Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 1 aprilie 2009 - Bruxelles

12. Noul acord UE-Rusia (dezbatere)

  Preşedinte. – Următorul punct este raportul (A6-0140/2009) prezentat de Janusz Onyskiewicz, în numele Comisiei pentru afaceri externe, privind noul acord UE-Rusia (2008/2104(INI)).

  Janusz Onyszkiewicz, raportor. − (PL) Domnule Preşedinte, acest raport descrie relaţia dintre Uniunea Europeană şi Rusia ca fiind de o importanţă crucială pentru interesele economice şi politice ale Uniunii. Pune accentul pe rolul pe care Rusia poate şi ar trebui să-l joace pe scena internaţională, mai ales în vecinătatea noastră imediată, unde poate contribui la stabilitatea economică şi politică a regiunii.

În plus, raportul atrage totuşi atenţia asupra reacţiei Rusiei exagerat de agresive la intervenţia armată a Georgiei din Osetia de Sud şi asupra acţiunii extinse şi neprovocate a forţelor ruse în Abkhazia. Raportul subliniază nevoia de dialog raţional în materie de securitate. Acesta ar trebui să fie un dialog bazat pe respectarea legislaţiei internaţionale şi a integrităţii teritoriale a statelor. De asemenea, raportul evidenţiază că evenimentele din Caucaz şi recunoaşterea independenţei ambelor enclave, Osetia şi Abkhazia, pun la îndoială măsura în care Rusia este cu adevărat pregătită şi capabilă să construiască un spaţiu comun de securitate în Europa alături de Uniunea Europeană.

Raportul sugerează că discuţiile privind respectarea deplină de către Rusia a angajamentelor şi acordurilor care au pus capăt conflictului georgian ar trebui să se încheie înainte de adoptarea unui acord negociat. Acest lucru ar presupune un acord privind statutul Abkhaziei şi al Osetiei de Sud. De asemenea, raportul invită Rusia să îşi asume angajamente ferme de a nu utiliza forţa împotriva vecinilor săi.

În plus, raportul arată că evenimentele recente care implică atacul Rusiei asupra integrităţii teritoriale a Georgiei periclitează relaţia dintre Uniunea Europeană şi Rusia, asemenea rolului Rusiei în criza de aprovizionare cu gaze.

Raportul arată faptul că este recomandabil să se înlocuiască acordul curent cu un nou acord mai extins. Acordul în cauză ar trebui să reglementeze toate aspectele cooperării noastre şi să fie obligatoriu din punct de vedere juridic. De asemenea, ar trebui să conţină proceduri clare de soluţionare a litigiilor.

Raportul reglementează şi securitatea energetică. Se mai abordează şi includerea într-un acord negociat a dispoziţiilor fundamentale ale tratatului privind energia şi protocolul de tranzit. Trimiterea este făcută în pofida faptului că tratatul este în prezent obligatoriu din punct de vedere juridic, şi pentru Rusia, deşi Rusia se poate retrage din acesta.

Raportul indică uriaşul potenţial latent al unor eventuale acorduri economice reciproce, bazate pe un parteneriat egal între ambele părţi. Aceste acorduri ar putea conduce la o interdependenţă avantajoasă pentru ambele părţi. În conformitate cu raportul, este extrem de important ca statele membre şi Uniunea Europeană în ansamblu să exprime o poziţie unitară, în special în privinţa relaţiilor cu Rusia. De asemenea, este esenţial ca, în conformitate cu diferitele tratate ale Uniunii Europene, statele membre să se consulte în timp util cu privire la orice iniţiative bilaterale cu Rusia. Acest lucru este mai ales fundamental în cazurile care ar putea avea repercusiuni asupra altor state ale Uniunii Europene sau pentru Uniunea Europeană în ansamblul ei.

În raport, se acordă o mare atenţie drepturilor şi libertăţilor omului în Rusia. Se subliniază faptul că, în calitate de membru al Consiliului Europei, Rusia este obligată să respecte principiile pe care a fost înfiinţat Consiliul. Se afirmă că respectarea respectivelor principii este vitală pentru reuşita negocierilor privind cooperarea dintre Uniunea Europeană şi Rusia. Se consideră că este regretabil faptul că Rusia se opune introducerii unor măsuri eficiente în scopul de a asigura că nu se vor repeta numeroasele cazuri în care autorităţile ruse au încălcat drepturile omului şi au fost condamnate de Curtea Europeană de Justiţie.

Merită să atragem atenţia asupra uneia dintre numeroasele recomandări cuprinse în raport, şi anume că Uniunea Europeană ar trebui să continue să susţină candidatura Rusiei pentru aderarea la Organizaţia Mondială a Comerţului. Se consideră că este foarte important ca Rusia să respecte angajamentele de aderare înainte de a deveni în mod oficial membru. În special, aceasta presupune ca Rusia să înceteze procesul practicilor de abandonare care au fost deja introduse. În acest context, merită să reamintim imensa importanţă pe care o acordăm protecţiei eficiente a proprietăţii intelectuale, comerciale şi industriale.

Raportul conţine recomandări privind drepturile omului, libertatea presei, independenţa autorităţilor judiciare şi restrângerea treptată a sferei permise de intervenţie ale ONG-urilor în Rusia. De asemenea, raportul reglementează o serie de aspecte economice, precum navigaţia maritimă în Marea Baltică şi de-a lungul coastei de nord a Rusiei, traficul aerian deasupra Siberiei şi acordurile reciproce în vederea unor eventuale investiţii nerestricţionate.

  Alexandr Vondra, --preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − Domnule Preşedinte, aş dori să mulţumesc Parlamentului pentru ocazia de a aborda, în această şedinţă, subiectul relaţiei cu Rusia. Aşa cum cu siguranţă ştiţi deja, Consiliul a discutat în detaliu relaţia cu Rusia acum câtva timp, când am stabilit bazele şi argumentele pentru un nou acord UE-Rusia, prin urmare, considerăm că este esenţială reluarea negocierilor pentru un nou acord. În cele din urmă, Rusia este vecinul nostru cel mai mare, unul dintre partenerii noştri cheie şi un actor indispensabil pe scena internaţională. În prezent, când criza economică loveşte deopotrivă foarte violent Uniunea Europeană şi Rusia, este clar că confruntările nu ne vor face pe niciunii mai puternici.

Pe de altă parte, o cooperare constructivă, raţională şi avantajoasă pentru ambele părţi şi îndeplinirea angajamentelor internaţionale de către Rusia cu siguranţă le-ar putea întări pe amândouă.

Mai mult, dialogul şi angajamentul constructiv sunt mijloace importante prin intermediul cărora ne putem apăra interesele şi ne putem promova valorile faţă de Rusia.

Pe scurt, acest lucru ne-a determinat în principal să decidem reluarea negocierilor privind un nou acord UE-Rusia, în ciuda evenimentelor care s-au petrecut în Georgia în luna august. Criza şi implicaţiile sale continuă, în mod cert, să ne umbrească relaţiile. Negocierile nu legitimează nicidecum comportamentul Rusiei în Georgia, inclusiv în teritoriile Abkhaziei şi Osetiei de Sud, iar Uniunea Europeană dezaprobă cu fermitate aceste practici. Sprijinul nostru pentru integritatea teritorială a Georgiei sugerează în mod clar poziţia noastră fermă în acest sens. -

Ne aşteptăm în continuare ca Rusia să se comporte în mod responsabil şi să îşi onoreze toate angajamentele. Aceasta înseamnă, în special, că vom acorda o atenţie deosebită vecinilor noştri comuni cu Rusia în cursul întregului proces de negociere. Criza din Georgia a demonstrat cum conflictele nesoluţionate pot rămâne volatile chiar şi după mulţi ani şi că intervenţia militară nu este o soluţie.

Trebuie să îi reamintim Rusiei că are multe de câştigat dacă adoptă un comportament constructiv faţă de vecinii săi şi că are multe de pierdut dacă continuă pe calea confruntării. La urma urmelor, Rusia a dovedit deja că ştie cum să se comporte faţă de vecinii săi din Europa Centrală, care fac parte acum atât din Uniunea Europeană, cât şi din NATO.

Vom continua să insistăm asupra faptului că Rusia trebuie să îşi îndeplinească angajamentele internaţionale şi să respecte integritatea teritorială şi suveranitatea Georgiei şi ale altor ţări est-europene care sunt vecini comuni cu Uniunea Europeană. De asemenea, se aşteaptă o cooperare deplină din partea Rusiei şi a Georgiei, la dezbaterile de la Geneva.

Nu intenţionez să vă prezint în detaliu stadiul curent al negocierilor cu Rusia privind noul acord. Comisia, ca negociator al acordului, va putea să vă descrie evoluţia procesului într-o măsură mai mare.

Aş reaminti că suntem doar la începutul procesului, care poare dura o bună perioadă de timp. Nu ar trebui să ne descurajăm dacă avansăm mai anevoios la început. Cu toate acestea, sunt sigur că, până la sfârşitul preşedinţiei noastre, vom distinge mai clar ceea ce doresc ambele părţi să se reglementeze prin noul acord.

Îi mulţumim lui Janusz Onyszkiewicz pentru raportul său şi pentru recomandările formulate în acesta. În general, vă împărtăşim îngrijorările, precum şi obiectivele.

Aş dori acum să fac câteva remarci cu privire la partea referitoare la securitatea externă din noul acord, unde şi preşedinţia joacă un rol în negocieri. Este extrem de important ca noul acord să conţină dispoziţii în conformitate cu care să se asigure un dialog şi o cooperare eficiente cu Rusia, şi să se bazeze pe valori comune, pe îndeplinirea angajamentelor internaţionale existente, pe statul de drept şi pe respectarea democraţiei, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Acest lucru are o însemnătate deosebită în ceea ce priveşte vecinii noştri comuni. Într-adevăr, este esenţial, dacă avem în vedere o soluţie pentru conflicte foarte vechi.

Prevenirea conflictelor este, de asemenea, un obiectiv important. Trebuie urmărit atât prin dialog politic, cât şi prin iniţiative comune.

Se înregistrează un anumit progres cu Rusia în sfera dialogului politic şi în ceea ce priveşte partea referitoare la securitatea externă din noul acord. Desigur, dificultatea rezidă în detalii. Cea mai interesantă şi mai dificilă parte a negocierilor începe acum, odată cu discutarea unor propuneri de text concrete.

Dat fiind că negocierile sunt în derulare, nu ar fi adecvat să vă prezint detaliile aici. Cu toate acestea, vă pot asigura că vom încerca să obţinem dispoziţii substanţiale privind consolidarea dialogului pe scena internaţională, combaterea terorismului, controlul armamentului, dezarmarea şi neproliferarea, drepturile omului, democraţia şi statul de drept, gestionarea crizei şi protecţia civilă.

La reuniunea la nivel înalt UE-Rusia de la Khanty Mansiysk, s-a convenit că obiectivul nostru comun a fost încheierea unui acord strategic care va oferi un cadru cuprinzător pentru relaţiile UE-Rusia în viitorul apropiat şi va ajuta la dezvoltarea potenţialului relaţiei noastre. Acesta rămâne obiectivul nostru şi unul pe care preşedinţia, precum şi preşedinţiile succesive, vor continua să-l urmărească.

Suntem pregătiţi să informăm permanent Parlamentul cu privire la evoluţia negocierilor şi vă suntem recunoscători pentru contribuţia dumneavoastră, în special prin textul rezoluţiei dumneavoastră.

  Benita Ferrero-Waldner, membră a Comisiei. – (DE) Domnule Preşedinte, stimaţi colegi, aş dori să încep prin a-i adresa calde mulţumiri domnului Onyszkiewicz pentru acest raport de mare valoare.

Am subliniat în mod consecvent că apreciem avizul Parlamentului şi, desigur, sunt încântată să vă ofer informaţii suplimentare privind derularea negocierilor.

Domnule Preşedinte, Rusia este şi va rămâne un partener important pentru noi. Interesele noastre comune sunt complexe şi suprapuse, de la contacte economice la, de pildă, cooperarea noastră ca parteneri în Cvartetul pentru Orientul Mijlociu sau, ca recent, în Afganistan şi Pakistan. Bineînţeles, după cum ştim cu toţii, există şi diferenţe majore de opinie, de exemplu, în ceea ce priveşte integritatea teritorială a Georgiei. Apar în mod repetat tensiuni în ceea ce priveşte consolidarea rolului nostru în spaţiul de vecinătate comun al Rusiei şi al Uniunii Europene. În acest context, se afirmă adesea în mod greşit că suntem dependenţi de vecinul nostru mare. În ceea ce priveşte comerţul şi energia, suntem mai degrabă dependenţi unii de alţii sau, cu alte cuvinte, am devenit fiecare dintre noi un partener indispensabil pentru celălalt. Prin urmare, acestea sunt vremuri în care relaţiile noastre cu Rusia sunt extrem de importante şi în care o strategie comunitară unificată şi vizionară este absolut vitală.

Mâine, preşedintele Obama se va întâlni cu preşedintele Medvedev pentru prima dată, pentru a apăsa pe butonul de resetare, ca să spunem aşa, a relaţiei Statelor Unite ale Americii cu Rusia. Cu siguranţă, această nouă abordare trebuie salutată, dar noi nu trebuie să relansăm totul de la început. Noi nu avem nevoie să ne resetăm relaţiile; în schimb ar trebui să le reglăm în mod constant. Acest lucru se află chiar în vârful listei noastre de priorităţi.

După cum a evidenţiat Comisia în comunicarea sa din 5 noiembrie, având în vedere natura complexă şi extensivă a relaţiilor noastre şi numeroasele domenii în care suntem dependenţi unii de alţii, trebuie să ne implicăm în mod consecvent în negocieri cu Rusia şi aş mai afirma că trebuie să fim lucizi şi orientaţi spre rezultat. Negocierile pentru un nou acord sunt, fără îndoială, cel mai bun mod de a avansa o poziţie comunitară unitară, care ne apără interesele, în scopul de a ajunge la un acord cu privire la cele mai importante domenii. În timp ce eu vă vorbesc acum, a patra rundă de negocieri este în desfăşurare la Moscova.

Am căzut acum de acord asupra unei structuri generale a acordului, care ar trebui să formeze o bază obligatorie din punct de vedere juridic pentru toate aspectele relaţiilor noastre în viitorul apropiat. În acelaşi timp, nu am stabilit totuşi termene artificiale pentru negocieri: în opinia mea, ar trebui să alocăm tot timpul necesar pentru a ajunge la un rezultat satisfăcător, deoarece acordul actual va rămâne în vigoare până la acel moment, prin urmare, nu este o nevoie stringentă de a ne urgenta demersurile. Astfel nu trebuie să aşteptăm noul acord înainte de a putea aborda probleme curente. Până în prezent, s-au discutat aspecte de politică, justiţie şi securitate, astfel încât poziţiile noastre respective sunt mai bine înţelese; am început acum să discutăm aspecte economice.

În orice caz, nu ar trebui să ne surprindă că cele două părţi au abordări foarte diferite în unele domenii. Deşi Rusia are ambiţii mari pentru cooperarea privind politica externă şi de securitate, de exemplu, este mai puţin ambiţioasă în ceea ce priveşte problemele economice. Bineînţeles, este în interesul nostru ca, în Uniunea Europeană, relaţiile noastre comerciale şi economice să cuprindă dispoziţii obligatorii din punct de vedere juridic şi aplicabile, pentru a se asigura că Rusia acceptă un sistem bazat pe norme clare. Este în special cazul subiectului energiei, domeniu în care facem eforturi pentru acceptarea principiilor Cartei energiei, principalele principii fiind transparenţa, reciprocitatea şi nediscriminarea.

Criza gazelor de la începutul anului a ştirbit încrederea în viabilitatea relaţiilor noastre în domeniul energiei şi acest lucru trebuie remediat. Prin urmare, încercăm, în paralel cu negocierile, să consolidăm semnificativ sistemul de avertizare rapidă, care stabileşte dispoziţii privind monitorizarea şi observarea în condiţii de criză, pentru a evita conflictele şi a facilita rezolvarea.

Acordul pe care îl negociem ar trebui, desigur, să se bazeze şi pe respectarea drepturilor omului şi a democraţiei, iar noi credem că aceasta ar trebui să fie o componentă esenţială. În esenţă, după cum a afirmat domnul Vondra, Rusia şi UE şi-au asumat aceleaşi angajamente în ONU, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) şi Consiliul Europei. Tratatul nostru ar trebui să pună accentul asupra respectării acestor angajamente şi interese comune. În mod evident, nu poate rezolva conflictele în Europa prin propriile capacităţi, dar ar trebui să ofere un cadru pentru soluţionarea conflictelor.

În paralel cu negocierile noastre, ne vom continua eforturile în forumuri existente, în dezbaterile de la Geneva pentru Georgia, în formatul 5+2 pentru Transnistria şi în procesul de la Minsk pentru Nagorno-Karabakh. După cum am spus, justiţia şi afacerile interne sunt importante pentru ambele părţi din cadrul negocierilor, deoarece sunt domenii în care eu percep un potenţial semnificativ pentru o cooperare reciproc avantajoasă, mai ales în combaterea crimei organizate şi, de asemenea, în îmbunătăţirea condiţiilor pentru călători bona fide. Cu toate acestea, posibilitatea eliminării obligaţiei de obţinere a unei vize, conform solicitării Rusiei, va reprezenta o perspectivă realistă doar în corelaţie cu îmbunătăţiri suplimentare în alte domenii. De exemplu, dacă Rusia ar pune în aplicare standarde mai înalte de protecţie a datelor, am ajunge mai uşor la o cooperare eficientă în termeni generali; cercetarea, educaţia şi cultura furnizează, de asemenea, numeroase oportunităţi de cooperare în interesul cetăţenilor noştri şi ar trebui să se ia în considerare în noul acord.

Raportul pe care îl dezbatem astăzi include în mod evident multe alte propuneri, pe care nu am timp să le analizez acum, dar, desigur, vor apărea în cursul dezbaterii. Aş dori să subliniez încă o dată că apreciez în mod special linia pe care a adoptat-o domnul Onyszkiewicz în raportul prezentat şi în proiectul de rezoluţie propus. Dacă sunt necesare informaţii suplimentare în urma dezbaterii de astăzi, voi fi încântată să ofer Comisiei pentru afaceri externe, de exemplu, o informare completă în orice moment, la fel cum am făcut-o anul trecut.

În concluzie, aş dori să subliniez că mă interesează în mod deosebit avansarea cu succes a negocierilor şi, pentru aceasta, îmi ofer întregul sprijin. Sper că un tratat bun va plasa relaţiile UE-Rusia pe o bază solidă şi previzibilă în viitorul apropiat şi astfel va aduce o contribuţie importantă la stabilitate şi securitate pe continentul nostru.

  Cristina Gutiérrez-Cortines, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie. − (ES) Domnule Preşedinte, este limpede pentru noi şi pentru Europa, pentru Comisia pentru industrie, cercetare şi energie şi pentru noi, în Europa, că energia a devenit un instrument de politică externă, un element de schimbare care este capabil să declanşeze conflicte sau să ne unească şi tocmai acesta este subiectul la care ne referim astăzi.

În mod tradiţional, Europa a fost unită cu Rusia. Istoria ne arată că, în dezvoltarea sa, Belarusul a fost clar influenţat de Occident, iar tradiţia rusească, în ceea ce priveşte religia, toate formele de educaţie şi majoritatea sistemelor de valori, a urmat modul european de gândire care a îmbogăţit Rusia. De asemenea, cultura noastră a fost îmbogăţită de tradiţia savanţilor din Rusia, a marilor matematicieni din Kazan şi alte regiuni, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru literatura sa.

Cred că ar trebui să ne gândim la tensiunile din era socialistă ca la un antract care trebuie reţinut, dar aceste tensiuni nu reprezintă un factor constant. Experienţa noastră constantă cu Rusia a fost marcată de unitate; de aceea, în domeniul energiei, unde Europa are deficienţe, sunt de părere că trebuie să informăm Rusia de dorinţa noastră de întreţinere a prieteniei, dar cu reguli clare, care au existat dintotdeauna între gentlemeni şi în relaţia dintre noi, dar, acum, sub formă de reguli scrise.

Nu putem trăi într-o continuă incertitudine că aprovizionarea cu gaze a cetăţenilor noştri poate fi din nou întreruptă, iar Rusia trebuie, de asemenea, să admită faptul că nu poate utiliza energia ca un instrument prin care să evite recunoaşterea suveranităţii statelor vecine. În situaţia din prezent, popoarele şi-au dobândit independenţa şi îşi exercită pe deplin democraţia, iar noi trebuie să veghem asupra lor şi Rusia are datoria de a veghea, la fel cum are datoria de a furniza un set clar de reguli pentru schimbul de energie şi unitate prin energie.

  Josef Zieleniec, în numele Grupului PPE-DE. – (CS) Domnule Preşedinte, aş dori să îi mulţumesc domnului Onyszkiewicz pentru întocmirea acestui raport important, bine scris şi echilibrat. La fel ca raportorul alternativ al Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, sunt încântat că raportul reflectă, de asemenea, priorităţile noastre principale cu privire la Rusia, precum cooperarea pragmatică bazată pe un mediu de piaţă sănătos, importanţa drepturilor omului, un stat de drept şi o democraţie care funcţionează, toate fiind valori sociale fundamentale pentru UE, precum şi accentuarea respectării suveranităţii tuturor statelor vecine şi a unităţii Uniunii Europene.

Noul acord în curs de negociere trebuie să includă toate aspectele cooperării, să fie obligatoriu din punct de vedere juridic şi să reflecte calitatea relaţiilor noastre cu Rusia. Cu toate acestea, dacă discuţiile ne vor reflecta poziţiile şi valorile, nu trebuie să uităm rolul jucat de Rusia în războiul din Georgia anul trecut sau în criza gazelor din ianuarie. Nu putem permite crearea unor noi sfere de influenţă în Europa. Nu putem accepta status quo-ul sau faptul împlinit din Caucaz. De aici apare necesitatea unor garanţii clare că Rusia nu va folosi forţa împotriva unuia dintre vecinii săi şi că va aborda litigiile din spaţiul nostru vecin comun alături de Uniunea Europeană. În viziunea noastră, este absolut normal să invităm Rusia să facă primul pas direct prin care să clădească încrederea.

Mulţi colegi au pus accentul astăzi, în mod just, pe necesitatea unităţii UE în relaţie cu Rusia. Cu toate acestea, putem ajunge la o poziţie cu adevărat unificată doar treptat, de unde propunerea mea de a institui un mecanism de consultare într-un cadru stabilit de Consiliu, care să permită statelor membre să se consulte, cu mult înainte de toate problemele bilaterale referitoare la Rusia, care au un impact asupra altui stat membru sau asupra Uniunii Europene în ansamblul său. Doar în acest mod vom ajunge la o poziţie cu adevărat unificată faţă de Rusia şi doar astfel vom exploata la maximum cel mai mare avantaj pe care îl avem în relaţie cu Rusia, care este propria noastră unitate.

  Csaba Tabajdi, în numele Grupului PSE. – (HU) Grupul Socialist din Parlamentul European consideră Rusia ca fiind un partener strategic cheie. Uniunea Europeană şi Rusia depind una de alta, după cum a confirmat şi doamna comisar Ferrero-Waldner.

Aş dori să menţionez că, în ceea ce priveşte aprovizionarea cu gaze, depindem unii de alţii, întrucât Rusia nu ar putea să îşi vândă gazele naturale altor ţări. Ar trebui să vorbim foarte clar cu privire la acest aspect. Este foarte important să se elaboreze şi să se încheie un nou Acord de parteneriat şi cooperare. Acest raport ar fi trebuit să îndeplinească acest obiectiv, dar nu o face.

Raportul Onyszkiewicz, care a fost adoptat de Comisia pentru afaceri externe şi al cărui ton este uneori nepoliticos în mod explicit, poate cauza prejudicii grave reţelei de relaţii dintre UE şi Rusia. Grupul Socialist este de acord că Parlamentul ar trebui să îşi exprime criticile juste la adresa Rusiei. Grupul Socialist condamnă cu fermitate încălcarea drepturilor omului. Solicităm respectarea drepturilor democratice şi a valorilor fundamentale.

Invităm Rusia să respecte principiul independenţei mijloacelor de informare scrise şi a celor electronice. Solicităm guvernului rus să ia orice măsură posibilă în vederea investigării atacurilor şi crimelor comise împotriva jurnaliştilor. Legislaţia rusă privind ONG-urile pune în pericol funcţionarea independentă a acestor organizaţii.

Grupul Socialist priveşte cu îngrijorare modul în care s-au desfăşurat cele mai recente alegeri pentru Duma rusă şi alegerile prezidenţiale. Criticăm poziţia Rusiei în litigiul cu privire la aprovizionarea cu gaze dintre Rusia şi Ucraina şi în conflictul dintre aceste două ţări. În acelaşi timp, avem totuşi convingerea că recomandările Parlamentului trebuie să faciliteze îmbunătăţirea relaţiilor UE-Rusia şi elaborarea unui nou parteneriat strategic. Acest raport nu serveşte acestui scop. Din acest motiv noi am dat un vot împotriva acestui raport în Comisia pentru afaceri externe.

Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni şi Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa se opun gândirii exprimate de Comisie. Aceştia sunt contrari noii politici a Statelor Unite, dacă consideră că administraţia Obama, în special prin declaraţiile vicepreşedintelui Joe Biden, şi-a schimbat stilul, iar atunci Uniunea Europeană va fi cu un pas în urma noii politici americane, deşi acest lucru nu ar fi în interesul nostru. Aşadar, nu ne preocupă critica, ci stilul.

Nu este nevoie de didacticism, ci de o critică justificată. Uniunea Europeană nu trebuie să se erijeze drept profesor şi să dea lecţii Rusiei. Prin urmare, Grupul Socialist va considera acest proiect de raport acceptabil, doar dacă toate cele şase modificări propuse pe care le-am prezentat vor fi aprobate de Parlament; în caz contrar, acesta va fi doar un raport contraproductiv care nu serveşte parteneriatului strategic dintre UE şi Rusia. Cu toate acestea, este în interesul Uniunii Europene să dezvolte o cooperare de succes cu Rusia.

  Graham Watson, în numele Grupului ALDE. – Domnule Preşedinte, afacerile externe impun diplomaţie şi principiu, iar acest raport privind un nou acord UE-Rusia oferă aceste componente. Grupul meu apreciază conţinutul acestuia şi îl felicită pe domnul Janusz Onyszkiewicz pentru munca depusă.

Istoria ne învaţă că nimic nu îi irită mai mult pe ruşi decât să le întoarcem spatele, astfel încât este atât în interesul Rusiei, cât şi în cel al Uniunii Europene să comunice, să coopereze şi să desfăşoare schimburi comerciale în moduri care clădesc încrederea. În aceeaşi ordine de idei, nu este onest să pretindem că Rusia are un comportament ireproşabil. Aceasta este o ţară care foloseşte resursele de energie ca armă, o ţară al cărei comportament dispreţuitor în Caucaz şi regiunea baltică exasperează ţările vecine şi o ţară în care statul de drept se ajustează şi se pliază pentru a-i ajuta pe cei care sunt în favoarea Kremlinului şi a-i ameninţa pe cei care sunt împotrivă, după cum o confirmă noul proces împotriva lui Mihail Khodorkovsky din prezent.

După cum ştim, nici alegerile nu fac excepţie. Violenţa fizică, intimidarea activiştilor drepturilor omului, asasinarea jurnaliştilor independenţi - domnule Tabajdi, acestea sunt realităţile Rusiei de astăzi.

(Aplauze)

Ne întristează că unii colegi şi-au propus să-şi diminueze critica faţă de palmaresul Rusiei legat de drepturile omului. Sunt surprins de insistenţa unora de a defini noul acord ca fiind strategic, doar fiindcă Moscova doreşte acest lucru. Da, trebuie să zidim punţi, dar nu trebuie să tolerăm lucruri care sunt de nedescris.

Trei motive explică de ce unii sunt înclinaţi să îi dea satisfacţie domnului Putin. În primul rând, sunt cei care au simpatizat odată cu sovieticii şi al căror ataşament sentimental faţă de Kremlin persistă. În al doilea rând, sunt cei care consideră că Rusia este oarecum diferită de alte ţări, deci nu i se pot aplica aceleaşi standarde, şi, în al treilea rând, sunt cei care cred că Rusia este prea înfricoşătoare ca să fie dispreţuită. Niciunul dintre aceste argumente nu rezistă. Extrema stângă europeană are o istorie a ignoranţei voite faţă de drepturile omului în epoca sovietică. Nu este doar greşit din punct de vedere moral, ci şi confuz din punct de vedere politic ca aceasta să găsească scuze Rusiei, acum că Rusia se îndreaptă spre o dreaptă autoritaristă. Mai mult, drepturile omului sunt universale şi indivizibile, altfel nu înseamnă nimic; aşadar Uniunea ar trebui să apere cu încredere valorile noastre în interiorul graniţelor sale şi în afara acestora.

În cele din urmă, în prezent, Europa are o populaţie de trei ori şi jumătate mai numeroasă decât cea a Rusiei. Avem cheltuieli în domeniul apărării de zece ori mai ridicate, iar economia europeană este de cincisprezece ori mai mare decât cea a Rusiei. Nu avem niciun motiv să ne aplecăm în faţa Kremlinului şi avem toate motivele să ne apărăm valorile. Astfel, sprijinim un nou acord, dar Europa să intre în această relaţie unită, puternică şi cu ochii larg deschişi.

  Adam Bielan, în numele Grupului UEN. – (PL) Domnule Preşedinte, Kremlinul foloseşte resursele de energie ca un instrument politic alături de principiul „dezbină şi vei conduce” pentru a corupe Europa, ţară cu ţară, de la Cipru la Ţările de Jos. Această abordare se dovedeşte a avea un succes remarcabil. Dimpotrivă, Uniunea Europeană a rămas surprinzător de pasivă în timpul atacurilor asupra Georgiei suverane. Liderii Uniunii Europene s-au evidenţiat prin absenţa lor. Domnul Solana şi doamna comisar Ferrero-Waldner nu au fost deloc vizibili. Între timp, domnul Sarkozy, preşedintele Franţei, a fost profund umilit, deoarece ruşii i-au ignorat total acordul de pace pe care îl negociase. Rezultă că slăbiciunea Europei în relaţiile sale cu Rusia este cauzată de propria sa naivitate şi îngustime.

Companiile energetice austriece, germane şi italiene întreţin afaceri cu Kremlinul pe o bază bilaterală. De aici rezultă direct exercitarea de către Moscova a unor presiuni politice asupra unor state membre individuale. Germania construieşte un gazoduct de-a lungul fundului Mării Baltice pentru a evita Polonia, iar Rusia a întrerupt aprovizionarea cu energie a Lituaniei, Republicii Cehe şi a altor ţări din Uniunea Europeană în mai multe rânduri. Dacă se pune în aplicare Nord Stream, ţara mea, Polonia, poate avea parte de aceeaşi soartă. Politica Uniunii Europene faţă de Rusia trebuie să se bazeze pe principiile unităţii şi solidarităţii. De aceea, dacă dorim relaţii eficiente cu Rusia, este absolut esenţial să consultăm alte state membre care ar putea fi eventual afectate, înainte de a semna acorduri bilaterale cu Kremlinul.

  Marie Anne Isler Béguin, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Domnule Preşedinte, şi eu aş dori să-i mulţumesc raportorului pentru că ne-a acceptat modificările şi pentru că a pus problema drepturilor omului în centrul negocierilor cu Rusia. Aş solicita Consiliului şi Comisiei să nu cedeze în acest domeniu, la fel cum l-aş ruga pe raportor să sprijine şi celelalte modificări pe care le-am propus, în ceea ce priveşte respectarea drepturilor minorităţilor şi ale Ceceniei, care au fost oarecum uitate când s-a întocmit raportul.

De asemenea, sprijinim atitudinea critică faţă de Rusia, deoarece, chiar dacă Rusia emite acum semnale pozitive, mai ales în ceea ce priveşte dorinţa sa de a încheia un acord internaţional privind reducerea arsenalelor nucleare, care sunt, fără îndoială, prea costisitoare în aceste vremuri de criză, rămâne încă intransigentă cu privire la alte aspecte, în special legate de politica sa de vecinătate, reproşând Uniunii Europene că intervine în sfera sa de influenţă. V-aş reaminti că, recent, în Bruxelles, domnul Lavrov a criticat Parteneriatul estic pe care l-am instituit în cadrul reuniunii la nivel înalt din primăvară, în vreme ce domnul Putin reacţiona negativ la acordul privind aprovizionarea cu gaze între Uniunea Europeană şi Ucraina.

După cum ştiţi - şi după cum a afirmat toată lumea - problema Georgiei este mai actuală ca niciodată şi rămâne un subiect de dispută între noi şi Rusia, care îşi foloseşte în mod constant dreptul de veto pentru a împiedica desfăşurarea unor forţe internaţionale de menţinere a păcii şi chiar accesul observatorilor noştri civili în teritoriile pe care le ocupă şi le controlează. Prin urmare, încalcă şase puncte din acordul pe care UE l-a încheiat cu Rusia la 12 august şi nu opreşte actele de violenţă care au loc zilnic de-a lungul graniţei administrative Abkhazia-Osetia.

În plus, suntem pe deplin conştienţi de dependenţa statelor membre, după cum s-a menţionat anterior, de Rusia legată de energie sau de preţul politic pe care trebuie să-l plătim.

În final, domnule Preşedinte, în faţa unei crize globale care nu scuteşte pe nimeni, nici chiar pe Rusia, aş dori să apară soluţii surprinzătoare, care să predispună Rusia la acceptarea unui parteneriat constructiv, iar Uniunea Europeană să cântărească mai mult ca un partener unit.

  Vladimír Remek, în numele Grupului GUE/NGL. – (CS) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, discutăm recomandările noastre adresate Consiliului pentru noul acord cu Rusia. Cu toate acestea, în percepţia mea, textul raportului nu reprezintă recomandări pentru negocieri diplomatice. În cea mai mare parte, documentul articulează şi subliniază necesitatea de a cere, a insista, a accentua, a îndemna şi aşa mai departe. Acesta este un lexicon al dictării şi sunt foarte încântat că nu am rolul de negociator, care trebuie să se ghideze după asemenea recomandări. În acelaşi timp, recunoaştem că UE primeşte, în afară de orice altceva, un sfert din necesarul său de petrol şi gaze naturale din Rusia. Uneori cred că încercăm să solicităm aprovizionarea sigură şi stabilă cu materii prime esenţiale, în vreme ce vânturăm ameninţător o bâtă. Şi ce aducem noi, Uniunea Europeană, la masa negocierilor? Unde este poziţia noastră privind drepturile omului în spatele căreia ne ascundem în relaţie cu, de exemplu, minorităţile de limbă rusă care trăiesc pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene? Ce se întâmplă cu opinia noastră cu privire la reuniunile şi acţiunile foştilor membri ai unităţilor SS din ţările Uniunii Europene? Sau oare nu suntem împotriva lor, ci mai degrabă îi sprijinim, în conflict cu descoperirile ONU, de exemplu? De asemenea, cum se face că Comisia pentru industrie, cercetare şi energie (ITRE) poate numi ambele ţări, Rusia şi Ucraina, ca responsabile pentru problemele legate de aprovizionarea cu gaze naturale în Uniunea Europeană, dar recomandările noastre se adresează doar Rusiei? În linii mari, este ca şi cum am încerca să jucăm fotbal la o singură poartă. Acesta nu este un joc adecvat, după cum veţi recunoaşte, cu siguranţă. Deci să nu ne aşteptăm la rezultate miraculoase.

Personal, îmi este greu să sprijin acest document în forma sa actuală. Chiar şi în Comisia pentru afaceri externe, o treime din deputaţii europeni nu au fost de acord cu proiectul. Între timp, Comisia pentru comerţ internaţional a adoptat o abordare mult mai realistă în relaţiile cu Rusia, ţinând seama de ce are nevoie cu adevărat Europa.

  Bastiaan Belder, în numele Grupului IND/DEM. – (NL) Domnule Preşedinte, nu încape nicio îndoială că Rusia a participat, la rândul său, la criza economică globală. În dimineaţa aceasta, am auzit la radio un raport penetrant de la St Petersburg cu privire la medicamentele pe care cetăţeanul rus mediu nu şi le permite şi astfel nu şi le poate procura. Ultimele previziuni ale Băncii Mondiale indică vreme şi mai furtunoasă pentru economia rusă. Cum vom reacţiona la previziunea sumbră conform căreia, până la sfârşitul anului, peste 20 de milioane de ruşi ar putea ajunge sub nivelul de subzistenţă de 4 600 RUB (aproximativ 185 USD)?

Într-adevăr, Europa şi Rusia se confruntă cu nevoia urgentă a unei acţiuni hotărâte pentru a face faţă crizei. Prin urmare, ar trebui să se acorde prioritate eforturilor comune în vederea îmbunătăţirii climatului economic global. Totuşi aceasta necesită încredere reciprocă, dar, din păcate, doresc să subliniez că politica externă a Kremlinului împiedică fără rezerve acest lucru. Un exemplu este criza din Moldova, care continuă şi se complică tot mai mult, iar Igor Smirnov nu contribuie cu nimic la rezolvarea acesteia. Un alt exemplu este reluarea complicaţiilor politice, săptămâna trecută, în Ucraina. Pe scurt, absenţa încrederii reciproce zădărniceşte eforturile comune.

Prin acest raport, Parlamentul transmite un mesaj sincer şi clar Consiliului şi Comisiei pentru negocierile cu Moscova şi, sper cu sinceritate, va ţine capul sus în faţa Rusiei.

  Jana Bobošíková (NI). – (CS) Doamnelor şi domnilor, în proiectul de recomandare al Parlamentului adresat Consiliului privind noul acord UE-Rusia, pe care îl dezbatem astăzi, probabil există doar două aspecte cu care putem fi de acord. Prima este că Rusia are o importanţă enormă pentru stabilitatea şi prosperitatea Europei şi a lumii, iar a doua este că trebuie să realizăm un parteneriat strategic cu Rusia, bazat pe valori democratice. Altfel, trebuie să spun că textul a fost redactat în limbajul unei puteri victorioase din perioada Războiului Rece, contrazicând toate regulile de bază ale diplomaţiei şi ale relaţiilor internaţionale. Aceste reguli se referă mai mult la compromis, politeţe, echilibru şi respectarea celeilalte părţi aflate la masa tratativelor. Acestea nu se referă la cereri dictatoriale şi condamnări aspre. Terminologia şi formularea raportului amintesc de scrisoarea măreţului sultan către Zaporozhsky Cossacks, care apoi i-a dat un răspuns corespunzător. Rusofobia incorectă a textului este parţial compensată de afirmaţia obiectivă a Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, care ar trebui să devină ghidul de formulare a unui nou document. În opinia mea, actualul raport aduce prejudicii atât Uniunii Europene, cât şi Federaţiei Ruse şi, prin urmare, intereselor tuturor cetăţenilor din regiunea euro-asiatică.

Doamnelor şi domnilor, sper că reuniunea la nivel înalt dintre Uniunea Europeană şi Rusia, care urmează să se organizeze sub preşedinţia cehă de către preşedintele ceh Václav Klaus, categoric nu va folosi această retorică rusofobă. Mai ales că preşedintele ceh nu împărtăşeşte viziunea comunitară generală asupra conflictului Rusia-Georgia. Cred cu tărie că, în interesele cetăţenilor noştri, Consiliul ar trebui să ţină seama de faptul că Rusia este şi va fi în continuare un partener necesar, util şi egal în zona noastră geopolitică. După cum s-a menţionat deja, un sfert din aprovizionările cu petrol şi gaze naturale ale UE provin din Rusia, iar jumătate din petrolul şi gazele naturale ale Rusiei merg spre UE. În absenţa altor motive, chiar şi doar acest fapt este un argument suficient pentru a încerca să menţinem bune relaţii de vecinătate între UE şi Federaţia Rusă.

  Ria Oomen-Ruijten (PPE-DE). – (NL) Domnule Preşedinte, în ultimii doi ani şi jumătate, ca preşedinte al delegaţiei pentru relaţiile cu Rusia, m-am ocupat în mod intensiv de Rusia şi Europa. Nu m-am preocupat doar de incidente, ci am fost şi permanent receptivă în ceea ce priveşte strategia pe termen lung. Astfel, nu reuşesc să înţeleg ceea ce tocmai a spus domnul Watson, preşedintele Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. Nu am adoptat o viziune părtinitoare în niciuna dintre aceste dezbateri, cum nici colegii mei nu au făcut-o. Am discutat numeroasele probleme care privesc Rusia.

Dar să nu uităm că încheierea unui acord de parteneriat înseamnă, de asemenea, că noi înşine suntem parteneri. Acest lucru determină ambele părţi să se angajeze într-o consultare reciprocă cu privire la aspecte dificile. Într-adevăr, un acord de parteneriat se poate concretiza doar într-un spirit de încredere reciprocă, nu dacă o parte nu vede decât probleme. Statele Unite au o strategie diferită în prezent. Chiar trebuie să ne întoarcem la sentimente reci, contrar Statelor Unite, care oferă şanse? Acesta nu este un mod de acţiune rezonabil.

Avem nevoie de un acord de parteneriat, un parteneriat strategic, fiindcă avem doar un vecin mare. Depindem de acest vecin în ceea ce priveşte aprovizionarea cu energie, iar acesta depinde de fondurile noastre. Întrucât noi, în Europa, avem valori de apărat, discutăm totuşi şi valorile comune şi drepturile omului cu acest vecin. Discutarea doar a aspectelor negative nu este un început bun pentru noua strategie pe care trebuie să o adoptăm faţă de marele nostru vecin. În consecinţă, aş dori să îi mulţumesc doamnei comisar pentru răspunsul pe care l-a dat, întrucât conţine elemente pozitive care ne vor ajuta să realizăm realmente ceva în avantajul celor 500 de milioane de cetăţeni europeni.

  Jan Marinus Wiersma (PSE). – (NL) Domnule Preşedinte, aş dori să încep prin a o complimenta pe doamna Oomen-Ruijten pentru discursul pe care ni l-a prezentat. Sunt pe deplin de acord cu argumentele sale şi, de asemenea, sper că îi vor influenţa pe cei din grupul Domniei Sale mâine, când vor vota pentru modificările propuse de noi în legătură cu acest raport. Îi urez mult succes în această privinţă.

Grupul meu întâmpină mari dificultăţi în legătură cu acest raport întocmit de domnul Onyszkiewicz, acesta fiind motivul pentru care i-am dat un vot negativ în Comisia pentru afaceri externe. Este cuprinzător şi pe bună dreptate; agenda relaţiilor între UE şi Rusia este într-adevăr extinsă. Este adevărat că raportorul s-a străduit să abordeze toate aceste domenii în raportul său, lucru pentru care îl felicit. Dar raportul adoptă tonul greşit. Nu putem spune că aceste relaţii sunt cruciale, cum o face raportorul, şi apoi doar să includem exemple a tot ceea ce este greşit sau ia un curs greşit în Rusia, fără a remarca greşelile pe care noi înşine le-am făcut în trecut - în ultimii 20 de ani - în relaţia cu Federaţia Rusă.

Rusia nu este o ţară candidată, ci mai degrabă un partener strategic care doreşte să coopereze în domenii de interes comun. Acest lucru implică un comportament constructiv, raţional şi sunt pe deplin de acord cu domnul Vondra că acest comportament trebuie să formeze baza abordării noastre. Contrar impresiei date, criteriile de la Copenhaga nu se aplică aici. Eu sunt în favoarea unei abordări pragmatice bazate pe interdependenţă. Ei au nevoie de noi, iar noi avem nevoie de ei. Fie că este vorba despre comerţ, cooperare în domeniul energiei, climă sau neproliferarea nucleară, putem găsi soluţii doar dacă lucrăm împreună. Acesta este interesul strategic - folosim neîncetat termenul „strategic” în această dezbatere - din spatele negocierilor privind noul acord. Trebuie să desfăşurăm aceste negocieri cu bună credinţă, respectând în acelaşi timp interesele Rusiei.

Raportorul nostru acordă în mod just o atenţie sporită vecinilor comuni ai Uniunii Europene şi Rusiei. Şi în acest punct, principiul arată că cooperarea este mai productivă decât confruntarea. Dorim să evităm cu orice preţ conflicte cu privire la sfere de influenţă. În schimb, Uniunea Europeană ar trebui să se concentreze asupra revitalizării unei Organizaţii slăbite pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). În acest cadru, ne putem orienta atunci spre îmbunătăţirea abordării conflictelor îngheţate pe care încă le avem în Europa, fie că sunt în Georgia, Azerbaijan sau Moldova.

Nu toate sunt perfecte în relaţiile UE-Rusia, desigur. Raportul dezbate în mod just acest lucru. Am condamnat invazia Georgiei de către Rusia şi ne păstrăm poziţia. Suntem îngrijoraţi de tendinţele autoritariste din Rusia. Astfel, dialogul nu poate fi doar pozitiv şi, ca membru al Consiliului Europei, Rusia poate realiza mai multe. Totuşi, cu tot respectul cuvenit raportorului, ar fi bine să apese pe butonul de resetare. Menţinerea unei atitudini polarizatoare, acum că guvernul Statelor Unite a ales o abordare diferită faţă de Rusia, este contraproductiv. Problemele noastre sunt globale şi este nevoie de implicarea tuturor pentru rezolvarea acestora.

  István Szent-Iványi (ALDE). – (HU) În discursul său inaugural, preşedintele Medvedev a afirmat că sarcina sa cea mai importantă a fost să protejeze libertatea şi să reinstaureze statul de drept. Din păcate, mai are multe de făcut pentru a-şi împlini promisiunea. Este de datoria noastră să îi reamintim promisiunea şi să oferim mai mult sprijin mijloacelor independente de informare, societăţii civile şi victimelor încălcărilor drepturilor omului.

Ne străduim să realizăm un parteneriat strategic cu Rusia şi avem interesul să încheiem un acord de parteneriat. Cu toate acestea, acesta poate fi realist, doar dacă Rusia demonstrează un comportament constructiv, responsabil şi cooperant.

În ianuarie, a fost zdruncinată încrederea în viabilitatea Rusiei ca furnizor de energie. Prin urmare, elementul principal al acordului trebuie să fie parteneriatul în domeniul energiei. Ne-ar creşte încrederea în Rusia, dacă aceasta ar ratifica în cele din urmă Carta europeană a energiei şi protocolul privind tranzitul. Ne aşteptăm ca Uniunea Europeană să întreprindă o acţiune unificată şi decisivă în numele acelor state membre care depind într-o mare măsură de aprovizionările cu energie din Rusia.

  Inese Vaidere (UEN). – (LV) Mulţumesc, domnule Onyszkiewicz, pentru raportul dumneavoastră foarte echilibrat. Rusia este un partener foarte important pentru Uniunea Europeană. Acţiunea comună poate avea un efect pozitiv în depăşirea crizei economice şi financiare. Acest lucru nu trebuie totuşi să ne permită să ne depărtăm de principiile şi valorile noastre. Trebuie să solicităm Rusiei să reinstituie drepturile omului, să reinstaureze libertatea presei, libertatea expresiei şi libertatea de asociere. Trebuie să insistăm ca programul Rusiei de sprijinire a compatrioţilor ruşi să nu fie folosit eronat ca un instrument de consolidare a influenţei sale politice în anumite state membre ale UE. În vederea semnării unui nou acord, Rusia trebuie să îşi îndeplinească angajamentul privind integritatea teritorială a Georgiei. Acordul general trebuie să conţină o strategie de securitate energetică, bazată pe ratificarea Cartei energiei. De asemenea, trebuie să cerem o evaluare adecvată a efectelor gazoductului nordic asupra mediului. Vă mulţumesc.

  Milan Horáček (Verts/ALE). – (DE) Domnule Preşedinte, doamnă comisar, domnule preşedinte în exerciţiu al Consiliului, domnul Onyszkiewicz a vorbit cu o mare luciditate cu privire la importanţa drepturilor omului în cooperarea cu Rusia, lucru pentru care îi mulţumesc. Cred că este deosebit de important să se explice clar că Europa nu preţuieşte legăturile economice, şi anume cele din domeniul gazelor, mai mult decât drepturile omului. Parteneriatele normale se bazează pe două părţi serioase care au încredere una în cealaltă. Parteneriatele strategice se expun riscului de a avea o posibilitate de apărare şi de siguranţă limitată, de aceea UE trebuie să se protejeze împotriva nesiguranţei. Atât timp cât Rusia continuă să încalce drepturile omului atât de grav şi nu îndeplineşte un nivel minim al democraţiei şi statului de drept, astfel cum s-a dovedit, de exemplu, prin cazurile Annei Politkovskaya sau al domnului Khodorkovsky şi al domnului Lebedev, nu putem avea un parteneriat bun şi normal.

PREZIDEAZĂ: DNA KRATSA-TSAGAROPOULOU
Vicepreşedintă

  Jiří Maštálka (GUE/NGL). – (CS) Raportul din partea domnului Onyszkiewicz este, fără îndoială, unul dintre cele mai importante documente care s-au ivit la încheierea mandatului nostru electoral. Trebuie să subliniez faptul că sunt foarte, foarte dezamăgit de conţinutul raportului. Unul dintre aspectele minore cu care sunt de acord este faptul că toţi considerăm că bunele relaţii cu Rusia sunt un factor-cheie. În opinia mea, ideii raportului îi lipseşte echilibrul şi cred cu tărie că în această formă iniţială nu va ajuta la îmbunătăţirea relaţiilor noastre reciproce. Ca să fiu indulgent, consider că este o neînţelegere faptul că raportul avansează ideea încredinţării de puteri consultative unui Înalt Reprezentant al UE. Dacă acesta ar fi domnul Solana, atunci în ceea ce mă priveşte, persoana care acum zece ani a dezlănţuit aşa-zisa bombardare umanitară şi iraţională a Iugoslaviei şi care, încălcând dreptul internaţional, organizează dezbinarea unei părţi dintr-un stat suveran, nu se bucură de încrederea mea. De asemenea, observ un dezechilibru, mai ales în faptul că raportul critică Rusia pentru programul său menit să sprijine cetăţenii ruşi care trăiesc în străinătate, deşi nu ia nicio atitudine în legătură cu poziţia vorbitorilor de limba rusă din UE care nu au cetăţenie. După părerea mea, raportul nu manifestă nicio atitudine în mod deliberat nici în privinţa aşa-numitei probleme a „cardului polonez”, care încalcă dreptul internaţional.

  Francisco Millán Mon (PPE-DE). – (ES) Rusia deţine un rol internaţional foarte important, un membru permanent al Consiliului de Securitate şi al G8 şi o putere militară majoră. Din aceste simple motive, Uniunea Europeană ar trebui să încerce să stabilească o relaţie de dialog şi de cooperare cu Rusia. Mai mult decât atât, multe state membre depind de Rusia din punct de vedere energetic şi au relaţii comerciale semnificative cu aceasta.

Cu toate acestea, relaţia ar trebui să evolueze şi să fie mai ambiţioasă. Rusia este o ţară europeană şi unul dintre membrii Consiliului Europei; şi-a luat angajamente în domeniul drepturilor omului şi al libertăţilor democratice şi ar trebui să împărtăşească o serie de valori şi principii cu noi, inclusiv respectarea dreptului internaţional şi a suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statelor.

Însă evenimentele recente indică o tendinţă îngrijorătoare în Rusia; de exemplu, folosirea resurselor energetice ca pe un instrument de exercitare a presiunii, inclusiv întreruperea furnizării gazului sau criza georgiană din vara trecută şi evenimentele care au urmat.

Toate acestea au dus la o erodare a încrederii în Rusia ca partener european. Acum trebuie să încercăm să recăpătăm această încredere. Dorim o relaţie constructivă cu Rusia, ca adevăraţi parteneri europeni, însă pentru aceasta trebuie să se schimbe comportamentul Rusiei.

În Uniunea Europeană, din mai multe motive, dintre care unele sunt de factură istorică, statele membre au idei diferite privind relaţia cu Rusia şi, prin urmare, nu este uşor să se ajungă la o poziţie comună. Aceasta este una dintre slăbiciunile noastre şi una dintre problemele noastre. Însă, pe lângă abordările care ar putea fi numite pragmatice sau realiste, în acest Parlament capătă o pondere din ce în ce mai mare ideea că acei parteneri cu care ne dorim legături foarte strânse trebuie să se comporte în conformitate cu dreptul internaţional şi să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, mai ales dacă sunt parteneri care aparţin marii familii europene.

Acest Parlament a fost încântat de angajamentul preşedintelui Medvedev faţă de drepturile omului şi faţă de statul de drept la începutul acestui mandat, însă cuvintele sale trebuie să fie susţinute de fapte.

Doamnelor şi domnilor, aş vrea să cred că Uniunea Europeană va găsi în viitor în Rusia un partener structural permanent, cu care să împărtăşească aceleaşi valori, însă astăzi mi se pare clar că un astfel de viitor este destul de îndepărtat.

  Hannes Swoboda (PSE). – (DE) Doamnă preşedintă, aş vrea să încep prin a-i mulţumi domnului Vondra şi doamnei comisar Ferrero-Waldner pentru contribuţiile domniilor lor, contribuţii care au fost mai realiste şi care, în opinia noastră, au fost mai la obiect decât raportul domnului Onyszkiewicz în forma sa actuală, pe care o găsesc regretabilă, deşi personal îl stimez foarte mult pe domnul Onyszkiewicz. Deci nu înţeleg întru totul de ce avem în faţa noastră un raport care nu foloseşte această bază comună – atitudinea critică pe de o parte şi deschiderea spre cooperare pe de alta – drept numitor comun, aşa cum au făcut Consiliul şi Comisia.

Permiteţi-mi să trec în revistă încă o dată criticile noastre, şi mă refer la criticile pe care le aducem Rusiei, ca să fim clari.

În ceea ce priveşte vecinătatea, nu înţelegem şi criticăm comportamentul Rusiei faţă de Georgia, însă se ştie de mult că Rusia nu este singura parte vinovată aici. Singura problemă este că anumite cercuri de aici nu vor să accepte acest lucru. Trebuie să vedem din perspectiva ambelor tabere. Când privesc din perspectiva doamnei Zourabichvili către doamna Burjanadze, la modul în care foştii aliaţi ai preşedintelui Georgiei se opun astăzi preşedintelui Saakaşvili şi la felul în care nici acolo nu sunt preţuite prea mult drepturile omului, mă întreb de ce este criticată numai Rusia şi nu şi Georgia. Cât despre criza energetică în care a fost implicată Ucraina, acum ştim cu toţii foarte bine că Ucraina şi situaţia sa politică internă poartă o anumită parte din vină, însă Rusia este întotdeauna singura criticată.

Deşi domnul Horáček, care se pare că acum doreşte să rezolve criza guvernamentală din Republica Cehă, spune că nu ar trebui să acordăm prioritate problemei energiei faţă de drepturile omului, de fapt nimeni nu face acest lucru. Spuneţi, practic vreţi să declarăm „nu ne trebuie gazul vostru până când nu respectaţi drepturile omului”? Trebuie să spuneţi deschis, cinstit şi clar ce doriţi în loc să aruncaţi doar fraze scurte în discuţie.

Al treilea punct este legat de drepturile omului. Suntem extrem de dezamăgiţi de atitudinea faţă de drepturile omului în Rusia; sigur, o considerăm inacceptabilă. Nu vom rămâne niciodată nepăsători când se comit abuzuri în ceea ce priveşte drepturile omului. După cum am spus, trebuie să abordăm abuzurile drepturilor omului clar, oriunde au loc acestea, fie că au loc în Georgia, Rusia sau într-unul dintre statele noastre membre. Acest lucru este valabil şi pentru drepturile cetăţenilor ruşi şi ale celor fără cetăţenie, dintre care unii au, din nefericire, probleme în anumite state membre. Este cert acest lucru, însă trebuie să se acţioneze în aceeaşi măsură pretutindeni; în aceeaşi măsură şi după aceleaşi criterii.

În al patrulea rând, sunt adânc întristat de faptul că Rusia – şi liderii săi – nu dezvoltă asupra propriei istorii perspectiva pe care multe dintre propriile noastre ţări au dezvoltat-o. Aici mă refer la dezbaterea care a avut deja loc şi la votarea de mâine, legată de rezoluţia privind istoria. Imaginea Rusiei ar fi extrem de mult îmbunătăţită dacă ar privi mai critic propria sa istorie, cu alte cuvine, dacă ar descrie stalinismul nu ca o realizare naţională majoră, ci ca pe o infracţiune pe care trebuie să o înfrunte. Bineînţeles, au existat şi declaraţii foarte clare din partea noastră, însă trebuie să spunem, pentru toate ţările, pentru toate regimurile totalitare, că nu suntem pregătiţi să acceptăm regimurile totalitare, că nu suntem pregătiţi să acceptăm lipsa de angajament faţă de istorie.

Prin urmare, este posibil să existe încă o opţiune, dacă sunt acceptate măcar unul sau două dintre modificările propuse de partea noastră, prin care se încearcă să se reinstaureze echilibrul şi să se urmărească chiar această strategie duală: critică pregnantă a Rusiei, însă şi o disponibilitate de a intra într-un parteneriat cu Rusia.

  Henrik Lax (ALDE). – (SV) Doamnă preşedintă, raportorul afirmă pe bună dreptate că UE trebuie să vorbească cu o singură voce în ceea ce priveşte chestiunile importante legate de Rusia. Din nefericire, conducătorii ruşi se pare că privesc relaţiile cu terţe ţări ca pe un joc de sumă nulă. Mai simplu, dacă nu îţi trag eu un pumn, îmi vei trage tu unul. O cooperare mai substanţială între UE şi Rusia ar însemna de fapt o situaţie avantajoasă pentru ambele părţi, iar noi trebuie să facem conducătorii Rusiei să vadă acest lucru. Există riscul ca grava criză economică din Rusia să exacerbeze şi mai mult atitudinea conducătorilor săi în legătură cu o cooperare mai strânsă cu UE. Este deci extrem de important ca UE să vorbească cu o singură voce. Când UE a vorbit clar, liderii ruşi s-au oprit imediat. Conflictul din Georgia, criza gazului dintre Rusia şi Ucraina de la începutul anului şi provocările legate de statuia de bronz a soldatului sovietic din Estonia arată toate că o UE unită poate face Rusia să revină asupra deciziilor sale.

  Hanna Foltyn-Kubicka (UEN). – (PL) Doamnă preşedintă, raportul pe marginea căruia dezbatem conţine o descriere destul de detaliată a recentelor încălcări ale drepturilor omului pe teritoriul Federaţiei Ruse. Aceste cazuri demonstrează clar că Rusia desconsideră standardele care se aplică în toată lumea liberă. Deci invit Consiliul şi Comisia să înceapă să solicite Rusiei să respecte angajamentele pe care şi le-a luat în privinţa respectării drepturilor omului. Aceasta ar trebui să fie o condiţie preliminară pentru viitoarele convorbiri în vederea unui acord.

La reuniunile comune cu partea rusă, am auzit adesea membrii Dumei ruse spunând ceva de genul că nu ar mai trebui să irosim timp cu drepturile omului şi că ar trebui să trecem la chestiuni mai importante, şi anume comerţul. Nu putem fi de acord cu o astfel de abordare. Nimic nu este mai important decât libertatea, sănătatea şi viaţa în sine. Aceste valori sunt adesea trecute cu vederea în Rusia, deşi valoarea banilor este recunoscută în mod invariabil.

  Tunne Kelam (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, aş vrea să-l felicit pe domnul Onyszkiewicz pentru efortul depus şi pentru rezultatele sale onorabile.

Fiindcă a venit vorba, aceasta este ultima luare de poziţie a Parlamentului European la sfârşit de mandat în ceea ce priveşte relaţiile cu Rusia şi cel mai clar mesaj pe care acest Parlament l-a transmis este consecvenţa bazată pe valorile noastre europene comune.

Este deci oportun să ne aducem aminte că baza relaţiilor noastre cu Rusia continuă să fie reprezentată de raportul colegului nostru, Malmström, de acum mai mulţi ani, un raport ale cărui sugestii încă nu au fost puse în aplicare.

Între timp, am rămas într-un fel de limbo, repetând la nesfârşit cât sunt de importante relaţiile noastre cu Rusia. Este adevărat, însă nu este nevoie să mai repetăm. Trebuie să avem încredere în propria noastră putere, în propriile noastre valori şi în potenţialul nostru, aşa cum a propus Graham Watson, şi să ne ridicăm la înălţimea acestor valori.

De asemenea, trebuie să conchidem că în Rusia există o schimbare calitativă în rău. În luna august a anului trecut, Rusia aproape a ocupat un stat vecin suveran. Nu este destul doar să criticăm sau să regretăm violările continue ale drepturilor omului în Rusia. Întrebarea este cum facem legătura între aceste valori şi drepturi ale omului şi comportamentul nostru practic. Altfel, vom fi toţi responsabili, cel puţin indirect, de suprimarea drepturilor omului şi a valorilor democratice în Rusia, în schimbul gazului din conductele ruseşti.

  Ioan Mircea Paşcu (PSE). - Doamnă preşedintă, există în mod clar două curente de gândire în această cameră în ceea ce priveşte Rusia, două curente care reflectă atitudinea ambivalentă a statelor membre.

În esenţă, problema nu se referă la Rusia – pentru că mulţi sunt de acord că această putere este în mod inevitabil unul dintre partenerii noştri strategici – ci la cum să răspundem comportamentului acesteia, care nu este întotdeauna conform standardelor noastre. Astfel, în timp ce primul curent sugerează ca Rusia să fie trasă la răspundere pentru oricare deviere de la aceste standarde – şi este evident că raportul domnului Onyszkiewicz intră în această categorie – al doilea curent este mai conciliant, fiind motivat în primul rând de pragmatism.

Deci întrebarea este care dintre aceste două atitudini asigură o mai bună gestionare a problemelor noastre comune (economie, comerţ, energie, securitate, cercetare şi educaţie) şi satisfacerea intereselor noastre, evitând abdicarea de la propriile noastre standarde. Care va avea un impact mai puternic asupra comportamentului Rusiei? Deşi personal sunt sceptic în privinţa capacităţii oricui de a influenţa cu adevărat comportamentul Rusiei într-un mod sau altul, pledez în continuare pentru o poziţie a UE care să combine pragmatismul cu integritatea. În sfârşit, deşi acest raport este nominal despre Rusia, în realitate ne priveşte şi pe noi.

  Andrzej Zapałowski (UEN). – (PL) Doamnă preşedintă, este un lucru ştiut că pe termen lung conţinutul tuturor acordurilor cu Rusia se dovedeşte a fi mai degrabă o simplă listă de cerinţe şi nu o serie de măsuri obligatorii din punct de vedere legal. Şi totuşi este important să menţinem eforturile de a reglementa relaţiile noastre cu Rusia în cel mai bun mod posibil. Evident, acest lucru nu se poate realiza în condiţiile curente, în care populaţia Uniunii Europene, care numără aproape 500 milioane de indivizi şi care este responsabilă de peste 20% din PIB-ul mondial, trebuie să facă pe placul unui partener mult mai slab şi cu o populaţie mai mică. Menţionez acestea pentru că adesea, interesele anumitor state membre ale UE intră în conflict cu solidaritatea internă a Europei. Rusia nu are nicio remuşcare în a exploata astfel de situaţii. Bineînţeles, trebuie să adâncim cooperarea economică cu Rusia, însă trebuie să cerem partenerului nostru să respecte aceleaşi standarde care sunt obligatorii pentru toate statele membre ale UE. Nici nu încape vorbă să tolerăm încălcări ale drepturilor omului.

  György Schöpflin (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, felicitările mele raportorului. Cred că acesta este un raport extrem de important.

Gândirea strategică a Rusiei mi se pare a fi una dintre cele mai semnificative probleme cu care se confruntă în prezent Uniunea Europeană. Dacă nu înţelegem cum se vede Rusia pe sine însăşi în lume, nu vom putea înţelege ce spune şi ce face Kremlinul. Există de fapt o logică în acţiunile Rusiei, însă nu este aceeaşi cu logica noastră. În timp ce UE a făcut din rezolvarea paşnică a conflictelor centrul gândirii sale, Rusia nu se jenează să folosească forţa, aşa cum am văzut anul trecut în Georgia.

Deci cheia este modul în care concepe Rusia ideea de putere. În tradiţia europeană, puterea ar trebui să fie supravegheată de instituţiile democratice. Pentru Rusia, puterea trebuie să fie concentrată, crezând că printr-o astfel de concentrare ea va fi mai eficientă.

Este foarte periculos pentru statele pe care Rusia le consideră slabe. Acestea devin automat ţinte pentru expansiunea puterii ruseşti. Recenta achiziţie în secret a unui important pachet de acţiuni al companiei energetice ungare MOL de către o întreprindere rusă este mai mult decât o simplă tranzacţie comercială. ilustrează felul în care Rusia se mişcă într-un spaţiu neocupat.

Din perspectiva puterii, Uniunea Europeană şi integrarea europeană sunt procese inexplicabile şi fără sens pentru Rusia. În ochii ruşilor, transferul suveranităţii este o atrocitate, nu o cale de a asigura pacea. Deci – este crucial să înţelegem acest lucru – pentru Rusia, problema este Uniunea Europeană. Succesul acesteia este un mister şi, mai presus de toate, este un obstacol pentru maximizarea puterii Rusiei. Viitorul succes al Uniunii Europene depinde deci de recunoaşterea felului în care concepe Rusia puterea. Foarte diferit de Europa. Nu trebuie să ne facem iluzii în această privinţă.

  Richard Howitt (PSE). - Doamnă preşedintă, luna trecută, în numele Parlamentului, m-am deplasat la graniţa administrativă a Georgiei, stabilită de separatiştii din Osetia de Sud, ca urmare a invaziei militare a Rusiei. Privind punctul de control, unde nu exista comunicare oficială între părţi, acesta arăta cu siguranţă ca o scenă din Războiul Rece. Dacă este să nu dăm înapoi, un pas concret pe care ar putea să-l facă ruşii ar fi să ajute la obţinerea accesului neîngrădit pentru misiunea poliţienească europeană încununată de succes de ambele părţi ale baricadelor, astfel încât să-şi poată desfăşura în mod adecvat îndatoririle de monitorizare a armistiţiului. Ar fi un pas mic, dar concret, pentru consolidarea încrederii, şi îi invit să îl facă.

De asemenea, împărtăşesc opinia exprimată de mulţi din acest Parlament, conform căreia cu cât va fi mai mare solidaritatea europeană, cu atât vor fi mai bune relaţiile dintre Europa şi Rusia. Acest fapt a fost subliniat din nou această săptămână de încercarea Rusiei de a obţine acorduri separate, nu comune cu ţările UE, privind standardele de import pentru fructe şi legume. În această privinţă, regret discursul ţinut de liderul liberalilor democraţi, care a căutat să descrie poziţia socialiştilor ca fiind cât mai indulgentă privind încălcările drepturilor omului. Nu numai că vom vota pentru criticarea Rusiei pentru încălcarea standardelor internaţionale privind alegerile, pentru subminarea libertăţii de exprimare, pentru încarcerarea deţinuţilor politici şi pentru intimidarea şi hărţuirea apărătorilor drepturilor omului, însă discursul demonstrează pur şi simplu aceeaşi evaluare a Rusiei, care este practic un exemplu al lipsei de solidaritate care ne trage înapoi.

Rusia este afectată de criza economică – ca toate ţările – suferind din cauza preţului în cădere liberă a petrolului, cu o devalorizare de o treime a rublei şi o scădere de 75% a bursei de valori. Astăzi, preşedintele Medvedev joacă un rol complet în cadrul reuniunii G20 de la Londra. Cred că acum este momentul, când Rusia are nevoie de cooperarea noastră şi poate fi mai deschisă spre schimbare, dacă am avea hotărârea şi unitatea în Uniunea Europeană pentru a acţiona.

  Giulietto Chiesa (PSE). – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, după citirea textului acestui document poţi crede că persoana care l-a scris nu caută o îmbunătăţire, ci o deteriorare a relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi Rusia. Dacă acesta este obiectivul Europei, atunci acesta este un document excelent; dacă nu, atunci este groaznic. Din punctul meu de vedere, este un document groaznic. Cum ne putem imagina un viitor de noi tensiuni cu o ţară pe care o recunoaştem ca fiind indispensabilă în ceea ce priveşte propriile noastre interese? În următorii 40 de ani, va trebui să ne bazăm pe resursele energetice tradiţionale în care este bogată Rusia. Putem oare altfel? Nu putem.

În al doilea rând, maniera şi tonul. În aceste pagini, Europa vorbeşte într-un ton imperial, nu cu un ton care arată respect faţă de interlocutor. Acesta contrazice politica de vecinătate şi nu este corectă folosirea sa nici în relaţiile cu o ţară mică, cu atât mai puţin în relaţiile cu o ţară mare, care cere respect şi pe bună dreptate. Este o chestiune de realism, în primul şi în primul rând.

Mă tem că Parlamentul European este pe punctul de a adopta un document scris în spiritul Războiului Rece – demodat, inutil, păgubitor şi contraproductiv – chiar în momentul în care noul preşedinte al SUA deschide un nou dialog cu Moscova. Cu această abordare, Europa nu poate revendica întâietatea. Sper că aceste recomandări nu vor fi acceptate de Comisie.

  Romana Cizelj (PPE-DE). – (SL) Aţi ridicat multe probleme politice în cursul acestei dezbateri, însă aş dori să vă atrag atenţia asupra altei provocări, care nu a fost menţionată în raportul nostru. Este vorba despre problema schimbărilor climatice, care a fost dezbătută până acum mai ales de oamenii de ştiinţă. Însă dacă dorim să o abordăm cu succes, de asemenea, trebuie să susţinem acţiunile prin măsuri politice robuste şi hotărâtoare.

Aceasta este o provocare globală, care solicită responsabilitate reciprocă. De aceea, cred că trebuie să profităm de orice ocazie pentru a îndemna Rusia să îşi asume partea de responsabilitate atât pentru a tempera schimbările climatice, cât şi pentru adaptarea la acestea. De asemenea, ar trebui să îndemnăm Rusia să participe mai activ la negocierile internaţionale, deoarece suntem în ajunul conferinţei de la Copenhaga.

Dragi colegi, aş vrea să vă amintesc, de asemenea, că luarea măsurilor corespunzătoare în privinţa schimbărilor climatice este o problemă care ţine de asigurarea drepturilor omului.

  Monika Beňová (PSE). – (SK) Voi vorbi foarte pe scurt, deoarece ceea ce voiam să spun a fost în mare parte spus deja de către colegii mei din Partidul Social Democrat European.

După părerea mea, raportul nu este echilibrat şi este rusofob. Eu însumi provin dintr-o ţară care a trăit mulţi ani sub un regim care nu a fost uşor pentru majoritatea, însă chiar din acest motiv nu înţeleg de ce persoane raţionale din această nobilă Cameră vor acum să adopte un document prin care arătăm cu degetul încă o dată la cineva, învinuind.

Am presupus că acest Parlament este capabil să înţeleagă situaţia curentă din lume. Resping întrutotul ideea că oricine de aici ar dori să facă troc cu gazul natural şi cu petrolul în schimbul drepturilor omului. Social democraţii europeni doresc să apere drepturile omului şi au apărat dintotdeauna drepturile omului, însă pe de altă parte, putem observa realitatea evidentă din faţa noastră. Este realitatea din faţa UE, a SUA, a Rusiei şi din faţa întregii lumi. Vom putea înfrunta această realitate doar cu ajutorul unei baze de acorduri comune bune.

  Andrzej Wielowieyski (ALDE). – (FR) Doamnă preşedintă, Rusia este cel mai mare vecin al nostru, o ţară importantă, care în secolul trecut a avut iluzii imperialiste, însă a trecut şi printr-o serie de experienţe oribile.

Pentru a te ridica dintr-o astfel de traumă este nevoie de timp şi de perseverenţă şi trebuie să avem şi noi răbdare. Deci negocierea unui nou acord va fi dificilă şi dureroasă. Raportul solicită mult efort, însă este just. Consecvenţa între un parteneriat eficient cu cei şase vecini ai noştri din Orient şi buna cooperare reciprocă cu Rusia constituie cea mai mare provocare pentru politica europeană. Progresul va depinde de modul în care ne vom împăca în mod real stilurile de viaţă şi înţelegerea valorilor fundamentale, care nu trebuie trădate.

  Ewa Tomaszewska (UEN). – (PL) Doamnă preşedintă, principalele obstacole care afectează contactele noastre cu Rusia sunt folosirea de către aceasta a furnizării de gaz ca un mijloc de şantaj politic, ameninţarea la adresa independenţei Georgiei, genocidul din Cecenia şi eşecul în derularea unui proces corect privind uciderea Annei Politkovskaya şi a lui Alexander Litvinenko. Din nefericire, Rusia nu a făcut nici măcar un pas către stabilirea democraţiei şi a respectării drepturile omului, ceea ce nu este de bun augur pentru negocierile şi cooperarea viitoare. Trebuie să desfăşurăm o politică de solidaritate comună, unică, dacă dorim ca negocierile noastre să fie încununate de succes. Acest lucru este foarte important în cazul unui vecin atât de important al Uniunii Europene.

  Gerard Batten (IND/DEM). - Doamnă preşedintă, cum se poate referi doamna Ferrero-Waldner la Rusia ca la un partener şi cum poate domnul Vondra să caute asigurări în ceea ce priveşte democraţia şi drepturile omului?

Rusia este un stat al gangsterilor, unde oponenţii politici care provoacă probleme, disidenţii şi jurnaliştii sunt pur şi simplu omorâţi. Ruşii au chiar o lege care permite omorârea oricui – fie cetăţean rus sau străin – pe teritoriu străin, care se consideră a fi o ameninţare sau care provoacă neplăceri. Unei astfel de crime a căzut victimă Alexander Litvinenko în Londra, în 2006, într-un act de terorism sponsorizat de stat. Familia sa încă aşteaptă să se facă dreptate şi să fie aduşi în faţa justiţiei din Anglia ucigaşii săi.

Personal, eu nu vreau ca Uniunea Europeană să negocieze acorduri cu nimeni privind nimic. Însă, dacă este serioasă Comisia, de ce nu a solicitat extrădarea suspecţilor ca un semn de bunăvoinţă şi ca o măsură de precauţie pentru deschiderea negocierilor?

  Alexandru Nazare (PPE-DE). - Potenţialul unei cooperări solide cu Federaţia Rusă este direct proporţional cu provocările şi dificultăţile cărora trebuie să le facem faţă. Rusia a ales de ceva vreme un discurs şi o cale de acţiune care pun în plan secund perspectivele unei colaborări pragmatice şi care dau speranţe unei abordări brutale a relaţiilor internaţionale cu care nu putem fi sub nicio formă de acord.

După conflictul din Georgia am rămas într-un punct în care observăm diferenţele de poziţie dintre noi pe câteva teme cruciale. Federaţia Rusă consideră că prezenţa trupelor sale în ţări din regiune este acceptabilă şi că acestea au chiar dreptul să intervină când Moscova consideră necesar. Implicarea Rusiei în conflictele îngheţate se face simţită chiar pe graniţa Uniunii cu efecte pentru noi toţi europenii.

Ţin să vă reamintesc ce am propus şi în modificările prezentate de mine: prezenţa trupelor ruse în regiunea separatistă Transnistria afectează de aproape două decenii deja drumul Republicii Moldova către dezvoltare precum şi libertatea de a-şi alege viitorul. Federaţia Rusă trebuie să-şi retragă trupele din Transnistria pentru a asigura fundamentul acestui parteneriat.

  Alexandr Vondra, --preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − Doamnă preşedintă, aş vrea să mulţumesc tuturor pentru această dezbatere interesantă. Cred că este foarte necesară în privinţa relaţiilor noastre viitoare cu Rusia şi că au fost acoperite în dezbatere o serie de puncte importante. Sprijin o mare parte din ceea ce s-a spus aici.

Pentru cei care vorbesc despre nevoia de angajament, cred că este clar că este foarte important un nou acord pentru continuarea dezvoltării şi pentru intensificarea cooperării între UE şi Rusia. Este clar, de asemenea, că noul acord trebuie să continue îmbunătăţirea acordului curent pentru parteneriat şi cooperare (APC). Trebuie să reflecte realităţile cooperării din prezent cu Rusia. Relaţiile noastre acum sunt mult mai profunde şi mai extinse decât erau acum doar un deceniu.-

Pentru cei care vorbesc de energie, trebuie să afirmăm clar că UE doreşte să întărească această cooperare cu Rusia prin instrumentele de care dispunem – reuniunile dialogului privind energia şi ale Consiliului de parteneriat permanent în domeniul energiei. Va exista o reuniune a Consiliului de parteneriat permanent în domeniul energiei în timpul acestei preşedinţii. Obiectivul constă în promovarea încrederii şi a transparenţei în relaţiile din domeniul energiei dintre UE şi Rusia. Nu ne mai putem permite altă întrerupere a furnizării de energie. De asemenea, ar trebui să consolidăm mecanismul de avertizare timpurie şi să-l facem mai operativ.

Pentru cei care vorbesc despre drepturile omului, cred că aplicarea statului de drept, un sistem judiciar independent şi respectarea în totalitate a drepturilor omului – inclusiv mijloacele de informare neîngrădite şi independente – sunt necesare pentru a promova stabilitatea şi prosperitatea în Rusia. UE urmăreşte situaţia drepturilor omului în Rusia cu îngrijorare şi abordăm – şi vom continua să abordăm – aceste motive de îngrijorare în cadrul reuniunilor noastre UE-Rusia. De exemplu, desfăşurarea unor procese precum procesul Khodorkovsky, va fi un fel de indicator pentru noi privind statul de drept în Rusia.

Pentru cei care vorbesc despre efectul de levier, sunt de acord că trebuie să vorbim cu o singură voce când discutăm cu Rusia şi că avem nevoie de acest fel de dezbateri pentru a da formă acestei voci unice. Unitatea şi solidaritatea sunt esenţiale şi vom lucra din greu ca să le obţinem. Este important ca statele membre să se informeze şi să se consulte reciproc, cât mai mult posibil, în privinţa aspectelor bilaterale privind Rusia, care ar putea avea repercusiuni asupra altor state membre, dar şi asupra UE ca întreg. Sugestiile Parlamentului în această privinţă merită luate în considerare, deşi, date fiind structurile existente ale Consiliului, nu sunt întrutotul sigur că crearea unui mecanism oficial de consultare este calea cea mai practică. Cu toate acestea, cred cu tărie că este necesar un tip de mecanism sau de abordare comună pentru a completa cadrul existent al relaţiilor UE-Rusia.

Există cu siguranţă loc de mai bine în ceea ce priveşte politica noastră faţă de Rusia, iar unitatea şi solidaritatea sunt într-adevăr cuvintele-cheie în acest context. Deja avem consultări politice destul de intense în Consiliu în privinţa manifestării solidarităţii, însă este şi o chestiune de voinţă politică. Sunt de acord că este nevoie de mai multă încredere şi înţelegere între UE şi Rusia. Trebuie să depăşim suspiciunile trecutului şi să construim relaţia reală şi substanţială care a evoluat de-a lungul anilor, însă acesta este cu siguranţă un proces bilateral şi trebuie făcute eforturi de ambele părţi.

Noul acord reprezintă o cale în acest sens. Cealaltă cale este reprezentată de un dialog mai bun. Parlamentul are de jucat un rol important aici şi, prin urmare, sunt de acord cu sugestia conform căreia rolul Comisiei de cooperare parlamentară trebuie consolidat prin noul acord. Dimensiunea parlamentară – ca şi contactele societăţii civile – are mult de oferit în ceea ce priveşte comunicarea şi promovarea principiilor democratice fundamentale şi a valorilor pe care este fondată UE. Deci sperăm să menţinem dialogul cu dumneavoastră pe măsura evoluţiei negocierilor.

  Benita Ferrero-Waldner, membră a Comisiei. − Doamnă preşedintă, dezbaterile privind Rusia nu sunt niciodată uşoare. Pe de o parte, Rusia este un important partener global, însă,pe de alta, este şi un vecin considerabil şi cred că aici există două poziţii care nu ajung foarte uşor la convergenţă.

Pe de o parte, fiind un partener global, vedem în Rusia un adevărat partener, după cum am spus mai devreme. De exemplu, în Orientul Mijlociu, în căutarea unei soluţii între Israel şi Palestina şi în multe alte cazuri de acest fel. Sau ieri, în privinţa Afganistanului şi a Pakistanului, în cursul conferinţei de la Haga, când Rusia a avut un rol important de jucat; în privinţa Iranului sau a problemelor neproliferării sau în privinţa marilor probleme globale, precum schimbările climatice, care au fost menţionate, de asemenea, sau acum, criza financiară şi economică. Toţi suntem afectaţi de aceasta. Ne afectează pe noi, însă o afectează şi Rusia şi pe mulţi alţi parteneri globali. Deci cred că trebuie să avem o perspectivă foarte clară şi în acelaşi timp trebuie să percepem Rusia ca pe un vecin important, acolo unde nu suntem de acord în vecinătatea comună. Avem o zonă de vecinătate comună – unii dintre dvs. aţi menţionat acest lucru, fie Moldova, fie Nagorno Karabah fie, bineînţeles, Georgia. Acolo trebuie să ne asigurăm că ne apropiem mult mai mult unii de alţii, însă trebuie, de asemenea, să vorbim deschis despre dificultăţile şi diferenţele care există.

Unul dintre aceste aspecte este „Parteneriatul estic”, despre care s-a discutat chiar săptămâna trecută în Parlament. Obiectivul principal al Parteneriatului estic, parteneriat care priveşte şase din vecinii noştri, este să ajute ţările vecine care doresc să se apropie de direcţia generală a Uniunii Europene în privinţa anumitor aspecte-cheie precum standardele de guvernare, comerţul liber şi altele. În aceste activităţi, cred că este important să avem aceste ţări drept partenere. Însă, în acelaşi timp, am mai spus că suntem, în principiu, deschişi ţărilor terţe precum Rusia, ad-hoc, după caz, pe o platformă multilaterală; bineînţeles, Rusia este şi un membru cu drepturi depline al Sinergiei Mării Negre, în cadrul căreia sunt tratate probleme regionale.

Deci există o şansă de a lucra împreună pentru a depăşi unele dificultăţi care există. Pe de altă parte este gazul. În ceea ce priveşte gazul, ştim că – am spus-o clar înainte şi voi repeta – suntem interdependenţi; ştim asta. Şi mai ştim că această criză a gazului ne-a diminuat încrederea în partenerii noştri. Aceasta a evidenţiat importanţa prevederilor privind energia în viitoarele acorduri UE-Rusia şi UE-Ucraina, care vor fi prezente cu siguranţă în aceste documente.

Trebuie să lucrăm mai rapid pentru a crea o piaţă internă a energiei, dar şi să sporim eficienţa furnizării şi să diversificăm sursele de furnizare. Noul acord cu Rusia ar trebui deci să stabilească, după cum am afirmat întotdeauna, angajamente reciproce obligatorii din punct de vedere legal. În paralel cu noul acord şi pe termen scurt, lucrăm cu Rusia pentru a face mecanismul de avertizare timpurie mai eficient, aşa cum am menţionat mai înainte. Ar trebui să prevedem monitorizarea şi prevenirea şi rezolvarea conflictelor, iar acestea ar trebui să implice şi Belarus şi Ucraina.

Ştim că Rusia este un partener energetic foarte important pentru noi, contribuind cu 40% din gazul pe care îl importăm şi cu 20% din gazul pe care îl consumăm. Aceasta este, după cum am mai spus, o relaţie de interdependenţă. Întrucât reprezentăm două treimi din venitul din export – o contribuţie semnificativă la dezvoltarea economică a Rusiei – este esenţial să nu se mai întâmple evenimentele din luna ianuarie şi de aceea, lucrăm atât cu ucrainenii, cât şi cu ruşii pentru a le preveni.

În privinţa drepturilor omului nu suntem mereu de acord. Pe de altă parte, UE şi Rusia au angajamente internaţionale comune, după cum am spus, prin instrumentele pe care le-am semnat la Naţiunile Unite, OCDE şi la Consiliul Europei. Aceste angajamente reflectă valorile şi includ obligaţia de a respecta deciziile organismelor pe care le înfiinţează. Este mai ales cazul Curţii Europene a Drepturilor Omului, însă este clar, de asemenea, că UE şi Rusia interpretează angajamentele în mod diferit.

Uniunea Europeană şi Rusia au ales calea dialogului privind aceste aspecte, aceasta fiind şi calea corectă. Înseamnă că trebuie să ascultăm şi preocupările pe care le exprimă uneori partea rusă în legătură cu evenimente din cadrul Uniunii Europene inclusiv, de exemplu, problema minorităţilor vorbitoare de limbă rusă.

Însă este adevărat, după cum a afirmat şi preşedintele în exerciţiu, că există motive clare de îngrijorare legate de nerespectarea drepturilor omului în Federaţia Rusă şi cazuri continue de atacuri la adresa apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliştilor şi a altora, cazuri care se reflectă negativ în imaginea Rusiei.

Ridicăm aceste probleme în mod regulat cu înaltele autorităţi: eu însămi cu Serghei Lavrov şi preşedintele Barroso cu interlocutorii săi. De asemenea, folosim şi consultările bianuale privind drepturile omului. Discuţiile din cadrul reuniunii bilaterale dintre preşedintele Barroso şi preşedintele Medvedev de la 6 februarie au inclus şi schimburi privind drepturile omului.

Preşedintele Medvedev însuşi a sugerat ca aceste schimburi să continue în cadrul reuniunii la nivel înalt din 21-22 mai, iar noi vom urma sugestiile domniei sale. De exemplu, atacul la adresa activistului pentru drepturile omului, Lev Ponomarev, de aseară, este ultima dovadă a situaţiei extrem de dificile a apărătorilor drepturilor omului în Rusia. Daţi-mi voie să spun că cele două dimensiuni au fost reflectate în mod clar în mandatul pe care Consiliul l-a oferit Comisiei spre negociere. Ambele sunt prezente, iar acesta este conţinutul mandatului nostru. Prin urmare, cred că este corect să se continue în acest mandat şi, după cum am spus, că suntem întotdeauna pregătiţi să raportăm în legătură cu continuarea negocierilor, aşa cum tocmai am făcut-o.

  Janusz Onyszkiewicz, raportor. − (PL) Doamnă preşedintă, aş vrea să aduc aminte criticilor acestui raport că nu este un raport despre Rusia. Scopul său este acela de a sugera Comisiei care sunt problemele pe care ar trebui să le ridice în cursul convorbirilor şi al negocierilor bilaterale şi pe care domenii ar trebui să se concentreze în mod special. De aceea, nu s-a făcut nicio referire în acest raport la chestiunea Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) şi la planul preşedintelui Medvedev. Orice astfel de referire ar fi fost într-adevăr nepotrivită. Aceasta este cu totul altă problemă. Ar trebui luată în considerare în cadrul OSCE împreună cu Statele Unite, însă nu în cadrul relaţiilor bilaterale cu Rusia. În plus, sugestiile de această natură nu pot cuprinde criticile şi evaluarea noastră privind situaţia drepturilor omului în Uniunea Europeană, de exemplu. Aceste aspecte trebuie deci să fie propuse în convorbirile cu ruşii, care le vor identifica la timpul potrivit. Acesta este unul dintre punctele pe care doream să le clarific.

Al doilea este unul general şi se referă la natura convorbirilor. Aş vrea să evidenţiez faptul că acest raport evită termenii precum „parteneriat strategic”. Există un motiv întemeiat pentru aceasta, şi anume faptul că documentul adoptat privind politica europeană de securitate şi apărare (PESA) conţine textul următor în secţiunea referitoare la Rusia: (membrul a citat apoi textul în engleză).

raportor. − „nici un parteneriat strategic nu este posibil dacă nu sunt cu adevărat împărtăşite şi respectate valorile democraţiei, drepturile omului şi statul de drept; [deci] solicită Consiliului să acorde acestor valori un rol central în cadrul negocierilor în curs pentru un nou Acord de parteneriat şi cooperare cu Rusia.”

raportor. − (PL) Poziţia este deci destul de clară. Cred că ar trebui să ne aducem aminte care este scopul acestui raport şi ce fel de mesaj s-a intenţionat să se transmită prin acesta Comisiei. În sfârşit, aş spune doamnei Bobošíková că au fost cazacii cei care au scris sultanului, nu invers.

  Preşedinta. – Dezbaterea s-a încheiat.

Votarea va avea loc mâine, joi, 2 aprilie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. – Apreciez raportul Janusz Onyszkiewicz privind relaţiile UE-Rusia. Consider că relaţiile UE cu Moscova trebuie să fie aşezate pe o bază pragmatică, evitând orice prejudecăţi.

În primul rând, este nevoie de o reală cooperare în domeniul aprovizionării cu energie, în interesul reciproc. Petru aceasta însă este esenţial să avem o solidaritate a statelor membre UE, care să se prezinte ca un bloc la negocierea cu Moscova pentru importul de gaze. Numai în acest fel putem asigura cetăţenilor europeni siguranţa aprovizionării cu gaz, la preţuri convenabile. Avem responsabilitatea de a evita declanşarea unor noi crize ale gazului.

În al doilea rând, trebuie să cooperăm cu Moscova pentru a aborda împreună problemele vecinătăţii noastre comune, relaţiile cu Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia, Azerbadjan. Această abordare trebuie să se realizeze pe baza normelor dreptului internaţional, cu respectarea integrităţii şi suveranităţii statelor, evitând orice tendinţe hegemonice. Este esenţial să avem progrese în soluţionarea conflictelor îngheţate, precum cele din Transnistria, Osetia, Abhazia.

  Filip Kaczmarek (PPE-DE), în scris. – (PL) Rusia este un partener important pentru Uniunea Europeană. UE se aşteaptă ca partenerii săi să coopereze într-un mod demn de încredere şi cinstit.

Interdependenţa poate fi benefică reciproc, însă nu este neapărat astfel. Poate fi valabil şi cazul opus şi se poate dovedi a fi o sursă de nelinişte şi de conflict. Ar trebui să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a ne asigura că securitatea, cooperarea economică, securitatea energetică, respectarea principiilor drepturilor omului şi ale democraţiei devin o trăsătură pozitivă şi constructivă a relaţiei noastre. Dacă toate acestea se concretizează, depinde în mare măsură de partea rusă. Rusia poate opta pentru valorile şi pentru standardele vestului. Nimeni nu va forţa Rusia să facă o astfel de alegere sau oricare alta. Rusia trebuie să aleagă. Îmi este clar totuşi un lucru: Europa nu îşi va schimba valorile la cererea Rusiei sau a oricărei altei ţări. Suntem consecvenţi sau chiar încăpăţânaţi, însă nu pentru că a acţiona diferit ar însemna că ne abandonăm valorile.

Dacă Europa şi-ar abandona valorile fundamentale, nu ar mai fi Europa. De aceea, vom recunoaşte întotdeauna integritatea teritorială a Georgiei, de exemplu. Nu acţionăm astfel dintr-o afecţiune deosebită pentru poporul georgian. Poziţia noastră se bazează pe loialitatea faţă de principiile pe care este construită lumea noastră. A acţiona în detrimentul acestei lumi ar echivala cu sinuciderea. UE nu îşi doreşte în niciun caz un astfel de rezultat şi presupun că nici Rusia.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris. – Se poate afirma că recenta criza a gazului şi conflictul din Georgia au creat noi tensiuni în relația cu Federația Rusa.

Este necesar ca Rusia să înceteze a folosi situații de acest gen intr-o maniera care se afla in neconcordanta cu procedurile internaționale si sa renunțe la crearea de noi sfere de influenta.

În același timp, Uniunea trebuie să facă toate eforturile necesare pentru a diminua cât mai mult posibil dependenţa energetică faţă de Rusia.

Este la fel de adevărat însă, că Rusia este un vecin al Uniunii şi un actor indispensabil pe scena internațională. Există un potențial economic major în relația Uniunii cu Rusia, pe care Uniunea Europeană nu-şi poate permite să nu-l exploateze, mai ales în contextul global actual.

De aceea, este necesar să continuăm a investi în dialogul şi cooperarea cu Federația Rusia dezvoltând o strategie coerentă bazată pe angajamente comune şi reciproc avantajoase.

Singura modalitate prin care aceasta cooperare poate avea succes este ca Uniunea să vorbească cu o singura voce şi să se angajeze într-un dialog condiționat dar în același timp constructiv, bazat pe valori comune, respect pentru drepturile omului, libertățile fundamentale şi normele internaționale în vigoare.

  Katrin Saks (PSE), în scris. – (ET) Relaţiile dintre UE şi Rusia au suferit o mare lovitură anul trecut. Astăzi, după evenimentele care au avut loc în Georgia şi după ce Rusia a recunoscut enclavele Abhazia şi Osetia de Sud, disponibilitatea Rusiei în vederea construirii unei zone comune de securitate cu Uniunea Europeană şi poziţiile părţilor în probleme care ţin de Kosovo şi de zona comună de vecinătate sunt mai divergente ca niciodată. Disputele permanente cu furnizorii de gaz şi politizarea resurselor energetice nu sporesc încrederea.

Mă bucur că raportul colegului Onyszkiewicz invită Rusia să confirme obligaţiile asupra cărora a căzut de acord la nivel internaţional, mai ales ca membru al Consiliului Europei şi al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi îşi exprimă către guvernul rus îngrijorarea privind situaţia drepturilor omului şi privind societatea civilă, din ce în ce mai restrânsă în Rusia. În raportul său, şi Parlamentul a atras atenţia asupra situaţiei minorităţilor care trăiesc în Federaţia Rusă şi invită agenţiile guvernului rus să asigure supravieţuirea şi dezvoltarea durabilă a culturilor şi a limbilor popoarelor indigene care trăiesc în Federaţia Rusă.

Relaţiile Uniunii Europene cu Rusia trebuie să se bazeze pe parteneriat şi nu pe confruntare. Relaţiile noastre cu Rusia sunt într-adevăr de o importanţă decisivă din punctul de vedere al cooperării pragmatice, aceasta bucurându-se până în prezent de stabilitate pe plan internaţional. În acelaşi timp, acest parteneriat trebuie să fie fundamentat pe următoarele valori: democraţie, economie de piaţă, promovarea drepturilor omului şi libertatea de exprimare; nu doar interese comerciale şi urmărirea unui singur lucru în legătură cu aceste interese, în timp ce se închid ochii cu încăpăţânare în privinţa altor lucruri.

  Toomas Savi (ALDE), în scris. – Relaţiile dintre Federaţia Rusă şi Uniunea Europeană au întâmpinat mai multe obstacole în ultimii ani. După ce se dezlănţuise conflictul dintre Rusia şi Georgia, în luna august a anului trecut, am fi fost înclinaţi să credem în proverbul care spune: „gard trainic, vecini pe măsură”. În acest caz, mă bucur că proverbul nu avea dreptate şi că fostul preşedinte al Consiliului European, Nicolas Sarkozy a mediat cu succes criza.

După căderea Cortinei de Fier, Uniunea Europeană a creat o strânsă interdependenţă de Federaţia Rusă, interdependenţă care ar trebui folosită pentru a introduce o înţelegere comună a democraţiei, a drepturilor omului şi a statului de drept, în timp ce se dezvoltă relaţii economice durabile. Dezacordurile frecvente din ultimii ani ne-au distras de la un progres real în acest scop şi dialogul dintre cele două entităţi a devenit, de fapt, destul de rece, luând forma „cooperării pragmatice”.

Susţin din toată inima sugestia adresată Consiliului şi Comisiei de a continua să insiste pentru un acord bazat pe un angajament comun privind drepturile omului, după cum s-a afirmat în raport, întrucât fără valori comune este posibil să sfârşim într-o altă criză neaşteptată care necesită măsuri de urgenţă.

  Richard Seeber (PPE-DE), în scris. – (DE) Noul acord global de parteneriat dintre Uniunea Europeană şi Rusia este, după părerea mea, mai mult decât binevenit.

Rusia este cel de-al treilea mare partener comercial al UE, având şi o importanţă strategică în ceea ce priveşte furnizarea de energie în Europa. Acordul cu Federaţia Rusă pune bazele unei cooperări mai bune între cele două părţi.

Având în vedere cât de importantă este UE pentru Rusia şi invers, acest acord nu trebuie totuşi să rămână doar un act de voinţă politică; trebuie să putem garanta şi punerea în aplicare a acestuia. Recomandarea Parlamentului adresată Consiliului Europei evidenţiază în primul rând importanţa protejării drepturilor omului şi a libertăţii mijloacelor de informare din Rusia. Deoarece intenţia noastră este să ne bazăm treptat pe relaţia noastră în ceea ce priveşte politica economică, de securitate şi de educaţie, este extrem de important ca toţi partenerii noştri să respecte valorile europene. Este singurul mod în care parteneriatul dintre Rusia şi Uniunea Europeană se poate dezvolta spre satisfacţia ambelor părţi.

  Czesław Siekierski (PPE-DE), în scris. – (PL) Asigurarea unui nou acord între UE şi Rusia este una dintre principalele provocări cu care se confruntă diplomaţii Uniunii Europene. Rolul Parlamentului European este acela de a-şi oferi contribuţia activă privind natura şi conţinutul acordului. Raportul furnizează o analiză detaliată a aspectelor principale ale relaţiei dintre UE şi Rusia. Conţine mai ales o analiză aprofundată a problemelor asociate cu relaţia noastră actuală.

Cred că adoptarea raportului va reprezenta un pas semnificativ către un nou acord de parteneriat între Uniunea Europeană şi Rusia. Elementele-cheie ale unui astfel de acord ar trebui supuse unor consultări amănunţite şi unei negocieri dure între cele două părţi ale noului acord. Raportul se referă la o serie de probleme ale căror soluţie este foarte importantă pentru fiecare ţară în parte. Aş vrea să amintesc dificultăţile legate de schimburile comerciale dintre Polonia şi Federaţia Rusă. Problemele de această natură pot fi rezolvate doar dacă UE adoptă o atitudine unitară.

Raportul conţine o listă lungă de probleme care trebuie clarificate. Nu va fi posibil să se ajungă la un compromis în privinţa tuturor pe termen scurt, în parte din cauza diferenţelor culturale şi sociale.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. – (PL) Rusia este o ţară în care adesea nu sunt respectate principiile fundamentale ale democraţiei. Este notorie pentru violarea drepturilor omului şi pentru îngrădirea libertăţii de exprimare, inclusiv a libertăţii de opinie. Preşedintele Medvedev şi prim-ministrul Putin îşi exercită influenţa asupra mijloacelor de informare ruse. Acestea nu sunt, prin urmare, capabile să deservească scopul lor fundamental, care este acela de a disemina informaţia într-un mod demn de încredere.

Ar trebui să ţinem cont totuşi de faptul că Rusia este unul dintre principalii noştri parteneri. Rusia joacă un rol principal pe scena internaţională. Este un mare furnizor de energie şi un important partener comercial.

În opinia mea, ar trebui să spunem ce avem de spus împotriva Rusiei cu voce tare şi clar. Ar trebui să o criticăm pentru deficienţele sale la capitolul democraţie, pentru nerespectarea libertăţilor civice şi pentru violarea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii altor state. Ar trebui să invităm Rusia să respecte drepturile minorităţilor naţionale şi să se conformeze tratatelor internaţionale la care s-a angajat. Mă refer la Carta Naţiunilor Unite, la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi la Tratatul privind Carta energiei. În acelaşi timp însă, ar trebui să ţinem cont de faptul că parteneriatul cu Rusia este un aspect foarte important pentru Uniunea Europeană şi pentru întreaga Europă.