Index 
Dezbateri
PDF 1366k
Miercuri, 1 aprilie 2009 - Bruxelles Ediţie JO
1. Reluarea sesiunii
 2. Declaraţia Preşedinţiei
 3. Urări de bun venit
 4. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
 5. Componenţa Parlamentului: consultaţi procesul-verbal
 6. Componenţa comisiilor şi delegaţiilor: consultaţi procesul-verbal
 7. Rectificări (articolul 204a din Regulamentul de procedură): consultaţi procesul-verbal
 8. Declaraţii scrise (depunere): consultaţi procesul-verbal
 9. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal
 10. Calendarul perioadelor de sesiune din 2010: consultaţi procesul-verbal
 11. Ordinea lucrărilor: consultaţi procesul-verbal
 12. Noul acord UE-Rusia (dezbatere)
 13. Deschiderea negocierilor internaţionale care au ca scop adoptarea Tratatului internaţional pentru protecţia Antarcticii (dezbatere)
 14. Tratamentul egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (dezbatere)
 15. FEDER, FSE şi Fondul de Coeziune: dispoziţii privind gestiunea financiară - Noi tipuri de costuri eligibile pentru o contribuție din partea FSE - Investiții în eficiența energetică și în energiile regenerabile în locuințe (modificare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională) (dezbatere)
 16. Intervenţii de un minut privind chestiuni politice importante
 17. Naufragii de migranţi în apropierea coastelor libiene (dezbatere)
 18. Cod comunitar al vizelor (dezbatere)
 19. Evaluarea timpului de conducere şi a perioadei de repaus (dezbatere)
 20. Stabilirea limitelor reziduurilor substanţelor farmacologic active în alimentele de origine animală (dezbatere)
 21. Educația copiilor migranților (prezentare succintă)
 22. Aplicarea Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora (prezentare succintă)
 23. Preocupări privind efectele câmpurilor electromagnetice asupra sănătăţii (prezentare succintă)
 24. Problematica și perspectivele cetățeniei Uniunii (prezentare succintă)
 25. Ordinea de zi a următoarei şedinţe: a se vedea procesul-verbal
 26. Ridicarea şedinţei


  

PREZIDEAZĂ: DOMNUL PÖTTERING
Preşedinte

(Şedinţa a fost deschisă la ora 15.00)

 
1. Reluarea sesiunii
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedinte. – Declar redeschisă şedinţa suspendată joi, 26 martie 2009.

 

2. Declaraţia Preşedinţiei
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinte. − Doamnelor şi domnilor, sunt întristat şi îngrozit că sunt nevoit să vă informez azi că, sfârşitul de săptămână trecut, peste 300 de persoane s-au înecat când mai multe vase cu refugiaţi au naufragiat în Marea Mediterană, aproape de ţărmul Libiei. Aceste vase transportau persoane din Africa de Nord şi Africa Subsahariană. Câţiva refugiaţi au fost salvaţi de către autorităţile egiptene şi libiene şi unele cadavre au fost recuperate, dar sute de persoane sunt încă date dispărute. În numele Parlamentului European, aş dori să-mi exprim tulburarea şi tristeţea profunde pe care ni le-a cauzat acest eveniment.

În ultimii doi ani, Uniunea Europeană a înregistrat o creştere a imigraţiei pe calea Mării Mediteraneene şi ne putem aştepta ca această criză economică să escaladeze în mod semnificativ exodul din cauza sărăciei din Africa.

Numărul enorm de refugiaţi care îşi pierd vieţile în mod tragic încercând să ajungă în Uniunea Europeană riscă să transforme Marea Mediterană într-un uriaş cimitir în aer liber; nouă ne revine responsabilitatea de a găsi soluţii pentru a pune capăt acestor tragedii.

Vă rog acum să ţinem un minut de reculegere în memoria celor decedaţi.

(Deputaţii s-au ridicat şi au ţinut un minut de reculegere)

Vă mulţumesc.

 

3. Urări de bun venit
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinte. − Doamnelor şi domnilor, este o mare plăcere să îl primim printre noi pe câştigătorul Premiului Nobel pentru medicină din 2008, domnul profesor Luc Montagnier, care este prezent la balcon. Vă urez un călduros bun-venit!

(Aplauze)

De asemenea, sunt încântat azi să primim o delegaţie a Comunităţii Economice a Statelor Vest-africane (CESVA). Această delegaţie este formată din 15 membri ai comitetului său ad-hoc pentru alegeri directe şi puteri suplimentare. Au venit într-o vizită de investigaţie cu scopul de a învăţa din experienţa Parlamentului European în acest domeniu. Sper că veţi avea un sejur excelent aici şi că parlamentele noastre vor coopera mai îndeaproape în viitor. Vă urez un călduros bun-venit!

(Aplauze)

 

4. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

5. Componenţa Parlamentului: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

6. Componenţa comisiilor şi delegaţiilor: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

7. Rectificări (articolul 204a din Regulamentul de procedură): consultaţi procesul-verbal

8. Declaraţii scrise (depunere): consultaţi procesul-verbal

9. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

10. Calendarul perioadelor de sesiune din 2010: consultaţi procesul-verbal

11. Ordinea lucrărilor: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

12. Noul acord UE-Rusia (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedinte. – Următorul punct este raportul (A6-0140/2009) prezentat de Janusz Onyskiewicz, în numele Comisiei pentru afaceri externe, privind noul acord UE-Rusia (2008/2104(INI)).

 
  
MPphoto
 

  Janusz Onyszkiewicz, raportor. (PL) Domnule Preşedinte, acest raport descrie relaţia dintre Uniunea Europeană şi Rusia ca fiind de o importanţă crucială pentru interesele economice şi politice ale Uniunii. Pune accentul pe rolul pe care Rusia poate şi ar trebui să-l joace pe scena internaţională, mai ales în vecinătatea noastră imediată, unde poate contribui la stabilitatea economică şi politică a regiunii.

În plus, raportul atrage totuşi atenţia asupra reacţiei Rusiei exagerat de agresive la intervenţia armată a Georgiei din Osetia de Sud şi asupra acţiunii extinse şi neprovocate a forţelor ruse în Abkhazia. Raportul subliniază nevoia de dialog raţional în materie de securitate. Acesta ar trebui să fie un dialog bazat pe respectarea legislaţiei internaţionale şi a integrităţii teritoriale a statelor. De asemenea, raportul evidenţiază că evenimentele din Caucaz şi recunoaşterea independenţei ambelor enclave, Osetia şi Abkhazia, pun la îndoială măsura în care Rusia este cu adevărat pregătită şi capabilă să construiască un spaţiu comun de securitate în Europa alături de Uniunea Europeană.

Raportul sugerează că discuţiile privind respectarea deplină de către Rusia a angajamentelor şi acordurilor care au pus capăt conflictului georgian ar trebui să se încheie înainte de adoptarea unui acord negociat. Acest lucru ar presupune un acord privind statutul Abkhaziei şi al Osetiei de Sud. De asemenea, raportul invită Rusia să îşi asume angajamente ferme de a nu utiliza forţa împotriva vecinilor săi.

În plus, raportul arată că evenimentele recente care implică atacul Rusiei asupra integrităţii teritoriale a Georgiei periclitează relaţia dintre Uniunea Europeană şi Rusia, asemenea rolului Rusiei în criza de aprovizionare cu gaze.

Raportul arată faptul că este recomandabil să se înlocuiască acordul curent cu un nou acord mai extins. Acordul în cauză ar trebui să reglementeze toate aspectele cooperării noastre şi să fie obligatoriu din punct de vedere juridic. De asemenea, ar trebui să conţină proceduri clare de soluţionare a litigiilor.

Raportul reglementează şi securitatea energetică. Se mai abordează şi includerea într-un acord negociat a dispoziţiilor fundamentale ale tratatului privind energia şi protocolul de tranzit. Trimiterea este făcută în pofida faptului că tratatul este în prezent obligatoriu din punct de vedere juridic, şi pentru Rusia, deşi Rusia se poate retrage din acesta.

Raportul indică uriaşul potenţial latent al unor eventuale acorduri economice reciproce, bazate pe un parteneriat egal între ambele părţi. Aceste acorduri ar putea conduce la o interdependenţă avantajoasă pentru ambele părţi. În conformitate cu raportul, este extrem de important ca statele membre şi Uniunea Europeană în ansamblu să exprime o poziţie unitară, în special în privinţa relaţiilor cu Rusia. De asemenea, este esenţial ca, în conformitate cu diferitele tratate ale Uniunii Europene, statele membre să se consulte în timp util cu privire la orice iniţiative bilaterale cu Rusia. Acest lucru este mai ales fundamental în cazurile care ar putea avea repercusiuni asupra altor state ale Uniunii Europene sau pentru Uniunea Europeană în ansamblul ei.

În raport, se acordă o mare atenţie drepturilor şi libertăţilor omului în Rusia. Se subliniază faptul că, în calitate de membru al Consiliului Europei, Rusia este obligată să respecte principiile pe care a fost înfiinţat Consiliul. Se afirmă că respectarea respectivelor principii este vitală pentru reuşita negocierilor privind cooperarea dintre Uniunea Europeană şi Rusia. Se consideră că este regretabil faptul că Rusia se opune introducerii unor măsuri eficiente în scopul de a asigura că nu se vor repeta numeroasele cazuri în care autorităţile ruse au încălcat drepturile omului şi au fost condamnate de Curtea Europeană de Justiţie.

Merită să atragem atenţia asupra uneia dintre numeroasele recomandări cuprinse în raport, şi anume că Uniunea Europeană ar trebui să continue să susţină candidatura Rusiei pentru aderarea la Organizaţia Mondială a Comerţului. Se consideră că este foarte important ca Rusia să respecte angajamentele de aderare înainte de a deveni în mod oficial membru. În special, aceasta presupune ca Rusia să înceteze procesul practicilor de abandonare care au fost deja introduse. În acest context, merită să reamintim imensa importanţă pe care o acordăm protecţiei eficiente a proprietăţii intelectuale, comerciale şi industriale.

Raportul conţine recomandări privind drepturile omului, libertatea presei, independenţa autorităţilor judiciare şi restrângerea treptată a sferei permise de intervenţie ale ONG-urilor în Rusia. De asemenea, raportul reglementează o serie de aspecte economice, precum navigaţia maritimă în Marea Baltică şi de-a lungul coastei de nord a Rusiei, traficul aerian deasupra Siberiei şi acordurile reciproce în vederea unor eventuale investiţii nerestricţionate.

 
  
MPphoto
 

  Alexandr Vondra, --preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − Domnule Preşedinte, aş dori să mulţumesc Parlamentului pentru ocazia de a aborda, în această şedinţă, subiectul relaţiei cu Rusia. Aşa cum cu siguranţă ştiţi deja, Consiliul a discutat în detaliu relaţia cu Rusia acum câtva timp, când am stabilit bazele şi argumentele pentru un nou acord UE-Rusia, prin urmare, considerăm că este esenţială reluarea negocierilor pentru un nou acord. În cele din urmă, Rusia este vecinul nostru cel mai mare, unul dintre partenerii noştri cheie şi un actor indispensabil pe scena internaţională. În prezent, când criza economică loveşte deopotrivă foarte violent Uniunea Europeană şi Rusia, este clar că confruntările nu ne vor face pe niciunii mai puternici.

Pe de altă parte, o cooperare constructivă, raţională şi avantajoasă pentru ambele părţi şi îndeplinirea angajamentelor internaţionale de către Rusia cu siguranţă le-ar putea întări pe amândouă.

Mai mult, dialogul şi angajamentul constructiv sunt mijloace importante prin intermediul cărora ne putem apăra interesele şi ne putem promova valorile faţă de Rusia.

Pe scurt, acest lucru ne-a determinat în principal să decidem reluarea negocierilor privind un nou acord UE-Rusia, în ciuda evenimentelor care s-au petrecut în Georgia în luna august. Criza şi implicaţiile sale continuă, în mod cert, să ne umbrească relaţiile. Negocierile nu legitimează nicidecum comportamentul Rusiei în Georgia, inclusiv în teritoriile Abkhaziei şi Osetiei de Sud, iar Uniunea Europeană dezaprobă cu fermitate aceste practici. Sprijinul nostru pentru integritatea teritorială a Georgiei sugerează în mod clar poziţia noastră fermă în acest sens. -

Ne aşteptăm în continuare ca Rusia să se comporte în mod responsabil şi să îşi onoreze toate angajamentele. Aceasta înseamnă, în special, că vom acorda o atenţie deosebită vecinilor noştri comuni cu Rusia în cursul întregului proces de negociere. Criza din Georgia a demonstrat cum conflictele nesoluţionate pot rămâne volatile chiar şi după mulţi ani şi că intervenţia militară nu este o soluţie.

Trebuie să îi reamintim Rusiei că are multe de câştigat dacă adoptă un comportament constructiv faţă de vecinii săi şi că are multe de pierdut dacă continuă pe calea confruntării. La urma urmelor, Rusia a dovedit deja că ştie cum să se comporte faţă de vecinii săi din Europa Centrală, care fac parte acum atât din Uniunea Europeană, cât şi din NATO.

Vom continua să insistăm asupra faptului că Rusia trebuie să îşi îndeplinească angajamentele internaţionale şi să respecte integritatea teritorială şi suveranitatea Georgiei şi ale altor ţări est-europene care sunt vecini comuni cu Uniunea Europeană. De asemenea, se aşteaptă o cooperare deplină din partea Rusiei şi a Georgiei, la dezbaterile de la Geneva.

Nu intenţionez să vă prezint în detaliu stadiul curent al negocierilor cu Rusia privind noul acord. Comisia, ca negociator al acordului, va putea să vă descrie evoluţia procesului într-o măsură mai mare.

Aş reaminti că suntem doar la începutul procesului, care poare dura o bună perioadă de timp. Nu ar trebui să ne descurajăm dacă avansăm mai anevoios la început. Cu toate acestea, sunt sigur că, până la sfârşitul preşedinţiei noastre, vom distinge mai clar ceea ce doresc ambele părţi să se reglementeze prin noul acord.

Îi mulţumim lui Janusz Onyszkiewicz pentru raportul său şi pentru recomandările formulate în acesta. În general, vă împărtăşim îngrijorările, precum şi obiectivele.

Aş dori acum să fac câteva remarci cu privire la partea referitoare la securitatea externă din noul acord, unde şi preşedinţia joacă un rol în negocieri. Este extrem de important ca noul acord să conţină dispoziţii în conformitate cu care să se asigure un dialog şi o cooperare eficiente cu Rusia, şi să se bazeze pe valori comune, pe îndeplinirea angajamentelor internaţionale existente, pe statul de drept şi pe respectarea democraţiei, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Acest lucru are o însemnătate deosebită în ceea ce priveşte vecinii noştri comuni. Într-adevăr, este esenţial, dacă avem în vedere o soluţie pentru conflicte foarte vechi.

Prevenirea conflictelor este, de asemenea, un obiectiv important. Trebuie urmărit atât prin dialog politic, cât şi prin iniţiative comune.

Se înregistrează un anumit progres cu Rusia în sfera dialogului politic şi în ceea ce priveşte partea referitoare la securitatea externă din noul acord. Desigur, dificultatea rezidă în detalii. Cea mai interesantă şi mai dificilă parte a negocierilor începe acum, odată cu discutarea unor propuneri de text concrete.

Dat fiind că negocierile sunt în derulare, nu ar fi adecvat să vă prezint detaliile aici. Cu toate acestea, vă pot asigura că vom încerca să obţinem dispoziţii substanţiale privind consolidarea dialogului pe scena internaţională, combaterea terorismului, controlul armamentului, dezarmarea şi neproliferarea, drepturile omului, democraţia şi statul de drept, gestionarea crizei şi protecţia civilă.

La reuniunea la nivel înalt UE-Rusia de la Khanty Mansiysk, s-a convenit că obiectivul nostru comun a fost încheierea unui acord strategic care va oferi un cadru cuprinzător pentru relaţiile UE-Rusia în viitorul apropiat şi va ajuta la dezvoltarea potenţialului relaţiei noastre. Acesta rămâne obiectivul nostru şi unul pe care preşedinţia, precum şi preşedinţiile succesive, vor continua să-l urmărească.

Suntem pregătiţi să informăm permanent Parlamentul cu privire la evoluţia negocierilor şi vă suntem recunoscători pentru contribuţia dumneavoastră, în special prin textul rezoluţiei dumneavoastră.

 
  
MPphoto
 

  Benita Ferrero-Waldner, membră a Comisiei. – (DE) Domnule Preşedinte, stimaţi colegi, aş dori să încep prin a-i adresa calde mulţumiri domnului Onyszkiewicz pentru acest raport de mare valoare.

Am subliniat în mod consecvent că apreciem avizul Parlamentului şi, desigur, sunt încântată să vă ofer informaţii suplimentare privind derularea negocierilor.

Domnule Preşedinte, Rusia este şi va rămâne un partener important pentru noi. Interesele noastre comune sunt complexe şi suprapuse, de la contacte economice la, de pildă, cooperarea noastră ca parteneri în Cvartetul pentru Orientul Mijlociu sau, ca recent, în Afganistan şi Pakistan. Bineînţeles, după cum ştim cu toţii, există şi diferenţe majore de opinie, de exemplu, în ceea ce priveşte integritatea teritorială a Georgiei. Apar în mod repetat tensiuni în ceea ce priveşte consolidarea rolului nostru în spaţiul de vecinătate comun al Rusiei şi al Uniunii Europene. În acest context, se afirmă adesea în mod greşit că suntem dependenţi de vecinul nostru mare. În ceea ce priveşte comerţul şi energia, suntem mai degrabă dependenţi unii de alţii sau, cu alte cuvinte, am devenit fiecare dintre noi un partener indispensabil pentru celălalt. Prin urmare, acestea sunt vremuri în care relaţiile noastre cu Rusia sunt extrem de importante şi în care o strategie comunitară unificată şi vizionară este absolut vitală.

Mâine, preşedintele Obama se va întâlni cu preşedintele Medvedev pentru prima dată, pentru a apăsa pe butonul de resetare, ca să spunem aşa, a relaţiei Statelor Unite ale Americii cu Rusia. Cu siguranţă, această nouă abordare trebuie salutată, dar noi nu trebuie să relansăm totul de la început. Noi nu avem nevoie să ne resetăm relaţiile; în schimb ar trebui să le reglăm în mod constant. Acest lucru se află chiar în vârful listei noastre de priorităţi.

După cum a evidenţiat Comisia în comunicarea sa din 5 noiembrie, având în vedere natura complexă şi extensivă a relaţiilor noastre şi numeroasele domenii în care suntem dependenţi unii de alţii, trebuie să ne implicăm în mod consecvent în negocieri cu Rusia şi aş mai afirma că trebuie să fim lucizi şi orientaţi spre rezultat. Negocierile pentru un nou acord sunt, fără îndoială, cel mai bun mod de a avansa o poziţie comunitară unitară, care ne apără interesele, în scopul de a ajunge la un acord cu privire la cele mai importante domenii. În timp ce eu vă vorbesc acum, a patra rundă de negocieri este în desfăşurare la Moscova.

Am căzut acum de acord asupra unei structuri generale a acordului, care ar trebui să formeze o bază obligatorie din punct de vedere juridic pentru toate aspectele relaţiilor noastre în viitorul apropiat. În acelaşi timp, nu am stabilit totuşi termene artificiale pentru negocieri: în opinia mea, ar trebui să alocăm tot timpul necesar pentru a ajunge la un rezultat satisfăcător, deoarece acordul actual va rămâne în vigoare până la acel moment, prin urmare, nu este o nevoie stringentă de a ne urgenta demersurile. Astfel nu trebuie să aşteptăm noul acord înainte de a putea aborda probleme curente. Până în prezent, s-au discutat aspecte de politică, justiţie şi securitate, astfel încât poziţiile noastre respective sunt mai bine înţelese; am început acum să discutăm aspecte economice.

În orice caz, nu ar trebui să ne surprindă că cele două părţi au abordări foarte diferite în unele domenii. Deşi Rusia are ambiţii mari pentru cooperarea privind politica externă şi de securitate, de exemplu, este mai puţin ambiţioasă în ceea ce priveşte problemele economice. Bineînţeles, este în interesul nostru ca, în Uniunea Europeană, relaţiile noastre comerciale şi economice să cuprindă dispoziţii obligatorii din punct de vedere juridic şi aplicabile, pentru a se asigura că Rusia acceptă un sistem bazat pe norme clare. Este în special cazul subiectului energiei, domeniu în care facem eforturi pentru acceptarea principiilor Cartei energiei, principalele principii fiind transparenţa, reciprocitatea şi nediscriminarea.

Criza gazelor de la începutul anului a ştirbit încrederea în viabilitatea relaţiilor noastre în domeniul energiei şi acest lucru trebuie remediat. Prin urmare, încercăm, în paralel cu negocierile, să consolidăm semnificativ sistemul de avertizare rapidă, care stabileşte dispoziţii privind monitorizarea şi observarea în condiţii de criză, pentru a evita conflictele şi a facilita rezolvarea.

Acordul pe care îl negociem ar trebui, desigur, să se bazeze şi pe respectarea drepturilor omului şi a democraţiei, iar noi credem că aceasta ar trebui să fie o componentă esenţială. În esenţă, după cum a afirmat domnul Vondra, Rusia şi UE şi-au asumat aceleaşi angajamente în ONU, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) şi Consiliul Europei. Tratatul nostru ar trebui să pună accentul asupra respectării acestor angajamente şi interese comune. În mod evident, nu poate rezolva conflictele în Europa prin propriile capacităţi, dar ar trebui să ofere un cadru pentru soluţionarea conflictelor.

În paralel cu negocierile noastre, ne vom continua eforturile în forumuri existente, în dezbaterile de la Geneva pentru Georgia, în formatul 5+2 pentru Transnistria şi în procesul de la Minsk pentru Nagorno-Karabakh. După cum am spus, justiţia şi afacerile interne sunt importante pentru ambele părţi din cadrul negocierilor, deoarece sunt domenii în care eu percep un potenţial semnificativ pentru o cooperare reciproc avantajoasă, mai ales în combaterea crimei organizate şi, de asemenea, în îmbunătăţirea condiţiilor pentru călători bona fide. Cu toate acestea, posibilitatea eliminării obligaţiei de obţinere a unei vize, conform solicitării Rusiei, va reprezenta o perspectivă realistă doar în corelaţie cu îmbunătăţiri suplimentare în alte domenii. De exemplu, dacă Rusia ar pune în aplicare standarde mai înalte de protecţie a datelor, am ajunge mai uşor la o cooperare eficientă în termeni generali; cercetarea, educaţia şi cultura furnizează, de asemenea, numeroase oportunităţi de cooperare în interesul cetăţenilor noştri şi ar trebui să se ia în considerare în noul acord.

Raportul pe care îl dezbatem astăzi include în mod evident multe alte propuneri, pe care nu am timp să le analizez acum, dar, desigur, vor apărea în cursul dezbaterii. Aş dori să subliniez încă o dată că apreciez în mod special linia pe care a adoptat-o domnul Onyszkiewicz în raportul prezentat şi în proiectul de rezoluţie propus. Dacă sunt necesare informaţii suplimentare în urma dezbaterii de astăzi, voi fi încântată să ofer Comisiei pentru afaceri externe, de exemplu, o informare completă în orice moment, la fel cum am făcut-o anul trecut.

În concluzie, aş dori să subliniez că mă interesează în mod deosebit avansarea cu succes a negocierilor şi, pentru aceasta, îmi ofer întregul sprijin. Sper că un tratat bun va plasa relaţiile UE-Rusia pe o bază solidă şi previzibilă în viitorul apropiat şi astfel va aduce o contribuţie importantă la stabilitate şi securitate pe continentul nostru.

 
  
MPphoto
 

  Cristina Gutiérrez-Cortines, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie. (ES) Domnule Preşedinte, este limpede pentru noi şi pentru Europa, pentru Comisia pentru industrie, cercetare şi energie şi pentru noi, în Europa, că energia a devenit un instrument de politică externă, un element de schimbare care este capabil să declanşeze conflicte sau să ne unească şi tocmai acesta este subiectul la care ne referim astăzi.

În mod tradiţional, Europa a fost unită cu Rusia. Istoria ne arată că, în dezvoltarea sa, Belarusul a fost clar influenţat de Occident, iar tradiţia rusească, în ceea ce priveşte religia, toate formele de educaţie şi majoritatea sistemelor de valori, a urmat modul european de gândire care a îmbogăţit Rusia. De asemenea, cultura noastră a fost îmbogăţită de tradiţia savanţilor din Rusia, a marilor matematicieni din Kazan şi alte regiuni, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru literatura sa.

Cred că ar trebui să ne gândim la tensiunile din era socialistă ca la un antract care trebuie reţinut, dar aceste tensiuni nu reprezintă un factor constant. Experienţa noastră constantă cu Rusia a fost marcată de unitate; de aceea, în domeniul energiei, unde Europa are deficienţe, sunt de părere că trebuie să informăm Rusia de dorinţa noastră de întreţinere a prieteniei, dar cu reguli clare, care au existat dintotdeauna între gentlemeni şi în relaţia dintre noi, dar, acum, sub formă de reguli scrise.

Nu putem trăi într-o continuă incertitudine că aprovizionarea cu gaze a cetăţenilor noştri poate fi din nou întreruptă, iar Rusia trebuie, de asemenea, să admită faptul că nu poate utiliza energia ca un instrument prin care să evite recunoaşterea suveranităţii statelor vecine. În situaţia din prezent, popoarele şi-au dobândit independenţa şi îşi exercită pe deplin democraţia, iar noi trebuie să veghem asupra lor şi Rusia are datoria de a veghea, la fel cum are datoria de a furniza un set clar de reguli pentru schimbul de energie şi unitate prin energie.

 
  
MPphoto
 

  Josef Zieleniec, în numele Grupului PPE-DE.(CS) Domnule Preşedinte, aş dori să îi mulţumesc domnului Onyszkiewicz pentru întocmirea acestui raport important, bine scris şi echilibrat. La fel ca raportorul alternativ al Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, sunt încântat că raportul reflectă, de asemenea, priorităţile noastre principale cu privire la Rusia, precum cooperarea pragmatică bazată pe un mediu de piaţă sănătos, importanţa drepturilor omului, un stat de drept şi o democraţie care funcţionează, toate fiind valori sociale fundamentale pentru UE, precum şi accentuarea respectării suveranităţii tuturor statelor vecine şi a unităţii Uniunii Europene.

Noul acord în curs de negociere trebuie să includă toate aspectele cooperării, să fie obligatoriu din punct de vedere juridic şi să reflecte calitatea relaţiilor noastre cu Rusia. Cu toate acestea, dacă discuţiile ne vor reflecta poziţiile şi valorile, nu trebuie să uităm rolul jucat de Rusia în războiul din Georgia anul trecut sau în criza gazelor din ianuarie. Nu putem permite crearea unor noi sfere de influenţă în Europa. Nu putem accepta status quo-ul sau faptul împlinit din Caucaz. De aici apare necesitatea unor garanţii clare că Rusia nu va folosi forţa împotriva unuia dintre vecinii săi şi că va aborda litigiile din spaţiul nostru vecin comun alături de Uniunea Europeană. În viziunea noastră, este absolut normal să invităm Rusia să facă primul pas direct prin care să clădească încrederea.

Mulţi colegi au pus accentul astăzi, în mod just, pe necesitatea unităţii UE în relaţie cu Rusia. Cu toate acestea, putem ajunge la o poziţie cu adevărat unificată doar treptat, de unde propunerea mea de a institui un mecanism de consultare într-un cadru stabilit de Consiliu, care să permită statelor membre să se consulte, cu mult înainte de toate problemele bilaterale referitoare la Rusia, care au un impact asupra altui stat membru sau asupra Uniunii Europene în ansamblul său. Doar în acest mod vom ajunge la o poziţie cu adevărat unificată faţă de Rusia şi doar astfel vom exploata la maximum cel mai mare avantaj pe care îl avem în relaţie cu Rusia, care este propria noastră unitate.

 
  
MPphoto
 

  Csaba Tabajdi, în numele Grupului PSE. (HU) Grupul Socialist din Parlamentul European consideră Rusia ca fiind un partener strategic cheie. Uniunea Europeană şi Rusia depind una de alta, după cum a confirmat şi doamna comisar Ferrero-Waldner.

Aş dori să menţionez că, în ceea ce priveşte aprovizionarea cu gaze, depindem unii de alţii, întrucât Rusia nu ar putea să îşi vândă gazele naturale altor ţări. Ar trebui să vorbim foarte clar cu privire la acest aspect. Este foarte important să se elaboreze şi să se încheie un nou Acord de parteneriat şi cooperare. Acest raport ar fi trebuit să îndeplinească acest obiectiv, dar nu o face.

Raportul Onyszkiewicz, care a fost adoptat de Comisia pentru afaceri externe şi al cărui ton este uneori nepoliticos în mod explicit, poate cauza prejudicii grave reţelei de relaţii dintre UE şi Rusia. Grupul Socialist este de acord că Parlamentul ar trebui să îşi exprime criticile juste la adresa Rusiei. Grupul Socialist condamnă cu fermitate încălcarea drepturilor omului. Solicităm respectarea drepturilor democratice şi a valorilor fundamentale.

Invităm Rusia să respecte principiul independenţei mijloacelor de informare scrise şi a celor electronice. Solicităm guvernului rus să ia orice măsură posibilă în vederea investigării atacurilor şi crimelor comise împotriva jurnaliştilor. Legislaţia rusă privind ONG-urile pune în pericol funcţionarea independentă a acestor organizaţii.

Grupul Socialist priveşte cu îngrijorare modul în care s-au desfăşurat cele mai recente alegeri pentru Duma rusă şi alegerile prezidenţiale. Criticăm poziţia Rusiei în litigiul cu privire la aprovizionarea cu gaze dintre Rusia şi Ucraina şi în conflictul dintre aceste două ţări. În acelaşi timp, avem totuşi convingerea că recomandările Parlamentului trebuie să faciliteze îmbunătăţirea relaţiilor UE-Rusia şi elaborarea unui nou parteneriat strategic. Acest raport nu serveşte acestui scop. Din acest motiv noi am dat un vot împotriva acestui raport în Comisia pentru afaceri externe.

Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni şi Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa se opun gândirii exprimate de Comisie. Aceştia sunt contrari noii politici a Statelor Unite, dacă consideră că administraţia Obama, în special prin declaraţiile vicepreşedintelui Joe Biden, şi-a schimbat stilul, iar atunci Uniunea Europeană va fi cu un pas în urma noii politici americane, deşi acest lucru nu ar fi în interesul nostru. Aşadar, nu ne preocupă critica, ci stilul.

Nu este nevoie de didacticism, ci de o critică justificată. Uniunea Europeană nu trebuie să se erijeze drept profesor şi să dea lecţii Rusiei. Prin urmare, Grupul Socialist va considera acest proiect de raport acceptabil, doar dacă toate cele şase modificări propuse pe care le-am prezentat vor fi aprobate de Parlament; în caz contrar, acesta va fi doar un raport contraproductiv care nu serveşte parteneriatului strategic dintre UE şi Rusia. Cu toate acestea, este în interesul Uniunii Europene să dezvolte o cooperare de succes cu Rusia.

 
  
MPphoto
 

  Graham Watson, în numele Grupului ALDE. Domnule Preşedinte, afacerile externe impun diplomaţie şi principiu, iar acest raport privind un nou acord UE-Rusia oferă aceste componente. Grupul meu apreciază conţinutul acestuia şi îl felicită pe domnul Janusz Onyszkiewicz pentru munca depusă.

Istoria ne învaţă că nimic nu îi irită mai mult pe ruşi decât să le întoarcem spatele, astfel încât este atât în interesul Rusiei, cât şi în cel al Uniunii Europene să comunice, să coopereze şi să desfăşoare schimburi comerciale în moduri care clădesc încrederea. În aceeaşi ordine de idei, nu este onest să pretindem că Rusia are un comportament ireproşabil. Aceasta este o ţară care foloseşte resursele de energie ca armă, o ţară al cărei comportament dispreţuitor în Caucaz şi regiunea baltică exasperează ţările vecine şi o ţară în care statul de drept se ajustează şi se pliază pentru a-i ajuta pe cei care sunt în favoarea Kremlinului şi a-i ameninţa pe cei care sunt împotrivă, după cum o confirmă noul proces împotriva lui Mihail Khodorkovsky din prezent.

După cum ştim, nici alegerile nu fac excepţie. Violenţa fizică, intimidarea activiştilor drepturilor omului, asasinarea jurnaliştilor independenţi - domnule Tabajdi, acestea sunt realităţile Rusiei de astăzi.

(Aplauze)

Ne întristează că unii colegi şi-au propus să-şi diminueze critica faţă de palmaresul Rusiei legat de drepturile omului. Sunt surprins de insistenţa unora de a defini noul acord ca fiind strategic, doar fiindcă Moscova doreşte acest lucru. Da, trebuie să zidim punţi, dar nu trebuie să tolerăm lucruri care sunt de nedescris.

Trei motive explică de ce unii sunt înclinaţi să îi dea satisfacţie domnului Putin. În primul rând, sunt cei care au simpatizat odată cu sovieticii şi al căror ataşament sentimental faţă de Kremlin persistă. În al doilea rând, sunt cei care consideră că Rusia este oarecum diferită de alte ţări, deci nu i se pot aplica aceleaşi standarde, şi, în al treilea rând, sunt cei care cred că Rusia este prea înfricoşătoare ca să fie dispreţuită. Niciunul dintre aceste argumente nu rezistă. Extrema stângă europeană are o istorie a ignoranţei voite faţă de drepturile omului în epoca sovietică. Nu este doar greşit din punct de vedere moral, ci şi confuz din punct de vedere politic ca aceasta să găsească scuze Rusiei, acum că Rusia se îndreaptă spre o dreaptă autoritaristă. Mai mult, drepturile omului sunt universale şi indivizibile, altfel nu înseamnă nimic; aşadar Uniunea ar trebui să apere cu încredere valorile noastre în interiorul graniţelor sale şi în afara acestora.

În cele din urmă, în prezent, Europa are o populaţie de trei ori şi jumătate mai numeroasă decât cea a Rusiei. Avem cheltuieli în domeniul apărării de zece ori mai ridicate, iar economia europeană este de cincisprezece ori mai mare decât cea a Rusiei. Nu avem niciun motiv să ne aplecăm în faţa Kremlinului şi avem toate motivele să ne apărăm valorile. Astfel, sprijinim un nou acord, dar Europa să intre în această relaţie unită, puternică şi cu ochii larg deschişi.

 
  
MPphoto
 

  Adam Bielan, în numele Grupului UEN.(PL) Domnule Preşedinte, Kremlinul foloseşte resursele de energie ca un instrument politic alături de principiul „dezbină şi vei conduce” pentru a corupe Europa, ţară cu ţară, de la Cipru la Ţările de Jos. Această abordare se dovedeşte a avea un succes remarcabil. Dimpotrivă, Uniunea Europeană a rămas surprinzător de pasivă în timpul atacurilor asupra Georgiei suverane. Liderii Uniunii Europene s-au evidenţiat prin absenţa lor. Domnul Solana şi doamna comisar Ferrero-Waldner nu au fost deloc vizibili. Între timp, domnul Sarkozy, preşedintele Franţei, a fost profund umilit, deoarece ruşii i-au ignorat total acordul de pace pe care îl negociase. Rezultă că slăbiciunea Europei în relaţiile sale cu Rusia este cauzată de propria sa naivitate şi îngustime.

Companiile energetice austriece, germane şi italiene întreţin afaceri cu Kremlinul pe o bază bilaterală. De aici rezultă direct exercitarea de către Moscova a unor presiuni politice asupra unor state membre individuale. Germania construieşte un gazoduct de-a lungul fundului Mării Baltice pentru a evita Polonia, iar Rusia a întrerupt aprovizionarea cu energie a Lituaniei, Republicii Cehe şi a altor ţări din Uniunea Europeană în mai multe rânduri. Dacă se pune în aplicare Nord Stream, ţara mea, Polonia, poate avea parte de aceeaşi soartă. Politica Uniunii Europene faţă de Rusia trebuie să se bazeze pe principiile unităţii şi solidarităţii. De aceea, dacă dorim relaţii eficiente cu Rusia, este absolut esenţial să consultăm alte state membre care ar putea fi eventual afectate, înainte de a semna acorduri bilaterale cu Kremlinul.

 
  
MPphoto
 

  Marie Anne Isler Béguin, în numele Grupului Verts/ALE.(FR) Domnule Preşedinte, şi eu aş dori să-i mulţumesc raportorului pentru că ne-a acceptat modificările şi pentru că a pus problema drepturilor omului în centrul negocierilor cu Rusia. Aş solicita Consiliului şi Comisiei să nu cedeze în acest domeniu, la fel cum l-aş ruga pe raportor să sprijine şi celelalte modificări pe care le-am propus, în ceea ce priveşte respectarea drepturilor minorităţilor şi ale Ceceniei, care au fost oarecum uitate când s-a întocmit raportul.

De asemenea, sprijinim atitudinea critică faţă de Rusia, deoarece, chiar dacă Rusia emite acum semnale pozitive, mai ales în ceea ce priveşte dorinţa sa de a încheia un acord internaţional privind reducerea arsenalelor nucleare, care sunt, fără îndoială, prea costisitoare în aceste vremuri de criză, rămâne încă intransigentă cu privire la alte aspecte, în special legate de politica sa de vecinătate, reproşând Uniunii Europene că intervine în sfera sa de influenţă. V-aş reaminti că, recent, în Bruxelles, domnul Lavrov a criticat Parteneriatul estic pe care l-am instituit în cadrul reuniunii la nivel înalt din primăvară, în vreme ce domnul Putin reacţiona negativ la acordul privind aprovizionarea cu gaze între Uniunea Europeană şi Ucraina.

După cum ştiţi - şi după cum a afirmat toată lumea - problema Georgiei este mai actuală ca niciodată şi rămâne un subiect de dispută între noi şi Rusia, care îşi foloseşte în mod constant dreptul de veto pentru a împiedica desfăşurarea unor forţe internaţionale de menţinere a păcii şi chiar accesul observatorilor noştri civili în teritoriile pe care le ocupă şi le controlează. Prin urmare, încalcă şase puncte din acordul pe care UE l-a încheiat cu Rusia la 12 august şi nu opreşte actele de violenţă care au loc zilnic de-a lungul graniţei administrative Abkhazia-Osetia.

În plus, suntem pe deplin conştienţi de dependenţa statelor membre, după cum s-a menţionat anterior, de Rusia legată de energie sau de preţul politic pe care trebuie să-l plătim.

În final, domnule Preşedinte, în faţa unei crize globale care nu scuteşte pe nimeni, nici chiar pe Rusia, aş dori să apară soluţii surprinzătoare, care să predispună Rusia la acceptarea unui parteneriat constructiv, iar Uniunea Europeană să cântărească mai mult ca un partener unit.

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Remek, în numele Grupului GUE/NGL.(CS) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, discutăm recomandările noastre adresate Consiliului pentru noul acord cu Rusia. Cu toate acestea, în percepţia mea, textul raportului nu reprezintă recomandări pentru negocieri diplomatice. În cea mai mare parte, documentul articulează şi subliniază necesitatea de a cere, a insista, a accentua, a îndemna şi aşa mai departe. Acesta este un lexicon al dictării şi sunt foarte încântat că nu am rolul de negociator, care trebuie să se ghideze după asemenea recomandări. În acelaşi timp, recunoaştem că UE primeşte, în afară de orice altceva, un sfert din necesarul său de petrol şi gaze naturale din Rusia. Uneori cred că încercăm să solicităm aprovizionarea sigură şi stabilă cu materii prime esenţiale, în vreme ce vânturăm ameninţător o bâtă. Şi ce aducem noi, Uniunea Europeană, la masa negocierilor? Unde este poziţia noastră privind drepturile omului în spatele căreia ne ascundem în relaţie cu, de exemplu, minorităţile de limbă rusă care trăiesc pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene? Ce se întâmplă cu opinia noastră cu privire la reuniunile şi acţiunile foştilor membri ai unităţilor SS din ţările Uniunii Europene? Sau oare nu suntem împotriva lor, ci mai degrabă îi sprijinim, în conflict cu descoperirile ONU, de exemplu? De asemenea, cum se face că Comisia pentru industrie, cercetare şi energie (ITRE) poate numi ambele ţări, Rusia şi Ucraina, ca responsabile pentru problemele legate de aprovizionarea cu gaze naturale în Uniunea Europeană, dar recomandările noastre se adresează doar Rusiei? În linii mari, este ca şi cum am încerca să jucăm fotbal la o singură poartă. Acesta nu este un joc adecvat, după cum veţi recunoaşte, cu siguranţă. Deci să nu ne aşteptăm la rezultate miraculoase.

Personal, îmi este greu să sprijin acest document în forma sa actuală. Chiar şi în Comisia pentru afaceri externe, o treime din deputaţii europeni nu au fost de acord cu proiectul. Între timp, Comisia pentru comerţ internaţional a adoptat o abordare mult mai realistă în relaţiile cu Rusia, ţinând seama de ce are nevoie cu adevărat Europa.

 
  
MPphoto
 

  Bastiaan Belder, în numele Grupului IND/DEM.(NL) Domnule Preşedinte, nu încape nicio îndoială că Rusia a participat, la rândul său, la criza economică globală. În dimineaţa aceasta, am auzit la radio un raport penetrant de la St Petersburg cu privire la medicamentele pe care cetăţeanul rus mediu nu şi le permite şi astfel nu şi le poate procura. Ultimele previziuni ale Băncii Mondiale indică vreme şi mai furtunoasă pentru economia rusă. Cum vom reacţiona la previziunea sumbră conform căreia, până la sfârşitul anului, peste 20 de milioane de ruşi ar putea ajunge sub nivelul de subzistenţă de 4 600 RUB (aproximativ 185 USD)?

Într-adevăr, Europa şi Rusia se confruntă cu nevoia urgentă a unei acţiuni hotărâte pentru a face faţă crizei. Prin urmare, ar trebui să se acorde prioritate eforturilor comune în vederea îmbunătăţirii climatului economic global. Totuşi aceasta necesită încredere reciprocă, dar, din păcate, doresc să subliniez că politica externă a Kremlinului împiedică fără rezerve acest lucru. Un exemplu este criza din Moldova, care continuă şi se complică tot mai mult, iar Igor Smirnov nu contribuie cu nimic la rezolvarea acesteia. Un alt exemplu este reluarea complicaţiilor politice, săptămâna trecută, în Ucraina. Pe scurt, absenţa încrederii reciproce zădărniceşte eforturile comune.

Prin acest raport, Parlamentul transmite un mesaj sincer şi clar Consiliului şi Comisiei pentru negocierile cu Moscova şi, sper cu sinceritate, va ţine capul sus în faţa Rusiei.

 
  
MPphoto
 

  Jana Bobošíková (NI). – (CS) Doamnelor şi domnilor, în proiectul de recomandare al Parlamentului adresat Consiliului privind noul acord UE-Rusia, pe care îl dezbatem astăzi, probabil există doar două aspecte cu care putem fi de acord. Prima este că Rusia are o importanţă enormă pentru stabilitatea şi prosperitatea Europei şi a lumii, iar a doua este că trebuie să realizăm un parteneriat strategic cu Rusia, bazat pe valori democratice. Altfel, trebuie să spun că textul a fost redactat în limbajul unei puteri victorioase din perioada Războiului Rece, contrazicând toate regulile de bază ale diplomaţiei şi ale relaţiilor internaţionale. Aceste reguli se referă mai mult la compromis, politeţe, echilibru şi respectarea celeilalte părţi aflate la masa tratativelor. Acestea nu se referă la cereri dictatoriale şi condamnări aspre. Terminologia şi formularea raportului amintesc de scrisoarea măreţului sultan către Zaporozhsky Cossacks, care apoi i-a dat un răspuns corespunzător. Rusofobia incorectă a textului este parţial compensată de afirmaţia obiectivă a Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, care ar trebui să devină ghidul de formulare a unui nou document. În opinia mea, actualul raport aduce prejudicii atât Uniunii Europene, cât şi Federaţiei Ruse şi, prin urmare, intereselor tuturor cetăţenilor din regiunea euro-asiatică.

Doamnelor şi domnilor, sper că reuniunea la nivel înalt dintre Uniunea Europeană şi Rusia, care urmează să se organizeze sub preşedinţia cehă de către preşedintele ceh Václav Klaus, categoric nu va folosi această retorică rusofobă. Mai ales că preşedintele ceh nu împărtăşeşte viziunea comunitară generală asupra conflictului Rusia-Georgia. Cred cu tărie că, în interesele cetăţenilor noştri, Consiliul ar trebui să ţină seama de faptul că Rusia este şi va fi în continuare un partener necesar, util şi egal în zona noastră geopolitică. După cum s-a menţionat deja, un sfert din aprovizionările cu petrol şi gaze naturale ale UE provin din Rusia, iar jumătate din petrolul şi gazele naturale ale Rusiei merg spre UE. În absenţa altor motive, chiar şi doar acest fapt este un argument suficient pentru a încerca să menţinem bune relaţii de vecinătate între UE şi Federaţia Rusă.

 
  
MPphoto
 

  Ria Oomen-Ruijten (PPE-DE).(NL) Domnule Preşedinte, în ultimii doi ani şi jumătate, ca preşedinte al delegaţiei pentru relaţiile cu Rusia, m-am ocupat în mod intensiv de Rusia şi Europa. Nu m-am preocupat doar de incidente, ci am fost şi permanent receptivă în ceea ce priveşte strategia pe termen lung. Astfel, nu reuşesc să înţeleg ceea ce tocmai a spus domnul Watson, preşedintele Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. Nu am adoptat o viziune părtinitoare în niciuna dintre aceste dezbateri, cum nici colegii mei nu au făcut-o. Am discutat numeroasele probleme care privesc Rusia.

Dar să nu uităm că încheierea unui acord de parteneriat înseamnă, de asemenea, că noi înşine suntem parteneri. Acest lucru determină ambele părţi să se angajeze într-o consultare reciprocă cu privire la aspecte dificile. Într-adevăr, un acord de parteneriat se poate concretiza doar într-un spirit de încredere reciprocă, nu dacă o parte nu vede decât probleme. Statele Unite au o strategie diferită în prezent. Chiar trebuie să ne întoarcem la sentimente reci, contrar Statelor Unite, care oferă şanse? Acesta nu este un mod de acţiune rezonabil.

Avem nevoie de un acord de parteneriat, un parteneriat strategic, fiindcă avem doar un vecin mare. Depindem de acest vecin în ceea ce priveşte aprovizionarea cu energie, iar acesta depinde de fondurile noastre. Întrucât noi, în Europa, avem valori de apărat, discutăm totuşi şi valorile comune şi drepturile omului cu acest vecin. Discutarea doar a aspectelor negative nu este un început bun pentru noua strategie pe care trebuie să o adoptăm faţă de marele nostru vecin. În consecinţă, aş dori să îi mulţumesc doamnei comisar pentru răspunsul pe care l-a dat, întrucât conţine elemente pozitive care ne vor ajuta să realizăm realmente ceva în avantajul celor 500 de milioane de cetăţeni europeni.

 
  
MPphoto
 

  Jan Marinus Wiersma (PSE).(NL) Domnule Preşedinte, aş dori să încep prin a o complimenta pe doamna Oomen-Ruijten pentru discursul pe care ni l-a prezentat. Sunt pe deplin de acord cu argumentele sale şi, de asemenea, sper că îi vor influenţa pe cei din grupul Domniei Sale mâine, când vor vota pentru modificările propuse de noi în legătură cu acest raport. Îi urez mult succes în această privinţă.

Grupul meu întâmpină mari dificultăţi în legătură cu acest raport întocmit de domnul Onyszkiewicz, acesta fiind motivul pentru care i-am dat un vot negativ în Comisia pentru afaceri externe. Este cuprinzător şi pe bună dreptate; agenda relaţiilor între UE şi Rusia este într-adevăr extinsă. Este adevărat că raportorul s-a străduit să abordeze toate aceste domenii în raportul său, lucru pentru care îl felicit. Dar raportul adoptă tonul greşit. Nu putem spune că aceste relaţii sunt cruciale, cum o face raportorul, şi apoi doar să includem exemple a tot ceea ce este greşit sau ia un curs greşit în Rusia, fără a remarca greşelile pe care noi înşine le-am făcut în trecut - în ultimii 20 de ani - în relaţia cu Federaţia Rusă.

Rusia nu este o ţară candidată, ci mai degrabă un partener strategic care doreşte să coopereze în domenii de interes comun. Acest lucru implică un comportament constructiv, raţional şi sunt pe deplin de acord cu domnul Vondra că acest comportament trebuie să formeze baza abordării noastre. Contrar impresiei date, criteriile de la Copenhaga nu se aplică aici. Eu sunt în favoarea unei abordări pragmatice bazate pe interdependenţă. Ei au nevoie de noi, iar noi avem nevoie de ei. Fie că este vorba despre comerţ, cooperare în domeniul energiei, climă sau neproliferarea nucleară, putem găsi soluţii doar dacă lucrăm împreună. Acesta este interesul strategic - folosim neîncetat termenul „strategic” în această dezbatere - din spatele negocierilor privind noul acord. Trebuie să desfăşurăm aceste negocieri cu bună credinţă, respectând în acelaşi timp interesele Rusiei.

Raportorul nostru acordă în mod just o atenţie sporită vecinilor comuni ai Uniunii Europene şi Rusiei. Şi în acest punct, principiul arată că cooperarea este mai productivă decât confruntarea. Dorim să evităm cu orice preţ conflicte cu privire la sfere de influenţă. În schimb, Uniunea Europeană ar trebui să se concentreze asupra revitalizării unei Organizaţii slăbite pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). În acest cadru, ne putem orienta atunci spre îmbunătăţirea abordării conflictelor îngheţate pe care încă le avem în Europa, fie că sunt în Georgia, Azerbaijan sau Moldova.

Nu toate sunt perfecte în relaţiile UE-Rusia, desigur. Raportul dezbate în mod just acest lucru. Am condamnat invazia Georgiei de către Rusia şi ne păstrăm poziţia. Suntem îngrijoraţi de tendinţele autoritariste din Rusia. Astfel, dialogul nu poate fi doar pozitiv şi, ca membru al Consiliului Europei, Rusia poate realiza mai multe. Totuşi, cu tot respectul cuvenit raportorului, ar fi bine să apese pe butonul de resetare. Menţinerea unei atitudini polarizatoare, acum că guvernul Statelor Unite a ales o abordare diferită faţă de Rusia, este contraproductiv. Problemele noastre sunt globale şi este nevoie de implicarea tuturor pentru rezolvarea acestora.

 
  
MPphoto
 

  István Szent-Iványi (ALDE). (HU) În discursul său inaugural, preşedintele Medvedev a afirmat că sarcina sa cea mai importantă a fost să protejeze libertatea şi să reinstaureze statul de drept. Din păcate, mai are multe de făcut pentru a-şi împlini promisiunea. Este de datoria noastră să îi reamintim promisiunea şi să oferim mai mult sprijin mijloacelor independente de informare, societăţii civile şi victimelor încălcărilor drepturilor omului.

Ne străduim să realizăm un parteneriat strategic cu Rusia şi avem interesul să încheiem un acord de parteneriat. Cu toate acestea, acesta poate fi realist, doar dacă Rusia demonstrează un comportament constructiv, responsabil şi cooperant.

În ianuarie, a fost zdruncinată încrederea în viabilitatea Rusiei ca furnizor de energie. Prin urmare, elementul principal al acordului trebuie să fie parteneriatul în domeniul energiei. Ne-ar creşte încrederea în Rusia, dacă aceasta ar ratifica în cele din urmă Carta europeană a energiei şi protocolul privind tranzitul. Ne aşteptăm ca Uniunea Europeană să întreprindă o acţiune unificată şi decisivă în numele acelor state membre care depind într-o mare măsură de aprovizionările cu energie din Rusia.

 
  
MPphoto
 

  Inese Vaidere (UEN).(LV) Mulţumesc, domnule Onyszkiewicz, pentru raportul dumneavoastră foarte echilibrat. Rusia este un partener foarte important pentru Uniunea Europeană. Acţiunea comună poate avea un efect pozitiv în depăşirea crizei economice şi financiare. Acest lucru nu trebuie totuşi să ne permită să ne depărtăm de principiile şi valorile noastre. Trebuie să solicităm Rusiei să reinstituie drepturile omului, să reinstaureze libertatea presei, libertatea expresiei şi libertatea de asociere. Trebuie să insistăm ca programul Rusiei de sprijinire a compatrioţilor ruşi să nu fie folosit eronat ca un instrument de consolidare a influenţei sale politice în anumite state membre ale UE. În vederea semnării unui nou acord, Rusia trebuie să îşi îndeplinească angajamentul privind integritatea teritorială a Georgiei. Acordul general trebuie să conţină o strategie de securitate energetică, bazată pe ratificarea Cartei energiei. De asemenea, trebuie să cerem o evaluare adecvată a efectelor gazoductului nordic asupra mediului. Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Milan Horáček (Verts/ALE).(DE) Domnule Preşedinte, doamnă comisar, domnule preşedinte în exerciţiu al Consiliului, domnul Onyszkiewicz a vorbit cu o mare luciditate cu privire la importanţa drepturilor omului în cooperarea cu Rusia, lucru pentru care îi mulţumesc. Cred că este deosebit de important să se explice clar că Europa nu preţuieşte legăturile economice, şi anume cele din domeniul gazelor, mai mult decât drepturile omului. Parteneriatele normale se bazează pe două părţi serioase care au încredere una în cealaltă. Parteneriatele strategice se expun riscului de a avea o posibilitate de apărare şi de siguranţă limitată, de aceea UE trebuie să se protejeze împotriva nesiguranţei. Atât timp cât Rusia continuă să încalce drepturile omului atât de grav şi nu îndeplineşte un nivel minim al democraţiei şi statului de drept, astfel cum s-a dovedit, de exemplu, prin cazurile Annei Politkovskaya sau al domnului Khodorkovsky şi al domnului Lebedev, nu putem avea un parteneriat bun şi normal.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DNA KRATSA-TSAGAROPOULOU
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  Jiří Maštálka (GUE/NGL).(CS) Raportul din partea domnului Onyszkiewicz este, fără îndoială, unul dintre cele mai importante documente care s-au ivit la încheierea mandatului nostru electoral. Trebuie să subliniez faptul că sunt foarte, foarte dezamăgit de conţinutul raportului. Unul dintre aspectele minore cu care sunt de acord este faptul că toţi considerăm că bunele relaţii cu Rusia sunt un factor-cheie. În opinia mea, ideii raportului îi lipseşte echilibrul şi cred cu tărie că în această formă iniţială nu va ajuta la îmbunătăţirea relaţiilor noastre reciproce. Ca să fiu indulgent, consider că este o neînţelegere faptul că raportul avansează ideea încredinţării de puteri consultative unui Înalt Reprezentant al UE. Dacă acesta ar fi domnul Solana, atunci în ceea ce mă priveşte, persoana care acum zece ani a dezlănţuit aşa-zisa bombardare umanitară şi iraţională a Iugoslaviei şi care, încălcând dreptul internaţional, organizează dezbinarea unei părţi dintr-un stat suveran, nu se bucură de încrederea mea. De asemenea, observ un dezechilibru, mai ales în faptul că raportul critică Rusia pentru programul său menit să sprijine cetăţenii ruşi care trăiesc în străinătate, deşi nu ia nicio atitudine în legătură cu poziţia vorbitorilor de limba rusă din UE care nu au cetăţenie. După părerea mea, raportul nu manifestă nicio atitudine în mod deliberat nici în privinţa aşa-numitei probleme a „cardului polonez”, care încalcă dreptul internaţional.

 
  
MPphoto
 

  Francisco Millán Mon (PPE-DE).(ES) Rusia deţine un rol internaţional foarte important, un membru permanent al Consiliului de Securitate şi al G8 şi o putere militară majoră. Din aceste simple motive, Uniunea Europeană ar trebui să încerce să stabilească o relaţie de dialog şi de cooperare cu Rusia. Mai mult decât atât, multe state membre depind de Rusia din punct de vedere energetic şi au relaţii comerciale semnificative cu aceasta.

Cu toate acestea, relaţia ar trebui să evolueze şi să fie mai ambiţioasă. Rusia este o ţară europeană şi unul dintre membrii Consiliului Europei; şi-a luat angajamente în domeniul drepturilor omului şi al libertăţilor democratice şi ar trebui să împărtăşească o serie de valori şi principii cu noi, inclusiv respectarea dreptului internaţional şi a suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statelor.

Însă evenimentele recente indică o tendinţă îngrijorătoare în Rusia; de exemplu, folosirea resurselor energetice ca pe un instrument de exercitare a presiunii, inclusiv întreruperea furnizării gazului sau criza georgiană din vara trecută şi evenimentele care au urmat.

Toate acestea au dus la o erodare a încrederii în Rusia ca partener european. Acum trebuie să încercăm să recăpătăm această încredere. Dorim o relaţie constructivă cu Rusia, ca adevăraţi parteneri europeni, însă pentru aceasta trebuie să se schimbe comportamentul Rusiei.

În Uniunea Europeană, din mai multe motive, dintre care unele sunt de factură istorică, statele membre au idei diferite privind relaţia cu Rusia şi, prin urmare, nu este uşor să se ajungă la o poziţie comună. Aceasta este una dintre slăbiciunile noastre şi una dintre problemele noastre. Însă, pe lângă abordările care ar putea fi numite pragmatice sau realiste, în acest Parlament capătă o pondere din ce în ce mai mare ideea că acei parteneri cu care ne dorim legături foarte strânse trebuie să se comporte în conformitate cu dreptul internaţional şi să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, mai ales dacă sunt parteneri care aparţin marii familii europene.

Acest Parlament a fost încântat de angajamentul preşedintelui Medvedev faţă de drepturile omului şi faţă de statul de drept la începutul acestui mandat, însă cuvintele sale trebuie să fie susţinute de fapte.

Doamnelor şi domnilor, aş vrea să cred că Uniunea Europeană va găsi în viitor în Rusia un partener structural permanent, cu care să împărtăşească aceleaşi valori, însă astăzi mi se pare clar că un astfel de viitor este destul de îndepărtat.

 
  
MPphoto
 

  Hannes Swoboda (PSE).(DE) Doamnă preşedintă, aş vrea să încep prin a-i mulţumi domnului Vondra şi doamnei comisar Ferrero-Waldner pentru contribuţiile domniilor lor, contribuţii care au fost mai realiste şi care, în opinia noastră, au fost mai la obiect decât raportul domnului Onyszkiewicz în forma sa actuală, pe care o găsesc regretabilă, deşi personal îl stimez foarte mult pe domnul Onyszkiewicz. Deci nu înţeleg întru totul de ce avem în faţa noastră un raport care nu foloseşte această bază comună – atitudinea critică pe de o parte şi deschiderea spre cooperare pe de alta – drept numitor comun, aşa cum au făcut Consiliul şi Comisia.

Permiteţi-mi să trec în revistă încă o dată criticile noastre, şi mă refer la criticile pe care le aducem Rusiei, ca să fim clari.

În ceea ce priveşte vecinătatea, nu înţelegem şi criticăm comportamentul Rusiei faţă de Georgia, însă se ştie de mult că Rusia nu este singura parte vinovată aici. Singura problemă este că anumite cercuri de aici nu vor să accepte acest lucru. Trebuie să vedem din perspectiva ambelor tabere. Când privesc din perspectiva doamnei Zourabichvili către doamna Burjanadze, la modul în care foştii aliaţi ai preşedintelui Georgiei se opun astăzi preşedintelui Saakaşvili şi la felul în care nici acolo nu sunt preţuite prea mult drepturile omului, mă întreb de ce este criticată numai Rusia şi nu şi Georgia. Cât despre criza energetică în care a fost implicată Ucraina, acum ştim cu toţii foarte bine că Ucraina şi situaţia sa politică internă poartă o anumită parte din vină, însă Rusia este întotdeauna singura criticată.

Deşi domnul Horáček, care se pare că acum doreşte să rezolve criza guvernamentală din Republica Cehă, spune că nu ar trebui să acordăm prioritate problemei energiei faţă de drepturile omului, de fapt nimeni nu face acest lucru. Spuneţi, practic vreţi să declarăm „nu ne trebuie gazul vostru până când nu respectaţi drepturile omului”? Trebuie să spuneţi deschis, cinstit şi clar ce doriţi în loc să aruncaţi doar fraze scurte în discuţie.

Al treilea punct este legat de drepturile omului. Suntem extrem de dezamăgiţi de atitudinea faţă de drepturile omului în Rusia; sigur, o considerăm inacceptabilă. Nu vom rămâne niciodată nepăsători când se comit abuzuri în ceea ce priveşte drepturile omului. După cum am spus, trebuie să abordăm abuzurile drepturilor omului clar, oriunde au loc acestea, fie că au loc în Georgia, Rusia sau într-unul dintre statele noastre membre. Acest lucru este valabil şi pentru drepturile cetăţenilor ruşi şi ale celor fără cetăţenie, dintre care unii au, din nefericire, probleme în anumite state membre. Este cert acest lucru, însă trebuie să se acţioneze în aceeaşi măsură pretutindeni; în aceeaşi măsură şi după aceleaşi criterii.

În al patrulea rând, sunt adânc întristat de faptul că Rusia – şi liderii săi – nu dezvoltă asupra propriei istorii perspectiva pe care multe dintre propriile noastre ţări au dezvoltat-o. Aici mă refer la dezbaterea care a avut deja loc şi la votarea de mâine, legată de rezoluţia privind istoria. Imaginea Rusiei ar fi extrem de mult îmbunătăţită dacă ar privi mai critic propria sa istorie, cu alte cuvine, dacă ar descrie stalinismul nu ca o realizare naţională majoră, ci ca pe o infracţiune pe care trebuie să o înfrunte. Bineînţeles, au existat şi declaraţii foarte clare din partea noastră, însă trebuie să spunem, pentru toate ţările, pentru toate regimurile totalitare, că nu suntem pregătiţi să acceptăm regimurile totalitare, că nu suntem pregătiţi să acceptăm lipsa de angajament faţă de istorie.

Prin urmare, este posibil să existe încă o opţiune, dacă sunt acceptate măcar unul sau două dintre modificările propuse de partea noastră, prin care se încearcă să se reinstaureze echilibrul şi să se urmărească chiar această strategie duală: critică pregnantă a Rusiei, însă şi o disponibilitate de a intra într-un parteneriat cu Rusia.

 
  
MPphoto
 

  Henrik Lax (ALDE).(SV) Doamnă preşedintă, raportorul afirmă pe bună dreptate că UE trebuie să vorbească cu o singură voce în ceea ce priveşte chestiunile importante legate de Rusia. Din nefericire, conducătorii ruşi se pare că privesc relaţiile cu terţe ţări ca pe un joc de sumă nulă. Mai simplu, dacă nu îţi trag eu un pumn, îmi vei trage tu unul. O cooperare mai substanţială între UE şi Rusia ar însemna de fapt o situaţie avantajoasă pentru ambele părţi, iar noi trebuie să facem conducătorii Rusiei să vadă acest lucru. Există riscul ca grava criză economică din Rusia să exacerbeze şi mai mult atitudinea conducătorilor săi în legătură cu o cooperare mai strânsă cu UE. Este deci extrem de important ca UE să vorbească cu o singură voce. Când UE a vorbit clar, liderii ruşi s-au oprit imediat. Conflictul din Georgia, criza gazului dintre Rusia şi Ucraina de la începutul anului şi provocările legate de statuia de bronz a soldatului sovietic din Estonia arată toate că o UE unită poate face Rusia să revină asupra deciziilor sale.

 
  
MPphoto
 

  Hanna Foltyn-Kubicka (UEN).(PL) Doamnă preşedintă, raportul pe marginea căruia dezbatem conţine o descriere destul de detaliată a recentelor încălcări ale drepturilor omului pe teritoriul Federaţiei Ruse. Aceste cazuri demonstrează clar că Rusia desconsideră standardele care se aplică în toată lumea liberă. Deci invit Consiliul şi Comisia să înceapă să solicite Rusiei să respecte angajamentele pe care şi le-a luat în privinţa respectării drepturilor omului. Aceasta ar trebui să fie o condiţie preliminară pentru viitoarele convorbiri în vederea unui acord.

La reuniunile comune cu partea rusă, am auzit adesea membrii Dumei ruse spunând ceva de genul că nu ar mai trebui să irosim timp cu drepturile omului şi că ar trebui să trecem la chestiuni mai importante, şi anume comerţul. Nu putem fi de acord cu o astfel de abordare. Nimic nu este mai important decât libertatea, sănătatea şi viaţa în sine. Aceste valori sunt adesea trecute cu vederea în Rusia, deşi valoarea banilor este recunoscută în mod invariabil.

 
  
MPphoto
 

  Tunne Kelam (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, aş vrea să-l felicit pe domnul Onyszkiewicz pentru efortul depus şi pentru rezultatele sale onorabile.

Fiindcă a venit vorba, aceasta este ultima luare de poziţie a Parlamentului European la sfârşit de mandat în ceea ce priveşte relaţiile cu Rusia şi cel mai clar mesaj pe care acest Parlament l-a transmis este consecvenţa bazată pe valorile noastre europene comune.

Este deci oportun să ne aducem aminte că baza relaţiilor noastre cu Rusia continuă să fie reprezentată de raportul colegului nostru, Malmström, de acum mai mulţi ani, un raport ale cărui sugestii încă nu au fost puse în aplicare.

Între timp, am rămas într-un fel de limbo, repetând la nesfârşit cât sunt de importante relaţiile noastre cu Rusia. Este adevărat, însă nu este nevoie să mai repetăm. Trebuie să avem încredere în propria noastră putere, în propriile noastre valori şi în potenţialul nostru, aşa cum a propus Graham Watson, şi să ne ridicăm la înălţimea acestor valori.

De asemenea, trebuie să conchidem că în Rusia există o schimbare calitativă în rău. În luna august a anului trecut, Rusia aproape a ocupat un stat vecin suveran. Nu este destul doar să criticăm sau să regretăm violările continue ale drepturilor omului în Rusia. Întrebarea este cum facem legătura între aceste valori şi drepturi ale omului şi comportamentul nostru practic. Altfel, vom fi toţi responsabili, cel puţin indirect, de suprimarea drepturilor omului şi a valorilor democratice în Rusia, în schimbul gazului din conductele ruseşti.

 
  
MPphoto
 

  Ioan Mircea Paşcu (PSE). - Doamnă preşedintă, există în mod clar două curente de gândire în această cameră în ceea ce priveşte Rusia, două curente care reflectă atitudinea ambivalentă a statelor membre.

În esenţă, problema nu se referă la Rusia – pentru că mulţi sunt de acord că această putere este în mod inevitabil unul dintre partenerii noştri strategici – ci la cum să răspundem comportamentului acesteia, care nu este întotdeauna conform standardelor noastre. Astfel, în timp ce primul curent sugerează ca Rusia să fie trasă la răspundere pentru oricare deviere de la aceste standarde – şi este evident că raportul domnului Onyszkiewicz intră în această categorie – al doilea curent este mai conciliant, fiind motivat în primul rând de pragmatism.

Deci întrebarea este care dintre aceste două atitudini asigură o mai bună gestionare a problemelor noastre comune (economie, comerţ, energie, securitate, cercetare şi educaţie) şi satisfacerea intereselor noastre, evitând abdicarea de la propriile noastre standarde. Care va avea un impact mai puternic asupra comportamentului Rusiei? Deşi personal sunt sceptic în privinţa capacităţii oricui de a influenţa cu adevărat comportamentul Rusiei într-un mod sau altul, pledez în continuare pentru o poziţie a UE care să combine pragmatismul cu integritatea. În sfârşit, deşi acest raport este nominal despre Rusia, în realitate ne priveşte şi pe noi.

 
  
MPphoto
 

  Andrzej Zapałowski (UEN).(PL) Doamnă preşedintă, este un lucru ştiut că pe termen lung conţinutul tuturor acordurilor cu Rusia se dovedeşte a fi mai degrabă o simplă listă de cerinţe şi nu o serie de măsuri obligatorii din punct de vedere legal. Şi totuşi este important să menţinem eforturile de a reglementa relaţiile noastre cu Rusia în cel mai bun mod posibil. Evident, acest lucru nu se poate realiza în condiţiile curente, în care populaţia Uniunii Europene, care numără aproape 500 milioane de indivizi şi care este responsabilă de peste 20% din PIB-ul mondial, trebuie să facă pe placul unui partener mult mai slab şi cu o populaţie mai mică. Menţionez acestea pentru că adesea, interesele anumitor state membre ale UE intră în conflict cu solidaritatea internă a Europei. Rusia nu are nicio remuşcare în a exploata astfel de situaţii. Bineînţeles, trebuie să adâncim cooperarea economică cu Rusia, însă trebuie să cerem partenerului nostru să respecte aceleaşi standarde care sunt obligatorii pentru toate statele membre ale UE. Nici nu încape vorbă să tolerăm încălcări ale drepturilor omului.

 
  
MPphoto
 

  György Schöpflin (PPE-DE). - Doamnă preşedintă, felicitările mele raportorului. Cred că acesta este un raport extrem de important.

Gândirea strategică a Rusiei mi se pare a fi una dintre cele mai semnificative probleme cu care se confruntă în prezent Uniunea Europeană. Dacă nu înţelegem cum se vede Rusia pe sine însăşi în lume, nu vom putea înţelege ce spune şi ce face Kremlinul. Există de fapt o logică în acţiunile Rusiei, însă nu este aceeaşi cu logica noastră. În timp ce UE a făcut din rezolvarea paşnică a conflictelor centrul gândirii sale, Rusia nu se jenează să folosească forţa, aşa cum am văzut anul trecut în Georgia.

Deci cheia este modul în care concepe Rusia ideea de putere. În tradiţia europeană, puterea ar trebui să fie supravegheată de instituţiile democratice. Pentru Rusia, puterea trebuie să fie concentrată, crezând că printr-o astfel de concentrare ea va fi mai eficientă.

Este foarte periculos pentru statele pe care Rusia le consideră slabe. Acestea devin automat ţinte pentru expansiunea puterii ruseşti. Recenta achiziţie în secret a unui important pachet de acţiuni al companiei energetice ungare MOL de către o întreprindere rusă este mai mult decât o simplă tranzacţie comercială. ilustrează felul în care Rusia se mişcă într-un spaţiu neocupat.

Din perspectiva puterii, Uniunea Europeană şi integrarea europeană sunt procese inexplicabile şi fără sens pentru Rusia. În ochii ruşilor, transferul suveranităţii este o atrocitate, nu o cale de a asigura pacea. Deci – este crucial să înţelegem acest lucru – pentru Rusia, problema este Uniunea Europeană. Succesul acesteia este un mister şi, mai presus de toate, este un obstacol pentru maximizarea puterii Rusiei. Viitorul succes al Uniunii Europene depinde deci de recunoaşterea felului în care concepe Rusia puterea. Foarte diferit de Europa. Nu trebuie să ne facem iluzii în această privinţă.

 
  
MPphoto
 

  Richard Howitt (PSE). - Doamnă preşedintă, luna trecută, în numele Parlamentului, m-am deplasat la graniţa administrativă a Georgiei, stabilită de separatiştii din Osetia de Sud, ca urmare a invaziei militare a Rusiei. Privind punctul de control, unde nu exista comunicare oficială între părţi, acesta arăta cu siguranţă ca o scenă din Războiul Rece. Dacă este să nu dăm înapoi, un pas concret pe care ar putea să-l facă ruşii ar fi să ajute la obţinerea accesului neîngrădit pentru misiunea poliţienească europeană încununată de succes de ambele părţi ale baricadelor, astfel încât să-şi poată desfăşura în mod adecvat îndatoririle de monitorizare a armistiţiului. Ar fi un pas mic, dar concret, pentru consolidarea încrederii, şi îi invit să îl facă.

De asemenea, împărtăşesc opinia exprimată de mulţi din acest Parlament, conform căreia cu cât va fi mai mare solidaritatea europeană, cu atât vor fi mai bune relaţiile dintre Europa şi Rusia. Acest fapt a fost subliniat din nou această săptămână de încercarea Rusiei de a obţine acorduri separate, nu comune cu ţările UE, privind standardele de import pentru fructe şi legume. În această privinţă, regret discursul ţinut de liderul liberalilor democraţi, care a căutat să descrie poziţia socialiştilor ca fiind cât mai indulgentă privind încălcările drepturilor omului. Nu numai că vom vota pentru criticarea Rusiei pentru încălcarea standardelor internaţionale privind alegerile, pentru subminarea libertăţii de exprimare, pentru încarcerarea deţinuţilor politici şi pentru intimidarea şi hărţuirea apărătorilor drepturilor omului, însă discursul demonstrează pur şi simplu aceeaşi evaluare a Rusiei, care este practic un exemplu al lipsei de solidaritate care ne trage înapoi.

Rusia este afectată de criza economică – ca toate ţările – suferind din cauza preţului în cădere liberă a petrolului, cu o devalorizare de o treime a rublei şi o scădere de 75% a bursei de valori. Astăzi, preşedintele Medvedev joacă un rol complet în cadrul reuniunii G20 de la Londra. Cred că acum este momentul, când Rusia are nevoie de cooperarea noastră şi poate fi mai deschisă spre schimbare, dacă am avea hotărârea şi unitatea în Uniunea Europeană pentru a acţiona.

 
  
MPphoto
 

  Giulietto Chiesa (PSE).(IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, după citirea textului acestui document poţi crede că persoana care l-a scris nu caută o îmbunătăţire, ci o deteriorare a relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi Rusia. Dacă acesta este obiectivul Europei, atunci acesta este un document excelent; dacă nu, atunci este groaznic. Din punctul meu de vedere, este un document groaznic. Cum ne putem imagina un viitor de noi tensiuni cu o ţară pe care o recunoaştem ca fiind indispensabilă în ceea ce priveşte propriile noastre interese? În următorii 40 de ani, va trebui să ne bazăm pe resursele energetice tradiţionale în care este bogată Rusia. Putem oare altfel? Nu putem.

În al doilea rând, maniera şi tonul. În aceste pagini, Europa vorbeşte într-un ton imperial, nu cu un ton care arată respect faţă de interlocutor. Acesta contrazice politica de vecinătate şi nu este corectă folosirea sa nici în relaţiile cu o ţară mică, cu atât mai puţin în relaţiile cu o ţară mare, care cere respect şi pe bună dreptate. Este o chestiune de realism, în primul şi în primul rând.

Mă tem că Parlamentul European este pe punctul de a adopta un document scris în spiritul Războiului Rece – demodat, inutil, păgubitor şi contraproductiv – chiar în momentul în care noul preşedinte al SUA deschide un nou dialog cu Moscova. Cu această abordare, Europa nu poate revendica întâietatea. Sper că aceste recomandări nu vor fi acceptate de Comisie.

 
  
MPphoto
 

  Romana Cizelj (PPE-DE).(SL) Aţi ridicat multe probleme politice în cursul acestei dezbateri, însă aş dori să vă atrag atenţia asupra altei provocări, care nu a fost menţionată în raportul nostru. Este vorba despre problema schimbărilor climatice, care a fost dezbătută până acum mai ales de oamenii de ştiinţă. Însă dacă dorim să o abordăm cu succes, de asemenea, trebuie să susţinem acţiunile prin măsuri politice robuste şi hotărâtoare.

Aceasta este o provocare globală, care solicită responsabilitate reciprocă. De aceea, cred că trebuie să profităm de orice ocazie pentru a îndemna Rusia să îşi asume partea de responsabilitate atât pentru a tempera schimbările climatice, cât şi pentru adaptarea la acestea. De asemenea, ar trebui să îndemnăm Rusia să participe mai activ la negocierile internaţionale, deoarece suntem în ajunul conferinţei de la Copenhaga.

Dragi colegi, aş vrea să vă amintesc, de asemenea, că luarea măsurilor corespunzătoare în privinţa schimbărilor climatice este o problemă care ţine de asigurarea drepturilor omului.

 
  
MPphoto
 

  Monika Beňová (PSE).(SK) Voi vorbi foarte pe scurt, deoarece ceea ce voiam să spun a fost în mare parte spus deja de către colegii mei din Partidul Social Democrat European.

După părerea mea, raportul nu este echilibrat şi este rusofob. Eu însumi provin dintr-o ţară care a trăit mulţi ani sub un regim care nu a fost uşor pentru majoritatea, însă chiar din acest motiv nu înţeleg de ce persoane raţionale din această nobilă Cameră vor acum să adopte un document prin care arătăm cu degetul încă o dată la cineva, învinuind.

Am presupus că acest Parlament este capabil să înţeleagă situaţia curentă din lume. Resping întrutotul ideea că oricine de aici ar dori să facă troc cu gazul natural şi cu petrolul în schimbul drepturilor omului. Social democraţii europeni doresc să apere drepturile omului şi au apărat dintotdeauna drepturile omului, însă pe de altă parte, putem observa realitatea evidentă din faţa noastră. Este realitatea din faţa UE, a SUA, a Rusiei şi din faţa întregii lumi. Vom putea înfrunta această realitate doar cu ajutorul unei baze de acorduri comune bune.

 
  
MPphoto
 

  Andrzej Wielowieyski (ALDE).(FR) Doamnă preşedintă, Rusia este cel mai mare vecin al nostru, o ţară importantă, care în secolul trecut a avut iluzii imperialiste, însă a trecut şi printr-o serie de experienţe oribile.

Pentru a te ridica dintr-o astfel de traumă este nevoie de timp şi de perseverenţă şi trebuie să avem şi noi răbdare. Deci negocierea unui nou acord va fi dificilă şi dureroasă. Raportul solicită mult efort, însă este just. Consecvenţa între un parteneriat eficient cu cei şase vecini ai noştri din Orient şi buna cooperare reciprocă cu Rusia constituie cea mai mare provocare pentru politica europeană. Progresul va depinde de modul în care ne vom împăca în mod real stilurile de viaţă şi înţelegerea valorilor fundamentale, care nu trebuie trădate.

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska (UEN).(PL) Doamnă preşedintă, principalele obstacole care afectează contactele noastre cu Rusia sunt folosirea de către aceasta a furnizării de gaz ca un mijloc de şantaj politic, ameninţarea la adresa independenţei Georgiei, genocidul din Cecenia şi eşecul în derularea unui proces corect privind uciderea Annei Politkovskaya şi a lui Alexander Litvinenko. Din nefericire, Rusia nu a făcut nici măcar un pas către stabilirea democraţiei şi a respectării drepturile omului, ceea ce nu este de bun augur pentru negocierile şi cooperarea viitoare. Trebuie să desfăşurăm o politică de solidaritate comună, unică, dacă dorim ca negocierile noastre să fie încununate de succes. Acest lucru este foarte important în cazul unui vecin atât de important al Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Gerard Batten (IND/DEM). - Doamnă preşedintă, cum se poate referi doamna Ferrero-Waldner la Rusia ca la un partener şi cum poate domnul Vondra să caute asigurări în ceea ce priveşte democraţia şi drepturile omului?

Rusia este un stat al gangsterilor, unde oponenţii politici care provoacă probleme, disidenţii şi jurnaliştii sunt pur şi simplu omorâţi. Ruşii au chiar o lege care permite omorârea oricui – fie cetăţean rus sau străin – pe teritoriu străin, care se consideră a fi o ameninţare sau care provoacă neplăceri. Unei astfel de crime a căzut victimă Alexander Litvinenko în Londra, în 2006, într-un act de terorism sponsorizat de stat. Familia sa încă aşteaptă să se facă dreptate şi să fie aduşi în faţa justiţiei din Anglia ucigaşii săi.

Personal, eu nu vreau ca Uniunea Europeană să negocieze acorduri cu nimeni privind nimic. Însă, dacă este serioasă Comisia, de ce nu a solicitat extrădarea suspecţilor ca un semn de bunăvoinţă şi ca o măsură de precauţie pentru deschiderea negocierilor?

 
  
MPphoto
 

  Alexandru Nazare (PPE-DE). - Potenţialul unei cooperări solide cu Federaţia Rusă este direct proporţional cu provocările şi dificultăţile cărora trebuie să le facem faţă. Rusia a ales de ceva vreme un discurs şi o cale de acţiune care pun în plan secund perspectivele unei colaborări pragmatice şi care dau speranţe unei abordări brutale a relaţiilor internaţionale cu care nu putem fi sub nicio formă de acord.

După conflictul din Georgia am rămas într-un punct în care observăm diferenţele de poziţie dintre noi pe câteva teme cruciale. Federaţia Rusă consideră că prezenţa trupelor sale în ţări din regiune este acceptabilă şi că acestea au chiar dreptul să intervină când Moscova consideră necesar. Implicarea Rusiei în conflictele îngheţate se face simţită chiar pe graniţa Uniunii cu efecte pentru noi toţi europenii.

Ţin să vă reamintesc ce am propus şi în modificările prezentate de mine: prezenţa trupelor ruse în regiunea separatistă Transnistria afectează de aproape două decenii deja drumul Republicii Moldova către dezvoltare precum şi libertatea de a-şi alege viitorul. Federaţia Rusă trebuie să-şi retragă trupele din Transnistria pentru a asigura fundamentul acestui parteneriat.

 
  
MPphoto
 

  Alexandr Vondra, --preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − Doamnă preşedintă, aş vrea să mulţumesc tuturor pentru această dezbatere interesantă. Cred că este foarte necesară în privinţa relaţiilor noastre viitoare cu Rusia şi că au fost acoperite în dezbatere o serie de puncte importante. Sprijin o mare parte din ceea ce s-a spus aici.

Pentru cei care vorbesc despre nevoia de angajament, cred că este clar că este foarte important un nou acord pentru continuarea dezvoltării şi pentru intensificarea cooperării între UE şi Rusia. Este clar, de asemenea, că noul acord trebuie să continue îmbunătăţirea acordului curent pentru parteneriat şi cooperare (APC). Trebuie să reflecte realităţile cooperării din prezent cu Rusia. Relaţiile noastre acum sunt mult mai profunde şi mai extinse decât erau acum doar un deceniu.-

Pentru cei care vorbesc de energie, trebuie să afirmăm clar că UE doreşte să întărească această cooperare cu Rusia prin instrumentele de care dispunem – reuniunile dialogului privind energia şi ale Consiliului de parteneriat permanent în domeniul energiei. Va exista o reuniune a Consiliului de parteneriat permanent în domeniul energiei în timpul acestei preşedinţii. Obiectivul constă în promovarea încrederii şi a transparenţei în relaţiile din domeniul energiei dintre UE şi Rusia. Nu ne mai putem permite altă întrerupere a furnizării de energie. De asemenea, ar trebui să consolidăm mecanismul de avertizare timpurie şi să-l facem mai operativ.

Pentru cei care vorbesc despre drepturile omului, cred că aplicarea statului de drept, un sistem judiciar independent şi respectarea în totalitate a drepturilor omului – inclusiv mijloacele de informare neîngrădite şi independente – sunt necesare pentru a promova stabilitatea şi prosperitatea în Rusia. UE urmăreşte situaţia drepturilor omului în Rusia cu îngrijorare şi abordăm – şi vom continua să abordăm – aceste motive de îngrijorare în cadrul reuniunilor noastre UE-Rusia. De exemplu, desfăşurarea unor procese precum procesul Khodorkovsky, va fi un fel de indicator pentru noi privind statul de drept în Rusia.

Pentru cei care vorbesc despre efectul de levier, sunt de acord că trebuie să vorbim cu o singură voce când discutăm cu Rusia şi că avem nevoie de acest fel de dezbateri pentru a da formă acestei voci unice. Unitatea şi solidaritatea sunt esenţiale şi vom lucra din greu ca să le obţinem. Este important ca statele membre să se informeze şi să se consulte reciproc, cât mai mult posibil, în privinţa aspectelor bilaterale privind Rusia, care ar putea avea repercusiuni asupra altor state membre, dar şi asupra UE ca întreg. Sugestiile Parlamentului în această privinţă merită luate în considerare, deşi, date fiind structurile existente ale Consiliului, nu sunt întrutotul sigur că crearea unui mecanism oficial de consultare este calea cea mai practică. Cu toate acestea, cred cu tărie că este necesar un tip de mecanism sau de abordare comună pentru a completa cadrul existent al relaţiilor UE-Rusia.

Există cu siguranţă loc de mai bine în ceea ce priveşte politica noastră faţă de Rusia, iar unitatea şi solidaritatea sunt într-adevăr cuvintele-cheie în acest context. Deja avem consultări politice destul de intense în Consiliu în privinţa manifestării solidarităţii, însă este şi o chestiune de voinţă politică. Sunt de acord că este nevoie de mai multă încredere şi înţelegere între UE şi Rusia. Trebuie să depăşim suspiciunile trecutului şi să construim relaţia reală şi substanţială care a evoluat de-a lungul anilor, însă acesta este cu siguranţă un proces bilateral şi trebuie făcute eforturi de ambele părţi.

Noul acord reprezintă o cale în acest sens. Cealaltă cale este reprezentată de un dialog mai bun. Parlamentul are de jucat un rol important aici şi, prin urmare, sunt de acord cu sugestia conform căreia rolul Comisiei de cooperare parlamentară trebuie consolidat prin noul acord. Dimensiunea parlamentară – ca şi contactele societăţii civile – are mult de oferit în ceea ce priveşte comunicarea şi promovarea principiilor democratice fundamentale şi a valorilor pe care este fondată UE. Deci sperăm să menţinem dialogul cu dumneavoastră pe măsura evoluţiei negocierilor.

 
  
MPphoto
 

  Benita Ferrero-Waldner, membră a Comisiei. − Doamnă preşedintă, dezbaterile privind Rusia nu sunt niciodată uşoare. Pe de o parte, Rusia este un important partener global, însă,pe de alta, este şi un vecin considerabil şi cred că aici există două poziţii care nu ajung foarte uşor la convergenţă.

Pe de o parte, fiind un partener global, vedem în Rusia un adevărat partener, după cum am spus mai devreme. De exemplu, în Orientul Mijlociu, în căutarea unei soluţii între Israel şi Palestina şi în multe alte cazuri de acest fel. Sau ieri, în privinţa Afganistanului şi a Pakistanului, în cursul conferinţei de la Haga, când Rusia a avut un rol important de jucat; în privinţa Iranului sau a problemelor neproliferării sau în privinţa marilor probleme globale, precum schimbările climatice, care au fost menţionate, de asemenea, sau acum, criza financiară şi economică. Toţi suntem afectaţi de aceasta. Ne afectează pe noi, însă o afectează şi Rusia şi pe mulţi alţi parteneri globali. Deci cred că trebuie să avem o perspectivă foarte clară şi în acelaşi timp trebuie să percepem Rusia ca pe un vecin important, acolo unde nu suntem de acord în vecinătatea comună. Avem o zonă de vecinătate comună – unii dintre dvs. aţi menţionat acest lucru, fie Moldova, fie Nagorno Karabah fie, bineînţeles, Georgia. Acolo trebuie să ne asigurăm că ne apropiem mult mai mult unii de alţii, însă trebuie, de asemenea, să vorbim deschis despre dificultăţile şi diferenţele care există.

Unul dintre aceste aspecte este „Parteneriatul estic”, despre care s-a discutat chiar săptămâna trecută în Parlament. Obiectivul principal al Parteneriatului estic, parteneriat care priveşte şase din vecinii noştri, este să ajute ţările vecine care doresc să se apropie de direcţia generală a Uniunii Europene în privinţa anumitor aspecte-cheie precum standardele de guvernare, comerţul liber şi altele. În aceste activităţi, cred că este important să avem aceste ţări drept partenere. Însă, în acelaşi timp, am mai spus că suntem, în principiu, deschişi ţărilor terţe precum Rusia, ad-hoc, după caz, pe o platformă multilaterală; bineînţeles, Rusia este şi un membru cu drepturi depline al Sinergiei Mării Negre, în cadrul căreia sunt tratate probleme regionale.

Deci există o şansă de a lucra împreună pentru a depăşi unele dificultăţi care există. Pe de altă parte este gazul. În ceea ce priveşte gazul, ştim că – am spus-o clar înainte şi voi repeta – suntem interdependenţi; ştim asta. Şi mai ştim că această criză a gazului ne-a diminuat încrederea în partenerii noştri. Aceasta a evidenţiat importanţa prevederilor privind energia în viitoarele acorduri UE-Rusia şi UE-Ucraina, care vor fi prezente cu siguranţă în aceste documente.

Trebuie să lucrăm mai rapid pentru a crea o piaţă internă a energiei, dar şi să sporim eficienţa furnizării şi să diversificăm sursele de furnizare. Noul acord cu Rusia ar trebui deci să stabilească, după cum am afirmat întotdeauna, angajamente reciproce obligatorii din punct de vedere legal. În paralel cu noul acord şi pe termen scurt, lucrăm cu Rusia pentru a face mecanismul de avertizare timpurie mai eficient, aşa cum am menţionat mai înainte. Ar trebui să prevedem monitorizarea şi prevenirea şi rezolvarea conflictelor, iar acestea ar trebui să implice şi Belarus şi Ucraina.

Ştim că Rusia este un partener energetic foarte important pentru noi, contribuind cu 40% din gazul pe care îl importăm şi cu 20% din gazul pe care îl consumăm. Aceasta este, după cum am mai spus, o relaţie de interdependenţă. Întrucât reprezentăm două treimi din venitul din export – o contribuţie semnificativă la dezvoltarea economică a Rusiei – este esenţial să nu se mai întâmple evenimentele din luna ianuarie şi de aceea, lucrăm atât cu ucrainenii, cât şi cu ruşii pentru a le preveni.

În privinţa drepturilor omului nu suntem mereu de acord. Pe de altă parte, UE şi Rusia au angajamente internaţionale comune, după cum am spus, prin instrumentele pe care le-am semnat la Naţiunile Unite, OCDE şi la Consiliul Europei. Aceste angajamente reflectă valorile şi includ obligaţia de a respecta deciziile organismelor pe care le înfiinţează. Este mai ales cazul Curţii Europene a Drepturilor Omului, însă este clar, de asemenea, că UE şi Rusia interpretează angajamentele în mod diferit.

Uniunea Europeană şi Rusia au ales calea dialogului privind aceste aspecte, aceasta fiind şi calea corectă. Înseamnă că trebuie să ascultăm şi preocupările pe care le exprimă uneori partea rusă în legătură cu evenimente din cadrul Uniunii Europene inclusiv, de exemplu, problema minorităţilor vorbitoare de limbă rusă.

Însă este adevărat, după cum a afirmat şi preşedintele în exerciţiu, că există motive clare de îngrijorare legate de nerespectarea drepturilor omului în Federaţia Rusă şi cazuri continue de atacuri la adresa apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliştilor şi a altora, cazuri care se reflectă negativ în imaginea Rusiei.

Ridicăm aceste probleme în mod regulat cu înaltele autorităţi: eu însămi cu Serghei Lavrov şi preşedintele Barroso cu interlocutorii săi. De asemenea, folosim şi consultările bianuale privind drepturile omului. Discuţiile din cadrul reuniunii bilaterale dintre preşedintele Barroso şi preşedintele Medvedev de la 6 februarie au inclus şi schimburi privind drepturile omului.

Preşedintele Medvedev însuşi a sugerat ca aceste schimburi să continue în cadrul reuniunii la nivel înalt din 21-22 mai, iar noi vom urma sugestiile domniei sale. De exemplu, atacul la adresa activistului pentru drepturile omului, Lev Ponomarev, de aseară, este ultima dovadă a situaţiei extrem de dificile a apărătorilor drepturilor omului în Rusia. Daţi-mi voie să spun că cele două dimensiuni au fost reflectate în mod clar în mandatul pe care Consiliul l-a oferit Comisiei spre negociere. Ambele sunt prezente, iar acesta este conţinutul mandatului nostru. Prin urmare, cred că este corect să se continue în acest mandat şi, după cum am spus, că suntem întotdeauna pregătiţi să raportăm în legătură cu continuarea negocierilor, aşa cum tocmai am făcut-o.

 
  
MPphoto
 

  Janusz Onyszkiewicz, raportor. (PL) Doamnă preşedintă, aş vrea să aduc aminte criticilor acestui raport că nu este un raport despre Rusia. Scopul său este acela de a sugera Comisiei care sunt problemele pe care ar trebui să le ridice în cursul convorbirilor şi al negocierilor bilaterale şi pe care domenii ar trebui să se concentreze în mod special. De aceea, nu s-a făcut nicio referire în acest raport la chestiunea Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) şi la planul preşedintelui Medvedev. Orice astfel de referire ar fi fost într-adevăr nepotrivită. Aceasta este cu totul altă problemă. Ar trebui luată în considerare în cadrul OSCE împreună cu Statele Unite, însă nu în cadrul relaţiilor bilaterale cu Rusia. În plus, sugestiile de această natură nu pot cuprinde criticile şi evaluarea noastră privind situaţia drepturilor omului în Uniunea Europeană, de exemplu. Aceste aspecte trebuie deci să fie propuse în convorbirile cu ruşii, care le vor identifica la timpul potrivit. Acesta este unul dintre punctele pe care doream să le clarific.

Al doilea este unul general şi se referă la natura convorbirilor. Aş vrea să evidenţiez faptul că acest raport evită termenii precum „parteneriat strategic”. Există un motiv întemeiat pentru aceasta, şi anume faptul că documentul adoptat privind politica europeană de securitate şi apărare (PESA) conţine textul următor în secţiunea referitoare la Rusia: (membrul a citat apoi textul în engleză).

raportor. − „nici un parteneriat strategic nu este posibil dacă nu sunt cu adevărat împărtăşite şi respectate valorile democraţiei, drepturile omului şi statul de drept; [deci] solicită Consiliului să acorde acestor valori un rol central în cadrul negocierilor în curs pentru un nou Acord de parteneriat şi cooperare cu Rusia.”

raportor. (PL) Poziţia este deci destul de clară. Cred că ar trebui să ne aducem aminte care este scopul acestui raport şi ce fel de mesaj s-a intenţionat să se transmită prin acesta Comisiei. În sfârşit, aş spune doamnei Bobošíková că au fost cazacii cei care au scris sultanului, nu invers.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Dezbaterea s-a încheiat.

Votarea va avea loc mâine, joi, 2 aprilie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. – Apreciez raportul Janusz Onyszkiewicz privind relaţiile UE-Rusia. Consider că relaţiile UE cu Moscova trebuie să fie aşezate pe o bază pragmatică, evitând orice prejudecăţi.

În primul rând, este nevoie de o reală cooperare în domeniul aprovizionării cu energie, în interesul reciproc. Petru aceasta însă este esenţial să avem o solidaritate a statelor membre UE, care să se prezinte ca un bloc la negocierea cu Moscova pentru importul de gaze. Numai în acest fel putem asigura cetăţenilor europeni siguranţa aprovizionării cu gaz, la preţuri convenabile. Avem responsabilitatea de a evita declanşarea unor noi crize ale gazului.

În al doilea rând, trebuie să cooperăm cu Moscova pentru a aborda împreună problemele vecinătăţii noastre comune, relaţiile cu Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia, Azerbadjan. Această abordare trebuie să se realizeze pe baza normelor dreptului internaţional, cu respectarea integrităţii şi suveranităţii statelor, evitând orice tendinţe hegemonice. Este esenţial să avem progrese în soluţionarea conflictelor îngheţate, precum cele din Transnistria, Osetia, Abhazia.

 
  
MPphoto
 
 

  Filip Kaczmarek (PPE-DE), în scris.(PL) Rusia este un partener important pentru Uniunea Europeană. UE se aşteaptă ca partenerii săi să coopereze într-un mod demn de încredere şi cinstit.

Interdependenţa poate fi benefică reciproc, însă nu este neapărat astfel. Poate fi valabil şi cazul opus şi se poate dovedi a fi o sursă de nelinişte şi de conflict. Ar trebui să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a ne asigura că securitatea, cooperarea economică, securitatea energetică, respectarea principiilor drepturilor omului şi ale democraţiei devin o trăsătură pozitivă şi constructivă a relaţiei noastre. Dacă toate acestea se concretizează, depinde în mare măsură de partea rusă. Rusia poate opta pentru valorile şi pentru standardele vestului. Nimeni nu va forţa Rusia să facă o astfel de alegere sau oricare alta. Rusia trebuie să aleagă. Îmi este clar totuşi un lucru: Europa nu îşi va schimba valorile la cererea Rusiei sau a oricărei altei ţări. Suntem consecvenţi sau chiar încăpăţânaţi, însă nu pentru că a acţiona diferit ar însemna că ne abandonăm valorile.

Dacă Europa şi-ar abandona valorile fundamentale, nu ar mai fi Europa. De aceea, vom recunoaşte întotdeauna integritatea teritorială a Georgiei, de exemplu. Nu acţionăm astfel dintr-o afecţiune deosebită pentru poporul georgian. Poziţia noastră se bazează pe loialitatea faţă de principiile pe care este construită lumea noastră. A acţiona în detrimentul acestei lumi ar echivala cu sinuciderea. UE nu îşi doreşte în niciun caz un astfel de rezultat şi presupun că nici Rusia.

 
  
MPphoto
 
 

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris. – Se poate afirma că recenta criza a gazului şi conflictul din Georgia au creat noi tensiuni în relația cu Federația Rusa.

Este necesar ca Rusia să înceteze a folosi situații de acest gen intr-o maniera care se afla in neconcordanta cu procedurile internaționale si sa renunțe la crearea de noi sfere de influenta.

În același timp, Uniunea trebuie să facă toate eforturile necesare pentru a diminua cât mai mult posibil dependenţa energetică faţă de Rusia.

Este la fel de adevărat însă, că Rusia este un vecin al Uniunii şi un actor indispensabil pe scena internațională. Există un potențial economic major în relația Uniunii cu Rusia, pe care Uniunea Europeană nu-şi poate permite să nu-l exploateze, mai ales în contextul global actual.

De aceea, este necesar să continuăm a investi în dialogul şi cooperarea cu Federația Rusia dezvoltând o strategie coerentă bazată pe angajamente comune şi reciproc avantajoase.

Singura modalitate prin care aceasta cooperare poate avea succes este ca Uniunea să vorbească cu o singura voce şi să se angajeze într-un dialog condiționat dar în același timp constructiv, bazat pe valori comune, respect pentru drepturile omului, libertățile fundamentale şi normele internaționale în vigoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Katrin Saks (PSE), în scris. (ET) Relaţiile dintre UE şi Rusia au suferit o mare lovitură anul trecut. Astăzi, după evenimentele care au avut loc în Georgia şi după ce Rusia a recunoscut enclavele Abhazia şi Osetia de Sud, disponibilitatea Rusiei în vederea construirii unei zone comune de securitate cu Uniunea Europeană şi poziţiile părţilor în probleme care ţin de Kosovo şi de zona comună de vecinătate sunt mai divergente ca niciodată. Disputele permanente cu furnizorii de gaz şi politizarea resurselor energetice nu sporesc încrederea.

Mă bucur că raportul colegului Onyszkiewicz invită Rusia să confirme obligaţiile asupra cărora a căzut de acord la nivel internaţional, mai ales ca membru al Consiliului Europei şi al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi îşi exprimă către guvernul rus îngrijorarea privind situaţia drepturilor omului şi privind societatea civilă, din ce în ce mai restrânsă în Rusia. În raportul său, şi Parlamentul a atras atenţia asupra situaţiei minorităţilor care trăiesc în Federaţia Rusă şi invită agenţiile guvernului rus să asigure supravieţuirea şi dezvoltarea durabilă a culturilor şi a limbilor popoarelor indigene care trăiesc în Federaţia Rusă.

Relaţiile Uniunii Europene cu Rusia trebuie să se bazeze pe parteneriat şi nu pe confruntare. Relaţiile noastre cu Rusia sunt într-adevăr de o importanţă decisivă din punctul de vedere al cooperării pragmatice, aceasta bucurându-se până în prezent de stabilitate pe plan internaţional. În acelaşi timp, acest parteneriat trebuie să fie fundamentat pe următoarele valori: democraţie, economie de piaţă, promovarea drepturilor omului şi libertatea de exprimare; nu doar interese comerciale şi urmărirea unui singur lucru în legătură cu aceste interese, în timp ce se închid ochii cu încăpăţânare în privinţa altor lucruri.

 
  
MPphoto
 
 

  Toomas Savi (ALDE), în scris. – Relaţiile dintre Federaţia Rusă şi Uniunea Europeană au întâmpinat mai multe obstacole în ultimii ani. După ce se dezlănţuise conflictul dintre Rusia şi Georgia, în luna august a anului trecut, am fi fost înclinaţi să credem în proverbul care spune: „gard trainic, vecini pe măsură”. În acest caz, mă bucur că proverbul nu avea dreptate şi că fostul preşedinte al Consiliului European, Nicolas Sarkozy a mediat cu succes criza.

După căderea Cortinei de Fier, Uniunea Europeană a creat o strânsă interdependenţă de Federaţia Rusă, interdependenţă care ar trebui folosită pentru a introduce o înţelegere comună a democraţiei, a drepturilor omului şi a statului de drept, în timp ce se dezvoltă relaţii economice durabile. Dezacordurile frecvente din ultimii ani ne-au distras de la un progres real în acest scop şi dialogul dintre cele două entităţi a devenit, de fapt, destul de rece, luând forma „cooperării pragmatice”.

Susţin din toată inima sugestia adresată Consiliului şi Comisiei de a continua să insiste pentru un acord bazat pe un angajament comun privind drepturile omului, după cum s-a afirmat în raport, întrucât fără valori comune este posibil să sfârşim într-o altă criză neaşteptată care necesită măsuri de urgenţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Richard Seeber (PPE-DE), în scris. – (DE) Noul acord global de parteneriat dintre Uniunea Europeană şi Rusia este, după părerea mea, mai mult decât binevenit.

Rusia este cel de-al treilea mare partener comercial al UE, având şi o importanţă strategică în ceea ce priveşte furnizarea de energie în Europa. Acordul cu Federaţia Rusă pune bazele unei cooperări mai bune între cele două părţi.

Având în vedere cât de importantă este UE pentru Rusia şi invers, acest acord nu trebuie totuşi să rămână doar un act de voinţă politică; trebuie să putem garanta şi punerea în aplicare a acestuia. Recomandarea Parlamentului adresată Consiliului Europei evidenţiază în primul rând importanţa protejării drepturilor omului şi a libertăţii mijloacelor de informare din Rusia. Deoarece intenţia noastră este să ne bazăm treptat pe relaţia noastră în ceea ce priveşte politica economică, de securitate şi de educaţie, este extrem de important ca toţi partenerii noştri să respecte valorile europene. Este singurul mod în care parteneriatul dintre Rusia şi Uniunea Europeană se poate dezvolta spre satisfacţia ambelor părţi.

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Siekierski (PPE-DE), în scris.(PL) Asigurarea unui nou acord între UE şi Rusia este una dintre principalele provocări cu care se confruntă diplomaţii Uniunii Europene. Rolul Parlamentului European este acela de a-şi oferi contribuţia activă privind natura şi conţinutul acordului. Raportul furnizează o analiză detaliată a aspectelor principale ale relaţiei dintre UE şi Rusia. Conţine mai ales o analiză aprofundată a problemelor asociate cu relaţia noastră actuală.

Cred că adoptarea raportului va reprezenta un pas semnificativ către un nou acord de parteneriat între Uniunea Europeană şi Rusia. Elementele-cheie ale unui astfel de acord ar trebui supuse unor consultări amănunţite şi unei negocieri dure între cele două părţi ale noului acord. Raportul se referă la o serie de probleme ale căror soluţie este foarte importantă pentru fiecare ţară în parte. Aş vrea să amintesc dificultăţile legate de schimburile comerciale dintre Polonia şi Federaţia Rusă. Problemele de această natură pot fi rezolvate doar dacă UE adoptă o atitudine unitară.

Raportul conţine o listă lungă de probleme care trebuie clarificate. Nu va fi posibil să se ajungă la un compromis în privinţa tuturor pe termen scurt, în parte din cauza diferenţelor culturale şi sociale.

 
  
MPphoto
 
 

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris.(PL) Rusia este o ţară în care adesea nu sunt respectate principiile fundamentale ale democraţiei. Este notorie pentru violarea drepturilor omului şi pentru îngrădirea libertăţii de exprimare, inclusiv a libertăţii de opinie. Preşedintele Medvedev şi prim-ministrul Putin îşi exercită influenţa asupra mijloacelor de informare ruse. Acestea nu sunt, prin urmare, capabile să deservească scopul lor fundamental, care este acela de a disemina informaţia într-un mod demn de încredere.

Ar trebui să ţinem cont totuşi de faptul că Rusia este unul dintre principalii noştri parteneri. Rusia joacă un rol principal pe scena internaţională. Este un mare furnizor de energie şi un important partener comercial.

În opinia mea, ar trebui să spunem ce avem de spus împotriva Rusiei cu voce tare şi clar. Ar trebui să o criticăm pentru deficienţele sale la capitolul democraţie, pentru nerespectarea libertăţilor civice şi pentru violarea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii altor state. Ar trebui să invităm Rusia să respecte drepturile minorităţilor naţionale şi să se conformeze tratatelor internaţionale la care s-a angajat. Mă refer la Carta Naţiunilor Unite, la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi la Tratatul privind Carta energiei. În acelaşi timp însă, ar trebui să ţinem cont de faptul că parteneriatul cu Rusia este un aspect foarte important pentru Uniunea Europeană şi pentru întreaga Europă.

 

13. Deschiderea negocierilor internaţionale care au ca scop adoptarea Tratatului internaţional pentru protecţia Antarcticii (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintă. - Următorul punct este reprezentat de declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei privind deschiderea negocierilor internaţionale în vederea adoptării unui tratat internaţional pentru protejarea regiunii arctice.

 
  
MPphoto
 

  Alexandr Vondra, --preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − Doamnă preşedintă, după cum ştim toţi şi din cele pe care le putem citi în fiecare zi, regiunea arctică are o importanţă din ce în ce mai mare şi merită o atenţie sporită şi din partea Uniunii Europene.

Acest fapt a fost evidenţiat în rezoluţia pe care Parlamentul a adoptat-o în octombrie. Mă bucur că avem în această după-amiază ocazia să tratăm acest subiect, despre care ştiu că vă priveşte în mod deosebit.

Doar trei state membre ale UE au teritorii în regiunea arctică. Însă efectele schimbărilor climatice şi ale activităţii umane în regiune se extind mai departe de aceasta. Ceea ce se întâmplă în această regiune are implicaţii semnificative pentru UE ca întreg. Până acum, problemele legate de regiunea arctică au fost tratate de către Uniune în contextul politicilor sectoriale, precum politica maritimă sau lupta împotriva schimbărilor climatice. Deşi cooperarea în cadrul noii dimensiuni nordice acoperă zonele europene arctice, Uniunea nu a dezvoltat o politică cuprinzătoare privind regiunea, care să reunească toate domeniile individuale pertinente de politică.

Această situaţie este în curs de schimbare. În luna martie a anului trecut, Înaltul Reprezentant Solana şi dna comisar Ferrero-Waldner au supus atenţiei Consiliului European un raport comun asupra schimbărilor climatice şi securităţii internaţionale. Acest raport sublinia noul interes strategic în regiunea arctică. Atrăgea atenţia asupra implicaţiilor vaste ale schimbărilor de mediu pentru regiunea arctică şi recunoştea că acestea ar putea avea consecinţe pentru stabilitatea internaţională şi pentru interesele europene de securitate.

Raportul solicita dezvoltarea unei politici specifice a UE privind regiunea arctică, pe baza importanţei geostrategice din ce în ce mai mari a regiunii şi ţinând cont de aspecte precum accesul la resurse naturale şi de posibila deschidere a unor noi rute comerciale.

Comisia a prezentat apoi o comunicare privind UE şi regiunea arctică, în luna noiembrie. Aceasta grupa diversele provocări strategice ale regiunii şi propunea măsuri concrete în trei domenii principale: protejarea şi conservarea regiunii arctice în cooperare cu populaţia; utilizarea durabilă a resurselor; şi consolidarea guvernării multilaterale a regiunii arctice. Acest ultim punct a fost tratat în rezoluţia din octombrie, anul trecut.

În comunicarea sa, Comisia a propus practic, drept unul dintre obiectivele politicii sale, ca UE să facă eforturi în sensul sprijinirii dezvoltării continue a unui sistem de guvernare prin cooperare a zonei arctice, bazat pe Convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS) şi a susţinut punerea integrală în aplicare a tuturor obligaţiilor existente, în locul propunerii unor noi instrumente legale. Acesta este unul dintre elementele-cheie ale comunicării.

În concluzia sa din decembrie, anul trecut, Consiliul a considerat comunicarea binevenită şi a afirmat că aceasta constituie primul pas concret către viitoarea politică a UE privind regiunea arctică.

Consiliul a fost de acord cu Comisia că UE ar trebui să aibă drept scop conservarea regiunii arctice în cooperare cu populaţia acesteia şi că ar trebui să trateze problemele specifice ale regiunii într-un mod sistematic şi coordonat. Acesta considera că obiectivele UE pot fi atinse doar printr-o strânsă cooperare cu toate ţările partenere, teritoriile şi comunităţile arctice şi a mai observat cooperarea interguvernamentală din regiune.

De asemenea, a salutat intenţia Comisiei de a solicita statutul de observator permanent pentru a reprezenta Comunitatea Europeană în Consiliul Arctic. Consiliul a evidenţiat mai ales importanţa cooperării multilaterale, în conformitate cu convenţiile internaţionale pertinente, şi a subliniat în mod special UNCLOS.

În aceeaşi direcţie cu comunicarea Comisiei, nu a exprimat niciun sprijin pentru ideea unui tratat internaţional.

Pe baza acestei poziţii, Consiliul continuă lucrările privind detaliile propunerii de acţiuni descrise în comunicarea Comisiei. Sper că este clar din ceea ce am spus astăzi, că acest subiect este luat foarte în serios de către Consiliu.

Recunoaştem importanţa strategică din ce în ce mai mare a regiunii arctice. Suntem de acord că Uniunea Europeană ar trebui să aibă o politică globală şi coerentă. Cu siguranţă, Consiliul va ţine la curent Parlamentul în legătură cu evoluţia situaţiei şi este recunoscător pentru interesul dvs. permanent faţă de acest subiect.

 
  
MPphoto
 

  Benita Ferrero-Waldner, membră a Comisiei. − Doamnă preşedintă, aş vrea să mulţumesc Parlamentului pentru interesul său în regiunea arctică şi aş vrea să spun, de asemenea, cât de mult am apreciat rezoluţia privind guvernarea Arcticii din octombrie, anul trecut. Aceasta a dat un imbold politic inclusiv lucrărilor Comisiei privind comunicarea menţionată deja, „UE şi regiunea arctică”, care a fost adoptată în noiembrie, anul trecut.

De ce este aceasta atât de importantă? Suntem de acord că regiunea arctică merită atenţia internaţională, acum mai mult ca niciodată. Dovezile ştiinţifice arată că schimbările climatice au loc mult mai repede în Arctica decât în restul lumii. Numai în ultimii şase ani, calota glaciară a pierdut aproape jumătate din grosimea sa aproape de Polul Nord şi este posibil să fi trecut de un punct critic. Este un semnal de avertisment clar şi ar fi o atitudine nechibzuită din partea noastră să îl ignorăm. Transformarea radicală a Arcticii are impact asupra oamenilor, a peisajului şi a faunei sale – terestre şi marine.

Deci, a sosit momentul să luăm măsuri. Din acest motiv am adoptat comunicarea, care reprezintă primul pas către o politică comunitară pentru regiunea arctică, punând bazele unei abordări globale. Comunicarea se concentrează pe trei obiective generale: protejarea şi conservarea Arcticii, în cooperare cu locuitorii acesteia; promovarea utilizării durabile a resurselor; şi consolidarea guvernării multilaterale.

Propunerile din comunicare sunt rezultatul unei analize foarte amănunţite realizate de Comisie. Această analiză a cuprins consultări cu cele mai importante părţi interesate în Arctica, inclusiv cu statele arctice UE, cât şi non-UE. Consultările au fost cu atât mai necesare cu cât multe activităţi ale UE şi manifestări-cheie pe scară globală, precum politica maritimă integrată sau schimbările climatice, au efect asupra zonei arctice.

Deci, pe baza acestor discuţii şi în lumina propunerii de rezoluţie supusă astăzi discuţiei, aş vrea să evidenţiez că regiunea arctică diferă de Antarctica printr-o serie de aspecte-cheie. Spre deosebire de Antarctica, care este un continent vast, nelocuit, înconjurat de un ocean, regiunea arctică este un spaţiu maritim, înconjurat de pământ locuit care aparţine unor ţări suverane.

Deci ideea stabilirii unui regim legal obligatoriu, proiectat special pentru Arctica este, din nefericire, una dificilă, deoarece niciunul dintre cele cinci state care au deschidere la Oceanul Arctic – Danemarca, Norvegia, Canada, Rusia şi Statele Unite – nu este în favoarea unui astfel de regim. Deci mă tem că o astfel de propunere ar fi ineficientă în acest moment, însă s-ar putea dovedi în defavoarea rolului şi credibilităţii UE în cooperarea generală în privinţa Arcticii. În loc să ne irosim eforturile în legătură cu această cauză, interesele şi obiectivele UE sunt deservite mai bine prin consolidarea cooperării multilaterale şi printr-o mai bună utilizare a instrumentelor legale existente.

Prin Convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS) şi prin alte convenţii generale, există deja un cadru legal internaţional extins. UNCLOS este şi temeiul pentru rezolvarea disputelor, inclusiv a celor privind delimitarea spaţiului maritim. Am vrea să vedem că aceste convenţii sunt puse în aplicare integral şi, foarte important, că sunt adaptate la specificul regiunii arctice. De exemplu, propunem un cadru de reglementare pentru gestionarea durabilă a pescuitului, pentru care zonele şi speciile nu sunt încă acoperite de alte instrumente.

În al doilea rând, vom lucra îndeaproape cu Organizaţia Maritimă Internaţională, dezvoltând şi punând în aplicare standarde internaţionale ferme pentru o navigaţie mai sigură în zona Arcticii, respectând siguranţa persoanelor şi durabilitatea mediului. Acest lucru înseamnă fie extinderea legislaţiei existente sau adoptarea unei noi legislaţii.

În al treilea rând, vom apăra, de asemenea, principiile recunoscute la nivel internaţional ale libertăţii navigaţiei şi dreptul de trecere inofensivă. Statele de coastă ar trebui să evite măsurile discriminatorii care ţin de regulamentele de navigaţie. Orice măsură va trebui aplicată în conformitate absolută cu dreptul internaţional al mării.

În al patrulea rând, nu este realistă propunerea unui moratoriu internaţional privind extracţia resurselor din Arctica. Cea mai mare parte a rezervelor de minerale, petrol şi gaze estimate sunt fie pe teritoriul suveran al statelor arctice, fie în zone economice exclusive, şi unele dintre aceste state au planuri extinse pentru dezvoltarea activităţilor de explorare. Însă insistăm că extracţia şi utilizarea resurselor Arcticii trebuie să se conformeze celor mai înalte standarde existente pentru mediu şi pentru durabilitate.

Împărtăşim preocuparea Parlamentului în legătură cu urgenţa iniţierii acţiunilor în această regiune, iar comunicarea noastră expune o serie de propuneri coerente şi specifice. Având în vedere acestea, ne declarăm mulţumiţi de continuarea cooperării cu dvs., în timp ce dezvoltăm o politică comunitară în ceea ce priveşte zona arctică.

Nu trebuie să pierdem din vedere niciodată scopul nostru comun şi trebuie să lucrăm împreună cu statele zonei arctice şi cu comunitatea internaţională pentru a găsi cea mai bună şi cea mai eficientă cale de a conserva şi de a proteja zona arctică pentru generaţiile viitoare.

 
  
MPphoto
 

  Anders Wijkman, în numele Grupului PPE-DE. – Doamnă preşedintă, am luat parte la o serie de reuniuni în regiunea arctică, reuniuni care s-au concentrat foarte mult pe schimbările climatice.

În mod normal, prima zi a acestor reuniuni este dedicată efectelor grave pentru regiune, pentru fauna acesteia, pentru traiul locuitorilor săi şi aşa mai departe, din cauza încălzirii globale. A doua zi este adesea dedicată oportunităţilor privind exploatarea geologică. Există o contradicţie aici. Aş spune că exploatarea rapidă a resurselor geologice ar implica riscuri foarte serioase.

Sunt de acord că nu se poate trasa o paralelă exactă între Arctica şi Antarctica – aici sunt de acord cu dna comisar. În acelaşi timp, întrucât nu avem un cadru de mediu bine conturat şi durabil pentru genul de activităţi care sunt explorate acum de către naţiunile din această regiune, cred că această rezoluţie trimite un semnal foarte important: fiţi atenţi. Cred că este semnificativ faptul că este susţinută de toate grupurile politice.

Enumerăm trei căi de înaintare alternative: una, un tratat internaţional care să conţină, bineînţeles, prevederi speciale pentru această regiune în comparaţie cu Antarctica; doi, un moratoriu, până la noi cercetări ştiinţifice şi o mai bună înţelegere a regiunii, a vulnerabilităţii sau sensibilităţii acesteia şi până la rezultatele multor alternative energetice pe care acum le dezvoltăm într-un ritm alert. Poate că în viitor nu vom avea nevoie deloc de acel combustibil fosil.

Deci, chiar dacă în acest Parlament colegii pot avea opinii diferite pe marginea acestui subiect în legătură cu cea mai responsabile cale de urmat, cred că este foarte important să susţinem toţi această rezoluţie. Vreau să subliniez că dorim să depăşim simpla cooperare multilaterală intensificată şi dialogul; dorim să ne asigurăm că sunt protejate siguranţa mediului şi nivelul de trai al locuitorilor.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DOMNUL COCILOVO
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Véronique De Keyser, în numele Grupului PSE.(FR) Domnule preşedinte, aş dori să vă amintesc prompt despre ceea ce se întâmplă în zona arctică, astfel încât toată lumea să înţeleagă care este miza acestei dezbateri. La Polul Nord, încălzirea globală intensifică dorinţa de control asupra bogăţiei naturale a regiunii. Topirea gheţii va simplifica, aşa cum aţi spus, exploatarea rezervelor mari de petrol şi gaze şi deschiderea unei căi navigabile între Est şi Vest, care va economisi mii de kilometri pentru navele de mărfuri, dar se va dovedi dezastruoasă, din nefericire, pentru mediu.

Pretenţiile la suveranitate asupra zonei din partea a cinci ţări de la graniţă - Canada, Danemarca, Rusia, Statele Unite şi Norvegia - duc la tensiuni evidente. Ministrul Afacerilor Externe din Canada a anunţat săptămâna aceasta că suveranitatea Canadei asupra pământurilor şi apelor din zona arctică este veche, cu tradiţie şi bazată pe documente istorice. A spus că guvernul canadian ar promite, de asemenea, monitorizarea politică sporită şi o prezenţă militară mai mare în apele arctice canadiene.

Aceste cuvinte au ca ecou anunţul de la Kremlin prin care se făcea cunoscută intenţia de a desfăşura forţe militare în zona arctică pentru a-şi proteja interesele. Până în prezent, reglementarea acestei zone strategice a provenit de la Convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mării, semnată de 150 de ţări la 10 decembrie 1982. Aceasta stabileşte că statele de coastă exercită controlul asupra unei zone de până la 200 de mile de la coastă şi au drepturi economice asupra resurselor de pe fundul mării, dar această zonă poate fi extinsă dacă statele dovedesc că platformele continentale se întind dincolo de 200 de mile. Până în luna mai 2009 - şi este o dată foarte apropiată - trebuie să depună o cerere de acest tip la ONU.

Rusia a luat iniţiativa în 2001, de unde îngrijorarea actuală. În ceea ce priveşte grupul meu şi dl Rocard, care a iniţiat această dezbatere în Grupul Socialist din Parlamentul European şi care a fost numit recent ambasador pentru zona arctică, având în vedere implicaţiile pentru energie, mediu şi securitatea militară, Convenţia privind dreptul mării nu este adecvată pentru zona arctică. Polul Nord este un bun global care trebuie să fie protejat printr-o cartă obligatorie, în care Uniunea Europeană trebuie să joace un rol principal. Dorim un Pol Nord curat şi, mai presus de toate, fără trupe.

 
  
MPphoto
 

  Diana Wallis, în numele Grupului ALDE. - Domnule preşedinte, această dezbatere continuă evident rezoluţia noastră din luna octombrie a anului trecut privind guvernarea zonei arctice. Grupul nostru nu vede nicio problemă în a sprijini dorinţa creării unui tratat privind zona arctică, ci mai mult în ceea ce priveşte căutarea unui nou mod de guvernare. Tratatul este probabil mai mult simbolic, dar insistăm asupra colaborării cu - şi respectării - naţiunilor, şi, în special, a locuitorilor din zona arctică. Oamenii, aşa cum aţi spus deja, sunt cei care fac diferenţa dintre zona arctică şi Antarctica.

Există deja structuri internaţionale - reglementările Organizaţiei Maritime Internaţionale (OMI), Dreptul internaţional al mării - dar este nevoie de ceva mai adaptat şi mai specific. Trebuie să ne bazăm pe activitatea Consiliului Arctic. Domnule comisar, trebuie să vă alăturaţi cât mai curând posibil şi să ajutaţi la construcţia capacităţii politice a acestuia. Cu orice preţ, trebuie să evităm o întoarcere la suveranitatea de stil vechi, la pretenţiile teritoriale şi la interguvernamentalism. Un stil nou de guvernare este necesar pentru această zonă fragilă a globului nostru, în care fiecare cetăţean al lumii simte că are un interes sau o miză.

De asemenea trebuie să dovedim garanţiile noastre pentru implicarea în zona arctică, iar istoricul nostru ca europeni nu este bun. Marinarii şi comercianţii noştri au distrus mediul arctic în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea cu aşa-zisa „violare a Spitsbergenului”. Emisiile industriale produse de noi sunt cele care au condus direct la modificarea violentă a climei în regiune şi acum ameninţăm cu impunerea valorilor şi tradiţiilor noastre oamenilor din zona arctică, în acest moment foarte sensibil. Trebuie să îi ascultăm şi să cooperăm cu ei, deoarece, să fim sinceri, antecedentele lor în ceea ce priveşte protecţia mediului sunt mai bune decât ale noastre. Prin urmare, grupul nostru nu va sprijini moratoriul de 50 de ani.

 
  
MPphoto
 

  Godfrey Bloom, în numele Grupului IND/DEM.- Domnule preşedinte, locuiesc pe o insulă minunată - o insulă frumoasă - care a fost distrusă în mod sistematic de Uniunea Europeană în ultimii 15 ani. Am văzut Directiva Uniunii Europene privind depozitele de deşeuri, prin care deşeurile industriale sunt aruncate pe pământ - numite în glumă „compost”. Am văzut sute de mii de peşti aruncaţi în Marea Nordului. În apropierea satului meu, am văzut la ce a folosit existenţa unor câmpuri minunate de grâu şi de orz şi vaci de lapte transformate în lucruri ca trestia chinezească şi tot felul de alţi biocombustibili, care au distrus mediul nostru şi au ridicat preţul alimentelor.

Uniunea Europeană doreşte ca noi să ne îndeplinim obiectivele în privinţa energiei regenerabile. Treizeci şi cinci de mii de turbine eoliene de dimensiunea unor avioane cu reacţie uriaşe sunt cea mai mare profanare a insulei mele frumoase de la începutul revoluţiei industriale. Şi acum dorim să ne cerem iertare faţă de una din ultimele regiuni sălbatice din lume, Arctica. Deci, domnule preşedinte, stimaţi colegi, permiteţi-mi să vă spun că sunt de acord cu dna Wallis. Mărturia dvs. este îngrozitoare şi răspunsul trebuie să fie, pentru Dumnezeu, nu vă mai amestecaţi în asta.

 
  
MPphoto
 

  Avril Doyle (PPE-DE). - Domnule preşedinte, da, dl comisar are dreptate. Arctica este destul de diferită în multe moduri de Antarctica şi, numai în urmă cu câteva luni, la 8 octombrie 2008, am vorbit în cameră despre acest subiect.

Arctica, după cum afirmam atunci, joacă un rol geostrategic din ce în ce mai important în lumea noastră şi de-a lungul ultimului deceniu au apărut câteva chestiuni critice în această regiune. Acum ne confruntăm cu deschiderea căilor maritime care au fost închise până în prezent, un rezultat direct al schimbărilor climatice. Aceasta nu ne surprinde, deoarece Arctica se încălzeşte cu o viteză mai rapidă, cu o creştere de două grade în ultimii o sută de ani, în comparaţie cu o medie de doar 0,6 grade în restul lumii.

Acest ecosistem foarte vulnerabil se află sub presiunea din ce în ce mai mare exercitată de naţiunile avide de resurse care doresc să-i exploateze potenţialul fără a ţine cont de importanţa sa fundamentală ca o forţă stabilizatoare a climei mondiale.

Sunt de acord cu punctul de vedere al dnei Wallis, că un apel pentru un moratoriu de 50 de ani privind orice exploatare nu este nici practic, nici rezonabil, dar cred că un moratoriu limitat privind exploatarea nouă - până la noi studii ştiinţifice - este un lucru cu care probabil ar putea fi de acord toate naţiunile civilizate.

În afară de aceasta, UE numără printre statele membre nu mai puţin de trei naţiuni arctice împreună cu alte două ţări vecine care fac parte din SEE, reprezentând mai mult de jumătate din apartenenţa numerică a Consiliului Arctic. Acesta este un motiv suficient care ne permite să ne afirmăm, în cel mai bun sens al cuvântului, la nivel global asupra acestei chestiuni.

Zona arctică este decisivă pentru clima globală şi numai din acest motiv trebuie să contribuim la un nou stil de guvernare pentru această frumoasă şi - aşa cum a spus antevorbitorul - una din ultimele zone sălbatice din lume.

 
  
MPphoto
 

  Martí Grau i Segú (PSE).-(ES) Regiunea arctică este una din cele mai fragile de pe planeta noastră. Consecinţele exploatării nerestricţionate a resurselor sale naturale ar fi catastrofice, nu numai pentru zona înconjurătoare şi populaţia băştinaşă, ci şi pentru întreaga lume.

Dezgheţul unor zone mari a făcut din aceste riscuri o realitate, creând necesitatea unui nou regulament global în vederea protejării Arcticii, similar cu cel existent pentru Antarctica, ţinând cont de diferenţele care au fost deja subliniate în cadrul dezbaterii.

Avem nevoie de un tratat internaţional între toate părţile implicate, care include, fără îndoială, Uniunea Europeană, cu scopul de a proteja mediul arctic unic, de a asigura durabilitatea completă a tuturor tipurilor de activitate umană şi de a pune în aplicare regulamentul multilateral al navigaţiei pe noile rute maritime care devin accesibile.

De când a fost creat, Consiliul Arctic este un model de cooperare în ceea ce priveşte gestionarea problemelor comune. În aceste vremuri de dificultate sau nesiguranţă, trebuie să manifestăm acel spirit şi acea înţelegere la un nivel mai ridicat astfel încât să evităm ca statele vecine sau alţi jucători internaţionali să se implice în argumente geostrategice şi să uite care trebuie să fie obiectivul lor comun: conservarea unui uriaş patrimoniu comun.

 
  
MPphoto
 

  Laima Andrikienė (PPE-DE). - Domnule preşedinte, discutăm astăzi despre protejarea zonei arctice, un subiect foarte fierbinte - nu numai pentru Uniunea Europeană.

În primul rând, deoarece se estimează că regiunea arctică conţine resurse energetice uriaşe - nu mai puţin de 20% din rezervele recuperabile nedescoperite tehnic - tentaţia de a exploata aceste resurse este irezistibilă. În al doilea rând, mediul arctic este excepţional de fragil. Întreaga comunitate internaţională rămâne afectată de multe din modificările care au loc deja. În al treilea rând, disputele teritoriale ameninţă Arctica. Riscăm declanşarea unor conflicte majore între ţările care doresc să protejeze - inclusiv prin mijloace militare - ceea ce ţările din regiune consideră a fi interesele lor naţionale.

Este momentul ca Parlamentul European să ia o poziţie clară, deoarece nu a participat aproape deloc la această dezbatere până acum, exceptând rezoluţia noastră, adoptată în luna octombrie a anului trecut, prin care se solicita un tratat internaţional pentru protejarea zonei arctice. Este important să menţionăm că statele membre ale UE şi ţările asociate SEE reprezintă mai mult de 50% din membrii Consiliului Arctic. Aşa cum este pentru Statele Unite, Arctica trebuie să fie o prioritate strategică şi pentru Uniunea Europeană.

Sprijin deplin proiectul nostru de propunere referitor la cooperarea dintre Comisie şi Consiliu pentru a stabili un moratoriu privind exploatarea resurselor geologice din Arctica pe o perioadă de 50 de ani, până la studii ştiinţifice noi. Noi, Parlamentul European, trebuie să invităm Comisia să iniţieze negocieri cu autorităţile ruse privind un număr de aspecte importante care sunt menţionate în proiectul nostru de rezoluţie. A venit momentul să includem Arctica pe agendă pentru apropiata reuniune la nivel înalt EU-Rusia.

 
  
MPphoto
 

  Christian Rovsing (PPE-DE).-(DA) Domnule preşedinte, Groenlanda face parte din Regatul Danemarcei cu responsabilitate semnificativă prin guvernul local. Arctica nu este de nelocuit. Nu este un teren întins nereglementat cum este Antarctica. Dimpotrivă, terenurile întinse aparţin ţărilor arctice şi patru milioane de oameni locuiesc acolo, o treime din aceştia reprezentând populaţia băştinaşă. Aceşti oameni şi naţiunile lor au pretenţia legitimă de a exploata resursele şi oportunităţile din zonă. Numai marea din mijloc are statut internaţional şi în această privinţă, Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la dreptul mării (UNCLOS) formează o bază legală relevantă. Această abordare a fost confirmată, de asemenea, de statele de pe coasta arctică în Declaraţia de la Ilulissat din 2008. Pe lângă UNCLOS, există un număr mare de alte instrumente relevante internaţionale şi regionale. Nu prea mai este nevoie de mai multă guvernare. Cel mult există o necesitate de adaptare a instrumentelor deja instaurate. Danemarca a trimis Consiliului Arctic o propunere de examinare a acordurilor existente în vederea actualizării lor. Acest lucru se va face şi trebuie făcut în colaborare cu statele arctice şi populaţia din zona arctică.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock (PPE-DE). - Domnule preşedinte, Tratatul privind zona arctică serveşte drept un exemplu global remarcabil al faptului că pretenţiile teritoriale ale statelor riverane pot fi respinse în favoarea cooperării paşnice şi a cercetării ştiinţifice. Cum lumea se confruntă cu problema încălzirii globale cu impact asupra topirii celor două calote şi cauzând creşterea nivelurilor apei şi cum canalele maritime arctice îngheţate se redeschid pentru navigaţie, este important să se găsească un acord analog pentru nordul îngheţat - sau mai bine spus dezgheţat - al Arcticii. Lupta pentru pretenţiile de suveranitate şi resursele minerale din zona arctică, evidenţiată prin arborarea melodramatică a drapelului rus pe fundul mării, trebuie respinsă.

UE trebuie să încerce să convingă cele cinci state riverane arctice - Statele Unite, Canada, Rusia, Norvegia şi Danemarca - de înţelepciunea unei astfel de abordări.

 
  
MPphoto
 

  Johannes Lebech (ALDE) -(DA) Domnule preşedinte, ca danez implicat în depunerea acestei propuneri de rezoluţie împreună cu dna Wallis în Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, nu sunt neapărat foarte popular. Totuşi, cred că principala abordare adoptată de rezoluţie este una bună. Este bine că UE îşi concentrează atenţia asupra regiunii arctice. De asemenea, este bine pentru naţiunile mici ale Danemarcei şi Norvegiei că UE se implică în această problemă, astfel încât noi nu trebuie doar să ne jucăm cu băieţii mari din zonă, Statele Unite şi Rusia.

Cu toate acestea, aş dori să spun că nu pot să votez în favoarea moratoriului care este inclus acum în rezoluţie. În primul rând, este chiar nerealist. Rusia şi Statele Unite nu-l vor accepta în niciun caz. În plus, totuşi, mai cred că, aşa cum a spus dl Rovsing, trebuie să ţinem cont de populaţia din regiune şi din Groenlanda se aşteaptă în mod firesc, şi pe bună dreptate, să fie capabili să utilizeze resursele naturale de pe teritoriul lor, asemenea oricărei alte naţiuni pe teritoriul său.

 
  
MPphoto
 

  Marie Anne Isler Béguin (Verts/ALE).(FR) Domnule preşedinte, dle comisar, doresc pur şi simplu să vă reamintesc că urşii polari de pe sloiurile de gheaţă ne-au arătat cât de mult a fost afectată întreaga lume de poluarea chimică. DDT a fost găsit în grăsimea lor şi cu toţii ştim foarte bine că nu este o substanţă care se foloseşte pe sloiurile de gheaţă.

În orice caz, doresc să mulţumesc Comisiei pentru propunerea pe care a făcut-o după discuţia pe care am avut-o aici în Parlament, deoarece este urgent, având în vedere schimbările climatice, să protejăm singura zonă care este ferită de jefuirea umană. Nu trebuie să uităm acest lucru.

Desigur - şi aici adopt ideea dnei De Keyser - este vorba de urgenţă politică, deoarece, la urma urmelor, suntem obligaţi să facem ceva pentru zona arctică. Într-adevăr, unii dintre proprietarii unei părţi din acest continent au proiecte legate de această zonă. Ştim foarte bine că Rusia, despre care am vorbit recent, doreşte să-şi stabilească frontierele dincolo de zona sa maritimă şi să le extindă peste platforma continentală. Este deci o chestiune urgentă pentru noi, deoarece Rusia doreşte, de asemenea, să arboreze steagurile sale acolo şi să-şi instaleze unităţile militare, asemenea Canadei.

Ceea ce lipseşte din propunerea dvs., probabil, este ce am solicitat ultima dată, şi anume, un tratat internaţional pentru protecţia zonei arctice, care ne va permite să asigurăm definitiv protecţia sa.

 
  
MPphoto
 

  Alojz Peterle (PPE-DE).-(SL) Suntem martorii atât ai unei crize naturale, cât şi umane în zona arctică. Eforturile noastre trebuie să fie direcţionate către garantarea faptului că nu sunt urmate de o criză politică sau de o criză de orice fel. Apelul pentru o abordare responsabilă a problemei zonei arctice este un SOS şi o ţine de guvernarea globală. Apreciez, în mod special, orice efort care respectă populaţia băştinaşă din această regiune.

 
  
MPphoto
 

  Paul Rübig (PPE-DE).-(DE) Domnule preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, în primul rând aş dori să-i mulţumesc dnei Ferrero-Waldner, care a cooperat foarte strâns cu Parlamentul European şi este, cu siguranţă, cel mai muncitor comisar în acest domeniu: Apreciez cu adevărat acest lucru. A fost prezentă şi la reuniunea noastră cu ţările din Spaţiul Economic European, de săptămâna trecută: la urma urmelor, dimensiunea nordică este importantă în special aici şi Diana Wallis a pus şi ea accent în repetate rânduri pe faptul că Europa poartă o responsabilitate specială în această privinţă.

Cred că, în special în contextul unei crize energetice şi financiare, este obligatoriu să manifestăm un interes mai mare în acest domeniu şi să răspundem, de asemenea, dorinţelor şi nevoilor populaţiei în această privinţă, deoarece, în ultimă instanţă, omul şi natura nu sunt în opoziţie, ci trebuie să se completeze unul pe altul. Din acest punct de vedere, cred că putem indica câteva succese remarcabile, în special în politica energetică şi, probabil, vom putea intensifica cooperarea în acest domeniu.

 
  
MPphoto
 

  Alexandr Vondra, preşedintele în exerciţiu al Consiliului.- Domnule preşedinte, salut această dezbatere oportună. Ca rezultat al căutării resurselor şi al schimbărilor climatice, regiunea arctică este la un pas de o modificare profundă. Nu va fi afectată numai regiunea, ci, aşa cum au recunoscut mulţi aici, astăzi, şi UE în ansamblu. Pe fondul acestor dezvoltări, este important ca UE să abordeze zona arctică într-un mod cuprinzător şi strategic, care să acopere o gamă largă de aspecte, cum ar fi mediul, transportul, biodiversitatea, schimbările climatice, afacerile maritime, energia şi cercetarea, cât şi protecţia subzistenţei populaţiei băştinaşe.

Consider că în prezent Consiliul abordă cu seriozitate această problemă. Acesta sprijină în linii mari sugestiile prezentate în comunicarea Comisiei. Trebuie să constituie baza pentru o politică privind zona arctică, care trebuie să fie dezvoltată într-o manieră cuprinzătoare. Celor care vorbesc despre noul tratat, nu există nicio poziţie a Consiliului în acest moment, deoarece Consiliul este acum în procesul examinării propunerilor Comisiei. Aş dori doar să amintesc concluziile Consiliului din luna decembrie. În concluzie, spunem că obiectivele UE ar putea fi realizate numai în cooperare strânsă cu ţările arctice şi că UE trebuie să-şi consolideze participarea în conformitate cu actualele convenţiile internaţionale.

Cum am menţionat mai devreme, propunerile Comisiei sunt studiate acum mai în detaliu. Acestea vor facilita, cred, acordul privind o soluţie globală la multe provocări diverse cu care ne confruntăm în regiunea arctică. Apreciez interesul acestui Parlament şi sunt pregătit să revin pentru a raporta imediat ce Consiliul a luat o poziţie.

 
  
MPphoto
 

  Benita Ferrero-Waldner, membră a Comisiei. - Domnule preşedinte, aşa cum am subliniat la începutul acestei dezbateri importante, Uniunea Europeană trebuie să joace un rol din ce în ce mai mare în protejarea mediului arctic, în promovarea exploatării durabile a resurselor naturale şi în intensificarea guvernării multilaterale în zona arctică. Suntem angajaţi în conservarea zonei arctice şi, în acelaşi timp, scopul nostru este să contribuim la un sistem de cooperare care va garanta durabilitatea, cât şi accesul liber şi echitabil. Pentru ca aceste eforturi să se bucure de reuşită, trebuie să cooperăm strâns cu statele arctice şi părţile arctice interesate, după cum am spus.

În această privinţă, Comisia propune să promoveze punerea în aplicare şi elaborarea completă a obligaţiilor existente, mai degrabă decât propunerea unor instrumente legale noi în vederea intensificării securităţii şi stabilităţii. Gestionarea strictă de mediu şi folosirea durabilă a resurselor, cât şi accesul deschis şi echitabil. În acelaşi timp, UE a subliniat deja faptul că, pentru zonele care nu intră în jurisdicţia naţională, prevederile legate de protecţia mediului în temeiul acestei Convenţii rămân mai degrabă generale şi vom continua să colaborăm în cadrul Naţiunilor Unite în vederea dezvoltării ulterioare a unor cadre, adaptându-le la noile condiţii sau la specificităţile zonei arctice. De exemplu, un nou acord de punere în aplicare UNCLOS privind biodiversitatea marină dincolo de zonele de jurisdicţie naţională poate lua în considerare zona arctică şi, de asemenea, am trimis solicitarea noastră preşedinţiei norvegiene a Consiliului Arctic. Acceptarea solicitării Comisiei necesită decizia unanimă a tuturor membrilor Consiliului Arcticii. Prezenta decizie, care este aşteptată la 29 aprilie - adică foarte curând - poate fi afectată negativ de o iniţiativă care propune probabil un Tratat Arctic, deci trebuie să fim atenţi la acest aspect.

În final, permiteţi-mi să spun că statele de pe coasta arctică au o preferinţă clară pentru UNCLOS, ca o bază. Uniunea Europeană trebuie să ţină cont de acest lucru când dorim să dezvoltăm o cooperarea şi mai puternică în beneficiul zonei Arcticii, a locuitorilor săi şi a naturii sale sălbatice. În acest context, nu trebuie să slăbim cadrele existente pentru cooperare, deoarece acest lucru nu ar fi în avantajul obiectivelor şi intereselor noastre. Nici nu ar corespunde spiritului proiectului dvs. de rezoluţie.

În concluzie, consider că nu sunt corecte condiţiile pentru un tratat internaţional privind Arctica şi că ar trebui să ne concentrăm eforturile noastre în vederea asigurării aplicării eficace a cadrelor legale existente, astfel umplând golurile care pot exista, şi în vederea adaptării regulamentelor la specificităţile Arcticii. Ceea ce pare mult mai fezabil.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. - Am primit şase propuneri de rezoluţii(1)depuse în conformitate cu articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine, joi, 2 aprilie 2009.

 
  

(1) A se vedea procesul-verbal.


14. Tratamentul egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinte. - Următorul punct este raportul (A6-0149/2009) întocmit de dna Buitenweg, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, privind propunerea de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală [COM(2008)0426 – C6-0291/2008 – 2008/0140(CNS)].

 
  
MPphoto
 

  Kathalijne Buitenweg, raportoare. - (NL) Domnule preşedinte, luni, fiica unui prieten de-al meu a primit o scrisoare, o scrisoare de respingere de la universitate. A fost respinsă nu pe motive de abilitate intelectuală, ci pentru că are un handicap. Scrisoarea afirma că universitatea nu îi putea oferi asistenţa de care are nevoie. A terminat şcoala secundară bine, deci nu a avut probleme acolo, dar acum este marginalizată.

Raportul despre care discutăm astăzi atinge inima societăţii noastre. Dorim ca oamenii să fie consideraţi cetăţeni de clasa a doua pe motive de vârstă, orientare sexuală, religie sau convingeri, sau handicap, sau preferăm o societate în care toţi pot participa din plin? Atunci când persoanelor nu li se închiriază locuinţe sau li se refuză împrumuturi din cauza a ceea ce sunt, nu numai că sunt trataţi nedrept, dar societatea ca un întreg se vinde pe sine prin anularea persoanelor.

Am aşteptat cu nerăbdare această zi. Sunt multe lucruri în joc în votul de mâine. Parlamentul European a solicitat directive europene privind tratamentul egal dintre persoane chiar din 1995 şi Tratatul de la Amsterdam ne-a oferit o bază legală în această privinţă, în sfârşit. În 2000, câteva directive importante au rezultat din aceasta: directiva de punere în aplicare a principiul tratamentului egal dintre persoane indiferent de rasă sau origine etnică, al cărei domeniu de aplicare acoperă atât piaţa muncii, cât şi furnizarea de bunuri şi servicii şi, de asemenea, directiva a urmărit combaterea discriminării bazate pe religie sau credinţă, handicap, vârstă sau orientare sexuală - deşi ultima directivă este restricţionată la piaţa muncii.

Acest lucru a început să cauzeze probleme, pentru că discriminarea este interzisă în mai multe domenii, chiar în domeniul genului. Parlamentul s-a opus în permanenţă ierarhizării motivelor de discriminare care a apărut. La urma urmelor, de ce ar fi posibilă refuzarea acordării unui împrumut unei persoane din motiv că este homosexual şi nu pentru că este de culoare? Protecţia ar trebui să fie egală. Am argumentat cu toţii în favoarea acestei directive orizontale şi există diferenţe între noi, în ceea ce priveşte tonul şi uneori substanţa precisă. Totuşi până acum majoritatea Parlamentului a dorit să corecteze dezechilibrul actual şi acesta este mesajul pe care trebuie să îl transmită Consiliului mâine, astfel încât sper să obţină o majoritate cât mai largă.

Aş dori să le mulţumesc multor persoane pentru contribuţia lor la raport. În primul rând, raportorilor, în special dnei Lynne din cadrul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale. Multe din sugestiile sale au fost incluse în text. De asemenea, doresc să mulţumesc raportorilor alternativi, dlui Gaubert, dnei Bozkurt, dnei in 't Veld şi dnei Kaufmann. În olandeză avem un proverb care se traduce literal ca „sari peste propria umbră” care înseamnă depăşeşte-te pe tine însuţi - privind dincolo de punctul asupra căruia s-a insistat - aceasta este o remarcă bună pentru raportorii alternativi. După părerea mea, am reuşit să facem acest lucru. Sunt mândru cu adevărat de compromisul adoptat cu o largă majoritate în Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne. S-a îmbunătăţit. De asemenea, doresc să mulţumesc mai multor persoane care au contribuit la aceasta, dar în special: dlui Cashman. Doresc să îi mulţumesc pentru toate sfaturile pe care mi le-a dat, pentru toată activitatea de lobby şi, de asemenea, pentru inspiraţia şi prietenia sa din ultimii ani.

Trecând mai departe la conţinut, raportul interzice discriminarea din patru motive. Reglementasem deja aceasta pentru piaţa muncii, dar acum se aplică şi la furnizarea de bunuri şi servicii, la protecţia socială - inclusiv asigurările sociale şi de sănătate - şi educaţie. Totuşi, nu toate diferenţele sunt privite ca discriminare. De exemplu, societăţile de asigurare pot încă să diferenţieze în funcţie de vârsta sau handicap, cu condiţia de a oferi o justificare obiectivă pentru aceasta. Trebuie făcute aranjamente pentru multe persoane cu handicap, dar au fost fixate limite cu privire la ceea ce este considerat rezonabil. Aşadar derogările sunt permise sub rezerva unor anumite condiţii, dar tratamentul egal este regula şi despre aceasta este vorba în votul de mâine. Vedem Europa ca fiind nimic mai mult decât o piaţă, sau ca pe un izvor al civilizaţiei?

Trebuie să spun că, în orice caz, amendamentul 81 arată unde se situează dl Weber şi alţi 41. Nu doriţi să vedeţi o legislaţie privind tratamentul punct final. Nu contează la ce compromisuri încerc să ajung, pentru că pur şi simplu obiectaţi în principiu împotriva legislaţiei referitoare la antidiscriminare. Astfel nu faceţi amendamente, ci respingeţi propunerea întreagă. Aici diferă căile noastre - nu este posibilă nicio cale de mijloc. Să aşteptăm şi să vedem mâine în ce sens va alege majoritatea din Parlament.

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei.-(CS) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, apreciez interesul mare legat de această propunere, dovada stă în numărul mare de propuneri de amendament care au rezultat. Aceasta demonstrează că lupta împotriva discriminării din viaţa de zi cu zi este o prioritate constantă pentru mulţi dintre noi, chiar în timpul unei crize economice grave. De asemenea, apreciez raportul excelent înaintat de dna Buitenweg şi aprobat de Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, cât şi contribuţia remarcabilă a dnei Lynne şi a Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale.

Proiectul de raport sprijină ambiţia şi încercările proiectului de directivă depus de Comisie. După părerea mea, raportorul a reuşit să reconcilieze diferite puncte de vedere şi să realizeze un consens larg între diferite grupuri politice. Aş dori să felicit Parlamentul pentru sprijinul acordat în înaintarea proiectului de directivă.

În ceea ce priveşte amendamentele propuse, sunt de acord cu multe dintre sugestiile de îmbunătăţire prezente în proiectul de raport. Cu toate acestea, aş dori să spun că acest proiect necesită acordul unanim în Consiliu şi, prin urmare, trebuie să rămânem realişti.

Ştiu că problema discriminării multiple este fundamentală pentru dumneavoastră. Sunt pe deplin conştient de faptul că persoanele care suferă din cauza discriminării multiple sunt afectate foarte grav. Cu toate acestea, în acelaşi timp cred că deoarece această directivă se aplică numai celor patru cauze posibile de discriminare, această problemă nu poate fi rezolvată definitiv la un nivel legal.

În comunicarea Comisiei privind nediscriminarea din iulie 2008 ne-am angajat să începem o discuţie pe această temă între grupurile nou-înfiinţate de experţi guvernamentali. Discuţia a început. Astfel aspectul discriminării multiple nu este neglijat.

Aş putea să fiu de acord cu o trimitere la discriminarea multiplă în zonele acoperite de acest proiect de directivă. Sunt de acord că trebuie să definim mai clar separarea puterilor între UE şi statele membre. Directiva nu va modifica definiţia în sine, dar scopul nostru este să atingem cel mai mare nivel posibil de siguranţă legală.

De asemenea, accept că trebuie să se ţină cont de libertatea de exprimare atunci când se analizează cazurile de victimizare pretinsă. Cu toate acestea, trebuie să fim conştienţi de faptul că sunt necesare probe puternice pentru conceptul de victimizare. Demnitatea umană trebuie să fie în joc şi trebuie să existe un mediu ostil sau umilitor.

Sunt de acord cu includerea conceptului de „discriminare prin asociere” în sensul sentinţei recente în cazul Coleman, dar acest concept trebuie să fie aplicat numai în cazurile în care există discriminare şi victimizare directă.

În ceea ce priveşte serviciile financiare, sunt de acord că este necesar ca furnizorii de servicii să aplice un anumit nivel de transparenţă, dar am anumite dubii legate de formularea folosită în proiectul dumneavoastră. Sunt pe deplin de acord cu faptul că directiva nu trebuie să se aplice în cazul tranzacţiilor exclusiv private. Poziţiile Comisiei şi ale Parlamentului sunt foarte similare în acest caz. În ceea ce priveşte persoanele cu handicap fizic, eu pot sprijini o trimitere la definirea deschisă a handicapului fizic folosită în Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap.

De asemenea, sunt de acord în esenţă cu unele comentarii referitoare la conceptul de handicap fizic care sunt incluse în propunerile dvs. de amendament. Cu toate acestea, cred că este necesar să se atragă atenţia asupra faptului că formularea reglementării legale trebuie să fie foarte precisă. Sunt de acord cu câteva alte idei care au fost exprimate, dar consider că este necesar să se asigure că articolul 4 este concis şi inteligibil.

Doamnelor şi domnilor, aştept cu nerăbdare să vă ascult părerile, la care voi răspunde în cadrul dezbaterii.

 
  
MPphoto
 

  Elizabeth Lynne, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale. - Domnule preşedinte, doresc să mulţumesc foarte mult raportoarei pentru munca depusă la realizarea acestui raport şi strânsa cooperare pe care am avut-o în acest sens. Am lucrat împreună, nu numai la acest raport, dar, după cum ştie, alături de alte persoane, am lucrat şi la această problemă timp de mulţi ani, de-a lungul celor 10 ani de când am intrat în Parlamentul European. Îmi amintesc că am analizat împreună toate audierile privind articolul 13 cu mult timp în urmă. Acum, în cele din urmă, am ajuns în situaţia în care dezbatem o directivă antidiscriminare, o posibilitate, în sfârşit, care ane-ar putea permite să supunem votului legislaţia antidiscriminare pe motive care nu au fost acoperite - handicap, vârsta, religia sau convingere şi orientarea sexuală. Am aşteptat mulţi ani acest moment. Să sperăm că vom obţine o largă majoritate.

Am organizat campanii privind handicapul şi vârsta timp de mulţi ani, dar eram convins cu ceva timp în urmă că nu putem lăsa pe nimeni în urmă. Nu putem să înaintăm cu directiva privind handicapul şi apoi o directivă privind vârsta, deoarece am crezut că orientarea sexuală şi religia ar putea fi lăsate în urmă. Iată de ce, în raportul din proprie iniţiativă de anul trecut, am solicitat o singură directivă care să acopere toate domeniile care nu au fost acoperite. Sunt încântat că am realizat acest lucru. De asemenea, sunt foarte încântat că am obţinut o majoritate atât de largă în Parlament pentru respectivul raport din proprie iniţiativă. Ştiu de la Comisie şi Consiliu că acest lucru a fost unul din motivele pentru care au considerat că este sigur să prezinte propunerea aceasta. Iată de ce trebuie să obţinem o largă majoritate pentru acest raport, mâine.

Aş dori, de asemenea, să îi mulţumesc dlui comisar Špidla. I-am mulţumit şi cu alte ocazii, dar am dorit să îi mulţumesc în plen, deoarece fără sprijinul şi ajutorul său nu cred că am fi avut această propunere pe masă, în prezent. Deci, dle comisar, vă mulţumesc din partea multora dintre noi pentru contribuţia dumneavoastră. Ştiu că aţi lucrat foarte mult în legătură cu acest subiect.

Am făcut ca propunerea să treacă prin Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi prin Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne. Avem nevoie acum de acea largă majoritate. Toţi trebuie să fim trataţi în mod egal în UE. O persoană care foloseşte un scaun cu rotile sau un câine-ghid trebuie să aibă acces oriunde în cadrul Uniunii Europene. O persoană cu o orientare sexuală diferită trebuie să aibă voie să folosească orice cameră de hotel pe care o doreşte şi să se cazeze la orice hotel când merge în vacanţă. Toate persoanele vârstnice trebuie să aibă dreptul de acces la îngrijire medicală, indiferent de vârsta lor. Persoanele care practică o religie diferită nu trebuie să fie discriminate.

Vă rog pe toţi care intenţionaţi să votaţi împotrivă, să nu o faceţi. Aceasta este fundaţia Uniunii Europene. Ne bazăm pe drepturile omului şi antidiscriminare. Vă rog să votaţi pentru aceasta.

 
  
MPphoto
 

  Amalia Sartori, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară. - (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, în Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţa alimentară am examinat în primul rând necesitatea de a garanta un tratament egal în ceea ce priveşte sănătatea. Alte domenii au fost acoperite foarte bine de alte comisii şi mai ales de către raportor şi de comisar şi, prin urmare, am decis să clarificăm aspectul legat de sănătate.

Primul nostru pas a fost să identificăm marile diferenţe care există încă între statele membre în ceea ce priveşte accesul la îngrijire medicală. Accesul la îngrijire medicală este un drept fundamental confirmat de articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale şi este una din sarcinile principale ale autorităţilor publice din statele membre în vederea furnizării accesului egal al tuturor la un sistem de calitate de îngrijiri medicale. Deci, deşi suntem conştienţi de competenţele diferite ale Uniunii Europene şi ale statelor membre, este important ca UE să facă tot ce poate în ceea ce priveşte liniilor directoare, dar şi directivele, pe care le abordăm şi proiectăm gradual, împreună cu rezoluţiile şi regulamentele. Trebuie să le transmitem statelor membre, în cazul în care este posibil, cu acest obiectiv esenţial.

În special, amendamentele pe care le-am evidenţiat noi, cei din Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, sunt cele care referitoare la promovarea programelor de instruire în domeniul sănătăţii, referitoare la continuarea promovării combaterii violenţei împotriva femeilor, referitoare la eliminarea refuzului de acordare a tratamentului medical pe criterii de vârstă înaintată, dar, mai presus de toate - şi mă întorc la această chestiune - referitoare la promovarea accesului egal la servicii de calitate în toate statele membre.

 
  
MPphoto
 

  Lissy Gröner, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru cultură şi educaţie. - (DE) Domnule preşedinte, în calitate de raportoare a Comisiei pentru cultură şi educaţie pentru noua directivă antidiscriminare cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, salut propunerea Comisiei şi doresc să-i mulţumesc în special dlui Špidla.

Sondajele Eurobarometru arată că aproximativ trei sferturi din populaţia UE consideră că trebuie să se acţioneze în acest domeniu. Comisia pentru cultură şi educaţie solicită amendamente şi completări în trei domenii. Primul domeniu, includerea genului. Suntem de acord cu compromisurile realizate. Dorim să garantăm accesul la mijloacele de informare şi la educaţie şi să reglementăm împotriva discriminării multiple; şi în acest domeniu au fost realizate câteva compromisuri bune.

Grupul Socialist din Parlamentul European a sprijinit această directivă orizontală cuprinzătoare. Dacă conservatorii şi liberalii germanii resping acum directiva în totalitate, îşi vor dezvălui adevărata lor faţă: doresc să continue să discrimineze homosexualii şi să răspândească propaganda. Nu trebuie să ne fie teamă de extremişti cum ar fi scientologii în temeiul noii directive: va fi încă posibilă respingerea reclamelor sau refuzul de a rezerva săli publice. Comisia pentru cultură şi educaţie votează în unanimitate în favoarea directivei-cadru orizontale.

 
  
MPphoto
 

  Donata Gottardi, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen.-(IT) Domnule preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, iau cuvântul pentru a raporta rezultatul pozitiv obţinut în cadrul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen şi acest lucru nu este din întâmplare, deoarece comisia noastră este obişnuită să conducă examinări în profunzime referitoare la tratamentul egal, oportunităţile egale şi interzicerea discriminării.

Avizul pe care l-am transmis în cadrul comisiei a transmis câteva mesaje puternice, care sper că vor fi acceptate la adoptarea textului. Această directivă nu închide sau termină un ciclu. Dacă era aşa, prin urmare, domeniul discriminării de gen ar putea fi atenuat. Această directivă trebuie să devină o oportunitate de a reînsufleţi munca legată de directivele antidiscriminare, începând cu adăugarea a două noi concepte cu care toţi suntem de acord: discriminarea multiplă, unde doi sau mai mulţi factori de risc sunt prezenţi, şi discriminarea prin asociere, care îi priveşte pe cei apropiaţi de sau legaţi de persoana direct afectată. Ambele sunt cruciale pentru femei, cât şi pentru alte grupuri. Această directivă trebuie să reprezinte un impuls pentru a îmbunătăţi legislaţia naţională, mai ales în ţări ca a mea, unde cursul trebuie îndreptat.

 
  
MPphoto
 

  Manfred Weber, în numele Grupului PPE-DE. - (DE) Domnule preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, cu greu mai îndrăznesc să mai iau cuvântul aici; din cauza atmosferei generale din plen, cu greu îndrăznesc să mai pun întrebări. Desigur, suntem cu toţii împotriva discriminării, dar nu îndrăzneşte nimeni să pună la îndoială calea pe care o urmăm aici de teamă că va fi trimis la colţ.

Doamnelor şi domnilor, suntem cu toţii de acord referitor la destinaţie şi aş aprecia dacă am putea să ne abţinem de la a sugera contrariul. Discutăm despre cale de urmat şi trebuie să fie un subiect legitim de discuţie, chiar pentru Grupul Partidului Popular European (Creştini Democraţi) şi al Democraţilor Europeni.

În primul rând, doresc să adresez comisarului o întrebare: dat fiind faptul că vechea directivă, directiva antidiscriminare existentă nu a fost încă transpusă în cele zece state membre - având în vedere că sunt în curs de desfăşurare proceduri de încălcare a legislaţiei împotriva a zece state membre - trebuie să ne întrebăm serios de ce trebuie să revizuim această directivă când cea veche nu a fost încă transpusă. Este aceasta o întrebare serioasă pe care o putem adresa? De aceea trimiterea înapoi la comisiei este într-adevăr un argument pe care ar trebui să putem să îl aducem aici.

În ceea ce priveşte a doua chestiune, de asemenea, ni se permite să discutăm despre conţinut. De exemplu, există problema legată de biserici, care au fost parteneri apropiaţi ai stângii când vine vorba despre protecţia refugiaţilor, dar acum vin la noi. Bisericile, care obişnuiau să fie partenerii dvs., vin acum la noi şi spun că au dificultăţi cu anumite formulări. Când oamenii din mijloacele de informare, editorii de ziare, vin la noi şi ne spun că au întrebări, trebuie să discutăm aceste întrebări în mod serios. Când discutăm despre familii, dl comisar spune că nu doreşte să impună ceva statelor membre, dar, desigur, ceea ce facem cu această directivă este armonizarea prin uşa din spate. Lista continuă. Există argumente multiple care ar putea fi aduse care reprezintă pentru grupul nostru motive de îngrijorare, multă îngrijorare. Este posibil să ridicăm aceste probleme, chiar dacă cineva se angajează să lupte împotriva discriminării.

Stânga din această cameră de astăzi este foarte mulţumită de sine, deoarece creează din nou o legislaţie nouă referitoare la o serie de aspecte. Prin urmare, trebuie să ni se permită să ne întrebăm dacă, în final, abordarea legislativă va aduce în prezent multe beneficii noi pentru persoanele pe care încercăm să le protejăm. Există alte valori de bază care merită să fie luate în considerare. de exemplu, dacă ar trebui să includem contractele private cum doreşte Grupul Socialist din Parlamentul European - nu numai contractele comerciale, ci şi cele private - trebuie să ni se permită să ne întrebăm dacă libertatea contractuală nu este cumva o valoare importantă de bază pe care noi, în Parlament, trebuie să o protejăm.

Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni se opune discriminării şi va lupta mereu să o combată, dar trebuie să ni se permită să argumentăm în acest Parlament despre cum vom face acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Emine Bozkurt, în numele Grupului PSE. -(NL) Mâine, vom avea ocazia unică de a face un pas istoric în lupta împotriva discriminării prin a spune „nu” acestui fenomen. Desigur, situaţia din prezent este mai degrabă ciudată, existând diferenţe în ceea ce priveşte protecţia împotriva discriminării. Nu există o explicaţie rezonabilă pentru faptul că legea împotriva discriminării oferă protecţie dincolo de locul de muncă unui homosexual de culoare pe motive de culoare a pielii, şi nu pe motive de orientare sexuală.

Mâine vom putea demonstra că Parlamentul European nu mai tolerează discriminarea pe motive de vârstă, handicap, orientare sexuală sau convingeri religioase. La urma urmelor, Europa există pentru toţi. Nu este acceptabil ca cineva care doreşte să închirieze o maşină sau o proprietate să fie refuzat pe motive religioase. în plus, utilizatorii de scaun cu rotile trebuie să poată folosi bancomatele sau să aibă acces la trenuri şi gări ca şi ceilalţi. Nu este o explicaţie bună pentru o bancă care permite unei persoane în vârstă de peste 65 de ani să aibă un cont debitor de mii de euro, dar să refuze să îi acorde un împrumut modest. Cu toţii înaintăm în vârstă şi dacă ne gândim la aceasta, sunt lucruri care ne vor afecta în viitorul apropiat.

Diferenţele de opinie nu fac negocierile să fie simple, dar putem fi mândri de rezultatul realizat de Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne - în legătură cu care, mai mult, toate partidele s-au angajat în acel moment. Propunerea este rezonabilă şi realistă. Pot fi necesare modificări pentru a permite accesul persoanelor cu handicap la bunuri şi servicii, de exemplu, dar aceasta înseamnă că vor putea să participe activ în societate din nou. Prin urmare, aceste modificări nu vor impune o sarcină disproporţionată şi, de asemenea, s-a ţinut cont de o limită de timp utilă pentru punerea în aplicare. Modificările nu trebuie să fie efectuate imediat; nu ne aşteptăm ca statele membre să îşi adapteze staţiile de cale ferată imediat. Ceea ce solicităm statelor membre este să înceapă deja să ia în considerare accesibilitatea pentru persoanele cu handicap în construcţiile viitoare şi proiectarea transportului.

În plus, nu pot să accentuez suficient importanţa pe care o va avea acest raport pentru cetăţenii europeni - pentru oameni, despre asta este vorba. Trebuie să ţinem minte că, în conformitate cu Eurobarometru, 87% dintre europeni doresc să vadă că sunt luate măsuri privind motivele de discriminare în temeiul acestei directive. Acest procent îi include pe alegătorii dvs., dle Weber. Grupul nostru, Grupul Socialist din Parlamentul European, este încântat de propunerile de combatere a problemei discriminării multiple care fac acum parte din acest raport.

Vă puteţi imagina că o femeie de culoare care foloseşte un scaun cu rotile se poate simţi discriminată? Foarte puţine ţări sunt familiarizate cu conceptul discriminării multiple. În cele mai multe cazuri, în momentul raportării unui caz de discriminare, această femeie ar fi nevoită să aleagă dintre motivele posibile de discriminare. Este probabil ca diverse motive să fie legate între ele şi nu este vorba doar de un motiv de discriminare în ceea ce o priveşte. Această femeie trebuie să aibă oportunitatea de a depune o reclamaţie şi de a obţine despăgubire şi dreptate. Prin urmare, solicităm Parlamentului să menţină aceste dispoziţii importante.

Doamnelor şi domnilor, aş dori să vă solicit să sprijiniţi această directivă. Aceasta va permite Parlamentului să declare clar şi fără ambiguităţi că discriminarea nu mai poate fi tolerată şi că Parlamentul consideră drepturile tuturor cetăţenilor săi la fel de importante. Haideţi să facem acest pas.

 
  
MPphoto
 

  Sophia in 't Veld, în numele Grupului ALDE. - (NL) Domnule preşedinte, aş dori să încep prin a transmite complimentele mele sincere şi mulţumiri raportoarei, care a făcut o treabă fantastică. Grupul meu este încântat că, aproape cinci ani de la promisiunea dlui Barroso, este prezentată în sfârşit o propunere de directivă. Discriminarea este contrară Tratatelor europene, Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi Convenţiei europene pentru drepturile omului. Cu toate acestea, tratatele, convenţiile şi declaraţiile solemne sunt folosite rareori în instanţă. Cetăţenii europeni trebuie să aibă un instrument pentru aplicarea drepturilor lor.

Aceasta, nu cotele de lapte sau normele privind achiziţii publice sau fondurile structurale, este raţiunea de a fia Uniunii Europene, dle Weber, o zonă europeană în care oricine e liber să îşi trăiască viaţa aşa cum doreşte. Un spaţiu european unic unde toţi sunt egali înaintea legii, toţi se bucură de oportunităţi egale în societate şi toţi sunt trataţi cu respect. O singură directivă nu va fi suficientă pentru a realiza acest lucru, dar este o condiţie preliminară. Această directivă este despre Europa ca o comunitate a valorilor şi valorile nu pot fi negociate de 27 de guverne în cursul arbitrajului obişnuit al intereselor naţionale. Noi determinăm valorile împreună ca cetăţeni, într-o dezbatere deschisă şi Parlamentul European este tribuna potrivită pentru aceasta.

Da, dle Weber, unele domenii sunt foarte sensibile, în special motivele de orientare sexuală şi religie. Avem o responsabilitate faţă de toţi cetăţenii europeni, însă nu putem permite transformarea Europei în Ferma animalelor: „Toţi europenii sunt egali, dar unii europeni sunt mai egali decât alţii”. Libertatea religioasă şi de conştiinţă sunt drepturi fundamentale pentru care aş lupta pe baricade. Într-o Europă liberă, oricine trebuie să aibă libertatea de a-şi păstra propriile convingeri. Aceasta este temelia democraţiei. Oricum, libertatea religiei nu trebuie să fie folosită greşit pentru a-i discrimina pe alţii.

Ieri, Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene şi-a publicat al doilea raport privind homofobia în Europa. Este o ruşine că, în 2009, milioane de oameni încă se mai tem de discriminare, ură, violenţă şi chiar crimă în Europa, doar pe motivul orientării lor sexuale. Pot să vă reasigur, dle Weber, că legile privind căsătoria sunt şi rămân o competenţă naţională; prezenta directivă nu modifică acest lucru. În Europa secolului al XXI-lea, o interzicere a căsătoriei pe motive de religie, origine rasială sau orientare sexuală este totuşi o anomalie. Mulţi oameni cred că este total acceptabil ca guvernul să interzică căsătoriile sau parteneriatele dintre doi adulţi de acelaşi sex. Însă am considera acest lucru acceptabil dacă - aşa cum s-a întâmplat în trecut - guvernul ar trebui să interzică căsătoriile dintre evrei şi cei care nu sunt evrei, catolici şi protestanţi, oameni de culoare şi albi? Acest lucru este inacceptabil.

Doamnelor şi domnilor, vă îndemn să votaţi în favoarea acestui raport, în interesul cetăţenilor pe care îi reprezentaţi. Compromisurile nu sunt ideale pentru nimeni, nici pentru noi; dar haideţi să ne depăşim pe noi înşine, aşa cum spune dna Buitenweg.

În final, invit Consiliul, de asemenea, să urmeze recomandările Parlamentului. Este adevărat că fiecare stat membru are propriile sale probleme, dar Parlamentul European a demonstrat că diferenţele pot fi depăşite şi că putem conveni asupra drepturilor pentru toţi cetăţenii europeni.

 
  
MPphoto
 

  Konrad Szymański, în numele Grupului UEN. - (PL) Domnule preşedinte, Comisia Europeană susţine că această propunere nu are ca scop amendarea legislaţiei matrimoniale şi a celei legate de adopţii în statele membre. Comisia pretinde că nu doreşte să modifice statutul juridic al bisericii şi al organismelor religioase implicate în îngrijire şi educaţie.

Raportul Buitenweg tratează cu brutalitate aceste limite, din multe puncte de vedere. Anulează garanţiile pentru familia naţională şi legislaţia privind adopţia în amendamentul 50. În temeiul amendamentelor 12, 29 şi 51, raportul reprezintă un atac asupra libertăţilor instituţiilor educaţionale religioase. Amendamentul 52 al raportului subminează garanţia libertăţii pentru comunităţile religioase din statele membre. Este foarte clar că stânga europeană doreşte să reducă integritatea europeană la un singur aspect. De fapt, este obsedantă cu susţinerea cererilor recente ale homosexualilor prin orice mijloace posibile. Acest lucru a cauzat cel mai grav atac comis vreodată împotriva credibilităţii acestei camere.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL DOS SANTOS
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Raül Romeva i Rueda, în numele Grupului Verts/ALE. – (ES) Domnule preşedinte, trebuie să insist asupra unui aspect fundamental. Proiectul european va avea credibilitate doar dacă Europa este percepută ca un loc în care se interzice orice tip de discriminare. Aceasta este baza dezbaterii de astăzi.

Prin urmare, este o surpriză faptul că o parte dintre colegii mei, atât de proeuropeni în toate celelalte dezbateri, devin complet antieuropeni atunci când este vorba de drepturi şi libertăţi.

Această atitudine nu poate fi tolerată. Este inacceptabil că, în prezent, în Uniunea Europeană, există discriminări pe criterii legate de relaţii între persoane de acelaşi sex, de handicap, de convingere diferită de cea generală sau de religie, după cum s-a mai menţionat. Aceasta nu este Europa în care vreau să trăiesc şi cu siguranţă nu este Europa pentru care muncesc în fiecare zi, atât în cadrul Parlamentului, cât şi în afara sa.

Din acest motiv, consider că propunerea de directivă era necesară. În ceea ce priveşte principiile şi concepţia, propunerea este bună. Poate că nu este ceea ce aş fi făcut eu sau ceea ce ar fi făcut mulţi dintre cei prezenţi aici, dar este un bun punct de pornire. Sper că majoritatea veţi vota pentru raportul Buitenweg mâine, după cum intenţionez să fac şi eu, deoarece consider că este drumul potrivit. De asemenea, îmi doresc foarte mult să se aprobe cealaltă problemă privind punerea în aplicare sau reaplicarea articolului 7 alineatul (2). Aceasta garantează un aspect fundamental: ca tuturor asociaţiilor şi organizaţiilor care operează în domeniul antidiscriminării să li se permită să reprezinte şi să apere victimele discriminării. Trebuie să reţinem că aceste persoane fac parte din grupurile cele mai vulnerabile şi, prin urmare, trebuie să avem garanţia că pot fi reprezentate şi apărate în mod corespunzător.

 
  
MPphoto
 

  Sylvia-Yvonne Kaufmann, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, în primul rând doresc să-i mulţumesc raportoarei, doamna Buitenweg, pentru efortul depus. Această problemă s-a aflat pe mâini bune.

Parlamentul solicită de ani de zile această directivă, ceea ce înseamnă că, într-adevăr, este esenţial ca ea să fie adoptată înainte de finalul acestei legislaturi. În acelaşi timp, este vitală prezentarea unei propuneri de către Comisie, în vederea combaterii discriminării sexuale cât mai curând posibil, astfel încât să se pună capăt, în sfârşit, ierarhiei existente a formelor de discriminare. În alte aspecte, m-a surprins faptul că, prin amendamentul 96, Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni încearcă să scoată discriminarea pe motive de convingeri din sfera de aplicare a acestei directive. Deci, doamnelor şi domnilor din Grupul PPE-DE, chiar trebuie să vă arătăm că baza legală a acestei propuneri de directivă – respectiv articolul 13 din Tratatul CE – există încă din 1999, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, acum 10 ani? Trebuie să vă reamintesc că toate criteriile de discriminare prevăzute la articolul 13 sunt considerate egale, fără distincţie? În plus, doamnelor şi domnilor din cadrul Grupului PPE-DE, nu se poate să nu fi observat că articolul 10 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene tratează în mod egal religia şi convingerile fiecărei persoane.

Domnule Weber din CSU, v-am auzit argumentele, însă trebuie să spun că sunt de-a dreptul preistorice. Amendamentul 81 propus de dvs., care respinge întreaga directivă, are o justificare cinică, ca să fiu sinceră, şi anume faptul că transpunerea directivei aparent – şi citez – „implică o birocraţie excesivă”. Domnule Weber, pur şi simplu nu pot înţelege aceste încercări de a nega drepturile oamenilor, mai ales cu această justificare, şi sper ca amendamentul 81 propus de dvs. să fie respins în cadrul votării în plen de mâine. UE trebuie să meargă mai departe în lupta sa împotriva discriminării în societatea noastră.

 
  
MPphoto
 

  Johannes Blokland, în numele Grupului IND/DEM. – (NL) Domnule preşedinte, această cameră susţine libertăţile civile, printre care se numără şi libertatea educaţiei. O libertate importantă este reprezentată de dreptul părinţilor de a alege o şcoală pentru copiii lor. Şcolile şi aşezămintele creştine din ţara mea optează în mod deliberat pentru o politică de admitere în conformitate cu identitatea şcolii respective.

Olanda permite adoptarea unor politici de admitere care să fie conforme principiilor fundamentale ale unei şcoli. Se pot prezenta cerinţe necesare pentru realizarea obiectivului şi a principiilor fundamentale ale unei şcoli. Părinţii pot alege o şcoală conştiincioasă în această privinţă şi care să ia Biblia în serios. Aceasta este o extindere a libertăţii religioase şi respectă convingerile părinţilor în ceea ce priveşte interesele educaţiei copiilor lor.

Amendamentele 29 şi 51 restrâng însă libertatea şcolilor de a alege pe baza principiului, iar eu, în plus, împărtăşesc opinia domnului Weber şi a celorlalţi. Această propunere nu respectă principiul subsidiarităţii. Pe lângă problemele administrative, acesta mi se pare un motiv suficient pentru a respinge propunerea Comisiei. Voi vota împotriva raportului doamnei Buitenweg. Sper că şi alte grupuri vor observa că acesta reprezintă o încălcare gravă a libertăţilor cetăţenilor noştri. Orice persoană care apreciază libertatea de alegere de care se bucură părinţii nu va permite restrângerea acestei libertăţi.

 
  
MPphoto
 

  Frank Vanhecke (NI).(NL) Domnule preşedinte, rapoartele privind directivele antidiscriminare suscită întotdeauna polemici în această cameră; acest lucru este regretabil, pentru că ele conţin deseori numeroase propuneri şi idei bune în vederea ajutorării, de exemplu, a persoanelor cu handicap. Aceasta nu schimbă însă nimic în punctele esenţiale.

Amendamentul domnului Weber, amendamentul 81, prezintă într-adevăr toate aspectele principale; această propunere a Comisiei nu este bună. Trebuie să dispară, nu doar pentru că implică prea multă birocraţie, ci, în special, pentru că încalcă în esenţă principiul subsidiarităţii. Din păcate, cu toţii ştim că acest amendament nu are nicio şansă, pentru că această cameră nu pierde nicio ocazie de a-şi arăta partea cea mai corectă din punct de vedere politic şi optează în permanenţă pentru o birocraţie mai mare şi pentru mai multe decizii luate peste cetăţenii Europei.

Pe lângă acestea, în afară de încălcarea principiului subsidiarităţii, acest raport conţine numeroase propuneri contrare în mod direct principiilor democratice elementare şi principiilor statului de drept. Un exemplu este amendamentul 54. Deşi întregul raport insistă pe ideea nediscriminării, acest amendament susţine discriminarea pe motive de convingeri incorecte din punct de vedere politic, însă, de fapt, multe alte aspecte ale raportului fac acest lucru.

Judicializarea corectitudinii din punct de vedere politic este ascunsă într-un set de principii demne de luat în seamă şi intenţii pseudocorecte. Aşadar nu este vorba de măsuri împotriva discriminării, ci, foarte frecvent, despre legi care au ca scop accentuarea subminării evidente a libertăţii de exprimare şi consolidarea unui fel de terorism al opiniilor progresive. Întrebarea esenţială este şi rămâne: ce legătură are acest lucru cu Europa? Pentru Dumnezeu, lăsaţi statelor membre ceea ce le aparţine.

 
  
MPphoto
 

  Hubert Pirker (PPE-DE).(DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, atunci când Uniunea Europeană este considerată, uneori, insistă prea mult asupra unor reglementări şi este criticată, pe bună dreptate, pentru acest lucru, cauza este reprezentată destul de clar de unele rapoarte precum cel pe care îl discutăm acum.

Oricât aş susţine măsurile realiste de combatere a oricărei forme de discriminare, trebuie să critic aspectele discutate aici, deoarece sunt, pur şi simplu, nejustificate şi nu vor avea efectul dorit.

Este inacceptabil ca, după cum s-a menţionat deja, şcolile bazate pe o anumită convingere să fie trase la răspundere pentru că au respins profesori de o altă convingere sau atei sau ca societăţilor de asigurare să li se impute realizarea unei evaluări de risc dacă aceasta are ca rezultat o diferenţiere pe criterii de vârstă sau sex şi, de asemenea, este inacceptabil faptul că absolut toate viitoarele clădiri rezidenţiale care trebuie construite fără niciun fel de bariere prezintă un risc. Da, doamnelor şi domnilor, ne îndreptăm în această direcţie; nu vom mai susţine de fapt persoanele cu handicap, ci vom face ca locuinţele să aibă un preţ prohibitiv. Locuinţe pe care nu şi le poate permite nimeni, în loc de asistenţă pentru persoanele cu handicap – cu siguranţă acesta nu poate fi obiectivul nostru. Apoi, există critici asupra inversării sarcinii probei. Dacă mă gândesc că, în calitate de deputat european cu 25 de solicitanţi pentru un post de asistent, aş putea fi dat în judecată pentru că a existat o aparenţă sau un sentiment de discriminare, nu voi mai putea lucra, ci îmi voi petrece tot timpul prezentând probe doar din cauza acestui sentiment, chiar dacă nu am discriminat în niciun fel.

În plus, mulţi termeni sunt vagi. În general, acest studiu publicat este un precursor al acestei directive, care începe prin a discuta dacă încă mai putem folosi adresările „doamnă” şi „domnişoară” sau trebuie să eliminăm toate cuvintele cu formă consacrată pentru genul masculin, de exemplu „om de stat” sau „sportiv”, pentru că pot fi discriminatorii.

Doamnelor şi domnilor, o parte din propunerile acestui raport sunt de-a dreptul absurde, deci voi vota împotrivă.

 
  
MPphoto
 

  Martine Roure (PSE).(FR) Domnule preşedinte, în primul rând doresc să-i mulţumesc raportoarei pentru munca depusă şi pentru rezultatul obţinut.

Articolul 13 din Tratat este piatra noastră de temelie şi trebuie să accentuez faptul că statele membre pot garanta un nivel mai ridicat de protecţie. Este doar o problemă care ţine de standarde minime şi, să fim foarte clari, nivelul actual de protecţie din statele membre nu poate fi redus pe baza acestei noi directive. Acest lucru se datorează faptului că unele state membre au un nivel foarte ridicat de protecţie; aceste cazuri există.

Dreptul de a nu fi discriminat este un drept fundamental al oricărui locuitor al Uniunii Europene. Totuşi, fie că este vorba de aspectului unei persoane sau pur şi simplu de numele acesteia, constatăm că discriminarea este mult prea frecventă.

În ceea ce priveşte persoanele cu handicap, trebuie să ne asigurăm că acestea nu mai sunt discriminate pentru că folosesc un scaun cu rotile, deoarece de prea multe ori accesul în multe locuri este de prea multe ori dificil. Îmbunătăţirea legislaţiei europene este o condiţie prealabilă pentru combaterea discriminării. Respect, este o condiţie prealabilă. Avem nevoie de această legislaţie.

De la o vârstă foarte fragedă, copiii noştri suferă din cauza unor discriminări care îi traumatizează şi poartă povara acestor discriminări tot restul vieţii. Trebuie să vă atrag atenţia în special asupra discriminării multiple. Comisia a omis să includă acest aspect în propunerea sa. Prin urmare, propunem o definiţie exactă a acestor tipuri de discriminare.

Este absolut esenţial să consolidăm legislaţia pentru a asigura un tratament egal, fără diferenţe. În acest sens, solicităm statelor membre să ia măsuri pentru a promova egalitatea de tratament şi egalitatea de şanse, indiferent de religie, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

În concluzie, trebuie să adaug că sperăm că, în 2010, va exista o propunere a Comisiei care va acorda aceeaşi importanţă şi discriminării pe criterii de gen, eliminând astfel orice ierarhie a drepturilor.

 
  
MPphoto
 

  Gérard Deprez (ALDE).(FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, la fel ca antevorbitorii mei, doresc să le mulţumesc în primul rând celor două raportoare, doamna Buitenweg şi doamna Lynne, pentru deosebita muncă depusă într-un context de cooperare sporită, şi subliniez acest aspect.

Deşi personal sunt de acord cu poziţia generală susţinută de doamna Lynne, doresc să aplaud inteligenţa, deschiderea şi spiritul conciliant de care a dat dovadă doamna Buitenweg pe întreg parcursul discuţiei din cadrul comisiei noastre, în vederea obţinerii unui raport echilibrat, care să fie susţinut de o considerabilă majoritate parlamentară. Sper că va avea succes şi că elementele mai radicale, de o parte, dar cred că şi, câteodată, de cealaltă, nu vor reuşi să afecteze votul.

În acest sens – şi subliniez că nu sunt cunoscut drept un fanatic de stânga – trebuie să spun că sunt surprins neplăcut de amendamentul propus de colegul nostru, dl Weber, pe care îl respect, şi de alţi colegi. Domnule Weber, v-am ascultat discursul şi mi s-a părut că niciunul dintre argumentele folosite de dvs. nu are o bază intelectuală. Aţi enunţat fantezii, nu aţi prezentat motive.

Justificarea amendamentului dvs. şochează prin lipsa de consistenţă: refuzul de a combate discriminarea din cauza temerii de birocraţie excesivă. Greşiţi încercând să transformaţi această propunere într-un conflict între stânga şi dreapta. Combaterea discriminării nu este o problemă de dreapta sau de stânga, ci de umanism şi de respectare a drepturilor fundamentale.

(Aplauze)

Din acest motiv, sper şi cred că mâine veţi fi învins.

 
  
MPphoto
 

  Sebastiano (Nello) Musumeci (UEN).(IT) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, orice iniţiativă care are ca scop combaterea discriminării de orice tip trebuie susţinută. Statisticile recente arată că în Europa, într-o societate atât de avansată, o minoritate de cetăţeni declară că au suferit discriminări. Prin urmare, nimeni nu poate rămâne indiferent. Conceptul în sine rămâne însă atât de vast şi de abstract, încât ar fi de dorit câteva lămuriri.

Fără a aduce atingere drepturilor umane fundamentale, care rămân de neatins, nu putem să nu recunoaştem suveranitatea fiecărui stat membru de a legifera în conformitate cu tradiţiile, civilizaţia şi cultura acestuia. Intervenţiile de acest gen sunt aproape mereu un mod de apărare a identităţii unui popor. Vă voi da un exemplu în ceea ce priveşte orientarea sexuală: este opinia mea personală, dar consider că demnitatea umană trebuie garantată indiferent de preferinţele sexuale. Homosexualitatea este o alegere personală şi care nu trebuie pedepsită sub nicio formă, dar nici nu trebuie protejată. Libertatea de opinie: unde începe şi unde se termină protecţia împotriva discriminării directe şi indirecte? Libertatea de religie: la şcoala nepoatei mele, pentru prima dată în acest an, nu au avut loc ritualurile tradiţionale de Crăciun. Directorul le-a interzis pentru că în această şcoală învaţă şi copii de alte religii. Din punctul meu de vedere, din moment ce ritualurile de Crăciun reprezintă mai mult o demonstraţie de cultură, decât de credinţă, pentru a preveni o formă de discriminare, a apărut o alta. Faptul că respectăm religia altora nu înseamnă, domnule preşedinte, să ne fie ruşine de propria noastră religie!

Din acest motiv – şi voi încheia aici – ne temem că această propunere de directivă tinde către un extremism invers inutil, iar soluţia se poate dovedi a fi mai rea decât problema originală.

 
  
MPphoto
 

  Elisabeth Schroedter (Verts/ALE).(DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor,această directivă acoperă într-un final lipsurile din legislaţia împotriva discriminării şi permite Uniunii Europene să îşi respecte obligaţiile internaţionale de a proteja drepturile omului, precum şi obligaţiile asumate în baza Convenţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap.

Doamnelor şi domnilor din Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, argumentele dvs. împotriva directivei sunt populiste şi înşelătoare. Cu ce drept le refuzaţi persoanelor cu handicap liberul acces la educaţie sau persoanelor mai în vârstă tratamentul egal din punct de vedere al asigurărilor şi serviciilor financiare? Ce înseamnă pentru dvs. umanitatea?

Participarea liberă în cadrul societăţii este un drept al omului şi din acest motiv vom lupta pentru această directivă şi pentru egalitatea de şanse pentru toţi. Din punctul meu de vedere, este complet inuman să le cerem victimelor discriminării să arate dovezi ale acestei discriminări. Dacă dvs., doamnelor şi domnilor din Grupul PPE-DE, eliminaţi modificarea sarcinii probei, veţi pune în pericol dreptul de bază al unor grupuri la protecţia demnităţii lor umane, iar acest lucru este inacceptabil. Dorim egalitate pentru toţi în ceea ce priveşte protecţia împotriva discriminării, iar noi,Verzii, vom lupta pentru aceasta. Nu vom permite ca drepturile omului să devină o jucărie a alarmiştilor populişti. Pot prezice chiar de astăzi că mâine veţi pierde; majoritatea deputaţilor vor vota în favoarea dreptului uman la protecţie împotriva discriminării. Sunt sigură de acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Jim Allister (NI). – Domnule preşedinte, voi vota împotriva acestui raport şi a directivei propuse, din trei motive. În primul rând, nu consider că UE, şi nu guvernele naţionale, trebuie să legisleze în aceste privinţe, pentru că fiecare stat membru poate decide cel mai bine dacă are nevoie să accentueze o astfel de legislaţie. Dacă a existat vreodată o problemă de subsidiaritate, acum este un astfel de caz.

Cel de-al doilea motiv este faptul că noua infracţiune de hărţuire prezintă pericolul că, de fapt, reduce drepturile în ceea ce priveşte libertatea de exprimare şi libertatea la religie, în special pentru cei care proclamă un mesaj creştin.

Creştinii care cântă cântece religioase, într-un loc public, în care se află şi persoane de alte convingeri, care vor considera că aceasta este un atac asupra demnităţii lor, ar putea încălca această lege. De asemenea, apărarea şi promovarea abordării biblice privind căsătoria heterosexuală poate da ocazia activiştilor pentru drepturile homosexualilor să invoce hărţuirea.

Cel de-al treilea motiv este faptul că măsurile din directivă sunt dezechilibrate şi neproporţionale. Obligă editorul creştin, de exemplu, să accepte o comandă de tipărire a unor materiale care îi ofensează convingerile religioase, deşi ar trebui să-şi poată conduce afacerea după propria conştiinţă.

Fără mecanisme esenţiale de echilibrare, această directivă va deveni un instrument care, de fapt, creează discriminare. Prin urmare, pentru mine, este o directivă inutilă care încalcă drepturile esenţiale, în special acelea ale persoanelor cu credinţă şi conştiinţă, ilustrând tot ceea ce este exagerat, inoportun şi incorect conceput la nivelul UE.

 
  
MPphoto
 

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE). - Iniţiativa Comisiei de a extinde aplicarea principiului egalităţii de tratament şi la alte domenii ale vieţii sociale printr-o directivă globală care să interzică discriminarea în afara locului de muncă, pe motiv de handicap, vârstă, religie sau credinţă şi orientare sexuală, este în principiu necesară pentru completarea pachetului legislativ antidiscriminare. Introducerea conceptului de discriminare multiplă, precum şi atenţia deosebită acordată drepturilor persoanelor cu handicap reprezintă un pas înainte.

Această propunere de directivă rămâne totuşi un subiect sensibil şi controversat. Este necesar ca acest text legislativ să păstreze un echilibru între competenţele Uniunii Europene şi competenţele statelor membre prin definirea clară a domeniului de aplicare. Aspectele care ţin de dreptul familiei, incluzând starea civilă, dreptul la reproducere şi adopţie nu trebuie să intre în domeniul de aplicare a propunerii de directivă, fapt ce trebuie să rezulte în mod neîndoielnic din textul legislativ. Nu poate fi acceptată utilizarea instituţiei căsătoriei altfel decât în înţelesul creştin. Pentru alte parteneriate poate fi găsită o altă denumire acceptată juridic.

Şi în cazul aspectelor legate de conţinutul educaţional şi de organizarea sistemelor educaţionale naţionale, inclusiv educaţia confesională, trebuie respectat principiul subsidiarităţii. Partidul Popular European a susţinut întotdeauna promovarea diversităţii ca obiectiv important al Uniunii Europene şi lupta împotriva discriminării. Din păcate textul conţine prevederi inacceptabile din punct de vedere doctrinar.

Paradoxal, stânga doreşte pe această cale să discrimineze. Eu, să fiu discriminat doar pentru că, sincer, cred în Dumnezeu

 
  
MPphoto
 

  Michael Cashman (PSE). - Domnule preşedinte, dezbaterea este interesantă şi ar fi amuzantă dacă situaţia nu ar fi atât de tragică. Majoritatea opiniilor contra pe care le-am auzit în această după-amiază sunt, din punctul meu de vedere, sincere şi oneste, dar nu se bazează pe fapte şi pe textul pe care îl avem în faţă. Niciuna din prevederile acestui raport nu subminează subsidiaritatea sau proporţionalitatea. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, ar fi corectat de Consiliul de Miniştri. Vă rog deci, şi acum, să votaţi pentru şi să lăsaţi Consiliul de Miniştri să facă ceea ce trebuie, asigurându-se că raportul este absolut proporţional şi că se respectă principiul subsidiarităţii.

Domnule Weber, Europa s-a născut din valorile celui de-al doilea război mondial, în speţă din hotărârea că niciodată nu ne vom mai feri privirea atunci când un grup de persoane sau alte grupuri vor fi hărţuite sau transformate în ţapi ispăşitori şi duse în lagăre de concentrare şi de muncă forţată. Hotărârea că nu va mai exista o ierarhie a oprimării. Însă, din păcate, vreţi o Europă care să nu fie bazată pe aceste valori decente, o Europă care crede şi respectă faptul că toţi oamenii sunt egali. Persoanele care se opun acestor valori trebuie să răspundă în faţa propriei conştiinţe, a religiei lor şi a alegătorilor lor la următoarea întrebare: de ce credeţi că unii oameni trebuie trataţi diferit faţă de alţii, de ce credeţi că nu trebuie să se bucure de egalitate?

Vă vorbesc din poziţia unui homosexual – şi dacă eu am ales să fiu homosexual, nu este interesant că altcineva, prin urmare, alege evident să fie heterosexual? – şi lupt pentru egalitate, nu doar pentru homosexuali şi lesbiene şi bisexuali şi transsexuali, ci pentru toţi, indiferent de vârstă, religie, convingeri, sex, orice este perceput ca fiind diferit care ar putea fi folosit pentru a le răpi egalitatea. Consider că proba de foc pentru orice societate civilizată nu este felul în care tratăm o majoritate, care, în mod interesant, este formată din atâtea minorităţi diferite. Proba de foc a oricărei societăţi civilizate, după cum vă vor spune persoanele care ne ascultă din galeria vizitatorilor, nu este modul în care tratează majoritatea, ci cel în care sunt tratate minorităţile, iar unele state membre stau foarte prost la acest capitol.

Shakespeare a spus o frază plină de geniu: „răul ce oamenii îl fac le supravieţuieşte, dar binele ades îi însoţeşte-n groapă”. Priviţi-vă şi imaginaţi-vă că dvs. sunteţi cei diferiţi – cei cu o altă religie, o altă convingere, o altă vârstă, o altă orientare sexuală – ar fi drept să vi se nege drepturile pe care le aveţi, ca oameni? Răspunsul trebuie să fie „nu”. Acum Parlamentul are şansa de a face ceea ce este bine, drept şi corect.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – În acest punct al dezbaterii trebuie să ia cuvântul domnul Špidla. El va explica mai bine decât mine motivele pentru care trebuie să facă acest lucru. Îi voi da imediat cuvântul.

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei. – (CS) În câteva minute trebuie să asist la procedura de negociere asupra Directivei privind timpul de lucru şi cu siguranţă sunteţi de acord că nu pot lipsi de la acest eveniment.

Doamnelor şi domnilor, am ascultat dezbaterea asupra acestui raport şi trebuie să spun că m-a emoţionat într-o anumită măsură, deoarece a exprimat elementele esenţiale şi profunzimea acestei probleme. Întrebarea de bază este ce anume apără această directivă. Această directivă apără demnitatea umană. Nu putem crede că discriminarea pe motive de handicap reprezintă un afront mai mic adus demnităţii umane decât discriminarea pe motive de vârstă, de exemplu. Vorbim despre demnitatea umană, iar aceasta este aceeaşi pentru toată lumea.

Trebuie să spun că această directivă, aşa cum a fost prezentată Comisiei, este una creată în mod organic, în urma unei profunde dezbateri la nivelul Parlamentului şi a unor nenumărate dezbateri în Comisie şi, deci, este o directivă bine gândită şi care exprimă o abordare fermă şi clară a valorilor.

În dezbatere s-a spus şi că nediscriminarea este bazată pe valorile pe care le-am aplicat şi conştientizat după cel de-al doilea război mondial. Dacă este adevărat sau nu că am conştientizat mai bine semnificaţia şi importanţa anumitor valori după cel de-al doilea război mondial, aceste valori au rădăcini istorice foarte adânci. În antichitate nu exista conceptul fundamental de egalitate între persoane – acest concept a fost formulat pentru prima dată în cadrul religiei creştine. Îmi aduc aminte de o enciclică sau, poate, o bulă papală din secolul al IX-lea, intitulată Oriente ian sole care spunea: „nu este adevărat că soarele străluceşte la fel asupra tuturor?” Începând cu acel moment, acest concept ne-a marcat întreaga istorie.

Desigur, dezbaterea a inclus multe chestiuni de natură tehnică sau aparent inferioare problemelor despre care vorbim acum. Aş dori să vorbesc puţin despre acestea. Prima problemă este legată de crearea unei birocraţii suplimentare, inutile. Cred că această idee poate fi respinsă dintr-un motiv simplu. Directiva nu necesită noi structuri sau noi organisme birocratice. Directiva extinde numai aplicarea celor deja existente, deci nu implică în niciun fel mai multă birocraţie.

S-a ridicat şi problema subsidiarităţii. Această problemă a fost analizată cu mare atenţie, deoarece este una fundamentală. Articolul 13 din tratat este clar. Furnizează o bază legală fermă, iar o directivă care se sprijină pe această bază legală nu intră în conflict cu principiul subsidiarităţii.

Un alt principiu fundamental al acestei directive este, de exemplu, problema transferului sarcinii probei. Această chestiune a fost deja rezolvată în directivele anterioare, deci nu ar fi o noutate nici în acest caz. Aş dori însă să spun ceva despre sarcina probei. Obiectivul acestei directive este acela de a consolida capacitatea persoanelor de a se apăra – acesta este scopul fundamental. Acest lucru nu ar fi posibil fără transferul sarcinii probei. Chiar dacă în multe sisteme juridice sarcina probei se transferă deja, din motive mult mai puţin importante sau din motive comparabile. Un exemplu clasic de transfer al sarcinii probei este aşa-numita prezumţie de paternitate şi există mult mai multe exemple.

În dezbatere s-a spus, de asemenea, că o parte din termeni erau mult prea deschişi. Doamnelor şi domnilor, majoritatea termenilor constituţionali sunt deschişi şi trebuie interpretaţi în anumite circumstanţe. De exemplu, îmi amintesc că în Constituţia germană există formularea „posesia obligă”. Aceasta este o formulare tipică deschisă, redefinită, desigur, în funcţie de diferitele cazuri specifice.

Doamnelor şi domnilor, au existat unele discuţii exagerate privind posibilitatea apariţiei unor costuri ridicate, în special în legătură cu persoanele cu handicap. Pot să vă spun că directiva nu propune măsuri fixe sau concrete, ci vorbeşte despre o conformitate rezonabilă şi, din nou, vă pot spune că dacă se aplică o conformitate rezonabilă încă de la început, cea mai mare parte a măsurilor nu va antrena cheltuieli exagerate. Trebuie să menţionez că, dacă privim costurile potenţial ridicate ca fiind acceptabile în legătură cu sănătatea şi siguranţa în muncă, acolo unde se protejează viaţa umană, din punctul meu de vedere, orice costuri superioare care au în vedere protejarea demnităţii umane – deşi nu cred că vor fi cu mult mai ridicate – vor fi proporţionale cu interesele protejate, pentru că egalitatea şi demnitatea umană, doamnelor şi domnilor, sunt interese prevăzute în tratat şi pe care trebuie să le apărăm cu tărie.

Din punctul meu de vedere, nu există nimic mai semnificativ pentru Uniunea Europeană decât conceptul nediscriminării. Deşi susţin piaţa internă şi multe alte domenii ale politicii europene, consider că ideea egalităţii de şanse şi a nediscriminării este o adevărată piatră de temelie.

 
  
MPphoto
 

  Sarah Ludford (ALDE). – Domnule preşedinte, este clar că trebuie să punem capăt acestui amestec legislativ incongruent care protejează diferite persoane împotriva discriminării în situaţii diferite, în favoarea unui singur regim de egalitate. Femeile cărora li se refuză un credit bancar, persoanele cu handicap cărora li se refuză accesul într-o clădire, bărbaţii homosexuali cărora li se refuză cazarea, persoanele de culoare cărora nu li se permite accesul într-un club şi aşa mai departe, toţi aceştia trebuie protejaţi pe baza unor principii similare.

Doresc să menţionez doar două aspecte. Unul se referă la protecţia împotriva hărţuirii. Textul stipulează în mod clar că se interzice crearea unui mediu ostracizant pentru o persoană, dar nu şi ofensarea unui anumit grup. Este important să fim foarte fermi în legătură cu păstrarea libertăţii de exprimare, care nu degeaba este accentuată printr-o menţiune specifică adăugată de Parlament.

În ceea ce priveşte şcolile de o anumită credinţă, susţin pe deplin dreptul părinţilor de a îşi educa copiii în conformitate cu principiile unei anumite convingeri, atâta timp cât respectiva credinţă în sine nu propagă atitudini discriminatorii şi nocive. Nu trebuie însă să aprobăm crearea de ghetouri, în care să fie admişi la o şcoală doar copii de o anumită credinţă, iar alţii să fie excluşi. Textul Comisiei permite accesul discriminatoriu şi nu sunt convinsă că amendamentul 51 va rezolva problema. Probabil voi vota împotriva amândurora.

 
  
MPphoto
 

  Rihards Pīks (PPE-DE).(LV) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, cred că nicio persoană din această Cameră nu este în favoarea discriminării. La fel, cred că persoanele din Parlament se opun discriminării. Acest document – această propunere de directivă a Consiliului – conţine fără îndoială multe propuneri utile, însă consider că multe dintre propunerile sale se bazează pe o perspectivă creştină şi pe religia creştină. Aş dori să spun că o singură directivă nu poate realiza ceea ce trebuie realizat pe parcursul unui îndelungat proces educativ, pentru că este o problemă de etică şi de atitudine. Mergând mai departe, deşi această directivă sau propunere de directivă conţine multe lucruri bune, există unele puncte în care merge prea departe. Prin aceste puncte, de fapt, creând şanse pentru un grup de persoane, restrânge şansele unui alt grup. Într-adevăr, aş spune chiar că anumite puncte creează posibilităţi de imixtiune în sfera activităţilor private, iar acest lucru este contrar valorilor noastre de bază. În plus, deoarece se apropie alegerile, alegătorii noştri ne asaltează tot mai mult cu întrebări, dar şi cu critici. Cred că acelaşi lucru se va întâmpla şi în ţările dvs. Cea mai frecventă critică este aceea că există prea multe reglementări de la Bruxelles, prea multe restricţii şi prea multă birocraţie. Prin urmare, trebuie să evităm încălcarea subsidiarităţii sau crearea unor restricţii excesive. Cred că acest document trebuie revizuit.

 
  
MPphoto
 

  Inger Segelström (PSE).(SV) Domnule preşedinte, aş dori să încep prin a-i mulţumi doamnei Buitenweg, doamnei Bozkurt, domnului Cashman şi celorlalţi pentru un raport excelent. Împreună cu mulţi alţi colegi, sunt surprinsă şi şocată de faptul că liderul şi purtătorul de cuvânt al Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, Manfred Weber, a propus, în amendamentul 81, ca Parlamentul să respingă propunerea de directivă deoarece încalcă principiul subsidiarităţii şi ar implica foarte multă birocraţie, conform traducerii în limba suedeză. Comisarul Špidla a vorbit despre acest aspect.

Sunt sigură că toate femeile cu handicap şi toate celelalte grupuri care şi-au pus încrederea în Parlamentul European pentru a apăra drepturile omului pentru toţi cetăţenii din grupul lor, sunt foarte dezamăgite de felul în care conducerea Grupului PPE-DE compară drepturile omului cu birocraţia. Prin urmare, solicit întregului Parlament să voteze mâine împotriva amendamentului 81 al Grupului PPE-DE. De asemenea, cred că este important ca femeile să nu mai fie discriminate de companiile de asigurare doar pentru că sunt femei şi mai în vârstă, însă, ca grup, sunt mai sănătoase şi trăiesc mai mult ca bărbaţii. De asemenea, sper că Parlamentul va avea curajul de a afirma clar că educaţia publică este pentru toţi. Religia este importantă, desigur, pentru mulţi europeni şi respect acest lucru, însă trăim într-o societate seculară.

Nu, domnule Weber, libertatea de contract a pieţei dvs. nu este la fel de importantă ca drepturile fundamentale ale omului ale cetăţenilor. Întrebaţi cetăţenii UE – sunt mai înţelepţi şi mai în pas cu timpurile decât dumneavoastră, membrii Grupului PPE-DE. Se aşteaptă mult de la noi şi sper că toţi veţi avea curajul de a vota mâine în favoarea acestei propuneri, nu împotriva ei, după cum aţi susţinut.

 
  
MPphoto
 

  Jeanine Hennis-Plasschaert (ALDE).(NL) Domnule preşedinte, doresc să încep prin a-i mulţumi raportoarei. Trebuie să recunoaştem că a făcut o treabă excelentă. Sarcina nu a fost una uşoară. Se pare că unii colegi se simt ofensaţi mult prea repede.

Punctul de pornire al acestei directive este foarte limpede: egalitate de tratament pentru toată lumea – homosexuali sau heterosexuali, femei sau bărbaţi, tineri sau bătrâni, albi sau de culoare, cu handicap sau nu, religioşi sau umanişti şi aşa mai departe. Dreptul lui este şi dreptul ei, domnule Weber, drepturile noastre sunt şi alte lor, iar drepturile dvs. sunt şi alte noastre. Domnule Vanhecke, – aţi părăsit din nou dezbaterea – acest lucru nu are nicio legătură cu corectitudinea politică.

Raportorii alternativi şi raportoarea însăşi au depus multe eforturi pentru a ajunge la acest compromis, un compromis pe care l-ar putea susţine şi Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni. Nimeni nu consideră că textul ar fi fără cusururi şi nu pot decât să sper că până la votul de mâine o majoritate substanţială a Grupului PPE-DE îşi va reveni în fire.

Susţin pe deplin libertatea religiei, dar, domnule Weber, aveţi mult curaj considerându-vă deasupra celorlalţi şi tratând egalitatea de şanse drept birocraţie inutilă, cu mâna pe Biblie.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Doamnelor şi domnilor, domnul Barrot îl va înlocui pe domnul Špidla pentru partea finală a acestei dezbateri.

 
  
MPphoto
 

  Mario Mauro (PPE-DE).(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, la baza oricărei strategii privind nediscriminarea stă următoarea afirmaţie: individul este cel mai important. Considerăm individul înainte de a ne gândi că el sau ea este diferit într-un anume fel – de exemplu, cu handicap sau homosexual – şi, prin urmare iubim, păzim şi protejăm individul; aceasta este ideea de bază a strategiei privind nediscriminarea. Este adevărat; aşadar, oricine care are o credinţă religioasă este un individ, pentru că faptul că el sau ea este un individ este mai important decât faptul că are o credinţă religioasă.

Prin urmare, trebuie să fim prudenţi, deoarece afirmaţia de la articolul 3, în conformitate cu formularea propusă de amendamentul 52 la raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne introduce un principiu diametral opus declaraţiei 11 de la articolul 17 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Amendamentul 52 neagă conceptul de păstrare, în conformitate cu legislaţia naţională, a statutului bisericilor şi organizaţiilor bazate pe convingeri religioase sau personale, şi, în acelaşi timp, în conformitate cu formularea propusă de amendamentele 51 şi 29 la raportul menţionat anterior, articolul 3 şi considerentul 18 corespunzător limitează – din punctul meu de vedere – aria de competenţă a statelor membre în ceea ce priveşte accesul la instituţiile educaţionale bazate pe religie sau convingeri personale.

Pe scurt, sunt convins că dacă vrem să apărăm individul de la început şi în totalitate, trebuie să apărăm şi aspectele care caracterizează individul din punct de vedere religios. În plus, consider că amendamentele 92, 89 şi 95 ar putea reprezenta un punct rezonabil de legătură pentru cei care doresc ca directiva să fie adoptată şi la acest nivel am putea găsi un loc potrivit pentru dialog.

 
  
MPphoto
 

  Claude Moraes (PSE). – Domnule preşedinte, preşedintele comisiei noastre, domnul Deprez, a vorbit în numele multor deputaţi atunci când a spus că acest raport nu este unul despre anumite interese sectoriale sau un raport al stângii, ci un raport al doamnei Buitenweg, plin de precauţie, sensibilitate şi compromis, care se referă la persoane. Raportoarea a creat un raport care nu obligă companiile şi nu le suprareglementează, după cum am putut observa în îndelungatul parcurs al celor două directive anterioare – Directiva privind egalitatea rasială şi Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă – care, domnule Weber, nu au obligat şi nu au suprareglementat companiile din Germania sau din ţara mea.

Ea a creat o directivă privind drepturile fundamentale, care nu implică birocraţia despre care a vorbit domnul Špidla. Am prezentat amendamente privind consolidarea organismelor de egalitate care există deja. În Marea Britanie există Comisia pentru egalitate şi drepturile omului, care a susţinut recent cazul unui cetăţean european – Sharon Coleman, mama unui copil cu handicap – care şi-a dat în judecată angajatorul pentru discriminare pe bază de handicap prin asociere, un element fundamental în raportul doamnei Buitenweg. Curtea Europeană de Justiţie a decis în favoarea ei şi, ca urmare a acestei hotărâri, drepturile au fost extinse pentru însoţitorii din Marea Britanie, adică persoanele ce au grijă de persoanele cu handicap.

Aş dori să le spun colegilor mei că veţi îmbătrâni, poate veţi suferi de un handicap sau poate veţi avea grijă de o persoană cu handicap. Aceasta este realitatea pentru zeci de milioane de cetăţeni europeni. Despre aceasta este vorba în raport. Nu despre interesele secţionale sau despre preocupări în legătură cu cine va domina o anumită secţiune a societăţii. Doresc să vă spun că acest raport nu este de stânga sau de dreapta, ci despre drepturile fundamentale. După cum a spus domnul Cashman în discursul său, înaintea alegerilor europene, populaţia va dori să vadă dacă am protejat drepturile fundamentale fără a ne afecta în mod negativ societăţile şi economia. Cu aceasta se ocupă acest raport. Să îl susţinem. Este practic şi corect.

 
  
MPphoto
 

  Marco Cappato (ALDE).(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, doresc să îmi exprim susţinerea pentru munca doamnei Buitenweg. Din punctul meu de vedere, ceea ce se presupunea că va fi un compromis poate că nu va fi deloc un compromis, dar acest lucru nu este important. Contează faptul că am reuşit să ajungem la o decizie.

Ba în anumite aspecte, preocupările mele sunt opuse celor ale domnului Mauro. Libertate religioasă? Desigur, 100%. Libertate pentru instituţiile educaţionale religioase? Desigur, 100%. Nicio religie nu poate fi un motiv, o scuză, un pretext pentru nicio discriminare de orice fel, în nicio împrejurare. Nu se poate pune problema tolerării excepţiilor în sensul că o biserică sau o instituţie religioasă poate discrimina profesorii sau studenţii al căror comportament nu este în conformitate cu o anumită credinţă, din cauza riscului de intruziune din partea statului etic şi pentru că există multe alte religii care pot solicita să aibă acelaşi drept.

Nu aceasta este soluţia. La urma urmei, din nefericire, tratatele noastre şi Uniunea Europeană deja acordă statelor naţionale mai multă protecţie decât e nevoie, prin lungi liste de excepţii în cazul drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Să nu mai adăugăm alte excepţii la cele deja existente.

 
  
MPphoto
 

  Carlos Coelho (PPE-DE).(PT) Domnule preşedinte, domnule Barrot, doamnelor şi domnilor, împreună cu colegii mei din cadrul Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, am votat pentru acest raport în cadrul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne. Aceasta se datorează efortului raportorul alternativ, domnul Gauber, în vederea găsirii unui compromis echilibrat. Doresc, de asemenea, să o felicit pe raportoare, doamna Buitenweg, pentru efortul depus şi să mă alătur ei în a vă solicita tuturor să evităm poziţiile radicale şi să căutăm un consens cât mai larg.

La fel ca în cazul tuturor compromisurilor, există aspecte asupra cărora reuşim să ne impunem opinia şi altele pe care le acceptăm mai greu. Vorbim despre un compromis care să ia în calcul legislaţia, practicile acceptate şi diversele tradiţii culturale existente în cele 27 de state membre. Consider că perioada de 10 ani în care clădirile pot fi adaptate pentru a permite persoanelor cu handicap accesul la produse, servicii şi resurse este pozitivă, precum şi faptul că se pot găsi mereu alternative, dacă persistă dificultăţi insurmontabile la nivel structural.

De asemenea, doresc să mă alătur celor care îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu societăţile de asigurare, de exemplu, în legătură cu faptul că a fost luată în considerare opinia lor, asemenea opiniilor medicale. Nu pot însă să accept ideea eliminării trimiterii – convenite în comisie – la principiul subsidiarităţii în probleme care ţin de legislaţia privind familia, căsătoria şi reproducerea. Acestea sunt competenţe exclusive ale statelor membre. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul articolului 8, pe care amendamentul 90 al Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni urmăreşte să îl elimine, pentru că, având în vedere tradiţiile legislative din multe state membre, nu se poate accepta inversarea sarcinii probei, deoarece va antrena probleme juridice insurmontabile.

Dacă aceste aspecte-cheie se adoptă în plen, nu voi putea vota pentru acest raport. Dar niciodată nu voi putea vota, cu conştiinţa împăcată, împotriva unei directive care interzice discriminarea indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală. În concluzie, domnule preşedinte, este vorba şi de definirea Europei pe care dorim să o construim. Mă declar pe deplin în favoarea unei Europe care luptă fără încetare împotriva oricăror forme de discriminare.

 
  
MPphoto
 

  Iratxe García Pérez (PSE) . – (ES) Domnule preşedinte, propunerea de directivă pe care o dezbatem astăzi prezintă principiul egalităţii drept o marcă înregistrată a proiectului european. Prin urmare, trebuie să abordăm această propunere într-un mod ambiţios, în vederea includerii tuturor cetăţenilor Comunităţii şi trebuie să o punem în aplicare atât în politica publică, cât şi în operaţiunile administrative, precum şi în cadrul relaţiilor dintre indivizi.

Trebuie să luăm măsuri pentru a le permite tuturor cetăţenilor să îşi exercite drepturile şi să se bucure pe deplin de ele, fără discriminări pe motive de convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală sau, desigur, fără discriminări multiple.

Trebuie să subliniem că principiul egalităţii şi interzicerea discriminării trebuie respectate la nivel comunitar şi la nivelul politicilor naţionale, astfel încât, la nivel european, să putem transforma în realitate principiul egalităţii. De asemenea, trebuie să atingem un nivel adecvat de protecţie împotriva tuturor motivelor de discriminare prevăzute la articolul 13 din tratat.

Această iniţiativă trebuie să ne ofere instrumente mai bune pentru a combate posibilele comportamente discriminatorii, care, spre ruşinea noastră, încă reprezintă o realitate, după cum arată raportul de ieri privind homofobia realizat de Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene.

Îi rog pe colegii din cadrul Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni să nu compromită această dezbatere cu scuze goale, pentru că un vot împotriva acestui raport dovedeşte în mod clar un punct de vedere ideologic. Lupta împotriva discriminării are o importanţă crucială şi stă la baza valorilor Uniunii Europene.

Din acest motiv, astăzi, în acest Parlament, avem răspunderea şi obligaţia de a face un nou pas în direcţia angajamentului pentru egalitate la nivel european şi în direcţia apărării acesteia. Nu putem renunţa la dorinţele şi speranţele noastre de progres şi nu putem permite ca un subiect atât de important, clădit pe valorile noastre, să rămână la stadiul de dorinţe şi speranţe. Cetăţenii Europei şi mai ales cei mai vulnerabili nu ne vor ierta.

 
  
MPphoto
 

  Csaba Sógor (PPE-DE). (HU) În temeiul Declaraţiei universale a drepturilor omului şi Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiecare cetăţean se bucură de drepturi şi libertăţi egale şi de protecţie legală egală, fără nicio distincţie de orice fel, precum rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau de altă natură, origine naţională sau socială, avere, naştere sau alte statute.

Însă doresc să subliniez faptul că trebuie luate măsuri decisive şi eficiente împotriva oricărei forme de discriminare, pentru că discriminarea este încă puternică în Europa şi afectează multe categorii sociale. În multe cazuri nu este suficientă interzicerea tuturor formelor de discriminare, ci este esenţială şi introducerea mai multor măsuri pozitive, precum în cazul persoanelor cu handicap. Multe ţări – Italia, Franţa, Finlanda, Spania pentru a numi doar câteva – au acordat autonomie şi au adoptat măsuri pozitive în vederea protejării minorităţilor naţionale.

Uniunea Europeană şi statele membre ale UE au obligaţia de a garanta drepturi egale şi tratament egal al cetăţenilor sub formă instituţională. Avem nevoie de instituţii independente care operează la nivel european şi care să poată monitoriza şi garanta angajamentul statelor membre faţă de principiul egalităţii de tratament, nu doar în teorie, ci şi să poată lua măsuri concrete pentru punerea efectivă în aplicare a acestei directive.

 
  
MPphoto
 

  Evangelia Tzampazi (PSE).(EL) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, doresc să vă întreb dacă sunteţi de părere că faptul că vă vorbesc de aici, de jos, şi nu m-am ridicat, la fel ca ceilalţi colegi ai mei, reprezintă o insultă adusă acestei camere.

Parlamentul European a fost şi trebuie să fie în continuare un susţinător al directivei orizontale, care va garanta egalitate de tratament şi va proteja cetăţenii Europei de orice forme de discriminare. Această directivă trebuie să completeze cadrul legal european existent, în special în ceea ce priveşte persoanele cu handicap şi obligaţia de a garanta acces eficace, fără discriminări.

Am inclus propuneri importante. Am introdus protecţia împotriva discriminării multiple, stipulând în raport faptul că trebuie garantat acces real, fără discriminări. În cazul în care nu poate fi asigurat accesul în aceleaşi condiţii ca pentru persoanele fără handicap, trebuie să ni se furnizeze o soluţie alternativă corespunzătoare. Raportul stabileşte criterii mai stricte pentru a evalua dacă măsurile de asigurare a unui acces real, fără discriminări, vor antrena cheltuieli disproporţionale. Acest raport cuprinde câteva puncte care nu ne satisfac pe toţi şi din acest motiv vom susţine anumite amendamente propuse care accentuează coeziunea.

În orice caz, consider că trebuie să sprijinim raportul, trimiţând astfel Consiliului mesajul clar că trebuie să existe, într-un final, o legislaţie europeană eficientă, care să pună capăt discriminărilor care subminează încrederea în valorile europene fundamentale ale egalităţii şi în statul de drept.

 
  
MPphoto
 

  Martin Kastler (PPE-DE).(DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, în calitate de jurnalist, doresc să atrag atenţia asupra unei schimbări în ceea ce priveşte această directivă care, pentru mine personal, reprezintă o mare îngrijorare. Mai exact, consider că este de neînţeles faptul că, deşi directiva nu a fost încă transpusă în 10 din cele 27 de state membre, mergem mai departe şi încercăm să adăugăm încă o directivă. Părerile pot fi împărţite, ceea ce este în regulă, însă ceea ce mă deranjează, ca jurnalist, este faptul că afectează libertatea presei în statele membre. Vă voi da două exemple. Amendamentul propus de domnul Weber, care merită susţinerea noastră, implică că se va putea limita şi libertatea presei, de exemplu, dacă unui editor i se cere să accepte o reclamă neonazistă sau antisemită. Consider că acest lucru este complet inadecvat şi împotriva principiilor Uniunii Europene şi obiectez vehement împotriva lui. Nu putem permite acest lucru. Ceea ce este valabil, desigur, şi în cazul antidiscriminării; astfel persoanele pe care nu dorim să le încurajăm în cadrul UE, ci împotriva cărora trebuie să luăm măsuri, vor avea mai multe şanse, de exemplu, pe piaţa imobiliară. În ţara mea, neonaziştii încearcă să cumpere bunuri imobiliare aproape săptămânal. Dacă imobilele se închiriază sau se vând, nu putem evita preluarea lor de către extremişti de stânga sau de dreapta. Se vor folosi de acest nou amendament, drept pentru care obiectez împotriva lui şi voi vota împotrivă. Mă declar, deci, în favoarea trimiterii amendamentului înapoi la comisie, sau, dacă acest lucru este imposibil, voi vota împotriva lui.

 
  
MPphoto
 

  Miroslav Mikolášik (PPE-DE). - Domnule preşedinte, de-a lungul timpului Europa şi restul lumii au combătut discriminarea la toate nivelele. Evoluţia noastră ca oameni ne cere să facem exact acest lucru, respectând pe deplin principiul subsidiarităţii.

După cum a spus doamna Buitenweg, Comisia promite de peste patru ani că va adopta o propunere complexă şi cuprinzătoare privind drepturile omului pentru toţi cetăţenii. Iată că am ajuns, într-un final, la un rezultat.

Cred cu tărie că nimeni nu trebuie să fie discriminat pe motive de religie sau credinţă, handicap sau vârstă. Dimpotrivă, în calitate de creştin, solicit Parlamentului European şi tuturor persoanelor nu doar să oprească discriminarea, ci şi să îi ajute pe cei care sunt discriminaţi din cauza handicapului de care suferă.

Acest ajutor poate îmbrăca mai multe forme. Fiecare stat membru a insistat în legătură cu ameliorarea egalităţii de acces pentru cei care au cea mai mare nevoie de ea. Pentru că Europa se integrează în continuare, este esenţial să reţinem că suntem cu toţii diferiţi, însă perfect egali în toate privinţele.

 
  
MPphoto
 

  Marusya Lyubcheva (PSE).(BG) Domnule preşedinte, domnule comisar, discutăm despre o directivă extrem de importantă, care va oferi şansa de a rezolva controversele în domeniul nediscriminării. Consider că este deosebit de important faptul că aceasta să reafirme drepturile şi libertatea în ceea ce priveşte convingerile religioase şi aplicarea principiului nediscriminării în acest domeniu.

În acelaşi timp, directiva se referă în mod explicit la declaraţia nr. 11 privind statutul bisericilor şi organizaţiilor neconfesionale, conform căreia Uniunea Europeană respectă şi nu prejudiciază statutul bisericilor şi comunităţilor religioase din statele membre, în temeiul legislaţiei naţionale.

Se recunoaşte, de asemenea, dreptul statelor membre de a elabora şi de a pune în aplicare prevederi specifice în acest domeniu. Este de la sine înţeles că legislaţia europeană trebuie armonizată cu legislaţia statelor membre pentru a reglementa în domenii individuale.

Acesta este un subiect complex. Relaţiile trebuie clarificate pentru a evita încălcarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor celor care aparţin de biserici reglementate pe bază legală.

 
  
MPphoto
 

  Manfred Weber (PPE-DE).(DE) Domnule preşedinte, doamnă raportoare, doamnelor şi domnilor, din moment ce am fost persoana cea mai adusă în discuţie în timpul acestei dezbateri, aş dori să răspund din nou.

Am spus că oricine pune întrebări este personajul negativ în această dezbatere. Toţi vorbitorii care au făcut declaraţii vehemente împotriva discriminării au discutat despre principiu. Încă o dată, aş aprecia dacă în loc să discutăm principiul, am coopera în vederea combaterii discriminării. Chiar dacă, de exemplu, discutăm probleme de mediu şi nu suntem de acord în ceea ce priveşte interzicerea emisiilor de CO2, nu suntem de acord în legătură cu modalitatea de realizare a obiectivului, dar toţi suntem de acord cu obiectivul în sine. De ce nu ni se permite să nu fim de acord în ceea ce priveşte modalitatea în care dorim să combatem discriminarea? În plus, dacă primim vizite ale editorilor de ziare, care îşi exprimă îngrijorările, ar trebui să putem prezenta aceste preocupări aici.

Domnule Cashman, nu ajutaţi cu nimic în acest sens dacă marginalizaţi orice persoană care pur şi simplu pune întrebări. Pur şi simplu asta se face aici.

 
  
MPphoto
 

  Richard Howitt (PSE). – Domnule preşedinte, în calitate de raportor alternativ al Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, în numele Grupului Socialist, doresc să le felicit pe doamna Buitenweg şi pe colega mea, doamna Bozkurt. Vă mulţumesc pentru cooperare.

În numele Intergrupului pentru persoane cu handicap, mă declar încântat de faptul că a fost ascultată solicitarea celor 1,3 milioane de persoane care au semnat petiţia pentru extinderea drepturilor antidiscriminare la persoanele cu handicap. De asemenea, mă bucură faptul că am stabilit dincolo de delimitările dintre partide că trebuie să existe o directivă orizontală şi că nu trebuie să existe o ierarhie a discriminării – o promisiune pe care ne-o făcuse preşedinţia portugheză a Uniunii Europene de pe vremea aceea, la adoptarea Directivei privind egalitatea rasială, în 2000. Sincer, îndeplinirea acestei promisiuni a durat prea mult.

Îi condamn pe conservatorii care vor să prelungească această întârziere. Această dezbatere nu se referă doar la a ne arăta sprijinul în cadrul Parlamentului, ci şi solicită Consiliului să se pună de acord acum în legătură cu această problemă. Aş dori să-i rog pe colegii noştri germani să nu blocheze acest proces. Sunteţi preocupaţi în legătură cu anumite aspecte privind contractele private, dar în ceea ce priveşte sarcinile publice vă aflaţi cu mult înainte. Să ajungem totuşi la un acord. Mă bucur că astăzi viitoarea preşedinţie suedeză s-a angajat să finalizeze acest proiect în cadrul Consiliului EPSCO înainte de Crăciun. Sper că veţi putea face acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Kathalijne Buitenweg, raportoare.(NL) Domnule preşedinte, este foarte greu pentru un raportor să facă o treabă bună atunci când grupul cel mai numeros urmează o politică instabilă. În cadrul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni a susţinut acest raport, pentru că reprezenta un compromis rezonabil. Am lucrat împreună cu domnul Gaubert, care se pare că a dispărut; cel puţin, nu l-am văzut. În orice caz, am lucrat împreună exact asupra aceluiaşi text, iar acum i se opune! Pare că domnul Weber, coordonatorul, impune poziţia partidului său german naţional asupra Grupului PPE-DE.

Domnule Weber, mi-aţi spus personal săptămâna trecută că nu este o problemă de fond, ci este vorba despre a trimite un semnal politic. Nu este adevărat? Nu mi-aţi spus asta? Nu puteţi să vă ascundeţi acum în spatele unor detalii – dacă voiaţi doar să trimiteţi un semnal puteaţi pur şi simplu să propuneţi amendamente. Nu aţi făcut asta. Vreţi de fapt să se respingă întreaga propunere. Pur şi simplu nu o vreţi, deci nu pretindeţi că urmăriţi acelaşi obiectiv final.

Am auzit multe lucruri la care se poate da un răspuns clar. De exemplu, multe persoane întreabă de ce se amestecă Europa în această problemă. Există însă multe alte directive care asigură protecţia pe piaţa muncii de destulă vreme, iar protecţia împotriva discriminării din mai multe motive este prevăzută şi în afara pieţei muncii, însă protecţia pentru unele persoane a fost lăsată în urmă, de exemplu în cazul discriminării pe criterii de handicap, vârstă, orientare sexuală sau religie. Nu introducem o invenţie nouă, ci reparăm legislaţia existentă. Nu introducem o nouă competenţă; ne asigurăm că oamenii sunt trataţi în mod egal şi că unele categorii nu sunt considerate mai importante ca altele.

Domnul Pirker a vorbit despre piaţa muncii. Nu este deloc vorba despre asta; aceasta a fost altă directivă. Nu este vorba despre angajarea profesorilor. Să rămânem la fapte. Sarcina probei este un aspect complicat, după cum a menţionat anterior comisarul. Nimic nou nici în legătură cu aceasta; apare şi în alte directive. Nu este adevărat că persoanele vă vor putea acuza şi că va trebui să vă apăraţi. Nu vorbim nici despre legislaţia penală acum. În primul rând, persoanele respective trebuie să furnizeze fapte reale din alte domenii pentru a susţine motivele pentru care pretind că ar fi discriminate, după care vor trebui explicate motivele pentru care se acceptă sau se refuză o anumită persoană atunci când este vorba despre o proprietate, de exemplu.

În ceea ce priveşte mijloacele de informare, după cum prevede textul, s-a stabilit deja că trebuie respinse reclamele care nu sunt în conformitate cu identitatea unei publicaţii: totul este prevăzut la articolul 54. În ceea ce priveşte bisericile, ele nici măcar nu trebuie să respecte integral toate aceste cerinţe, deşi trebuie să o facă atunci când realizează activităţi sociale. În Olanda, de exemplu, bisericile desfăşoară unele servicii de asistenţă socială. Este inacceptabilă scutirea lor atunci când efectuează sarcini sociale, doar pe motiv de apartenenţă la o biserică. Acestea sunt elemente foarte specifice menţionate în raport.

Ne-am dat toată silinţa. V-am stat la dispoziţie tot timpul. Într-adevăr, amendamentele dvs. se află aici, în text, iar acum veţi vota împotriva lor, de pe diferite poziţii politice. Trebuie să spun că aceasta reprezintă o lovitură pentru mine, pentru că am fost deschisă la propunerile dvs. În raport s-au inclus foarte multe propuneri ale dvs. şi mi se pare trist faptul că acum vă deziceţi de el!

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc joi, 2 aprilie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Carlo Casini (PPE-DE) , în scris. – (IT) Demnitatea şi egalitatea umană sunt două valori importante care stau la baza culturii moderne a drepturilor omului. Cu toate acestea, se folosesc frecvent cuvinte mari pentru a masca sensuri complet opuse. Egalitatea, de exemplu, înseamnă tratarea unor situaţii identice în acelaşi mod, dar înseamnă şi tratarea unor situaţii diferite în moduri diferite. Rezervele mele în legătură cu raportul în cauză au la bază această idee. Nimeni nu poate avea nici cel mai mic dubiu cu privire la faptul că Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni recunoaşte demnitatea şi egalitatea deplină a persoanelor cu handicap, a vârstnicilor, bolnavilor, săracilor, a refugiaţilor şi a imigranţilor. Am însă impresia că se încearcă blocarea acestei mişcări stabilite pentru a impune discriminarea împotriva familiei întemeiate pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie şi împotriva libertăţii religioase, în special în ceea ce priveşte şcolile religioase. Niciodată nu voi înceta să lupt pentru egalitatea celor mici, săraci şi fără apărare. Din acest motiv, mă doare să văd că o Europă a drepturilor omului, prin legile şi practica sa, realizează discriminări grave între copiii născuţi şi cei nenăscuţi. Nu discutăm astăzi despre acest aspect, dar ar fi bine ca această idee să intre în conştiinţa europeană atunci când reflectăm asupra demnităţii şi egalităţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Gabriela Creţu (PSE), în scris. – Hazardul calendaristic a făcut ca astăzi să discutăm această directivă iar mâine, chiar de Ziua Internaţională de Conştientizare asupra Autismului, să o votăm. Este un semnal bun.

Realitatea ne arată că există mari decalaje între legislaţiile naţionale ale statelor membre privind drepturile şi interesele persoanelor a căror viaţă este marcată de autism. Decalajul este şi mai mare dacă comparăm viaţa de zi cu zi a persoanelor afectate.

Pentru a atinge normele europene drumul este lung dar trebuie parcurs. Autismul trebuie recunoscut ca o dizabilitate distinctă în rândul dizabilităţilor mentale şi trebuie elaborate strategii specifice.

Poate să pară costisitor pentru unii dar, ca şi pentru celelalte dizabilităţi, egalitatea de tratament este condiţia sine qua non pentru a ne respecta pe noi înşine şi valorile societăţii europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Bairbre de Brún (GUE/NGL), în scris. – (GA)

Această directivă recunoaşte faptul că discriminarea nu este o situaţie prezentă doar la locul de muncă. Principalul obiectiv al recomandării Comisiei permanente este abordarea discriminării pe motiv de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală şi a punerii în aplicare a principiului de tratament egal al persoanelor în afara mediului de lucru.

Pentru că am discutat cu persoane cu handicap din Irlanda, dar şi cu grupuri care militează pentru drepturile acestora, ştiu că această legislaţie va fi salutată cu căldură. Doamna Buitenweg are completă dreptate atunci când susţine în raport că „pentru a garanta egalitatea de tratament a tuturor persoanelor cu handicap, nu este suficientă prevenirea discriminării. Trebuie luate şi măsuri pozitive, în legătură cu măsurile aplicate anterior şi prin efectuarea modificărilor corespunzătoare.

De asemenea, salut poziţia fermă adoptată de raportoare şi de Comisie, în vederea prevenirii discriminării pe criterii de orientare sexuală. Discriminările de acest gen nu-şi au locul într-o societate modernă şi resping eforturile unor grupuri politice de a relaxa legislaţia în această privinţă.

 
  
MPphoto
 
 

  Proinsias De Rossa (PSE), în scris. – Sunt socialist, deci cred că toţi oamenii sunt egali. Trebuie să luptăm împotriva discriminării indiferent de unde s-ar manifesta ea, nu doar la locul de muncă. Într-adevăr, nu poate exista o ierarhie a discriminărilor. Toţi suntem diferiţi, toţi suntem egali.

Scopul directivei este acela de a pune în aplicare principiul egalităţii de tratament între persoane, indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în afara pieţei muncii. Stabileşte un cadru pentru interzicerea discriminării pe aceste motive şi creează un nivel minim uniform de protecţie în cadrul Uniunii Europene pentru persoanele care au suferit ca urmare a discriminării.

Această propunere completează cadrul legal existent al CE, în temeiul căruia interzicerea discriminării pe motiv de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală se aplică doar în cazul angajării, ocupării şi pregătirii profesionale.

 
  
MPphoto
 
 

  Lidia Geringer de Oedenberg (PSE), în scris.(PL) Discriminarea este o problemă gravă în Europa şi nu numai. Conform unui studiu special realizat de Eurobarometru în 2008, 15% dintre europeni au susţinut că au fost victime ale discriminării anul trecut.

Parlamentul European a aşteptat mai bine de patru ani directiva propusă. Aceasta reprezintă o încercare de a pune în aplicare principiile egalităţii de tratament al persoanelor, indiferent de religie, convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Acest lucru este valabil nu doar în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă, ci şi în legătură cu produse, echipamente şi servicii precum serviciile bancare, locuinţa, educaţia, transportul şi asistenţa sanitară, de exemplu.

În plus, documentul defineşte standarde-cadru minime în vederea asigurării protecţiei împotriva discriminării. Statele membre pot creşte nivelul de protecţie oferit în cazul în care doresc acest lucru. Nu pot însă invoca noua directivă pentru a justifica reducerea standardelor existente. Directiva garantează părţilor vătămate dreptul la despăgubiri. De asemenea, prevede că statele membre nu doar trebuie să-şi exprime dorinţa de a elimina discriminarea, ci au şi obligaţia de a face acest lucru.

Un număr semnificativ de state membre ale Uniunii au introdus deja prevederi care garantează un nivel variabil de protecţie în afara pieţei muncii, împotriva discriminării pe motive de religie, convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Prezenta propunere de directivă va permite introducerea unor prevederi europene coerente în acest domeniu. Va stipula că Europa, ca întreg, nu aprobă discriminarea. Dreptul la nediscriminare este un drept fundamental de care ar trebui să beneficieze orice persoană din Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Zita Gurmai (PSE), în scris. (HU) În ultima vreme, egalitatea de şanse este un subiect din ce în ce mai discutat în cadrul procesului de luare a deciziilor la nivel comunitar. Obiectivul directivei propuse în ceea ce priveşte egalitatea de tratament constă în aplicarea principiului tratamentului egal între persoane, indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

Dreptul la nediscriminare este un drept fundamental de care ar trebui să beneficieze orice cetăţean al Uniunii Europene. Insist că trebuie să combatem orice formă de discriminare. Drumul pe care trebuie să îl urmăm în acest sens este unul lung şi este clar, de asemenea, că nu putem face mai mulţi paşi deodată. Ceea ce implică, în primul rând, complementarea şi consolidarea legislaţiei, în al doilea rând, transpunerea în legislaţia naţională a legislaţiei care conţine principii noi, coerente şi unificate, iar, într-un final, punerea lor în aplicare. Deşi toate aceste măsuri ar necesita multe eforturi şi mult timp dacă s-ar realiza individual, obiectivul nostru este să putem acţiona concret, într-un timp rezonabil, pentru a putea locui într-o Europă fără discriminări.

 
  
MPphoto
 
 

  Lívia Járóka (PPE-DE), în scris.(HU) Aş dori să o felicit pe colega mea, doamna Buitenweg, pentru raportul său, care deschide drumul către completarea structurii legale pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare. Articolul 13 din Tratatul privind Uniunea Europeană stabileşte ca obiectiv combaterea discriminării bazate nu doar pe sex şi pe originea etnică, ci şi pe religie, convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

În pofida adoptării şi transpunerii directivelor 2000/43, 2000/78 şi 2004/113 în legislaţia naţională, până în prezent nu a existat o protecţie comună împotriva discriminării pe cele patru criterii menţionate anterior, în afara sferei muncii. Directiva propusă intenţionează să remedieze această situaţie şi sperăm că, pe lângă interzicerea discriminării, va furniza o soluţie legală persoanelor care sunt dezavantajate în toate cele 27 de state membre.

Punerea eficientă în aplicare a directivei, luând în considerare şi compensând deficienţele observate pe parcursul transpunerii şi aplicării directivelor anterioare, ar completa mecanismele de apărare pe care le au la dispoziţie cetăţenii Uniunii Europene împotriva discriminării. În plus, adoptarea directivei propuse nu necesită nicio modificare a legislaţiei naţionale din domeniu. Prin urmare, sper din toată inima că Consiliul va putea garanta susţinerea unanimă prevăzută de tratate şi că fiecare stat membru va contribui pentru ca Uniunea Europeană să poată face un pas imens în direcţia respectării valorilor şi obiectivelor sale fundamentale.

 
  
MPphoto
 
 

  Silvana Koch-Mehrin şi Alexander Graf Lambsdorff (ALDE), în scris.(DE) Baza legală utilizată, articolul 13 alineatul (1) din Tratatul CE, nu este corectă, pentru că, în opinia Partidului Liber Democrat din Germania, nu se respectă principiul subsidiarităţii. Legislatorul UE nu are competenţa de a elabora reglementările în cauză, pentru că încalcă în mod grav dreptul la autodeterminare al statelor membre.

Combaterea discriminării de orice tip şi facilitarea accesului persoanelor cu handicap la viaţa publică reprezintă sarcini importante. Este absurdă însă propunerea de a extinde reglementările antidiscriminare la practic toate domeniile societăţii. Inversarea sarcinii probei, prevăzută de directivă, va însemna că se pot deschide acţiuni legale pe baza unor acuzaţii care să nu fie susţinute de dovezi suficiente. Cei afectaţi vor trebui să plătească despăgubiri chiar dacă nu au comis niciun act de discriminare, însă nu îşi pot dovedi nevinovăţia. Definită atât de general, inversarea sarcinii probei este pusă sub semnul întrebării, din perspectiva compatibilităţii sale cu luarea de măsuri în conformitate cu statul de drept. Va crea incertitudini şi va facilita abuzurile. Acesta nu poate fi motivul existenţei unei politici progresiste antidiscriminare.

Trebuie avut în vedere faptul că în prezent Comisia a declanşat proceduri de încălcare a legislaţiei comunitare împotriva mai multor state membre, privind transpunerea inadecvată a directivelor europene existente în domeniul politicii de antidiscriminare. Cu toate acestea, până în prezent nu există un sumar al reglementărilor transpuse pentru a putea determina necesitatea unor noi reglementări care a fost solicitată. În special Germania a depăşit deja cu mult prevederile anterioare de la Bruxelles. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Sirpa Pietikäinen (PPE-DE), în scris. – (FI) Când va fi pusă în aplicare, Directiva privind egalitatea va fi unul din cei mai importanţi paşi realizaţi în această legislatură în direcţia unei Europe sociale şi a unei Europe a oamenilor. Când este aplicată în cazul tuturor grupurilor de persoane şi al tuturor seriilor de criterii de discriminare, legislaţia privind discriminarea activă şi pasivă are un impact enorm asupra vieţii multor cetăţeni ai UE. În acest sens, doresc să mulţumesc raportoarei pentru activitatea sa excelentă.

Şi în Finlanda, şi în restul Europei, viaţa cotidiană a multor persoane este îngreunată de discriminare, sub o formă sau alta. Acest lucru nu ar trebui să fie posibil în societatea contemporană, care respectă drepturile omului şi egalitatea: toţi ar trebui să aibă o şansă egală de a participa în cadrul societăţii. Nediscriminarea stă la baza unei societăţi civilizate.-

Este foarte important ca directiva să acopere toate criteriile de discriminare. Deşi există diferenţe enorme între grupurile şi persoanele care se confruntă cu discriminarea, trebuie să abordăm în mod coerent problema discriminării, ca fenomen, fără a specifica un anumit grup sau grupuri. O abordare fragmentată ar face în mod inevitabil ca diferitele criterii de discriminare să fie inegale ca valoare şi ar provoca fisuri, ale căror victime ar putea fi persoanele care sunt discriminate din diferite motive.

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE), în scris. – (ET) Uniunea Europeană se bazează pe principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea, naşterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală. [s-a citat direct din legislaţie]

Recunoaşterea unicităţii fiecărei persoane şi a egalităţii de şanse oferite de viaţă este unul din atributele diversităţii în unitate a Europei, care este un element central al integrării culturale, politice şi sociale a Uniunii.

Deşi dezvoltarea multor domenii la nivelul UE a înregistrat până acum un mare succes, este surprinzător faptul că încă nu există reglementări comune privind violenţa sau abuzul împotriva persoanelor cu handicap sau în legătură cu abuzurile sexuale şi nu toate statele membre recunosc suficient aceste drepturi fundamentale ale cetăţenilor. Trebuie să recunoaştem că cadrul juridic european pentru combaterea discriminării nu este încă perfect.

Salut din toată inima noua directivă care creează un cadru comun la nivel comunitar pentru combaterea discriminării. Cadrul menţionat anterior va conduce probabil la punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament la nivelul statelor membre, nu doar la nivelul pieţei muncii.

Combaterea discriminării înseamnă investirea în conştiinţa unei societăţi care se dezvoltă prin integrare. Pentru a realiza integrarea, societatea trebuie însă să investească în pregătire, în conştientizare şi în promovarea practicilor optime pentru a ajunge la un compromis just în beneficiul şi interesul tuturor cetăţenilor săi. Prin urmare, trebuie să depunem încă mari eforturi pentru a elimina discriminarea la nivel european.

 
  
MPphoto
 
 

  Daciana Octavia Sârbu (PSE), în scris. – Dreptul de a nu fi discriminat este un drept fundamental, a cărui aplicabilitate pentru cetăţenii UE nu a fost niciodată chestionata. Tratamentul egal, indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârsta sau orientare sexuala este unul dintre principiile de baza ale construcţiei europene.

Această directivă, îndelung aşteptată si cu o istorie la fel de complicată si în consultările din Parlament, construită pe baza articolului 13 CE, reglementează protecţia împotriva discriminării, accentuând egalitatea de tratament, indiferent de raţiuni. Necesitatea acestei directive nu poate fi pusă la îndoiala, dat fiind numărul mare de persoane, aproape 15%, care pretind a fi discriminate la nivelul Uniunii.

Totodată, as dori sa accentuez importanţa corelării acestei noi directive, cu cele deja existente in domeniul luptei împotriva discriminării, sarcina ce va îndeplinită prin cooperarea dintre Comisie si statele membre. Sunt mulţumită sa pot evidenţia, în acest context, progresele pe care le-a înregistrat România in ultimii ani in acest domeniu, aşa cum arata Agenţia Uniunii Europene pentru Drepturile Fundamentale.

Nu in ultimul rând, consider că impactul acestei directive va fi unul substanţial date fiind masurile de protecţie socială, avantajele sociale si facilitarea accesului la bunuri si servicii pe care le va garanta.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL SIWIEC
Vicepreşedinte

 

15. FEDER, FSE şi Fondul de Coeziune: dispoziţii privind gestiunea financiară - Noi tipuri de costuri eligibile pentru o contribuție din partea FSE - Investiții în eficiența energetică și în energiile regenerabile în locuințe (modificare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională) (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedinte. − Următorul punct este dezbaterea comună privind:

- Recomandarea (A6-0127/2009), dnei García Pérez, în numele Comisiei pentru dezvoltare regională, referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) 1083/2006 privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune, în ceea ce priveşte anumite dispoziţii privind gestiunea financiară [ 17575/2008 – C6-0027/2009 – 2008/0233 (AVC)]

- Raportul (A6-0116/2009) dnei Jöns, în numele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 privind Fondul Social European în vederea adăugării de noi tipuri de costuri eligibile pentru o contribuţie din partea FSE (COM(2008)0813 – C6-0454/2008 – 2008/0232 (COD)) şi

- Raportul (A6-0134/2009) dlui Angelakas, în numele Comisiei pentru dezvoltare regională, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională referitor la eligibilitatea investițiilor în eficienţa energetică şi în energiile regenerabile în locuinţe [COM(2008)0838 – C6-0473/2008 – 2008/0245 (COD)].

 
  
MPphoto
 

  Iratxe García Pérez, raportoare. − Dle preşedinte, în primul rând aş dori să mulţumesc tuturor colegilor din Comisia pentru dezvoltare regională, care au lucrat intens pentru a prezenta acest acord important astăzi. Acest acord priveşte modificarea anumitor reguli, pentru a permite aplicarea imediată a unei serii de modificări.

Uniunea Europeană se confruntă cu o criză economică fără precedent, care a condus la recesiune în majoritatea statelor membre. În cadrul Planului european de redresare economică, Comisia Europeană a adoptat o serie de măsuri pentru a introduce modificările ale normelor Fondului structural şi de coeziune, pentru a stimula investiţiile. Aceste modificări conţin două priorităţi clare: o creştere a cheltuielilor pentru a îmbunătăţi trezoreria şi simplificarea regulilor pentru a permite aprobarea mai rapidă a proiectelor.

Acest pachet de modificări a fost conceput ca un răspuns temporar la o situaţie critică, deşi de fapt răspunde, de asemenea, cererii Parlamentului European pentru creşterea simplicităţii şi a flexibilităţii, reiterată în diferite ocazii.

Aş dori să fac o scurtă declaraţie privind modificările propuse, astfel încât să înţelegem cu toţii importanţa lor cu privire la atingerea obiectivelor stabilite:

– o creştere a ajutorului din partea Băncii Europene de Investiţii şi a Fondului European de Investiţii, precum şi un sprijin financiar sporit pentru activităţi tehnice legate de dezvoltarea şi punerea în aplicare proiectelor;

– simplificarea eligibilităţii cheltuielilor;

– o creştere a prefinanţării pentru Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) şi Fondul Social European (FSE); valoarea totală a avansurilor suplimentare prin această măsură va fi de 6,25 miliarde EUR;

– o accelerare a cheltuielilor cu proiecte majore prin modificarea ratei maxime actuale de 35% din plăţile în avans, permiţând plăţi în avans de până la 100% din beneficiile publice pentru beneficiarii ajutoarelor de stat.

Noi, Parlamentul, suntem conştienţi că aceste măsuri trebuie aprobate cât mai curând posibil pentru a răspunde nevoii imediate de lichidităţi a statelor membre şi ştim că aceste măsuri vor avea cu siguranţă efecte pozitive în toate regiunile şi municipalităţile Europei.

Săptămâna trecută am discutat viitorul politicii de coeziune şi am fost de acord în mod unanim că aceasta a determinat avansuri considerabile în dezvoltarea economică şi socială în multe dintre regiunile noastre.

În acest moment de mare incertitudine, este mult mai important decât oricând să apărăm aceste principii de solidaritate şi cooperare între teritorii, deoarece oamenii au nevoie să vadă că noi suntem capabili să găsim, în Europa, un mod de a ieşi din această criză care aduce milioane de persoane în situaţii de reală dificultate. În prezent, mai mult decât oricând, avem nevoie de instrumente puternice cu care să rezolvăm aceste probleme.

Prin punerea în aplicare a acestor modificări vom facilita accelerarea şi investiţiile în proiecte care vor fi, de asemenea, importante pentru crearea de locuri de muncă.

În plus, datorită Fondului Social European putem dezvolta iniţiative de formare profesională şi perfecţionare pentru a aduce pe piaţa muncii cele mai vulnerabile sectoare ale societăţii şi sectoarele care se confruntă cu cele mai mari dificultăţi. Acesta poate fi cazul femeilor, al persoanelor cu handicap sau al şomerilor pe termen lung. Nu trebuie să uităm că aceste sectoare sunt cele mai vulnerabile în momente de criză.

De asemenea, vreau să reiterez cu această ocazie, aşa cum am declarat în expunerea de motive, că deşi este la curent cu necesitatea acţionării urgente în vederea soluţionării acestei probleme, Parlamentul îşi doreşte să se fi implicat mai mult în dezvoltarea acestor propuneri, în ce priveşte calitatea şi cantitatea dialogului.

Prin urmare, fiind conştienţi de problemele din Europa în acest moment, susţinem în totalitate această propunere de măsuri de modificare a fondurilor structurale, în vederea avansării în demersul de soluţionare a situaţiei prezente.

 
  
MPphoto
 

  Karin Jöns, raportoare. – (DE) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, acesta este un eveniment rar – atât de rar încât subliniază importanţa discuţiilor, modificările curente şi necesitatea urgentă de a acţiona – deoarece este pentru prima dată când vom fi adoptat o propunere de regulament din partea Comisiei Europene privind fondurile structurale pentru care nu există aproape niciun amendament.

Sunt uşurată să aflu că suntem cu toţii de acord în discuţia acestei propuneri de regulament al Comisiei privind Fondul Social European şi doresc să vă mulţumesc tuturor pentru că mi-aţi urmat recomandarea mea de a nu depune niciun amendament cu privire la Fondul Social European. Este foarte clar că criza financiară şi economică ne cere să ne asumăm toţi responsabilitatea, încă o dată, în ceea ce priveşte calificarea optimă şi, mai presus de toate, rapidă a lucrătorilor noştri, în special acum. Din ce în ce mai multe persoane suferă de pe urma efectelor pe care le are această criză financiară internaţională asupra pieţei ocupării forţei de muncă. Aceştia aşteaptă răspunsuri de la noi, aşteaptă să fie protejaţi şi, mai presus de orice, au nevoie de răspunsuri acum şi nu peste câteva luni.

Modificarea Regulamentului Fondului Social European pe care-l vom adopta mâine va intra astfel în vigoare imediat. Aceasta va aduce o contribuţie semnificativă la debirocratizarea asociată Fondului Social European. Alocarea fondurilor a fost simplificată, ceea ce va accelera, de asemenea, distribuirea fondurilor. Procedurile de solicitare care durează luni de zile şi metodele complicate de calcul, care până acum au fost necesare pentru a dovedi eligibilitatea participanţilor la program pentru bilete de autobuz şi tramvai individuale, vor fi de domeniul trecutului.

Totuşi, uneori mă întreb de ce a fost necesară o criză atât de gravă pentru a face acest pas. Bineînţeles, nu este niciodată prea târziu şi prin această modificare ne asigurăm cel puţin că fondurile pot fi utilizate în întregime şi avem speranţa că vom ajunge foarte rapid şi în cel mai bun mod posibil la cei care sunt cei mai afectaţi. Trebuie să permiteţi acestor persoane să fie reintegraţi cât mai curând posibil pe piaţa ocupării forţei de muncă. Aceştia nu trebuie lăsaţi sub nicio formă să ajungă într-o perioadă mai lungă de şomaj, deoarece în prezent se ajunge uşor de la şomaj la o situaţie precară sau la sărăcie.

Ce s-a schimbat? Sau, ar trebui să spun, ce se va schimba atunci când adoptăm acest regulament mâine? În viitor, solicitanţii de proiecte vor putea utiliza rate fixe în calculele lor şi, de asemenea, vor putea solicita sume forfetare de până la 50.000 EUR pentru fiecare măsură. Pentru toţi scepticii, doresc să reiterez că verificările privind alocarea corectă a fondurilor vor rămâne în vigoare, deoarece, în primul rând, atât ratele fixe cât şi sumele forfetare vor fi determinate chiar de statele membre şi, în al doilea rând, Comisia va examina în avans dacă acestea – şi citez – sunt juste, echitabile şi verificabile. Procedura pare a fi corectă, atât timp cât, destul de surprinzător, inspectorii noştri de buget nu au avut nicio obiecţie faţă de acest regulament.

Astfel, simplificăm procedura. Totuşi, nu schimbăm priorităţile Fondului Social European. În prezent nu avem niciun motiv să facem acest lucru, deoarece solicitanţilor de finanţare pentru proiecte li se oferă o sferă de acţiune suficientă pentru a putea să reacţioneze adecvat la nevoile specifice ale pieţei ocupării forţei de muncă.

În final, aş dori să spun că punem la dispoziţia statelor membre o creştere a fondurilor în avans pentru acest an cu încă 1,8 miliarde EUR pentru măsuri de formare profesională şi perfecţionare şi cred că acesta este un semnal clar din partea Parlamentului că acţionăm rapid în această criză şi că dăm dovadă de solidaritate.

Aş dori să mă scuzaţi pentru faptul că nu pot participa la această dezbatere până la sfârşit, deoarece trebuie să particip acum în cadrul Comitetul de conciliere pentru directiva privind timpul de lucru.

 
  
MPphoto
 

  Emmanouil Angelas, raportor. (EL) Dle preşedinte, dle comisar, aş vrea la rândul meu să mulţumesc colegilor din Comisia pentru dezvoltare regională pentru spiritul de cooperare în care am lucrat.

Ca urmare a crizei creditului cu care ne-am confruntat acum câteva luni, ştim cu toţii că pe 26 noiembrie 2008 Comisia a emis o comunicare privind un plan european de redresare economică pentru statele membre şi regiunile lor, pe baza consolidării economiei europene şi a valorilor fundamentale ale Strategiei de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă.

Printre altele, acest program îndeamnă statele membre să-şi reprogrameze programele operaţionale pentru fondurile structurale şi sectorul energetic, acordând o atenţie specială îmbunătăţirii eficienţei energetice a clădirilor, ţinând cont de faptul că sectorul construcţiilor este unul dintre sectoarele industriale care creează multe locuri de muncă.

Ca atare, a devenit necesară reformarea Regulamentului general (CE) nr. 1083/2006 privind fondurile structurale. În acest cadru şi, mai specific, în ce priveşte eficienţa energetică a clădirilor, m-am angajat să reformez regulamentul în cauză ca raportor al Parlamentului European.

Prin urmare, în calitate de raportor, aş dori să atrag atenţia asupra următoarelor lucruri. Până în prezent Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR) a luat în calcul doar cheltuielile efectuate de statele membre care au aderat la Uniunea Europeană după mai 2004 drept cheltuieli eligibile pentru locuinţe, în special pentru eficienţa energetică şi energia regenerabilă în locuinţe.

Mai întâi, am considerat util ca în raportul meu să concentrez cadrul revizuirii regulamentului pe facilitarea eficienţei energetice şi a surselor regenerabile de energie în sectorul locuinţelor din toate cele 27 de state membre. Cred că această propunere are foarte mare importanţă, ţinând cont de faptul că este bazată pe situaţia economică a unui stat sau a unei regiuni, în loc de data aderării. Aici aş dori să subliniez că există probleme majore privind accesarea fondurilor pentru locuinţe în numeroase oraşe şi regiuni din Europa, care nu sunt în mod necesar pe teritoriul unui stat membru nou.

Apoi am considerat necesar să susţin o limită de cheltuieli pentru investiţiile în cauză de 4% din totalul bugetului FEDR şi să şterg trimiterea legată de gospodăriile cu venituri mici, o recomandare care a fost inclusă în propunerea iniţială a Comisiei, lăsând la latitudinea statelor membre să determine categoriile de gospodării care vor fi eligibile. Pe această bază, am considerat că este de o importanţă majoră să las statelor membre libertatea de a alege categoriile de gospodării eligibile, acordând statelor membre facilitatea de a formula criterii specifice de interes, precum situaţia financiară a proprietarilor şi zonele geografice (insule, muntoase, altele decât cele muntoase etc.). În final, creşterea sumelor forfetare la 50.000 de EUR este importantă, deoarece oglindeşte costurile curente.

Am dorit să exprim în acest raport poziţiile Parlamentului European cu privire la această problemă, reprezentând prin aceasta, de asemenea, compromisul la care s-a ajuns împreună cu Consiliul în cadrul procedurii de codecizie cu privire la modificările pe care le-am adus propunerii iniţiale.

Revizuirea regulamentului respectiv nu afectează cheltuielile eligibile în sectorul locuinţelor şi consolidează activitatea unor sectoare importante ale economiei, precum industria construcţiilor şi sectoarele care construiesc sisteme energetice şi sisteme de energie regenerabilă.

Într-o notă mai generală, acesta este în acord cu principiul de subsidiaritate, prin faptul că oferă sprijin statelor membre; este în acord cu principiul de proporţionalitate, deoarece se aplică tuturor statelor membre; promovează obiectivele politicii de coeziune, aşa cum sunt stipulate în Articolul 158 al Tratatului CE şi nu măreşte bugetul Comunităţii pentru perioada 2007 - 2013, ci accelerează plăţile în avans şi plăţile interimare.

Aş dori să clarific aici cât este de important faptul că am adăugat trei forme suplimentare de costuri eligibile: costuri indirecte, costuri cu rate fixe şi sume forfetare.

Pentru a încheia, aş dori să spun că astăzi comisarul Barrot este alături de noi, reprezentând comisarul pentru politică regională, dna Hübner, şi, conform înţelegerii, va face o declaraţie legală din partea Comisiei privind evaluarea măsurilor noi pentru 2010 în legătură cu toate cele trei regulamente.

 
  
MPphoto
 
 

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei.(FR) Dle preşedinte, aş dori să le mulţumesc dnei García Pérez, dnei Jöns şi dlui Angelakas. Aţi elaborat trei rapoarte de calitate privind propunerile de modificare a regulamentelor privind fondurile structurale şi Fondul de coeziune, înaintate de către Comisie Consiliului şi Parlamentului European în contextul Planului european de redresare economică adoptat în noiembrie.

Aceste trei rapoarte – referitoare la regulamentul general, regulamentul privind Fondul social european şi regulamentul privind Fondul European de Dezvoltare Regională – atestă preocuparea Parlamentului de a garanta că Uniunea Europeană dispune de resurse care-i vor permite să combată rapid şi eficient efectele crizei în ce priveşte creşterea şi ocuparea forţei de muncă.

Politica de coeziune reprezintă o pârghie puternică pentru stimularea economiei reale. Fonduri de 347 miliarde EUR pentru perioada 2007-2013: iată cum se creează o bază solidă pentru stabilitatea bugetară şi investiţiile publice în statele membre şi în regiunile Uniunii Europene.

Din acest motiv politica de coeziune joacă un rol atât de important în PERE. Într-adevăr, în acest plan de redresare, Comisia a recomandat acţiuni care se încadrează în cele patru domenii de prioritate ale Strategiei de la Lisabona: persoane fizice, companii, infrastructură şi energie şi cercetare şi inovare.

Comisia a sugerat, de asemenea, că o combinare judicioasă, care face legătură între strategie şi resursele umane, poate acţiona ca un catalizator pentru investiţii-cheie, care vor permite Uniunii Europene să restabilească prosperitatea pe termen lung. În ce priveşte politica de coeziune, obiectivul major al acestei strategii este de a accelera atât aplicarea programelor, cât şi investiţiile în proiecte, de care să beneficieze cetăţenii Uniunii Europene şi activitatea economică.

Raportorii au parcurs detaliile amendamentelor de reglementare care v-au fost transmise. Mă voi concentra asupra unuia sau două din ele.

Mai întâi, pentru a îmbunătăţi gestionarea fondurilor, sunt oferite facilităţi statelor membre, cât şi avansuri suplimentare de 2% sau 2,5%, ridicându-se la un total de 6,25 miliarde EUR în 2009. Este esenţial ca aceşti bani să fie direcţionaţi rapid către beneficiari, astfel încât să fie disponibile mai multe fonduri pentru proiecte prioritare.

În ce priveşte eficienţa energetică şi energiile regenerabile, amendamentul adus regulamentului FEDR va însemna că până la 4% din suma totală a contribuţiei FEDR poate fi investită în locuinţe. Aceasta este echivalentă cu o sumă totală disponibilă de 8 miliarde EUR pentru toate statele membre. Acest lucru va creşte contribuţia adusă de politica de coeziune la combaterea schimbărilor climatice.

Cu privire la proiectele majore, amendamentul propus în cazul regulamentului general urmăreşte relaxarea regulilor de gestionare financiară, permiţând autorităţii de gestionare să includă în declaraţiile de cheltuieli către Comisie cheltuielile legate de proiecte majore care nu au făcut încă obiectul unei decizii a Comisiei.

Criza financiară şi economică are, de asemenea, un impact special asupra întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri). Prin urmare, în contextul planului de redresare, era indispensabil să facilităm folosirea de către acestea a instrumentelor de inginerie financiară, astfel încât să-şi poată continua proiectele, în special datorită JEREMIE (Resurse europene comune pentru microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii). Celelalte propuneri de revizie a regulamentului general urmează, de asemenea, aceste linii: contracte direct cu Banca Europeană de Investiţii, recurgerea în grad mai mare la asistenţă tehnică pentru proiecte majore şi eligibilitatea contribuţiilor în natură în cazul ingineriei financiare.

Prin aceste propuneri, Comisia a căutat, de asemenea, să simplifice criteriul de alocare a ajutorului de la FEDR şi Fondul Social European. Datorită amendamentelor convergente propuse de Parlament şi de Consiliu, regulamentele specifice FEDR şi FSE vor fi modificate într-un mod identic, astfel încât să se adauge noi tipuri de costuri eligibile, calculate pe bază de rate fixe, la cofinanţarea Comunităţii.

Aceste modificări vor simplifica procedura de justificare a cheltuielilor. Acestea vor reduce volumul de lucru şi numărul de documente justificative care trebuie furnizate, fără a denatura principiile gestionării financiare sigure. Această organizare va facilita absorbţia fondurilor FEDR şi FSE fără a submina principiile acestor două fonduri, care rămân relevante în aceste momente de criză. Prin urmare, acesta este mai mult decât un răspuns oportun la criză; acesta este un răspuns la apelurile repetate de simplificare a fondurilor structurale adresate de Parlamentul European şi de Curtea de Conturi.

Dle preşedinte, îi apreciez pe cei trei raportori pentru sprijinul lor privind această serie de măsuri, care ne vor permite să accelerăm aplicarea proiectelor pe teren. Aceste măsuri legislative vor fi însoţite de recomandări adresate statelor membre. Aceste recomandări au fost subiectul unei comunicări a Comisiei adoptată la 16 decembrie. Comisia a subliniat faptul că programele operaţionale pot fi reorientate astfel încât să-şi concentreze sprijinul asupra priorităţilor care rezultă ca urmare a crizei.

De asemenea, Parlamentul European şi-a exprimat preocuparea de a lua măsuri având în vedere situaţia urgentă, asigurându-se că aceste trei regulamente sunt adoptate cât mai curând posibil şi că măsurile sunt aplicate prompt în statele membre. Sunt recunoscător Parlamentului pentru că împărtăşeşte această ambiţie, deoarece va însemna, în special, că statele membre vor primi avansuri pentru luna mai.

Comisia a luat în considerare apelul Parlamentului. Aceasta s-a asigurat că măsurile adoptate conform planului de redresare vor fi monitorizate riguros şi că Parlamentului European îi va fi prezentat un raport privind aplicarea măsurilor şi rezultatele lor reale.

Astfel, în a doua jumătate a anului 2010, Comisia va elabora un raport privind aplicarea măsurilor adoptate în cadrul planului de redresare din domeniul politicii de coeziune din cadrul Uniunii Europene. Acest raport, care va fi elaborat – repet – în al doilea semestru al anului 2010, va fi bazat pe rapoartele anuale de aplicare elaborate de statele membre în iunie 2010. Acestea din urmă vor fi invitate să prezinte în aceste rapoarte o analiză a aplicării măsurilor adoptate în conformitate cu planul de redresare, indicând rezultatele obţinute în contextul politicii de coeziune.

Astfel, dle preşedinte, Comisia a adoptat o declaraţie în conformitate cu aceste linii, pe care o voi transmite Parlamentului European. Mulţumesc tuturor membrilor şi, în special, celor trei raportori, pentru atenţia lor. În aşteptarea unei viitoare dezbateri fructuoase, vă stau la dispoziţie pentru a asculta comentariile dvs. privind propunerile de revizuire a regulamentelor care v-au fost transmise.

vicepreşedinte al Comisiei.

Declaraţia Comisiei

Raportul Angelakas

Comisia salută eforturile depuse într-o perioadă foarte scurtă de timp pentru a adopta amendamentele la regulamentele privind fondurile structurale şi Fondul de coeziune propuse în cadrul Planului european de recuperare economică.

Acest rezultat este produsul cooperării fructuoase şi eficiente dintre Consiliu, Parlamentul European şi Comisie, cu sprijinul Comitetului Regiunilor şi Comitetului Economic şi Social European, în beneficiul economiilor naţionale şi regionale din Uniunea Europeană.

Pachetul legislativ va contribui la facilitarea aplicării programelor operaţionale şi la accelerarea investiţiilor în beneficiul economiei europene, în special prin câteva măsuri de simplificare.

În a doua jumătate a anului 2010, Comisia va elabora un raport privind punerea în aplicare a răspunsurilor adoptate în cadrul planului de redresare din domeniul politicii de coeziune din cadrul Uniunii Europene. Acest raport va fi bazat în special pe rapoartele anuale de aplicare elaborate de statele membre în iunie 2010. Prin urmare, statele membre sunt invitate să prezinte în aceste rapoarte o analiză a punerii în aplicare a măsurilor adoptate în cadrul planului de redresare, indicând rezultatele obţinute în contextul politicii de coeziune.

 
  
MPphoto
 

  Nathalie Griesbeck, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru bugete. (FR) Dle preşedinte, în calitate de raportoare permanentă pentru fondurile structurale din Comisia pentru bugete, am două motive să salut aceste rapoarte în această seară.

Primul motiv este reprezentat de faptul că fondurile structurale reprezintă capitolul principal al bugetului Uniunii Europene şi al doilea motiv, pe care eu şi colegii mei îl evidenţiem în această seară, constă în viteza cu care am lucrat pentru a oferi soluţii practice şi prompte la criza economică, în ciuda unui buget restrâns, pe care va trebui, bineînţeles, să-l renegociem cu statele membre la timpul potrivit.

În plus, în această privinţă, aş dori să reiterez, de asemenea, că trebuie să fim cu adevărat dispuşi să obţinem un împrumut european pentru a susţine aceste măsuri. Facilităţile pentru îmbunătăţirea fluxului de numerar, pentru accelerarea utilizării fondurilor şi măsurile de urgenţă, pe care le aşteptăm de mult, sunt necesare pentru a revitaliza economia europeană în acest moment de mare incertitudine.

Aceasta sprijină acţiunea europeană, aceasta sprijină Europa: creşterea rapidă a sectoarelor cu valoare adăugată ridicată şi anticiparea, acum mai mult decât oricând, a sfârşitului crizei prin investiţii în domenii tradiţionale, dar mai ales în acele sectoare care ajută la eliminarea riscului de şomaj pentru concetăţenii noştri.

Totuşi, şi acesta este mesajul meu din această seară, deşi Parlamentul a reuşit să reacţioneze rapid şi eficient, este important acum ca statele membre să se organizeze astfel încât să fie la înălţimea situaţiei, deoarece pot fi identificate întârzieri, reprezentând ajutoare de miliarde, în inerţia administrativă a statelor membre, în dificultatea lor de a decide asupra obiectivelor strategice şi de a refuza să cofinanţeze proiecte.

Astfel Europa este pregătită şi, aşa cum spune o vorbă din ţara mea, „cine are urechi de auzit să audă” – pentru statele membre.

 
  
MPphoto
 

  Gabriela Creţu, Raportoare pentru aviz Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale. − Criza financiară a impus politici mult mai prudente în privinţa creditelor, necesare pentru bănci dar distrugătoare pentru economie. Efectele negative se resimt în economia reală, în special la IMM-uri şi la autorităţile publice. Acestea au proiecte menite să crească coeziunea socială şi regională, să creeze locuri de muncă, să valorifice resursele locale, să faciliteze intrarea, respectiv reintrarea pe piaţa muncii.

Bugetul comun, de obicei important, este astăzi o sursă de finanţare indispensabilă pentru a stopa multiplicarea efectelor negative. Din acest motiv, Comisia de muncă susţine simplificarea regulilor şi accelerarea accesului la fondurile structurale şi la Fondul Social European. Pentru ţările mai puţin experimentate în accesarea fondurilor avantajul este dublu.

Considerăm necesare şi binevenite intervenţia instituţiilor financiare europene în aranjamentele de finanţare, modificarea structurii cheltuielilor eligibile, eliminarea plafoanelor pentru plăţile în avans sau a avizului premergător. Accesarea fondurilor însă nu este scop în sine. Impactul financiar depăşeşte 6,3 miliarde de euro. Suma este considerabilă.

Ca reprezentanţi ai cetăţenilor ne interesează ca fondurile să-şi atingă obiectivele pentru care au fost create. Acordăm astăzi un cec în alb şi solicităm transparenţa necesară în cheltuirea banilor. Sperăm şi la crearea unui precedent pozitiv. În trecut, numeroase iniţiative, mai ales sociale, au fost respinse cu argumentul lipsei de temei juridic. Modificarea acestui regulament dovedeşte, dacă mai era necesar, că unde este voinţă politică se găseşte şi temei juridic. Să nu uităm acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Jamila Madeira, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru dezvoltare regională.(PT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, ca răspuns la criza financiară globală, Planul european de redresare economică declară că politica de coeziune contribuie în mod semnificativ la investiţiile publice ale statelor membre şi ale regiunilor şi ar trebui să acţioneze ca un mod de redresare din criza actuală. Acesta sugerează, în mod specific, adoptarea de acţiuni în domenii cu prioritate în cadrul Strategiei de la Lisabona în vederea obţinerii creşterii şi ocupării forţei de muncă. Toate instrumentele puse în mişcare urmăresc să realizeze acest scop şi să obţină rezultate mai rapide.

În acest scop, principalul obiectiv al extinderii sferei de aplicare a Fondului european de ajustare la globalizare şi de raţionalizare a Fondului Social European este de a găsi soluţii la numeroasele situaţii de urgenţă socială şi economică care necesită sprijin. Sunt sigură, acum ca şi în trecut, că, cu cât vor fi mai complementare activităţile şi sferele lor de acţiune, cu atât vor fi mai eficiente. Totuşi, deoarece nu există nicio prevedere în ceea ce priveşte punerea la dispoziţie de fonduri noi sau modurile noi de acţiune în practică, este important îndeosebi pentru Fondul Social European să fie utilizat la capacitatea lui maximă în lupta împotriva şomajului şi a creşterii rapide a presiunii concurenţiale asupra economiei europene care au rezultat din criza financiară prezentă şi încetinirea economiei.

Aş dori să subliniez că, în mod repetat, Comisia pentru dezvoltare regională a identificat simplificarea pe care o propune Comisia Europeană ca fiind esenţială pentru îmbunătăţirea gestionării şi aplicării fondurilor structurale. Ni s-a solicitat să tratăm această problemă urgent, totuşi, şi am luat acest lucru în calcul atunci când am adoptat acest pachet de reglementare; acest Parlament nu s-a sustras niciodată de la asumarea responsabilităţilor sale politice. Din acest motiv, deşi particularitatea momentului a adus multe păreri la suprafaţă, ne vom abţine, deocamdată, să mai depunem alte amendamente, din considerente de rapiditate a procedurii şi de beneficii reale pentru publicul căruia i se adresează propunerea. Totuşi, subliniem necesitatea de a fi lansată o evaluare imediată a acestui fond, cu scopul de a efectua o analiză suplimentară cât mai curând posibil.

 
  
MPphoto
 

  Iosif Matula, în numele Grupului PPE-DE. – Domnule Preşedinte, stimaţi colegi, în primul rând aş dori să apreciez raportul doamnei Garcia Perez.

Reformele în cadrul politicii de coeziune sunt foarte importante şi au ca obiectiv diminuarea efectelor negative provocate de criza financiară. Flexibilitatea permisă în distribuirea fondurilor comunitare va acorda economiilor naţionale lichidităţi imediate ce vor permite realizarea de investiţii în economia reală. Efectul lor va fi imediat, iar primele rezultate le vom vedea cu siguranţă în lunile ce urmează.

Comisia Europeană vine în sprijinul economiilor statelor membre prin prisma a patru priorităţi majore, între care cele mai importante sunt: creşterea prefinanţării din partea FEDER şi Fondului Social European şi a sprijinului din partea Băncii Europene de Investiţii şi Fondului European de Investiţii. Astfel, în anul 2009, prefinanţarea de care mai ales noile state membre beneficiază poate contribui la depăşirea crizei, dar şi la realizarea coeziunii sociale şi teritoriale.

O mare importanţă trebuie acordată şi raportului privind eligibilitatea investiţiilor în eficienţa energetică şi în energiile regenerabile în locuinţe. Reabilitarea termică a locuinţelor trebuie să se regăsească pe agenda de priorităţi a Uniunii Europene având în vedere valoarea adăugată pe care o aduce această măsură.

În condiţiile în care costurile cu energia termică sunt tot mai mari, statele membre trebuie să includă în programele lor anticriză şi proiecte care să aibă în vedere eficienţa energetică. Acestea aduc avantaje importante atât economiei, cât şi populaţiei, cum ar fi: injectarea de lichidităţi în economie, precum şi crearea de locuri de muncă, reducerea costurilor cu energia termică, protejarea mediului prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, asigurarea coeziunii sociale şi sprijinirea familiilor cu venituri scăzute.

În România se preconizează că 1,4 milioane de apartamente au nevoie de investiţii urgente de reabilitare.

 
  
MPphoto
 

  Constanze Krehl, în numele Grupului PSE. – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, discutăm aceste trei rapoarte în faţa celei mai mari şi mai dificile crize economice şi financiare pe care Europa a cunoscut-o în istoria ei. Este, bineînţeles, adevărat că politica de coeziune trebuie să joace un rol în diminuarea consecinţelor acestei crize economice. Totuşi, aş dori să profit de această oportunitate pentru a sublinia încă o dată că, deşi este corect că bugetul politicii de coeziune este cel mai mare buget individual din Uniunea Europeană, este, din păcate, corect şi că statele membre contribuie cu puţin peste 1% din PIB la bugetul Uniunii Europene. Aceasta înseamnă că, deşi cheltuim peste 6,25 miliarde EUR cu finanţarea plăţilor intermediare şi a plăţilor în avans, această sumă este doar o picătură în ocean şi nu este suficientă. Aceasta va tempera consecinţele, va determina un efect de pârghie, dar şi eforturile naţionale vor fi necesare, în continuare. Poate ar trebui să reţinem acest lucru în legătură cu următoarea dezbatere privind perspectiva financiară.

Grupul nostru a discutat cele trei rapoarte foarte intens şi ar fi putut aduce alte câteva idei bune în dezbatere. În multe cazuri – după cum a precizat deja dna Jöns – am fost surprinşi că a fost nevoie de o criză economică pentru a face posibilă o reducere a birocraţiei în Comisie. Nu vom propune niciun amendament deoarece ştim că este necesară acţiunea rapidă în regiuni şi pentru că ştim, de asemenea, că va trebui să discutăm despre schimbări ale politicii structurale cu altă ocazie.

Prin urmare, susţinem tot pachetul propus de Comisie şi sperăm că va ajunge în regiuni cât mai curând posibil şi că banii pot ajuta într-adevăr la combaterea crizei financiare.

 
  
MPphoto
 

  Jean Beaupuy, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, împreună cu colegii mei din Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, vom vota, bineînţeles, în favoarea acestor trei rapoarte. Vom vota pentru ele nu doar pentru că sunt complet satisfăcătoare, – după cum au precizat colegii mei, ne-am fi dorit să propunem un număr de amendamente – ci pentru că sunt necesare măsuri rapide. Dna Krehl a exprimat această opinie mai devreme.

Vă rog să mă iertaţi pentru că mă întreb totuşi, dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, dacă pur şi simplu cunoaştem situaţia reală. Suntem aici într-un mediu încălzit şi bine iluminat. Ştiaţi că, chiar acum în Europa, există 30 de milioane de locuinţe cu acoperişuri sparte şi pereţi cu igrasie?

Bineînţeles, cu 4% din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) vom putea remedia această situaţia pentru aproximativ 1 milion de locuinţe. Această lucrare, dacă o supraveghem, domnule comisar – deoarece voi avea o rugăminte la dumneavoastră imediat – va crea 250.000 de locuri de muncă şi va îmbunătăţi situaţia într-un milion de gospodării. Astfel se vor economisi 40 de milioane de tone de CO2 şi se va reduce factura de energie a fiecărei familii cu 450 EUR pe an. Acestea sunt cifrele pe care le pun la dispoziţia dvs. şi care au fost finalizate de o organizaţie europeană importantă, cunoscută în special pentru seriozitatea de care dă dovadă.

Prin urmare, acest lucru înseamnă că importanţa deciziei pe care o vom lua nu pentru a garanta doar redresarea, ci şi bunăstarea concetăţenilor noştri, se rezumă la o condiţie majoră: ca decizia luată de Parlament astăzi, împreună cu Comisia, să intre în vigoare în următoarele săptămâni şi luni.

Dle comisar, v-am ascultat cu foarte mare atenţie mai devreme. Ne-aţi spus – şi vă credem – că, până la 30 iunie 2010, veţi solicita fiecărui stat membru să transmită un raport Comisiei. Indiferent de convingerile noastre politice, eu şi colegii mei din Comisia pentru dezvoltare regională suntem dispuşi să facem un pariu. În toate ţările, programele operaţionale tocmai au fost adoptate şi ştim că majoritatea autorităţilor de gestionare din aceste ţări nu vor dori modificarea acestora.

În 15 luni, la 30 iunie, dle comisar, nu angajaţi prea mult personal pentru a elabora rapoartele, analiza a ceea ce s-a realizat, deoarece nu veţi fi realizat prea multe dacă aşteptaţi ca statele membre, autorităţile de gestionare şi partenerii să se pună pe treabă.

Prin urmare, avem pe de o parte 8 miliarde EUR disponibili şi, pe de altă parte, 30 de milioane de locuinţe cu deficienţe mari. Ce trebuie făcut?

Dle comisar, eu şi colegii mei vă vom face o propunere în conformitate cu aceste direcţii. Comisia Europeană ar trebui să-şi depăşească drepturile şi să acţioneze ferm – era să spun violent – faţă de guverne şi de autorităţile de gestionare pentru a le instrui să aplice aceste prevederi cât mai curând posibil. Deputaţilor europeni le face plăcere să voteze texte. Aceasta este munca noastră. Totuşi, suntem mulţumiţi în special atunci când aceste texte sunt aplicate. Avem nevoie de Comisie, sperăm că vom fi ascultaţi de către Comisie.

 
  
MPphoto
 

  Mieczysław Janowski, în numele Grupului UEN.(PL) Dle preşedinte, astăzi analizăm rapoartele privind politica regională care introduc modificări şi simplificări benefice. Putem regreta doar că a fost criza cea care ne-a determinat să răspundem rapid şi, sper, eficient la situaţia curentă. Salut oportunitatea de a introduce o flexibilitate mai mare, deoarece nu se pune problema creşterii bugetului Uniunii Europene. Aş dori să clarific acest lucru. Astăzi am auzit că s-a făcut referire la cote. Aceasta reprezintă doar o picătură în ocean, deoarece bugetul Uniunii Europene se ridică la aproximativ 1% din PIB-ul statelor membre. Nu putem decât să sperăm că această picătură va fi una revitalizantă. Trebuie să fie!

De asemenea, întâmpin cu bucurie flexibilitatea sporită care este posibilă prin sprijin din partea Băncii Europene de Investiţii şi a Fondului European de Investiţii. Apreciez faptul că simplificarea eligibilităţii pentru cheltuieli va fi introdusă cu efect retroactiv. Este bine că sporim plăţile în rate şi accelerăm cheltuielile pentru proiecte mari depuse în avans şi că va fi posibil ca plăţile să fie efectuate înainte de confirmare. Nu pot decât să reiterez că îmi menţin speranţa că toate acestea se vor dovedi revitalizante.

 
  
MPphoto
 

  Elisabeth Schroedter, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, noi, grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, considerăm că există o legătură între criza financiară şi criza climei, deoarece efectele negative ale schimbării climei asupra regiunilor sunt îndelungate şi dau naştere unor costuri enorme. Acestea cauzează o tensiune în coeziunea economică, socială şi teritorială. Prin urmare, trebuie să acţionăm acum.

Izolarea clădirilor şi utilizarea energiei regenerabile în locuinţe în cadrul Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR) sunt un prim pas în această privinţă. Totuşi, la ce va folosi acest proces dacă, în acelaşi timp, statele membre pot investi fonduri FEDR în proiectarea de drumuri şi uzine colosale de incinerare a deşeurilor, prin utilizarea cărora se agravează din nou schimbările climatice şi este afectat mediul? Acest lucru este îndoielnic şi inconsistent.

Nici discursul dvs. dinamic, dle comisar, nu răspunde la întrebarea de ce Comisia respinge propunerea noastră de orientare a politicii regionale în ansamblu mai mult către protecţia mediului şi a climei. Comisiei îi lipseşte curajul de a susţine în faţa statelor membre o revizuire a regulamentului FEDR care este orientată spre obiective legate de climă? De ce nu există niciun plan de acţiune al Comisiei privind politica regională? Rezervele privind protecţia mediului din partea Directoratului General pentru Politică Regională au reprezentat o piedică în calea obţinerii unui sprijin majoritar în cadrul comisiei pentru amendamentele noastre. Totuşi, le vom propune din nou şi vom solicita un vot nominal. Apoi vom vedea dacă alegătorii pot avea încredere în dvs. că veţi sprijini şi protecţia climei.

 
  
MPphoto
 

  Bairbre de Brún, în numele Grupului GUE/NGL. – (GA)

Dle preşedinte, salut raportul de astăzi al dlui Angelakas. În acest raport, dl Angelakas susţine propunerile Comisiei Europene de a furniza material de finanţare pentru statele membre din cadrul Fondului European pentru Dezvoltare Regională pentru eficienţă energetică şi pentru energie regenerabilă în legătură cu sectorul locuinţelor.

Ne confruntăm cu o urgenţă economică. Persoanele care lucrează în industria construcţiilor – în ţara mea, în Irlanda, de exemplu – se confruntă cu dificultăţi foarte mari. Sper că voi putea să asigur o finanţare parţială pentru un program de renovare pentru eficienţă energetică în urma acestei decizii a UE. Un astfel de program va ameliora industria construcţiilor din Irlanda - atât sudul, cât şi nordul - care va ajuta la păstrarea locurilor de muncă, precum şi la respectarea obligaţiilor noastre legate de schimbarea climei şi, după cum am menţionat anterior în această dezbatere, privind soluţionarea lipsei de combustibil. Adică, ajutor pentru persoanele care cheltuiesc o mare parte din venit cu plata combustibilului.

În opinia mea, este potrivită focalizarea atenţiei Comisiei asupra locuinţelor pentru persoane cu venituri mici ca ţintă pentru această schimbare a criteriilor. Aceste persoane cu venituri mici vor suferi cel mai mult pe măsură ce starea economiei se înrăutăţeşte. În acelaşi timp, aceste persoane nu vor putea să-şi renoveze locuinţele în vederea obţinerii unei eficienţe energetice fără asistenţă financiară. Acest program ar reuşi, prin urmare, să soluţioneze cele mai grave consecinţe ale lipsei de combustibil care au un efect extrem de negativ asupra multor persoane – dacă acest program ar fi aplicat corect.

Sper că autorităţile locale, regionale şi naţionale vor profita de ocazie şi nu vor respinge furnizarea acelor resurse relevante pe care le deţin deja pentru ca propunerea să aibă efect.

 
  
MPphoto
 

  Fernand Le Rachinel (NI).(FR) Dle preşedinte, dle comisar, între 2007 şi 2013, politica regională va deveni principala rubrică a bugetului Uniunii Europene, cu 347 miliarde EUR alocaţi fondurilor structurale.

Această evoluţie va ajuta la protejarea economiilor noastre de efectele crizei economice globale, aşa cum pretinde Comisia că va face? Vă rog să mă iertaţi pentru îndoielile pe care le am în această privinţă.

Mai întâi, creşterea cheltuielilor regionale penalizează unele state membre, mai ales pe Franţa. Această creştere este în detrimentul politicii agricole comune (PAC), prin urmare în detrimentul agriculturii franceze care, până în ultimii ani, a fost principalul beneficiar al PAC.

În plus, proporţia fondurilor structurale plătite regiunilor franceze scade în continuare, marea majoritate fiind acordate Europei de Est, distrusă de peste 40 de ani de comunism.

Astfel, Franţa, care contribuie cu 16% din veniturile bugetului european, acordă din ce în ce mai mulţi bani Bruxelles-ului, dar primeşte din ce în ce mai puţin înapoi. Mai presus de toate, politica regională europeană, departe de a-şi proteja beneficiarii de criza economică, o agravează, deoarece face parte din logica pieţei extrem de libere din cadrul Strategiei de la Lisabona.

Prin urmare, modificările propuse de Comisie în ceea ce priveşte gestionarea fondurilor structurale nu vor permite naţiunilor noastre să soluţioneze această criză, care este consecinţa deschiderii prost concepute a graniţelor şi a dereglementării pieţelor financiare.

Acum, mai mult decât oricând, trebuie să construim o Europă nouă, o Europă a naţiunilor suverane bazată pe următoarele trei principii: patriotism economic şi social, protecţionism european şi preferinţă pentru Comunitate.

 
  
MPphoto
 

  Richard Howitt (PSE). – Dle preşedinte, criza economică mondială afectează fiecare dintre ţările şi regiunile noastre. Este bine că în această seară am ajuns la un acord privind măsurile urgente de accelerare a fondurilor europene către persoanele care au nevoie de ele, într-o perioadă dificilă. În special, salut reducerea birocraţiei prin autorizarea plăţilor ratelor fixe şi a sumelor forfetare, prin autorizarea cheltuielilor în vederea eficientizării din punct de vedere energetic a locuinţelor, prin aprobarea unor cheltuieli de 6 miliarde GBP care să înceapă anul acesta şi prin facilitarea gestionării împrumuturilor oferite de Banca Europeană de Investiţii. Deja, atunci când un centru de asistenţă al unei companii de construcţii din Hertfordshire, din circumscripţia mea electorală, a redus numărul locurilor de muncă, în mai puţin de 24 de ore am reuşit să apelăm la o finanţare europeană pentru ajutor în caz de concediere, arătând modul în care Europa poate oferi sprijin real comunităţilor locale.

Cu privire la modificările pe care le aprobăm în această seară, Agenţia de Dezvoltare pentru Estul Angliei salută faptul că va fi aprobată asigurarea formării profesionale orientate spre activitate, în format redus, personalizate şi declară că ne va ajuta mai susţinut să ne îndeplinim angajamentul regiunii noastre de a ajuta 124.000 de persoane doar prin intermediul fondurilor sociale europene.

În final, am fost foarte mândru că dl comisar Hübner a venit personal la Lowestoft, în circumscripţia mea electorală, pentru a lansa programul european de dezvoltare regională de 100 milioane GBP şi accentul pe care acesta îl pune pe asistarea companiilor din comunităţile noastre pentru a se adapta la dezvoltarea care se bazează pe emisii scăzute de carbon. Criza economică nu trebuie să ne împiedice să soluţionăm problema pe termen lung a schimbării climei. Într-adevăr, investiţiile în tehnologii ecologice în gestionare ar trebui să conducă eforturile de redresare. Estul Angliei intenţionează să rămână devotat acestui obiectiv.

 
  
MPphoto
 

  Marian Harkin (ALDE). – Dle preşedinte, vă felicit şi eu pentru această propunere deoarece este un răspuns direct şi tangibil din partea Uniunii Europene la criza economică actuală. Răspundem folosind instrumentele aflate la dispoziţia noastră, dar sunt de acord cu colegul meu, dl Beaupuy, atunci când acesta spune că trebuie să colaborăm şi să facem ceva rapid pentru familii şi comunităţi.

În al doilea rând, salut simplificarea şi flexibilitatea introdusă de această propunere. Aceasta este foarte necesară oricum. În repetate rânduri am auzit de la grupuri care accesează fonduri că sunt nemulţumite de formalism şi birocraţie. Deşi acest pachet nu va rezolva toate problemele lor, el va fi de ajutor.

În al treilea rând, apreciez în special faptul că acum sunt recunoscute drept cheltuieli eligibile contribuţiile în natură. În raportul meu privind contribuţia voluntariatului la coeziunea economică şi socială, care a fost aprobat de acest Parlament, am solicitat punerea în aplicare a acestei măsuri. Aceasta înseamnă că contribuţiile voluntarilor şi ale altora vor fi luate în calcul la diferite proiecte şi, cu toate că a fost necesară criza economică actuală pentru a acţiona în această direcţie, măsura este binevenită.

Ea va recunoaşte într-un mod practic contribuţia voluntarilor şi timpul acordat voluntariatului şi modul în care aceasta poate fi, de asemenea, o parte a soluţiei pentru criza prezentă. În acest mod lucrăm împreună cu cetăţenii noştri ca parteneri. Ştim din conturile satelit publicate de diferite state membre că sectorul nonprofit reprezintă între cinci şi şapte procente din PIB. În prezent recunoaştem şi preţuim acest sector şi le spunem cetăţenilor noştri: eforturile voastre, timpul vostru, angajamentul vostru sunt importante şi lucrăm împreună cu voi.

 
  
MPphoto
 

  Guntars Krasts (UEN).(LV) Mulţumesc, dle preşedinte. Susţin modificările propuse de comisia responsabilă cu propunerea Comisiei privind eficienţa energetică şi investiţiile în energie regenerabilă în sectorul locuinţelor. Propunerea comisiei va încuraja o creştere a cererii şi un flux mai rapid al lichidităţilor în măsuri menite să crească eficienţa energetică. Statele membre au acum oportunitatea să direcţioneze aceste resurse pentru a obţine efectul maxim de creştere a eficienţei energetice. Cele mai complete rezultate ar fi obţinute prin utilizarea acestor resurse pentru obiective care ar oferi libertate de acţiune iniţiativelor consumatorilor în ceea ce priveşte creşterea eficienţei energetice şi cele mai încurajatoare măsuri ar fi cele care reduc riscurile pentru cei care se gândesc să investească ei înşişi în eficienţa energetică. Admit faptul că, cu toate acestea, comisia ar trebui să ofere unele orientări privind acest subiect pentru activităţile ulterioare ale statelor membre. O astfel de abordare ar avea nu doar un efect de multiplicator pentru stimularea economiei, ci ar încuraja, de asemenea, o răspândire mai rapidă a unei înţelegeri a economiei de energie în statele membre. Cantitatea de resurse disponibile va determina totuşi statele membre să restricţioneze numărul persoanelor care primesc asistenţă şi, în acest sens. ar fi rezonabil să fie ghidate de propunerea Comisiei, prin direcţionarea acestor resurse, în primul rând, către gospodăriile cu venituri mai mici. Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Jan Olbrycht (PPE-DE).(PL) Dle preşedinte, astăzi discutăm modificări foarte importante. Acestea sunt importante nu numai ca răspuns la dificultăţile cauzate de criza financiară, ci şi pentru că acestea pot afecta natura coeziunii politice în perioada de după 2013. În mod clar, introducerea unor schimbări atât de semnificative nu poate fi percepută doar ca o măsură temporară.

Pentru prima dată am fost martorii măsurilor luate de Comisia Europeană, acţionând în acord cu Parlamentul şi Consiliul, care au fost de mult timp subiectul dezbaterii şi care au părut foarte dificile. În esenţă, am asistat la o simplificare reală, o accelerare reală şi, bineînţeles, la o schimbare de strategie prin includerea acţiunii pentru investiţii în domeniul măsurilor de economisire a energiei. Acest lucru trimite un semnal foarte pozitiv în sensul că noi putem reacţiona la situaţie în etapa de programare şi nu rămânem fideli în mod dogmatic la principiile declarate mai devreme.

Parlamentul European are tendinţa să fie perceput mai curând ca un partener recent al Consiliului şi al Comisiei. Cu toate acestea, Parlamentul este hotărât ca acţiunile sale să demonstreze bunăvoinţa noastră de a coopera la găsirea unei soluţii rapide la noile dificultăţi cu care ne confruntăm.

 
  
MPphoto
 

  Gábor Harangozó (PSE). (HU) Cred că, de fapt, astăzi ar trebui să sărbătorim. Parlamentul pledează de mulţi ani că ar trebui nu doar să oferim finanţare pentru măsuri fictive în sectorul locuinţelor, ci să întreprindem măsuri reale.

O proporţie semnificativă a populaţiei UE locuieşte în apartamente de bloc. Prin dezvoltarea acestor proiecte de locuinţe, putem să îmbunătăţim în mod simţitor situaţia materială a rezidenţilor acestora şi să reducem consumul de energie al clădirilor, precum şi să creăm şi să menţinem locuri de muncă. Modificările actuale fac posibilă renovarea a 90% dintre blocurile-turn din ţara mea şi acest lucru este în orice caz un pas enorm.

Totuşi, deoarece fondurile vor continua să finanţeze astfel de renovări doar în zonele urbane, nu ne putem bucura fără rezerve. Populaţia săracă din zonele rurale, care are mai mare nevoie de finanţare, este încă o dată lăsată să se descurce prin mijloace proprii. Deoarece nu dorim să punem în pericol programul pentru blocurile-turn, care este important pentru noi toţi, în cele din urmă am fost de acord să nu propunem amendamente în acest moment. În schimb, totuşi, dorim ca, înainte de vacanţa de vară, Comisia să includă recomandarea noastră în acest pachet.

Primul şi cel mai important pas către integrarea socială eficientă şi durabilă a zonelor celor mai dezavantajate constă în eliminarea definitivă a excluderii şi ghetourilor. Renovarea aşezărilor care au fost separate este pur şi simplu fără sens. În locul renovării, soluţia este reconstrucţia susţinută prin programe complexe, care creează locuri de muncă în vederea integrării sociale.

Dragi colegi, vom avea într-adevăr motiv să sărbătorim atunci când, în locul ghetourilor rurale dezrădăcinate, persoanele care lucrează în cooperativele sociale nou-create le vor spune copiilor lor, după ce se întorc acasă, să studieze şi să se străduiască deoarece pot deveni orice îşi doresc.

 
  
MPphoto
 

  Samuli Pohjamo (ALDE).(FI) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, în primul rând doresc să mulţumesc raportorilor pentru munca lor excelentă de pregătire. Amendamentele propuse la regulamentele privind fondurile structurale vor accelera folosirea fondurilor şi vor simplifica regulile şi astfel, acestea merită cu adevărat sprijinul nostru. În acest mod ne putem asigura că banii din fondurile structurale pot fi cheltuiţi pentru redresare şi pot preveni impactul negativ al recesiunii asupra economiei şi ocupării forţei de muncă. De asemenea, acesta este un început bun pentru reforma politicii structurale şi regionale a UE, al cărei scop trebuie să fie simplificarea şi accelerarea procedurilor şi stimularea flexibilităţii şi obţinerii de rezultate.

În timp ce reducem birocraţia cu privire la regulamentele Uniunii Europene şi ne concentrăm asupra obţinerii unor rezultate mai bune, trebuie să ne asigurăm că şi statele membre se îndreaptă în aceeaşi direcţie. Trebuie acordată mai multă putere regiunilor şi participanţilor locali, iar administraţia centrală trebuie să-şi relaxeze supravegherea severă.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DNA ROURE
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska (UEN).(PL) Doamnă preşedintă, actuala criză impune stimularea activităţii economice, sprijinirea protecţiei locurilor de muncă şi protejarea celor care devin şomeri. Propunerea Comisiei de a lărgi sfera cheltuielilor acoperite de Fondul Social European reprezintă un pas în direcţia potrivită.

Includerea finanţărilor pentru plata sumelor forfetare, precum şi pentru cheltuielile directe şi cele mixte, şi nestabilirea unei limite superioare pentru plăţi reprezintă toate măsuri foarte utile pentru o mai bună utilizare a resurselor Fondului Social European. Introducerea plăţii sumelor forfetare pentru cheltuielile directe şi cheltuielile indirecte de până la 50 000 EUR va simplifica procedurile administrative. Va elimina întârzierile survenite în aplicarea obiectivelor fondului. Având în vedere urgenţa introducerii acestor măsuri, susţin adoptarea propunerii fără amendament. Doresc să mulţumesc dnei Harkin pentru că a atras atenţia asupra recunoaşterii importanţei muncii voluntare.

 
  
MPphoto
 

  Maria Petre (PPE-DE). - Aş vrea să salut de la începutul intervenţiei mele ideea acestor măsuri coordonate şi să mulţumesc în mod special raportorilor pentru munca pe care au făcut-o.

Ştim cu toţii care sunt efectele crizei în fiecare din ţările noastre, de la reducerea creşterii economice şi a perspectivelor de muncă, la creşterea deficitului bugetar şi la recesiune. Politica europeană de coeziune poate fi în acest context un instrument în egală măsură credibil şi eficient. Europa, ştim foarte bine, este puternic afectată de criză şi faptul că Uniunea a putut reacţiona atât de rapid pentru a găsi soluţii este încurajator.

Decizia de a modifica regulamentele fondurilor existente, care şi-au demonstrat deja eficienţa, este cea mai adecvată. Crearea unui fond specific de răspuns la criză ar fi fost o procedură mult prea lungă. Simplificarea criteriilor de eligibilitate a cheltuielilor, creşterea prefinanţării din fondurile FEDER şi Fondul social european şi accelerarea cheltuielilor pentru proiectele majore sunt măsuri care sper să ajute statele membre să iasă din criza economică şi financiară.

În paralel cu criza economică, ştim bine, Europa cunoaşte şi o criză energetică. Măsura care permite utilizarea Fondului de Dezvoltare Regională pentru investiţiile în materie de eficienţă energetică şi energie regenerabilă în locuinţe o să aibă, din punctul meu de vedere, un mare impact. România, ca şi celelalte state din Europa Centrală şi de Est, cunoaşte multe probleme referitoare la locuinţele multietajate. Vechile clădiri sunt extrem de prost izolate şi locuitorii, în mare parte, nu pot să-şi izoleze pe resursele proprii locuinţele.

Sperăm ca această măsură să ajute cetăţenii europeni să facă economie de energie, atât în ceea ce priveşte buzunarul lor, cât şi ceea ce ţine de fenomenul încălzirii globale. Guvernul actual al României a stabilit că această măsură este o măsură de grad 0 ca prioritate şi facilităţile care au fost adoptate permit ca această prioritate să fie una deja asigurată.

 
  
MPphoto
 

  Stavros Arnaoutakis (PSE). - (EL) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, prezentul pachet de amendamente la prevederile regulamentelor fondurilor structurale reprezintă un pas important în direcţia simplificării şi activării directe a resurselor, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional şi local.

Reprezintă un pas important pentru revigorarea economiei europene în mijlocul unei crize fără precedent care afectează în fiecare zi tot mai mult economia reală la toate nivelurile. Aceasta este o măsură care corespunde solicitării îndelungate a Parlamentului European în favoarea unor proceduri mai simple şi a creşterii flexibilităţii în ceea ce priveşte aplicarea normelor referitoare la fondurile structurale.

Care este răspunsul liderilor de astăzi la criza majoră cu care ne confruntăm în prezent? Unde sunt politicile europene? Pentru a se asigura că lichidităţile necesare ajung la beneficiari şi că punerea în aplicare a proiectelor va începe imediat, statele membre trebuie să reacţioneze la împrejurări. Resursele politicii de coeziune trebuie să fie puse imediat şi fără întârziere la dispoziţia beneficiarilor reali, la nivel regional şi local. Scopul activării programelor operaţionale ar trebui să consiste în protejarea locurilor de muncă, a spiritului antreprenorial şi a competitivităţii şi utilizarea resurselor naturale, culturale şi umane din fiecare regiune.

Numai activarea imediată a programelor va contribui la protejarea coeziunii şi la prevenirea creării unor noi divergenţe.

Fie ca actuala criză să reprezinte o oportunitate de a ne uni vocea, astfel încât să existe o voce europeană în ceea ce priveşte rezolvarea tuturor problemelor cu care ne confruntăm.

 
  
MPphoto
 

  Toomas Savi (ALDE). - Doamnă preşedintă, aderarea la UE a permis accesarea fondurilor structurale şi de coeziune ale Uniunii Europene, din care Republica Estonia a beneficiat de circa 800 milioane EUR în perioada 2004-2006, în timp ce alte 3,4 miliarde EUR au fost alocate pentru perspectiva financiară 2007-2013.

În ciuda gravităţii crizei economice, obiectivul fondurilor Uniunii Europene, care constă în eliminarea diferenţelor de dezvoltare din cadrul Uniunii, este mai aproape de a fi îndeplinit.

Salut pe deplin propunerea adresată de Comisie Consiliului, de a aloca încă 6,3 miliarde EUR în vederea contracarării efectelor negative ale crizei economice, adică în vederea accelerării aplicării fondurilor în folosul economiei reale.

Cu toate acestea, sunt de acord cu dna raportoare García Pérez că este nevoie de o abordare uniformă în toate statele membre pentru a evita creşterea discrepanţelor din cadrul Uniunii Europene şi utilizarea necorespunzătoare a banilor contribuabililor europeni.

 
  
MPphoto
 

  Rolf Berend (PPE-DE). (DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, există numeroase căi de a aborda efectele de durată ale crizei financiare şi economice neprevăzute. Acest pachet de revizuire, acest demers legislativ din cadrul planului european de redresare economică a fost conceput ca un răspuns adecvat – deşi nu suficient – la această situaţie temporară, deşi neobişnuit de critică.

Acesta răspunde, printre altele, solicitării adresate în mod repetat de Parlamentul European în ultimii ani privind o mai mare simplificare a procedurilor şi sporirea flexibilităţii aplicării regulilor existente în cadrul regulamentului privind fondurile structurale. Aş dori să subliniez că trebuie salutat şi faptul că un amendament la articolul 7 – „Eligibilitatea cheltuielilor” – va permite statelor membre şi regiunilor UE să investească în măsuri privind eficienţa energetică şi energia regenerabilă în locuinţe, cu ajutorul fondurilor structurale ale UE şi că această măsură nu este destinată doar gospodăriilor cu venituri mici. Amendamentul în cauză elimină aşadar în mod just referirea la „gospodăriile cu venituri mici” şi impune în schimb un plafon de 4% din alocările totale ale Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR) pentru fiecare stat membru pentru astfel de cheltuieli. Aceasta este doar una dintre numeroasele îmbunătăţiri propuse.

Pe scurt, ducerea la îndeplinire a acestui pachet global ar accelera cheltuielile şi ar face astfel disponibile mai multe lichidităţi de la FEDR, Fondul Social European (FSE), Fondul de coeziune şi fondurile structurale pentru punerea în aplicare a obiectivelor necesare şi ar simplifica regulile, permiţând o aplicare rapidă a programelor.

În opinia mea, aceasta reprezintă o contribuţie eficientă, deşi deocamdată insuficientă, pentru combaterea crizei actuale.

 
  
MPphoto
 

  Lidia Geringer de Oedenberg (PSE).(PL) Doamnă preşedintă, Uniunea Europeană se confruntă cu o criză la scară largă ale cărei efecte sunt actualmente imposibil de anticipat. Am remarcat o scădere a ritmului creşterii economice, deficite bugetare mărite şi o creştere substanţială a şomajului. Politica europeană de coeziune cu un buget de 347 miliarde EUR pentru anii 2007-2013 pare a fi unul dintre instrumentele cele mai eficiente de restimulare a investiţiilor şi de oferire a unor finanţări publice suplimentare pentru economiile naţionale.

Comisia a adoptat deja o serie de măsuri destinate introducerii unor modificări ale pachetului existent de regulamente privind fondurile structurale. Modificările sunt menite să accelereze cheltuielile, să sporească lichidităţile referitor la punerea în aplicare a proiectelor şi să simplifice măsurile care facilitează o aplicare rapidă a proiectelor în regiuni. Principalele domenii de acţiune privesc creşterea sprijinului din partea Băncii Europene de Investiţii (BEI), a Fondului European de Investiţii (FEI) şi simplificarea eligibilităţii cheltuielilor. Se preconizează, de asemenea, plata sumelor forfetare şi accelerarea cheltuielilor pentru proiectele mari.

Salut măsurile rapide luate de Comisia Europeană şi modificările legislative propuse. Cu toate acestea, există o altă măsură importantă care a fost omisă şi care se impune. Ar fi vorba de crearea unui sistem de gestionare şi control care să garanteze existenţa unor lichidităţi autentice în întregul sistem economic al Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Oldřich Vlasák (PPE-DE). (CS) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, propunerea Comisiei Europene a oferit tuturor statelor membre posibilitatea de a investi resursele obţinute prin fondurile structurale în vederea transformării şi reparării locuinţelor multietajate şi a altor clădiri. Acest lucru este deosebit de important pentru Republica Cehă, deoarece până la 26% dintre cetăţenii cehi locuiesc în blocuri-turn învechite. Dacă propunerea va fi adoptată mâine şi va fi, de asemenea, aprobată formal de Consiliul de Miniştri în aprilie, aceasta va oferi posibilitatea de a investi încă 16 miliarde CZK în sistemele de încălzire ale apartamentelor şi caselor, şi nu doar în Republica Cehă. Personal, salut şi eliminarea cerinţei de utilizare a fondurilor numai pentru gospodăriile cu venituri reduse, pe care o consider problematică, întrucât aceste gospodării sunt definite în diverse moduri în cadrul normelor naţionale.

După părerea mea, statele membre trebuie să poată decide ce categorii de clădiri sunt eligibile pentru finanţare în conformitate cu normele lor şi să determine propriile criterii în funcţie de necesităţile lor. Trebuie să facem posibilă existenţa unor locuinţe de o calitate mai bună şi mai ieftine pentru toţi, nu doar pentru cei care locuiesc în locuinţe sociale. Este regretabil faptul că a fost nevoie de criza financiară pentru a ne determina să sprijinim sporirea investiţiilor în locuinţe şi introducerea acestor măsuri pe întreg teritoriul UE. Însă eu salut pe deplin această decizie, deoarece, în prezent, oamenii trebuie să îşi cheltuiască banii cu mare atenţie şi astfel îi vom ajuta să reducă valoarea facturilor la încălzire şi apă caldă, diminuând în acest mod costurile de întreţinere. Potrivit unei estimări a organizaţiei CECODHAS, gospodăriile europene pot reduce aceste cheltuieli, în medie, cu 450 EUR pe an, iar acest lucru reprezintă un ajutor palpabil.

 
  
MPphoto
 

  James Nicholson (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, în primul rând, doresc să felicit raportorii pentru munca eficientă depusă pentru redactarea acestor rapoarte, pe care le încredinţez Camerei. Consider că acest sprijin trebuie salutat călduros.

Dacă statele membre profită de această ocazie pentru a utiliza în întregime cele patru procente din finanţarea provenită din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) pentru a facilita investiţiile în eficienţa energetică în sectorul locuinţelor, acest lucru va avea un impact pozitiv atât asupra economiilor noastre, cât şi asupra mediului. Este îmbucurător să vedem că o astfel de propunere vine din partea Comisiei şi vizează problemele cauzate de criza economică şi cele legate de mediul înconjurător deopotrivă.

Raportul reprezintă o veste bună mai ales pentru multe dintre vechile state membre şi constat cu satisfacţie că vechile state membre vor avea acum posibilitatea de a utiliza o proporţie din fondurile FEDR pentru intervenţii care promovează eficienţa energetică în sectorul locuinţelor. Mă bucur să văd că criteriile de eligibilitate au fost extinse şi nu se vor limita la locuinţele cu venituri mici.

Însă trebuie, de asemenea, să fim conştienţi că acest lucru nu reprezintă o creştere a finanţării. Acum depinde de autorităţile naţionale şi regionale să folosească această ocazie pentru a redirecţiona procentajul din fondurile FEDR pentru finanţarea acestor proiecte. Acest lucru poate atrage după sine reordonarea pe lista de priorităţi a unor componente ale programelor lor operaţionale. Eu cred că, pe termen lung, acest lucru va merita.

 
  
MPphoto
 

  Luca Romagnoli (NI).(IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aceste măsuri ale Comisiei par să fie sigure, mai mult sau mai puţin. Acordarea directă de contracte Băncii Europene de Investiţii şi Fondului European de Investiţii pare o idee bună, la fel ca simplificarea procedurilor şi accelerarea plăţilor.

Însă, mai presus de toate, există o recomandare fundamentală: transparenţa la nivel naţional şi regional privind utilizarea fondurilor, care, după părerea mea, lipseşte în unele cazuri. Controalele şi plăţile trebuie să fie efectuate rapid. În anumite regiuni din Italia, precum Lazio, fondurile pentru agricultori sunt plătite la câteva luni sau, în unele cazuri, la câţiva ani după ce au fost transferate de la Uniunea Europeană, dar timpul nu îmi permite să dau mai multe exemple. Aşadar, haideţi să atenuăm criza luând în considerare nu numai diferite tipuri de intervenţie, dar şi utilizarea eficientă şi oportună a fondurilor.

 
  
MPphoto
 

  Zita Pleštinská (PPE-DE).(SK) Fondurile structurale ne ajută, de asemenea, să facem faţă noii realităţi economice. Acestea permit statelor membre să optimizeze investiţiile UE ca un remediu eficace împotriva crizei economice actuale.

Parlamentul European, prin intermediul Comisiei pentru dezvoltare regională, solicită neîncetat simplificarea regulilor administrative. Mă bucur că, în sfârşit, Comisia a acordat atenţie acestui fapt, adoptând o poziţie comună alături de Consiliu.

Administraţia costisitoare, plăţile întârziate şi procedura complicată de verificare a eligibilităţii plăţilor creează dificultăţi financiare beneficiarilor finali. Numeroase autorităţi din ţara mea, Slovacia, dau adesea vina pe Bruxelles pentru faptul că pune un accent enorm pe birocraţie şi controlează conturile în mod exhaustiv. Aceştia uită că este important să se aleagă activitatea adecvată, conţinutul şi calitatea proiectului, aplicarea eficientă şi beneficiile proiectului.

Membrii echipelor de proiect trebuie să se concentreze pe proiecte de înaltă calitate care să fie benefice în ceea ce priveşte crearea unui mediu competitiv şi nu să stea ore întregi în birouri de contabilitate irosind timp preţios şi energie, ca să nu mai vorbim de teancurile de documente necesare pentru declaraţii. Verificarea elementelor neglijabile costă adesea mult mai mult decât valorează elementele în sine.

De aceea, eu sunt de acord cu extinderea utilizării sumelor forfetare şi a ratelor forfetare în cadrul regulamentelor privind Fondul European de Dezvoltare Regională şi cu introducerea a trei forme noi de plăţi eligibile: cheltuieli indirecte de până la 20% din nivelul cheltuielilor directe, sume forfetare de până la 50 000 EUR şi bareme unitare standard pentru cheltuieli individuale.

Din acest motiv, consider că pachetul de decizii adoptat de Comisia Europeană cu scopul de a spori flexibilitatea tragerilor din fondurile structurale de către statele membre reprezintă un răspuns pozitiv la criza economică actuală.

Eu cred că simplificarea regulilor şi finanţarea flexibilă vor ajuta statele membre să pregătească proiecte adecvate, concepute pentru sectoarele care vor aduce beneficii substanţiale. Trebuie să direcţionăm investiţiile spre eficienţa energetică şi energia regenerabilă în domeniul locuinţelor cu scopul de a crea noi locuri de muncă şi de a economisi energie. Prin sprijinirea tehnologiilor curate, putem contribui atât la redresarea industriei de automobile, cât şi la redresarea celei de construcţii.

 
  
MPphoto
 

  Avril Doyle (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, salut propunerea de modificare a regulamentului privind Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) pentru solicitarea de finanţări din FEDR pentru investiţii în eficienţa energetică şi energia regenerabilă în domeniul locuinţelor. Doresc, de asemenea, să salut modificarea adusă propunerii iniţiale a Comisiei de eliminare a restricţionării eligibilităţii la gospodăriile cu venituri reduse, în loc de limitare a eligibilităţii la intervenţiile care susţin coeziunea socială, lăsând statului membru libertatea de a determina categoriile exacte de locuinţe eligibile.

Însă am o întrebare concretă pentru Comisie, dacă se poate. Ce înţelegem prin eficienţă energetică (şi ne referim la ea în cadrul finanţării prin FEDR)? Va exista o metodă armonizată de calculare a eficienţei energetice în cele 27 de state membre sau vor exista metode diferite de calcul şi consideraţii distincte în fiecare stat membru? Atunci când vorbim despre eficienţa energetică şi investiţiile în eficienţa energetică în locuinţele private, de exemplu, va însemna acest lucru ceea ce înseamnă în conformitate cu Directiva privind performanţa energetică a clădirilor, în jurul căreia, în prezent, există o dezbatere privind necesitatea unui calcul armonizat sau a unei baze unice de calcul, care să gestioneze de fapt cifrele privind eficienţa energetică, pentru a fi siguri că investiţiile sunt utilizate pentru o eficienţă energetică reală sau pentru sporirea eficienţei energetice sau diminuarea problemelor legate de emisiile de CO2?

Acest aspect face parte din dezbaterea pe care am avut-o în această dimineaţă la un mic dejun al Uniunii întreprinzătorilor mici şi mijlocii (IMM) găzduit de colegul meu, dl Rübig, la care ni s-a spus foarte clar că există dificultăţi în obţinerea de fonduri pentru eficienţa energetică la nivelul clădirilor: dificultăţi de finanţare din cauza restrângerii creditării în cazul împrumuturilor. Trebuie să luăm în considerare subvenţiile şi diverse stimulente fiscale. Avem nevoie de o administraţie simplă, aşa că îi încurajăm pe proprietarii de locuinţe să utilizeze aceste fonduri, indiferent dacă acestea provin din FEDR sau de la statele membre. De fapt, trebuie să menţionez că guvernul nostru a lansat recent programul de subvenţionare pentru renovarea locuinţelor în vederea economisirii de energie.

Însă avem nevoie de o administraţie simplă. Avem nevoie de promovare astfel încât prin intermediul investiţiilor să se obţină nu doar o reducere a importurilor de combustibili fosili şi a emisiilor de dioxid de carbon, ci şi o reducere a costurilor energetice ale gospodăriilor.

 
  
MPphoto
 

  Ljudmila Novak (PPE-DE).(SL) Susţin pe deplin modificările propuse ale regulamentului, care vor extinde finanţarea forfetară şi vor permite utilizarea unui sistem de plată forfetară. Aceasta este o măsură adecvată, care, în împrejurări economice favorabile, ar reduce dificultăţile cu care se confruntă şomerii.

Cu toate acestea, înainte de a adopta aceste modificări, ţin să subliniez faptul că trei cetăţeni europeni din patru sunt de părere că Parlamentul joacă un rol important în formularea comună a politicilor europene. Conform aceluiaşi sondaj, Parlamentul inspiră cea mai mare încredere în rândul persoanelor chestionate. Cincizeci şi unu la sută dintre respondenţi au afirmat că au încredere în Parlamentul European, în timp ce doar 47% şi-au exprimat încrederea în Comisie, iar 42% în Consiliu. În plus, această Cameră a inspirat mai multă încredere decât Banca Centrală Europeană.

De ce enumăr aceste date statistice? Parlamentul European a constatat încă din 2005 că necesitatea unei mai mari simplificări este esenţială pentru fondurile structurale europene, în general, şi pentru Fondul Social European, în special. Cu toate acestea, Comisia abia a început să pună în aplicare recomandările noastre privind îmbunătăţirea condiţiilor în care cetăţenii şi firmele noastre desfăşoară activităţi comerciale, în condiţiile crizei actuale.

Deşi voi fi încântată dacă recomandările şi constatările noastre vor fi puse în aplicare cel puţin parţial, observ cu tristeţe că abordarea acestor dificultăţi se face din perspectiva tratării manifestărilor crizei şi nu a cauzelor ei. Sper totuşi că această experienţă va încuraja Comisia să ia măsuri mai rapide pe viitor şi că numeroasele comentarii şi propuneri importante şi legitime ale Parlamentului vor fi puse în practică mai devreme.

 
  
MPphoto
 

  Colm Burke (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, salut aceste noi propuneri. Acum trecem printr-o perioadă de criză. Constatăm pierderi substanţiale de locuri de muncă pe întreg teritoriul UE.

Astăzi au fost anunţate ultimele cifre privind şomajul din Irlanda. Rata şomajului a ajuns acum la 11%, faţă de 5,4% în urmă cu un an, ceea ce înseamnă mai mult decât o dublare a ratei în termeni reali. Aceste cifre sunt şocante şi înspăimântătoare. Însă, confruntaţi cu această situaţie sumbră, trebuie să găsim soluţii creative pentru a le oferi acelor şomeri aptitudinile, perspectivele şi speranţa unui viitor mai bun.

Fondul Social European (FSE), Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) şi Fondul de coeziune pot juca un rol crucial în acest sens. Prin vizarea acestor fonduri, ne putem reorganiza economiile pentru a ieşi din recesiune. Este de datoria noastră a tuturor – deputaţi europeni şi cetăţeni – să aducem acest lucru în atenţia publicului, care este foarte temător în această perioadă. Este de datoria noastră a tuturor să transmitem acest mesaj guvernelor noastre naţionale: aceste fonduri trebuie să fie acordate şi utilizate cât mai rapid şi mai eficient posibil. Salut, de asemenea, reducerea birocraţiei. Acesta este un pas în direcţia cea bună.

 
  
MPphoto
 

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE). - Anul 2010 este anul în care vom face revizuirea intermediară a modului de utilizare a fondurilor structurale şi cred că eficienţa energetică trebuie să fie o prioritate. Regret că nu au fost acceptate amendamente pentru aceste rapoarte.

În calitate de raportor pentru eficienţa energetică a clădirilor am propus creşterea cu până la 15% a cotei din FEDER ce poate fi utilizată pentru eficienţa energetică a clădirilor. Este vorba, de fapt, de o mai mare flexibilitate şi statele membre sunt cele care decid dacă şi cât vor să aloce pentru acest domeniu.

Înţeleg urgenţa; statele din UE 15 trebuie să poată utiliza fondurile structurale pentru eficienţa energetică şi cred că astfel se va face un schimb de bune practici şi statele membre noi vor putea fi sprijinite. Solicit Comisiei ca, până la 30 iunie 2010, să vină cu o nouă propunere legislativă astfel încât să crească plafonul maxim la 15% sau chiar să existe un prag minim de 10% a cotei din FEDER pentru eficienţa energetică a clădirilor.

 
  
MPphoto
 

  Fiona Hall (ALDE). – Doamnă preşedintă, discuţiile privind eficienţa energetică au reliefat în repetate rânduri faptul că se pot face mult mai multe – şi mai repede – dacă finanţările ar fi disponibile de la început. De aceea este atât de important să facem posibilă cheltuirea fondurilor provenite din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) în vederea eficienţei energetice, nu numai în UE 12, ci şi în UE15.

În pofida unor progrese considerabile, ministrul britanic al locuinţelor a recunoscut că doar 1% din fondul locativ actual este suficient de eficient din punct de vedere energetic pentru a împiedica lipsa de combustibil. În regiunea din care provin, nord-estul Angliei, una din zece locuinţe au fost catalogate ca având un factor de risc de categoria întâi pentru sănătate deoarece sunt foarte reci şi prost izolate.

Prin urmare, salut această modificare şi îndemn toate statele membre şi regiunile să profite din plin de noua flexibilitate. Pentru a aborda schimbările climatice, lipsa de combustibil, şomajul şi securitatea energetică, solicit Comisiei, asemenea dnei Ţicău, să crească în mod considerabil plafonul actual în timp util, aşa cum solicita şi Comisia pentru industrie, cercetare şi energie în votul său de marţi privind reformarea.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Stihler (PSE). – Doamnă preşedintă, ţin să le mulţumesc raportorilor. Una dintre numeroasele acţiuni pe care trebuie să le întreprindă statele membre pentru a-i ajuta pe cei care îşi pierd locurile de muncă să reintre în câmpul muncii cât mai curând posibil constă în căutarea unor modalităţi de utilizare a fondurilor structurale europene într-un mod mai eficient în vederea ajutorării persoanelor afectate de criza economică mondială.

Este interesant faptul că dezbatem acest subiect în ajunul reuniunii G20. Reuniunea G20 are potenţialul de a demara procesul de stabilire a unor reguli globale privind finanţele, reguli care sunt necesare pentru a preveni repetarea unui astfel de dezastru economic.

Trebuie să transformăm locurile de muncă şi chestiunile sociale în puncte-cheie în cadrul alegerilor europene. Cele 25 de milioane de persoane din toată UE care îşi vor pierde locul de muncă până la sfârşitul anului ar trebui să fie punctul central al acţiunilor noastre din această Cameră în vederea redresării economiei şi a contribuirii la reintegrarea profesională a acestora.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedintele Comisiei. (FR) Doamnă preşedintă, în primul rând, doresc să le mulţumesc dnei García Pérez, dnei Jöns şi dlui Angelaka pentru rapoartele excelente şi tuturor membrilor care au luat cuvântul.

În marea majoritate a acestor discursuri a fost exprimat sprijinul pentru măsurile propuse de Comisie, subliniindu-li-se relevanţa în ceea ce priveşte eficienţa combaterii efectelor crizei asupra economiei europene. În numele Comisiei, ţin să vă mulţumesc pentru acest lucru.

Discursurile dvs. au reliefat dorinţa Parlamentului European de a pune la dispoziţia Uniunii Europene resursele necesare pentru contracararea efectelor crizei pe teren. Aţi insistat asupra necesităţii de a acţiona rapid, iar acesta este obiectivul nostru. Preşedinţia cehă, căreia doresc să îi mulţumesc pentru sprijin, este, de asemenea, decisă să permită adoptarea finală a reglementărilor cât mai curând posibil.

Dacă facem o presupunere rezonabil de optimistă, noile reglementări ar putea intra în vigoare în săptămânile următoare şi ar produce, aşadar, efecte rapide asupra programelor operaţionale. Avansurile, în special, ar putea fi plătite în întregime la începutul lui mai.

Mai mult, unele discursuri au insistat asupra introducerii unui sistem riguros de supraveghere a aplicării acestor măsuri şi asupra prezentării unui raport în 2010, care să indice rezultatele obţinute. Comisia şi-a luat acest angajament, care este inclus în declaraţia pe care am înaintat-o preşedinţiei.

Prin urmare, instituţiile europene vor fi avut nevoie de doar patru luni pentru a pregăti şi aproba acest pachet legislativ. Doresc să fac câteva precizări privind chestiunea eficienţei energetice, care a fost ridicată în numeroase discursuri.

Doresc să atrag atenţia Parlamentului că va avea loc un atelier pe această temă în luna iunie, în cadrul unui seminar cu autorităţile de gestionare ale statelor membre. Le solicităm statelor membre să ne prezinte intenţiile lor privind timpul de executare în rapoartele strategice pe care trebuie să le întocmească pentru sfârşitul lui 2009.

În mod evident, dată fiind actuala stare de fapt, statele membre sunt cele cărora le revine sarcina de a defini criteriile şi măsurile eligibile privind eficienţa energetică. În asta constă subsidiaritatea. Însă este adevărat că în prezent o directivă privind eficienţa energetică este în curs de examinare şi, de îndată ce această directivă va fi adoptată, va trebui să fie aplicată, desigur. Mai mult, îi voi susţine bucuros pe acei membri care au subliniat că cercetarea în domeniul eficienţei energetice a clădirilor are dublul avantaj de a crea locuri de muncă, permiţându-ne, în consecinţă, să ne pregătim pentru viitor, şi de a ne ajuta să rezolvăm problemele încălzirii globale.

Aş dori să precizez şi faptul că, lăsând la o parte această criză, care, într-un fel, a dus la o cooperare foarte strânsă între instituţii, este din ce în ce mai important să putem stabili un parteneriat între Comisie şi Parlament, care să se bazeze pe un nivel ridicat de încredere. Comisia a încercat să răspundă în mod eficient provocării impuse de criza economică şi financiară şi, în acelaşi timp, a dorit să profite de această discuţie interactivă cu statele membre şi Parlamentul European pentru a răspunde solicitărilor de simplificare a acestor proceduri şi politici.

Bineînţeles că ar fi putut fi incluse şi alte propuneri în cadrul planului de redresare. Nu au fost incluse toate, însă acestea vor constitui tema de dezbatere a discuţiilor pe care Comisia le va iniţia pentru a consolida efectele planului de redresare şi a oferi facilităţi suplimentare autorităţilor naţionale de administrare a proiectelor. De aceea, în luna noiembrie, Comisia a înfiinţat un grup de lucru privind simplificarea. Ca urmare a activităţii acestuia a rezultat crearea proiectului de revizuire a regulamentului de punere în aplicare al Comisiei. Ar putea urma şi alte propuneri de modificare a regulamentului general şi a regulamentelor specifice fiecărui fond.

Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, este evident că toate observaţiile făcute pe parcursul acestei dezbateri vor fi foarte utile şi vor fi binevenite şi altele. Doresc să mulţumesc în mod deosebit Parlamentului European pentru angajamentul său de a rezolva mai rapid problemele serioase cauzate de criză.

În ceea ce priveşte modificările la proiectul de regulament privind Fondul European de Dezvoltare Regională prezentat de dna Schroedter, trei dintre acestea se referă la considerente, iar una la dispoziţiile de fond. În ceea ce priveşte considerentele − amendamentele 8-10 − includerea acestora nu ar fi schimbat sensul general al propunerilor prezentate de Comisie, însă ar fi prelungit procedura de adoptare a regulamentului.

Cât priveşte modificarea dispoziţiilor de fond, Comisia nu se opune principiului. Cu toate acestea, Comisia intenţionează să adopte un mecanism care nu a fost inclus în textul de compromis al Consiliului, întrucât textul prezenta dificultăţi în ceea ce priveşte punerea în aplicare în statele membre.

A trebuit să fac aceste clarificări şi am făcut acest lucru la finalul discursului. Încă o dată, doresc să mulţumesc Parlamentului pentru că ne-a permis să acţionăm mai rapid pentru a limita efectele dureroase ale crizei, pe care unii dintre dvs. le-aţi subliniat şi le-aţi descris atât de bine.

 
  
MPphoto
 

  Iratxe García Pérez, raportoare. (ES) Dle comisar, ţin să vă mulţumesc pentru explicaţiile privind dezbaterea de astăzi. Cred că sunteţi conştient că această cvasiunanimitate de astăzi din această cameră în ceea ce priveşte propunerea care tocmai a fost dezbătută nu este doar o coincidenţă.

De fapt, aşa cum comenta colega noastră, dna Creţu, acest lucru a demonstrat voinţă politică, arătând că putem colabora la căutarea unor soluţii la actuala criză. De fapt, această criză dă naştere la situaţii realmente dificile şi la sărăcie în rândul cetăţenilor europeni.

Însă a fost şi un exerciţiu de responsabilitate, după cum aţi subliniat şi dvs.; repet, un exerciţiu de responsabilitate, deoarece eram conştienţi că această propunere care ne-a fost prezentată astăzi ar fi putut fi mai bună. Am fi putut include alte elemente în această propunere pentru a accelera sau simplifica procedurile, însă eram conştienţi că, pentru a pune în aplicare aceste măsuri cât mai repede, era necesar ca rapoartele să rămână în forma în care sunt în prezent.

De aceea, aş avea o singură rugăminte la adresa Comisiei: având în vedere că avem un plan revizuit de simplificare a formalităţilor, după cum s-a anunţat, sper că Parlamentul va juca un rol mai important în dezbaterea şi planificarea acestor noi iniţiative. Fac această rugăminte atât în numele acestei camere, cât şi al administraţiilor locale, care sunt implicate direct în aceste proiecte şi îşi cunosc nevoile specifice în ceea ce priveşte punerea în aplicare a diferitelor iniţiative.

 
  
MPphoto
 

  Emmanouil Angelakas, raportor. (EL) Doamnă preşedintă, dle comisar, vă mulţumesc. Vreau să fac câteva comentarii cu privire la ceea ce tocmai s-a spus.

Dle comisar, m-a bucurat foarte mult declaraţia dvs. potrivit căreia avansurile vor începe probabil să fie plătite la începutul lui mai şi, prin urmare, presupun că aceste modificări vor fi publicate în Jurnalul Oficial într-un timp rezonabil de două, trei sau patru săptămâni începând de mâine, astfel încât să poată fi aplicate după cum aţi afirmat. Acesta este primul meu comentariu.

Ca un al doilea comentariu, vreau să vă spun că trebuie să modificaţi şi să simplificaţi şi alte regulamente într-un ritm alert pe parcursul noii legislaturi, aşa cum au afirmat deja şi alţi deputaţi, şi că Parlamentul European doreşte să contribuie activ la studierea, evaluarea şi redactarea acestor regulamente.

Trebuie să vă spun că am avut mai multe propuneri şi idei, însă, având în vedere caracterul urgent al problemei, majoritatea celor din comisie şi din Parlament au considerat că nu ar fi o idee bună să continuăm să luăm în considerare astfel de modificări.

Întrucât am înţeles că rata de absorbţie pentru sursele de energie regenerabilă în locuinţe va creşte, trebuie să spun că, potrivit cifrelor pe care le avem la dispoziţie, noile state membre utilizează în prezent doar 1-1,5%, ceea ce înseamnă că poate există mai multe dificultăţi. Eu consider că 4%, care reprezintă suma maximă alocată de Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), reprezintă un procent satisfăcător şi sper că lucrurile se vor îmbunătăţi.

De asemenea, salut declaraţia dvs. potrivit căreia veţi prezenta un raport privind planurile de redresare în a doua jumătate a anului 2010, pe baza programelor care vă vor fi transmise de statele membre.

Doresc să închei prin a sublinia, dle comisar, că natura complexă a procedurilor reprezintă prima problemă cu care se confruntă statele membre şi regiunile în aplicarea acestor proceduri. Acestea trebuie să fie simplificate imediat. Cred că şi dvs. veţi avea o contribuţie în acest sens, iar Parlamentul European vă va fi alături.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Dezbaterea în comun a fost închisă.

Votul va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris.(LT) Criza financiară şi recesiunea economică din prezent au un impact negativ asupra bugetelor publice. În majoritatea statelor membre, creşterea economică a scăzut substanţial, iar unele dintre acestea se confruntă chiar cu stagnare economică. Indicatorii privind şomajul au început să se înrăutăţească. Când apare o situaţie precum recesiunea economică, este foarte important ca Fondul Social European să fie utilizat în mod global pentru a rezolva problemele şomerilor, în special ale celor care sunt cel mai grav afectaţi.

Este foarte important ca principalele patru domenii ale activităţilor Fondului Social European să rămână aceleaşi:

- creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi întreprinderilor;

- crearea unor condiţii mai bune pentru ocuparea forţei de muncă, prevenirea şomajului, prelungirea activităţilor de lucru şi promovarea unei participări mai active pe piaţa muncii;

- îmbunătăţirea integrării sociale prin promovarea integrării în câmpul muncii a persoanelor care primesc asistenţă socială şi combaterea discriminării;

- promovarea parteneriatului în punerea în aplicare a reformei în domeniile ocupării forţei de muncă şi integrării.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE-DE), în scris. – Planul european extins de redresare economică, mai precis revizuirea Regulamentului privind Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER), prezintă o serie de oportunităţi pentru statele membre ale UE, cu atât mai mult cu cât criza economică internaţională duce la o încetinire a economiilor naţionale. Noua măsură propusă în raportul de revizuire a Regulamentului FEDER, referitoare la investiţiile în eficienţa energetică şi în utilizarea energiilor regenerabile în sectorul locuinţelor pentru toate statele membre este de natură benefica atât pentru crearea de noi locuri de muncă cât şi pentru îmbunătăţirea eficientei energetice a locuinţelor. Îndeplinirea obiectivelor strategiei comunitare pentru energie şi schimbări climatice este o problemă foarte serioasă, care nu ar trebui să ţină cont de criza economică sau alte considerente. În acest sens, propunerile de revizuire a FEDER împletesc eficient măsurile de contracarare a efectelor crizei economice (prin crearea de locuri de muncă, creşterea investiţiilor, etc.) cu măsurile de protejare a mediului (prin izolarea termică a locuinţelor şi investiţii în energiile regenerabile). Din aceste motive, cred că Raportul Investiţii în eficienţa energetică şi în energiile regenerabile în locuinţe este un pas important pe care îl face Uniunea şi am încredinţarea că statele membre vor şti să folosească la maxim această oportunitate.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Creţu (PSE), în scris. – Consecințele crizei în plan social se resimt tot mai dureros în toate statele membre. În special în ceea ce privește locurile de muncă, ne confruntăm cu o situație care se agravează accelerat în toate statele Uniunii Europene. Secretarul general al Organizației pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică atrage atenția asupra faptului că se estimează că rata șomajului in UE si in SUA ar putea atinge 10% in acest an. Este o creștere îngrijorătoare, in condițiile în care, în ianuarie, rata medie în UE era de 8%.

În Romania, chiar dacă rata oficiala este sub media europeană, s-a înregistrat, în ultimul an, o creștere cu 1% a ratei șomajului, aceasta ajungând la 5,3%. Ne așteptăm, însă, la o creştere accelerată, pe măsură ce tot mai multe întreprinderi vor fi nevoite să recurgă la concedieri şi pe măsură ce conaţionalii noştri care lucrează în străinătate vor reveni in tara din cauza pierderii locurilor de muncă.

De aceea, având în vedere această situaţie care ameninţa să degenereze într-o cascadă de dezechilibre sociale pe care riscăm să nu le mai putem controla, doresc să subliniez necesitatea acordării unei atenţii sporite problemelor şomerilor, care sunt cei mai afectaţi şi vulnerabili dintre noi în contextul acestei crize.

 
  
MPphoto
 
 

  Dragoş Florin David (PPE-DE), în scris. – Salut Propunerea Comisiei de a modifica Regulamentul privind FEDER, astfel încât toate statele membre şi regiunile din Uniunea Europeana să poată investi în măsuri legate de eficienţa energetică şi energiile regenerabile în locuințe, cu ajutorul fondurilor structurale.

În temeiul regulamentului în vigoare, FEDER susține deja intervențiile în sectorul locuinţelor, inclusiv eficienţa energetică, dar numai pentru noile state (UE-12) şi în anumite condiţii.

Este important să le fie permis statelor membre să îşi modifice prioritățile şi să îşi reprogrameze programele operaționale în vederea finanțării măsurilor în acest

domeniu, dacă aceștia îşi doresc.

Având în vedere faptul că a fost impus un plafon de 4% din fondurile totale FEDER alocate fiecărui stat membru, pentru cheltuielile legate de ameliorarea eficienţei energetice şi utilizarea energiilor regenerabile în locuinţele existente, este necesar ca acest plafon să crească până la 15%, astfel încât investiţiile în acest domeniu să aibă un impact cât mai mare asupra cetăţenilor Uniunii Europene.

În încheiere ţin să îl felicit pe raportor, domnul Emmanouil Angelakas pentru contribuţia adusă la acest raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Rumiana Jeleva (PPE-DE), în scris.(BG) Am intrat împreună în această criză şi împreună trebuie să o depăşim. Acest lucru înseamnă că trebuie să colaborăm atât în Europa, cât şi în restul lumii. Cu toate acestea, trebuie să terminăm mai întâi ceea ce avem de făcut aici, în Uniunea Europeană, mai exact, în Parlamentul European, unde sunt reprezentate interesele tuturor cetăţenilor europeni.

Propunerile Comisiei Europene pe care le studiem astăzi sunt menite să dea un nou impuls economiilor Europei, precum şi să contribuie la ieşirea acestora din recesiune. Modificările la regulamentul privind fondurile structurale în vederea luării în considerare a politicii de coeziune ne vor permite să dăm un nou avânt investiţiilor şi să contribuim la restabilirea încrederii în economii.

Aceste modificări sunt binevenite în special în ţările în care rata utilizării resurselor europene este redusă. Însă acest lucru va putea fi realizat doar dacă administraţiile naţionale corespunzătoare aplică şi normele generale ale bunei guvernări şi ale parteneriatului. Trebuie să punem capăt metodelor de lucru ineficiente şi practicilor corupte care, din păcate, sunt încă utilizate.

Trebuie să acţionăm acum, împreună. Asemenea raportorului PPE-DE, vă solicit să sprijiniţi propunerea Comisiei Europene de a modifica regulamentul privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune în ceea ce priveşte anumite dispoziţii legate de gestiunea financiară.

 
  
MPphoto
 
 

  Zbigniew Kuźmiuk (UEN), în scris.(PL) În legătură cu dezbaterea privind fondurile europene, aş dori să atrag atenţia asupra a patru propuneri ale Comisiei, menite să accelereze utilizarea de către beneficiari a resurselor financiare şi a fondurilor structurale.

1. Creşterea sprijinului acordat de Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi de Fondul European de Investiţii (FEI) pentru proiectele cofinanţate din fondurile structurale.

2. Simplificarea procedurilor privind eligibilitatea cheltuielilor în mod retroactiv până la 1 august 2006, implicând, de exemplu, includerea unei contribuţii în natură a beneficiarului în cheltuielile eligibile.

3. Creşterea plăţilor în rate din fondurile structurale cu 2%, permiţând astfel plata unor rate suplimentare în valoare de 6,25 miliarde EUR în 2009.

4. Accelerarea cheltuielilor pentru proiectele majore, printre alte măsuri, dând beneficiarilor posibilitatea de a trimite cererile de plăţi înainte de aprobarea proiectelor de Comisia Europeană.

Toate modificările menţionate anterior presupun creşterea lichidităţilor beneficiarilor. Acestea merită tot sprijinul şi trebuie aplicate cât mai curând posibil. Acelaşi lucru este valabil şi pentru dispoziţiile de simplificare.

 
  
MPphoto
 
 

  Adrian Manole (PPE-DE), în scris. – Potrivit cercetărilor, consumul de energie electrică în România este unul dintre cele mai ridicate din Europa Centrală şi de Est. Îmbunătăţirea managementului energiei ar putea fi un factor direct de creştere economică, de reducere a poluării şi de economisire a resurselor astfel încât acestea să fie folosite într-un mod cât mai productiv.

Pentru a atinge acest nivel în România este necesară informarea populaţiei privind avantajele economice ce pot fi obţinute prin practicile manageriale de eficienţă energetică, asigurând în acest scop, tuturor celor interesaţi, consultanţă cu privire la accesarea fondurilor FEDER privind tehnicile moderne de economisire a energiei.

În acest fel, va creşte confortul consumatorilor casnici, concomitent cu micşorarea facturilor la energie, creşterea utilizării eficiente a energiei pe întreg lanţul energetic, precum şi verificarea respectării legislaţiei în vigoare cu privire la eficienţa energetică. Acest lucru va determina în mod decisiv reorientarea politicii energetice bazată pe producţia de energie către o politică energetică activă de economisire a energiei, având drept scop economisirea resurselor prin conservarea energiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. – Mă bucur că în sfârşit facem paşi concreţi pentru reducerea birocraţiei în accesarea fondurilor europene, păcat însă că doar în condiţii de criză sunt înaintate propuneri pentru reglementări mai simple şi mai flexibile în privinţa fondurilor europene.

Doresc să insist pe un aspect important al acestor regulamente: creşterea pragului pentru investiţiile în eficienţa energetică a clădirilor. În statele care au trecut prin experienţa sistematizării urbane şi a industrializării forţate, problema eficienţei energetice a clădirilor este una care afectează milioane de cetăţeni. Până acum s-au utilizat extrem de puţin din aceste fonduri, dar consider că, la numai 2 ani după începerea perioadei actuale de programare financiară, nici nu putem avea o imagine exactă a ratei de absorbţie. De aceea, mărirea acestui prag era necesară, având în vedere numărul mare de beneficiari şi oportunitatea creării de locuri de muncă. Pentru România va rămâne însă o problemă, atâta timp cât, la solicitarea Comisiei, aceste acţiuni sunt eligibile doar pentru acele oraşe selectate ca poli de dezvoltare. Sper că se va concretiza şi promisiunea Comisiei de renegociere pe anumite axe ale programelor operaţionale deja aprobate, astfel încât să poată fi realocate fondurile pentru acele măsuri cu un potenţial mai mare de creştere economică.

 
  
MPphoto
 
 

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE-DE), în scris. – Propunerea de regulament care face obiectul acestui raport este un exemplu cu privire la modul în care banii europeni pot fi „puşi la muncă” pentru a aduce beneficii mai mari cetăţenilor europeni.

Iată că, fără a majora fondurile alocate, fără ca măsura luată să aibă implicaţii asupra bugetului comunitar - printr-o simplă îmbunătăţire a regulilor jocului - pot fi obţinute rezultate semnificative.

Aş sublinia faptul că, pentru statul pe care îl reprezint, România, aceste modificări înseamnă dublarea fondurilor comunitare care pot fi investite în reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe.

Aceste fonduri vor veni în completarea programului foarte ambiţios de izolare termică a blocurilor lansat de Guvernul român.

Ce înseamnă acest lucru? În primul rând reducerea risipei de energie. Apoi, implicit, reducerea importurilor de energie. Mai apoi, tot implicit, reducerea costurilor cu încălzirea locuinţei pe care le au de suportat cetăţenii.

Sper ca acesta să fie doar începutul şi ca Uniunea Europeană să promoveze tot mai mult investiţiile în eficienţa energetică.

Am susţinut această idee încă de la începutul mandatului meu de deputat în Parlamentul European şi de aceea voi vota mâine în favoarea raportului Angelakas şi în favoarea propunerii de regulament iniţiată de Comisie.

 
  
MPphoto
 
 

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris. – Raportul Angelakas aduce o simplificare bine venită a condiţiilor de eligibilitate pentru investiţiile în eficienţa energetică şi în energiile regenerabile în locuinţe. Extinderea utilizării ratelor fixe şi a sumelor forfetare va un impact pozitiv asupra gestionării zilnice a fondurilor structurale.

Modificarea articolului 7 din Regulamentul privind FEDER, cu scopul de a permite tuturor statelor membre UE să investească în măsuri legate de eficienţa energetică şi energiile regenerabile în locuinţe, cu ajutorul fondurilor structurale, este salutară nu numai în contextul actualei crize economice. Accesarea FEDER de către UE-27 reprezenta încă un pas spre atingerea obiectivului ca 20% din energia Europei să vină din surse regenerabile până în anul 2020.

Odată cu aderarea la UE, energiile regenerabile şi eficienţa energetică au devenit, şi în România, obiective obligatorii. În acest mod, în România, legislaţia de reabilitare termică a clădirilor de locuit va fi modificată, astfel încât 50% din fondurile necesare să fie acoperite de stat, proprietarii să plătească doar 20% din costuri şi autorităţile locale 30%. Pentru a da câteva cifre, la sfârşitul anului 2008 fuseseră reabilitate termic 1900 de apartamente. Pentru 2009, Ministerul Dezvoltării Regionale va aloca 130 de milioane de euro pentru reabilitarea termică, printre beneficiari numărându-se grădiniţe, şcoli, cămine de bătrâni.

 
  
MPphoto
 
 

  Theodor Dumitru Stolojan (PPE-DE), în scris. – Salut iniţiativa Comisiei Europene de a modifica unele condiţii financiare la fondurile structurale şi de coeziune, pentru ca mai mulţi bani cash să ajungă mai repede în statele membre. Consider că acest efort al Comisiei Europene trebuie să continue şi prin mărirea resurselor financiare alocate facilităţilor JASPER, JEREMIE, JESSICA şi JASMINE, care se dovedesc eficiente în accelerarea accesării fondurilor europene de către statele membre noi.

 
  
MPphoto
 
 

  Margie Sudre (PPE-DE), în scris.(FR) Revizuirea celor trei regulamente care guvernează fondurile structurale va spori flexibilitatea regiunilor Uniunii Europene în ceea ce priveşte administrarea şi programarea bugetelor oferite acestora în cadrul politicii europene de coeziune economică şi socială.

Fără a creşte capacitatea de finanţare oferită regiunilor, aceste dispoziţii le vor permite acestora să îşi redirecţioneze priorităţile pentru a concentra contribuţiile europene asupra proiectelor care oferă cel mai mare potenţial de creştere economică şi ocupare a forţei de muncă.

Regiunile vor putea de acum înainte să profite de cofinanţările din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) ca să investească în eficienţa energetică pentru toate categoriile de locuinţe, pentru a concepe programe prin care să doteze locuinţele cu izolaţie sau panouri solare.

În faţa recesiunii economiei europene, salut noua posibilitate de accelerare a plăţii fondurilor de asistenţă regională şi de simplificare a regulilor privind utilizarea acestor fonduri, cu scopul de a elibera lichidităţile pentru a permite punerea rapidă în aplicare a proiectelor noi în economia reală.

Este imperios ca États généraux de l’Outre-mer, care sunt responsabile de explorarea noilor oportunităţi de dezvoltare autohtonă în departamentele franceze de peste mări (DOM), să încurajeze autorităţile locale din regiunile noastre ultraperiferice să profite de aceste oportunităţi pentru a maximiza fără întârziere impactul politicilor comunitare asupra teritoriilor lor.

 
  
MPphoto
 
 

  Csaba Tabajdi (PSE), în scris. – (HU) Ca urmare a crizei economice, mai multe sute de mii de persoane şi-au pierdut locul de muncă în Uniunea Europeană şi peste 20 000 în Ungaria. În fiecare ţară a Europei, şomajul a crescut cu repeziciune. Criza economică se transformă într-o criză a ocupării forţei de muncă şi, potrivit sondajelor, pericolul de pierdere a locului de muncă reprezintă acum cea mai mare îngrijorare în rândul cetăţenilor europeni. Instrumentul cel mai eficient al Uniunii Europene de combatere a şomajului este Fondul Social European, ale cărui reguli sunt acum supuse unei simplificări considerabile în vederea accelerării plăţilor.

Modificările propuse de Comisia Europeană reduc birocraţia pe care o implică procesul de utilizare a acestei surse de finanţare şi facilitează accelerarea plăţilor. Plafonul de 50 000 EUR, plăţile forfetare asupra cărora s-a convenit anterior şi verificările stricte ex-post reduc la minimum şansele de comitere a unui abuz. Prin această măsură, Comisia Europeană a demonstrat încă o dată că, deşi dispune de resurse financiare limitate, dă dovadă de creativitate.

 

16. Intervenţii de un minut privind chestiuni politice importante
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinta. – Urmează intervenţii de un minut cu privire la chestiuni politice importante.

 
  
MPphoto
 

  Colm Burke (PPE-DE). – Doamnă preşedintă, dezvoltarea infrastructurii este esenţială pentru redresarea economică. Dacă în trecut economiile aflate în recesiune erau stimulate prin construcţia de drumuri şi căi ferate, care reprezenta un vector al prosperităţii viitoare, în prezent trebuie să ne concentrăm asupra infrastructurii tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor ca un catalizator al creşterii economice viitoare.

În acest context, doresc să atrag atenţia asupra situaţiei alarmante din Irlanda privind aşa-numitul decalaj digital. Din cauza neglijenţei de care guvernul a dat dovadă ani la rândul în vremurile de înflorire economică, există acum zone vaste din Irlanda rurală care au conexiuni lente, sub nivelul standard, iar partea cea mai gravă este că, în 28% dintre cazuri, nu există acces la conexiunea de bandă largă. Cum putem aduce prosperitate şi crea oportunităţi în comunităţile noastre rurale fără a le pune la dispoziţie mijloacele de realizare a acestor obiective? Cum le putem spune tinerilor noştri agricultori că nu pot beneficia de tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor pentru a-şi dezvolta întreprinderile agricole din cauză că nu le-am oferit posibilitatea de a se conecta?---

Salut recentele declaraţii ale Comisiei care prezintă în detaliu cheltuielile din fondurile UE în vederea abordări acestei mari provocări. În concluzie, nu trebuie să neglijăm eliminarea decalajului digital, chiar şi în mijlocul crizei economice.

 
  
MPphoto
 

  Justas Paleckis (PSE).(LT) Criza trebuie să ne determine pe fiecare dintre noi să ne schimbăm comportamentul şi mentalitatea. Membrii parlamentelor lituanian, leton şi irlandez şi-au redus propriile salarii, ceea ce înseamnă, de asemenea, micşorarea salariilor deputaţilor europeni ai ţărilor respective. Veniturile preşedinţilor, miniştrilor şi ale altor funcţionari de stat sunt supuse reducerilor, iar acest lucru este corect, întrucât avem nevoie de solidaritate; povara crizei nu trebuie să fie suportată de cei mai vulnerabili. După compromisul la care s-a ajuns după mai bine de un deceniu, ar fi dificilă reducerea imediată a salariilor deputaţilor europeni; cu toate acestea, îi îndemn pe colegii mei din Parlamentul European să îşi doneze o parte din salarii în scopuri caritabile. Pe perioada crizei, ar trebui să reducem indemnizaţiile alocate deputaţilor europeni. Nădăjduiesc că majoritatea colegilor deputaţi ar susţine o reducere a numărului de traduceri în toate cele 23 de limbi oficiale, fapt care ne-ar permite să economisim sute de milioane de euro. În acest moment, călătoriile de la Bruxelles la Strasbourg pentru sesiunile plenare, care costă 200 de milioane EUR în fiecare an, par cât se poate de absurde. Pentru a face economii şi a salva mediul înconjurător, ar trebui să încetăm irosirea a o mie de tone de hârtie şi să trecem la utilizarea de documente electronice la reuniunile noastre.

 
  
MPphoto
 

  Marc Pannella (ALDE) . – (FR) Doamnă preşedintă, astăzi, la începutul lucrărilor noastre, am alocat un minut, şi îi mulţumim domnului Preşedinte pentru că ne-a permis acest lucru, pentru a aduce un omagiu memoriei victimelor din fiecare zi ale unui sistem care acum provoacă o tragedie la un nivel nemaiîntâlnit, o tragedie continuă a celor săraci împotriva celor săraci, care sunt în căutarea unui loc de muncă şi a hranei. De asemenea, am aflat în urmă cu câteva clipe că au fost găsite 94 de femei şi 7 copii.

Doamnă preşedintă, aşa cum afirmăm aici de opt ani, problema este următoarea: este posibil să nu existe nicio monitorizare ulterioară, să nu putem cunoaşte motivele, în condiţiile în care ne putem vedea florile de pe balcon din spaţiu? Motivele nu se cunosc, consecinţele sunt criminale...

(Preşedinta l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Sylwester Chruszcz (UEN).(PL) Doamnă preşedintă, am aflat cu tristeţe vestea rezultatului de la Praga de săptămâna trecută privind votul de neîncredere în prim-ministrul Topolánek. Republica Cehă se află la conducerea Uniunii de la 1 ianuarie şi eu cred că a fost o preşedinţie de succes până în prezent. Sper ca acest succes să fie menţinut în cele trei luni care au mai rămas. Ţin pumnii prietenilor noştri cehi şi tuturor proiectelor pe care speră să le pună în aplicare preşedinţia cehă. Printre acestea se numără chestiunea foarte importantă a politicii de vecinătate privind estul şi măsurile referitoare la securitatea energetică a Europei.

 
  
MPphoto
 

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL).(EL) Doamnă preşedintă, Curtea Europeană de Justiţie a publicat recent hotărârea împotriva Greciei prin care se stabileşte aceeaşi vârstă de pensionare pentru bărbaţii şi femeile care activează în sectorul public, ceea ce face ca vârsta de pensionare a femeilor să crească cu 5 până la 17 ani.

Această modificare, care a fost condamnată cu fermitate de lucrători, a fost susţinută în mod sistematic de la începutul anilor 1990 şi poartă sigiliul guvernării Uniunii Europene şi a Greciei. Ea este dăunătoare pentru femeile aflate în câmpul muncii şi reprezintă un pas către creşterea vârstei de pensionare la 65 de ani atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, aşa cum se stipulează deja în legile antiasigurare adoptate de Noua Democraţie şi PASOK pentru persoanele asigurate după 1993, în vederea aplicării legislaţiei comunitare.

Această decizie inacceptabilă subminează complet caracterul public, social al asigurărilor sociale în sectoarele public şi privat. Aceasta consideră sistemul naţional de asigurări şi pensii mai degrabă drept un sistem de asigurări ocupaţionale, decât sociale. Acest lucru înseamnă că nu există nicio garanţie în ceea ce priveşte limitele de vârstă, cuantumurile pensiilor şi beneficiile în general.

Singura modalitate de acţionare a bărbaţilor şi femeilor aflate în câmpul muncii este nesupunerea şi insubordonarea faţă de deciziile Uniunii Europene şi ale instituţiilor sale.

 
  
MPphoto
 

  Bernard Wojciechowski (IND/DEM).(PL) Doamnă preşedintă, potrivit datelor de pe portalul eudebate2009, doar 52% dintre europeni au încredere în Parlamentul European ca instituţie. Aceasta înseamnă o scădere cu 3% faţă de cifrele înregistrate anul trecut. Proporţia alegătorilor care încă nu s-au hotărât dacă vor vota la alegerile din acest an pentru Parlamentul European se ridică la nu mai puţin de 50%. Numai 30% dintre cei intervievaţi au declarat că intenţionează să voteze în cadrul alegerilor. Procentul alegătorilor care nu se vor prezenta la vot deoarece consideră că votul lor nu va conta este de 68%.

Prin urmare, doresc să adresez o întrebare. Parlamentul European plănuieşte luarea vreunei măsuri spectaculoase de ultimă oră pentru a convinge oamenii să voteze? Vom extinde în vreun fel atribuţiile canalelor de informare pentru Europa? În ţara mea, nu are loc niciun fel de dezbatere despre Europa. Prim-ministrul nu face nimic în această privinţă. Toţi ceilalţi nu au de făcut decât să stea şi să privească?

 
  
MPphoto
 

  Lívia Járóka (PPE-DE) . – (HU) Săptămâna viitoare se va sărbători în toată lumea Ziua internaţională a romilor, care simbolizează speranţa romilor de a fi recunoscuţi şi acceptaţi. Recent, fapte îngrozitoare au tulburat opinia publică, iar incertitudinile cauzate de criza economică agravează şi mai mult situaţia. De aceea, responsabilitatea noastră de a găsi o soluţie la problemele sărăciei extreme a crescut exponenţial.

Este inacceptabil ca situaţia romilor să fie utilizată pentru a lansa atacuri politice de partid şi pentru a provoca isterie în loc să se adopte măsuri eficiente. Indicarea unui grup întreg drept ţap ispăşitor şi aplicarea de etichete fac imposibilă formarea profesională, constituind o violare gravă a intereselor atât a romilor, cât şi ale majorităţii. În calitate de rom, după secole de excludere care a afectat comunităţile noastre, resping orice formă de vină colectivă, indiferent dacă este vorba de etichetarea romilor sau a societăţii majoritare.

A acuza comunităţi întregi de un stil de viaţă criminal sau de rasism reprezintă o eroare gravă care subminează complet demnitatea instituţiilor UE dacă acestea îşi bazează comunicările pe rapoarte neverificate sau acuzaţii false. Este inacceptabil ca anumite forţe politice să încerce să se justifice făcând apel la revendicările istorice ale grupurilor persecutate.

Problemele ghetourilor romilor pot fi rezolvate numai prin intermediul unui plan european de acţiune care să asigure reintegrarea complexă şi dezvoltarea imediată a regiunilor excluse.

 
  
MPphoto
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (PSE). - Estimările experţilor privind posibile probleme pe piaţa mondială la capitolul alimente şi asigurarea necesarului pentru întreaga populaţie la nivel mondial este un motiv de a regândi modul în care se utilizează terenurile agricole din Europa, mai ales din noile state membre, printre care şi România.

În acest sens, este necesară o evaluare realistă a posibilităţilor pe care le oferă România investitorilor interesaţi de investiţii în sectorul agricol, care par să fie, în acest moment de criză, cele mai căutate. Cel puţin aşa arată un studiu dat publicităţii la Bucureşti care menţionează o creştere importantă a investiţiilor în România în sectorul terenurilor agricole şi forestiere. Explicaţia dată de realizatorii studiului este că aceste segmente imobiliare sunt cel mai puţin afectate de situaţia economică dificilă ce caracterizează în prezent piaţa.

Pe de altă parte, nu trebuie uitat faptul că România a fost la un moment dat grânarul Europei, dar revenirea la acest statut impune politici care să vină în sprijinul agricultorilor, utilizând totodată şi fondurile comunitare de care poate beneficia România în calitatea sa de stat membru.

 
  
MPphoto
 

  Marco Cappato (ALDE).(IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, Gaddafi, dictatorul libian, a definit Curtea Penală Internaţională drept o „nouă formă de terorism mondial”. Doresc să reamintesc preşedinţiei acestui Parlament că această cameră a jucat un rol cheie în susţinerea luptei – am făcut acest lucru în cadrul Partidului Radical neviolent – pentru crearea Curţii Penale Internaţionale.

Consider că nu trebuie să permitem dictatorului libian să facă aceste afirmaţii fără a le condamna cu asprime în calitate de Parlament şi instituţii europene. Scopul luptei noastre trebuie să fie acela de a subjuga suveranitatea naţională, suveranitatea statală, forţei obligatorii a legislaţiei internaţionale împotriva genocidului, crimelor de război, crimelor împotriva umanităţii; legislaţia internaţională şi supranaţională împotriva suveranităţii absolute. Prietenii noştri din guvernul tibetan aflat în exil ne-au rugat să facem exact acest lucru în cadrul şedinţei noastră de ieri din cadrul Comisiei pentru afaceri externe, la fel cum a făcut Congresul Naţionalităţilor pentru un Iran Federal în cadrul şedinţei de astăzi: suveranitatea absolută este duşmanul libertăţii şi al justiţiei.

 
  
MPphoto
 

  Andrzej Zapałowski (UEN).(PL) Doamnă preşedintă, la ultima reuniune a Comisiei pentru agricultură, dna comisar Fischer-Boel a vorbit despre reforma din sectorul zahărului ca fiind unul dintre cele mai mari succese ale politicii agricole comune. Ţin să informez această cameră că, în urma acestei reforme, Polonia a încetat să mai fie o ţară exportatoare de zahăr, în schimb, fiind obligată să importe circa 20% din cantitatea necesară de zahăr. În numai doi ani, preţul zahărului a crescut cu 60%. Se pune întrebarea dacă doamna comisar şi colegii dumneaei s-au înşelat grav sau dacă aceasta a fost o strategie planificată cu scopul de a asigura un profit mai mare anumitor ţări. Vreau să afirm fără echivoc că, după cum au constatat alegătorii polonezi, politica agricolă comună este extrem de neechilibrată şi favorizează vechile state membre ale UE.

 
  
MPphoto
 

  Petya Stavreva (PPE-DE).(BG) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, trecem printr-o perioadă dinamică, dificilă, caracterizată de schimbări şi noi provocări şi, de câteva luni, printr-o criză economică mondială.

Comisia Parlamentului European pentru agricultură şi dezvoltare rurală a adoptat ieri un raport privind alocarea de resurse suplimentare agricultorilor şi regiunilor rurale din statele membre pentru a le ajuta să facă faţă consecinţelor crizei. În această perioadă dificilă, sectorul agricol al Uniunii Europene va fi sprijinit cu 1,02 miliarde EUR. Cred că agricultorii şi locuitorii din zonele rurale ale Comunităţii vor înţelege acest mesaj important pentru o Europă unită.

Investiţiile în infrastructura de Internet, restructurarea sectorului produselor lactate, sursele de energie regenerabilă, protejarea biodiversităţii şi a resurselor de apă reprezintă elemente esenţiale pentru rezolvarea unei mari părţi a problemelor din aceste regiuni, oferind opţiuni alternative oamenilor care locuiesc acolo. Posibilitatea ca o parte a resurselor să fie direcţionate către fondurile de creditare şi garantare va facilita practic punerea în aplicare a proiectelor.

Mă aştept ca eforturile Parlamentului European să fie sprijinite de Consiliu şi Comisie pentru a asigura asistenţa necesară pentru milioanele de producători agricoli ai Comunităţii.

 
  
MPphoto
 

  Marusya Lyubcheva (PSE). – Doamnă preşedintă, în actualul climat, date fiind criza economică şi pierderile de locuri de muncă din statele membre ale Uniunii Europene, există un risc major de creştere a exploatării prin muncă a copiilor. Din păcate, într-o astfel de situaţie de criză, femeile şi copiii sunt cei mai afectaţi. În ciuda bazei legislative solide la nivel european şi a soluţiilor adecvate la nivel naţional, inclusiv în ţara pe care o reprezint, Bulgaria, în practică există numeroase cazuri de încălcare a legii. Această problemă afectează în mod deosebit grupurile de migranţi, precum şi comunitatea romilor. Sunt necesare măsuri preventive la toate nivelurile, pe lângă înăsprirea controalelor privind respectarea legislaţiei pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Numeroase întreprinderi utilizează munca copiilor în ciuda restricţiilor legale relevante. Există mii de încălcări ale legislaţiei muncii în statele membre. Comisia Europeană trebuie să adopte iniţiative precise privind combaterea exploatării copiilor prin muncă şi să solicite înăsprirea mecanismelor de control pe parcursul acestui proces. Dacă dorim să protejăm interesele copiilor în contextul politicii noastre europene, aceasta este o prioritate absolută.

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska (UEN).(PL) Doamnă preşedintă, problemele precum genocidul din Cecenia, uciderea cecenilor pentru a le utiliza organele în transplanturi şi violarea femeilor cecene au fost ridicate în numeroase rânduri în această cameră. Un atac premeditat asupra culturii materiale a Ceceniei este în curs de desfăşurare, afectând cultura cecenă, care este mai veche cu sute de ani decât cea a Rusiei. Mă refer nu doar la scrieri şi obiecte de uz cotidian care s-ar putea afla în muzee, ci şi la turnuri de locuinţe. Acestea sunt structuri speciale, care nu mai pot fi întâlnite nicăieri în Europa. Am subliniat adeseori felul în care cultura noastră este îmbogăţită de diversitatea sa. Una dintre ramurile culturii noastre dispare chiar din faţa ochilor noştri şi asistăm la nimicirea uneia dintre sursele sale.

 
  
MPphoto
 

  András Gyürk (PPE-DE). (HU) După criza alimentării cu gaze din ianuarie, politica energetică europeană comună a primit în ultimele zile o nouă lovitură. Compania austriacă OMV şi-a vândut partea importantă de acţiuni deţinute la compania maghiară MOL unei companii ruseşti de petrol ai cărei proprietari sunt necunoscuţi şi care, potrivit informaţiilor din presă, nu satisface în nicio privinţă aşteptările UE privind transparenţa.

În acelaşi timp, este greu de imaginat că această operaţiune ar fi putut fi încheiată fără ştirea guvernelor în cauză. Prin urmare, putem spune că neaşteptata tranzacţie este o dovadă clară a atitudinii ambivalente a statelor membre, reprezentând totodată un nou avertisment. Nu are niciun sens să discutăm despre necesitatea unei politici energetice comune în Uniunea Europeană dacă acţiunile statelor membre se contrazic între ele.

Dacă UE nu se poate pune de acord asupra chestiunilor esenţiale privind politica energetică, ea va fi în continuare victima eforturilor de dezbinare. Ca urmare, consumatorii europeni vor deveni din ce în ce mai vulnerabili.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Stihler (PSE). – Doamnă preşedintă, am ţinut să informez Parlamentul că, în ziua de sâmbătă, un monument funerar special va fi ridicat în Zillhausen, în Germania, pentru a comemora vieţile a şapte soldaţi britanici care şi-au pierdut viaţa în cel de-al Doilea Război Mondial. Avionul acestora a fost doborât între 15 şi 16 martie 1944. Ei făceau parte din Escadrila 97 care îşi avea baza la RAF Bourn în Cambridgeshire. Numele lor erau: William Meyer, Bernard Starie, Reginald Pike, Thomas Shaw, James McLeish, Archibald Barrowman şi Albert Roberts, aceştia urmând a fi comemoraţi sâmbătă.

Ei au făcut sacrificiul suprem pentru ca noi să ne bucurăm de libertăţile pe care astăzi le considerăm adesea ca fiind de la sine înţelese, iar vieţile lor nu trebuie niciodată uitate.

Am dorit să mulţumesc în mod oficial primarului din Balingen, dr Reitemann, şi consiliului local pentru că au permis ridicarea monumentului funerar în semn de respect pentru vieţile acestor tineri. Aş dori, de asemenea, să le mulţumesc lui Brett şi Luellei Langevad, care plătesc pentru ridicarea monumentului, şi Escadrilei RAF 9 pentru trimiterea a două echipaje la ceremonia de sâmbătă.

Ca o notă personală, James McLeish mi-a fost un unchi îndepărtat, iar reprezentanţi ai familiei mele vor fi prezenţi la ceremonie.

 
  
MPphoto
 

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE). - Pe data de 5 aprilie în Republica Moldova se desfăşoară alegeri. În această dimineaţă s-a produs o explozie la conducta magistrală de gaz Ananiev-Tiraspol-Ismail în Transnistria din motive încă necunoscute, accident care a determinat întreruperea livrărilor de gaz dinspre Rusia spre Balcani.

Sper ca acest accident să nu producă efecte asupra rezultatului alegerilor. În acelaşi timp, cred că are legătură cu doua aspecte deosebit de importante. Este imperios necesar să se facă eforturi pentru rezolvarea conflictelor îngheţate din zonă, în special în Transnistria, şi Uniunea Europeană trebuie să găsească soluţii concrete şi viabile pentru dezvoltarea rutelor alternative de energie la Marea Neagră. Din păcate, înţelegerea încheiată la sfârşitul săptămânii trecute între Gazprom şi Compania Petrolieră de Stat din Azerbaidjan poate pune în pericol proiectul Nabuco.

Din acest motiv trebuie acordată o atenţie sporită tuturor aspectelor legate de întărirea securităţii energetice a Uniunii Europene. Mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE). - Dunărea are un rol foarte important pentru coeziunea economică şi socială, precum şi pentru dezvoltarea culturală a Europei. Comisia Europeană a Dunării, înfiinţată la 30 martie 1856 în urma Conferinţei de la Paris, cu sediul la Galaţi, în România, a fost una dintre primele instituţii europene şi a avut ca obiectiv stabilirea unui regim internaţional pentru libera circulaţie pe Dunăre.

Axa prioritară 18 a reţelei TEN-T formată din Dunăre, Canalul Mein şi Rin asigură legătura dintre Marea Neagră şi Marea Nordului, scurtând cu 4 000 de kilometri distanţa dintre porturile maritime Rotterdam şi Constanţa. Dunărea trebuie să capete o mai mare prioritate în cadrul politicilor comunitare. Propun înfiinţarea, la începutul următoarei legislaturi a Parlamentului European, a unui intergrup pentru promovarea Dunării.

În anii care vor urma va trebui să reunim într-un efort comun şi într-o abordare comună toate iniţiativele de dezvoltare din spaţiul dunărean. Avem nevoie de o strategie europeană integrată de dezvoltare în bazinul Dunării pentru dezvoltarea economică, a infrastructurii de transport şi protecţia mediului.

 
  
MPphoto
 

  Anna Záborská (PPE-DE). (SK) În urmă cu trei ani, Parlamentul European a acordat Premiul Saharov soţiilor prizonierilor politici deţinuţi în Cuba în martie 2003. Aceste femei în alb au atras atenţia fără teamă asupra încălcărilor drepturilor omului din ţara lor.

Consiliul European a adoptat în repetate rânduri concluzii privind continuarea dialogului deschis cu autorităţile cubaneze, insistând totodată asupra respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Cu toate acestea, Consiliul a decis, de asemenea, că aceste drepturi trebuie să fie întotdeauna aduse în discuţie în timpul vizitelor oficiale şi, ori de câte ori este posibil, trebuie organizate întâlniri cu opoziţia democratică.

Trebuie să vă informez că, în timpul vizitei oficiale a dlui Michel, comisarul pentru dezvoltare, nu s-a ţinut nicio astfel de întâlnire, în ciuda faptului că a fost adresată o solicitare în acest sens. Acest fapt este cu atât mai greu de înţeles şi mai şocant cu cât vizita Comisiei Europene în Cuba a avut loc la data împlinirii a şase ani de la arestarea adversarilor regimului Castro. Mă îngrijorează faptul că vicepreşedintele Parlamentului nostru s-a numărat şi el printre membrii delegaţiei.

.

 
  
MPphoto
 

  Bogusław Liberadzki (PSE).(PL) Doamnă preşedintă, în noiembrie anul trecut am dezbătut situaţia sectorului polonez al construcţiilor navale la cererea Grupului Socialist din Parlamentul European. În ciuda divergenţelor noastre, am decis cu toţii să apelăm la Comisie şi la comisarul Kroes pentru a găsi soluţii destinate îmbunătăţirii situaţiei şantierelor navale, în locul închiderii acestora.

Patru luni mai târziu, situaţia este următoarea: guvernul polonez a cedat mult prea uşor presiunilor Comisiei, acceptând soluţia acesteia care implică vânzarea unor părţi individuale ale activelor şantierelor navale în conformitate cu principiul că cel care oferă cel mai mult va putea obţine activele dorite. În prezent, producţia de nave a încetat, iar majoritatea lucrătorilor şi-au pierdut locul de muncă, primind doar compensaţii simbolice. Cât priveşte competitivitatea industriei europene a construcţiilor navale, aceasta nu se află într-o situaţie mai bună decât înainte.

 
  
MPphoto
 

  Maria Petre (PPE-DE). - Doamnă Preşedintă, stimaţi colegi, la sfârşitul săptămânii trecute câteva sute de cetăţeni români au fost împiedicaţi să intre pe teritoriul Republicii Moldova. Cei mai mulţi dintre ei fără nicio explicaţie sau sub pretexte dintre cele mai bizare, cum ar fi, de exemplu, că nu au acte care să arate că nu sunt infectaţi cu virusul HIV.

Abuzul este fără precedent. Niciodată altor cetăţeni europeni nu li s-a încălcat atât de grosolan dreptul la libera circulaţie. Susţin puternic drumul european al Republicii Moldova şi al cetăţenilor ei, dar protestez împotriva acestui abuz grosolan şi rog Comisia Europeană şi Consiliul să ceară explicaţii autorităţilor de la Chişinău, aşa cum România a cerut deja prin vocea ministrului de externe. Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Zita Pleštinská (PPE-DE). (SK) În discursul meu, aş dori să salut iniţiativa Comisiei legată de proiectul „Consultarea cetăţenilor europeni 2009”. Acest proiect adună cetăţeni din cele 27 de state membre ale UE înaintea alegerilor pentru Parlamentul European pentru a discuta despre răspunsurile la întrebarea: ce poate face Uniunea Europeană pentru a influenţa viitorul nostru economic şi social într-o lume globalizată?

Consultările naţionale cu cetăţenii slovaci au avut loc la 28–29 martie. Reuniunea la nivel înalt a cetăţenilor europeni se va desfăşura pe 10–11 mai 2009 la Bruxelles, în cadrul căreia 150 de participanţi de la cele 27 de consultări naţionale vor redacta o versiune finală a recomandărilor europene, pe care deputaţii europeni le vor putea utiliza în următoarea perioadă electorală ca o bază pentru crearea legislaţiei europene.

Am ferma convingere că numai prin intermediul discuţiilor cu cetăţenii vom restabili încrederea acestora în unicitatea proiectului european. Totodată, solicit mijloacelor de informare să fie mai obiective şi mai active în legătură cu prezentarea informaţiilor despre Parlamentul European, întrucât acest lucru va influenţa semnificativ numărul de alegători care se vor prezenta la vot.

 
  
MPphoto
 

  Csaba Sógor (PPE-DE). (HU) Astăzi, în Parlamentul European a avut loc o conferinţă cu un titlu ciudat despre înfrângerea aşa-numitei Republici Sovietice Ungare. Nu a existat niciodată un astfel de eveniment sau nume de ţară.

Resping orice atitudine politică de a subordona, din raţiuni naţionaliste, intereselor statului-naţiune chestiunile istorice care sunt legate de justificarea retrospectivă a ambiţiilor unui stat de a câştiga teritorii.

Este inacceptabil ca invadarea Ungariei, ocupaţia militară română şi jefuirea ţării din noiembrie 1918 să fie interpretate ca un factor de stabilizare regională la un eveniment organizat aici la Bruxelles, în inima Europei, sub egida unor deputaţi europeni.

Şi în numele comunităţii maghiare din România, protestez ferm faţă de comportamentul cinic al colegilor socialişti români şi faţă de manevra înşelătoare din punctul de vedere al relaţiilor publice şi încercarea acestora de a modela opinia, ghidaţi de motive naţionaliste.

 
  
MPphoto
 

  Miroslav Mikolášik (PPE-DE).(SK) La 18 şi 19 martie 2009, comisarul pentru dezvoltare şi ajutor umanitar, Louis Michel, a vizitat Cuba. Vizita sa a avut loc cu ocazia împlinirii a şase ani de la arestarea a 75 de reprezentanţi ai opoziţiei. În timpul acestei vizite, comisarul Michel nu s-a întâlnit cu Damas de Blanco şi nici cu alţi reprezentanţi ai opoziţiei.

Potrivit informaţiilor provenite de la diplomaţii europeni, comisarul Michel nu a folosit acest prilej pentru a vorbi despre drepturile omului sau despre evenimentul menţionat anterior. La postul de radio al opoziţiei cubaneze, dl Michel a afirmat că data a reprezentat o eroare oficială şi că nu ştia că Damas de Blanco voiau să îl întâlnească.

Trebuie să spun că nici vicepreşedintele Parlamentului European, dl Martinez, care a fost un membru oficial al delegaţiei care reprezenta Parlamentul European, nu s-a întâlnit cu opoziţia, deşi s-a întâlnit cu familiile spionilor cubanezi arestaţi în SUA. Martinez a permis astfel regimului Castro să exploateze vizita sa şi întâlnirea la care a participat pentru a distrage atenţia mijloacelor de informare în masă de la activităţile legate de respectiva celebrare desfăşurate de Damas de Blanco, întrucât mijloacele de informare s-au concentrat asupra vizitei comisarului şi asupra acestei întruniri.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Acest punct este închis.

 

17. Naufragii de migranţi în apropierea coastelor libiene (dezbatere)
MPphoto
 
 

  Preşedinta. – Următorul punct îl reprezintă declaraţia Comisiei privind dispariţia în largul coastelor libiene a unor vase cu emigranţi.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedintele Comisiei.(FR)Doamnă preşedintă, Comisia Europeană a aflat cu consternare de naufragiul unui vas care transporta emigranţi către Europa, care s-a produs duminică seara în Marea Mediterană, în largul coastelor Libiei. Potrivit unor surse, acest vas transporta 257 de oameni la bord, marea majoritate dintre aceştia fiind daţi dispăruţi.

Comisia doreşte să îşi exprime compasiunea pentru victimele acestui dezastru uman şi sentimentele de furie în faţa acestei tragedii. Fără îndoială că există numeroşi factori care au dus la producerea dezastrului, însă principala responsabilitate trebuie să le revină acelor organizaţii criminale care dirijează acest trafic ilegal, cu consecinţe fatale, de pe coastele Libiei, şi care se îmbogăţesc cu preţul suferinţei umane. Comisia consideră inacceptabil faptul că acest fenomen, care pare să se intensifice de-a lungul anilor, continuă să se dezvolte. Aceasta invită toate părţile implicate să îşi mobilizeze eforturile pentru a pune capăt acestui fenomen.

Libia deţine un rol extrem de important în această situaţie. Aceasta trebuie să adopte un angajament mai hotărât şi mai eficient de a lupta împotriva traficanţilor care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul său, de a împiedica plecările ilegale de pe coastele sale, de a căuta şi salva vasele aflate în primejdie în apele sale teritoriale şi de a oferi protecţie internaţională acelor imigranţi care solicită acest lucru, în conformitate cu obligaţiile sale stipulate în convenţia Organizaţiei Unităţii Africane din 1969 privind protecţia refugiaţilor, la care este parte semnatară.

În ultimii ani, Uniunea Europeană a solicitat în repetate rânduri autorităţilor libiene să îşi asume responsabilităţile şi să adopte măsuri eficiente, în cooperare cu Uniunea Europeană şi statele sale membre. Trebuie să menţionez faptul că am oferit Libiei un ajutor financiar sporit şi este evident faptul că autorităţile libiene trebuie să utilizeze acest ajutor pentru a eficientiza lupta împotriva traficului de migranţi şi alte categorii de persoane de pe teritoriul lor şi pentru a intensifica controalele la graniţa sudică. De asemenea, autorităţile libiene trebuie să pună la punct un sistem de primire a migranţilor care să fie în concordanţă cu legislaţia internaţională.

Este adevărat că Uniunea Europeană este pregătită să coopereze şi să contribuie la interceptarea şi, dacă este nevoie, la salvarea vaselor de pe Marea Mediterană. Lansarea în lunile următoare a operaţiunilor navale Nautilus şi Hermes, care sunt organizate şi finanţate de Frontex, agenţia europeană pentru frontierele externe, va costa circa 24 milioane EUR. Comisia invită toate statele membre ale Uniunii Europene să coopereze în vederea punerii în aplicare a acestor două acţiuni. De asemenea, statele membre trebuie să dea dovadă de solidaritate în practică cu Italia şi Malta, care sunt foarte expuse fluxului de migranţi din Libia. Mai mult, Libia trebuie să îşi asume responsabilităţile în ceea ce priveşte reprimirea migranţilor ilegali care i-au traversat teritoriul.

Am observat că autorităţile italiene cred că, începând cu 15 mai, va fi posibil să înceapă acţiuni comune de patrulare alături de marina libiană în apele teritoriale libiene cu scopul de a intercepta sau de a asista vasele ilegale. Salutăm sprijinul acordat de autorităţile italiene în vederea dezvoltării capacităţilor navale libiene în acest scop.

Cu toate acestea, în afară de aceste măsuri de urgenţă, Comisia consideră că o acţiune prioritară trebuie să aibă în vedere întreaga dimensiune umană a acestor probleme. Migranţii care îşi încredinţează vieţile unor traficanţi fără scrupule sunt, în marea majoritate a cazurilor, oameni care fug din calea războiului sau a persecuţiilor. Sperăm că evenimentele din ultimele zile vor determina toate statele membre să conştientizeze cât de gravă este problema şi că, alături de acestea şi cu sprijinul Parlamentului European, vom putea pregăti astfel un program Stockholm care să consacre o mare parte a priorităţilor sale acestei abordări globale a migraţiei. Abordarea globală este necesară pentru punerea la punct a unei strategii pe termen lung pentru gestionarea fluxurilor migratorii, care să acorde o atenţie sporită împrejurărilor şi cerinţelor ţărilor de origine.

Mai mult, această strategie trebuie să ne permită să aprofundăm dialogul cu partenerii africani, în special în cadrul Procesului de la Rabat, în contextul relaţiei dintre Uniunea Europeană şi Uniunea Africană. Împreună trebuie să identificăm răspunsuri comune la această provocare, dar şi să profităm de oportunităţile oferite de migraţia legală, care, de fapt, ar putea reprezenta o şansă atât pentru Europa, cât şi pentru ţările de origine. Această strategie trebuie, de asemenea, să mobilizeze resurse suplimentare prin sporirea cooperării cu ţările de origine şi de tranzit pentru a le întări capacitatea de a anihila organizaţiile de trafic de persoane şi de a trata emigranţii cu demnitate, respectându-le drepturile.

În sfârşit, această strategie trebuie să ne permită să gestionăm şi să organizăm mai eficient sosirea solicitanţilor de azil legitimi pe teritoriul statelor membre prin includerea dezvoltării capacităţilor de protecţie a refugiaţilor în cooperarea noastră cu ţări terţe.

Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, în urmă cu două săptămâni am fost în Lampedusa şi în Malta. Trebuie să vă spun că am putut vedea şi auzi personal tragediile acelor oameni care sunt încurajaţi în acest fel de contrabandişti fără scrupule să îşi rişte viaţa traversând zone maritime. În lumina acestui ultim incident, cred că pot spune că trebuie să luăm aceste probleme foarte în serios şi să determinăm fiecare stat membru să conştientizeze pe deplin gravitatea, dar şi creşterea acestor fenomene care periclitează vieţile oamenilor în condiţii îngrozitoare.

De aceea, doresc să mulţumesc Parlamentului European pentru că a solicitat această declaraţie din partea Comisiei. Am făcut această declaraţie pe baza tuturor cunoştinţelor de care dispun şi în conformitate cu convingerile mele şi îmi exprim din nou în faţa Parlamentului angajamentul personal pentru următoarele luni de a evita repetarea unor astfel de tragedii.

 
  
MPphoto
 

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra, în numele Grupului PPE-DE (ES) Doamnă preşedintă, astăzi simţim cu toţii durere şi tristeţe din pricina morţii atâtor imigranţi care erau plini de speranţă, disperaţi şi poate şi înşelaţi. Ei sunt victimele nevinovate ale unei situaţii pe care nu au ales-o, ale unor împrejurări care le-au fost impuse. Cunosc foarte bine problema. Coastele Mării Mediterane şi ale Insulelor Canare din Oceanul Atlantic au devenit rute către un „El Dorado” inexistent pentru multe persoane care nu au nimic, pline de riscuri pe parcursul tranzitului şi frustrări şi pedepse la sosire.

Uniunea Europeană şi statele membre trebuie să dea dovadă de mai multă sensibilitate pentru a evita aceste tragedii. Facem multe, dar fără niciun rezultat. Rezultatele sunt extrem de dure, după cum s-a văzut pe coastele Libiei, şi ele trebuie să ne determine să luăm în considerare eficienţa limitată a politicilor noastre.

Nu există reţete magice pentru găsirea unor soluţii absolut eficiente la astfel de tragedii, însă există politici durabile şi ferme. Trebuie să încurajăm adoptarea unor politici solide de cooperare cu ţările de origine şi de tranzit; cooperarea şi colaborarea trebuie să fie cele două feţe ale aceleiaşi monede. Trebuie să organizăm şi să facem mai bine cunoscute avantajele imigraţiei legale într-o manieră coerentă, chiar şi în vremuri de criză. Trebuie să colaborăm şi să cooperăm cu ţările de origine şi de tranzit în ceea ce priveşte controlul frontierelor acestora, pe baza unor acorduri detaliate. De asemenea, trebuie să depistăm traficanţii în cadrul reţelelor lor cu ajutorul serviciilor de informaţii şi al forţelor speciale şi, în acelaşi timp, să înăsprim legislaţiile penale din ţările de destinaţie. Trebuie să dotăm mai bine Fondul pentru frontierele externe; este evident că suma de 1 820 miliarde EUR pentru o perioadă de şapte ani este insuficientă, în ciuda oricăror eforturi de imaginaţie.

De asemenea, trebuie să reuşim să consolidăm Frontex şi să ne asigurăm că nu vom lăsa catalogul de echipamente, CRATE (Registrul centralizat al echipamentelor tehnice disponibile) la stadiul de declaraţie de intenţie, ci că acesta va fi un instrument eficient pentru controlul şi supravegherea coordonate ale punctelor critice de presiune ale activităţii clandestine.

Dle comisar, Nautilus, Hermes şi 24 milioane EUR presupun un angajament sporit şi mai multe echipamente. Ar trebui să încetăm să spunem „trebuie” şi să ne asumăm această grea responsabilitate, cu sau fără un acord global.

 
  
MPphoto
 

  Pasqualina Napoletano, în numele Grupului PSE. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, avem de-a face cu pierderea a peste 500 de vieţi: cea mai mare tragedie maritimă de la al Doilea Război Mondial. Cifrele sunt şocante şi, cu toate acestea, Europa şi guvernele sale par a nu acorda importanţă. Unele ţări, inclusiv Italia, au crezut că şi-au asigurat protecţia prin semnarea unor acorduri bilaterale precum recentul tratat cu Libia; lucrurile nu stau aşa. Acordul în cauză regrupează diverse chestiuni, precum recunoaşterea crimelor comise în perioada colonială, conţinând promisiuni de investiţii, în schimbul angajamentelor de controlare a migraţiei. În prezent, se pare că tocmai mirajul investiţiilor italiene în Libia atrage mii de tineri din Africa de Vest. Este uşor de prevăzut că, dacă nu vor sosi cele 5 miliarde USD promise, atunci vor sosi oamenii.

Ce se poate spune atunci despre interesele Franţei în Niger, legate de stocarea de uraniu, care reprezintă o cauză de conflicte între tuaregi, favorizând astfel traficanţii de persoane? Mai mult, acest lucru se întâmplă în plină zi, fiind consemnat de jurnalişti.

Aceasta înseamnă cu anumite guverne europene se joacă cu focul. Dacă toate acestea nu se vor schimba, şi dacă nu se vor schimba rapid, dacă Europa nu decide să adopte politici pozitive, în conformitate cu valorile noastre, nu va fi suficient să ignorăm ştirile aşa cum facem în prezent. Marea Mediterană se transformă într-o groapă comună, departe de imaginile retorice care o descriu. Să ne amintim însă că această mare este legată de soarta Europei înseşi.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL VIDAL QUADRAS
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Gérard Deprez, în numele Grupului ALDE.(FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, ]n numele grupului meu aş dori să aduc un omagiu acestor ultime victime ale sărăciei, exploatării criminale şi cinismului de stat. Cu toate acestea, compasiunea nu este de ajuns. Trebuie să vedem lucrurile aşa cum sunt.

Realitatea, domnule preşedinte, este că graniţele reale din sud ale Uniunii Europene nu se mai află cu adevărat în Europa acum, ci pe continentul african. Odată ce ambarcaţiunile părăsesc coastele africane, nefericiţii pasageri nu mai au de ales, îndrăznesc să spun, între a muri, în cazul în care condiţiile sunt adverse, şi a avea statutul de imigranţi ilegali, împreună cu sărăcia asociată acestui statut, dacă au şansă şi ajung mai întâi, pe ţărmurile europene, în majoritatea cazurilor fiind deportaţi.

Aceste tragedii repetate nu vor înceta până când Uniunea Europeană nu va avea puterea şi voinţa de a negocia acorduri reale de parteneriat cu ţările de origine şi de tranzit care să cuprindă cel puţin trei elemente: controale serioase la frontiere, dar şi, mai presus de toate, asigurarea unei imigrări legale, precum şi o secţiune însemnată de codezvoltare. În lipsa acestor acorduri, domnule preşedinte, cimitirele mărilor vor continua să se umple pentru multă vreme de acum înainte, în ciuda izbucnirilor noastre superficiale şi neputincioase de compasiune.

 
  
MPphoto
 

  Hélène Flautre, din partea Grupului Verts/ALE.(FR) Domnule preşedinte, cine erau aceste persoane? Câte erau? De unde veneau? Erau acolo şi copii, femei, refugiaţi? Gărzile de coastă au împiedicat călătoria ambarcaţiunilor? Pescarii s-au întâlnit cu ei? Atâtea întrebări fără răspuns. Costul uman al tragediei este necunoscut, însă au dispărut sute de persoane, alăturându-se miilor de migranţi care s-au înecat în Marea Mediterană.

Haideţi să avem decenţa, precum în seara aceasta, de a nu da vina pe vreme. Sute de migraţi au luat calea exilului în condiţii inumane şi foarte periculoase. Din ce motiv? Pentru că fug din zone devastate, pentru că drumurile mai puţin periculoase le sunt închise şi pentru că nu au renunţat la speranţa de a trăi.

Da, cauza o reprezintă, într-adevăr, mecanismele antimigraţie care încurajează migranţii să aleagă rute din ce în ce mai riscante pentru a fugi de situaţia tristă din ţările lor. Nu a fost oare anunţul care urmează să apară, cu privire la patrulele comune din Italia şi Libia, cel care a grăbit plecarea ambarcaţiunilor către Europa în ultimele săptămâni?

Da, obsesia Europei de a-şi strânge toate forţele la frontiere şi hotărârea sa de a concentra majoritatea administraţiei sale asupra ţărilor terţe care distrug libertatea este letală. Securitatea şi ordinea exagerată, patrulele şi sârma ghimpată nu le vor învinge dorinţa de a evada.

Atunci întrebarea este următoarea: este Europa gata să-şi asume responsabilitatea pentru consecinţele unei astfel de alegeri? Nu, nu este, şi de aceea solicit Comisiei şi statelor membre:

- în primul rând, să facă tot posibilul pentru a localiza şi, dacă este posibil, pentru a salva persoanele care au dispărut pe mare şi pentru a investiga circumstanţele acestui naufragiu;

- în al doilea rând, să reafirme dreptul maritim internaţional care obligă la acordarea de asistenţă oricărei persoane aflate în pericol, în timp ce cei şapte pescari tunisieni se află încă în proces;

- în al treilea rând, să oprească toate negocierile asupra aspectelor legate de migraţie cu ţările care nu prezintă nici o garanţie în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului;

- în al patrulea rând, să respecte dreptul oricărei fiinţe umane de a părăsi orice ţară şi de a cere protecţie internaţională în orice ţară. Aveţi dreptate, persoanele care au dispărut pe mare nu sunt migranţi ilegali;

- în al cincilea rând, de a pune capăt politicii restrictive de obţinere a vizelor, care de multe ori este arbitrară şi injustă;

- şi în cele din urmă, să analizeze cu atenţie, din punct de vedere al dezvoltării ţărilor terţe, toate politicile Uniunii Europene, de la jefuirea resurselor miniere la dumping-ul agricol, inclusiv acordurile de liber schimb, comerţul cu arme sau chiar cooperarea îngăduitoare cu autocraţii.

 
  
MPphoto
 

  Giusto Catania, din partea Grupului GUE/NGL. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, ceea ce s-a întâmplat acum două zile nu este decât ultima dintr-un şir lung de tragedii infame care au luat dimensiuni epocale. Moartea emigranţilor în apele mării, în încercarea de a ajunge pe ţărmurile noastre, este fără nici o urmă de îndoială cea mai mare violare a dreptului la viaţă care a avut loc într-o Europă civilizată. Aceste tragedii arată faţa înspăimântătoare a fortăreţei noastre. Poate că ar trebui să începem să reflectăm asupra responsabilităţii noastre pentru moartea bărbaţilor şi femeilor a căror unică ambiţie a fost aceea de a găsi o viaţă mai bună şi a scăpa de foamete şi război.

De aceea, ar trebui probabil să analizăm faptul că cei care au naufragiat în Marea Mediterană nu reprezintă o anomalie a mecanismului care determină apariţia imigraţiei clandestine; ei sunt mai degrabă o consecinţă previzibilă a politicii de imigraţie a Uniunii Europene şi a statelor sale membre. Omuciderea din Marea Mediterană este cauzată de către filozofia represivă, de politicile de înapoiere a oamenilor pe mare, de sârma ghimpată virtuală de-a lungul coastelor noastre, de practicile prohibiţioniste implementate în cadrul politicii de imigraţie a Uniunii Europene şi a statelor sale membre, inclusiv Italia şi Malta. Nu există nici o altă cale de a intra în Europa; nu există canale legale de acces la piaţa europeană a locurilor de muncă sau de recunoaştere a dreptului sacrosanct la azil. Speranţa este încredinţată valurilor furtunoase ale Mării Mediterane; drepturile se află în mâinile marinarilor lipsiţi de scrupule, care au devenit singurele mijloace, sau cel puţin cele mai accesibile, de a intra în Uniunea Europeană. Aceasta este cauza reală a deceselor în largul coastelor libiene de acum câteva zile. Acesta este motivul pentru care, în ultimii 20 de ani, zeci de mii de migranţi au murit în încercarea de a ajunge în Europa. Bărbaţi şi femei fără chip şi fără nume transformaţi în hrană pentru peşti.

I-am solicitat Preşedintelui Pöttering să deschidă sesiunea de azi cu un minut de reculegere, în semn de doliu şi recunoştinţă pentru aceste victime. Îi mulţumesc că mi-a admis solicitarea. Consider că aveam datoria să facem acest lucru, dar în mod clar nu este suficient. Dovedeşte indignarea noastră, dar va trebui să încercăm să pregătim o politică în această cameră, o politică concretă, care să înceapă să spună niciodată, nu trebuie să mai existe niciodată victime în Marea Mediterană.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedintele Comisiei. (FR) Domnule preşedinte, o să fiu scurt.. Este importam să acţionăm şi evoc astfel ceea ce a spus dl Deprez. Trebuie, de fapt, să ne îndreptăm spre această abordare globală, spre acorduri de parteneriat, deoarece nu vom reuşi să rezolvăm problemele de manieră unilaterală. Cu această ocazie admit, aşa cum aţi evidenţiat şi dumneavoastră, că avem responsabilităţi în calitate de europeni. De asemenea, în ceea ce priveşte chestiunea migraţiei legale, trebuie să dăm dovadă de un spirit de deschidere. Pe lângă aceasta, trebuie să ne îndeplinim datoria de a primi persoanele care fug de persecuţie şi război.

Acestea fiind spuse, permiteţi-mi să spun şi să reamintesc Parlamentului European în mod onest că responsabilitatea este şi a unor ţări terţe, cu care negocierile sunt foarte dificile. Înseamnă că ar trebui să renunţăm la negocieri? Nu! De exemplu, trebuie să ne asigurăm că Libia are, în sfârşit, un sistem de azil. Trebuie să ne asigurăm că Libia ne poate ajuta să oprim câţiva traficanţi care îi forţează pe aceşti bieţi oameni să rişte în mod inutil. Am auzit chiar eu autorităţile malteze declarând că Libia lăsa un anumit număr de ambarcaţiuni să plece în condiţii deplorabile şi că ulterior, marina malteză era obligată să meargă şi să găsească şi să salveze aceste persoane nefericite exploatate de către traficanţi. Aşadar trebuie să ne asumăm responsabilitatea, dar în acelaşi timp trebuie să dăm dovadă de o anumită fermitate în negocierile cu anumite state care nu-şi îndeplinesc obligaţiile internaţionale.

Eu cred că acest lucru este suficient pentru a ne mobiliza cu toţii în vederea prevenirii unor astfel de incidente tragice.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte Dezbaterea a fost închisă.

 

18. Cod comunitar al vizelor (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedinte. - Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0161/2008) întocmit de domnul Henrik Lax, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind instituirea unui Cod comunitar al vizelor [COM(2006)0403 - C6-0254/2006 - 2006/0142(COD)].

 
  
MPphoto
 

  Henrik Lax, raportor. – (SV) Domnule preşedinte, Codul comunitar al vizelor urmăreşte armonizarea şi clarificarea procedurii de acordare a vizelor peste tot în spaţiul Schengen. Orice persoană care depune cerere pentru a obţine o viză trebuie tratată în mod egal, indiferent de consulatul Schengen la care se adresează această persoană. Trebuie garantate bunele practici administrative şi o primire demnă şi trebuie facilitat accesul călătorilor veritabili.

Reguli privind introducerea obligativităţii luării amprentelor digitale de la deţinătorii de vize precum şi opţiunea de mutare a primirii şi procesării solicitanţilor de vize au fost deja aprobate cu o ocazie anterioară într-un raport întocmit de baroneasa Ludford. Aceste reguli au fost incluse în Codul comunitar ca parte integrantă a acestui cod.

Mulţumesc, Sarah, pentru strânsa ta cooperare.

raportor. − (SV) Acest regulament propus ar trebui stabilit prin intermediul procedurii de codecizie a Parlamentului şi a Consiliului. După o muncă de aproape trei ani care a necesitat negocieri intense cu Consiliul, sunt bucuros, în calitate de raportor, să pot înainta acum o propunere de compromis, care a fost aprobată de către Consiliu şi care sper că va obţine aprobarea Parlamentului.

Aş dori să adresez mulţumiri speciale raportorilor alternativi, dna Klamt, dl Cashman, dna Ždanoka şi dna Kaufmann, pentru colaborarea lor foarte constructivă şi sprijinul lor susţinut din timpul negocierilor. Fără sprijinul unanim al comisei, Parlamentul nu ar fi obţinut rezultate atât de bune în cadrul negocierilor. De asemenea, aş dori să îi mulţumesc Comisiei, care a înaintat o propunere iniţială solidă care a fost dezvoltată în continuare în mod satisfăcător. Mulţumirile mele se îndreaptă şi către preşedinţiile franceză şi cehă, ambele demonstrând voinţa de a recunoaşte problemele pe care a dorit să le abordeze Parlamentul şi abilitatea de a ajunge la un compromis cu Parlamentul.

Având drept punct de plecare propunerea Comisiei, toate compromisurile au reprezentat îmbunătăţiri ale situaţiei actuale, dovedind posibilă rezolvarea celor mai dificile aspecte cu preşedinţia franceză, chiar înainte de Crăciun. Bineînţeles că, întregul proces de pregătire şi negociere nu ar fi avut niciodată succes fără activitatea deosebită desfăşurată de către personalul capabil din subordinea mea şi al colegilor mei, secretariatul comisiei şi funcţionarii din cadrul grupurilor politice. Aş dori să le transmit acestora un călduros mulţumesc.

Cele mai importante trei rezultate la care am ajuns sunt: în primul rând, faptul că o viză cu intrări multiple nu numai că poate, dar şi trebuie să fie eliberată atunci când sunt îndeplinite anumite criterii stabilite; în al doilea rând, faptul că statele membre s-au angajat să se reprezinte reciproc, în aşa fel încât nici un solicitant de viză să nu fie nevoit să parcurgă distanţe disproporţionate pentru a ajunge la un consulat Schengen competent; şi în al treilea rând, faptul că urmează a fi înfiinţat un site web comun pentru a oferi o imagine unificată a zonei Schengen şi pentru a oferi informaţii cu privire la normele aplicate pentru acordarea vizelor.

Este dezamăgitor faptul că taxa de viză nu a putut fi redusă de la 60 la 35 EUR. Cu toate acestea, dezamăgirea este atenuată de faptul că, de exemplu, copiii sub şase ani şi persoanele cu o vârstă mai mică de 25 de ani care reprezintă diverse organizaţii la seminarii, activităţi sportive sau evenimente culturale îşi vor primi viza gratuit.

Aş dori să închei prin a spune că această reformă introduce două instrumente care vor reprezenta factori foarte importanţi în ceea ce priveşte aplicarea uniformă a normelor Schengen care devin de fapt o realitate, şi anume, sistemul de informare în privinţa vizelor sub forma unei baze de date care acoperă toate ţările din spaţiul Schengen şi care va oferi consulatelor informaţii în timp real asupra persoanelor care au solicitat viză, asupra persoanelor care au primit viză, asupra persoanelor cărora le-a fost respinsă cererea de viză şi asupra persoanelor cărora li s-a retras viza, şi o cooperare instituţională la nivel local reînnoită între consulatele din spaţiul Schengen din diferite ţări.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedintele Comisiei.(FR) Domnule preşedinte, Comisia salută eforturile considerabile depuse de către Parlament şi, de asemenea, în oarecare măsură, de către Consiliu. Aceste eforturi ar trebui să ne permită să obţinem un acord în prima lectură. Ţinând cont de consensul confirmat de Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, la mijlocul lunii martie, şi COREPER, cu câteva zile în urmă, consider că s-a ajuns acum la un acord definitiv.

Deşi textul nu este perfect şi nu corespunde tuturor ambiţiilor noastre de la început, Comisia susţine compromisul fără rezerve. Trebuie să recunoaştem şi să salutăm eforturile depuse de Parlamentul European pentru a ajunge la un acord asupra acestei propuneri în prima lectură şi înainte de sfârşitul legislaturii în curs.

Acest regulament va face regulile privind eliberarea vizelor mai clare, nu numai pentru solicitanţi, ci şi pentru statele membre. Aceste reguli vor fi aplicate şi într-o manieră mai armonizată.

Comisia este mulţumită de faptul că obligaţia de a motiva deciziile de respingere a vizelor şi de a acorda dreptul la recurs solicitanţilor respinşi a fost menţinută sub o formă practic neschimbată faţă de textul propunerii iniţiale, datorită sprijinului din partea Parlamentului European.

Aceste garanţii procedurale vor evita ca deciziilor de respingere a cererilor de vize să fie considerate drept arbitrare. Dacă acest acord ar fi pus la îndoială, ar trebui să continuăm să trăim cu lacunele, cum ar fi inconsecvenţele care caracterizează regulile actuale, spre marea nemulţumire a tuturor.

Aş dori să-mi exprim satisfacţia cu privire la acest compromis negociat, care va remedia lacunele şi inconsecvenţele regulilor actuale. Aş dori, bineînţeles, să-i mulţumesc dlui Henrik Lax şi Parlamentului. Eu sunt convins că acest nou cod al vizelor va fi în favoarea călătorilor de bună credinţă.

 
  
MPphoto
 

  Ewa Klamt, în numele Grupului PPE-DE. – (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, adoptarea Codului comunitar al vizelor înseamnă că, în viitor, vizele Schengen - vize de şedere de maximum trei luni - vor fi eliberate în conformitate cu criterii uniforme stabilite în spaţiul Schengen. Acest pas trebuie făcut de urgenţă într-o Uniune Europeană cu frontiere deschise. În acelaşi timp, se clarifică responsabilitatea statelor membre privind procesarea solicitărilor de vize. Ca regulă, solicitanţii trebuie să contacteze statul membru în care se situează principalul lor punct de destinaţie. Grupul din care fac parte salută faptul că solicitarea şi procedura de eliberare a vizelor de intrare vor grăbi intrarea unui număr mare de persoane. Astfel, oamenii de afaceri care vor intra în Uniunea Europeană vor fi trataţi corect şi, mai mult, turiştii din toată lumea - de departe cel mai mare grup de călători din Uniunea Europeană - vor avea de câştigat.

Am făcut astfel posibilă procesarea rapidă a solicitărilor de vize şi ne-am asigurat că ancheta de securitate previne abuzurile. Având în vedere echilibrul dintre securitate şi facilitarea intrărilor, Sistemul de Informaţii privind Vizele permite statelor membre un acces imediat şi direct la toate datele relevante în legătură cu eliberarea vizelor. Se simplifică astfel analizarea solicitărilor, în timp ce, concomitent, eliberarea vizelor va asigura pe viitor o securitate sporită datorită folosirii datelor biometrice de identificare; adică, fotografia şi amprentele digitale. Compromisul la care s-a ajuns între dl raportor Lax şi Consiliu ţine cont de poziţia iniţială a Parlamentului şi se bucură şi de sprijinul marii majorităţi a grupului din care fac parte.

Doresc să profit de această ocazie pentru a-mi exprima din nou sincerele mele mulţumiri dlui Lax pentru angajamentul său şi colaborarea sa excelentă de-a lungul ultimilor trei ani în legătură cu acest dosar foarte complex, care plasează pe o nouă poziţie politica europeană privind vizele.

 
  
MPphoto
 

  Michael Cashman, în numele Grupului PSE. - Domnule preşedinte, aş dori să-i mulţumesc dlui Lax pentru munca deosebită pe care a depus-o. Am plăcerea de a afirma că, în numele Grupului Socialist, vom sprijini acest raport în întregimea sa. Ne bucurăm, de asemenea, de faptul că ne-am atins majoritatea obiectivelor.

Sunt mulţumit şi pentru că în urma colaborării cu tine, Henrik, ai dat dovadă de imaginaţia absolut necesară unui legislator genial, aceea de a te fi pus în locul persoanei care urmăreşte să folosească acest serviciu. Astfel ai abordat această problemă în întregimea sa. Tocmai de aceea ai avut în vedere ghişeul unic, internetul, vizele cu intrări multiple şi reducerea cu privire la vizele pentru persoanele cu vârste sub 25 de ani - aş dori să mai profit şi eu de un astfel de avantaj - şi le-ai abordat întrebându-te cum am putea asigura funcţionarea sistemului în folosul cetăţeanului. Acesta este un exemplu genial pentru restul deputaţilor. Deseori abordăm lucrurile prin înaintarea de modificări care pot îmbunătăţi textul şi pot fi coerente, dar este acest lucru de folos cetăţeanului? Aceasta a fost întotdeauna abordarea ta.

Sunt mulţumit că pot spune că avem vizele cu intrări multiple. Avem, de asemenea, întregul aspect al recursului. Am lucrat cu Jan - pentru a numi un membru al DG - asupra acestui principiu foarte important, şi anume, acela că, în cazul în care vă este respinsă solicitarea de viză, sau vi se refuză intrarea în spaţiul Schengen, recursul dvs. poate să nu fie suspensiv, însă autoritatea care refuză trebuie să se facă responsabilă.

Doresc să-i mulţumesc încă o dată raportorului şi să-i mulţumesc Comisiei pentru a se fi asigurat că am păstrat acest principiu cu sfinţenie. Mai adaug doar că îi mulţumesc personalului meu şi celui din subordinea ta - şi mai ales lui Renaud, care se află în sectorul rezervat publicului. Fără personalul nostru, nu am putea niciodată să ne facem treaba atât de bine. A fost o formidabilă legătură amoroasă de trei ani şi, ca şi majoritatea legăturilor amoroase pe termen scurt, sunt bucuros să văd că se apropie de sfârşit.

 
  
MPphoto
 

  Sarah Ludford, în numele Grupului ALDE. – Domnule preşedinte, regulamentul meu privind vizele biometrice este acum parte integrantă a acestui nou cod al vizelor, aşa că, într-o mică măsură, simt că îmi aparţine. O să funcţioneze împreună cu Sistemul de Informaţii privind Vizele, pentru care am fost raportor.

Rezultatul în ansamblul său, îmbunătăţeşte securitatea vizelor şi, aşa cum au spus şi alţii, este în interesul solicitanţilor de vize. Acesta a fost ţelul dlui Cashman cu privire la Codul frontierelor. Am sentimentul aşadar că deputaţii europeni au dus la îndeplinire aceste două ţeluri.

Sper ca biometria, care îmbunătăţeşte siguranţa legăturii dintre solicitant şi document, să determine scăderea numărului de persoane care vor fi respinse în mod nejustificabil. Domnul Lax a lucrat intens, aşa cum a spus-o şi dl Cashman, asupra îmbunătăţirii serviciilor pentru solicitanţi, şi astfel a imaginii Uniunii Europene. Nouăzeci şi nouă virgulă nouă la sută din persoanele care doresc să intre în Uniunea Europeană o fac în scopuri comerciale, pentru călătorii şi turism, şi dorim să o facă, deoarece este un lucru bun pentru afaceri, dar, dacă vor avea parte de servicii proaste şi vor fi trataţi necorespunzător, atunci nu vor mai avea sentimente prietenoase faţă de Uniunea Europeană.

Dl Lax a făcut o treabă extraordinară.

 
  
MPphoto
 

  Tatjana Ždanoka, în numele Grupului Verts/ALE. – Domnule preşedinte, suntem recunoscători dlui Lax pentru eforturile sale deosebite în vederea ajungerii la un compromis într-un proiect atât de ambiţios.

Grupul Verzilor/ALE crede în continuare că modificarea sugerată de către Parlament ar fi cea mai bună soluţie. De exemplu, ar putea exista - şi vor exista - probleme practice legate de destinaţia principală, în locul propunerii noastre de a asigura o alegere liberă în momentul solicitării vizelor.

Consiliul a fost de acord cu obligaţia statelor membre de a coopera doar. Din păcate, taxa de viză va fi de 60 EUR în loc de 35 EUR, aşa cum a sugerat Parlamentul. Din fericire, există o serie de scutiri şi reduceri pentru copii, studenţi şi tineri activi.

Deşi a fost imposibil să se ajungă la un compromis în privinţa eliberării vizelor cu intrări multiple în mod prestabilit, avem acum măcar o obligaţie de a elibera astfel de vize în anumite cazuri.

Dreptul de recurs împotriva unei decizii negative reprezintă, de asemenea, un pas important înainte. În prezent, în multe state membre nu există un astfel de drept. În calitate de activist pentru drepturile omului din viaţa mea anterioară, îi mulţumesc dlui Lax pentru această dispoziţie.

Bineînţeles, pentru grupul din care fac parte, includerea în raportul referitor la vize a raportului referitor la datele biometrice a apărut ca un inconvenient. Suntem împotriva introducerii la un nivel atât de larg a factorilor biometrici.

Cu toate acestea, remarcăm unele îmbunătăţiri ale politicii de acordare a vizelor şi, prin urmare, vom sprijini acest raport.

 
  
MPphoto
 

  Sylvia-Yvonne Kaufmann, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Domnule preşedinte, aş dori să încep prin a-i transmite sincerele mele mulţumiri dlui raportor Lax, pentru activitatea sa. De la început, acesta a colaborat îndeaproape cu raportorii alternativi şi datorită angajamentului său a obţinut fără îndoială cel mai bun rezultat posibil de la Consiliu.

Codul comunitar al vizelor este necesar pentru a uniformiza procesarea vizelor Schengen de scurtă durată şi, mai înainte de toate, pentru a îmbunătăţii serviciul de eliberare a vizelor şi astfel percepţia Uniunii Europene în ţările terţe. Ca urmare a mai bine de trei ani de muncă asupra Codului comunitar al vizelor şi a negocierilor dificile cu Consiliul, s-a dovedit în sfârşit că este posibil un compromis. Cu toate că, din păcate, unele din solicitările Parlamentului nu au putut fi avansate, Codul comunitar al vizelor conţine numeroase îmbunătăţiri, cum ar fi cele cu privire la cooperarea dintre statele membre. Mai presus de toate, acesta facilitează situaţia solicitanţilor, asigurându-le acestora o certitudine juridică şi oferind transparenţă.

Este deosebit de important faptul că orice respingere a unei solicitări de viză trebuie justificată pe viitor şi că toţi solicitanţii vor avea dreptul de a face recurs împotriva respingerii solicitării lor. Cu toate acestea, în mod regretabil, taxa de viză rămâne neschimbată, în valoare de 60 EUR. Chiar dacă pe viitor un număr mare de persoane vor fi scutite de taxa de viză, este probabil ca această taxă de 60 EUR să fie prea mare pentru un număr semnificativ de resortisanţi ai ţărilor terţe, ceea ce înseamnă că respectivele persoane nu vor putea călători în Uniunea Europeană.

În final, aş dori să îi mulţumesc din nou raportorului şi colegilor mei deputaţi pentru deosebita lor colaborare pe parcursul ultimilor ani şi să îl felicit pe domnul Lax pentru raportul său.

 
  
MPphoto
 

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE). - Codul comunitar al vizelor integrează procedurile şi condiţiile de eliberare a vizelor Schengen de către statele membre şi armonizează dispoziţiile existente referitoare la deciziile de refuz, prelungire sau anulare a acestor vize.

Este important ca statul membru care nu are propriul consulat într-o ţară terţă să fie reprezentat de către un alt stat membru care dispune de o reprezentanţă diplomatică sau consulară în statul terţ. Codul trebuie să ţină cont de acordurile bilaterale încheiate de Comunitate, în special cu statele care participă la politica de vecinătate şi de parteneriat a Uniunii Europene, în scopul facilitării procesării cererilor de viză şi aplicării procedurilor simplificate.

Consider că dreptul statelor membre de a coopera cu intermediari comerciali nu va avea o contribuţie semnificativă la simplificarea procedurilor de tratare a cererilor de viză. Aceasta deoarece codul prevede prezentarea în persoană a solicitanţilor de viză la depunerea primei cereri pentru înregistrarea datelor biometrice, precum şi posibilitatea ca orice solicitant de viză să fie convocat la un interviu în vederea acordării vizei Schengen.

Scopul codului vizelor Schengen este de a oferi o imagine externă uniformă a Uniunii Europene, de a trata în mod egal solicitanţii de viză, precum şi de a crea criterii şi reguli clare de scutire pentru o serie de ţări terţe. În acest context, cred că este oportun să amintesc că Uniunea Europeană trebuie să facă tot ce este necesar pentru ca statele ei membre să fie tratate uniform de către ţări terţe care practică scutiri de viză doar pentru anumite state membre. Nu este posibil să avem două clase de cetăţeni europeni atunci când aceştia doresc să călătorească de exemplu în Australia sau în Statele Unite.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedintele Comisiei.(FR) Domnule preşedinte, aş dori să răspund dlui Marinescu că mă străduiesc, bineînţeles, să obţin reciprocitatea din partea ţărilor terţe şi că recenta mea călătorie la Washington a fost parţial legată de această problemă.

Cât despre restul, mă bucur deoarece consider că dl Lax a făcut o treabă foarte bună şi că este recompensat cu o aprobare foarte largă. Aş adăuga că în mod evident, avem şi noi o strategie care vizează facilitarea obţinerii vizelor cu un anumit număr de ţări şi că nutresc o mare speranţă în ceea ce priveşte dezvoltarea acestei strategii cu scopul de a facilita, pe cât posibil, acordarea vizelor, mai ales tinerilor din ţările terţe, deoarece consider că avem tot interesul de a facilita intrarea tinerilor în Europa.

Vă mulţumesc pentru această abordare corectă care ne permite să încheiem acest text şi să aducem astfel politicii de vize o nouă calitate care va fi apreciată foarte mult.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. - Dezbaterea a luat sfârşit.

Votul va avea loc joi, 2 aprilie 2009.

 

19. Evaluarea timpului de conducere şi a perioadei de repaus (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedinte. − Următorul punct de pe agendă este declaraţia Comisiei cu privire la evaluarea orelor de conducere şi a perioadelor de odihnă.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedintele Comisiei.(FR) Domnule preşedinte, voi citi declaraţia Comisiei cu privire la evaluarea orelor de conducere şi a perioadelor de odihnă.

Regulamentul (CE) nr. 561/2006 a intrat în vigoare la 11 aprilie 2007, adică în urmă cu aproximativ doi ani, înlocuind regulile cu privire la orele de conducere şi perioadele de odihnă care rămăseseră neschimbate de mai bine de douăzeci de ani.

De la adoptarea sa, Comisia a supravegheat în mod activ aplicarea acestuia, mai ales prin intermediul a numeroase reuniuni cu statele membre, industria şi sindicatele, în cadrul comisiei şi a diferitelor grupuri de lucru create de către comisie.

Comisia va publica în curând raportul bianual cu privire la punerea în aplicare a regulilor sociale. Una din concluziile preliminare este că eforturile şi investiţiile făcute de statele membre în materie de controale trebuie sporite pentru a atinge standardele cerute de legislaţia europeană.

Printre iniţiativele luate de către Comisie se numără liniile directoare care vor fi publicate în acord cu statele membre şi care vizează să asigure o aplicare armonizată a regulilor cu privire la timpul de conducere şi la perioadele de odihnă, de exemplu în cazul în care şoferul trebuie să-şi întrerupă odihna din cauza unei urgenţe.

De asemenea, Comisia lucrează în mod activ cu privire la ameliorarea tahografului digital. În ianuarie, a fost adoptat un pachet de măsuri pentru creşterea securităţii sistemului. Statele membre vor trebui astfel să dezvolte echipamente specifice pentru a controla tahograful.

În prezent se discută un al doilea pachet de măsuri pentru adaptarea specificaţiilor tehnice pentru tahograf în cadrul procedurii comitetului. Aceste măsuri vor facilita utilizarea tahografului de către şoferi prin simplificarea înregistrărilor manuale.

Comisia concluzionează din această observaţie a aplicării regulamentului că, pe parcursul ultimilor doi ani, noua legislaţie cu privire la orele de condus şi perioadele de odihnă a reprezentat un succes. Prin urmare, în acord cu statele membre, Comisia tocmai a convins ţările care aderă la acordul AETR (transport internaţional rutier) să-şi asume aceste reguli începând cu 2010. Statele membre trebuie totuşi să garanteze aplicarea armonizată a acestor reguli sociale în Europa.

Iată ce aveam de spus Parlamentului în numele Comisiei şi o să ascult cu atenţie intervenţiile diferiţilor deputaţi europeni.

 
  
MPphoto
 

  Corien Wortmann-Kool, în numele Grupului PPE-DE. – (NL) Domnule preşedinte, azi s-a creat o oarecare confuzie cu privire la această declaraţie a Comisiei, dar este clar că întrebările orale adresate de Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni sunt cele care au format baza declaraţiei de azi. Întrebările orale exprimă deosebita preocupare care există, în ciuda eforturilor Comisiei, cu privire la punerea practică în aplicare a acestui regulament.

În cazul în care conduc pentru un minut în plus deoarece trebuie să-mi mut maşina, aş putea risca amenzi usturătoare într-o altă ţară câteva săptămâni mai târziu. Acesta nu este decât un exemplu de probleme întâlnite de către şoferi şi societăţile de transport. Acest aspect poate cauza probleme serioase, de exemplu, dacă mai conduci doar câţiva kilometrii în plus pentru a ajunge într-o parcare sigură (deoarece toate parcările auto sunt pline în Europa) sau pentru a ajunge la o parcare bună pentru perioada nopţii.

Mă bucur că aţi lansat o serie de acţiuni şi că, de asemenea, urmează să vă prezentaţi raportul. Aş solicita ca, în cadrul acestui raport, să nu analizaţi doar introducerea prevederilor, ci şi regulamentul în sine şi să treceţi la o evaluare aprofundată care să ofere domeniului posibilitatea de a prezenta, prin dumneavoastră, preocupările despre care tocmai am discutat. Prin urmare, este necesară o evaluare detaliată pentru a putea vedea unde anume se pot face îmbunătăţiri.

Într-adevăr, dezavantajul acestor linii directoare, aşa cum îl înţeleg eu, este că, până acum, acestea nu au avut putere juridică în statele membre. Dacă şoferii s-ar baza pe aceste linii directoare ar putea rămâne cu mâna goală, deoarece acestea nu sunt valabile din punct de vedere legal - şi aceasta este o problemă. Domnule comisar Barrot, având în vedere cunoştinţele dumneavoastră din domeniu, mă bucur că îl înlocuiţi dumneavoastră pe domnul comisar Tajani astăzi şi sper din tot sufletul că puteţi să ne promiteţi o evaluare complexă.

 
  
MPphoto
 

  Silvia-Adriana Ţicău, în numele Grupului PSE. – Reglementările europene privind timpul de lucru şi timpul de conducere, perioadele de odihnă pentru transportatorii rutieri se referă atât la condiţiile sociale din domeniul transportului rutier, dar mai ales se referă şi la siguranţa rutieră.

Din păcate, Uniunea Europeană nu a reuşit să acţioneze suficient pentru reducerea accidentelor de circulaţie. Este adevărat, trebuie ca statele membre să îmbunătăţească controalele pe care le efectuează în trafic. În calitate de raportor privind condiţiile sociale, am analizat primul raport făcut de Comisia Europeană, care ar fi trebuit să fie bianual; atunci, el a fost întârziat, din păcate, dar prin acel raport am constatat faptul că sunt unele state membre care şi-au depăşit practic cota minimă de controale pe care trebuiau să le efectueze, dar sunt şi state membre care nu au îndeplinit aceste obligaţii.

Mă bucur că în raportul domnului Grosch privind accesul la piaţă am reuşit, împreună cu Consiliul Uniunii Europene, să introducem un text de compromis, şi anume, am solicitat ca toate controalele din trafic să nu fie discriminatorii nici pe bază de naţionalitate, nici pe bază de ţara de rezidenţă a operatorului de transport.

Domnule Comisar, avem nevoie de parcări sigure! A existat un proiect de raport pentru construcţia de parcări sigure la graniţa dintre Uniunea Europeană şi Rusia, dar, din păcate, aceste parcări sunt insuficiente. Statele membre trebuie să investească mai mult în parcările sigure deoarece, din păcate, 40% din jafurile care au loc asupra transportatorilor rutieri au loc în parcări.

De asemenea, am făcut un amendament la buget astfel încât să alocam o sumă pentru construcţia de parcări sigure. Cred că condiţiile privind timpul de conducere şi perioadele de odihnă pot fi respectate doar dacă creăm operatorilor de transport condiţii astfel încât aceste dispoziţii să fie respectate.

 
  
MPphoto
 

  Eva Lichtenberger, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Domnule preşedinte, colega mea din cadrul Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni a spus că sectorul este foarte preocupat de faptul că, dacă o persoană conduce timp de doar un minut în plus, aceasta va trebui să plătească consecinţele după câteva săptămâni.

Din păcate, din punctul meu de vedere, pot să o liniştesc. În primul rând, verificările din statele membre nu sunt de netrecut, majoritatea statelor membre neluând în serios sau desconsiderând obligaţia acestora de a controla. În al doilea rând, urmărirea penală în acest domeniu este încă în stadiu incipient, chiar dacă în realitate situaţia este dezastruoasă. În momentul în care, de exemplu, un şofer care a muncit timp de 38 de ore fără pauză este oprit pe autostrada Inntal, nu îmi poate spune nimeni că acesta nu a reuşit să găsească o parcare; în schimb, angajatorii exercită deseori o presiune asupra şoferilor în vederea continuării traseului până la extenuare. Acest lucru este periculos pentru toţi ceilalţi participanţi la trafic. Nu mai e nevoie să intru în detalii cu privire la gravitatea accidentelor în care sunt implicate vehicule de tonaj mare care transportă mărfuri.

Desigur, acest aspect reprezintă o preocupare şi pentru localnici, deoarece unele dintre aceste vehicule pot transporta şi mărfuri periculoase, care ulterior pot cauza daune. Consider, de aceea, că este absolut necesar şi important să existe controale corespunzătoare în acest domeniu - este un lucru esenţial!

În al doilea rând, cred că mai ales odată cu introducerea tahografelor digitale, există momentan o poveste atât de lungă cu privire la punerea în aplicare în statele membre, încât a venit momentul, încet dar sigur, să se permită celor care doresc să efectueze controale - în interesul conducătorilor auto, al localnicilor, al participanţilor la trafic şi al siguranţei rutiere, în general - să le efectueze în sfârşit mai eficient.

 
  
MPphoto
 

  Johannes Blokland, în numele Grupului IND/DEM. – (NL) Domnule preşedinte, funcţionarea regulamentului cu privire la timpul de conducere şi perioadele de odihnă se află în sfârşit pe agenda şedinţei plenare. De la intrarea în vigoare a acestui regulament, am început să curgă cu reclamaţii cu privire la aplicarea regulamentului - cuvintele „neclar” şi „lipsit de raţiune” au fost des auzite. Trebuie luate măsuri în acest sens. Regulamentul trebuie revizuit imediat. Ce trebuie îmbunătăţit? Legislaţia trebuie să fie previzibilă.

Eu nu pledez în favoarea armonizării tuturor sancţiunilor. Acest lucru trebuie să rămână de competenţa statelor membre. Lucrul pentru care pledez totuşi este un sistem clar, previzibil şi raţional. Este singura modalitate de a scăpa de amenzile absurd de mari şi lipsite de raţiune şi care implică proceduri de soluţionare interminabile. Evident, legislaţia actuală permite o abordare discriminatorie a conducătorilor străini de autocamioane, în special, pe şoselele europene, ceea ce nu poate fi acceptat. Această problemă reprezintă pur şi simplu o denaturare gravă a pieţei interne.

În final, un scurt exemplu al absurdităţii actualului regulament cu privire la orele de conducere şi perioadele de odihnă. Un conducător auto care traversa Franţa a fost amendat cu 750 EUR a scurtat cu 15 minute întreaga sa perioadă de odihnă. În plus, a fost nevoie de şase ore pentru a stabili amenda. Acest lucru a însemnat că acel conducător auto nu a putut încărca şi descărca în acea zi, pe lângă consecinţele acestei situaţii. Pierderea reală suferită în urma amenzii pentru încălcarea celor 15 minute s-a ridicat la aproximativ 1 750 EUR.

Comisia trebuie să adopte o poziţie mult mai fermă împotriva statelor membre care se fac vinovate de asemenea denaturări ale pieţei interne. În calitate de olandez, eu mă gândesc în primul rând înspre sud.

 
  
MPphoto
 

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE). - Respectarea timpilor de conducere şi a perioadelor de odihnă în cazul conducătorilor auto este esenţială pentru asigurarea unui înalt nivel de siguranţă pe şoselele europene şi pentru protecţia pasagerilor.

Comisia Europeană a adoptat în ianuarie 2009 un pachet de măsuri referitoare la prevenirea abuzurilor în folosirea tahografului, precum şi pentru întărirea posibilităţilor de control ale statelor membre faţă de respectarea reglementărilor cu privire la timpii de conducere şi repaus. Măsurile sunt binevenite, având în vedere numeroasele probleme ridicate de-a lungul timpului de sistemele de înregistrare a timpului de lucru, în primul rând cele legate de tahograful digital, precum şi de faptul că dispoziţiile legislative existente au fost considerate lipsite de flexibilitate şi dificil de aplicat.

Consider că unul dintre cele mai importante aspecte pe care Comisia trebuie să le aibă în vedere îl constituie valoarea transpunerii Directivei nr. 22/2006 în legislaţiile naţionale a statelor membre, precum şi armonizarea dispoziţiilor naţionale elaborate ca urmare a Articolului 19 din Regulamentul nr. 561/2006. Din aceste puncte de vedere, România şi-a îndeplinit obligaţiile, însă mai există state membre în care acest proces nu este definitivat, de unde rezultă şi dificultăţi în aplicarea corectă în regim transfrontalier a sancţiunilor şi în colectarea amenzilor aferente încălcărilor legislaţiei.

Având în vedere rapoartele bienale ale statelor membre din această ultimă perioadă de referinţă, precum şi numeroasele dificultăţi semnalate de transportatori, fac apel la Comisia Europeană să analizeze oportunitatea revizuirii Regulamentului nr. 561/2006.

 
  
MPphoto
 

  Bogusław Liberadzki (PSE).(PL) Domnule Preşedinte, discutăm acum despre perioade de odihnă şi orele de lucru ale conducătorilor auto în plină criză financiară. Mii de vehicule stau pe loc din cauză că nu există comenzi pentru ele. Acelaşi lucru se aplică şi conducătorilor auto. În plus, o mulţime de firme mari sunt pe punctul de a deveni neviabile din punct de vedere financiar. Domnul Jarzembowski, doamna Wortmann-Kool şi ceilalţi deputaţi care s-au ocupat de această problemă chiar aveau dreptate în a prezenta următoarele trei aspecte şi anume, complexitatea sistemului, fiabilitatea acestuia sau, la capătul opus, practica de a impune restricţiile care s-a aplicat până acum.

Nu există nici o dovadă ştiinţifică care să sugereze că o punere în aplicare mai flexibilă, care în anumite circumstanţe ar putea chiar permite prelungirea orelor de lucru într-o săptămână anume, ar avea un impact negativ asupra siguranţei rutiere, mai ales când traficul este în scădere. Din contra, este mai mult decât probabil ca viitorul acestui domeniu să fie ameninţat de o punere în aplicare strictă a restricţiilor şi, de asemenea, de impunerea unor noi sarcini aferente în domeniul transportului rutier. Aş dori să mă refer în special la eurovinietă şi la internalizarea costurilor. Subiectul merită într-adevăr o dezbatere şi aş saluta punctele de vedere ale Comisiei în această privinţă.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedintele Comisiei. (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am ascultat cu atenţie tot ce s-a spus.

Aş spune că acest regulament se află într-o perioadă de rodaj – cum vorbim despre transport – şi că este în mod evident un aspect foarte important pentru siguranţa rutieră şi din raţiuni sociale. Aş dori să-i asigur puţin pe cei care şi-au exprimat preocupările cu privire la această profesie. Comisia este conştientă de punerea în aplicare progresivă a regulamentului adoptat de către Parlamentul European şi Consiliu. Comisia este în contact cu partenerii sociali, experţii din statele membre, în vederea armonizării treptate a regulamentului în funcţie de nevoile de interpretare a acestuia.

Este adevărat că, la 30 ianuarie 2009, Comisia a adoptat o directivă care armonizează definiţiile de infracţiune şi că, în ceea ce priveşte sancţiunile, aceasta va publica un raport în acest sens, aşa cum se prevede la articolul 10 din Directiva 2006/22. Acest raport va demonstra că amenzile diferă în statele membre, dar şi în funcţie de felul în care sunt clasificate încălcările legislaţiei.

Iată, acesta este un prim punct.

Îi răspund şi dnei Wortmann-Kool, care a evocat necesitatea şoferilor de a găsi o parcare sigură şi care a luptat pentru a avea mai multe astfel de locuri, că regulamentul oferă posibilitatea de a conduce un timp mai îndelungat pentru a putea găsi o astfel de parcare sigură.

Este adevărat ceea ce a afirmat domnul Liberadzki mai sus, şi anume că nu ar trebui să impunem prea multe constrângeri asupra sectorului, dar şi dumneavoastră ştiţi că scopul este de a permite acestui sector să evite riscurile în materie de securitate şi aceasta este o cale de a proteja oarecum conducătorii auto de anumite riscuri pe care şi le asumă. Dna Lichtenberger ne-a amintit importanţa acestor dispoziţii pentru siguranţa rutieră.

Dle Marinescu, cred că încercăm în permanenţă să evaluăm punerea în aplicare, dar este adevărat că momentan nu putem discuta din nou despre dispoziţii legislative. Trebuie să lăsăm acestor reglementări timpul necesar pentru a crea noi obiceiuri, obiceiuri care, sunt convins, vor fi profitabile pentru întregul sector, în măsura în care vor armoniza mai bine condiţiile de muncă, garantând atât respectarea vieţii personale a conducătorilor auto, cât şi o siguranţă mai bună.

Aceasta este tot ceea ce pot spune. Desigur, voi transmite comentariile dumneavoastră prietenului meu, dl Tajani, pentru a garanta că această evaluare continuă la un nivel de bază şi în lumina tuturor constatărilor care au fost făcute şi, în special, dle preşedinte, a observaţiilor pertinente care au fost formulate în această seară de către diferiţii deputaţi europeni care au luat cuvântul.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. - Dezbaterea s-a încheiat.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL ONESTA
Vicepreşedinte

 

20. Stabilirea limitelor reziduurilor substanţelor farmacologic active în alimentele de origine animală (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinte. – Urmează recomandarea în a doua lectură prezentată de Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară referitoare la poziţia comună a Consiliului în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a procedurilor comunitare în vederea stabilirii limitelor maxime de reziduuri de substanţe farmaceutice active din alimentele de origine animală, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului şi de modificare a Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului [15079/2/2008 – C6-0005/0009 – 2007/0064(COD)] (Raportoare: Avril Doyle) (A6-0048/2009).

 
  
MPphoto
 

  Avril Doyle, raportoare. − Dle preşedinte, permiteţi-mi să încep prin a le mulţumi tuturor raportorilor alternativi cu care am colaborat şi preşedinţiei franceze pentru facilitarea unui acord rapid în a doua lectură.

Aceasta este o propunere destul de tehnică, urmărind să actualizeze sistemul existent la nivelul UE şi al cărei obiectiv principal constă în protecţia sănătăţii publice prin limitarea expunerii consumatorilor de produse alimentare de origine animală la reziduuri de substanţe farmaceutice active prezente în medicamentele de uz veterinar şi în produsele biocide. Acest lucru se poate realiza prin stabilirea unor niveluri de siguranţă sau a unor limite maxime de reziduuri (LMR) pentru substanţele aprobate şi prin interzicerea substanţelor care fie sunt considerate nesigure, fie al căror profil de siguranţă nu poate fi stabilit în mod ştiinţific.

Doar LMR nu pot proteja consumatorii. Consumatorii sunt protejaţi în mod direct prin stabilirea unei perioade de retragere corespunzătoare înainte de sacrificare şi prin efectuarea unor controale la faţa locului pentru monitorizarea acesteia. În practică, perioadele de retragere se stabilesc folosind un factor ridicat de siguranţă care reflectă toate datele disponibile în faza actuală a dezvoltării produsului.

Am ajuns la un acord asupra principalelor aspecte. În primul rând, extrapolarea unui set de LMR de la o specie la alta; în al doilea rând, adoptarea în cadrul UE a unor LMR stabilite la nivel internaţional în cadrul Codex Alimentarius; şi în al treilea rând, crearea unui cadru de stabilire a LMR pentru alimentele importate din ţări terţe.

Am reuşit să definim clar măsurile care trebuie luate atunci când se găsesc substanţe neautorizate fie în produsele alimentare fabricate în UE, fie în cele importate din ţări terţe şi să stabilim în mod clar baza de revizuire a acestor valori de referinţă pentru acţiune (VRA): şi anume, nivelul maxim stabilit în vederea verificării oricărei substanţe neautorizate în cazul apariţiei unor informaţii noi.

De asemenea, s-a ajuns la un acord asupra stabilirii LMR pentru anumite produse biocide precum substanţele dezinfectante folosite în mediul animal, în special în ceea ce priveşte aspectele legate de finanţarea autorizării acestora şi dosarelor aferente.

Stabilirea unei LMR pentru o substanţă farmaceutică activă necesită un pachet scump de informaţii colectate pe baza unor studii toxicologice şi metabolice. Acesta este prea costisitor pentru anumite specii mai puţin întâlnite, aşa-numitele „specii minore”, deoarece piaţa medicamentelor de uz veterinar destinate acestora este restrânsă - este vorba de „utilizările minore”. Stabilirea unei LMR este prima măsură care trebuie luată înainte de a prezenta autorităţii de reglementare o cerere de autorizare a unui medicament de uz veterinar care conţine o substanţă farmaceutică activă şi care destinat unei specii de animale din care se produc alimente.

Prin urmare, această problemă a utilizărilor minore/speciilor minore necesită o rezolvare rapidă deoarece poate genera probleme în ceea ce priveşte bunăstarea animalelor şi siguranţa alimentară. Veterinarii au datoria de a trata şi vor încerca întotdeauna să trateze un animal bolnav. În contextul actualei legislaţii, ei sunt adesea obligaţi să folosească medicamente neautorizate.

De asemenea, lipsa unei LMR reprezintă un obstacol pentru autorităţi în ceea ce priveşte stabilirea unei perioade corespunzătoare de retragere pentru un medicament. Actualul regulament privind LMR nu prevede stabilirea unor LMR pentru fiecare specie în parte. Comitetul pentru medicamente de uz veterinar (CVMP) din cadrul Agenţiei Europene pentru Medicamente stabileşte LMR pentru fiecare specie, conform unei abordări iniţiale precaute. În 1997 şi în urma unei experienţe de cinci ani, CVMP a revizuit toate LMR stabilite anterior şi a concluzionat că nu este necesar să se stabilească LMR pentru fiecare specie deoarece LMR-urile pentru o anumită substanţă sunt aproape întotdeauna similare sau identice. În acelaşi an, CVMP a întocmit orientări pentru stabilirea unor LMR pentru speciile minore. Acesta a definit ca specii minore din care se produc alimente toate speciile, cu excepţia bovinelor, porcinelor şi păsărilor, incluzând salmonidele.-

A permis o extrapolare de la speciile majore la speciile minore din aceeaşi familie, de la rumegătoare la rumegătoare, de la peşti la peşti, de la pui la alte păsări. În 2008, după o experienţă de opt ani, CVMP a emis noi orientări. Abordarea bazată pe analiza riscului pentru reziduurile de produse medicinale de uz veterinar din produsele alimentare de origine animală. Aceasta descrie o abordare bazată pe risc a extrapolării unei LMR pentru o substanţă de la una sau mai multe specii la alte specii. Aceste orientări permit extrapolarea LMR de la informaţiile referitoare la cele trei specii principale la toate speciile, cu condiţia ca LMR stabilite pentru cele trei specii principale să fie similare sau identice.

Acest text revizuit din faţa noastră oferă pur şi simplu o bază juridică pentru actuala practicare a extrapolării în scopul disponibilităţii medicamentelor de uz veterinar şi al bunăstării animalelor.

Două amendamente se referă exclusiv la lipsa medicamentelor specifice pentru ecvide (sunt interesată de această specie) în cadrul mai multor nevoi terapeutice şi de bunăstare a animalelor, inclusiv conceptul de „beneficiu clinic” şi nu doar prevederea că este „esenţial” să se adauge un produs medicinal pe lista pozitivă a substanţelor pentru ecvide, menţionată de directiva privind medicamentele de uz veterinar. În condiţii clar definite, existenţa LMR pentru anumite produse folosite pentru ecvide nu este obligatorie, dar aceste produse vor trebui să respecte o perioadă de retragere de şase luni.

Poate că există o declaraţie - permiteţi-mi să adresez această întrebare prin intermediul preşedinţiei - pe care dl comisar o va face în mod oficial: îmi aduc aminte de o discuţie de acum câteva luni referitoare la această problemă a revizuirii directivei privind medicamentele de uz veterinar.

 
  
MPphoto
 
 

  Günter Verheugen, vicepreşedintele Comisiei. – (DE) Dle preşedinte, onorabili membri, revizuirea legislaţiei privind limitele de reziduuri de substanţe farmaceutice active din produsele alimentare de origine animală constituie o iniţiativă importantă a Comisiei Europene. Obiectivul său constă în protecţia consumatorilor împotriva reziduurilor de produse medicinale din alimente, concomitent cu ameliorarea disponibilităţii medicamentelor de uz veterinar în cadrul Comunităţii. De asemenea, este un element important al programului de simplificare legislativă al Comisiei.

Anul trecut la 21 octombrie, Consiliul şi Parlamentul au încheiat un acord care se reflectă în actuala poziţie comună. Prin urmare, s-a obţinut acum o poziţie comună nu numai a Consiliului şi a Parlamentului, ci şi a Comisiei. Sunt deosebit de încântat de reuşita Comisiei în ceea ce priveşte includerea modificărilor prezentate atât de Parlamentul European, cât şi de Consiliu, pentru că acestea respectă spiritul şi substanţa propunerii iniţiale a Comisiei.

Astfel, Comisia şi-a afirmat sprijinul deplin în favoarea poziţiei comune în comunicarea adresată Parlamentului European anul acesta la 8 ianuarie. Adoptarea poziţiei comune va face posibilă finalizarea cu succes a dosarului înainte de sfârşitul actualei legislaturi.

Finalizarea acestuia pe baza poziţiei comune actuale va permite celor implicaţi zi de zi în controlul produselor alimentare şi al produselor medicinale de uz veterinar să desfăşoare această activitate într-un mod mai eficient, în beneficiul sănătăţii animalelor şi al protecţiei consumatorilor din Comunitate. Aceste persoane aşteaptă cu nerăbdare, de foarte mult timp, revizuirea legislaţiei privind limitele de reziduuri şi consider că au aşteptat destul, iar acum pot fi mulţumiţi cu toţii că s-a găsit o soluţie.

Sunt conştient de importanţa deosebită a disponibilităţii produselor medicinale de uz veterinar. Prin urmare, indiferent de progresul pe care îl reprezintă în acest domeniu regulament privind limitele de reziduuri de substanţe farmaceutice active, Comisia va prezenta în 2010 o evaluare a problemelor întâlnite în aplicarea directivei privind produsele medicinale de uz veterinar şi, după caz, va prezenta noi propuneri legislative în domeniu.

Aş dori să profit de ocazie pentru a mulţumi în special raportoarei, dna Doyle, ale cărei eforturi neobosite ne-au permis să ajungem la un acord asupra acestei probleme importante. Încă o dată, sincere mulţumiri pentru munca dvs. excelentă, dnă Doyle.

Raportul Doyle

Comisia cunoaşte preocupările exprimate de cetăţeni, medici veterinari, statele membre şi de cei din industria sănătăţii animalelor în ceea ce priveşte directiva care stabileşte normele de autorizare a produselor medicinale de uz veterinar, în special importanţa abordării problemelor actuale legate de disponibilitatea medicamentelor de uz veterinar şi folosirea produselor medicinale în cazul speciilor pentru care nu sunt autorizate şi orice povară legislativă disproporţionat de mare care împiedică inovarea, concomitent cu asigurarea unui nivel înalt de siguranţă a consumatorilor în raport cu produsele alimentare de origine animală. Comisia subliniază faptul că se iau măsuri pozitive în această direcţie, precum simplificarea normelor referitoare la diferite produse medicinale de uz veterinar şi actuala revizuire a legislaţiei privind limitele maxime de reziduuri din produsele alimentare.

În afară de acestea, în vederea îndeplinirii obiectivelor legate de siguranţa consumatorilor şi protecţia sănătăţii animalelor, de competitivitatea sectorului veterinar, incluzând IMM-urile şi de reducerea obligaţiei administrative, în 2010, Comisia va prezenta o evaluare a problemelor întâlnite în punerea în aplicare a directivei privind produsele medicinale de uz veterinar cu scopul de a prezenta, după caz, propuneri legislative.

 
  
MPphoto
 

  Avril Doyle, raportoare. − Dle preşedinte, aş dori să declar oficial că există o modificare pe care nu o susţin pentru că ar duce de fapt la un impas juridic. Dacă un medicament în curs de testare se poate administra animalelor doar cu condiţia să aibă deja o LMR, atunci nu se pot efectua testele necesare pentru a obţine informaţiile pe baza cărora se stabilesc LMR-urile şi perioada de retragere.

Aş dori să-i mulţumesc dlui comisar pentru cooperarea sa în acest domeniu şi să subliniez necesitatea urgentă a revizuirii directivei privind medicamentele de uz veterinar. Într-un fel, ne folosim de revizuirea acestor LMR pentru a „petici” o problemă majoră ignorată, dar de care suntem foarte conştienţi. Disponibilitatea unei game corespunzătoare de medicamente de uz veterinar pentru a trata numeroase specii animale din Comunitatea Europeană reprezintă o provocare din ce în ce mai mare în ultimele două decenii. În această perioadă, părţile interesate, incluzând autorităţile de reglementare, industria şi medicii veterinari au depus eforturi semnificative în vederea rezolvării problemelor legate de disponibilitatea medicamentelor.

În ciuda acestor eforturi, situaţia a continuat să se deterioreze. Lipsa de medicamente autorizate ameninţă serios sănătatea şi bunăstarea animalelor, precum şi siguranţa consumatorilor. De asemenea, creează probleme semnificative şi proprietarilor de animale, fermierilor, medicilor veterinari şi guvernelor în cazul în care animalele nu sunt tratate sau sunt tratate cu un produs neautorizat sau neadecvat - inclusiv riscul unei zoonoze generate de animate netratate sau tratate inadecvat în rândul proprietarilor de animale, consumatorilor şi cetăţenilor.

În egală măsură, există implicaţii de natură financiară, juridică şi comercială pentru părţile implicate, iar lipsa medicamentelor poate avea efecte negative asupra economiilor rurale şi a agriculturii în general. De exemplu - şi este foarte important - efectul asupra polenizării generat de numărul redus al coloniilor de albine. Albinele constituie o problemă deosebit de importantă legată de utilizări minore/specii minore.

Cu toate acestea, problema actuală a disponibilităţii medicamentelor în UE nu are doar efecte generale asupra sănătăţii şi bunăstării animalelor, asupra siguranţei aprovizionării cu alimente şi a sănătăţii publice în Comunitate, ci subminează capacitatea UE de a îndeplini obiectivele stabilite în cadrul Agendei de la Lisabona şi de a profita de potenţialul enorm prezentat de agricultura europeană şi de acvacultura din largul mării de a atrage activităţi de cercetare şi dezvoltare în domeniul farmaceutic veterinar.

Le mulţumesc încă o dată colegilor şi dlui comisar pentru cooperarea din cadrul acestui raport.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Péter Olajos (PPE-DE), în scris. (HU) Auzim adesea reproşul că UE încearcă să reglementeze orice lucru, nereuşind, în acelaşi timp, să abordeze probleme importante.

Este posibil ca mulţi dintre noi să considere că acest raport se încadrează în această categorie. Însă ar fi o greşeală. Deoarece, în cazul de faţă, este vorba despre produse alimentare consumate de oameni - dorim ca aceste produse să devină mai sigure, spre binele cetăţenilor noştri.

Reglementările existente sunt depăşite şi le creează probleme medicilor veterinari în ceea ce priveşte aprovizionarea stocului de medicamente. Din acest motiv, este nevoie de o reglementare care să se vizeze caracteristicile specifice acestui domeniu.

În prezent, din ce în ce mai multe societăţi farmaceutice au un departament care se ocupă de produsele pentru animale, care generează venituri considerabile. Cererea este în continuă creştere pentru că şi animalele se îmbolnăvesc, iar acum, când produsele alimentare sunt din ce în ce mai valoroase, merită să prevenim îmbolnăvirile.

Cu toate acestea, în ultima vreme, au fost aduse în atenţia noastră mai multe informaţii referitoare la faptul că unele companii studiază modul în care se poate „obţine” mai mult de la animale. Pui care cresc rapid, porci care ajung la dimensiuni enorme în doar câteva luni. Toate acestea se realizează cu produse (medicinale) care dăunează adesea sănătăţii oamenilor.

Acesta este motivul pentru care fiecare preparat administrat animalelor trebuie testat în colaborare cu Agenţia europeană pentru evaluarea medicamentelor (EMEA) pentru a stabili dacă reziduurile acestor produse care rămân în corpul animalelor şi sunt consumate ulterior de oameni prezintă sau nu vreun pericol.

Costul testării este suportat de companie. Trebuie subliniată, de asemenea, posibilitatea unei proceduri rapide de depistare, care reduce timpul necesar de administrare, lucru important şi pentru medicii veterinari care astfel au acces mai rapid la produsele medicinale.

Nimic nu este mai important decât sănătatea oamenilor şi, prin urmare, trebuie să stopăm „doparea animalelor” motivată de câştigul material.

 

21. Educația copiilor migranților (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinte – Urmează o scurtă prezentare a raportului (A6-0125/2009) întocmit de dl Takkula, în numele Comisiei pentru cultură şi educaţie, referitor la educaţia copiilor migranţilor (2008/2328(INI)).

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula, raportor. (FI) Dle preşedinte, este obligaţia etică a Uniunii Europene să garanteze dreptul tuturor, inclusiv al copiilor migranţilor, la o educaţie de calitate. Fiecare copil trebuie să aibă dreptul la educaţie, care trebuie să fie gratuită şi obligatorie, cel puţin la nivelul de bază. Copii ar trebui să primească o educaţie generală care promovează egalitatea de şanse în scopul dezvoltării abilităţilor acestora - a puterii de discernământ şi a simţului de răspundere morală şi socială ale fiecăruia - astfel încât să poată deveni membri echilibraţi şi responsabili ai societăţii.

Cei responsabili cu educaţia şi supravegherea copiilor ar trebui să aibă în vedere, ca principiu director, numai binele copiilor. Desigur, acest proces începe acasă, cu părinţii, dar şcoala şi societatea trebuie la rândul lor să sprijine educaţia copiilor, permiţându-le elevilor să îşi dezvolte personalitatea.

Sunt preocupat de studiile publicate recent referitoare la copiii migranţilor. Acestea sugerează că în unele regiuni copiii au avut dificultăţi în ceea ce priveşte frecventarea unei şcoli şi că, în cadrul unor comunităţi, s-au depus eforturi pentru a înfiinţa şcoli care oferă servicii exclusiv copiilor migranţilor. Desigur, acest lucru a determinat ca unele familii să-şi transfere copiii de la şcolile locale pentru ca aceştia să nu mai fie în aceeaşi şcoală cu copiii migranţilor. Este o situaţie regretabilă care a dus la standarde educaţionale şi rezultate şcolare foarte proaste în rândul copiilor migranţilor. O altă consecinţă este fluctuaţia rapidă a personalului didactic din şcolile cu un număr mare de copii provenind din familii migrante.

Nu este evoluţia la care am sperat şi trebuie să creăm condiţii pentru integrarea optimă în societate a copiilor migranţilor. Trebuie să ne asigurăm, de asemenea, că şcolile dispun de resurse adecvate şi mă refer aici la resurse cantitative în ceea ce priveşte personalul didactic şi resurse financiare, şi trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru evoluţia procesului de formare a profesorilor, în special formarea internă a acestora. Avem nevoie de o abordare generală pentru a putea avea grijă de copiii din familii migrante într-o manieră integrată, durabilă. De asemenea, avem nevoie de investiţii speciale şi de resurse suplimentare pentru formarea personalului didactic şi pentru întreg sistemul educaţional.

Ştiu că este o problemă care ţine de competenţa fiecărui stat membru, dar, printr-o coordonare transparentă din partea Parlamentului European şi a Uniunii Europene, ar trebui să încurajăm statele membre să acţioneze, deoarece consider că dorim cu toţii o educaţie de calitate pentru copiii migranţilor şi integrarea acestora în societate. Astfel putem evita tendinţa regretabilă manifestată în prezent de excludere socială a copiilor migranţilor. Realitatea este că acest lucru duce adesea la şomaj şi chiar la infracţionalitate, alături de multe alte consecinţe nedorite.

În plus, constituie un motiv de îngrijorare şi din perspectiva liberei circulaţii a forţei de muncă pe teritoriul Uniunii Europene: persoanele care locuiesc în statele membre ale UE nu vor dori să se mute într-o altă ţară sau să lucreze în străinătate pentru că nu le vor putea asigura copiilor lor o şcolarizare adecvată, cu un personal didactic calificat în ţara respectivă. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne concentrăm atenţia asupra acestei probleme şi să ne asigurăm de existenţa unui sistem educaţional de nivel înalt, a unei educaţii de calitate pentru fiecare copil şi tânăr din toate statele membre ale Uniunii Europene.

Copiii şi tinerii reprezintă viitorul nostru, bunul cel mai valoros pe care îl avem. Ei se numesc „Azi” şi nu „Mâine” şi îmi exprim speranţa că noi, cetăţenii Uniunii Europene, vom putea împărtăşi principiul comun conform căruia fiecare copil are dreptul la un viitor integrat, sigur şi o educaţie de calitate.

 
  
MPphoto
 

  Günter Verheugen, vicepreşedintele Comisiei. – (DE) Dle preşedinte, onorabili membri, salut acest raport din proprie iniţiativă şi, mai presus de toate, în numele meu şi al colegului meu, dl comisar Figel', doresc să-i mulţumesc dlui raportor Takkula şi Comisiei pentru cultură şi educaţie pentru efortul depus în acest sens.

Comisia Europeană împărtăşeşte convingerea distinşilor deputaţi că numărul din ce în ce mai mare de copii proveniţi dintr-un mediu migraţional reprezintă o provocare semnificativă pentru sistemele educaţionale din majoritatea statelor membre.

Educaţia este elementul-cheie în procesul de integrare. Dobândirea unor calificări este indispensabilă dacă dorim să asigurăm viitorul cetăţenilor noştri într-o societate bazată pe cunoaştere, o societate supusă din ce în ce mai mult presiunilor concurenţei. Însă este la fel de important ca şcolile, ca experienţă socială, să ofere baza cunoaşterii şi a înţelegerii reciproce, cruciale pentru îmbunătăţirea coexistenţei noastre.

Cu toate acestea, în prezent, elevii proveniţi dintr-un mediu migraţional în Europa se confruntă cu probleme mari. Copii din familii de migranţi se află, deseori, în faţa unei duble provocări: pe de o parte, cunoaşterea insuficientă a limbii vorbite în ţara gazdă şi, pe de altă parte, un statut socio-economic scăzut. În comparaţie cu copiii născuţi în ţara gazdă, mulţi copii din familiile de migranţi au rezultate slabe la şcoală, în rândul lor se înregistrează o rată ridicată a abandonului şcolar şi o rată scăzută a înscrierii într-o instituţie de învăţământ superior.

Aşadar, raportul subliniază în mod corect importanţa acordării unui ajutor adecvat copiilor din familii de migranţi în ceea ce priveşte învăţarea limbii ţării gazdă, promovând în acelaşi timp limbile şi culturile lor de origine. Participarea la educaţia preşcolară este, de asemenea, importantă pentru integrarea cu succes în sistemele educaţionale în etape incipiente şi pentru eliminarea dezavantajelor de ordin socio-economic şi lingvistic. În orice caz, profesorii ar trebui să posede calificările necesare, atât de importante într-un mediu multicultural. Mobilitatea ar trebui să constituie şi ea o componentă-cheie a formării şi dezvoltării profesionale a profesorilor.

Sunt încântat de existenţa unui larg consens asupra acestor aspecte. Consider că suntem de acord şi în ceea ce priveşte necesitatea de a ne pune în practică bunele intenţii şi de a aduce îmbunătăţiri reale oportunităţilor de educaţie pentru copiii migranţilor. În acest sens, ar trebui să sprijinim statele membre în vederea garantării unei educaţii de nivel înalt pentru toţi şi, în acelaşi timp, să prevenim în mod activ diviziunea elevilor pe criterii socio-economice. Ar trebui să sprijinim acţiunile statelor membre prin care şcolile să poată controla diversele cerinţe astfel încât să transforme provocarea iniţială a unei societăţi multiculturale şi multilingve într-un avantaj pentru şcolile respective.

Bineînţeles, conţinutul şi organizarea sistemelor educaţionale sunt competenţe pur naţionale şi Comisia nu intenţionează să încalce aceste competenţe în niciun fel. Trebuie să spun totuşi că integrarea cu succes a copiilor migranţilor este o problemă a întregii Europe. Avem multe de învăţat unii de la alţii şi putem învăţa multe unii de la alţii. Suntem siguri că raportul dvs. reprezintă un pas important către identificarea măsurilor specifice care trebuie luate pentru a sprijini statele membre în acest domeniu.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Declar închis acest punct de pe ordinea de zi.

Votarea va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE), în scris. – Între educaţie şi fenomenul migraţional există legături strânse deoarece atât migraţia în cadrul Uniunii Europene, cât şi imigraţia către UE au crescut considerabil în ultimii ani, antrenând o serie de probleme pe care ar trebui să le analizăm cu mai mare atenţie în viitor.

În ceea ce mă priveşte, sunt de acord cu faptul că Directiva 77/486/CE este depăşită. Să nu uităm că această directivă a fost adoptată în 1977, iar Uniunea Europeană s-a tot schimbat între timp. Pentru a vă oferi un exemplu în acest sens, ţara mea (România) a aderat la UE după mai mult de 20 de ani de la adoptarea directivei şi consider că aceasta nu reprezintă o soluţie viabilă pentru problemele noastre. Problemele legate de fenomenul migraţional au crescut în mod dramatic în ultimi ani şi sunt de acord cu ideea dlui Takkula de a modifica această directivă. Aş merge chiar puţin mai departe, sugerând adoptarea unei directive noi referitoare la educaţia copiilor migranţilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Creţu (PSE), în scris. – Intensificarea migrației, inclusiv a celei interne, în UE, are o serie de implicații importante în plan cultural, economic şi social. În acest sens, sunt esențiale asigurarea egalităţii de șanse a migranţilor şi acordarea unei mai mari atenții combaterii discriminării lor. Situația romilor - a căror problematică prezintă un specific şi un grad de dificultate aparte - este elocventă în acest sens.

De asemenea, doresc să atrag atenţia asupra implicaţiilor pe care le are asupra mobilităţii forţei de muncă integrarea dificilă într-un mediu educaţional străin a copiilor celor care lucrează în străinătate.

De aceea, sprijinirea integrării cat mai timpurii a copiilor poate juca un rol important in prevenirea ghetoizării migranţilor, mai ales că s-a constatat că gradul de educație şi situația socială şi economică ale copiilor migranţilor sunt inferioare nivelului celorlalţi copii, aşadar e nevoie de un impuls. Cu cât li se oferă condiţii mai bune pentru o integrare cat mai devreme in mediul educaţional străin, cu atât şansele lor de reuşită în materie şcolară şi pe piaţa muncii sunt mai mari.

In același timp, însă, învăţarea limbii tarii gazdă şi asimilarea specificului local nu trebuie să însemne abandonarea propriei moşteniri culturale.

 
  
MPphoto
 
 

  Gabriela Creţu (PSE), în scris. – Unul dintre principiile de bază ale Uniunii Europene este cel al libertăţii circulaţiei, ce permite cetăţenilor să muncească, să se educe şi să călătorească în altă ţară. Este important să considerăm integrarea socială a migranţilor interni drept o responsabilitate a întregii societăţi; educaţia copiilor migranţilor constituie un pas în această direcţie.

Educaţia copiilor migranţilor trebuie privită atât din punctul de vedere al unei mai bune funcţionări cotidiene a societăţii europene, cât şi din perspectiva unei îmbogăţiri culturale. În acest scop, cred că este necesară cooperarea între ţara gazdă şi ţara de origine, prin care ţara de origine să participe în mod activ la păstrarea limbii şi culturii sale.

Susţinem introducerea limbii de origine în programa şcolară a ţării gazdă ca a doua limbă străină, acolo unde există comunităţi mari de imigranţi. Recrutarea unor cadre şcolare care să provină din comunităţile respective este o metodă prin care să asiguram atât contactul copiilor cu cultura ţării lor de origine, cât și împărtășirea experienţelor provenite din imigraţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Ioan Lucian Hămbăşan (PPE-DE), în scris. – Cartea verde a Comisiei lansează o serie de întrebări privind una din probleme majore cu care statele membre se confruntă la această oră: Exista foarte mulţi copii români ce trăiesc împreună cu familiile lor în alte state membre şi este important pentru ca ei să îşi păstreze identitatea, să li se ofere posibilitatea să studieze atât limba ţării în care trăiesc, cât şi limba lor maternă. Trebuie să susţinem toleranţa şi înţelegerea, şi să găsim împreună soluţii pentru a asigura învăţământ în limbile materne ale migranţilor. Aceşti copii trebuie să aibă aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi copii. Este ştiut faptul că situaţia lor economică precară duce la izolare, abandon şcolar şi violentă, tocmai de aceea trebuie să venim în sprijinul statelor membre pentru a găsi soluţii. Copiii sunt cea mai valoroasă resursă pe care o avem, ei reprezintă viitorul societăţii noastre, indiferent de mediul din care provin.

 

22. Aplicarea Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedinte. – Urmează o scurtă prezentare a raportului (A6-0186/2009) întocmit de dna Vălean, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la aplicarea Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora [2008/2184(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Adina-Ioana Vălean, raportoare. − Dle preşedinte, dintre toate drepturile fundamentale acordate cetăţenilor UE, cel care contribuie cel mai mult la unificarea noastră este dreptul la liberă circulaţie pe teritoriul Uniunii Europene.

Acest drept, prevăzut de tratate, este pus în aplicare de Directiva 2004/38/CE care stabileşte atât condiţiile, cât şi restricţiile aplicabile cetăţenilor europeni şi membrilor familiilor acestora în ceea ce priveşte libera circulaţie şi şedere pe teritoriul UE.

De la 1 ianuarie 2006, peste 8 milioane de cetăţeni ai UE şi-au exercitat acest drept de şedere în alt stat membru şi alte milioane s-au folosit de el pentru a călători în UE.

În calitate de raportoare a Parlamentului European pentru evaluarea acestei directive, trebuie să afirm că aplicarea concretă a dreptului la liberă circulaţie al cetăţenilor noştri este subminat în mod serios de statele membre care împiedică exercitarea acestuia încălcând dispoziţiile tratatelor şi ale directivei respective.

În primul rând, referitor la transpunerea realizată de statele membre, putem afirma cel mult că lasă de dorit. Comisia, precum şi două studii separate comandate de Parlament, indică o serie de probleme, dintre care unele constituie încălcări ale drepturilor fundamentale ale cetăţenilor UE. Aceste probleme sunt evidenţiate în raportul meu.

Este vorba de multe proceduri administrative nejustificate referitoare, în special în ceea ce priveşte membrii familiilor resortisanţilor ţărilor terţe, care includ: condiţii de intrare şi amânări procedurale de durată; nerecunoaşterea dreptului la liberă circulaţie pentru unii parteneri înregistraţi, inclusiv pentru cei din cadrul unor relaţii între parteneri de acelaşi sex; excepţii de la politica publică pentru a servi obiective economice sau de securitate care ignoră principiul proporţionalităţii, ceea ce duce la ordine abuzive de expulzare; şi discriminarea anumitor cetăţeni şi comunităţi etnice în legătură cu drepturile care ar trebui să li se acorde în temeiul directivei.

În al doilea rând, adresându-mă celor care se concentrează exclusiv asupra abuzurilor şi asupra exercitării necorespunzătoare a acestui drept, sunt de acord că aceste aspecte sunt importante, dar consider că articolul 35 din directivă oferă deja statelor membre posibilitatea de a combate aceste abuzuri, precum căsătoriile de convenienţă sau frauda - trebuie doar pus în aplicare.

De asemenea, doresc să menţionez că am cooperat în mod constructiv cu parlamentele naţionale, cu Comisia şi cu raportoarea Comisiei pentru afaceri juridice, dna Frassoni, care împărtăşesc în unanimitate preocuparea mea legată de problemele aferente transpunerii menţionate anterior şi de necesitatea implicării tuturor părţilor în vederea contribuirii la rezolvarea imediată a acestora.

Raportul meu solicită, de asemenea, adoptarea mai multor măsuri de soluţionare a problemelor. Una dintre cele mai importante şi imediate măsuri care trebuie luate se referă la realizarea de către Comisie a unor orientări generale privind transpunerea. Acestea ar contribui la interpretarea mai clară a unor noţiuni precum „resurse suficiente” şi „siguranţă publică”. Ulterior, statele membre trebuie să le aplice, de preferinţă înainte de sfârşitul anului 2009.

Acordurile provizorii discriminatorii care restricţionează circulaţia lucrătorilor din statele membre care au aderat la UE după 2004 trebuie abrogate sau revizuite în cele din urmă.

Trebui alocate mai multe fonduri pentru a susţine măsurile de integrare locală a cetăţenilor UE care locuiesc în alte state membre şi, în cele din urmă, Comisia nu trebuie să ezite în a iniţia procedura de încălcare a dreptului comunitar împotriva statelor membre care nu respectă directiva respectivă.

Trebuie să admitem faptul că, în cele din urmă, statele membre trebuie să aplice şi să transpună în mod corect directiva, astfel încât problemele care apar să fie rezolvate rapid. Acestea nu ar trebui să încerce să scape de obligaţia de a garanta libera circulaţie prin solicitarea unei revizuiri în scopul temperării dispoziţiilor directivei. Parlamentul European se opune în mod ferm acestei revizuiri şi mulţumeşte Comisiei pentru adoptarea aceleiaşi poziţii.

Este timpul ca statele membre şi Consiliul să garanteze că Europa este un spaţiu în care pot circula nu doar capitalurile, serviciile şi mărfurile, ci şi cetăţenii noştri. Europa nu există fără liberă circulaţie.

Doresc să închei prin a afirma că voi transfera un amendament oral revizuit în cadrul unei note de subsol din raportul meu pentru ca cei care se opun liberei circulaţii din motive naţionaliste, rasiste sau xenofobe, dar care nu îndrăznesc să declare acest lucru în mod deschis, să nu mai aibă niciun motiv să voteze împotriva raportului întocmit de mine.

Cu ocazia votului prin apel nominal de mâine vom vedea cine sprijină Europa şi cetăţenii europeni, libera circulaţie şi drepturile cetăţenilor fără discriminare şi cine este împotriva acestora.

 
  
MPphoto
 

  Günter Verheugen, vicepreşedintele Comisiei. – (DE) Dle preşedinte, distinşi deputaţi, aş dori să-i mulţumesc raportoarei pentru acest raport remarcabil şi pentru cooperarea excelentă, constructivă într-un domeniu foarte dificil şi sensibil.

Libera circulaţie a persoanelor este una dintre libertăţile fundamentale ale pieţei interne europene. Această libertate se află la baza funcţionării pieţei interne şi, prin urmare, la baza competitivităţii economiei europene. Trebuie să admitem în mod clar că aplicarea necorespunzătoare a dreptului comunitar în acest domeniu este, într-adevăr, contrară principiilor fundamentale pe care se sprijină construcţia Europei. Prin urmare, este o problemă absolut crucială.

De aceea, salut acest raport care completează raportul Comisiei adoptat la 10 decembrie 2008 privind aplicarea Directivei 2004/38/CE. Sunt foarte mulţumit că aproape toate rezultatele raportului PE se regăsesc în raportul Comisiei.

Cred că avem acum un tablou complet al transpunerii şi aplicării directivei de către statele membre şi este timpul să acţionăm cu adevărat. Raportul evidenţiază - pe bună dreptate - că responsabilitatea transpunerii şi aplicării corespunzătoare a directivei aparţine statelor membre. Cu toate acestea, invită Comisia să ia măsuri în anumite domenii. Permiteţi-mi să explic, aşadar, unde anume se regăsesc priorităţile imediate ale Comisiei în acest caz.

Comisia îşi pune mari speranţe în aplicarea completă şi corectă a directivei. Aceasta reprezintă una dintre priorităţile celui de-al 25-lea raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului comunitar (2009).

Comisia va depune în continuare eforturi pentru a se asigura că directiva este transpusă şi aplicată corespunzător pe teritoriul Uniunii Europene. În lunile următoare, vom organiza reuniuni bilaterale cu statele membre pentru a discuta cazurile extrem de numeroase de transpunere şi aplicare incorectă. Dacă nu se înregistrează niciun progres satisfăcător, Comisia nu va ezita să iniţieze imediat procedura de încălcare a dreptului comunitar împotriva statelor membre în cauză.

Comisia intenţionează să ofere informaţii şi asistenţă atât statelor membre, cât şi cetăţenilor. Unul dintre mijloacele prin care se va realiza acest lucru este publicarea unor orientări referitoare la anumite aspecte care s-au dovedit a fi problematice în ceea ce priveşte transpunerea sau aplicarea directivei, precum aspectele referitoare la expulzare şi la abordarea abuzurilor. Orientările vor clarifica şi aspecte identificate ca fiind problematice de raportul Parlamentului.

Comisia va continua să lucreze împreună cu statele membre la nivel tehnic, în cadrul grupurilor de experţi, pentru a identifica aspectele dificile şi a clarifica probleme de interpretare legate de directivă.

Cu toate acestea, trebuie să spun în acest moment, dnă Vălean, Comisia nu poate adopta propunerea nr. 23. Această propunere prevede vizite efectuate la faţa locului de către echipe de experţi şi introducerea unui sistem de evaluare reciprocă pe baza acestor vizite. Trebuie să vă atrag atenţia asupra faptului că asemenea verificări inter pares se efectuează de obicei în domenii care fac parte din cel de-al treilea pilon, dar nu în ceea ce priveşte dreptul comunitar. Tradiţiile juridice şi administrative şi soluţiile alese de statele membre pentru transpunerea directivei sugerează că valoarea adăugată anticipată a unor astfel de verificări ar fi destul de limitată. În orice caz, după cum ştiţi, statele membre sunt libere să aleagă forma şi metodele de transpunere a directivelor.

Însă, Comisia va acorda în continuare o atenţie deosebită diseminării informaţiilor referitoare la directivă, va furniza cetăţenilor UE informaţii actualizate şi simplificate şi va folosi Internetul pentru diseminarea acestora. De asemenea, va invita şi va ajuta statele membre să îi informeze pe cetăţeni cu privire la drepturile lor prin intermediul unor campanii de conştientizare a opiniei publice.

Comisia este pregătită să respecte marea majoritate a propunerilor prezentate în raportul Parlamentului. Aş dori să mulţumesc Parlamentului European pentru sprijinul şi sugestiile referitoare la modul în care se poate asigura aplicarea corectă a acestei directive importante, care se referă, nici mai mult, nici mai puţin, decât la legătura uneia dintre cele patru libertăţi fundamentale în cadrul integrării europene.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Declar închis acest punct de pe ordinea de zi.

Votarea va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Alin Lucian Antochi (PSE), în scris. – Susţin în întregime raportul dnei Vălean referitor la aplicarea Directivei 2004/38/CE cu atât mai mult cu cât evenimentele recent petrecute în anumite State Membre au atras atenţia asupra încălcării flagrante a uneia dintre cele patru libertăţi fundamentale şi anume dreptul la libera circulaţie şi şedere a cetăţenilor pe teritoriul Statelor Membre.

De asemenea, transpunerea ineficientă sau chiar lipsa de transpunere a acestei Directive în legislaţia naţională a Statelor Membre a generat o serie de abuzuri în aria formalităţilor administrative şi a interpretării restrictive a dispoziţiilor legislative privind noţiunea de „şedere ilegală”, culminând cu detenţia şi expulzarea injustă a cetăţenilor europeni. Cu toate acestea, soluţia nu este o închidere a graniţelor, ci ea trebuie căutată mai degrabă în măsuri concrete care să faciliteze integrarea cetăţenilor în diversitatea societăţilor europene.

Consider că raportul în discuţie va avea o contribuţie semnificativă la monitorizarea transpunerii normelor prevăzute de aceasta Directiva daca Statele Membre si Comisia vor reuşi să conlucreze şi coopereze în acest sens.

Azi, dorinţa tuturor cetăţenilor europeni este de a trăi într-o Uniune Europeana în care valorile fundamentale precum libera circulaţie a persoanelor să fie respectate, însă nu trebuie să uităm că pentru atingerea acestui scop, noi toţi trebuie să ne aducem propria contribuţie.

 

23. Preocupări privind efectele câmpurilor electromagnetice asupra sănătăţii (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinte. – Urmează o scurtă prezentare a raportului (A6-0089/2009) întocmit de dna Ries, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, referitor la problemele de sănătate provocate de câmpurile electromagnetice [2008/2211(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Frédérique Ries, raportoare. (FR) Dle preşedinte, înainte de a mă referi la fondul problemei, aş dori să spun, cu permisiunea dvs., câteva cuvinte referitoare la formă. Nu sunt prima persoană şi cu siguranţă nici ultima care se pronunţă împotriva articolului 45 din Regulamentul de procedură care împiedică dezbaterea din această seară asupra unei probleme extrem de importante pentru cetăţenii Europei.

Fără dezbatere, fără vorbitori în numele grupurilor, nimic. Aşadar, aş dori să mulţumesc, în ciuda tuturor problemelor şi chiar dacă, îmi pare rău să o spun, nu sunt prezenţi, dnei Ayala, dnei Lucas, dlui Adamou, dnei Sinnott, dnei Ferreira şi chiar dlui van Nistelrooij care nu dispun de o sală de şedinţe, o sală practic goală, la aproape 11 seara. Nu e rău să vorbeşti la ora 11 seara despre o problemă de mare interes pentru milioane de cetăţeni europeni.

Mă voi referi acum la fondul problemei. Parlamentul nu a mai abordat această problemă de zece ani. Aşadar, era momentul pentru o astfel de discuţie, deoarece 10 ani înseamnă un secol sau aproape un secol atunci când vine vorba de tehnologie nouă: o explozie de dispozitive fără fir, telefoane mobile, wifi, bluetooth, staţii de referinţă, linii electrice de înaltă tensiune. Aceste unde se găsesc pretutindeni în jurul nostru, aducând beneficii de netăgăduit, pe care nu le pun niciun moment sub semnul întrebării în raport, dar care, trebuie spus, ridică serioase semne de întrebare în ceea ce priveşte efectul lor asupra sănătăţii noastre.

Prin urmare, doresc să clarific acest aspect, a trebuit să pregătesc raportul într-un domeniu oarecum sensibil, în care există o controversă din ce în ce mai mare referitoare la riscurile prezentate de aceste unde de frecvenţă joasă pentru sănătate şi incapacitatea comunităţii ştiinţifice de a ajunge la un acord.

Iată câteva exemple de propuneri ambiţioase care, sper, vor fi susţinute mâine: protejarea zonelor expuse riscului şi a persoanelor vulnerabile, şi anume şcoli, creşe, case de bătrâni, centre de îngrijire şi instituţii de sănătate, bineînţeles.

Referitor la această problemă, esenţiale sunt şi considerentele etice şi trebuie să stabilim proceduri prin care să garantăm independenţa activităţilor de cercetare şi expertiză ştiinţifică. De asemenea, trebuie să solicităm o schimbare de comportament în ceea ce priveşte telefoanele mobile, prin încurajarea folosirii dispozitivelor hands free, limitarea utilizării telefoanelor mobile de către copii şi tineri, educarea acestora în favoarea unor tehnici mai sigure, monitorizarea anumitor campanii de publicitate şi folosirea în comun a staţiilor de referinţă şi a stâlpilor de antenă de către operatori şi companii de electricitate.

Însă regret un singur lucru şi este important pentru că se referă la primul alineat din raportul meu, care solicită revizuirea limitelor de emisii. Din nefericire, nu am avut sprijinul colegilor mei din Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară chiar dacă - şi trebuie să spun acest lucru - acelaşi text, cuvânt cu cuvânt, a primit practic un sprijin unanim în cadrul şedinţei plenare din 2 septembrie anul trecut, în contextul unul alt raport privind planul de acţiune european pentru mediu şi sănătate 2004-2010.

Politica actuală a Comisiei de a-şi îngropa capul în nisip - dle comisar, îmi cer scuze pentru folosirea acestei expresii - nu contribuie la claritatea aşteptată de cetăţenii europeni şi, dimpotrivă, experţii se contrazic în continuare, numărul acţiunilor în justiţie creşte, finalizându-se cu hotărâri care sunt uneori în favoarea operatorilor, uneori în favoarea asociaţiilor locuitorilor dintr-o anumită zonă.

În concluzie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Comisia se pronunţă în favoarea unei abordări a situaţiei actuale, cu o clauză privind o nouă reuniune în 2015 - practic, peste un deceniu - pentru a examina dacă expunerea continuă la acest amestec de unde de frecvenţă joasă poate cauza tumori canceroase. În consecinţă, această abordare nu este cea corectă. Mi se pare superficială şi sper din toată inima că, în momentul în care ne vom confrunta cu probleme de sănătate în viitor, nu ni se va spune că a fost responsabilă în ceea ce priveşte aceste potenţiale mize sanitare.

Principiul precauţiei care stă la baza propunerii noastre nu presupune lipsa de acţiune, ci acţiunea şi expertiza pentru a reduce gradul de nesiguranţă. Astăzi apărăm această definiţie dinamică şi progresivă în acest domeniu sensibil al undelor electromagnetice. De aceea, rezoluţia alternativă prezentată de Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană are tot sprijinul meu - trebuie să clarific acest lucru. Revine, aş putea adăuga, la propunerea mea iniţială de reducere a limitelor de emisii, practicată deja de nouă state membre şi de numeroase regiuni, dintre care două îmi sunt foarte apropiate - Valonia şi regiunea Bruxelles-ului - adică folosesc trei volţi/metru în loc de cei 41 de volţi/metru autorizaţi în prezent de recomandarea din anul 1999.

Cu toate acestea, sunt raportoarea Parlamentului European pentru această problemă şi, mai presus de toate, vreau să menţin celelalte progrese ale raportului, aşa cum au fost adoptate de comisie. Bineînţeles, vă voi solicita votul mâine pentru raport.

Dle preşedinte, dle comisar, în încheiere doresc să transmit două mesaje. Problema undelor electromagnetice şi a efectului lor rămâne deschisă şi sunt convinsă că va fi abordată din nou în cadrul următoarei legislaturi parlamentare. Europa trebuie să îşi asigure cetăţenii şi să preia această dezbatere care în prezent se desfăşoară doar în instanţele de justiţie.

 
  
MPphoto
 

  Günter Verheugen, vicepreşedintele Comisiei. – (DE) Dle preşedinte, onorabili membri, aş dori să mulţumesc sincer Parlamentului European şi în special dnei Ries, raportoarea pentru acest raport din proprie iniţiativă privind câmpurile electromagnetice (CEM).

Problema - CEM- este într-adevăr controversată în ochii multor cetăţeni europeni, deşi mulţi alţii, inclusiv noi, o consideră foarte importantă.

Complexitatea problemei şi sentimentele puternice pe care le suscită indică faptul că este important să colectăm informaţii foarte precise şi să le evaluăm cu atenţie, în mod corespunzător şi obiectiv.

În consecinţă, Comisia monitorizează această problemă continuu şi foarte atent, în conformitate cu Recomandarea 1999/519 a Consiliului.

Din acest motiv, Comisia este informată în mod regulat de către comisiile ştiinţifice independente pentru a fi la curent în ceea ce priveşte posibilele riscuri prezentate de CEM. Recenta „opinie SCENIHR” - opinia comisiei ştiinţifice competente - referitoare la acest subiect a fost adoptată anul acesta în ianuarie.

Aş dori să adaug următorul lucru: Comisia urmăreşte cu foarte mare atenţie evoluţiile din statele membre şi cele mai recente hotărâri judecătoreşti emise împotriva companiilor de telefonie mobilă din Franţa şi monitorizează îndeaproape reducerea limitelor de expunere pentru staţiile de referinţă din regiunea Bruxelles-ului.

Pot să asigur Parlamentul de faptul că solicitările prezente în rezoluţie vor fi analizate cu atenţie de către Comisie.

Aş dori să analizez pe scurt câteva aspecte.

În primul rând, există deja un cadru la nivelul UE care stabileşte limitele de expunere şi normele de producţie, precum şi un nivel definit al protecţiei în raport cu efectele cunoscute.

În al doilea rând, studiile ştiinţifice independente efectuate până în prezent nu justifică modificarea bazei ştiinţifice a acestor limite de expunere.

Comisia va continua să urmărească progresul ştiinţific înregistrat în domeniu pentru a stabili dacă este necesară modificarea limitelor de expunere.

În al treilea rând, Comisia se angajează să accelereze dialogul cu părţile implicate asupra posibilelor efecte ale CEM asupra sănătăţii. În afară de aceasta, Comisia doreşte să coopereze cu principalele părţi implicate pentru a putea răspunde în mod adecvat preocupărilor publice.

Aş dori să subliniez eforturile noastre de promovare a activităţilor de cercetare în domeniu în vederea clarificării aspectelor rămase neclare.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Declar închis acest punct de pe ordinea de zi.

Votarea va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Véronique Mathieu (PPE-DE), în scris.(FR) Trebuie să recunoaştem faptul că la ora actuală există puţine informaţii ştiinţifice fiabile şi acceptate privind efectele câmpurilor magnetice asupra corpului uman. Cu toate acestea, ele fac parte din existenţa noastră cotidiană (telefoane mobile, tehnologie fără fir) şi 80% dintre cetăţeni consideră că nu au suficiente informaţii referitoare la posibilele efecte, în timp ce 50% dintre aceştia afirmă că sunt îngrijoraţi.

Până acum, comunitatea ştiinţifică putea emite doar păreri împărţite, uneori contradictorii, iar autorităţile publice nu au acordat acestei probleme atenţia cuvenită. De aceea, sprijin în totalitate acest raport care invită statele să îşi actualizeze în mod regulat valorile-limită pentru aceste câmpuri şi recomandă, în conformitate cu principiul precauţiei, interzicerea instalării antenelor în zone vulnerabile (şcoli, instituţii de sănătate).

De asemenea, sunt în favoarea lansării, de către Comisia Europeană, a unui studiu ştiinţific pentru o mai bună evaluare a efectelor expunerii la câmpurile electromagnetice. Autorităţile publice, producătorii şi consumatorii trebuie să obţină informaţii exacte pentru a evalua aceste riscuri şi, după caz, pentru a lua măsurile de protecţie corespunzătoare. De asemenea, este importantă emiterea unor recomandări, pe baza bunelor practici, în scopul unei protecţii mai bune a cetăţenilor, fie ei utilizatori de aparatură electronică sau locuitori ai unei zone din vecinătatea staţiilor de referinţă sau a liniilor electrice de înaltă tensiune.

 

24. Problematica și perspectivele cetățeniei Uniunii (prezentare succintă)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinte. – Urmează o scurtă prezentare a raportului (A6-0182/2009) întocmit de dna Gacek, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la problematica şi perspectivele cetăţeniei europene (2008/2234(INI)).

 
  
MPphoto
 

  Urszula Gacek, raportoare. − Dle preşedinte, am deosebita plăcere de a prezenta raportul privind problematica şi perspectivele cetăţeniei europene, adoptat în unanimitate luna trecută de Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (LIBE).

Cetăţenia europeană nu înlocuieşte cetăţenia naţională. Este complementară acesteia, acordând cetăţenilor europeni drepturi unice, în special dreptul la liberă circulaţie, dreptul la protecţie consulară şi dreptul de a adresa petiţii Parlamentului şi Ombudsmanului European. Raportul Parlamentului ţine seama de al cincilea raport al Comisiei privind cetăţenia europeană, aferent perioadei 1 mai 2004-30 iunie 2007. Este o perioadă unică. Acum cinci ani, la 1 mai 2004, 10 state membre noi au aderat la Uniunea Europeană. Consecinţa acestei aderări, în special a statelor din Europa Centrală şi de Est, a fost un fenomen migraţional de amploare în interiorul Uniunii, nemaiîntâlnit până atunci. Noii cetăţeni ai Uniunii Europene şi-au însuşit drepturile acordate, în special dreptul la liberă circulaţie. Ei au beneficiat de oportunitatea de a studia în străinătate şi au găsit un loc de muncă legal în ţările care şi-au deschis piaţa forţei de muncă.

Cu toate acestea, amploarea fenomenului migraţional prezintă multe provocări pentru ţările gazdă. Provocări atât pentru autorităţile centrale, cât şi pentru cele locale. În special autorităţile locale se confruntă cu problemele zilnice ale imigranţilor noi în cazul în care sunt responsabile cu furnizarea de servicii precum cazare, îngrijiri medicale şi educaţie primară şi secundară. --

S-au făcut multe lucruri pentru sprijinirea integrării, dar şi pentru a-i ajuta pe noii veniţi să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii din ţara gazdă. Cu toate acestea, discriminarea persistă. Uneori este consecinţa deficienţelor de funcţionare a sistemului juridic, alteori consecinţa necunoaşterii modului de aplicare a legii.

Comisia LIBE a abordat acest subiect într-un mod constructiv şi practic în lucrările sale. A existat un consens între grupurile politice asupra faptului că prioritatea noastră constă în evidenţierea domeniilor problematice şi adoptarea unor măsuri de soluţionare a acestora, furnizând administraţiilor centrale şi locale din statele membre resursele şi sprijinul necesar. Principala noastră preocupare a fost faptul că niciun cetăţean nu trebuie împiedicat în niciun fel să beneficieze de propriile drepturi.

Din nefericire, cel de-al doilea drept pe care l-am menţionat, cel referitor la protecţia consulară, este încă aplicat necorespunzător. Acest fapt a ajuns în atenţia noastră într-un mod foarte direct atunci când proprii noştri colegi s-au aflat într-o situaţie dramatică în timpul atacurilor teroriste din Mumbai. Dacă deputaţii europeni au avut probleme în ceea ce priveşte exercitarea dreptului lor la protecţie consulară într-o astfel de situaţie extremă, ce şanse are cetăţeanul obişnuit, în situaţii mai puţin dramatice?

Creşterea nivelului de conştientizare în rândul cetăţenilor în legătură cu drepturile pe care le au este un element-cheie subliniat în cadrul raportului şi în acest sens se propun o serie de măsuri. Dacă doar 31% dintre cetăţeni se consideră bine informaţi în legătură cu drepturile lor, atunci mai avem multe de făcut.

Îmi exprim încrederea că recomandările Parlamentului vor fi luate în considerare de către Comisie şi că aceasta va prezenta, în cadrul celui de-al şaselea raport, progresele concrete înregistrate. În cele din urmă, aş dori să le mulţumesc raportorilor alternativi cu care am colaborat, personalului din cadrul grupurilor politice şi secretariatului Comisiei LIBE pentru eforturile depuse. Adresez mulţumiri speciale tuturor persoanelor care au participat la audierea publică privind acest raport şi în mod deosebit reprezentanţilor ONG-urilor. În cadrul unui raport referitor la cetăţenie, este normal să se ţină seama de opiniile cetăţenilor, prin intermediul ONG-urilor, în momentul întocmirii raportului final.

 
  
MPphoto
 

  Günter Verheugen, vicepreşedintele Comisiei. – (DE) Dle preşedinte, dnă Gacek, se pare că am rămas singuri în această cameră. În numele Comisiei, aş dori să vă mulţumesc pentru acest raport important şi impresionant şi să vă adresez felicitări în nume propriu.

Problema prezentată este foarte importantă. Cetăţenia europeană. Mulţi consideră că expresia „cetăţenie europeană” este lipsită de conţinut şi că nu înseamnă nimic, dar raportul dvs. contrazice în mod clar această părere. Cetăţenia europeană devine realitate prin intermediul drepturilor definite clar de tratat, şi anume, dreptul la liberă circulaţie şi şedere, dreptul de a vota şi de a participa la alegeri locale şi europene, dreptul la protecţie consulară, dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European, dreptul de a adresa plângeri Ombudsmanului European şi dreptul de a se adresa în scris instituţiilor europene.

Comisia consideră că a venit momentul creării unui program politic specific privind cetăţenia europeană. În acest scop, Comisia intenţionează să desfăşoare un amplu proces de consultare pe baza căruia să se poată colecta informaţii specifice referitoare la problematica cetăţeniei europene. Această acţiune ar putea duce la prezentarea unor propuneri noi, care ar alcătui baza celui de-al şaselea raport al Comisiei privind cetăţenia Uniunii, programat pentru anul 2010.

În afară de aceasta, Comisia depune şi va continua să depună eforturi zilnice pentru ca cetăţenii să îşi poată exercita cu adevărat drepturile civile în fiecare zi. În privinţa multor aspecte în care raportul dvs., dnă Gacek, invită Comisia să acţioneze, Comisia acţionează deja pentru a garanta aplicarea şi extinderea acestor drepturi. Aş dori să ofer ca exemplu în acest sens planul de acţiune al Comisiei privind protecţia consulară şi aş adăuga că sunt pe deplin de acord cu dvs. în ceea ce priveşte necesitatea unor acţiuni în domeniu. La urma urmei, au trecut doar câteva săptămâni de când am participat, în această cameră, la o dezbatere extrem de instructivă pe această temă, care a evidenţiat distanţa dintre aspiraţie şi realitate în cazul drepturilor consulare.

Comisia a făcut demersuri ca cetăţenii să fie informaţi în legătură cu drepturile lor prin intermediul unor campanii de informare şi depune eforturi pentru a garanta că aceste drepturi pot fi exercitate cu adevărat - în special prin adoptarea raportului referitor la aplicarea directivei privind libera circulaţie de către statele membre.

Viitoarele alegeri europene reprezintă una dintre priorităţile relaţiilor publice interinstituţionale. Comisia sprijină şi completează campania Parlamentului de aplicare a unor măsuri de informare în scopul conştientizării opiniei publice cu privire la aceste alegeri şi îi invită pe cetăţenii să îşi exercite drepturile electorale.

Aceste acţiuni sunt binevenite şi aş dori să subliniez faptul că nu doar Comisia depune eforturi pentru implementarea noţiunii de cetăţenie europeană în viaţa de zi cu zi. La rândul lor, Parlamentul, cele 27 de state membre, autorităţile regionale, parlamentele naţionale, autorităţile locale şi fiecare municipalitate din Uniunea Europeană joacă un rol foarte important în dezvoltarea efectivă a cetăţeniei europene.

Sunt mulţumit de faptul că raportul dnei Gacek, publicat în timp util înainte de alegerile europene din 2009, îi implică şi pe unii dintre aceşti actori importanţi, care ar trebui să îşi asume responsabilitatea cetăţeniei europene pentru ca Europa să devină o realitate pentru milioanele sale de cetăţeni. Consider că depinde de noi toţi ca cetăţenia europeană să nu mai fie privită doar ca un simbol, ci ca un drept specific căruia i se poate şi căruia trebuie să i se acorde un conţinut în viaţa zi cu zi.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte – Declar închis acest punct de pe ordinea de zi.

Votarea va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Transparenţa şi relaţiile democratice dintre cetăţeni şi instituţii sunt principii fundamentale ale Europei şi drepturi de bază ale cetăţenilor europeni. Acestea sunt exact principiile pe care trebuie să se bazeze alegerile parlamentare. Cu toate acestea, problema cumpărării voturilor din Bulgaria indică exact contrariul.

După ce alegerile locale anterioare au fost compromise în mod repetat prin cumpărarea flagrantă voturilor de către GERB (Partidul Cetăţenilor pentru Dezvoltare Europeană din Bulgaria), DPS (Mişcarea pentru Drepturi şi Libertăţi) şi BSP (Partidul Socialist Bulgar), cetăţenii obişnuiţi au rămas cu impresia că nu aveau niciun drept de a alege. În consecinţă, dorinţa lor de a participa din nou la vot s-a diminuat.

În ciuda codului penal existent şi a numeroase semnale de încălcare a legii, nicio persoană menţionată în raportul Comisiei nu a fost condamnată pentru aceste infracţiuni deoarece, în mod clar, autorităţile care aplică legea nu doresc să stopeze cumpărarea voturilor. În Bulgaria, sistemul judiciar manifestă încă nehotărâre şi binecunoscuţii vinovaţi pregătesc din nou campaniile electorale, iar cei care le-au vândut voturile sunt în căutarea unor alţi cumpărători care să ofere cel mai bun preţ la licitaţie.

Doresc să subliniez faptul că, atât timp cât aceste încălcări ale legii sunt permise în Bulgaria, iar statul nu ia nicio măsură în acest sens, electoratul cinstit este privat de un drept fundamental - dreptul de a alege! Este un lucru inacceptabil pentru cetăţenii europeni. Adresez Parlamentului îndemnul de a nu rămâne inactiv.

 
  
MPphoto
 
 

  Magda Kósáné Kovács (PSE), în scris.(HU) Tratatul privind Uniunea Europeană afirmă că toţi cetăţenii Uniunii sunt egali. Şi cu toate acestea, din nefericire, acest principiu nu este întotdeauna respectat în realitate. Diferenţele sunt determinate de răspândirea sărăciei accentuate, excluderea socială sau excluderea deliberată, regiuni dezavantajate din mai multe puncte de vedere care au fost excluse din societatea informaţională şi de la ai căror cetăţeni nu te poţi aştepta să aibă o conştiinţă europeană. Sunt mulţumită de faptul că raportul se referă în mod specific la cetăţenii de etnie romă. Această minoritate de 1012 milioane de persoane trăieşte în izolare şi se confruntă cu dezavantaje de ordin educaţional şi şomaj fără perspective de soluţionare din cauza subaprecierii propriei cetăţeniei.

Există semne care indică faptul că această segregare socială va avea un impact şi asupra alegerilor pentru Parlamentul European. Dorinţa persoanelor dezavantajate de a participa la vot scade din cauza lipsei de informaţii, iar la marginea societăţii oamenii sunt mai puţin conştienţi că, dintre toate instituţiile europene, ei pot influenţa în mod direct doar componenţa Parlamentului European. Din nefericire, indiferenţa este deosebit de accentuată în ţările din Europa Centrală şi de Est şi originile acesteia trebuie căutate încă o dată în lipsa de informaţii adecvate, dar există şi un alt factor care influenţează acest aspect, respectiv încetinirea ritmului de recuperare după extinderea de amploare, de care oamenii sunt dezamăgiţi.

Ne exprimăm speranţa că libera circulaţie a cetăţenilor, lucrătorilor şi furnizorilor de servicii va dărâma barierele mentale şi de gândire ale oamenilor. Dacă libera circulaţie pe teritoriul unei patrii mai mari, ca rezultat al unei libertăţi mai mari, va deveni un lucru obişnuit, atunci Uniunea Europeană multistratificată şi multinuanţată poate cuprinde un număr mare de cetăţeni europeni diferiţi, dar capabili de coeziune şi toleranţă.

 

25. Ordinea de zi a următoarei şedinţe: a se vedea procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

26. Ridicarea şedinţei
Înregistrare video a intervenţiilor
 

(Şedinţa a fost închisă la ora 11.20 p.m.)

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate