Stenograma dezbaterilor

Joi, 23 aprilie 2009 - Strasbourg

17. Neproliferarea armelor nucleare şi viitorul Tratatului privind neproliferarea armelor nucleare (TNP) (dezbatere)

  Preşedintele – Următorul punct este raportul (A6-0234/2009) întocmit de dna Beer, în numele Comisiei pentru afaceri externe, care conţine: o propunere pentru o recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului Uniunii Europene cu privire la neproliferare şi viitorul Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP) [2008/2324(INI)].

  Angelika Beer, raportoare − (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, existenţa a mii de arme nucleare reprezintă cea mai periculoasă moştenire a Războiului Rece. Acestea nu sunt cuvintele mele; ele sunt luate dintr-un discurs ţinut recent de preşedintele Obama la Praga cu privire la cea mai mare ameninţare cu care ne confruntăm. Nicio o altă problemă nu este mai crucială pentru securitate în secolul 21.

În ultimii ani am auzit cuvinte similare, de exemplu din partea strategilor SUA Kissinger şi Sam Nunn, care au delimitat o cale specifică către o lume fără arme nucleare. Li s-au alăturat politicienii europeni la nivel înalt şi chiar secretarul general al ONU a stabilit un plan de dezarmare în cinci paşi. Niciodată nu a fost un moment mai bun pentru a demara într-un final, din nou, discuţiile despre dezarmarea nucleară.

În ultimii ani, să nu uităm, au existat doar piedici. Negocierile din cadrul Conferinţei de revizuire a TNP din 2005 au fost un dezastru. Acest lucru nu trebuie să se repete anul următor. Noi europenii trebuie să demonstrăm cum că suntem serioşi în ceea ce priveşte dezarmarea. Dacă UE avansează, poate stabili un standard, motiv pentru care eu nu reuşesc să înţeleg absolut deloc de ce majoritatea celor din Parlament nu doresc în mod evident să sprijine aceste scopuri ambiţioase de reducere a armelor de distrugere în masă.

Mulţimea de amendamente propuse de către grupul conservator din cadrul Comisiei pentru afaceri externe a dus la respingerea raportului meu şi a scopului său de a discuta despre dezarmare şi despre prezentarea unei recomandări către Consiliul, transformându-l într-o fiţuică fără vlagă. În calitate de Parlament European avem acum responsabilitatea de a adopta o poziţie şi nu o putem clasa pentru mai târziu sau către alte parlamente.

Milităm pentru sprijinirea Convenţiei privind armele nucleare şi a protocolului Hiroshima-Nagasaki, deoarece dezarmarea este posibilă. Aceasta nu este o iluzie stupidă, intangibilă. Putem face acest lucru, dacă forţăm problema. Documentele pe care le dorim nu intră în conflict cu TNP; acestea creează un spaţiu în TNP şi, prin urmare, îl consolidează. Avem nevoie de o declaraţie politică clară şi acesta este apelul meu către toate grupurile în timpul votării de mâine: de a reconsidera azi care este calea cea dreaptă de avansare.

Ştiu că TNP include şi elemente civile, dar azi nu vorbim despre renaşterea puterii nucleare civile; vorbim despre dezarmarea nucleară. În calitate de preşedinte al delegaţiei pentru relaţiile cu Iran şi ca purtător de cuvânt privind politica externă, aş dori să afirm, de asemenea, că oricine nu a tras învăţăminte din criza Iranului din ultimii ani, care ne-a pus deseori în pericolul concentrării de forţe armate, că utilizarea puterii nucleare civile nu poate fi separată de abuzul militar şi de proliferare, acela nu a reuşit să înţeleagă întreaga politică externă a anilor recenţi, pericolele şi dezideratul nostru de dezarmare nucleară.

Cunoaştem cu toţii faptul că obiectivul nostru nu poate fi atins peste noapte, dar trebuie să avem un început. Nu putem petrece decenii solicitându-le americanilor dezarmarea nucleară – cu unanimitate deplină – şi acum, când preşedintele Obama declară că este pregătit să procedeze astfel, când preşedintele Medvedev afirmă că este pregătit să procedeze astfel, o majoritate conservatoare din Parlament refuză să urmeze această cale. De aceea aş dori să vă invit încă o dată cu toată onestitatea, după cum am fost instruit de Comisia pentru afaceri externe, să nu confundăm problema utilizării civile a puterii nucleare cu o reluare a dezarmării nucleare potenţiale. Oricine închide fereastră acestei şanse de dezarmare nucleară nu va fi într-o poziţie de a spune când se va deschide alta. Doresc să rog pe oricine va vota mâine împotriva membrilor PSE şi a amendamentelor noastre propuse să transmită alegătorilor săi din campania electorală de ce crede că armele nucleare reprezintă un lucru bun pentru Europa.

  Petr Nečas, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului – (CS) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, sunt încântat că pot participa la dezbaterea de azi. Aş dori să mulţumesc în special Parlamentului European pentru interesul arătat în această privinţă şi dnei Angelika Beer pentru activitatea sa ca raportor în elaborarea acestui raport interesant. Consiliul European va studia cu atenţie absolută recomandările conţinute în raport.

După cum se relatează clar în raport, este important să obţinem în continuare progrese în ceea ce priveşte neproliferarea. Una dintre principalele priorităţi este să asigurăm un rezultat pozitiv şi concret în urma Conferinţei de revizuire a Tratatului de neproliferare de anul viitor. Reuniunea comisiei pregătitoare pentru Tratatul de neproliferare care urmează să aibă loc în luna mai reprezintă un pas pregătitor important pentru această conferinţă. UE va continua să îşi aducă o contribuţie pozitivă la procesul de revizuire în conformitate cu strategia sa de neproliferare a armelor de distrugere în masă şi în conformitate cu declaraţia recentă privind consolidarea securităţii internaţionale adoptată de Consiliul European în decembrie 2008.

Suntem interesaţi de o revizuire echilibrată menită să menţină echilibrul global care este baza regimului de neproliferare nucleară, şi care acordă o importanţă egală tuturor celor trei piloni ai Tratatului de neproliferare, şi anume neproliferarea, dezarmarea şi exploatarea în scopuri paşnice. Credem cu tărie că această conferinţă de revizuire poate avea succes doar prin intermediul unei abordări echilibrate.

UE este conştientă de şansele noi pentru Tratatul de neproliferare, în special cele referitoare la reînnoirea dialogului între Rusia şi SUA şi la angajamentul reînnoit pentru punerea în aplicare a Tratatului de interzicere totală a experienţelor nucleare şi pentru demararea discuţiilor internaţionale cu privire la un tratat credibil care să restricţioneze producţia de materiale fisionabile pentru armele nucleare. De asemenea, UE observă cu interes dezbaterea publică reînnoită cu privire la modalitatea de atingere a obiectivelor subliniate de Tratatul de neproliferare.

Unul dintre motivele importanţei procesului de revizuire este faptul că regimul TNP se confruntă cu probleme serioase. Aceste probleme vin în principal din partea Coreei de Nord, Iranului şi Siriei. Trebuie să ne confruntăm cu acestea şi să le rezolvăm prin consolidarea mecanismului pentru monitorizarea conformităţii. După cum ştim cu toţii, UE este activă în acest domeniu şi alături de partenerii săi continuă să joace un rol principal, în special în efortul său de a găsi o soluţie diplomatică la problema nucleară din Iran.

După cum menţionează şi raportul, pe lângă problema neproliferării trebuie să ne concentrăm şi asupra problemei dezarmării nucleare. Suntem hotărâţi să jucăm un rol cheie în acest domeniu important. UE intenţionează pe deplin să promoveze dezarmarea nucleară şi să atingă astfel obiectivele articolului 6 din TNP. Acest subiect este de o deosebită importanţă pentru UE, două dintre statele membre ale acesteia deţinând arme nucleare. Solicităm comunităţii internaţionale să ni se alăture în promovarea iniţiativelor concrete, realiste de dezarmare pe care UE le-a depus în Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în 2008.

În acelaşi timp trebuie să ne confruntăm cu problema energiei nucleare. Este important ca dezvoltarea energiei nucleare în scopuri paşnice să continue în aceleaşi condiţii de securitate, siguranţă şi neproliferare maxime. UE este pregătită să consolideze cooperarea internaţională din acest domeniu atât în contextul următoarei Conferinţe de revizuire a TNP, cât şi în contextul altor forumuri. Abordările multilaterale a furnizării de energie nucleară îndeosebi pot oferi o alternativă fiabilă la dezvoltarea programelor naţionale individuale în domeniul tehnologiei nucleare sensibile. Trebuie să facem mai atrăgătoare mecanismele multilaterale de furnizare a energiei nucleare, în special pentru ţările în curs de dezvoltare, întrucât o parte dintre acestea iau în considerare lansarea de programe pentru energie nucleară.

Raportul subliniază corect importanţa ratificării Tratatului de interzicere totală a experienţelor nucleare. UE conferă o deosebită importanţă progresului ratificării şi va urmări progresul înregistrat în vederea atingerii acestui obiectiv. Preşedinţia a efectuat vizite la nivel înalt în cele nouă ţări a căror ratificare rămâne esenţială în vederea intrării în vigoare a tratatului. Lucrăm pentru a ţine o conferinţă de succes în temeiul articolului 14 al tratatului, la New York, în septembrie 2009, pentru a sprijini intrarea în vigoare a tratatului. UE este un contribuabil important la dezvoltarea sistemului de monitorizare a tratatului şi consolidează, prin urmare, credibilitatea sistemului viitor de verificare a tratatului. De asemenea, credem că acesta ar fi foarte benefic pentru încercarea de a demara discuţiile cu privire la un Tratat de interzicere a producerii materialelor fisionabile care să fie credibil.

Abordarea pozitivă adoptată recent de SUA faţă de Tratatul de interzicere totală a experienţelor nucleare şi faţă de Tratatul de interzicere a producerii de materiale fisionabile şi în domeniul dezarmării nucleare este foarte încurajatoare. Credem cu adevărat că această abordare va conduce în viitorul apropiat la anumite măsuri concrete. În general, această nouă şansă poate juca un rol semnificativ în îndreptarea procesului de revizuire a TNP în direcţia corectă.

  Olli Rehn, membru al Comisiei − Dle preşedinte, proliferarea armelor de distrugere în masă a apărut drept o provocare serioasă în ultimii ani, şi comunitatea internaţională trebuie să fie pregătită pentru a face faţă acestor provocări cu convingere şi a le aborda cu fermitate.

Din punctul nostru de vedere, au existat câteva progrese cu noua administraţie americană în contextul negocierilor cu privire la Tratatul de neproliferare (TNP), şi dinamica pozitivă privind controlul armelor între Rusia şi Statele Unite ale Americii ar trebui să deschidă calea pentru un nou impuls în ceea ce priveşte problemele nucleare.

Pentru Uniunea Europeană, TNP se bazează pe trei piloni de consolidare reciprocă: neproliferarea, dezarmarea şi utilizarea paşnică a energiei nucleare. Raportul dnei Beer cu privire la neproliferare îmi oferă o şansă binevenită de a descrie responsabilităţile şi activităţile Comunităţii în conformitate cu aceşti trei piloni.

În conformitate cu Tratatul Euratom, Comisia este responsabilă pentru a verifica că materialele fisionabile ca plutoniul, uraniul şi toriul, nu sunt folosite în afara scopului lor, după cum declară utilizatorii comunitari, indiferent dacă se folosesc în industria nucleară sau în altele, precum centrele de cercetare şi institutele medicale.

În prezent, Comisia elaborează un plan de acţiune cu privire la cel mai bun mod de abordare a ameninţărilor chimice, biologice, radiologice şi nucleare. Această politică va fi prezentată la mijlocul acestui an, cu recomandări privind consolidarea ulterioară a unei culturi de siguranţă şi securitate în rândul celor 27 de state membre. În plus, sistemul UE de control al exporturilor reprezintă o altă componentă cheie a politicii noastre de prevenire a armelor de distrugere în masă.

Acţiunile Comisiei cu privire la neproliferare şi la dezarmare nu se opresc la graniţele Uniunii. Cu ajutorul noului Instrument pentru stabilitate şi siguranţă nucleară – împreună însumând aproape 1 miliard EUR din perspectiva financiară – există o şansă pentru Comisie de a-şi intensifica contribuţia globală la neproliferare prin promovarea securităţii şi siguranţei în întreaga lume în următorii ani.

Scopul instrumentelor comunitare este de a dezvolta programe complete de reducere a ameninţărilor care vor oferi ţărilor terţe o gamă completă de cooperări posibile cu privire la controlul exporturilor, monitorizarea graniţelor, supravegherea maritimă, redirecţionarea oamenilor de ştiinţă, bioştiinţă şi siguranţa nucleară. Logica programelor coerente este aliniată foarte mult cu scopurile Parteneriatului global al G8 care au fost definite în 2002, ocazie cu care Comisia a alocat 1 miliard EUR pentru o perioadă de 10 ani, 2002-2013.

În fine, ar trebui încurajate, de asemenea, iniţiativele de construire a unui model pentru cooperarea nucleară civilă, astfel încât ţările să aibă acces la energia nucleară fără a spori riscurile de proliferare. Banca internaţională de combustibili a AIEA, la care Comisia plănuieşte să contribuie cu 20 de milioane EUR, reprezintă un pas în direcţia corectă, cu condiţia explicării justificării care susţine un astfel de program.

În concluzie, Comisia lucrează din greu la susţinerea tuturor celor trei piloni ai Tratatului de neproliferare, şi, într-adevăr, atât timpul, cât şi climatul internaţional sunt gata de a schimba modul în care abordăm problemele nucleare. Comisia este pregătită să lucreze alături de ceilalţi şi să profite de oportunităţile mari pe care le avem în faţa noastră, precum şi să se străduiască, de asemenea, să creeze o lume mai sigură şi mai securizată în această privinţă.

  Josef Zieleniec, în numele Grupului PPE-DE – (CS) Numele preşedintelui SUA Obama va fi azi pe buzele tuturor, în special în legătură cu discursul său de la Praga din 5 aprilie. Cu toate acestea, scopul nostru nu este să evaluăm abordarea noii administraţii americane, ci să oferim recomandări Consiliului, care elaborează poziţia viitoare a UE cu privire la regimul de neproliferare nucleară. Parlamentul nostru va fi luat în serios în decursul acestei dezbateri doar dacă promovează o soluţie care este clară dar realistă din toate punctele de vedere. Prin urmare, reţeta grupului nostru politic este, prin urmare, utilizarea mai degrabă a tuturor instrumentele internaţionale disponibile decât crearea altora noi. Acest lucru implică consolidarea tuturor celor trei piloni strâns legaţi ai Tratatului de neproliferare, cu alte cuvinte dezarmarea nucleară, neproliferarea armelor nucleare şi cooperarea paşnică în domeniul tehnologiei nucleare. Prin urmare, este important să sprijinim iniţiativele de dezarmare realiste, care includ proceduri clare de monitorizare şi verificare, în sensul distrugerii armelor existente, precum şi a instalaţiilor lor de producţie. În ceea ce priveşte consolidarea pilonului de cooperare privind utilizarea paşnică a tehnologiei nucleare, sprijinim pe deplin şi internaţionalizarea ciclului de îmbogăţire a uraniului, în special prin intermediul creării unei bănci internaţionale pentru combustibili nucleari.

Sunt încântat că rezultatul votului din cadrul comisiei reflectă în mod clar poziţia noastră. Sunt sigur că după discursul preşedintelui Obama nu va mai exista nimic de schimbat în ceea ce priveşte rezultatele comisiei. Preşedintele SUA a confirmat faptul că drumul din faţa noastră va fi lung, solicitând mai mult realism decât naivitate, şi că nimic nu este mai important decât paşii concreţi, fezabili. Cu toate acestea, în cadrul discuţiilor cu noua administraţie americană ne confruntăm cu o sarcină importantă şi în acelaşi timp dificilă. Trebuie să insistăm ca aceste probleme să nu se decidă doar de către marile puteri nucleare, peste conducătorii UE. Aceasta este o mare provocare pentru diplomaţia europeană.

  Ana Maria Gomes, în numele Grupului PSE – Dle preşedinte, aş dori să o felicit pe dna Beer cu privire la raportul excelent şi prompt. Acesta este anul tuturor dezbaterilor nucleare. SUA îşi pregăteşte revizuirea poziţiei nucleare, NATO îşi revizuieşte conceptul său strategic şi lumea se pregăteşte pentru conferinţa de revizuire a TNP din 2010.

Toate acestea au loc într-un context special. SUA este condusă încă o dată de un preşedinte, Barack Obama, care adoptă viziunea unei lumi fără arme nucleare. Acesta nu este momentul timidităţii sau ezitării. Alegătorii noştri nu ar înţelege faptul că Parlamentul ar pregăti un raport cu privire la TNP care ar fi mai puţin ambiţios decât cel al actualei administraţii SUA.

Bineînţeles, spiritul de conducere al SUA în această privinţă este binevenit. Până la urmă, SUA şi Rusia sunt indiscutabil liderii nucleari globali. Cu toate acestea, Europa nu poate rămâne pasivă în timp ce Moscova şi Washington-ul îşi discută viitorul strategic. Trebuie să ne prezentăm propriul scenariu TNP, bazat pe un echilibru strict între punctele de neproliferare şi dezarmare de pe ordinea de zi. Acesta este subiectul acestui raport şi acesta este spiritul amendamentelor plenarei socialiste.

De ce să nu susţinem modelul de convenţie privind armele nucleare şi protocolul Hiroshima-Nagasaki, ambele fiind promovate la nivel global de organizaţii civile şi de lideri politici? Este rolul nostru ca parlamentari, netensionaţi de greutatea şi limitările puterii executive, să le arătăm conducătorilor noştri şi, prin urmare, Consiliului, calea în acest domeniu. Sper că Parlamentul poate sprijini amendamentele PSE.

  Janusz Onyszkiewicz, în numele Grupului ALDE – (PL) Dle preşedinte, este oarecum paradoxal că armele nucleare au contribuit semnificativ la faptul că Războiul Rece nu s-a sfârşit într-un al Treilea Război Mondial. Acest lucru s-a întâmplat deoarece ambele părţi erau convinse că utilizarea armelor nucleare ar provoca distrugerea totală a ambelor părţi.

Astăzi situaţia este diferită. Bineînţeles, armele nucleare nu ar trebui privite astfel, dar trebuie să fim conştienţi de faptul că multe ţări tratează armele nucleare ca pe un lucru extrem de important. Pentru numeroase ţări armele nucleare reprezintă un simbol al puterii, pentru altele acestea reprezintă intimidarea finală, după cum este cazul Israelului, şi totuşi, pentru o parte dintre ele, acestea compensează punctele slabe ale armelor convenţionale, după cum este cazul Rusiei.

În legătură cu aceasta, dezarmarea nucleară, pentru care ne străduim desigur, nu poate fi un proces rapid, iar preşedintele Obama înţelege acest lucru foarte bine. În acest moment, cel mai important lucru îl reprezintă neproliferarea armelor nucleare şi trebuie să fim conştienţi de pericolul pe care îl prezintă unele grupuri. Bin Laden a demonstrat acest lucru foarte clar atunci când a afirmat că obţinerea unei arme de distrugere în masă reprezintă o obligaţie religioasă. Neproliferarea este absolut fundamentală.

  Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, programul care a permis Irakului, Iranului şi Coreei de Nord să achiziţioneze tehnologie nucleară s-a numit Atoms for Peace. Estul şi Vestul au participat la acest program. Am văzut rezultatele acestuia în Irak, unde a avut loc un război teribil ca urmare a înarmării atomice bazate iniţial pe tehnologia civilă. Astăzi nu pot afirma care va fi rezultatul în Iran. Coreea a părăsit comunitatea pentru neproliferare.

În aceeaşi săptămână în care Coreea de Nord şi-a anunţat în mod agresiv noile sale planuri şi a evacuat AEIA din ţară într-un final, AEIA, drept răspuns, a anunţat că va începe negocieri noi cu între 30 şi 50 de ţări în curs de dezvoltare privind înarmarea civilă; aceasta se numeşte echipare, dar eu o numesc înarmare. Acesta este un ciclu letal. Nu vom stăpâni niciodată proliferarea tehnologiei nucleare, inclusiv a tehnologiei militare, decât dacă vom stopa înarmarea civilă.

  Tobias Pflüger, în numele Grupului GUE/NGL – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, acum este timpul să punem capăt, într-un final, armelor nucleare de pe această planetă şi să punem în aplicare obligaţia dezarmării prevăzută în Tratatul de neproliferare, în special articolul 6. Noul preşedinte al SUA, Barack Obama, a afirmat că doreşte dezarmarea nucleară. Acum guvernele Uniunii Europene sunt invitate să acţioneze şi să se angajeze în dezarmarea nucleară specifică.

Acest lucru înseamnă de fapt dezarmare în locul modernizării armelor atomice britanice şi franceze. De asemenea, înseamnă să oprim participarea nucleară a Germaniei, care semnifică retragerea armelor nucleare americane din Europa, de exemplu din Büchel în landul Renania-Palatinat. Majoritatea din cadrul Parlamentului European şi obţinută până acum în cadrul Comisiei pentru afaceri externe nu ar trebui să piardă timp votând raporturile fără conţinut şi ar trebui să menţină cererile de propuneri specifice iniţiale pentru dezarmare incluse în raport. Am senzaţia că Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni încă trăieşte în trecut. Noi avem nevoie de componente de dezarmare mai puternice în cadrul TNP şi acesta este lucrul pe care ar trebui să-l votăm mâine.

  Philip Claeys (NI) – (NL) Raportul Beer se exprimă în termeni foarte generali, lucru care este de înţeles într-o anumită măsură deoarece Tratatul de neproliferare este nesemnificativ dacă nu este respectat şi pus în aplicare de toate statele membre. Pe de altă parte, totuşi, cred că raportul s-ar fi putut referi mai clar la cele două cazuri specifice ale Coreei de Nord şi Iranului, deoarece este mai mult decât evident că aceste două state reprezintă ameninţarea principală.

Uniunea Europeană, împreună cu alte instituţii internaţionale, precum NATO şi, dacă este posibil, Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, trebuie să facă clar regimurilor totalitare, precum cele ale Coreei de Nord şi ale Iranului că dezvoltarea în continuare a armelor nucleare nu poate fi tolerată. În această privinţă, este de maximă importanţă încurajarea activă a ţărilor ca Rusia şi China, dacă este necesar cu măsuri negative, lipsite de ambiguitate pentru a opri întreaga cooperare cu aceste ţări în ceea ce priveşte dezvoltarea armelor nucleare. În cazul în care Coreea de Nord şi Iranul nu pot fi convinse să-şi schimbe poziţiile ele însele, atunci acestea trebuie oricum izolate de toate canalele posibile care le-ar putea ajuta să-şi dezvolte armele nucleare.

  Karl von Wogau (PPE-DE) - (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, când Uniunea Sovietică a luat sfârşit, mulţi au crezut că acesta va fi sfârşitul ameninţării nucleare, dar ceea ce în acel moment constituia o ameninţare nucleară globală a renăscut la nivel regional; trebuie doar să menţionez Iranul, Coreea de Nord şi Pakistanul. Din păcate, nici chiar TNP nu a putut preveni acest lucru. Adevăratul pericol este că teroriştii sau criminalii sau regimurile iresponsabile ar putea obţine arme nucleare.

Iniţiativa dlor Kissinger şi Shultz şi discursul preşedintelui Obama de la Praga a creat acum un impuls nou pentru această problemă. Acest lucru este extrem de important. Aici devine clar faptul că până şi puterile nucleare sunt acum pregătite să-şi reducă arsenalele, iar aceasta a fost noutatea discursului preşedintelui Obama. Acum este important pentru Europa să se exprime unilateral, pentru Europa, pentru puterile sale nucleare şi pentru alţii, să se exprime cu o singură voce.

Un prim pas pe această cale este faptul că dl Solana desfăşoară negocierile cu Iranul în numele tuturor ţărilor Europene, precum şi în numele ţărilor din afara Europei. Cred că ar trebui să înţelegem acest lucru. Nu trebuie să ne aşteptăm la miracole imediate pe această cale, după cum face dna Beer, dar, dacă astăzi există o şansă pentru noi de a putea reduce această ameninţare cu adevărat, pas cu pas, atunci ar trebui să nu o lăsăm să ne scape.

  Petr Nečas, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului – (CS) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să vă mulţumesc pentru discuţia excelentă. După cum am afirmat la începutul acestei dezbateri, am ajuns la un moment decisiv în istoria Tratatului de neproliferare şi a procesului de control al armelor. Aş dori să mulţumesc tuturor celor care au luat cuvântul aici pentru observaţiile domniilor lor. Aş dori să îmi exprim acordul deplin faţă de ideea de exprimare a sprijinului pentru paşii credibili, concreţi şi realişti din acest domeniu, după cum a declarat dl Zielenec, şi doresc, de asemenea, să îmi exprim susţinerea şi faţă de declaraţia dlui Onyszkiewicz, care a afirmat că dezarmarea este un proces lent şi că este mult mai important să sprijinim exact aceşti paşi realişti. În acelaşi timp, sunt de acord că este vital să atragem atenţia asupra oricăror abuzuri ale programului de producere a materialelor fisionabile pentru scopuri paşnice, după cum a subliniat dna Harms. De asemenea, sunt de acord cu dl Claeys că este esenţial să acţionăm cu fermitate împotriva acelor ţări care abuzează de program, potenţial pentru propria înarmare. De asemenea, aş dori să subliniez faptul că UE va continua să participe la revizuirile TNP şi să aibă o contribuţie activă la reuşita procesului ca întreg.

În cadrul reuniunii pregătitoare din mai de la New York, UE va stabili propunerile concrete privind planul viitor de acţiune pentru conferinţa de revizuire din 2010 în cadrul celor trei piloni ai tratatului. Ne vom depune propunerile sub forma declaraţiilor comune privind pilonii individuali şi sub forma documentelor de lucru. În cadrul pregătirii conferinţei de revizuire care va avea loc în 2010, Consiliul intenţionează să elaboreze o poziţie comună revizuită şi actualizată. UE va depune eforturi pentru obţinerea unui rezultat de succes şi, înainte de reuniunea comisiei pregătitoare, aceasta va conlucra cu partenerii cheie pentru a asigura un sprijin pe scară largă pentru obiectivele noastre.

În acelaşi timp, trebuie să ne folosim de şansele noi din domeniul dezarmării nucleare şi UE este hotărâtă să nu fie un spectator pasiv. UE include state membre care deţin arme nucleare, state membre care nu deţin aceste arme, state membre care utilizează energie nucleară şi state membre care se opun utilizării energiei nucleare. UE ca întreg poate juca un rol semnificativ şi este determinată să procedeze astfel. Consiliul a reuşit să informeze Parlamentul European cu regularitate privind evoluţiile viitoare în domeniul rezultatelor discuţiilor comisiei pregătitoare şi, mai general, în cadrul pregătirilor pentru conferinţa de anul viitor.

  Olli Rehn, membru al Comisiei − Dle preşedinte, aş dori să mulţumesc tuturor celor care au luat parte la dezbaterea constructivă de astăzi. Acesta este într-adevăr un subiect de mare însemnătate. Din partea noastră, Comisia va continua să lucreze la sprijinirea Tratatului TNP prin intermediul activităţii noastre de verificare a utilizării adecvate a materialelor nucleare fisionabile în conformitate cu Tratatul Euratom.

Aceasta lucrează la contracararea încercărilor teroriştilor de a dobândi acces la materialele chimice, radiologice şi nucleare, prin intermediul controalelor comunitare consolidate ale regimului de export privind dubla utilizare, sprijinirea eforturilor AEIA de a proteja materialele nucleare vulnerabile şi de a aborda contrabanda acestora – ceea ce este foarte important – şi promovarea culturii securităţii şi siguranţei nucleare mondiale folosind resursele disponibile în cadrul instrumentelor de stabilitate şi siguranţă nucleară.

Sunt nerăbdător să cooperez în continuare cu Parlamentul pentru a duce mai departe aceste obiective şi mă bazez pe cooperarea noastră în viitor.

  Angelika Beer, raportoare − (DE) Dle preşedinte, comisar, doamnelor şi domnilor, această dezbatere pe care o purtăm aici nu este una ideologică. După invenţiile militare conduse de americani împotriva Irakului, Afganistanului şi împotriva altor regiuni, ne-am regăsit într-o eră a crizelor în creştere şi abia am putea visa sau spera la o perspectivă a discuţiilor privind dezarmarea nucleară. Acum avem o şansă unică. Nu ştiu cât timp va rămâne deschisă această oportunitate, dar este datoria noastră să le oferim generaţiilor viitoare o lume paşnică în care să trăiască.

Condiţiile prealabile de reuşită în domeniile la care tocmai s-a referit comisarul Rehn includ neacceptarea standardelor duble în cadrul UE. Acest lucru înseamnă că, în calitate de europeni, şi noi avem datoria de a pune din nou în mişcare procesul de dezarmare. Permiteţi-mi să vă reamintesc dezbaterea noastră din decembrie, anul trecut, când Javier Solana a fost prezent aici şi am discutat revizuirea strategiei pentru securitate. Domnia sa a numit drept pericol principal – şi această idee a fost împărtăşită în cadrul Parlamentului – pericolul proliferării armelor de distrugere în masă.

De aceea, fac apel la domniile dumneavoastră încă o dată. Studiaţi încă o dată cele trei amendamente pe care le-au propus Grupul Socialist din cadrul Parlamentului European şi Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană pentru a stabili un proces continuu de dezarmare şi control şi pentru a face disponibile instrumente precum Convenţia pentru Arme Nucleare ca anexe la TNP. Reexaminaţi-le indiferent dacă nu le puteţi vota, deoarece, dacă se adoptă amendamentul PPE, nu va fi posibilă votarea acestui raport de către grupul meu.

În încheiere, aş dori să mulţumesc organizaţiilor internaţionale ca Primarii pentru pace, Uniunea Internaţională a Fizicienilor pentru Prevenirea Războiului Nuclear şi ICAN. ICAN exista cu mult înaintea preşedintelui Obama, ca şi campanie internaţională pentru eliminarea armelor nucleare.

  Preşedintele – Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc vineri, 24 aprilie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris – (PT) În ciuda faptului că aceasta conţine câteva aspecte pozitive, această propunere pentru o recomandare a Parlamentului European nu este la înălţimea cerinţelor fundamentale privind dezarmarea nucleară, în special datorită faptului că se concentrează doar asupra neproliferării.

Ceea ce este necesar şi solicitat este stabilirea unui program integral, care interzice utilizarea şi producţia armelor nucleare, care încurajează distrugerea totală şi completă a acestora, crearea unor domenii fără astfel de arme, reluarea negocierilor privind distrugerea nucleară şi aplicarea strictă a Tratatului de neproliferare, inclusiv de către puterile nucleare.

Ne trebuie un program de dezarmare nucleară, care trebuie însoţit de relaţii internaţionale de demilitarizare, de respect pentru Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, de terminare a colonialismului, de principiul noninterferenţei şi de rezolvarea paşnică a conflictelor internaţionale.

Avem nevoie de un program care solicită: demilitarizarea spaţiului; reducerea armelor convenţionale şi a cheltuielilor militare (şi nu creşterea acestora, după cum s-a apărat administraţia americană în cadrul recentei reuniuni la nivel înalt a NATO); oprirea funcţionării bazelor militare externe; respingerea militarizării UE şi transformarea acesteia într-un bloc politic şi militar; subordonarea NATO Organizaţiei Naţiunilor Unite privind aspectele legate de securitate; şi dizolvarea blocurilor politice şi militare.