Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 22 aprilie 2009 - Strasbourg

7. Explicaţii privind votul

Explicaţii orale privind votul

- Calendarul sesiunilor Parlamentului European - 2010

  David Sumberg (PPE-DE). - Dle preşedinte, aţi putea crede că, datorită faptului că părăsesc Parlamentul în iulie, ar trebui să nu am opinii cu privire la programul Parlamentului în 2010. Dar i-aş dezamăgi pe cei care m-au trimis aici pentru ultimii zece ani dacă nu aş folosi această ocazie să protestez împotriva faptului că şedinţele Parlamentului au loc la Strasbourg. Este o risipă scandaloasă a resurselor contribuabililor. Nu există motive pentru aceasta: există o clădire a Parlamentului adecvată la Bruxelles. Când menţionez acest lucru persoanelor din Regatul Unit – cheltuiala şi dificultăţile prin care trece oricine pentru a veni aici – acestea sunt absolut uimite, în special într-o perioadă de criză economică, că trebuie să urmăm acest obicei. A venit timpul să punem capăt farsei de la Strasbourg, pentru a ne asigura că Parlamentul funcţionează numai la Bruxelles şi să contribuim în mod real la economisirea banilor publici pentru a-i cheltui pentru cauze mai bune.

PREZIDEAZĂ: DL. COCILOVO
Vicepreşedinte

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE). - Dle preşedinte, în fiecare an la Conferinţa preşedinţilor se prezintă noi amendamente prin care se urmăreşte ca noi să stăm la Strasbourg mai mult decât ar trebui. De fapt, noi petrecem la Strasbourg mai mult decât realizează cei de acolo, deoarece doar pentru a ajunge acolo este nevoie de o zi de călătorie pentru aproape toată lumea. Nu ar trebui să fim nevoiţi să venim la Strasbourg deloc.

Singurul drept suplimentar pe care aş dori să îl aibă Parlamentul este acela de a alege unde să se întrunească. Colegul meu, dl Posselt, recunoaşte că politicienii care locuiesc în apropiere au un oarecare avantaj local. Însă nu tuturor ne este uşor să facem naveta din Germania. Este nevoie de mai mult de o zi pentru a aduce alegători aici - persoane care vor să viziteze şi să vadă cum funcţionează Parlamentul. În Bruxelles există condiţii foarte bune. Nu ar trebui să votăm pentru a prelungi perioada de timp petrecută la Strasbourg, ci pentru a o elimina.

- Raport: Mairead McGuinness (A6-0232/2009)

  Daniel Hannan (NI). - Dle preşedinte, vreau să mă refer la o singură problemă, şi anume la saga scandaloasă a legilor de expropriere din Spania, care a fost prezentată Comisie pentru petiţii, în ultimii şase ani, într-o formă sau alta. Toţi cei din Parlament, indiferent de naţionalitate, au alegători care suferă de abuzuri cauzate de legea de urbanizare din zona de coastă a Spaniei, aşa cum suferă şi sute de cetăţeni spanioli.

Încercările de a aduce acest subiect spre analiză în Parlament au fost ruşinos împiedicate de o serie de deputaţi spanioli din ambele partide, şi fac apel în special la colegii mei din Partidul Popular Spaniol, pentru a le reaminti importanţa pe care o are sanctitatea proprietăţii. Ei, mai mult decât oricine, ar trebui să înţeleagă - cunoscându-le istoria şi ştiind ce s-a întâmplat în timpul celei de-a doua Republici, atunci când proprietatea nu era sigură - cât este de important pentru oameni să simtă că drepturile de proprietate nu le vor fi violate prin abuzul statului.

- Raport: Anna Záborská (A6-0198/2009)

  Hannu Takkula (ALDE). - (FI) Dle preşedinte, în primul rând vreau să spun că raportul dnei Záborská reprezintă abordarea potrivită. Este foarte important să implementăm egalitatea în rândul diferitelor roluri ale Parlamentului, fie că e vorba de comisii sau delegaţii.

De asemenea, este foarte important ca atunci când se redactează listele cu candidaţii la alegerile europene, acestea să poată conţine un număr de femei egal cu cel al bărbaţilor.

Avem nevoie unii de alţii şi sper că lucrurile vor evolua astfel încât, într-o zi, genul să nu mai fie la fel de important ca abilităţile sau experienţa. Este foarte important ca atunci când Parlamentul ia decizii, din comisii să facă parte persoane capabile şi experimentate - atât bărbaţi, cât şi femei. Astfel, toată lumea va avea o viziune comună şi clară a modului în care ne putem îndrepta către un viitor mai bun şi o Europă mai bună, prin intermediul cunoştinţelor şi al abilităţilor.

- Raport: Eluned Morgan (A6-0216/2009)

  Daniel Hannan (NI). - Dle preşedinte, se pot face reduceri uriaşe prin crearea unei reţele electrice europene comune. În orice moment, undeva în Europa se înregistrează un surplus de electricitate, iar eliminarea barierelor naţionale va reduce considerabil dependenţa noastră faţă de resurse energetice importate. Din păcate însă, în seriile de rapoarte votate astăzi nu am votat şi pentru acest model de integrare - o piaţă liberă, descentralizată, organică. În schimb, continuăm să ne îndreptăm către armonizare, preţuri fixe, protecţie, către o poziţie comună pentru negocierea cu Rusia şi alte state terţe. În Uniunea Europeană există o diferenţă ideologică elementară între o piaţă liberă, bazată pe recunoaşterea reciprocă a produselor, şi una armonizată, bazată pe reducerea posibilităţilor de alegere ale consumatorilor, protejarea producătorilor şi reglementarea autorităţii.

Cred că pentru o ţară ca Marea Britanie există o serie de pericole. Până acum doi ani, noi am fost singurul producător de energie al UE. Chiar şi acum ne aflăm într-un oarecare echilibru. O politică energetică comună ar putea reprezenta pentru noi ceea ce a reprezentat politica comună pentru pescuit, una în care suntem singura ţară care contribuie semnificativ la un bun comun ce va fi apoi folosit în mod egal de ceilalţi.

  Syed Kamall (PPE-DE). - Dle preşedinte, înainte de a merge mai departe, aş vrea doar să aduc un omagiu raportorului, dna Morgan. Ştiu că urmează să plece şi, deşi nu am avut întotdeauna acelaşi punct de vedere, cred că toată lumea va fi de acord cu faptul că a muncit foarte mult la acest raport.

Ştim cu toţii, uitându-ne la istoricul liberalizării în UE, că liberalizarea telecomunicaţiilor a fost un adevărat succes, oferindu-le consumatorilor din UE mai multe variante, preţuri mai mici şi servicii mai bune. Este păcat că piaţa serviciilor poştale şi cea energetică, în special, au rămas în urmă din acest punct de vedere. S-au făcut, desigur, câţiva paşi în direcţia bună, însă mai trebuie încă rezolvate problemele separării reţelei şi a accesului la alte pieţe.

Nu este corect ca anumite pieţe, aşa cum este cea din Marea Britanie, să fie deschise concurenţei, prin urmare companii din Germania şi Franţa să aibă acces pe această piaţa, în timp ce companiile din Marea Britanie şi alte ţări să nu poată intra pe pieţele acestora. Gata cu protecţionismul. E timpul să avem mai multă încredere în piaţă.

- Raport: Ivo Belet (A6-0218/2009)

  Hannu Takkula (ALDE). - (FI) Dle preşedinte, aş vrea mai întâi de toate să spun că raportul dlui Belet este excelent. Este foarte important să ne asigurăm că folosim energia într-un mod ecologic, că facem economie de energie şi acţionăm eficient din toate punctele de vedere - în domeniul transportului, şi nu numai.

Şi în cazul pneurilor ar trebui să avem acelaşi obiectiv. Acest raport specific se referă la transport şi pneuri, însă trebuie să ţinem cont de faptul că siguranţa este cel mai important aspect, unul ce nu trebuie niciodată compromis.

Şi aici trebuie să găsim echilibrul potrivit. Eficienţa energetică în producerea pneurilor nu trebuie să primeze în faţa siguranţei. Cu alte cuvinte, dacă vrem să garantăm eficienţa energetică şi să o sporim, în acelaşi timp trebuie să ne asigurăm că siguranţa nu este compromisă în nici un fel, deoarece pe autostrăzi, drumuri mici, şi de altfel peste tot, siguranţa trebuie să fie o prioritate şi obiectivul principal avut în vedere atunci când se dezvoltă transporturile în Europa.

- Raport: Adina-Ioana Vălean (A6-0138/2009)

  Hannu Takkula (ALDE). - (FI) Dle preşedinte, doresc să încep prin a-i mulţumi raportorului, dna Vălean, pentru raportul său excelent. Este foarte important ca în viitor, în Europa, să ajungem în situaţia în care costurile telefoniei mobile pe cuprinsul Europei să se reducă şi să devină uniforme pe piaţa internă.

Acum, desigur, există problema că, atunci când mergem dintr-o ţară în alta, trebuie să achiziţionăm adesea noi abonamente, sau, dacă nu facem acest lucru, vom plăti tarife foarte mari.

În condiţiile în care există libertate de circulaţie pentru cetăţeni şi forţa de muncă şi se lucrează la crearea unui spaţiu economic comun - lucru ce ar trebui să fie operaţional la nivelul întregii Uniuni - este foarte important să creăm un sistem coerent pentru tarifele de telefonie mobilă. Acest lucru ar fi în interesul publicului.

Uniunea Europeană trebuie să acţioneze acordând prioritate intereselor publicului, şi dacă ne propunem acest lucru, putem face ca preţurile convorbirilor telefonice să scadă.

  Syed Kamall (PPE-DE). - Dle preşedinte, în calitate de raportor al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor pentru acest raport, sunt foarte mândru de munca depusă pentru introducerea unui grad mai mare de transparenţă. De mulţi ani, una din problemele majore este reprezentată de şocul facturii resimţit de o serie de consumatori atunci când se întorc acasa şi găsesc facturi mult mai mari decât cele la care se aşteptau.

Totuşi, dacă ne uităm la restul raportului, şi mai ales la capitolele despre plafoanele de preţuri, cred că trebuie să recunoaştem că, şi fără aceste reglementări, preţurile erau în scădere. Comisia recunoaşte, pe baza cifrelor de care dispune, că marea majoritate a consumatorilor nu folosesc roamingul. 70% din consumatori nu folosesc deloc serviciile de roaming în timpul unui an. Nivelul celor care utilizează frecvent roamingul este mult mai scăzut. Aşadar, ce facem noi, de fapt, este să reducem preţul convorbirilor telefonice şi al transferului de date pentru un număr mic de parlamentari europeni privilegiaţi, funcţionari ai Comisiei, jurnalişti şi oameni de afaceri europeni.

Să sperăm că, în încercarea de a-şi recupera veniturile din altă parte, companiile nu vor începe să tarifeze mai mult pentru utilizatorii casnici - în special pentru cei săraci. Să sperăm că nu îi jefuim pe săraci, făcându-i să plătească pentru apelurile telefonice mai ieftine ale bogaţilor.

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Dle preşedinte, salut raportul doamnei Vălean despre un subiect unde, pentru prima dată, competenţele Uniunii Europene sunt pe deplin aplicabile.

Trebuie să spun că, în domeniul telecomunicaţiilor, situaţia uneori este de nesuportat. Consumatorii sunt înşelaţi atunci când, folosind un telefon mobil ca acesta, pentru care li s-a spus că abonamentul include şi apeluri internaţionale, au un şoc în momentul în care descoperă valoarea facturii. Ca exemplu, uitaţi ce mi s-a întâmplat mie recent, atunci când, folosind internetul de două sau trei ori pe perioada unei zile petrecute în Italia, am primit de la operatorul francez aproape public Orange o factură în valoare de 1200 EUR, iar pentru o altă zi petrecută în apropiere de graniţa franceză, între Evian şi Geneva, o alta de 3000 EUR!

Sunt practici de neconceput, ce se apropie de jaf în plină zi şi de care se fac responsabili aceşti operatori, fără a oferi nici un pic de transparenţă consumatorilor. De aceea, regulile privind transparenţa contractelor de telefonie mobilă pe teritoriul Uniunii Europene trebuie standardizate.

  Daniel Hannan (NI). - Dle preşedinte, desigur că suntem cu toţii de acord cu tarife mai mici pentru telefonia mobilă atunci când călătorim în străinătate - numai un nebun s-ar opune acestei idei, însă aceasta este doar o parte a problemei. Atunci când în Parlament îi obligăm pe operatori să reducă tarifele de roaming, ei trebuie să găsească bani în altă parte, şi asta de obicei înseamnă creşterea tarifelor pentru cei ce nu călătoresc.

Cu alte cuvinte, vorbim de o taxă pentru cei ce nu călătoresc, în beneficiul celor care o fac. Tinerii din locuinţele sociale ale circumscripţiei mele vor trebui să plătească tarife mai mari, pentru ca un număr de oameni de afaceri, parlamentari europeni şi comisari să poată vorbi mai ieftin atunci când sunt în străinătate.

Trebuie să spun că nu am fost părţi dezinteresate. Noi toţi cei implicaţi în acest sistem de votare vom câştiga semnificativ de pe urma regulamentului pe care am tot încercat să îl introducem în acest domeniu, de-a lungul ultimului an. Dacă doriţi să aflaţi cum s-au schimbat polii de putere în Europa, trebuie doar să citiţi acest raport. „Cine, cui?” a întrebat Lenin în probabil una dintre cele mai lipsite de fond afirmaţii de filozofie politică rostite vreodată. Cine are puterea şi asupra cui o mânuieşte? Ei bine, nu prea există dubii în legătură cu cine are puterea: noi o avem - noi, funcţionarii europeni.

  Inese Vaidere (UEN). - (LV) Dle preşedinte, vă mulţumesc foarte mult pentru că mi-aţi dat cuvântul. Am votat pentru acest raport deoarece consider că ceea ce a realizat Parlamentul European în domeniul comunicaţiilor mobile este extrem de important. Îmi amintesc de primele mele zile de lucru la Bruxelles, atunci când un minut petrecut la telefon era taxat cu trei euro, sau chiar mai mult; acum, mulţumită acestor reglementări, plătim sume limitate, lucru benefic şi pentru cetăţenii europeni, în general. De asemenea, aş dori să subliniez faptul că aceste tarife de roaming nu au fost foarte clare. Acest lucru este valabil în special pentru mesajele scrise. Deşi am obţinut reduceri considerabile la apelurile telefonice, uneori companiile au făcut profituri prea mari de pe urma mesajelor scrise, lucru care, din nou, nu a fost în interesul cetăţenilor. Consider că, prin această directivă şi acest regulament, am avansat considerabil în protejarea intereselor consumatorilor, şi mai ales în zilele noastre, când transferul de date este atât de important încât oamenii primesc date pe telefoanele mobile, faptul că s-a obţinut reducerea acestor tarife reprezintă o realizare importantă a Parlamentului European.

- Raport: Peter Skinner (A6-0413/2008)

  Eoin Ryan (UEN). - Dle preşedinte, aş dori să îl felicit pe domnul Skinner pentru raportul său. A făcut o muncă excelentă. Şi-a asumat o sarcină uriaşă, însă a reuşit să se achite foarte bine de acest act legislativ foarte complex. De asemenea, aş dori să felicit instituţiile europene şi statele membre care ne-au adus aceste concluzii de succes din Solvabilitate II.

Este un bun exemplu al modului în care Europa trebuie să coopereze pentru redresarea financiară. Obligaţiile, ca şi soluţiile, vor fi împărţite. Acest răspuns european aprobat este un exemplu bun de relaţie strânsă în domeniul cooperării financiare. Trebuie să muncim pentru a ne asigura că nu vom mai traversa o criză bancară ca cea prin care trecem în momentul de faţă.

Am observat cu mare interes aprobarea de către Comisie a schemei de sprijin pentru ipoteci pentru proprietarii de case din Marea Britanie. Această schemă le va permite proprietarilor ce nu reuşesc să plătească ratele la ipotecă să amâne pentru o perioadă de doi ani plata sumei luate cu împrumut şi până la 70% din valoarea dobânzii. Ar trebui să urmărim foarte atent progresul acestei scheme, să învăţăm şi să implementăm măsuri eficiente care să uşureze povara pe care o purtăm.

Consider că este o abordare la care pot reflecta toate statele membre; în acelaşi timp, cred că instituţiile financiare din statele membre i-ar putea ajuta pe oameni să treacă la ipoteci doar cu dobândă, în cazul în care s-ar afla în dificultate. Ţinând cont de susţinerea de care beneficiază din partea guvernelor statelor membre, instituţiile financiare ar putea face multe pentru a ajuta oamenii apăsaţi de recesiune.

- Raport: Gunnar Hökmark (A6-0236/2009)

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE). - Dle preşedinte, înainte de a explica votul meu, aş vrea doar să îl felicit pe colegul meu, dl Kamall, care tocmai a ţinut cel de-al 100-lea discurs în plen. Unii vor fi surprinşi că a durat atâta! Dar ne bucurăm să îl avem în grupul centurionilor.

Am votat în favoarea raportului Hökmark din mai multe motive. În primul rând pentru că, de fapt, cine s-ar opune securităţii nucleare? Şi cred că, dacă veţi vorbi despre securitate nucleară şi despre modul în care vom furniza energie în viitor, ne dorim ca aceasta să fie furnizată şi folosită în cel mai sigur mod cu putinţă. Dar, în acelaşi timp, am votat pentru raport deoarece îmi doresc ca pe viitor să fie furnizată mai multă energie nucleară - mai multă în Marea Britanie - şi asta deoarece m-am săturat să văd mori de vânt şi turbine de vânt ce apar pe ici pe colo, în zonele rurale frumoase ale Europei, care nu au nici o contribuţie la reţeaua naţională de energie a vreunei ţări - de fapt, afectează aceste reţele de electricitate - şi nu oferă energie regenerabilă: oferă doar un fel de energie alternativă, pe o perioadă scurtă de timp. Sunt pe deplin în favoarea securităţii nucleare şi a energiei nucleare.

- Raport: Raül Romeva i Rueda (A6-0253/2009)

  Jim Allister (NI). - Dle preşedinte, propunerea incredibilă a Comisiei, în forma sa originală, aceea de a controla pescuitul de agrement şi de a cere venituri şi licenţe, precum şi tot ce însoţeşte această birocraţie, a fost una dintre acele propuneri care, pe drept, au generat o opoziţie acerbă nu doar din partea celor implicaţi în acest sector, ci şi în rândul celor care sunt interesaţi de subiecte ce ţin de pescuit şi birocraţia UE.

Sunt astfel foarte mulţumit de faptul că astăzi a fost aprobat amendamentul 48. Este un pas către redarea discreţiei cuvenite statelor membre în legătură cu luarea de acţiuni pentru acordarea de licenţe şi înregistrarea pescuitului de agrement, lăsând la latitudinea statelor membre să judece dacă există sau nu un impact asupra produselor din peşte obţinute de pe urma pescuitului de agrement - deşi în cele mai multe state nu există acest impact. Mă bucur deci că acum Comisia a înregistrat un eşec cu această propunere şi că, ceea ce începuse prost, a fost oarecum îmbunătăţit.

  Daniel Hannan (NI). - Dle preşedinte, după 10 ani în Parlament nu credeam că mai există ceva care să mă poată surprinde, însă am fost şocat de idioţenia propunerii de a extinde politica comună din domeniul pescuitului şi la pescuitul de agrement cu undiţa, prin care se cere înregistrarea tuturor capturilor şi compararea acestora cu cota naţională.

Nu s-a renunţat la propunere, deşi ea a fost îmbunătăţită considerabil, în mare parte datorită unui acerb război de uzură purtat în cadrul comisiei de patru scoţieni dârji şi patrioţi care reprezintă principalele partide din ţara lor: dna Attwooll, dna Stihler, dl Stevenson şi dl Hudghton. De asemenea, doresc să aduc un omagiu celui mai bun prieten pe care îl are Irlanda de Nord în Parlamentul European, Jim Allister, un aprig susţinător al intereselor comunităţilor şi tradiţiilor din provincia sa.

Problema aici era aplicarea. Problema era că oamenii nu aplicau legile existente. Aici, în Parlament, instinctul nostru este de a legifera, în loc să folosim arsenalul juridic de care dispunem. Mi-aş dori să aplicăm la scară mai largă - nu doar în domeniul pescuitului - principiul conform căruia nu este întotdeauna cel mai bine să emiţi legi noi până ce nu ai epuizat toate competenţele legale de care dispui.

  Catherine Stihler (PSE). - Dle preşedinte, sper ca votul de astăzi referitor la raportul Romeva îi va asigura pe pescarii cu undiţa europeni de faptul că le-au fost recunoscute motivele de îngrijorare. Amendamentele 7 şi 11 au trecut fără nici o opoziţie; amendamentul 48 a trecut cu 608 voturi la 37; amendamentul 49 a trecut cu 580 voturi la 54; amendamentul 50 a avut mulţi susţinători; amendamentul 2 a trecut, făcând parte dintr-un vot în bloc, împreună cu amendamentele 7 şi 11; amendamentele 92 şi 93 au fost respinse, exact ceea ce îşi dorea comunitatea pescarilor.

Următorul pas va fi reprezentat de modul în care Consiliul va gestiona noile dispoziţii introduse de articolul 47. Va accepta sistemul propus de Parlament, sau va avea o altă abordare? Păcat că nu se află aici nimeni din partea Consiliului pentru a răspunde la această întrebare. Însă lansarea astăzi a cartei verzi privind reforma politicii comune din domeniul pescuitului ne oferă tuturor posibilitatea de a schimba politica comună din domeniul pescuitului şi sper că deputaţii vor profita de ocazie pentru a distribui cartea verde în cât mai multe circumscripţii, pentru ca vocile alegătorilor să fie auzite.

- Raport: Cornelis Visser (A6-0206/2009)

  Syed Kamall (PPE-DE). - Dle preşedinte, vă mulţumesc foarte mult. Se pare că am ajuns la un moment de răscruce - mă scuzaţi, este moment de răscruce sau piatră de temelie?

Acest raport are un titlu interesant: ,,Conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice.” Pentru că, trebuie să spun, dacă chiar ne dorim cele mai bune măsuri tehnice pentru a conserva rezervele de pescuit, acestea nu se vor regăsi în politica comună din domeniul pescuitului. Rezultatele sunt la îndemâna oricui: politica comună în domeniul pescuitului a înregistrat un eşec în ceea ce priveşte conservarea rezervelor de pescuit. Este momentul - deşi trebuia făcut demult acest lucru - să ne uităm la rezultate mondiale care au funcţionat.

Haideţi să ne uităm la Islanda, acolo unde s-a venit cu soluţii bazate pe proprietate şi pe drepturi ce pot fi lăsate moştenire. Haideţi să luăm exemplul Noii Zeelande, acolo unde drepturile de pescuit sunt transmise de la o generaţie la alta. Ambele cazuri dovedesc că, atunci când ai încredere în piaţă, în aplicarea legii şi în drepturile de proprietate, cel mai adesea se va identifica astfel o soluţie mai bună decât cea reprezentată de o schemă de planificare centrală, de tip sovietic, aşa cum este politica comună din domeniul pescuitului, care s-a dovedit a fi un dezastru. Este momentul să avem încredere în piaţă.

- Raport: Simon Busuttil (A6-0251/2009)

  Simon Busuttil (PPE-DE). - (MT) O scurtă observaţie, pentru a explica votul grupului nostru, Partidul Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, pentru raportul meu despre politica comună în domeniul imigrării. S-au organizat două şedinţe de vot, una pentru o propunere alternativă, alta pentru raportul propriu-zis. Am votat în favoarea primei, pentru a avea posibilitatea să eliminăm un alineat introdus de blocul socialist în această Cameră, care se referă la dreptul de vot al imigranţilor. Nu suntem de acord cu acest lucru şi ne-am opus acestei idei şi la nivelul comisiei.

Totuşi, este păcat că propunerea nu a trecut, pentru că dacă s-ar fi întâmplat aşa, atunci acest alineat ar fi fost eliminat. În schimb, am votat în favoarea raportului în ansamblul său, pentru că noi considerăm că este un raport bun, care conţine programul extins al Parlamentului European în domeniul politicii comune pentru imigrare.

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Dle preşedinte, principiile, acţiunile şi instrumentele unei politicii comune în domeniul imigrării: pe aceasta se concentrează cea mai mare parte a raportului domnului Busuttil.

Principiile? Se pare că până în 2050 Uniunea Europeană va avea nevoie de încă 60 de milioane de imigranţi non-europeni, în ciuda milioanelor de şomeri şi săraci care există deja în Uniune, a concedierilor în masă şi a închiderii companiilor.

Acţiunile? Mai multe drepturi pentru imigranţi, inclusiv, în special, drept de vot, şi oferirea unui acces nelimitat pe teritoriul european şi la piaţa forţei de muncă.

Instrumentele? Aşa numita discriminare „pozitivă” sau recunoaşterea unor calificări neoficiale, indiferent de natura lor, în timp ce europenilor li se cere să aibă calificări atestate oficial; recunoaşterea unei noi categorii de migranţi, aceia pe motive de mediu; şi obligaţia locuitorilor europeni de a se adapta la submersiunea inevitabilă organizată şi planificată de eurocraţi, cu complicitatea Parlamentului.

În schimb, este urgent să inversăm fluxul de migraţie, să restabilim frontierele interne, să implementăm o politică axată în principal pe familie pentru a creşte populaţia europeană, şi să impunem, în toate domeniile, preferinţa naţională şi europeană.

  Mario Borghezio (UEN). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, am multe rezerve cu privire la acest raport, şi prima dintre ele, aşa cum am mai afirmat cu puţin timp în urmă, se referă la o prevedere ce pare a fi confuză într-un moment în care în Europa ne confruntăm cu problema fondului de garantare a salariilor sau, cu alte cuvinte, cu concedierea a milioane de muncitori. Asigurarea condiţiilor necesare pentru ca 60 de milioane de imigranţi să vină şi să muncească în Europa este, după mine, o măsură revoltătoare.

De asemenea, aş vrea să subliniez faptul că, în timp ce noi discutăm cum să reglementăm şi să organizăm viitorul imigraţiei, se petrec tragedii - evitate, slavă Domnului, graţie spiritului umanitar al Italiei şi a bunei guvernări a domnului Maroni - ca de exemplu cea care s-ar fi putut întâmpla cu nava turcă Pinar.

Ce ar trebui să facă Europa? În 600 de cazuri - aşa cum a afirmat corect dl Maroni - Malta, în ciuda faptului că este finanţată de Uniunea Europeană, a eşuat în misiunea sa de a-i primi pe cei care călătoreau dinspre coasta Africii de Nord şi au ajuns pe ţărmurile sale. Italia a trebuit să intervină în toate aceste cazuri, deşi centrul nostru de primire de la Lampedusa şi-a depăşit deja cu mult capacitatea, după cum bine ştim.

Aşa că, Europa, e momentul să intervii, să stabileşti nişte reguli bine definite! Cerem mărirea substanţială a finanţării acordate ţării noastre, pentru a ne permite să abordăm această provocare în mod corespunzător. Europa trebuie să se trezească şi să reglementeze serios fluxurile de imigranţi: nu mai putem continua astfel!

- Raport: Cornelis Visser (A6-0206/2009)

  Inese Vaidere (UEN). - (LV) Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte. Vroiam să îmi exprim punctul de vedere referitor la raportul Comisiei pentru pescuit - raportul domnului Visser - referitor la aspecte legate de conservarea pescuitului. Dle preşedinte, pescuitul este foarte important pentru ţara mea, Letonia, pentru că avem 550 de km de zonă de coastă. Cum Letonia este reprezentată doar de opt deputaţi, nu putem face parte din toate comisiile, însă aceste aspecte sunt foarte importante atât pentru economia noastră, cât şi pentru modul de viaţă tradiţional. Actualul regulament, reglementat şi prin acest raport, nu este suficient pentru a proteja pescuitul în zona de coastă. Recunosc că pescuitul în exces este o problemă serioasă însă, ca urmare a unor regulamente excesive, pescuitul în zona de coastă este acum în pericol, şi pescarii noştri sunt alungaţi de pe coastele Mării Baltice. Cred că viitoare sarcină a Parlamentului European ar trebui să fie aceea de a se asigura că acele state mărginite de mare îşi păstrează tradiţiile şi că, în acelaşi timp, şi în termeni practici, vor continua să fie implicate în activităţi de pescuit, deoarece, în momentul de faţă, se întâmplă adesea ca satele de pescari să trebuiască să cumpere produse de la companiile mari ce pescuiesc în oceanele îndepărtate. Sute, chiar mii de locuitori din zona de coastă îşi pierd locul de muncă, deşi, de secole, aceasta a fost principala lor sursă de venit. Vă mulţumesc foarte mult.

Explicaţii scrise privind votul

- Raport: Helmuth Markov (A6-0243/2009)

  Rovana Plumb (PSE), în scris. − Am votat această recomandare întrucât aderarea la Regulamentul nr. 61 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la dispoziţiile uniforme pentru aprobarea vehiculelor comerciale în ceea ce priveşte proeminenţele lor exterioare situate în partea frontală a panoului posterior al cabinei, acordul revizuit, constituie scopul politicii comune în domeniul comerțului în conformitate cu articolul 113 din Tratat de eliminare a barierelor tehnice în calea comerțului cu autovehicule între părțile contractante.

Implicarea Comunității aduce un plus de importanță activităților de armonizare desfășurate în temeiul acordului și, ca urmare, permite accesul mai ușor către piețele țărilor terțe. Această implicare trebuie să conducă la stabilirea unei concordanțe între instrumentele denumite „regulamente” adoptate în conformitate cu acordul revizuit și legislația comunitară în domeniu, iar adoptarea unui regulament de acest tip constituie de fapt o adaptare la progresul tehnic

.

- Recomandare pentru o a doua citire: Jan Cremers (A6-0207/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. − (IT) Votez pentru.

Comisia Europeană a acordat întotdeauna o mare atenţie garantării drepturilor individuale ale cetăţenilor mobili, mai ales acele avantaje legate de asigurările sociale. Libera circulaţie a cetăţenilor pe teritoriul comunităţii este una dintre libertăţile fundamentale şi încurajează dezvoltarea economiilor interne ale statelor membre.

Tocmai de aceea Comisia încearcă să-şi intensifice eforturile prin care cetăţenii UE şi familiile lor să se bucure cu adevărat de drepturile garantate de actualul sistem de drept comunitar. Deşi în anumite domenii legislaţiile naţionale acordă un tratament mai bun cetăţenilor comunitari şi familiilor acestora decât cel prevăzut de legislaţia europeană în vigoare, de fapt nici un stat membru nu a ratificat corect toate directivele referitoare la acest subiect.

Încălcarea repetată a drepturilor de care beneficiază cetăţenii UE de a circula liber pe teritoriul european este evidentă, mai ales în următoarele situaţii: dreptul de intrare şi de rezidenţă pentru membrii din familie care sunt cetăţeni ai unor state terţe, precum şi lipsa asistenţei acordată ca urmare a accidentelor de muncă.

Sperăm că în viitor Comisia va continua cooperarea tehnică cu statele membre, cooperare ce a condus la identificarea mai multor aspecte în vederea unor discuţii şi clarificări ulterioare, mai ales în ceea ce priveşte abuzurile.

- Raport: Caroline Lucas (A6-0115/2009)

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport deoarece transmite un mesaj puternic viitorului Parlament, acela că trebuie să gestionăm mai eficient problema tăierii ilegale a copacilor şi a defrişărilor.

Propunerea trebuia făcută cu mult timp înainte. Se estimează că aproximativ 20%-40% din producţia mondială industrială de lemn provine din surse ilegale şi până la 20% din aceasta ajunge anual în UE. Acest lucru sufocă preţurile pentru materiale lemnoase, ne face să pierdem resurse naturale şi venituri din taxe, crescând în acelaşi timp nivelul de sărăcie al populaţiilor băştinaşe din întreaga lume. Efectele pe termen lung sunt şi mai serioase, deoarece defrişările, a căror cauză principală este exploatarea forestieră ilegală, sunt responsabile pentru aproximativ o cincime din emisiile de gaze cu efect de seră.

Amendamentele actuale din raportul Lucas prevăd că deţinerea sau vânzarea de material lemnos ilegal constituie o infracţiune doar dacă ai dat dovadă de neglijenţă, inconştienţă sau premeditare - nu penalizează companiile care s-au achitat de obligaţiile de „efort cuvenit” ce le revin. Aşadar nu este deloc nevoie să garantăm legalitatea din partea companiilor.

  Edite Estrela (PSE), în scris – (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei ce include obligaţii pentru operatorii ce comercializează material lemnos şi produse din lemn pe piaţă, deoarece exploatările forestiere ilegale au devenit o problemă din ce în ce mai serioasă, cu consecinţe îngrijorătoare pentru mediu, cum ar fi pierderea biodiversităţii, defrişarea şi degradarea pădurilor. În plus, acestea sunt responsabile pentru aproape 20% din emisiile de carbon la nivel mondial.

În calitate de mare consumator de material lemnos şi produse din lemn, Uniunea Europeană are obligaţia de a întreprinde acţiuni eficiente împotriva defrişărilor şi a exploatărilor forestiere ilegale, care trebuie să includă şi încetarea furnizării unei pieţe pentru produsele din lemn ilegale.

Trebuie să adoptăm o legislaţie împotriva exploatărilor forestiere ilegale, astfel încât consumatorii să ştie că produsele vin din surse legale, companiile care respectă aceste reguli să nu mai fie dezavantajate, iar cele care aleg produsele din lemn ilegale să nu mai găsească o piaţă de desfacere.

  Glyn Ford (PSE), în scris. − Salut raportul doamnei Caroline Lucas, care stabileşte anumite obligaţii pentru operatorii ce comercializează material lemnos şi produse din lemn. Am fost raportorul pentru aviz al Comisiei pentru comerţ internaţional care a fost adoptat de Comisie în unanimitate.

Pentru noi, cel mai bun mod de a opri comerţul ilegal cu material lemnos l-a reprezentat înăsprirea cerinţelor şi obligaţiilor şi sporirea mijloacelor legale de urmărire în justiţie a posesiei şi vânzării de material lemnos şi produse din lemn ilegale pe piaţa UE, ca factor de descurajare al acestor practici.

Trebuie să cooperăm cu marii consumatori, precum SUA, China, Rusia şi Japonia pentru a soluţiona această problemă şi pentru a crea un sistem global de avertizare şi înregistrare a exploatărilor forestiere ilegale şi a ţărilor ce ridică probleme, cu ajutorul Interpolului, un organism ONU ce foloseşte ultima generaţie de sisteme tehnologice prin satelit.

  Françoise Grossetête (PPE-DE), în scris. – (FR) Am ales să mă abţin de la a vota propunerea de regulament de stabilire a obligaţiilor operatorilor ce comercializează material lemnos şi produse din lemn.

Deşi consider cu tărie că este esenţial ca, la graniţele pieţei unice, să se întărească controalele la importurile de material lemnos, cred că sistemul propus de raport este unul prea greoi şi birocratic care îi va penaliza pe cei din sectorul forestier european.

Pentru a combate exploatările forestiere ilegale, în loc să impunem un sistem de etichetare a produselor scump şi complicat, care ar afecta întregul sector, ar trebui să sporim controalele şi să ne concentrăm pe lanţul de aprovizionare prin care produsele ajung pe piaţa europeană, pentru a combate exploatările forestiere ilegale.

Regulamentul ar trebui să aibă ca principal obiectiv nu impunerea unui proces birocratic şi scump pentru verificarea fiecărui produs, ci implementarea unei noi culturi comune ăn materie de control şi responsabilitate. Având în vedere problemele cu care se confruntă sectorul, nu ar trebui să penalizăm mai mult domeniul materialului lemnos decât o facem cu alte materiale sau surse de energie, aplicând şi mai multe reguli pentru comercializare.

  Eija-Riitta Korhola (PPE-DE), în scris. − Insist asupra faptului că acest regulament este unul necesar şi aşteptat de mult timp. Exploatările forestiere ilegale reprezintă o problemă ce trebuie abordată în mod eficient, nu doar din motive climatice, ci şi pentru aspectele sociale şi de mediu pe care le implică. Şi totuşi, astăzi a trebuit să votez împotriva acesteia. Raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (ENVI) şi-a pierdut obiectivul principal, extinzându-şi sfera de acţiune şi atribuţiile dincolo de cele stabilite iniţial. Trebuie să ne asigurăm că, odată importate produsele din lemn, şi după ce taxele vamale au fost plătite pentru ele la graniţele pieţei unice, se presupune că ele sunt legale şi astfel nu mai este nevoie de introducerea unor obligaţii financiare şi birocratice suplimentare şi disproporţionate pentru toţi operatorii din UE.

Însă raportul ENVI prevede un procedeu de etichetare scump, cerinţe suplimentare pentru durabilitate, face definiţia de legalitate de neajuns şi aşează povara efortului cuvenit pe umerii tuturor operatorilor din cadrul pieţei interne. Regulamentul ar trebui să combată exploatările forestiere ilegale la graniţe, aşa cum îşi propusese iniţial. Însă afectarea tuturor operatorilor de pe piaţa internă, a celor care nu folosesc şi nu distribuie lemn tăiat ilegal, având astfel un impact asupra competitivităţii lor pe piaţa mondială, nu constituie ăn mod clar obiectivul acestui regulament, prin urmare nu poate beneficia de sprijin.

  David Martin (PSE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport care stabileşte reguli pentru operatorii ce comercializează material lemnos pe piaţa UE pentru prima dată. Operatorii vor trebui să respecte un sistem de „efort cuvenit”, astfel încât lemnul să fie tăiat conform legilor regionale, naţionale şi internaţionale în domeniu. Sunt mulţumit că operatorii vor trebui să satisfacă şi criterii de durabilitate şi legi privind populaţiile băştinaşe. Este foarte important ca verificarea conformităţii să fie făcută de entităţi independente şi mă bucur de faptul că raportul subliniază acest lucru.

  Robert Sturdy (PPE-DE), în scris. − Trebuie făcute eforturi pentru a opri comerţul cu material lemnos şi produse din lemn tăiat ilegal pe pieţele din UE, pentru o concurenţă eficientă, dezvoltare durabilă şi protejarea biodiversităţii globale şi a mediului.

Sistemul atenţiei cuvenite propus de Comisie (care este deja pus în aplicare la cele mai înalte standarde în Marea Britanie), include măsuri şi proceduri ce le permit operatorilor să urmărească materialul lemnos şi produsele din lemn, să aibă acces la informaţii referitoare la conformarea cu legislaţia aplicabilă şi să gestioneze riscul de comercializare pe piaţa UE a produselor din lemn sau a materialelor lemnoase ilegale. Această acţiune îi asigură pe consumatori că, atunci când achiziţionează material lemnos şi produse din lemn, nu contribuie la problema exploatărilor forestiere ilegale şi la comerţul asociat acesteia.

Deşi în principiu sprijinim propunerea, nu suntem de acord cu aplicarea unor cerinţe pentru toţi operatorii, aşa cum a propus raportorul, deoarece credem că astfel se vor introduce poveri financiare şi birocratice disproporţionate pentru toţi operatorii din UE. Propunerea Comisiei propune un sistem de atenţie cuvenită bazat pe evaluarea riscurilor şi pe analiza dovezilor, aceasta fiind o abordare mult mai eficientă şi mai practică.

Miloslav Randsdorf (A6-0214/2009)

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris.? – (LT) Petrolul reprezintă cea mai importantă sursă de energie în Uniunea Europeană şi economia depinde foarte mult de rezervele constante, fiabile şi accesibile. Ca urmare a dependenţei noastre din ce în ce mai mari faţă de importul de petrol, securitatea rezervelor de petrol este foarte importantă.

În UE, cererea de petrol va continua să crească până în 2030, deşi doar cu 0,25% pe an. În 2030 petrolul va continua să fie principala sursă de energie în UE, reprezentând aproximativ 35% din totalul energiei consumate. Deoarece rezervele de petrol şi capacităţile de procesare nu pot satisface în prezent cererea din ce în ce mai mare, situaţia pe piaţă va continua să fie tensionată.

Toţi aceşti factori trebuie avuţi în vedere atunci când se dezvoltă o politică energetică europeană reală şi unită. O parte a acestei politici trebuie să se refere la capacitatea de reacţie a UE în faţa unei posibile crize a rezervelor de petrol. Rezervele sunt un factor important de atenuare a loviturilor reprezentate de probleme neaşteptate cu furnizarea, deoarece, în astfel de cazuri, anumite, dacă nu chiar toate sectoarele economiei s-ar opri. Din acest punct de vedere, deţinere unor rezerve este un aspect ce ţine de siguranţa naţională elementară.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece considerăm că este importantă menţinerea unor rezerve minime de petrol brut şi/sau produse petroliere. Păstrarea unei rezerve minime este un aspect de foarte mare importanţă economică şi socială pentru o ţară, inclusiv pentru siguranţa acesteia. Astfel, orice tip de speculaţii cu aceste rezerve trebuie interzis, contrar a tot ceea ce s-a întâmplat. Ele trebuie să aparţină sectorului public şi să fie administrate de acesta, pentru a proteja interesele statelor membre.

Totuşi, nu suntem de acord cu puterile acordate Comisiei Europene prin această propunere de directivă, în special posibilitatea ca departamente ale Comisiei să ,,verifice rezervele de urgenţă şi rezervele alocate" în statele membre. Ţările trebuie să îşi creeze astfel de rezerve, însă administrarea lor şi stabilirea nivelurilor minime şi maxime sunt aspecte de suveranitate. De asemenea, nu suntem de acord cu orice încercare de a folosi crearea acestor rezerve ca o altă justificare, deşi una atenuată, pentru politica de intervenţie, aşa cum s-ar putea subînţelege din crearea ,,unui climat favorabil investiţiilor, cu scopul analizării şi supravegherii rezervele de petrol aflate pe teritoriul şi în afara Uniunii Europene”.

- Raport: Luca Romagnoli (A6-0228/009)

  Philip Bradbourn (PPE-DE), în scris. − Deşi susţinem colaborarea dintre statele membre pe aceste teme, considerăm că această problemă ar trebui să rămână în domeniul subsidiarităţii, care nu se supune acţiunii UE.

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris. – (PT) Această iniţiativă face parte din strategia globală de protejare a infrastructurilor critice. Economia UE, precum şi siguranţa şi bunăstarea cetăţenilor săi depind de existenţa şi buna funcţionare a unor infrastructuri care furnizează servicii esenţiale, cum ar fi serviciile de sănătate, telecomunicaţii, reţele electrice şi de transport, servicii financiare, aprovizionarea cu apă şi alimente etc.

În timp ce unele state membre au pus deja în aplicare structuri şi măsuri de protecţie solide, în altele situaţia continuă să fie una precară. Astfel, este vital să avem un sistem mai eficient de schimb de informaţii şi bune practici, ce va fi posibil doar prin crearea acestui sistem de informaţii şi comunicaţii.

Acest sistem va întări dialogul şi va spori informaţiile disponibile referitoare la vulnerabilităţi şi ameninţări comune, facilitând totodată cooperarea şi coordonarea dintre statele membre. În acelaşi timp, va încuraja dezvoltarea unor strategii şi măsuri corespunzătoare pentru a reduce riscurile şi a promova o protecţie adecvată, dar va spori, în egală măsură, gradul de siguranţă al cetăţenilor.

De asemenea, susţin introducerea unei clauze de revizuire la trei ani care va permite realizarea îmbunătăţirilor necesare, în special posibilitatea de a include o funcţionalitate pentru un sistem rapid de alertă.

  Edite Estrela (PSE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii pentru o reţea de alertă privind infrastructurile critice (CIWIN). Infrastructura unor state membre este alcătuită din bunuri, servicii şi facilităţi fizice şi din domeniul IT care, în cazul în care ar fi întrerupte, ar putea avea un impact serios asupra sănătăţii, siguranţei şi bunăstării economice şi sociale.

Sistemele de transport, telecomunicaţiile şi energia sunt sectoare cruciale pentru dezvoltarea statelor membre, fiind din ce în ce mai mult interconectate, deoarece unele state membre se bazează pe celelalte. Tocmai de aceea este foarte important pentru dezvoltarea Uniunii Europene ca între diferitele autorităţi să existe un sistem unic pentru accesarea şi utilizarea în comun a informaţiilor referitoare la protecţia infrastructurilor cruciale, pentru schimbul de bune practici, precum şi un sistem de alertă rapid.

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Propunerea Comisiei, pe baza căreia a fost creat raportul creează o reţea de informare şi avertizarea între statele membre, pentru infrastructurile publice şi private caracterizate ca fiind ,,critice".

Această reţea reprezintă un prim pas în a permite persoanelor private, cu alte cuvinte companiilor cu monopol ale căror instalaţii vor fi caracterizate ca fiind infrastructuri critice, să primească competenţe în domeniul securităţii pentru care, în momentul de faţă, doar statul este responsabil.

Se deschide astfel drumul spre catalogarea oricărei demonstraţii a claselor muncitoare ce afectează infrastructurile ,,critice", inclusiv instalaţiile private (de exemplu grevele din sectoare critice, cum ar fi cel energetic, al telecomunicaţiilor etc; părăsirea locului de muncă, fie că e vorba de fabrici, companii etc; protestele, demonstraţiile etc) ca fiind ,,act de terorism”.

Subminează apărarea şi suveranitatea statelor membre, elimină diviziunea dintre siguranţa internă şi cea externă şi acordă UE un rol şi implicare directă.

Combaterea „ameninţării terorii”a fost din nou folosită de UE ca pretext pentru desăvârşirea cadrului instituţional reacţionar, care este îndreptat de fapt împotriva clasei muncitoare şi a mişcărilor de opoziţie, garantând puterea capitalului prin subminarea şi mai accentuată a drepturilor suverane ale statelor membre.

  Vladimir Urutchev (PPE-DE), în scris. – (BG)Astăzi, UE a adoptat raportul domnului Romagnoli referitor la crearea unei reţele de alertă privind infrastructura critică în UE, care nu a fost discutat în cadrul sesiunii plenare. Consider că protejarea cetăţenilor UE constituie una dintre principalele priorităţi ale acestei instituţii, iar ei trebuie să cunoască acest lucru.

Acest lucru va fi posibil prin crearea acestei reţele de informaţii, pe baza unui schimb de experienţă şi bune practici între ţările UE, pentru a înţelege mai bine şi a avea standarde mai bune pentru protejarea locaţiilor şi a activităţilor critice, care sunt foarte importante pentru state şi populaţia acestora.

Aş vrea să menţionez că, în calitate de raportor alternativ pentru Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, sunt mulţumit cu adoptarea în unanimitate, de către toate grupurile politice din Parlament, a cerinţei privind participarea obligatorie a statelor membre la noul sistem, fapt ce garantează importanţa acestei iniţiative din perspectivă europeană.

De asemenea, sper ca şi după primii ani de funcţionare reuşită a sistemului, Comisia Europeană va întreprinde măsurile necesare integrării unor funcţii suplimentare în sistem, ce vor permite distribuirea rapidă a informaţiilor urgente referitoare la pericole apărute şi care ameninţă infrastructurile critice din orice zonă a UE.

În final, vom obţine un sistem de informaţii complet, ce oferă protecţie şi siguranţă sporite pentru cetăţenii europeni.

- Raport: Gérard Deprez (A6-0193/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. − (IT) Am votat pentru.

Unul dintre cele mai dezbătute aspecte al politicilor discutate de Uniunea Europeană se referă la punerea în aplicare a unei politici comune pentru protejarea personalităţilor publice. Conceptul de ,,personalitate publică” este unul foarte larg însă astăzi am ajuns la o definiţie comună conform căreia termenul se referă la o persoană ce ocupă o poziţie oficială sau neoficială şi care ar putea fi ameninţată ca urmare a opiniilor prezentate în cadrul dezbaterilor publice.

Exemple notabile sunt cele ale fostului parlamentar olandez Hirshi Ali, care a fost ameninţată în februarie 2008 ca urmare a discursului pe tema fierbinte a radicalizării islamice în Europa, precum şi cel al binecunoscutului scriitor britanico-indian Salman Rushdie, persecutat din cauza părerilor sale controversate cu privire la Islam.

Este astfel de dorit ca orice persoană care contribuie în mod pozitiv la extinderea dezbaterilor publice să beneficieze de dreptul de a fi protejată atunci când vizitează o ţară în care ar putea fi ameninţată sau atacată; mai ales în cazuri similare cu cel al lui Salman Rushdie, în care o ţară terţă a emis deja o sentinţă de pedeapsă cu moartea.

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris. – (PT)Protejarea personalităţilor publice rămâne responsabilitatea statului gazdă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în ţara respectivă.

În 2002 s-a creat Reţeaua europeană de protecţie a personalităţilor publice, tocmai pentru a îmbunătăţi comunicarea şi consultarea dintre statele membre în acest domeniu.

Actuala iniţiativă îşi propune să extindă definiţia de ,,personalitate publică”, aşa cum este prevăzută la articolul 2 din Decizia Consiliului 2002/956/JHA, pentru a se referi la orice persoană care poate sau nu să ocupe o poziţie oficială, care este predispusă la ameninţări ca urmare a contribuţiei la sau a impactului asupra dezbaterilor publice.

Propunerea olandeză are la bază un incident din 2008, atunci când un fost membru al Parlamentului olandez a primit ameninţări la adresa integrităţii sale fizice ca urmare a unui discurs despre radicalizarea islamică ţinut în timpul unui seminar în Parlamentul European.

În calitate de raportor alternativ pentru Grupul Partidului Popular european (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, sprijin această iniţiativă, care urmăreşte să extindă protecţia drepturilor omului şi, în special, să promoveze libertatea de exprimare.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. – (PL) Statele membre cooperează în domeniul protejării personalităţilor publice în conformitate cu prevederilor legale în vigoare în ţara respectivă şi cu acordurile internaţionale. Decizia Consiliului (2002/956/JHA) aflată în discuţie stabileşte protecţia personalităţilor publice conform definiţiei din legislaţia naţională a statelor membre sau în temeiul regulamentelor unei instituţii sau organizaţii internaţionale sau supranaţionale. Protecţia personalităţilor publice este responsabilitatea statelor gazdă.

Având în vedere ameninţările la adresa personalităţilor publice în ultimii ani, sprijin pe deplin decizia luată, aceea de a modifica deja existenta Decizie a Consiliului privind rețeaua europeană pentru protejarea personalităţilor publice. Principalul său obiectiv îl reprezintă extinderea articolului 2, prin definirea ,,personalităţii publice” ca fiind orice persoană ce deţine o poziţie oficială sau neoficială, care este predispusă la ameninţări ca urmare a contribuţiei avute la sau a impactului asupra dezbaterii publice.

Consider că această decizie va spori siguranţa personalităţilor publice şi va avea un efect benefic pentru dezvoltarea democraţiei.

- Raport: María Isabel Salinas García (A6-0200/2009)

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. − (SV) Existenţa unei producţii de bumbac în UE nu reprezintă un scop în sine. Uniunea trebuie să vadă piaţa mondială a bumbacului ca un întreg şi să le ofere consumatorilor din UE posibilitatea de a cumpăra bumbac la cel mai mic preţ, indiferent de zona unde a fost produs, cu condiţia ca acesta să fi fost produs în anumite condiţii etice şi de protecţie a mediului.

Mă opun cu fermitate acestui raport. Ţin să remarc din nou faptul că, din fericire, Parlamentul European nu deţine puterea de codecizie în materie de politică agricolă a UE. În mod contrar, UE ar cădea în capcana protecţionismului şi a subvenţiilor masive acordate tuturor grupurilor din industria agricolă.

- Raport: Reinhard Rack (A6-0219/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. − (IT) Am votat pentru.

Regiunea Alpină este una dintre cele mai importante şi bogate teritorii ale Comunităţii Europene. Se întinde pe suprafaţa a opt state care, la 4 aprilie 1998, semnaseră deja acorduri comune pentru protejarea şi conservarea regiunii, precum şi pentru o politică comună de administrare a transportului. Într-adevăr, pentru transport, ,,Protocolul pentru Implementarea Convenţiei Alpine din domeniul transportului” legiferat în perioada 24-26 mai 2000 are ca obiectiv principal furnizarea unui cadru legal pentru o mobilitate durabilă în Alpi.

Deşi acest protocol mai trebuie încă acceptat de toate cele opt state ale Convenţiei Alpine, noi vom depune toate eforturile pentru a ne asigura că va fi rapid ratificat de celelalte state din regiune, prin urmare această ratificare a ,,Protocolului de transport” devine una dintre principalele obiective ale Comisiei Europene.

- Raport: Mairead McGuinness (A6-0232/2009)

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. − (SV) Acesta este de fapt un raport al activităţilor Comisiei pentru petiţii din Parlamentul European. Totuşi, pentru că aduce laude Tratatului de la Lisabona şi face câteva referinţe la acesta, manifestând speranţa că acesta va fi ratificat curând, am hotărât să votez contra raportului în ansamblu.

Cred că Tratatul de la Lisabona a fost respins pentru că, în principiu, cetăţenii unui stat membru au votat împotriva lui printr-un referendum. De asemenea, există o serie de state membre în care majoritatea electoratului ar fi votat cu siguranţă contra Tratatului de la Lisabona dacă ar fi avut ocazia.

Nu pot să sprijin ignoranţa manifestată de Comisia pentru petiţii din Parlamentul European în formulările din acest raport.

  Francis Wurtz (GUE/NGL), în scris. – (FR) Aş vrea să-mi exprim opoziţia fată de alineatul (17) din acest raport, care nu este decât o altă manifestare a campaniei duse pentru ca Strasbourg-ul să nu mai fie sediul Parlamentului European. Aş vrea să punctez următoarele aspecte legate de acest subiect:

În primul rând, alegerea oraşului Strasbourg a fost de la bun început o decizie legată de istoria Europei. Intenţia era de a pune în evidenţă scopul unui proces european, ca forţă pentru pace şi pentru apropierea naţiunilor. Tocmai pentru că eu cred în continuare în relevanţa acestui scop pledez ca simbolul Strasbourg să fie păstrat.

În al doilea rând, aş vrea să repet dorinţa mea de a asista la dezvoltarea unei Europe care să sprijine diversitatea culturilor ce caracterizează naţiunile membre. De ce să nu avem pe lângă Comisia de la Bruxelles şi Parlamentul de la Strasbourg o instituţie europeană importantă la Varşovia, o alta la Barcelona şi încă una la Stockholm?

Numai ideea de a avea o Europă orientată doar după principii economice ar putea justifica centralizarea tuturor instituţiilor într-un singur loc, adică departe de popoarele Europei.

Acestea sunt motivele pentru care mă opun prevederilor alineatului (17) din raportul McGuinness, care în rest nu pune probleme.

- Raport: Anna Záborská (A6-0198/2009)

  Edite Estrela (PSE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea propunerii de rezoluţie referitoare la integrarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi în activitatea comisiilor şi a delegaţiilor. Acest raport din proprie iniţiativă arată progresele înregistrate în comisii şi în delegaţii şi reafirmă necesitatea de a adopta şi de a aplica o strategie de promovare a egalităţii dintre sexe.

Apelul la egalitatea dintre sexe nu reprezintă un atac la adresa bărbaţilor, ci se adresează societăţii în ansamblu, fiind atât în avantajul femeilor cât şi al bărbaţilor, precum şi al familiilor. Integrarea aspectelor de gen implică reorganizarea, îmbunătăţirea, dezvoltarea şi evaluarea politicilor pentru a se garanta o abordare bazată pe egalitatea de şanse inclusă în toate politicile la toate nivelurile şi în toate etapele de către cei care suni implicaţi în mod normal în luarea de decizii.

Este deci necesar să adoptăm şi să aplicăm o strategie de promovare a egalităţii de şanse care să conţină ţinte specifice în toate politicile comunitare care ţin de competenţa comitetelor şi a delegaţiilor parlamentare.

- Recomandare pentru o a doua lectură: Eluned Morgan (A6-0216/2009)

  Richard Corbett (PSE), în scris. − Sute de mii de cetăţeni pe care îi reprezint din circumscripţiile Yorkshire şi Humberside vor economisi bani la gaz şi la electricitate ca urmare a acestui document legislativ. Măsurile vor îmbina eficienţa energetică şi costurile reduse.

Deşi nu s-a ajuns încă la o separare totală, legislaţia aceasta se îndreaptă către crearea unei reţele în care companiile nu au voie să deţină atât producţia cât şi distribuţia de electricitate, lucru care le-ar permite să suprataxeze consumatorii. Apreciez în special faptul că acesta va acorda consumatorilor dreptul de a-şi schimba gratuit alimentarea cu gaze sau electricitate în decurs de trei săptămâni, precum şi dreptul la despăgubiri dacă primesc facturi incorecte sau întârziate. Se vor introduce de asemenea contoare SmartMeters pentru eficienţă energetică.

Aceste reglementări constituie o adevărată Cartă a drepturilor consumatorilor de energie electrică. Prea multă vreme şi-au permis companiile să-i oblige pe consumatori să plătească excesiv pentru gaz şi electricitate. Cetăţenii pe care îi reprezint vor observa avantajele acestei legislaţii pentru că vor primi facturi mai mici.

  Teresa Riera Madurell (PSE), în scris. − (ES) Noi, cei din delegaţia socialistă spaniolă, am susţinut modelul separării proprietăţii companiilor integrate vertical atât în domeniul gazului cât şi al electricităţii, pentru cât noi considerăm că separarea companiilor de producţie/distribuţie de cele de transport le acordă consumatorilor europeni opţiuni reale şi stimulează investiţiile necesare în acest sector, acest lucru însemnând că energia va putea ajunge pe întreg teritoriul UE fără întreruperi. Cu toate acestea, am votat pentru pachetul de electricitate şi gaz pentru piaţa internă deoarece:

(1) interesele consumatorilor au fost puse în centrul revizuirii pachetului legislativ;

(2) am inclus conceptul de sărăcie energetică şi am solicitat statelor membre să includă măsuri de combatere a sărăciei energetice în planurile naţionale de acţiune şi să se asigure nu doar că persoanele cele mai vulnerabile primesc energia de care au nevoie, dar şi să interzică debranşarea acestora în momentele dificile, şi

(3) din moment ce separarea proprietăţii va deveni realitate peste câţiva ani prin măsurile anti-monopol luate de Directoratul General pentru Concurenţă, am pus accentul pe arhitectura instituţională, consolidând responsabilităţile noii agenţii europene şi independenţa organismelor de reglementare naţionale.

  Gary Titley (PSE), în scris. − Cel mai mare eşec al pieţei unice este faptul că nu a reuşit să creeze o piaţă energetică unică. Politicile energetice naţionale au adus Europa într-un impas, intr-o situaţie de dependenţă extremă de combustibili fosili scumpi, importaţi. Nu există nici o reţea energetică europeană, nici o politică de stocare a energiei. Trebuie să ne diversificăm urgent rezerva de energie, să reducem consumul, să încurajăm energia care produce mai puţine emisii carbon şi să creăm o piaţă internă stabilă şi competitivă.

Din aceste motive, eu susţin aceste rapoarte, dar mă preocupă faptul că efortul de a ajunge la un compromis acceptabil pentru toată lumea ar putea ştirbi eficienţa acestei legislaţii, astfel că supravegherea corespunzătoare a punerii sale în aplicare este esenţială.

Susţin introducerea mai multor prevederi privind drepturile consumatorului şi salut recunoaşterea sărăciei energetice ca reprezentând o problemă social gravă.

Mă preocupă în continuare caracterul neobligatoriu ale Agenţiei UE pentru Cooperarea Regulatorilor Energetici. Până la urmă, nu putem asigura o piaţă energetică unică dacă nu avem un regulator european cu puteri reale.

Felicit Parlamentul pentru faptul că a determinat statele membre să meargă mai departe decât intenţionau. Acesta este un nou exemplu în care Parlamentul garantează victoria cauzei europene în ansamblu asupra egoismului şi a protecţionismului naţional.

- Recomandare pentru o a doua lectură: Giles Chichester (A6-0235/2009)

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. – (PT) Al treilea pachet privind energia trebuie să dezvolte treptat piaţa energiei, lucru care până foarte recent se baza pe un sistem monopolist. Evoluţia către liberalizare necesită o concurenţă veritabilă şi susţinută şi subliniază importanţa unei Agenţii pentru Cooperarea Regulatorilor Energetici mai puternice şi cu puteri cu adevărat independente.

Obiectivul principal al agenţiei va fi de a ajuta autorităţile de reglementare să îndeplinească la nivel comunitar sarcinile pe care le au statele membre şi, dacă este necesar, de a le coordona acţiunile. Agenţia va mai supraveghea şi pieţele interne de electricitate şi de gaz natural, contribuind la toate eforturile în vederea îmbunătăţirii securităţii energetice.

Aş vrea să subliniez rolul esenţial al agenţiei în viitorul politicii energetice din Europa, care am vrea să se caracterizeze prin condiţii mai competitive şi mai diverse, total diferite de monopolurile din trecut, si prin condiţii de securitate şi de eficienţă sporite, în avantajul consumatorilor.

Acestea sunt motivele care m-au determinat să votez în favoarea acestui raport.

- Recomandare pentru o a doua lectură: Alejo Vidal-Quadras (A6-0213/2009)

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris. – (PT)Salut adoptarea acestui raport, care face parte din pachetul privind energia adoptat astăzi, deoarece, din punctul meu de vedere, acesta reprezintă un alt pas important către îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor europeni.

Posibilitatea creării unor legături între reţelele de electricitate şi existenţa unor regulatori puternici şi capabili să garanteze transparenţa pieţei şi cooperarea transnaţională sunt factori esenţiali pentru a ne asigura că utilizatorii finali pot beneficia de un serviciu cu adevărat corect şi competitiv.

Împărţirea responsabilităţilor şi cooperarea între statele membre atât pe piaţa de electricitate, cât şi pe cea a gazelor naturale reprezintă piatra de temelie a existenţei unei adevărate pieţe a energiei europene, care îşi propune să fie corectă, dinamică şi durabilă.

- Recomandare pentru o a doua lectură: Antonio Mussa (A6-0238/2009)

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. − (SV) Susţin din tot sufletul idea deschiderii pieţei interne a gazului către concurenţă. Totuşi, este greşit să stipulăm că statele membre ar trebui să ia măsuri concrete pentru a sprijini folosirea mai largă a biogazului şi a gazului obţinut din biomasă. Este o chestiune asupra căreia trebuie să decidă fiecare stat membru în parte. Am votat aşadar împotriva propunerii lansate de comisie.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. – (PT)Cel de-al treilea pachet privind energia completează multe dintre lacunele structurale din trecut. Nu putem uita de discriminarea împotriva furnizorilor de noi energii sau lipsa de transparenţă în stabilirea preţurilor şi în alegerea furnizorilor. Odată cu acest pachet, putem spera să ducem la bun sfârşit liberalizarea pieţei interne a energiei în UE.

Adoptarea acestui pachet, şi mai ales a acestei propuneri, va duce la crearea unor pieţe europene de energie mai competitive, mai durabile şi mai sigure.

Se preconizează că drepturile consumatorilor vor fi în centrul procesului de deschidere a pieţelor datorită acordului încheiat, care tratează tema separării proprietăţii şi a independenţei autorităţilor naţionale de reglementare, precum şi condiţiile de stabilire a responsabilităţilor între autorităţile naţionale, Agenţia pentru Cooperarea Regulatorilor Energetici şi Reţeaua europeană a operatorilor de sisteme de transmisie.

Am votat în favoarea acestui raport în speranţa că piaţa va deveni mai transparentă pentru consumatori, care vor avea acces la informaţii amănunţite şi posibilitatea de a schimba furnizorul de energie gratis.

- Raport: Dragoş Florin David (A6-0136/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului domnului David privind soluţiile de interoperabilitate pentru administraţiile publice europene (ISA), al cărui obiectiv constă în sprijinirea cooperării dintre administraţiile publice europene.

Programul facilitează o cooperare electronică transfrontalieră eficientă şi efectivă, dar şi una tras-sectorială între administraţiile europene, permiţându-le astfel să furnizeze servicii publice electronice ce le ajută în desfăşurarea activităţilor şi în punerea în aplicare a unor politici comunitare pentru cetăţeni şi mediul de afaceri. Acesta va facilita libera circulaţie, fără impedimente, stabilirea şi angajarea cetăţenilor în statele membre, pentru a furniza cetăţenilor şi administraţiilor publice servicii mai bune, mai eficiente şi mai uşor de accesat.

Consider că este important să încurajăm cooperarea internaţională, prin urmare programul ISA ar trebui să fie deschis şi participării ţărilor din Spaţiul Economic European şi din statele candidate. De asemenea, consider că trebuie să încurajăm cooperarea cu alte state terţe şi organizaţii sau organisme internaţionale.

Participarea ţărilor candidate la Programul ISA reprezintă un pas foarte important în pregătirea administraţiilor lor publice pentru toate metodele de lucru şi sarcinile ce derivă din statutul de membru al UE. Cred că, din acest punct de vedere, posibilitatea folosirii fondurilor de pre-aderare ar trebui atent studiată.

-Recomandare pentru o a doua lectură: Eluned Morgan (A6-0216/2009), Giles Chichester (A6-0235/2009), Alejo Vidal-Quadras (A6-0213/2009), Antonio Mussa (A6-0238/2009), Atanas Paparizov (A6-0238/2009)

  Mary Lou McDonald (GUE/NGL), în scris. − Nu am putut să fiu în favoarea rapoartele de astăzi, care nu fac decât să sprijine încercarea Comisiei Europene de a liberaliza pieţele din domeniul electricităţii şi al gazelor naturale.

Experienţa noastră din Irlanda ne-a demonstrat că liberalizarea şi privatizarea rezultată nu au oferit soluţii la nicio problemă a sectorului energetic.

În Irlanda, preţurile la energie au crescut, afectând familiile obişnuite şi clasa muncitoare, mai ales în ultimii ani. În această perioadă de recesiune, încercarea UE de a impune liberalizarea sectoarelor esenţiale ale economiei nu mai are nici o logică. Comisia şi UE trebuie să înveţe să nu mai folosească aceleaşi politici învechite, neo-liberale, ce au eşuat în trecut.

Regret faptul că „pachetul privind energia” a beneficiat astăzi de atâta sprijin din rândul parlamentarilor europeni.

- Raport: Leopold Józef Rutowicz (A6-0137/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. − (IT) Am votat pentru.

Implicaţiile asupra mediului şi sănătăţii rezultate în urma utilizării pesticidelor au reprezentat subiect de dezbatere la nivel european, şi Parlamentul European a adoptat o serie de directive referitoare la autorizarea şi vânzarea pesticidelor.

Directiva stabileşte cerinţe esenţiale de protecţie şi siguranţă pe care maşinile folosite la aplicarea pesticidelor, active pe piaţa internă, trebuie să le respecte pentru a putea circula liber pe teritoriul comunitar. Pe lângă protejarea consumatorilor, legislaţia urmăreşte şi garantarea siguranţei şi sănătăţii muncitorilor.

Este foarte posibil ca aceste costuri suportate de producător să fie transferate către utilizatori, prin creşteri de preţ. Totuşi, reducerea consecventă a mediei anuale de pesticide consumate le va permite utilizatorilor să facă economii ce vor compensa orice creştere de preţ.

Directiva propusă reuşeşte să garanteze un nivel comun de protecţie a mediului, evitând, în acelaşi timp, existenţa unui cadru legislativ fragmentat la nivel comunitar, ce ar putea duce la costuri mai mari pentru acele companii ce doresc să opereze dincolo de graniţele naţionale.

  Janelly Fourtou şi Andreas Schwab (PPE-DE), în scris. − În contextul modificării Directivei 2006/42/EC din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice referitoare la echipamentele de împrăştiere a pesticidelor, am dori să subliniem faptul că, din momentul în care Parlamentul European a adoptat directiva privind echipamentele tehnice, în 2006, noi insistăm pentru revizuirea de către Comisia Europeană a directivei privind tractoarele, pentru a asigura o abordare coerentă. După părerea noastră, tractoarele nu se încadrează în definiţia dată echipamentelor tehnice astfel cum este prevăzută aceasta de directiva respectivă. Astfel, actuala directivă privind tractoarele ar putea fi, şi chiar ar trebui înlocuită cu un regulament mai puţin complex.

  Rovana Plumb (PSE), în scris. − Este recunoscut faptul că utilizarea pesticidelor constituie o amenințare atât pentru sănătatea umană, cât și pentru mediu. „Strategia tematică privind utilizarea durabilă a pesticidelor” are ca obiectiv reducerea riscurilor pentru sănătatea umană și pentru mediu provocate de utilizarea pesticidelor.

Armonizarea cerinţelor de protecţie a mediului şi a procedurilor de evaluare a conformităţii pentru echipamentele tehnice de aplicare a pesticidelor reprezintă o condiţie necesară pentru atingerea aceluiaşi nivel de protecţie a mediului pe întregul teritoriu al UE, pentru asigurarea concurenţei loiale între producători şi pentru facilitarea liberei circulaţii a acestor produse în cadrul Comunităţii.

Proiectarea şi construirea corectă a acestor echipamente joacă un rol semnificativ în reducerea impactului negativ al pesticidelor asupra sănătăţii umane şi asupra mediului. Presupunând că durata medie de funcționare a unui pulverizator pentru pesticide este de 12-15 ani, se estimează că în Comunitate se cumpără aproximativ 125 000 – 250 000 de pulverizatoare noi pe an. Datorită eficienței mai mari, pulverizatoarele care sunt conforme noilor cerințe de mediu consumă mai puțin pesticid și reduc pierderile în timpul operațiilor de amestecare, încărcare, pulverizare și curățare, determinând economii pentru utilizatori, care vor compensa creșterea eventuală a prețului anumitor echipamente de pulverizare.

Iată de ce am votat acest raport.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. – (PL) Directiva Parlamentului European privind echipamentele tehnice de aplicare a pesticidelor, de modificare a Directivei 2006/42/EC din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice, aduce o modificare legislativă foarte importantă.

Îşi propune armonizarea standardelor de protecţie a mediului şi de sănătate a populaţiei din Uniunea Europeană. În acelaşi timp, armonizarea legislaţiei va permite deplasarea peste graniţele UE a echipamentelor tehnice, în mod egal, ceea ce va duce la o creştere a competitivităţii pe piaţa europeană.

Directiva va impune statelor membre cerinţa de a efectua inspecţii periodice ale echipamentelor folosite pentru aplicarea profesională a pesticidelor, precum şi cerinţa referitoare la crearea unui sistem de întreţinere regulată şi inspecţii periodice ale echipamentului. Astfel, directiva va duce la reducerea cantităţii de pesticide folosite (şi astfel, vor fi reduse efectele adverse asupra mediului) şi va avea un efect benefic asupra sănătăţii consumatorilor şi a cetăţenilor care intră în contact direct cu pesticidele prin activitatea desfăşurată.

- Raport: Ivo Belet (A6-0218/2009)

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris. (LT) Cum transportul rutier emite aproximativ 25% din cantitatea de CO2, sarcina cea mai importantă a UE este să reducă dinamica folosirii energiei de către mijloacele de transport, precum şi cantitatea de compuşi de carbon pe care acestea o emit în atmosferă. Pneurile sunt responsabile pentru 20-30% din combustibilul consumat de mijloacele de transport, astfel încât o mai mare stabilitate a cauciucurilor ar trebui să facă parte dintr-o metodă integrată, axată pe reducerea cantităţii de combustibil folosită de transportul rutier, precum şi pe cantitatea de poluanţi emisă. Lista de acţiuni posibile prezentată în Planul de acţiune pentru eficienţă energetică, ce îşi propune ca până în 2020 să reducă consumul cu 20%, include, ca un posibil mijloc de atingere a acestui obiectiv, şi posibilitatea de a eticheta pneurile.

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris. – (PT) Felicit acest raport, în speranţa că se va dovedi a fi un alt instrument ce îmbunătăţeşte informaţiile oferite consumatorilor, contribuind astfel la o piaţă mai transparentă, în care se poate face o alegere conştientă şi informată a produselor, pe baza unor standarde simple, ce îşi găsesc, totuşi, o justificare ştiinţifică şi tehnologică.

După părerea mea, acest raport este un alt pas către o Europă durabilă, în termeni energetici, care permite consumatorilor să aleagă pneuri ce reduc consumul de carburant al autovehiculelor lor.

În plus, posibilitatea de a alege pneurile în funcţie de performanţa specifică a acestora este un alt instrument cu ajutorul căruia consumatorii se pot proteja şi îşi pot echipa maşina în funcţie de modul lor de condus şi de condiţiile de mediu.

Atrag atenţia şi asupra concurenţei benefice, orientate către tehnologie, ce va apărea pe piaţă odată cu acest sistem, cu alte cuvinte dezvoltările tehnologice ale diferiţilor producători vor putea fi comparate - şi înţelese - de consumatori într-un mod clar şi obiectiv.

  Edite Estrela (PSE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei privind etichetarea pneurilor, pentru eficienţa combustibilului. Cum aproximativ 25% din totalul emisiilor de CO2 provine de la transportul rutier, reducerea intensităţii energetice a vehiculelor este o provocare importantă a UE.

Crearea unui sistem de etichetare ce oferă informaţii corespunzătoare privind consumul de carburant şi aderenţa, printre altele, le va permite consumatorilor să facă alegeri în cunoştinţă de cauză atunci când achiziţionează pneuri.

Cum pneurile sunt responsabile pentru 20-30% din combustibilul consumat de un vehicul, durabilitatea crescută a acestora ar trebui să facă parte dintr-o metodă integrată de reducere a cantităţii de combustibil folosită şi, în consecinţă, a emisiilor de dioxid de carbon din atmosferă.

  Astrid Lulling (PPE-DE), în scris. – (FR) Raportul este un compromis rezonabil care le permite utilizatorilor finali să facă alegeri informate atunci când achiziţionează pneurile, mai ales atunci când este vorba despre eficienţa combustibilului, aderenţa la suprafeţe umede şi zgomotul produs.

Felicit flexibilitatea sporită privind data la care acest regulament va intra în vigoare, deoarece ar trebui să le lase mai mult loc de manevră producătorilor, pentru a evita distrugerea stocurilor de pneuri, lucru ce nu ar fi conform cu obiectivele de mediu prevăzute.

Cele mai delicate aspecte legate de pneuri au fost, fără îndoială, modelarea obligatorie în sau pe fiecare perete lateral, performanţa energetică, indexul de aderenţă pe suprafeţe umede şi zgomotul produs. Această cerinţă i-ar fi obligat pe producătorii de pneuri să înlocuiască toate matriţele, costurile fiind exorbitante. Sunt de părere că o astfel de cerinţă ar periclita şi mai mult industria producătoare de pneuri, care suferă deja semnificativ de pe urma crizei economice.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. − (SV) Există motive întemeiate pentru a ne dori eficienţă energetică crescută şi emisii mai puţine ale vehiculelor. Totuşi, un sistem armonizat de etichetare a pneurilor în UE este un aspect problematic. Şi, analizând istoricul procesului de etichetare, lucrurile trebuie analizate foarte atent.

Să luăm ca exemplu sistemul de etichetare al produselor de menaj. Reticenţa industriei de a spori continuu cerinţele unei anumite clase de etichetare energetică, de exemplu la frigidere, a dus la un sistem de etichetare foarte complicat şi greu de înţeles. O metodă pe care politicienii o vedeau ca una ce va încuraja dezvoltarea continuă, oferindu-le consumatorilor asistenţa atât de necesară, a dus, în schimb, la sistarea dezvoltării de produse mai bune, complicând şi mai mult lucrurile pentru consumatorii care trebuie să aleagă.

Consider că UE poate juca un rol important în reducerea impactului pe care îl au vehiculele asupra mediului. Totuşi, spre deosebire de Comisia Europeană şi de comisia competentă, susţin o sporire a cerinţelor minime pentru acei producători de pneuri care doresc mai degrabă să îşi comercializeze produsele pe piaţa internă decât un regulament detaliat. Politicienii din UE ar trebui să creeze un cadru benefic şi durabil pentru societate şi companii, în loc să se implice în a controla fiecare detaliu. Deoarece Comisia Europeană şi comisia competentă nu îmi împărtăşesc punctul de vedere, am ales să votez împotriva raportului.

  Gary Titley (PSE), în scris. − Salut acest raport, ca anexă necesară la cerinţele de omologare de tip pentru siguranţa generală a autovehiculelor, aprobate la începutul acestui an, care se concentrează în general pe standardele de siguranţă şi de mediu aplicabile pentru pneuri.

Avem nevoie de pneuri mai sigure, care să consume mai puţin combustibil şi care să fie mai silenţioase. Zgomotul de trafic, în care zgomotul produs de pneuri deţine un loc important, este o cauză majoră ce afectează sănătatea populaţiei. Reducerea consumului de combustibil va avea beneficii imense pentru consumator, într-o perioadă de austeritate accentuată, dar va reduce şi emisiile de CO2 şi va contribui la atingerea obiectivelor ambiţioase ale UE privind reducerea schimbărilor climatice.

Datorită procesului de etichetare, consumatorii vor putea face alegeri informate atunci când achiziţionează pneuri, dar şi când se decid asupra achiziţionării unei maşini.

Trebuie totuşi să monitorizăm cât sunt de eficiente aceste etichete. Trebuie să ne asigurăm că ele vor fi cu adevărat înţelese de consumatori, altfel tot exerciţiul nu mai are nici un sens.

- Raport: Adina-Ioana Vălean (A6-0138/2009)

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris. (LT) Sunt de acord cu faptul că reglementarea preţurilor apelurilor telefonice trebuie să continue. Atunci când a fost adoptat regulamentul (CE) nr. 717/2007, preţul apelurilor telefonice între reţele nu a scăzut, menţinându-se aproape de limita superioară impusă de regulament.

Cred că ar trebuie extinsă aria de aplicare a regulamentului, pentru a include şi mesajele scrise. Din cauza preţurilor nedrept de mari pe care consumatorii trebuie să le plătească, se pare că, din păcate, este nevoie pentru moment de o reglementare a tarifelor de gros şi cu amănuntul pentru serviciile SMS şi, prin urmare, votez pentru acest regulament.

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris. – (PT) În principiu, nu sunt de acord ca legislatorul să intervină pe piaţă şi să stabilească preţurile. Cred că piaţa ar trebui să-şi definească singură propriile preţuri, în funcţie de principiile elementare ale concurenţei sănătoase.

Dar exact acest lucru lipseşte pentru roaming, ceea ce justifică intervenţia Parlamentului European în stabilirea unor preţuri maxime sub care operatorii de telecomunicaţii trebuie să concureze. Am votat ca acest regulament să nu se rezume doar la apelurile primite sau efectuate, ci şi la SMS-uri şi la transferul de date.

O Uniune Europeană care promovează libera circulaţie a cetăţenilor săi nu este consecventă cu regulile de piaţă care se termină la graniţele ţării sau sunt limitate la acestea.

În momentul de faţă, o majoritate covârşitoare a cetăţenilor sunt reticenţi atunci când vine vorba de folosirea telefoanelor mobile atunci când sunt în străinătate, de teama facturilor de roaming. Am votat în favoarea acestui regulament tocmai pentru a asigura tarife mai scăzute la roaming, întărind, în acelaşi timp, regulile privind transparenţa preţurilor.

Acesta este un exemplu clar al modului în care UE ne afectează viaţa de zi cu zi. De acum înainte, când se vor întoarce din concediu sau din călătoriile de afaceri din străinătate, cetăţenii europeni îşi vor aminti că factura la telefonul mobil mai mică se datorează UE.

  Konstantinos Droutsas (GUE/NGL), în scris. – (EL) UE promovează o restructurare capitalistă mai rapidă în domeniul serviciilor de telecomunicaţii, extinzând aplicarea regulamentului în discuţie la toate serviciile oferite de companiile de telefonie mobilă.

Directiva întăreşte poziţia monopolurilor europene în raport cu competitorii internaţionali. Extinde perioada de validitate a regulamentului pentru a permite preluarea unor companii şi fuziunile, lucru ce va garanta profituri şi mai mari.

Aplicarea directivei a întărit companiile cu monopol. Aşa-zisa limită superioară a preţurilor la roaming poate fi evitată prin utilizarea metodei cu perioade minime de taxare, crescând astfel preţul practicat pentru serviciile furnizate, precum şi profiturile companiilor, lucru recunoscut de altfel şi de autorităţile de audit competente. Diviziunea planificată a preţurilor între pachetele de telefonie şi alte servicii de telefonie mobilă, de exemplu SMS-uri şi căsuţa vocală, nu le va fi de nici un folos consumatorilor, ci va duce doar la o creştere şi mai mare a profiturilor.

Ne opunem vehement liberalizării şi privatizării pieţelor de telecomunicaţii, lucru ce va duce la scăderea standardelor pentru servicii şi la vânzarea activelor elementare. Facem apel la muncitori să îşi exprime opoziţia universală faţă de UE şi politicile sale anti-fundamentale şi să schimbe echilibrul puterii la nivel politic, cu ocazia viitoarelor alegeri.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. − (SV) Comisia doreşte ca actualul regulament referitor la preţul în roaming să fie extins pentru a acoperi nu doar apelurile telefonice, ci şi traficul de date şi SMS-uri. Parlamentul European recomandă o formă de regulament mai restrictivă şi atrage atenţia asupra faptului că regulamentul privind preţurile ar trebui să fie unul temporar, iar pe termen lung piaţa ar trebui să elimine tarifele ridicate din roaming. Am votat în favoarea poziţiei Parlamentului European deoarece este puţin mai orientată către o piaţă liberală decât propunerea Comisiei. Am votat împotriva rezoluţiei legislative deoarece reglementarea preţului, de facto, va duce într-o direcţie greşită, pe termen lung.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Telefoanele mobile fac acum parte din viaţa de zi cu zi, şi o mare parte a populaţiei nu pleacă nicăieri fără ele. Este irelevant dacă sunt folosite în scop personal sau de afaceri. La toate evenimentele, orice tip de comunicare, fie că este vorba de apeluri telefonice, de mesaje scrise sau multimedia, comunicare sau navigare pe internet, generează costuri pentru care operatorul îi taxează pe clienţi.

Este de înţeles ca aceste costuri să fie mai ridicate într-o reţea străină - adică nu în cea a operatorului - însă, de la apariţia telefoniei mobile internaţionale, am asistat la un abuz repetat în ceea ce priveşte aceste costuri de roaming.

Au fost cazuri în care consumatorii au trebuit să accepte facturi scandaloase, ce nu puteau fi susţinute prin nici o metodă de calcul universal aplicabilă. Prin această iniţiativă, ce nu doar uşurează navigarea cetăţeanului prin jungla tarifelor, ci şi standardizează costurile, Uniunea face, în sfârşit, ceva pentru populaţia europeană. Tocmai din acest motiv am votat în favoarea acestui raport.

  Rovana Plumb (PSE), în scris. − Am votat acest raport pentru că noul Regulament introduce mecanisme preventive și de garantare a transparenței prețurilor pentru serviciile de date în roaming, astfel încât cetăţenii/clienții să înțeleagă mai bine modul de tarifare, să-și poată controla cheltuielile și să evite așa-numitul „șoc al facturii”.

Stabilirea unor plafoane pentru serviciile de voce și SMS în roaming și adoptarea unor măsuri de asigurare a transparenței, precum și mecanismul preventiv introdus pentru tarifele de gros la serviciile de date mențin libertatea operatorilor de a concura pe piață și de a-și diferenția ofertele în limitele plafoanelor impuse. În acest fel, se asigură posibilitatea micilor întreprinderi noi de a face față tarifelor de gros excesive ale marilor operatori.

Practicile actuale de facturare aplicate apelurilor de voce în roaming tarifate pe baza unor unități de 60 de secunde reprezintă pentru consumatori un cost ascuns, care adaugă, față de o factură tipică pentru servicii de roaming cu eurotarif, aproximativ 24% în cazul apelurilor efectuate și 19% pentru apelurile primite.

Regulamentul trebuie să ofere un nivel suficient al protecției consumatorilor, să permită acestor consumatori să utilizeze în mod adecvat serviciile de date în roaming și nu trebuie să constituie sarcini împovărătoare pentru operatorii de telecomunicații.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. – (PT) Unul dintre obiectivele fundamentale ale UE îl reprezintă realizarea pieţei interne, şi tocmai de aceea eforturile noastre comune de a obţine cele mai bune condiţii de concurenţă posibile, în diverse sectoare economice, sunt atât de importante. Globalizarea comerţului, a afacerilor şi comunicaţiilor face parte din acesta. Astfel, acest raport privind piaţa comunicaţiilor mobile este unul vital.

Obţinerea unui acord la prima lectură, astfel încât regulamentul să poată intra în vigoare în iulie 2009, reprezintă o victorie pentru Parlament. Raportul nu doar stipulează condiţiile pentru îmbunătăţirea transparenţei şi protecţia consumatorului, ci şi pentru o concurenţă mai corectă şi mai clară pentru toţi, de la industrie la consumatori.

Am votat deci pentru acest raport.

  Olle Schmidt (ALDE), în scris. − (SV) Am decis să mă abţin astăzi de la votarea Regulamentului privind serviciile de roaming II, care propune reglementarea tarifelor pentru serviciile de telefonie mobilă în străinătate. Propunerea, un compromis la care au ajuns grupurile mari, conţinea multe idei bune, inclusiv furnizarea mai multor informaţii clienţilor pentru a le permite să evite facturi imense la telefon, după o şedere în străinătate.

Motivul pentru această abţinere nu este complicat. Nu cred că politicienii din UE ar trebui să stabilească preţurile pe piaţa liberă. Principiul de bază al economiei de piaţă este ca preţul să fie determinat de cerere şi ofertă, nu de ceea ce consideră politicienii de la Bruxelles că este „corect”. Deja există reglementări de preţ ca urmare a Regulamentului privind serviciile de roaming I. În consecinţă, operatorii de telefonie mobilă s-au aliniat la acest plafon tarifar, ceea ce nu este în beneficiul consumatorilor.

Sarcina noastră ca politicieni este să ne asigurăm că există o concurenţă sănătoasă pe piaţa internă. Sunt de acord că nu este cazul serviciilor de roaming, dar în loc de a aplica o reglementare a preţurilor în stil sovietic mai bine am avea măsuri care promovează concurenţa, de exemplu o restricţie pentru ca operatorii mari să nu poată discrimina pe considerente de preţ operatorii mici care doresc să obţină accesul la reţele străine.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. – (PL) Preţurile mari ale serviciilor de roaming în Comunitatea Europeană reprezintă o problemă care pe de o parte îngreunează procesul de integrare europeană, iar pe de altă parte restricţionează libera circulaţie a cetăţenilor Uniunii Europene.

În timpul votului de astăzi, am avizat propunerea de rezoluţie legislativă a Parlamentului European de modificare a Regulamentului (CE) Nr. 717/2007 şi a Directivei 2002/21/CE, care prevede reducerea treptată, de la 1 iulie 2009 până în 2011, a costurilor maxime privind folosirea serviciului de roaming în UE.

Tariful maxim pentru apeluri efectuate şi primite se va reduce cu 4 cenţi anual şi în 2011 va ajunge la 0.35 euro respectiv 0.11 euro pe minut. În plus, de la 1 iulie 2009 operatorii de telefonie mobilă vor introduce facturarea pe secundă, iar trimiterea unui mesaj nu va costa mai mult de 0.11 euro. Costul transferului de date se va reduce de asemenea, ajungând la 0.50 euro pe megabit în 2011.

În mod sigur avizez acest raport. Este un nou pas către o Europă socială, în care se privilegiază oamenii, libertatea acestora şi îmbunătăţirea nivelului de trai.

- Raport: Renate Weber (A6-0247/2009)

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (PSE), în scris. – (PL) Directiva a Treia şi a Şasea (78/855/CEE şi 82/891/CEE) privind fuziunile şi divizările societăţilor pe acţiuni conţin o listă cu cerinţele detaliate privind raportarea, cerinţe care trebuie îndeplinite de societăţile care sunt în proces de fuziune sau divizare. Aceste operaţii implică costuri majore. Mijloacele prevăzute de directive pentru transmiterea informaţiilor către acţionari au fost concepute acum 30 de ani şi nu iau în considere posibilităţile tehnologice moderne. Aceasta generează costuri inutile pe care trebuie să le suporte societăţile.

În acest context ar trebui să apreciem propunerea Comisiei de reducere a sarcinii administrative cu privire la cerinţele de raportare şi documentare în cazul fuziunii sau divizării.

Trebuie susţinute în principal eforturile de adaptare cât mai mare a prevederilor ambelor directive în în sensul eliminării duplicării solicitării de rapoarte din partea experţilor, divulgarea condiţiilor preliminare ale fuziunilor şi adaptarea prevederilor celei de-a Treia şi de-a Şasea Directive la prevederile celei de-a Doua Directive privind protejarea creditorilor.

De asemenea, pare întemeiată introducerea unei obligaţii pentru societăţi de a publica informaţii complete despre acestea pe paginile lor de Internet şi de a include un link către aceste pagini pe o platformă electronică centrală, care va primi curând confirmarea finală de la Comisie. În mod sigur, această cerinţă va asigura o mai bună transparenţă, mai ales prin introducerea unei obligaţii suplimentare de a actualiza informaţiile publicate. Soluţiile propuse mai sus vizează facilitarea funcţionării normale a societăţilor europene. Cu toate acestea, o reducerea reală a sarcinii administrative va depinde de modul în care aceste soluţii sunt aplicate de statele membre şi de acţionari.

Acord Comercial Interimar cu Turkmenistan (B6-0150/2009)

  Richard James Ashworth (PPE-DE), în scris. − Conservatorii britanici nu au putut aproba descărcarea de gestiune pentru bugetul european pe anul 2007, secţiunea Consiliul European. Pentru cel de-al 14-lea an consecutiv, Curtea de Conturi Europeană nu a putut furniza decât o declaraţie de asigurare pentru conturile Uniunii Europene. Menţionăm remarca auditorilor, conform căreia aproximativ 80% din tranzacţiile UE sunt realizate de agenţii care acţionează în statele membre în baza unor acorduri de gestionare comună. Auditorii raportează constant că nivelurile de control şi de examinare a modului de folosire a fondurilor europene în statele membre sunt inadecvate. Pentru a soluţiona această problemă persistentă, Consiliul a încheiat un acord interinstituţional în 2006, care obligă statele membre să poată certifica tranzacţiile pentru care sunt responsabile. Menţionăm cu consternare că, până la această dată, majoritatea statelor membre nu şi-au respectat obligaţia şi, în consecinţă, în ciuda tradiţionalei convenţii tacite (Gentleman’s Agreement) dintre Parlament şi Consiliu, nu vom aproba descărcarea de gestiune până când statele membre nu îşi îndeplinesc obligaţiile care le revin în baza acordului interinstituţional.

  David Martin (PSE), în scris. − Am votat în favoarea acestei rezoluţii, care analizează relaţiile comerciale dintre UE şi Turkmenistan. Conform rapoartelor detaliate transmise de Human Rights Watch, Amnesty International şi Open Society Institute, Turkmenistanul se situează pe ultimele locuri în clasamentele privind libertăţile fundamentale, inclusiv libertatea presei, libertatea de expresie şi de asociere. Sunt mulţumit de faptul că această rezoluţie evidenţiază că, deşi suntem recunoscători pentru schimbările minore aduse de Preşedintele Berdymukhamedov, UE aşteaptă îmbunătăţiri considerabile în domeniul drepturilor omului în Turkmenistan.

- Raport: Daniel Caspary (A6-0085/2009)

  Glyn Ford (PSE), în scris. − Am votat împotriva acestui Acord interimar cu Turkmenistanul în ciuda admiraţiei pe care o port raportorului, dl Caspary, pentru eforturile depuse. Am avut posibilitatea de a vizita această ţară cu o delegaţie a Comisiei pentru afaceri externe acum câţiva ani, atunci când era condusă de Turkmenbashi în baza Ruhnama. De atunci, situaţia s-a îmbunătăţit pe alocuri, dar Amnesty International, precum şi alte ONG-uri, încă avertizează asupra problemelor grave şi a încălcării drepturilor omului în această ţară. Îmbunătăţirile înregistrate până acum nu sunt suficiente pentru a mă convinge să votez în această fază în favoarea acordului.

  David Martin (PSE), în scris. − Am votat împotriva raportului care dorea aprobarea de către Parlament a unui Acord comercial interimar între UE şi Turkmenistan. Anul trecut, Parlamentul European a condiţionat aprobarea acestui Acord de atingerea de către Turkemistan a cinci obiective în materie de drepturile omului. Aceste obiective sunt următoarele: permiterea Crucii Roşii să acţioneze liber în această ţară; alinierea sistemului educaţional la standardele internaţionale; eliberarea tuturor prizonierilor politici şi a prizonierilor de conştiinţă; eliminarea impedimentelor guvernamentale cu privire la călătoriile în afara ţării; şi, ultimul, permiterea accesului liber pentru ONG-urile independente şi permiterea organismelor ONU pentru drepturile omului să analizeze progresul din această ţară. Sunt convins că Turkemnistanul încă nu a atins nici unul din aceste obiective, din acest motiv sunt foarte dezamăgit de unda verde dată acestui Acord comercial interimar.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris. − Aş dori să mulţumesc domnului Caspary pentru activitatea sa din Comisia pentru comerţ internaţional privind această legislaţie specială care vizează îmbunătăţirea relaţiilor Uniunii Europene cu Turkemenistanul.

Acordurile comerciale încheiate între UE şi această ţară, care nu au mai fost schimbate de 20 de ani, trebuiau să fie actualizate, mai ales în această perioadă de criză financiară.

Pe lângă beneficiile comerciale şi economice aduse de acest nou acord interimar cu Turkmenistanul, ne aşteptăm la o îmbunătăţire a securităţii regionale din toate punctele de vedere: de la o mai bună promovare a drepturilor omului şi a democraţiei la rezultate mai bune în domeniul combaterii traficului de droguri şi de persoane şi la o participare susţinută a Turkmenistanului la reconstrucţia Afganistanului, prin sprijinirea activităţilor statelor membre ale UE în această ţară. Nu în ultimul rând, relaţiile mai bune cu Turkmenistanul vor reprezenta un pas către consolidarea securităţii energetice a Europei.

M-am alăturat colegilor mei care susţin legislaţia propusă de dl Caspary. În continuare, trebuie să luăm toate măsurile pentru a asigura că această ţară va avea propria sa contribuţie în cadrul efortului comun pentru a facilita succesul său.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris. – (PL) Relaţia dintre Comunităţile Europene şi Turkemnistan se bazează în prezent pe Acordul de Comerţ, Cooperare Comercială şi Economică încheiat între Comunităţile Europene şi URSS în 1989.

Este clar că nivelul dezvoltării economice şi mai ales protejarea drepturilor omului în Turkmenistan nu sunt mulţumitoare. Turkmenistanul nu a îndeplinit mai multe cerinţe umanitare (inclusiv faptul că Crucea Roşie încă nu are permisiunea de a lucra în Turkmenistan).

Consider că iniţierea unui Acord comercial interimar între Comunitatea Europeană şi Turkmenistan şi, în acelaşi timp, stabilirea unui termen de cinci ani pentru introducerea principiilor democratice şi a unor standarde privind drepturile omului, asemănătoare cu cele ale UE, vor constitui o bună motivaţie pentru Turkmenistan şi un semn de bunăvoinţă din partea Comunităţii. Iniţierea acordului poate contribui la îmbunătăţirea vieţii cetăţenilor din Turkermemistan şi poate genera reforme economice.

Semnarea Acordului de parteneriat şi cooperare se poate lua în considerare doar dacă se constată o îmbunătăţire vizibilă privind respectarea principiilor democratice şi a drepturilor omului.

  Charles Tannock (PPE-DE), în scris. − Aş dori să profit de această ocazie pentru a explica unul din numeroasele motive pentru care am votat astăzi în favoarea unor relaţii comerciale mai apropiate între UE şi Turkmenistan. Politica externă şi de securitate comună a UE, pe care Conservatorii britanici o susţin în totalitate, recunoaşte importanţa gazoductului transcaspic pentru furnizarea de petrol şi gaze către Europa. Aceste rute transcaspice ar trebui integrate complet în „coridorul sudic” de conducte, care include Nabucco, Southstream şi Whitestream. Reducerea dependenţei faţă de resursele energetice ale Rusiei este esenţială pentru securitatea noastră energetică şi politica externă.

Din acest motiv, ar trebui să avem o atitudine proactivă şi determinată pentru a stabili un parteneriat cu Turkmenistanul prin susţinerea acordului comercial interimar, care contribuie la stimularea reformei interne şi la îmbunătăţiri în materie de drepturile omului în acea ţară.

- Raport: Gunnar Hökmark (A6-0236/2009)

  Liam Aylward (UEN), în scris. − Energia nucleară este o realitate în Europa. O realitate cu care Irlanda nu se împacă prea bine dar acceptăm că fiecare ţară are dreptul de a-şi alege propriul mix energetic, iar faptul că vecinii noştri folosesc energia nucleară nu ne permite să ignorăm acest aspect.

Chiar săptămâna trecută a avut loc o încălcare a securităţii în centrala nucleară Sellafield, iar unitatea de depozitare a materialelor nucleare de la Sellafield – iazul B30- reprezintă probabil una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă industria nucleară în Europa. Iazul B30 adăposteşte cantităţi însemnate de materiale nucleare care nu au fost tratate în mod adecvat de zeci de ani.

Prin urmare, sunt de acord cu propunerea referitoare la un cadru de securitate nucleară pentru UE, care să întărească independenţa de autorităţile naţionale de reglementare şi să asigure un nivel ridicat de transparenţă privind siguranţa instalaţiilor nucleare.

Am susţinut amendamentele propuse la acest raport, care vor întări şi mai mult prevederile şi cerinţele în materie de siguranţă. Deşi nu avem centrale nucleare în Irlanda, cetăţenii noştri ar putea fi afectaţi de încălcări ale securităţii energetice în alte ţări, iar UE trebuie să se asigure că cetăţenii noştri vor beneficia de cea mai mare protecţie.

  Brian Crowley (UEN), în scris– (GA) Trebuie să acceptăm faptul că energia nucleară este şi va continua să fie produsă în Europa. Noi, irlandezii, nu prea suntem de acord cu asta, dar respectăm dreptul fiecărui stat membru de a-şi alege sursele de energie. Atâta timp cât există centrale nucleare în statele vecine, nu putem ignora chestiunea.

S-a produs o problemă de securitate la Sellafield săptămâna trecută iar depozitul de deşeuri nucleare din Sellafield, numit „Iazul B30”, este una din cele mai mari probleme ale sectorului nuclear din Europa. Există cantităţi enorme de deşeuri nucleare netratate şi depozitate în iazul B30.

În aceste condiţii, susţin pe deplin propunerea legată de Cadrul comunitar pentru siguranţă nucleară care să asigure stabilirea unui nivel înalt şi standarde transparente de siguranţă la centralele nucleare.

Am votat pentru amendamentele care vizau consolidarea acestei propuneri. Deşi nu avem centrale nucleare în Irlanda, problemele de siguranţă de la centralele nucleare din alte ţări europene ar putea afecta cetăţenii irlandezi. Este de datoria Uniunii Europene să se asigure că cetăţenii săi sunt protejaţi pe deplin în acest sens.

  Glyn Ford (PSE), în scris. − Ca persoană care are câteva rezerve legate de siguranţa pe termen lung a centralelor nucleare, nu sunt mulţumit pe deplin de acest raport. Recunosc că persoanele care lucrează în acest sector sunt profesionişti devotaţi. Recunosc că accidentele sunt rare şi izolate. Însă problema constă în faptul că atunci când are loc un accident, consecinţele pot fi devastatoare. Nu putem uita de accidental nuclear din Urali dezvăluit de Roy Medvedev, accidentul de pe insula Three Mile care a implicat evenimentele din filmul Sindromul China, lansat cu doar câteva zile înainte de accident, nici accidentul din Japonia, de la Tokaimura, nici pe cel de la Cernobâl, ale cărui urmări le trăim şi astăzi, dar care au fost observate în cel mai tragic mod la persoanele, mai ales copiii care trăiesc în imediata vecinătate sau ai căror părinţi au fost acolo.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. – (PT) Energia nucleară va juca un rol esenţial în viitorul energiei în societăţile noastre. Ca urmare, ţinând cont de planurile de construire a unor noi centrale în Europa, e foarte important să creăm un cadru comunitar pentru siguranţă nucleară.

Raportul Hökmark va asigura crearea celor mai bune şi mai sigure condiţii în viitoarele centrale nucleare din Europa. Se va stabili un cadru clar, cu regulatori naţionali puternici şi independenţi, precum şi un sistem de eliberare a licenţelor pentru centrale nucleare şi un sistem de inspectare şi de verificare a acestor centrale.

Importanţa pe care o va avea în viitor energia nucleară impune excelenţa condiţiilor producerii ei şi a condiţiilor de schimb de informaţii vitale, pentru a putea crea condiţii de siguranţă uniforme şi de cea mai bună calitate.

Am votat, deci, pentru acest raport.

  Paul Rübig (PPE-DE), în scris. − (DE) Delegaţia Partidul Popular Austriac (ÖVP) susţine crearea unei autorităţi independente de supraveghere pentru centralele nucleare care să aibă competenţa legală de a deconecta centralele nucleare periculoase de la reţea.

- Raport: Raül Romeva i Rueda (A6-0253/2009).

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris. − (SV)Am hotărât să votăm împotriva acestui raport privind un sistem de control în cadrul politicii comune de pescuit. Bineînţeles, salutăm propunerile de măsuri sporite pentru a ne asigura că regulile sunt respectate, dar criticăm accentul pus pe controlul pescuitului sportiv. Nu este rezonabil să se reglementeze pescuitul sportiv când, în realitate, pescuitul industrial este cel care generat probleme cum ar fi pescuitul excesiv în mările noastre.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. – (PT) Ne pare rău că Parlamentul a respins cu majoritate de voturi amendamentul propus de noi care, în conformitate cu dispoziţiile Constituţiei Republicii Portugheze - cu alte cuvinte, cele referitoare la suveranitatea naţionala – şi ca parte a efortului de a se asigura că acele dispoziţii sunt respectate, susţinea că această propunere de regulament ar trebui să respecte şi nu să ameninţe competenţa şi responsabilitatea statelor membre în ceea ce priveşte monitorizarea respectării regulilor referitoare la politica comună din domeniul pescuitului.

Regretăm că Parlamentul a respins cu majoritate de voturi amendamentele propuse de noi, care ar fi împiedicat Comisia Europeană să efectueze inspecţii în mod independent, fără o avertizare prealabilă, în zonele economice exclusive (ZEE) şi pe teritoriile statelor membre, şi să nu mai interzică, la discreţia sa, activităţile de pescuit şi să suspende sau să anuleze plăţile asistenţei financiare comunitare pentru un stat membru, şi care, de asemenea ar fi împiedicat un stat membru să îşi inspecteze propriile vase de pescuit din ZEE a oricărui alt stat membru, fără autorizaţia celui din urmă.

Această propunere de regulament – care va continua să fie negociată de către instituţiile europene - dacă este adoptată în stadiul actual, va reprezenta încă un atac la adresa suveranităţii naţionale, incluzând cerinţe referitoare la echipamente şi proceduri care au fost catalogate drept total inadecvate pentru pescuitul portughez.

De aceea, am votat împotrivă.

  Carl Lang şi Fernand Le Rachinel (NI), în scris. – (FR) În 2008, au fost distruse 165 de traulere. În 2009, deja s-a anunţat că încă 225 vor dispărea.

În Franţa, sectorul pescuitului are foarte mult de suferit pentru că guvernul francez şi Bruxelles-ul au hotărât să îi sacrifice pe pescarii francezi de dragul politicii economice şi comerciale europene.

Astfel, Norvegia, un stat din afara Uniunii Europene, dar care a negociat cu UE acorduri economice referitoare la gazele naturale, îşi atribuie 80% din cota de cod, o cifra care se ridică la 500 000 de tone pe an. Franţa, pe de altă parte, are acces la doar 9 000 de tone pe an, din care doar 700 de tone provin din Canalul Mânecii şi din Marea Nordului.

Date fiind aceste condiţii, cum să nu fii dezgustat când eşti martor la eradicarea pescarilor francezi? De ce se străduiesc astfel guvernul francez şi Bruxelles-ul să pună la cale distrugerea unui întreg sector din economia noastră? Motivele sunt interesele euro-globale şi dogma comerţului liber.

Problema nu va fi rezolvată de plicul cu 4 milioane de euro promis de ministerul agriculturii şi pescuitului, care se vrea compensaţie financiară pentru oprirea vaselor care şi-au atins cota de peşte. Pescarii francezi trebuie neapărat şi urgent eliberaţi de aceste cote europene discriminatorii şi distructive.

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris. − (SV) Parlamentul European a votat astăzi în favoarea includerii pescuitului de agrement şi a celui sportiv în politica comună din domeniul pescuitului. Prin aceasta, UE a început să reglementeze una dintre cele mai populare activităţi de agrement.

Propunerea este revoltătoare. În primul rând, apele în care se pescuieşte aparţin statelor individuale, nu Bruxelles-ului. În al doilea rând, activităţile de pescuit de agrement nu afectează bancurile în mod considerabil. În al treilea rând, va fi imposibil ca această legislaţie să fie respectată. Nu trebuie decât să analizăm situaţia Suediei, care are 11 500 de km de zonă de coastă. Cred birocraţii UE şi deputaţii în acest Parlament că va fi într-adevăr posibilă monitorizarea a ceea ce se întâmplă oricând şi oriunde? O lege care este imposibil de pus în aplicare este o lege proastă.

Pe de altă parte, propunerea nu mă surprinde în mod deosebit. UE este ca un motor cu aburi care s-a pus în mişcare pentru a-şi îndeplini obiectivul de a deveni un stat federal întru totul. Este mare, puternic şi greu de oprit odată pus în mişcare. Oricine îi stă în cale va fi secerat.

Azi e o zi neagră pentru aceia dintre noi care îşi doresc o cooperare europeană eficientă şi energică, dar mai presus de toate este o zi neagră pentru cei care practică pescuitul de agrement în toate statele membre.

  Sebastiano (Nello) Musumeci (UEN), în scris. – (IT) Obiectivul acestei propuneri de regulament, acela de a garanta un sistem de control comunitar pentru a asigura respectarea regulilor politicii comune din domeniul pescuitului printr-o agenţie europeană este evident de lăudat şi ia în calcul numeroasele cereri înaintate de-a lungul anilor de Parlament şi Comisia Europeană. De asemenea, regulamentul sugerează - deşi timid - punerea în aplicare a regulamentului mai sus menţionat, în mod uniform în cele 27 de state membre.

Deşi susţin spiritul general al textului (păstrarea unei culturi a respectului pentru norme, pentru a garanta aplicarea corectă a politicii comune în domeniul pescuitului), simt că, de această dată, caracteristicile specifice ale pescuitului mediteranean nu au fost luate în considerare, din păcate.

Un singur exemplu ar fi cerinţa de a instala un sistem de monitorizare prin satelit a vaselor (VMS), pe acelea cu o lungime mai mare de 10 metri. Acesta ar putea funcţiona foarte bine pentru vasele de pescuit solide din Marea Nordului, însă nu pentru cele din Mediterană, care sunt mici, de obicei nu au cabină şi sunt folosite pentru „pescuitul la scară mică”. De asemenea, acesta presupune şi costuri substanţiale, care ar putea fi totuşi suportate dacă Comunitatea ar fi co-finanţator în proporţie de 80%, aşa cum se sugerează în amendamentul 20.

  Brian Simpson (PSE), în scris. − Voi sprijini acest raport pentru că am acceptat amendamentele 48 şi 49 şi am respins amendamentul 93 privind pescuitul de agrement.

Consider că este inacceptabil ca pescuitul de agrement să fie inclus în cota de peşte a unui stat membru.

Dacă vorbim serios când spunem că pescuitul de agrement ne distruge rezervele de peşte din ape, atunci cred că se pierde din vedere un aspect fundamental în ceea ce priveşte diminuarea acestor rezerve. Acel aspect se referă la supraexploatarea resurselor de peşte de către întreprinderile care practică pescuitul industrial, pe vasele de pescuit de tip fabrici.

Lor le cerem să respecte politica comună în domeniul pescuitului, celor care practică pescuitul de agrement ca hobby.

- Raport: Cornelis Visser (A6-0206/2009)

  Roger Knapman şi Thomas Wise (NI), în scris. − Politica comună din domeniul pescuitului este defectuoasă şi a afectat semnificativ economia britanică şi mediul. Deşi recunoaştem nevoia de inovaţie pentru a îmbunătăţi situaţia, majoritatea acestor inovaţii şi a celor mai bune practici au fost iniţiate de statele membre şi de pescari. În consecinţă, am votat împotriva acestui raport, care acordă competenţe sporite Comisiei.

  Thomas Wise (NI), în scris. − Politica comună din domeniul pescuitului este defectuoasă şi a afectat semnificativ economia britanică şi mediul. Deşi recunoaştem nevoia de inovaţie pentru a îmbunătăţi situaţia, majoritatea acestor inovaţii şi a celor mai bune practici au fost iniţiate de statele membre şi de pescari. În consecinţă, am votat împotriva acestui raport, care acordă competenţe sporite Comisiei.

- Raport: Simon Busuttil (A6-0251/2009)

  John Attard-Montalto şi Louis Grech (PSE), în scris. −În numele meu şi al colegului meu, Louis Grech, aş vrea să spun că, deşi am votat în favoarea raportului, am vrea să evidenţiem următoarele puncte:

susţinem o politică comună a imigraţiei;

credem că pactul european privind imigraţia nu a fost satisfăcător pentru interesul naţional;

este dezamăgitor pentru că raportul nu face referire directă şi clară la împărţirea sarcinii obligatorii/coercitive; constatăm că orice cooperare este apreciată; dar UE nu poate interveni în tipurile de acorduri bilaterale semnate între o ţară de origine şi o ţară de tranzit; nu suntem de acord cu dreptul de a vota al imigranţilor ilegali din cauza situaţiei demografice a Maltei; nu suntem de acord cu un sistem uniform de vize Schengen care să înlocuiască sistemele naţionale, dacă acesta creşte nivelul birocraţiei şi sistemul devine mai puţin flexibil.

  Catherine Boursier (PSE), în scris. – (FR) Salut adoptarea raportului Busuttil, deşi trebuie să recunosc că nu susţin toate punctele prezentate în el, în special răspunsul pozitiv acordat încheierii Pactului european privind imigraţia şi azilul: grupul meu a votat pentru eliminarea acestui punct în Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, dar am fost în minoritate; la fel s-a întâmplat şi cu punctul referitor la rolul sporit al FRONTEX în operaţiunile de repatriere.

Totuşi, în lumina rezultatului final, am votat pentru acest raport pentru a mă pronunţa în favoarea deschiderii căilor legale pentru imigraţie. Aşadar susţin: recunoaşterea nevoii de forţa de muncă a migranţilor în UE; nevoia de consultare sporită cu reprezentanţii societăţii civile; libera circulaţie în UE după o perioadă de rezidenţă de 5 ani; respectarea demnităţii umane şi aplicarea celor mai favorabile măsuri, în contextul aplicării directivei privind repatrierea; şi, în cele din urmă, şi cel mai important, dreptul de a vota la alegerile locale, aspect împotriva căruia legislaţia europeană s-a opus categoric.

  Philip Bradbourn (PPE-DE), în scris. − Conservatorii britanici au votat împotriva acestui raport în baza faptului că noi nu acceptăm nevoia de o politică europeană comună ăn domeniul imigraţiei, iar Marea Britanie trebuie să aibă control absolut asupra graniţelor naţionale.

  Philip Claeys (NI) , în scris. - (NL) Am votat împotriva acestui raport deoarece cuprinde un număr de elemente inacceptabile. Pentru început, se presupune că UE va avea nevoie de 60 de milioane de noi imigranţi până în 2050. Date fiind problemele actuale legate de imigranţii în masă, propunerea este ridicolă. De asemenea, se sugerează ca angajaţii cu studii superioare să nu aibă restricţii la cartea albastră. În cest caz, am putea foarte bine să dăm frâu liber revoltei.

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris. – (PT) O abordare comună privind imigraţia în UE este imperativă. O abordare fragmentată şi incoerentă nu poate fi permisă într-o zonă comună fără graniţe interne, pentru că orice act de imigraţie sau politică pusă în aplicare de către un stat membru are automat consecinţe şi asupra celorlalte state membre.

Prin urmare, susţin elaborarea unei politici europene comune în domeniul imigraţiei, fondată pe un nivel ridicat de solidaritate politică şi operaţională, încredere reciprocă şi responsabilitate comună.

Adoptarea Pactului european privind imigraţia şi azilul a reprezentat un pas enorm în această direcţie, generând o politică imigraţionistă mai coerentă, controlată şi legată de nevoile pieţei muncii din statele europene, şi de asemenea de resursele disponibile în ceea ce priveşte cazarea, sănătatea şi educaţia. Scopul său este şi acela de a combate categoric imigraţia ilegală.

Raportul excelent prezentat de dl Busuttil respectă această abordare. Singura sa problemă constă în amendamentul prezentat de Grupul Socialist din Parlamentul European, care ameninţă fermitatea luptei noastre împotriva imigraţiei ilegale, de vreme ce nu încape nicio îndoială că orice imigrant care domiciliază legal pe teritoriul unui stat membru va avea drept de vot, conform condiţiilor stipulate. Din acest motiv, susţin rezoluţia alternativă depusă de un raportor care, încă o dată, a încercat să ajungă la un compromis acceptabil pentru toţi.

  Edite Estrela (PSE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluţiei privind o politică europeană comună de imigrare, deoarece aceasta reprezintă una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă Europa în acest moment. În abordarea acestei probleme, putem adopta politici care să transforme imigraţia într-o oportunitate.

Toate statele Uniunii Europene sunt preocupate de problema imigraţiei şi de aceea acestea trebuie să acţioneze împreună pentru a găsi soluţii potrivite în acest sens. Raportul acesta încearcă să acopere toate aspectele legate de imigraţie, susţinând crearea unei politici europene comune de imigrare bazată pe un înalt nivel de solidaritate politică şi operaţională.

De asemenea, include şi măsuri care să le permită imigranţilor să participe la viaţa politică şi civică a societăţii în care trăiesc, mai ales în partide politice şi sindicate, şi să le dea posibilitatea să voteze la alegerile locale.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. – (PT) Un raport cu 91 de articole ar trebui să includă în mod clar şi nişte aspecte cu care să fim de acord. Însă acest raport, deşi încearcă să mai îndulcească lucrurile, este extrem de negativ, şi tocmai de aceea îl respingem.

Raportul „sprijină ferm stabilirea unei politici europene comune în domeniul imigrării”, apreciază „implicaţiile instituţionale ale Tratatului de la Lisabona, mai ales extinderea procedurii de codecizie şi votul cu majoritate calificată la toate politicile în domeniul imigraţiei” şi „adoptarea Pactului European privind imigraţia”; cu alte cuvinte, o politică în domeniul imigraţiei inumană, axată pe siguranţă, prin care imigranţii sunt incriminaţi, exploataţi şi selectaţi.

Dacă existau îndoieli asupra scopurilor Uniunii, acest raport le înlătură : „va fi nevoie în continuare de migraţie pentru a răspunde...nevoilor...pieţei de muncă din Europa” (aproape „60 de milioane de lucrători migranţi până în 2050”). De aceea trebuie create „profiluri ale imigranţilor” - „nevoile pieţei de muncă reprezentând un aspect central al acestor profiluri”- şi de aceea este necesar „ca Uniunea Europeană să devină mai atractivă pentru lucrătorii calificaţi” mai ales prin „Cartea Albastră”. Cu alte cuvinte, este vorba despre o viziune inumană asupra imigranţilor, care sunt văzuţi doar ca mână de lucru ce trebuie exploatată.

Avem nevoie nu doar de o politică europeană comună, ci de o politică nouă care să apere drepturile imigranţilor şi care să combată cauzele care stau la baza imigraţiei sau să prevină astfel de situaţii.

  Filip Kaczmarek (PPE-DE), în scris. – (PL)Am votat pentru adoptarea raportului Busuttil. Este un raport important, deoarece imigraţia este una dintre provocările cele mai mari cu care se confruntă Uniunea Europeană. Ar trebui să recunoaştem că nu suntem complet capabili să profităm de aspectele pozitive ale imigraţiei sau să prevenim acele situaţii care nu pot fi deloc benefice.

Un alt aspect care pune probleme este faptul ca imigraţia se manifestă diferit în fiecare stat membru, iar diferenţele în acest sens sunt pronunţate. Pentru unele ţări, imigraţia reprezintă o imensă problemă socială, financiară şi politică. Pentru altele, este un fenomen neînsemnat care nu stârneşte un interes prea mare. Acesta este şi unul din motivele pentru care este atât de greu de adoptat o politică uniformă în domeniul imigraţiei. Ar trebui să conştientizăm faptul că, pentru multe persoane care rămân în Europa, aceasta este o chestiune chiar pe viaţă şi pe moarte. Trimiţându-i înapoi în ţările lor de origine, s-ar putea ca, de fapt, să-i condamnăm la moarte. Aşadar instrumentele politicii în domeniul imigrării ar trebui să fie flexibile, pentru a putea fi adaptate fiecărui caz al diverselor populaţii. Vă mulţumesc foarte mult.

  Carl Lang şi Fernand Le Rachinel (NI), în scris. – (FR) O politică de imigrare comună bazată pe o mai mare deschidere a canalelor legale de imigrare nu poate primi sprijinul nostru. Ea ar trebui să fie exact opusul acesteia.

Raportul se bazează din nou pe recomandările periculoase ale Comisiei care figurează în Cartea Verde din 11 ianuarie 2005 pe tema imigraţiei economice. Raportul susţine că numărul imigranţilor de care se presupune că ar avea nevoie Uniunea Europeană până în 2050 ar fi de 60 de milioane şi prin urmare subliniază necesitatea de a deschide canale de imigrare legală.

Cum să nu ni se pară obscen faptul că, în plină criză economică, financiară şi socială, ni se recomandă să ne deschidem şi mai mult pieţele către lucrătorii străini, când locurile de muncă din ţările noastre sunt ameninţate iar şomajul a atins cote alarmante?

Ce trebuie făcut, de fapt, în perioada de criză este să se ia măsuri economice şi protecţioniste, iar locurile de muncă şi ajutorul social să fie rezervate cetăţenilor acelei ţări.

În încheiere, acest raport se bazează pe presupunerea falsă conform căreia, deschizând porţile imigraţiei legale, cea ilegală va scădea semnificativ sau va dispărea cu totul. Ştim că nu se va întâmpla deloc aşa şi că, din contră, imigraţia legală este precursoarea celei de mari proporţii.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE)Dreptul de azil va deveni un vector pentru imigraţia în masă la un nivel nemaiîntâlnit. Porţile Europei s-ar deschide larg pentru ţările în curs de dezvoltare. Dacă se va întâmpla aşa cum vor vizionarii multiculturali, conceptul de familie se va lărgi într-atât încât triburi întregi vor putea imigra fără probleme.

Mai mult, se va limita posibilitatea reţinerii persoanelor înainte de expulzare, celor care cer azil li se va acorda acces la piaţa de muncă, iar asistenţa minimă pe care o vor primi va fi sporită. Acest lucru ar exercita o presiune şi mai mare asupra pieţei de muncă, mai ales în perioada de criză economică, iar contribuabilii ar trebui să strângă şi mai mult cureaua. Din această cauză nu ne rămâne decât să respingem acest raport.

  Athanasios Pafilis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Raportul referitor la politica de imigrare comuna prezintă o imagine foarte bună a politicii de imigrare pro-monopolistă a Uniunii Europene şi a contribuţiei Parlamentului European la aceasta. În acelaşi timp, propune ca în etapa următoare să se ia măsuri în detrimentul imigranţilor şi într-o direcţie încă şi mai reacţionară.

Raportul adoptă principiul de bază al politicii UE în domeniul imigrării ca pe un instrument folosit pentru a satisface nevoie pieţei de muncă, ceea ce aduce profituri monopolurilor europene. În acest scop, se stabileşte aplicarea unei politici de stimulente şi pedepse pentru imigranţi. Astfel, pe de o parte salută Pactul pentru imigraţie şi azil, care este inacceptabil, şi lansează un apel pentru consolidarea FRONTEX şi pentru îmbunătăţirea informaţiilor şi a măsurilor represive privind imigranţii care nu contribuie la capitalul european. Pe de altă parte însă, susţine atragerea şi legalizarea statului imigranţilor „cu o pregătire superioară” şi imigraţia ciclică şi temporară de care are nevoie capitalul şi propune măsuri pentru integrarea imigranţilor, pentru ca aceştia să fie disponibili pentru angajatori.

Singura soluţie la această politică reacţionară este ca imigranţii să se integreze în mişcarea sindicală şi imigranţii şi lucrătorii locali să lupte cot la cot împotriva politicii anti-opozitie şi anti-imigraţie a Uniunii Europene şi să-şi revendice drepturile şi bogăţia pe care o generează.

- Raport: Eva Lichtenberger (A6-0224/2009)

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris. (LT) Acum este momentul ca politica TEN-T, având cincisprezece ani de experienţă în spate, să-şi arate obiectivele şi măsurile. Trebuie să reanalizăm proiectele şi măsurile, să punem mai mult accentul pe coordonarea la nivelul UE şi să ne propunem angajamente mai ferme din partea statelor membre referitoare la punerea în aplicare a proiectelor prioritare pe care le-au acceptat.

Proiectele prioritare şi hărţile TEN-T conţin în mare parte proiecte naţionale de infrastructură a transporturilor care sunt de proporţii şi scumpe, iar unele dintre primele 30 de proiecte TEN-T au fost imposibil de pus în practică, în timp ce alte proiecte, mai ales după extinderea UE, au devenit extrem de importante dar nu au ajuns pe liste.

S-ar putea ca actuala criză economică să ne determine din nou să urmăm aceeaşi logică atunci când investim în infrastructura transporturilor. Totuşi, avem nevoie de proiecte şi de investiţii solide în infrastructura transporturilor, pentru dezvoltarea acesteia de-a lungul următorilor 10-20 de ani. Hotărârile referitoare la proiectele de infrastructură ar trebui să se bazeze pe evaluări corecte privind cheltuielile şi profitul, pe stabilitate şi pe valoarea adăugată transfrontalieră europeană.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. – (PT) Raportul stabileşte liniile directoare „pentru dezvoltarea reţelei de transport trans-europene” (TEN-T). Aceasta cuprinde în prezent 30 de proiecte prioritare „inspirate în principal de interese naţionale”- ce alte interese ar trebui luate în considerare, cele ale multinaţionalelor poate?- care vor primi cofinanţări comunitare în valoare de 5,3 miliarde de euro.

Raportul acesta corespunde viziunii unor „reţele transeuropene de transport” bazate pe extinderea pieţei interne şi pe o mai mare concurenţă capitalistă şi concentrare. De aceea „ subliniază necesitatea de a îngloba ...obiectivele Strategiei de la Lisabona” şi susţine adaptarea reţelei TEN-T la „condiții schimbătoare ale pieţei”, conform următoarelor criterii: viabilitate economică, competitivitate ridicată, promovarea pieţei unice” şi dezvoltarea prin „parteneriate public-privat” (de exemplu prin alocarea „unui procent din veniturile obţinute din taxele pe infrastructura rutieră pentru finanţarea proiectelor TEN-T”).

La numai o lună de la terminarea actualului mandat legislativ, majoritatea celor din această Cameră nu se pot abţine să nu ceară Comisiei Europene „să propună - până la finalul mandatului - o iniţiativă legislativă privind deschiderea pieţelor interne de transport feroviar de călători începând cu 1 ianuarie 2012”.

În încheiere, pentru a servi intereselor unor mari grupuri economice şi financiare legate de extinderea controlului acestora asupra Europei de Est, raportul subliniază faptul că legăturile dintre Europa de Vest şi cea de Est reprezintă o prioritate.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris. − Dezvoltarea şi extinderea Reţelei Trans-Europene de Transport reprezintă o necesitate pentru întărirea pieţei interne şi pentru coeziunea Uniunii Europene. Este motivul pentru care am votat pentru opţiunea „C”, propusă de raportoarea Eva Lichtenberger. Această abordare va permite pe viitor utilizarea tuturor tipurilor de resurse financiare disponibile pentru transporturi şi infrastructuri, deşi nu oferă neapărat mijloacele de a asigura o implementare eficientă, având în vedere multiplele şi divergentele interese naţionale.

Orice altă alternativă, inclusiv cea propusă prin moţiunea alternativă a PPE-DE, ar fi putut determina imposibilitatea statelor din cadrul politicii de coeziune să utilizeze fondurile de coeziune pentru proiectele de infrastructuri de transport, altele decât cele prioritare TEN-T şi, implicit, ar fi putut priva România de posibilitatea utilizării fondurilor de coeziune pentru sectorul de transport, fonduri de care România are mare nevoie.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris. – (PT) Raportul acesta evaluează executarea celor 30 de proiecte prioritare TEN-T în care întârzierile au o influenţă majoră asupra politicii europene în domeniu transportului durabil. În ciuda greutăţilor, este esenţial să ne implicăm în continuare în schimbările necesare pentru crearea unor legături intermodale, mai ales pentru cetăţeni şi pentru marfă. Trebuie luate în considerare diversele provocări de astăzi, de la aspecte de siguranţă la chestiuni regionale, la obiceiuri sociale, economice şi financiare şi probleme de mediu. Ar trebui deci să se sublinieze necesitatea unei abordări integrate şi mai coerente a reţelei de transporturi.

Este evidentă importanţa legăturilor transfrontaliere pentru dezvoltarea reţelei europene de transport, şi de aceea susţinem îmbunătăţirea legăturilor dintre toate modurile de transport, mai ales cele care s-au transformat şi s-au dezvoltat mai greu, cum ar fi transportul feroviar şi cel maritim. Trebuie create legături mai bune cu porturile maritime şi cu aeroporturile, iar punerea în aplicare corectă a proiectelor de reţele va contribui cu siguranţă la acest obiectiv.

Raportul reflectă o parte din aceste preocupări, însă ordinea priorităţilor pe care o consider eu potrivită nu a fost păstrată în întregul text. De aceea am votat împotrivă.