Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 1 aprilie 2009 - Bruxelles

21. Educația copiilor migranților (prezentare succintă)

  Preşedinte – Urmează o scurtă prezentare a raportului (A6-0125/2009) întocmit de dl Takkula, în numele Comisiei pentru cultură şi educaţie, referitor la educaţia copiilor migranţilor (2008/2328(INI)).

  Hannu Takkula, raportor. − (FI) Dle preşedinte, este obligaţia etică a Uniunii Europene să garanteze dreptul tuturor, inclusiv al copiilor migranţilor, la o educaţie de calitate. Fiecare copil trebuie să aibă dreptul la educaţie, care trebuie să fie gratuită şi obligatorie, cel puţin la nivelul de bază. Copii ar trebui să primească o educaţie generală care promovează egalitatea de şanse în scopul dezvoltării abilităţilor acestora - a puterii de discernământ şi a simţului de răspundere morală şi socială ale fiecăruia - astfel încât să poată deveni membri echilibraţi şi responsabili ai societăţii.

Cei responsabili cu educaţia şi supravegherea copiilor ar trebui să aibă în vedere, ca principiu director, numai binele copiilor. Desigur, acest proces începe acasă, cu părinţii, dar şcoala şi societatea trebuie la rândul lor să sprijine educaţia copiilor, permiţându-le elevilor să îşi dezvolte personalitatea.

Sunt preocupat de studiile publicate recent referitoare la copiii migranţilor. Acestea sugerează că în unele regiuni copiii au avut dificultăţi în ceea ce priveşte frecventarea unei şcoli şi că, în cadrul unor comunităţi, s-au depus eforturi pentru a înfiinţa şcoli care oferă servicii exclusiv copiilor migranţilor. Desigur, acest lucru a determinat ca unele familii să-şi transfere copiii de la şcolile locale pentru ca aceştia să nu mai fie în aceeaşi şcoală cu copiii migranţilor. Este o situaţie regretabilă care a dus la standarde educaţionale şi rezultate şcolare foarte proaste în rândul copiilor migranţilor. O altă consecinţă este fluctuaţia rapidă a personalului didactic din şcolile cu un număr mare de copii provenind din familii migrante.

Nu este evoluţia la care am sperat şi trebuie să creăm condiţii pentru integrarea optimă în societate a copiilor migranţilor. Trebuie să ne asigurăm, de asemenea, că şcolile dispun de resurse adecvate şi mă refer aici la resurse cantitative în ceea ce priveşte personalul didactic şi resurse financiare, şi trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru evoluţia procesului de formare a profesorilor, în special formarea internă a acestora. Avem nevoie de o abordare generală pentru a putea avea grijă de copiii din familii migrante într-o manieră integrată, durabilă. De asemenea, avem nevoie de investiţii speciale şi de resurse suplimentare pentru formarea personalului didactic şi pentru întreg sistemul educaţional.

Ştiu că este o problemă care ţine de competenţa fiecărui stat membru, dar, printr-o coordonare transparentă din partea Parlamentului European şi a Uniunii Europene, ar trebui să încurajăm statele membre să acţioneze, deoarece consider că dorim cu toţii o educaţie de calitate pentru copiii migranţilor şi integrarea acestora în societate. Astfel putem evita tendinţa regretabilă manifestată în prezent de excludere socială a copiilor migranţilor. Realitatea este că acest lucru duce adesea la şomaj şi chiar la infracţionalitate, alături de multe alte consecinţe nedorite.

În plus, constituie un motiv de îngrijorare şi din perspectiva liberei circulaţii a forţei de muncă pe teritoriul Uniunii Europene: persoanele care locuiesc în statele membre ale UE nu vor dori să se mute într-o altă ţară sau să lucreze în străinătate pentru că nu le vor putea asigura copiilor lor o şcolarizare adecvată, cu un personal didactic calificat în ţara respectivă. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne concentrăm atenţia asupra acestei probleme şi să ne asigurăm de existenţa unui sistem educaţional de nivel înalt, a unei educaţii de calitate pentru fiecare copil şi tânăr din toate statele membre ale Uniunii Europene.

Copiii şi tinerii reprezintă viitorul nostru, bunul cel mai valoros pe care îl avem. Ei se numesc „Azi” şi nu „Mâine” şi îmi exprim speranţa că noi, cetăţenii Uniunii Europene, vom putea împărtăşi principiul comun conform căruia fiecare copil are dreptul la un viitor integrat, sigur şi o educaţie de calitate.

  Günter Verheugen, vicepreşedintele Comisiei. – (DE) Dle preşedinte, onorabili membri, salut acest raport din proprie iniţiativă şi, mai presus de toate, în numele meu şi al colegului meu, dl comisar Figel', doresc să-i mulţumesc dlui raportor Takkula şi Comisiei pentru cultură şi educaţie pentru efortul depus în acest sens.

Comisia Europeană împărtăşeşte convingerea distinşilor deputaţi că numărul din ce în ce mai mare de copii proveniţi dintr-un mediu migraţional reprezintă o provocare semnificativă pentru sistemele educaţionale din majoritatea statelor membre.

Educaţia este elementul-cheie în procesul de integrare. Dobândirea unor calificări este indispensabilă dacă dorim să asigurăm viitorul cetăţenilor noştri într-o societate bazată pe cunoaştere, o societate supusă din ce în ce mai mult presiunilor concurenţei. Însă este la fel de important ca şcolile, ca experienţă socială, să ofere baza cunoaşterii şi a înţelegerii reciproce, cruciale pentru îmbunătăţirea coexistenţei noastre.

Cu toate acestea, în prezent, elevii proveniţi dintr-un mediu migraţional în Europa se confruntă cu probleme mari. Copii din familii de migranţi se află, deseori, în faţa unei duble provocări: pe de o parte, cunoaşterea insuficientă a limbii vorbite în ţara gazdă şi, pe de altă parte, un statut socio-economic scăzut. În comparaţie cu copiii născuţi în ţara gazdă, mulţi copii din familiile de migranţi au rezultate slabe la şcoală, în rândul lor se înregistrează o rată ridicată a abandonului şcolar şi o rată scăzută a înscrierii într-o instituţie de învăţământ superior.

Aşadar, raportul subliniază în mod corect importanţa acordării unui ajutor adecvat copiilor din familii de migranţi în ceea ce priveşte învăţarea limbii ţării gazdă, promovând în acelaşi timp limbile şi culturile lor de origine. Participarea la educaţia preşcolară este, de asemenea, importantă pentru integrarea cu succes în sistemele educaţionale în etape incipiente şi pentru eliminarea dezavantajelor de ordin socio-economic şi lingvistic. În orice caz, profesorii ar trebui să posede calificările necesare, atât de importante într-un mediu multicultural. Mobilitatea ar trebui să constituie şi ea o componentă-cheie a formării şi dezvoltării profesionale a profesorilor.

Sunt încântat de existenţa unui larg consens asupra acestor aspecte. Consider că suntem de acord şi în ceea ce priveşte necesitatea de a ne pune în practică bunele intenţii şi de a aduce îmbunătăţiri reale oportunităţilor de educaţie pentru copiii migranţilor. În acest sens, ar trebui să sprijinim statele membre în vederea garantării unei educaţii de nivel înalt pentru toţi şi, în acelaşi timp, să prevenim în mod activ diviziunea elevilor pe criterii socio-economice. Ar trebui să sprijinim acţiunile statelor membre prin care şcolile să poată controla diversele cerinţe astfel încât să transforme provocarea iniţială a unei societăţi multiculturale şi multilingve într-un avantaj pentru şcolile respective.

Bineînţeles, conţinutul şi organizarea sistemelor educaţionale sunt competenţe pur naţionale şi Comisia nu intenţionează să încalce aceste competenţe în niciun fel. Trebuie să spun totuşi că integrarea cu succes a copiilor migranţilor este o problemă a întregii Europe. Avem multe de învăţat unii de la alţii şi putem învăţa multe unii de la alţii. Suntem siguri că raportul dvs. reprezintă un pas important către identificarea măsurilor specifice care trebuie luate pentru a sprijini statele membre în acest domeniu.

  Preşedinte. – Declar închis acest punct de pe ordinea de zi.

Votarea va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE), în scris. – Între educaţie şi fenomenul migraţional există legături strânse deoarece atât migraţia în cadrul Uniunii Europene, cât şi imigraţia către UE au crescut considerabil în ultimii ani, antrenând o serie de probleme pe care ar trebui să le analizăm cu mai mare atenţie în viitor.

În ceea ce mă priveşte, sunt de acord cu faptul că Directiva 77/486/CE este depăşită. Să nu uităm că această directivă a fost adoptată în 1977, iar Uniunea Europeană s-a tot schimbat între timp. Pentru a vă oferi un exemplu în acest sens, ţara mea (România) a aderat la UE după mai mult de 20 de ani de la adoptarea directivei şi consider că aceasta nu reprezintă o soluţie viabilă pentru problemele noastre. Problemele legate de fenomenul migraţional au crescut în mod dramatic în ultimi ani şi sunt de acord cu ideea dlui Takkula de a modifica această directivă. Aş merge chiar puţin mai departe, sugerând adoptarea unei directive noi referitoare la educaţia copiilor migranţilor.

  Corina Creţu (PSE), în scris. – Intensificarea migrației, inclusiv a celei interne, în UE, are o serie de implicații importante în plan cultural, economic şi social. În acest sens, sunt esențiale asigurarea egalităţii de șanse a migranţilor şi acordarea unei mai mari atenții combaterii discriminării lor. Situația romilor - a căror problematică prezintă un specific şi un grad de dificultate aparte - este elocventă în acest sens.

De asemenea, doresc să atrag atenţia asupra implicaţiilor pe care le are asupra mobilităţii forţei de muncă integrarea dificilă într-un mediu educaţional străin a copiilor celor care lucrează în străinătate.

De aceea, sprijinirea integrării cat mai timpurii a copiilor poate juca un rol important in prevenirea ghetoizării migranţilor, mai ales că s-a constatat că gradul de educație şi situația socială şi economică ale copiilor migranţilor sunt inferioare nivelului celorlalţi copii, aşadar e nevoie de un impuls. Cu cât li se oferă condiţii mai bune pentru o integrare cat mai devreme in mediul educaţional străin, cu atât şansele lor de reuşită în materie şcolară şi pe piaţa muncii sunt mai mari.

In același timp, însă, învăţarea limbii tarii gazdă şi asimilarea specificului local nu trebuie să însemne abandonarea propriei moşteniri culturale.

  Gabriela Creţu (PSE), în scris. – Unul dintre principiile de bază ale Uniunii Europene este cel al libertăţii circulaţiei, ce permite cetăţenilor să muncească, să se educe şi să călătorească în altă ţară. Este important să considerăm integrarea socială a migranţilor interni drept o responsabilitate a întregii societăţi; educaţia copiilor migranţilor constituie un pas în această direcţie.

Educaţia copiilor migranţilor trebuie privită atât din punctul de vedere al unei mai bune funcţionări cotidiene a societăţii europene, cât şi din perspectiva unei îmbogăţiri culturale. În acest scop, cred că este necesară cooperarea între ţara gazdă şi ţara de origine, prin care ţara de origine să participe în mod activ la păstrarea limbii şi culturii sale.

Susţinem introducerea limbii de origine în programa şcolară a ţării gazdă ca a doua limbă străină, acolo unde există comunităţi mari de imigranţi. Recrutarea unor cadre şcolare care să provină din comunităţile respective este o metodă prin care să asiguram atât contactul copiilor cu cultura ţării lor de origine, cât și împărtășirea experienţelor provenite din imigraţie.

  Ioan Lucian Hămbăşan (PPE-DE), în scris. – Cartea verde a Comisiei lansează o serie de întrebări privind una din probleme majore cu care statele membre se confruntă la această oră: Exista foarte mulţi copii români ce trăiesc împreună cu familiile lor în alte state membre şi este important pentru ca ei să îşi păstreze identitatea, să li se ofere posibilitatea să studieze atât limba ţării în care trăiesc, cât şi limba lor maternă. Trebuie să susţinem toleranţa şi înţelegerea, şi să găsim împreună soluţii pentru a asigura învăţământ în limbile materne ale migranţilor. Aceşti copii trebuie să aibă aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi copii. Este ştiut faptul că situaţia lor economică precară duce la izolare, abandon şcolar şi violentă, tocmai de aceea trebuie să venim în sprijinul statelor membre pentru a găsi soluţii. Copiii sunt cea mai valoroasă resursă pe care o avem, ei reprezintă viitorul societăţii noastre, indiferent de mediul din care provin.