Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2008/0152(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

A6-0105/2009

Dezbateri :

PV 02/04/2009 - 6
CRE 02/04/2009 - 6

Voturi :

PV 02/04/2009 - 9.14
CRE 02/04/2009 - 9.14
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0209

Dezbateri
Joi, 2 aprilie 2009 - Bruxelles Ediţie JO

10. Explicaţii privind votul
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
  

Explicaţii orale privind votul

 
  
  

-Raport: Hannu Takkula (A6-0125/2009)

 
  
MPphoto
 

  Tomáš Zatloukal (PPE-DE). (CS) Domnule preşedinte, prezenţa unui număr foarte mare de elevi migranţi are consecinţe enorme asupra sistemului educaţiei. Există o dovadă clară şi lipsită de ambiguitate conform căreia mulţi copii proveniţi din familii de migranţi sunt mai puţin educaţi decât semenii lor. Şcolile trebuie să se adapteze la prezenţa lor şi să-i includă sistematic în programele tradiţionale menite să asigure o educaţie la nivel înalt. Educaţia reprezintă cheia pentru a garanta că aceşti elevi vor deveni cetăţeni complet integraţi, de succes şi productivi ai ţărilor gazdă, asigurând astfel faptul că imigrarea va deveni un avantaj pentru migranţi şi pentru ţările gazdă. Salut raportul dnei Takkula, pe care l-am susţinut.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI).(FR) – Domnule preşedinte, predarea multilingvă, profesorii poligloţi care li se adresează copiilor în limba lor maternă, profesorii străini recrutaţi special pentru ei, respectul şi promovarea egală a culturilor de origine prin intermediul şcolilor, şi cunoaşterea minimă a limbii ţării gazdă, acest lucru nefiind nici măcar considerat obligatoriu: acest tip de reţetă nu duce la integrarea imigranţilor. În schimb, ar duce, în mod paradoxal, la ghetoizarea societăţilor noastre, la identităţi neclare şi la aculturalizarea tuturor, fie că este vorba despre imigranţi sau despre locuitorii băştinaşi ai ţării gazdă.

Îl sfătuiesc pe raportor să facă o vizită ZEP-urilor – zonele cu prioritate în materie de educaţie – din suburbiile Franţei şi să vadă la ce duc astfel de sentimente onorabile. De fapt, acestea aproape că sunt echivalente, în propriile noastre ţări, abandonării ideii de a le impune respectul pentru cultura, obiceiurile şi moravurile noastre, celor care vin să ne ceară ospitalitatea.

Sistemele noastre educaţionale nu ar trebui să fie nevoite să se adapteze la culturile altor popoare. Este de datoria populaţiei migrante să se adapteze la culturile noastre dacă intenţionează să rămână în ţările noastre.

 
  
  

- Raport: Adina-Ioana Vălean (A6-0186/2009)

 
  
MPphoto
 

  Mario Borghezio (UEN).(IT) Domnule preşedinte, aş dori doar să subliniez nevoia de a exprima sprijinul puternic pentru apelul susţinut în această dimineaţă de o decizie binevenită. Este de neconceput ca posibilitatea recunoaşterii căsătoriei poligame să fi fost menţionată, chiar şi în trecere, într-un document al Uniunii Europene, în special într-un document votat în Parlamentul European.

Acest lucru nu are nimic de-a face cu cultura Uniunii Europene. În spaţiul legal al Uniunii Europene nu ar trebui să existe loc pentru astfel de poziţii – acestea sunt împotriva tradiţiei noastre, tradiţia Europei creştine, şi exprimă, printre altele, principiul distrugerii drepturilor femeii. Prin urmare, decizia luată în această dimineaţă a fost foarte importantă, însă actul extrem de iresponsabil de a include o astfel de menţiune într-un document al Parlamentului European este foarte îngrijorător.

 
  
MPphoto
 
 

  Ewa Tomaszewska (UEN).(PL) Domnule preşedinte, nu am putut susţine raportul doamnei Vălean. Acesta permite o situaţie în care legea se contrazice pe sine, încălcând principiile subsidiarităţii, promovând reunificarea familiilor provenite din ţări terţe cu o cultură diferită şi, de asemenea, permiţând poligamia. Raportul creează o anarhie din punct de vedere legal. După cum ştim cu toţii, diferite state membre utilizează definiţii diferite pentru conceptele de „familie” şi „membru al familiei”. Drepturile diferă, de exemplu, dreptul la moştenire, dreptul familiei, precum şi dreptul de a obţine beneficii de asigurări sociale. Crearea unui drept la beneficii sociale, fără aprobarea ţării gazdă şi fără luarea în considerare a situaţiei economice, ar putea duce la conflicte sociale grave. Protestez împotriva încălcărilor constante ale principiului subsidiarităţii în acest Parlament.

 
  
  

- Raport: Urszula Gacek (A6-0182/2009)

 
  
MPphoto
 

  David Sumberg (PPE-DE). – Domnule preşedinte, sunt foarte privilegiat să stau lângă Daniel Hannan, bunul meu coleg, al cărui discurs de acum câteva săptămâni a revoluţionat şi va schimba şi pe viitor transmisiunea informaţiilor şi a gândirii politice. Forţa internetului este extrem de importantă, fiind chiar mai importantă decât serviciile mass-media obişnuite.

Am votat împotriva acestui raport dintr-un motiv simplu, şi anume pentru că nu sunt în favoarea promovării cetăţeniei europene. Sunt cetăţean britanic şi sunt mândru de acest lucru, iar ceea ce ar trebui să facem este să promovăm cetăţenia individuală a ţărilor noastre în parte şi să spunem că suntem membri ai ţărilor Uniunii Europene, iar nu că suntem cetăţeni europeni. Suntem cetăţeni ai ţărilor în care ne-am născut şi care ne-au ocrotit în copilărie, care ne protejează şi care ne-au oferit, multora dintre noi, un adăpost de-a lungul anilor. Aceasta este mândria pe care o am şi pe care voi continua s-o nutresc în anii care vor veni.

 
  
MPphoto
 

  Bruno Gollnisch (NI).(FR) Domnule preşedinte, grecii antici au dezbătut deja problemele cu care ne confruntăm noi acum. În asocierile statelor-oraş, au discutat valoarea cetăţeniei identice, isopoliteia, care acorda fiecărei persoane aceleaşi drepturi într-un oraş la fel ca în altul, respectiv a cetăţeniei comune – sympoliteia.

Nu veţi fi surprinşi să aflaţi că mă declar absolut în favoarea primului dintre aceste acorduri. În realitate, cetăţenia europeană are o natură extrem de artificială. Raportorul regretă mai presus de toate faptul că cetăţenii nu sunt conştienţi de drepturile care le-ar fi acordate prin aceasta. Cu toate acestea, observ că, indiferent de momentul în care acestor cetăţeni li se cere părerea, de exemplu referitor la constituţia europeană sau la transformarea impenetrabilă a acesteia – Tratatul de la Lisabona, iar aceştia se declară împotrivă, în astfel de cazuri, părerea lor este ignorată în mod deliberat.

De aceea, aceste presupuse construcţii generoase ale cetăţeniei comune mi se par foarte ipocrite şi aş prefera mai degrabă să le înlocuiesc cu recunoaşterea reciprocă a drepturilor între naţiuni aliate, însă în continuare suverane.

 
  
MPphoto
 

  Jim Allister (NI). – Domnule preşedinte, cetăţenia ne defineşte. Este temelia identităţii noastre. Sunt cetăţean britanic şi sunt mândru de acest lucru, nu în ultimul rând datorită campaniei maliţioase a IRA de a încerca să ne impună, mie şi alegătorilor mei, să renunţăm la această identitate – lucru pe care, slavă Domnului, nu au reuşit să-l facă.

Cetăţenia ţine de statele membre. Nu trebuie să fie deviată şi nu trebuie să fie partajată. Aşadar, resping această invenţie a cetăţeniei europene, care desigur reprezintă o complementare a eforturilor permanente care urmează a fi promovate prin Tratatul de la Lisabona de a construi statalitatea UE, noţiune conform căreia noi toţi ar trebui să fim, în primul şi în primul rând, cetăţeni ai Uniunii Europene, fie că ne place sau nu. Resping această filozofie, după cum resping şi Tratatul de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 

  Martin Callanan (PPE-DE). – Domnule preşedinte, situaţia aceasta începe să devină deja un refren cunoscut, pentru a-i aproba pe colegii mei.

Am votat împotriva acestui raport deoarece, bineînţeles, şi eu resping în totalitate întregul concept al cetăţeniei europene. Consider că cetăţenia este unică pentru statele-naţiune şi cred că toate eforturile care stau în spatele acestei tentative de a construi o cetăţenie europeană sunt legate de aceleaşi tentative de a conduce un superstat european.

Mulţi dintre alegătorii mei, şi chiar eu însumi, suntem, de asemenea, nemulţumiţi de faptul că suntem obligaţi să devenim, efectiv, cetăţeni europeni. Ei văd cetăţenia ca pe un lucru care trebuie confirmat sau respins, pe baza unui set comun de valori şi idealuri, construit de-a lungul anilor. Niciunuia dintre noi nu i-a fost acordat dreptul la niciun fel de replică, referendum sau consultare în legătură cu dorinţa noastră de a deveni sau nu cetăţeni europeni.

Sigur că ar trebui să se organizeze un referendum privind Tratatul de la Lisabona. Însă ar trebui să fim, de asemenea, întrebaţi dacă dorim să fim, în plus faţă de cetăţenia noastră naţională, cetăţeni europeni. Nu avem niciun drept să nu recunoaştem cetăţenia europeană, chiar dacă respingem în totalitate – aşa cum fac eu – întregul concept.

 
  
MPphoto
 

  Gay Mitchell (PPE-DE). – Domnule preşedinte, nu sunt, în primul şi în primul rând, un cetăţean european. Sunt un cetăţean al Irlandei şi, complementar, şi cetăţean european.

Am învăţat multe lucruri aici, astăzi. Nu mi-am dat seama că colegii noştri britanici sunt cetăţeni. Am crezut că sunt „subiecte”. Cu toate acestea, nu am nicio dificultate legată de termenii de „subiecte” şi „cetăţeni”. Poţi fi scoţian, galez sau englez, dar trebuie să fii scoţian, galez sau englez sau una dintre persoanele din Irlanda care acceptă cetăţenia britanică, pentru a fi britanic. Nu există conceptul de cetăţean britanic dacă nu eşti irlandez din Irlanda de Nord, scoţian, galez sau englez.

Chiar nu înţeleg ceea s-a discutat astăzi aici. Este vorba despre o adăugare complementară la cetăţeniile noastre naţionale şi, personal, nu am niciun fel de problemă cu acest lucru. Oamenii fac din ţânţar armăsar din cauză că ne aflăm în perioada premergătoare alegerilor, iar ei utilizează această constantă retorică antieuropeană pentru a face loc mai degrabă propriilor interese decât intereselor ţărilor cărora ar trebui să le servească.

 
  
MPphoto
 
 

  Richard Corbett (PSE). – Domnule preşedinte, permiteţi-mi să fiu de aceeaşi părere cu ultimul vorbitor. Unii dintre colegii noştri par să aibă o viziune foarte îngustă, unidimensională, despre cetăţenie şi chiar despre identitate. Avem însă mai mult decât o singură faţetă: personal, susţin Anglia la fotbal, pentru că sunt englez şi face parte din identitatea mea; susţin Marea Britanie la Jocurile Olimpice, la atletism, pentru că este o dimensiune mai largă a identităţii mele; şi susţin echipa europeană de golf la Cupa Ryder împotriva Statelor Unite – şi cred că până şi onorabilul domn deputat care tocmai a făcut aceste observaţii face acest lucru.

Acestea sunt dimensiuni diferite ale identităţii şi ale cetăţeniei noastre. Nu sunt contradictorii, ci complementare. Desigur, nicio cetăţenie de acest fel nu a fost atribuită prin referendum. Nu a existat niciodată un referendum pentru ca eu să devin englez sau să obţin cetăţenia britanică – care nu mai este un subiect – şi nu a existat niciodată un referendum privind tratatele care, în urmă cu aproape două decenii, au creat noţiunea de cetăţenie europeană, relaţionând-o, în mod specific, cu anumite drepturi pe care le avem şi de care ne bucurăm în Europa, nimic mai mult şi nimic mai puţin.

 
  
  

- Raport: Emmanouil Angelakas (A6-0134/2009)

 
  
MPphoto
 

  Neena Gill (PSE). – Domnule preşedinte, am susţinut acest raport deoarece consider că duce mai departe eforturile esenţiale ale acestui Parlament de a crea o legătură între angajamentul nostru faţă de mediu şi necesitatea de a salva statele membre de actuala criză financiară. Dar mai mult, fiindcă fiecare aspect al economiei şi al societăţii noastre este afectat, trebuie să avem o abordare generală a redresării economice şi ecologice.

Am lucrat 18 ani în domeniul locuinţelor şi mă îngrijorează faptul că locuinţelor şi energiei electrice nu li s-a acordat suficient de multă atenţie, în special în perioada construcţiei, având în vedere că acest sector contribuie, în mod semnificativ, la emisiile de dioxid de carbon. Concentrarea asupra politicii de coeziune este o cale raţională pentru a ne putea îndeplini obligaţiile faţă de comunităţi şi de economii. Schimbarea, ca şi multe alte lucruri, începe de acasă. Utilizarea resurselor Fondului european de dezvoltare pentru a complementa proiectele autorităţilor regionale şi locale în domeniul aplicării ferestrelor duble, al izolării şi al panourilor solare sau pentru înlocuirea cazanelor vechi cu altele mai eficiente din punct de vedere energetic, reprezintă un exemplu excelent al modului în care Uniunea Europeană ar putea să sprijine statele membre să-şi îndeplinească obiectivele care vor fi în beneficiul tuturor cetăţenilor europeni.

 
  
MPphoto
 
 

  Syed Kamall (PPE-DE). – Domnule preşedinte, în momentul în care am văzut titlul raportului – „Investiţii în eficienţa energetică şi în energiile regenerabile în locuinţe” – am fost impresionat. Nimeni nu poate contrazice aceste lucruri în această perioadă îngrijorătoare a schimbărilor climatice, indiferent de ceea ce ar putea crede unii sau alţii. Suntem cu toţii de acord că eficienţa energetică şi conservarea energiei trebuie îmbunătăţite.

Însă este clar că Parlamentul European ar trebui să ofere un exemplu în acest sens. Cum putem vorbi despre eficienţă energetică, despre conservare, când noi continuăm să avem trei clădiri ale Parlamentului European? Avem o clădire la Strasbourg, care este folosită timp de numai 12 săptămâni pe an şi continuă să emită CO2 şi să consume energie şi când nu suntem acolo, o clădire de birouri pe care deputaţii nu o vizitează niciodată, la Luxemburg (şi tocmai construim o nouă clădire la Luxemburg) şi avem această clădire, aici, la Bruxelles. E timpul să terminăm cu ipocrizia privind eficienţa energetică, să conducem prin puterea exemplului şi să avem o singură clădire a Parlamentului.

 
  
  

- Raport: Henrik Lax (A6-0161/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE).(PL) Domnule preşedinte, având în vedere dificultăţile legate de procedurile de obţinere a vizelor, simplificarea acestora, inclusiv prin reducerea costurilor suportate de solicitant, este esenţială. Această măsură va contribui la îmbunătăţirea schimburilor culturale şi a cooperării dintre UE şi ţările terţe. Consider că simplificarea procedurilor de obţinere a vizelor este esenţială în cazurile persoanelor care au familie în statele membre. Voi numi Polonia ca exemplu. Timp de sute de ani, istoria Poloniei s-a intersectat cu istoria unor ţări precum Ucraina şi Belarus, în care locuieşte o considerabilă minoritate de origine poloneză. Aceste persoane nu deţin cetăţenia poloneză, dar trec de multe ori graniţa, pentru a-şi vizita rudele.

Prin urmare, este necesară o simplificare cât mai mare posibilă a procedurii de obţinere a vizelor în cazul persoanelor care au câştigat încrederea oficiului pentru vize prin faptul că nu au încălcat nicio reglementare privind vizele. Cred că este important faptul că introducerea elementelor biometrice de identificare va facilita schimbul de date şi va susţine integrarea pe viitor a sistemului de vize, facilitând procedura în sine şi îmbunătăţind, în acelaşi timp, securitatea în cadrul UE. Raportul este important pentru dezvoltarea contactelor dintre UE şi ţările terţe.

 
  
  

- Raport: Salvatore Tatarella (A6-0105/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Neena Gill (PSE). Domnule preşedinte, încă o dată, am votat pentru acest raport deoarece cred că, dacă dorim să progresăm în lupta împotriva schimbărilor climatice, trebuie să facem astfel încât alegerea produselor ecologice să fie mai uşoară pentru consumator.

În ciuda faptului că regiunea mea – comitatul West Midlands – este una dintre zonele cele mai îndepărtate de mare ale Regatului Unit al Marii Britanii, suntem şi noi, bineînţeles, consumatori de peşte şi de produse din peşte, subiectul acestui raport.

Prin introducerea unui sistem voluntar, precum etichetele ecologice, putem încuraja o piaţă cu produse mai ecologice şi mai eficiente din punct de vedere energetic. Acest lucru va fi în armonie cu alte soluţii de pe piaţă pentru combaterea schimbărilor climatice, cum ar fi reducerea taxelor pentru produsele ecologice. --

Alegătorii mei îmi spun că sunt deschişi să-şi schimbe opţiunile în cazul în care achiziţionarea acestor produse le facilitează acest lucru. Vom fi nevoiţi să promovăm mai bine sistemul dacă dorim să obţinem efectele dorite, şi va fi nevoie de o comercializare mai bună, cât şi de standardizarea şi armonizarea informaţiilor prezentate de această etichetă, dacă intenţionăm ca ea să fie de un folos real pentru consumator.

Un exemplu bun este raportul privind eficienţa energetică a anvelopelor, la care am lucrat şi care prezintă detalii similare într-o manieră clară şi concisă.

 
  
  

- Raport: Kathalijne Buitenweg (A6-0149/2009)

 
  
MPphoto
 

  Anja Weisgerber (PPE-DE).(DE) Domnule preşedinte, noi, Grupul conservator german (CDU/CSU), am votat împotriva raportului dnei Buitenweg. Ne opunem discriminării de orice fel, însă nu credem că o directivă-cadru cuprinzătoare, la nivel european, este calea potrivită pentru a-i proteja pe cei afectaţi. Sunt zece state membre care încă nu au transpus deloc actuala directivă anti-discriminare. Cu toate acestea, o majoritate simplă a acestui Parlament – nu o majoritate calificată – a votat astăzi în favoarea acestei extinderi. Aceasta ar creşte, în mod considerabil, birocraţia şi costurile inutile – lucru pentru care publicul nu are multă înţelegere.

Se pot face îmbunătăţiri în cazul asigurărilor şi al măsurilor structurale de adaptare legate de intrările pentru persoane cu handicap, iar solicitarea unei legi privind acţiunile de grup ar putea fi eliminată, însă întrevedem probleme grave pentru statele membre dacă, de exemplu, am fi obligaţi să introducem conceptul de „convingere” printre motivele interzise ale discriminării. Consecinţa ar fi că extremiştii şi sectele, cum ar fi Scientology, ar putea invoca protecţia acordată de această directivă.

Ne opunem, de asemenea, acordării unei echivalenţe complete de statut între căsătoriile tradiţionale şi cele între persoane de acelaşi sex. În opinia Comisiei, transpunerea directivei necesită ca partenerii de acelaşi sex, în măsura în care sunt recunoscuţi din punct de vedere legal într-un anumit stat membru, să se bucure de aceleaşi drepturi ca şi cuplurile căsătorite. Nu suntem de acord cu această idee. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport şi pentru retrimiterea propunerii către Comisie.

 
  
MPphoto
 

  David Sumberg (PPE-DE). – Domnule preşedinte, m-am abţinut cu privire la această temă din două motive. În primul rând, cu toţii acceptăm anumite forme de discriminare. În toate ţările noastre există şcoli religioase – catolice, protestante, musulmane, evreieşti – şi există un element de discriminare în aceste şcoli, deoarece persoanele care sunt acceptate acolo au, în primul rând, credinţa respectivă. Susţin acest lucru. Susţin şcolile religioase.

Însă motivul principal pentru care m-am abţinut este că acest lucru dă peste cap întregul principiu al jurisprudenţei. Suntem nevinovaţi până la proba contrarie. Acesta este un principiu de bază, cu siguranţă al dreptului englez, şi, îndrăznesc să spun, al dreptului din multe alte ţări ale Uniunii Europene. Acest lucru inversează, în totalitate, sarcina probei, lucru care, să fiu sincer, este inacceptabil. Suntem cu toţii, desigur, împotriva discriminării. Suntem cu toţii în favoarea tratamentului egal, dar trebuie să recunoaştem faptul că principiile dreptului care ne-au însoţit de-a lungul timpului nu trebuie să fie atinse. Din acest motiv, am preferat să mă abţin.

 
  
MPphoto
 

  Erna Hennicot-Schoepges (PPE-DE).(FR) Domnule preşedinte, sunt unul dintre acei deputaţi care fac parte din Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni care a votat în favoarea raportului. Am făcut acest lucru deoarece cred că Parlamentul trebuie să transmită, prin acest vot, un semnal puternic în favoarea nediscriminării, şi există, desigur, şi alţi factori mult mai importanţi decât cei care tocmai au fost menţionaţi.

În realitate, în statele membre există situaţii în care copiilor li se refuză dreptul la educaţia în limba lor maternă, acolo unde utilizarea acesteia este interzisă. Ne aflăm la o distanţă de ani-lumină de situaţia reală. Prin urmare, este corect să transmitem un semnal, astfel cum a procedat Parlamentul, cu susţinerea mea. Cu siguranţă, rămân multe de făcut în ceea ce priveşte sarcina de a creşte gradul de conştientizare faţă de ceilalţi, şi suntem departe de dialogul dintre culturi în privinţa căruia ne-am asumat, în 2008, angajamentul de a face progrese. Îmi exprim regretul cu privire la toate controversele care au înconjurat acest raport.

 
  
MPphoto
 

  Richard Corbett (PSE). - Domnule preşedinte, în cele 27 de ţări ale Uniunii Europene, avem tradiţia mândră, dezvoltată de-a lungul ultimelor decenii, de a lupta împreună împotriva discriminării şi de a transforma discriminarea într-un act ilegal care trebuie descurajat.

Ceea ce face acest raport este să corecteze o anomalie. Codul nostru conţine o legislaţie care interzice, în mod corect, discriminarea pe motive de rasă şi de gen, la locul de muncă sau în altă parte, însă discriminarea pe motive de handicap sau vârstă sau orientare sexuală este interzisă numai la locul de muncă, nu şi în alte părţi – respectiv, în cadrul protecţiei consumatorului şi în alte situaţii în care sunt puşi cetăţenii şi în care sunt discriminaţi.

Este bine să corectăm această anomalie. Marea majoritate transmite astăzi Consiliului un semnal puternic şi aştept cu nerăbdare adoptarea acestui raport în viitorul apropiat.

 
  
MPphoto
 

  Frank Vanhecke (NI).(NL) Domnule preşedinte, am enumerat în cadrul dezbaterii de ieri o serie de argumente în legătură cu motivul pentru care amendamentele şi propunerile din raportul Buitenweg sunt inacceptabile pentru mine, poate chiar mai mult decât însăşi propunerea originală a Comisiei pentru o directivă antidiscriminare. Chiar şi cu amendamentele pentru care am votat astăzi, acesta reprezintă în continuare o încălcare inacceptabilă a principiului subsidiarităţii. Raportul generează foarte multă birocraţie, care este foarte costisitoare şi creează obstacole imense pentru statele membre. Mai presus de toate, exprimă niveluri excepţionale de neîncredere faţă de însăşi statele membre.

Problema textelor de acest gen care conţin tot felul de lucruri, este că ele conţin, bineînţeles, şi anumite părţi bune. Aş dori să profit de această explicare a votului, în măsura în care acest lucru este necesar, pentru a confirma că este de la sine înţeles faptul că susţin în totalitate eforturile depuse de întreaga Comunitate în beneficiul persoanelor cu handicap, de exemplu. Totuşi, şi în acest caz, sunt convins că cel mai bine ar fi ca statele membre să se ocupe de aceste aspecte.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (NI). – Domnule preşedinte, acest raport se bazează pe o neînţelegere conceptuală. În afara acestui Parlament, egalitatea înseamnă dreptul oamenilor de a fi trataţi în mod egal. Aici, în acest Parlament, utilizăm această egalitate sub forma dreptului oamenilor de a fi trataţi în mod diferit.

Acesta este un punct critic. Legislaţia antidiscriminare de acest fel nu reprezintă o îmbunătăţire a principiului egalităţii în faţa legii. Este un principiu opus. Când adoptăm astfel de rapoarte, luăm puterea de la persoanele pentru care – sau împotriva cărora – putem vota şi o acordăm, în mod arbitrar, juriştilor. Dacă acest raport s-ar aplica ad litteram, acesta ar interzice unei companii de operă să refuze angajarea bărbaţilor în rolul de soprană, unui politician laburist să refuze să aibă un conservator în calitate de purtător de cuvânt, precum şi unei şcoli catolice sau unui spital să prefere să angajeze persoane de aceeaşi religie. --

Când am spus aceste lucruri, răspunsul susţinătorilor raportului a fost că acesta nu va fi folosit astfel şi că toată lumea ştie ce înseamnă cu adevărat. Trebuie să spun ca actul de a incrimina teoretic totul şi de a te baza apoi pe decizia arbitrară a instanţelor de judecată pentru a abuza sau nu de lege, mi se pare a fi o jurisprudenţă foarte proastă.

 
  
MPphoto
 

  Bruno Gollnisch (NI).(FR) Domnule preşedinte, marele filozof catolic Chesterton a spus că lumea modernă este plină de idei creştine care au luat-o razna.

Consider că acest raport al dnei Buitenweg este o reprezentare perfectă a acestei afirmaţii. Este un text care porneşte de la sentimente nobile de evitare a actelor de discriminare pe care persoanele cu handicap le-ar putea suferi, şi care devine de-a dreptul totalitar prin comiterea unei erori conceptuale de bază, cu alte cuvinte, prin lipsa delimitării între diferenţele legitime şi actele nelegitime de discriminare.

De exemplu, dreptul unui copil de a avea un tată sau o mamă, chiar dacă este adoptat, este de la sine înţeles. Acest drept trebuie să prevaleze faţă de dreptul persoanelor de acelaşi sex de a adopta un copil. Este normal să se facă distincţii pe bază de naţionalitate. Este normal ca francezii, britanicii, cehii şi lituanienii să aibă prioritate înaintea străinilor în propriile lor ţări, la fel cum este normal ca aceşti străini să aibă prioritate în ţările lor faţă de cetăţenii europeni.

Acestea sunt distincţii absolut legitime ignorate de acest text care, în plus, elimină prezumţia de nevinovăţie. Acesta este un nou pas către uşorul totalitarism pe care îl reprezintă această nouă doctrină a corectitudinii politice.

 
  
MPphoto
 

  Martin Kastler (PPE-DE).(DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, deşi 10 din 27 de state membre sunt implicate într-un proces în instanţă din cauza omisiunii acestora de a transpune prima directivă, am văzut tot astăzi cum, în acest Parlament, o simplă majoritate a votat pentru adăugarea unei a doua directive.

Personal, la fel ca majoritatea grupului meu, am votat împotrivă. Care a fost motivul? Voi menţiona două exemple. Din experienţa patriei mele francofone cunosc eforturile extremiştilor politici, neonaziştilor şi radicalilor de stânga care încearcă să câştige teren şi, astfel, să genereze o publicitate răspândită care să-i favorizeze. Dacă acest raport va fi implementat, tratamentul egal va însemna că, de acum, proprietarii vor trebui, în anumite cazuri, să încheie afaceri pe care până acum puteau să le refuze.

Din acest motiv am votat astăzi împotriva raportului Buitenweg. Alt motiv este acela că, prin amendamentul de astăzi, am inversat principiul privind inversarea sarcinii probei şi, odată cu aceasta, un element fundamental al statului nostru de drept. Sunt de părere că acest lucru este absolut ilegitim. Al treilea punct se referă la ziare şi edituri, a căror libertate de a refuza să publice elemente extremiste ar fi limitată prin această directivă. Acest lucru reprezintă, după părerea mea, o intruziune clară în libertatea presei şi, prin urmare, îl resping.

 
  
MPphoto
 

  Neena Gill (PSE). – Domnule preşedinte, m-am bucurat să pot susţine acest raport, deoarece am luptat întotdeauna împotriva oricărei forme de discriminare. Cred că este esenţial să avem un cadru de prevenire a exploatării oamenilor pe motive de religie, vârstă, handicap, educaţie sau stare civilă. În lipsa unei protecţii faţă de discriminarea din aceste motive, ambiţiile noastre pentru o Europă socială vor fi lipsite de sens. Acesta va fi cazul, mai ales, în perioada actuală de criză economică. Întotdeauna, în astfel de vremuri grele, există tentaţia de a-i exploata pe cei care sunt mai puţin capabili să se apere, şi de a trece cu vederea anumite lucruri referitoare la reglementările menite să ofere, în mod precis, protecţie împotriva acestui tip de exploatare.

În regiunea mea, comitatul West Midlands, suntem ameninţaţi de o ascensiune a politicii de extremă dreaptă. Consider că Europa trebuie să joace un rol cheie în garantarea faptului că oamenii ştiu că sunt protejaţi faţă de agresiune şi exploatare.

 
  
MPphoto
 

  Martin Callanan (PPE-DE). – Domnule preşedinte, am votat împotriva acestui raport din motivul fundamental că sunt de părere că aceste teme nu au nimic de-a face cu Uniunea Europeană. Nu sunt de părere că aceste chestiuni necesită legislaţie europeană. Cred că aspectele foarte sensibile, tradiţionale, precum este acesta, ar fi mult mai bine gestionate la nivelul statelor membre, unde parlamentele naţionale individuale ar putea lua în considerare cultura, tradiţiile şi sistemele juridice fundamentale din propriile ţări.

O serie de state membre au ridicat problema dificultăţilor individuale care ar putea fi cauzate de acest lucru – problemele grupurilor religioase de a fi obligate să angajeze pe cineva de altă religie, problemele şcolilor religioase şi problemele diferitelor grupuri politice care doresc să angajeze persoane care împărtăşesc aceleaşi credinţe şi valori. În esenţă, problema fundamentală a acestui raport este aceea că ne ia puterea pe care o avem, ca politicieni aleşi sau politicieni naţionali, şi o pune în mâna judecătorilor nealeşi, care o pot interpreta şi reinterpreta în moduri care nu au fost deloc întrevăzute de sentimentele binevoitoare ale unora dintre autorii acestui raport. Însă cred că, în fond, deschidem o cutie a Pandorei.

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska (UEN).(PL) Domnule preşedinte, am votat împotriva raportului privind tratamentul egal al persoanelor în ciuda faptului, şi poate chiar din cauza faptului că sunt împotriva discriminării. Adoptarea documentului ar însemna, în special, că am aproba accesul egal, garantat din punct de vedere legal, al pedofililor la locuri de muncă în care aceştia au contact direct cu copiii, ceea ce ar constitui o ameninţare pentru copii. Acest lucru ar însemna că am aproba publicaţiile şi apariţiile publice ale grupurilor fasciste şi ale culturilor religioase, că am interzice centrele educaţionale şi caritabile conduse de biserici în comunităţile lor, ceea ce ar limita considerabil acţiunile sociale şi ar deschide posibilităţi mai largi de discriminare împotriva creştinilor. Documentul încalcă principiul subsidiarităţii, lucru care devine o practică din ce în ce mai comună în Parlamentul European.

 
  
MPphoto
 

  Marie Panayotopoulos-Cassiotou (PPE-DE).(EL) Domnule preşedinte, aş dori să transmit marea surpriză şi dezamăgire a persoanelor cu handicap şi a persoanelor cu nevoi speciale, care aşteptau să li se ofere o directivă-cadru în timpul actualei legislaturi, astfel încât statele membre să-şi adapteze legislaţia şi să nu mai existe un tratament discriminatoriu al acestui grup de persoane, care pot fi reprezentate de sindicate europene uriaşe, dar care nu îşi pot exprima personal intenţia de a obţine protecţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Gay Mitchell (PPE-DE). – Domnule preşedinte, am fost îngrijorat în legătură cu textul propunerii Comisiei – dar nicio legislaţie nu este perfectă. Am votat pentru ambele părţi ale considerentului 17, amendamentul 28. Intenţia mea era să votez pentru textul original, însă nu am vrut să votez împotriva formulării din amendament, care, deşi nu era la fel de puternic ca şi textul original în ceea ce priveşte drepturile statelor membre, acoperea suficient de mult domeniile care mă preocupau, şi era evident că va fi adoptat cu o majoritate covârşitoare. N-aş fi avut, prin urmare, ocazia să votez pentru textul original, care ar fi fost eliminat în aceste circumstanţe, şi ar fi putut să pară că votez împotriva unui principiu, lucru pe care nu l-aş fi dorit.

Am examinat textul în profunzime şi sunt mulţumit de faptul că propunerea va contribui la îmbunătăţirea accesului persoanelor cu handicap la bunuri şi servicii, fără a face referiri inutile, care pot fi interpretate ca o întrerupere, la un text.

Cred cu tărie că este esenţial să introducem mecanisme care să permită persoanelor cu handicap să călătorească pe teritoriul Uniunii Europene la fel ca şi orice alt cetăţean. În Europa trăiesc peste 50 de milioane de persoane cu handicap, motiv pentru care este absolut necesar să luăm toate măsurile pentru a îmbunătăţi bunăstarea acestora. Din acest motiv, am votat pentru raport.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie: B6-0177/2009 (Dialog UE-Belarus)

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE). – Domnule preşedinte, am susţinut rezoluţia privind evaluarea dialogului UE-Belarus. Am votat pentru, deoarece salut dialogul consolidat, la nivel înalt, dintre UE şi Belarus, inclusiv contactele bilaterale şi cooperarea tehnică intensificată, iniţiată de către Comisie.

În acelaşi timp, aş dori să subliniez faptul că dialogul politic dintre UE şi Belarus trebuie să fie condiţionat şi direct legat de eliminarea restricţiilor privind libertăţile şi de încetarea represaliilor împotriva participanţilor la demonstraţii paşnice, cât şi împotriva activiştilor pentru drepturile omului.

Insist ca opoziţia democrată din Belarus şi societatea civilă să fie incluse în dialogul dintre UE şi Belarus.

În cele din urmă, dar nu mai puţin important, sper ca guvernul bielorus să profite de perioada următoarelor nouă luni pentru a înregistra progrese semnificative în diferite domenii, inclusiv în ceea ce priveşte libertatea de asociere şi acordarea drepturilor şi libertăţilor politice.

 
  
MPphoto
 
 

  Toomas Savi (ALDE). – Domnule preşedinte, am votat pentru această rezoluţie, întrucât aceasta asigură o privire de ansamblu echilibrată şi realistă a relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi Belarus.

Se pare că preşedintele Lukashenko urmăreşte să aibă relaţii mai bune atât cu Uniunea Europeană, cât şi cu Federaţia Rusă. Eliberarea prizonierilor politici în urmă cu un an a fost primul semn al intenţiei regimului Lukashenko de a îndeplini cerinţele UE şi de a se angaja într-un dialog serios.

Cu toate că atenuarea opresiunii regimului poate fi considerată a fi o îmbunătăţire, încă nu a început cu adevărat un proces de tranziţie. Consider că implicarea opoziţiei democratice din Belarus, precum şi a societăţii civile, este esenţială pentru un dialog important între UE şi Belarus, aceasta reprezentând, eventual, cheia către un proces reuşit de democratizare.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie: RC-B6-0165/2009 (Conştiinţa europeană şi totalitarismul)

 
  
MPphoto
 

  Frank Vanhecke (NI).(NL) Domnule preşedinte, propunerea comună de rezoluţie pe care am adoptat-o astăzi aici conţine multe puncte care merită să fie promovate. De exemplu, sunt de acord cu faptul că sacrificiile pe care mulţi oameni le-au făcut în lupta împotriva regimurilor totalitare din secolul 21 în Europa nu trebuie uitate.

Aş dori însă să fac câteva comentarii. Este regretabil faptul că nu se menţionează nimic despre aliaţii regimurilor totalitare, care, până nu de mult, erau la puterea întregii Europe de est. Este adevărat că aşa-numiţii politicieni de dreapta au făcut puţine eforturi semnificative pentru a solicita democratizarea în regiunea Europei de est, dar şi mai adevărat este că foarte mulţi politicieni de stânga au susţinut în mod activ aceste regimuri comuniste, chiar dacă acum fac pe nevinovaţii, chiar şi în acest Parlament.

În al doilea rând, chiar ar trebui să avem curajul cu acest raport, să luăm poziţie faţă de legile neclare. Cercetările istorice, deşi este dificil, ar trebui făcute într-o manieră delicată, cu respect faţă de victime, însă în libertate deplină. Este păcat că aceste două aspecte ne-au scăpat.

 
  
MPphoto
 

  Siiri Oviir (ALDE).(ET) Susţin adoptarea acestei rezoluţii, care s-a născut din cooperarea între patru grupuri politice. Documentul este echilibrat şi am putea spune următorul lucru: mai bine mai târziu decât niciodată. De fapt, este tot ce putem face în acest Parlament în numele dreptăţii.

Le suntem datori părinţilor şi bunicilor cu un mesaj parlamentar ferm, şi aceasta este ceea ce am obţinut astăzi. În acelaşi timp, avem şi obligaţia de a preveni repetarea celor discutate, utilizând fondurile de care dispunem. Adevărul şi memoria au un rol important în această privinţă. Datoria noastră este să garantăm respectarea principiilor statului de drept.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (NI). – Domnule preşedinte, această rezoluţie evocă ororile fascismului şi ale comunismului sovietic. Niciun european, niciun copil din civilizaţia vestică, nicio fiinţă umană civilizată nu ar putea contrazice acest lucru. Însă continuă apoi să prezinte Uniunea Europeană ca pe o alternativă sau un antidot pentru un astfel de totalitarism Acesta afirmă: „Uniunea Europeană are responsabilitatea deosebită de a promova şi a apăra democraţia, atât în interiorul, cât şi în exteriorul Uniunii Europene”.

Acesta, dragi prieteni, este locul în care greşiţi. Uniunea Europeană nu apără democraţia, nici în interior şi nici în exterior. În străinătate, face afaceri cu Cuba lui Castro, cu ayatollahii din Teheran; solicită dreptul de a vinde arme Chinei comuniste. Acasă înlătură rezultatele referendumurilor, dacă acestea sunt împotriva unei integrări mai puternice.

Sigur că trebuie să fii precaut când faci astfel de paralele. Nimeni nu susţine că Uniunea Europeană ar fi un sistem sovietic care le ia oamenilor paşapoartele sau care deţine lagăre precum Gulag-ul ori conduce procese false. Însă ar trebui să fim extrem de îngrijoraţi atunci când un sistem susţine că ideologia sa conducătoare este prea importantă pentru a fi supusă la vot.

 
  
MPphoto
 

  Bruno Gollnisch (NI).(FR) Domnule preşedinte, este îmbucurător să vedem nazismul pus pe picior de egalitate cu comunismul şi inclus într-o condamnare generală a regimurilor totalitare care au scăldat secolul 20 în sânge, dar, cu toate acestea, s-au bucurat de aprobare în rândul a numeroşi intelectuali, care nu au fost niciodată traşi la răspundere şi dintre care mulţi se numără printre cele mai marcante personaje pe care le avem.

Este îmbucurător să vedem că o serie de amendamente care tindeau să contamineze acest text au fost respinse. Totuşi, nu cred că este posibil, de exemplu, să transformăm istoria oficială a acestei perioade întunecate în sanctuarul nostru al trecutului, sau să condamnăm vocile dezaprobatoare.

Este absolut uimitor faptul că, în Franţa, legea de inspiraţie comunistă Guessot continuă să controleze dezbaterea istorică, prin ameninţarea aplicării unor sancţiuni penale grave. Colegul nostru, deputatul Jacques Toubon, a numit-o stalinistă atunci când a fost adoptată. Iar prietenul său, dl Barrot, comisarul pentru justiţie, propune extinderea acesteia în toate ţările Uniunii în care nu există, şi chiar triplarea sancţiunilor aferente şi a pedepselor cu închisoarea. Totalitarismul nu se combate prin metode totalitariste.

 
  
MPphoto
 

  Katrin Saks (PSE).(ET) Simt nevoia să explic motivul pentru care am susţinut această rezoluţie, spre deosebire de alţi colegi din grupul meu politic, şi, în special, motivul pentru care am susţinut versiunea pe care grupul meu politic nu a susţinut-o. Nu pot fi de acord cu o retorică care reprezintă o încercare de a rescrie istoria. O mare parte a istoriei Europei de est este nescrisă, puţini sunt conştienţi de acest lucru, iar această parte priveşte mai ales crimele legate de comunism.

Nu pot să susţin nici ideea conform căreia ar trebui să-i lăsăm pe istorici să decisă ce s-a întâmplat. Cred că este o obligaţie morală pe care o avem şi mă bucur că această rezoluţie a fost adoptată astăzi.

 
  
MPphoto
 

  Syed Kamall (PPE-DE). – Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru faptul că-mi oferiţi posibilitatea de a-mi explica votul privind această chestiune.

Raportul conţinea două teze interesante care merită o atenţie suplimentară. Prima recunoştea faptul că nazismul şi comunismul au o moştenire comună şi solicita organizarea unei dezbateri sincere şi cuprinzătoare pe tema crimelor totalitare ale secolului trecut.

Cealaltă teză care a ieşit în evidenţă a fost următoarea: „solicită o dezbatere academică publică paneuropeană privind natura, istoria şi moştenirea regimurilor totalitare pe baza unui cadru legal internaţional”.-

Chiar mă întreb dacă este nevoie de o astfel de dezbatere. Legătura dintre socialismul sovietic şi cel naţional este destul de clară. Indiciul se află în teză, răspunsul fiind „socialismul”.

Atunci când un deputat socialist încearcă să-i interzică unui deputat european să prezideze prima sesiune a viitorului Parlament, indiferent de cât de ticăloase ar fi viziunile acestuia, vorbim despre un atac la libera exprimare. Atunci când guvernul socialist britanic refuză să-şi onoreze angajamentul manifest de a organiza un referendum privind Tratatul de la Lisabona, vorbim despre un act de intoleranţă. Trebuie să avem grijă ca aceste lucruri să nu reprezinte un prim pas către totalitarism.

 
  
MPphoto
 

  Mario Borghezio (UEN).(IT) Domnule preşedinte, totalitarismul sovietic nu numai că a condamnat oameni la închisoare. Din păcate, a condamnat la închisoare şi istoria şi documentele acesteia. Milioane de pagini de istorie au fost ascunse în arhivele secrete care încă există la Moscova. Trenuri întregi au transportat milioane de documente istorice, unele furate de la germani, dar prădate, în mare parte, în mod direct sau, ca în Italia, obţinute prin intermediul partizanilor comunişti.

Ne-am dori ca istoria noastră să fie accesibilă. Europa trebuie să solicite şi să obţină acest lucru. Ne-am dori să avem acces la documente care nu pot fi consultate: de exemplu, privind holocaustul prizonierilor militari italieni, care au fost supuşi la tentative de spălare a creierului şi care au fost ţinuţi fără hrană, mulţi dintre ei în condiţii mai grele decât în lagărele naziste, care au murit în urma a mii de forme diferite de suferinţă şi tortură, inclusiv tortură psihologică, din partea maşinăriei comuniste sovietice, dar, din păcate, cauzate şi de comuniştii italieni.

 
  
MPphoto
 
 

  Ioannis Varvitsiotis (PPE-DE).(EL) Domnule preşedinte, grupul de deputaţi europeni Noua Democraţie, care aparţine Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, condamnă în general orice formă de totalitarism şi, în acelaşi timp, subliniază importanţa de a ne aminti de trecut. Acesta este un element important al istoriei noastre. Cu toate acestea, considerăm că deciziile luate cu majoritate de către Parlament nu au competenţa de a interpreta faptele istorice. Evaluarea faptelor istorice este treaba istoricilor şi numai a istoricilor. Acesta este motivul pentru care ne-am hotărât să ne abţinem de la votul asupra propunerii comune de rezoluţie, întocmită de patru grupuri politice, inclusiv Grupul PPE-DE, privind conştiinţa europeană şi totalitarismul

 
  
  

- Propunere de rezoluţie: RC-B6-0166/2009 (Rolul culturii)

 
  
MPphoto
 
 

  Daniel Hannan (NI). - Domnule preşedinte, acest Parlament nu se vede pe el însuşi? Mai întâi adoptăm o rezoluţie care condamnă totalitarismul şi, numai câteva secunde mai târziu, adoptăm o rezoluţie care invită Bruxelles-ul să finanţeze politica culturală din aceste regiuni.

Dragi prieteni, cultura nu poate fi creată prin ordine birocratice. Aceasta creşte în mod organic; se dezvoltă în mod natural la oameni şi, în felul său, acest raport demonstrează tocmai viciul structural aflat la baza proiectului european. Instituţiile de la Bruxelles nu sunt înrădăcinate în nicio naţiune sau unitate culturală. Totuşi, în loc să acceptăm acest lucru şi să încercăm să ne adaptăm instituţiile la opinia publică, încercăm să adaptăm opinia publică la instituţiile noastre pre-existente.

Dacă ne dorim într-adevăr să cucerim publicul, nu o putem face prin finanţarea dansurilor populare. Modul de a face acest lucru este acela de a trata opiniile acestora cu respect, ceea ce înseamnă – după cum vedeţi, astăzi încă nu am spus-o – să supunem Tratatul de la Lisabona la vot. Pactio Olisipiensis censenda est!

 
  
  

– Raport: Janusz Onyszkiewicz (A6-0140/2009)

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE-DE). – Domnule preşedinte, am votat pentru această rezoluţie, şi există cel puţin două aspecte importante în acest document în legătură cu care aş dori să-mi clarific punctul de vedere.

La începutul mandatului său, preşedintele Medvedev s-a angajat în mod public să consolideze statul de drept în Rusia şi şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la independenţa sistemului juridic şi legal din Rusia. Acest lucru este subliniat în rezoluţia noastră, iar eu susţin această poziţie. Este timpul să acţionăm. Este timpul să demonstrăm că vorbele preşedintelui nu sunt doar un discurs retoric pe care comunitatea internaţională vrea să-l audă.

În rezoluţia noastră ne-am exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la guvernul rus şi la decizia acestuia de a recunoaşte Abhazia şi Osetia de sud ca state suverane, de a semna acorduri militare de asistenţă şi cooperare cu autorităţile de facto ale celor două provincii şi de a stabili baze militare pe teritoriul acestora. Aceşti paşi subminează integritatea teritorială a Georgiei, după cum s-a insistat şi în rezoluţiile relevante ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. Prin urmare, ar trebui să facem un apel către Rusia de a-şi regândi decizia şi de a înţelege că Rusia nu poate fi văzută ca un moderator imparţial al procesului de pace.

 
  
MPphoto
 
 

  David Sumberg (PPE-DE). – Domnule preşedinte, vă mulţumesc foarte mult că m-aţi chemat şi îmi cer scuze pentru faptul că am lipsit mai devreme. Sunteţi foarte amabil să-mi daţi cuvântul acum.

Aş dori să profit de ocazia acestui vot, în timpul căruia am votat „pentru”, pentru a face o prevenire în legătură cu puterea din ce în ce mai mare a Uniunii Sovietice şi cu atmosfera din această ţară.

Cu toţii am avut speranţe atunci când comunismul a căzut, însă în unele părţi ale fostei Uniuni Sovietice, şi mai ales în Rusia, domneşte acum o atmosferă de teamă, de naţionalism – o atmosferă care mi-e teamă că este inacceptabilă. Deşi Uniunea Europeană trebuie să aibă relaţii cu guvernul rus, trebuie să-i amintim acestui guvern zi de zi că solicităm cu tărie ca statul democratic şi etica democratică să triumfe întotdeauna, iar tentativele de a cenzura opiniile care nu sunt acceptabile pentru guvern sau de supune politicienii unei presiuni nedrepte, vor fi inacceptabile pentru Uniunea Europeană. Acestea sunt lucruri pe care trebuie să le clarificăm de fiecare dată.

 
  
  

– Raport: Frédérique Ries (A6-0089/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Brigitte Fouré (PPE-DE).(FR) Domnule preşedinte, am votat pentru raportul dnei Ries privind problemele de sănătate asociate cu câmpurile electromagnetice.

Câmpurile magnetice apar în mod natural – este adevărat – însă cererea privind energia electrică şi, mai ales, dezvoltarea tehnologiilor de tip „wireless” (fără fir), au dus la o creştere rapidă a undelor electromagnetice la care sunt expuşi oamenii. Prin urmare, trebuie să fim vigilenţi, iar Parlamentul European a apreciat în totalitate acest lucru.

În calitate de membru al electoratului din partea de nord-vest a Franţei, pot confirma pericolul pe care îl prezintă anumite linii de electricitate de înaltă tensiune instalate în electoratul meu, aflate în apropierea şcolilor şi a instituţiilor de sănătate, mai ales a celor aflate în departamentul La Manche, unde lucrătorii locali şi rezidenţii sunt expuşi foarte mult la undele emise.

Având în vedere că oamenii de ştiinţă nu sunt de acord cu privire la consecinţele pe care câmpurile electromagnetice le au asupra concetăţenilor noştri, ar trebui să fim responsabili şi să aplicăm principiul precauţiei. Valorile-limită ar trebui să fie, aşadar, actualizate în mod regulat, pentru a garanta publicului un nivel corespunzător de protecţie.

Parlamentul European a dorit aici să atragă atenţia Comisiei Europene faţă de acest subiect, care îngrijorează în mod justificat publicul. Uniunea Europeană are datoria de a face mai multe în ceea ce priveşte stabilirea unei politici ferme în domeniul undelor electromagnetice, şi anume trebuie să ofere publicului mai multe informaţii cu privire la acest subiect şi să adopte o legislaţie comunitară obligatorie.

 
  
  

– Raport: Pál Schmitt (A6-0124/2009)

 
  
MPphoto
 

  Tomáš Zatloukal (PPE-DE). (CS) Unul dintre obiectivele pe care ni le-am propus la Lisabona, în anul 2000, a fost o societate bazată pe cunoaştere. Cu toate că acum ştim că trebuie să ne reducem obiectivele, sau mai degrabă că le vom atinge mai târziu, nu avem voie să reducem eforturile pe care le depunem pentru a le îndeplini. Prin urmare, şi eu am susţinut raportul domnului Schmitt, care încearcă să identifice eventualele probleme din domeniul educaţiei care trebuie rezolvate. Educaţia stă, într-adevăr, cel mai adesea, la baza îndeplinirii obiectivelor noastre. Nivelul de educaţie are o influenţă directă asupra oportunităţilor de angajare a tinerilor, şi, prin urmare, şi asupra incluziunii sociale a acestora, iar noi, în ciuda actualei crize economice, nu trebuie să lăsăm acest potenţial să se piardă.

 
  
MPphoto
 

  Siiri Oviir (ALDE).(ET) Şi eu am votat pentru acest raport, deoarece este vorba despre un subiect foarte important. Există multe probleme în acest domeniu. Nu putem sta cu mâinile-n sân când vedem că cel puţin şase milioane de studenţi din Europa abandonează şcoala în fiecare an. Ce înseamnă acest lucru pentru ei? Înseamnă eşecul în ceea ce priveşte şansele lor de viitor.

În acest caz, o şcoală a secolului 21 ar putea fi de ajutor – o astfel de şcoală ar fi caracterizată printr-un climat social favorabil, prin utilizarea diferitelor metode pedagogice, prin deschidere şi flexibilitate, precum şi prin încurajarea învăţării pe toată durata vieţii.

Europa îmbătrâneşte. Nu suntem îndeajuns de bogaţi pentru a ne putea permite să amânăm rezolvarea acestei probleme. Toţi copiii trebuie să beneficieze de o educaţie care să le ofere oportunităţi egale în lumea în care trăim astăzi. Tinerii noştri trebuie să fie capabili să concureze, şi nu numai, iar politica educaţională trebuie să contribuie la dezvoltarea identităţii individului.

 
  
MPphoto
 

  Frank Vanhecke (NI).(NL) Domnule preşedinte, aş dori să le mulţumesc interpreţilor pentru faptul că au lucrat peste program. Tot ceea ce doream să spun este că am votat împotriva raportului Schmitt, nu în ultimul rând pentru că, după părerea mea, educaţia este o competenţă care ar trebui să rămână a statelor membre, aceasta nefiind cu adevărat o problemă a Europei. Acest lucru este esenţial.

Am, însă, şi alte obiecţii la raportul Schmitt. De exemplu, faptul că acest raport se bazează pe ideea că sistemele educaţionale din diferitele ţări europene ar trebui pur şi simplu să se adapteze la prezenţa imigranţilor non-europeni, şi nu invers. Nu înţeleg cum poate fi această poziţie în armonie cu integrarea sau cu promovarea asimilării, când rezultatul ei va fi tocmai cel opus. Acest raport conţine, ca de obicei, şi alineatul obligatoriu privind rromii, fără a se întreba cine pentru ce este, de fapt, responsabil. Acesta susţine, de asemenea, că statele membre ar trebui să garanteze copiilor imigranţi predarea în limba lor maternă şi că personalul din şcoli ar trebui să reflecte, în mod special, societatea multiculturală. Iertaţi-mă că spun acest lucru, dar acesta este un raport corect din punct de vedere politic care creează mai multe probleme decât rezolvă.

 
  
 

Explicaţii scrise privind votul

 
  
  

– Raport: Neil Parish (A6-0141/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Am votat pentru raportul dlui Parish privind propunerea de decizie a Consiliului de rectificare a Directivei 2008/73/CE de simplificare a procedurilor de întocmire a listelor şi publicare a informaţiilor în domeniul veterinar şi zootehnic .

 
  
  

– Raport: Angelika Niebler (A6-0128/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea raportului privind statisticile comunitare referitoare la societatea informaţională deoarece tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor reprezintă o parte importantă a productivităţii în Uniunea Europeană şi a creşterii produsului intern brut.

Scopul acestui regulament este garantarea continuităţii cadrului comun existent, în vederea producerii sistematice de statistici comunitare fiabile, armonizate, transmise la timp şi de înaltă calitate privind societatea informaţională şi în vederea transmiterii de date statistice anuale referitoare la utilizarea TIC în întreprinderi şi în gospodării.

Susţin acele prevederi care au în vedere simplificarea procedurilor administrative în sarcina autorităţilor publice (comunitare sau naţionale), cât şi a persoanelor private.

Consider că la nivel european există o nevoie permanentă de transmitere anuală a unor informaţii statistice coerente din domeniul societăţii informaţionale.

Susţin punerea în aplicare a strategiei i2010. Aceasta promovează o economie digitală deschisă şi competitivă şi subliniază rolul esenţial al tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor pentru incluziune şi calitatea vieţii.

Strategia aceasta este considerată un element fundamental al parteneriatului de la Lisabona reînnoit pentru creştere şi locuri de muncă.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Am votat pentru raportul dnei Niebler privind propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 808/2004 privind statisticile comunitare referitoare la societatea informaţională.

Consider că amendamentele prezentate sunt esenţiale, fiind utile pentru compilarea statisticilor comunitare armonizate, fiabile, oportune şi de înaltă calitate referitoare la societatea informaţională.

 
  
  

– Raport: Béla Glattfelder (A6-0122/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Bogusław Liberadzki (PSE), în scris. (PL)Am votat pentru adoptarea raportului privind propunerea de decizie a Consiliului, referitoare la concluzia Acordului dintre Comunitatea europeană şi Confederaţia elveţiană, de modificare a anexei 11 la Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Confederaţia elveţiană privind comerţul cu produse agricole.

Sunt de acord cu observaţiile raportorului privind integrarea mai puternică a ambelor pieţe. Acordul ar contribui la o îmbunătăţire a productivităţii sectoarelor agricole ale ambilor parteneri, precum şi la stabilirea unui nivel corect şi relativ stabil pentru cetăţeni al preţurilor produselor alimentare.

Cu toate acestea, sunt de acord cu viziunea conform căreia ambele părţi ar trebui să negocieze cu atenţie în vederea obţinerii unei liberalizări complete a schimburilor comerciale. Volumul comerţului bilateral este semnificativ, iar eliminarea barierei comerciale ar avea un impact puternic, mai ales asupra economiei agricole a ţărilor din UE care se învecinează cu Elveţia, precum şi asupra fermierilor elveţieni.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT)Am votat pentru raportul dlui Glattfelder privind propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Comunitatea europeană şi Confederaţia elveţiană, de modificare a anexei 11 la Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Confederaţia elveţiană privind comerţul cu produse agricole.

 
  
  

– Raport: Ioannis Varvitsiotis (A6-0147/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Am votat pentru raportul dlui Varvitsiotis referitor la recunoaşterea reciprocă a deciziilor privind măsurile de supraveghere. Consider, de fapt, că măsurile de control ar trebui considerate ca fiind măsuri excepţionale care trebuie atent cântărite, respectând dreptul la libertate şi prezumţia de nevinovăţie.

Din păcate, trebuie să fiu de acord cu domnul raportor care afirmă că, deocamdată, nu a fost posibilă recunoaşterea altor măsuri de supraveghere în afara măsurilor transfrontaliere, deoarece nu există niciun instrument de recunoaştere reciprocă. Acesta constituie un obstacol în calea protecţiei legale a drepturilor individuale, iar acest aspect trebuie dezbătut din nou.

 
  
  

– Raport: Karin Jöns (A6-0116/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea raportului doamnei Karin Jöns, deoarece susţin adăugarea de noi tipuri de costuri eligibile pentru o contribuţie din partea Fondului Social European.

Consider că modificările propuse în raport vor duce la aplicarea accelerată a fondului, la simplificarea gestionării, administrării şi controlului operaţiunilor care beneficiază de cofinanţări în cadrul FSE.

Subliniez necesitatea de a realiza o simplificare a procedurilor legate de alocarea finanţărilor provenite din fondurile structurale.

S-a constatat că întârzierile înregistrate în aplicarea politicii de dezvoltare regională sunt cauzate, printre altele, de procedurile prea stricte impuse de legislaţia europeană. În concluzie, o simplificare a acestora este esenţială.

 
  
MPphoto
 
 

  Proinsias De Rossa (PSE), în scris. − Susţin această reglementare care va permite accesul mai rapid şi mai eficient la fondurile europene, în vederea evitării şomajului şi a combaterii excluziunii sociale pe durata crizei.

Obiectivul propunerii este de a adăuga o metodă suplimentară mai simplă de utilizare a Fondului social european, astfel încât contribuţia acestuia la gestionarea provocărilor economice şi sociale cu care se confruntă Europa în perioada de criză, să fie mai rapidă şi mai eficientă. Propunerea se limitează la introducerea unei simplificări a operaţiunilor Fondului social european, pentru a încuraja preluarea eficientă şi rapidă a resurselor disponibile, fără a compromite principiile privind buna gestionare financiară

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Am votat pentru raportul dnei Jön privind extinderea tipurilor de costuri eligibile pentru o contribuţie din partea FSE. Sunt de acord cu propunerea Comisiei, care vizează introducerea unei metode suplimentare mai simplă de utilizare a rezervelor FSE, pentru a garanta o reacţie mai rapidă şi mai eficientă la dificultăţile economice şi sociale cu care se confruntă Europa. Sunt, de asemenea, încântat de faptul că FSE va continua să susţină acţiunile de extindere şi îmbunătăţire ale investiţiilor în capitalul uman, în special, prin consolidarea sistemelor educaţionale şi de formare, precum şi a acelora menite să dezvolte capacităţile instituţionale şi să sporească eficienţa administraţiilor publice la nivel naţional, regional şi local.

 
  
  

– Raport: Iratxe García Pérez (A6-0127/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris. – Parlamentul European salută acţiunea rapidă a Comisiei de a propune amendamente la această legislaţie, care vor contribui, cu siguranţă, la atenuarea impactului negativ al neaşteptatei crize financiare, dar regretă faptul că nu sunt planificate alte amendamente importante.

Pachetul de amendamente a fost perceput ca un răspuns la o situaţie temporară, dar extrem de critică; totuşi, acesta satisface pe deplin solicitarea privind simplificarea mai amplă a procedurilor şi a unei aplicări mai flexibile a regulilor existente, în conformitate cu reglementările Fondului structural, care au fost oferite, în mod repetat, de către Parlamentul European în ultimii ani.

În cazul în care părţile de finanţare comunitare şi cele naţionale pot fi distribuite mai flexibil pe întreaga durată a programării, un flux monetar va fi imediat direcţionat spre economiile naţionale, lucru esenţial dacă vrem să reacţionăm la actualele restricţii bugetare ale acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) În urma unei analize atente a recomandării dnei García Pérez privind FEDR, FSE şi Fondul de coeziune, nu cred că economia europeană se poate bucura de o revigorare considerabilă cauzată de publicarea de către Comisia Europeană a comunicării intitulate „Un plan european de redresare economică”, care conţine un set de măsuri specifice menite să stimuleze investiţiile şi să aloce fonduri publice suplimentare economiilor naţionale, care se confruntă cu constrângeri bugetare grave.

 
  
  

– Raport: Hannu Takkula (A6-0125/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Adam Bielan (UEN), în scris. (PL) Raportul dlui Takkula ridică o problemă socială importantă. Cred că ar trebui să facilităm accesul copiilor proveniţi din ţări terţe la educaţia în limba ţării gazdă, pentru a garanta că aceştia vor avea şanse egale în obţinerea calificărilor la nivel universitar. Acesta este primul pas şi un pas fundamental către integrarea deplină în societate.

 
  
MPphoto
 
 

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris. (LT) Având în vedere că depunem eforturi în vederea integrării imigranţilor, este foarte important să acordăm mai mult sprijin cursurilor de limbă; integrarea reprezintă un proces dual, la care participă imigranţii şi ţara gazdă. Dorinţa imigranţilor de a învăţa limba ţării-gazdă şi de a prelua controlul asupra propriilor vieţi nu înseamnă că ei renunţă la limba sau cultura ţării de origine.

Învăţarea limbilor străine (atât a limbii ţării natale, cât şi a ţării gazdă) trebuie promovată foarte timpuriu, chiar înaintea etapei de educaţie primară, cu scopul, mai presus de toate, de a încuraja o implicare mai puternică a imigranţilor şi a minorităţilor naţionale, cum ar fi cea a rromilor, în societatea europeană.

Învăţarea pe toată durata vieţii este importantă pentru imigranţi, pentru minorităţile etnice şi pentru grupurile dezavantajate din punct de vedere socio-economic, întrucât este vorba despre un proces de integrare, iar participarea la programe de studii şi învăţarea pe toată durata vieţii oferă oportunităţi imigranţilor nou veniţi.

Trebuie acordată o atenţie deosebită rezultatelor slabe ale activităţilor imigranţilor, ale minorităţilor etnice şi ale grupurilor dezavantajate din punct de vedere socio-economic, iar cu cât aceştia vor fi integraţi mai devreme în şcoli, cu atât vor avea mai mult succes în şcoală, precum şi în următoarea etapă a educaţiei şi pe piaţa muncii.

 
  
MPphoto
 
 

  Catherine Boursier (PSE), în scris. (FR) Fiecare copil are dreptul la educaţie. Integrarea imigranţilor, fie că aceştia sunt rezidenţi legali sau nu, reprezintă o prioritate pentru noi, socialiştii. Nu acceptăm ierarhia pe care dreapta parlamentară doreşte să o creeze în rândul imigranţilor. Din acest motiv, m-am abţinut de la votul privind raportul excelent al dlui Takkula referitor la educarea copiilor imigranţilor. Am procedat astfel, întrucât, fiind vorba despre un raport din proprie iniţiativă, era imposibil ca noi să votăm separat şi să solicităm eliminarea alineatelor 5, 8 şi 16, pe care le consider absolut nesatisfăcătoare.

Tocmai prin educarea copiilor imigranţilor vom aduce o contribuţie importantă la integrarea tuturor, indiferent de statutul acestora. Introducerea condiţiilor socio-economice favorabile ne va permite să oferim mai multă asistenţă imigranţilor, fie că aceştia trăiesc legal în Europa, fie că urmează să le fie acordat permisul legal de şedere sau că, până la urmă, vor fi trimişi înapoi în ţara lor de origine. Nu ar trebui să le creăm acestor copii statutul de needucaţi sau ghetoizaţi, pentru simplul motiv că părinţii lor locuiesc aici ilegal. Acest lucru contravine pur şi simplu convenţiilor internaţionale.

 
  
MPphoto
 
 

  Lena Ek (ALDE), în scris. (SV) „Conţinutul şi organizarea educaţiei şi formării reprezintă competenţe naţionale.” Aşa prevede unul dintre primele alineate ale raportului din proprie iniţiativă ale dlui Takkula privind educaţia copiilor imigranţilor. Cu toate acestea, în curând vom dezbate ce trebuie să includem în programa şcolară, ce fel de profesori trebuie să avem şi ce trebuie să întreprindă statele membre pentru a „implica tinerii imigranţi într-o paletă largă de activităţi extraşcolare”. Deşi este important să garantăm faptul că toţi copiii, inclusiv cei ai imigranţilor, beneficiază de o educaţie cât mai bună, mă întreb dacă acest aspect trebuie într-adevăr abordat la nivelul UE. Cred că răspunsul se găseşte în alineatul menţionat mai sus. Votez în favoarea unei Uniuni Europene mai reduse, dar mai concentrată. De aceea, votez împotriva acestui raport din proprie iniţiativă, deşi sunt de părere că acesta abordează o problemă foarte importantă pe care trebuie s-o examinăm cu mai mare atenţie la nivel naţional.

 
  
MPphoto
 
 

  Glyn Ford (PSE), în scris. − M-am abţinut cu privire la acest raport, ca reacţie la blocarea de către colegii noştri creştin-democraţi şi conservatori a amendamentului oral care ar fi clarificat, şi anume că dreptul la educaţie se extinde la toţi copiii imigranţi, indiferent dacă părinţii acestora trăiesc legal sau nu în UE.

Noţiunea de a pedepsi copiii pentru păcatele părinţilor lor este una faţă de care ne opunem oriunde în lume, însă în momentul de faţă, Europa nu pare să aibă nimic împotriva acestei noţiuni.

Nu pot decât să admir ipocrizia oportunistă a colegilor mei conservatori.

 
  
MPphoto
 
 

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Am dori să subliniem, încă o dată, faptul că în Uniunea Europeană de astăzi, statele membre deţin responsabilitatea exclusă în ceea ce priveşte organizarea procesului de predare.

Proiectul de declaraţie conţine o serie de idei interesante, însă, cu tot respectul faţă de acest subiect, considerăm că acest raport nu se încadrează în sfera de competenţe a Uniunii Europene. În conformitate cu principiul subsidiarităţii, acest subiect trebuie rezolvat de către înseşi statele membre.

Din acest principiu reiese faptul că nu ar mai trebui să existe Comisia parlamentară pentru cultură şi educaţie, deoarece aceasta se ocupă de chestiuni care se nu intră în sfera de incidenţă a competenţei UE.

Din aceste motive, am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Malcolm Harbour (PPE-DE), în scris. − Împreună cu colegii mei din Partidul conservator britanic, susţin o serie de sugestii din acest raport, inclusiv formarea profesorilor şi învăţarea de către elevi a limbii ţării gazdă.

Cu toate acestea, considerăm că politica educaţională este şi trebuie să rămână o competenţă a statelor membre şi că toate îmbunătăţirile şi măsurile legate de educația copiilor imigranţilor trebuie să fie dezvoltate de către statele membre înseşi. Din aceste motive, ne-am abţinut de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Jens Holm, Søren Bo Søndergaard şi Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris. − Susţinem cu tărie noţiunile de antidiscriminare şi egalitate privind accesul la educaţie, şi credem în crearea sistemelor de învăţământ şi a şcolilor care sunt adepte ale principiului incluziunii. Considerăm că trebuie să se ia măsuri în vederea sprijinirii elevilor vulnerabili. Cu toate acestea, considerăm că statele membre sunt cele mai în măsură să asigure şcolarizarea accesibilă şi inclusivă a cetăţenilor şi a rezidenţilor săi. Suntem de părere că, numai în cazul în care statele membre formulează şi implementează o politică educaţională, se poate asigura controlul democratic al sistemului şcolar de către persoanele care fac parte din acesta.

 
  
MPphoto
 
 

  Anne E. Jensen şi Karin Riis-Jørgensen (ALDE), în scris.. − (DA) Am votat pentru raportul privind educaţia copiilor imigranţi, deoarece acesta abordează o problemă actuală şi relevantă. Cu toate acestea, suntem de părere că statele membre ar trebui să decidă cu privire la măsura în care trebuie să se predea limba maternă. În Danemarca, decizia rămâne la latitudinea municipalităţilor şi credem că acest lucru trebuie respectat.

Considerăm că este esenţial ca, în primul şi în primul rând, copiii să stăpânească limba ţării gazdă, astfel încât mai târziu să poată avea acces la studii superioare şi la un loc stabil pe piaţa muncii.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.. – (DE) De ani de zile, forţele naţionaliste şi patriotice din UE ne-au prevenit cu privire la consecinţele imigrării necontrolate în masă. Concentraţiile de străini de 20, 50 sau chiar 90% ne arată că viziunea multiculturală a dat greş. Experimentele şcolare cu clase compuse numai din străini nu s-au dovedit a fi fructuoase, iar până şi cursurile intensive de limbă au limitele lor dacă părinţii nu-şi susţin copiii. În Austria, părinţilor li s-au oferit timp de ani de zile cursuri de limbă, însă şi aici rezultatele lasă mult de dorit. Dorinţa de a avea o educaţie este un lucru care se moşteneşte de la generaţie la generaţie, iar dacă educaţia li se pare părinţilor un lucru inutil, ne lovim de un zid impenetrabil, aşa cum s-a demonstrat în Franţa.

Singura soluţie este imigraţia nulă sau negativă, prin împiedicarea altor membri ai familiei să se alăture imigranţilor care se află deja la faţa locului, iar dorinţa de integrare trebuie să fie, în cele din urmă, obligatorie. Propunerea UE de a aduce mai mulţi profesori imigranţi în şcoli este ruptă de realitate, motiv pentru care am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE-DE), în scris. − Acest raport aduce o contribuţie extrem de valoroasă pentru rezolvarea problemei acute a copiilor cetăţenilor europeni care locuiesc şi lucrează în alt stat membru decât cel de origine - mulţi dintre copiii emigranţilor români, de exemplu, se confruntă cu dificultăţi în această privinţă. La fel de important este accesul la educaţie în limba ţării gazdă, în vederea unei integrări facile, cât şi asigurarea învăţământului în limba maternă, mai ales în ipoteza unei eventuale reîntoarceri în ţara de origine. România, de exemplu, traversează chiar în această perioadă o experienţă relevantă: mulţi elevi români, copii de emigranţi în Spania sau Italia, se întorc acasă şi sunt reînscrişi de părinţi în şcolile româneşti. Este în interesul acestora şi al viitorului lor ca reintegrarea să fie lipsită de dificultăţile inerente unei schimbări a mediului şcolar. Cazul României nu este singular. Alte state membre din Est s-au confruntat şi se confruntă cu acelaşi fenomen, ceea ce face necesară punerea în aplicare, în termen cât mai scurt, a propunerilor conţinute în acest raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris. (EL) Partidul comunist grec a votat împotriva acestui raport. O Uniune Europeană a intervenţiilor imperialiste, a exploatării neo-coloniale, a vânătorii de imigranţi, a atacurilor la adresa drepturilor de muncă, sociale şi democratice ale lucrătorilor săi, nu poate pune în practică integrarea socială egală a imigranţilor, care implică parţial garantarea egală a educaţiei pentru copiii acestora.

Educaţia copiilor imigranţilor nu este segregată de politica generală a UE privind imigraţia, o politică caracterizată prin măsuri drastice împotriva celor care nu sunt utili pentru afacerile de mari dimensiuni, şi care califică drept imigraţie ilegală legalizarea selectivă şi integrarea în câmpul muncii, desigur în termeni mult mai puţin favorabili, a imigranţilor care acoperă nevoile monopolurilor. Este inacceptabil ca raportul să se refere strict la copiii imigranţilor legali. La fel cum părinţii sunt primele victime ale exploatării pe motiv de clasă, copiii lor sunt, la rândul lor, primele victime ale exploatării pe motiv de clasă, în educaţie. Statisticile privind ratele abandonului imigranţilor la nivelul învăţământului superior sunt ilustrative. În anul academic 2004-2005, procentajul imigranţilor în educaţia obligatorie era de 10.3% din numărul total al copiilor, în timp ce în şcolile pentru elevi între 16-19 ani era numai de 4%.

Imigranţii trebuie să lupte, împreună cu lucrătorii locali, împotriva exploatării şi a barierelor legate de clasă în calea educaţiei, prin intermediul circulaţiei claselor forţei de muncă.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) M-am abţinut de la votul cu privire la raportul dlui Takkula referitor la educarea copiilor imigranţilor. De fapt, simt că nu am nicio bază pentru a vota pentru sau împotriva raportului dlui Takkula.

 
  
MPphoto
 
 

  Martine Roure (PSE), în scris. (FR) Fiecare copil are dreptul la educaţie. Integrarea imigranţilor, fie că aceştia sunt rezidenţi legali sau nu, reprezintă o prioritate pentru noi, socialiştii. Nu acceptăm ierarhia pe care dreapta parlamentară doreşte să o creeze în rândul imigranţilor. Din acest motiv, m-am abţinut de la votul privind raportul excelent al dlui Takkula referitor la educarea copiilor imigranţilor. Am procedat astfel, întrucât, fiind vorba despre un raport din proprie iniţiativă, era imposibil ca noi să votăm separat şi să solicităm eliminarea alineatelor 5, 8 şi 16, pe care le consider absolut nesatisfăcătoare.

Tocmai prin educarea copiilor imigranţilor vom aduce o contribuţie importantă la integrarea tuturor, indiferent de statutul acestora. Introducerea condiţiilor socio-economice favorabile ne va permite să oferim mai multă asistenţă imigranţilor, fie că aceştia trăiesc legal în Europa, fie că urmează să le fie acordat permisul legal de şedere sau că, până la urmă, vor fi trimişi înapoi în ţara lor de origine. Nu ar trebui să le creăm acestor copii statutul de needucaţi sau ghetoizaţi, pentru simplul motiv că părinţii lor locuiesc aici ilegal. Acest lucru contravine pur şi simplu convenţiilor internaţionale.

 
  
MPphoto
 
 

  Anna Záborská (PPE-DE), în scris. (SK)

În primul rând, aş dori să deplâng faptul că rezoluţia nu menţionează cadrul privind anul internaţional al drepturilor omului, declarat de ONU.

Observ, de asemenea, în această rezoluţie, o altă tendinţă periculoasă în cadrul politicii europene, care implică luarea copiilor din propriul lor mediu natural, cu alte cuvinte din familiile lor naturale. Familia este şi va rămâne întotdeauna locul cel mai natural pentru dezvoltarea unui copil. Mama şi tatăl reprezintă persoanele cele mai importante pentru un copil. Acest lucru este valabil şi pentru familiile sărace şi cele de imigranţi. În loc să-i despărţim pe copii de familiile lor, ar trebui să ne gândim cum să susţinem părinţii şi familiile în îndeplinirea responsabilităţilor lor reciproce.

Aş dori să închei prin a-mi exprima regretul cu privire la faptul că raportul nu menţionează absolut nimic despre rolul taţilor. Chiar şi în familiile de imigranţi, mamele şi taţii au roluri diferite, însă complementare. Nu ar trebui să susţinem mamele, fără să facem acelaşi lucru şi pentru taţi.

Doresc numai să subliniez Declaraţia generală Universală a Drepturilor Omului. Aceasta prevede în mod explicit dreptul copilului de a trăi într-o familie şi dreptul părinţilor de a alege educaţia pe care o consideră cea mai potrivită pentru copilul lor.

Familiile de imigranţi au, de asemenea, acest drept.

 
  
  

– Raport: Adina-Ioana Vălean (A6-0186/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Antoniozzi (PPE-DE), în scris. (IT) În ciuda unor compromisuri atinse între diverse grupuri politice în cadrul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne privind multe puncte esenţiale din raportul dnei Vălean, şi fără a ţine seamă de convingerea politică şi de poziţia pe care o exprim în numele Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, în calitatea mea de raportor alternativ al acestui raport, şi anume că libera circulaţie a cetăţenilor Comunităţii este un drept fundamental al UE, versiunea finală conţine totuşi o serie de referiri inadecvate, în unele note de subsol la considerentul S, care ne obligă pe noi, ca delegaţie italiană a PPE-DE, să votăm împotriva acestui raport în Parlament, din cauza votului în bloc prevăzut pentru acest tip de raport.

Delegaţia italiană a PPE-DE consideră că referirile din raport sunt inadecvate şi absolut ieşite din context: acestea se referă la aspecte care nu se încadrează în domeniul de aplicare a acestei directive, fiind de competenţa statelor membre, cum ar fi securitatea publică, legalitatea şi dreptul familiei

 
  
MPphoto
 
 

  Philip Claeys (NI) , în scris. − (NL) Am votat împotriva acestui raport, deoarece directivele de acest gen subminează capacităţile statelor membre de a deţine controlul asupra propriilor teritorii şi de a lua măsurile adecvate pentru a menţine legea şi ordinea. Ne amintim, de exemplu, de Italia, care a fost aspru criticată pe baza acestei directive, pentru că s-a crezut că doreşte să ia măsuri puternice pentru a menţine legea şi ordinea. Ne amintim, de asemenea, de hotărârea Metlock a Curţii de Justiţie, care subminează politica de imigrare a statelor membre în baza acestei directive. Mă gândesc şi la Belgia, care continuă să naturalizeze imigranţi pe baza celei mai permisive legislaţii de naţionalizare din lume, cu rezultatul că acei imigranţi sunt ulterior complet liberi să treacă graniţele europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Partidul suedez June List susţine piaţa internă liberă, care nu numai că ne-a adus prosperitate economică, ci a şi extins libertatea cetăţenilor prin aceea că le-a permis libera circulaţie în ţările din interiorul graniţelor europene. Suntem de acord cu viziunea raportorului conform căreia lipsa transpunerii acestei directive în anumite state membre ar trebui să fie considerată ca fiind dezamăgitoare şi facem apel la statele membre să pună în întregime în aplicare Directiva 2004/38/CE, astfel încât dreptul la libera circulaţie să devină realitate.

Cu toate acestea, ne opunem cu fermitate oricărei măriri a fondurilor sau alocaţiilor pentru o anumită linie bugetară, în vederea susţinerii proiectelor naţionale şi locale menite să integreze cetăţenii şi membrii familiilor acestora pe perioada şederii lor într-un alt stat membru. Astfel de chestiuni ţin de responsabilitatea individuală a fiecărui stat membru.

Cu toate acestea, poziţia clară a acestui raport privind realizarea pieţei interne libere a depăşit aspectele negative pe care le conţine, motiv pentru care ne-am hotărât să votăm în favoarea acestuia.

 
  
MPphoto
 
 

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. − Am susţinut raportul dnei Vălean privind drepturile cetăţenilor UE. Dreptul cetăţenilor UE şi al familiilor lor de a se muta şi de a locui în cadrul Uniunii se află în strânsă legătură cu libertăţile fundamentale şi este esenţial ca toate statele membre să pună în aplicare, fără discriminare, această lege. Vorbind în calitate de reprezentant al Scoţiei, ştiu că UE le-a oferit scoţienilor nenumărate posibilităţi în străinătate, în timp ce Scoţia a primit mulţi cetăţeni care au jucat un rol important în viaţa noastră economică şi culturală. În această perioadă de criză economică este esenţial ca avantajele liberei circulaţii să fie recunoscute şi ca dificultăţile economice să nu fie utilizate drept o scuză pentru practicarea discriminării.

 
  
MPphoto
 
 

  Dan Jørgensen, Poul Rasmussen, Christel Schaldemose şi Britta Thomsen (PSE), în scris. − (DA) Am votat împotriva raportului referitor la punerea în aplicare a directivei privind reşedinţa. Deşi raportul se referă la punerea în aplicare şi implementarea directivei privind reşedinţa, acesta face trimitere şi la hotărârea Metlock, care le permite străinilor fără drept legal de a rezida în UE să obţină un permis de şedere prin căsătorie şi, prin urmare, să călătorească pe teritoriul Uniunii Europene împreună cu soţul/soţia lor. Cu toate că susţinem principiul liberei circulaţii a cetăţenilor UE, nu suntem de părere că persoanele care au intrat în mod ilegal în Europa ar trebui să-şi poată întări drepturile prin căsătorie.

 
  
MPphoto
 
 

  Anne E. Jensen şi Karin Riis-Jørgensen (ALDE), în scris. − (DA) Deputaţii europeni ai Partidului liberal danez au votat împotriva acestui raport. Suntem în favoarea liberei circulaţii a lucrătorilor şi dorim ca statele membre să respecte această directivă. Totuşi, ne opunem posibilităţii de a legaliza şederea ilegală prin căsătoria cu un lucrător migrant, astfel cum se prevede în hotărârea Metlock. Statele membre trebuie să aibă, prin administraţia lor, o posibilitate reală de a garanta faptul că nu se va abuza de normele privind libera circulaţie, în scopul de a se sustrage de la legislaţia privind străinii.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Am votat împotriva raportului dnei Vălean referitor la punerea în aplicare a Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora. Nu sunt de acord cu punctul în care statelor membre li se solicită să adopte acelaşi format al actelor de identitate pentru cetăţenii lor şi pentru cetăţenii Uniunii Europene din alte state membre, fără a lua în considerare diferenţele evidente dintre aceste acte. Consider că această soluţie este inutilă şi superficială.

 
  
MPphoto
 
 

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. (PL) În conformitate cu articolul 18 din Tratatul CE, fiecare cetăţean are dreptul de circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre. Directiva 2004/38/CE defineşte în detaliu posibilităţile legale de circulaţie, în cadrul graniţelor UE, a cetăţenilor, a familiei lor apropiate sau a unui partener cu acte legale.

Libera circulaţie trebuie însă luată în considerare împreună cu reglementările privind libera circulaţie a lucrătorilor şi libertatea de a presta servicii.

După cum ştim cu toţii, patru state membre UE nu şi-au deschis încă piaţa muncii pentru lucrătorii proveniţi din ţările care au aderat în 2004. 11 state membre continuă să aibă restricţii pe pieţele lor de muncă faţă de cetăţenii României şi ai Bulgariei.

Consider că această situaţie are o influenţă negativă, şi nu numai asupra procesului de integrare. Trebuie să ne străduim să eliminăm cât mai repede cu putinţă barierele existente.

În conformitate cu articolul 20 din Tratat, orice cetăţean al Uniunii beneficiază, pe teritoriul unei ţări terţe în care nu este reprezentat statul membru al cărui resortisant este, de protecţie din partea autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acelui stat. .

Măsurile care au fost anunţate privind consolidarea protecţiei consulare în statele terţe trebuie puse în aplicare cât mai repede posibil, iar negocierile cu ţările terţe, privind ridicarea vizelor, trebuie continuate.

 
  
  

– Raport: Urszula Gacek (A6-0182/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Alin Lucian Antochi (PSE), în scris. − Raportul dnei Gacek aduce în prim plan un aspect important: odată cu extinderea Uniunii Europene s-a remarcat o creştere considerabilă a numărului de cetăţeni europeni rezidenţi în afara statului de origine în contextul în care cetăţenia europeană este complementară cetăţeniei statelor membre, fiecare dintre acestea fiind responsabilă cu reglementarea acestui aspect.

În ciuda implicării active a cetăţenilor în iniţierea de propuneri legislative cât şi a încercării de a transparentiza sistemul legislativ comunitar, europenii se confruntă încă cu o serie de probleme legate de încălcarea şi nerespectarea dreptului la liberă circulaţie şi rezidenţă a persoanelor pe teritoriul statelor membre. Discrepanţele constatate între statele membre privind reglementarea obligativităţii vizei sau a exercitării dreptului de a vota atât în ţara de origine cât şi în ţara de adopţie, pun sub semnul întrebării egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor europeni.

De aceea, consider necesar ca statele membre să ia toate măsurile necesare în vederea transpunerii eficiente a normelor destinate armonizării drepturilor cetăţenilor europeni, iar în acest caz, trebuie să ţinem cont că punctul de plecare îl reprezintă parteneriatul, fie el între statele membre şi UE sau între instituţiile regionale, locale şi civile.

Nu în ultimul rând, statele membre trebuie să garanteze dreptul la vot tuturor cetăţenilor UE care rezidă într-un stat membru, altul decât cel de origine în momentul alegerilor legislative.

 
  
MPphoto
 
 

  Charlotte Cederschiöld (PPE-DE), în scris. (SV)Delegaţia Conservatorilor suedezi din Parlamentul European a votat astăzi pentru raportul (A6–0182/2009) întocmit de dna Urszula Gacek (PPE-DE, PL) privind problemele şi perspectivele cetăţeniei europene.

Suntem de acord cu ideea cuprinzătoare a unei cetăţenii europene şi a unei libere circulaţii îmbunătăţite. Cu toate acestea, considerăm că soluţia la problemele prezentate este organizarea mai multor campanii de informare. Dorim, de asemenea, să subliniem faptul că problema dreptului de a vota la alegerile municipale este o chestiune internă care trebuie rezolvată de statele membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris.(PT) S-au făcut paşi concreţi pentru a transforma cetăţenia europeană într-o realitate. Acest lucru va avantaja migranţii portughezi din alte ţări ale Comunităţii, întrucât aceştia se vor bucura de o gamă largă de drepturi şi obligaţii, inclusiv de tratament egal cu cel al resortisanţilor statului gazdă.

Progresul cel mai important a fost, fără îndoială, adoptarea directivei privind cetăţenia, care prevede dreptul necondiţionat la şedere permanentă pentru cetăţenii UE şi familiile acestora care au locuit timp de cinci ani în statul gazdă.

Cu toate acestea, sunt încă multe lucruri de făcut, deoarece încă există obstacole care provin, în majoritatea cazurilor, din punerea incorectă în aplicare a directivei de către statele membre.

Salut iniţiativa Comisiei de a publica un Ghid al acestei directive, astfel încât informaţiile legate de drepturile de care se pot bucura cetăţenii să fie accesibile atât acestora, cât şi autorităţilor locale şi regionale ale statelor membre.

Este esenţial ca legăturile sociale şi politice dintre cetăţenii UE să fie în continuare consolidate. Tratatul de la Lisabona trebuie să aibă o contribuţie semnificativă în acest sens, în special prin „iniţiativa cetăţeniei”, care le va permite cetăţenilor, în anumite condiţii, să exercite un drept de iniţiativă.

 
  
MPphoto
 
 

  Lena Ek (ALDE), în scris. (SV) Trebuie să consolidăm cetăţenia europeană, deoarece aceasta reprezintă platforma centrală a liberei circulaţii. Acest raport semnalează o serie de domenii în care oportunităţile de a avea acces la avantajele liberei circulaţii a UE ar putea fi îmbunătăţite. Având în vedere că eliminarea graniţelor şi o mobilitate sporită constituie ideile centrale ale UE, am decis să votez pentru acest raport, în ciuda unor referiri destul de neinspirate la promovarea „identităţii europene” şi la stabilirea unei „dimensiuni europene” în şcolile noastre.

 
  
MPphoto
 
 

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris.(PT) Deşi conţine o serie de puncte care merită în mod natural acordul nostru, precum şi puncte despre care cel puţin se poate spune că sunt „corecte din punct de vedere politic”, această rezoluţie a Parlamentului European, intitulată „Problemele şi perspectivele referitoare la cetăţenia europeană”, ar fi ridicolă, dacă nu ar fi o problemă atât de serioasă. De exemplu, PE:

-„salută faptul că Tratatul de la Lisabona permite ca un milion de cetăţeni UE din diferite state membre să invite în mod colectiv Comisia să facă propuneri legislative, şi consideră că un astfel de drept legal va creşte, în mod substanţial, gradul de conştientizare în rândurile europenilor cu privire la cetăţenia Uniunii”;

-„reaminteşte că transparenţa şi participarea democratică trebuie realizate printr-o varietate de forme de parteneriat între UE şi statele membre, instituţiile regionale şi locale, partenerii sociali şi societatea civilă”.

În cele din urmă, există o întreagă vorbărie care ne face să credem că „cetăţenia europeană” este un lucru foarte bun, cu condiţia ca cetăţenii să fie împiedicaţi de la a decide ce este cu adevărat important, în special prin a-i opri de la a vota într-un referendum cu privire la „Tratatul de la Lisabona” sau, dacă se poate, de a-i forţa să organizeze referendumuri până în momentul în care vor vota cu „da”...

Aceasta este ipocrizie la nivel înalt ...

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Marie Le Pen (NI), în scris. (FR) Raportul dnei Gacek privind cetăţenia UE este o adevărată fraudă.

Sub pretextul consolidării liberei circulaţii şi a libertăţii de şedere a cetăţenilor Comunităţii în cadrul UE, raportul introduce tratamentul egal între aceştia şi cetăţenii ţărilor terţe.

Raportul utilizează, în mod intenţionat, termenul de cetăţenie pentru a reuni într-o manieră absolut ilegitimă conceptele de naţionalitate a unui stat membru şi de cetăţenie a Uniunii.

Obiectivul care se află în spatele dorinţei este foarte clar, şi anume de a crea confuzie: extinderea posibilităţii de a obţine naţionalitatea unui stat membru la toate persoanele care locuiesc legal în acel stat, în conformitate cu dreptul care derivă din cetăţenia Uniunii. De aceea, raportorul introduce noul concept al migrantului intra-comunitar, o specie din ce în ce mai des întâlnită. Este adevărat că Parlamentul European este acum alcătuit mai degrabă din reprezentanţi ai cetăţenilor Uniunii decât ai popoarelor statelor. Acesta este un atac grav la adresa identităţii şi coeziunii naţionale.

Doamnelor şi domnilor, fiţi atenţi: în calitate de reprezentanţi ai cetăţenilor nediferenţiaţi ai Uniunii Europene, urmează să deveniţi în curând membri apatrizi. Poate că, în adâncul sufletului, acest lucru este exact ceea ce vă doriţi.

 
  
MPphoto
 
 

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris. (EL) Raportul este un exerciţiu de propagandă al forţelor „Europei cu o singură direcţie” pentru a convinge populaţia de pretinsele beneficii ale UE. Prin promovarea unei cetăţenii artificiale, practic inexistente, de care nu se leagă niciun fel de drept practic, acestea încearcă să cultive ideea „cetăţeanului european” şi a „conştiinţei europene”. Obiectivul lor este de a-i induce pe lucrători, mai ales pe cei tineri, în eroare pe cale ideologică. În acest scop, aceste forţe investesc în „partide politice europene” şi fac apel la UE să le ofere mai multă susţinere politică şi, mai ales, economică, astfel încât să poată prelua rolul de înfrumuseţare şi susţinere a UE şi să poată dezorienta şi induce în eroare în mod eficient. În efortul de a gestiona opoziţia din ce în ce mai puternică faţă de politica antipopulară a UE, respectiv construcţia euro-unificatoare în sine, ele invită UE să-şi intensifice propaganda falsă şi să promoveze avantajele inexistente ale cetăţeniei europene.

Lucrătorii simt zi de zi consecinţele dureroase ale Tratatului de la Maastricht şi ale politicii antipopulare a UE. Aceştia îşi pot da seama din propria experienţă că UE nu s-a născut pentru a servi intereselor locale, ci pentru a apăra şi a servi intereselor şi profitului monopolurilor europene.

Nesupunerea, opoziţia şi ruptura cu UE reprezintă progresul care este în interesul oamenilor. Lucrătorii pot trimite acest mesaj şi vor face acest lucru prin votul la alegerile europene din iunie.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Am decis să votez împotriva raportului dnei Gacek privind problemele şi perspectivele legate de cetăţenie europeană. Nu cred că trebuie să ne facem atât de multe griji cu privire la rata scăzută de punere în aplicare a directivelor în vigoare, în special a directivei privind libera circulaţie, care dă naştere la numeroase probleme legate de libertatea de circulaţie şi alte drepturi ale cetăţenilor UE, deoarece nu cred că situaţia descrisă de dna Gacek reflectă realitatea actuală cu care ne confruntăm cu toţii.

 
  
  

– Raport: Helmuth Markov (A6-0126/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Am votat pentru raportul dlui Markov privind statisticile comunitare referitoare la comerţul exterior. Pentru a obţine rezultatele dorite, cred că este necesar să reducem efectul „Rotterdam”, care, conform Comisiei şi a Consiliului, va duce la o supra-reprezentare în statisticile privind comerţul exterior ale statelor membre care înregistrează un volum ridicat de exporturi sau formalităţi vamale, dar care sunt de fapt numai ţări de tranzit, în detrimentul statelor membre care primesc sau expediază, în realitate, produsele.

 
  
  

– Raport: Avril Doyle (A6-0048/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris.(PT) Obiectivul directivei este de a limita expunerea consumatorilor la substanţe farmacologic active destinate utilizării în produsele medicinale veterinare pentru animalele crescute în scopul producţiei de alimente, precum şi ca reziduuri ale acestora în produse alimentare de origine animală. Aici se includ şi produsele alimentare importate din ţările terţe.

În urma unei lungi proceduri, s-a elaborat textul poziţiei comune, care reflectă compromisul atins prin negocierile dintre cele trei instituţii.

Punctele esenţiale abordate în noul text sunt următoarele:

- valori de referinţă: acestea sunt acum definite ca fiind nivelul rezidual al unei substanţe farmacologic active, stabilit din motive de control în cazul anumitor substanţe pentru care nu se stabilise un nivel rezidual maxim în conformitate cu acest regulament;

- import: statele membre vor interzice importul şi introducerea pe piaţă a produselor de origine animală care conţin reziduuri rezultate în urma administrării ilegale de substanţe farmacologic active care nu pot fi clasificate în conformitate cu textul. prin urmare, importurile din ţările terţe de produse alimentare care conţin reziduuri rezultate în urma administrării ilegale de substanţe farmacologic active, a căror utilizare este interzisă în UE, vor fi interzise în interesul sănătăţii publice.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Am votat împotriva raportului dnei Doyle privind stabilirea limitelor reziduale ale substanţelor farmacologic active în produsele alimentare de origine animală. Sunt de acord cu scopul, dar nu cu metodele. Nu cred că limitarea expunerii consumatorilor la substanţe farmacologic active în produsele medicinale veterinare pentru animale folosite în scopul producţiei de alimente şi reziduurile acelor substanţe prezente în alimentele de origine animală reprezintă o soluţie pentru a atinge scopurile dorite. Aş dori să abordez rădăcina problemei, care, în realitate, este alta.

 
  
  

– Raport: Emmanouil Angelakas (A6-0134/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Adam Bielan (UEN), în scris. (PL) Susţin raportul Angelakas deoarece are ca subiect utilizarea anumitor sume de bani pentru cofinanţarea programelor regionale şi locale referitoare la energia regenerabilă şi la locuinţe. În plus, se încurajează foarte mult ideea ca statele membre să stabilească criterii pentru a decide care sunt locuinţele care se califică pentru subvenţii, în conformitate cu legislaţia naţională. Acesta este un semn potrivit căruia, în fiecare stat membru, banii vor fi investiţi în clădirile care au cea mai mare nevoie de ei.

 
  
MPphoto
 
 

  Proinsias De Rossa (PSE), în scris. − Susţin acest raport care modifică Fondul european de dezvoltare regională pentru a permite şi facilita eficienţa energetică şi intervenţiile prin folosirea energiei regenerabile în sectorul locuinţelor din toate statele membre. Intervenţiile ar trebui să fie direcţionate spre familiile cu venituri mici, în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare. Într-adevăr, am propus în Irlanda ca TVA-ul pentru astfel de lucrări să fie redus de la 13.5% la 5%, pentru a încuraja păstrarea locurilor de muncă şi cererea privind astfel de renovări.

„Planul european de redresare economică” a stabilit ca priorităţi strategia de la Lisabona şi energia (cu o atenţie deosebită asupra eficienţei energetice a clădirilor). Prin urmare, statele membre sunt încurajate să-şi reprogrameze Programele operaţionale finanţate din fondurile structurale, pentru a acorda un mai mare echilibru investiţiilor în eficienţa energetică, inclusiv finanţării locuinţelor sociale.

În temeiul cadrului actual de reglementare, Fondul european de dezvoltare regională a sprijinit intervenţii în sectorul locuinţelor, inclusiv în eficienţa energetică, însă acest lucru a fost rezervat numai statelor membre care au aderat la UE la sau după 1 mai 2004. Modificarea acestei reglementări urmăreşte să permită extinderea acestei posibilităţi, ţintind familiile cu gospodării cu venituri reduse din toate statele membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Se pare că nu există limite în oda raportorului adusă politicii de coeziune a UE, în ciuda faptului că această politică este un exemplu alarmant a situaţiei la care poate duce o centralizare excesivă.

Controlul insuficient şi urmărirea necorespunzătoare a resurselor alocate în fiecare an din fondurile UE au făcut ca sume importante de bani să ajungă în buzunarele nepotrivite. Cu toţii ştim acum acest lucru. În noiembrie 2008, Curtea europeană de conturi a conchis că 11% din cele 42 de miliarde de euro aprobate în 2007 în cadrul politicii de coeziune a UE nu ar fi trebuit să fie plătite.

Cu toate acestea, acest lucru nu este menţionat în raport. Acest lucru este regretabil, dar deloc surprinzător. Este de la sine înţeles că am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Sérgio Marques (PPE-DE), în scris.(PT) Criza economică şi financiară cu care se confruntă Europa trebuie văzută ca o ocazie de a adopta măsuri care nu numai că vor ajuta statele membre să-şi revină, dar vor creşte în acelaşi timp gradul de conştientizare al populaţiei cu privire la un comportament mai durabil.

Posibilitatea de a îmbunătăţi eficienţa energetică a locuinţelor prin alocarea, fiecărui stat membru, de fonduri de până la 4% din Fondul european de dezvoltare regională, oferă un dublu avantaj: pe de o parte, reduce costurile energetice fixe ale familiilor, iar pe de altă parte reduce consumul naţional, contribuind astfel la securitatea energetică şi la reducerea importurilor de combustibili fosili şi a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Salut acest raport, în speranţa că statele membre vor reuşi să integreze această finanţare în Planurile de acţiune naţionale pentru eficienţă energetică şi că vor reuşi să o utilizeze într-un mod responsabil şi pragmatic.

Sper că micile regiuni insulare vor beneficia, în mod special, de această finanţare, având în vedere că aceste regiuni au la dispoziţie mai puţine posibilităţi de a genera energie şi, astfel, necesită o utilizare responsabilă a energiei din partea tuturor. Investiţiile în energie sunt unul dintre instrumentele cele mai importante în acest domeniu şi trebuie să constituie un obiectiv prioritar pentru guvernele statelor membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Am votat pentru raportul dlui Angelakas privind FEDR cu privire la eligibilitatea eficienţei energetice şi a investiţiilor în energie regenerabilă în locuinţe. Sunt şi eu de părerea raportorului conform căruia instrumentele financiare disponibile pentru UE trebuie modificate cât se poate de repede şi de eficient posibil pentru a face faţă provocărilor emergente legate de actuala criză economică. În calitate de actor internaţional fundamental, Uniunea Europeană nu-şi poate permite să fie cu un pas în urmă în domeniul eficienţei energetice şi al energiei regenerabile în eficienţa locuinţelor. De aceea, este necesar ca toate statele membre şi regiunile Uniunii, nu numai cele ale noilor state membre, să fie puse într-o poziţie în care să fie capabile să facă investiţii şi să realizeze proiecte în aceste sectoare. Acest lucru va aduce, de asemenea, avantaje clare în domeniul creării de noi locuri de muncă, lucru esenţial în situaţia economică extrem de gravă cu care ne confruntăm.

 
  
  

– Raport: Henrik Lax (A6-0161/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris.(PT) Sunt de acord cu o politică comună în materie de vize care să faciliteze călătoriile legitime şi să pună în aplicare măsuri menite să faciliteze procesul de depunere şi de prelucrare a cererilor de viză (costuri reduse, proceduri simplificate de eliberare a vizelor, utilizarea vizelor pentru intrări multiple, perioade mai lungi de valabilitate).

De asemenea, urgentă este rezolvarea problemei imigraţiei ilegale printr-o mai mare armonizare a legislaţiei naţionale şi a practicilor de prelucrare în cadrul misiunilor consulare locale.

Recunosc nevoia urgentă de a consolida coerenţa politicii comune în materie de vize, în special prin incorporarea într-un singur cod al vizelor a tuturor dispoziţiilor referitoare la eliberarea vizelor şi la deciziile privind refuzul, prelungirea, anularea, retragerea şi scurtarea vizelor eliberate.

Îl felicit pe raportor, dl Lax, pentru compromisul excelent pe care a reuşit să-l obţină, dar regret că acel compromis slab la care s-a ajuns în raportul privind Instrucţiunile consulare comune (care trebuie incluse în această propunere) va ajunge să fie în detrimentul acestei propuneri. Un exemplu este scutirea de sau reducerea costurilor vizelor pentru copii, care s-a hotărât în acest Parlament, dar care nu va produce efectele dorite din cauza costurilor suplimentare care urmează să fie percepute în cazul în care serviciile sunt furnizate de companii externe.

Din toate aceste motive care m-au determinat să votez împotriva raportului, nu pot să-l susţin pe acesta în întregime, motiv pentru care m-am abţinut.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Trebuie să vedem când obiectul unei mai puternice armonizări a prevederilor naţionale şi a procedurilor legate de vize este imigraţia ilegală. Scandalurile din trecut legate de vize demonstrează, desigur, cât de relaxat abordează unele state procedura de eliberare a vizelor. Cazurile la care fac referire nu au fost suficient de bine investigate şi nu s-a produs o schimbare suficientă.

Legalizările în masă din ultimele decenii pun la îndoială, de asemenea, raţiunea faptului de a continua procesul de armonizare. Dacă statele nu susţin dispoziţiile stricte privind vizele şi o politică riguroasă care să vizeze reducerea imigraţiei la zero, rezultatul nu va fi nimic altceva decât cel mai mic numitor comun. Pentru a preveni un posibil flux de imigranţi pe cale indirectă, am votat împotriva raportului dlui Lax.

 
  
MPphoto
 
 

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris. (EL) Propunerea de regulament a Comisiei cu privire la un Cod comunitar al vizelor reprezintă una dintre măsurile UE de intensificare a represiunii imigranţilor şi de realizare a „Fortăreţei Europa” împotriva resortisanţilor ţărilor terţe şi chiar a persoanelor din UE. Odată cu Codul vizelor, UE a adoptat măsuri mai dure de acordare a vizelor de intrare în UE către resortisanţii ţărilor terţe, care se aplică uniform în toate statele membre. Acesta impune includerea în vize a datelor biometrice (amprentele celor zece degete) chiar şi pentru copii începând cu vârsta de 12 ani. Aceste date, împreună cu o serie de date personale, vor fi înregistrate în sistemul informaţional VIS care a fost deja introdus de către UE şi care aspiră să devină cea mai mare bază de date cu caracter personal – conform datelor poliţiei – a tuturor resortisanţilor ţărilor terţe. Nicio îmbunătăţire făcută prin raportul Parlamentului European nu schimbă esenţa, direcţia sau raţiunea Codului vizelor, care este un alt instrument de control şi represiune mai dură a imigranţilor în cadrul politicii generale anti-imigraţie a UE, astfel cum se prevede în Pactul privind imigrarea. Din nou, UE a demonstrat că este duşmanul oamenilor, a imigranţilor şi a refugiaţilor, dând ostaticii pe mâna exploatării sălbatice a capitalurilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Am votat împotriva raportului dlui Lax privind Codul comunitar al vizelor. Consider că obiectivele propuse de Comisie în contextul Programului de la Haga, şi anume crearea unui sistem pentru a facilita călătoriile legitime şi a combate imigraţia ilegală, nu pot fi atinse prin armonizarea legislaţiei naţionale şi a practicilor de prelucrare în cadrul misiunilor consulare locale. Rămân încă multe de făcut în materie de dialog şi cooperare între statele membre, şi ar trebui să continuăm pe această cale, nu să incorporăm într-un Cod unic al vizelor toate dispoziţiile care guvernează eliberarea vizelor şi deciziile privind refuzul, prelungirea, anularea, retragerea şi scurtarea vizelor eliberate, dispoziţii pe care UE este absolut nepregătită şi incapabilă să le gestioneze. Prin urmare, nu cred că sistemul propus ar trebui să fie aprobat şi continuat.

 
  
MPphoto
 
 

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. (PL) Comisia pentru libertățile civile, justiţie şi afaceri interne a pregătit o nouă propunere în contextul Programului de la Haga. Obiectivul acesteia este de a simplifica politica în materie de vize prin crearea unui Cod comunitar al vizelor, în vederea facilitării procesului privind depunerea cererilor de viză, precum şi prelungirea, anularea, retragerea şi scurtarea vizelor eliberate. Codul va unifica şi specifica principiile de eliberare a vizelor, precum şi tipul acestora şi perioada de validitate. În plus, vor fi menţionate documentele necesare pentru obţinerea unei vize adecvate.

Ca urmare a armonizării legislaţiei UE privind vizele, legislaţia care de multe ori a împiedicat procesul de obţinere a vizelor va fi abrogată. Codul comunitar al vizelor va facilita circulaţia nu numai a cetăţenilor UE, ci, mai presus de toate, a cetăţenilor statelor din afara UE. Acesta va facilita libera circulaţie a cetăţenilor, dar şi a lucrătorilor, între ţările din şi din afara Comunităţii.

În ceea ce priveşte modificarea de mai sus, trebuie acordată o atenţie specială formării în curs a ofiţerilor de frontieră, şi mai ales a celor care lucrează la graniţele Uniunii Europene.

Politica UE în materie de vize ar trebui să reflecte priorităţile fundamentale ale politicii sale externe. Consider că realizarea unui Cod comunitar al vizelor este o idee bună, şi că va servi armonizării legislaţiei statelor membre.

 
  
  

– Raport: Salvatore Tatarella (A6-0105/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris.(PT) Am votat pentru regulamentul privind sistemul comunitar de etichetare ecologică, deoarece cred că este esenţial să încurajăm producerea şi consumul durabile de produse. Eticheta ecologică este utilă pentru a-i orienta pe consumatori către acele produse de pe piaţă care sunt recomandate din punct de vedere ecologic şi pentru a încuraja producerea şi consumul de produse cu o performanţă bună de mediu.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris.(PT) După cum s-a afirmat în raport, eticheta ecologică este o menţiune voluntară care are scopul de a promova, la nivel european, răspândirea produselor cu eficienţă ridicată, care au un impact ecologic redus pe durata ciclului lor de viaţă.

În acest scop, s-au stabilit anumite standarde privind calitatea ecologică (le vom numi „criterii”), pentru fiecare categorie specifică de produs. În momentul de faţă există 26 de categorii de produs, 622 de licenţe şi peste 3000 de produse şi servicii – detergenţi, hârtie, îmbrăcăminte (inclusiv încălţăminte şi textile), turism, produse de camping etc. – cărora li s-au acordat etichete ecologice.

Această etichetă şi floarea care o simbolizează sunt elemente dinamice care, datorită actualizării permanente a criteriilor ecologice pentru produsele la care se aplică, încurajează întreprinderile să depună eforturi majore în vederea creşterii globale a calităţii ecologice a produselor de pe piaţă.

Cu toate acestea, se pare că există o serie de lipsuri în sistemul actual, dacă ne gândim la experienţa obţinută de-a lungul a aproape 10 ani de existenţă a acestei certificări, ceea ce subliniază necesitatea unei intervenţii mai hotărâte menite să rezolve anumite deficienţe ale sistemului.

Acesta este contextul în care Comisia a prezentat o propunere pentru un nou regulament, pe care deputaţii încearcă să o îmbunătăţească.

 
  
MPphoto
 
 

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris. (EL) Eticheta ecologică este doar o altă metodă înşelătoare de a face reclamă produselor de calitate dubioasă şi cu impact ecologic dubios. Aceste produse vor câştiga „valoare adăugată” prin înregistrarea pentru etichetă, a cărei costuri vor trece la utilizatorul final, determinând prin urmare o nouă creştere a profiturilor monopolurilor.

Această etichetă reprezintă, de asemenea, o modalitate de a concentra capitalul şi monopolul pieţei între câteva companii multinaţionale care vor dispune de mijloacele, organizaţia şi, mai ales, de banii necesari pentru înregistrarea etichetei pentru produsul lor.

Oricare ar fi măsurile de siguranţă în procedura de acordare a etichetelor într-o manieră transparentă, fiabilă şi imparţială, toată lumea ştie că marile companii şi capitalul acestora găsesc mereu o cale de a le evita pentru a-şi creşte nivelul profiturilor, după cum a demonstrat o serie de scandaluri în domeniul produselor alimentare, precum şi produsele „toxice” ale crizei capitaliste în sine.

UE este incapabilă să garanteze protecţie ecologică, deoarece atrage şi serveşte capital care, prin exploatarea sa inexplicabilă de resurse naturale şi umane şi prin utilizarea tehnologiei moderne în aceeaşi direcţie, distruge mediul. Persoanele care distrug mediul nu pot fi, în acelaşi timp, cele desemnate pentru a-l proteja.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Am votat pentru raportul dlui Tatarella privind sistemul comunitar al etichetării ecologice. Consider că această propunere se potriveşte perfect cu Planul european de acţiune pentru producţia şi consumul durabil şi, prin urmare, cu scopul general de a dezvolta un sistem voluntar, integrat, care va încuraja companiile să-şi îmbunătăţească produsele, îmbunătăţind nu numai calitatea produselor în materie de dietă şi protecţia consumatorului, ci şi în materie de mediu, prin obţinerea unor standarde mai ridicate de eficienţă energetică şi a unei mai bune protecţii a mediului. Îl felicit aşadar pe raportor pentru munca excelentă pe care a depus-o într-un context atât de important şi de vital pentru producătorii noştri, inclusiv cei mai mici, deoarece creşterea calităţii şi respectul faţă de principiile dietetice şi ecologice îi vor ajuta să iasă în evidenţă şi să facă faţă globalizării şi competiţiei din ce în ce mai acerbe.

 
  
  

– Raport: Linda McAvan (A6-0084/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Liam Aylward, Brian Crowley, Seán Ó Neachtain şi Eoin Ryan (UEN), în scris. − Parlamentul European respectă principiile pe care le promovează în ceea ce priveşte comportamentul favorabil mediului! În mod voluntar, ne-am angajat să ne îmbunătățim performanţa ecologică în fiecare zi. În februarie 2007, i-am solicitat personal preşedintelui să lanseze sistemul comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) în cadrul Parlamentului. Astăzi, am votat în favoarea acestui sistem, ceea ce invită alte companii din UE să procedeze la fel.

Prin reducerea propriei amprente de carbon prin modalităţi diverse precum stingerea luminilor, contorizarea inteligentă, lămpile cu senzori şi reducerea consumului de hârtie, Parlamentul European îşi propune să devină mai ecologic. Ca urmare a unei proceduri de audit în Parlament, am primit o emblemă EMAS.

Un vot favorabil exprimat astăzi pentru extinderea EMAS înseamnă un vot în favoarea conştientizării ecologice a statelor membre. Acest plan îşi propune să identifice şi să recompenseze organizaţiile pro-active care depăşesc cerinţele legislaţiei ecologice şi care îşi îmbunătăţesc constant modul în care interacţionează cu mediul. Acum este important să instituim un sistem armonizat în întreaga Uniune Europeană, care să conţină un set unic de reguli; trebuie să ne asigurăm că acest plan este util şi că va fi aplicat nu doar în cazul clădirilor, ci şi a statelor membre. Din aceste motive, este esenţial să votăm în favoarea acestei legislaţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului privind participarea voluntară a organizaţiilor la sistemul comunitar de management de mediu şi audit (EMAS), întrucât acesta ajută organizaţiile să identifice, să monitorizeze şi să măsoare impactul pe care îl au asupra mediului şi să furnizeze informaţii pe această temă.

EMAS a fost introdus pentru prima dată în 1995 şi a fost extins în 2001 atât la organizaţiile din sectorul public, cât şi la cele din sectorul privat. Această nouă revizuire reprezintă o oportunitate să facem sistemul mai atrăgător şi mai simplu pentru întreprinderile mici şi mijlocii, şi, de asemenea, este o modalitate de a ne asigura ca EMAS beneficiază de acelaşi nivel de participare de care se bucură în prezent şi ISO 14001 (care este cel mai important sistem de management de mediu din Europa).

De asemenea, este important de menţionat faptul că recunoaşterea EMAS ca un punct de referinţă în cadrul sistemelor de management de mediu se aliniază la obiectivele UE de combatere a schimbărilor climatice.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) O felicit pe doamna McAvan pentru excelenta muncă depusă şi îmi declar sprijinul pentru raportul acesteia referitor la participarea voluntară a organizaţiilor la sistemul comunitar de management de mediu şi audit (EMAS), votând în favoarea acestuia. Obiectivul de îmbunătăţire a performanţelor ecologice pe termen lung ale organizaţiilor este cu siguranţă demn de a fi lăudat, le fel ca şi resursele la scară mică şi mare, concepute în vederea îndeplinirii acestuia. De asemenea, mă alătur raportorului şi salut schimbările propuse de către Comisie, în special cele legate de planificata reducere a taxelor şi raporturile mai rare pentru IMM-uri, a căror participare la acest sistem ar fi mai oneroasă, dar nu mai puţin importantă. Consider că ar trebui să susţinem alinierea definiţiilor EMAS la definiţiile existente ale ISO 14001, ceea ce ar facilita tranziţia de la un sistem la altul, şi să sprijinim o simplificare a limbajului, care ar fi deosebit de utilă, mai ales pentru organizaţiile mici.

 
  
  

- Raport: Kathalijne Buitenweg (A6-0149/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Alexander Alvaro, Jorgo Chatzimarkakis şi Holger Krahmer (ALDE), în scris. – (DE) Temeiul juridic utilizat, respectiv articolul 13 alineatul (1) din Tratatul CE nu este adecvat, dacă ţinem cont de faptul că, potrivit Partidului Liber Democrat German (FDP), principiul subsidiarităţii nu este respectat. Nu ţine de competenţa organului legislativ al UE să elaboreze reglementările respective, încălcând astfel, în mod grav, autodeterminarea statelor membre.

Combaterea discriminării de orice tip şi implicarea persoanelor cu handicap în viaţa publică sunt sarcini importante. Totuşi, propunerii de a extinde regulamentele antidiscriminare la practic toate domeniile vieţii îi lipseşte o bază reală. Inversarea sarcinii probei prevăzută în această directivă va însemna că este posibil sa fie iniţiate proceduri legale pe baza unor acuzaţii care nu sunt susţinute de suficiente dovezi. Cei afectaţi vor trebui, în acest caz, să plătească compensaţii, chiar dacă nu au comis niciun act de discriminare, doar pentru că nu sunt în stare să-şi dovedească nevinovăţia. Definită în acest mod radical, inversarea sarcinii probei este contestabilă din punctul de vedere al compatibilităţii sale cu acţiunile unui stat în care se respectă principiul statului de drept. Acest lucru va duce la apariţia incertitudinii şi va facilita abuzul. Aceasta nu poate constitui raţiunea unei politici progresive privind antidiscriminarea.

Un alt considerent trebuie să fie acela că, în momentul de faţă, Comisia iniţiază proceduri de încălcare a dreptului comunitar împotriva a numeroase state membre, cu privire la transpunerea inadecvată a directivelor europene în vigoare referitoare la politica privind antidiscriminarea. Până acum, cel puţin, nu există o privire de ansamblu asupra reglementărilor care au fost transpuse, pentru a se putea determina dacă mai este nevoie de noi reglementări, aşa cum s-a susţinut. Germania, în mod special, a depăşit deja prevederile anterioare de la Bruxelles. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Philip Bradbourn (PPE-DE), în scris. − Eu şi colegii mei din Partidul Conservator britanic suntem de acord cu o mare parte a acestui raport şi detestăm discriminarea de orice fel şi susţinem sincer acordarea de şanse egale pentru toţi cetăţenii, indiferent de handicapul, rasa, religia sau sexul acestora. Totuşi, avem dubii serioase în ceea ce priveşte inversarea sarcinii probei de la reclamant la acuzat. Conservatorii britanici consideră că în cazurile aparente de discriminare şi în temeiul sistemului juridic britanic, trebuie ca sarcina de a prezenta dovezi concludente în astfel de cazuri de discriminare să îi revină reclamantului. Prin urmare, am hotărât să ne abţinem în votarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Philip Claeys (NI) , în scris. – (NL) Doresc să accentuez votul meu negativ pentru acest raport. Este inutil să mai menţionez că ne opunem cu toţii discriminărilor pe motive de handicap, orientare sexuală etc. Întrebarea este, însă, dacă Europa ar trebui să se implice în această chestiune. Cred că nu. Măsurile de atenuare a discriminării ar trebui să rămână în competenţa exclusivă a statelor membre. În concluzie, am votat în favoarea amendamentului 81 care prevede că propunerile relevante pentru o directivă erodează grav principiul subsidiarităţii. Pe lângă aceasta, acest raport conţine numeroase recomandări care contravin principiului democratic elementar şi principiului statului de drept. Pentru a da doar un exemplu, în timp ce raportul încurajează cetăţenii să nu facă discriminări pe baza credinţei, acesta permite discriminarea explicită pe baza convingerilor politice.

 
  
MPphoto
 
 

  Koenraad Dillen (NI) , în scris. − (NL) Am votat împotriva acestui raport care este unul dintre numeroasele care abundă de corectitudine politică, chiar dacă numai pentru că această propunere încalcă principiul subsidiarităţii al UE şi favorizează birocraţia. Nu mai este nevoie să menţionez că şi eu mă opun tuturor formelor de discriminare pe motive de handicap, vârstă sau orientare sexuală. Acest raport conţine însă numeroase recomandări care contravin celor mai elementare principii ale statului de drept. Într-adevăr, discriminarea este subit permisă atunci când este vorba despre discriminare pe motiv de orientare politică. În acest caz putem la fel de bine să renunţăm cu totul la principiul egalităţii. Este ridicol.

 
  
MPphoto
 
 

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris. − Acest raport urmăreşte să-i protejeze pe cei care sunt marginalizaţi în mod injust şi să se asigure că aceştia dispun de mijloace adecvate pentru a-şi rezolva situaţia. Am fost încântat să-l susţin Acesta beneficiază de susţinere puternică din partea unor platforme sociale şi a societăţii civile. Mă bucur că nu interferează cu competenţele statelor membre în următoarele domenii:

- educaţie

- acces la instituţii religioase

- chestiuni legate de starea civilă şi familială

- relaţia dintre stat şi biserică

- natura seculară a statului şi a instituţiilor sale

- statutul organizaţiilor religioase şi

- purtarea simbolurilor religioase în şcoli.

Până de curând, Irlanda a avut un Comitet naţional consultativ pe probleme de rasism şi interculturalitate (CNCPRI) foarte activ şi o Autoritate pentru egalitate cu fonduri semnificative. În ciuda importanţei activităţilor pe care aceste organisme le-au prestat, incluzând, printre altele legislaţia care verifică egalitatea, ele şi-au încetat activitatea din cauza reducerilor drastice a fondurilor disponibile. Este important să susţinem în continuare aceste grupuri şi munca lor.

Raportul doamnei Buitenweg demarchează clar domeniile care trebuie să rămână de competenţa statelor membre, însă progresul la scară europeană este important pentru a ajunge la o Europă socială şi mai justă.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris.(PT) Am votat în favoarea raportului referitor la „tratamentul egal al persoanelor”, care include o serie de amendamente la propunerea Comisiei, consolidând protecţia cetăţenilor, inclusiv a persoanelor cu handicap care sunt victime ale discriminării.

Potrivit datelor furnizate de Eurobarometrul din 2008, 15% dintre cetăţenii europeni au susţinut că au fost victime ale discriminării anul trecut. Acest lucru este inacceptabil, motiv pentru care salut adoptarea acestui text de către Parlamentul European, în ciuda votului negativ incomprehensibil al deputaţilor de dreapta.

Sunt de părere că este vital ca legislaţia să interzică discriminarea directă sau indirectă, cea multiplă, precum şi discriminarea prin asociere, pe motive de sex, rasă, origine etnică, religie sau convingere, handicap, vârstă sau orientare sexuală într-o gamă largă de domenii cum ar fi protecţia socială, educaţia şi accesul la bunuri şi servicii, de exemplu la locuinţe, transport, telecomunicaţii şi sănătate.

 
  
MPphoto
 
 

  Glyn Ford (PSE), în scris. − Acest Parlament a jucat un rol-cheie în promovarea tratamentului egal al cetăţenilor din Uniune pe motive de sex, rasă, religie, convingere, handicap, vârstă şi orientare sexuală.

Prin urmare, salut acest raport, care face apel la o consolidare suplimentară a dispoziţiilor de promovare a egalităţii.

Singura mea rezervă priveşte amendamentul 39, în care se afirmă că libertatea de expresie nu ar trebui compromisă, nici măcar în caz de hărţuire. Avem restricţii ale libertăţii de expresie acoperite de legislaţia privitoare la calomnie şi defăimare. În mod similar, nu poţi să strigi „incendiu” într-un cinematograf fără ca acest lucru să aibă consecinţe. Din această cauză, mă văd nevoit să votez împotriva acestui amendament care ar reprezenta o ameninţare la adresa minorităţilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Patrick Gaubert (PPE-DE), în scris. – (FR) Apărarea drepturilor şi protejarea cetăţenilor care sunt victime ale discriminării trebuie să fie o prioritate pentru UE, dar aceasta poate fi eficientă şi utilă doar dacă garantează certitudine juridică pentru persoanele implicate, evitând o împovărare disproporţionată a actorilor economici vizaţi.

În acest domeniu sensibil a fost esenţial să rămânem vigilenţi cu privire la respectarea distribuţiei competenţelor între Uniunea Europeană şi statele membre, şi să ne asigurăm că Parlamentul aderă în mod strict la ceea este permis de baza legală.

Textul adoptat astăzi, deşi este satisfăcător în anumite privinţe – mai ales cu privire la combaterea discriminării persoanelor cu handicap – conţine concepte vagi, menţine incertitudini juridice şi introduce cerinţe inutile, motiv pentru care nu este practic din punct de vedere legal şi, în consecinţă, este ineficient în aplicare.

Consider că reglementările excesive nu reprezintă o soluţie, de aceea am sprijinit amendamentul de a respinge propunerea Comisiei, deoarece textele existente pe această temă nu au fost aplicate în anumite state membre care fac obiectul procedurii de încălcare a dreptului comunitar.

În aceste circumstanțe, deşi sprijin obiectivele acestei directive, sunt parţial nemulțumit, motiv pentru care am preferat să mă abţin de la votul final.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Grech (PSE), în scris. − Voi vota pentru acest raport, în special, pentru că promovează în mod viguros şi concret principiul tratamentului egal al persoanelor, indiferent de religie sau convingere, vârstă sau orientare sexuală. Acestea fiind spuse, doresc să menţionez că delegaţia mea consideră că realităţile naţionale şi îngrijorările naţionale din diversele state membre trebuie luate în considerare (amendamentul 28) înainte de punerea în aplicare a amendamentului. În plus, trebuie să ne asigurăm că legislaţia adoptată nu va duce la o situaţie anormală în care, în loc să asigure libertatea de expresie, aceasta să fie, dimpotrivă, limitată.

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Grossetête (PPE-DE), în scris. (FR) Am avut întotdeauna o atitudine pozitivă faţă de combaterea eficientă şi susţinută a tuturor formelor de discriminare şi a homofobiei, în conformitate cu valorile fundamentale ale Uniunii Europene.

Apărarea drepturilor şi protejarea persoanelor care sunt victime ale discriminări trebuie să fie o prioritate pentru UE, dar acest lucru poate fi eficient şi util doar dacă garantează certitudinea juridică pentru persoanele implicate, evitând, în acelaşi timp, împovărarea disproporţionată a actorilor economici vizaţi.

În acest domeniu sensibil a fost esenţial să rămânem vigilenţi cu privire la respectarea distribuţiei competenţelor între Uniunea Europeană şi statele membre, şi să ne asigurăm că Parlamentul aderă în mod strict la ceea ce permite baza legală.

Textul adoptat astăzi, deşi este satisfăcător în anumite privinţe – mai ales cu privire la combaterea discriminării persoanelor cu handicap – conţine concepte vagi, menţine incertitudini juridice şi introduce cerinţe inutile, motiv pentru care nu este practic din punct de vedere legal şi, în consecinţă, este ineficient în aplicare. În aceste circumstanțe, deşi sprijin obiectivele acestei directive, sunt parţial nemulțumit, motiv pentru care am preferat să mă abţin de la votul final.

 
  
MPphoto
 
 

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. − O felicit pe colega mea, doamna Buitenweg, pentru că a obţinut sprijinul majorităţii în Parlament pentru raportul său. Discriminarea pe motive de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală nu are ce căuta în societatea europeană. Este corect ca protecţia legală să fie extinsă dincolo de piaţa muncii, şi această directivă va fi un instrument valoros în lupta împotriva intoleranţei.

 
  
MPphoto
 
 

  Carl Lang şi Fernand Le Rachinel (NI), în scris. (FR)Începând cu anul 2000, Uniunea Europeană a promovat în mod constant şi din ce în ce mai mult egalitatea, în sensul cel mai larg al cuvântului: egalitatea între bărbaţi şi femei, între cetăţenii unui stat şi cei de origine străină, între cei bolnavi şi cei sănătoşi, între catolici, musulmani, budişti şi alte religii, egalitatea accesului la educaţie şi sănătate, egalitatea indiferent de orientarea sexuală etc. Pe scurt, evident, lista nu este exhaustivă, iar directivele europene în prezent în stadiu de proiect se referă şi la egalitatea accesului la asigurări sociale şi la locuinţe.

Avem aici o nouă directivă care, sub pretextul luptei legitime împotriva discriminării faţă de persoanele cu handicap, este menită să reglementeze, sau mai degrabă să încătuşeze aproape fiecare domeniu în care există încă libertatea de a alege, fie ea contractuală sau de alt fel.

Capcanele unei asemenea regulament coercitiv sunt numeroase. De fapt, aceste noi măsuri europene nu doar că vor creşte birocraţia europeană şi sarcinile, ci va constitui o ameninţare reală pentru alte libertăţi şi drepturi fundamentale, cum ar fi libertatea de a participa la ceremonii de cult, libertatea de asociere, libertatea de expresie, şi cea a presei.

În numele egalităţii, sunt prezenţi aici cenzorii şi dictatorii.

 
  
MPphoto
 
 

  Astrid Lulling (PPE-DE), în scris. – (FR) Cu mare regret am decis să mă abţin în legătură cu raportul doamnei Buitenweg cu privire la tratamentul egal.

Principiul tratamentului egal al persoanelor, indiferent de convingerile religioase sau politice, vârstă, sex, orientare sexuală sau handicap reprezintă unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene. Realitatea cotidiană ne arată că în statele membre trebuie încă realizate progrese. Remarcile jignitoare cu privire la persoanele în vârstă care merg neabătuţi sunt un exemplu elocvent în acest sens.

Cu toate acestea, nu pot adera la căile şi opţiunile descrise în acest raport. Mă tem că intenţiile bune vor duce la divergenţe nesfârşite şi la excese birocratice, contrar obiectivelor dorite.

 
  
MPphoto
 
 

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Partidul June List consideră că UE este o uniune a valorilor şi, de aceea, sunt în favoarea unei directive extinse împotriva discriminării. Cred că acest fapt este de la sine înţeles într-o piaţă internă funcţională, care respectă inviolabilitatea drepturilor omului. Pentru mine este deosebit de important ca nimeni să nu fie discriminat pe motive de handicap.

Sunt în favoarea amendamentului 87, deoarece, în opinia mea, contribuabilii din fiecare stat ar trebui să se asigure că persoanele cu handicap beneficiază de mijloace financiare, astfel încât aceştia să fie credibili ca împrumutători pe piaţa creditelor. De fapt, am votat în favoarea acestui raport în ansamblul său.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Martens (PPE-DE), în scris. − (NL) Astfel cum Creştin-Democraţii Olandezi (CDA) au militat întotdeauna cu tărie pentru legi care să asigure tratamentul egal al persoanelor, indiferent de religia, convingerea, handicapul, vârsta sau orientarea sexuală acestora, şi noi suntem în favoarea spiritului acestei directive.

Cu toate acestea, legislaţia în acest domeniu trebuie foarte bine gândită. CDA este de părere că foarte multe definiţii legale din acest text sunt ambigue şi consideră – la fel ca mulţi alţii – că acest text va avea drept rezultat diverse tipuri de proceduri legale.

CDA se opune propunerii de a inversa sarcina probei. Pentru noi, o persoană este nevinovată până când i se dovedeşte vinovăţia. CDA nu se poate identifica cu propunerea conform căreia persoanele împotriva cărora au fost aduse acuzaţiile trebuie să-şi dovedească nevinovăţia.

În plus, regretăm faptul că Grupul Socialist din Parlamentul European şi Grupul ALDE, aparent sub presiunea alegerilor, au dezechilibrat şi mai mult acest text prin introducerea a numeroase elemente noi şi prin voturile scindate. Din aceste motive, CDA nu poate susţine acest raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Mairead McGuinness (PPE-DE), în scris. − Acest raport este unul major, cu consecinţe importante pentru cetăţenii europeni.

Este greu de adus argumente împotriva principiului tratamentului egal, dar totuşi acest raport s-a dovedit a fi extrem de litigios în acest Parlament, nu doar între grupurile politice, ci chiar şi în interiorul acestora.

Am votat împotriva amendamentului 81 pentru a respinge acest raport în întregime. Am avut întâlniri şi mi s-au prezentat dorinţele a numeroase grupuri de interes ale persoanelor cu handicap, care au solicitat luarea în considerare a poziţiei lor. Forumul european al persoanelor cu handicap, în mod special, a susţinut că avem nevoie de o legislaţie europeană care să protejeze cetăţenii cu handicap împotriva discriminării.

În Consiliu, numeroase state membre şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la această propunere. Aceste preocupări variază de la temeiul juridic care trebuie folosit, domeniul de aplicare al propunerii, până la preocupări potrivit cărora ar fi afectate domenii naţionale de competenţă, cum ar fi educaţia, securitatea socială şi sănătatea.

Trebuie, de asemenea, să subliniem că adopţia şi drepturile de reproducere (inclusiv reproducerea umană asistată) nu intră sub incidenţa domeniului de aplicare al acestei directive.

Am votat împotriva amendamentului 28 pentru a garanta trimiterea la legislaţia naţională privind familia sau statutul familial, inclusiv drepturile de reproducere. Acest amendament a fost respins de către Parlament şi, prin urmare, m-am abţinut de la votul final.

 
  
MPphoto
 
 

  Erik Meijer (GUE/NGL), în scris. − (NL) Astăzi, împreună cu partea eurosceptică care face parte din grupul meu, am votat în favoarea raportului Buitenweg privind tratamentul egal. Suntem în mare măsură de acord cu conţinutul propunerilor dânsei şi, de aceea, regretăm numeroasele voturi „împotrivă” din partea deputaţilor care de fapt vor să vadă mai mult din Europa. Este păcat că alte partide au sugerat înaintea votului că decizia noastră de a vota „pentru” a fost probabil una neobişnuită.

În parlamentele naţionale şi guvernele naţionale ale statelor membre UE se pune des întrebarea dacă UE ar trebui să se înroleze în competenţe suplimentare. Această creştere a competenţelor se face deseori cu preţul luării de decizii la un nivel mai scăzut, caz în care celor implicaţi li se garantează o influenţă maximă. În astfel de cazuri, partidul meu, Partidul Socialist Danez, obiectează. Totuşi, în Parlamentul European se pune mai mult accent asupra modului în care UE îşi pune în aplicare competenţele, sau, cu alte cuvinte, asupra conţinutului. Apoi, votăm de fiecare dată în favoarea a ceea ce considerăm a fi o îmbunătăţire şi împotriva a ceea ce considerăm a fi o schimbare în mai rău. Faptul că alegem să acţionăm astfel nu înseamnă că nu am prefera să lăsăm aspecte de genul acesta în seama Consiliului, care a atins o medie europeană mai scăzută decât cea pe care am atins-o în Olanda şi în alte câteva state membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris (IT) Tratamentul egal al persoanelor, indiferent de religie sau convingere, handicap, vârstă sau orientare sexuală, reprezintă un principiu care trece dincolo de legea comunitară: este un drept inalienabil al omului. De aceea, am fost nevoit să votez împotriva raportul doamnei Buitenweg privind propunerea de directivă a Consiliului. Cred că singurul obiectivul al acestei directive este să controleze aspectele în care UE ar trebui să fie deja foarte activă şi implicată.

 
  
MPphoto
 
 

  Toomas Savi (ALDE), în scris. − Am votat în favoarea raportului doamnei Kathalijne Maria Buitenweg privind tratamentul egal al persoanelor, indiferent de religie sau convingere, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Mi se pare absolut scandalos faptul că, în secolul 21, mai există în Parlamentul European dezacorduri cu privire la un subiect atât de evident precum tratamentul egal al persoanelor. Faptul că 226 de deputaţi europeni au votat împotriva raportului a fost o surpriză negativă şi un semn clar de pericol care nu poate fi ignorat.

Toleranţa reprezintă una dintre pietrele de temelie ale Uniunii Europene, iar combaterea discriminării de orice fel trebuie să fie prioritatea noastră supremă. Motto-ul Uniunii Europene − „unitate în diversitate” − nu este doar un simbol al naţionalităţilor diferite ale UE, ci se referă în primul şi în primul rând, la cetăţenii Uniunii Europene, cu diferenţele lor individuale. Toţi cetăţenii UE sunt egali şi trebuie trataţi astfel, căci numai astfel poate Uniunea Europeană să se ridice la standardele acestui motto.

 
  
MPphoto
 
 

  Margie Sudre (PPE-DE), în scris. (FR) Apărarea drepturilor şi protecţia persoanelor care sunt victime ale discriminării trebuie să fie o prioritate pentru UE, însă aceasta poate fi eficientă şi folositoare doar dacă garantează certitudine juridică pentru persoanele implicate, evitând astfel o povară disproporţionată pentru actorii economici vizaţi.

În acest domeniu, este esenţial să rămânem vigilenţi în ceea ce priveşte divizarea competenţelor între Uniunea Europeană şi statele membre şi să asigurăm că Parlamentul European aderă în mod strict la ceea ce permite baza legală.

Textul adoptat astăzi este satisfăcător în anumite privinţe, în special în legătură cu lupta împotriva discriminării persoanelor cu handicap, dar conceptele vagi pe care le conţine, incertitudinile legale pe care le menţine şi cerinţele inutile pe care le introduce fac ca acesta să nu fie practic din punct de vedere legal, acesta fiind, prin urmare, ineficient în aplicarea sa.

Având în vedere că reglementarea excesivă nu poate fi o soluţie, delegaţia a apărat amendamentul, respingând propunerea Comisiei, deoarece anumite texte pe aceasta temă nu au fost aplicate încă în unele state membre care fac obiectul procedurii privind încălcarea dreptului comunitar.

De fapt, delegaţia franceză, care sprijină obiectivul acestei directive dar este parţial nesatisfăcută, a preferat să se abţină de la votul final.

 
  
MPphoto
 
 

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. (PL) Discriminarea este o problemă care, în această perioadă a unificării europene, este un subiect extrem de relevant şi care nu trebuie în niciun caz ignorat. În ciuda faptului că am dezbătut deja de multe ori acest subiect, efectele rămân nesatisfăcătoare.

Diferitele forme de discriminare sunt o problemă importantă. Discriminarea pe motivul originii etnice sau rasiale este interzisă, atât pe piaţa de muncă cât, şi în afara acesteia. Tratament inegal din cauza religiei, a viziunii asupra vieţii, a handicapului, vârstei sau orientării sexuale, este interzisă deocamdată doar la locul de muncă.

Sunt de părere că ar trebui să acordăm atenţie luptei împotriva discriminării, nu numai în domeniul profesional, ci şi în afara acestuia. Discriminarea ar trebui definită la fel, indiferent de natura ei.

Prevenirea tratamentului inegal este un aspect foarte important, însă nu avem voie să uităm de persoanele care sunt discriminate. Trebuie să garantăm faptul că acestea pot să îşi exercite drepturile, şi trebuie să ne străduim să obţinem o pedepsire consecventă a persoanelor care practică discriminarea.

Discriminarea este un subiect foarte important, atât pentru vieţile private ale cetăţenilor, cât şi pentru procesul integrării europene. Sunt pe deplin de acord cu doamna Buitenweg şi îi mulţumesc pentru proiectul foarte bun şi cuprinzător.

 
  
MPphoto
 
 

  Marianne Thyssen (PPE-DE), în scris. (NL) În calitate de avocat, nu pot accepta impunerea unei inversări a sarcinii probei la nivel european, astfel cum s-a propus în noile directive antidiscriminare. Până la urmă, este aproape imposibil să dovedeşti că ceva nu este adevărat, şi mult mai uşor să dovedeşti că ceva este adevărat.

Totuşi, este necesar ca UE să se asigure că principiile şi valorile sale conducătoare, astfel cum sunt acestea prevăzute în Tratatul UE, sunt, de asemenea, simţite de către cetăţenii săi în practică. Legislaţia orizontală în acest domeniu trebuie, prin urmare, să fie binevenită. De aceea, am votat în favoarea raportului Buitenweg în ansamblu.

 
  
MPphoto
 
 

  Anna Záborská (PPE-DE), în scris. (SK) Am votat împreună cu Grupul PPE-DE împotriva directivei privind nediscriminarea, deoarece aceasta ar fi avut un impact negativ asupra cetăţenilor UE. Majoritatea de stânga a demonstrat astăzi că instituţiile europene nu doresc reducerea birocraţiei finanţată prin banii contribuabililor. Această rezoluţie demonstrează că UE doreşte să extindă normele în toate domeniile vieţii cetăţenilor din statele membre. Acesta este un semnal negativ.

Totuşi, această rezoluţie nu are niciun impact asupra procesului legislativ. Depinde de Consiliul European să ia o decizie unanimă.

Mă opun oricărei forme de discriminare. Iniţial, directiva trebuia să se refere la discriminarea persoanelor cu handicap şi a persoanelor în vârstă. Am fost şi eu întotdeauna implicată în protejarea acestor oameni. Cu toate acestea, această directivă este lipsită de claritate şi, după părerea mea, aceasta nu-i va ajuta pe oameni.

Lobby-ul a produs o discriminare reală atunci când a adăugat orientarea sexuală şi religia sau convingerea. Aceste forme de discriminare nu au mai fost definite în niciun document UE. Consecinţele pot fi dramatice.

Nimeni nu poate defini exact orientarea sexuală sau discriminarea pe motiv de orientare sexuală. Aceasta reprezintă un potenţial pericol pentru interpretarea acestei directive. Nediscriminarea pe motiv de „convingere” este, de asemenea, problematică. Sectele sau extremiştii politici pot exploata această directivă, iar mass media nu se va putea împotrivi. Şcolile religioase nu vor mai putea să îşi aleagă cadrele didactice pe baza religiei lor. Companiile de asigurări nu vor mai avea dreptul să ceară informaţii pentru a determina riscurile de asigurare. Primele de asigurări vor fi mai scumpe.

Pe lângă acestea, există directive şi documente internaţionale care protejează persoanele în vârstă şi persoanele cu dizabilităţi fizice, iar acestea nu au fost puse în aplicare de către statele membre.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie: B6-0177/2009 (dialogul UE-Belarus)

 
  
MPphoto
 
 

  Koenraad Dillen (NI) , în scris. − (NL) Această rezoluţie este mai degrabă nefavorabilă şi ar trebui să aclamăm faptul că face ca dialogul politic să fie deosebit de dependent de progres sub aspectul drepturilor omului şi al libertăţii interne. În acest domeniu, regimul lasă mult de dorit, în special în ceea ce priveşte libertatea de exprimare şi dreptul la opinie, libertatea presei şi libertatea opoziţiei democratice şi a serviciilor mass-media.

Există, totuşi, prea multe dovezi care indică faptul că recentele concesii ale regimului sunt doar partea unei operaţii de cosmetizare orchestrată de preşedintele-dictator Lukashenko pentru lumea exterioară. Este mult prea devreme să intrăm în orice fel de dialog normal cu Belarus.

 
  
MPphoto
 
 

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris.(PT) Aceasta este o altă rezoluţie adânc înrădăcinată într-o viziune de interferenţă şi stigmatizare cu privire la Belarus, care are drept obiectiv clar implicarea în afacerile interne ale acestei ţări.

Dacă trecem dincolo de limbajul bulversant şi greu de decriptat, vedem un scop clar: UE nu acceptă afirmarea suveranităţii Belarusului şi a modului în care aceasta defineşte o politică independentă, care nu este subjugată intereselor UE/NATO/SUA, şi încearcă să o evite.

UE încearcă, prin urmare, să găsească o cale de scăpare apelând la şantaj şi la impunerea de sancţiuni, despre care spune că pot fi anulate dacă această ţară adoptă măsurile cerute, de exemplu: „opoziţia democratică a Belarusului şi societatea civilă trebuie incluse în dialogul dintre UE şi Belarus”; „folosirea eficientă şi pe deplin a posibilităţilor de a sprijini societatea civilă şi dezvoltările democratice în Belarus prin intermediul Instrumentului european pentru democraţie şi drepturile omului (EIDHR); ” sau a „sprijinului financiar pentru canalul Belsat al televiziunii independente din Belarus”.

Ar fi vreuna dintre ţările UE de acord cu aceste condiţii? Ipocrizia acestei abordări este clară, în special, dacă „familia europeană” sau aşa numitele „naţiuni democratice” nu au nici un cuvânt de condamnare pentru adevăratul masacru comis de armata israeliană împotriva cetăţeniilor palestinieni în Fâşia Gaza sau pentru zborurile criminale ale CIA în care, dacă vine vorba, a fost implicată.

 
  
MPphoto
 
 

  Filip Kaczmarek (PPE-DE), în scris. (PL) Doamnelor şi domnilor, am votat pentru adoptarea rezoluţiei privind evaluarea dialogului UE-Belarus. Sunt mulţumit deoarece, pe lângă o evaluare generală a scenei politice, rezoluţia menţionează aşteptările specifice faţă de autorităţile din Belarus. Bineînţeles, dialogul nu se va purta doar de dragul dialogului. Acesta ar trebui să ducă la ameliorarea situaţiei în acele chestiuni care, din motive diverse, necesită îmbunătăţiri. Nimeni nu îşi face iluzii că situaţia din Belarus ar fi ideală.

Aşteptăm, prin urmare, o revizuire a deciziilor luate în cazul recrutării tinerilor activişti Franak Viačorka, Ivan Šyla şi Zmiter Fedaruk. Aceştia nu trebuie ţinuţi „ostatici” de către autorităţi. Franak Viačorka este fiul unui cunoscut activist din opoziţie. Recrutarea militară nu trebuie folosită ca instrument politic. De asemenea, facem apel pentru recunoaşterea autorităţilor Uniunii Polonezilor din Belarus şi a preşedintelui acesteia, Angelika Borys, autorităţi alese la 15 martie 2009. Am dori ca autorităţile belaruse să ordone revizuirea condamnărilor pronunţate cu privire la un număr de 11 participanţi la o demonstraţie care a avut loc în ianuarie 2008.

Acestea sunt exemple specifice care permit autorităţilor belaruse să manifeste bunăvoinţă şi dorinţa de a purta un dialog real. Sper ca Belarus să profite de această ocazie. Acest lucru ar fi benefic Belarusului, poporului belarus, Uniunii Europene şi relaţiilor dintre Belarus şi Europa. Vă mulţumesc.

 
  
  

– Propunere de rezoluţie: RC-B6-0165/2009 (Conştiinţa europeană şi totalitarismul)

 
  
MPphoto
 
 

  Adam Bielan (UEN), în scris. (PL) Dacă ne angajăm să construim viitorul Europei, nu putem permite ignorarea faptelor istorice sau neglijarea memoriei momentelor tragice din istoria noastră. Amintirea victimelor crimelor împotriva umanităţii trebuie să reprezinte unul din elementele fundamentale ale predării istoriei şi ale modelării conştiinţei tinerilor din Europa. Ignorarea istoriei nu provoacă doar distorsiuni, ci duce, de asemenea, la crearea a diverse forme periculoase de naţionalism. De asemenea, mi-aş dori ca societatea europeană să afle mai multe despre eroii polonezi, cum ar fi căpitanul de cavalerie Witold Pilecki. Trebuie să reţinem că înţelegerea trecutului întregii Europe, şi nu doar a părţii ei vestice, reprezintă cheia pentru construirea unui viitor comun.

 
  
MPphoto
 
 

  Koenraad Dillen (NI) , în scris. − (NL) Am votat în favoarea acestei rezoluţii echitabile care condamnă totalitarismul în toate formele sale. Secolul al 20-lea a fost martorul celor mai şocante masacre din istorie. Germania nazistă, Rusia Sovietică, Cambodgia, China şi Ruanda sunt amintiri ale nebuniei absolute şi ale cruzimii pe care oamenii sunt capabili să o arate faţă de semenii lor atunci când tirania prevalează asupra libertăţii. Totuşi, pot spune că am o rezervă. Refuz să creez o ierarhie a suferinţei. Fiecare suferinţă este unică şi merită respectul nostru, fie că oamenii implicaţi sunt evrei, tutsi, culaci, prizonieri de război ruşi sau preoţi polonezi. Din acest motiv m-am abţinut în cazul amendamentului 19.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris.(PT) Am votat pentru rezoluţia privind la regimurile totalitare. Consider că Europa nu va fi unită dacă nu va fi capabilă să ajungă la o viziune comună asupra propriei istorii şi să poarte o dezbatere cinstită şi amănunţită asupra crimelor comise în secolul trecut de nazism, stalinism şi de regimurile comuniste şi fasciste.

Cred că procesul integrării europene a fost unul de succes, şi a dus la crearea unei Uniuni Europene care include ţările din Europa Centrală şi de Est care au trăit sub regimuri comuniste de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial până la începutul anilor 1990, contribuind la consolidarea democraţiei în sudul Europei, în ţări precum Grecia, Spania şi Portugalia, care au îndurat pentru o lungă perioadă regimuri fasciste.

 
  
MPphoto
 
 

  Glyn Ford (PSE), în scris. − Deşi sunt în favoarea unei obiectivităţi maxime în analizarea istoriei Europei, şi deşi recunosc natura abominabilă a crimelor Rusiei staliniste, mă tem că această rezoluţie are un element de revizionism istoric care neagă necesitatea unei analize obiective.

Nu doresc să echivalez crimele naziştilor, Holocaustul şi genocidul în care au pierit şase milioane de evrei, împreună cu comunişti, sindicalişti şi persoane cu handicap, cu crimele din Rusia stalinistă. Acest relativism politic ameninţă să atenueze natura unică a crimelor naziste, şi astfel asigură un sprijin intelectual pentru ideologiile neonaziştilor şi fasciştilor de astăzi, dintre care unii se află astăzi aici.

 
  
MPphoto
 
 

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Această moţiune de rezoluţie prezentată de cele mai mari cinci grupuri parlamentare conţine numeroase perspective importante asupra istoriei europene a ultimilor 100 de ani. Amendamentele, în special cele propuse de către Uniunea pentru o Europă a Naţiunilor sunt demne de laudă, dar, din motive de redactare, nu toate propunerile pot fi introduse în textul rezoluţiei. Există multe tragedii şi acte individuale de eroism care pot fi enumerate într-o rezoluţie asupra totalitarismului şi conştiinţei europene. Din nefericire, nu dispunem de suficient spaţiu, de aceea am fost nevoiţi să votăm împotriva unora dintre amendamentele la rezoluţie.

Totuşi, am votat în favoarea rezoluţiei ca întreg.

 
  
MPphoto
 
 

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris.(PT) Această rezoluţie ruşinoasă aprobată de Parlament este parte a distorsionării adevărului istoric, asumată de reacţionari şi de cei care cer răzbunare: perdanţii celui de-al Doilea Război Mondial. Sunt aceiaşi oameni care îi reabilitează în ţările lor pe cei care au colaborat cu barbaria nazismului, de exemplu.

Scopul este de a pune într-o lumină favorabilă neo-fascismul, şi de a condamna comunismul. Cu alte cuvinte, de a pune într-o lumină favorabilă tiranii şi opresorii, condamnând, în acelaşi timp, victimele acestora şi pe cei oprimaţi. Obiectivul este de a şterge contribuţia decisivă a comuniştilor şi a Uniunii Sovietice la înfrângerea nazismului şi a fascismului, rolul acesteia în ameliorarea condiţiilor de viaţă ale muncitorilor, contribuţia adusă la eliberarea popoarelor de sub jugul colonial şi rolul pe care aceştia l-au jucat împotriva exploatării şi a războiului după cel de-al Doilea Război Mondial.

În Portugalia, Partidul Comunist Portughez a luptat mai mult decât oricine pentru libertate, democraţie, pace, drepturile omului, pentru condiţii de viaţă decente pentru poporul portughez, pentru libertatea popoarelor colonizate de fascism, şi pentru realizările consacrate în Constituţia Republicii Portugheze, care astăzi are 33 de ani.

În fond, intenţia acesteia este incriminarea comuniştilor, a activităţilor şi a idealurilor lor.

Această rezoluţie este şi mai gravă acum când trăim o criză acută a capitalismului, care face ca lupta pentru pace, democraţie şi progres social să fie imperativul timpurilor noastre.

 
  
MPphoto
 
 

  Jens Holm şi Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris. − Regretăm, fireşte victimele tuturor regimurilor autoritare şi agresive, indiferent de atrocităţile care au fost comise în Europa sau, de exemplu, în fostele colonii europene. Suntem, totuşi, foarte îngrijoraţi de toate eforturile directe sau indirecte ale politicienilor sau parlamentelor care încearcă să influenţeze percepţia faptelor istorice. Această sarcină ar trebui să revină cercetării academice independente şi dezbaterii publice. În caz contrar, există riscul ca fiecare nouă majoritate în Parlament să încerce să schimbe istoria, prin descrierea celor mai abominabili inamici ai societăţii, iar dezbaterea cu privire la istoria europeană va fi folosită în scopuri de campanie, de scurtă durată. De aceea, am decis să ne abţinem de la votul final.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Eleni Koppa (PSE), în scris. (EL) Grupul parlamentar PASOK a votat împotriva propunerii de rezoluţie deoarece aceasta face o comparaţie, într-un mod inacceptabil, între nazism şi comunism.

Noi condamnăm atât atrocităţile nazismului, cât şi pe cele ale stalinismului.

Considerăm că această comparaţie nu contribuie la înţelegerea particularităţilor celor două regimuri totalitare.

 
  
MPphoto
 
 

  Erik Meijer (GUE/NGL), în scris. − (NL) Am votat în favoarea rezoluţiei privind totalitarismul, contrar recomandării partidului meu, care a considerat această rezoluţie superfluă. Optez pentru o departajare clară faţă de orice tentativă de a atinge obiective politice prin mijloace violente, încarcerare, intimidare sau alte forme de oprimare. Secolul 20 a fost secolul unor mişcări populare majore, orbite de ideea că se află pe punctul de a scrie istorie. Fiecare crimă a fost justificată prin îndeplinirea a ceea ce ei considerau a fi lumea ideală şi prin protejarea permanentă a acesteia de schimbare. Pentru unii, această lume ideală a însemnat egalitate pentru toţi, furnizarea în cea mai mare parte a serviciilor de către stat, plasarea mijloacelor de producţie în mâna poporului şi abolirea vechilor privilegii de care se bucurau grupurile avantajate. Pentru alţii, era vorba despre menţinerea tradiţiilor, inegalitate, poziţii de putere şi privilegii. Mă pot identifica cu primul grup, dar nu cu al doilea.

Ca rezultat al violenţelor lor, ambele grupuri vor fi stigmatizate pentru totdeauna. Nimeni nu-şi mai aminteşte cauzele lor, dar cu toţii îşi amintesc mijloacele. Acea eră trebuie să rămână cu orice preţ în trecut. Deşi pe alocuri nu sunt de acord cu anumite formulări, cred că rezoluţia este esenţială.

 
  
MPphoto
 
 

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris. (EL) Niciun parlament, nicio majoritate parlamentară care cuprinde reprezentanţi şi slujitori ai sistemului capitalist barbar nu se pot folosi de defăimare, minciună şi fals pentru a şterge istoria revoluţiei sociale, scrisă şi semnată cu sânge de către popor. Niciun front anticomunist nu poate şterge contribuţia imensă adusă de socialism, realizările fără precedent ale acestuia şi abolirea de către acesta a exploatării omului de către om.

Propunerea comună de rezoluţie, din partea Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, a Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, a Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană şi a Grupului Uniunea pentru Europa Naţiunilor, care a fost sprijinită, de asemenea, într-un mod nespus de vulgar şi de Grupul Socialist din Parlamentul European, pune un semn de egalitate între fascism şi comunism, între regimurile fasciste şi regimurile socialiste.

Printr-o încercare demnă de milă de a oferi o compensaţie quid pro quo, aceştia propun o Zi europeană pentru comemorarea criminalilor şi a victimelor. Astfel achită fascismul, defăimează socialismul şi exonerează imperialismul de crimele pe care le-a comis şi le comite astăzi. Ideologic vorbind, promovează capitalismul ca singurul „sistem democratic”.

Toate forţele politice care stau deoparte, oferind astfel acestei politici obscurantiste un alibi, poartă, de asemenea, responsabilitatea acestei isterii anticomuniste.

Partidul comunist grec face apel la clasa muncitoare şi la orice persoană progresivă să condamne anticomunismul şi agenţii acestuia.

 
  
MPphoto
 
 

  Zita Pleštinská (PPE-DE), în scris. (SK) Secolul 20 a fost marcat de crimele regimurilor comuniste totalitare şi naziste, care au impuse în mod brutal câtorva milioane de oameni de nevinovaţi. Integrarea europeană a reprezentat răspunsul direct faţă de războiul şi teroarea cauzate de regimurile totalitare pe continentul Europei.

Cred cu tărie că Europa nu va fi niciodată unită dacă nu reuşeşte să ajungă la o viziune unitară asupra propriei istorii şi, prin urmare, am votat pentru rezoluţia privind conştiinţa europeană şi totalitarismul. Trebuie să recunoaştem comunismul şi nazismul ca pe o moştenire comună şi să organizăm o dezbatere specializată pe tema tuturor crimelor comise de regimurile totalitare în secolul trecut. Le datorăm acest lucru generaţiilor tinere care nu au mai crescut sub aceste regimuri şi a căror conştientizare a totalitarismului în toate formele sale a devenit alarmant de superficială şi inadecvată, chiar şi în ultimii cinci ani de după extinderea din 2004. Chiar şi până în ziua de azi, mulţi oameni nu ştiu nimic despre regimurile care i-au terorizat pe concetăţenii lor din Europa Centrală şi de Est timp de 40 de ani şi care i-au despărţit pe aceştia de Europa democrată prin Cortina de fier şi Zidul Berlinului.

În 2009 sărbătorim aniversarea a 20 de ani de la căderea dictaturilor comuniste în Europa Centrală şi de Est şi de la căderea Zidului Berlinului, şi de aceea cred că toate guvernele UE ar trebui să profite de această ocazie pentru a declara ziua de 23 august Ziua europeană a comemorării victimelor stalinismului şi nazismului.

Acest lucru ar marca un deznodământ pentru toate victimele regimurilor totalitare şi o garanţie puternică şi univocă privind nerepetarea acestor evenimente în Europa.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Intenţionez să votez în favoarea propunerii de rezoluţie privind conştiinţa europeană şi totalitarismul.

Cred cu tărie că Europa trebuie să devină mai conştientă de crimele comise de regimurile totalitare şi nedemocratice, deoarece cred că nu putem consolida integrarea europeană fără a promova prezervarea memoriei noastre istorice, cu condiţia ca toate aspectele trecutului Europei să fie recunoscute.

Aprob, de asemenea, propunerea de a proclama Ziua europeană a comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare şi autoritare.

 
  
MPphoto
 
 

  Peter Skinner (PSE), în scris. − Pentru multe persoane din UE şi din Europa mai largă, consecinţele totalitarismului, cu milioane de morţi, reprezintă un punct istoric esenţial. Acesta a contribuit la formarea gândirii următoarelor generaţii, însă pentru cei ce au trăit în această perioadă, acesta reprezintă o cicatrice îngrozitoare în dezvoltarea europeană. Extremismul este în continuare o ameninţare, iar aceşti extremişti au un prieten nevinovat în urna de votare – letargia. Ca politicieni, conştientizarea pericolului care ne ameninţă libertăţile şi chiar vieţile este un lucru pe care trebuie să-l reamintim generaţiilor prezente şi viitoare. Din acest motiv, pot să susţin propunerea de rezoluţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Ioannis Varvitsiotis (PPE-DE), în scris. (EL) Condamnăm serios orice formă de totalitarism şi, în acelaşi timp, subliniem importanţa de a ne aminti trecutul. Acesta este un element important al istoriei noastre.

Cu toate acestea, considerăm că deciziile luate cu majoritate de către Parlament nu au competenţa de a interpreta faptele istorice.

Evaluarea faptelor istorice este treaba istoricilor şi numai a istoricilor.

Din acest motiv, ne-am decis să ne abţinem de la votul de astăzi privind propunerea comună de rezoluţie, prezentată de cele patru grupuri politice, inclusiv Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, referitoare la conştiinţa europeană şi totalitarism.

 
  
MPphoto
 
 

  Francis Wurtz (GUE/NGL), în scris. (FR) Cu diferite ocazii, am putut să ne exprimăm punctul de vedere faţă de declaraţiile repetate pe tema „tuturor regimurilor totalitare”.

Grupul nostru condamnă fără rezerve totalitarismul. Condamnă fără rezerve stalinismul. În acelaşi timp, se opune cu fermitate oricărei încercări de banalizare a nazismului prin îngroparea acestuia în condamnarea regimurilor comuniste, aşa cum este cazul, din nou, în rezoluţia comună care ne-a fost prezentată.

Acesta este motivul pentru care grupul nostru refuză să participe la votul asupra acestei rezoluţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Anna Záborská (PPE-DE), în scris. (SK) Condamnarea regimurilor totalitare care au adoptat ideologiile nazismului sau ale comunismului ar trebui să constituie doar un prim pas către condamnarea totală a tuturor formelor de intoleranţă, fanatism şi ignoranţă care au suprimat şi continuă să suprime drepturile şi libertăţile fundamentale ale indivizilor şi ale naţiunilor. Orice ideologie care nu respectă demnitatea umană şi viaţa umană merită să fie condamnată şi este absolut inacceptabilă.

Nazismul şi comunismul sunt ideologii care s-au inspirat, de fapt, din ideologii mai vechi. Acestea au fost formulate în secolul 19 şi au fost instituite ca principii constituţionale în statele europene din acele vremuri. Ideologiile precum militarismul, naţionalismul şovin, imperialismul, radicalismul şi, mai apoi, fascismul au fost prin esenţă inumane şi distructive şi, de aceea, merită condamnarea explicită, la fel ca şi ideologiile care au apărut mai târziu sub forma comunismului şi a nazismului.

Trebuie să accentuăm acest lucru mai ales în situaţia actuală nesigură şi extrem de dificilă. Prin urmare, nu trebuie să permitem dezvoltarea noilor curente politice inspirate de idei la fel de inumane precum cele care se află în spatele nazismului şi a comunismului. Intoleranţa poate fi combătută numai prin refuzul de a face compromisuri sau excepţii şi, prin urmare, am dori să solicităm modificarea cuvintelor „lupta împotriva totalitarismului” cu „lupta împotriva tuturor regimurilor care au dus la suprimarea demnităţii umane, a libertăţii şi a unicităţii fiecărui individ”.

 
  
  

– Propunere de rezoluţie: RC-B6-0166/2009 (Rolul culturii)

 
  
MPphoto
 
 

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea rezoluţiei comune referitoare la rolul culturii în dezvoltarea regiunilor europene, deoarece cred că UE trebuie să susţină mai puternic proiectele culturale.

Consider că strategiile de dezvoltare regională şi locală care încorporează cultura, creativitatea şi artele contribuie în mare măsură la îmbunătăţirea calităţii vieţii în regiunile şi oraşele europene prin favorizarea diversităţii culturale, a democraţiei, a participării şi a dialogului intercultural.

Rezoluţia invită Comisia să prezinte Cartea Verde conţinând o serie de măsuri în domeniul activităţilor culturale contemporane care să vizeze consolidarea dezvoltării în regiunile europene.

Consider că spiritul cultural al Europei este un mijloc important de apropiere între europeni într-o manieră plină de respect faţă de identităţile lor culturale şi lingvistice diferite. Culturile din Europa reprezintă factori strategici în dezvoltarea Europei la nivel local, regional şi naţional, precum şi la nivelul instituţiilor UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV)Cultura este un domeniu politic care ţine de responsabilitatea politică a fiecărui stat membru. Această rezoluţie abordează chestiuni care nu se încadrează în sfera de competenţă a Uniunii Europene. Având în vedere faptul că luăm principiul subsidiarităţii în serios, suntem de părere că ar trebui desfiinţată Comisia parlamentară pentru cultură şi educaţie.

Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Zita Pleštinská (PPE-DE), în scris. (SK) Cultura reprezintă un element important al dezvoltării durabile a regiunilor europene şi, de aceea, planurile de dezvoltare ale regiunilor trebuie să includă o dimensiune culturală. O strategie care să includă cultura, creativitatea şi arta va contribui enorm la îmbunătăţirea calităţii vieţii pentru locuitorii oraşelor şi ai zonelor rurale.

Pe teritoriul relativ restrâns al Slovaciei, ţara din care vin, avem diverse regiuni culturale, cu propriile diferenţe interne. Tradiţiile culturale care s-au dezvoltat aici de-a lungul secolelor cuprind o varietate neobişnuită de forme, tipuri şi variante de folclor.

De exemplu, în regiunea mea din nord-estul Slovaciei, Stará Ľubovňa, veţi întâlni cultura slovacă, germană, ruteană, gorală şi romă. Toate satele organizează anual festivaluri culturale, atrăgând un număr mare de vizitatori către regiunea noastră. Parteneriatul dintre regiunile europene este consolidat printr-o varietate de costume, cântece şi dansuri. Proiectele culturale iau naştere la iniţiativa organizaţiilor voluntare şi merită atenţia şi, mai ales, sprijinul Comisiei Europene. Este păcat că finanţarea proiectelor culturale este redusă an de an, ceea ce face ca autorităţilor locale să le fie foarte greu să susţină aceste tradiţii culturale remarcabile şi unice.

Sunt convinsă de faptul că Comisia ar trebui să propună Cartea Verde cu o serie de măsuri potenţiale în vederea susţinerii activităţilor culturale menite să consolideze dezvoltarea culturală a regiunilor europene şi, din acest motiv, am votat în favoarea rezoluţiei privind rolul culturii în dezvoltarea regiunilor europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Am votat împotriva acestei propuneri de rezoluţie privind rolul culturii în dezvoltarea regiunilor europene.

Deşi înţeleg că iniţiativele propuse au drept obiectiv admirabil promovarea dezvoltării regionale şi locale în UE, nu cred că acestea sunt suficiente pentru a garanta atingerea acestui scop. În special, mă îndoiesc că aceste iniţiative vor fi eficiente în promovarea identităţilor lingvistice şi culturale, având în vedere că ele nu sunt susţinute de iniţiative şi politici suplimentare mai cuprinzătoare.

 
  
  

– Raport: Janusz Onyszkiewicz (A6-0140/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris. − Rusia reprezintă în continuare un partener strategic important al UE. Avem interese comune, cum ar fi combaterea proliferării nucleare şi stabilirea păcii în Orientul Mijlociu. Rusia joacă, de asemenea, un rol diplomatic important, nu numai ca membru permanent al Consiliului de securitate al ONU, dar şi ca o influenţă majoră asupra Iranului. Avem, prin urmare, nevoie de ajutorul Rusiei pentru a convinge Iranul să nu creeze bomba nucleară.

Există, cu toate acestea, şi motive de îngrijorare legate de relaţia pe care o avem cu Rusia: iar dacă avem interese comune, nu înseamnă că avem şi valori comune. Statutul democraţiei şi statul de drept sunt în continuare problematice în Rusia. Libertatea presei nu se află nici ea la standardele pe care ni le-am dori.

Parteneriatul nostru cu Rusia trebui să fie aşadar puternic şi durabil, dar nu necondiţionat. În special, Rusia trebuie să ştie că nu vom tolera anexarea şi recunoaşterea teritoriilor georgiene suverane peste care a pus stăpânire în timpul războiului din vara trecută.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. (FR) Există o singură naţiune care nu găseşte niciodată aprobare în ochii acestui Parlament, care de obicei se grăbeşte să aprobe orice acord economic, comercial sau de cooperare cu Cuba, cu dictatura comunistă a Chinei sau chiar cu Turcia prim-ministrului Erdogan.

Majoritatea din acest Parlament, care a salutat cu entuziasm declaraţia unilaterală de independenţă a Kosovo-ului, în ciuda faptului că acesta este leagănul istoric al naţiunii sârbe, culege acum fructele amare ale politicii sale, având drept rezultat independenţa susţinută de Rusia a Abhaziei şi Osetiei.

În plus, cum poate Rusia să fie învinovăţită pentru neînţelegerile privind aspectele legate de securitate, când extinderea până la graniţele sale a NATO este, în mod natural, văzută de ruşi ca o provocare şi o ameninţare?

Desigur, dificultăţi rămân. Rusia aparţine însă, din punct de vedere cultural, spiritual şi geografic, Europei, spre deosebire de Turcia. Trebuie să avem legături privilegiate în primul şi în primul rând cu Rusia.

 
  
MPphoto
 
 

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris.(PT) Rezoluţia care tocmai a fost adoptată clarifică scopurile şi obiectivele majorităţii acestui Parlament cu privire la relaţiile UE-Rusia. Aceasta doreşte ca aceste relaţii să fie „bazate pe principiile pieţelor liberalizate şi deschise şi pe reciprocitatea drepturilor de investiţie între parteneri şi, prin urmare, solicită ca, în schimbul legăturilor economice apropiate şi avantajoase, guvernul rus să garanteze drepturile de proprietate ale investitorilor străini”.

Cu alte cuvinte, intenţia este de a obliga Rusia să ofere enorma bogăţie naturală, de exemplu gazele naturale şi petrolul, de a-i condiţiona acesteia capacitatea de producţie şi a-i pune forţa de muncă la dispoziţie, în interesul marilor puteri şi a marilor companii ale UE, care doresc să aibă acces la resursele care ar trebui să-i aparţină poporului rus.

Rezoluţia direcţionează întreaga presiune asupra Rusiei, dar nu există nici măcar o referire la extinderea NATO către est şi la noul sistem antirachetă al Statelor Unite în Europa.

În ceea ce ne priveşte, respingem un astfel de tip de relaţie. Solicităm stabilirea relaţiilor echitabile şi respectul reciproc între două părţi, bazat pe interesele popoarelor lor, şi pentru respectul principiului non-intervenţiei, al dezarmării şi al retragerii.

 
  
MPphoto
 
 

  Carl Lang (NI), în scris. (FR) Spre deosebire de Turcia, Rusia face parte din sfera geografică, culturală şi spirituală, prin urmare din civilizaţia Europei. Ar trebui aşadar să fie un partener strategic ideal în multe domenii, în special în cel energetic. Este totuşi o naţiune soră pe care ar trebui să o susţinem şi nu să o criticăm la nesfârşit, aşa cum o fac mulţi ultra-europeni de dreapta, mai ales în acest raport, care numeşte salvarea minorităţilor vorbitoare de limba rusă din Georgia „un contraatac disproporţionat” care „pune sub semnul întrebării disponibilitatea Rusiei de a construi, împreună cu UE, un spaţiu comun de securitate în Europa”.

Ultra-europenii care sunt mereu pregătiţi să se alinieze cu Statele Unite şi războiul acestora în Irak, nu au ce să-i înveţe pe ruşi. În urmă cu zece ani, aceeaşi ultra-europeni care luptau pentru drepturile omului, nu au ezitat să susţină NATO în incredibilul act de agresiune împotriva Serbiei.

Solicităm construirea unei noi Europe, o Europă liberă, de naţiuni suverane, care va stabili relaţii privilegiate cu Rusia.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Am votat împotriva raportului dlui Onyszkiewicz care conţine o propunere pentru o recomandare a Parlamentului European către Consiliu, privind noul acord Rusia-UE.

Nu sunt de fapt de acord cu raportorul în legătură cu recomandările făcute Consiliului şi Comisiei în vederea continuării negocierilor cu Rusia, deoarece nu cred că acestea sunt suficiente pentru a garanta un acord echitabil care să respecte drepturile şi prerogativele Uniunii Europene şi care să poată promova dezvoltarea unor bune relaţii între actorii relevanţi. Prin urmare, cred că ambele părţi trebuie să depună mai multe eforturi pentru atingerea acestui obiectiv.

 
  
MPphoto
 
 

  Charles Tannock (PPE-DE), în scris. − Rusia trebuie să se hotărască: aspiră sau nu la valorile comune ale UE? Există multe domenii ale acordului cu Rusia, care, în orice caz, este partenerul nostru strategic. Recunoaştem pericolul comun al proliferării nucleare, mai ales din partea Iranului. Avem nevoie de susţinerea Rusiei ca parte a Cvartetului pentru a ajunge la o rezolvare paşnică a conflictului din Orientul Mijlociu, împreună cu noul prim-ministru al Israelului şi cu noul preşedinte al SUA. Cu toate acestea, nu-i putem permite Rusiei să-şi intimideze vecinii şi să-şi folosească resursele de hidrocarburi drept armă diplomatică. În mod similar, nu-i putem permite Rusiei să se comporte, pur şi simplu, ca şi cum războiul din Georgia de anul trecut nu ar fi avut loc. Anexarea teritoriului georgian suveran nu poate fi ignorată, nici de Rusia, nici de UE. În cele din urmă, Rusia trebuie să-şi respecte angajamentele obligatorii cu OSCE/Consiliul Europei de a susţine drepturile omului, democraţia şi statul de drept.

 
  
  

– Raport: Frédérique Ries (A6-0089/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  John Attard-Montalto (PSE), în scris. − Profit de această ocazie pentru a susţine în totalitate acest raport care este propus pentru a îmbunătăţi protecţia sănătăţii cetăţenilor UE, dar aş dori să profit de această ocazie pentru a preciza, în acelaşi timp că, în Malta şi Gozo, anumite domenii ale sistemului de bază al sănătăţii sunt foarte dezorganizate. Listele de aşteptare din Malta şi Gozo pentru persoanele care necesită teste medicale şi intervenţii chirurgicale sunt de necrezut. 2% din populaţie se află pe lista de aşteptare pentru o operaţie de cataractă.

Povestea listelor de aşteptare este unul din numeroasele exemple pe care îmi bazez afirmaţia. Alt exemplu ar fi lipsa paturilor în ceea ce ar trebui să fie un spital de ultimă oră care a costat aproape un miliard de euro.

 
  
MPphoto
 
 

  Liam Aylward (UEN), în scris. − Am votat pentru acest raport în primul rând pentru că încurajează Comisia să utilizeze informaţii ştiinţifice actuale pentru a-i proteja pe cetăţenii UE de potenţialele riscuri ale câmpurilor electromagnetice (CEM). Recomandarea din 1999 solicită o actualizare la fiecare 5 ani după publicarea acesteia, care să ia în considerare cercetările în curs. Nu s-a făcut nicio actualizare. Am solicitat în scrisoarea din 2008, adresată comisarului Kyprianou, ca recomandarea iniţială să fie revizuită, având în vedere că, în acel moment, se întârziase deja cu patru ani cu reviziile, şi, cu toate acestea, nu s-a făcut nicio actualizare.

De la această recomandare, am văzut o schimbare şi o evoluţie în cercetările ştiinţifice, precum şi progrese tehnologice semnificative care utilizează CEM, precum WiFi sau bluetooth. Datorită schimbărilor constante din acest domeniu, trebuie să reevaluăm reglementările prin care se asigură protecţia cetăţenilor noştri.

Un sondaj european din 2007 arată că majoritatea cetăţenilor UE consideră că autorităţile publice nu i-au informat suficient de bine cu privire la modalităţile de a se proteja de CEM. UE trebuie să preia un rol mai puternic de lider în colectarea rezultatelor din cercetare referitoare la posibilele daune cauzate de CEM şi să recomande adoptarea de orientări pentru cetăţenii săi. Susţin continuarea cercetărilor cu privire la efectele expunerii la CEM asupra sănătăţii publice şi sper ca recomandarea din 1999 să fie revizuită şi actualizată.

 
  
MPphoto
 
 

  Proinsias De Rossa (PSE), în scris. − Susţin acest raport care solicită Comisiei să rămână vigilentă şi să revizuiască baza ştiinţifică şi caracterul adecvat al limitelor CEM, cu ajutorul Comitetului ştiinţific pentru riscuri sanitare emergente şi noi (CSRSEN). Astfel, consumatorii pot beneficia în continuare de un nivel ridicat de protecţie, fără să afecteze funcţionarea şi dezvoltarea tehnologiilor wireless (fără fir).

Câmpurile electromagnetice (CEM) îi privesc în mod direct pe cetăţenii UE: Un sondaj Eurobarometru special privind CEM a indicat că europenii au opinii diferite în ceea ce priveşte preocuparea lor faţă de potenţialele riscuri asupra sănătăţii ale CEM: 14% nu sunt deloc îngrijoraţi, 35% nu sunt foarte îngrijoraţi, 35% sunt destul de îngrijoraţi, iar 13% sunt foarte îngrijoraţi. În anii recenţi, s-au publicat o serie de studii pe această temă, însă niciunul dintre ele nu a adus dovezi reale privind posibilele efecte asupra sănătăţii umane ale CEM emise de tehnologia wireless.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris.(PT) Am votat pentru rezoluţia privind problemele de sănătate asociate cu câmpurile electromagnetice, deoarece aceasta este o problemă care afectează în mod direct întreg publicul european, care este expus câmpurilor electromagnetice atât acasă, cât şi la locul de muncă.

Expunerea la sursele CEM create de om a crescut substanţial în ultimii ani, lucru cauzat în mare parte de cererea în creştere de electricitate şi de tehnologii wireless din ce în ce mai specializate. Din acest motiv, cred că este extrem de important să garantăm tuturor consumatorilor un nivel înalt de protecţie, fără a afecta însă funcţionarea reţelelor de telefonie mobilă şi dezvoltarea noilor tehnologii wireless.

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Goebbels (PSE), în scris. (FR) Am votat împotriva raportului din proprie iniţiativă al dnei Ries. Este tipul de raport absolut inutil după care anumiţi deputaţi se dau în vânt, aceeaşi anumiţi deputaţi care au o plăcere deosebită să pună în aplicare „principiul precauţiei”, vrând-nevrând, şi care fac un mare circ în legătură cu cele mai mici „griji” ale publicului. În timp ce speranţa de viaţă a europenilor creşte an de an, orice studiu nou al posibilelor efecte ale câmpurilor magnetice, care prezintă întrebări ce încă nu au un răspuns, are un efect absolut exagerat. Pe de altă parte, zeci de studii ale academiilor ştiinţifice şi ale altor instituţii competente care au descoperit că nu există niciun risc real, sunt ignorate în mod sistematic. Tot ceea ce este exagerat este nesemnificativ.

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Grossetête (PPE-DE), în scris. (FR) Am votat în favoarea raportului dnei Ries privind problemele de sănătate asociate cu câmpurile electromagnetice.

Este esenţial să garantăm un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, în special a copiilor, fără să afectăm funcţionarea reţelelor de telefonie mobilă. Chiar dacă nu există dovezi ştiinţifice conform cărora utilizarea telefoanelor mobile ar prezenta un risc la adresa sănătăţii, această ipoteză nu poate fi exclusă definitiv, astfel încât acest aspect trebuie inclus în cadrul principiului precauţiei. Este importantă actualizarea, în mod regulat, a valorilor-limită ale expunerii la CEM.

Există o nevoie urgentă, în cele din urmă, de a avea mai multe informaţii disponibile cu privire la efectele undelor electromagnetice şi de a stabili un sistem unic de autorizare a instalaţiei de antene şi comutatoare, după cum se subliniază în raport.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (PSE), în scris. − Susţin acest raport care încurajează continuarea cercetărilor cu privire la câmpurile electromagnetice emise de echipamente, precum radio-uri, televizoare, cuptoare cu microunde, telefoane mobile şi linii electrice de înaltă tensiune. Raportul recomandă ca şcolile, creşele, azilurile de bătrâni şi spitalele să fie ţinute departe de antenele de telefonie mobilă sau de liniile electrice de înaltă tensiune, la o anume distanţă stabilită prin criterii ştiinţifice.

 
  
MPphoto
 
 

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris. (EL) Propunerea de rezoluţie privind problemele de sănătate asociate cu câmpurile electromagnetice este o încercare de a gestiona repercusiunile şi de a-i ascunde pe cei responsabili, pentru a nu afecta acţiunile şi profitabilitatea monopolurilor, iar nu de a preveni şi de a proteja. Conştientizarea şi grijile din ce în ce mai puternice la nivel local cu privire la companiile de electricitate şi telecomunicaţii şi la producătorii de aparatură electrică şi electronică – surse principale de pericol – solicită cercetări cu rezultate clare, având în vedere că responsabilitatea pentru această aparatură le aparţine companiilor, care sunt interesate de vânzarea produselor şi serviciilor lor şi, prin urmare, nu de demonstrarea consecinţelor negative ale câmpurilor electromagnetice.

Pentru a aborda această problemă gravă, care poate fi un pericol pentru sănătatea publică, se solicită studii guvernamentale detaliate în domeniul bolilor degenerative, cum ar fi neoplasmul cerebral, precum şi al efectelor radiaţiei electromagnetice în general asupra homeostazei organismului uman etc.

Este nevoie de o luptă coordonată a lucrătorilor, astfel încât, pe baza principiilor de prevenire, limitele de expunere şi expunerea propriu-zisă la câmpurile electromagnetice să poată fi reduse.

Nu poate exista o protecţie fundamentală şi eficientă a sănătăţii şi siguranţei lucrătorilor în cadrul UE, care susţine profitabilitatea şi competitivitatea capitalurilor, subminând sănătatea publică.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Am votat pentru raportul dnei Ries privind problemele de sănătate asociate cu câmpurile electromagnetice.

Sunt de acord cu dna raportor în privinţa necesităţii de a lua atent în considerare problema impactului aparatelor electromagnetice asupra sănătăţii publice prin promovarea studiilor şi a cercetărilor relevante care pot aduce rezultate mai precise şi mai clare cu privire la acest subiect, care este se află în centrul dezbaterilor.

Prin urmare, sunt de acord cu faptul că aceasta solicită Comisiei să adopte o politică clară privind undele electromagnetice, deşi sunt conştient de competenţele exclusive ale statelor membre în anumite domenii, cum ar fi undele asociate cu telefoanele mobile.

 
  
  

– Raport: Pál Schmitt (A6-0124/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Charlotte Cederschiöld şi Gunnar Hökmark (PPE-DE), în scris (SV) Astăzi, am votat pentru raportul din proprie iniţiativă al dlui Schmitt care vizează şcoli mai bune: un program de cooperare europeană (A6-0124/2009). Raportul face referire la multe provocări majore cu care se confruntă şcolile europene şi conţine o serie de recomandări bune. De exemplu, recomandarea conform căreia studenţii din şcoli sau din universităţi ar trebui să fie mai bine pregătiţi pentru o piaţă flexibilă a forţei de muncă, în care nevoile angajatorilor sunt în continuă schimbare.

Cu toate acestea, obiectăm faţă de un singur alineat din raport care atribuie violenţa crescută din şcoli unor factori, precum diferenţe din ce în ce mai mari de clasă şi creşterea diversităţii culturale în statele membre ale UE. Creşterea violenţei în şcoli este o problemă socială gravă, cu multe cauze complicate, care nu ar trebui minimalizate prin explicaţii simpliste privind cauza acesteia.

 
  
MPphoto
 
 

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea raportului care vizează „şcoli mai bune: un program de cooperare europeană”.

Consider că UE trebuie să susţină modernizarea şi îmbunătăţirea programelor şcolare, astfel încât acestea să reflecte cerinţele actuale ale pieţei muncii, realităţile sociale, economice, culturale şi tehnice actuale.

Apreciez că şcoala trebuie să urmărească îmbunătăţirea capacităţii de angajare, dar totodată să le ofere tinerilor şansa de a-şi dezvolta aptitudinile lor personale. Trebuie să avem în vedere şi necesitatea ca tinerii să poată dobândi competenţe democratice de bază.

 
  
MPphoto
 
 

  Marie-Hélène Descamps (PPE-DE), în scris. (FR) Şcolarizarea reprezintă o chestiune fundamentală pe care ar trebui să o reafirmăm astăzi. Raportul intitulat „Şcoli mai bune: un program de cooperare europeană”, pe care l-am susţinut pe deplin, face parte din acest obiectiv. Acesta insistă, în mod special, asupra necesităţii de a garanta accesul egal al tuturor cetăţenilor europeni la educaţie de înaltă calitate care să le permită dobândirea de competenţe şi cunoştinţe solide. Raportul solicită, în plus, o mai puternică susţinere financiară a instituţiilor aflate în dificultate. În afara cunoştinţelor de bază, rezoluţia subliniază importanţa învăţării încă din primii ani a limbilor străine şi a posibilităţii de a beneficia, în mod similar, de o educaţie artistică, culturală şi fizică esenţială dezvoltării personale. Aceasta recomandă, în plus, mai multă mobilitate şi schimburi de experienţă în mediul şcolar, menţionând, în acest context, programul excelent Comenius şi atrăgând atenţia asupra necesităţii ca acesta să devină mai vizibil şi mai accesibil. În ultimul rând, respectând în mod strict principiul subsidiarităţii, rezoluţia încurajează introducerea programelor şcolare modernizate care să ţină seama de tehnologiile în schimbare şi de posibilităţile pe care acestea le oferă.

 
  
MPphoto
 
 

  Lena Ek (ALDE), în scris. (SV) „Statele membre sunt responsabile pentru organizarea, conţinutul şi reforma educaţiei şcolare”. Acest lucru apare în primul alineat al raportului din proprie iniţiativă al dlui Schmitt privind şcolile mai bune. Până aici sunt de acord. Rolul UE este de a facilita diverse schimburi de experienţă şcolare şi de a extinde mobilitatea studenţilor şi aceasta nu ar trebui să se implice în alte chestiuni legate de şcoală. Din păcate, rezoluţia dlui Schmitt nu se ţine de promisiunea făcută în alineatul introductiv. Aceasta trece imediat la modul în care şcolile ar trebui finanţate şi evaluate, la ce fel de programă ar trebui să adopte etc. Exact genul de lucruri de care UE nu ar trebui să se ocupe şi exact genul de lucruri care ar trebui să se afle în mâinile statelor membre înseşi. Votez în favoarea unei Uniuni Europene mai reduse, dar mai concentrată. Prin urmare, am votat atât împotriva raportului din proprie iniţiativă, cât şi împotriva rezoluţiei alternative.

 
  
MPphoto
 
 

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. (SV) Proiectul de declaraţie conţine o serie de idei bune, dar şcolile reprezintă un domeniu politic care ar trebui să ţină de responsabilitatea politică a fiecărui stat membru în parte. Această rezoluţie vizează, prin urmare, chestiuni care se află în afara sferei de competenţă a UE. Având în vedere că luăm în serios principiul subsidiarităţii, suntem de părere că Parlamentul ar trebui să voteze împotriva acestui raport şi că Comisia parlamentară pentru cultură şi educaţie ar trebui desfiinţată.

Este de la sine înţeles că am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Grech (PSE), în scris. − În principiu, suntem în favoarea acestui raport, însă, cu toate acestea, anumite clauze (de exemplu introducerea în programa şcolară a orelor pentru imigranţi în limba lor maternă) nu reflectă realităţile anumitor state membre, în special în ceea ce priveşte afluxul de imigranţi, capacităţile financiare şi administrative, mărimea populaţiei ţării şi mulţi alţi factori,

 
  
MPphoto
 
 

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. − Am votat pentru raportul Schmitt cu privire la şcoli mai bune. Raportul menţionează că dispoziţia privind educaţia şcolară este o competenţă a statelor membre şi cred că este corect să acordăm sistemelor educaţionale ale fiecărei naţiuni în parte autonomie şi respect. Totuşi, experienţa educaţională a copiilor din UE poate fi susţinută numai prin intermediul unei cooperări europene mai puternice, iar sistemele educaţionale de pe acest continent trebuie să se adapteze, pentru a ţine pasul cu provocările moderne.

 
  
MPphoto
 
 

  Lívia Járóka (PPE-DE), în scris. (HU) Aş dori să-l felicit pe colegul meu, Pál Schmitt, pentru acest raport care vizează şcoli mai bune: un program de cooperare europeană, care subliniază, în mod just, faptul că modelele inclusive de educaţie promovează integrarea grupurilor dezavantajate de elevi şi de studenţi cu nevoi educaţionale speciale. În plus, raportul solicită statelor membre să întărească accesul acestor elevi la o educaţie la cele mai înalte standarde.

În Europa, copiii romi suferă de cele mai mari dezavantaje educaţionale: aproape un sfert dintre elevii romi ai claselor primare sunt în clase segregate, în timp ce majoritatea elevilor care sunt forţaţi, fără ca acest lucru să fie necesar, să se mute la şcoli speciale, sunt de origine romă. 82% dintre romi au absolvit numai şcoala primară sau un nivel mai scăzut de educaţie, iar numai 3.1% au acces la un nivel de educaţie care să corespundă nivelului mediu al majorităţii populaţiei. Totuşi, creşterea nivelului educaţional al copiilor romi este o investiţie profitabilă din punctul de vedere al economiei naţionale, având în vedere că cheltuielile necesare pentru ca un copil rom să absolve ciclul secundar se rambursează complet prin contribuţiile de mai târziu ale acestuia la bugetul de stat. Creşterea şanselor lor pe piaţa muncii, rezultate dintr-o educaţie mai bună, înseamnă că ei vor fi capabili să contribuie din ce în ce mai mult la societate, în loc să depindă de asigurările sociale. Creşterea taxelor plătite şi descreşterea beneficiilor obţinute vor reprezenta, împreună, un câştig net pentru buget.

 
  
MPphoto
 
 

  Stavros Lambrinidis (PSE), în scris. (EL) Grupul PASOK a votat în favoarea propunerii alternative de rezoluţie a raportului Schmitt privind şcolile mai bune în UE, care a reuşit să elimine doar referirea la educaţia copiilor imigranţilor „legali” şi care conţinea şi alte îmbunătăţiri. În acelaşi timp, doreşte să clarifice că nu este de acord cu alineatul 15 al textului şi cu legătura pe care o face acesta între toate nivelurile educaţiei şi „flexibilitatea” pieţei forţei de muncă pe baza solicitărilor angajatorilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Zdzisław Zbigniew Podkański (UEN), în scris. (PL) Raportul din proprie iniţiativă al dlui Schmitt privind un program de cooperare europeană pentru şcoli europene încearcă să sublinieze provocările şi pericolele comune cu care se confruntă sistemele de învăţământ din statele membre. În multe privinţe are dreptate. Această diagnoză comună este necesară, chiar şi numai din cauza migraţiei puternice care are loc în cadrul Comunităţii.

Raportul merită să fie susţinut, dar nu putem să nu ne întrebăm dacă valorile comune pe care raportorul le consideră drept fundamentul reformei educaţionale nu elimină toţi factorii care au modelat Europa de-a lungul secolelor. Paragraful 17 se referă la dezvoltarea completă şi cu mai multe faţete a individului, cultivând respectul pentru drepturile omului şi dreptatea socială, învăţarea pe toată durata vieţii în scopul dezvoltării personale şi al progresului profesional, protecţia mediului şi bunăstarea personală şi colectivă. Aceste valori sunt de dorit, însă lipsesc câteva detalii – mă gândesc la faptul că acele valori comune au o sursă, iar acea sursă este reprezentată de rădăcinile creştine ale Europei.

Pe scurt, consider că unitatea în spiritul Creştinătăţii reprezintă, probabil, singura legătură rodnică şi de durată. Aceasta este un fundament solid. Desigur, lipsa acestei menţiuni este un punct slab nu numai al acestui raport, dar şi al întregii legislaţii comunitare. Acest lucru creează dubii cu privire la direcţia acestor schimbări. Astăzi spunem „da” valorilor bune, însă ne întrebăm, în acelaşi timp, care vor fi aceste valori mâine.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris. (IT) Am votat împotriva raportului dlui Schmitt referitor la şcoli mai bune: un program de cooperare europeană.

Deşi sunt, în principiu, de acord cu obiectivele generale ale raportului şi cu faptul că sistemele europene educaţionale trebuie revizuite pentru a li se îmbunătăţi calitatea, nu cred că acest raport identifică soluţiile eficiente în promovarea unei reale îmbunătăţiri în calitatea predării şi în prerogativele şcolii, ca spaţiu al comunicării şi socializării.

 
  
MPphoto
 
 

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. (PL) Educaţia reprezintă, în mod clar, un subiect deosebit de important şi ar trebui să-i acordăm mai multă atenţie. O atenţie specială ar trebui acordată primei etape a educaţiei, educaţiei pre-primare. Trebuie să avem grijă să creăm un climat social bun şi condiţii în care copiii şi tinerii se pot dezvolta. Educaţia tinerilor este viitorul nostru, viitorul întregii Uniuni Europene. Ar trebui să încercăm în mod constant să îmbunătăţim condiţiile de învăţare şi să creăm oportunităţi egale pentru copii şi tineri. Nu ar trebui, de asemenea, să uităm de persoanele dezavantajate, de minorităţile naţionale şi de străini.

Formarea continuă a profesorilor şi introducerea metodelor moderne de predare sunt factori extrem de importanţi. Ar trebui să îmbunătăţim remunerarea profesorilor şi să accentuăm importanţa acestei profesii.

Cred că este important să le acordăm atenţie şi tinerilor care vor să studieze în alte state membre ale Uniunii Europene. Locul şi, cu atât mai puţin, nivelul educaţiei tinerilor nu ar trebui să fie determinat de situaţia financiară a acestora.

Susţin raportul Schmitt şi sunt în totalitate de acord cu faptul că educaţia tinerilor, în fiecare etapă a procesului, prezintă o importanţă enormă.

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate