorbeşte despre atacuri teroriste grave, formula utilizată este aceea de „grupuri politice”, când toată lumea ştie că grupurile respective sunt grupuri islamiste.

  Preşedintele – Cred că domnul Tannock dorea să ia cuvântul. Daţi-mi voie să vă reamintesc care este regula. Nu este la fel ca în procedura „catch-the-eye”. Trebuie să vă înregistraţi înainte de începerea explicaţiilor voturilor, însă pot fi flexibil.

  Charles Tannock (PPE-DE) – Domnule preşedinte, nu am ştiut acest lucru - am crezut că este de ajuns să facem un semn la momentul potrivit.

Acesta ar fi putut fi un raport extraordinar. Am întocmit avizul în Comisia pentru afaceri externe. India este cea mai mare democraţie din lume; după decenii de protecţionism, intră în sfera comerţului mondial liber; supravieţuieşte destul de bine crizei financiare globale. Ar fi fost minunat dacă am fi putut încheia un acord consolidat de liber schimb între India şi Uniunea Europeană, care este, de asemenea, o mare organizare statală democratică, iar acest lucru ar fi fost în acelaşi timp un cui în sicriul celor care spun că protecţionismul este calea către comerţul mondial.

De aceea, îmi pare foarte rău că acest raport a fost modificat de socialişti astfel încât să devină insuportabil şi inacceptabil pentru cei care susţin comerţul liber. Şi India regretă profund faptul că: guvernul Indiei a investit foarte mult capital politic pentru ca acest acord să fie benefic atât pentru India, cât şi pentru Europa. Prin urmare, mi-e teamă că am fost nevoiţi să votăm împotriva lui.

- Raportul: Lasse Lehtinen (A6-0065/2009)

  Jean Marie Beaupuy, în numele Grupului ALDE – (FR) Domnule preşedinte, îi salut cu multă afecţiune pe părinţii dumneavoastră, care sunt astăzi alături de noi. Mi-aş fi dorit ca şi părinţii mei să poată fi aici, însă acest lucru nu mai este posibil.

Tocmai am adoptat raportul Lehtinen. Este un pas esenţial în ceea ce priveşte dispoziţiile noastre legislative şi sper din tot sufletul ca, în acest domeniu, Comisia să asculte Parlamentul. Într-adevăr, suntem conştienţi de faptul că, în întreaga lume, dezvoltarea tehnicilor şi a organizaţiilor implică un număr din ce în ce mai mare de subcontractanţi. Acestea fiind spuse, rezultă că angajaţii companiilor noastre trebuie să fie mai bine protejaţi, iar companiile subcontractante trebuie, la rândul lor, să se afle la acelaşi nivel, astfel încât să avem o economie echilibrată.

Aşadar, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, sper din tot sufletul că serviciile competente din fiecare stat membru şi Comisia vor pune în aplicare cât mai repede cu putinţă raportul nostru din proprie iniţiativă, repet - pentru a îmbunătăţi situaţia angajaţilor, pe de o parte, şi pe cea a echilibrului dintre companiile subcontractante, pe de altă parte.

  Elisabeth Schroedter, în numele grupului Verts/ALE – (DE) Domnule preşedinte, şi eu salut faptul că, odată cu rezoluţia alternativă, am reuşit să-i dăm Comisiei sarcina de a ne prezenta o directivă privind responsabilitatea întreprinderilor generale din întreaga Europă. Baza acestei rezoluţii a fost raportul Lehtinen, şi, de aceea, o mare parte din munca depusă în comisie şi de către grupurile politice, Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, Grupul Socialist din Parlamentul European şi noi, Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, a avut drept scop această decizie. Importanţa acestui lucru este relevată de faptul că se poate găsi forţă de muncă ieftină pe şantierele din întreaga Europă şi astfel este pusă în pericol chiar şi siguranţa, aşa cum arată exemplul centralei nucleare finlandeze, unde standardele de siguranţă nu sunt îndeplinite de către subcontractanţi.

Avem aşadar nevoie urgentă de o directivă europeană, deoarece legile din cele opt state membre în care există răspunderea companiilor generale sunt foarte eficiente, dar se opresc la graniţele naţionale. În cazul în care Comisia actuală nu va elabora o astfel de directivă, noi, Grupul Verzilor, suntem decişi să transformăm acest subiect într-o prioritate odată cu noul mandat al Comisiei, deoarece dorim garantarea siguranţei cetăţenilor şi a unor standarde minime pentru angajaţi. Acestea sunt posibile numai prin intermediul unei reglementări legale, al unui regim de responsabilitate pentru companiile generale. Sper ca solicitarea noastră să fie respectată şi Comisia să prezinte o directivă. În caz contrar, trebuie să ne punem întrebarea dacă aceasta mai este demnă de mandatul său.

- Raportul: Katerina Batzeli (A6-0094/2009)

  Christa Klaß (PPE-DE) – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat împotriva raportului doamnei Batzeli. După părerea mea, acesta pune sub semnul întrebării anumite elemente de bază ale sistemului nostru economic, precum concurenţa liberă şi principiile fundamentale ale economiei sociale de piaţă.

Este clar că avem nevoie de măsuri adecvate de stabilizare a preţurilor produselor alimentare pentru a asigura o producţie agricolă durabilă. Practicile care denaturează concurenţa trebuie oprite. O bază de date europeană care să conţină preţurile de referinţă ale produselor şi ale factorilor de producţie ar creşte însă birocraţia şi obligaţiile de informare, pe care comerţul le-ar transmite mai apoi fie producătorului, fie consumatorului. Rezultatul ar fi creşterea preţurilor finale şi a preţurilor pentru consumatori şi scăderea preţurilor pentru producători.

O transparenţă totală a tuturor factorilor de cost ai unei companii, cum ar fi salariile, costurile energetice, preţurile de vânzare şi cumpărare şi marja de profit, s-ar transforma în monitorizare şi dirijism. Nu acestea sunt obiectivele unei Europe sociale şi libere. Poziţia agricultorilor în lanţul de aprovizionare cu produse alimentare poate fi consolidată numai prin cooperare şi printr-o responsabilitate comună.

  Jim Allister (NI) – Domnule preşedinte, salut acest raport ca pe un avertisment pentru marile supermarketuri. Tesco, de exemplu, a anunţat recent profituri de 2.8 miliarde de lire sterline, în timp ce producătorii de alimente din regiunea mea se luptă să-şi câştige existenţa. Supermarketurile principale au abuzat de puterea lor de cumpărare pentru a suprima preţurile furnizorilor la niveluri inacceptabile şi pentru a impune, trebuie să spun, cereri injuste şi unilaterale cum ar fi preţul de menţinere a contractului.

Pe termen lung, aşa cum a subliniat Comisia pentru concurenţă a Regatului Unit, acest lucru îi va afecta şi pe consumatori, deoarece diversitatea, disponibilitatea şi calitatea vor fi înlăturate de pe piaţă. Astfel, susţin cererea unei investigaţii a marjei de profit din lanţul de producţie şi de distribuţie. Cuiva, undeva, îi merge foarte bine, însă cu siguranţă nu este vorba despre producător.

  Leopold Józef Rutowicz (UEN) – (PL) Domnule preşedinte, m-am abţinut de la votul cu privire la raportul doamnei Batzeli, însă consider că este o contribuţie utilă pentru viitoarele activităţi privind preţurile produselor alimentare. Preţurile cu amănuntul diferă foarte mult de preţurile la care producătorii îşi vând produsele. Comerţul cu amănuntul, care este cel mai vizibil pentru consumator, are un contact foarte limitat cu agricultorii, iar atunci când căutăm modalităţi mai bune de stabilizare a preţurilor produselor alimentare, trebuie să analizăm întregul lanţ al costurilor, de la producător la consumator. Sistemul propus de negociere este nerealist, dacă luăm în considerare numărul entităţilor care operează pe piaţă, şi limitează concurenţa.

  Hynek Fajmon (PPE-DE) – (CS) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat împotriva raportului privind preţurile produselor alimentare, prezentat de doamna Batzeli. Raportul se bazează pe ideea că stabilirea liberă a preţurilor pe piaţa produselor alimentare nu este o soluţie bună şi susţine introducerea unei reglementări cu privire la preţuri în acest sector al economiei. Această idee contravine bunului simţ şi experienţei istorice a tuturor statelor post-comuniste, inclusiv a Republicii Cehe. Am trăit 100% experienţa reglementării preţurilor şi ne amintim foarte bine că a fost un eşec. Stabilirea liberă a preţurilor reprezintă fundamentul libertăţii şi al democraţiei, iar orice încercare de a o restricţiona va duce la totalitarism. Stabilirea liberă a preţurilor în sectorul alimentar a înregistrat în ultimii ani rezultate excelente, sub forma unor preţuri mai scăzute ale produselor alimentare în UE. A contribuit, de asemenea, la o modernizare extinsă care le-a oferit consumatorilor produse de o calitate mai bună la preţuri mai mici. Măsurile de reglementare conţinute în raport ar opri această evoluţie pozitivă, determinând nimic mai mult decât o creştere a preţurilor produselor alimentare. Faptul că în acest sector concurenţa este acerbă este o veste excelentă pentru consumator. Cei care au costuri mai ridicate decât preţurile de pe piaţă trebuie să se adapteze la situaţie sau să se retragă de pe piaţă. Ar fi absurd ca aceştia să-şi acopere pierderile din taxele plătite de clienţi. Din aceste motive am votat împotriva acestui raport.

  Hannu Takkula (ALDE) – (FI) Domnule preşedinte, în primul rând doresc să spun că am votat împotriva raportului doamnei Batzeli. În timp ce îl citeam, mă întrebam dacă suntem în Uniunea Europeană sau în Uniunea Sovietică, şi cred că suntem în Uniunea Europeană. Practic, nu putem atunci stabili, pe această linie, o reglementare a preţurilor produselor alimentare pentru toată Europa.

Nu avem voie să uităm că trebuie să avem produse alimentare bune, sigure şi de înaltă calitate. Principiul produselor alimentare locale este important şi, prin urmare, aceste chestiuni pot fi analizate mai detaliat la nivel naţional.

Sunt îngrijorat de creşterea costurilor de producţie. Preţurile îngrăşămintelor şi furajelor au crescut. Comerţul îşi ia partea lui şi, astfel, când de exemplu pâinea cu secară ajunge pe piaţă, costă trei euro, sumă din care producătorul iniţial, agricultorul, primeşte numai şase cenţi.

Nu aceasta este direcţia spre care dorim să ne îndreptăm, şi de aceea trebuie să ne gândim la aceste chestiuni la nivel naţional şi, mai mult decât orice, să stabilim un sistem în care agricultorii, producătorii de alimente, să poată supravieţui şi în care oamenii să poată cumpăra produse alimentare de calitate şi sănătoase la preţuri rezonabile. Produsele alimentare sănătoase trebuie să devină centrul acestei chestiuni.

  Martin Callanan (PPE-DE) – Domnule preşedinte, bineînţeles că acest raport privind preţurile produselor alimentare nu reflectă realitatea situaţiei, şi anume că preţurile produselor alimentare în UE se menţin în mod artificial atât de ridicate, printr-o combinaţie brutală dintre, pe de o parte, birocraţia excesivă a UE, iar, pe de alta, faimoasa politică agricolă comună. Subvenţiile agricole garantează că agricultorii ineficienţi sunt finanţaţi din buzunarul contribuabililor europeni şi, în acelaşi timp, bineînţeles, că preţurile pe care le plătim ca şi consumatori în magazine şi supermarketuri pentru produsele agricole rămân ridicate în mod disproporţional.

Singurul lucru pe care Comisia l-ar putea face în cazul preţurilor ridicate şi disproporţionate ale produselor alimentare este să anunţe mâine că va desfiinţa politica agricolă comună, însă cu siguranţă nu va face acest lucru, deoarece anumite state membre, în special Franţa, beneficiază în mod disproporţional de sume enorme de bani proveniţi de la contribuabili, care ajung într-un sector agricol ineficient şi extrem de disproporţionat. Acesta este singurul lucru pe care ar trebui Comisia să-l facă, dar pe care cu siguranţă nu-l va face.

  Daniel Hannan (NI) – Domnule preşedinte, Fidel Castro este imobilizat la pat pe insula sa fierbinte din Caraibe, stingându-se încet, încet - dar nu înainte de vreme. În final, când se va stinge, vor mai fi rămas numai două sisteme agricole marxiste în lume: fermele colective din Coreea de Nord şi politica agricolă comună a Europei, o politică bazată pe fixarea preţurilor, pe depozitarea şi distrugerea produselor alimentare pentru care nu există o piaţă, o politică ce cauzează din senin costuri şi suferinţă inutilă ţărilor din lumea a treia, care este privată de piaţa sa naturală.

Suntem penalizaţi de două ori - în calitate de consumatori şi de contribuabili - de preţurile şi de taxele ridicate, şi cu toate acestea sunt penalizaţi şi agricultorii noştri. În regiunea mea din sud-estul Angliei, agricultura dispare ca parte semnificativă a economiei. Dumbrăvile noastre de clopoţei, crângurile de castani şi câmpurile de hamei dispar treptat, lăsând cale liberă betonului. S-au împlinit deja 50 de ani de când consumatorii şi agricultorii noştri au fost obligaţi să plătească pentru această birocraţie. Destul!

  Jean-Claude Martinez (NI) – (FR) Domnule preşedinte, suntem cu toţii furioşi din cauza nivelului preţurilor la produsele alimentare şi a modului în care acestea sunt structurate. Produsele pornesc de la o valoare de 1 în exploataţiile agricole, cresc la 6 în supermarketuri, iar calcanul porneşte de la o valoare de 1 în Africa şi creşte la 14 în magazinele din Franţa, cu rezultatul că la orele 20... supermarketurile se închid şi europenii caută prin coşurile de gunoi.

Totuşi, în această situaţie care, la ambele capete ale lanţului, nu duce la îmbogăţirea agricultorilor ci le îngreunează situaţia consumatorilor în ceea ce priveşte aprovizionarea acestora cu alimente, nu este suficient să solicităm transparenţă sau să denunţăm oligopolurile distribuţiei.

Exisă speculaţii la Geneva, privind preţul orezului, exisă speculaţii la Chicago, privind preţul porumbului, există o criminalitate financiară majoră şi există o Curte Penală Internaţională. Adevărul este că, în cadrul G20, competenţele Curţii Penale Internaţionale ar trebui să fie extinse pentru a acoperi crimele financiare majore, iar specularea în domeniul produselor alimentare este o crimă la fel de gravă ca şi cea comisă de Bashir în Darfur.

Acesta este adevăratul semnal pe care trebuie să-l transmitem.

  Preşedintele – Nu am vrut să vă întrerup în mijlocul visării dvs. lirice.

- Raportul: Margrete Auken (A6-0082/2009)

  Jim Allister (NI) – Domnule preşedinte, o susţin cu tărie pe doamna raportoare în raportul dumneaei şi salut munca extraordinară pe care a depus-o, în numele cetăţenilor din Europa care au intrat în conflict cu practicile inacceptabile din Spania în domeniul proprietăţii.

Dreptul de a deţine şi de a se bucura de proprietatea privată este un drept fundamental, recunoscut de Convenţia Europeană. Cu toate acestea, câţiva dintre alegătorii mei, care şi-au investit economiile de o viaţă într-o casă în Spania, se află acum în situaţia de a fi prinşi în cursă şi devastaţi de către legi şi revendicări care i-ar priva de proprietatea lor sau i-ar costa sume enorme de bani, dacă ar dori să o păstreze. Se pare că autorităţile civice din Spania, în înţelegere cu investitorii lacomi şi fără scrupule, au reprezentat o teroare pentru cei care credeau că îşi cumpără case şi proprietăţi legitime, iar dacă acest raport abordează această problemă, nu poate fi decât un raport benefic.

  Cristina Gutiérrez-Cortines (PPE-DE) – (ES) Domnule preşedinte, evident că am votat împotriva raportului Auken, şi aş dori să menţionez aici că raportul care a fost adoptat este împotriva legii. Nu respectă în niciun fel principiile de drept declarate de Uniunea Europeană, şi este absolut înspăimântător că Parlamentul European a fost capabil să aprobe acest document, calificat de Serviciile Juridice ca fiind un document plin de ilegalităţi şi care nu respectă legea.

Raportul propune suspendarea tuturor proiectelor de construcţie, ca şi cum aceasta ar rezolva problemele. Este o idee pe care Grupul Socialist din Parlamentul European a promovat-o timp de ani de zile. Acest document nu rezolvă problemele reale ale oamenilor; acestea s-au rezolvat, în mare parte, prin schimbarea unei legi, aşa cum s-a mai întâmplat, şi prin eforturile autorităţilor spaniole de a corecta greşelile care, în mod evident, s-au făcut.

În final, aş dori să subliniez faptul că distrugerea majorităţii proprietăţilor se datorează proastei puneri în aplicare a Legii privind zonele de coastă a guvernului socialist al domnului Zapatero, care acţionează într-un mod arbitrar şi expropriază într-un mod arbitrar într-o singură zonă a Spaniei.

  Philip Claeys (NI) – (NL) Domnule preşedinte, am votat pentru raportul Auken, deoarece consider că toţi cetăţenii din Europa au dreptul la o aplicare adecvată a întregii legislaţii şi că absolut fiecare cetăţean din Uniunea Europeană trebuie să fie protejat de către guvernele tuturor statelor membre.

Mulţi oameni au fost victimele unor decizii îndoielnice în Spania şi mulţi dintre ei s-au adresat Comisiei pentru petiţii - o reacţie potrivită, după părerea mea. În acelaşi timp, am sentimente contradictorii, deoarece cred că trebuie să fim precauţi în adoptarea unei legislaţii echivalente cu o intervenţie europeană şi mai puternică, în detrimentul statelor membre. Un exemplu specific este situaţia din periferia flamandă a Bruxelles-ului, unde Uniunea Europeană începe să intervină într-o politică a locuinţelor care îşi propune să le ofere tinerilor familii flamande şansa de a continua să trăiască în regiunea lor locală.

  Martin Callanan (PPE-DE) – Domnule preşedinte, şi eu am susţinut raportul Auken. L-am susţinut pentru că mulţi dintre alegătorii mei din nord-estul Angliei se numără printre petiţionarii care au înaintat Parlamentului o petiţie cu privire la abuzul condamnabil şi flagrant al drepturilor la proprietate din partea guvernului spaniol şi a autorităţilor locale. Într-adevăr, acestea au fost de curând subiectul unui documentar al postului de televiziune ITV North East, în care unele dintre aceste cazuri dureroase au fost aduse la viaţă şi analizate, pentru ca publicul din regiunea de nord-est să le vadă.

Sper că guvernul spaniol şi europarlamentarii spanioli vor îndrepta, chiar şi în această fază târzie, unele dintre nedreptăţile comise, şi că vor oferi unora dintre aceşti oameni care au fost privaţi în mod ilegal de proprietatea lor o compensare, recunoscând că ceea ce s-a întâmplat aici este, de fapt, un scandal. Un scandal corupt. Multe dintre afacerile în care au fost implicaţi investitori imobiliari şi guvernul local spaniol sunt rezultatul corupţiei. Nu avantajăm pe nimeni dacă refuzăm să recunoaştem acest fapt esenţial. Guvernul spaniol trebuie să acţioneze. Sincer, sunt îngrozit de unele dintre abuzurile făcute în această Cameră de anumiţi europarlamentari spanioli care doreau să ascundă aceste practici.

  Peter Skinner (PSE) - Domnule preşedinte, şi eu am votat pentru acest raport, deoarece mulţi dintre alegătorii mei - aşa cum a fost cazul în întreaga Uniune Europeană - au fost grav afectaţi de această problemă. Revendicarea de a avea siguranţă juridică la achiziţionarea unei proprietăţi este esenţială şi este oferită de acest raport, care încearcă să obţină tipurile de asigurări necesare în vederea unei schimbări. Raportul abordează, de asemenea, problemele specifice legate de practicile ilegale ale constructorilor locali şi ale anumitor autorităţi locale.

Am votat pentru acest raport, deoarece consider că va contribui la securizarea unui proces formal; va releva un lucru pe care înainte îl consideram a fi doar o declaraţie peiorativă: „practicile spaniole”. Aş dori să mă asigur că acest termen nu va mai vedea vreodată lumina zilei şi aş dori să văd că guvernul spaniol, Comisia şi Consiliul se ocupă de această problemă cu seriozitate, astfel încât cei care au suferit pierderi să beneficieze de compensaţii, iar cei aflaţi la faţa locului să se simtă în siguranţă.

- Raportul: Francisco José Millán Mon (A6-0114/2009)

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE) – Domnule preşedinte, înainte de a începe, permiteţi-mi să spun cât de mult mă bucură prezenţa părinţilor dvs. în acest hemiciclu, nu numai pentru că este plăcut să avem un public, ci şi pentru că au ocazia de a vedea modul în care exemplara dvs. prezidare a acestor reuniuni v-a adus respectul în cadrul acestei Instituţii, inclusiv pe cel al conservatorilor britanici.

Este „atât de adevărat, deşi pare ciudat” (versuri ale trupei britanice Spandau Ballet), că în numai câteva zile, preşedintele Obama va veni la Strasbourg. Privind prin baricadele care se construiesc, ar putea să ajungă la concluzia - în cazul în care se gândeşte vreodată la Parlamentul European - că politica sa „a celor două locuri” este absolut absurdă, o adevărată pierdere de bani. Într-adevăr, va crede următoarele:

„O luăm de la capăt iar și iar,

Nu ştiaţi oare

Că acesta este jocul pentru care am venit aici.

O luăm de la capăt iar și iar.” (versuri ale trupei britanice Spandau Ballet)

Dar în curând va pleca, privind la natura fără de speranţă a regulamentelor universale care paralizează afacerile UE, şi cu siguranţă va crede că nu mai există nicio metodă de salvare la care poate recurge.

Şi

„pentru că nu are altceva pentru tine,

şi doar pentru că este mai uşor decât adevărul,

dacă nu poate face nimic altceva –”

Îşi va lua zborul - „va zbura pentru tine”, departe de acest loc, simţind că tu trebuie „să crezi mereu în sufletul tău”. „Norocul l-a lăsat atât de demn.” (versuri ale trupei britanice Spandau Ballet)

Şi slavă Domnului că trupa Spandau Ballet s-a reunit!

  Philip Claeys (NI) – (NL)Domnule Preşedinte, relaţiile transatlantice sunt un subiect care mi-este drag, şi sunt întru totul de acord cu ideile generale al raportului Millán Mon. Cu toate acestea, am votat împotriva acestui raport, deoarece conţine o serie de inadvertenţe. Spre exemplu, anticipează în mod explicit intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, când acesta nici măcar nu a fost încă adoptat. Electoratul irlandez trebuie respectat.

Raportul menţionează şi problemele cu care se confruntă palestinienii, fără să amintească însă nimic despre securitatea Israelului. Nu în ultimul rând, reiterează solicitarea ca statele membre să-i accepte pe câţiva dintre deţinuţii de la Guantanamo, presupuşi terorişti. Consider că acest lucru este absolut inacceptabil. La fel de inacceptabil este faptul că raportul nu spune clar că Statele Unite nu pot interveni în politica de extindere a UE şi că, în consecinţă, Turcia nu are ce căuta în Uniunea Europeană.

  Hannu Takkula (ALDE) – (FI) Domnule preşedinte, relaţiile transatlantice sunt foarte importante pentru noi, europenii. Nu trebuie să uităm niciodată că Statele Unite ale Americii, în calitate de lider mondial, au aceleaşi valori ca şi statele membre ale Uniunii Europene: democraţia, drepturile omului şi libertatea de exprimare. Consider că acestea sunt valori care ne unesc şi care, sper, vor consolida relaţiile noastre în viitor.

Acum că Statele Unite au o nouă administraţie, condusă de preşedintele Obama, aceasta se bucură de multă atenţie, iar pe umerii săi se află o mare responsabilitate, însă trebuie să reţinem că nici Obama şi nici administraţia sa nu pot schimba întreaga lume. Bineînţeles că vor face tot ceea ce le va sta în putinţă, însă se anunţă schimbări mari, motiv pentru care aşteptările trebuie să rămână realiste.

Cu toate acestea, trebuie să le oferim Statelor Unite o mână de ajutor, având în vedere faptul că ne confruntăm cu aceleaşi pericole. Acestea se referă la terorismul internaţional: fundamentalismul islamic, care devine din ce în ce mai vizibil. Ne confruntăm, de asemenea, cu provocări ecologice comune, iar relaţiile transatlantice ne permit să le facem faţă împreună, acestora şi altor probleme care sunt în prezent atât de acute în întreaga lume.

  Martin Callanan (PPE-DE) – Domnule preşedinte, permiteţi-mi acum cât am ocazia, să aduc un tribut modului corect şi imparţial în care aţi prezidat întotdeauna sesiunile plenare. Păcat că Preşedintele Pöttering nu vă urmează exemplul.

Acest raport se referă la Statele Unite şi la relaţiile SUA-UE. Sigur, America rămâne esenţială pentru securitatea şi prosperitatea Europei. Din păcate, există multe exemple de sentimente anti-americane în Parlament. Ar trebui ca, în UE, să fim cu toţii profund recunoscători pentru rolul pe care îl joacă SUA în lume şi, mai ales, pentru rolul pe care l-au jucat în istoria noastră recentă. Uneori, izbucnesc în râs când aud ipoteza că UE este responsabilă pentru cei 60 de ani de pace din Europa. Se pare că toată lumea uită de contribuţia SUA şi, desigur, a NATO, la asigurarea păcii în Europa. America nu trebuie să fie un rival al UE. Trebuie să fie un partener şi un prieten, iar noi trebuie să construim relaţii transatlantice mai puternice.

  Charles Tannock (PPE-DE) – Domnule preşedinte, conservatorii britanici sunt mândri de relaţia specială a ţării noastre cu Statele Unite şi de puntea dintre America şi Europa. Sprijinim eforturile preşedintelui Obama pentru un angajament multilateral cu Uniunea Europeană.

Raportul acesta menţionează însă punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona, împotriva căreia ne opunem cu fermitate. De asemenea, solicită eliminarea de către SUA a pedepsei cu moartea, decizie care ţine, după părerea noastră, de conştiinţa personală. Luând în considerare opoziţia actuală a conservatorilor britanici faţă de Curtea Penală Internaţională, recunoaştem, de asemenea, dreptul Americii de a nu semna Statutul de la Roma. Nici noi nu dorim să fim obligaţi să primim terorişti periculoşi din centrul de detenţie din golful Guantanamo.

Acest raport reiterează pe bună dreptate că NATO reprezintă baza securităţii transatlantice şi propune o nouă adunare parlamentară transatlantică, ce va consolida un angajament reciproc cu privire la valorile noastre comune: democraţia, libertatea şi drepturile omului. De aceea, în general, conservatorii britanici au votat pentru raportul Millán Mon.

  Peter Skinner (PSE) – Domnule preşedinte, salut în mod special acest raport şi sunt de acord cu anumite puncte care tocmai au fost puse în discuţie, însă poate că ar trebui să începem prin a-l felicita în mod formal pe domnul Obama pentru numirea sa în funcţia de preşedinte. Nu cred că am făcut cu toţii acest lucru astăzi aici, dar este clar că este vorba despre o revigorare a ceea ce sperăm să devină o relaţie foarte bună cu Statele Unite.

Suntem foarte rapizi când vine vorba să explicăm cum poate funcţiona această relaţie pentru noi, dar nu ne grăbim să explicăm la fel de des ceea ce trebuie să facem pentru a o consolida şi pentru a funcţiona în cadrul ei. De exemplu, potrivit OCDE, volumul schimburilor comerciale dintre SUA şi UE este mai mare decât cel al oricăror alte două blocuri comerciale din întreaga lume. Este adevărat că acest lucru ne duce puternic cu gândul la reglementare şi monitorizare. Orice decizie pe care o luăm împreună, fie ea de ordin economic sau politic, este deosebit de importantă pentru restul lumii şi stabileşte de multe ori standardele globale.

Personal, în calitate de membru al delegaţiei SUA din cadrul Consiliului economic transatlantic, sper că putem continua munca pe care am început-o acolo şi că o putem transpune în eforturi reale în Parlament, în locul eforturilor absurde ale unora, pe teme precum puii, care contribuie la distrugerea acestei relaţii.

- Raportul: Stavros Lambrinidis (A6-0103/2009)

  Philip Claeys (NI) – (NL) Domnule preşedinte, este bine că Amendamentul 5 a fost respins. Acest amendament încerca să elimine un pasaj esenţial din raport: esenţial în sensul că sprijină libertatea de exprimare. Până la urmă, unul dintre principiile de bază ale democraţiei spune că exprimarea convingerilor politice controversate trebuie să rămână imună la acuzaţii. Libertatea de exprimare trebuie să fie absolută şi, bineînţeles, trebuie să acopere şi convingerile politice referitoare la chestiuni controversate cum ar fi imigraţia sau islamul.

În rest, consider că acesta este un raport foarte stabil, care reuşeşte să creeze un echilibru între drepturi şi libertăţi şi ia atitudine împotriva cenzurii. Din aceste motive, am susţinut raportul cu multă convingere.

  Hannu Takkula (ALDE) – (FI) Domnule preşedinte, acest raport al domnului Lambrinidis cu privire la consolidarea securităţii şi a libertăţilor fundamentale pe internet este o temă actuală foarte importantă. Sunt de acord cu părerea exprimată în cadrul raportului, şi anume că este important să asigurăm libertatea de exprimare. Aceasta face parte din drepturile şi libertăţile noastre fundamentale. Trebuie să ne amintim totuşi că libertatea de exprimare implică şi o anumită responsabilitate. Responsabilitatea reprezintă cel mai important aspect al acestui domeniu.

Dacă ne uităm la site-urile web din ziua de astăzi, trebuie din păcate să recunoaştem că există multe materiale care nu sunt deloc benefice societăţii sau evoluţiei umane. Îmi fac griji mai ales pentru copii şi tineri, care reprezintă calităţile noastre cele mai de preţ - calităţile cele mai de preţ ale viitorului nostru. Trebuie să ne asumăm chiar în acest moment responsabilitatea pentru ei şi trebuie să acţionăm pentru ca ei să poată avea parte de cele mai bune cunoştinţe şi competenţe posibile şi să dezvolte atitudini sănătoase, iar internetul este o sursă cheie de informaţii pentru ei.

Din acest motiv, sper să putem îmbunătăţi siguranţa copiilor prin creşterea cantităţii materialelor de pe internet care să-i încurajeze, să-i educe şi să-i dezvolte, şi nu a materialelor de genul acelora pe care le vedem în ziua de azi şi care, din păcate, sunt foarte multe şi pot afecta dezvoltarea generală a personalităţii celor tineri.

Explicaţii scrise privind votul

- Raportul: Klaus-Heiner Lehne (A6-0123/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, pentru a asigura un acces adevărat la justiţie al victimelor încălcării normelor privind concurenţa, este nevoie de eforturile comune ale UE şi ale statelor membre. Cartea albă prezintă o serie de recomandări menite să garanteze că cei afectaţi de acest tip de încălcare au acces la mecanisme cu adevărat eficiente care să le ofere o compensare completă a daunelor suferite.

În momentul de faţă există bariere serioase în majoritatea statelor membre, bariere care descurajează consumatorii ş companiile de la a acţiona personal în instanţă, în vederea solicitării de compensaţii pentru daunele suferite ca urmare a încălcării normelor antitrust. Deşi în ultima vreme au existat semne de îmbunătăţire în câteva state membre, au fost înregistrate foarte puţine revendicări în ultimele decenii. Se pare că normele şi procedurile tradiţionale care sunt în vigoare în majoritatea statelor membre şi privesc răspunderea civilă, sunt inadecvate.

Salut elaborarea unei Cărţi albe care să propună o soluţie la nivel comunitar a problemei privind asigurarea accesului la justiţie al reclamanţilor, urmând astfel anumite obiective politice generale (în special, asigurarea unui acces mai larg la justiţie prin consolidarea politicii în domeniul concurenţei şi descurajarea practicilor ilegale ale întreprinderilor) şi împiedicând, în acelaşi timp, litigiile inutile şi oportuniste.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT)Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, intenţionez să mă abţin de la votul raportului domnului Lehne referitor la Cartea albă privind acţiunile în despăgubire ca urmare a încălcării normelor antitrust ale CE.

Sunt de acord cu anumite, dar nu cu toate punctele subliniate în raport şi, din acest motiv, am decis să nu votez raportul în această formă.

- Raportul: Czesław Adam Siekierski (A6-0091/2009)

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris − (RO) Am votat în favoarea raportului elaborat de domnul Czesław Adam Siekierski (PPE-DE, Polonia), deoarece propune extinderea programului european de ajutor alimentar acordat persoanelor celor mai defavorizate.

Ca fost primar al sectorului 5 din Bucureşti, am fost preocupat mereu de ajutorul pentru oamenii săraci, în special cei de etnie rromă.

În întreaga Uniune Europeană, 80 milioane de oameni (16% din populaţie) trăiesc sub pragul de sărăcie, iar numărul lor va creşte din cauza crizei economice. În unele state care au aderat curând la UE, sărăcia afectează aproximativ 20% din populaţie.

Este necesară finanţarea în întregime de la bugetul UE pentru programele de ajutor alimentar, deoarece unele state membre nu vor putea participa la program în cazul în care se instituie rate de co-finanţare.

Trebuie să reducem povara de pe umerii statelor membre cu un venit pe cap de locuitor redus sau ale căror bugete întâmpină dificultăţi financiare, între care şi România.

Produsele din stocurile de intervenţie sau cele achiziţionate de pe piaţă trebuie să fie de origine comunitară, acordându-se prioritate produselor alimentare proaspete din producţia locală, adică produse româneşti cumpărate pe bani europeni pentru a fi distribuite săracilor din România.

  Koenraad Dillen (NI) , în scris − (NL) Am votat pentru raportul privind modificarea Regulamentului privind finanţarea politicii agricole comune şi a organizaţiei comune a pieţelor agricole în ceea ce priveşte distribuirea produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate. Conform datelor, aproximativ 13 milioane de persoane din statele membre au beneficiat în anul 2006 de acest program. Este un lucru bun, însă asistenţa oferită persoanelor celor mai sărace din UE ar trebui intensificată în mod considerabil.

Pentru început, am putea să reducem salariile comisarilor europeni la jumătate sau să le împărţim la trei. Grupul european de reflecţie Open Europe a estimat că, incluzând schemele de pensie, comisarii câştigă în medie 2,5 milioane EUR în cinci ani, ceea ce este de-a dreptul scandalos. Cealaltă jumătate a banilor ar avea o utilitate mai mare dacă ar fi folosită pentru reducerea sărăciei. Poate că aceasta este o cale de a reconcilia publicul european cu „Europa”.

  Edite Estrela (PSE), în scris – (PT)Am votat pentru propunerea de regulament privind distribuirea produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate. Sărăcia este una dintre problemele cele mai grave cu care se confruntă Uniunea Europeană în momentul de faţă. În 2006, aproape 79 de milioane de oameni au fost ameninţaţi de sărăcie, ceea ce confirmă necesitatea programelor de asistenţă alimentară.

Având în vedere că propunerea Comisiei are ca scop distribuirea produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate şi îmbunătăţirea planificării astfel încât fondurile să fie utilizate mai eficient, şi reamintindu-ne de faptul că, încă de la început, din 1987, programul distribuirii produselor alimentare a ajutat peste 13 milioane de oameni, consider că este necesar şi benefic ca acesta să fie continuat.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris − (SV) Suntem de părere că scopul iniţial al programului - acela de a distribui stocuri de intervenţie persoanelor celor mai defavorizate - a fost formulat în mod bizar încă de la început. Poate că îmbinarea politicii agricole cu cea socială este un lucru admirabil, însă complică şi mai mult situaţia. În ultimul timp, proporţia bunurilor care nu provin din stocurile de intervenţie a crescut constant. La ultimul calcul, aproximativ 85% dintre produsele alimentare au fost cumpărate pe piaţa liberă.

Suntem de părere că distribuirea produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate ale Comunităţii trebuie eliminată. Problemele legate de persoanele cele mai defavorizate din statele membre trebuie abordate la nivelul statelor membre sau al municipalităţilor. La acest nivel politic de responsabilitate ar trebui să se asigure, prin intermediul politicii sociale, că dreptul tuturor cetăţenilor la un nivel minim de subzistenţă este respectat. Dacă acest lucru se face prin prestaţii sociale, distribuire produselor alimentare sau alte mijloace, ar trebui să fie decizia lor.

Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală a Parlamentului European propune ca ajutoarele alimentare să fie finanţate în totalitate de către UE. Ideile prezentate în această comisie, de a plasa pur şi simplu produse agricole pe piaţă, sunt incredibile.

Ca de obicei, partidul June List observă că, în această situaţie, faptul că Parlamentul European nu deţine puterea de codecizie în materie de politică agricolă este un lucru pozitiv. În mod contrar, UE ar cădea în capcana protecţionismului şi a subvenţiilor masive acordate diferitelor grupuri din industria agricolă.

  Jeanine Hennis-Plasschaert, Jules Maaten, Toine Manders şi Jan Mulder (ALDE), în scris − (NL) Delegaţia partidului popular olandez pentru libertate şi democraţie (VVD) în Parlamentul European a votat pentru raportul Siekierski, deoarece susţinem distribuirea produselor alimentare către grupuri cele mai sărace ale populaţiei din UE. Cu toate acestea, europarlamentarii VVD nu sunt de acord cu prevederile din raport conform cărora programele de distribuire a produselor alimentare ar trebui finanţate exclusiv din bugetul UE.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris − Am votat în favoarea acestui raport pentru ca programul alimentar a cărui extindere este avută în vedere este un instrument cheie pentru ajutorarea persoanelor defavorizate şi care, în contextul crizei economice, au mult de suferit chiar în ceea ce priveşte satisfacerea unor nevoi de bază. În plus, este o măsură raţională de folosire în mod eficient a resurselor alimentare ale UE pentru că alocă produsele rămase neutilizate celor ce au nevoie de ele, stimulând, totodată, cererea pe piaţa produselor alimentare din UE.

Susţin ca astfel de programe de asistenţă pentru ajutorul alimentar să beneficieze de o finanţare în întregime din bugetul UE, deoarece instituirea unor rate de cofinanţare ar îngreuna semnificativ procesul, ar împiedica implementarea în timp util a măsurilor şi obţinerea unor rezultate rapide.

Cu toate acestea, consider că autorităţilor naţionale trebuie să li se acorde mai multe atribuţii în ceea ce priveşte administrarea ajutorului la faţa locului, pentru că acestea cunosc mai bine situaţia la nivel local şi nevoile specifice ale populaţiei.

  Karin Riis-Jørgensen (ALDE), în scris − (DA) Europarlamentarii Partidului liberal danez au votat împotriva propunerii Comisiei Europene privind distribuirea produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate, deoarece propunerea a fost prezentată pe o bază legală în cadrul politicii agricole, deşi nu este un instrument al politicii agricole. Bugetul pentru agricultură nu trebuie utilizat pentru a pune în aplicare politici sociale. Aceasta este responsabilitatea statelor membre.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat pentru raportul domnului Siekierski privind distribuirea produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate ale Comunităţii.

Consider că problema sărăciei este foarte relevantă, deoarece, chiar şi în regiunile bogate ale Europei, peste 80 de milioane de oameni sunt ameninţaţi de sărăcie, iar marea majoritate a acestora provin din ţări care au aderat la UE în 2004 şi 2007. Sunt, aşadar, de acord cu raportorul în privinţa necesităţii de extindere a gamei de produse oferite de acest program de asistenţă alimentară şi în privinţa faptului că sursa principală de aprovizionare ar trebui să fie reprezentată de rezervele provenite din intervenţia în pieţele agricole, constituind astfel un aspect important al politicii agricole comune.

Salut, de asemenea, solicitarea raportorului conform căreia programul de asistenţă alimentară ar trebui să beneficieze de o finanţare completă din partea UE, având în vedere că propunerea de cofinanţare a Comisiei ar putea să determine statele membre să-şi limiteze participarea la program, în special într-o perioadă dificilă din punct de vedere economic, resimţită în momentul de faţă de multe state.

- Raportul: Sajjad Karim (A6-0131/2009)

  David Martin (PSE), în scris − UE este cel mai mare investitor şi partener comercial al Indiei. Formarea unei alianţe economice este, aşadar, vitală pentru ambele părţi. Susţin acest raport, deoarece subliniază faptul că acordul trebuie să garanteze că intensificarea comerţului bilateral aduce beneficii majorităţii oamenilor şi contribuie la Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, inclusiv la prevenirea degradării mediului. Totuşi, regret că textul PPE a înlocuit textul comercial, care era mai progresiv.

  Rovana Plumb (PSE), în scris − Întrucât India a fost al 17-lea cel mai important partener comercial al Uniunii Europene în 2000 şi al 9-lea partener comercial în 2007, iar comerţul cu mărfuri al UE cu India a crescut cu aproximativ 80% între 2000 şi 2006.

Ca social democrată salut faptul că India a realizat progrese considerabile în ceea ce priveşte educaţia primară universală, reducerea sărăciei şi accesul sporit la apă potabilă salubră. Observ, totuşi, că India nu este încă pe cale să realizeze majoritatea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), cum ar fi mortalitatea infantilă, sănătatea maternală, malnutriţia infantilă şi lupta împotriva malariei, a tuberculozei şi a HIV/SIDA.

Am votat acest raport pentru aprobarea acordului de liber schimb UE-India cu convingerea că ALS reprezintă un viitor potenţial pentru sporirea investiţiilor, a comerţului şi a oportunităţilor de afaceri care decurg din ALS, fiind, în ansamblu, un acord în urma căruia ambele părţi au de câştigat.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris – (PT) Acordul de liber schimb cu India marchează un nou pas făcut de Europa şi India către deschiderea economiei mondiale şi extinderea beneficiilor acesteia. În acelaşi timp, reprezintă un semnal foarte important în contextul actual. Prin urmare, salut încheierea acestui acord. L-am analizat şi mă simt însă nevoit să fac câteva remarci critice.

Pentru ca liberul schimb să funcţioneze aşa cum trebuie, trebuie respectate o serie de reguli de prevenire a contrafacerilor şi a utilizării produselor interzise în ţările de destinaţie. Indicaţiile privind originea trebuie, de asemenea, să fie clare. Pe scurt, informaţiile trebuie să fie disponibile şi transparente, iar acordurile internaţionale respectate.

Un alt aspect important este acela că avantajele liberului schimb sunt reciproce. Cu alte cuvinte, deschiderea graniţelor nu înseamnă numai deschiderea pieţelor ţărilor dezvoltate faţă de produsele provenite din state terţe. Calităţile comerţului liber constau în şansa reciprocă de a schimba bunuri şi în deschiderea economiilor; aceste calităţi trebuie extinse la ţările aflate în curs de dezvoltare sau în creştere rapidă. Acest lucru se va întâmpla numai dacă barierele comerciale şi cele privind investiţiile vor fi de asemenea reduse în aceste ţări.

  Luca Romagnoli (NI), în scris − (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat împotriva raportului domnului Karim privind acordul de liber schimb UE-India.

Am procedat astfel deoarece consider că încheierea acestui tip de acord trebuie să se subordoneze respectului faţă de drepturile fundamentale ale omului şi faţă de democraţie, iar ţara în cauză nu îndeplineşte nici pe departe aceste condiţii. Introducerea în acord a unei clauze privind drepturile omului şi democraţia, la fel ca şi promisiunea de a consolida consultaţiile în cadrul Consiliului ONU pentru drepturile omului, nu sunt suficiente pentru a asigura respectarea acestor condiţii de bază. Din păcate, presa internaţională continuă să înregistreze persecutarea minorităţilor religioase şi a susţinătorilor drepturilor omului în India. Acesta este motivul pentru care, după părerea mea, semnarea acordurilor economice de acest tip este inacceptabilă.

- Raportul: Lasse Lehtinen (A6-0065/2009)

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris − (SV) Acest raport susţine că este important ca lucrătorii să fie conştienţi de drepturile pe care le au şi să aibă cunoştinţe solide despre dreptul muncii şi acordurile colective. Raportorul observă, de asemenea, că Directiva privind detaşarea lucrătorilor trebuie respectată, subliniind valoarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Toate acestea sunt solicitări bine-venite.

Totuşi, anumite formulări din cadrul raportului sunt prea ample. Nu putem susţine formulări care sprijină introducerea la nivelul UE a unui instrument juridic comunitar care să acopere salariile, contribuţiile sociale, taxele şi compensaţiile în cazul accidentelor la locul de muncă. Aceste chestiuni sunt prea importante pentru ca noi să putem susţine acest tip de formulări sau revendicări.

Am ales să susţinem rezoluţia alternativă prezentată de Grupul Socialist din Parlamentul European, Grupul Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa şi Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, deoarece aceasta limitează formulările privind instrumentul juridic comunitar. În ceea ce priveşte votul final al întregului raport, ne vom abţine, deoarece, deşi există părţi pozitive ale textului, formulările legate de instrumentul juridic comunitar sunt mult prea ample.

  David Martin (PSE), în scris − Susţin acest raport care solicită reguli responsabile şi clare privind subcontractarea în Europa. Raportul îi va proteja pe angajaţii care lucrează pentru companiile de subcontractare prin faptul că solicită Comisiei stabilirea unui instrument juridic comunitar precis care să introducă răspunderea comună şi solidară la nivel european.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat pentru raportul domnului Lehtinen privind responsabilitatea socială a întreprinderilor subcontractante în lanţul de producţie.

Sunt de acord cu raportorul în privinţa faptului că subcontractarea a atins niveluri foarte ridicate în Uniunea Europeană, ceea ce a creat diferite probleme legate, de exemplu, de implicaţiile juridice pentru angajatori şi angajaţi şi de dificultăţile în verificarea îndeplinirilor obligaţiilor fiscale şi a celor legate de asigurările sociale.

Astfel, sunt de acord cu ideea raportorului conform căreia se recomandă adoptarea unui sistem al „răspunderii comune” la nivel european, în care contractantul principal ar fi încurajat să verifice dacă subcontractanţii respectă legislaţia în cauză. Acest lucru ar contribui şi la gestionarea economiei subterane prin prevenirea concurenţei neloiale din partea companiilor care le oferă angajaţilor salarii sub nivelul minim.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris − (NL) Conform unui studiu al Fundaţiei de la Dublin, externalizarea muncii către subcontractanţi este una dintre cele mai eficiente metode de subminare a legislaţiei sociale. Subcontractanţii se găsesc în diferite sectoare, cel mai cunoscut fiind cel al construcţiilor. Acest raport solicită Comisiei să adopte o legislaţie definitivă cu privire la responsabilitatea socială a subcontractării în întregul proces de producţie.

Mult prea des se întâmplă ca clienţii să lase responsabilitatea pe seama subcontractanţilor, care, la rândul lor, externalizează. Rezultatul este că punerea în aplicare a dreptului muncii nu mai este monitorizată. Cei care lucrează pentru un subcontractant şi se află aproape de capătul lanţului de producţie, nu lucrează întotdeauna în cele mai bune condiţii, iar astfel se ajunge la violarea standardelor de bază şi nerespectarea drepturilor fundamentale ale muncii. Pentru inspectoratele de drept social este dificil să monitorizeze acest lucru, deoarece nu este mereu clar cine deţine responsabilitatea într-un anumit moment. Prin urmare, subcontractanţii sunt tentaţi să abordeze cu mai multă superficialitate contribuţiile sociale, respectarea tarifelor legale şi a perioadelor legale de concediu.

În unele state membre clienţii sunt obligaţi să deţină responsabilitatea socială completă pentru toţi subcontractanţii lor. Având în vedere că natura transfrontalieră a muncii este din ce în ce mai răspândită, este necesară o directivă la nivel european. Prin urmare, susţin cu fermitate acest raport.

- Raportul: Katerina Batzeli (A6-0094/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris − (IT) În ianuarie 2009, preţurile produselor alimentare au crescut în Italia cu peste 40% faţă de media primelor 15 ţări ale Uniunii Europene, demonstrând existenţa unor distorsiuni grave în transferul produselor alimentare de pe câmp până pe farfurie.

Potrivit datelor ISTAT, în ianuarie 2009, tendinţa de creştere a preţurilor la produselor alimentare era de 3,7% în Italia, în comparaţie cu 2,3% în Franţa, 1,9% în Spania, 1% în Germania şi 2,6% în Uniunea Europeană. Analizele ISTAT mai arată că principalele diferenţe dintre Italia şi partenerii săi UE se înregistrează la capitolele pâine, paste făinoase şi cereale, care conţin materii prime precum făina, al cărei preţ este fixat la nivel internaţional şi nu prezintă diferenţe de la ţară la ţară. Creşterea diferenţei de preţ între producţie şi consum confirmă existenţa unor distorsiuni grave în transferul produselor alimentare de pe câmp până pe farfurie în Italia.

Efectele au fost resimţite mai puternic de către familiile cu venituri mici, pentru care cheltuielile pentru produsele alimentare sunt cele mai importante. Companiile mici şi mijlocii de procesare a produselor alimentare au suferit, de asemenea, consecinţe grave. Problema cauzată de diferenţa dintre preţul de producţie şi cel de consum a atins un nivel la care este necesară o acţiune imediată din partea instituţiilor europene.

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris − Am votat în favoarea raportului propus de doamna Batzeli (Grecia), deoarece consider că UE trebuie să vină în ajutorul producătorilor şi al consumatorilor.

Din cauza abuzurilor de poziţie dominantă pe piaţă al marilor lanţuri de magazine, preţurile plătite de consumatorii europeni sunt în medie de cinci ori mai mari decât preţurile de producător. Agricultorii primesc în general circa 8% din preţul cu amănuntul final.

Solicităm introducerea unor politici UE care să faciliteze contacte directe între producători şi consumatori. UE trebuie să susţină utilizarea noilor tehnologii şi a internetului care să poată furniza consumatorului informaţii mai detaliate cu privire la produse, dar, în acelaşi timp, să poată facilita accesul pe piaţă al producătorilor.

Este nevoie şi de măsuri care să confere mai multă importanţă conceptului de „produse locale” şi să sprijine mai eficient pieţele alimentare tradiţionale sau alte forme tradiţionale de comerţ.

Produsele tradiţionale româneşti trebuie susţinute pe piaţa europeană.

  Ole Christensen, Dan Jørgensen, Poul Nyrup Rasmussen, Christel Schaldemose şi Britta Thomsen (PSE), în scris − (DA) Deputaţii social democraţi ai Parlamentului European - Poul Nyrup Rasmussen, Britta Thomsen, Christel Schaldemose, Dan Jørgensen şi Ole Christensen - au votat pentru raportul privind preţurile produselor alimentare în Europa. Părerea delegaţiei este aceea că lipsa concurenţei şi concentrarea supermarketurilor vor cauza pierderi atât consumatorilor, cât şi agricultorilor din UE. Cu toate acestea, delegaţia nu este de acord cu punctul 6 al raportului, în care se susţine că eliminarea măsurilor de intervenţie este un lucru deplorabil. Această măsură este necesară pentru ca agricultura europeană să devină profitabilă.

  Esther De Lange (PPE-DE), în scris − (NL)Aş dori să dau o explicaţie a votului privind raportul Batzeli, în numele delegaţiei olandeze a Partidului creştin-democrat CDA. După părerea noastră, acesta nu este în niciun caz unul dintre cele mai elegante rapoarte cu putinţă. Multe chestiuni sunt formulate prea alambicat sau se repetă. Avem, de asemenea, anumite îndoieli cu privire la unele revendicări care tind prea mult către intervenţia socialistă de stat, şi cu privire la interdicţia completă de a vinde sub costurile de producţie. Poate că ideea sună bine, însă este imposibil de pus în practică. În agricultură, considerăm că acesta este un punct important. În ceea ce priveşte dumping-ul, autoritatea în domeniul concurenţei ar trebui, bineînţeles, să intervină.

Cu toate acestea, am votat pentru raportul Batzeli, deoarece conţine o serie de elemente importante pe care rezoluţia alternativă încearcă de fapt să le elimine. Mă refer în special la studiul marjelor de profit în diferitele puncte de legătură ale lanţului de producţie al produselor alimentare şi la încurajarea Comisiei Europene de a verifica puterea pe care o au supermarketurile în domeniul concurenţei, solicitare pe care Parlamentul European a făcut-o în repetate rânduri. Am înţeles de la Comisie că studiul marjelor de profit poate fi realizat în parte pe baza informaţiilor existente deţinute de Comisie, aşadar presupunem că nu va implica nicio creştere substanţială a costurilor administrative.

  Edite Estrela (PSE), în scris – (PT) Am votat pentru raportul privind preţurile produselor alimentare în Europa, deoarece consider că este nevoie de acţiune politică pentru a rezolva problema creşterii preţurilor produselor agricole şi alimentare şi pe cea a discrepanţei dintre preţurile producătorului şi cele plătite de consumator. În Europa, preţul plătit de consumatorul final este de aproximativ cinci ori mai mare decât preţul plătit producătorilor, situaţie care a afectat familiile cu venituri mici, în care cea mai mare parte a bugetului este cheltuită pe produse alimentare.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris − (SV) Ca de obicei, acest raport ce „solicită opinii” al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală conţine propuneri care vor implica costuri mărite pentru bugetul UE.

Nu susţinem ideile principale ale raportului care, printre altele, regretă eliminarea actuală a măsurilor de intervenţie ale Comunităţii pe piaţa agricolă. De asemenea, nu suntem de acord cu propunerea comisiei de luare a unor „măsuri de gestionare a pieței”.

În plus, trebuie să-i amintim Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală a Parlamentului European că situaţia preţurilor diferă de la un stat membru la altul. Propunerea comisiei de a crea o bază europeană de date pentru cetăţeni, care să conţină preţurile de referinţă pentru produse şi factori de producţie, precum şi informaţii privind costurile legate de energie, salarii, pensii, taxe vamale şi taxe provenite din întreaga Europă este, după părerea noastră, departe de realitate. Condiţiile prealabile necesare pentru a face comparaţii între statele membre nu există din diverse motive.

Propunerea pentru o etichetă specială a produselor agricole europene ni se pare, de asemenea, bizară. Ce motiv se ascunde în spatele acesteia? O încercare de a încuraja protecţionismului?

Ca de obicei, partidul June List observă că, în această situaţie, faptul că Parlamentul European nu deţine puterea de codecizie în materie de politică agricolă este un lucru pozitiv. În mod contrar, UE ar cădea în capcana protecţionismului şi a subvenţiilor masive acordate diferitelor grupuri din industria agricolă.

Am votat împotriva acestui raport privind preţurile produselor alimentare în Europa.

  Astrid Lulling (PPE-DE), în scris – (FR) Nimeni nu contestă obiectivele acestui raport privind diferenţa dintre preţurile de producţie şi cele plătite de către consumator. Este nevoie de o mai mare transparenţă a pieţei pentru a asigura o remunerare adecvată a producătorilor şi preţuri justificate pentru consumatorul final.

Din păcate, textul adoptat în comisie conţine propuneri incompatibile cu economia socială de piaţă. Aceste propuneri extrem de autoritare privind controlul preţurilor, marjele şi pieţele ne amintesc de numeroase formule care au dat greş şi pe care le credeam aparţinând trecutului.

Regret că raportul se concentrează numai asupra distribuitorilor, în loc să ia în considerare întregul lanţ de producţie. Într-adevăr, de multe ori, marile companii de procesare sunt cele care cumpără produse de la agricultori şi abuzează de poziţia lor dominantă pe piaţă pentru a le vinde apoi distribuitorilor la preţuri exorbitante.

Mai mult, realizarea unor baze de date europene pentru tot felul de costuri şi marje, aşa cum propune raportul, ar pricinui companiilor costuri administrative considerabile, care ar fi absorbite de preţurile cu amănuntul.

Pentru a evita astfel de greşeli, am propus o rezoluţie alternativă, semnată în semn de susţinere de către 40 de deputaţi.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris − (RO) Reglementarea problematicii practicilor neloiale folosite de marile lanţuri de distribuţie cu amănuntul în relaţia cu producătorii la nivelul UE este foarte importantă pentru România. Şi aici, problema abuzurilor exercitate de lanţurile de supermarketuri este îngrijorătoare, atât pentru producători cât şi pentru consumatori. Pe lângă cumularea unor „taxe ascunse”, obligatorii pentru orice produs şi care sunt suportate de producători, supermarketurile le interzic producătorilor să vândă produsele mai ieftin în alte magazine, iar toate aceste reguli duc la scumpirea produselor cu până la 30%. Consumatorul este cel care, în final, plăteşte preţul supraevaluat al produsului.

Măsurile propuse de doamna Batzeli în raportul său vizează scăderea presiunilor exercitate de supermarketuri şi promovează o relaţie directă între consumatori şi producători, de aceea am votat pentru adoptarea lui.

Ancheta propusă aici privind distribuţia marjei profitului în lanţul producţie-distribuţie ne va permite să tragem o serie de concluzii referitoare la măsurile oportune pentru o transparenţă a preţurilor pe traseul producători-procesatori-comercianţi cu amănuntul şi pentru sancţionarea practicilor abuzive.

Este necesar ca negocierea preţurilor între furnizori şi comercianţi să permită practicarea unor preţuri diferite de la caz la caz şi să contribuie, astfel, la asigurarea unui mediu concurenţial sănătos.

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris – (EL) Raportul prezintă concluzii repetate, bine-cunoscute, despre situaţia de monopol care a apărut în procesarea şi comercializarea produselor alimentare. Cu toate acestea, nu menţionează că această situaţie este o alegere luată în mod conştient de către UE şi guvernele statelor membre în cadrul Strategiei de la Lisabona şi a PAC.

Liberalizarea pieţelor, stimulentele pentru fuziuni şi preluări şi urmărirea profitului şi a competitivităţii în industria alimentară au avut ca rezultat suveranitatea multinaţionalelor, creşterea preţurilor pentru consumatori, scăderea preţurilor la poarta exploataţiei şi creşterea profiturilor de capital.

PAC a contribuit în mod decisiv la apariţia acestei situaţii, prin eliminarea preţurilor minime garantate şi trădarea agricultorilor mici şi mijlocii în favoarea OMC astfel încât multinaţionalele să poată obţine materii prime extrem de ieftine, şi prin persecutarea sau contractarea cooperativelor şi declaraţiile ipocrite ale partidelor care susţin totuşi drumul cu sens unic al Europei.

Un exemplu este producţia de lapte din Grecia, unde cartelurile de lapte reduc preţurile la poarta exploataţiei şi menţin preţurile pentru consumatori la niveluri foarte ridicate, obţinând profituri colosale. Aceasta promovează în momentul de faţă consumul produselor cu o valoare nutriţională puţin redusă, lăsându-i de izbelişte pe crescătorii de animale care sunt incapabili să-şi comercializeze produsele într-o ţară ce produce 50% din propria cerere.

Lupta pentru produse alimentare ieftine şi sigure şi pentru supravieţuirea agricultorilor săraci necesită o alianţă puternică între lucrători, agricultori şi forţa de muncă independentă şi locală, precum şi economica locală.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Creşterea preţurilor produselor alimentare este evidentă pentru toată lumea. Este o problemă foarte gravă ce necesită intervenţia imediată a Uniunii Europene. Prin urmare, am votat pentru raportul doamnei Batzeli care, după părerea mea, a abordat problema într-un mod cuprinzător şi a propus măsuri foarte utile pentru rezolvarea acesteia.

Este absolut necesar să luăm măsuri pentru a reduce discrepanţa dintre preţul de producţie şi preţul la consum, cauzată de mecanismul nesănătos de transmitere a preţurilor, care include speculaţii privind produsele alimentare şi o implicare sporită a intermediarilor. Sunt de acord cu raportoarea în privinţa faptului că nivelul din ce în ce mai ridicat al concentrării comercializării şi distribuirii produselor alimentare a contribuit în mod semnificativ la creşterea preţului plătit de consumator, comparativ cu cel de producţie.

Este nevoie urgentă de măsuri precum cele propuse de doamna Batzeli, care să determine o mai mare transparenţă a structurii preţurilor şi a marjelor de profit prin acţiunea coordonată a autorităţilor naţionale din domeniul concurenţei, o reglementare mai eficientă a pieţei şi a tendinţelor preţurilor produselor alimentare în Europa, precum şi încurajarea consumatorilor de a alege alimente produse local, lucru care contribuie, prin definiţie, la reducerea lanţului de distribuţie şi la susţinerea pieţelor de produse alimentare care se află în prezent în dificultate.

- Raportul: Margrete Auken (A6-0082/2009)

  Michael Cashman (PSE), în scris − Am hotărât, împreună cu colegii mei din partidul laburist european, să susţinem raportul iniţial, care oferă un răspuns foarte satisfăcător sutelor de petiţii înaintate de cetăţenii europeni, victime ale urbanizării masive din Spania, ale construcţiei excesive şi ale distrugerii coastelor.

Rezoluţiile alternative conţin modificări substanţiale ale raportului şi nu coincid cu poziţia constantă pe care o avem de 5 ani.

  Derek Roland Clark (IND/DEM), în scris − Raportul este un exerciţiu cosmetic cu scopul de a menţine speranţele false a sutelor de petiţionari în apropierea alegerilor europene. Pretinde că poate lua măsuri pe care - aşa cum subliniază Comisia pentru afaceri juridice - UE nu le poate lua. Ameninţarea doamnei Auken de a se opune următorului buget al UE, în cazul în care solicitările raportului nu vor fi respectate, nu îi poate ajuta pe cei care au cumpărat proprietăţi în Spania şi, care au fost apoi privaţi de acestea. Partidul UKIP nu va contribui la această impostură.

  Richard Corbett (PSE), în scris − Am votat pentru acest raport, care răspunde unui număr foarte mare de petiţii adresate Parlamentului de către victimele şi cetăţenii afectaţi din întreaga Europă. Acest raport demonstrează că urbanizarea masivă din numeroase regiuni din Spania a fost realizată într-o manieră care încalcă dreptul la proprietate, degradează mediul, subminează aprovizionarea cu apă şi calitatea acesteia şi, de multe ori, face victime fără a oferi vreo îndreptare sau compensare, când acestea probabil şi-au pierdut economiile de o viaţă.

Sper ca acest raport să-i susţină în lupta pentru dreptate pe mulţi dintre alegătorii mei şi pe cetăţenii din Europa care au fost afectaţi.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris − Din cauza unui conflict de interese, m-am abţinut de la toate voturile.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris − (SV) Am înţeles că se pare că există probleme majore în sectorul construcţiei din Spania şi că este posibil ca cetăţenii încrezători să cumpere cu bună credinţă proprietăţi pentru care, aşa cum reiese ulterior, compania de construcţii nu deţine dreptul legal de construcţie. Acestea sunt însă probleme care pot şi trebuie rezolvate în cadrul legal al statului membru. În momentul în care toate măsurile locale au fost epuizate, în conformitate cu articolul 35 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, cetăţenii pot apela individual la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg.

Nu există niciun motiv pentru introducerea unei legislaţii la nivelul UE cu privire la aceste chestiuni, şi nici pentru implicarea Parlamentului European ca instituţie în această problemă. De asemenea, nu dorim niciun fel de implicare în diferitele propuneri de rezoluţii alternative prezentate de către deputaţi spanioli, care adaugă acestei probleme complicaţii politice de ordin local.

  Fiona Hall (ALDE), în scris −Prezint o explicare a votului privind raportul Auken, în vederea sprijinirii a trei alegători diferiţi care m-au contactat, cerându-mi sprijinul. În fiecare dintre aceste cazuri, persoana respectivă şi-a cheltuit economiile de o viaţă pentru achiziţionarea unei case sau a unui teren în Valencia. În fiecare dintre cazuri s-au respectat, în momentul achiziţionării, procedurile juridice corespunzătoare. Însă, tot în fiecare caz, persoana respectivă a suferit ulterior solicitări ilegale de preluare a terenului din partea autorităţilor din Valencia.

Acestea sunt doar trei dintre miile de cazuri de nedreptate suferite de cetăţenii europeni care deţin proprietăţi în Spania. Solicit Comisiei să intervină rapid şi ferm, în conformitate cu recomandările raportului Auken.

  Mikel Irujo Amezaga (Verts/ALE), în scris – (ES) Am votat pentru raportul Auken, deoarece acesta critică în mod explicit planificarea urbană iresponsabilă a statului spaniol şi subliniază utilizarea greşită a fondurilor comunitare în domenii precum planificarea sau mediul.

Aş dori, de asemenea, să subliniez ineficacitatea deputaţilor spanioli din Partidul popular (PP) şi din Partidul socialist spaniol al muncitorilor (PSOE). Aceştia au fost incapabili să încheie un acord pentru a prezenta o rezoluţie alternativă prin care ar fi obţinut majoritatea de care aveau nevoie; aşadar ambele partide au pierdut. Ceea ce au demonstrat, încă o dată, este că singurul lucru asupra căruia pot cădea de acord este opoziţia lor faţă de naţionalismul basc. Deputaţii socialiştii şi cei din Partidul Popular au încercat să exercite presiuni asupra colegilor lor, pentru ca aceştia să voteze pentru rezoluţiile lor, care atenuau în mod semnificativ criticile făcute de raportoare.

Doresc să clarific că guvernul spaniol participă la practici care sunt legate în mod sistematic de abuzarea cetăţenilor, distrugerea mediului şi corupţia la scară largă. Consider că aceste competenţe ar trebuie transferate imediat către Euskadi.

  David Martin (PSE), în scris − Mii de cetăţeni europeni continuă să cadă victime unui sistem de urbanizare masivă, fapt exprimat într-un număr foarte mare de petiţii privind abuzarea atât a mediului, cât şi a drepturilor legitime ale cetăţenilor europeni la proprietatea lor. Problema a fost cauzată de achiziţiile publice fără un control suficient al procedurilor de urbanizare din partea autorităţilor locale şi regionale. Rezoluţia adoptată ar trebui să înceapă să prezinte soluţii concrete pentru oamenii care locuiesc în zonele afectate ale Spaniei.

  Willy Meyer Pleite (GUE/NGL), în scris – (ES) Având în vedere că am participat încă de la început la elaborarea raportului Auken, care a câştigat atât sprijinul cetăţenilor spanioli, cât şi al celor europeni, am apărat fără rezerve conţinutul acestuia. Sprijin în totalitate acest raport, deoarece dezvăluie implicarea tuturor administraţiilor spaniole, de la guvernul central şi până la guvernele regionale autonome şi autorităţile locale, în dezvoltarea unui model economic bazat pe speculaţii urbane, care a fost devastator pentru mediul, economia şi dezvoltarea socială a Spaniei.

Acest raport, care a făcut faţă presiunii Partidului Popular (PP) şi Partidului socialist spaniol al muncitorilor (PSOE), subliniază indulgenţa rezoluţiilor, atât politice, cât şi juridice, care a dus la impunitate în cadrul autorităţilor. Raportul include, de asemenea, declaraţia unui moratoriu al planurilor de urbanizare care nu îndeplinesc criteriile durabilităţii ecologice şi ale responsabilităţii sociale, astfel încât iregularităţile să poată fi investigate şi politica faptelor împlinite să poată fi evitată.

Mai mult, raportul solicită guvernului spaniol stabilirea unui grup de lucru la care să participe toate administraţiile. Solicită o dezbatere publică pe tema planificării urbane în Spania, care să permită adoptarea măsurilor legislative împotriva speculaţiilor şi a dezvoltării nedurabile şi care să pună un capăt legislaţiei à la carte, practicată în regiuni autonome precum Aragon şi Valencia.

  Bogusław Rogalski (UEN), în scris – (PL) Am votat pentru raportul Auken privind impactul urbanizării extensive din Spania asupra drepturilor individuale ale cetăţenilor europeni, asupra mediului înconjurător şi asupra aplicării legislaţiei UE, pe baza petiţiilor primite.

Există multe dovezi conform cărora urbanizarea excesivă se practică în zonele de coastă, iar responsabilitatea pentru acest lucru o au autorităţile centrale, autonome şi locale. Acestea au pus în mişcare un model de dezvoltare nedurabilă, care a avut consecinţe ecologice, sociale şi economice extrem de grave. Aceste activităţi au cauzat daune iremediabile pentru biodiversitate şi pentru integritatea ecologică a multor regiuni din Spania. Având în vedere gravitatea acuzaţiilor, desfăşurarea procedurilor este anevoioasă, iar hotărârile pronunţate nu satisfac pretenţiile victimelor. Astfel, oamenii au început să aibă anumite rezerve faţă de sistemul juridic spaniol.

Ar trebui să se sublinieze şi faptul că mii de cetăţeni europeni care au cumpărat proprietăţi în Spania, în diferite circumstanţe, au devenit victimele abuzurilor legate de urbanizare. Aceste abuzuri au fost comise de autorităţile locale, consecinţa fiind aceea că proprietăţile trebuie demolate.

Având în vedere toate acestea, ar trebui să se facă apel la guvernul spaniol, pentru ca acesta să realizeze o revizuire amănunţită a legislaţiei ce afectează drepturile proprietarilor individuali ca urmare a urbanizării masive, pentru a pune capăt abuzurilor drepturilor şi obligaţiilor prevăzute în Tratatul CE.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Aş dori să o felicit pe doamna raportoare pentru munca depusă şi să spun că salut raportul dumneaei privind impactul urbanizării extensive din Spania asupra drepturilor individuale ale cetăţenilor europeni, asupra mediului înconjurător şi asupra aplicării legislaţiei UE; acest impact a fost extrem de negativ, aşa cum reiese din numeroasele petiţii înaintate de rezidenţii din zonă.

Sunt de părere că, în acest caz, Comisia pentru petiţii a luat în considerare cererile cetăţenilor îngrijoraţi de distrugerea peisajului natural, de nerespectarea regulilor privind contractele şi protecţia mediului şi de activitatea semnificativă în domeniul construcţiilor. Dovezile prezentate de această comisie ca urmare a misiunilor de anchetă din zonă demonstrează în mod clar uzurparea cauzată de industria de construcţii şi necesitatea de a apăra drepturile cetăţenilor spanioli, astfel cum se prevede în tratate.

Susţin aşadar raportul în cauză, care respectă pe deplin principiul subsidiarităţii, şi sper că autorităţile spaniole vor lua măsurile necesare fără să fie nevoie să se recurgă la proceduri de încălcare a dreptului comunitar din partea Comisiei Europene.

  Søren Bo Søndergaard şi Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris − Am votat pentru acest raport din solidaritate cu cei care au înaintat reclamaţii. Cu toate acestea, suntem de părere că presupusele încălcări ale dreptului spaniol, comunitar şi internaţional ar trebui să fie gestionate şi soluţionate de autorităţile spaniole competente, Curtea Europeană de Justiţie şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

  Catherine Stihler (PSE), în scris − Mă bucur că Parlamentul a votat pentru acest raport. Multe persoane din Scoţia au fost afectate de situaţia din Spania, pierzându-şi casele pentru care au făcut economii toată viaţa. Guvernul spaniol trebuie să facă tot ceea ce-i stă în putinţă pentru a le face dreptate persoanelor afectate. Mulţi au fost induşi în eroare şi minţiţi în legătură cu ceea ce cumpărau şi trebuie să existe un remediu legal pentru această situaţie.

  Diana Wallis (ALDE), în scris −Am votat pentru raportul privind urbanizarea în Spania, deoarece acesta reflectă rezultatul multor ani de muncă aprofundată a Comisiei pentru petiţii în vederea obţinerii de rezultate pentru sute de petiţii similare, venite din partea a mii de petiţionari, şi include vizitele de anchetă şi discuţiile cu toate părţile interesate, fiind adoptat de o mare majoritate mixtă din cadrul comisiei. În calitate de reprezentanţi aleşi, avem responsabilitatea de a garanta că cetăţenii europeni, pe care i-am încurajat să profite de libertatea de mişcare, nu vor fi afectaţi de restricţiile arbitrare sau nejustificate din statul gazdă.

Recunoaştem faptul că responsabilitatea primară conform Tratatelor pentru monitorizarea punerii în aplicare a dreptului comunitar îi aparţine Comisiei. De asemenea, recunoaştem că Tratatele exclud în mod explicit orice efect asupra regulamentelor locale care guvernează regimul proprietăţii. Cu toate acestea, suntem în primul rând de părere că, în calitate de „ochi şi urechi” ale instituţiilor, Comisia pentru petiţii a Parlamentului ar trebui să sublinieze orice probleme sistematice care afectează libera circulaţie a miilor de cetăţeni şi care sunt dezvăluite în petiţii.

În al doilea rând, considerăm că violările dreptului comunitar par a fi problema, mai ales a dreptului în domeniul mediului şi a regulilor privind achiziţiile publice.

  Thomas Wise (NI), în scris −În calitate de opozant ferm al UE şi al amestecului continuu al acesteia în vieţile noastre, am votat cu consecvenţă împotriva majorităţii rapoartelor pe care am fost rugat să le iau în considerare. Apariţia unui raport care să solicite o abordare diferită este însă inevitabilă, şi cred că raportul Auken este un astfel de raport. Am fost abordat de mulţi străini din Spania, dintre care toţi făceau tot ceea le stătea în putinţă pentru a-şi asigura o viaţă bună, legală şi durabilă în această ţară. Faptul că aceştia au devenit victimele birocraţiei este acum o chestiune care ţine de trecut şi sperăm ca acest raport să impună o soluţie echitabilă.

Reacţia mea de aici nu implică o atenuare a atitudinii mele faţă de UE şi de structura impenetrabilă, neflexibilă şi nejustificată a acesteia. Totuşi, dacă birocraţiile subordonate nu rezolvă problemele pe care ele însele le creează, trebuie găsită o soluţie.

Sper că nenumăratele probleme create de diferitele autorităţi spaniole vor fi abordate şi rezolvate cu promptitudine în interesul alegătorilor mei.

Am impresia că o astfel de intervenţie s-ar putea să nu fie o soluţie. În UE, singura lege constantă este cea a consecinţei involuntare.

- Raportul: Francisco José Millán Mon (A6-0114/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris − (IT) Am votat pentru. Văd în alegerea lui Obama o ocazie importantă pentru o nouă politică a angajamentului global, un punct de referinţă în istoria Statelor Unite şi, în acelaşi timp, a întregii lumi.

Calea spre progres ar trebui să fie o nouă politică a angajamentului global, în care UE îşi va juca rolul cheie. Avem acum ocazia de a reînnoi angajamentul global, prin instituţii revitalizate în perspectiva viitoarelor alegeri europene.

Victoria candidatului democrat este o dovadă suplimentară a capacităţii extraordinare de refacere care a fost evidentă de atâtea ori în momentele dificile ale istoriei SUA. Noul preşedinte al SUA ar putea duce la o îmbunătăţire a politicii comune UE/SUA, permiţând colaborarea în cadrul unui parteneriat eficient pentru abordarea numeroaselor provocări globale cărora liderii ambelor continente trebuie să le facă faţă, de exemplu schimbările climatice, provocările globale şi regionale, apărarea, chestiunile economice şi comerţul. Trebuie să abordăm aceste probleme împreună, cu determinare şi creativitate. Obama întrupează latura pozitivă şi impresionantă a Statelor Unite şi a lumii complexe şi globalizate din ziua de astăzi, în care schimbarea este un fenomen constant.

Legătura transatlantică rămâne esenţială. Am încredere în rolul pe care SUA va continua să-l joace în acest sens, sub conducerea preşedintelui Obama.

  Koenraad Dillen (NI) , în scris − (NL) Acest raport cuprinzător sprijină în mod corect o consolidare a relaţiilor dintre Europa şi Statele Unite. Orientul Mijlociu, Pakistan, Afganistan, Rusia, apărarea, securitatea, aspectele economice şi comerciale sunt teme care sunt abordate în detaliu.

Este totuşi inacceptabil ca raportorul să anticipeze în mod explicit intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, când majoritatea cetăţenilor nu vor să aibă în mod clar nimic de a face cu Constituţia Europeană sau cu o copie fidelă a acesteia. Este bine că raportorul acordă atenţie problemei palestiniene, dar de ce nu se menţionează deloc dreptul Israelului la securitate? Din cauza acestei favorizări am votat împotriva raportului.

  Mieczysław Edmund Janowski (UEN), în scris – (PL) Raportul Mon deschide subiectul relaţiilor transatlantice în urma alegerilor prezidenţiale din SUA. Am sprijinit raportul, deoarece consider că în momentul de faţă este esenţială o cooperare puternică între Statele Unite şi Uniunea Europeană în practic toate domeniile: politică, apărare, economie, energie, mediu, cultură, ştiinţă etc.

Ar trebui să fim conştienţi de faptul că produsul intern brut combinat al Statelor Unite şi al Uniunii Europene reprezintă peste 50% din PIB-ul mondial. Noua agendă transatlantică, în vigoare din 1995, trebuie înlocuită cu un acord-cadru privind Parteneriatul transatlantic, care trebuie actualizat în mod constant. SUA şi UE sunt angajate de nevoie în activităţi de menţinere a securităţii şi a ordinii mondiale. Bineînţeles că acest lucru necesită o cooperare cu alte ţări, în special cu China, India şi Rusia.

De asemenea, consider că remarcile privind nevoia de reformă a ONU, inclusiv a activităţilor Consiliului de securitate, sunt îndreptăţite. Cooperarea transatlantică nu trebuie să ignore rolul NATO. Astăzi, ar trebui să privim acţiunea rapidă şi eficientă de atenuare a tot mai puternicei crize economice ca pe o prioritate. Aş mai dori să adaug că ar trebui să includem în aceste relaţii un loc şi pentru Canada, Mexic şi America de Sud.

Sperăm ca vorbele rostite de actualul preşedinte al SUA, Barack Obama, şi anume că „America nu are un partener mai bun decât Europa”, să fie confirmate de realitatea de zi cu zi. Acest lucru este esenţial dacă dorim să fim pregătiţi pentru provocările întâmpinate de civilizaţia noastră.

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris – (EL) Aşteptările uriaşe ale Parlamentului European de la alegerea lui Barack Obama ca preşedinte al Statelor Unite ale Americii îi priveşte de fapt numai pe imperialiştii care pretind, pe bună dreptate, o servire mai eficientă a intereselor lor. Oamenii nu trebuie să aibă iluzia vreunei viitoare schimbări politice în beneficiul lor. Mai mult, nici propriile declaraţii şi hotărâri ale noului preşedinte SUA nu lasă loc vreunui dubiu.

Raportul susţine o cooperare mai strânsă şi mai profundă a UE cu SUA şi NATO, în urma alegerilor. Propune, prin urmare, crearea unui organism de coordonare a politicii externe şi de securitate a celor două centre imperialiste (UE şi SUA) la un nivel şi mai înalt.

Într-o perioadă în care concurenţa şi antagonismul intervin între acestea ca urmare a crizei financiare capitaliste, imperialiştii europeni şi americani se străduiesc, în acelaşi timp, să-şi coordoneze cooperarea pentru a face faţă opoziţiei locale. Acesta este scopul aflat în spatele solicitării unei acţiuni comune şi eficiente de abordare a „provocărilor globale”, a „aspectelor de securitate şi apărare” şi a „problemelor regionale”. Disponibilitatea exprimată în raport de a accepta prizonieri de la Guantanamo în UE, în cazul în care SUA va cere acest lucru, este un exemplu tipic.

Oamenii trebuie să-şi stabilească propriul front comun împotriva atacului unit venit asupra lor din partea UE, SUA şi NATO, şi să răstoarne ordinea imperialistă.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Am votat împotriva raportului domnului Millán Mon privind statutul relaţiilor transatlantice în urma alegerilor din SUA, deoarece nu cred că este corect ca Uniunea Europeană, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi a instrumentelor corespunzătoare de politică externă, să preia un rol mai puternic şi mai coerent pe scena geopolitică internaţională. În plus, nu sunt complet de acord cu rolul parteneriatului transatlantic şi al NATO în securitatea colectivă.

  Geoffrey Van Orden (PPE-DE), în scris − Am acordat o importanţă enormă relaţiilor transatlantice şi am susţinut întotdeauna revitalizarea şi consolidarea NATO. Totuşi, contrar ambiţiei principale a acestui raport, nu cred că acest lucru ar trebui să însemne înlocuirea legăturilor puternice dintre Statele Unite şi fiecare stat membru (de exemplu Marea Britanie) cu un „parteneriat UE-SUA”. Referirile la Tratatul de la Lisabona, pe care oamenii nu îl vor, şi propunerea ca presupusul Vicepreşedinte/Înalt reprezentant al Comisiei să coprezideze „Consiliul politic transatlantic”, sunt câteva exemple. În plus, am anumite obiecţii specifice cu privire la aspecte ale raportului referitoare la apărarea UE. Raportul salută o „capacitate europeană consolidată de apărare” şi sprijină în mod explicit politica europeană de securitate şi apărare, faţă de care opoziţia conservatorilor a fost constantă.

Din aceste motive, m-am abţinut de la vot.

- Turkmenistan (B6-0150/2009)

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Aş prefera să mă abţin de la votul privind propunerea de rezoluţie referitoare la acordul comercial dintre CE şi Turkmenistan. Deşi recunosc importanţa relaţiilor economice şi comerciale pentru deschiderea societăţii turkmene, mă îndoiesc că un acord interimar ar fi cea mai bună soluţie pentru ambele părţi.

- Raportul: Daniel Caspary (A6-0085/2006)

  Philip Claeys (NI) , în scris − (NL) Am votat împotriva acestei rezoluţii deoarece, după părerea mea, adoptarea ei ar însemna ca Parlamentul să-şi submineze propria credibilitate. Parlamentul face mereu declaraţii retorice cu privire la drepturile omului, subliniind că acestea reprezintă cel mai important obiectiv al politicii externe - cu toate acestea însă, va semna un acord cu o ţară care încalcă la scară largă tocmai aceste drepturi ale omului. La baza acestei decizii stă credinţa că simplul act al semnării unui astfel de acord îmbunătăţeşte drepturile omului în ţara respectivă. Auzim aceeaşi poveste de la cei care susţin aderarea Turciei: într-adevăr, drepturile omului sunt încălcate şi tortura este larg răspândită, dar odată ce Turcia va adera la UE, toate acestea vor face parte din trecut. Faptele demonstrează însă contrariul.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT)Am decis să mă abţin de la votul raportului domnului Caspary privind acordul comercial interimar cu Turkmenistanul. Pot susţine doar anumite puncte ale propunerii, nu şi documentul în întregime. Acest lucru m-a determinat să nu votez împotrivă şi, mai degrabă, să mă abţin.

- Raportul: Stavros Lambrinidis (A6-0103/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris − (IT) Am votat pentru. În ziua de azi, internetul a devenit baza tuturor relaţiilor noastre personale şi instituţionale. Informaţiile noastre personale sunt deţinute de multe companii care le utilizează în mod frecvent fără permisiunea necesară. Din toate aceste motive este clar că trebuie să protejăm dreptul fundamental la confidenţialitate pe internet.

Internetul poate să asigure şi un sprijin considerabil al drepturilor fundamentale precum libertatea de exprimare, de acţiune politică şi de asociere. Pe de altă parte însă deschide calea unei serii vaste de activităţi criminale. Un exemplu pentru o astfel de utilizare greşită a internetului este răspândirea pornografiei infantile care inundă internetul şi pe care trebuie s-o eliminăm.

Este prin urmare necesar să luăm măsuri concrete pentru a proteja şi promova libertăţile fundamentale ale indivizilor în timpul navigării pe internet. Acţiunea noastră trebuie să se bazeze pe securitate şi pe confidenţialitate, acordând o atenţie constantă dreptului fundamental la educaţie şi la accesul la sistemele de informaţie.

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris – (PT) Internetul reprezintă un imens progres tehnologic care permite interconectarea utilizatorilor, stabilirea relaţiilor personale, profesionale şi educaţionale, diseminarea informaţiilor şi promovarea şi consolidarea culturii.

Criminalitatea pe internet proliferează însă, iar acesta a devenit un instrument favorizat de reţelele criminale, având în vedere că este un mijloc accesibil, ieftin şi foarte puternic. Anul trecut, cazurile de abuz al copiilor pe internet au crescut la 16%, fără să existe, în majoritatea lor, o pedeapsă eficientă sau măcar capacitatea de a-i găsi pe criminali. În ceea ce priveşte terorismul, există deja aproximativ 5 000 de site-uri de propagandă teroristă, care funcţionează ca mijloc de radicalizare şi recrutare, dar şi ca sursă de informaţii privind metodele şi strategiile teroriste.

Recunosc nevoia urgentă de a găsi soluţii şi de a dezvolta instrumente legislative adecvate pentru combaterea criminalităţii, fără ca acestea să creeze un control excesiv şi iraţional prin cenzură şi monitorizarea secretă a traficului de date care circulă pe internet.

  Koenraad Dillen (NI) , în scris − (NL) Aceasta este o rezoluţie bună, care găseşte o cale de mijloc prudentă între drepturi şi obligaţii, reprezentând un apel curajos împotriva cenzurii. În ultimii ani au existat într-adevăr, în numele corectitudinii politice, prea multe încercări de a cenzura chiar şi internetul, pentru a exclude ideile controversate nu numai din presa scrisă, dar şi de pe internet. Este adevărat că internetul a fost văzut multă vreme ca fiind un obstacol pentru inchizitorii care controlau mass-media, dorind să interzică orice fel de critică adusă societăţii multiculturale, de exemplu prin „legislaţia privind rasismul”.

Libertatea internetului este cea mai bună garanţie pentru libertatea de exprimare.

  Edite Estrela (PSE), în scris – (PT) Am votat pentru raportul Lambrindis privind sporirea securităţii şi a libertăţilor fundamentale pe internet, deoarece consider că este esenţial ca Uniunea Europeană să ia măsuri pentru armonizarea drepturilor fundamentale ale utilizatorilor de internet cu lupta împotriva criminalităţii cibernetice, în vederea protejării cetăţenilor, în special a copiilor. Prin urmare, consider că elaborarea unei legislaţii cu privire la protecţia datelor, securitate şi libertatea de exprimare este indispensabilă.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris − (SV) Libertatea de exprimare şi dreptul la o viaţă privată sunt drepturi absolute care nu au voie în niciun caz să fie subminate. Bineînţeles că suntem de părere că aceste drepturi se aplică şi în cazul internetului, garantând astfel dreptul fiecăruia la libera exprimare.

Credem, de asemenea, că posibilitatea de a şterge informaţiile personale din bazele de date şi de pe paginile de internet ar trebui să fie luată în considerare şi îndemnăm companiile să garanteze că o persoană poate solicita ştergerea datelor sale personale dintr-o bază de date. Cu toate acestea, considerăm că lipsa acestor garanţii este, în primul şi în primul rând, o problemă internaţională care se poate rezolva cel mai bine prin intermediul reglementărilor şi convenţiilor internaţionale.

Partidul June List susţine ferm garanţia securităţii şi a libertăţilor fundamentale pe internet, însă ne opunem anumitor formulări din raport. De exemplu, raportul exprimă dorinţa de a adopta Directiva privind măsurile penale de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală. Ne opunem cu fermitate acestui lucru, deoarece nu dorim armonizarea dreptului penal european. Raportorul încearcă, de asemenea, să compare dreptul accesului la internet cu dreptul accesului la şcolarizare. Suntem de părere că aceasta este o declaraţie arogantă, deoarece dreptul şi şansa de a merge la şcoală sunt departe de a fi concluzii anticipate în multe state membre ale UE.

Cu toate acestea, intenţiile bune ale raportului depăşesc aspectele negative, motiv pentru care ne-am hotărât să votăm în favoarea acestuia.

  Genowefa Grabowska (PSE), în scris – (PL) Susţin în totalitate raportul Lambrinidis privind securitatea şi libertăţile fundamentale pe internet. Consider că acestea sunt foarte importante şi necesare, mai ales datorită prezenţei noastre aproape universale în reţeaua globală. Cu alte cuvinte, internetul a devenit o parte din viaţa noastră de zi cu zi.

Nu ne putem imagina o sursă mai bună de informaţii, fie că scriem o carte sau că dorim să pregătim un fel sofisticat de mâncare şi căutăm o reţetă interesantă. Însă nu suntem întotdeauna conştienţi de faptul că prezenţa noastră lasă urme care pot fi folosite împotriva noastră, de exemplu de către persoanele care lucrează în marketing, de către serviciile de informaţii şi chiar de către hoţii de identitate.

Internetul poate fi, pe de altă parte, şi un instrument comod de comunicare pentru criminali şi terorişti. De aceea este atât de dificilă pregătirea unei legislaţii rezonabile, care să le permită oamenilor, într-un mod echilibrat şi eficient, să se bucure în siguranţă de toate avantajele internetului şi, în acelaşi timp, să elimine pericolele reale şi grave legate de abuzarea acestuia.

Prin urmare, susţin propunerile raportorului, care încearcă să găsească un echilibru între respectarea confidenţialităţii şi securitatea pe internet a unei persoane, respectând totodată drepturile şi libertăţile fundamentale ale acesteia. Consider, de asemenea, că pe lângă grija pentru calitatea serviciilor, autorităţile publice sunt responsabile pentru garantarea accesului la internet pentru persoanele cele mai sărace şi pentru cele ce locuiesc chiar şi în cele mai izolate regiuni ale ţării.

  Carl Lang şi Fernand Le Rachinel (NI), în scris – (FR) Utilizarea şi dezvoltarea internetului sunt fără îndoială o sursă importantă de progres, mai ales în ceea ce priveşte libertatea de exprimare şi democraţia. Găsirea unui echilibru între o astfel de libertate, protecţia confidenţialităţii şi securitatea necesară pe internet reprezintă o adevărată provocare pentru noi toţi.

Acesta este cazul mai ales în domeniul acţiunii politice. Într-adevăr, există persoane din opoziţie sau persoane cu viziuni politice controversate care nu au acces la diferitele tipuri de mass-media şi văd internetul ca pe o şansă de a-şi transmite mesajul în întreaga lume. O astfel de libertate nu trebuie cenzurată. China, Cuba şi Birmania, ca veritabile state totalitare, nu ezită să sufoce această libertate de exprimare prin cenzură şi prin filtrarea sistematică a informaţiilor, sfidând toate principiile democraţiei şi ale libertăţii.

Filtrarea informaţiilor de pe internet cu scopul de a combate pornografia, pornografia infantilă şi terorismul este esenţială, însă o astfel de vigilenţă trebuie să fie strict definită şi controlată.

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris − (RO) Raportul Lambrinidis este primul raport care abordează ca temă centrală problematica internetului din perspectiva utilizatorului. Am votat în favoarea lui, considerând că este un raport echilibrat şi de actualitate, care tratează principalele teme de interes în domeniu.

În calitate de raportor al grupului PPE-DE pe acest raport, consider că un aport important este recunoaşterea dreptului utilizatorului asupra conţinutului postat, în special dreptul acestuia de a şterge definitiv acest conţinut şi solicitarea ca viitoarea reglementare să definească identitatea digitală şi să propună măsuri concrete de protecţie a acesteia.

Raportul evidenţiază importanţa cooperării entităţilor implicate în dezvoltarea internetului, în vederea elaborării de instrumente de autoreglementare sau co-reglementare (de exemplu, coduri de bune practici), care să completeze normele legale existente. Dată fiind celeritatea dezvoltării internetului, aceste modalităţi de reglementare sunt de multe ori mai eficiente decât legislaţia tradiţională, fiind agreate şi aplicate de majoritatea entităţilor interesate, neimplicând forţa coercitivă a statului.

Internetul este cel mai mare spaţiu accesibil publicului din întreaga lume, iar viteza sa de dezvoltare ne poate lua prin surprindere dacă nu decidem să tratăm această temă în mod echilibrat şi realist, astfel încât reglementarea viitoare a spaţiului digital să se concentreze mai ales în jurul utilizatorului.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Am votat pentru raportul domnului Lambrinidis privind consolidarea securităţii şi a libertăţilor fundamentale pe internet.

Susţin în totalitate obiectivele propunerii, şi anume implicarea tuturor părţilor interesate, acţionarea la diferite niveluri, utilizând instrumentele naţionale, regionale şi internaţionale existente, şi, în cele din urmă, schimbul celor mai bune practici, pentru a putea răspunde în mod adecvat solicitărilor şi problemelor diferitelor tipuri de utilizatori ai internetului şi numeroaselor forme de activităţi online.

  Catherine Stihler (PSE), în scris −Susţin obiectivele acestui raport de a consolida securitatea şi libertăţile fundamentale pe internet.

Reciclarea navelor (B6-0161/2009)

  Edite Estrela (PSE), în scris – (PT) Am votat pentru propunerea de rezoluţie privind reciclarea sigură a navelor, deoarece consider că tratarea acestei chestiuni ca parte integrantă a ciclului de viaţă al unei nave este esenţială. Navele care se află la sfârşitul vieţii trebuie considerate reziduuri periculoase, din cauza substanţelor periculoase pe care le conţin, şi ar trebui să se încadreze, din acest motiv, în aria de competenţă a Convenţiei de la Basel.

Mă bucur să văd că există, la nivel comunitar, voinţa de a îmbunătăţi practicile de dezmembrare a navelor.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris – (PT) Obiectivele UE de protecţie a mediului pot fi atinse în totalitate numai dacă vor fi integrate în diferitele sectoare ale politicii comunitare. De aceea, această propunere de rezoluţie are ca scop accelerarea măsurilor pe care UE trebuie să le ia pentru a garanta că dezmembrarea navelor are loc în condiţii de siguranţă pentru lucrători şi cu o protecţie adecvată a mediului marin.

Eliminarea globală a petrolierelor cu cocă simplă şi întârzierea retragerii de pe piaţă a navelor vechi, dintre care multe conţin substanţe periculoase, ne permit prezicerea unei extinderi necontrolate a facilităţilor sub-standard în Asia de Sud, cu posibilitatea răspândirii acestora către ţările africane. Toate aceste motive ne îndeamnă să susţinem această propunere de rezoluţie, precum şi măsurile menite să asigure respectarea regulilor internaţionale privind siguranţa şi mediul.

  Preşedintele – Aici se încheie explicaţiile votării.

Reuniunea noastră va fi suspendată. Se va relua la ora 15 - pe scurt - cu o întrebare cu solicitare de răspuns oral privind rolul culturii în dezvoltarea regiunilor europene.