Stenograma dezbaterilor

Joi, 23 aprilie 2009 - Strasbourg

3. Drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere (dezbatere)

  Preşedintele − Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de John Bowis, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, referitor la propunerea pentru o directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere [COM(2008)0414 – C6-0257/2008 – 2008/0142(COD)] (A6-0233/2009).

După cum mulţi dintre dumneavoastră ştiu, John Bowis s-a îmbolnăvit recent la Bruxelles şi a fost internat. Acesta a suferit o operaţie, care – mă bucur să o spun – a fost un succes, iar acum se află în convalescenţă; prin urmare, dumnealui reprezintă un exemplu de asistenţă medicală transfrontalieră. Locul său este ocupat astăzi de prietenul şi colegul meu Philip Bushill-Matthews.

  Philip Bushill-Matthews, raportor − Dle preşedinte, am o sarcină foarte dificilă şi una foarte uşoară. Este o sarcină dificilă pentru că acesta este un dosar foarte complicat şi foarte sensibil, la care eu am contribuit foarte puţin. Este o sarcină uşoară pentru că acesta este un raport al distinsului meu coleg John Bowis, care, aşa cum spuneaţi, se află în convalescenţă în urma unei operaţii majore pe cord, la care a fost supus acum câteva săptămâni la Bruxelles.

Acesta a depus eforturi uimitoare pentru a încheia cu succes acest dosar şi, mai mult decât atât, pentru a pune bazele acestei reuşite în raportul său iniţial privind mobilitatea pacienţilor încă din luna iunie 2005. Sunt sigur că şi-ar dori, de asemenea, să îi mulţumesc personal dnei comisar pentru sprijinul său, să le mulţumesc raportorilor alternativi şi secretariatului grupului nostru, precum şi propriului său asistent de cercetare pentru eforturile substanţiale pe care le-au depus cu toţii în vederea obţinerii unui acord larg în privinţa unui număr atât de mare de chestiuni controversate. Cu ajutorul lor, John a încercat să aducă la lumină ceea ce până acum a reprezentat o zonă întunecoasă şi să clarifice aspectele asupra cărora înainte domnea incertitudinea, bazându-se în mod constant pe principiile inseparabile conform cărora pacientul trebuie să fie întotdeauna pe primul loc şi alegerea acestuia ar trebui să fie determinată în funcţie de necesităţi, iar nu de mijloace.

În ultimii 10 ani, cetăţenii europeni au introdus acţiuni în instanţă pentru a se lupta pentru dreptul lor de a merge într-un alt stat membru pentru tratament. Este clar faptul că pacienţii îşi doresc şi merită acest drept, care li se cuvine de altfel. Aceştia nu ar trebui să fie nevoiţi să apeleze la instanţă pentru a dobândi acest drept. Propunerea pe care o avem acum în faţă reprezintă o şansă de a transforma acest lucru în realitate. A sosit momentul ca noi, în calitate de politicieni, să ne asumăm responsabilitatea şi să eliminăm necesitatea de a recurge la judecători, creând noi înşine o realitate juridică certă.

Majoritatea oamenilor vor dori întotdeauna să fie trataţi aproape de domiciliu. Cu toate acestea, vor exista mereu pacienţi care vor dori să călătorească într-un alt stat membru pentru tratament, din diverse motive. Dacă pacienţii aleg această opţiune, noi trebuie să ne asigurăm că, în această situaţie, ei beneficiază de condiţii transparente şi echitabile. Trebuie să ne asigurăm că aceştia ştiu ce sume li se vor percepe, care sunt nivelurile de calitate şi siguranţă la care se pot aştepta şi ce drepturi au în cazurile în care se produc evenimente nefericite. Acest raport abordează toate aceste chestiuni.

Daţi-mi voie să afirm clar că acest drept al pacienţilor nu ar trebui să dăuneze în niciun fel capacităţii statelor membre de a oferi o asistenţă medicală de calitate tuturor cetăţenilor lor. Acest raport nu le impune statelor membre modul în care ar trebui să îşi organizeze propriile sisteme de sănătate. Nu le dictează ce fel de asistenţă medicală ar trebui să ofere. De fapt, raportul integrează măsuri de precauţie pentru statele membre pentru a le ajuta să îşi protejeze propriile sisteme naţionale de sănătate, alegând, de exemplu, un sistem de autorizare prealabilă în anumite împrejurări.

Cu toate acestea, o astfel de autorizare prealabilă nu trebuie utilizată pentru a limita posibilităţile de alegere ale pacientului. În plus, extinderea asistenţei medicale transfrontaliere ar trebui, la rândul ei, să contribuie la stimularea sistemelor naţionale de a oferi ele însele o asistenţă medicală de o calitate tot mai înaltă.

Aştept cu nerăbdare comentariile colegilor în timpul dezbaterii care va urma.

  Daniela Filipiová , Preşedintă în exerciţiu a Consiliului – (CS) Doamnelor şi domnilor, mă simt foarte onorată să mă pot alătura dumneavoastră astăzi şi să particip la discuţiile care au ca subiect mai multe teme aflate pe ordinea de zi privind sănătatea publică. Printre acestea se numără aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere, asigurarea siguranţei pacienţilor şi acţiunile comune ale UE în ceea ce priveşte bolile rare.

Aş dori să încep prin a afirma că toate cele trei chestiuni se numără printre priorităţile preşedinţiei cehe şi se vor afla şi pe ordinea de zi a Consiliului pentru ocuparea forţei de muncă, politică socială, sănătate şi protecţia consumatorului care va avea loc la 7 iunie 2009 la Luxemburg. Prin urmare, salutăm călduros dezbaterea care va urma.

Preşedinţia cehă este pe deplin conştientă de importanţa rolului pe care Parlamentul European îl joacă în procesul legislativ în domeniul sănătăţii publice şi înţelege că strânsa cooperare dintre Consiliu şi Parlament este esenţială. Din acest motiv, rapoartele dumneavoastră cu privire la aceste teme survin la momentul oportun.

Acum aş dori să spun câteva cuvinte din perspectiva Consiliului în ceea ce priveşte propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere.

Preşedinţia cehă conştientizează pe deplin necesitatea oferirii unei certitudini juridice pacienţilor care primesc asistenţă medicală într-un alt stat membru şi utilizează rezultatele preşedinţiei franceze din acest domeniu ca o bază de pornire. Obiectivul nostru este de a încerca să obţinem aprobarea acestui text, care va fi clar şi pe înţelesul cetăţenilor UE, va respecta legislaţia primară, inclusiv principiul subsidiarităţii şi va îndeplini obiectivul declarat de stabilire a unei certitudini juridice pentru cetăţenii UE în ceea ce priveşte aplicarea drepturilor acestora atunci când primesc asistenţă medicală transfrontalieră. Cu toate acestea, în acelaşi timp, trebuie să ne gândim cu atenţie la eventualul impactul pe care punerea în aplicare a propunerii l-ar putea avea asupra stabilităţii sistemelor medicale din statele membre UE.

Având în vedere importanţa fundamentală a propunerii, în cadrul organismelor juridice ale Consiliului s-au purtat discuţii intense care continuă şi în prezent. De aceea, în acest moment nu vă pot spune dacă la sfârşitul preşedinţiei cehe, adică la Consiliul EPSCO din luna iunie, se va ajunge la un acord politic în cadrul Consiliului. Cu toate acestea, în acest moment pot trage mai multe concluzii generale. Viitoarea directivă ar trebui să codifice întreaga jurisprudenţă a Curţii Europene de Justiţie, care este valabilă în cazurile în care se aplică principiul liberei circulaţii a bunurilor şi serviciilor în domeniul sănătăţii publice şi ar trebui, de asemenea, să adauge un regulament privind coordonarea sistemelor sociale şi să ofere statelor membre posibilitatea de a condiţiona furnizarea de asistenţă medicală într-un alt stat membru de autorizarea prealabilă, sau opţiunea de a aplica un sistem de selectare.

Aceste principii se regăsesc în raportul lui John Bowis privind propunerea de directivă pe care o veţi dezbate. De asemenea, este posibilă identificarea altor teme pe care Parlamentul European şi Consiliul le au în comun: importanţa de a oferi pacienţilor informaţii complete şi corecte privind opţiunea de a primi asistenţă medicală transfrontalieră sau accentul pus pe asigurarea unui înalt nivel de calitate şi siguranţă în furnizarea serviciilor de asistenţă.

Preşedinţia cehă apreciază grija cu care Parlamentul a elaborat acest raport, a cărui formulare este rezultatul a numeroase discuţii dificile, dar fructuoase din cadrul mai multor comisii relevante. Sunt conştientă că formularea raportului reprezintă un compromis între diversele grupuri politice şi că atingerea acestui compromis nu a fost deloc uşoară. Prin urmare, doresc să le mulţumesc tuturor celor care au luat parte la elaborarea acestuia şi raportorului John Bowis, căruia îi dorim cu toţii însănătoşire grabnică, desigur. Acest raport reprezintă o contribuţie preţioasă, care permite continuarea procesului legislativ privind propunerea de directivă. Consiliul va revizui în detaliu textul raportului, precum şi toate propunerile de amendament, şi va lua atent în considerare includerea acestora în poziţia comună a Consiliului în vederea susţinerii unui acord în a doua lectură.

Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, după cum am menţionat adineauri, este încă prea devreme pentru a afirma dacă la Consiliul EPSCO se va ajunge la un acord politic privind propunerea de directivă, deoarece discuţiile privind propunerea de compromis trimisă de preşedinţia cehă încă nu s-au încheiat. În orice caz, Consiliul va continua discuţiile pe această temă, luând în considerare raportul aprobat de Parlamentul European.

  Preşedintele − Sunt sigur că dra Filipiová nu va avea nimic împotrivă dacă îi informez pe deputaţi că ea însăşi se deplasează cu scaunul cu rotile.

  Androulla Vassiliou, membră a Comisiei − Dle preşedinte, înainte de a discuta despre drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere, permiteţi-mi să îmi exprim aprecierea faţă de raportor, dl John Bowis, care din păcate nu se află astăzi cu noi, dar căruia îi datorăm atât de mult pentru ceea ce a făcut pentru acest dosar. Îi doresc însănătoşire grabnică şi fericire în urma atâtor ani de muncă excelentă depusă în slujba cetăţenilor europeni.

(Aplauze)

De asemenea, doresc să le mulţumesc raportorilor alternativi pentru efortul constructiv şi, bineînţeles, dlui Bushill-Matthews, care ia cuvântul astăzi în numele dlui Bowis.

Ieri am sărbătorit aici, la Strasbourg, Ziua europeană a drepturilor pacienţilor. Prin aceasta, am recunoscut rolul în creştere al pacienţilor în domeniul asistenţei medicale, precum şi necesitatea ca pacienţii să aibă încredere şi să fie informaţi cu privire la asistenţa pe care o primesc.

În acest context, principala întrebare care se pune este următoarea: ce poate face Uniunea Europeană pentru pacienţi? În această dimineaţă avem ocazia să facem un pas important înainte în direcţia clădirii unei Europe în slujba pacienţilor, în slujba tuturor cetăţenilor pe care dumneavoastră, onorabili membri, îi reprezentaţi.

În primul rând, trebuie să spun că apreciez foarte mult munca asiduă depusă de Parlament pentru examinarea propunerii de directivă privind drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere care, în scurt timp, va fi supusă votului dumneavoastră. Permiteţi-mi să vă mulţumesc şi să vă felicit pe toţi pentru dezbaterile dumneavoastră interesante şi, adesea, provocatoare, precum şi pentru procesul foarte eficient.

Daţi-mi voie să reamintesc pe scurt justificarea din spatele acestei propuneri de directivă, precum şi principalele obiective şi principii ale acesteia. La originea acestei propuneri se află un deceniu de jurisprudenţă a Curţii Europene de Justiţie, care a statuat că pacienţii au dreptul la rambursarea cheltuielilor legate de asistenţa medicală primită în străinătate, chiar dacă ar fi putut beneficia de această asistenţă în propria ţară.

Acesta este un lucru important. Acesta este un drept pe care tratatul îl acordă în mod direct cetăţenilor UE. Cu toate acestea, dacă hotărârile au fost clare pentru cetăţenii implicaţi, chestiunea privind modul de aplicare a acestora în toate celelalte cazuri a fost neclară. Prin urmare, a devenit evidentă necesitatea unui cadru legislativ, astfel încât toţi pacienţii din Europa să îşi poată exercita dreptul la rambursarea cheltuielilor legate de asistenţa medicală transfrontalieră.

Acest drept nu ar trebui să existe doar pentru pacienţii care au acces la informaţii nepublicate şi care îşi pot permite un avocat. În consecinţă, după o reflecţie profundă şi o consultare largă, Comisia a adoptat la 2 iulie anul trecut propunerea sa de directivă.

Înainte de toate, obiectivul general al acesteia este de a oferi pacienţilor oportunităţi mai bune şi acces la asistenţă medicală pe întreg teritoriul Europei. Pacienţii se află chiar în centrul acestui proiect de lege, care respectă, de asemenea, diversitatea sistemelor de sănătate din întreaga Europă. Daţi-mi voie să mă exprim clar cu privire la acest subiect. Ştiu că au fost exprimate numeroase temeri, însă această legislaţie nu va impune modificări în organizarea şi finanţarea sistemelor de sănătate naţionale.

Propunerea de directivă are trei obiective principale: în primul rând, clarificarea condiţiilor în care pacienţii vor beneficia de rambursări la tariful din ţara de origine pentru asistenţa medicală transfrontalieră; în al doilea rând, oferirea de garanţii privind calitatea şi siguranţa asistenţei de pe întreg teritoriul Europei; şi, în al treilea rând, încurajarea cooperării între sistemele de sănătate la nivel european.

Pe baza acestor trei piloni se pot face multe lucruri pentru cetăţenii noştri, în primul rând pentru cei care doresc să beneficieze de asistenţă medicală transfrontalieră şi, mai mult decât atât, pentru toţi pacienţii din Europa. Aştept cu nerăbdare dezbaterile dumneavoastră.

  Iles Braghetto, raportor pentru avizul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, cum putem defini această directivă? Ea reprezintă o oportunitate pentru pacienţi de a alege un tratament adecvat şi de a avea un acces rapid la servicii; o oportunitate pentru sistemele regionale de asistenţă medicală de a-şi îmbunătăţi calitatea şi eficienţa serviciilor sanitare; o oportunitate pentru o integrare europeană sporită în sectorul serviciilor de asistenţă personală. Reţelele europene de referinţă, standardele tehnologice şi dezvoltarea telemedicinei vor sprijini cooperarea transfrontalieră care a fost deja demarată.

Aceasta necesită un sistem de informaţii corespunzător, monitorizarea calităţii şi eficienţei echipamentelor de asistenţă medicală, o garanţie în ceea ce priveşte deontologia personalului medical şi o procedură nebirocratică pentru reglementarea mobilităţii transfrontaliere. Această directivă oferă un răspuns echilibrat la aceste cerinţe.

  Françoise Grossetête, raportoare pentru avizul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie – (FR) Dle preşedinte, dnă Vassiliou, aş dori în primul rând să îl felicit pe colegul nostru, dl Bowis, chiar dacă el nu este de faţă. În plus, regret absenţa sa deoarece el este atât de implicat în raportul său privind drepturile pacienţilor, încât merita cu adevărat să se afle astăzi aici.

Este evident faptul că aici, fără îndoială, nu este vorba despre o nouă directivă privind serviciile. Este vorba despre respingerea ideii conform căreia Curtea de Justiţie adoptă legislaţia europeană în locul politicienilor. Acest lucru este inacceptabil.

Cetăţenii europeni au dreptul să primească îngrijiri într-un alt stat membru în anumite condiţii. Doresc să îi liniştesc pe acei membri care sunt îngrijoraţi de eventualele abuzuri viitoare: această directivă respectă pe deplin suveranitatea statelor membre în raport cu sistemele lor de sănătate. De asemenea, contrar afirmaţiilor unora dintre oponenţii săi, acest text se adresează tuturor pacienţilor, instaurând un sistem mai just şi mai echitabil, deoarece, până acum, doar cetăţenii cei mai înstăriţi au avut acces la servicii medicale transfrontaliere.

Graţie acestei directive, fiecare cetăţean ar putea beneficia de astfel de servicii cu condiţia ca, în cazul îngrijirilor spitaliceşti, să obţină o autorizaţie din partea statului membru în care este afiliat, ceea ce îi va permite astfel rambursarea cheltuielilor la tarifele în vigoare în statul membru de origine.

Dacă se va face tot posibilul pentru evitarea turismului medical, eu văd această directivă doar ca pe un progres. Aceasta reprezintă un important pas înainte către o Europă a sănătăţii, este mai echitabilă, oferă mai multe informaţii concetăţenilor noştri cu privire la serviciile medicale disponibile şi sporeşte cooperarea în domeniul noilor tehnologii medicale.

  Bernadette Vergnaud, raportoare pentru avizul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor – (FR) Dle preşedinte, dnă Vassiliou, doamnelor şi domnilor, vom acorda un verdict asupra unui text la care speram şi pe care îl solicitam de multă vreme, în special în cadrul raportului meu privind impactul excluderii serviciilor medicale din Directiva privind serviciile.

Cu toate acestea, mă tem că recentul vot mi-a lăsat un gust amar. Raportul, astfel cum a fost adoptat în cadrul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, cu sprijinul majorităţii grupurilor politice cu excepţia socialiştilor, este de fapt, cu unele îmbunătăţiri, un simplu răspuns la hotărârile Curţii de Justiţie. Acesta nu numai că nu răspunde principalelor provocări ale politicilor de sănătate ale Uniunii, dar nici nu rezolvă problema incertitudinii juridice a pacienţilor şi consacră o abordare bazată pe piaţă a asistenţei medicale.

În ceea ce priveşte incertitudinea juridică, mi se pare evident că neclaritatea care caracterizează condiţiile respective de aplicare a acestei directive şi Regulamentul (CEE) nr. 1408/1971 şi, în curând, Regulamentul (CE) nr. 883/2004, adoptat ieri, nu va face decât să dea naştere la noi hotărâri ale Curţii de Justiţie.

Cât priveşte abordarea bazată pe piaţă, spiritul acestui raport poate fi găsit deja pe scurt în cuprinsul temeiului său juridic, adică articolul 95 care reglementează normele privind piaţa internă. Prin urmare, sănătatea ar fi doar un bun ca oricare altul, supus aceloraşi reguli privind cererea şi oferta.

Aceasta nu poate duce decât la un acces inegal la serviciile medicale, situaţie în care cetăţenii înstăriţi şi informaţi pot alege cele mai bune servicii disponibile în UE, pe când ceilalţi ar trebui să se descurce cu servicii a căror calitate a scăzut deja în numeroase state membre, şi pe care această directivă nu este în niciun caz menită se le îmbunătăţească.

În acelaşi spirit, amendamentul 67 echivalează cu introducerea concurenţei între sistemele naţionale de sănătate publică, întrucât fiecare persoană s-ar putea înscrie, la alegere, în orice sistem din UE, bineînţeles, contra cost.

În final, aş dori să ridic problema privind autorizaţia prealabilă pentru serviciile medicale spitaliceşti, a cărei introducere depinde de o serie de limitări impuse asupra statelor membre, chiar dacă acest principiu permite atât controlul echilibrului financiar al sistemelor sociale, cât şi oferirea unei garanţii pacienţilor în ceea ce priveşte condiţiile de rambursare.

Din toate aceste motive şi datorită faptului că nu îmi fac multe iluzii în ceea ce priveşte rezultatul votului de astăzi, dată fiind unanimitatea minunată...

(Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Diana Wallis, raportoare pentru avizul Comisiei pentru afaceri juridice − Dle preşedinte, în numele Comisiei pentru afaceri juridice am dorit să salutăm această propunere şi să subliniem contribuţia acesteia în privinţa certitudinii juridice, care trebuie aplaudată, precum şi în ceea ce priveşte accentul pus pe libertatea de alegere a pacientului. Totuşi, comisia noastră a considerat, de asemenea, – iar eu cred că acest lucru este important, date fiind îngrijorările care au fost exprimate în cursul dimineţii – că propunerea de directivă respectă principiul subsidiarităţii şi, prin urmare, respectă integritatea sistemelor naţionale de sănătate.

Singurul punct în care poate că deviem de la raportul principal este dat de dorinţa de a fi văzut mai multe măsuri în favoarea pacienţilor pentru care, din păcate, lucrurile iau o întorsătură nefericită. Considerăm că regimul legislativ aplicabil şi normele de competenţă prevăzute nu sunt suficient de clare: acestea ar fi putut fi orientate mai mult către pacient pentru a asigura, aşa cum am făcut şi în alte domenii, că pacienţii pot depune cereri de despăgubire în ţara lor de reşedinţă şi pot primi compensaţii potrivit legislaţiei din ţara lor de reşedinţă. Revizuirea acestui aspect ar putea fi o idee bună.

  Anna Záborská, raportoare pentru avizul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen – (SK) În calitate de raportoare pentru Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe aş dori să îi mulţumesc dlui Bowis pentru cooperarea strânsă şi numeroasele discuţii pe care le-am avut în timpul pregătirii acestui raport. De asemenea, îi doresc toate cele bune.

Raportul este direct legat de drepturile pacienţilor, iar legiuitorii europeni trebuie să se asigure că egalitatea este aplicată, în mod consecvent, în oferirea de asistenţă medicală pentru femei şi bărbaţi. Orice formă de discriminare bazată pe sex, practicată de instituţiile medicale, asigurători sau de funcţionarii publici este inacceptabilă. Pericolul sistemului propus rezidă în faptul că asistenţa medicală transfrontalieră, care implică o formă de tratament preferenţial, vor fi utilizate, în principal, de cetăţenii cu o situaţie financiară bună.

O cale de a rezolva situaţia este dată de posibilitatea cooperării interregionale. Acordurile regionale transfrontaliere dintre instituţiile financiare şi cele medicale ar trebui să contribuie la armonizarea necesităţilor pacienţilor, la stabilitatea finanţelor publice şi, în special, să sprijine obiectivul prioritar al statului de a asigura că cetăţenii săi sunt într-o stare bună de sănătate.

  Avril Doyle, în numele Grupului PPE-DE – Dle preşedinte, începând cu anul 1988, Curtea Europeană de Justiţie a stabilit că pacienţii au dreptul la rambursarea serviciilor de asistenţă medicală primite într-un alt stat membru. Acest raport, bazat pe proiectul de propunere al dnei comisar, clarifică modul de aplicare a principiilor enunţate în cauzele respective ale CEJ.

Salut raportul excelent al lui John Bowis şi abilitatea sa în a oferi un răspuns la numeroasele preocupări întemeiate, care au fost exprimate în proiectul de propunere iniţial. Raportul se bazează pe nevoile pacienţilor, şi nu pe mijloacele acestora. Au fost discutate definiţiile pentru „asistenţa medicală spitalicească” şi „autorizarea prealabilă” şi, din câte înţeleg, acestea au fost stabilite de comun acord cu Consiliul şi Comisia. Standardele de calitate vor rămâne o competenţă a statelor membre, iar standardele de siguranţă o competenţă europeană. Va fi esenţial ca în fiecare stat membru să existe surse de informare a pacienţilor echivalente unui ghişeu unic, pentru a permite acestora să ia decizii în cunoştinţă de cauză, iar eu cred că includerea unei dispoziţii referitoare la recunoaşterea reciprocă a prescripţiilor va reprezenta un amendament foarte important la acest act legislativ şi va trebui să fie adoptat rapid.

Dacă serviciile de sănătate au fost incluse iniţial în proiectul de propunere Bolkestein privind serviciile transfrontaliere, în scurt timp a devenit evident faptul că este nevoie de o directivă separată privind această chestiune extrem de importantă referitoare la sănătate, care are implicaţii pentru toate aspectele legate de asistenţa medicală din cele 27 de state membre. Pacienţii vor prefera întotdeauna să primească asistenţă medicală în apropiere de locul de domiciliu. În prezent, pentru serviciile medicale transfrontaliere se alocă doar 1% din bugetele noastre. Să avem în vedere acest lucru.

Cu toate acestea, atunci când împrejurările o impun, asistenţa medicală primită într-o altă ţară UE poate fi un lucru benefic – în special în regiunile de frontieră, atunci când, de exemplu, cea mai apropiată unitate medicală se află în altă ţară sau când se poate oferi un nivel mai înalt de expertiză, de pildă în cazul bolilor rare, ori o anumită terapie sau un anumit tratament poate fi oferit mai rapid în altă ţară. Trebuie să confirm pe deplin faptul că statele membre îşi vor păstra în continuare competenţa generală în ceea ce priveşte politica de sănătate şi finanţarea acesteia.

Vreau să spun un singur lucru referitor la raportul Trakatellis. Există numeroase preocupări şi interpretări eronate cu privire la amendamentul 15, iar eu salut posibilitatea ca egalitatea de voturi să ne permită să votăm împotriva conceptului de „eradicare” a bolilor rare, care a dat naştere la numeroase îngrijorări. Cu toate acestea, voi susţine restul amendamentului şi munca excelentă depusă de colegul meu, profesorul universitar Antonios Trakatellis, în ceea ce priveşte bolile rare.

  Dagmar Roth-Behrendt, în numele Grupului PSE – (DE) Dle preşedinte, înainte de toate, aş dori ca, în numele grupului meu, să îi urez dlui Bowis însănătoşire grabnică. Ştiu că acesta a depus o muncă asiduă în cadrul comisiei până în ultima zi a votului, iar acum sper că se va reface după operaţie şi se va însănătoşi în curând şi că îl vom vedea din nou aici înainte de începutul vacanţei de vară.

Permiteţi-mi să încep prin a spune că grupul meu consideră că acest raport este unul foarte bun. Putem observa că propunerea Comisiei a fost complet îmbunătăţită graţie numeroaselor amendamente aduse de Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară şi compromisurilor la care am ajuns împreună. Dnă comisar Vassiliou, dumneavoastră împreună cu echipa aţi întocmit un raport bun, însă a existat loc de îmbunătăţiri, iar noi am reuşit să îl ameliorăm.

Am reuşit să ne asigurăm că toţi pacienţii vor şti de acum înainte că au drepturi în Uniunea Europeană la fel ca restul cetăţenilor. Aceştia se pot deplasa la fel ca lucrătorii, studenţii şi bunurile, serviciile şi alte lucruri, pentru care acesta este un lucru firesc. Şi pacienţii vor avea drepturi pe piaţa internă. Acesta este lucrul prevăzut de acest act legislativ şi din acest motiv o salutăm fără rezerve.

Cu toate acestea, trebuie să subliniem, de asemenea, care sunt aspectele raportului cu care am fost de acord în mod special. Printre acestea se numără, de exemplu, faptul că pacienţilor urmează să li se acorde dreptul la libera circulaţie pentru servicii medicale nespitaliceşti. Cu toate acestea, şi noi considerăm că sistemele de sănătate trebuie să rămână sub autoritatea statelor membre. Acestea ar trebui să îşi poată planifica modul de furnizare a asistenţei medicale spitaliceşti, îngrijirile de specialitate, iar investiţiile din statul membru în cauză ar trebui să fie accesibile. Nu dorim să răpim statelor membre această autoritate, această competenţă. Şi nici nu dorim să epuizăm resursele acestora. De aceea, autorizarea prealabilă pentru anumite tipuri de tratament este oportună. Şi acesta este un aspect pentru care grupul meu îşi manifestă bucuros întreg sprijinul; voi reveni asupra lui la sfârşit. Aceasta este o abordare potrivită, iar acest lucru caracterizează întregul raport.

Personal, ţin să salut faptul că în sfârşit vor exista reţele de referinţă. De cât timp solicităm faptul că trebuie să se ştie clar unde avem de a face cu cele mai bune practici în Uniunea Europeană? Unde se efectuează cele mai bune tratamente? Unde au acestea cea mai mare rată de reuşită? Care echipă din care spital din care stat membru are noutăţi de relatat? În prezent, acest lucru este lăsat la voia întâmplării. Poate că o mică parte a comunităţii ştiinţifice este la curent cu acest aspect, dar nu toţi medicii locali pot spune acelaşi lucru. Faptul că putem ameliora această situaţie prin introducerea reţelelor de referinţă reprezintă o realizare semnificativă. Graţie acestor surse de informare, fiecare pacient din fiecare stat membru poate trece pe la biroul de informare sau poate suna şi întreba: „Ce drepturi am?” Acestora li se va comunica în propria limbă ce drepturi au şi, în cazul în care au o problemă, vor primi un răspuns. Aceasta este o noutate pozitivă.

Întrucât mă apropii de finalul timpului acordat, trebuie să menţionez, de asemenea, acele aspecte pe care majoritatea grupului meu le consideră regretabile. Pentru marea majoritate a grupului meu, aceasta implică două elemente care sunt esenţiale pentru noi şi pentru modul în care vom vota astăzi. Primul dintre acestea este faptul că dorim să avem un temei juridic dublu. Trebuie să utilizăm articolul 152 referitor la sănătate pentru a ne asigura că mesajul pe care îl transmitem cetăţenilor este că aceasta este o chestiune legată de politica în domeniul sănătăţii, precum şi de libera circulaţie. Avem nevoie de acest lucru, iar aceasta este o condiţie pentru sprijinul nostru.

În plus, suntem convinşi că autorizarea prealabilă, astfel cum este prevăzută la articolul 8 alineatul (3), este definită în mod necorespunzător. Dacă nu vom putea obţine o îmbunătăţire în această privinţă prin intermediul amendamentelor care au fost depuse, din păcate, grupul meu nu va putea vota acest raport, acesta fiind un lucru pe care personal îl regret, deşi poate că el va constitui un imbold pentru a obţine un rezultat mai bun la a doua lectură, dacă nu vom câştiga suficient teren astăzi.

  Jules Maaten, în numele Grupului ALDE – (NL) Această directivă se referă la pacienţi. Nu pot sublinia acest lucru suficient de mult, deoarece am discutat, desigur, despre multe alte lucruri în contextul asistenţei medicale transfrontaliere: libera circulaţie a serviciilor medicale şi ceea ce trebuie făcut cu privire la piaţa serviciilor medicale. Tocmai despre acest lucru nu discutăm acum.

Noi discutăm despre o abordare pragmatică. Cum putem să facem sistemul în aşa fel încât pacienţii să beneficieze de el? Iar dacă noi nu vom face acest lucru, cine îl va face? Pacienţii se găsesc într-o poziţie atât de vulnerabilă. Nu este de dorit ca oamenii bolnavi să trebuiască să se implice într-o luptă cu birocraţii glaciali din sistemul medical, care privesc politica în domeniul sănătăţii cu ajutorul unui tabel de pe calculator, care conţine cifre şi statistici. Acest lucru nu trebuie să se întâmple.

De aceea, aceasta este tot o directivă socială. Asistenţa transfrontalieră este, desigur, disponibilă de multă vreme pentru oricine şi-o poate permite, însă trebuie să facem ceva şi pentru cei fără posibilităţi financiare. Despre asta discutăm astăzi, dle preşedinte.

Aceste chestiuni reprezintă, de asemenea, un temei pentru importanţa pe care grupul nostru o acordă autorizării prealabile, care este, bineînţeles, un element esenţial, dnă Filipiová. Apropo, apreciez foarte mult prezenţa Consiliului astăzi. Autorizarea prealabilă trebuie să fie introdusă nu pentru a face asistenţa medicală transfrontalieră imposibilă – absolut deloc – ci mai degrabă pentru a evita o gravă subminare a sistemelor naţionale. Suntem de acord cu acest lucru şi analizăm această chestiune mai profund decât am fi făcut-o,probabil, în mod normal. Prin urmare, este necesar un compromis. Considerăm că trebuie să existe excepţii pentru bolile rare sau pacienţii a căror viaţă este pusă în pericol şi care se află pe listele de aşteptare. Dorim să formulăm definiţia asistenţei medicale spitaliceşti la nivel european, şi nu pentru fiecare stat membru în parte, pur şi simplu pentru a oferi pacienţilor securitatea juridică şi pentru a asigura certitudinea în cadrul sistemelor naţionale.

În plus, suntem de părere că pacienţii care sunt deja atât de bolnavi nu ar trebui, în cazul unui eveniment nefericit, să fie nevoiţi să urmeze proceduri juridice anevoioase; în schimb, ar trebui instituit un sistem bazat pe un mediator european pentru pacienţi.

În Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară a existat, desigur, o divergenţă pe această temă şi îi rog pe deputaţii de stânga să lase deoparte considerentele ideologice de această dată şi să se asigure că vom adopta o directivă corespunzătoare pentru pacienţi şi să adopte o abordare pragmatică. Am ascultat cu respect ceea ce dna Roth-Behrendt a afirmat aici cu privire la această chestiune.

În final, îi transmit mulţumiri dlui raportor Bowis. Acesta a depus o muncă extraordinară şi sper sincer că se va însănătoşi în curând.

  Salvatore Tatarella, în numele Grupului UEN – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, astăzi aprobăm o directivă deosebit de importantă, care priveşte pacienţii – aşa cum s-a subliniat deja – şi toţi cetăţenii europeni. Chiar în preajma alegerilor europene, toţi cetăţenii europeni pot vedea din nou cum Parlamentul poate avea un efect pozitiv asupra vieţii fiecăruia dintre ei.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene instituie dreptul la asistenţă medicală, iar acum, graţie acestei directive, noi conferim substanţă acestui drept. Este o chestiune care priveşte un număr extrem de mare de cetăţeni: un recent sondaj Eurobarometru indică faptul că, în prezent, 50% dintre cetăţenii europeni sunt dispuşi să călătorească pentru a primi tratament în străinătate, sperând să găsească un tratament mai bun şi mai rapid pentru boala lor, iar 74% dintre cetăţeni consideră că atunci când merg în străinătate pentru tratament, cheltuielile ar trebui să fie rambursate de propriul stat membru.

În prezent, acest domeniu este guvernat de legislaţiile naţionale, iar cetăţenii sunt slab informaţi cu privire la opţiuni, rambursări şi tratamentele posibile în străinătate. Într-adevăr, în prezent doar 4% dintre cetăţenii europeni primesc asistenţă medicală în străinătate. Uniunea Europeană are reglementări unitare doar în cazurile tratamentelor medicale de urgenţă primite în străinătate pe baza regulamentului privind cardul european de asigurare de sănătate.

Astăzi, Parlamentul răspunde solicitării cetăţenilor europeni privind protecţia sănătăţii, iar în domeniul asistenţei medicale, Europa se pregăteşte să elimine graniţele şi să permită tuturor pacienţilor să aleagă unde vor fi trataţi.

  Claude Turmes, în numele Grupului Verts/ALE (FR) Dle preşedinte, directiva pe care o dezbatem astăzi trebuie să fie privită, înainte de toate, ca un element suplimentar care se adaugă la cooperarea care există de trei decenii între statele membre şi sistemele lor de securitate socială.

În prezent, în ţara mea, Luxemburg, peste 30% din asistenţa medicală este furnizată deja în străinătate şi, mai mult, cazul dlui Bowis, căruia îi doresc însănătoşire completă, este un exemplu perfect al utilizării corecte a regulamentului existent, întrucât a fost internat în spitalul din Bruxelles ca un caz urgent. Acesta a fost îngrijit cum se cuvine, iar, pentru un cetăţean britanic, nu există nicio problemă legată de rambursare.

Prin urmare, care sunt îmbunătăţirile pe care trebuie să le aducă această directivă? În primul rând, aceasta trebuie să îmbunătăţească informaţiile oferite cetăţenilor: informaţiile privind serviciile oferite, informaţiile privind centrele de excelenţă pe care dna Roth-Behrendt le-a explicat atât de bine şi, mai presus de toate, informaţiile privind calitatea asistenţei medicale. Eu cred că numeroase ţări membre, inclusiv cea din care provin, trebuie să facă progrese în ceea ce priveşte criteriile de calitate şi calitatea informaţiilor privind asistenţa medicală. În plus, bineînţeles, dacă mă aflu în străinătate, iar lucrurile iau o întorsătură nefericită, trebuie să existe un loc unde să mă pot adresa.

Toate aceste aspecte sunt bine reglementate în textul actual, dar noi credem că există trei lucruri care trebuie îmbunătăţite. În primul rând, noi credem că un sistem de autorizare prealabilă pentru asistenţa medicală spitalicească prezintă un dublu avantaj: mai întâi, acesta este foarte avantajos pentru cetăţenii europeni, deoarece aceştia vor şti exact când vor primi rambursarea, iar asistenţa medicală va fi, de asemenea, prefinanţată. În plus, acest sistem permite planificarea marilor infrastructuri spitaliceşti, deoarece un bun sistem de sănătate nu va fi creat de mâna invizibilă a pieţei. Acesta trebuie planificat.

Cea de a doua solicitare a Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană se referă la un dublu temei juridic, deoarece noi nu dorim ca serviciile medicale să fie considerate ca o piaţă. Trebuie să fie foarte clar faptul că sistemul este organizat în primul rând de statele membre.

Cel de al treilea aspect se referă la bolile rare: noi dorim o legislaţie specifică deoarece acest lucru este foarte important şi i-am amăgi pe cetăţenii europeni dacă le-am spune: „mergeţi şi căutaţi un loc în Europa şi se va rezolva”. Noi dorim o legislaţie specifică. Prin urmare, nu dorim o nouă directivă Bolkestein, ci dorim un text care să ofere o certitudine juridică şi care să fie util pentru majoritatea cetăţenilor Europei.

  Kartika Tamara Liotard, în numele Grupului GUE/NGL – (NL) Şi eu ţin să îi adresez sincerele mele mulţumiri dlui Bowis. Acesta a lucrat intens la acest raport şi sper că se va însănătoşi în curând.

Cu toate acestea, trebuie să afirm faptul că Comisia Europeană încearcă, sub termenul înşelător de „drepturi ale pacienţilor”, să introducă principii de piaţă în domeniul asistenţei medicale în toată Europa. Este de la sine înţeles faptul că grupul meu susţine sporirea drepturilor pacienţilor şi mobilitatea acestora în regiunile de frontieră. Noi mergem mult mai departe decât atât. Noi considerăm că toţi cetăţenii, şi cei bogaţi, şi cei săraci, au dreptul la un acces corespunzător la asistenţă medicală de înaltă calitate.

Totuşi, am obiecţii serioase cu privire la faptul că propunerea se bazează pe articolul privind piaţa internă, ceea ce indică în sine faptul că interesele economice sunt mai presus de interesele pacienţilor. În plus, propunerea este superfluă. Deoarece rambursarea cheltuielilor este deja reglementată. Nerespectarea de către unele societăţi de asigurare şi state membre a acestor dispoziţii trebuie tratată mai adecvat.

De asemenea, propunerea tratează în mod inegal o chestiune care ţine de competenţa statelor membre, ceea ce face ca persoanele cu portofelul plin să aibă acces la servicii medicale mai bune. Sistemul propus de costuri şi rambursări, în conformitate cu normele din ţara de origine, introduce o formă de mobilitate a pacienţilor care contravine principiului accesului egal al tuturor cetăţenilor la asistenţa medicală. De asemenea, propunerea prezintă riscul considerabil ca, în curând, nu pacientul să fie cel care are dreptul să caute un tratament în străinătate, ci societăţile de asigurare sau statele membre să fie cele care vor putea obliga pacienţii să aleagă furnizorul cel mai ieftin. Prin urmare, vom avea de a face cu o obligaţie, şi nu cu un drept al pacientului.

Având în vedere faptul că avem 27 de ţări cu 27 de sisteme de sănătate diferite, propunerea Comisiei, bazată exclusiv pe articolul 95 – faimosul articol privind armonizarea – va duce la desfiinţarea sistemelor naţionale de sănătate, eliminând, prin urmare, responsabilităţile statelor membre. Noi dorim să avem ca punct de plecare accesul egal al pacienţilor, şi nu să acordăm pieţei un rol mai important în cadrul asistenţei medicale.

  Hanne Dahl, în numele Grupului IND/DEM – (DA) Dle preşedinte, o consecinţă pe care Directiva privind pacienţii în actuala sa formă ar putea să o aibă asupra sectorului asistenţei medicale ar fi îngreunarea considerabilă a controlului cheltuielilor publice. Prin urmare, eu propun să votăm în favoarea amendamentului 122, care se referă la autorizarea prealabilă. Eu cred că este absolut necesar ca toţi cetăţenii să aibă acces liber şi echitabil la tratament, într-o ordine corespunzătoare şi conform nevoilor acestora. Acest lucru înseamnă că medicul este cel care ar trebui să stabilească tipul de tratament şi momentul când acesta va fi administrat.

Din păcate, această directivă reflectă o tendinţă foarte clară conform căreia suntem cu toţii transformaţi din cetăţeni în consumatori. În loc să fim cetăţeni într-o societate care se bazează pe principiul obligaţiei reciproce, am devenit consumatori într-o vastă piaţă internă. Cu toate acestea, a fi cetăţean înseamnă a fi o fiinţă umană, iar noi suntem cu toţii cetăţeni, la fel de sigur cum suntem oameni. Însă, în calitate de consumatori, suntem reduşi la nişte obiecte ale unei campanii de comercializare. Aceasta înseamnă că suntem mai degrabă obiecte decât subiecte. Pacienţii ar trebui să fie subiecte, şi nu obiecte ale unei campanii de comercializare.

  Jim Allister (NI) - Dle preşedinte, doresc să îi transmit şi eu cele mai calde salutări raportorului nostru, urându-i însănătoşire şi revenire grabnică.

Sunt convins că obţinerea celor mai bune servicii pentru alegătorii noştri este în interesul nostru, al tuturor. Cu toate acestea, pentru mine este vital ca această directivă să realizeze un echilibru între libera circulaţie şi siguranţa şi responsabilitatea pacienţilor. Eu nu am niciun interes în promovarea turismului medical şi cred, prin urmare, că autonomia naţională privind aspectele de reglementare trebuie să fie protejată şi trebuie să evităm o armonizare a standardelor la cel mai mic numitor comun. De asemenea, trebuie să prevenim creşterea presiunii asupra serviciilor locale în detrimentul pacienţilor autohtoni, acest aspect fiind relevant îndeosebi în zonele în care există specialităţi căutate de pacienţi.

În plus, chestiunea privind asistenţa medicală de recuperare în urma tratamentului în străinătate trebuie abordată în mod corespunzător, întrucât sunt îngrijorat de faptul că servicii precum fizioterapia şi altele ar putea fi suprasolicitate din cauza cererilor de asistenţă medicală de recuperare.

  Colm Burke (PPE-DE) - Dle preşedinte, doresc să salut călduros raportul stimatului meu coleg, dl Bowis, privind drepturile pacienţilor la asistenţa medicală transfrontalieră. Regret faptul că dl Bowis nu este cu noi în această dimineaţă şi îi doresc însănătoşire grabnică.

A fost o onoare pentru mine să contribui la eforturile de îmbunătăţire a drepturilor pacienţilor la asistenţa medicală transfrontalieră. Eu însumi sunt un beneficiar al asistenţei medicale transfrontaliere. Am fost suficient de norocos să îmi pot permite să plătesc. Acum doresc ca persoanele care nu sunt la fel de norocoase cum am fost eu să poată beneficia de dreptul de a călători pentru a primi asistenţă medicală fără a fi preocupaţi de costuri, să fie pe deplin informaţi în ceea ce priveşte drepturile lor şi calitatea îngrijirilor la care se pot aştepta.

Chestiunea privind drepturile pacienţilor la asistenţa medicală transfrontalieră a fost dezbătută şi promulgată în ultimii ani prin intermediul Curţii Europene de Justiţie. Pentru noi, reprezentanţii cetăţenilor, acesta este, aşadar, un moment oportun şi potrivit pentru a defini în mod clar şi neechivoc pentru cetăţeni dreptul de necontestat al pacienţilor de a avea acces la asistenţă medicală de înaltă calitate, indiferent de posibilităţile lor financiare sau zona în care locuiesc.

De asemenea, ar trebui să avem dreptul de a avea acces la asistenţă medicală de înaltă calitate aproape de locul de domiciliu. Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem şi faptul că acest lucru nu este întotdeauna posibil, în special în cazul bolilor rare, pentru care este posibil ca statul membru în care pacientul este afiliat să nu dispună de tratament.

Dacă trebuie să călătorim în străinătate pentru a primi asistenţă medicală, nu ar trebui să avem nicio incertitudine cu privire la capacitatea de a achita factura pentru tratament, care este adesea unul costisitor. Prin urmare, sunt încântat de faptul că această incertitudine şi confuzie a fost eliminată o dată pentru totdeauna. O dată ce autorizarea prealabilă este acordată în circumstanţe obişnuite, pacienţii vor suporta doar costurile de tratament care depăşesc suma pe care ar fi plătit-o dacă ar fi primit acelaşi tratament sau unul similar în ţara de origine.

Informaţiile privind calitatea şi standardele asistenţei medicale din alte state membre reprezintă un alt factor important pentru aceia dintre noi care ar putea fi nevoiţi să se deplaseze în străinătate pentru tratament. Am depus eforturi intense pentru a ne asigura că pacienţii vor avea la dispoziţie aceste informaţii în cazul în care sunt nevoiţi sau doresc să călătorească pentru a primi tratament. Punctele naţionale de contact propuse în acest document reprezintă, astfel, una dintre inovaţiile-cheie, iar acestea vor juca un rol esenţial în sprijinirea şi facilitarea mobilităţii pacienţilor. Salut acest raport şi sper că va fi adoptat astăzi.

  Guido Sacconi (PSE) – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, dna Roth-Behrendt a explicat foarte bine poziţia grupului nostru şi, în special, a făcut o expunere perfectă a motivelor pentru care apreciem deosebit de mult progresele înregistrate în îmbunătăţirea acestui text. Dumneaei a explicat însă, în mod clar. şi cât este de important să parcurgem ultima sută de metri, şi anume să adoptăm un temei juridic dublu şi să oferim statelor membre o posibilitate legitimă mai clară şi mai solidă de a avea o autorizaţie prealabilă pentru tratamentul spitalicesc.

Aşadar, pe scurt, haideţi să nu continuăm la nesfârşit această discuţie, întrucât cunoaştem foarte bine această directivă, pe care am dezbătut-o luni de zile. Aş dori să adresez două întrebări cu un caracter politic pronunţat, întrucât a sosit momentul să luăm o decizie. Prima întrebare este pentru dna comisar Vassiliou: care este mai exact părerea Comisiei cu privire la temeiul juridic dublu? În al doilea rând, mă adresez în special Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni – îmi pare rău că prietenul meu John Bowis nu este prezent, deoarece am rezolvat numeroase chestiuni pe parcursul acestei legislaturi avându-l pe el drept coordonator al principalelor grupuri ale Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, şi îi doresc şi eu, bineînţeles, însănătoşire grabnică – aş dori să întreb Grupul PPE-DE şi, de asemenea, Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa: consideraţi că este mai bine să trecem la a doua lectură fără votul Grupului Socialist din Parlamentul European? Fără o largă majoritate?

Prin urmare, vă invit să reflectaţi serios asupra amendamentelor 116 şi 125 privind temeiul juridic dublu şi a amendamentelor 156 şi 118 privind autorizarea prealabilă. Dacă aceste documente vor fi aprobate, noi vom vota pentru; altfel, va fi imposibil. Rămâne ca dumneavoastră să vă gândiţi şi să alegeţi rezultatul pe care îl doriţi.

  Karin Riis-Jørgensen (ALDE) - (DA) Dle preşedinte, ne aflăm în toiul unei campanii electorale europene – o campanie electorală în care trebuie să creăm o relaţie mai strânsă cu cetăţenii europeni. Acum avem de a face cu un act legislativ care chiar creează o relaţie strânsă cu cetăţenii europeni. Haideţi să profităm de această lege şi să punem pacientul pe primul plan. Fiind o raportoare a Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, grupul meu ţintă este reprezentat de un om al cărui tip îl veţi recunoaşte cu toţii în cadrul circumscripţiilor electorale. Eu provin dintr-o ţară în care, ori de câte ori merg la supermarket, văd un om care conduce o motoretă ce are o cutie de lemn în spate. Acest om se află în centrul măsurii privind mobilitatea pacienţilor, deoarece toţi cetăţenii ar trebui să poată călători în străinătate pentru a primi tratament, dacă îşi doresc acest lucru, indiferent de salariu sau economii. Acei pacienţi care doresc să călătorească sunt, de fapt, destul de puţini la număr. Doar cei disperaţi merg în străinătate.

Cu toate acestea, simplul fapt că omul de pe motoretă poate călători nu înseamnă că acesta trebuie să achite călătoria din banii proprii. Din fericire, există un acord larg în rândul deputaţilor cu privire la faptul că pacientul individual nu ar trebui să plătească din propriul buzunar. Aceasta reprezintă într-adevăr o îmbunătăţire a propunerii Comisiei. Amendamentul principal al Grupului ALDE se referă la numirea unui mediator european al pacienţilor. Vă mulţumesc pentru că l-aţi susţinut. Rolul precis al mediatorului pacienţilor va fi acela de a asigura că cetăţeanul UE, pacientul, va putea să exercite dreptul care i-a fost conferit de acest act legislativ. Mingea se află acum în terenul Consiliului. Aceasta se află acum în terenul miniştrilor care ne spun neîncetat că trebuie să ne apropiem mai mult de cetăţenii europeni. Însă ceea ce afirm eu este că UE trebuie să se apropie mai mult de cetăţenii săi. Acesta este un caz care vă este oferit pe tavă. Profitaţi de el! Să nu irosim această ocazie!

  Ewa Tomaszewska (UEN) – (PL) Dle preşedinte, definirea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere reprezintă o sarcină urgentă. Pacienţii au dreptul să ştie pe ce bază vor primi asistenţa medicală, indiferent dacă aceştia se află într-o călătorie şi au nevoie de ajutor în mod neaşteptat sau dacă, din cauza accesului dificil la serviciile medicale specifice din propria ţară, se hotărăsc să se deplaseze la centre medicale dintr-o altă ţară a Uniunii Europene.

Aceştia trebuie să fie informaţi cu privire la costurile posibile pe care le vor avea de suportat, precum şi în ceea ce priveşte posibilităţile de prefinanţare. De asemenea, trebuie să li se garanteze accesul la informaţii sigure privind calitatea serviciilor disponibile în centrele medicale recomandate. Aici am în vedere reţelele de referinţă şi punctele de informare. Pacienţilor trebuie să li se garanteze că vor primi informaţii cu privire la drepturile pe care le au în cazurile de vătămare cauzate de tratamentul necorespunzător, precum şi informaţii cu privire la recunoaşterea reciprocă a prescripţiilor. Monitorizarea asistenţei medicale transfrontaliere va fi utilă în evaluarea situaţiei din acest domeniu. Doresc să îi urez dlui Bowis însănătoşire grabnică.

  Margrete Auken (Verts/ALE) - (DA) Dle preşedinte, doresc să îi mulţumesc dlui Bowis pentru maniera excelentă în care a condus aceste negocieri nu tocmai uşoare. Una dintre chestiunile dificile a fost reprezentată de sprijinul acordat pacienţilor cu boli rare – o temă pe care o vom dezbate aici în ultima parte a dimineţii. Cu toţii dorim să le oferim acestor pacienţi cele mai bune alternative disponibile şi, bineînţeles, constatăm că o cooperare europeană strânsă în această privinţă ne va aduce beneficii uriaşe. Cu toate acestea, va fi absolut inutil dacă vom da pur şi simplu posibilitatea pacienţilor de a călători în Europa, fără a permite ţărilor de origine ale acestora să exercite controlul asupra acestor călătorii, atât din punct de vedere medical, cât şi financiar. În cazul în care textul este adoptat în forma actuală, acesta va oferi tuturor pacienţilor care suferă de o boală rară posibilitatea de a călători în străinătate şi de a primi absolut orice tratament, pe care apoi ţara lor de origine trebuie să îl finanţeze. Cu toate acestea, cum putem controla cheltuielile şi cum ne putem asigura că pacienţii nu primesc un tratament necorespunzător sau excesiv? La urma urmelor, aceştia se află la cheremul furnizorilor de asistenţă medicală. De asemenea, există riscul ca pacienţii să intre în conflicte grave cu ţara de origine, care poate refuza să plătească, sub pretextul că boala de care suferă aceştia nu este suficient de rară. Încă nu am ajuns la un acord privind modalitatea de identificare a acestui segment al pacienţilor. Noi am prefera de departe un act legislativ separat în acest domeniu pentru a putea să îi ajutăm pe oamenii care suferă de boli rare în cel mai bun mod cu putinţă.

  Adamos Adamou (GUE/NGL) - (EL) Dle preşedinte, şi eu doresc să îi urez prietenului nostru John Bowis însănătoşire grabnică şi toate cele bune şi, în acelaşi timp, să îi mulţumesc pentru munca asiduă depusă.

Vreau să încep prin a spune că nu avem niciun fel de obiecţii în ceea ce priveşte asistenţa medicală transfrontalieră. Dimpotrivă, noi recunoaştem faptul că statele membre trebuie să se folosească de competenţele care le sunt acordate prin articolul 152 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Din păcate, această directivă se bazează pe articolul 95 şi aştept ca dna comisar să ne clarifice temeiul juridic.

Nu dorim să se aplice o politică care favorizează pacienţii cu posibilităţi financiare în detrimentul claselor sociale inferioare. Dl Maaten nu este prezent, dar nu cred că am da dovadă de „inflexibilitate ideologică” dacă am spune că s-ar putea să obţinem în final o asistenţă medicală dublă.

Obiectivul nostru trebuie să fie acela de a oferi o asistenţă medicală egală, fără intervenţia Uniunii Europene în sistemele de securitate socială şi fără să avem ca scop comercializarea sectorului sanitar.

  Urszula Krupa (IND/DEM) – (PL) Dle preşedinte, reglementarea oportunităţilor de primire a tratamentului în alte state membre ale Uniunii Europene, care va intra în vigoare în urma adoptării directivei privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere, va avea drept consecinţă intervenţia comunitară în sistemele de sănătate, ceea ce contravine dispoziţiilor anterioare. În plus, se vor crea oportunităţi de tratament, în special pentru pacienţii bogaţi şi, în acelaşi timp, accesul la asistenţa medicală va fi împiedicat, mai ales în cazul pacienţilor din statele membre sărace. În prezent, guvernul liberal din Polonia urmăreşte o strategie prin care se acordă elitei privilegii în ceea ce priveşte accesul la asistenţa medicală de înaltă calitate, iar acest lucru duce la privatizarea instituţiilor medicale de stat, privând cea mai mare parte a societăţii de posibilitatea de a primi tratament. Indiferent de opinia Curţii de Justiţie, sănătatea umană nu ar trebui să fie un bun comercializabil, ci un drept inalienabil care trebuie să fie garantat de serviciile publice de sănătate, în conformitate cu principiul respectului şi protecţiei dreptului la viaţă şi la sănătate şi al valorii inalienabile a fiecărei fiinţe umane.

  Andreas Mölzer (NI) – (DE) Dle preşedinte, cererile de pensie, asigurarea de şomaj şi asigurarea de sănătate – la aproape 25 de la introducerea Acordului Schengen, sistemul social a rămas în urmă. Turiştii sunt adesea exploataţi cu neruşinare şi sunt nevoiţi să achite facturi exorbitante care apoi fie sunt rambursate doar parţial, fie nu sunt rambursate deloc atunci când aceştia se întorc în ţara de origine din UE.

Adesea, cardul european de asigurare de sănătate nu este acceptat, din nefericire, în timp ce decontarea plăţilor între statele membre nu funcţionează cu adevărat. Cu toate acestea, în special atunci când bugetul este redus, serviciile medicale trebuie să se axeze mai mult asupra pacientului. În acest scop, drepturile pacientului trebuie, desigur, consolidate. Posibilitatea ca un pacient aflat într-o situaţie medicală urgentă să obţină o autorizaţie prealabilă pentru rambursarea cheltuielilor legate de tratamentul spitalicesc trebuie considerată îndoielnică. Dacă facem mereu economii de cheltuieli cu personalul medical sub presiunea costurilor, atunci eu sunt de părere că sistemul nostru medical se îndreaptă în direcţia greşită. Prin urmare, este necesară o mai bună cooperare, dar în niciun caz nu trebuie să permitem ca aceasta să degenereze într-o cursă birocratică cu obstacole.

  Péter Olajos (PPE-DE) – (HU) „Cel care se pricepe la mânuirea ciocanului tinde să creadă că toate lucrurile sunt un cui”, vorba proverbului. Şi eu am aceeaşi părere cu privire la criza actuală: văd posibilităţi de creştere şi redresare în toate.

Eu cred că acest act legislativ ne va deschide o serie de oportunităţi. Alături de revoluţionarea asistenţei medicale, directiva ar putea, de asemenea, să dea un nou avânt creării de locuri de muncă şi dezvoltării economice. Introducerea mobilităţii pacienţilor nu va avea un impact doar asupra asistenţei medicale. Ea ar putea avea un impact benefic nu numai asupra ofertei culturale a ţării gazdă, ci şi asupra sectorului restaurantelor din ţara respectivă. De fapt, aceasta ar putea duce şi la crearea a mii de locuri de muncă în sectorul horeca (hoteluri, restaurante, cafenele). Aceasta ar genera creşterea veniturilor nu numai şi, cu siguranţă, nu în primul rând în sectorul sanitar, ci şi în serviciile conexe.

În mod similar, şi sectorul serviciilor financiare se poate aştepta să cunoască o creştere. Este adevărat că funcţionarea noului sistem va necesita, de asemenea, un mare număr de case de compensare, brokeri de servicii sanitare, consultanţi, experţi în asigurări, interpreţi şi traducători. În perioada de convalescenţă, întregul lanţ al „turismului medical” ar avea de câştigat. Principalul avantaj al acestui regulament este că oferă doar posibilităţi de câştig. De exemplu, dacă un stat membru nu doreşte să ofere cetăţenilor săi această oportunitate, acesta va îmbunătăţi nivelul propriilor servicii de asistenţă medicală şi va reduce perioadele de aşteptare. În cazul în care un stat membru atrage pacienţi din străinătate, acest lucru va aduce bani în ţară şi în sectorul sanitar, ducând la o creştere a nivelului asistenţei medicale acordate pacienţilor în ţara respectivă.

În calitate de deputat maghiar, eu văd promovarea „turismului medical” bazat pe mobilitatea pacienţilor în Europa ca pe o oportunitate excepţională. Există deja numeroşi pacienţi care vin din străinătate pentru a se trata în ţara mea, însă s-a creat destul de multă confuzie cu privire la chestiunea asigurării. Lucrurile au depins în mare parte de ultimele reglementări ale ţării de origine. Sunt sigur că această directivă va îmbunătăţi calitatea vieţii fiecăruia dintre noi. Îi urez dlui Bowis însănătoşire grabnică. Întâmplarea face că şi el a beneficiat anterior de o perioadă lungă de tratament în Ungaria. Vreau să salut şi eu acest act legislativ. Îmi va face o deosebită plăcere să sprijin acest document excelent.

  Anne Van Lancker (PSE) – (NL) Stimaţi deputaţi, cel mai important lucru pentru o politică de sănătate corespunzătoare este ca toată lumea să poată beneficia de o asistenţă medicală adecvată şi accesibilă, preferabil aproape de casă. Însă dacă numai 1% dintre pacienţi merg în străinătate pentru tratament, acest lucru se datorează în întregime incertitudinii legate de calitate şi rambursare.

Tocmai din acest motiv această directivă este o veste bună, în special pentru cei care locuiesc în regiunile de frontieră, pentru pacienţii aflaţi pe liste lungi de aşteptare, pentru oamenii cu afecţiuni pentru care există tratamente mai bune în străinătate. Totuşi, dreptul acestor pacienţi de a primi tratament în străinătate nu ar trebui să pună în pericol posibilitatea ca statele membre să organizeze şi să finanţeze în mod corespunzător propriile servicii medicale, întrucât acest lucru este necesar pentru a garanta asistenţa medicală pentru toţi cetăţenii. De aceea, trasarea câtorva linii roşii de către Parlament este bine-venită. Voi numi trei dintre ele.

În primul rând, această directivă reglementează în mod just doar mobilitatea pacienţilor, şi nu şi pe aceea a lucrătorilor din domeniul medico-sanitar. Nu putem avea ca scop crearea unei pieţe a serviciilor de asistenţă medicală. În această privinţă, raportul este absolut corect.

În al doilea rând, statele membre trebuie să poată stabili ele însele tipul de asistenţă medicală pe care îl pot oferi şi ceea ce poate fi rambursat. Acest aspect este foarte bine precizat în cadrul directivei.

În al treilea rând, rambursarea asistenţei ambulatorii trebuie simplificată, dar, în cazul îngrijirilor spitaliceşti şi al celor de specialitate, statele membre trebuie să obţină o autorizaţie prealabilă, întrucât aceste îngrijiri sunt costisitoare. O ţară care doreşte să garanteze asistenţa medicală pentru toţi cetăţenii trebuie să poată planifica asistenţa în acest mod. În această privinţă, dle Bushill-Matthews, raportul nu se ridică la aceeaşi înălţime: stabileşte în continuare prea multe condiţii pentru aprobarea prealabilă, ceea ce îngreunează sarcina statelor membre. Doresc să îi susţin pe acei colegi ai mei care au afirmat în mod clar că acesta este un aspect cu adevărat esenţial pentru ca grupul meu să poată aproba această directivă.

În final, doresc să mă declar în favoarea unui temei juridic dublu, deoarece asistenţa medicală este într-adevăr o responsabilitate publică a statelor membre faţă de populaţie şi, prin urmare, nu poate fi lăsată pur şi simplu la buna dispoziţie a pieţei libere. Sper ca aceste două linii roşii să fie menţinute până la final.

  Elizabeth Lynne (ALDE) - Dle preşedinte, de ce trebuie ca un pacient să îşi piardă vederea în aşteptarea unei operaţii de cataractă în Marea Britanie, de exemplu, când această operaţie ar putea fi efectuată foarte uşor într-un alt stat membru? De ce trebuie ca o persoană care aşteaptă în agonie un transplant de şold să nu poată profita de lipsa listelor de aşteptare din alte state membre – uneori costurile fiind mai mici decât în ţara de origine? Şi de ce trebuie ca unii pacienţi cu afecţiuni cardiace să aştepte luni de zile, în mod inutil, o operaţie de deblocare a arterelor? Dacă un clinician recomandă un tratament care nu poate fi oferit în ţara de origine, atunci avem într-adevăr nevoie de un cadru juridic care să asigure pacienţilor posibilitatea de a căuta tratamentul în altă parte.

După cum s-a spus deja, mult prea adesea cetăţenii cei mai săraci sunt cei care au parte de discriminare şi inechitate în ceea ce priveşte accesul la asistenţa medicală. De aceea, sunt încântată de faptul că dl raportor a acceptat amendamentul meu care stabileşte clar faptul că statelor membre le revine responsabilitatea de a autoriza şi plăti tratamentul primit în altă ţară.

Nu trebuie să restricţionăm accesul la asistenţa medicală transfrontalieră doar pentru cei care şi-o pot permite. Şi nici nu trebuie să excludem persoanele cu handicap; din acest motiv, sunt încântată de faptul că multe dintre amendamentele mele cu privire la această chestiune au fost acceptate. Drepturile şi siguranţa pacienţilor trebuie să fie prioritare. Din acest motiv, repet, sunt mulţumită că raportorul a susţinut amendamentele mele referitoare la regulamentul privind cadrele medicale. Ţin să le reamintesc deputaţilor că aceste propuneri introduc nişte măsuri de protecţie cu privire la ceea ce este deja un drept al cetăţenilor UE conform unei hotărâri a Curţii Europene de Justiţie de acum câţiva ani.

În final, doresc să îi urez lui John Bowis însănătoşire grabnică. Experienţa sa vădeşte importanţa cooperării dintre statele membre.

  Jean Lambert (Verts/ALE) - Dle preşedinte, de o bună bucată de vreme am o problemă cu această directivă, deoarece titlul nu reflectă de fapt conţinutul acesteia. Unele dintre discursurile pe care le-am auzit astăzi referitoare la programe de creare de locuri de muncă etc. îmi întăresc preocupările. Multe dintre chestiunile implicate sunt, după cum ştim, legate de opţiuni şi plăţi şi, prin urmare, directiva priveşte securitatea socială şi asistenţa medicală deopotrivă.

În această săptămână, am actualizat de fapt regulamentul care este inclus în sistemul nostru care asigură deja cooperarea şi garantează faptul că, în cazul unei urgenţe, asistenţa medicală nu poate fi refuzată într-un alt stat membru. Îi îndemn pe deputaţi să citească noile dispoziţii ale regulamentului.

Această directivă se referă la opţiuni. Se referă la rambursările care rezultă în urma alegerilor pacienţilor şi aş sfătui populaţia să nu confunde cele două sisteme diferite, aşa cum o fac unele amendamente. În opinia mea, întrucât avem aceste două filozofii diferite, am nevoie şi de un dublu temei juridic.

  Jens Holm (GUE/NGL) - (SV) Dle preşedinte, întregul fundament al acestui raport este greşit. Acesta se bazează pe articolul 95 din Tratat, care garantează piaţa liberă şi, astfel, nu are legătură cu sănătatea publică sau cu pacienţii. Dreptul la asistenţa medicală adecvată în toate statele membre ar trebui să fie o prioritate, dar, în schimb, punctul de plecare al Comisiei este piaţa, în care asistenţa medicală este tratată ca orice alt bun. Această directivă acordă prioritate acelor cetăţeni care pot plăti sume mari de bani pe transport şi cazare şi acelora care cunosc bine birocraţia din sistemul sanitar şi au persoane de contact în interiorul acesteia. Ea îi priveşte pe cei educaţi şi cu venituri mari, iar nu pe cei care au cele mai mari nevoi.

Unii ar putea considera oportun amendamentul propus de Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară conform căruia statele membre ar trebui să poată acorda o autorizaţie prealabilă înainte de furnizarea asistenţei medicale. Cu toate acestea, problema este că acesta abundă în restricţii, iar o enormă sarcină a probei este pusă pe umerii statelor membre pentru ca acestea să poată îndeplini aceste responsabilităţi. Planificarea publică va fi îngreunată, iar resursele sistemului naţional de sănătate riscă să fie epuizate.

În cele din urmă, Comisia şi Curtea de Justiţie vor fi cele care vor decide dacă autorizaţiile prealabile ale statelor membre sunt proporţionate. Dacă directiva se bazează pe articolul 95, care se referă la piaţă, atunci factorul determinant va fi reprezentat de piaţă, şi nu de asistenţa medicală adecvată.

  Johannes Blokland (IND/DEM) – (NL) Pe parcursul ultimelor luni, s-a depus o muncă asiduă la elaborarea acestui raport privind drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere. Îi mulţumesc dlui raportor Bowis pentru întreaga muncă depusă şi îi doresc însănătoşire grabnică.

Asistenţa medicală transfrontalieră este un fapt, iar drepturile pacienţilor trebuie să fie protejate în această privinţă. Totuşi, trebuie să avem grijă să nu mergem prea departe. Asistenţa medicală trebuie să rămână în competenţa statelor membre. Colaborarea la nivel european nu trebuie să fie realizată în dauna calităţii asistenţei sau a alegerilor etice fundamentale ale statelor membre. Diversitatea etică trebuie protejată şi, prin urmare, mă bucur că această chestiune este abordată în raport.

După părerea mea, temeiul juridic reprezintă un aspect dificil. Consider că alegerea articolului 95 în acest scop este una nefericită. Comisia pentru afaceri juridice şi-a exprimat aceeaşi opinie. După părerea mea, acest lucru contravine subsidiarităţii în acest domeniu al politicii, ceea ce diminuează capacitatea statelor membre de a face alegeri independente fără intervenţia Curţii de Justiţie.

  Lydia Schenardi (NI) – (FR) Dle preşedinte, la 2 iulie 2008, Comisia a prezentat o propunere de directivă privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cazurile de asistenţă medicală transfrontalieră, având ca scop eliminarea barierelor existente.

Această chestiune este o prioritate pentru statele membre. Însă nu toate statele dispun de resursele necesare pentru a garanta un anumit nivel de calitate şi siguranţă pentru pacienţi, indiferent dacă este vorba despre nivelul asistenţei sau de cel al calităţii profesionale a medicilor. Prin urmare, pare a fi necesară specificarea responsabilităţilor statelor membre în acest domeniu.

Ţinând cont de diversele metode de organizare a sistemelor de sănătate din cadrul Uniunii, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că sănătatea trebuie să rămână, în esenţă, o competenţă naţională şi că fiecare stat este liber să îşi definească propria politică de sănătate.

Cu toate acestea, luând în considerare mobilitatea lucrătorilor europeni – deşi ea reprezintă doar 3-4% dintre cetăţeni şi puţin sub 10 miliarde EUR pe an – rămân multe neclarităţi cu privire la calitatea şi siguranţa asistenţei, drepturile pacienţilor, protecţia datelor şi mijloacele de despăgubire în caz de vătămare.

Cu toate acestea, din păcate ne îndreptăm către o inevitabilă armonizare la un nivel inferior, iar acesta este aspectul pe care îl vom supraveghea cu foarte mare atenţie în contextul sprijinului nostru pentru acest raport, pentru a proteja mai bine acquis-ul social al cetăţenilor noştri.

  Pilar Ayuso (PPE-DE) - (ES) Dle preşedinte, în primul rând aş dori să îmi exprim aprecierea faţă de eforturile dlui Bowis de a obţine un acord larg cu privire la această chestiune şi să îi transmit toate cele bune şi însănătoşire grabnică.

Proiectul de document pe care îl vom vota va însemna un mare pas înainte, deoarece statele membre demarează un proiect comun în domeniul asistenţei medicale. Acesta abordează o chestiune foarte complexă, având în vedere că în Uniunea Europeană sănătatea este un domeniu supus principiului subsidiarităţii. Cu toate acestea, graţie acestei propuneri de document, am depăşit această barieră, iar acest lucru se datorează necesităţii de ocrotire a pacienţilor.

Aceasta este într-adevăr o mare realizare având în vedere faptul că, fără a intra în chestiuni legate de temeiul juridic, această directivă recunoaşte drepturile de necontestat ale pacienţilor şi le deschide o nouă serie de posibilităţi în ceea ce priveşte accesul la un tratament mai bun.

Este o directivă destinată pacienţilor, pentru pacienţi.

Este o directivă foarte complexă pe care anumite ţări precum cea din care provin o privesc cu neîncredere, o directivă în care avem de a face cu un sistem universal de sănătate pentru peste un milion de cetăţeni ai UE.

În această privinţă, sistemele de sănătate, printre care şi al nostru, solicită în mod clar recunoaşterea faptului că un pacient străin nu ar trebui să aibă mai multe drepturi decât un pacient al statului membru în care se efectuează tratamentul.

Din acest motiv, am introdus un amendament care să fie inclus în cadrul propunerii, care subliniază faptul că pacienţii care vin din alte state membre trebuie să respecte normele şi reglementările statului membru în care se efectuează tratamentul, în special în ceea ce priveşte alegerea medicului sau a spitalului.

Astfel, este clar pentru toată lumea că situaţiile în care există pacienţi care vin din alte state membre nu trebuie să dea naştere la discriminări împotriva cetăţenilor statelor membre în care se asigură tratamentul.

Şi nici nu putem acorda dreptul la un număr nelimitat de deplasări pentru pacienţi.

De asemenea, sprijinim propunerea de excludere a transplantului de organe din domeniul de aplicare a acestei directive.

Pentru a încheia, consider că am făcut un pas important înainte şi, din acest motiv, Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni susţine această directivă, cu toate că, în opinia noastră, ea ar fi trebuit să meargă mai departe, în special în ceea ce priveşte poziţia cetăţenilor europeni care locuiesc în alte state membre şi mai ales a celor care suferă de boli cronice.

  Edite Estrela (PSE) – (PT) Dle preşedinte, colegii mei, dna Roth-Behrendt şi dl Sacconi, au explicat deja în mod clar poziţia grupului nostru. În consecinţă, considerăm că modificarea temeiului juridic este esenţial.

Dnă comisar, sănătatea nu este un bun. De aceea, nu înţelegem de ce Comisia nu a inclus articolul 152 din Tratatul CE. Solicitarea unei autorizări prealabile pentru asistenţa medicală spitalicească şi de specialitate în vederea protejării pacienţilor este, de asemenea, esenţială. Numai obligaţia privind autorizarea prealabilă poate asigura o asistenţă medicală în condiţii de siguranţă şi de înaltă calitate.

Vreau să închei urându-i însănătoşire grabnică dlui Bowis. Cazul său demonstrează că serviciile transfrontaliere funcţionează deja fără această directivă.

  Siiri Oviir (ALDE) - (ET) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, avocaţii au o zicală care spune că, unde se află doi avocaţi, există trei opinii. Nu doresc să pun la îndoială hotărârile Curţii Europene, însă nu pot fi de acord cu faptul că până acum avocaţii au decis asupra politicii privind mobilitatea pacienţilor. Întreaga asistenţă medicală, indiferent de caracteristicile specifice, intră în domeniul de aplicare al Tratatului de instituire a Uniunii Europene.

În plus, obiectivul programului de măsuri sociale pe care l-am aprobat anul trecut nu va fi îndeplinit decât dacă adoptăm o parte semnificativă a acestuia, adică drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere. Este datoria noastră, în calitate de reprezentanţi aleşi ai cetăţenilor noştri, să creăm o siguranţă juridică şi politică în acest domeniu foarte important. În cazul în care va fi adoptată, directiva în discuţie nu va elimina inegalităţile din cadrul asistenţei medicale din statele membre, însă ea reprezintă un pas important în ceea ce priveşte echitatea şi drepturile egale ale pacienţilor.

Este inacceptabil ca în plan teoretic să confirmăm echitatea, iar în practică să o neglijăm din cauza constrângerilor financiare de pe plan intern. Oricât ar fi de justificate, constrângerile financiare nu pot legaliza neglijarea sau periclitarea drepturilor pacienţilor. În încheiere, aş dori să îi mulţumesc dlui raportor Bowis pentru maniera responsabilă şi competentă în care a lucrat.

  Roberto Musacchio (GUE/NGL) – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în primul rând aş dori să îi transmit lui John Bowis cele mai sincere urări de bine. Testul decisiv al acestei directive îl constituie temeiul său juridic.

Dacă este vorba despre o chestiune de garantare a dreptului tuturor cetăţenilor de a primi cel mai bun tratament în orice ţară s-ar afla, ce legătură are temeiul juridic al pieţei cu acest lucru? Dreptul la sănătate ar trebui să constituie temeiul juridic. În plus, dreptul la sănătate ar trebui să prevadă, înainte de toate, dreptul de a primi cel mai bun tratament în propria ţară, care ar fi supusă standardelor europene de calitate, fără a se ascunde în spatele subsidiarităţii.

Cu toate acestea, dacă piaţa reprezintă temeiul juridic, aţi putea crede că acest lucru vizează reglementarea sănătăţii în maniera Bolkestein şi protejarea intereselor companiilor de asigurări sau a celor care doresc să profite de pe urma sănătăţii.

De aceea, este incredibil faptul că amendamentele parlamentare, chiar şi cele privind chestiunea-cheie a temeiului juridic, riscă să fie considerate inacceptabile, iar acest lucru necesită o clarificare indispensabilă şi din partea dnei comisar înainte de exprimarea votului în acest Parlament.

  Kathy Sinnott (IND/DEM) - Dle preşedinte, s-au depus multe eforturi pentru a asigura că oamenii bolnavi primesc tratamentul de care au nevoie, oriunde s-ar afla şi oricine ar fi.

Din nefericire, s-au depus şi eforturi pentru a asigura că aceştia nu primesc tratamentul necesar. În această directivă, autorizarea prealabilă de către autorităţile sanitare, şi nu diagnosticul medical, elimină drepturile pacienţilor. Acest lucru ne readuce în locul de unde am plecat. Autorizarea prealabilă este, de fapt, motivul pentru care pacienţii au apelat la Curtea Europeană, iar hotărârile Curţii reprezintă motivul pentru care ne aflăm astăzi aici dezbătând această directivă.

Acum ne aflăm în punctul din care am pornit: moartea cauzată de zona geografică va rămâne regula. Autorităţile sanitare, precum cele din ţara mea, Irlanda, vor putea din nou, în temeiul acestei directive, să refuze autorizarea prealabilă pentru deplasarea în vederea primirii tratamentului la fel cum o fac pe baza actualei directive E112 pe care ne-am propus să o îmbunătăţim.

  Ria Oomen-Ruijten (PPE-DE) – (NL) Dle preşedinte, în primul rând, îi transmit cele mai bune urări dlui Bowis. Această directivă are în centrul său pacientul, cetăţeanul care îşi susţine drepturile şi care poate şi doreşte să opteze pentru cel mai bun tratament, de preferinţă în apropiere de zona în care locuieşte, dar şi departe de casă, în cazul în care tratamentul este disponibil la distanţă.

Pentru această legislaţie trebuie să le mulţumim cetăţenilor curajoşi ai Uniunii Europene care au apelat la Curtea de Justiţie pentru a obţine un tratament şi o asistenţă adecvate într-un alt stat membru atunci când propria ţară i-a dezamăgit. Curtea a declarat că au dreptate. Astăzi consfinţim prin lege ceea ce a hotărât Curtea de Justiţie şi formulăm, de asemenea, condiţiile specifice în care se poate asigura dreptul la asistenţa medicală transfrontalieră pentru cetăţenii care îşi susţin drepturile.

Dle preşedinte, această directivă reprezintă o veste extraordinară pentru toţi cei care locuiesc în regiunile de frontieră, pentru cei care suferă de boli rare, pentru cei care se află pe listele de aşteptare, deoarece, până în luna septembrie, şoldurile lor vor ceda. Aceşti oameni au acum o posibilitate de alegere.

Am creat un cadru mai bun pentru informare, am definit cu mai multă precizie regulile privind rambursarea şi am stabilit reţelele europene de referinţă care asigură îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale. Am prevăzut crearea postului de mediator pentru rezolvarea disputelor, cu toate că existau şi alte alternative. Fac trimitere la modelul olandez de soluţionare a litigiilor apărute în domeniul asistenţei medicale care a fost lansat de curând. Avem alternativa de a utiliza regiuni-pilot, iar noi, locuitorii regiunii de frontieră Limburg din care provin, am fi dispuşi să participăm la proiect. De asemenea, am observat că sistemele de sănătate din statele membre nu au suferit schimbări. Cetăţenilor li se oferă dreptul de a alege, iar eu consider că libertatea de a alege este foarte importantă.

  María Sornosa Martínez (PSE) - (ES) Dle preşedinte, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, aş dori în primul rând să îi mulţumesc dlui Bowis şi raportorilor alternativi pentru munca depusă şi îi doresc dlui Bowis însănătoşire grabnică.

Eu cred că această directivă este o încercare de a lărgi cadrul juridic în raport cu reglementările actuale, care protejează deja drepturile cetăţenilor de a primi asistenţă medicală în alte state membre, prin integrarea jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie. Cu toate acestea, directiva nu realizează acest lucru, întrucât ea sporeşte gradul de incertitudine juridică datorită celor două mijloace de reglementare a mobilităţii care nu se exclud reciproc: regulamentele şi directiva. În plus, deoarece nu există nicio definiţie clară a drepturilor fundamentale, precum portofoliul de servicii, prestaţiile de securitate socială sau autorizaţia prealabilă, care este necesară şi chiar indispensabilă; aceasta are un singur temei juridic, şi anume piaţa internă.

Doamnelor şi domnilor, este inacceptabil ca un principiu universal atât de elementar precum accesibilitatea asistenţei medicale să fie stabilit doar în conformitate cu normele privind piaţa internă. Acest lucru poate submina sistemele de sănătate din numeroase state membre şi, mai mult decât atât, nu oferim cetăţenilor noştri un răspuns veritabil în ceea ce priveşte acest drept fundamental care ni se cuvine tuturor.

  Holger Krahmer (ALDE) – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, statuând că pacienţii au dreptul la rambursarea cheltuielilor legate de tratamentul efectuat în străinătate, Curtea Europeană de Justiţie ne-a dat o misiune clară. În această privinţă, dnă comisar Vassiliou, propunerea Comisiei este excelentă. Este o propunere care merită susţinută. Consider regretabile dezbaterile care au avut loc în acest Parlament în ultimele luni în ceea ce priveşte această directivă. S-a adus în discuţie pericolul pe care îl reprezintă piaţa şi s-au creat legături absurde cu directiva privind serviciile. Unele amendamente – şi spun acest lucru din perspectiva unui om care a crescut în Republica Democrată Germană – îmi dau frisoane. De exemplu, un amendament prevede că statele membre pot lua măsuri adecvate pentru a stăvili fluxurile de pacienţi. Ce fel de oameni sunt aceştia? S-ar părea că urmează să se creeze noi Cortine de fier. Este cu atât mai remarcabil faptul că asemenea propuneri vin tocmai din partea Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană.

Vorbim despre o Europă socială, iar acesta este unul dintre subiectele cele mai dezbătute din ultimele zile – cei care abordează tema sunt, în special, membri ai Grupului Socialist din Parlamentul European. Astăzi la prânz avem ocazia să trecem acest test decisiv şi să stabilim clar dacă ne preocupă drepturile pacienţilor sau dacă preferăm perspectiva îngustă a birocraţiilor sistemelor naţionale de sănătate.

  Frieda Brepoels (PPE-DE) - (NL) Sănătatea devine din ce în ce mai importantă în Europa, iar eu cred că pacienţii se aşteaptă în mod clar la o mai mare siguranţă în ceea ce priveşte drepturile lor, însă aceştia se aşteaptă, de asemenea, la informaţii corecte şi temeinice. Astfel, această propunere privind mobilitatea pacienţilor este cât se poate de oportună. O aşteptăm cu toţii de mult timp. Prin urmare, este regretabil faptul că cel care şi-a dedicat o mare parte a carierei sale acestei chestiuni este acum nevoit să absenteze din motive de sănătate. Doresc să îi transmit şi eu lui John cele mai sincere urări de bine şi însănătoşire grabnică.

Vreau să mă concentrez, în primul rând, asupra mai multor aspecte pozitive care sunt în interesul pacientului. Stabilirea unui punct de contact în ţara de origine a pacientului, la care acesta poate apela pentru toate tipurile de informaţii, precum şi instituirea unui mediator al pacienţilor şi, fără îndoială, extinderea domeniului de aplicare datorată unei mai bune cooperări între statele membre, oferă cu siguranţă o valoare adăugată pentru pacienţi, în special pentru cei care suferă de o boală rară.

Eu cred că, în ceea ce priveşte chestiunea controversată a aprobării prealabile a asistenţei medicale spitaliceşti, s-a dat dovadă de multă ingeniozitate în atingerea unui compromis care este atât în avantajul pacienţilor, cât şi al societăţilor de asigurări. Totuşi, pentru a ţine sub control fenomenul opus, cel al fluxului excesiv, acesta fiind un aspect important pentru Flandra, regiunea din care provin, raportul precizează explicit faptul că un spital nu poate fi obligat niciodată să accepte pacienţi din străinătate dacă aceasta ar duce la crearea de liste de aşteptare pentru propriii cetăţeni.

Fiind locuitoare a zonei frontaliere cuprinse între Flandra, Olanda, Germania şi Valonia, sunt foarte încântată de solicitarea adresată Comisiei de a desemna anumite zone de frontieră drept zone-pilot pentru proiecte inovatoare legate de asistenţa medicală transfrontalieră. Eu cred că rezultatele unui astfel de test vor fi foarte instructive pentru alte regiuni. Sper ca Euroregiunea să servească drept exemplu în această privinţă.

  Dorette Corbey (PSE) - (NL) Voi începe prin a-i mulţumi dlui Bowis pentru energia şi devotamentul cu care a lucrat în numele sănătăţii publice şi al mobilităţii pacienţilor şi aş dori să îi urez însănătoşire grabnică.

Asistenţa medicală este o competenţă naţională, însă există puncte de contact cu Europa. Pacienţii cunosc posibilităţile de tratament din alte ţări şi doresc să utilizeze serviciile puse la dispoziţie de acestea. Cu siguranţă acesta este cazul pacienţilor din regiunile de frontieră sau al celor aflaţi pe liste lungi de aşteptare în propria ţară.

Nu este nimic nepotrivit în a căuta asistenţă medicală şi tratament în alte ţări, însă această practică necesită o reglementare adecvată. În primul rând, nu ar trebui să existe un turism medical forţat. Nu ar trebui să existe situaţii în care societăţile de asigurare presează pacienţii să meargă în altă parte pentru a primi asistenţă medicală ieftină.

În al doilea rând, trebuie să existe garanţii privind un nivel minim de calitate. Pacienţii care sunt trataţi în străinătate trebuie să aibă parte de o informare corespunzătoare şi un nivel adecvat al calităţii.

În al treilea rând – iar acest aspect este foarte important – statele membre trebuie să îşi rezerve dreptul de a solicita autorizarea prealabilă. Sănătatea nu este o piaţă liberă. Pentru a ne păstra serviciile, este necesară planificarea, iar spitalele trebuie să ştie la ce fluxuri de pacienţi se pot aştepta.

În ceea ce mă priveşte, lucrul cel mai important este că această directivă va asigura faptul că în primul rând metodele de tratament sunt cele care trec graniţa. Există numeroase decalaje între statele membre, însă acest lucru nu poate fi rezolvat prin trimiterea pacienţilor peste hotare, ci tocmai prin schimbul de tratamente, iar acesta este, de asemenea, un aspect la care această directivă îşi poate aduce contribuţia.

  Zuzana Roithová (PPE-DE) – (CS) Dnă comisar, doamnelor şi domnilor, de câţiva ani eu critic faptul că Curtea Europeană de Justiţie stabileşte dreptul pacienţilor la rambursarea cheltuielilor suportate în străinătate. Curtea garantează faptul că cetăţenii nu trebuie să aştepte autorizaţia din partea societăţii de asigurări de sănătate şi că aceştia pot merge direct la un medic atunci când au nevoie şi că au dreptul la o rambursare care să cuprindă cel puţin costul tratamentului din ţara de origine, întrucât aceasta nu ar trebui să constituie o barieră în calea liberei circulaţii a persoanelor. Acest lucru este prevăzut în tratate, dar socialiştii luptă împotriva acestui drept de cinci ani. Între timp, guvernele au pierdut şi alte procese cu cetăţenii lor. Reprezentanţii grupurilor de interese ne-au avertizat de sute de ori cu privire la riscul prăbuşirii societăţilor de asigurări. Acestea se tem de faptul că pacienţii vor călători în ţări unde nu va trebui să aştepte luni sau ani de zile pentru o operaţie, aşa cum se întâmplă în ţara de origine. Prin urmare, pacienţii vor trebui să obţină o autorizaţie prealabilă din partea societăţilor de asigurări de sănătate înainte de a primi un tratament costisitor. Cu toate acestea, atât pacienţii, cât şi medicii de pe întreg teritoriul UE au nevoie de o regulă simplă pentru situaţiile în care trebuie să solicite o autorizaţie. Prin urmare, eu nu susţin propunerea de a crea în acest scop 27 de definiţii pentru asistenţa medicală de specialitate costisitoare. Asta este ipocrizie, deoarece este vorba de un nivel al cheltuielilor pe care societăţile de asigurări ar fi dispuse să le suporte pentru tratamentul cetăţenilor în străinătate. Atunci, de ce să nu stabilim sumele direct în euro?

Eu am promovat propuneri privind crearea unui sistem de îmbunătăţire a calităţii şi siguranţei asistenţei medicale şi de publicare a unor evaluări de calitate obiective a centrelor medicale. Acest lucru implică acreditarea naţională sau internaţională a spitalelor. Deşi propunerea de compromis este una generală, ea oferă, totuşi, un puternic impuls ţărilor care încă nu dispun de astfel de sisteme. Sper ca toate spitalele să obţină în curând o acreditare naţională sau europeană voluntară care să implice controale de calitate. Spitalele din Republica Cehă sunt deja obligate să facă acest lucru. De asemenea, cred că Comisia nu trebuie să desemneze, ci doar să coordoneze regiunile de frontieră ca nişte zone-pilot în care pot fi testate proiecte legate de asistenţa medicală transfrontalieră. Îmi pare rău că socialiştii continuă să dea dovadă de ipocrizie şi să se folosească de false pretexte în lupta lor împotriva clarificării drepturilor pacienţilor în UE.

  Genowefa Grabowska (PSE) – (PL) Dle preşedinte, nu este bine atunci când Curtea de Justiţie decide cu privire la drepturile cetăţenilor, însă este foarte rău atunci când situaţia se repetă şi când, în locul Parlamentului şi al Consiliului, Curtea Europeană de Justiţie face acest lucru în mod constant. Prin urmare, salut raportul Bowis şi îi urez autorului însănătoşire grabnică. Eu văd în acest raport şansa unei îmbunătăţiri a standardelor asistenţei medicale din Polonia, ţara mea de origine.

Totuşi aş dori să atrag atenţia asupra a trei elemente importante din acest raport. În primul rând, cred că tratarea asistenţei medicale exclusiv ca un serviciu comercializabil este o greşeală. Cetăţenilor le este garantat dreptul la asistenţă medicală atât de constituţiile naţionale, cât şi de legislaţia Uniunii Europene. Prin urmare, temeiul juridic ar trebui modificat. În al doilea rând, asistenţa medicală transfrontalieră trebuie să se bazeze pe alegerea în cunoştinţă de cauză a pacientului, iar nu pe un sistem coercitiv. În al treilea rând, decizia de a efectua un tratament într-un alt stat membru trebuie să fie luată în funcţie de necesităţi, şi nu de posibilităţile financiare ale pacientului.

Am convingerea că spaţiul liber european pentru cetăţenii sănătoşi trebuie să fie liber şi pentru acei cetăţeni care sunt bolnavi şi care au nevoie de ajutor într-un alt stat membru.

  Christofer Fjellner (PPE-DE) - (SV) Dle preşedinte, dintre deciziile pe care le adoptăm în Parlamentul European, cea de astăzi se numără printre deciziile cu care mă mândresc cel mai mult. Este o decizie despre deschiderea Europei şi garantarea liberei circulaţii a persoanelor care suferă de o boală şi au nevoie de asistenţă medicală, a persoanelor pentru care libera circulaţie poate fi o chestiune de viaţă şi de moarte, o decizie care oferă tuturor posibilitatea de a decide cu privire la propria asistenţă medicală; nu doar cei bine informaţi sau bogaţi vor avea această şansă, ci vom da posibilitatea tuturor să caute servicii de asistenţă medicală oriunde doresc.

Dumneavoastră, social-democraţii, doriţi să îi obligaţi pe oameni să solicite autorizarea prealabilă. Aceasta înseamnă practic că dumneavoastră doriţi să îi obligaţi pe cei care sunt bolnavi să ceară permisiune înainte de a merge la doctor, cel puţin atunci când merg într-un alt stat membru UE. De ce faceţi acest lucru? Pentru a putea să spuneţi „nu”, desigur! Dumneavoastră doriţi să puteţi controla, reglementa şi planifica – să luaţi puterea din mâinile pacienţilor. Totuşi, nu este nevoie de autorizaţia dumneavoastră prealabilă pentru ca oamenii să nu fie obligaţi să plătească ei înşişi. În prezent, dacă merg la medic la Stockholm nu trebuie să cer permisiunea sau să plătesc. Adevărul este că v-aţi opus acestei propuneri încă de la început. Aţi încercat să o restricţionaţi, să o împiedicaţi şi să o distrugeţi. Iar acum faceţi din nou acelaşi lucru.

Atunci când am dezbătut această chestiune în Suedia, dumneavoastră aţi încercat să vă asiguraţi că oamenii nu vor putea căuta servicii de asistenţă medicală oriunde doresc în Suedia. Acum nu doriţi ca pacienţii să poată căuta asistenţă medicală oriunde doresc în Europa. Afirmaţi că sprijiniţi propunerea, însă atunci când am votat în cadrul comisiei, v-aţi abţinut. Poate exista o atitudine mai laşă decât aceasta? Nici măcar nu ştiţi cum veţi vota astăzi. Nici măcar nu ştiţi pentru ce veţi vota.

Astăzi avem cu toţii de ales. Putem alege fie să susţinem drepturile pacienţilor, fie drepturile birocraţilor şi politicienilor de a decide şi a reglementa. Eu ştiu cum voi vota. Voi vota pentru punerea pacienţilor pe primul plan. Cred că toţi ar trebui să faceţi acelaşi lucru dacă doriţi ca în seara aceasta să puneţi capul pe pernă cu conştiinţa împăcată.

  Åsa Westlund (PSE) - (SV) Dle preşedinte, toţi pacienţii ar trebui să aibă dreptul la asistenţă medicală atunci când au nevoie de acest lucru. Noi, social-democraţii, credem că este important ca oamenii să poată căuta asistenţa medicală în străinătate, de exemplu atunci când listele de aşteptare sunt prea lungi în ţara lor de origine. Acesta este, de asemenea, un motiv pentru care guvernul social-democrat din Suedia a luat iniţiativa pentru adoptarea unei directive în acest domeniu. Cu toate acestea, asistenţa medicală nu trebuie să depindă niciodată de posibilităţile financiare ale cetăţeanului, iar deciziile privind asistenţa medicală trebuie să fie luate aproape de pacienţi, şi nu de către birocraţii din sistemul UE.

Propunerea de directivă a Comisiei Europene oferă multă putere birocraţilor UE. În plus, aceasta nu ţine seama de toţi acei oameni care nu îşi permit să plătească sume mari de bani. Totuşi, deputaţii suedezi de centru-dreapta prezenţi aici în Parlament au elogiat fără rezerve propunerea Comisiei. Noi, pe de altă parte, am venit cu propuneri şi am depus o muncă asiduă pentru a facilita accesul celor fără mijloace financiare la asistenţa medicală din străinătate. De asemenea, am depus eforturi intense pentru a clarifica faptul că asistenţa medicală este responsabilitatea statelor membre şi nu un aspect asupra căruia să decidă birocraţii UE. Nu am realizat atât de multe lucruri pe cât ne-am dori. Prin urmare, îi îndemn pe toţi deputaţii să sprijine amendamentul nostru la articolul 8 alineatul (3). Atunci, şi noi vom putea să sprijinim această directivă şi vom putea găsi o soluţie rapidă pentru toţi cetăţenii Europei.

  Emmanouil Angelakas (PPE-DE) - (EL) Dle preşedinte, dnă comisar, dnă Filipiová, doresc să încep prin a o felicita pe dna comisar Vassiliou pentru iniţiativa privind propunerea de directivă şi pe dl raportor Bowis pentru munca excelentă şi ţin să îi urez şi eu însănătoşire grabnică.

Ştiu că nu este uşor să ajungem la un rezultat care va contribui la dezvoltarea asistenţei medicale transfrontaliere dacă luăm în considerare, în primul rând, diferenţele dintre sistemele de securitate socială ale statelor membre; în al doilea rând, decalajele de ordin economic dintre statele membre; şi, în al treilea rând, nivelul diferit al serviciilor de sănătate din fiecare stat membru. Aşa stând lucrurile, raportorul a făcut o treabă excelentă.

Raportul pe care îl dezbatem astăzi ridică întrebări cu privire la mobilitatea pacienţilor, în special în scopul consultării şi tratării pacienţilor în centre de sănătate de specialitate. Ceea ce este sigur este că acest lucru nu va contribui la dezvoltarea turismului medical, ci va oferi cetăţenilor europeni posibilitatea de a beneficia de cele mai bune servicii medicale, cunoscându-şi drepturile şi fără a avea parte de neplăceri legate de rambursarea cheltuielilor, întrucât statele membre vor crea un sistem clar de aprobare prealabilă a unor astfel de cheltuieli.

Să nu uităm faptul că această chestiune a făcut obiectul a numeroase hotărâri ale Curţii Europene de Justiţie. Acest raport abordează chestiuni importante: definiţia asistenţei medicale rămâne în sarcina statelor membre, cheltuielile sunt suportate în cadrul aceloraşi limite ca în cazul în care asistenţa este oferită în statul membru, se abordează chestiunea privind asistenţa medicală pentru pacienţii cu boli rare, indiferent dacă acestea sunt acoperite sau nu de statul membru de origine al pacientului, propunerile privind introducerea postului de mediator european pentru examinarea plângerilor pacienţilor reprezintă un pas în direcţia cea bună şi, în sfârşit, raportul accentuează necesitatea unei campanii de informare pentru a comunica pacienţilor drepturile de care aceştia dispun.

Mai rămân câteva chestiuni care trebuie examinate, cum ar fi, în primul rând, continuarea organizării mecanismului de calculare a costurilor; în al doilea rând, lista bolilor care vor fi acoperite de sistem; în al treilea rând, recunoaşterea prescripţiilor, având în vedere că aceleaşi medicamente nu sunt disponibile în toate statele membre; şi, în al patrulea rând, promovarea e-sănătăţii.

În orice caz, efortul general reprezintă un pas în direcţia cea bună şi este păcat că socialiştii şi-au retras sprijinul astăzi. Sper ca dezbaterile să avanseze rapid şi am sentimentul că în ceea ce priveşte contribuţia Parlamentului European, aceasta este un răspuns la o necesitate vitală a vremurilor şi a cetăţenilor europeni.

PREZIDEAZĂ: DL COCILOVO
Vicepreşedinte

  Charles Tannock (PPE-DE) - Dle preşedinte, majoritatea alegătorilor mei din Londra sunt foarte puţin interesaţi sau cunosc în foarte mică măsură în ce constă de fapt activitatea unui deputat european sau cărui scop deserveşte UE. Însă săptămâna aceasta există două rapoarte prezentate în plen, publicul putând rezona în legătură cu conţinutul acestora. Primul subiect de interes este cel cu privire la tarifele pentru serviciile în roaming din pachetul de măsuri privind telecomunicaţiile, iar al doilea este dreptul pacienţilor la tratament medical la alegere în alte state UE.

Şi eu susţin raportul elaborat de colegul meu londonez John Bowis. Domnia sa nu a putut fi din păcate astăzi cu noi, datorită problemelor de sănătate, şi îi doresc însănătoşire grabnică; fără îndoială, i se va simţi foarte mult lipsa în următoarea legislatură a Parlamentului.

În Regatul Unit, sistemul sanitar este adesea încetinit şi foarte scump în comparaţie cu cel din alte state UE. O piaţă a UE mai flexibilă, cu organe de autorizare rezonabile în domeniul asistenţei medicale, reprezintă o situaţie avantajoasă de ambele părţi, atât pentru public, cât şi pentru bugetele naţionale pentru sănătate ale statelor membre.

  Catiuscia Marini (PSE) – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, astăzi abordăm o directivă importantă, care prevede asigurarea dreptului la mobilitate pentru pacienţii europeni, dreptul la asistenţă medicală în ţările Uniunii Europene.

Însă asistenţa medicală nu poate fi considerată ca fiind echivalentă oricărui alt serviciu oferit pe piaţa internă, iar cetăţenii, în calitate de pacienţi, nu pot fi comparaţi cu nişte consumatori obişnuiţi; dreptul la sănătate se realizează prin dreptul la tratament şi la asistenţă medicală, începând din ţara de origine. Dreptul pacienţilor la mobilitate nu poate fi un pretext pentru ca anumite state membre să evite să investească în sistemele naţionale de sănătate, determinându-i pe cetăţeni să recurgă la turismul medical şi nu la cel din plăcere.

Ar fi mai bine dacă directiva ar aborda problema inegalităţii accesului la servicii şi a calităţii serviciilor în ţările în care trăiesc pacienţii. Asistenţa medicală nu este un bun, este un drept social. Problemele legale şi problema autorizării prealabile sunt în esenţă un mod de a refuza dreptul la sănătate.

  Marios Matsakis (ALDE) - Dle preşedinte, acest raport marchează un punct de cotitură pentru furnizarea serviciilor medicale pentru cetăţenii UE. Acesta pune în mod clar şi hotărât pe primul loc sănătatea pacienţilor şi pregăteşte cadrul pentru sistemele de sănătate din diferite state membre, în vederea instituirii unei concurenţe pentru perfecţionare pe o bază sănătoasă. Această legislaţie va contribui fără îndoială la o îmbunătăţire substanţială a asistenţei medicale în Europa. De asemenea, va institui egalitatea în privinţa asistenţei acordate pacienţilor, toţi cetăţenii, bogaţi sau săraci, cunoscuţi sau nu, având acces la un tratament mai bun în străinătate, dacă este cazul.

Preocuparea mea iniţială privind posibilele efecte negative asupra sistemelor naţionale ale ţărilor membre mai mici şi mai sărace a fost îndepărtată de dispoziţia privind autorizarea prealabilă, care va fi inclusă drept măsură de salvgardare. Acum pot afirma cu siguranţă că această legislaţie este la fel de bună pentru pacienţi, cât şi pentru sistemele de sănătate din toate statele membre şi că merită sprijinul nostru deplin şi unanim. Sunt uimită de poziţia negativă adoptată în această privinţă de colegii mei socialişti.

  Elisabeth Schroedter (Verts/ALE) – (DE) Dle preşedinte, nu sunt deloc de acord cu dl Matsakis, întrucât propunerea Comisiei nu oferă, de fapt, o certitudine juridică pentru pacienţii care se tratează în afara ţărilor lor de origine. În plus, aceasta nu lămureşte „zonele gri” pentru sistemele de securitate socială, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 883/2004. Doar un sistem clar de autorizare prealabilă pentru cazurile în care este implicat un tratament costisitor ar garanta rambursarea cuvenită pacienţilor.

De asemenea, directiva este neclară în ceea ce priveşte temeiul juridic – după cum au evidenţiat deja şi alţi deputaţi – inclusiv în privinţa partajării competenţelor între statele membre şi Europa. Sistemele de sănătate ale statelor membre sunt sisteme de solidaritate care garantează acces egal pentru toţi, fără a ţine seama de cât de plin le este buzunarul sau locul în care trăiesc. Legislaţia UE nu trebuie să pună în pericol aceste sisteme de solidaritate. Şi în această privinţă, propunerea Comisiei este nepotrivită, iar modificările noastre vor trebui să fie adoptate, dacă este să votăm în favoarea acestei propuneri.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL) – (PT) Dle preşedinte, este inacceptabil ca sub pretextul aplicării drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale, Comisia Europeană şi majoritatea Parlamentului să dorească să pună sub semnul întrebării serviciile sanitare naţionale şi publice, după cum este cazul în Portugalia.

Solicitând adoptarea acestei propuneri în temeiul articolului 95 din Tratatul CE, care prevede armonizarea pieţei interne, se încearcă, de fapt, liberalizarea sectorului, ceea ce este inacceptabil. Acesta este un sector în care logica pieţei şi profitul în interesul grupurilor economice şi financiare nu trebuie să domine. Sănătatea nu poate fi o afacere. De aceea, intenţionăm să respingem această propunere a Comisiei.

Reglementările şi acordurile privind furnizarea de asistenţă medicală transfrontalieră există, iar acestea pot fi îmbunătăţite fără a pune sub semnul întrebării responsabilităţile şi drepturile statelor membre privind proprietatea şi gestionarea sistemelor naţionale de sănătate, care considerăm că trebuie să fie publice, universale şi accesibile tuturor.

  Christel Schaldemose (PSE) - (DA) Dle preşedinte, am petrecut toată dimineaţa discutând despre cât este de important să creăm servicii medicale de calitate şi să prevedem măsuri de salvgardare corespunzătoare pentru cetăţeni, odată cu adoptarea acestei propuneri. Există, cu siguranţă, multe lucruri bune în această propunere; de exemplu, există multe condiţii care reglementează accesul pacienţilor la informaţii şi alte aspecte similare. Însă, haideţi să fim sinceri. Vom putea garanta siguranţa pacienţilor doar dacă ne asigurăm că se obţine o autorizare prealabilă înainte ca pacienţii să se deplaseze în străinătate. Astfel, se va garanta 100% faptul că pacienţii au dreptul la tratamentul pentru care au acoperire, că au ajuns în locul potrivit şi că primesc tratamentul corespunzător. Pentru mine, acest fel de garanţie este absolut crucială. Autorizarea prealabilă va servi şi ca un instrument pentru a permite autorităţilor din domeniul sanitar să asigure siguranţa pacienţilor care rămân să se trateze în ţările lor de origine.

  Olle Schmidt (ALDE) - (SV) Dle preşedinte, dle comisar, în sfârşit! Dl comisar şi dl Bowis au elaborat un raport excelent. Dezbaterea aprinsă care a precedat această directivă este uimitoare. Uniunea Europeană şi noi, cei din acest Parlament, avem o ocazie extraordinară să „refacem legătura cu oamenii”, după cum ne-am exprimat dorinţa în mod atât de liric şi aşa cum am subliniat în repetate rânduri. Însă ce se întâmplă? Ezităm, şi mulţi din acest Parlament – inclusiv social-democraţii suedezi – vor să facă situaţia şi mai dificilă pacienţilor şi să le reducă şansele de a primi asistenţă medicală în străinătate. De ce? Îmi pot imagina doar că aceasta reprezintă dorinţa de a-şi salva sistemele şi nu pacienţii care au nevoie de îngrijire medicală. Sunt mulţumit că am ajuns până aici, dle comisar. V-aţi asumat responsabilitatea. Acum avem ocazia noi, cei din acest Parlament, să ne asumăm responsabilitatea. Să îşi asume responsabilitatea şi Consiliul!

  Proinsias De Rossa (PSE) - Dle preşedinte, furnizarea şi finanţarea de servicii medicale accesibile şi de calitate reprezintă o responsabilitate a fiecărui stat membru. Rolul Europei este unul de coordonare. Bineînţeles că este necesară o mai bună coordonare a serviciilor noastre sanitare în cadrul Uniunii Europene şi mai ales în zonele de graniţă, însă această directivă nu poate viza acest lucru. Scopul său este acela de a ne asigura că dreptul cetăţeanului la asistenţă medicală într-un alt stat membru se exercită într-un cadru corespunzător, astfel încât capacitatea fiecărui stat membru de a finanţa şi de a-şi organiza serviciile interne să nu fie subminată de către turismul medical.

Trebuie să spun că dna Sinnott, cu discursul său alarmist de astăzi din acest Parlament, greşeşte ca de obicei. Nimeni din Irlanda nu a murit ca urmare a faptului că i s-a refuzat deplasarea într-un alt stat membru pentru asistenţă medicală – de fapt, există un fond disponibil pentru cei care au nevoie de astfel de îngrijiri medicale.

În definitiv, nevoile medicale ale pacientului contează, nu alegerea consumatorului. Autorizarea prealabilă şi temeiul juridic corespunzător sunt esenţiale şi nu pot susţine această directivă, dacă acestea nu sunt încorporate.

  Daniela Filipiová, Preşedinta în exerciţiu a Consiliului – (CS) Doamnelor şi domnilor, aş dori să mulţumesc tuturor membrilor Parlamentului pentru comentarii, sugestii şi observaţii. Vă pot spune că opiniile Consiliului şi cele ale Parlamentului European coincid în mare măsură, deşi încă există chestiuni asupra cărora trebuie să mai discutăm. Dl Bushill-Matthews, care îl înlocuieşte pe dl Bowis în funcţia de raportor, a menţionat în introducerea domniei sale că acesta a fost un subiect de discuţie dificil şi sensibil. După cum a afirmat dl Maaten, este necesar aici să se ajungă la un compromis, nu numai în Parlamentul European, ci şi în Consiliu. Sunt încântată că propunerea de a spori certitudinea juridică a fost salutată de Comisia JURI. De asemenea, sunt de acord cu dl Braghetto cu privire la faptul că propunerea reprezintă o ocazie pentru sistemele naţionale de sănătate. Propunerea va îmbunătăţi în acelaşi timp drepturile pacienţilor, după cum a declarat dna Roth-Behrendt. Trebuie să repet, bineînţeles, că directiva trebuie să poată fi pusă în practică şi trebuie, deci, să reflecteze posibilităţile financiare, legislative şi organizaţionale ale statelor membre individuale. De asemenea, este clar că având în vedere numărul mare de propuneri de modificări, Consiliul va avea nevoie de timp pentru a le analiza pe toate. Discuţiile dintre Consiliul şi Parlamentul European vor continua. Este nevoie să se găsească un echilibru între diferitele puncte de vedere şi propuneri, însă cred că vom reuşi, în cele din urmă, prin cooperare reciprocă.

  Androulla Vassiliou, membră a Comisiei − Dle preşedinte, după cum am văzut încă o dată astăzi, dezbaterile Parlamentului pe marginea acestui subiect sunt intense şi înflăcărate. Acestea contribuie foarte mult la iniţiativa Comisiei, iar modificările asupra cărora va vota Parlamentul constituie, de asemenea, o contribuţie foarte valoroasă pentru o serie de aspecte esenţiale.

În ceea ce priveşte dreptul pacienţilor la asistenţă medicală sigură şi de calitate, mulţi dintre dumneavoastră aţi confirmat importanţa fundamentală a garantării clarităţii şi a asigurărilor. Sunt întrutotul de acord şi sper foarte mult ca această dorinţă să se confirme.

În ceea ce priveşte problema asumării costurilor tratamentului în străinătate, au fost exprimate preocupări clare legate de imposibilitatea unui număr semnificativ de pacienţi care pot să îşi permită asistenţă medicală transfrontalieră. Într-adevăr, acesta este un subiect important şi legitim. Inegalităţile legate de venituri există în mod clar în toată Europa, iar acest lucru are consecinţe serioase pentru accesul la o serie de servicii fundamentale, inclusiv la asistenţă medicală. Această problemă trebuie să fie neapărat luată în discuţie. Cu toate acestea, reducerea acestor inegalităţi este o provocare dificilă şi chiar mai dificilă în contextul recesiunii cauzate de actuala criză economică. Vor fi necesare eforturi semnificative şi coordonate din partea UE şi a tuturor statelor membre la toate nivelurile.

Din nefericire, ceea ce putem face noi în contextul proiectului de directivă este limitat. Propunerea Comisiei oferă ocazia statelor membre să realizeze o estimare directă a costurilor tratamentului transfrontalier, de exemplu cu un sistem de confirmare scrisă a sumei care va fi plătită. Dacă Parlamentul doreşte ca acest lucru să fie clar în text, nu pot decât să salut această iniţiativă. Directiva propusă nu a urmărit prevenirea acestui aspect, însă are grijă să respecte responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte organizarea asistenţei medicale. Din acest motiv, am acţionat cu prudenţă, pentru a limita impactul asistenţei medicale transfrontaliere asupra sistemelor naţionale de sănătate şi asupra sistemelor de asigurări de sănătate. Cu toate acestea, cele două obiective nu sunt incompatibile. Rămâne la latitudinea statelor membre să le reconcilieze cât mai mult posibil în avantajul pacienţilor,în special al celor cu venituri modeste.

În ceea ce priveşte relaţia dintre această directivă şi regulamentul privind asigurările sociale, cred că suntem de acord cu privire la necesitatea unei articulări clare, care ar însemna că odată solicitată autorizarea prealabilă de către un pacient şi odată îndeplinite condiţiile regulamentului – cu alte cuvinte, când există întârzieri exagerate – ar trebui aplicat regulamentul. Trebuie să fie clar ca lumina zilei că se vor aplica tarifele regulamentului astfel încât pacienţii să beneficieze de cel mai avantajos sistem.

În ceea ce priveşte autorizarea prealabilă pentru asistenţa medicală spitalicească, dispoziţiile propuse se bazează pe două tipuri de considerente. Mai întâi, jurisprudenţa: Curtea a statuat că un astfel de sistem ar putea fi justificat în anumite împrejurări. Am codificat acest aspect la articolul 8 alineatul (3). În al doilea rând, nu ar fi adecvat să se depăşească astfel de dispoziţii printr-un sistem mai indulgent – sau chiar necondiţionat – de autorizare prealabilă, din punct de vedere legal sau de facto generalizat în toate statele membre. Ştim cu toţii că mobilitatea pacienţilor va rămâne un fenomen foarte limitat. Acest lucru înseamnă că şi impactul asupra bugetelor va fi limitat. Prin urmare, nu este necesar să se creeze bariere inutile pentru pacienţi. Autorizarea prealabilă pentru tratamentul spitalicesc trebuie să rămână un mecanism de salvgardare aplicabil atunci când acest lucru se justifică.

În acest context, sistemele de notificare prealabilă, astfel cum au fost propuse de raportor, ar putea duce la un control indirect – şi într-adevăr inutil – al pacienţilor, mai degrabă împiedicând decât facilitând procesul. Înţeleg că raţionamentul din spatele acestei sugestii nu era acela de a obţine un astfel de rezultat, însă cred că astfel se vor restrânge de fapt drepturile pacienţilor, astfel cum au fost definite de Curte. Astfel de mecanisme administrative prezintă pericolul de a fi atât anevoioase, cât şi arbitrare.

Sunt îngrijorată de sugestia privind definiţia asistenţei medicale spitaliceşti. Această definiţie este într-adevăr un punct cheie pentru drepturile pacienţilor, întrucât instituie limitele sistemului autorizării prealabile. Am propus să se definească conceptul asistenţei medicale spitaliceşti printr-o listă comunitară bazată pe înţelegerea comună a experţilor, care ar ţine cont de dezvoltarea tehnologiilor. Acest lucru ar permite o abordare rezonabilă şi modernă a conceptului de asistenţă medicală spitalicească.

Unii dintre dumneavoastră solicită întocmirea independentă de liste naţionale, după cum solicită şi majoritatea statelor membre. O definiţie bazată pe liste naţionale ar duce, de fapt, la discrepanţe privind ceea ce se consideră a fi asistenţă medicală spitalicească în fiecare stat membru, existând un risc semnificativ de erodare a drepturilor pacienţilor. Dacă am urma această cale, aceste liste ar trebui să se bazeze pe criterii clar definite şi să fie supuse unui proces de revizuire. Altfel, drepturile pacienţilor, astfel cum au fost definite de judecătorii europeni, ar fi subminate.

Unii dintre dumneavoastră au afirmat că, dacă adoptăm această directivă propusă, doar câţiva pacienţi ar profita de pe urma acesteia şi că ar exista foarte puţini pacienţi informaţi. Dimpotrivă, consider că prin această directivă oferim fiecărui pacient ocazia şi dreptul, ca înainte de a pleca de acasă, să fie pe deplin informat pentru a putea face o alegere în cunoştinţă de cauză.

Înţeleg preocupările legate de dificultatea obţinerii de informaţii clare privind cadrele medicale atunci când se caută asistenţă medicală în străinătate. Aceasta este pur şi simplu o chestiune care ţine de siguranţa pacientului. În acest caz, trebuie să cădem de acord asupra unor soluţii practice care respectă şi o serie de principii fundamentale, precum dreptul la protecţia datelor cu caracter personal şi prezumţia de nevinovăţie. Sunt sigură că se poate găsi un numitor comun pe baza sugestiilor preliminare.

S-a făcut referire la amendamentul 67, privind relaxarea dispoziţiei privind afilierea la sistemele de asigurări sociale. Din păcate, acesta nu poate fi acceptat.

În ceea ce priveşte temeiul juridic al directivei propuse, mulţi dintre dumneavoastră ar dori să introducă articolul 152 alături de articolul 95. Înţeleg că aceasta este o chestiune importantă pentru unele dintre grupurile politice, însă este dificil să avem puncte de vedere definite în acest stadiu al examinării directivei. Este important să se evalueze această problemă în lumina evoluţiei textului, pentru a se decide care este temeiul juridic adecvat. În mod clar, dacă conţinutul textului final justifică acest lucru, adăugarea articolului 152 alături de articolul 95 ar putea fi luată cu siguranţă în considerare. Rămân deschisă în ceea ce priveşte examinarea acestei chestiuni în oricare dintre etapele viitoare ale procesului de codecizie.

(Aplauze)

Unii dintre dumneavoastră au ridicat din nou problema eventualului flux excesiv de pacienţi din alte state membre şi a modului de protecţie a sistemului de sănătate primitor. Răspunsul meu este acelaşi pe care l-aş da celor care se tem de fluxuri excesive în absenţa unui autorizări prealabile pentru asistenţa medicală spitalicească, şi anume că scopul acestei propuneri nu este acela de a promova mobilitatea pacienţilor. După cum am spus, mobilitatea pacienţilor este un fenomen limitat şi nu ne aşteptăm la schimbarea acestei situaţii. Prin urmare, ar fi o reacţie exagerată să dăm pur şi simplu undă verde statelor membre să ia măsuri pentru a refuza pacienţii, cu scopul de a controla aceste fluxuri. Statele membre trebuie să se asigure că pacienţii din alte state membre nu sunt discriminaţi. Orice formă de control a pacienţilor care vin ar trebui să fie evaluată pentru a se stabili dacă ar reprezenta o excepţie acceptabilă de la principiul nediscriminării pe motiv de naţionalitate, prevăzut în Tratatul UE.

În ceea ce priveşte pacienţii care suferă de boli rare, înţeleg că sunteţi în căutarea celei mai bune abordări pentru ca aceştia să beneficieze de asistenţa medicală de care au nevoie, însă uneori lucrul cel mai bun este duşmanul binelui. Astăzi, veţi vota raportul dlui Trakatellis, privind recenta strategie pe care Comisia a stabilit-o pentru bolile rare, raport care include şi recomandarea propusă de Consiliu. După cum ştiţi, pentru aceste afecţiuni, diagnosticul rapid şi accesul la tratament sunt complexe şi nu sunt întotdeauna posibile sau disponibile în ţara de origine. În consecinţă, pentru ca pacienţii cu boli rare să poată beneficia de cooperare europeană, acestea trebuie să fie incluse în directiva privind drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere. Cred că există un larg consens în legătură cu necesitatea cooperării europene privind centrele de referinţă pentru boli rare, de exemplu. Prin urmare, v-aş îndemna să menţineţi bolile rare în sfera de aplicare a directivei.

În ceea ce priveşte excluderea propusă a transplanturilor de organe, pur şi simplu nu pot fi de acord. Transplanturile sunt proceduri medicale şi este dificil de justificat de ce pacienţii nu ar trebui să aibă dreptul să beneficieze de acestea cu titlu de asistenţă medicală transfrontalieră, după cum a statuat Curtea. Totuşi, problema alocării organelor este diferită. Prin urmare, am rugat experţi din Comisie să cerceteze această chestiune, pentru a vedea cum se poate trata alocarea organelor într-un context diferit.

Astăzi, putem face un pas important în vederea adoptării acestei directive. Acum că suntem la doar câteva săptămâni de următoarele alegeri europene, permiteţi-mi să îmi exprim respectul faţă de acest Parlament şi de administraţia sa, pentru toate eforturile depuse pentru ca acest vot de astăzi să fie posibil; vă mulţumesc tuturor. Aş vrea să mulţumesc încă o dată dlui Bowis şi raportorilor alternativi pentru eforturile şi pentru munca pe care au depus-o şi să îi urez acestuia însănătoşire grabnică. Sperăm să îl vedem în curând reluându-şi îndatoririle şi o viaţă normală.

(Aplauze)

  Philip Bushill-Matthews, supleantul raportorului − Dle preşedinte, aş vrea să mulţumesc tuturor colegilor – iertat să-mi fie jocul de cuvinte – pentru dezbaterea foarte sănătoasă. Aş vrea să mulţumesc personal şi în mod special – scuzele mele pentru că nu am menţionat acest lucru mai devreme – raportorilor din cele şase comisii, care au prezentat opinii atât de valoroase, pentru comentariile şi pentru contribuţiile din această dimineaţă. De asemenea, trebuie să mulţumesc tuturor colegilor din acest Parlament pentru caldele omagii aduse dlui John Bowis, atât din punct de vedere profesional pentru munca sa, cât şi personal, prin urările de însănătoşire grabnică, pe care sunt încântat să i le transmit.

Ca toate rapoartele, acesta se bazează pe compromisuri şi nu este întotdeauna posibil ca toţi să cadă de acord asupra unui subiect. Recunosc şi respect faptul că încă există dificultăţi pentru unele grupuri politice şi, într-adevăr, pentru unele delegaţii şi, prin urmare, există în continuare un număr de amendamente asupra cărora trebuie să se ia o decizie în plen mai târziu în cursul dimineţii.

Aş dori, prin urmare, să îi mulţumesc dnei comisar în special pentru comentariile din încheiere, care vor facilita, sper, luarea unei decizii privind votul pentru unii colegi din alte grupuri. Sincer sper ca, drept urmare a comentariilor respective, raportul global să primească sprijinul larg al tuturor grupurilor politice, întrucât transformarea nevoilor pacienţilor într-o prioritate trebuie să se situeze fără dubii mai presus de politica de partid.

Recunosc faptul că orice acord exprimat astăzi va veni prea târziu pentru un acord formal în primă lectură sub preşedinţia cehă, însă înţeleg că deja există în principiu un acord politic semnificativ în cadrul Consiliului, datorită eforturilor depuse deja de preşedinţie şi doresc să mulţumesc acesteia pentru acest lucru.

Ştiu că John ar dori ca acest acord să fie transpus în acţiuni concrete cât mai curând posibil, aşa cum ar dori şi mulţi pacienţi din toată UE, care au aşteptat deja destul. În numele raportorului, invit Comisia, viitoarea preşedinţie a Consiliului şi chiar viitorii membri ai Parlamentului din următoarea legislatură să facă dintr-o a doua lectură urgentă o adevărată prioritate în a doua jumătate a acestui an, astfel încât să se ajungă la o rezolvare rapidă a dificultăţilor rămase. Nu este cazul să pierdem acum din puterea impulsului. Acest raport nu numai că va aduce beneficii reale oamenilor obişnuiţi din toată UE, ci va dovedi, de asemenea, că lucrând împreună la nivelul UE, oamenii pot beneficia în mod individual, oriunde ar trăi şi oricare ar fi mijloacele de care dispun. Votul de astăzi va lumina calea mai departe. Să urmăm această cale împreună cât mai repede cu putinţă, întrucât, la urma urmelor, la fel ca şi raportorul, noi înşine nu ştim niciodată când vom avea nevoie brusc de astfel de asistenţă medicală transfrontalieră.

  Preşedintele – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc azi la ora 12.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Cristian Silviu Buşoi (ALDE), în scris – (RO) Mulţumesc raportorilor din diferitele comisii pentru munca deosebită pe care au depus-o. Acest raport constituie un important pas înainte pentru o mai bună mobilitate a pacienţilor pe teritoriul UE.

Într-o Europă în care libertatea de circulaţie este un element fundamental, asigurarea mobilităţii pacienţilor este ceva normal şi absolut necesar pentru a oferi asistenţă medicală la standarde cât mai ridicate celor care au nevoie de astfel de servicii. Acest lucru ar putea duce pe termen lung şi la ameliorarea sistemelor sanitare naţionale datorită unui anumit grad de concurenţă între acestea.

Totuşi, în ciuda ameliorărilor substanţiale, există câteva probleme care nu sunt rezolvate de această propunere. Cred că e nevoie de ceva mai multă claritate privind condiţiile de rambursare şi normele care stau la baza sistemului de autorizare prealabilă atunci când aceasta este necesară. De asemenea, regret că mobilitatea personalului medical a rămas în afara acestei propuneri, întrucât mobilitatea pacienţilor şi a cadrelor medicale sunt strâns legate. Pentru a putea răspunde eficient nevoilor pacienţilor avem nevoie şi de nişte reguli care să permită mobilitatea cadrelor medicale, păstrând în acelaşi timp echilibrul la nivelul sistemelor medicale naţionale, pentru ca niciun stat să nu se regăsească cu un număr insuficient de cadre medicale.

  David Martin (PSE), în scris – Sistemul de sănătate transfrontalier propus trebuie să fie, în primul rând şi în primul rând, un sistem care respectă drepturile pacienţilor, care se bazează atât pe sănătatea publică, cât şi pe principiile pieţei interne şi care nu face discriminare între pacienţi pe baza capacităţii de a plăti costurile legate de tratament medical. Din punctul meu de vedere, cred că Serviciul naţional de sănătate din Regatul Unit trebuie să aibă dreptul să insiste pentru obţinerea autorizării prealabile de către pacienţii care doresc să beneficieze de tratament medical în străinătate. Pacienţii din Regatul Unit care nu îşi permit să se deplaseze în străinătate pentru a beneficia de tratament medical nu trebuie să fie discriminaţi de cei care îşi pot permite costurile medicale iniţiale, însă care intenţionează să revendice aceste costuri de la Serviciului naţional de sănătate la întoarcerea în Regatul Unit. Consider că această practică este nedreaptă, întrucât permite obţinerea unui tratament prioritar în străinătate, fără a mai „sta la coadă” în cadrul sistemului Serviciului naţional de sănătate.

  Iosif Matula (PPE-DE), în scris – (RO) Noile oportunităţi de care beneficiază pacienţii europeni reprezintă un pas important în coordonarea sistemelor medicale europene şi asigurarea unor tratamente medicale de calitate pentru toţi cetăţenii europeni. Propunerea de directivă prevede principii comune pentru toate sistemele de sănătate, înfiinţarea reţelelor europene de referinţă, puncte de informare a pacienţilor în toate statele membre şi e-health.

Acest raport aduce tuturor Statelor membre, deci implicit şi României, avantaje semnificative. Directiva răspunde mai bine nevoilor pacienţilor, care pot beneficia de asistenţă medicală în alt stat membru, în condiţiile în care aceasta nu poate fi acordată într-un spital din ţara de provenienţă sau se întârzie acordarea ei. Cheltuielile vor fi suportate de către statul de origine.

Un alt aspect important se referă la schimbul de bune practici şi mobilitatea cadrelor medicale specializate, şi accesul liber al cetăţenilor la informaţii cu privire la asistenţa transfrontalieră. Statele membre trebuie să asigure cetăţenilor cunoaşterea procedurilor necesare şi a criteriilor de eligibilitate, dar şi a costurilor de călătorie şi a standardelor medicale în centrul de tratament din străinătate. Tocmai de aceea, susţin înfiinţarea acestor centre de informare, pentru ca cetăţenii să aleagă modul, dar şi locaţia unde să fie trataţi.

  Mary Lou McDonald (GUE/NGL), în scris – Statele membre au responsabilitatea faţă de populaţiile lor să organizeze şi să furnizeze asistenţă medicală.

Sănătatea nu este un bun care să fie cumpărat sau vândut pe piaţa internă.

Această propunere este ruşinoasă. Ea arată cum Comisia urmează orbeşte discreditata şi perimata sa agendă de liberalizare. Doreşte doar să privatizeze tot ce se poate, pentru a concentra şi mai mult puterea în mâinile sale. Discriminează oamenii mai puţin bogaţi din ţările bogate şi pe toţi ceilalţi, mai puţin pe cei foarte bogaţi, din ţările mai puţin bogate. Este o cartă pentru distrugerea serviciilor de asistenţă medicală în statele membre.

Cei din Comisia Europeană ar trebui să îşi plece capetele în semn de ruşine şi să retragă această propunere imediat.

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris – (RO) Propunerea de directivă privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere încearcă construirea unui cadru comunitar coerent care să ofere certitudine pacienţilor în acest domeniu în care, până acum, liniile generale au fost trasate de Curtea Europeană de Justiţie. Deşi principiile Curţii sunt pe deplin aplicabile, anumite domenii rămase incerte sunt acum clarificate de raportul sus menţionat.

În procesul de transpunere în legislaţia comunitară a deciziilor Curţii Europene de Justiţie referitoare la dreptul pacienţilor de a beneficia de asistenţă medicală în alt stat membru, propunerea de directivă păstrează echilibrul necesar cu privire la competenţele statelor membre în domeniu.

Prevederile directivei au în vedere şi facilitarea accesului la servicii în domeniul asistenţei medicale, invocând necesitatea construirii unui sistem de rambursare directă din partea finanţatorului din statul de origine către spitalul gazdă.

Un alt punct de interes al raportului se referă la recunoaşterea reciprocă a prescripţiilor medicale. Textul oferă doar recomandări cu privire la posibilitatea unei farmacii din ţara de origine de a onora o prescripţie medicala emisă de un medic din altă ţară, statele membre fiind acelea care decid care vor fi medicamentele disponibile pe bază de prescripţie medicală.

  Richard Seeber (PPE-DE), în scris – (DE) În general, acordul la care s-a ajuns în vederea îmbunătăţirii mobilităţii pacienţilor este un lucru bun. Simplificarea furnizării de servicii transfrontaliere de asistenţă medicală reprezintă un pas important către o liberă circulaţie reală a oamenilor. Şi din punct de vedere economic, o mai bună utilizare a capacităţii clinicilor de specialitate va aduce cu sine avantaje. Având toate aceste aspecte pozitive de o parte, nu trebuie să trecem cu vederea însă imensele provocări pe care le implică o mai puternică interconectare a sistemelor naţionale. Înainte de toate, trebuie să existe o mai mare certitudine în ceea ce priveşte costurile. Nu trebuie să fie dezavantajat statul membru care efectuează tratamentul din cauza lipsei clarităţii privind plata facturii de către pacient sau de către statul care trimite pacientul.

Sistemul de norme privind plata trebuie să fie stabilit în mod precis şi trebuie să se ţină cont de diferitele circumstanţe naţionale.

În plus, trebuie protejată furnizarea locală a serviciilor, deoarece nu se doreşte ca aceasta să aibă de suferit ca urmare a unei mobilităţi mai sporite a pacienţilor. Sunt încântat să văd acest lucru confirmat în text. Pentru viitor, furnizarea de servicii de asistenţă medicală transfrontalieră reprezintă în continuare o piatră de hotar pe drumul către integrarea europeană. În ceea ce priveşte punerea în aplicare, trebuie să se acorde o atenţie strictă pentru a se asigura faptul că o mai bună mobilitate a pacienţilor nu duce la apariţia turismului sanitar.

  Esko Seppänen (GUE/NGL), în scris – (FI) Într-un stat membru cum este Finlanda, în care pentru populaţia săracă geografia şi limba reprezintă bariere în calea obţinerii de servicii de asistenţă medicală în afara graniţelor ţării, o astfel de directivă ar putea spori inegalitatea accesului la servicii. Doar cei bogaţi pot alege servicii alternative în alte ţări şi prin aceasta ei subminează sistemul public de asistenţă medicală, care reprezintă plasa de siguranţă a celor săraci. Banii publici se vor scurge în servicii medicale prestate în străinătate pentru cei bogaţi. Din acest motiv, nu pot susţine adoptarea directivei. În plus, este strigător la cer ca temeiul juridic al directivei să fie viabilitatea pieţei interne şi nu drepturile pacienţilor.