Stenograma dezbaterilor

Joi, 26 martie 2009 - Strasbourg

8. Rolul culturii în dezvoltarea regiunilor europene (dezbatere)

  Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei (O-0064/2009) de Doris Pack, în numele Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, privind rolul culturii în dezvoltarea regiunilor europene (B6-0226/2009).

  Doris Pack, autor – (DE) Doamnă preşedintă, domnule comisar, ne întâlnim la o oră neobişnuită, însă întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată astăzi a luat naştere în cadrul intergrupului „Un suflet pentru Europa”. Considerăm că vom găsi acest suflet în cele mai vechi diviziuni ale noastre – regiunile –, acolo unde oamenii comunică între ei cu un accent specific, într-un anumit dialect sau într-o limbă regională, acolo unde bucătăria locală are un gust deosebit, unde în piaţă se vând fructe şi legume din zonă, unde încă există cântece populare, acolo de unde provin basmele şi legendele: pe scurt, acolo unde simţi că aparţii, acolo unde te simţi ca acasă.

Evoluţia procesului de globalizare ameninţă cu o standardizare prea mare, iar multe caracteristici unice vor dispărea. Minunatele regiuni ale Europei îşi pot păstra aceste însuşiri deosebite, dar trebuie să se poată baza pe protecţia Uniunii Europene. Nu trebuie să dispară bogăţia şi varietatea regiunilor europene; acestea s-au duşmănit de multe ori, au fost ocupate, divizate, distruse de războaie şi reunificate. Regiunile sunt asemeni celulelor stem. Uniunea Europeană a păstrat o cultură a lucrurilor mărunte, iar drepturile omului o obligă şi în acest domeniu.

Scurta noastră dezbatere de astăzi şi rezoluţia ar trebui să stimuleze Comisia să găsească modalităţi de evidenţiere a bogăţiei culturale regionale, dar şi modalităţi prin care UE să contribuie la păstrarea şi dezvoltarea continuă a acestei bogăţii. Potenţialul cultural european trebuie folosit strategic. În 2009, anul creativităţii şi inovaţiei, posibilităţile de integrare a ideilor şi iniţiativelor din sectorul serviciilor publice şi civile la nivel local şi regional trebuie exploatate în mod judicios.

Doresc să le spun membrilor Comisiei pentru dezvoltare regională că nu intenţionăm să restrângem politicile regionale existente, ci pur şi simplu dorim să contribuim la dezvoltarea dimensiunii culturale a acestora. Rugăm Comisia să îşi îndeplinească rolul în acest sens.

  Joe Borg, membru al Comisiei − Doamnă preşedintă, în primul rând doresc să vă mulţumesc, în numele comisarului Figel, pentru şansa acordată, de a vorbi despre locul culturii în politicile noastre şi despre contribuţia sa deosebită la dezvoltarea regiunilor şi oraşelor europene. Importanţa culturii este luată în considerare în diferite moduri la nivel comunitar.

În contextul politicii de coeziune a UE, strategiile regionale şi locale s-au integrat cu succes în cultură, în vederea susţinerii creativităţii şi promovării inovaţiilor. Politica de coeziune susţine, de exemplu, protecţia patrimoniului cultural, dezvoltarea infrastructurii culturale şi a serviciilor, dezvoltarea atractivităţii regionale şi a legăturii sale cu turismul durabil, dar şi regenerarea economiilor locale şi dezvoltarea strategiilor transfrontaliere.

În 2007, Comisia a lansat Agenda europeană pentru cultură, care se află acum în prima fază de implementare. Această nouă abordare strategică a culturii stabileşte obiective comune şi vizează propulsarea valorii economice, sociale şi politice a culturii, prin consolidarea rolului său transversal. În acest cadru, Comisia şi statele membre colaborează sub egida unei noi metode deschise de cooperare, în vederea consolidării eforturilor comune în domenii care au un impact direct asupra strategiilor de dezvoltare locală şi regională. Astfel, de exemplu, se va maximiza potenţialul industriilor creative şi culturale, în special al IMM-urilor; se va promova accesul la cultură şi se va încuraja mobilitatea oamenilor de cultură.

În acest sens, Comisia va lansa în curând un studiu independent privind contribuţia culturii la dezvoltarea economică locală şi regională, în cadrul politicii regionale europene. Rezultatele acestui studiu vor sublinia valoarea investiţiilor în sectoarele culturale şi creative şi vor ilustra legăturile dintre aceste investiţii, obiectivele regionale specifice de dezvoltare şi Agenda de la Lisabona privind dezvoltarea şi crearea de locuri de muncă. Studiul va contribui şi la elaborarea unei Cărţi verzi privind potenţialul industriilor culturale şi creative, aflată în prezent în curs de elaborare şi care urmează să fie adoptată de către Comisie la începutul anului 2010.

Comisia organizează regulat conferinţe cu reprezentanţii autorităţilor locale şi regionale. Voi aminti doar zilele porţilor deschise, care reunesc în fiecare an un număr ridicat de persoane interesate la Bruxelles, pentru a dezbate o gamă variată de probleme privind politica regională şi de coeziune. În contextul acestor ateliere s-au avut în vedere în mod regulat aspecte privind cultura.

În plus, în contextul altor politici europene, precum politica maritimă integrată a UE, Comisia doreşte, de asemenea, să implice participanţii din societatea civilă în evidenţierea bogatului nostru patrimoniu maritim european. Astfel, în mai, în timpul festivităţilor Zilei Maritime Europene de la Roma, părţile interesate vor examina, printre altele, legăturile dintre patrimoniul maritim şi turismul regional durabil.

În final, doresc să menţionez şi Forumul cultural european, pe care Comisia îl va organiza pentru prima dată în contextul Agendei Europene pentru Cultură, la Bruxelles, pe 29 şi 30 septembrie, şi care va reuni reprezentanţi ai sectorului cultural şi ai autorităţilor naţionale, locale şi regionale.

  Manolis Mavrommatis, în numele Grupului PPE-DE – (EL) Doamnă preşedintă, domnule comisar, doresc să încep prin a saluta iniţiativa privind un aspect atât de interesant cum este rolul culturii în dezvoltarea regiunilor Uniunii Europene. Patrimoniul cultural este un element important în identitatea şi istoria dezvoltării popoarelor din Europa. Protejarea şi păstrarea acestuia este, deci, deosebit de importantă pentru educarea tinerei generaţii şi, în acelaşi timp, pentru respectarea identităţii europene. Indiferent de dimensiunea sa europeană, naţională sau locală, patrimoniul cultural este o valoare fundamentală pentru cetăţenii europeni. Ştim cu toţii că se pune accentul pe oraşele mari, unde se află cele mai celebre muzee şi monumente.

Se ştie, însă, că peisajul rural european, care reprezintă 90% din teritoriul Europei, suferă de pe urma abandonului şi a stagnării economice. Programele europene cu conţinut cultural contribuie semnificativ la dezvoltarea activităţii economice la nivelul regiunilor. Nu este vorba doar de asigurarea unor locuri de muncă, ci şi de crearea unor centre de atracţie pentru turismul cultural şi istoric, care să contribuie la dezvoltarea durabilă a acestor zone.

Deci, în opinia noastră, cultura contribuie direct la dezvoltarea educaţiei culturale a europenilor şi indirect la prosperitatea economică, în special în regiunile care au nevoie maximă de atenţie şi dezvoltare.

  Mary Honeyball, în numele Grupului PSE – Doamnă preşedintă, mă bucur că am şansa de a participa la această dezbatere. Îmi pare, însă, rău că discuţia are loc într-o după-amiază de joi, când nu este prezentă atâta lume câtă, poate, ar trebui.

Consider că această dezbatere este una importantă în contextul climatului economic actual. Am auzit deja discuţii despre cultură şi locurile de muncă şi despre felul în care industriile culturale şi persoanele implicate în domeniul cultural pot contribui la dezvoltarea economică. În momentele grele cu care ne confruntăm acum – care au fost deja abordate în Parlament – este important să discutăm aceste probleme într-un mod cât mai complet.

Mă aflu aici pentru că reprezint unul dintre marile oraşe menţionate de vorbitorul anterior. După cum ştiţi cu toţii, Londra este un centru cultural al UE cu o istorie bogată şi care are foarte multe de oferit. De asemenea, este centrul industriilor culturale britanice. Mă aflu, deci, aici, pentru a vorbi în numele persoanelor pe care le reprezint şi pentru a lupta pentru acele locuri de muncă la care se renunţă din start atunci când situaţia se înrăutăţeşte. Prin urmare, salut ceea ce a spus Comisia în legătură cu rolul industriilor culturale, în legătură cu felul în care dorim să le protejăm şi să le dezvoltăm şi în ceea ce priveşte rolul economic al culturii. Consider că rolul economic al culturii este ignorat foarte frecvent şi mult prea puţin discutat; nici măcar nu ne gândim la el, iar cultura o considerăm drept un subiect de categoria a doua. Acest lucru este inacceptabil, în special atunci când cultura poate fi atât de importantă pentru dezvoltarea noastră naţională şi regională. Sper că unul dintre lucrurile care vor reieşi din această dezbatere de astăzi – pe care o vom prelua şi in ţările noastre, iar de acolo feedback-ul va fi preluat de către Comisie şi Consiliu – va fi faptul că suntem foarte preocupaţi de felul în care se desfăşoară această dezvoltare regională, de modul în care vom gestiona această problemă şi de rolul culturii în acest sens.-

După cum a spus deja doamna Pack, există problema diversităţii culturale. Cred că unul dintre punctele forte ale UE şi ale Parlamentului European este faptul că cele 27 de state membre acţionează împreună, însă sunt şi foarte diferite, din multe puncte de vedere: au contexte şi culturi diferite şi, evident, limbi diferite. Acesta este doar începutul. Deşi lumea se micşorează pe zi ce trece, iar oamenii se apropie tot mai mult, există încă aceste diferenţe semnificative. Trebuie să le preţuim, deoarece ele stau la baza lucrurilor despre care discutăm acum. Cu toţii dorim şi trebuie să ne păstrăm identitatea şi conştiinţa de sine.

În acest context, cred că trebuie să luăm în calcul şi faptul că tot mai multe persoane sosesc pe continentul nostru. Sosesc persoane din alte părţi ale lumii – dintre care mulţi se află deja la a doua şi a treia generaţie în statele membre ale UE – care, din nou, provin din contexte diferite. Cred că trebuie să avem în vedere şi faptul că sosesc cu propria lor cultură, propria lor tradiţie şi propria limbă. Deşi aceşti oameni se integrează şi ne învaţă limbile, încă au identităţile lor separate. Aceasta este o problemă care nu a fost menţionată în cadrul acestei dezbateri, însă consider că este un aspect important şi care trebuie inclus în discuţii, în special atunci când este vorba despre multilingvism asupra căruia au existat numeroase dezbateri. Problema este una deosebit de importantă şi consider că poate ar trebui să-i acordăm mai multă importanţă, în contextul unei Europe aflate în schimbare. Prin urmare, trebuie să ne păstrăm culturile şi diversitatea existentă şi să absorbim noua diversitate care a sosit şi care soseşte în continuare pe continentul nostru. Din toate aceste motive, salut susţinerea pe care o acordăm culturii şi industriilor culturale, susţinerea arătată întreprinderilor mici şi mijlocii, despre care cred că, în situaţia economică actuală, pot fi coloana vertebrală a viitorului. Dacă marile întreprinderi şi corporaţii pierd oameni, concediază şi disponibilizează, poate întreprinderile mici şi mijlocii pot profita de această situaţie şi pot crea locuri de muncă pentru cei care pot lucra în acest sector.

Sper, deci, că vom recunoaşte cu toţii cât de important este rolul culturii în continentul şi în societatea noastră şi sper că aceia care participăm la această dezbatere vom duce mesajul mai departe, în ţările noastre, către regiunile şi oamenii pe care îi reprezentăm. Ştiu că mesajul este unul bun. Să-l răspândim, deci.

  Grażyna Staniszewska, în numele Grupului ALDE – (PL) Doamnă preşedintă, regiunile ocupă un loc deosebit de important în dezvoltarea culturii. De aici izvorăsc cele mai durabile programe de schimb şi proiecte comune între zone cu diferite tradiţii, obiceiuri şi realizări. Regiunile stimulează dezvoltarea culturii, iar cultura, reprezentată de proiecte şi evenimente importante şi atractive, devine un magnet care atrage investiţiile economice. Acesta este efectul clasic, ilustrat cel mai bine de către efectele splendidului program Capitala europeană a culturii. După un an de evenimente culturale are întotdeauna loc o revigorare economică. Numeroasele oraşe europene care încearcă să ia parte la acest proiect înţeleg acest lucru.

Cultura reprezintă o şansă deosebită, în special pentru zonele subdezvoltate, dar care sunt bogate în resurse naturale sau în atracţii turistice ori recreative, datorită amplasării lor geografice. Prin urmare, este foarte important să fim conştienţi de rolul semnificativ al autorităţilor regionale şi să le stimulăm activitatea prin programe speciale ale Uniunii Europene. Sper că în curând Comisia va prezenta o Carte verde, care să conţină, pe larg, măsurile ce trebuie luate în domeniul culturii, inclusiv problema cheie privind nivelul regiunilor.

Doamnelor şi domnilor, permiteţi-mi să atrag atenţia asupra iniţiativei de a stabili anul 2013 drept Anul european al limbilor vecine. Dezvoltarea dinamică a cooperării regionale în Europa este frecvent împiedicată de probleme referitoare la necunoaşterea limbii şi culturii ţărilor şi regiunilor învecinate, precum şi de imposibilitatea de a comunica fără bariere. Învăţarea unei limbi vecine poate reprezenta un pas uriaş în direcţia înţelegerii şi comunicării reciproce şi, deci, pentru consolidarea cooperării culturale şi economice şi la nivelul întregii Comunităţi Europene.

  Ryszard Czarnecki, în numele Grupului UEN – (PL) Doamnă preşedintă, consider că în această dezbatere trebuie reamintite cuvintele lui Jacques Delors, fostul Preşedinte al Comisiei Europene. La încheierea mandatului său ca Preşedinte al Comisiei, a fost întrebat dacă regretă ceva sau dacă există un aspect care nu a primit atenţia cuvenită şi a recunoscut că Uniunea Europeană şi Comisia au acordat prea puţin timp problemelor culturale. Cred că această autocritică poate reprezenta un drum de urmat.

Sunt de acord cu vorbitorul care a abordat aspectul priorităţilor ciudate ale Parlamentului. Spunem că este importantă cultura şi că nu sunt importante doar priorităţi precum instituţiile, administraţia şi reglementările. Apoi, vorbim despre aceste lucruri luni, marţi, miercuri şi joi dimineaţă. Doar dezbaterea de joi după-amiaza priveşte aspectele ce pot fi considerate fundamentale: cele culturale, deoarece cultura este de fapt fundaţia unităţii europene. Nu doar cultura regiunilor, ci şi cultura naţională, deoarece patrimoniul Europei este de fapt patrimoniul naţiunilor europene, iar acest lucru este, probabil, adevărat mai ales în ceea ce priveşte patrimoniul nostru cultural.

Mă bucur că s-a abordat acest subiect. Mă bucur fiindcă presupun că va deveni tot mai important în cadrul activităţilor Parlamentului şi ale executivului UE, în special la nivelul Comisiei şi al Consiliului.

  Věra Flasarová, în numele Grupului GUE/NGL – (CS) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, sunt de acord cu întrebările adresate de colega mea, Doris Pack. Din punctul meu de vedere, este foarte importantă susţinerea multilaterală pentru regiunile europene. În Europa existau de secole întregi graniţe care separau statele şi naţiunile, creând un fel de tărâm psihologic al nimănui. Din fericire, acum am reuşit eliminarea graniţelor prin intermediul acordului Schengen, însă regiunile rămân divizate, oraşele sunt înjumătăţite, iar problemele psihologice persistă, pentru că o parte din teritoriu se află undeva, iar cealaltă altundeva. Într-o Europă tot mai integrată, aceste cicatrici de pe hartă şi din minţile persoanelor se vindecă sigur, dar încet. Cel mai rapid mod de a le vindeca, mai eficient şi mai practic decât toate măsurile ierarhice, constă în susţinerea iniţiativelor civice şi a activităţilor organizaţiilor culturale şi instituţiilor regionale. Instituţiile regionale şi persoanele obişnuite care locuiesc în diferitele teritorii ştiu cel mai bine ce trebuie făcut pentru revigorarea regiunii respective.

Există multe proiecte a căror punere în aplicare ar reprezenta atât un pas înainte cât şi un impuls pentru acţiuni viitoare. Provin din zona Moraviei de Nord, din Silezia, o regiune în care se unesc teritorii cehe, poloneze şi slovace. Aici, în regiunea istorică Těšín, care cuprinde astăzi oraşul ceh Český Těšín şi oraşul polonez Cieszyn, s-a creat proiectul „O grădină pe ambele maluri ale râului”, deoarece cele două oraşe care odinioară formau o singură unitate urbană sunt despărţite de un râu. Proiectul creează legături între cele două maluri ale râului: nu doar legături de natură urbană, ci şi arhitectonice şi, mai ales, culturale. Ambele secţiuni ale acestui fost întreg omogen trebuie unite prin activităţile culturale ale locuitorilor. Râul dintre cele două oraşe şi împrejurimile lor trebuie să devină un loc de schimburi şi interferenţe culturale. Un aspect important al acestor proiecte este reprezentat de noile oportunităţi de angajare create nu doar în timpul punerii în aplicare a proiectului, ci şi după aceea. Sectorul serviciilor se va extinde cu siguranţă, mărind atractivitatea regiunii şi susţinând potenţialul turistic şi alte tipuri de întreprinderi aferente. Autorii proiectului "Grădina de pe ambele maluri ale râului" au fost inspiraţi de exemplul oraşelor Strasbourg din Franţa şi Kehl din Germania, care au fost de asemenea atât de apropiate încât au format o structură urbană naturală. Şi aici râul Rin curge între ambele oraşe. Ceea ce se întâmplă în Franţa şi în Germania se poate întâmpla şi în Republica Cehă şi în Polonia, sau oriunde altundeva în Europa. În Europa Centrală există mult mai multe exemple în acest sens. Când vorbim despre rolul jucat de cultură în dezvoltarea regiunilor Europei, ne gândim exact la aceste proiecte.

UE, Comisia şi Parlamentul Europei ar trebui să susţină proiectele culturale de acest gen, chiar mai mult decât au făcut-o până acum. Autorii iniţiativelor civile se plâng frecvent că aceste activităţi sunt blocate de o birocraţie complicată sau de structurile mult prea complexe din cadrul ministerelor şi birourilor.

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE) – Doamnă preşedintă, îi voi adresa două întrebări domnului comisar. Prima: ce este cultura? Şi a doua: ce Dumnezeu are de-a face cultura cu Uniunea Europeană?

În regiunea mea se află districtul istoric Northamptonshire. O parte din identitatea sa culturală, din istoria sa, provine din legăturile sale istorice cu industria de încălţăminte. În acest district, industria de încălţăminte a fost recunoscută pentru prima dată în anul 1202, când Peter cizmarul era deja celebru. În 1452, s-au reglementat preţuri şi greutăţi pentru diferiţi comercianţi, inclusiv pentru cizmari, iar Northampton a fost căminul industriei de încălţăminte încă din acea perioadă.

În 1841, conform recensămintelor, în district lucrau 1821 de cizmari. Echipa de fotbal a districtului, Northampton Football Club, încă este supranumită "Cârpacii", iar acum în Northamptonshire încă mai există 34 de fabrici de încălţăminte, toate vechi de mai bine de 100 de ani. Astăzi port o pereche de pantofi Barker, cumpăraţi din satul Earls Barton din minunata circumscripţie Westminster din Daventry. Avem un muzeu, avem evenimente culturale în cadrul industriei de încălţăminte, toate datând dinaintea Uniunii Europene.

Înţeleg, deci, rolul culturii în cadrul regiunilor, însă mă întreb dacă şi cum ne poate ajuta Uniunea Europeană în aceste probleme. Şi care sunt regiunile Europei? Cred că ar trebui să lăsăm culturile din regiunile Europei să se dezvolte aşa cum au făcut-o dintotdeauna: la nivel local, organic, nu centralizat.

  Vittorio Prodi (ALDE) – (IT) Doamnă preşedintă, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc pentru şansa acordată. Aş dori să ne extindem oarecum viziunea şi să privim spre viitor, nu spre trecut. Ne aflăm în situaţia în care ne dăm seama că dezvoltarea nu poate fi mereu continuă, ci mai degrabă este restricţionată de natura limitată a resurselor naturale şi de capacitatea limitată a pământului de a absorbi şi metaboliza deşeurile. Nu ne mai putem baza opiniile exclusiv pe creşterea materială – conceptul nostru de dezvoltare – ci trebuie să vedem dezvoltarea într-o legătură mai strânsă cu calitatea vieţii: în esenţă, trebuie să ne dematerializăm societatea.

Din acest punct de vedere, regiunile sunt la fel de importante pentru bogăţia lor culturală – adică pentru calitatea vieţii – care este deosebit de semnificativă într-un moment precum cel actual, în care stilul nostru de viaţă trebuie să se schimbe complet. În acest context al dematerializării, bogăţia unei regiuni, din punct de vedere al calităţii vieţii, este, deci, extrem de importantă, aş spune chiar indispensabilă.

Prin urmare, aş dori să cer Comisiei şi Parlamentului să înţeleagă că trebuie să realizăm modificări în stilul de viaţă, o dematerializare a societăţii noastre şi, deci, o activitate culturală, care va deveni de neînlocuit, pentru că va trebui să substituim bogăţia nematerială cu active materiale. Trebuie, deci, să încercăm să înţelegem şi să păstrăm această experienţă regională, înainte ca ea să fie distrusă.

Din acest motiv, v-aş ruga să continuăm această dezbatere, pentru că este esenţială şi pentru că trebuie pur şi simplu să ne schimbăm modul de viaţă.

  Zdzisław Zbigniew Podkański (UEN) – (PL) Doamnă preşedintă, frumuseţea culturii provine din diversitatea sa regională şi locală, care se modifică o dată cu dezvoltarea societăţii. Culturile regionale, bazate profund pe tradiţie, formează o bază puternică pentru culturile naţionale şi numeroasele lor varietăţi. Datorită diversităţii lor de formă şi expresie, sunt foarte atrăgătoare şi asigură stimulare artistică, experienţă şi emoţie şi consolidează legăturile în cadrul societăţii locale.

Culturile regionale sunt, însă, date la o parte de artiştii care se inspiră din ele. Se consideră frecvent că o cultură regională trebuie să fie o mişcare de amatori, în timp ce o mişcare profesionistă trebuie susţinută puternic din punct de vedere financiar. Probabil de aici provine tendinţa, care se manifestă şi la nivelul UE, de finanţare a unor proiecte mari şi costisitoare, inclusiv a unor proiecte internaţionale ce implică artişti din diferite ţări. Culturile regionale şi locale dispar treptat, la fel ca numeroasele forme de exprimare, disciplinele şi competenţele creative.

Astăzi putem vorbi despre cultura tradiţională şi populară din regiunile nedezvoltate istoric, însă nu putem spune prea multe despre existenţa acestei culturi în regiunile în curs de dezvoltare. Trebuie, prin urmare, să dezvoltăm urgent un program de cercetare pentru a documenta protecţia şi dezvoltarea culturii regionale în toate manifestările sale spirituale şi artistice. Aceste manifestări sunt prezentate mai detaliat în amendamentul meu la rezoluţia pe care o discutăm. Sper că acesta va primi susţinerea deputaţilor.

  Pál Schmitt (PPE-DE) - (HU) Cultura creează valoare atât în sens intelectual cât şi material. Industriile culturale şi creative angajează milioane de persoane la nivel european. Printre sectoarele care înregistrează creşterea cea mai dinamică se numără cel al filmelor, cărţilor, compoziţiilor şi publicaţiilor muzicale – care formează industria muzicală.

Nu este o întâmplare faptul că iniţiativele cele mai de succes şi mai populare ale UE sunt strâns legate de cultură. Datorită programului de schimb pentru colecţiile europene de artă, publicul din Budapesta poate admira în prezent o expoziţie fără egal a lui Gustave Moreau şi Alfons Mucha într-un important muzeu.

O altă iniţiativă de acest gen este programul capitalelor culturale ale Europei, care evidenţiază şi promovează nu doar oraşe, ci şi regiuni întregi. Peste mai puţin de un an, în 2010, acest titlu va fi deţinut de un orăşel puţin cunoscut din sudul Ungariei, Pécs, unde sutele de mii de vizitatori atraşi în zonă vor impulsiona dezvoltarea întregii regiuni.

Sunt convins că doar prin cultură UE se poate apropia de cetăţenii săi şi îi poate apropia şi pe aceştia între ei. Atunci când vorbim de identitate regională în Uniunea Europeană, este evident că invocăm conceptul de cultură. Sper că în perioada de după strategia de la Lisabona cultura şi educaţia vor avea la dispoziţie mai multe iniţiative şi resurse decât cele pe care le au în prezent. Pentru că motorul economic al unei societăţi moderne, bazate pe cunoştinţe, este spiritul inventiv şi original, adică: inovaţia şi creativitatea.

  Bernd Posselt (PPE-DE) – (DE) Doamnă preşedintă, acum treizeci de ani mă aflam aici, la Strasbourg, la prima întrunire a Parlamentului European ales prin vot universal direct. Cel mai în vârstă deputat era Louise Weiss, după care a fost denumită şi această minunată clădire, ea însăşi un splendid obiect european de cultură. Discursul doamnei Weiss a fost documentul intelectual de înfiinţare a Parlamentului European. Doamna Weiss a spus atunci că trebuie să existe uniune între europeni, o uniune bazată pe o cultură europeană comună.

Această cultură europeană nu este, deci, ceva nou, după cum cred mulţi, ci reprezintă redescoperirea unor concepte mult mai vechi decât statele, domnule Heaton-Harris. Graniţele, cel puţin pe continent, sunt în mare parte destul de artificiale. Cultura este puternic înrădăcinată în regiuni frecvent despărţite de graniţe artificiale, iar cultura regională are o importanţă deosebită, ea reprezentând o legătură între naţiuni. Una dintre cele mai importante personalităţi culturale a fost poetul Adalbert Stifter, din Pădurea Boemiei, care a lucrat în Bavaria, în Austria Superioară şi în Boemia, şi care a unit popoarele ceh şi german. Această tradiţie trebuie păstrată vie – cultura distrusă de naţionalism şi strămutări, cultura minorităţilor, cultura regională, cultura regiunilor europene ce depăşesc graniţele şi, în special, diversitatea pe care o vom putea proteja doar împreună.

Franz Josef Strauß, marele european bavarez, spunea odată că vom putea rămâne bavarezi, basci, germani sau bretoni doar dacă vom deveni europeni în timp util – Europa nefiind un factor centralizator, ci un acoperiş comun care să ne apere de furtunile globalizării şi standardizării.

  Iosif Matula (PPE-DE) - (RO) Proiectul Uniunii Europene, gândit mai degrabă ca un mecanism de integrare economică, datorează enorm liantului reprezentat de cultura europeană. În acelaşi timp, încurajarea diversităţii se înscrie printre obiectivele agendei culturale europene, lansată în această legislatură alături de promovarea culturii ca mijloc de creştere economică şi încorporarea sa în relaţia cu ţările terţe.

Cultura trebuie să fie privită într-o perspectivă uşor diferită, dacă ne gândim la faptul că acest sector produce mai multă bogăţie decât industria chimică europeană, spre exemplu, antrenând milioane de angajaţi.

Domeniul poate contribui la dezvoltarea regiunilor dezavantajate prin subvenţiile pentru proiectele de cooperare culturală în toate domeniile artistice şi culturale. România, de exemplu, a dovedit că poate desfăşura proiecte de anvergură în parteneriat cu regiuni europene prin programul „Sibiul, capitală culturală europeană 2007”, care a avut un mare impact economic asupra zonei.

Totodată, trebuie să încurajăm programele de mobilitate transfrontalieră a lucrătorilor din sectorul cultural şi circulaţia transnaţională a realizărilor culturale şi artistice.

Şi spun aceste lucruri în calitate şi de membru CULT şi REGI, dar şi fost preşedinte a unei regiuni europene de frontieră.

  Zbigniew Zaleski (PPE-DE) – (PL) Doamnă preşedintă, oamenii trebuie să mănânce, să se deplaseze şi să se adăpostească de frig sau de ploaie. Acestea sunt elemente de producţie şi comerţ care contribuie la îndeplinirea necesităţilor fundamentale. Totuşi, tipul de furculiţă cu care mâncăm sau felul în care arată bicicleta sau acoperişul casei noastre nu are nimic de-a face cu economia, ci este o expresie a culturii. Oamenii simt nevoia spirituală de a crea, doar de dragul creaţiei. Se mândresc cu munca lor atunci când cei care o văd sau o ating îşi exprimă aprecierea şi se simt mai bine din acest motiv. Un element important este faptul că diversitatea culturală este frecvent asociată cu regiunile. Aceste regiuni şi cultura lor nu ar trebui unificate niciodată; într-adevăr, trebuie sprijinită diversitatea. Cultura este o expresie a sufletului regiunilor. UE ar fi un loc foarte neinteresant fără bogăţiile culturale pe care le are astăzi. Păstrarea culturii costă mult, iar rolul nostru este acela de a sprijini cultura. Fără cultură, în Uniunea Europeană nu ar exista economie şi nu ar exista oameni fericiţi.

  Ewa Tomaszewska (UEN) – (PL) Doamnă preşedintă, bogăţia culturală a Europei se datorează marii diversităţi a regiunilor sale. Această diversitate trebuie protejată. Dantela de Koniaków este complet diferită de dantela de Bruges. Amestecul creat printr-o reproducere superficială a ideilor preluate din cultură conduce la sărăcie. Trebuie să protejăm această diversitate a formelor şi expresiilor culturii, inclusiv multilingvismul şi cultura materială, pentru că diversitatea este identitatea noastră, este o sursă de dezvoltare creativă şi de îmbogăţire reciprocă. De asemenea, aceasta conferă un scop turismului cultural. Cultura regiunilor necesită sprijin şi protecţie. Aş dori să cer Comisiei Europene să dezvolte un program în acest scop.

  Janusz Onyszkiewicz (ALDE) – (PL) Doamnă preşedintă, mottoul Uniunii Europene este „Uniţi în diversitate”. Această diversitate face ca întreaga UE să fie deosebit de atractivă şi, de asemenea, înseamnă că suntem foarte diferiţi faţă de ţări precum Statele Unite. Diversitatea culturală se bazează de fapt, printre altele, pe imensa diversitate a culturilor noastre regionale, o diversitate care face ca aceste regiuni şi ţări întregi să fie foarte atractive pentru turişti. Sunt atractive pentru noi, pentru europeni, dar sunt extrem de atrăgătoare şi pentru alţii, care pot veni în Europa să vadă, să trăiască şi să aprecieze această diversitate neobişnuită.

Cultura regională trebuie, deci, sprijinită, chiar şi numai pentru acest motiv. Să nu uităm însă: cultura regională este o punte care oferă persoanelor din diferitele regiuni posibilitatea de a participa la ceea ce se consideră cultura înaltă. Fără aceasta, este greu să vorbim despre armonizarea şi popularizarea anumitor modele de cultură şi a percepţiei lor.

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE) – (PL) Doamnă preşedintă, realizarea unităţii europene, păstrându-ne totuşi diversitatea, identitatea şi moştenirea culturală reprezintă cea mai mare valoare a Comunităţii noastre. Naţiunile, regiunile şi diferitele comunităţi locale îşi cultivă şi dezvoltă cultura şi tradiţia, aducând această moştenire într-o Europă unită. Îşi împart cultura cu alte regiuni şi, în schimb, află despre realizările şi succesele celorlalte. Astfel, oferă ceva celorlalte, dar şi preiau ceva de la celelalte regiuni.

Pentru a păstra moştenirea culturală în regiuni şi în zonele de mai mici dimensiuni, este important să fie disponibile fonduri de la bugetul UE. Cei care se temeau că după integrare îşi vor pierde cultura şi identitatea îşi dau seama că se întâmplă de fapt opusul: UE sprijină cultura regională, populară şi locală.

  Christopher Beazley (PPE-DE) – Doamnă preşedintă, îl susţin pe colegul meu, Zbigniew Zaleski.

Cineva a spus cândva: „Când aud cuvântul «cultură», îmi caut pistolul”. Cred că Parlamentul European subestimează astăzi, la fel ca parlamentele şi guvernele noastre naţionale, importanţa educaţiei şi culturii. Întotdeauna ne aflăm pe ultimul loc.

Se spune că "mâna care mişcă leagănul este mâna care cârmuieşte lumea". Personal, consider că Grecia a fost leagănul civilizaţiei europene. Şi-au adus contribuţia şi câţiva englezi – lordul Byron şi alţii. Poate comisarul Borg din Malta, patria lui George Cross, ne poate răspunde la această întrebare: de ce nu putem cheltui ceva mai mulţi bani pentru a susţine viitorul culturii civilizaţiei noastre? Cheltuim nu ştiu câte milioane de miliarde de euro pe una şi pe alta; vă rog – muzică, poezie, istorie, armonie. Daţi-ne o şansă.

  Joe Borg, membru al Comisiei − Doamnă preşedintă, doresc să mulţumesc onorabililor membri pentru aspectele prezentate. Îi voi transmite comisarului Figel opiniile şi preocupările dumneavoastră. Aş dori, totuşi, să exprim câteva păreri şi reacţii generale.

Doamna Pack a vorbit despre armonizarea regulilor la nivel european şi despre impactul acestora asupra diversităţii regionale. Aş dori să subliniez că armonizarea la nivel european este necesară pentru a asigura un echilibru în cadrul Uniunii Europene, astfel încât cetăţenii să poată beneficia cu adevărat de pe urma pieţei unice interne. Aceasta nu ar însemna, însă, că o astfel de armonizare conduce la o diversitate culturală mai redusă. De fapt acesta a fost rezultatul Anului european al dialogului intercultural.

În plus, prin politica sa regională, Comisia promovează diversitatea culturală şi investeşte în cultură, atât în mod direct cât şi indirect, implicând autorităţile regionale şi părţile interesate. Într-o serie de domenii ale politicii, Comisia încearcă să promoveze diversitatea şi să ia în calcul specificităţile regionale de la nivelul Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte problema culturii şi a crizei economice şi contribuţia globală la creştere şi la crearea de locuri de muncă, vă reamintesc doar că anul acesta Comisia efectuează un studiu privind integrarea dimensiunii culturale în strategiile de dezvoltare regională pentru 2007-2013. Rezultatele studiului vor evidenţia valoarea investiţiilor în sectorul cultural, inclusiv în industriile culturale şi creative şi vor sublinia legăturile dintre aceste investiţii, obiectivele specifice de dezvoltare regională şi Agenda de la Lisabona.

În ceea ce priveşte Cartea verde, doresc să vă informez, după cum am spus şi la început, că acest document de politică va apărea în primul trimestru al anului 2010 şi vizează lansarea unui proces de consultare deschisă. Are trei obiective principale în ceea ce priveşte politica. În primul rând, promovarea unei abordări mai strategice. În al doilea rând, descătuşarea potenţialului industriilor culturale şi creative europene şi în al treilea rând, contribuirea la dezvoltarea strategiilor care au ca scop încurajarea legăturilor dintre industriile culturale şi creative şi alte sectoare ale economiei şi, deci, conectarea culturii şi creativităţii cu inovaţia şi economia în sens mai larg. Dimensiunea regională va fi desigur luată în calcul în acest context.

Doresc să închei prin a face referire la declaraţia domnului Posselt, privind felul în care naţionalismul distruge cultura. Cu siguranţă nu în cazul Uniunii Europene: noi credem cu tărie în unitate şi diversitate şi susţinem aceste concepte.

  Preşedintele – Am primit trei propuneri de rezoluţie în conformitate cu articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc în următoarea perioadă de sesiune.