Stenograma dezbaterilor

Joi, 23 aprilie 2009 - Strasbourg

18. Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap - Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap - Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (protocol facultativ) (dezbatere)

  Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea comună:

- privind declaraţia Consiliului cu privire la Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap;

- privind raportul (A6-0229/2009) întocmit de dna Jeleva, în numele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, referitor la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap [COM(2008)0530 - C6-0116/2009 - 2008/0170(CNS)];

- privind raportul (A6-0230/2009) întocmit de dna Jeleva, în numele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, referitor la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Protocolului opţional la Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap [COM(2008)0530 - C6-0117/2009 - 2008/0171(CNS)].

  Petr Nečas, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului – (CS) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să încep prin a mulţumi raportoarei, dna Rumiana Jeleva pentru cele două rapoarte excelente pe care le-a elaborat. Mă aştept ca observaţiile mele privind raportul şi concluziile acestora să fie relativ scurte.

La 11 iunie 2007, în cadrul primei reuniuni informale a miniştrilor privind problemele persoanelor cu handicap, Consiliul a adoptat o poziţie clară de sprijinire a Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu handicap. În cadrul acestei reuniuni, Consiliul a aprobat Convenţia ONU drept un pas de bază în ceea ce priveşte sprijinul, protecţia şi punerea adecvată în aplicare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ale tuturor persoanelor cu handicap. În acelaşi timp miniştrii s-au angajat să dezvolte în continuare politicile relevante cu scopul asigurării punerii depline în aplicare a Convenţiei. Aceştia au solicitat Comisiei să se asigure că noile priorităţi ale Planului european de acţiune în domeniul persoanelor cu handicap contribuie la punerea eficientă în aplicare a Convenţiei ONU.

În rezoluţia sa privind activităţile legate de Anul european al egalităţii de şanse în 2007, adoptată în decembrie 2007, Consiliul a solicitat Comisiei şi statelor membre să continue procesul semnării, încheierii şi ratificării Convenţiei ONU în conformitate cu competenţele lor specifice. La 10 martie 2008, Consiliul a adoptat o rezoluţie privind poziţia persoanelor cu handicap în cadrul Uniunii Europene. În cadrul rezoluţiei, Consiliul a solicitat statelor membre şi Comisiei să se asigure, în conformitate cu competenţele lor specifice, că persoanele cu handicap aveau acces la toate drepturile lor. Aceasta include ratificarea, încheierea şi punerea în aplicare a Convenţiei ONU, inclusiv soluţiile europene comune în cadrul unei abordări gestionate şi coordonate de punere în aplicare a acestei convenţii. În consecinţă, Consiliul a primit din partea Comisiei un proiect de decizie a Consiliului privind încheierea Convenţiei ONU cu privire la drepturile persoanelor cu handicap fizic din partea Comunităţii Europene. Revizuirea acestei propuneri a început la sfârşitul anului trecut, iar Consiliul încă se confruntă cu aceasta.

Doamnelor şi domnilor, după cum a subliniat raportul dvs., din raport reiese un număr important de întrebări în legătură cu autoritatea şi aceste întrebări solicită discuţii suplimentare în cadrul Consiliului. Cu toate acestea, preşedinţia s-a angajat să încerce şi să încheie negocierile cât mai curând posibil, pentru ca Comunitatea să încheie în curând Convenţia. Aş dori să mulţumesc Parlamentului pentru interesul pe care l-a arătat faţă de acest subiect. Preşedinţia vă va ţine la curent cu privire la progresele discuţiilor care se află în curs de desfăşurare în cadrul Consiliului.

  Olli Rehn, membru al Comisiei − Dle preşedinte, Convenţia privind persoanele cu handicap este prima convenţie pentru drepturile omului pe care Comunitatea Europeană a semnat-o alături de statele sale membre. Acesta a fost un pas necesar pentru a permite punerea deplină în aplicare a Convenţiei în cadrul Uniunii Europene, inclusiv în domeniile politicii care ţin de responsabilitatea Comunităţii Europene.

Întrucât atât Convenţia, cât şi protocolul opţional au intrat în vigoare cu un an în urmă, la 3 mai 2008, în prezent, o încheiere rapidă atât de către statele membre, cât şi de către Comunitate, reprezintă o prioritate. Într-adevăr, şapte state membre au procedat deja astfel.

Doresc să îmi exprim recunoştinţa faţă de Parlament şi în special faţă de raportor, dna Jeleva, pentru sprijinul acestora faţă de încheierea de către Comunitatea Europeană a acestei Convenţii ONU privind drepturile persoanelor cu handicap şi a protocolului său opţional. Sunt încântat să văd că Parlamentul poate sprijini ambele propuneri.

Întrucât Convenţia ţine de competenţa partajată a Comunităţii şi a statelor membre şi este, de asemenea, obligatorie pentru instituţiile UE, sunt bucuros să constat că acestea sunt pregătite să lucreze împreună pentru a se asigura că această convenţie este pusă în aplicare în mod adecvat.

Scopurile Convenţiei sunt foarte importante pentru a facilita un impact pozitiv asupra vieţilor cetăţenilor noştri cu handicap, pentru a îmbunătăţi consecvenţa interpretării juridice a anumitor dispoziţii care ţin de competenţa Comunităţii, şi pentru a asigura protecţia minimă uniformă a drepturilor persoanelor cu handicap din întreaga Uniune Europeană în ceea ce priveşte obligaţiile care reies din convenţie.

Trebuie să lucrăm împreună la protejarea drepturilor omului ale persoanelor cu handicap, iar o punere eficientă în aplicare a Convenţiei ONU va face exact acest lucru şi va îndeplini obiectivele. Mă bazez pe activitatea noastră comună spre acest scop comun.

  Rumiana Jeleva, raportoare – (BG) Dle ministru, dle comisar, doamnelor şi domnilor, astăzi când discutăm raporturile Parlamentului European referitoare la Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, Protocolul său opţional şi declaraţia privind aceste două documente din partea Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, aş dori să vă reamintesc că persoanele cu handicap constituie peste 10% din populaţia Uniunii Europene şi a lumii. Conform datelor oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, acest procentaj este în creştere datorită creşterii globale a populaţiei globului, progreselor din domeniul medicinii şi tendinţei globale de îmbătrânire.

Această Convenţie ONU pe care o examinăm azi este prima convenţie din domeniul drepturilor omului deschisă accesului şi aprobării formale din partea Comunităţii Europene. Acest lucru marchează şi un prim pas unic în cadrul activităţilor Parlamentului European. Obiectivul Convenţiei este de a promova, proteja şi asigura experimentarea deplină şi egală a tuturor drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale de către toate persoanele cu handicap, respectând în acelaşi timp demnitatea lor umană.

Sunt extrem de încântată că pe parcursul discuţiei din cadrul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, am lucrat împreună în spiritul bunăvoinţei şi cooperării. Cred că este foarte important că eu şi toţi colegii mei din cadrul comisiei noastre parlamentare am decis să comunicăm mai multe decât un simplu „da” pentru sprijinirea rapoartelor convenţiei şi protocolului şi am pregătit o propunere de rezoluţie.

Colegi deputaţi, Parlamentul European a sprijinit întotdeauna cu consecvenţă fiecare efort făcut de Comunitate în elaborarea, punerea în aplicare şi respectarea legislaţiei referitoare la şansele egale şi nediscriminarea împotriva persoanelor cu handicap. Atunci când se ridică problema persoanelor cu handicap, diferenţele noastre politice dispar când vine vorba despre scopul final, şi anume, ca noi să asigurăm o calitate mai ridicată a vieţii şi a locului de muncă. Există, bineînţeles, opinii diferite referitoare la modul în care ne putem atinge obiectivul, dar cu decizia sa aproape unanimă – doar un singur vot nu a fost „da” – Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale a dovedit că trebuie depăşite diferenţele referitoare la modul în care obţinem soluţii reale, pe termen lung şi durabile.

Colegi deputaţi, cred că deciziile noastre, deciziile Parlamentului European, sunt de o importanţă majoră pentru persoanele cu handicap din cadrul Uniunii Europene. În acest moment, aş dori să vă atrag atenţia asupra faptului că atribuţiile care reies din punerea în aplicare a Convenţiei ONU şi a Protocolului opţional sunt împărţite între Comunitate şi statele sale membre. Punerea în aplicare a Protocolului opţional este importantă din punctul de vedere al furnizării şanselor persoanelor sau grupurilor de persoane pentru a informa Comisia ONU pentru persoanele cu handicap cu privire la orice încălcare a drepturilor acestora care reies din convenţie. Este important să subliniem faptul că această soluţie va fi disponibilă după ce se epuizează instrumentele juridice naţionale de protecţie.

După cum s-a formulat în raportul privind Protocolul opţional, vom solicita Comisiei Europene şi statelor membre să ne informeze la fiecare trei ani despre aplicarea sa în conformitate cu domeniile relevante de competenţă ale acestora. Cred că, drept singura instituţie europeană cu membri aleşi direct de cetăţenii UE, Parlamentul European, are dreptul şi principala responsabilitate de a respecta drepturile tuturor cetăţenilor.

Doresc să subliniez faptul că atunci când am început să lucrăm la aceste documente la sfârşitul anului 2008, doar patru state membre – Austria, Spania, Slovenia şi Ungaria – ratificaseră Convenţia şi Protocolul opţional, în timp ce alte trei au procedat la fel – Suedia, Germania şi Italia – de atunci până acum.

Cred că odată cu dezbaterea de astăzi şi sper că odată cu votul favorabil de mâine, vom împuşca doi iepuri deodată: vom aproba propunerile Comisiei pentru deciziile Consiliului şi vom oferi statelor membre un semnal pozitiv, încurajator, de continuare a procesului de ratificare şi/sau aderare.

Aş dori să închei prin a mulţumi încă o dată tuturor colegilor mei care au fost implicaţi în sarcina de elaborare a rapoartelor şi a propunerii de rezoluţie. Aş dori să mulţumesc, de asemenea, colegilor meu din cadrul Comisiei Europene pentru cooperarea lor utilă, precum şi reprezentanţilor organizaţilor pentru persoanele cu handicap pentru sugestiile pe care le-au făcut.

  Hiltrud Breyer, raportoare pentru avizul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen − (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, femeile şi fetele cu handicap experimentează discriminări multiple şi handicapul are dimensiuni foarte clare specifice genului. Trebuie să creştem vizibilitatea femeilor şi fetelor şi, mai presus de toate, trebuie să ne asigurăm că li se acordă o mai mare consideraţie la nivelul UE.

Parlamentul European mi-a clarificat câteva puncte foarte importante în rezoluţia privind situaţia femeilor cu handicap adoptată în 2007. Situaţia specifică a femeilor şi fetelor trebuie luată complet în considerare în momentul punerii în aplicare a Convenţiei ONU. În mod regretabil, până acum doar patru state membre au ratificat Convenţia şi Protocolul. Avem nevoie de o abordare integratoare a egalităţii între bărbaţi şi femei în cadrul politicilor UE privind persoanele cu handicap, în special pentru accesul la muncă şi pentru integrarea la locul de muncă. Educaţia, anti-discriminarea şi dreptul de a munci trebuie să fie garantate.

Principala problemă o reprezintă violenţa şi trebuie să o penalizăm foarte clar. Femeile şi fetele cu dizabilităţi sunt subiecţii unui mare risc de violenţă, inclusiv violenţă sexuală, atât înăuntrul, cât şi în afara căminului. Deseori dreptul lor la sexualitate şi maternitate este restricţionat sau există avorturi şi sterilizări forţate. Prin urmare, statele membre ar trebui să adopte o legislaţie care să asigure protecţia acestora împotriva violenţei şi să ofere un mai bun sprijin victimelor.

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Rovana Plumb, în numele Grupului PSE – (RO) Domnule preşedinte, domnule comisar, domnule ministru, doresc în primul rând să îi mulţumesc colegei mele Jeleva pentru buna colaborare pe acest raport, cât şi colegilor, colegelor şi asociaţiilor persoanelor cu dizabilităţi.

Doresc să subliniez faptul că avem nevoie de o protejare clară a categoriilor defavorizate, cu atât mai mult cu cât vorbim într-un context în care există efecte ale crizei economice.

Doresc să subliniez faptul că Uniunea Europeană promovează incluziunea activă a persoanelor cu handicap şi participarea deplină a acestora în cadrul societăţii, iar această abordare se află în centrul Convenţiei Naţiunilor Unite privind dreptul persoanelor cu handicap şi, de aceea, solicităm ratificarea de urgenţă de către statele Uniunii Europene a acestor documente internaţionale, precum şi implicarea activă a organizaţiilor şi persoanelor cu handicap în procesul de monitorizare şi implementare a acestor documente şi, de asemenea, solicităm statelor membre şi executivului comunitar să asigure un acces liber şi difuzarea…

(Preşedintele întrerupe oratorul)

  Elizabeth Lynne, în numele Grupului ALDE – Dle preşedinte, aş dori mai întâi să mulţumesc raportorului pentru întreaga sa cooperare în vederea trecerii acestui raport prin Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale. Eu am fost raportoare, după cum ştiţi, pentru Convenţia ONU, în numele Parlamentului European, în 2003, când se elabora Convenţia ONU.

De atunci am obţinut o convenţie juridică obligatorie care, cred eu, este istorică. Aceasta reprezintă prin ea înseşi o piatră de hotar, dar ce am afirmat în 2003 voi repeta încă o dată. Dacă UE va trebui să prezinte vreun fel de credibilitate în cadrul acestei dezbateri, trebuie să îmi urmeze exemplul. Tratatele internaţionale pentru drepturile omului nu sunt de niciun folos dacă ţările nu le semnează, ratifică sau pun în aplicare. Da, toate statele membre au semnat, dar încă nu toate au semnat protocolul. Majoritatea nu l-au ratificat, şi nu l-au pus în aplicare cu siguranţă – ceva ce noi am solicitat în nenumărate rapoarte parlamentare.

Guvernul Regatului Unit – propriul meu guvern – de exemplu, şi-a depăşit încă o dată termenul de anul trecut pentru ratificarea Convenţiei, ceea ce este o ruşine absolută. Pentru mine acest lucru este ruşinos. Aş dori să văd Comisia şi Parlamentul menţinând presiunea asupra statelor membre în vederea ratificării şi punerii în aplicare. Această convenţie are potenţialul de a împuternici milioane de persoane cu handicap din întreaga UE. Acum trebuie să facem tot posibilul pentru a o transforma în realitate.

  Elisabeth Schroedter, în numele Grupului Verts/ALE – (DE) Dle preşedinte, comisar, dle Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, doamnelor şi domnilor, odată cu Convenţia, dreptul la protecţie şi recunoaştere a demnităţii lor umane şi participarea deplină în societate a persoanelor cu handicap au fost asigurate la nivel internaţional. Acum este cu atât mai important pentru Consiliu să depună actul de ratificare la ONU cel mai târziu de Ziua internaţională a persoanelor cu handicap de anul acesta.

În acelaşi timp, solicităm tuturor statelor membre să ratifice Protocolul opţional, astfel încât Convenţia ONU să dobândească o comisie internaţională pentru primirea plângerilor. Vă pot comunica doar cât de important este acest lucru făcând referire la ţara mea. Până acum, persoanelor cu handicap le-a fost refuzat accesul egal la educaţie. Doar 15% dintre copiii cu handicap sunt integraţi în sistemul şcolar. Cererile de acces pentru persoanele cu handicap sunt evitate în ţara mea cu ajutorul trucurilor de traducere. De aceea trebuie să protestăm împotriva faptului că acest lucru încă are loc şi să asigurăm participarea socială deplină a persoanelor cu handicap în toate statele membre ale UE în viitor.

  Richard Howitt (PSE) - Dle preşedinte, sunt foarte mândru că am asistat la lansarea campaniei pentru Convenţia de la Saddler Wells din 2001. Sunt foarte mândru că deputaţi din Parlament au jucat un rol principal în sprijinirea elaborării Convenţiei. Sunt foarte mândru să am fost alături de Subcomisia pentru drepturile omului, în Geneva, la Consiliul şi Comisia pentru drepturile omului pentru a milita pentru acordul său. Sunt foarte mândru că Comisia Europeană şi Comunităţile Europene s-au angajat să semneze pentru prima oară un instrument pentru drepturile omului. Sunt foarte mândru că este cea mai rapid aprobată convenţie din istoria Organizaţiei Naţiunilor Unite, dar mai presus de toate sunt foarte mândru că persoanele cu handicap şi organizaţiile persoanelor cu handicap au jucat un rol complet în examinarea acesteia şi ajungerea la un acord.

Sprijinul nostru pentru ratificare din această săptămână ar trebui să clarifice trei puncte. În primul rând, pentru a deveni al optulea stat care ratifică convenţia, Uniunea Europeană comunică statelor membre că ar trebui ca şi ele să ratifice şi să pună în aplicare, inclusiv Protocolul opţional.

În al doilea rând, dle comisar, noi şi Comisia Europeană, în cadrul tuturor competenţelor sale, ar trebui să identificăm politicile şi procedurile existente pentru a ne asigura că respectăm Convenţia şi că acţionăm ca atare.

(Preşedintele a întrerupt vorbitorul.)

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL) – (PT) Şi eu salut faptul că suntem aici pentru a dezbate şi adopta Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap şi, în acelaşi timp, pentru a solicita luarea în considerare de către statele membre şi a Protocolului opţional.

Acest lucru reprezintă un pas înainte semnificativ în apărarea şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în vederea respectării demnităţii acestora. Cu toate acestea, nu este suficient ca ţările să fi semnat această convenţie sau chiar ca acestea să fie pregătite pentru a lua în considerare Protocolul opţional. Aceste ţări trebuie acum, de asemenea, să ratifice această convenţie şi să fie pregătite să aplice convenţia şi protocolul cât mai curând posibil.

  Petr Nečas, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului – (CS) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, cred că suntem de acord cu faptul că, deşi de-a lungul ultimilor ani şi decenii UE a făcut progrese enorme în combaterea discriminării împotriva persoanelor cu handicap, situaţia este departe de a fi satisfăcătoare. Astăzi şi în fiecare zi, în această lună, în această săptămână, în această zi chiar, zeci de mii, sute de mii de cetăţeni UE cu handicap suferă de pe urma discriminării. Aceştia sunt discriminaţi pe piaţa muncii, în sectorul de servicii, în transport. Ei sunt discriminaţi printr-un acces mai slab la serviciile publice şi, deseori, aceştia sunt discriminaţi în materie de acces la o parte dintre serviciile publice de bază, precum educaţia la fiecare nivel. Sunt destul de sigur că suntem de acord că principala problemă cu care ne confruntăm în acest domeniu este excluderea socială a cetăţenilor noştri cu handicap. Pentru a aborda această problemă avem nevoie de o serie întreagă de acte legislative care vor preveni discriminarea, dar în acelaşi timp avem nevoie şi de un sistem de servicii sociale funcţional drept instrument cheie nu doar pentru a limita excluderea socială, precum şi pentru a determina incluziunea socială. Cea mai mare problemă cu care se confruntă cetăţenii cu handicap este, bineînţeles, nivelul acestora mult mai ridicat de şomaj.

În cadrul problemelor economice care afectează în prezent UE ştim cu toţii că cetăţenii noştri cu handicap sunt cei care plătesc preţul cel mai ridicat pentru înrăutăţirea situaţiei de pe piaţa muncii. Disponibilitatea şanselor de angajare este mai scăzută pentru aceştia decât pe perioada de prosperitate. Deseori, aceştia plătesc preţul unei calificări mai slabe şi al unei structuri mai slabe a educaţiei comparativ cu restul populaţiei, şi acest lucru are, desigur, consecinţe foarte negative asupra şanselor lor de integrare pe piaţa muncii. Deseori, aceştia se confruntă cu un acces mult mai redus la educaţie, la şcolile normale şi la instituţiile educaţionale, după cum a subliniat în mod corect dna Schroedter. De asemenea, aş dori să afirm faptul că suntem pe deplin conştienţi de discriminarea multiplă, cu care se confruntă mulţi cetăţeni cu handicap, după cum a subliniat dna Breyer. Şi aici aş dori să spun că această convenţie pe care o dezbatem include un articol specific care se aplică femeilor, astfel încât discriminarea multiplă nu a fost uitată. În acest moment, trebuie să aplaudăm, desigur, cele şapte state care au ratificat convenţia. Acestea au stabilit un exemplu pentru alte state care încă trebuie să încheie procedura. Apelul clar al dnei Lynne pentru intensificarea procesului de ratificare este important, dar pe de altă parte trebuie să respectăm faptul că ratificarea are reguli, că aceste reguli trebuie respectate, că aceste reguli sunt deseori foarte diferite în diverse state membre şi că acestea trebuie respectate.

De asemenea, aş dori să aplaud declaraţiile pe care le-am auzit astăzi, de exemplu cea a dnei Plumb, care a subliniat rolul principal al partenerilor voluntari din sector în dezvoltarea şi punerea în aplicare a politicilor referitoare la cetăţenii noştri cu handicap care încearcă să limiteze discriminarea împotriva acestora, să limiteze excluderea socială a acestora şi să-i integreze din punct de vedere social. Aş dori doar să afirm faptul că Consiliul a dedicat o mare atenţie acestei probleme şi că preşedinţia pune un accent sporit asupra participării partenerilor voluntari din sector. În spiritul motto-ului nostru, „Europa fără bariere”, i-am invitat şi pe reprezentanţii persoanelor cu handicap la evenimentele legate de această problemă. Sub sponsorizarea preşedinţiei a avut loc o serie de evenimente organizate de organizaţiile persoanelor cu handicap.

Aş dori să menţionez reuniunea Consiliului Forumului European al Persoanelor cu Handicap care a avut loc la Praga între 28 februarie şi 1 martie 2009. De asemenea, în această săptămână, a avut loc o conferinţă internaţională intitulată „Europa fără bariere”. Aceasta a fost stabilită de Consiliul naţional ceh pentru persoanele cu handicap. Conferinţa s-a ţinut direct sub auspiciile preşedinţiei şi a constituit unul dintre evenimentele preşedinţiei. Ca participant pot confirma că Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap a fost unul dintre subiectele principale de pe ordinea de zi a conferinţei. Preşedinţia este hotărâtă să dezvolte activităţi semnificative în acest domeniu, inclusiv contactele regulate cu reprezentanţii sectorului de voluntariat la nivel pan-european.

Aş dori să închei prin a sublinia convergenţa planului de acţiune european privind persoanele cu handicap şi Convenţia ONU, precum şi rezultatele obţinute în cadrul punerii în aplicare a planului de acţiune, care pune în special accentul pe demnitate, pe drepturile fundamentale, pe protecţia împotriva discriminării, pe justiţie şi pe coeziune socială. Acum este un lucru general admis că luarea în considerare a problemei handicapului reprezintă cheia rezolvării acesteia. În acest scop planul de acţiune privind persoanele cu handicap a îndemnat şi sprijinit accesul la serviciile sociale şi a crescut accesul la bunuri şi servicii. Cred cu tărie că UE va continua paşii pozitivi pe care doreşte să-i facă spre deplina incluziune socială şi integrarea completă a cetăţenilor cu handicap.

  Olli Rehn, membru al Comisiei − Dle preşedinte, aş dori să mulţumesc încă o dată tuturor celor care au participat la această dezbatere interesantă, în special raportorului, dna Jeleva – mai ales pentru rezoluţia importantă care va fi adoptată în plen mâine. De asemenea, aş dori să mulţumesc Consiliului pentru reasigurarea sa că preşedinţia cehă va depune eforturi pentru o încheiere rapidă a ratificării şi a întregului proces.

De asemenea, aş dori să mulţumesc Parlamentului pentru susţinerea sa recentă a propunerii Comisiei pentru o directivă orizontală antidiscriminare. Directiva, dacă este adoptată de Consiliu – unde este nevoie de unanimitate – va consolida şi mai mult drepturile persoanelor cu handicap la nivel european, lucru despre care am încredere că este scopul nostru comun, atât în cadrul Consiliului, cât şi în Parlament – cu siguranţă că este şi în cadrul Comisiei.

  Rumiana Jeleva, raportoare – (BG) Doamnelor şi domnilor, aş dori să mulţumesc tuturor pentru participarea domniilor sale şi pentru opiniile exprimate. Aş dori să cred că putem plasa dezbaterea de astăzi în cadrul unui context mai larg, mai exact prin realizarea unei conexiuni cu faptul că Consiliul Economic şi Social al ONU a adoptat o decizie anul trecut, a cărei temă prioritară pentru revizuirea din 2009-2010 şi pentru ciclurile politice va fi integrarea socială.

Programului mondial de acţiune privind persoanele cu handicap i se acordă un loc special în cadrul acestui ciclu de elaborare a politicilor privind integrarea socială. De asemenea, cred cu tărie că dezbaterea de astăzi va încuraja statele membre care nu au ratificat încă Convenţia şi/sau Protocolul opţional să procedeze astfel în viitorul previzibil. Sunt sigur, şi la acest punct aş dori să fiu de acord cu Consiliul, că votarea rapoartelor ne va ajuta să facem un pas pozitiv în direcţia corectă.

Parlamentul European trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru îmbunătăţirea condiţiilor persoanelor cu handicap. După cum s-a accentuat în cadrul acestei dezbateri, trebuie cu adevărat să lucrăm neîncetat şi să exercităm orice control posibil, astfel încât legislaţia pe care o elaborăm să fie pusă în aplicare în mod adecvat, iar noi să nu fim responsabili pentru o bază legislativă bună şi un punere slabă în aplicare.

Aş dori să mulţumesc încă o dată tuturor colegilor deputaţi din cadrul diverselor grupuri politice pentru susţinerea domniilor sale, cât şi colegilor meu din cadrul Comisiei Europene şi ONG-urilor cu care am lucrat de-a lungul întregului proces.

  Preşedintele – Am primit o propunere de rezoluţie⁽¹⁾ depusă în conformitate cu articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc vineri, 24 aprilie 2009.

PREZIDEAZĂ: Diana WALLIS
Vicepreşedintă

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Filip Kaczmarek (PPE-DE), în scris – (PL) Drepturile persoanelor cu handicap sunt încălcate în mod sistematic. În Poznań, oraşul meu natal, a avut loc recent un incident care este semnificativ în acest sens. Un membru al parlamentului naţional polonez şi-a parcat maşina pe un loc rezervat persoanelor cu handicap. În mod paradoxal, acest parlamentar are un prieten invalid. De ce spun aceasta? Pentru că nicio lege, convenţie sau document nu va îmbunătăţi situaţia persoanelor cu handicap dacă funcţionarii publici încalcă la vedere şi fără consecinţe normele create special pentru a ajuta aceste persoane să trăiască şi să îşi desfăşoare activitatea. Bineînţeles, convenţiile sunt foarte importante, însă la fel de importantă este şi o punere în aplicare care să fie reală, solidă şi completă. Persoanele cu handicap nu se mulţumesc cu drepturi de care beneficiază doar pe hârtie. Persoanele cu handicap aşteaptă schimbări reale care să le ofere şanse egale. Vă mulţumesc foarte mult.

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.