Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2008/0154(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

A6-0084/2009

Dezbateri :

PV 02/04/2009 - 6
CRE 02/04/2009 - 6

Voturi :

PV 02/04/2009 - 9.15
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0210

Stenograma dezbaterilor
Joi, 2 aprilie 2009 - Bruxelles Ediţie JO

6. Sistemul comunitar de etichetare ecologică - Participarea voluntară a organizaţiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
Proces-verbal
MPphoto
 

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă dezbaterea comună privind următoarele rapoarte:

– raportul întocmit de Salvatore Tatarella, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind sistemul comunitar de etichetare ecologică [COM(2008)0401 - C6-0279/2008 - 2008/0152(COD)], şi

– raportul întocmit de Linda McAvan, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind participarea voluntară a organizaţiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit [COM(2008)0402 - C6-0278/2008 - 2008/0154(COD)].

 
  
MPphoto
 

  Salvatore Tatarella , raportor.(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, doresc să încep prin a mulţumi tuturor celor care au colaborat într-un mod atât de eficient la elaborarea acestui raport: raportorii alternativi din Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară; preşedinţia cehă; funcţionarii Comisiei Europene şi – în cele din urmă, dar nu în ultimul rând – funcţionari admirabili din toate grupurile politice. Le sunt recunoscător tuturor pentru activitatea excelentă depusă. Contribuţia lor valoroasă a făcut posibilă obţinerea acordului la prima lectură.

În momentul în care am preluat responsabilitatea, în numele Parlamentului European, pentru revizuirea dosarului privind sistemul de etichetare a calităţii ecologice, eticheta ecologică, am acţionat în vederea accelerării acestuia. Actualizarea continuă a cerinţelor de mediu pentru produse care nu îndeplinesc standardele forţează întreprinderile să intre într-un ciclu virtuos care ridică nivelul standardelor globale de calitate ecologică pentru produsele introduse pe piaţă. Prin creşterea producţiei şi a circulaţiei produselor şi serviciilor cu etichetă ecologică vom obţine beneficii permanente şi sporite legate de mediu, în termeni de economisire a energiei, reducere a poluării atmosferice şi de economisire a apei. Sistemul etichetării ecologice reprezintă un sistem de etichetare voluntar a calităţii ecologice care vizează promovarea distribuirii de produse şi servicii cu impact scăzut asupra mediului pe parcursul ciclului lor de viaţă, oferind consumatorilor informaţii exacte, corecte din punct de vedere ştiinţific şi care nu induc în eroare.

Revizuirea de către noi a acestui regulament face parte din planul european mai larg de acţiune privind producţia şi consumul durabile şi este strâns legată de revizuirea EMAS şi a directivei privind proiectarea ecologică. Legiuitorul comunitar a prevăzut deja această revizuire a regulamentului, stipulând că sistemul trebuie revizuit, în lumina experienţei dobândite, şi trebuie modificat pentru a creşte eficienţa acestuia, precum şi pentru a îmbunătăţi planificarea şi a simplifica funcţionarea sa. Obiectivul acestei etichetări este de a îndruma consumatorii spre produse care pot reduce impactul asupra mediului. Până în prezent, experienţa noastră cu sistemul de etichetare ecologică a fost ambivalentă. Latura pozitivă a fost că un număr din ce în ce mai mare de întreprinderi solicită certificarea calităţii în cele mai diverse sectoare. Prin urmare, acestea recunosc valoarea sa de selectare şi de promovare – această certificare este foarte apreciată de consumatori, care sunt din ce în ce mai conştienţi de responsabilităţile sociale ale întreprinderilor. Din punctul de vedere al laturii negative, pot relata unele probleme: publicul general nu este prea conştient de existenţa etichetei; criteriile devin rapid învechite datorită faptului că pieţele se schimbă atât de rapid; iar limbajul birocratic descurajează participarea operatorilor. Noua etichetă ecologică va primi o nouă înfăţişare în termeni de formă şi conţinut. Aceasta va deveni mai atractivă, iar domeniul său de aplicare se va extinde la noi produse: până în 2015 intenţionăm să creştem numărul de grupe de la 25 în prezent la dublul acestui număr, adică, la 40-50 de grupe. Sunt planificate campanii de promovare. Am alocat un buget de marketing de 9,5 milioane EUR, iar 15 000 EUR au fost alocaţi pentru un nou site de internet.

Principiul care a interesat în cea mai mare măsură raportorii alternativi şi a primit acordul altor instituţii a fost faptul că sistemul de etichetare ecologică nu trebuie doar să certifice rezultatul obţinut, ci trebuie să reprezinte un instrument dinamic, în continuă dezvoltare, o forţă motrice care să stimuleze permanent producătorii şi produsele spre atingerea unor standarde mai ridicate de calitate a mediului, evaluând în mod continuu valorile de referinţă de pe piaţă şi stabilind noi criterii pe baza acestora. Obiectivul nostru este de a garanta controlul întregului ciclu de viaţă al produsului, ceea ce ne va permite să luăm pe deplin în considerare impactul asupra mediului la nivelul tuturor fazelor de producţie şi va permite tuturor operatorilor din sector şi, de asemenea, ONG-urilor, să joace un rol activ în procesul de revizuire a criteriilor de compromis.

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. − Domnule Tatarella, m-aţi putea asculta? Aveţi cinci minute acum şi două minute la finalul dezbaterii. în cazul în care utilizaţi cele şapte minute acum, nu veţi mai avea timp la finalul dezbaterii. Cu toate acestea, depinde de dumneavoastră dacă doriţi să utilizaţi cele şapte minute acum sau dacă doriţi să utilizaţi cele cinci sau şase minute pe care le-aţi avut deja şi să vă rezervaţi un minut pentru a răspunde comentariilor colegilor deputaţi.

 
  
MPphoto
 

  Salvatore Tatarella , raportor. (IT) Accept invitaţia dvs.

 
  
MPphoto
 

  Linda McAvan, raportoare. − Domnule preşedinte, la fel ca domnul Tatarella, aş dori să încep prin a mulţumi persoanelor care ne-au ajutat în mod direct să ajungem astăzi la un acord, la prima lectură, cu privire la raportul referitor la EMAS. Aş dori să mulţumesc raportorilor alternativi care sunt prezenţi astăzi, precum şi Comisiei, care a fost de foarte mare ajutor în obţinerea acordului, şi preşedinţiei cehe, care nu sunt de faţă pentru a le adresa mulţumiri. Adresez, de asemenea, mulţumiri persoanelor din Parlament şi din grupurile politice, precum şi propriei mele asistente, Elizabeth, care a jucat un rol important în a se asigura că ajungem astăzi aici. Totul a decurs foarte repede din momentul în care am început dezbaterea astăzi, astfel încât acum avem acordul înainte de alegeri.

EMAS este un sistem voluntar, care furnizează un cadru de asistenţă pentru ca întreprinderile şi organizaţiile să-şi îmbunătăţească performanţa de mediu. Acesta a demarat acum 14 ani şi a avut un succes modest, cu aproximativ 4 000 de participanţi – care, dacă ne gândim bine, nu reprezintă un număr atât de mare la nivelul întregii Uniuni Europene. Comisia a stabilit obiectivul de creştere a numărului la 35 000 de participanţi. Acesta este un obiectiv foarte ambiţios. Obiectivul reprezintă o creştere de aproximativ 10 ori. -

Consider că este bine să încercăm să îmbunătăţim adoptarea EMAS, deoarece, în caz contrar, impactul său va rămâne limitat. Însă în cazul în care urmează să creştem impactul, trebuie să păstrăm, de asemenea, integritatea programului în materie de protecţie a mediului. Consider că acordul la care am ajuns astăzi realizează acel echilibru care să îl facă mai atractiv pentru populaţie, păstrând, în acelaşi timp, integritatea în materie de protecţie a mediului. -

Am efectuat anumite modificări asupra cărora am convenit împreună cu Comisia şi cred că acestea sunt importante. În primul rând, înregistrarea persoanelor juridice, astfel încât o întreprindere sau organizaţie cu mai mult de un loc de desfăşurare a activităţii să poată să se înregistreze efectiv o singură dată într-o ţară, aspect care este foarte important. Prezentul Parlament a trebuit să se înregistreze de trei ori – în Luxemburg, Franţa şi Belgia – pentru a obţine EMAS. Din ceea ce am aflat din partea personalului, nu a fost un lucru uşor. Prin urmare, o astfel de modificare este importantă. De asemenea, înregistrarea grupurilor de organizaţii care fac parte din acelaşi sector; taxe reduse şi cerinţe de raportare mai facile pentru IMM-uri – cred că EMAS este puţin prea împovărător pentru organizaţiile mici, astfel încât este nevoie ca acesta să fie modificat – şi o mai bună aliniere la standardul ISO 14001. Introducerea de documente justificative sectoriale prezintă o importanţă deosebită pentru mine. Cred că Comisia va lucra foarte mult la aceasta, iar acest lucru va ajuta organizaţiile să se diferenţieze de organizaţii similare. Se vor introduce, de asemenea, indicatori principali. Aceştia sunt foarte importanţi pentru îmbunătăţirea programului şi pentru a ajuta persoanele din afară să perceapă organizaţiile şi modul în care acestea îşi desfăşoară activitatea.

Sper că aceste aspecte vor încuraja oamenii să participe la EMAS, nu pentru că aş dori să joc un joc cu numere şi să văd EMAS în competiţie cu ISO, ci pentru că consider că sistemul este bun şi ne-ar putea ajuta să ne îndeplinim criteriile de durabilitate.

În prezent ochii lumii sunt îndreptaţi în mare măsură către Londra, unde liderii mondiali s-au reunit pentru a discuta despre reducerea activităţii economice şi criza bancară globală. Vor exista persoane, fără îndoială, care se vor întreba de ce stăm aici şi discutăm despre auditul de mediu într-un moment în care organizaţiile şi întreprinderile simt tensiuni financiare. Vor privi acest tip de iniţiativă din partea Comisiei ca pe o distragere. Însă cred că acest lucru este greşit. Pentru mine şi colegii mei socialişti, agenda verde face parte în mare măsură din soluţia de ieşire din criza financiară în care ne aflăm. Trebuie să investim în energie şi în surse de energie regenerabile şi trebuie să ne reducem amprenta ecologică. Cu toate că EMAS este un program foarte modest în sistemul major privind schimbările climatice la care a lucrat atât de mult domnul comisar, cred că programul joacă, totuşi, un rol în a ajuta Uniunea Europeană şi restul lumii să reducă amprenta ecologică.

 
  
MPphoto
 

  Stavros Dimas, membru al Comisiei. (EL) Domnule preşedinte, aş dori să încep prin a adresa mulţumiri şi felicitări raportorilor, dna McAvan şi dl Tatarella, în privinţa rapoartelor lor excelente referitoare la revizuirea propusă a sistemului comunitar de etichetare ecologică şi a sistemului comunitar de management de mediu şi audit.

Acestea reprezintă două măsuri de politică în materie de mediu importante, care fac parte integrantă din planul de acţiune privind consumul şi producţia durabile. Faptul că s-a putut obţine acordul la prima lectură este pozitiv. Deputaţii din Parlamentul European au adus o contribuţie decisivă şi am reuşit să păstrăm intact obiectivul privind protecţia mediului, din propunerea Comisiei, stabilind, în acelaşi timp, obiective mai ambiţioase cu privire la numeroase puncte.

Faptul că s-a ajuns la un acord la prima lectură confirmă voinţa instituţiilor de a aborda direct problemele create de consumul şi producţia nedurabile. Revizuirea sistemului de management de mediu şi audit (EMAS) oferă organizaţiilor şi întreprinderilor din întreaga lume capacitatea de a gestiona mai eficient impactul activităţilor lor asupra mediului. EMAS contribuie la îmbunătăţiri permanente ale rezultatelor privind protecţia mediului ale organizaţiilor şi întreprinderilor, incluzând, desigur, respectarea legislaţiei relevante privind mediul. Acesta oferă, de asemenea, organizaţiilor şi întreprinderilor, beneficii suplimentare nu doar economisind direct resurse financiare, ci şi limitând procedurile birocratice pentru completarea de rapoarte şi permiţând autorităţilor competente ale statelor membre să acorde stimulente.

Prin intermediul sistemului revizuit vom fi în postura de a ne adresa cererii în creştere a consumatorilor pentru informaţii obiective, imparţiale şi fiabile privind impactul asupra mediului al produselor pe care le cumpără. Sistemul revizuit ne va furniza potenţialul de a creşte varietatea produselor cu emblema etichetei ecologice pe piaţă şi de a încuraja întreprinderile să-şi îmbunătăţească performanţa ecologică. În plus, emblema etichetei ecologice le va oferi numeroase avantaje competitive, cum ar fi taxe mai reduse, standarde mai stricte privind protecţia mediului, excluderea substanţelor periculoase şi criterii mai simple legate de achiziţiile publice şi alte politici ale Uniunii Europene.

Obiectivul regulamentului revizuit privind etichetarea ecologică a fost extins, de asemenea. Regulamentul este mai flexibil şi mai în măsură să îndeplinească noile provocări şi noile priorităţi privind protecţia mediului. Dat fiind faptul că este vorba despre un act legislativ cadru, regulamentul privind etichetarea ecologică nu stabileşte criterii specifice pentru produse. În schimb, acesta prevede criterii ecologice care urmează să fie stabilite pentru categorii de produse selectate, astfel încât emblema să poată fi atribuită celor mai bune produse din fiecare categorie.

În prezent, sunt introduse pe piaţă foarte multe etichete ecologice, imagini şi texte care pot crea confuzie în rândul consumatorilor, de la imagini cu păduri pe cutii de conserve care conţin substanţe periculoase până la declaraţii legate de alimente cu emisii neutre de CO2 şi chiar autovehicule ecologice. Prin urmare, consumatorii n-au idee în cine trebuie să aibă încredere. Propunerea de compromis pentru un regulament privind etichetarea ecologică va contribui la eliminarea acestor îndoieli.

Înainte de stabilirea de criterii şi categorii de produse pentru alimente şi băuturi, se va efectua un studiu legat de valoarea adăugată pe care o poate furniza etichetarea. După desfăşurarea acestui studiu şi luarea unei decizii a Comisiei prin procedura de codecizie, emblema etichetei ecologice poate fi acordată produselor cu cele mai bune performanţe ecologice.

Am încredere că Parlamentul va sprijini pe deplin acest pachet pozitiv de propuneri. Eticheta ecologică reprezintă unul dintre puţinele canale de comunicare reală şi directă între cetăţeni şi Uniunea Europeană în materie de aspecte ecologice. Graţie etichetei ecologice, cetăţenii vor putea face alegeri mai bune în materie de produse şi, prin extindere, vor participa direct şi activ la combaterea consumului nedurabil.

Comisia Europeană se află în poziţia de a accepta pachetele de propuneri de compromis în întregime, pentru a ajunge la un acord la prima lectură privind ambele regulamente.

Multe mulţumiri încă o dată raportorilor pentru activitatea lor excelentă.

 
  
MPphoto
 

  Nikolaos Vakalis, raportor pentru aviz al Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie. (EL) Domnule preşedinte, aş dori să încep prin a-l felicita pe dl raportor şi pe toţi cei care au participat la negocierile cu Consiliul. Consider că textul asupra căruia s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu este un text foarte echilibrat, care consolidează arsenalul nostru în lupta împotriva schimbărilor climatice.

Nu vă voi ascunde faptul că am fost puţin dezamăgit de textul iniţial al propunerii Comisiei, nu numai pentru că nu era suficient de ambiţios, ci pentru că nu era în măsură să corecteze exact acele slăbiciuni care apăruseră pe parcursul aplicării sistemului de etichetare ecologică până în momentul respectiv.

Cu toate acestea, textul pe care suntem solicitaţi să-l votăm astăzi îmi diminuează temerile iniţiale. Pentru a fi mai exact, sunt încântat de faptul că sectorul de produse din grupa alimentelor şi furajelor nu va inclus fără a realiza mai întâi un studiu de fezabilitate pentru stabilirea unor criterii fiabile, criterii care vor include impactul produsului asupra mediului pe durata întregului său ciclu de viaţă.

Am fost deosebit de încântat să constat că Comisia este obligată acum să introducă măsuri pentru a defini criterii specifice pentru atribuirea etichetei ecologice pentru fiecare categorie de produse în termen de nouă luni de la începerea consultărilor privind etichetarea ecologică, în cadrul Consiliului.

Termenul limită prezintă o importanţă vitală, deoarece am fost martorii unor întârzieri majore în această etapă în trecut. Aprob excluderea din sistemul de etichetare ecologică a produselor care sunt carcinogene, toxice sau dăunătoare mediului, precum şi referirea la o reducere a experimentelor pe animale.

Faptul că procedura de conformitate a fost modificată pentru a fi mai flexibilă în loc să fie abandonată reprezintă, de asemenea, o evoluţie favorabilă. Sunt încântat, de asemenea, de referirile frecvente la întreprinderile mici şi mijlocii care, după cum ştim, reprezintă coloana vertebrală a economiei europene, mai ales în prezent când ne confruntăm cu cea mai mare criză economică din ultimii ani.

În încheiere, nu vă voi ascunde faptul că, în ceea ce priveşte achiziţiile publice, speram o poziţie mai îndrăzneaţă, mai curajoasă. Mi-e teamă că compromisul la care s-a ajuns nu este suficient în această situaţie. Cu toate acestea, aş dori să subliniez încă o dată că am obţinut un rezultat satisfăcător.

 
  
MPphoto
 

  Anders Wijkman, în numele Grupului PPE-DE. – Domnule preşedinte, aşteptăm de ceva vreme planul Comisiei privind producţia şi consumul durabile. Am primit propunerea acum câteva luni. Cu toate că este cuprinzătoare, din păcate trebuie să spun că, în general, conţinutul este limitat şi insuficient. Citind o parte dintre proiectele preliminare ale propunerilor Comisiei, ştiu că, în special, în DG Mediu au existat planuri iniţiale mult mai ambiţioase. Prin urmare, este evident că activitatea legată de aceste aspecte trebuie să continue şi să fie mai aprofundată în viitor.

Astăzi dezbatem sistemul de etichetare ecologică. Revizuirea reprezintă o ocazie bună ca această etichetă să se îndepărteze de marginea pieţei, în vederea obţinerii unei cote de piaţă mai mari şi pentru a contribui la stimularea cererii de produse ecologice. Noile norme reprezintă o îmbunătăţire semnificativă. Acestea sunt mult mai dinamice, vor aplica o abordare a ciclului de viaţă şi ar trebuie să fie în măsură să atragă în mod semnificativ mai multă atenţie şi interes, atât în rândul întreprinderilor, cât şi al consumatorilor. Astfel cum a afirmat şi dl Dimas, ele vor fi în măsură să contribuie la consolidarea etichetării ecologice şi la eliminarea unui număr de sisteme voluntare care adesea determină confuzie în rândul consumatorilor. --

Cu toate acestea, avem totuşi o problemă, şi anume cum să informăm consumatorii şi pieţele cu privire la etichetă. Sprijinul pentru operaţiuni de marketing pentru această etichetă a fost foarte limitat în trecut. Resursele alocate au fost minuscule în comparaţie cu resursele din spatele multor campanii existente pe piaţă pentru promovarea mărcilor, în general. Sper că acest lucru va fi schimbat, în primul rând de către întreprinderile care consideră eticheta ecologică un instrument important pentru viitor. Sper, de asemenea, astfel cum a afirmat dl Vakalis, că achiziţiile publice se vor extinde în viitor către zonele verzi şi vor utiliza sistemul de etichetare ecologică drept platformă.

Sper, de asemenea, că Comisia va fi mai proactivă în sprijinirea sistemului. Mulţumesc tuturor celor care s-au implicat în această activitate. Cred că am avut rezultate destul de bune în numai câteva săptămâni. Am reuşit să clarificăm, în cele din urmă, o parte din confuzia legată de produsele alimentare, în special produsele pescăreşti.

În final, aş dori să revin la cuvântul doamnei McAvan, care a făcut referire la criza financiară şi la reuniunea de astăzi de la Londra. Cred că această referire este foarte relevantă. Ne confruntăm cu cel puţin trei crize paralele astăzi – criza financiară, criza climaterică şi ceea ce aş numi criza ecosistemului sau utilizarea în exces a resurselor naturale. Numai prin abordarea simultană a cauzelor principale – adică, utilizarea nedurabilă a resurselor – investind în producţia şi produsele ecologice şi cu emisii reduse de CO2, vom putea construi un viitor mai bun. Cred că sistemul de etichetare ecologică este unul din multiplele instrumente care ne pot ajuta să facem acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Gyula Hegyi, în numele Grupului PSE. – Domnule preşedinte, există diferite instrumente pentru a sancţiona un comportament ecologic responsabil în societăţile noastre. Există regulamente, directive, rezoluţii. Putem interzice anumite materiale şi activităţi. Putem interzice substanţele periculoase şi să subvenţionăm tehnologia ecologică.

Dar într-o economie de piaţă există, de asemenea, alte instrumente. Putem viza consumatorii prin produsele pe care le cumpără, recomandând acele produse care sunt favorabile mediului şi care îndeplinesc cerinţa de dezvoltare durabilă.

Această directivă face un pas important în direcţia potrivită, prin simplificarea modului de obţinere a etichetei ecologice. Grupul Socialist sprijină acest raport. Colegii mei şi cu mine am depus multe amendamente la acesta, iar acele amendamente au fost, fie aprobate de către Comisia pentru mediu, fie spiritul lor a fost inclus în pachetul de compromis. Astfel, grupul nostru va vota în favoarea raportului în cadrul votării finale de astăzi.

Credem că efectul produselor asupra mediului trebuie să reprezinte un aspect foarte important în UE şi însăşi ideea unui sistem de etichetare ecologică ne furnizează o orientare foarte folositoare pentru consumatori.

Desigur că eticheta ecologică trebuie atribuită celor mai ecologice produse, iar informaţiile trebuie să fie clare şi corecte. În aceste vremuri grele de criză economică trebuie să respectăm, de asemenea, interesele producătorilor şi sunt sigură că acest raport realizează un echilibru între interesele consumatorilor şi cele ale industriei.

Este foarte important să implicăm întreprinderile mici şi mijlocii în procesul de etichetare ecologică şi, prin urmare, costurile autorizării nu pot fi foarte mari. În calitate de raportor alternativ al Grupului Socialist, am îndreptat raportul în direcţia unor costuri chiar şi mai reduse şi îi mulţumesc raportorului pentru acceptarea argumentelor noastre. -

Pentru IMM-urile menţionate, este evident că trebuie să eliminăm dificultatea birocratică a autorizării. Trebuie să simplificăm procedura de obţinere a etichetei ecologice pentru că în forma sa actuală, procedura de decizie este foarte înceată şi birocratică.

Majoritatea întreprinderilor mai mici nu au suficienţi bani, timp şi energie pentru un proces greoi de obţinere a etichetei ecologice. Este foarte important de analizat întregul ciclu de viaţă al unui produs, de la producţia acestuia până la distrugere. Nu este suficient să analizăm caracteristicile ecologice ale produsului finit; materiile prime ale produsului, procesul de producţie, transportul mărfurilor şi metodele de distrugere sau descompunere trebuie studiate, de asemenea, înainte de atribuirea etichetei ecologice. -

Este evident, cel puţin pentru Socialişti, că produsele pentru care s-a acordat o etichetă ecologică nu trebuie să conţină substanţe periculoase. Aceasta a reprezentat o chestiune dificilă în timpul dezbaterilor, dar în cele din urmă am reuşit să ajungem la un compromis foarte bun în privinţa substanţelor periculoase.

Regula de bază este că produsele cu etichetă ecologică nu trebuie să conţină substanţe periculoase, însă pot exista câteva excepţii, foarte puţine. Mărfurile specifice pentru care există alternative echivalente şi care au rezultate globale privind protecţia mediului mai mari în comparaţie cu alte mărfuri din aceeaşi categorie, pot obţine derogări. Cele mai bun şi mai cunoscut exemplu este cel al becurilor economice, care au multe avantaje ecologice, însă conţin mercur. --

Chestiunea produselor alimentare a fost, de asemenea, dezbătută pe larg. În acest caz, criteriile vor trebui dezvoltate în continuare. Eticheta ecologică are o reală valoare adăugată pentru mediu. Aceasta ia în considerare întregul ciclu de viaţă al produsului, iar utilizarea etichetei ecologice nu trebuie să provoace confuzie în mintea consumatorilor, în comparaţie cu alte etichete pentru alimente. Comisia trebuie să adopte măsuri pentru a stabili criterii specifice pentru etichetarea ecologică pentru fiecare grupă de produse, inclusiv produsele alimentare. Comisia trebuie să consulte Comitetul pentru etichetare ecologică al Uniunii Europene în privinţa unei propuneri de proiect în această chestiune, într-un termen de cel mult trei luni de la adoptarea raportului final şi a criteriilor propuse.

După cum am spus deja, etichetarea ecologică trebuie să se bazeze pe performanţele ecologice obţinute pe perioada ciclului de viaţă al celor mai bune produse de pe piaţa internă. Acesta este motivul pentru care raportul permite stabilirea nivelului de ambiţie al criteriilor de etichetare ecologică pe baza unui studiu individual pentru un procent între 10% şi 20% din cele mai performante produse de pe piaţă, în felul acesta asigurându-ne că sistemul recompensează doar produsele cele mai ecologice, oferind însă suficiente alternative consumatorilor.

 
  
MPphoto
 

  Johannes Lebech, în numele Grupului ALDE.(DA) Domnule preşedinte, în primul rând, aş dori să-i mulţumesc raportorului şi raportorului alternativ pentru cooperarea lor constructivă. Cred că am obţinut un rezultat foarte bun. Toamna trecută, Fondul mondial pentru mediu (WWF) a publicat un raport care evidenţia faptul că, în cazul în care continuăm să folosim resursele planetei la fel ca până acum, până în anul 2030 vom avea nevoie de două planete. Ideea de bază este faptul că folosim prea multe din resursele planetei noastre. Folosim resursele mai repede decât sunt acestea capabile să se regenereze. Dacă dorim să prevenim o criză ecologică, acest lucru trebuie să se schimbe. Trebuie să se schimbe modul în care folosim resursele, iar politicienii nu sunt singurii care au o responsabilitate în această privinţă; producătorii şi consumatorii au, de asemenea, această responsabilitate.

Sistemul de etichetare ecologică care este revizuit în momentul de faţă este un instrument care are drept scop încurajarea producţiei şi a comercializării de bunuri produse într-o manieră durabilă. Una din slăbiciunile etichetei este faptul că consumatorii nu sunt conştienţi de aceasta, iar în această privinţă sunt de acord cu dl Wijkman şi, prin urmare, aceasta nu este deosebit de atractivă nici pentru producători. Dacă producătorii nu pot folosi eticheta pentru a comercializa un produs bun, de ce ar încerca aceştia să producă cel mai durabil produs din cadrul unei anumite grupe de produse? Aceasta este, de asemenea, una din problemele pe care am încercat să le rectificăm prin noile noastre idei. Există acum o cerinţă clară pentru statele membre şi Comisie de a elabora un plan de acţiune care să promoveze conştientizarea etichetelor ecologice prin intermediul a diverse campanii.

Am avut o dezbatere îndelungată cu privire la produsele alimentare şi cred că am ajuns la o soluţie rezonabilă. Propunerea Comisiei de a lua în considerare doar alimentele prelucrate şi doar transportul, ambalarea şi prelucrarea nu reprezintă punctul final. În schimb, am solicitat o examinare detailată a celui mai bun mod în care putem să includem produsele alimentare în sistemul de etichetare ecologică, pentru a ne asigura că am făcut totul în mod corect încă de la început şi că nu am provocat confuzie cu alte forme de etichetare ecologică.

În cele din urmă, aş dori să subliniez faptul că eticheta avantajează acum bunurile produse care au un termen prelungit de valabilitate şi bunurile care pot fi refolosite. Cu alte cuvinte, trebuie să schimbăm modul în care producem şi consumăm bunurile, dacă dorim ca economiile noastre să fie durabile. Pentru acest lucru este necesar să ţinem cont de întregul ciclu de viaţă al produsului, astfel încât să putem îmbunătăţi felul în care materiile prime sunt tratate în timpul producţiei unui produs şi, mai ales, felul în care ne debarasăm de un produs după utilizarea acestuia. Sper că instrumentul pe care l-am îmbunătăţit aici va fi un instrument bun pentru promovarea unei planete mai durabile.

 
  
MPphoto
 

  Liam Aylward, în numele Grupului UEN. – Domnule preşedinte, aş dori să-i felicit pe raportor şi pe raportorul alternativ. Schimbările climatice reprezintă una din priorităţile principale ale Europei, precum şi ale restului lumii. Noi, ca indivizi, ne simţim uneori neajutoraţi în faţa acestei provocări globale majore, dar, până la urmă, oamenii trebuie să fie încurajaţi să-şi îndeplinească partea lor de sarcină, deoarece micile contribuţii, cum ar fi „Power of One”, se acumulează. Iar organizaţia „Power of One” este poate un lucru pe care nu l-am promovat îndeajuns.

Astăzi votăm un sistem voluntar care certifică companiile să eticheteze produsele lor ca fiind ecologice. Acest lucru permite oamenilor să ajute mediul în mod direct şi să reducă emisiile din viaţa de zi cu zi şi prin cumpărături. Etichetarea este o măsură clară şi simplă pentru a promova eficienţa energetică, producţia etică şi dezvoltarea tehnologiilor mai ecologice. De asemenea, din punctul de vedere al sănătăţii, acest sistem ar proteja oamenii de produsele cu potenţial carcinogen, mutagen, toxic pentru reproducere sau biocumulativ, care se regăsesc uneori în produsele textile.

Sistemul clasifică produsele şi serviciile care variază de la şerveţele de hârtie, la încălţăminte şi până la campinguri. De asemenea, acesta furnizează mijloace pentru a reduce experimentele pe animale şi exploatarea prin muncă a copiilor. Scot în evidenţă munca copiilor fiindcă am fost implicat recent într-un raport în acest domeniu şi sunt foarte conştient de acest aspect.

Irlanda şi Europa pot beneficia de promovarea şi utilizarea în continuare a sistemului. În Irlanda există în acest moment 13 întreprinderi, majoritatea din sectorul de cazare, care sunt etichetate ecologic, dar trebuie să încurajăm o participare mai amplă. De asemenea, avem nevoie de o campanie de informare foarte serioasă, sponsorizată de Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Satu Hassi, în numele Grupului Verts/ALE.(FI) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, mulţumirile mele se adresează ambilor raportori pentru munca lor excelentă. Sunt foarte încântat de faptul că suntem pe cale să ajungem la o decizie finală privind legislaţia referitoare la aceste două chestiuni, înainte de alegeri.

În ceea ce priveşte sistemul de etichetare ecologică, consider că două principii sunt extrem de importante. În primul rând, etichetarea ar trebui să fie dinamică; cu alte cuvinte, criteriile acesteia ar trebui să devină mai stricte odată cu dezvoltarea cunoştinţelor, abilităţilor şi tehnologiei şi pe măsură ce vedem mai multe produse ecologice apărând pe piaţă. Un alt factor crucial este că eticheta ar trebui să fie doar pentru produsele superioare din punct de vedere ecologic. Industria chimică, în special, a promovat o politică prin care sistemul de etichetare ecologică ar trebui să fie folosit pentru produse care abia dacă sunt conforme cu legislaţiile actuale. De exemplu, cu ceva timp în urmă aceasta a încercat să promoveze sistemul de etichetare ecologică pentru textile care conţineau substanţe chimice ignifuge care fuseseră deja interzise în cazul echipamentelor electrice. Din fericire, această încercare a fost împiedicată la vremea respectivă şi acum suntem pe cale să avem o legislaţie clară în această privinţă.

Suntem pe cale să avem o legislaţie care va permite consumatorilor să aibă încredere că un produs nu conţine chimicale cancerigene sau chimicale care ar putea afecta în mod grav capacitatea lor de a avea copii. Se poate acorda o derogare, cu aplicarea unor criterii stricte, în cazul în care nu există alternativă într-o anumită grupă de produse şi în cazul în care o substanţă de acest fel, care este periculoasă pentru sănătate, este necesară pentru un produs al cărui impact ecologic total este semnificativ mai mic decât al altor produse din acelaşi grup. Acest lucru este important pentru credibilitatea sistemului de etichetare ecologică. De asemenea, este important ca criteriile etichetării să fie dinamice, astfel încât să devină mai stricte când şi pe măsură ce vom putea produce mai multe produse ecologice.

O altă chestiune importantă din timpul dezbaterii a fost dacă sistemul de etichetare ecologică poate fi extins la produsele alimentare. Mă bucur că a fost luată acum decizia de a se efectua un studiu privind capacitatea de utilizare şi fezabilitatea înainte ca sistemul de etichetare ecologică să fie aplicat la produsele alimentare, astfel încât să se evite orice confuzie în rândul consumatorilor între etichetarea ecologică şi cea organică pentru produsele alimentare produse în mod organic. În viitor, dacă şi când sistemul de etichetare ecologică este extins la produsele alimentare, la peşte de exemplu, va fi important ca criteriile să nu acopere doar modul în care acestea au fost produse, ci şi alte efecte asupra mediului asociate cu acestea, precum transportul.

Doamnelor şi domnilor, acelaşi gen de dezbatere privind natura dinamică a criteriilor pe care le-am observat în privinţa sistemului de etichetare ecologică a avut loc şi în domeniul etichetării energetice. Din punctul meu de vedere, este foarte important ca atât sistemul de etichetare ecologică, cât şi cel de etichetare energetică să respecte acelaşi principiu, adică criteriile să devină mai stricte pe măsură ce cunoştinţele, abilităţile şi tehnologia noastră se îmbunătăţesc.

 
  
MPphoto
 

  Roberto Musacchio, în numele Grupului GUE/NGL. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să mulţumesc şi eu raportorilor. O etichetă care este ecologică, dar şi durabilă: aceasta este provocarea noului regulament cadru privind eticheta ecologică. Regulamentul nu este decât un prim pas. Parlamentul European şi Consiliul au purtat negocieri profitabile şi constructive, cel puţin privind aspectele referitoare la substanţele chimice. Acum este rândul Comisiei să dezvolte criteriile stabilite, să implementeze un plan de lucru şi să stabilească o listă iniţială de produse în termeni operaţionali în termen de un an. Statele membre individuale trebuie să organizeze autorităţile naţionale componente, să coopereze cu organismul european şi să adopte criteriile de durabilitate ca fiind obligatorii.

Totuşi, ce înseamnă durabilitate ecologică pentru sistemul de etichetare ecologică? Înseamnă aplicarea de criterii de producţie inovatoare pe parcursul ciclului de producţie: de la reducerea emisiilor în metodele de producţie la reducerea consumului de energie pentru resurse primare, cum este apa, precum şi localizarea centrelor de producţie în apropierea consumatorilor finali. Toate acestea conduc la o revoluţie. Aceasta este provocarea cerută de o încercare credibilă de a combate schimbarea climatică, dar, de asemenea, şi de o adevărată revoluţie a metodelor de fabricaţie. Pentru a dezvolta aceste criterii, solicităm Comisiei şi noului organism comunitar să asigure o implicare activă din partea operatorilor principali şi cele mai bune practici, astfel încât aceştia să poată utiliza inovaţiile care au fost încercate şi testate de către aceşti operatori pe parcursul ciclurilor lor de fabricaţie şi, prin urmare, să le facă accesibile şi transparente.

Respectul pentru standardele sociale de muncă este parte integrantă a acestor criterii, cu toate că legislaţia încă mai conţine un termen legislativ inacceptabil, datorat presiunii incomprehensibile a Consiliului în cadrul negocierilor finale. Termenul folosit este „dacă este cazul”: în dezvoltarea durabilităţii, clauzele sociale şi munca legală nu pot fi o opţiune aplicată numai „dacă este cazul”. Excluderile care vor fi aplicate la etichetele de calitate ecologică pentru produsele care conţin încă substanţe chimice toxice, care sunt dăunătoare pentru mediu, care sunt carcinogene sau care sunt dăunătoare pentru reproducere sunt, cu toate acestea, clare şi eficiente. Dar, atenţie: controlul Parlamentului European în această privinţă va fi foarte strict.

 
  
MPphoto
 

  Luca Romagnoli (NI).(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, raportul dlui Tatarella privind sistemul comunitar de etichetare ecologică este o lectură esenţială: Îl felicit pe raportor şi comisia şi cred că metodele de producţie şi sursa produsului trebuie precizate în mod clar şi fără echivoc. Acesta se aplică la producţia de consum, bineînţeles, dar este şi o cerinţă pentru ca companiile să fie tratate echitabil şi pentru combaterea concurenţei neloiale şi false, care este adeseori perpetuată de aceia care nu respectă parametrii de producţie sociali şi ecologici, pentru a nu continua deteriorarea şi denaturarea pieţei, aşa cum este cazul în prezent.

Cu alte cuvinte, este vorba de respectarea normelor de protecţie a mediului şi a drepturilor sociale evidente ale lucrătorilor: instituţiile noastre ar trebui să fie responsabile pentru asigurarea respectării acestor norme. Încă o dată, felicitări raportorului pentru excelentul său raport.

 
  
MPphoto
 

  Martin Bursík, preşedintele în exerciţiu al Consiliului .(CS) Domnule preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, stimaţi invitaţi, aş dori, în primul rând, să-mi cer scuze pentru că nu am ajuns la timp şi să vă mulţumesc că mi-aţi oferit oportunitatea de a vorbi imediat după prima rundă de luări de cuvânt ale partidelor.

Apreciez foarte mult această dezbatere deoarece luările de cuvânt de până acum apreciază în mod clar munca raportorilor, a Comisiei şi a Consiliului. Se pare că există un consens de principiu asupra celor două propuneri pe care le aşteptam la prima lectură şi sunt încântat în această privinţă. Aceste propuneri fac parte din cel de-al şaselea Program de acţiune comunitar şi din pachetul anexat, astfel cum a fost publicat de către Comisie în iulie 2008. Din planul de acţiune propus decurge, în mod clar, faptul că există o nevoie de a schimba modelele de comportament, de consum şi de producţie, precum şi faptul că metodele noastre de producţie şi consum nu sunt durabile. Avem un efect dăunător asupra climatului, asupra sănătăţii umane şi folosim resursele naturale într-un mod care nu este durabil.

Această problemă este una din priorităţile preşedinţiei cehe şi cred cu tărie că prin aprobarea şi revizuirea reglementărilor existente privind etichetarea ecologică şi EMAS, vom reuşi, în mare măsură, să abordăm această prioritate. Aş dori să mulţumesc Comisiei Europene şi statelor membre pentru munca lor la aceste reglementări şi aş dori, de asemenea, să-mi exprim mulţumirile pentru imensa muncă depusă de Parlamentul European, de raportoarea Linda McAvan privind EMAS şi de raportorul Salvatore Tatarella privind etichetarea ecologică, precum şi tuturor celorlalţi care au luat parte la această activitate.

În ceea ce priveşte etichetarea ecologică, a fost elaborat un text de compromis, graţie activităţii combinate a Consiliului şi a Parlamentului, împreună cu Comisia, iar acest text îmbunătăţeşte sistemul voluntar de etichetare ecologică, în special, prin simplificarea sistemului de acordare a etichetelor ecologice. Este foarte important faptul că acum sistemul de etichetare ecologică ar trebui să fie mai atractiv pentru consumatori. Am creat posibilitatea de a extinde sistemul la alte produse şi am reuşit, de asemenea, să rezolvăm o problemă privind eventuala etichetare a produselor alimentare, mulţumită căreia consumatorii vor avea posibilitatea să ţină seama şi să ia în considerare impactul produselor sau serviciilor asupra mediului, atunci când fac alegeri de cumpărare, iar acest lucru este foarte important.

În ceea ce priveşte texul de compromis privind EMAS, acesta va permite o vizibilitate mai mare pentru organizaţiile care se alătură sistemului în mod voluntar, prin urmare mărind atractivitatea acestuia. După părerea mea, este foarte important să reducem sarcina birocratică pentru întreprinderile mari, mici şi mijlocii. A existat o dezbatere considerabilă cu privire la costurile acestui sistem şi cred că am găsit un compromis practic la un cost minim, care acoperă totuşi costurile de tranzacţionare pentru introducerea acestor etichete.

În opinia mea, este important să evidenţiem faptul că sistemul EMAS revizuit este, de asemenea, deschis organizaţiilor din afara Uniunii Europene. Acest lucru ar trebui, în schimb, să ofere sistemului o autoritate mai mare prin încurajarea aplicării la o scară mai largă, globală.

Cred cu tărie că aprobarea acestor reglementări va reprezenta un beneficiu real pentru ţările europene şi că va crea oportunităţi noi care sunt relevante, în contextul crizei actuale, şi pentru rezolvarea celei mai mari probleme globale legate de mediu, schimbările climatice globale.

Aş dori să mulţumesc încă o dată Parlamentului European, raportorilor şi deputaţilor europeni pentru cooperarea productivă în privinţa compromisului şi aştept cu nerăbdare să continuăm această dezbatere.

 
  
MPphoto
 

  Amalia Sartori, (PPE-DE).(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, cred că discuţia din această dimineaţă a scos în evidenţă până acum faptul că au fost realizate foarte multe lucruri şi că există un acord larg cu privire la această temă. Faptul că, chiar şi după consultarea cu Consiliul, EMAS poate fi încheiat printr-un acord la prima lectură şi un singur dialog tripartit înseamnă exact acest lucru. Aşadar, ce putem spune şi adăuga la ceea ce a fost deja spus? EMAS şi etichetarea ecologică sunt, cu siguranţă, instrumente care pot încuraja efectuarea unor alegeri în cunoştinţă de cauză ale întreprinderilor, asociaţiilor şi instituţiilor, pe de o parte, şi ale consumatorilor, pe de altă parte. Cu toate acestea, trebuie să îmbunătăţim comunicarea. Mulţi alţi deputaţi care au luat cuvântul înaintea mea au evidenţiat acest lucru şi aş dori să îl reafirm şi eu, fiindcă cred că este un pas esenţial.

Avem un sistem ISO internaţional de care toată lumea este conştientă. Acesta este susţinut de către numărul de înregistrări. Ca Uniune Europeană, trebuie să facem întreprinderile să înţeleagă de ce ar trebui să aleagă sistemul european în locul sistemului internaţional. Creşterea conştientizării ecologice a tuturor prin implicarea a doar 4 000-5 000 de întreprinderi din cadrul Uniunii Europene, aşa cum am s-a întâmplat până acum, nu este un rezultat bun. Trebuie să îmbunătăţim acest aspect, iar îmbunătăţirea înseamnă, mai presus de toate, informaţii, informaţii şi mai multe informaţii.

Consiliile municipale, de exemplu, nu sunt conştiente că ar putea fi certificate cu ajutorul EMAS şi ar putea da un exemplu bun. Probabil că notificările au fost primite de consilii, dar nu au fost încă filtrate în întregime în mintea şi conştiinţa lucrătorilor din administraţie. Prin urmare, EMAS necesită o mai mare participare. Toţi angajaţii unei organizaţii certificate EMAS joacă un rol în îmbunătăţirea rezultatelor privind protecţia mediului: folosind mai puţină apă, mai puţină energie, sortând deşeurile. Acest lucru ar trebui să devină un obiectiv care trebuie atins, în primul rând, de către aceia care pot da exemplu altora, iar în al doilea rând, de către aceia care cred că sunt capabili să obţină beneficii pentru ei înşişi, întreprinderi, comunitate şi consumatorii noştri, care simt că li se oferă o garanţie mai bună prin folosirea acestei metode.

 
  
MPphoto
 

  Richard Howitt (PSE). – Domnule preşedinte, îmi permiteţi să o sprijin pe colega mea, Linda McAvan, şi să-i felicit pe membrii Comitetului pentru mediu pentru depunerea acestui raport? În calitate de raportor al Parlamentului privind responsabilitatea socială a întreprinderilor, am dorit să contribui la această dezbatere prin situarea dezbaterii privind etichetarea ecologică şi EMAS, sub aspectul raportărilor întreprinderilor, într-un context mai larg referitor la ceea ce încercăm să realizăm în privinţa responsabilităţii şi răspunderii şi, în special, să stabilim dacă sistemele voluntare, spre deosebire de sistemele obligatorii, reprezintă modul corect de a proceda pe viitor şi dacă ar trebui să adoptăm sisteme care să se concentreze la nivel european sau o abordare globală.

Problema, din punctul de vedere al responsabilităţii unei întreprinderi, este faptul că o proliferare a sistemelor voluntare poate fi mai costisitoare şi mai puţin clară, putând duce la o concurenţă care provoacă risipă pentru întreprinderi, consumatori şi, desigur, pentru toate părţile interesate. Există, desigur, tentaţia ca unele companii să folosească instrumentul cel mai puţin oneros şi mai puţin costisitor, dar şi cel mai puţin eficient.

Problema voluntariatului poate fi, de asemenea, faptul că acesta nu va fi suficient în ceea ce priveşte schimbările climatice din prezent. Am fost surprins în momentul în care Proiectul de lege pentru schimbările climatice a trecut prin parlamentul naţional din statul meu membru, Regatul Unit, de modul în care Federaţia Patronatelor Britanice, CBI, chiar a spus că doreşte reglementarea unei obligaţii de raportare privind schimbările climatice pentru întreprinderi. Având în vedere ceea ce afirmăm în Uniunea Europeană despre ceea ce trebuie să se întâmple în privinţa schimbărilor climatice, întrebarea este dacă voluntariatul va fi îndeajuns, chiar având în vedere modificările cu care am fost de acord în acest raport.

În cele din urmă, chestiunea global versus european. Există 4 000 de întreprinderi în cadrul EMAS şi 35 000 în cadrul ISO 14001. Se întâmplă acest lucru deoarece ISO este mai puţin oneros sau pentru că întreprinderile noastre îşi desfăşoară activitatea pe piaţa mondială, nu numai pe cea europeană, dorind astfel o abordare globală?

Invit Comisia să nu promoveze şi să aplice pur şi simplu EMAS, care doresc să aibă succes, ci să privească, de asemenea, spre exterior pentru a stabili şi a întări iniţiative globale privind emisiile de CO2 raportate de întreprinderi şi alte aspecte ale responsabilităţii întreprinderilor, astfel încât să obţinem mecanisme globale puternice, pe care apoi să le putem aplica şi promova pe propriul continent. Să încercăm ambele modalităţi.

 
  
MPphoto
 

  Mojca Drčar Murko (ALDE). – Domnule preşedinte, legislaţia europeană a fost instituită pentru a încuraja întreprinderile să-şi îmbunătăţească produsele şi să obţină standarde mai înalte de eficienţă energetică şi de respectare a cerinţelor de protecţie a mediului.

Etichetarea ecologică, ca parte a planului de acţiune UE privind producţia durabilă, consumul şi politica industrială, este un astfel de instrument. Astfel este şi EMAS, sistemul de management de mediu şi audit. Este vorba de atingerea unui echilibru între instrumentele de reglementare şi de piaţă, în scopul dezvoltării unor standarde voluntare pentru diverse produse şi servicii sau pentru sprijinirea obţinerii unor procese de producţie optimizate şi pentru o utilizare mai eficientă a resurselor. --

În prezent, problema este cum pot fi folosite tehnologiile moderne pentru protecţia mediului şi cum ar trebui sprijinite industria sau serviciile în promovarea valorii ecologice a producţiei. Obiectivul certificatelor ecologice este să angajeze sinergii cu alte acte juridice care abordează aspectele ecologice ale produselor. EMAS economiseşte resurse: printre acestea, apa.

Din experienţa trecută ştim că unele certificate la diferite nivele nu au fost suficient coordonate. Instrumentele voluntare şi de reglementare existente nu erau legate între ele pentru a stabili sinergii. Prima revizuire a sistemului EMAS nu a fost încurajatoare. S-a preconizat iniţial că întreprinderile înregistrate în cadrul EMAS ar fi urmat să aibă performanţe mai bune, din moment ce cerinţele ecologice ale EMAS sunt mai drastice în comparaţie cu certificatele mai vechi şi cunoscute, cum ar fi ISO 14001. Cu toate acestea, întreprinderile înregistrate în cadrul EMAS nu au avut performanţe mai bune, iar sistemul de excelenţă ecologică a fost mai slab în comparaţie cu ISO 14001.--

Comisia a găsit motive pentru lipsa succesului – sistemul este prea drastic, prea scump şi prea complex – şi a propus simplificări acceptabile.

Dna raportoare McAvan a adus modificări suplimentare valoroase. Printre acestea, există un rând în definiţia EMAS pe care îl consider deosebit de important. Acesta ar ajuta organizaţiile să treacă mai uşor de la standardele ISO la cele EMAS.

Sunt sigur că amendamentele noastre au îmbunătăţit propunerea pentru regulament a Comisiei şi că am adus-o mai aproape de utilizatori. Un sistem imparţial de certificare va fi, presupun, apreciat şi de consumatori.

Sper ca acest lucru să ajute organizaţiile să aleagă abordarea sistemică cea mai raţională, pentru a interconecta diferite domenii de protecţie a mediului.

 
  
MPphoto
 

  Roberta Angelilli (UEN).(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, în primul rând aş dori să felicit raportorul pentru activitatea sa excelentă. Sunt sigură de un lucru: acest lucru va da un impuls suplimentar răspândirii produselor cu etichetă ecologică în Europa. Într-un moment în care mediul reprezintă o chestiune arzătoare, iar cererea pentru produse ecologice este în creştere, chiar şi în ţări neeuropene, cum ar fi Statele Unite şi China, eticheta ecologică va fi unul dintre instrumentele care va face ca produsele europene să fie din ce în ce mai competitive pe piaţa internaţională. De fapt, eticheta ecologică este mai mult decât un semn al calităţii ecologice: prin ajustarea continuă în sens pozitiv a cerinţelor de excelenţă în domeniul protecţiei mediului, etichetarea ecologică va deveni un stimulent de îmbunătăţire şi de inovaţie continue.

Acest raport va permite o mai mare răspândire a produselor cu etichetă ecologică, promovând conştientizarea lor fără a reduce în niciun mod garanţiile de protecţie a sănătăţii consumatorilor. În încheiere, ţara mea, Italia, este cotată printre ţările de vârf din Europa pentru numărul de licenţe acordate şi un mare număr dintre acestea au fost obţinute de sectorul turismului, care poate obţine beneficii din eticheta europeană de certificare a calităţii ecologice, care este atât apreciată, cât şi garantată de publicul european.

 
  
MPphoto
 

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL).(SV) Domnule preşedinte, EMAS, sistemul voluntar de management de mediu şi audit, înseamnă, în principiu, că o întreprindere sau o organizaţie desfăşoară o analiză de mediu, examinează propriul impact asupra mediului, elaborează o politică de mediu, stabileşte obiective şi prezintă un plan de acţiune. Din păcate, EMAS nu a avut prea mult succes până în prezent, având în vedere că numai 4 200 de organizaţii s-au înregistrat în cadrul său de la instituirea sa în 1993, ceea ce reprezintă un rezultat nefavorabil în comparaţie cu 35 000 de organizaţii din cadrul UE care au obţinut certificarea ISO 14001. Din acest motiv, se justifică revizuirea EMAS, pur şi simplu pentru a-l face mai atractiv şi a reduce birocraţia pentru întreprinderi şi organizaţii.

În timpul negocierilor dintre Consiliu şi Parlament au fost întărite multe aspecte ale EMAS. De exemplu, Comisiei i se cere acum să elaboreze un document cuprinzător de referinţă pentru cât mai multe sectoare posibil, pe baza unui program de priorităţi. Textul prevede clar, de asemenea, că emblema EMAS nu poate fi confundată, în nicio împrejurare, cu nicio altă etichetă de produs ecologic. Acest lucru reprezintă o îmbunătăţire reală.

Acum câtva timp, colegul meu, Jens Holm, a întrebat Comisia dacă toate Direcţiile Generale ale Comisiei s-au înregistrat în cadrul EMAS sau nu, astfel cum a făcut Parlamentul. Se poate considera că instituţiile UE au obligaţia de a oferi un exemplu bun, însă răspunsul a fost că Comisia nu este vizată de obiectivele privind emisiile şi că numai cinci dintre Direcţiile Generale ale Comisiei s-au înregistrat în cadrul EMAS. În opinia mea, acest lucru este intolerabil şi aş dori să profit de această ocazie pentru a adresa din nou această întrebare Comisiei: când intenţionează Comisia să se asigure că toate Direcţiile sale Generale se alătură EMAS?

 
  
MPphoto
 

  Roberto Fiore (NI).(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, înţeleg perfect bunele intenţii ale raportorului, dar cred că acest sistem de etichetare ecologică nu contribuie, în mod favorabil, la rezolvarea problemelor majore care afectează în prezent activitatea din agricultură şi producţia, în special în aceste vremuri de criză. În primul rând, consider că este esenţial să protejăm producţia naţională împotriva concurenţei neloiale. Am în vedere ţări cum ar fi China, unde anumite mărfuri sunt produse efectiv în condiţii de sclavie; Mă gândesc la lagărele de concentrare de la laogai, unde se desfăşoară activitatea şi producţia agricolă; şi mă gândesc, de asemenea, la băuturi răcoritoare bine-cunoscute, care sunt consumate pe plan mondial pe scară largă, în ciuda faptului că nu ştim ce conţin. Cu alte cuvinte, trebuie să protejăm producţia împotriva concurenţei neloiale şi abia apoi să luăm măsuri pentru a ne asigura că producţia îndeplineşte necesităţile naţionale. Suntem conştienţi că, în prezent, producţia de cereale şi de alte produse agricole a Europei este redusă şi, în general, în mod deosebit în acest moment de criză. Sunt îngrijorat cu privire la faptul că sistemul poate conduce la costuri crescute pentru producătorii noştri şi, în schimb, să nu aibă niciun impact asupra problemei majore care se află la baza crizei şi, desigur, a economiei naţionale europene: concurenţa neloială.

 
  
MPphoto
 

  Avril Doyle (PPE-DE). – Domnule preşedinte, aş dori ca la început să felicit ambii raportori, dna McAvan şi dl Tatarella, cu privire la rapoartele privind EMAS şi, respectiv, etichetarea ecologică. Acestea abordează zone foarte importante ale managementului de mediu şi ale etichetării ecologice, întregul domeniu al reducerii deşeurilor, reducerii utilizării resurselor de apă şi, să sperăm, al reducerii deşeurilor alimentare.

Permiteţi-mi să fac o menţiune specială legată de un aspect care mă irită în mare măsură: în UE, 30% din alimente devin, de fapt, deşeuri. Aşa-numitele termene „a se consuma înainte de” sunt adesea prea conservatoare, conducând la deşeuri inutile prin eliminarea unor produse care sunt, de fapt, comestibile în totalitate. Aceasta face parte din etichetare; îndemn la rezolvarea acestui aspect şi să vedem ce rezultate vom obţine.

Am rezerve mari, de asemenea, legate de faptul că grăbindu-ne să ajutăm consumatorii să facă alegeri în cunoştinţă de cauză, s-ar putea ca, de fapt, să ajungem la efectul contrar celui vizat de directiva privind menţiunile de sănătate, etichetarea OMG-urilor, furnizarea de informaţii consumatorilor – acest aspect aşteaptă încă rezolvarea. Iar apoi apare întreaga poveste legată de etichetarea ecologică. Dacă toată lumea vizează un statut pentru partea din faţă a ambalajului – chiar şi pentru partea din spate – cum vor fi plasate toate aceste informaţii – toate meritorii în sine – cu caractere lizibile, astfel încât să ajute efectiv pe cetăţenii Joe sau Mary să facă alegeri în cunoştinţă de cauză? Îmi afirm îngrijorările.

În cazul în care m-aş plasa în postura de vicepreşedintă a Comisiei pentru pescuit pentru moment, aş dori să ridic problema posibilei existenţe a două procese paralele pentru etichetarea produselor pescăreşti. În 2005, Comisia a adoptat o comunicare pentru lansarea unei dezbateri privind abordarea comunitară referitoare la programele de etichetare ecologică pentru produsele pescăreşti. Ulterior acesteia, în 2006 Parlamentul European a adoptat raportul colegei mele, Carmen Fraga Estévez, care a solicitat Comisiei prezentarea unei propuneri pentru un sistem comunitar de etichetare a produselor pescăreşti. În 2008, DG Pescuit şi Afaceri Maritime a anunţat o propunere de regulament privind un sistem comunitar de etichetare ecologică a produselor pescăreşti, a cărui adoptare a fost estimată pentru luna martie 2009. Această propunere este încă în curs, cu toate că, acum, cred că ni s-a promis că va fi adoptată înainte de sfârşitul anului.

Între timp, DG Mediu a transmis Parlamentului European o propunere orizontală privind sistemul comunitar de etichetare ecologică, care să cuprindă toate produsele, inclusiv produsele agricole şi pescăreşti, precum şi produsele agricole prelucrate. În ciuda protestelor în scris ale preşedinţilor Comisiei pentru pescuit şi ale Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, aceste comisii nu au fost implicate.

Sunt însă încântată să constat pe ordinea de zi de astăzi că recent Consiliul, Parlamentul şi Comisia au ajuns la un acord privind o declaraţie legată de modul în care se va proceda în continuare, care stipulează că, independent de adoptarea regulamentului privind etichetarea ecologică, Comisia confirmă că intenţionează să propună un regulament privind produsele pescăreşti înainte de sfârşitul anului. Se continuă cu faptul că studiul prevăzut la articolul 6 alineatul (5) litera (a) din regulamentul privind etichetarea ecologică, care abordează aspecte suplimentare, cum ar fi prelucrarea, preambalarea, ambalarea şi transportul, care va examina fezabilitatea extinderii domeniului de aplicare al regulamentului privind etichetarea ecologică la alimente, inclusiv la produsele de pescuit şi de acvacultură, nu va influenţa şi nici nu va aduce atingere adoptării acestui regulament. Această declaraţie clarifică, de asemenea, faptul că sistemul de etichetare ecologică va fi complementar regulamentului privind anumite produse pescăreşti.

 
  
MPphoto
 

  Daciana Octavia Sârbu (PSE). - Reducerea de energie consumată şi gestionarea eficientă a resurselor sunt astăzi principii fundamentale pentru un număr considerabil de actori socio-economici. Astfel, din 1993, de la introducerea sistemului comunitar de management de mediu şi de audit, aproximativ 4 200 de organizaţii au fost înregistrate în acest program. Consider necesară consolidarea acestui sistem prin extinderea numărului de organizaţii care îl aplică şi recunoaşterea lui ca sistem de mediu etalon.

Palatul Parlamentului din România consumă energie cât un oraş de 20.000 de locuitori. Am propus deja conducerii instituţiei să adere la acest sistem cât mai repede. Atenţia specială acordată organizaţiilor mici, precum IMM-uri şi autorităţi locale, este, în opinia mea, un demers important în direcţia extinderii la o scară cât mai largă a performanţelor de mediu.

Încurajez Comisia şi statele membre să depună eforturi pentru a promova EMAS în special prin acordarea de stimulente în schimbul participării. În ceea ce priveşte monitorizarea progreselor înregistrate de EMAS, aceasta va conduce la acceptarea sistemului şi la crearea de premize pentru o evoluţie pozitivă în domeniu.

Cred că propunerea raportoarei de a introduce un manual al utilizatorului este salutară în condiţiile în care limbajul şi cerinţele exprimate vor deveni mai accesibile prin acest instrument. În prezent este în vigoare un ciclu de raportare anual pe care îl găsesc suficient şi nu văd de ce ar fi nevoie de introducerea unui nou ciclu de trei ani care s-ar dovedi derutant. Deşi sistemul EMAS trebuie să-şi dovedească încă viabilitatea şi eficienţa, susţin continuarea acestuia pe perioada de timp necesară, cu scopul principal de a menţine integritatea mediului. Vă mulţumesc.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DIANA WALLIS
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  Holger Krahmer (ALDE).(DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, salut în mod fundamental etichetarea ecologică europeană. Este adevărat că ar trebui să facem o nouă încercare de a răspândi în continuare eticheta ecologică comunitară. De asemenea, cred că este bine faptul că, în viitor, vom menţine natura voluntară a sistemului.

În viitor, sistemul comunitar al etichetării ecologice va fi pus în aplicare doar în cazul în care se aplică criterii clare şi de referinţă, care trebuie îndeplinite înaintea utilizării etichetei ecologice. În această privinţă, solicit Comisiei să elaboreze criterii raţionale, clare şi cuprinzătoare. Ideea atragerii oamenilor în sistem trebuie să fie punctul central al acestuia. Ar fi mare păcat dacă stabilirea sistemului comunitar de etichetare ecologică ar eşua datorită obstacolelor birocratice.

Consumatorul va fi cel care, în cele din urmă, va hotărî dacă sistemul comunitar de etichetare ecologică va avea succes sau va eşua, întrucât sistemul trebuie să găsească aprobare din partea consumatorilor. Ataşat cum sunt de sistemul de etichetare ecologică Blue Angel (Îngerul albastru) pe care îl avem în Germania, până la urmă, nu trebuie să se pună problema preferinţei personale, ci aceasta se reduce mai degrabă la redarea dintr-o singură privire, pentru consumator, a calităţilor specifice ale produsului. Acest lucru va însemna doar valoare adăugată pentru consumatori dacă statele membre nu îşi folosesc propriile simboluri şi, în final, există un simbol uniform la nivel european. Un amestec de simboluri mai degrabă îndepărtează consumatorii decât îi informează. Un singur simbol, o singură concluzie – în această direcţie ar trebui să lucrăm cu toţii împreună.

 
  
MPphoto
 

  Antonio De Blasio (PPE-DE) . – (HU) Sistemul voluntar comunitar de etichetare ecologică este de o importanţă crucială, deoarece este destinat promovării răspândirii în întreaga Europă a produselor ecologice în ceea ce priveşte, atât producţia, cât şi consumul. Doresc să atrag atenţia asupra importanţei reformulării sistemului comunitar de etichetare ecologică şi asupra necesităţii de a simplifica sistemul prin reducerea sarcinilor administrative implicate în utilizarea etichetei şi extinderea gamei de categorii de produse care participă în sistem. Cu toate acestea, în opinia mea, toate acestea nu vor reprezenta, prin ele însele, garanţia succesului reformei.

În cazul în care drept rezultat al acestor aranjamente, produsele care poartă eticheta cu „floarea UE” vor intra în categoria produselor cu un preţ mai ridicat, după cum este cazul produselor organice, atunci încercările de a promova consumul acestor produse vor eşua.

Cred că trebuie să împiedicăm ca valoarea adăugată a utilizării etichetei ecologice la nivel european să conducă la preţuri mai mari pentru aceste produse. Pe termen lung, asigurarea şi promovarea distribuţiei pe o scară mai largă a acestor produse vor fi posibile doar dacă sunt însoţite de măsuri de limitare a preţului şi taxelor sau de alte avantaje.

Dincolo de menţinerea stabilităţii preţurilor, nu trebuie să trecem cu vederea necesitatea informării ample a consumatorilor şi a producătorilor, şi, prin urmare, instituţiile UE şi guvernele statelor membre trebuie să furnizeze informaţii cu privire la avantajele garantate de etichetă şi inventarul de produse care participă la sistem. În vederea schimbării obiceiurilor de cumpărare ale consumatorilor, sunt esenţiale campanii extinse de promovare şi informare.

De asemenea, aş dori să subliniez importanţa elaborării unui program de lucru detaliat pentru atingerea noilor obiective, care ar trebui să asigure şansa participării tuturor părţilor interesate la elaborarea acestuia. Ca urmare a schimbării constante a mediului furnizării de servicii, aceste obiective trebuie revizuite anual.

Trebuie să înţelegem că, indiferent de naţionalitatea sau angajamentele noastre naţionale, avem cu toţii sarcina de a ne proteja mediul înconjurător, prin urmare, de a crea oportunităţi pentru diseminarea acestor obiective şi valori pe care Uniunea Europeană le pretinde ca fiind proprii şi care sunt convins că reprezintă condiţii prealabile esenţiale ale unei vieţi umane desăvârşite. Această obligaţie a noastră înseamnă, de asemenea, că trebuie să avem posibilitatea să alegem dintre diversele produse din aceeaşi categorie de preţ pe acelea care au fost produse printr-un proces ecologic.

Mulţumesc raportorului pentru cooperarea sa în ceea ce priveşte amendamentele pe care le-am propus. Îi mulţumesc pentru pregătirea acestui raport şi vă mulţumesc dvs. pentru că m-aţi ascultat.

 
  
MPphoto
 

  Justas Vincas Paleckis (PSE).(LT) Aş dori să-i felicit pe raportori pentru activitatea lor extraordinară. Cred că Linda McAvan şi Salvatore Tatarella, colegii noştri membri, au elaborat rapoarte care vor ajuta Uniunea Europeană să rămână una dintre cele mai ecologice regiuni din lume. Uneori oamenii glumesc şi afirmă şi serios că cel mai important export al UE sunt standardele clare şi stricte. Fiind adaptate la cerinţele europene mai ridicate, companiile de pe diverse continente deseori le urmează pe alte pieţe mondiale.

În prezent, etichetele ecologice naţionale sunt mai răspândite şi mai bine cunoscute decât etichetele ecologice UE. Prin urmare, sunt de acord cu raportorul în ceea ce priveşte faptul că este nevoie de mai mult efort pentru ca această etichetă să poată fi recunoscută mai uşor de către toţi consumatorii din Europa şi nu numai. În acest caz, instituţiile Uniunii Europene, guvernele naţionale şi companiile individuale ar trebui să arate mai multă iniţiativă. Odată cu integrarea mai profundă a pieţelor ţărilor UE, crearea unei etichete europene şi armonizarea cerinţelor reprezintă un proces inevitabil, benefic tuturor participanţilor de pe piaţă.

Reînnoirea sistemului comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) este, de asemenea, binevenită. În acest moment, popularitatea sa se află sub nivelul standardului ISO 14001. Sunt de acord cu opinia că odată ce vor fi armonizate cerinţele EMAS şi ISO, ar fi posibilă atragerea mai multor organizaţii, iar acestea ar deveni standarde care s-ar completa reciproc mai degrabă decât să concureze reciproc.

Sunt sigur că, în viitor, se va acorda mai multă atenţie protejării mediului şi restricţionării consumului nelimitat. În opinia mea, ambele rapoarte contribuie la acţionarea în această direcţie.

 
  
MPphoto
 

  Dorette Corbey (PSE).(NL) Doamnă preşedintă, sunt îndatorată dnei McAvan şi dlui Tatarella pentru activitatea lor excelentă în domeniul etichetării ecologice şi sistemului comunitar de management de mediu şi audit (EMAS). Consumatorul ecologic poate alege între diferitele etichete ecologice, dintre acestea multe referindu-se la produsele organice. Etichetarea ecologică europeană se referă la toate produsele şi reprezintă un adaos foarte valoros.

Cu toate acestea, etichetarea ecologică europeană stagnează de mulţi ani. Din marca hârtiei igienice eu recunosc doar floarea mică cu cercul de stele în jurul ei. Prin urmare, salut noile norme de îmbunătăţire şi de răspândire a etichetei ecologice. Statele membre trebuie să se asigure că eticheta ecologică dobândeşte recunoaştere în rândul publicului larg.

Eticheta ecologică europeană are nevoie de criterii clare şi ar putea opri proliferarea a tot felul de mărci bine intenţionate. O etichetă ecologică susţinută şi larg recunoscută ar putea fi un imbold pentru producători de a-şi îmbunătăţi produsele, de a mai reduce consumul de materiale şi energie şi de a recicla mai mult. Acest lucru necesită, desigur, criterii lipsite de ambiguitate. Producătorii vor trebui să îndeplinească criterii noi şi stricte, pe bună dreptate, pentru a se califica pentru eticheta ecologică. Criteriile se vor baza pe o analiză ştiinţifică a întregului ciclu de viaţă al produselor, ceea ce este excelent. În final, doar 10% până la 20% dintre produsele de vârf pe categorie pot primi eticheta ecologică.

Raportorul şi raportorii alternativi propun, de asemenea, efectuarea unei investigaţii pentru a se stabili dacă produsele alimentare şi băuturile intră sub incidenţa etichetării europene. Mă surprinde faptul că timpul este esenţial, nu doar în industria piscicolă, ci şi în numeroase alte sectoare. Până la urmă, industria alimentelor şi alimentele reprezintă o povară considerabilă pentru mediu, iar eticheta ecologică ar putea, în orice caz, aduce o soluţie în această privinţă.

De asemenea, sunt de acord cu ceea ce au afirmat dna McAvan şi dl Wijkman la începutul acestei dezbateri: este important, în special acum, să asigurăm imbolduri pentru o producţie care respectă mediul, în scopul utilizării eficiente a energiei, iar această legislaţie îşi va juca rolul în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Martí Grau i Segú (PSE).(ES) Doamnă preşedintă, susţinerea producţiei durabile este avantajoasă prin faptul că este benefică, atât competitivităţii afacerilor, cât şi intereselor consumatorilor în ceea ce priveşte calitatea vieţii şi angajamentul individual faţă de mediu.

În această privinţă, eticheta ecologică reprezintă un bun instrument şi, prin urmare, ar trebui să fim încântaţi de măsurile de consolidare pe care le dezbatem astăzi aici. Eticheta ecologică încă se aplică doar unui număr foarte limitat de produse; aceasta este încă foarte puţin cunoscută consumatorilor şi totuşi, în ciuda acestui fapt, este deseori copiată fără nicio autorizare reală. Prin urmare, cred că revizia pe care o efectuăm în cadrul instituţiilor europene ne va ajuta să verificăm constant aceste probleme.

Ar trebui să fim conştienţi de un alt lucru elementar: etichetarea ecologică nu ar trebui să reflecte o practică standard din cadrul producţiei durabile; etichetarea ecologică ar trebui să reflecte excelenţa din cadrul producţiei durabile, care ar trebui să devină din ce în ce mai frecventă. Provocarea cu care ne confruntăm este aceea de a ne transforma economia într-o economie ecologică; prin urmare, etichetarea ecologică ar trebui să fie expresia cea mai înaltă a acestei desfăşurări de bune practici legate de respectarea mediului înconjurător.

În această săptămână, în cadrul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorului, am avut un schimb iniţial de opinii în ceea ce priveşte raportul privind denumirile produselor textile şi etichetarea aferentă, pentru care sunt raportor. În opinia mea, sectorul produselor textile este un bun exemplu al faptului că ar trebui nu doar să elaborăm proceduri de aprobare a noilor produse – în acest caz, fibre noi – mai flexibile, însă ar trebui, de asemenea, să ne străduim să consolidăm eticheta ecologică, împreună cu măsuri mai cuprinzătoare, astfel încât întregul sector să se îndrepte spre durabilitate. Doar în acest mod vom putea să concurăm cu alte pieţe care produc într-un mod mai puţin discriminatoriu şi doar în acest mod vom putea satisface cerinţele consumatorului care, din fericire, sunt din ce în ce mai riguroase.

 
  
MPphoto
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE).(PL) Doamnă preşedintă, nevoia actuală a legislaţiei UE este de a fi simplificată, astfel încât aceasta să fie clară şi uşor de înţeles pentru fiecare cetăţean. Etichetarea ecologică înseamnă informarea consumatorilor cu privire la problemele legate de mediu, inclusiv informaţii despre produs, ceea ce facilitează luarea deciziei privind achiziţionarea sau nu a produsului. Introducerea sistemului va contribui la o îmbunătăţire a stării mediului înconjurător şi va contracara schimbările climatice. De asemenea, aceasta va contribui la o reducere a consumului de apă.

Etichetele produselor ecologice ar trebui să conţină informaţii despre cantităţi şi alte aspecte şi ar trebui să fie clare şi lizibile. Consumul mai ridicat de alimente organice şi naturale şi al produselor regionale va contribui la o îmbunătăţire a stării sănătăţii societăţii noastre.

 
  
MPphoto
 

  Reinhard Rack (PPE-DE).(DE) Doamnă preşedintă, deoarece astăzi am un grup de vizitatori din Styria sus în galeria vizitatorilor, voi încerca să încep într-un dialect austriac al limbii germane.

Dacă este aşa, trebuie să comunice ca atare şi ceea ce spune trebuie să fie corect. Acest lucru este important pentru noi toţi şi nu doar în cadrul acestei dezbateri. Ar trebui să demonstrăm că Europa depune eforturi în ceea ce priveşte preocupările specifice şi înregistrează rezultate excepţionale cu privire la acestea. De asemenea, ar trebui să ne asigurăm că nu avem miriade de etichete pe fiecare produs şi este timpul – şi nu doar acum, chiar înainte de alegerile europene – să le arătăm oamenilor de acasă şi nu numai că Uniunea Europeană lucrează la lucruri valoroase care îi afectează pe cetăţenii înşişi şi că multe dintre nonsensurile pe care le puteţi auzi şi citi zilnic nu sunt adevărate.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. − Vă mulţumesc, domnule Rack. Vizitatorii dvs. vor şti că sunt bine reprezentaţi.

 
  
MPphoto
 

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE). - Informaţiile privind etichetarea ecologică a produselor trebuie să fie uşor de înţeles, iar eticheta ecologică trebuie să fie amplasată în aşa fel încât să iasă în evidenţă şi să definească produsul în cauză. Informaţiile privind etichetarea ecologică trebuie să se refere la performanţa energetică a produselor şi să fie uşor de înţeles şi ar trebui să se bazeze pe dovezi ştiinţifice.

Comisia şi statele membre ar trebui să asigure angajarea fondurilor necesare pentru campaniile de sensibilizare şi promovare a etichetei ecologice. Solicit Comisiei Europene să creeze o pagină de internet oficială a Uniunii Europene care să cuprindă toate informaţiile şi practicile privind etichetarea ecologică în Uniunea Europeană.

Revizuirea criteriilor privind etichetarea ecologică pentru diferite produse la 18 luni este însă un proces birocratic. Dacă vrem ca acest sistem să fie eficient, el nu trebuie să fie însoţit de creşterea sarcinii administrative. Consider însă că un plan de lucru comunitar pe o perioadă de minim trei ani, care să stabilească obiective comune şi o listă neexhaustivă de grupuri de produse care vor fi considerate prioritare, este necesară.

La stabilirea criteriilor de etichetare ecologică trebuie evitată introducerea unor măsuri a căror implementare poate impune IMM-urilor prevederi administrative şi economice disproporţionate. Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Martin Bursík, preşedintele în exerciţiu al Consiliului. (CS) Aş dori să vă mulţumesc pentru o dezbatere extraordinar de pozitivă şi de interesantă privind acest subiect. În opinia mea, consumul reprezintă caracteristica fundamentală a societăţii de consum. Am avut ocazia să trăiesc într-o societate care a experimentat totalitarismul timp de 40 de ani şi care avea o lipsă de bunuri şi un potenţial de consum uriaş. Am trecut printr-un proces de dezvoltare şi cred că experienţa este interesantă în ceea ce priveşte extinderea continuă a Europei şi modernizarea ţărilor în curs de dezvoltare. Am trecut printr-o perioadă cu cereri uriaşe de consum. În ciuda acestui fapt, se pare că atunci când apare brusc alegerea sub forma unei game largi de produse şi bunuri, există o creştere a proporţiei persoanelor din societate cărora le pasă de calitatea alimentelor, a produsului, a apei şi a aerului. Este foarte important pentru Europa să reuşească să furnizeze acestor consumatori informaţii cu privire la impactul pe care îl va avea consumul unui anumit produs asupra mediului înconjurător, climei, sănătăţii şi dezvoltării durabile în alte regiuni, inclusiv regiunile din afara UE.

Din acest motiv, cred cu tărie că dacă Parlamentul European aprobă aceste două regulamente, cetăţenii UE vor beneficia din plin de acestea, întrucât vor avea posibilitatea de a exercita o mai mare alegere. De asemenea, cred că în curând oamenii vor reuşi să clasifice produsele şi alimentele care au provocat atât de multe discuţii în cadrul acestei dezbateri şi, în opinia mea, acest lucru va permite cetăţenilor UE să contribuie în mod activ la protejarea mediului înconjurător, prin intermediul alegerilor consumatorilor lor. Prin urmare, le oferim cetăţenilor o ocazie de a se simţi mai bine şi de a fi mai conştienţi de faptul că ei înşişi, fiecare dintre ei, participă în mod activ la protejarea mediului înconjurător. Încă o dată, este plăcerea mea să mulţumesc tuturor – raportorilor, Consiliului, Parlamentului şi Comisiei – pentru această propunere, pentru excelenta cooperare cu preşedinţia cehă şi pentru faptul că am reuşit, cred, să ajungem la un acord de succes privind acest document în cadrul primei lecturi.

 
  
MPphoto
 
 

  Stavros Dimas, membru al Comisiei. (EL) Domnule preşedinte, doresc să încep prin a mulţumi tuturor vorbitorilor din cadrul dezbaterii de astăzi pentru discursurile lor constructive şi pozitive.

Pe baza textului convenit pentru EMAS, organizaţiile şi companiile, în special întreprinderile mici şi mijlocii din întreaga lume, vor avea acces la un sistem simplu şi eficient de management ecologic.

Cu acest sistem comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) revizuit, companiile participante vor avea un beneficiu net, dat fiind faptul că aceştia vor putea utiliza rapoartele lor de mediu pentru a-şi promova performanţa ecologică către consumatori, către public şi către alte companii şi inspectori, precum şi auditori.

Graţie amendamentelor propuse de Parlament, textul regulamentului privind etichetarea ecologică a fost îmbunătăţit şi mai mult din punct de vedere ecologic şi acum este mai accesibil companiilor. Amendamentele Parlamentului au jucat, de asemenea, un rol extrem de important în garantarea credibilităţii etichetei în rândul consumatorilor şi al organizaţiilor ecologice.

Etichetarea ecologică revizuită va fi mai flexibilă şi va permite elaborarea ulterioară a criteriilor pentru includerea chiar a mai multor bunuri şi servicii, în special în cadrul categoriilor de bunuri cu un impact ecologic important şi, prin urmare, situaţia poate fi mult ameliorată.

Aprobarea acestui text în primă lectură va creşte numărul de produse etichetate ecologic, oferind de departe consumatorilor o alegere mult mai variată atunci când fac cumpărături. Obiectivul nostru este, desigur, existenţa unei recunoaşteri largi şi protejarea validităţii şi fiabilităţii sistemului etichetării europene la nivel internaţional.

Între timp, cu toate acestea, această etichetă ecologică trebuie mai întâi să fie recunoscută de către consumatorii şi companiile din întreaga Uniune Europeană.

De aceea, doresc să subliniez faptul că dl Wijkman avea dreptate să remarce că trebuie să consolidăm în continuare susţinerea comercială, precum şi introducerea pe piaţă a etichetei ecologice. Tocmai pentru acest motiv Comisia a alocat, mai mult decât oricând, resursele şi mijloacele în vederea consolidării comercializării etichetei ecologice.

De asemenea, sprijinim pe deplin opiniile exprimate de dl Howitt privind perspectivele EMAS la nivel internaţional. Ca să fiu clar, standardele internaţionale ISO au fost deja incluse şi încorporate în EMAS. Acum EMAS va fi deschis cererilor din partea companiilor internaţionale din afara Uniunii Europene.

Dorim să limităm birocraţia şi să ne asigurăm că textele diverse care se referă la criteriile relevante vor fi simple şi convenabile şi că eticheta ecologică va fi pe cât de armonizată posibil cu alte etichete internaţionale şi naţionale.

Textul propunerii noastre prevede această facilitate, prin aceea că aceasta conţine o referinţă la elaborarea documentelor explicative speciale şi la adoptarea de norme speciale, pentru a promova armonizarea cu etichetele naţionale.

Voi completa trei declaraţii ale Comisiei către secretariatul Parlamentului pentru a fi incluse în procesul-verbal al şedinţei de astăzi:

- prima se referă la modul de abordare a afirmaţiilor înşelătoare privind produsele piscicole. Comisia intenţionează să propună un regulament care va interzice etichetarea cu afirmaţii înşelătoare care sunt incompatibile cu pescuitul durabil;

- cea de-a doua declaraţie se referă la intenţia Comisiei de a se asigura că regulamentul revizuit privind etichetarea ecologică nu încalcă regulamentele referitoare la produsele chimice, cum ar fi regulamentul REACH;

- cea de-a treia declaraţie se referă la planul Comisiei de a reexamina nivelul preţurilor produselor etichetate ecologic.

Pentru a finaliza, aş dori să precizez că, atât EMAS, cât şi etichetarea ecologică sunt iniţiative excepţionale. Până în prezent nu s-a exploatat complet potenţialul niciuneia dintre cele două şi sunt de acord cu dl Svensson că acestea ar trebui aplicate, astfel cum se aplică în prezent, nu doar în cadrul celor cinci Direcţii Generale şi comisii, ci şi în alte Direcţii Generale, lucru care se urmăreşte cu decizia pe care o pregătim. Parlamentul European s-a decis să aplice EMAS şi ne aşteptăm la acelaşi lucru din partea Consiliului.

Reexaminarea propusă astăzi va permite dezvoltarea EMAS şi a etichetării ecologice ca puncte de referinţă pentru un management de mediu sănătos şi în vederea obţinerii celor mai bune performanţe ecologice ale produselor.

Prin urmare, doresc să subliniez încă o dată importanţa obţinerii unui acord la prima lectură. S-au făcut numeroase modificări utile ale textelor şi rezultatele sunt foarte echilibrate. Prin urmare, vă solicit să susţineţi acest text în totalitatea sa fără schimbări ulterioare.

Înainte de a termina, doresc încă o dată să le mulţumesc raportorilor pentru contribuţia lor extrem de utilă. Cred cu adevărat că, datorită activităţii lor susţinute şi cooperării preşedinţiei cehe, suntem într-o poziţie de acord la prima lectură, ceea ce este foarte important.

Stavros Dimas, membru al Comisiei. – declaraţiile Comisiei

1) În ceea ce priveşte relaţia regulamentului privind etichetarea ecologică cu legislaţia viitoare privind pescuitul

Independent de adoptarea regulamentului privind eticheta ecologică, Comisia confirmă că intenţionează să propună un regulament privind etichetarea ecologică a produselor piscicole înainte de sfârşitul acestui an, care să se bazeze, în principal, pe criteriile pentru un pescuit durabil.

Studiul prevăzut la articolul 6 alineatul (5) litera (a) din regulamentul privind eticheta ecologică, care abordează aspecte suplimentare, cum ar fi procesarea, preambalarea, ambalarea şi transportul, care va examina fezabilitatea extinderii domeniului de aplicare al regulamentului privind eticheta ecologică la alimente, inclusiv la produsele de pescuit şi de acvacultură, nu va influenţa şi nici nu va aduce atingere adoptării acestui regulament.

2) În ceea ce priveşte coerenţa cu legislaţia privind substanţele chimice

Comisia se va asigura că punerea în aplicare a regulamentului privind eticheta ecologică va fi coerentă cu alte legislaţii comunitare relevante care abordează substanţele, preparatele şi amestecurile.

3) În ceea ce priveşte revizuirea taxelor

Comisia confirmă faptul că intenţionează să revizuiască nivelul taxelor pentru etichetarea ecologică în decurs de 18 luni de la intrarea în vigoare a regulamentului, luând în considerare costurile suportate de statele membre cu administrarea sistemului, precum şi să propună o revizuire a nivelurilor taxelor, de la caz la caz.

 
  
MPphoto
 

  Salvatore Tatarella , raportor.(IT) Domnule preşedinte, dle ministru, dle comisar, doamnelor şi domnilor, salut, de asemenea, ocazia de a mulţumi tuturor celor care au luat parte la dezbatere, lucru care a dezvăluit un acord larg în ceea ce priveşte activitatea depusă în cadrul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară. Dezbaterea a oferit, de asemenea, mai multe perspective, stimuli suplimentari şi sugestii suplimentare care sper că vor fi valoroase pentru Comisie şi statele membre, întrucât acestea îşi îndeplinesc îndatoririle.

Prin purtarea acestei dezbateri şi votarea de azi, Parlamentul şi-a îndeplinit practic angajamentul său privind aceste două chestiuni importante. Acum, este rândul Comisiei să-şi spună cuvântul: M-am bucurat să aud cele trei declaraţii făcute de comisar în procesul-verbal. Ne aşteptăm ca Comisia să efectueze studiul său privind alimentele într-un mod foarte specific, astfel încât să poată fi exclusă orice posibilitate de neînţelegere între această etichetă şi produsele organice. Aşteptăm cu nerăbdare regulamentul privind produsele piscicole – iar Comisia pentru pescuit îl aşteaptă cu deosebită nerăbdare. Mulţumesc Comisiei pentru pescuit pentru ajutorul acordat pe parcursul acestei perioade foarte dificile.

Solicit atenţia Comisiei faţă de derogările pentru produselor toxice: procedaţi cu mare atenţie şi prudenţă. În ceea ce priveşte campania promoţională, sperăm ca aceste campanii ale Comisiei să fie eficiente şi orientate, pentru a se adresa publicului general şi, în special, tinerilor. Sperăm că termenele ferme pe care am încercat să le stabilim vor fi respectate şi că va fi respectată, de asemenea, reducerea testărilor pe animale. Mai am doar o singură preocupare mică şi un singur regret: poate am fi putut face mai multe în ceea ce priveşte contractele. Aceasta este o sarcină pentru data viitoare.

 
  
MPphoto
 

  Linda McAvan, raportoare. − Doamnă preşedintă, doresc doar să reiau ceea ce ne-a comunicat Avril Doyle când a precizat că avem o mulţime de iniţiative şi etichete care sunt etichete etice şi durabile, pentru a spune că eu cred că Comisia trebuie să examineze acest lucru, pentru a se asigura că oamenii nu sunt induşi în eroare. Comisarul tocmai a vorbit despre etichetarea produselor piscicole şi despre siguranţa că oamenii ştiu ce cumpără. Sub altă formă, am fost implicată în comerţul echitabil şi protecţia etichetei comerţului echitabil, iar ceea ce am observat în ultimii ani este dezvoltarea etichetelor alternative. Unele sunt bune, însă altele încearcă să arate ca etichetele etice, să arate ca şi cum ar fi echitabile, dar acestea încearcă să fie echitabile pentru produse ieftine, fără a avea verificarea independentă necesară pentru un sistem adecvat de etichetare. În consecinţă, sper că Comisia se va asigura că toate aceste sisteme de etichetare şi de etichetare echitabilă continuă să aibă puţină integritate şi că nu sunt subminate pentru a deveni pur şi simplu instrumente de introducere pe piaţă a organizaţiilor care vor să facă publicul să creadă că sunt ecologice şi etice, când, de fapt, ele nu sunt altceva decât o acoperire ruşinoasă.

Prin urmare, sper că Comisia poate examina acest aspect şi este nevoie de un studiu încrucişat al departamentelor din cadrul Comisiei. De fiecare dată când vorbesc despre acest lucru mi se spune, „Vai, nu este sarcina noastră, ci a celuilalt departament” şi fiecare pare să-şi arunce sarcina de la unul la celălalt. -

În fine, doresc doar să mulţumesc tuturor pentru contribuţiile lor. Aştept cu nerăbdare votarea, care sper că va fi una simplă şi directă.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. − Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc astăzi la ora 11.00.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Alin Lucian Antochi (PSE), în scris. – Susţin în întregime raportul dnei Vălean referitor la aplicarea Directivei 2004/38/CE, cu atât mai mult cu cât evenimentele recent petrecute în anumite state membre au atras atenţia asupra încălcării flagrante a uneia dintre cele patru libertăţi fundamentale, şi anume dreptul la libera circulaţie şi şedere a cetăţenilor pe teritoriul statelor membre.

De asemenea, transpunerea ineficientă sau chiar lipsa de transpunere a acestei directive în legislaţia naţională a statelor membre a generat o serie de abuzuri în aria formalităţilor administrative şi a interpretării restrictive a dispoziţiilor legislative privind noţiunea de „şedere ilegală”, culminând cu detenţia şi expulzarea injustă a cetăţenilor europeni. Cu toate acestea, soluţia nu este o închidere a graniţelor, ci ea trebuie căutată mai degrabă în măsuri concrete care să faciliteze integrarea cetăţenilor în diversitatea societăţilor europene.

Consider că raportul în discuţie va avea o contribuţie semnificativă la monitorizarea transpunerii normelor prevăzute de această directivă, dacă statele membre şi Comisia vor reuşi să conlucreze şi să coopereze în acest sens.

Azi, dorinţa tuturor cetăţenilor europeni este de a trăi într-o Uniune Europeană în care valorile fundamentale, precum libera circulaţie a persoanelor, să fie respectate, însă nu trebuie sa uităm că pentru atingerea acestui scop noi toţi trebuie să ne aducem propria contribuţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (PSE), în scris. – Etichetarea ecologică este voluntară, menită să promoveze, la nivel european, răspândirea de produse cu o eficienţă ridicată şi cu un impact ecologic redus pe toată durata ciclului de viaţă.

Experienţa acumulată prin punerea în aplicare timp de aproape un deceniu a acestei certificări - 26 de categorii de produse, 622 de licenţe şi peste 3000 de produse şi servicii (detergenţi, hârtie, îmbrăcăminte, încălţăminte, produse textile, turism, produse de camping) - sugerează necesitatea unei intervenţii mai hotărâte pentru a aborda anumite aspecte esenţiale ale sistemului.

Deoarece mulţi agenţi economici sunt nemulţumiţi de durata lungă a procedurii de aprobare a criteriilor şi rapida uzură morală a acestora, odată aprobate, s-au introdus modificări privind aprobarea lor (interval maxim 180 zile între finalizarea evaluării şi aprobare, o procedură de revizuire simplificată şi scurtată pentru modificări neesenţiale ale criteriilor ) precum şi un nou sistem de acordare a etichetei.

Menţinerea credibilităţii sistemului de certificare prin eticheta ecologică impune:

- aplicarea principiului general de protecţie a sănătăţii consumatorilor şi a mediului chiar şi în cazul produselor etichetate;

- activităţi de promovare: îmbunătăţirea informării consumatorilor, iniţierea de campanii de sensibilizare pentru menţinerea încrederii în eticheta ecologică, utilizând fonduri europene;

- acordarea unei atenţii speciale IMM-urilor.

Susţin raportul şi felicit raportorul.

 
  
MPphoto
 
 

  Esko Seppänen (GUE/NGL), în scris.(FI) Doresc să subliniez faptul că eticheta ecologică comunitară va stabili o bază comună pentru utilizarea ei, dar nu ar trebui să se permită ca aceasta să împiedice alte tipuri de etichetare. Consider că este important să putem ataşa o etichetă unui produs care arată că a fost produs în ţara în care se vinde şi dezaprob poziţia Comisiei privind interzicerea acesteia în cadrul campaniilor finanţate de către Comunitate. Notificarea ţării de origine în producţia locală de alimente, de exemplu, este cea mai bună etichetă ecologică.

 
  
  

(Şedinţa a fost suspendată la ora 10.35 şi reluată la ora 11.00.)

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL PÖTTERING
Preşedinte

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate