Preşedintele. – Următorul punct de pe ordinea de zi este raportul (A6-0150/2009) domnului Søndergaard, în numele Comisiei de Control Bugetar, privind descărcarea de gestiune cu privire la implementarea bugetului general al Uniunii Europene pentru anul financiar 2007, Secţiunea II – Consiliul (C6-0417/2008 – 2008/2277(DEC)).
Søren Bo Søndergaard, raportor. − Domnule preşedinte, în primul rând în ceea ce priveşte un punct de pe ordinea de zi, deoarece doresc să mă asigur că a fost invitat Consiliul pentru acest aspect. Deoarece vom discuta o problemă a Consiliului, nu ar fi deloc bine dacă nu a fost şi Consiliul invitat pentru acest punct. Doresc doar ca Preşedintele să garanteze că a fost invitat şi Consiliul.
Preşedintele. – Domnule Søndergaard, pot confirma în numele Preşedinţiei că într-adevăr Consiliul a fost invitat la dezbaterea acestui aspect. În ciuda acestui fapt, cu regretul sincer al Preşedinţiei şi în numele întregului Parlament observ absenţa Consiliului; Cred că la fel s-a întâmplat şi dimineaţă, când Preşedintele Parlamentului a urat bun-venit Consiliului dar nu a primit nici un răspuns. Deşi regret acest lucru, nu pot face nimic pentru a remedia situaţia şi prin urmare suntem obligaţi să ţinem dezbaterea conform planificării. Vă invit prin urmare să luaţi din nou cuvântul în calitate de raportor, pentru a prezenta dezbaterea privind acest raport şi acest articol de pe ordinea de zi.
Søren Bo Søndergaard, raportor. − (DA) Domnule preşedinte, aş dori să încep prin a spune că regret foarte mult faptul că această dezbatere se va desfăşura în absenţa Consiliului – chiar Consiliul al cărui buget suntem pe cale de a-l discuta. Este absurdă, bineînţeles, alegerea Consiliului de a ignora pur şi simplu această dezbatere astfel, având în vedere că, în cadrul Comisiei pentru Control Bugetar, s-a votat cu o majoritate foarte largă amânarea de către Parlament a deciziei de descărcare de gestiune pentru bugetul Consiliului pentru anul 2007.
De ce am făcut acest lucru? Am făcut-o oare din cauză că suspectăm vreo fraudă sau neregulă? Răspunsul este „nu”, deoarece nu avem nici o indicaţie sau informaţii care să indice acea direcţie. Prin urmare, de ce am făcut acest lucru? Am propus amânarea acordării de către Consiliu a descărcării de gestiune deoarece comisia noastră nu a primit încă un răspuns oficial de la Consiliu cu privire la o serie de ambiguităţi din buget. Aceste ambiguităţi pot fi de fapt rezultatul unor neînţelegeri, dar Consiliul a refuzat să clarifice aceste neînţelegeri. Bineînţeles, ar fi putut face asta răspunzându-ne la întrebări.
În conformitate cu alineatul 42 din Acordul interinstituţional, nu pot apărea în bugetul Consiliului nici un fel de credite de funcţionare pentru Politica externa şi de securitate comuna. În calitate de reprezentanţi ai contribuabilului european, avem sarcina de a ne asigura de respectarea acestui acord. Totuşi, pentru a face acest lucru, trebuie să avem ocazia nu numai de a pune întrebări despre bugetul Consiliului, ci şi să obţinem răspunsuri la acele întrebări.
În anexa la raport am menţionat o serie de întrebări, dintre care unele sunt chiar destul de la obiect şi nu ar trebui să fie greu de oferit răspuns la ele. De exemplu: câte conturi în afara bugetului a avut Consiliul în anul 2007? Ce fonduri au acoperit şi pe ce au fost cheltuite? O altă întrebare este: poate oferi Consiliul explicaţii pentru modul în care propriul auditor intern a ajuns la concluzia că existau lipsuri în ceea ce priveşte controlul şi verificarea facturilor? Sau altă întrebare: există vreo explicaţie pentru necesitatea de a transfera sume substanţiale din linia de buget pentru traduceri la linia de buget pentru deplasări, an de an? În ciuda solicitărilor repetate din partea mea, ca raportor şi din partea întregii comisii, Consiliul nu a oferit până în prezent nici un răspuns oficial la aceste întrebări.
Acest lucru cauzează mari dificultăţi, bineînţeles, nu numai comisiei, ci şi întregului Parlament, deoarece cum putem oferi descărcare de gestiune pentru un buget, cu alte cuvinte să garantăm cu răspundere electoratului nostru că acest buget este corect, fără să ştim ce se află în spatele acestor cifre? Acest lucru ar fi absurd.
Noi, cei de la Comisia pentru control bugetar, suntem persoane amabile. De aceea îi oferim Consiliului încă o şansă de a ne răspunde la întrebări. Recomandăm, prin urmare, Parlamentului să amâne acordarea descărcării de gestiune pentru bugetul Consiliului. Acest lucru ar permite abordarea chestiunii din nou în noiembrie şi îi va acorda Consiliului alte câteva luni pentru a se gândi dacă transparenţa este de preferat secretului.
Sper că prin dezbaterea de astăzi şi votul de mâine vom transmite un mesaj clar conform căruia nu dorim să fim o ştampilă a forţelor întunericului. Dorim deschidere, dorim transparenţă şi dorim o imagine completă a modului în care sunt cheltuiţi banii contribuabililor. Asta este ceea ce dorim astăzi şi asta vom dori şi după alegerile din iunie.
José Javier Pomés Ruiz, în numele Grupului PPE-DE. – (ES) Domnule preşedinte, am citit în regulamentul financiar aplicabil că Secretarul General şi Înaltul Reprezentant pentru Politică externă şi de securitate comună, asistat de către Secretarul general adjunct, vor avea răspundere deplină pentru administrarea creditelor introduse în Secţiunea II – Consiliu – a bugetului şi vor lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt gestionate corect.
Unde este Javier Solana? Unde este Secretarul general adjunct? Pentru că nu se află la această dezbatere. Şi acest lucru, în ciuda faptului că singura informaţie pe care o avem, şi anume raportul auditorului intern, menţionează că există un cont B, un cont în afara bugetului la Consiliu. În conformitate cu regulamentul financiar, nici Preşedinţia cehă şi nici Preşedinţia franceză nu sunt răspunzătoare pentru Consiliu, ci Javier Solana împreună cu adjunctul său.
Ce este acest cont în afara bugetului?
Auditorul spune că această secţiune ar trebui eliminată. Am dori să ştim care a fost destinaţia acestui cont şi de ce.
Am dori să ştim de ce din suma de 650 de milioane de euro administrată de domnul Solana şi pentru care el este responsabil, au fost transferate 13 milioane de euro de la interpretare la cheltuieli de deplasare în 2006, însă în 2007 alocarea pentru cheltuieli de deplasare nu a fost mărită. Acelaşi lucru se întâmplă din nou şi nu ştim ce reprezintă aceste deplasări multe şi unde vor ajunge aceste fonduri.
Suntem supăraţi, deoarece există o singură excepţie de la controlul democratic exercitat de acest Parlament asupra tuturor conturilor finanţate de contribuabilii Uniunii Europene: conturile administrate de Consiliu. Acestea nu sunt auditate. Noi, deputaţii în acest Parlament, nu am putut obţine nici măcar o întrevedere oficială cu Consiliul pentru a discuta conturile.
Au refuzat să ne furnizeze documente. Au refuzat să ne furnizeze documente. Aceştia înţeleg că nu avem nici un fel de jurisdicţie pentru a controla Consiliul; acest lucru a funcţionat bine atunci când Consiliul avea atribuţii pur administrative, dar acum Politica externă şi de securitate comună reprezintă cheltuieli operaţionale şi nu înţelegem de ce aceasta trebuie să fie scutită de controlul democratic.
Prin urmare, în acest punct aş dori să menţionez că atitudinea adoptată de Secretarul General, domnul Solana, este inacceptabilă şi de aceea, cu această ocazie, acest Parlament va propune să nu fie aprobate conturile Consiliului, aşa cum s-a întâmplat acum 10 ani atunci când domnul Elles a declarat că refuză să aprobe conturile Comisiei, declanşând demisia Comisiei Santer.
Costas Botopoulos, în numele Grupului PSE. – Domnule preşedinte, decizia pe care urmează să o adoptăm este una extrem de importantă. Grupul Socialist este în favoarea amânării din cauza a patru motive de principiu.
Primul este credibilitatea şi rolul propriului nostru Parlament. Este foarte important să fie menţionat de la început ceea ce poate şi ceea ce nu poate face Parlamentul. Ceea ce poate şi trebuie să facă este să controleze democratic şi conturile Consiliului, indiferent de convenţia tactă care a fost implementată.
Al doilea motiv este echilibrul interinstituţional. Este important să nu facem ceva ce nu putem face ca Parlament, dar este de asemenea foarte important să spunem că este dreptul nostru de a avea o viziune, o opinie asupra conturilor Consiliului, când aceste conturi sunt operaţionale şi când aceste conturi operaţionale trebuie să fie contabilizate. Acesta este principiul democratic şi acest lucru vom face. Prin urmare, nu spunem că dorim să facem altceva. Spunem că vrem să ne facem datoria.
Al treilea motiv este respectarea şi pregătirea Tratatului de la Lisabona. Ştiţi foarte bine, stimaţi colegi, că, prin Tratatul de la Lisabona, politica externă comună dobândeşte mult mai multă profunzime şi mult mai mult impuls. Este o politică comună mult mai importantă şi nu putem spune de la început că Parlamentul nu va avea deloc impact asupra acelei politici. Trebuie să avem ocazia acum să spunem care este rolul Parlamentului.
Ultimul punct – şi probabil cel mai important – este transparenţa faţă de cetăţeni. Rolul nostru ca Parlament este răspunderea faţă de cetăţeni. Nu putem şi nu trebuie să spunem cetăţenilor că politicile comune mari, cum sunt politica externă şi de apărare, se vor afla în afara controlului democratic al Parlamentului nostru.
Prin urmare, din cauza acestor patru motive de principiu, considerăm că trebuie să votăm în favoarea amânării.
Kyösti Virrankoski, în numele Grupului ALDE. – (FI) Domnule preşedinte, în primul rând aş dori să-i mulţumesc domnului Søndergaard pentru raportul său excelent.
Raportul privind descărcarea de gestiune a Consiliului este foarte lung şi detaliat. Se bazează de asemenea pe referiri la documente şi la Tratatul Uniunii Europene.
Aspectul cel mai problematic este transparenţa. Bugetul Consiliului priveşte doar parţial administraţia, deoarece o mare parte din fonduri sunt alocate operaţiunilor, precum Politica externă şi de securitate comună. Consiliul nu este deloc dispus să discute implementarea bugetului cu Comisia pentru Control Bugetar şi nu este nici dornic să predea nici documentele solicitate.
Parlamentul European, împreună cu Consiliul, este autoritatea responsabilă pentru bugetul Uniunii Europene. Sarcina sa este supravegherea utilizării fondurilor şi implementarea generală a bugetului.
Din câte observ, chiar această lipsă de cooperare a obligat Comisia pentru control bugetar să propună amânarea descărcării de gestiune şi nu atât de mult modul în care fondurile au fost probabil administrate. Situaţia este ciudată deoarece o bună de cooperare între Parlament şi Consiliu reprezintă motorul unei politici europene fructuoase. De aceea grupul meu va adopta decizia finală privind poziţia sa în seara aceasta.
Bart Staes, în numele Verts/ALE Group. – (NL) Vă mulţumesc, domnule Søndergaard, raportul dumneavoastră este un giuvaier, acoperind toate punctele pertinente. Aş dori, totuşi, să solicit Preşedintelui şi Biroului acestui Parlament să ia act de absenţa Consiliului şi să nu lase acest lucru aşa cum este. Nu ar trebui să-i lăsăm să ne fie superiori. Aş dori să rog Biroul să aibă în vedere transmiterea către Consiliu a unei scrisori foarte ferme de protest cu mesajul că acest lucru nu este acceptabil.
Într-adevăr, aşa cum este situaţia în acest moment, refuzăm să acordăm o prelungire. Acest lucru nici nu intră în discuţie în acest moment. Nu putem acorda descărcarea de gestiune Consiliului. Nu este vorba atâta despre fraudă cât este o chestiune de principiu, şi anume transparenţă. 650 milioane de euro din bugetul european sunt gestionate de domnul Solana în domeniul apărării, securităţii şi politicii externe, dar fără nici o formă de monitorizare. Acest lucru nu este acceptabil în democraţie. Trebuie să înceteze. De aici, cererile justificate pentru un raport de activitate, transparenţă şi claritate.
Asta nu este totul însă. În calitate de raportor privind fraudele în materie de TVA, în raportul meu aprobat la 4 decembrie, am solicitat în mod clar Consiliului să răspundă la o serie de întrebări. Au trecut patru sau cinci luni şi această perioadă a fost marcată de o tăcere absolută din partea Consiliului, în timp ce frauda estimată este între 60 şi 100 de miliarde de euro anual. Consiliul trebuie să acţioneze. Este nevoie de coordonare pentru lupta împotriva fraudelor de TVA şi atâta timp cât nu există voinţă din partea lor, eu nu voi acorda descărcarea de gestiune Consiliului.
Jens Holm, în numele Grupului GUE/NGL. – (SV) Domnule preşedinte, şi eu aş dori să pun aceeaşi întrebare, şi anume unde este Consiliul în această dezbatere? Trebuie să controlăm, bineînţeles, Consiliul şi gestionarea bugetului său. Este incredibil că nimeni nu este aici de la Consiliu în acest moment pentru a ne răspunde la întrebări. Noi cei de la Comisia pentru Control Bugetar, în special raportorul nostru pentru aviz, domnul Søndergaard, a avut câteva semne de întrebare în ceea ce priveşte gestionarea finanţelor Consiliului de Miniştri. Am subliniat acest lucru în mai multe rânduri, dar nu am primit nici un răspuns satisfăcător.
Permiteţi-mi să vă dau două exemple. În anul 2006, Consiliul a cheltuit 12,6 milioane de euro pe deplasări. Aceşti bani erau planificaţi pentru interpretare. Aş dori să adresez Consiliului o întrebare, dar dacă acesta nu poate răspunde, poate că este Comisia în măsură să facă acest lucru: unde s-a deplasat Consiliul în anul 2006? Ce reprezintă aceste 12 milioane de euro?
Consiliul are de asemenea conturi confidenţiale, aşa numitele comptes hors budget. Auditorul intern a solicitat Consiliului să suprime aceste conturi, dar fără succes. Aş dori să întreb de ce nu s-a întâmplat acest lucru. Câte conturi de acest gen există paralel cu bugetul? Ce conţin aceste conturi?
Atribuţia noastră în calitate de deputaţi în Parlamentul European este controlul utilizării de către Consiliu a resurselor bugetare. Facem acest lucru deoarece noi reprezentăm contribuabilii. Atribuţia Consiliului este să ne răspundă la întrebări. Dorim răspunsuri la aceste întrebări acum! Ce s-a întâmplat cu aceste 12 milioane de euro? Ce conţin conturile confidenţiale? Câte conturi confidenţiale există?
Dacă nu primim un răspuns satisfăcător – ceea ce nu s-a întâmplat până acum – nu vom acorda descărcarea de gestiune Consiliului mâine.
Nils Lundgren, în numele Grupului IND/DEM. – (SV) Domnule preşedinte, ne confruntăm cu una dintre chestiunile cu adevărat importante, fundamentale. Aţi putea spune că, în calitate de reprezentant al unui partid eurosceptic, consider că ar trebui să fie întotdeauna Consiliul cel care domină cooperarea europeană şi că acest Parlament ar trebui să se concentreze pe aspecte legate de piaţa internă şi de mediu transfrontaliere. Totuşi, există un al treilea aspect care a venit acum în prim-plan. Consiliul şi acest Parlament sunt, în principiu, la fel de responsabili pentru buget şi utilizările banilor contribuabililor. Ceea ce este însă un eveniment fără precedent în opinia mea este faptul că utilizările banilor sunt ţinute secret de Consiliu. Prin urmare nu avem transparenţă. Cetăţenii nu pot spune: „ Accept acest lucru deoarece ştiu pentru ce au fost utilizate acele sume”. De aceea, aş spune – şi din câte înţeleg, toţi vorbitorii din acest Parlament sunt de acord de data aceasta – că nu se poate acorda sub nici o formă descărcarea de gestiune Consiliului până când nu ştim unde s-au dus banii.
Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Domnule preşedinte, am cerut cuvântul ca pro-european pasionat, convins de faptul că în prezent ni se dă o lecţie despre cum nu trebuie să arate democraţia Uniunii Europene. Faptul că în opinia Consiliului nu este deloc necesar să răspundă la criticile foarte clare ale Parlamentului în orice formă acceptabilă arată din nefericire că toţi criticii Uniunii Europene şi cei care acum resping instituţia au dreptate, deoarece desconsiderăm flagrant chiar principiile fundamentale ale democraţiei.
Cu fiecare tratat, am permis ca centrul puterii să rămână complet nesupravegheat în realitate şi am permis Consiliului – şi acest lucru poate fi dovedit – să fie leneş şi incompetent şi să funcţioneze mai mult în secret. Spun „leneş ” pentru că se poate demonstra că majoritatea miniştrilor, adică cei care iau deciziile care sunt cu adevărat importante pentru Europa în spatele uşilor închise – adesea nici măcar nu sunt prezenţi şi funcţionarii iau decizii în aspecte extrem de fundamentale. Acest lucru se întâmpla în Austria până în anul 1848, apoi situaţia s-a mai ameliorat oarecum. Aceasta nu este democraţie.
Consiliul nici măcar nu este dispus să permită accesul la articolele din agendă care sunt discutate. Deputaţii pot realiza acest lucru în detaliu, pas cu pas, prin intermediul întrebărilor parlamentare – aşa cum am făcut eu – şi rezultatele sunt înspăimântătoare. Aceste persoane pur şi simplu lenevesc. Cei care sunt în realitate mai importanţi din punct de vedere legislativ decât noi, deputaţii în Parlamentul European, îi lasă pe alţii să se prezinte în locul lor.
Se pretinde de asemenea că acum este mai multă transparenţă, când de fapt a fost mai puţină transparenţă în această instituţie de la Decizia Consiliului din 2006. Un singur punct de pe agendă din 130 în cel mai important Consiliu – Consiliul Relaţiilor Externe – a fost abordat în public în anul 2008. Toate celelalte aspecte erau discutate cu uşile închise. Toate celelalte aspecte sunt mai puţin transparente decât în cazul mafiei.
Există apoi problema utilizării fondurilor. Unde se duc multele milioane de euro? De ce refuză Consiliul să coopereze în acest sens? Care este atitudinea Parlamentului faţă de un serviciu secret care se extinde tot mai mult sub conducerea lui Javier Solana? Javier Solana este stabilit în Spania, care recunoaşte că există, bineînţeles, un serviciu secret al Uniunii Europene. Unde se duc banii? Cât de corupte şi cât de lipsite de transparenţă sunt aceste persoane?
Herbert Bösch (PSE). – (DE) Domnule preşedinte, aş dori să spun câteva lucruri în numele acestei comisii. Felicitări raportorului, care a pus întrebări la obiect şi nu a primit nici un răspuns. Felicitări acestei comisii care a adoptat raportul domnului Søndergaard cu o majoritate covârşitoare – 27:2. Statele membre atrag atenţia cu absenţa lor astăzi, deşi, aş dori să vă reamintesc, domnule preşedinte, am plasat acest aspect pe agenda acestei după-amiezi în mod special pentru a ne adapta problemelor de pe agenda Consiliului. Statele membre fac lucruri pe care nu ar îndrăzni să le facă acasă.
Acum vom realiza o campanie de alegeri în care lucrurile vor fi din nou comutate la Bruxelles. Problema este în oraşele capitală, nu la Bruxelles. Mi-ar fi plăcut să văd cum Comisia ne oferă oarecum mai mult sprijin în acest sens din când în când. După părerea mea, comportamentul său este uneori prea laş. Deoarece, după cum spune raportorul, avem comptes hors budget – în ţara mea le numim „conturi negre” –acest lucru ne reaminteşte de Eurostat şi poveşti similare. Acest lucru nu va funcţiona mult timp. Era responsabilitatea acestei comisii să avertizeze despre o asemenea desfăşurare, şi sunt mândru că a făcut acest lucru cu o majoritate atât de mare. Consider – şi acesta este un mesaj pozitiv pe care îl voi lua cu mine dacă Parlamentul ne urmează prin ceea ce cred că va fi o majoritate la fel de mare mâine – că am demonstrat că acest control funcţionează cu adevărat. Există cineva care are grijă de acesta. Apoi, vom analiza consecinţele.
Paulo Casaca (PSE). – (PT) Domnule preşedinte, mă alătur celor care îl felicită pe raportor pentru activitatea sa, şi mai multe grupuri politice, Comisia Europeană şi comisia noastră în persoana preşedintelui său. Trebuie să spun că existenţa acestor fonduri obscure nu numai că este neacceptabilă pentru noi, ci această presupusă convenţie tacită, care are 39 de ani, nu are acum nici un sens pentru a exista.
Nu suntem în prezent un fan club. Cu siguranţă nu suntem. Suntem o Europă a cetăţenilor. Trebuie să fim responsabili faţă de toată lumea.
Aici, în Parlamentul European, cu reformele pe care tocmai le-am implementat, suntem absolut pregătiţi, începând cu următorul mandat parlamentar, să răspundem pe deplin pentru gestionarea tuturor aspectelor legate de conturile noastre.
Consiliul trebuie să facă acelaşi lucru. Este extrem de regretabil că oportunitatea de a fi prezent aici astăzi nu a fost utilizată de Consiliu. De aceea am ales această oră. Am dori să spunem că acest lucru nu poate să continue sub nici o formă şi că vom face tot ce putem pentru a ne asigura de obligarea Consiliului de a răspunde pentru modul în care îşi implementează bugetul.
Karl von Wogau (PPE-DE). – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, din punctul de vedere al Comisiei pentru bugete, Comisia pentru Afaceri Externe şi Subcomisia pentru Securitate şi Apărare, ar trebui să introduc un alt accent oarecum diferit în această dezbatere. Anumite discursuri pe care le-am ascultat ar putea lăsa impresia că nu există nici un control parlamentar asupra Politicii externe şi de securitate comune, dar acest lucru este departe de a fi adevărat. Cooperarea dintre Consiliu şi Subcomisia pentru Securitate şi Apărare a evoluat excelent şi suntem informaţi despre fiecare detaliu – inclusiv aspectele bugetare. Comisia pentru Control Bugetar nu este implicată în acest lucru – acesta este o chestiune internă a Parlamentului European – dar Preşedinţii Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru Afaceri Externe şi Subcomisiei pentru Securitate şi Apărare sunt informaţi în mod regulat despre aspectele bugetare. Controlul parlamentar are loc aici.
Apoi există aspecte confidenţiale, pentru care există o comisie specială, care este de asemenea informată la intervale regulate despre toate detaliile politicii europene de securitate şi apărare de către domnul Solana personal.
Poate că lucrurile au mers extrem de nesatisfăcător în acest sens din punctul de vedere al Comisiei pentru control bugetar. Sunt de acord că absenţa Consiliului de la această dezbatere este nesatisfăcătoare. Totuşi, remarcile fără sens cum sunt cele făcute de domnul Martin lasă impresia că nu există nici un fel de control democratic al aspectului important privind politica externă şi de securitate a Uniunii Europene. Există lucruri mult mai importante, de exemplu problema conturilor din care este finanţată deplasarea domnului Solana. Există problema operaţiunilor din Ciad, Congo, Georgia şi din multe alte ţări. Dialogul şi controlul democratic eficient sunt o realitate în acele locuri.
Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Domnule preşedinte, aş dori să fac o declaraţie personală ca urmare a Regulii 149, care era Regula 145 în versiunea anterioară. A fost menţionat numele meu; Am fost acuzat că fac remarci fără sens. Resping în mod ferm această acuzaţie. Datele pot fi justificate pe deplin. Este adevărat că, în multe cazuri, funcţionarii iau decizii în comisii importante ale ministerelor de externe şi alţii – Consiliile de specialitate – pentru că dintr-un motiv sau altul, miniştrii nu s-au deplasat. Uneori se poate demonstra că preferă să participe la conferinţe de partid.
Este de asemenea adevărat – şi acest poate fi poate subliniat – că un Preşedinte ale cărui afaceri private trebuie investigate în cele din urmă, a spus lucruri care nu pot rămâne necombătute. Acest control parlamentar nu există, nu există mecanisme de control pentru diferitele sisteme de control care au fost dezvoltate în acest sens – domenii de informaţii cu alte cuvinte. Voi da următorul exemplu în acest sens: Divizia de Informaţii (INT), cu 30 de angajaţi...
(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor şi l-a rugat să respecte regulile)
Preşedintele. – Mă scuzaţi, dar aţi luat cuvântul pentru a răspunde la o întrebare personală, nu pentru a ţine un discurs despre acest lucru şi aţi răspuns deja la întrebarea personală.
Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Atunci, aş dori doar să-l rog pe domnul von Wogau încă o dată să dezvăluie cu cine face afaceri firma sa de avocatură şi de unde îşi obţine profitul, şi apoi putem continua discuţia.
Preşedintele. – Cred că acum cuvintele dumneavoastră sunt mult mai grave decât a menţionat domnul von Wogau. Şi dânsul a solicitat să vorbească despre un aspect personal, prin urmare îi dau cuvântul.
Karl von Wogau (PPE-DE). – (DE) Domule preşedinte, domnul Martin tocmai mi s-a adresat într-un mod cât se poate de scandalos. Deşi nu îi voi furniza, bineînţeles, domnului Martin personal informaţii despre situaţia mea personală, sunt pregătit să furnizez detalii despre aceasta în orice moment într-un mod adecvat, deoarece ceea ce a fost afirmat aici este complet nejustificat.
Paul Rübig (PPE-DE). – (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, aş dori să încep spunând că ar fi fost bine ca atunci când era în şedinţa plenară, domnul Klaus să-şi fi exprimat părerea în ceea ce priveşte acuzaţiile pe care le cunoaştem deja foarte bine. Acest lucru ar fi ajutat fără îndoială la arătarea separării puterilor, care funcţionează foarte bine la nivel european în lumina sa adevărată.
În al doilea rând, aş dori să obiectez faţă de comparaţia Consiliului cu Mafia. Acest lucru pur şi simplu nu poate fi spus într-o democraţie adevărată.
În plus, consider că într-adevăr curţilor naţionale de conturi li s-a oferit ocazia de a lucra împreună mai degrabă decât mai intens cu Curtea Europeană de Justiţie. În special în ceea ce priveşte Consiliul, controlul atent la nivel naţional din partea parlamentelor naţionale este de asemenea un exerciţiu foarte important, bineînţeles, unul care trebuie realizat în mod regulat. În al doilea rând, este de asemenea vital, bineînţeles, ca aceste exerciţii să fie analizate în detaliu de Curtea de Conturi Europeană furnizând documentaţia necesară.
Consider că transparenţa pe care o solicităm aici se justifică de asemenea şi prin Tratatul de la Lisabona şi de aceea, trebuie să realizăm presiuni importante pentru ca acest Tratat să ajungă la o concluzie favorabilă cât mai repede posibil.
PREZIDEAZĂ: Dl McMILLAN-SCOTT Vicepreşedinte
Herbert Bösch, preşedintele Comisiei pentru control bugetar. – (DE) Dle preşedinte, aş dori să reiau pe scurt afirmaţiile dlui von Wogau. Dle von Wogau, este posibil să reprezentaţi un organism în care au loc discuţii foarte interesante privind proiecte viitoare. Cu toate acestea, descărcarea de gestiune nu constituie responsabilitatea a trei preşedinţi sau a unui organism oarecare, ci a Comisiei pentru control bugetar, iar apoi a plenului. Dacă ne puteţi spune ce se întâmplă cu conturile extrabugetare ale Consiliului, vă rugăm să o faceţi. Sunt convins că nu ştiţi şi nici noi nu ştim. Totuşi, acordând descărcarea de gestiune, ne asumăm responsabilitatea deplină pentru ce a făcut sau nu a făcut Consiliul.
Nu suntem la grădiniţă; dacă nu ştim ce au făcut, nu ne putem asuma responsabilitatea pentru aceasta, pentru că altfel ne-am face de râs în toată lumea. Oricine doreşte să facă acest lucru mâine, n-are decât, dar recomandarea mea este să nu se acorde descărcarea de gestiune şi să se opteze pentru amânare.
Ingeborg Gräßle (PPE-DE). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, este în interesul nostru să găsim o soluţie la această dispută, dar acest lucru va fi posibil numai dacă şi Consiliul face o mişcare.
Noi am respectat procedurile, am trimis raportori, iar cei patru coordonatori au redactat scrisori şi au adresat întrebări. Nu s-a primit niciun răspuns, făcându-se numai o referire la o convenţie tacită („Gentleman’s Agreement”) - care, cu siguranţă, nu s-a aplicat niciodată descărcării de gestiune, ci întotdeauna numai în privinţa reuniunilor bugetare. Chiar şi în cazul acestora, s-a aplicat numai referitor la partea administrativă. Această convenţie tacită nu s-a aplicat niciodată părţii operaţionale; într-adevăr, la momentul în care s-a ajuns la un acord, nu exista o parte operaţională.
Consiliul trebuie să ne ofere o soluţie în această privinţă; are timp să vină cu o soluţie şi îl îndemnăm să procedeze astfel. Îmi este puţin ruşine în locul acestuia, în numele membrilor din public, de acolo de sus, deoarece aceasta reprezintă latura negativă, latura arogantă a Europei. Nu mai trăim sub o monarhie şi este timpul ca, în această privinţă, Consiliul să ni se alăture pe calea democraţiei - a democraţiei pe scară mai largă - la promovarea căreia, întâmplător, contribuie întotdeauna în cazul tratatelor, de asemenea.
Îndemnăm Consiliul să nu mai facă de râs această Cameră şi să înceteze să se mai facă şi el însuşi de râs.
Pierre Pribetich (PSE). – (FR) Dle preşedinte, dle comisar, pe cât de simbolic poate fi acest lucru în cadrul acestui triunghi instituţional, suntem toţi martori, cu uimire, la un act esenţial al Parlamentului European - descărcarea de gestiune - care are loc, iar un participant cheie lipseşte. Într-adevăr, mă gândesc, doamnelor şi domnilor, la oaspeţii care sunt martori ai acestei scene, în care unii dintre vorbitori spun că există conturi extrabugetare, care nu pot fi făcute publice - ceea ce înseamnă că nu pot fi abordate în mod transparent, şi în care Consiliul nu este prezent pentru a justifica dificultăţile sau alte situaţii, după caz.
Consider că, în calitate de deputaţi în Parlamentul European, nu putem accepta această stare de lucruri, această absenţă deplorabilă a Consiliului şi nu putem decât să protestăm şi, în mod deosebit, să aprobăm sugestia preşedintelui Comisiei pentru control bugetar, şi anume aceea de a amâna această descărcare de gestiune, deoarece altfel Parlamentul s-ar face de râs aprobând conturi despre care nu are informaţii şi pe care nu a avut ocazia să le verifice.
Sincer, dle preşedinte, Consiliul trebuie să îşi revină şi să poată furniza informaţiile necesare din punct de vedere al transparenţei, astfel încât să împiedice euroscepticii să se sesizeze în privinţa acestui aspect şi să poată spune că nu suntem transparenţi şi comitem erori, în special în ceea ce priveşte democraţia.
Søren Bo Søndergaard, raportor. − (DA) Dle preşedinte, în primul rând aş dori să-mi exprim satisfacţia cu privire la unanimitatea de opinii pe care le-am audiat astăzi aici şi sper ca acestea să aibă impact într-o anumită măsură asupra Consiliului. Susţin în totalitate ceea ce dl preşedinte al Comisiei pentru control bugetar, dl Bösch, i-a transmis dlui von Wogau şi aş dori, de asemenea, să-i mai transmit un lucru dlui von Wogau: De ce ar acorda Parlamentul descărcarea de gestiune, în situaţia în care i se refuză informaţii?
Desigur, dacă s-ar fi pus aceeaşi problemă referitor la un alt organism, nu ar fi exista niciun motiv să ne implicăm. Cu toate acestea, pot să subliniez că în cazul în care acordăm descărcarea de gestiune, ne asumăm un anumit grad de responsabilitate. Acordarea descărcării de gestiune înseamnă asumarea unui grad de responsabilitate pe care ne-o putem asuma numai dacă ni se oferă informaţii. Este posibil ca aceste informaţii să fi fost puse la dispoziţia anumitor grupări din Parlament, dar de ce i s-ar refuza Comisiei pentru control bugetar accesul la acestea, când se presupune că această chestiune intră în atribuţiile sale?
Consider, de asemenea, că dl Staes are dreptate să propună să solicităm Biroului să adreseze o notă de protest Consiliului, în special pentru că circulă documente nesemnate, care par să provină din partea Consiliului, care conţin răspunsuri parţiale din partea Consiliului la întrebările pe care le-am adresat. Este total inacceptabil, desigur, să existe o situaţie în care să fie transmise presei documente nesemnate, despre care se pretinde că ar răspunde întrebărilor noastre, în situaţia în care Consiliul nu participă la această dezbatere pentru a-şi prezenta opiniile. Prin urmare, cred că ar fi în mod sigur un lucru bun dacă am urma propunerea ca Biroul să înregistreze o notă de protest la adresa Consiliului.
În sfârşit, aş dori să mulţumesc comisiei pentru activitatea sa excelentă. S-a acordat multă atenţie...
raportor. − A, a sosit Consiliul! Foarte bine.
(Aplauze)
Poate că ar trebui să reluăm discuţia! Voi oferi preşedintelui ocazia de a relua întreaga discuţie, astfel încât să adresăm Consiliului întrebările. Deci voi propune acest lucru dlui preşedinte.
Preşedintele. − Consiliul este binevenit, desigur, dar au ajuns la dezbaterea următoare.
(Proteste)
Cu toate acestea, mă voi asigura că Preşedinţia în exerciţiu înţelege preocupările Parlamentului exprimate în dezbaterea precedentă cu privire la descărcarea de gestiune bugetară. Sunt sigur că dl ministru va transmite acest mesaj la Praga.