Index 
Dezbateri
PDF 1972k
Joi, 23 aprilie 2009 - Strasbourg Ediţie JO
1. Deschiderea şedinţei
 2. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal
 3. Drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere (dezbatere)
 4. Siguranţa pacienţilor (dezbatere)
 5. Acţiunea europeană în domeniul bolilor rare (dezbatere)
 6. Votare
  6.1. Descărcarea de gestiune 2007: Parlamentul European (A6-0184/2009, Paulo Casaca)
  6.2. Descărcarea de gestiune 2007: Curtea de Justiţie (A6-0151/2009, Søren Bo Søndergaard)
  6.3. Descărcarea de gestiune 2007: Curtea de Conturi (A6-0152/2009, Søren Bo Søndergaard)
  6.4. Descărcarea de gestiune 2007: Ombudsmanul (A6-0156/2009, Søren Bo Søndergaard)
  6.5. Descărcarea de gestiune 2007: Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor (A6-0154/2009, Søren Bo Søndergaard)
  6.6. Descărcarea de gestiune 2007: Eurojust (A6-0161/2009, Christofer Fjellner)
  6.7. Descărcarea de gestiune 2007: Agenţia Europeană pentru Medicamente (A6-0162/2009, Christofer Fjellner)
  6.8. Descărcare de gestiune 2007: Agenţia Europeană de Siguranţă a Aviaţiei (A6-0163/2009, Christofer Fjellner)
  6.9. Descărcarea de gestiune 2007: Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (FRONTEX) (A6-0166/2009, Christofer Fjellner)
  6.10. Descărcarea de gestiune 2007: Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC) (A6-0170/2009, Christofer Fjellner)
  6.11. Descărcarea de gestiune 2007: Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie (A6-0175/2009, Christofer Fjellner)
  6.12. Descărcarea de gestiune 2007: Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale CEDEFOP (A6-0177/2009, Christofer Fjellner)
  6.13. Descărcarea de gestiune 2007: Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (A6-0178/2009, Christofer Fjellner)
  6.14. Descărcare de gestiune 2007: Consiliul (A6-0150/2009, Søren Bo Søndergaard)
  6.15. Gestiunea financiară şi controlul agenţiilor UE (A6-0148/2009, Christofer Fjellner)
 7. Urări de bun venit
 8. Votare (continuare)
  8.1. Accesul la piaţa serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul (reformare) (A6-0215/2009, Mathieu Grosch)
  8.2. Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier (A6-0210/2009, Silvia-Adriana Ţicău)
  8.3. Normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri(reformare) (A6-0211/2009, Mathieu Grosch)
  8.4. Performanța energetică a clădirilor (reformare) (A6-0254/2009, Silvia-Adriana Ţicău)
  8.5. Agenţiile de rating al creditelor (A6-0191/2009, Jean-Paul Gauzès)
  8.6. Drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare sau pe căi navigabile interioare (A6-0209/2009, Michel Teychenné)
  8.7. Drepturile călătorilor din transportul cu autobuzul şi cu autocarul (A6-0250/2009, Gabriele Albertini)
  8.8. Durata de protecţie a dreptului de autor şi a anumitor drepturi conexe (A6-0070/2009, Brian Crowley)
  8.9. Sistemele de transport inteligente în domeniul transportului rutier şi interfeţele cu alte moduri de transport (A6-0226/2009, Anne E. Jensen)
  8.10. Programul Marco Polo II (A6-0217/2009, Ulrich Stockmann)
  8.11. Reţeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv (A6-0220/2009, Petr Duchoň)
  8.12. Drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere (A6-0233/2009, John Bowis)
  8.13. Siguranţa pacienţilor (A6-0239/2009, Amalia Sartori)
  8.14. Acţiunea europeană în domeniul bolilor rare (A6-0231/2009, Antonios Trakatellis)
  8.15. Descărcarea de gestiune 2007: Comisia (A6-0168/2009, Jean-Pierre Audy)
  8.16. Descărcarea de gestiune 2007: al şaptelea, al optulea şi al nouălea Fond European de Dezvoltare (FED) (A6-0159/2009, Bogusław Liberadzki)
  8.17. Descărcarea de gestiune 2007: Comitetul Economic şi Social (A6-0155/2009, Søren Bo Søndergaard)
  8.18. Descărcarea de gestiune 2007: Comitetul Regiunilor (A6-0153/2009, Søren Bo Søndergaard)
  8.19. Descărcarea de gestiune 2007: Fundaţia Europeană de Formare (A6-0157/2009, Christofer Fjellner)
  8.20. Descărcarea de gestiune 2007: Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor (ENISA) (A6-0158/2009, Christofer Fjellner)
  8.21. Descărcarea de gestiune 2007: Colegiul European de Poliţie (CEPOL) (A6-0160/2009, Christofer Fjellner)
  8.22. Descărcarea de gestiune 2007: Autoritatea Europeană de Supraveghere a GNSS (A6-0164/2009, Christofer Fjellner)
  8.23. Descărcarea de gestiune 2007: Agenţia Europeană a Căilor Ferate (A6-0165/2009, Christofer Fjellner)
  8.24. Descărcarea de gestiune 2007: Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritimă (A6-0167/2009, Christofer Fjellner)
  8.25. Descărcarea de gestiune 2007: Agenţia Europeană pentru Reconstrucţie (A6-0169/2009, Christofer Fjellner)
  8.26. Descărcarea de gestiune 2007: Agenţia Europeană de Mediu (A6-0171/2009, Christofer Fjellner)
  8.27. Descărcare de gestiune 2007: Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (A6-0172/2009, Christofer Fjellner)
  8.28. Descărcarea de gestiune 2007: Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă (A6-0173/2009, Christofer Fjellner)
  8.29. Descărcarea de gestiune 2007: Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă (A6-0174/2009, Christofer Fjellner)
  8.30. Descărcarea de gestiune 2007: Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (A6-0176/2009, Christofer Fjellner)
  8.31. Descărcare de gestiune 2007: Agenţia Comunitară pentru Controlul Pescuitului (A6-0179/2009, Christofer Fjellner)
  8.32. Abordarea problemelor legate de defrișări și de degradarea pădurilor pentru a combate schimbările climatice și reducerea biodiversității (B6-0191/2009)
  8.33. Un plan de acţiune privind mobilitatea urbană (A6-0199/2009, Gilles Savary)
  8.34. Planul de acţiune pentru sisteme de transport inteligente (A6-0227/2009, Anne E. Jensen)
 9. Explicaţii privind votul
 10. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal
 11. Pachetul climă-energie şi pachetul privind transportul maritim (semnarea actelor)
 12. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
 13. Concluziile Summitului G20 (dezbatere)
 14. Sprijinul pentru programul Special Olympics în Uniunea Europeană (declaraţie scrisă): consultaţi procesul-verbal
 15. Situaţia în Republica Moldova (dezbatere)
 16. Consolidarea stabilităţii şi prosperităţii în Balcanii de vest - Situaţia în Bosnia și Herțegovina (dezbatere)
 17. Neproliferarea armelor nucleare şi viitorul Tratatului privind neproliferarea armelor nucleare (TNP) (dezbatere)
 18. Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap - Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap - Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (protocol facultativ) (dezbatere)
 19. Timpul afectat întrebărilor (întrebări adresate Consiliului)
 20. Stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (reformare) (dezbatere)
 21. Condiţii armonizate pentru comercializarea produselor de construcţie (dezbatere)
 22. Impozitarea veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobânzi - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu privire la evaziunea fiscală legată de import și de alte tranzacții transfrontaliere (dezbatere)
 23. Elaborarea de profile, în special pe baza apartenenţei etnice şi rasiale, în cadrul luptei împotriva terorismului, ordinii publice, imigraţiei, controalelor vamale şi la frontieră (dezbatere)
 24. Statistici privind produsele fitosanitare (dezbatere)
 25. Decizii privind anumite documente: a se vedea procesul-verbal
 26. Ordinea de zi a următoarei şedinţe: consultaţi procesul-verbal
 27. Ridicarea şedinţei


  

PREZIDEAZĂ: Dl McMILLAN-SCOTT
Vicepreşedinte

 
1. Deschiderea şedinţei
Înregistrare video a intervenţiilor
 

(Sesiunea a fost deschisă la ora 9.00)

 

2. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

3. Drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele − Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de John Bowis, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, referitor la propunerea pentru o directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere [COM(2008)0414 – C6-0257/2008 – 2008/0142(COD)] (A6-0233/2009).

După cum mulţi dintre dumneavoastră ştiu, John Bowis s-a îmbolnăvit recent la Bruxelles şi a fost internat. Acesta a suferit o operaţie, care – mă bucur să o spun – a fost un succes, iar acum se află în convalescenţă; prin urmare, dumnealui reprezintă un exemplu de asistenţă medicală transfrontalieră. Locul său este ocupat astăzi de prietenul şi colegul meu Philip Bushill-Matthews.

 
  
MPphoto
 

  Philip Bushill-Matthews, raportor Dle preşedinte, am o sarcină foarte dificilă şi una foarte uşoară. Este o sarcină dificilă pentru că acesta este un dosar foarte complicat şi foarte sensibil, la care eu am contribuit foarte puţin. Este o sarcină uşoară pentru că acesta este un raport al distinsului meu coleg John Bowis, care, aşa cum spuneaţi, se află în convalescenţă în urma unei operaţii majore pe cord, la care a fost supus acum câteva săptămâni la Bruxelles.

Acesta a depus eforturi uimitoare pentru a încheia cu succes acest dosar şi, mai mult decât atât, pentru a pune bazele acestei reuşite în raportul său iniţial privind mobilitatea pacienţilor încă din luna iunie 2005. Sunt sigur că şi-ar dori, de asemenea, să îi mulţumesc personal dnei comisar pentru sprijinul său, să le mulţumesc raportorilor alternativi şi secretariatului grupului nostru, precum şi propriului său asistent de cercetare pentru eforturile substanţiale pe care le-au depus cu toţii în vederea obţinerii unui acord larg în privinţa unui număr atât de mare de chestiuni controversate. Cu ajutorul lor, John a încercat să aducă la lumină ceea ce până acum a reprezentat o zonă întunecoasă şi să clarifice aspectele asupra cărora înainte domnea incertitudinea, bazându-se în mod constant pe principiile inseparabile conform cărora pacientul trebuie să fie întotdeauna pe primul loc şi alegerea acestuia ar trebui să fie determinată în funcţie de necesităţi, iar nu de mijloace.

În ultimii 10 ani, cetăţenii europeni au introdus acţiuni în instanţă pentru a se lupta pentru dreptul lor de a merge într-un alt stat membru pentru tratament. Este clar faptul că pacienţii îşi doresc şi merită acest drept, care li se cuvine de altfel. Aceştia nu ar trebui să fie nevoiţi să apeleze la instanţă pentru a dobândi acest drept. Propunerea pe care o avem acum în faţă reprezintă o şansă de a transforma acest lucru în realitate. A sosit momentul ca noi, în calitate de politicieni, să ne asumăm responsabilitatea şi să eliminăm necesitatea de a recurge la judecători, creând noi înşine o realitate juridică certă.

Majoritatea oamenilor vor dori întotdeauna să fie trataţi aproape de domiciliu. Cu toate acestea, vor exista mereu pacienţi care vor dori să călătorească într-un alt stat membru pentru tratament, din diverse motive. Dacă pacienţii aleg această opţiune, noi trebuie să ne asigurăm că, în această situaţie, ei beneficiază de condiţii transparente şi echitabile. Trebuie să ne asigurăm că aceştia ştiu ce sume li se vor percepe, care sunt nivelurile de calitate şi siguranţă la care se pot aştepta şi ce drepturi au în cazurile în care se produc evenimente nefericite. Acest raport abordează toate aceste chestiuni.

Daţi-mi voie să afirm clar că acest drept al pacienţilor nu ar trebui să dăuneze în niciun fel capacităţii statelor membre de a oferi o asistenţă medicală de calitate tuturor cetăţenilor lor. Acest raport nu le impune statelor membre modul în care ar trebui să îşi organizeze propriile sisteme de sănătate. Nu le dictează ce fel de asistenţă medicală ar trebui să ofere. De fapt, raportul integrează măsuri de precauţie pentru statele membre pentru a le ajuta să îşi protejeze propriile sisteme naţionale de sănătate, alegând, de exemplu, un sistem de autorizare prealabilă în anumite împrejurări.

Cu toate acestea, o astfel de autorizare prealabilă nu trebuie utilizată pentru a limita posibilităţile de alegere ale pacientului. În plus, extinderea asistenţei medicale transfrontaliere ar trebui, la rândul ei, să contribuie la stimularea sistemelor naţionale de a oferi ele însele o asistenţă medicală de o calitate tot mai înaltă.

Aştept cu nerăbdare comentariile colegilor în timpul dezbaterii care va urma.

 
  
MPphoto
 

  Daniela Filipiová , Preşedintă în exerciţiu a Consiliului – (CS) Doamnelor şi domnilor, mă simt foarte onorată să mă pot alătura dumneavoastră astăzi şi să particip la discuţiile care au ca subiect mai multe teme aflate pe ordinea de zi privind sănătatea publică. Printre acestea se numără aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere, asigurarea siguranţei pacienţilor şi acţiunile comune ale UE în ceea ce priveşte bolile rare.

Aş dori să încep prin a afirma că toate cele trei chestiuni se numără printre priorităţile preşedinţiei cehe şi se vor afla şi pe ordinea de zi a Consiliului pentru ocuparea forţei de muncă, politică socială, sănătate şi protecţia consumatorului care va avea loc la 7 iunie 2009 la Luxemburg. Prin urmare, salutăm călduros dezbaterea care va urma.

Preşedinţia cehă este pe deplin conştientă de importanţa rolului pe care Parlamentul European îl joacă în procesul legislativ în domeniul sănătăţii publice şi înţelege că strânsa cooperare dintre Consiliu şi Parlament este esenţială. Din acest motiv, rapoartele dumneavoastră cu privire la aceste teme survin la momentul oportun.

Acum aş dori să spun câteva cuvinte din perspectiva Consiliului în ceea ce priveşte propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere.

Preşedinţia cehă conştientizează pe deplin necesitatea oferirii unei certitudini juridice pacienţilor care primesc asistenţă medicală într-un alt stat membru şi utilizează rezultatele preşedinţiei franceze din acest domeniu ca o bază de pornire. Obiectivul nostru este de a încerca să obţinem aprobarea acestui text, care va fi clar şi pe înţelesul cetăţenilor UE, va respecta legislaţia primară, inclusiv principiul subsidiarităţii şi va îndeplini obiectivul declarat de stabilire a unei certitudini juridice pentru cetăţenii UE în ceea ce priveşte aplicarea drepturilor acestora atunci când primesc asistenţă medicală transfrontalieră. Cu toate acestea, în acelaşi timp, trebuie să ne gândim cu atenţie la eventualul impactul pe care punerea în aplicare a propunerii l-ar putea avea asupra stabilităţii sistemelor medicale din statele membre UE.

Având în vedere importanţa fundamentală a propunerii, în cadrul organismelor juridice ale Consiliului s-au purtat discuţii intense care continuă şi în prezent. De aceea, în acest moment nu vă pot spune dacă la sfârşitul preşedinţiei cehe, adică la Consiliul EPSCO din luna iunie, se va ajunge la un acord politic în cadrul Consiliului. Cu toate acestea, în acest moment pot trage mai multe concluzii generale. Viitoarea directivă ar trebui să codifice întreaga jurisprudenţă a Curţii Europene de Justiţie, care este valabilă în cazurile în care se aplică principiul liberei circulaţii a bunurilor şi serviciilor în domeniul sănătăţii publice şi ar trebui, de asemenea, să adauge un regulament privind coordonarea sistemelor sociale şi să ofere statelor membre posibilitatea de a condiţiona furnizarea de asistenţă medicală într-un alt stat membru de autorizarea prealabilă, sau opţiunea de a aplica un sistem de selectare.

Aceste principii se regăsesc în raportul lui John Bowis privind propunerea de directivă pe care o veţi dezbate. De asemenea, este posibilă identificarea altor teme pe care Parlamentul European şi Consiliul le au în comun: importanţa de a oferi pacienţilor informaţii complete şi corecte privind opţiunea de a primi asistenţă medicală transfrontalieră sau accentul pus pe asigurarea unui înalt nivel de calitate şi siguranţă în furnizarea serviciilor de asistenţă.

Preşedinţia cehă apreciază grija cu care Parlamentul a elaborat acest raport, a cărui formulare este rezultatul a numeroase discuţii dificile, dar fructuoase din cadrul mai multor comisii relevante. Sunt conştientă că formularea raportului reprezintă un compromis între diversele grupuri politice şi că atingerea acestui compromis nu a fost deloc uşoară. Prin urmare, doresc să le mulţumesc tuturor celor care au luat parte la elaborarea acestuia şi raportorului John Bowis, căruia îi dorim cu toţii însănătoşire grabnică, desigur. Acest raport reprezintă o contribuţie preţioasă, care permite continuarea procesului legislativ privind propunerea de directivă. Consiliul va revizui în detaliu textul raportului, precum şi toate propunerile de amendament, şi va lua atent în considerare includerea acestora în poziţia comună a Consiliului în vederea susţinerii unui acord în a doua lectură.

Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, după cum am menţionat adineauri, este încă prea devreme pentru a afirma dacă la Consiliul EPSCO se va ajunge la un acord politic privind propunerea de directivă, deoarece discuţiile privind propunerea de compromis trimisă de preşedinţia cehă încă nu s-au încheiat. În orice caz, Consiliul va continua discuţiile pe această temă, luând în considerare raportul aprobat de Parlamentul European.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele − Sunt sigur că dra Filipiová nu va avea nimic împotrivă dacă îi informez pe deputaţi că ea însăşi se deplasează cu scaunul cu rotile.

 
  
MPphoto
 

  Androulla Vassiliou, membră a Comisiei Dle preşedinte, înainte de a discuta despre drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere, permiteţi-mi să îmi exprim aprecierea faţă de raportor, dl John Bowis, care din păcate nu se află astăzi cu noi, dar căruia îi datorăm atât de mult pentru ceea ce a făcut pentru acest dosar. Îi doresc însănătoşire grabnică şi fericire în urma atâtor ani de muncă excelentă depusă în slujba cetăţenilor europeni.

(Aplauze)

De asemenea, doresc să le mulţumesc raportorilor alternativi pentru efortul constructiv şi, bineînţeles, dlui Bushill-Matthews, care ia cuvântul astăzi în numele dlui Bowis.

Ieri am sărbătorit aici, la Strasbourg, Ziua europeană a drepturilor pacienţilor. Prin aceasta, am recunoscut rolul în creştere al pacienţilor în domeniul asistenţei medicale, precum şi necesitatea ca pacienţii să aibă încredere şi să fie informaţi cu privire la asistenţa pe care o primesc.

În acest context, principala întrebare care se pune este următoarea: ce poate face Uniunea Europeană pentru pacienţi? În această dimineaţă avem ocazia să facem un pas important înainte în direcţia clădirii unei Europe în slujba pacienţilor, în slujba tuturor cetăţenilor pe care dumneavoastră, onorabili membri, îi reprezentaţi.

În primul rând, trebuie să spun că apreciez foarte mult munca asiduă depusă de Parlament pentru examinarea propunerii de directivă privind drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere care, în scurt timp, va fi supusă votului dumneavoastră. Permiteţi-mi să vă mulţumesc şi să vă felicit pe toţi pentru dezbaterile dumneavoastră interesante şi, adesea, provocatoare, precum şi pentru procesul foarte eficient.

Daţi-mi voie să reamintesc pe scurt justificarea din spatele acestei propuneri de directivă, precum şi principalele obiective şi principii ale acesteia. La originea acestei propuneri se află un deceniu de jurisprudenţă a Curţii Europene de Justiţie, care a statuat că pacienţii au dreptul la rambursarea cheltuielilor legate de asistenţa medicală primită în străinătate, chiar dacă ar fi putut beneficia de această asistenţă în propria ţară.

Acesta este un lucru important. Acesta este un drept pe care tratatul îl acordă în mod direct cetăţenilor UE. Cu toate acestea, dacă hotărârile au fost clare pentru cetăţenii implicaţi, chestiunea privind modul de aplicare a acestora în toate celelalte cazuri a fost neclară. Prin urmare, a devenit evidentă necesitatea unui cadru legislativ, astfel încât toţi pacienţii din Europa să îşi poată exercita dreptul la rambursarea cheltuielilor legate de asistenţa medicală transfrontalieră.

Acest drept nu ar trebui să existe doar pentru pacienţii care au acces la informaţii nepublicate şi care îşi pot permite un avocat. În consecinţă, după o reflecţie profundă şi o consultare largă, Comisia a adoptat la 2 iulie anul trecut propunerea sa de directivă.

Înainte de toate, obiectivul general al acesteia este de a oferi pacienţilor oportunităţi mai bune şi acces la asistenţă medicală pe întreg teritoriul Europei. Pacienţii se află chiar în centrul acestui proiect de lege, care respectă, de asemenea, diversitatea sistemelor de sănătate din întreaga Europă. Daţi-mi voie să mă exprim clar cu privire la acest subiect. Ştiu că au fost exprimate numeroase temeri, însă această legislaţie nu va impune modificări în organizarea şi finanţarea sistemelor de sănătate naţionale.

Propunerea de directivă are trei obiective principale: în primul rând, clarificarea condiţiilor în care pacienţii vor beneficia de rambursări la tariful din ţara de origine pentru asistenţa medicală transfrontalieră; în al doilea rând, oferirea de garanţii privind calitatea şi siguranţa asistenţei de pe întreg teritoriul Europei; şi, în al treilea rând, încurajarea cooperării între sistemele de sănătate la nivel european.

Pe baza acestor trei piloni se pot face multe lucruri pentru cetăţenii noştri, în primul rând pentru cei care doresc să beneficieze de asistenţă medicală transfrontalieră şi, mai mult decât atât, pentru toţi pacienţii din Europa. Aştept cu nerăbdare dezbaterile dumneavoastră.

 
  
MPphoto
 

  Iles Braghetto, raportor pentru avizul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, cum putem defini această directivă? Ea reprezintă o oportunitate pentru pacienţi de a alege un tratament adecvat şi de a avea un acces rapid la servicii; o oportunitate pentru sistemele regionale de asistenţă medicală de a-şi îmbunătăţi calitatea şi eficienţa serviciilor sanitare; o oportunitate pentru o integrare europeană sporită în sectorul serviciilor de asistenţă personală. Reţelele europene de referinţă, standardele tehnologice şi dezvoltarea telemedicinei vor sprijini cooperarea transfrontalieră care a fost deja demarată.

Aceasta necesită un sistem de informaţii corespunzător, monitorizarea calităţii şi eficienţei echipamentelor de asistenţă medicală, o garanţie în ceea ce priveşte deontologia personalului medical şi o procedură nebirocratică pentru reglementarea mobilităţii transfrontaliere. Această directivă oferă un răspuns echilibrat la aceste cerinţe.

 
  
MPphoto
 

  Françoise Grossetête, raportoare pentru avizul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie(FR) Dle preşedinte, dnă Vassiliou, aş dori în primul rând să îl felicit pe colegul nostru, dl Bowis, chiar dacă el nu este de faţă. În plus, regret absenţa sa deoarece el este atât de implicat în raportul său privind drepturile pacienţilor, încât merita cu adevărat să se afle astăzi aici.

Este evident faptul că aici, fără îndoială, nu este vorba despre o nouă directivă privind serviciile. Este vorba despre respingerea ideii conform căreia Curtea de Justiţie adoptă legislaţia europeană în locul politicienilor. Acest lucru este inacceptabil.

Cetăţenii europeni au dreptul să primească îngrijiri într-un alt stat membru în anumite condiţii. Doresc să îi liniştesc pe acei membri care sunt îngrijoraţi de eventualele abuzuri viitoare: această directivă respectă pe deplin suveranitatea statelor membre în raport cu sistemele lor de sănătate. De asemenea, contrar afirmaţiilor unora dintre oponenţii săi, acest text se adresează tuturor pacienţilor, instaurând un sistem mai just şi mai echitabil, deoarece, până acum, doar cetăţenii cei mai înstăriţi au avut acces la servicii medicale transfrontaliere.

Graţie acestei directive, fiecare cetăţean ar putea beneficia de astfel de servicii cu condiţia ca, în cazul îngrijirilor spitaliceşti, să obţină o autorizaţie din partea statului membru în care este afiliat, ceea ce îi va permite astfel rambursarea cheltuielilor la tarifele în vigoare în statul membru de origine.

Dacă se va face tot posibilul pentru evitarea turismului medical, eu văd această directivă doar ca pe un progres. Aceasta reprezintă un important pas înainte către o Europă a sănătăţii, este mai echitabilă, oferă mai multe informaţii concetăţenilor noştri cu privire la serviciile medicale disponibile şi sporeşte cooperarea în domeniul noilor tehnologii medicale.

 
  
MPphoto
 

  Bernadette Vergnaud, raportoare pentru avizul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor(FR) Dle preşedinte, dnă Vassiliou, doamnelor şi domnilor, vom acorda un verdict asupra unui text la care speram şi pe care îl solicitam de multă vreme, în special în cadrul raportului meu privind impactul excluderii serviciilor medicale din Directiva privind serviciile.

Cu toate acestea, mă tem că recentul vot mi-a lăsat un gust amar. Raportul, astfel cum a fost adoptat în cadrul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, cu sprijinul majorităţii grupurilor politice cu excepţia socialiştilor, este de fapt, cu unele îmbunătăţiri, un simplu răspuns la hotărârile Curţii de Justiţie. Acesta nu numai că nu răspunde principalelor provocări ale politicilor de sănătate ale Uniunii, dar nici nu rezolvă problema incertitudinii juridice a pacienţilor şi consacră o abordare bazată pe piaţă a asistenţei medicale.

În ceea ce priveşte incertitudinea juridică, mi se pare evident că neclaritatea care caracterizează condiţiile respective de aplicare a acestei directive şi Regulamentul (CEE) nr. 1408/1971 şi, în curând, Regulamentul (CE) nr. 883/2004, adoptat ieri, nu va face decât să dea naştere la noi hotărâri ale Curţii de Justiţie.

Cât priveşte abordarea bazată pe piaţă, spiritul acestui raport poate fi găsit deja pe scurt în cuprinsul temeiului său juridic, adică articolul 95 care reglementează normele privind piaţa internă. Prin urmare, sănătatea ar fi doar un bun ca oricare altul, supus aceloraşi reguli privind cererea şi oferta.

Aceasta nu poate duce decât la un acces inegal la serviciile medicale, situaţie în care cetăţenii înstăriţi şi informaţi pot alege cele mai bune servicii disponibile în UE, pe când ceilalţi ar trebui să se descurce cu servicii a căror calitate a scăzut deja în numeroase state membre, şi pe care această directivă nu este în niciun caz menită se le îmbunătăţească.

În acelaşi spirit, amendamentul 67 echivalează cu introducerea concurenţei între sistemele naţionale de sănătate publică, întrucât fiecare persoană s-ar putea înscrie, la alegere, în orice sistem din UE, bineînţeles, contra cost.

În final, aş dori să ridic problema privind autorizaţia prealabilă pentru serviciile medicale spitaliceşti, a cărei introducere depinde de o serie de limitări impuse asupra statelor membre, chiar dacă acest principiu permite atât controlul echilibrului financiar al sistemelor sociale, cât şi oferirea unei garanţii pacienţilor în ceea ce priveşte condiţiile de rambursare.

Din toate aceste motive şi datorită faptului că nu îmi fac multe iluzii în ceea ce priveşte rezultatul votului de astăzi, dată fiind unanimitatea minunată...

(Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

 
  
MPphoto
 

  Diana Wallis, raportoare pentru avizul Comisiei pentru afaceri juridice Dle preşedinte, în numele Comisiei pentru afaceri juridice am dorit să salutăm această propunere şi să subliniem contribuţia acesteia în privinţa certitudinii juridice, care trebuie aplaudată, precum şi în ceea ce priveşte accentul pus pe libertatea de alegere a pacientului. Totuşi, comisia noastră a considerat, de asemenea, – iar eu cred că acest lucru este important, date fiind îngrijorările care au fost exprimate în cursul dimineţii – că propunerea de directivă respectă principiul subsidiarităţii şi, prin urmare, respectă integritatea sistemelor naţionale de sănătate.

Singurul punct în care poate că deviem de la raportul principal este dat de dorinţa de a fi văzut mai multe măsuri în favoarea pacienţilor pentru care, din păcate, lucrurile iau o întorsătură nefericită. Considerăm că regimul legislativ aplicabil şi normele de competenţă prevăzute nu sunt suficient de clare: acestea ar fi putut fi orientate mai mult către pacient pentru a asigura, aşa cum am făcut şi în alte domenii, că pacienţii pot depune cereri de despăgubire în ţara lor de reşedinţă şi pot primi compensaţii potrivit legislaţiei din ţara lor de reşedinţă. Revizuirea acestui aspect ar putea fi o idee bună.

 
  
MPphoto
 

  Anna Záborská, raportoare pentru avizul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen – (SK) În calitate de raportoare pentru Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe aş dori să îi mulţumesc dlui Bowis pentru cooperarea strânsă şi numeroasele discuţii pe care le-am avut în timpul pregătirii acestui raport. De asemenea, îi doresc toate cele bune.

Raportul este direct legat de drepturile pacienţilor, iar legiuitorii europeni trebuie să se asigure că egalitatea este aplicată, în mod consecvent, în oferirea de asistenţă medicală pentru femei şi bărbaţi. Orice formă de discriminare bazată pe sex, practicată de instituţiile medicale, asigurători sau de funcţionarii publici este inacceptabilă. Pericolul sistemului propus rezidă în faptul că asistenţa medicală transfrontalieră, care implică o formă de tratament preferenţial, vor fi utilizate, în principal, de cetăţenii cu o situaţie financiară bună.

O cale de a rezolva situaţia este dată de posibilitatea cooperării interregionale. Acordurile regionale transfrontaliere dintre instituţiile financiare şi cele medicale ar trebui să contribuie la armonizarea necesităţilor pacienţilor, la stabilitatea finanţelor publice şi, în special, să sprijine obiectivul prioritar al statului de a asigura că cetăţenii săi sunt într-o stare bună de sănătate.

 
  
MPphoto
 

  Avril Doyle, în numele Grupului PPE-DE Dle preşedinte, începând cu anul 1988, Curtea Europeană de Justiţie a stabilit că pacienţii au dreptul la rambursarea serviciilor de asistenţă medicală primite într-un alt stat membru. Acest raport, bazat pe proiectul de propunere al dnei comisar, clarifică modul de aplicare a principiilor enunţate în cauzele respective ale CEJ.

Salut raportul excelent al lui John Bowis şi abilitatea sa în a oferi un răspuns la numeroasele preocupări întemeiate, care au fost exprimate în proiectul de propunere iniţial. Raportul se bazează pe nevoile pacienţilor, şi nu pe mijloacele acestora. Au fost discutate definiţiile pentru „asistenţa medicală spitalicească” şi „autorizarea prealabilă” şi, din câte înţeleg, acestea au fost stabilite de comun acord cu Consiliul şi Comisia. Standardele de calitate vor rămâne o competenţă a statelor membre, iar standardele de siguranţă o competenţă europeană. Va fi esenţial ca în fiecare stat membru să existe surse de informare a pacienţilor echivalente unui ghişeu unic, pentru a permite acestora să ia decizii în cunoştinţă de cauză, iar eu cred că includerea unei dispoziţii referitoare la recunoaşterea reciprocă a prescripţiilor va reprezenta un amendament foarte important la acest act legislativ şi va trebui să fie adoptat rapid.

Dacă serviciile de sănătate au fost incluse iniţial în proiectul de propunere Bolkestein privind serviciile transfrontaliere, în scurt timp a devenit evident faptul că este nevoie de o directivă separată privind această chestiune extrem de importantă referitoare la sănătate, care are implicaţii pentru toate aspectele legate de asistenţa medicală din cele 27 de state membre. Pacienţii vor prefera întotdeauna să primească asistenţă medicală în apropiere de locul de domiciliu. În prezent, pentru serviciile medicale transfrontaliere se alocă doar 1% din bugetele noastre. Să avem în vedere acest lucru.

Cu toate acestea, atunci când împrejurările o impun, asistenţa medicală primită într-o altă ţară UE poate fi un lucru benefic – în special în regiunile de frontieră, atunci când, de exemplu, cea mai apropiată unitate medicală se află în altă ţară sau când se poate oferi un nivel mai înalt de expertiză, de pildă în cazul bolilor rare, ori o anumită terapie sau un anumit tratament poate fi oferit mai rapid în altă ţară. Trebuie să confirm pe deplin faptul că statele membre îşi vor păstra în continuare competenţa generală în ceea ce priveşte politica de sănătate şi finanţarea acesteia.

Vreau să spun un singur lucru referitor la raportul Trakatellis. Există numeroase preocupări şi interpretări eronate cu privire la amendamentul 15, iar eu salut posibilitatea ca egalitatea de voturi să ne permită să votăm împotriva conceptului de „eradicare” a bolilor rare, care a dat naştere la numeroase îngrijorări. Cu toate acestea, voi susţine restul amendamentului şi munca excelentă depusă de colegul meu, profesorul universitar Antonios Trakatellis, în ceea ce priveşte bolile rare.

 
  
MPphoto
 

  Dagmar Roth-Behrendt, în numele Grupului PSE(DE) Dle preşedinte, înainte de toate, aş dori ca, în numele grupului meu, să îi urez dlui Bowis însănătoşire grabnică. Ştiu că acesta a depus o muncă asiduă în cadrul comisiei până în ultima zi a votului, iar acum sper că se va reface după operaţie şi se va însănătoşi în curând şi că îl vom vedea din nou aici înainte de începutul vacanţei de vară.

Permiteţi-mi să încep prin a spune că grupul meu consideră că acest raport este unul foarte bun. Putem observa că propunerea Comisiei a fost complet îmbunătăţită graţie numeroaselor amendamente aduse de Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară şi compromisurilor la care am ajuns împreună. Dnă comisar Vassiliou, dumneavoastră împreună cu echipa aţi întocmit un raport bun, însă a existat loc de îmbunătăţiri, iar noi am reuşit să îl ameliorăm.

Am reuşit să ne asigurăm că toţi pacienţii vor şti de acum înainte că au drepturi în Uniunea Europeană la fel ca restul cetăţenilor. Aceştia se pot deplasa la fel ca lucrătorii, studenţii şi bunurile, serviciile şi alte lucruri, pentru care acesta este un lucru firesc. Şi pacienţii vor avea drepturi pe piaţa internă. Acesta este lucrul prevăzut de acest act legislativ şi din acest motiv o salutăm fără rezerve.

Cu toate acestea, trebuie să subliniem, de asemenea, care sunt aspectele raportului cu care am fost de acord în mod special. Printre acestea se numără, de exemplu, faptul că pacienţilor urmează să li se acorde dreptul la libera circulaţie pentru servicii medicale nespitaliceşti. Cu toate acestea, şi noi considerăm că sistemele de sănătate trebuie să rămână sub autoritatea statelor membre. Acestea ar trebui să îşi poată planifica modul de furnizare a asistenţei medicale spitaliceşti, îngrijirile de specialitate, iar investiţiile din statul membru în cauză ar trebui să fie accesibile. Nu dorim să răpim statelor membre această autoritate, această competenţă. Şi nici nu dorim să epuizăm resursele acestora. De aceea, autorizarea prealabilă pentru anumite tipuri de tratament este oportună. Şi acesta este un aspect pentru care grupul meu îşi manifestă bucuros întreg sprijinul; voi reveni asupra lui la sfârşit. Aceasta este o abordare potrivită, iar acest lucru caracterizează întregul raport.

Personal, ţin să salut faptul că în sfârşit vor exista reţele de referinţă. De cât timp solicităm faptul că trebuie să se ştie clar unde avem de a face cu cele mai bune practici în Uniunea Europeană? Unde se efectuează cele mai bune tratamente? Unde au acestea cea mai mare rată de reuşită? Care echipă din care spital din care stat membru are noutăţi de relatat? În prezent, acest lucru este lăsat la voia întâmplării. Poate că o mică parte a comunităţii ştiinţifice este la curent cu acest aspect, dar nu toţi medicii locali pot spune acelaşi lucru. Faptul că putem ameliora această situaţie prin introducerea reţelelor de referinţă reprezintă o realizare semnificativă. Graţie acestor surse de informare, fiecare pacient din fiecare stat membru poate trece pe la biroul de informare sau poate suna şi întreba: „Ce drepturi am?” Acestora li se va comunica în propria limbă ce drepturi au şi, în cazul în care au o problemă, vor primi un răspuns. Aceasta este o noutate pozitivă.

Întrucât mă apropii de finalul timpului acordat, trebuie să menţionez, de asemenea, acele aspecte pe care majoritatea grupului meu le consideră regretabile. Pentru marea majoritate a grupului meu, aceasta implică două elemente care sunt esenţiale pentru noi şi pentru modul în care vom vota astăzi. Primul dintre acestea este faptul că dorim să avem un temei juridic dublu. Trebuie să utilizăm articolul 152 referitor la sănătate pentru a ne asigura că mesajul pe care îl transmitem cetăţenilor este că aceasta este o chestiune legată de politica în domeniul sănătăţii, precum şi de libera circulaţie. Avem nevoie de acest lucru, iar aceasta este o condiţie pentru sprijinul nostru.

În plus, suntem convinşi că autorizarea prealabilă, astfel cum este prevăzută la articolul 8 alineatul (3), este definită în mod necorespunzător. Dacă nu vom putea obţine o îmbunătăţire în această privinţă prin intermediul amendamentelor care au fost depuse, din păcate, grupul meu nu va putea vota acest raport, acesta fiind un lucru pe care personal îl regret, deşi poate că el va constitui un imbold pentru a obţine un rezultat mai bun la a doua lectură, dacă nu vom câştiga suficient teren astăzi.

 
  
MPphoto
 

  Jules Maaten, în numele Grupului ALDE(NL) Această directivă se referă la pacienţi. Nu pot sublinia acest lucru suficient de mult, deoarece am discutat, desigur, despre multe alte lucruri în contextul asistenţei medicale transfrontaliere: libera circulaţie a serviciilor medicale şi ceea ce trebuie făcut cu privire la piaţa serviciilor medicale. Tocmai despre acest lucru nu discutăm acum.

Noi discutăm despre o abordare pragmatică. Cum putem să facem sistemul în aşa fel încât pacienţii să beneficieze de el? Iar dacă noi nu vom face acest lucru, cine îl va face? Pacienţii se găsesc într-o poziţie atât de vulnerabilă. Nu este de dorit ca oamenii bolnavi să trebuiască să se implice într-o luptă cu birocraţii glaciali din sistemul medical, care privesc politica în domeniul sănătăţii cu ajutorul unui tabel de pe calculator, care conţine cifre şi statistici. Acest lucru nu trebuie să se întâmple.

De aceea, aceasta este tot o directivă socială. Asistenţa transfrontalieră este, desigur, disponibilă de multă vreme pentru oricine şi-o poate permite, însă trebuie să facem ceva şi pentru cei fără posibilităţi financiare. Despre asta discutăm astăzi, dle preşedinte.

Aceste chestiuni reprezintă, de asemenea, un temei pentru importanţa pe care grupul nostru o acordă autorizării prealabile, care este, bineînţeles, un element esenţial, dnă Filipiová. Apropo, apreciez foarte mult prezenţa Consiliului astăzi. Autorizarea prealabilă trebuie să fie introdusă nu pentru a face asistenţa medicală transfrontalieră imposibilă – absolut deloc – ci mai degrabă pentru a evita o gravă subminare a sistemelor naţionale. Suntem de acord cu acest lucru şi analizăm această chestiune mai profund decât am fi făcut-o,probabil, în mod normal. Prin urmare, este necesar un compromis. Considerăm că trebuie să existe excepţii pentru bolile rare sau pacienţii a căror viaţă este pusă în pericol şi care se află pe listele de aşteptare. Dorim să formulăm definiţia asistenţei medicale spitaliceşti la nivel european, şi nu pentru fiecare stat membru în parte, pur şi simplu pentru a oferi pacienţilor securitatea juridică şi pentru a asigura certitudinea în cadrul sistemelor naţionale.

În plus, suntem de părere că pacienţii care sunt deja atât de bolnavi nu ar trebui, în cazul unui eveniment nefericit, să fie nevoiţi să urmeze proceduri juridice anevoioase; în schimb, ar trebui instituit un sistem bazat pe un mediator european pentru pacienţi.

În Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară a existat, desigur, o divergenţă pe această temă şi îi rog pe deputaţii de stânga să lase deoparte considerentele ideologice de această dată şi să se asigure că vom adopta o directivă corespunzătoare pentru pacienţi şi să adopte o abordare pragmatică. Am ascultat cu respect ceea ce dna Roth-Behrendt a afirmat aici cu privire la această chestiune.

În final, îi transmit mulţumiri dlui raportor Bowis. Acesta a depus o muncă extraordinară şi sper sincer că se va însănătoşi în curând.

 
  
MPphoto
 

  Salvatore Tatarella, în numele Grupului UEN(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, astăzi aprobăm o directivă deosebit de importantă, care priveşte pacienţii – aşa cum s-a subliniat deja – şi toţi cetăţenii europeni. Chiar în preajma alegerilor europene, toţi cetăţenii europeni pot vedea din nou cum Parlamentul poate avea un efect pozitiv asupra vieţii fiecăruia dintre ei.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene instituie dreptul la asistenţă medicală, iar acum, graţie acestei directive, noi conferim substanţă acestui drept. Este o chestiune care priveşte un număr extrem de mare de cetăţeni: un recent sondaj Eurobarometru indică faptul că, în prezent, 50% dintre cetăţenii europeni sunt dispuşi să călătorească pentru a primi tratament în străinătate, sperând să găsească un tratament mai bun şi mai rapid pentru boala lor, iar 74% dintre cetăţeni consideră că atunci când merg în străinătate pentru tratament, cheltuielile ar trebui să fie rambursate de propriul stat membru.

În prezent, acest domeniu este guvernat de legislaţiile naţionale, iar cetăţenii sunt slab informaţi cu privire la opţiuni, rambursări şi tratamentele posibile în străinătate. Într-adevăr, în prezent doar 4% dintre cetăţenii europeni primesc asistenţă medicală în străinătate. Uniunea Europeană are reglementări unitare doar în cazurile tratamentelor medicale de urgenţă primite în străinătate pe baza regulamentului privind cardul european de asigurare de sănătate.

Astăzi, Parlamentul răspunde solicitării cetăţenilor europeni privind protecţia sănătăţii, iar în domeniul asistenţei medicale, Europa se pregăteşte să elimine graniţele şi să permită tuturor pacienţilor să aleagă unde vor fi trataţi.

 
  
MPphoto
 

  Claude Turmes, în numele Grupului Verts/ALE (FR) Dle preşedinte, directiva pe care o dezbatem astăzi trebuie să fie privită, înainte de toate, ca un element suplimentar care se adaugă la cooperarea care există de trei decenii între statele membre şi sistemele lor de securitate socială.

În prezent, în ţara mea, Luxemburg, peste 30% din asistenţa medicală este furnizată deja în străinătate şi, mai mult, cazul dlui Bowis, căruia îi doresc însănătoşire completă, este un exemplu perfect al utilizării corecte a regulamentului existent, întrucât a fost internat în spitalul din Bruxelles ca un caz urgent. Acesta a fost îngrijit cum se cuvine, iar, pentru un cetăţean britanic, nu există nicio problemă legată de rambursare.

Prin urmare, care sunt îmbunătăţirile pe care trebuie să le aducă această directivă? În primul rând, aceasta trebuie să îmbunătăţească informaţiile oferite cetăţenilor: informaţiile privind serviciile oferite, informaţiile privind centrele de excelenţă pe care dna Roth-Behrendt le-a explicat atât de bine şi, mai presus de toate, informaţiile privind calitatea asistenţei medicale. Eu cred că numeroase ţări membre, inclusiv cea din care provin, trebuie să facă progrese în ceea ce priveşte criteriile de calitate şi calitatea informaţiilor privind asistenţa medicală. În plus, bineînţeles, dacă mă aflu în străinătate, iar lucrurile iau o întorsătură nefericită, trebuie să existe un loc unde să mă pot adresa.

Toate aceste aspecte sunt bine reglementate în textul actual, dar noi credem că există trei lucruri care trebuie îmbunătăţite. În primul rând, noi credem că un sistem de autorizare prealabilă pentru asistenţa medicală spitalicească prezintă un dublu avantaj: mai întâi, acesta este foarte avantajos pentru cetăţenii europeni, deoarece aceştia vor şti exact când vor primi rambursarea, iar asistenţa medicală va fi, de asemenea, prefinanţată. În plus, acest sistem permite planificarea marilor infrastructuri spitaliceşti, deoarece un bun sistem de sănătate nu va fi creat de mâna invizibilă a pieţei. Acesta trebuie planificat.

Cea de a doua solicitare a Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană se referă la un dublu temei juridic, deoarece noi nu dorim ca serviciile medicale să fie considerate ca o piaţă. Trebuie să fie foarte clar faptul că sistemul este organizat în primul rând de statele membre.

Cel de al treilea aspect se referă la bolile rare: noi dorim o legislaţie specifică deoarece acest lucru este foarte important şi i-am amăgi pe cetăţenii europeni dacă le-am spune: „mergeţi şi căutaţi un loc în Europa şi se va rezolva”. Noi dorim o legislaţie specifică. Prin urmare, nu dorim o nouă directivă Bolkestein, ci dorim un text care să ofere o certitudine juridică şi care să fie util pentru majoritatea cetăţenilor Europei.

 
  
MPphoto
 

  Kartika Tamara Liotard, în numele Grupului GUE/NGL(NL) Şi eu ţin să îi adresez sincerele mele mulţumiri dlui Bowis. Acesta a lucrat intens la acest raport şi sper că se va însănătoşi în curând.

Cu toate acestea, trebuie să afirm faptul că Comisia Europeană încearcă, sub termenul înşelător de „drepturi ale pacienţilor”, să introducă principii de piaţă în domeniul asistenţei medicale în toată Europa. Este de la sine înţeles faptul că grupul meu susţine sporirea drepturilor pacienţilor şi mobilitatea acestora în regiunile de frontieră. Noi mergem mult mai departe decât atât. Noi considerăm că toţi cetăţenii, şi cei bogaţi, şi cei săraci, au dreptul la un acces corespunzător la asistenţă medicală de înaltă calitate.

Totuşi, am obiecţii serioase cu privire la faptul că propunerea se bazează pe articolul privind piaţa internă, ceea ce indică în sine faptul că interesele economice sunt mai presus de interesele pacienţilor. În plus, propunerea este superfluă. Deoarece rambursarea cheltuielilor este deja reglementată. Nerespectarea de către unele societăţi de asigurare şi state membre a acestor dispoziţii trebuie tratată mai adecvat.

De asemenea, propunerea tratează în mod inegal o chestiune care ţine de competenţa statelor membre, ceea ce face ca persoanele cu portofelul plin să aibă acces la servicii medicale mai bune. Sistemul propus de costuri şi rambursări, în conformitate cu normele din ţara de origine, introduce o formă de mobilitate a pacienţilor care contravine principiului accesului egal al tuturor cetăţenilor la asistenţa medicală. De asemenea, propunerea prezintă riscul considerabil ca, în curând, nu pacientul să fie cel care are dreptul să caute un tratament în străinătate, ci societăţile de asigurare sau statele membre să fie cele care vor putea obliga pacienţii să aleagă furnizorul cel mai ieftin. Prin urmare, vom avea de a face cu o obligaţie, şi nu cu un drept al pacientului.

Având în vedere faptul că avem 27 de ţări cu 27 de sisteme de sănătate diferite, propunerea Comisiei, bazată exclusiv pe articolul 95 – faimosul articol privind armonizarea – va duce la desfiinţarea sistemelor naţionale de sănătate, eliminând, prin urmare, responsabilităţile statelor membre. Noi dorim să avem ca punct de plecare accesul egal al pacienţilor, şi nu să acordăm pieţei un rol mai important în cadrul asistenţei medicale.

 
  
MPphoto
 

  Hanne Dahl, în numele Grupului IND/DEM (DA) Dle preşedinte, o consecinţă pe care Directiva privind pacienţii în actuala sa formă ar putea să o aibă asupra sectorului asistenţei medicale ar fi îngreunarea considerabilă a controlului cheltuielilor publice. Prin urmare, eu propun să votăm în favoarea amendamentului 122, care se referă la autorizarea prealabilă. Eu cred că este absolut necesar ca toţi cetăţenii să aibă acces liber şi echitabil la tratament, într-o ordine corespunzătoare şi conform nevoilor acestora. Acest lucru înseamnă că medicul este cel care ar trebui să stabilească tipul de tratament şi momentul când acesta va fi administrat.

Din păcate, această directivă reflectă o tendinţă foarte clară conform căreia suntem cu toţii transformaţi din cetăţeni în consumatori. În loc să fim cetăţeni într-o societate care se bazează pe principiul obligaţiei reciproce, am devenit consumatori într-o vastă piaţă internă. Cu toate acestea, a fi cetăţean înseamnă a fi o fiinţă umană, iar noi suntem cu toţii cetăţeni, la fel de sigur cum suntem oameni. Însă, în calitate de consumatori, suntem reduşi la nişte obiecte ale unei campanii de comercializare. Aceasta înseamnă că suntem mai degrabă obiecte decât subiecte. Pacienţii ar trebui să fie subiecte, şi nu obiecte ale unei campanii de comercializare.

 
  
MPphoto
 

  Jim Allister (NI) - Dle preşedinte, doresc să îi transmit şi eu cele mai calde salutări raportorului nostru, urându-i însănătoşire şi revenire grabnică.

Sunt convins că obţinerea celor mai bune servicii pentru alegătorii noştri este în interesul nostru, al tuturor. Cu toate acestea, pentru mine este vital ca această directivă să realizeze un echilibru între libera circulaţie şi siguranţa şi responsabilitatea pacienţilor. Eu nu am niciun interes în promovarea turismului medical şi cred, prin urmare, că autonomia naţională privind aspectele de reglementare trebuie să fie protejată şi trebuie să evităm o armonizare a standardelor la cel mai mic numitor comun. De asemenea, trebuie să prevenim creşterea presiunii asupra serviciilor locale în detrimentul pacienţilor autohtoni, acest aspect fiind relevant îndeosebi în zonele în care există specialităţi căutate de pacienţi.

În plus, chestiunea privind asistenţa medicală de recuperare în urma tratamentului în străinătate trebuie abordată în mod corespunzător, întrucât sunt îngrijorat de faptul că servicii precum fizioterapia şi altele ar putea fi suprasolicitate din cauza cererilor de asistenţă medicală de recuperare.

 
  
MPphoto
 

  Colm Burke (PPE-DE) - Dle preşedinte, doresc să salut călduros raportul stimatului meu coleg, dl Bowis, privind drepturile pacienţilor la asistenţa medicală transfrontalieră. Regret faptul că dl Bowis nu este cu noi în această dimineaţă şi îi doresc însănătoşire grabnică.

A fost o onoare pentru mine să contribui la eforturile de îmbunătăţire a drepturilor pacienţilor la asistenţa medicală transfrontalieră. Eu însumi sunt un beneficiar al asistenţei medicale transfrontaliere. Am fost suficient de norocos să îmi pot permite să plătesc. Acum doresc ca persoanele care nu sunt la fel de norocoase cum am fost eu să poată beneficia de dreptul de a călători pentru a primi asistenţă medicală fără a fi preocupaţi de costuri, să fie pe deplin informaţi în ceea ce priveşte drepturile lor şi calitatea îngrijirilor la care se pot aştepta.

Chestiunea privind drepturile pacienţilor la asistenţa medicală transfrontalieră a fost dezbătută şi promulgată în ultimii ani prin intermediul Curţii Europene de Justiţie. Pentru noi, reprezentanţii cetăţenilor, acesta este, aşadar, un moment oportun şi potrivit pentru a defini în mod clar şi neechivoc pentru cetăţeni dreptul de necontestat al pacienţilor de a avea acces la asistenţă medicală de înaltă calitate, indiferent de posibilităţile lor financiare sau zona în care locuiesc.

De asemenea, ar trebui să avem dreptul de a avea acces la asistenţă medicală de înaltă calitate aproape de locul de domiciliu. Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem şi faptul că acest lucru nu este întotdeauna posibil, în special în cazul bolilor rare, pentru care este posibil ca statul membru în care pacientul este afiliat să nu dispună de tratament.

Dacă trebuie să călătorim în străinătate pentru a primi asistenţă medicală, nu ar trebui să avem nicio incertitudine cu privire la capacitatea de a achita factura pentru tratament, care este adesea unul costisitor. Prin urmare, sunt încântat de faptul că această incertitudine şi confuzie a fost eliminată o dată pentru totdeauna. O dată ce autorizarea prealabilă este acordată în circumstanţe obişnuite, pacienţii vor suporta doar costurile de tratament care depăşesc suma pe care ar fi plătit-o dacă ar fi primit acelaşi tratament sau unul similar în ţara de origine.

Informaţiile privind calitatea şi standardele asistenţei medicale din alte state membre reprezintă un alt factor important pentru aceia dintre noi care ar putea fi nevoiţi să se deplaseze în străinătate pentru tratament. Am depus eforturi intense pentru a ne asigura că pacienţii vor avea la dispoziţie aceste informaţii în cazul în care sunt nevoiţi sau doresc să călătorească pentru a primi tratament. Punctele naţionale de contact propuse în acest document reprezintă, astfel, una dintre inovaţiile-cheie, iar acestea vor juca un rol esenţial în sprijinirea şi facilitarea mobilităţii pacienţilor. Salut acest raport şi sper că va fi adoptat astăzi.

 
  
MPphoto
 

  Guido Sacconi (PSE)(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, dna Roth-Behrendt a explicat foarte bine poziţia grupului nostru şi, în special, a făcut o expunere perfectă a motivelor pentru care apreciem deosebit de mult progresele înregistrate în îmbunătăţirea acestui text. Dumneaei a explicat însă, în mod clar. şi cât este de important să parcurgem ultima sută de metri, şi anume să adoptăm un temei juridic dublu şi să oferim statelor membre o posibilitate legitimă mai clară şi mai solidă de a avea o autorizaţie prealabilă pentru tratamentul spitalicesc.

Aşadar, pe scurt, haideţi să nu continuăm la nesfârşit această discuţie, întrucât cunoaştem foarte bine această directivă, pe care am dezbătut-o luni de zile. Aş dori să adresez două întrebări cu un caracter politic pronunţat, întrucât a sosit momentul să luăm o decizie. Prima întrebare este pentru dna comisar Vassiliou: care este mai exact părerea Comisiei cu privire la temeiul juridic dublu? În al doilea rând, mă adresez în special Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni – îmi pare rău că prietenul meu John Bowis nu este prezent, deoarece am rezolvat numeroase chestiuni pe parcursul acestei legislaturi avându-l pe el drept coordonator al principalelor grupuri ale Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, şi îi doresc şi eu, bineînţeles, însănătoşire grabnică – aş dori să întreb Grupul PPE-DE şi, de asemenea, Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa: consideraţi că este mai bine să trecem la a doua lectură fără votul Grupului Socialist din Parlamentul European? Fără o largă majoritate?

Prin urmare, vă invit să reflectaţi serios asupra amendamentelor 116 şi 125 privind temeiul juridic dublu şi a amendamentelor 156 şi 118 privind autorizarea prealabilă. Dacă aceste documente vor fi aprobate, noi vom vota pentru; altfel, va fi imposibil. Rămâne ca dumneavoastră să vă gândiţi şi să alegeţi rezultatul pe care îl doriţi.

 
  
MPphoto
 

  Karin Riis-Jørgensen (ALDE) - (DA) Dle preşedinte, ne aflăm în toiul unei campanii electorale europene – o campanie electorală în care trebuie să creăm o relaţie mai strânsă cu cetăţenii europeni. Acum avem de a face cu un act legislativ care chiar creează o relaţie strânsă cu cetăţenii europeni. Haideţi să profităm de această lege şi să punem pacientul pe primul plan. Fiind o raportoare a Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, grupul meu ţintă este reprezentat de un om al cărui tip îl veţi recunoaşte cu toţii în cadrul circumscripţiilor electorale. Eu provin dintr-o ţară în care, ori de câte ori merg la supermarket, văd un om care conduce o motoretă ce are o cutie de lemn în spate. Acest om se află în centrul măsurii privind mobilitatea pacienţilor, deoarece toţi cetăţenii ar trebui să poată călători în străinătate pentru a primi tratament, dacă îşi doresc acest lucru, indiferent de salariu sau economii. Acei pacienţi care doresc să călătorească sunt, de fapt, destul de puţini la număr. Doar cei disperaţi merg în străinătate.

Cu toate acestea, simplul fapt că omul de pe motoretă poate călători nu înseamnă că acesta trebuie să achite călătoria din banii proprii. Din fericire, există un acord larg în rândul deputaţilor cu privire la faptul că pacientul individual nu ar trebui să plătească din propriul buzunar. Aceasta reprezintă într-adevăr o îmbunătăţire a propunerii Comisiei. Amendamentul principal al Grupului ALDE se referă la numirea unui mediator european al pacienţilor. Vă mulţumesc pentru că l-aţi susţinut. Rolul precis al mediatorului pacienţilor va fi acela de a asigura că cetăţeanul UE, pacientul, va putea să exercite dreptul care i-a fost conferit de acest act legislativ. Mingea se află acum în terenul Consiliului. Aceasta se află acum în terenul miniştrilor care ne spun neîncetat că trebuie să ne apropiem mai mult de cetăţenii europeni. Însă ceea ce afirm eu este că UE trebuie să se apropie mai mult de cetăţenii săi. Acesta este un caz care vă este oferit pe tavă. Profitaţi de el! Să nu irosim această ocazie!

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska (UEN)(PL) Dle preşedinte, definirea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere reprezintă o sarcină urgentă. Pacienţii au dreptul să ştie pe ce bază vor primi asistenţa medicală, indiferent dacă aceştia se află într-o călătorie şi au nevoie de ajutor în mod neaşteptat sau dacă, din cauza accesului dificil la serviciile medicale specifice din propria ţară, se hotărăsc să se deplaseze la centre medicale dintr-o altă ţară a Uniunii Europene.

Aceştia trebuie să fie informaţi cu privire la costurile posibile pe care le vor avea de suportat, precum şi în ceea ce priveşte posibilităţile de prefinanţare. De asemenea, trebuie să li se garanteze accesul la informaţii sigure privind calitatea serviciilor disponibile în centrele medicale recomandate. Aici am în vedere reţelele de referinţă şi punctele de informare. Pacienţilor trebuie să li se garanteze că vor primi informaţii cu privire la drepturile pe care le au în cazurile de vătămare cauzate de tratamentul necorespunzător, precum şi informaţii cu privire la recunoaşterea reciprocă a prescripţiilor. Monitorizarea asistenţei medicale transfrontaliere va fi utilă în evaluarea situaţiei din acest domeniu. Doresc să îi urez dlui Bowis însănătoşire grabnică.

 
  
MPphoto
 

  Margrete Auken (Verts/ALE) - (DA) Dle preşedinte, doresc să îi mulţumesc dlui Bowis pentru maniera excelentă în care a condus aceste negocieri nu tocmai uşoare. Una dintre chestiunile dificile a fost reprezentată de sprijinul acordat pacienţilor cu boli rare – o temă pe care o vom dezbate aici în ultima parte a dimineţii. Cu toţii dorim să le oferim acestor pacienţi cele mai bune alternative disponibile şi, bineînţeles, constatăm că o cooperare europeană strânsă în această privinţă ne va aduce beneficii uriaşe. Cu toate acestea, va fi absolut inutil dacă vom da pur şi simplu posibilitatea pacienţilor de a călători în Europa, fără a permite ţărilor de origine ale acestora să exercite controlul asupra acestor călătorii, atât din punct de vedere medical, cât şi financiar. În cazul în care textul este adoptat în forma actuală, acesta va oferi tuturor pacienţilor care suferă de o boală rară posibilitatea de a călători în străinătate şi de a primi absolut orice tratament, pe care apoi ţara lor de origine trebuie să îl finanţeze. Cu toate acestea, cum putem controla cheltuielile şi cum ne putem asigura că pacienţii nu primesc un tratament necorespunzător sau excesiv? La urma urmelor, aceştia se află la cheremul furnizorilor de asistenţă medicală. De asemenea, există riscul ca pacienţii să intre în conflicte grave cu ţara de origine, care poate refuza să plătească, sub pretextul că boala de care suferă aceştia nu este suficient de rară. Încă nu am ajuns la un acord privind modalitatea de identificare a acestui segment al pacienţilor. Noi am prefera de departe un act legislativ separat în acest domeniu pentru a putea să îi ajutăm pe oamenii care suferă de boli rare în cel mai bun mod cu putinţă.

 
  
MPphoto
 

  Adamos Adamou (GUE/NGL) - (EL) Dle preşedinte, şi eu doresc să îi urez prietenului nostru John Bowis însănătoşire grabnică şi toate cele bune şi, în acelaşi timp, să îi mulţumesc pentru munca asiduă depusă.

Vreau să încep prin a spune că nu avem niciun fel de obiecţii în ceea ce priveşte asistenţa medicală transfrontalieră. Dimpotrivă, noi recunoaştem faptul că statele membre trebuie să se folosească de competenţele care le sunt acordate prin articolul 152 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Din păcate, această directivă se bazează pe articolul 95 şi aştept ca dna comisar să ne clarifice temeiul juridic.

Nu dorim să se aplice o politică care favorizează pacienţii cu posibilităţi financiare în detrimentul claselor sociale inferioare. Dl Maaten nu este prezent, dar nu cred că am da dovadă de „inflexibilitate ideologică” dacă am spune că s-ar putea să obţinem în final o asistenţă medicală dublă.

Obiectivul nostru trebuie să fie acela de a oferi o asistenţă medicală egală, fără intervenţia Uniunii Europene în sistemele de securitate socială şi fără să avem ca scop comercializarea sectorului sanitar.

 
  
MPphoto
 

  Urszula Krupa (IND/DEM)(PL) Dle preşedinte, reglementarea oportunităţilor de primire a tratamentului în alte state membre ale Uniunii Europene, care va intra în vigoare în urma adoptării directivei privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere, va avea drept consecinţă intervenţia comunitară în sistemele de sănătate, ceea ce contravine dispoziţiilor anterioare. În plus, se vor crea oportunităţi de tratament, în special pentru pacienţii bogaţi şi, în acelaşi timp, accesul la asistenţa medicală va fi împiedicat, mai ales în cazul pacienţilor din statele membre sărace. În prezent, guvernul liberal din Polonia urmăreşte o strategie prin care se acordă elitei privilegii în ceea ce priveşte accesul la asistenţa medicală de înaltă calitate, iar acest lucru duce la privatizarea instituţiilor medicale de stat, privând cea mai mare parte a societăţii de posibilitatea de a primi tratament. Indiferent de opinia Curţii de Justiţie, sănătatea umană nu ar trebui să fie un bun comercializabil, ci un drept inalienabil care trebuie să fie garantat de serviciile publice de sănătate, în conformitate cu principiul respectului şi protecţiei dreptului la viaţă şi la sănătate şi al valorii inalienabile a fiecărei fiinţe umane.

 
  
MPphoto
 

  Andreas Mölzer (NI)(DE) Dle preşedinte, cererile de pensie, asigurarea de şomaj şi asigurarea de sănătate – la aproape 25 de la introducerea Acordului Schengen, sistemul social a rămas în urmă. Turiştii sunt adesea exploataţi cu neruşinare şi sunt nevoiţi să achite facturi exorbitante care apoi fie sunt rambursate doar parţial, fie nu sunt rambursate deloc atunci când aceştia se întorc în ţara de origine din UE.

Adesea, cardul european de asigurare de sănătate nu este acceptat, din nefericire, în timp ce decontarea plăţilor între statele membre nu funcţionează cu adevărat. Cu toate acestea, în special atunci când bugetul este redus, serviciile medicale trebuie să se axeze mai mult asupra pacientului. În acest scop, drepturile pacientului trebuie, desigur, consolidate. Posibilitatea ca un pacient aflat într-o situaţie medicală urgentă să obţină o autorizaţie prealabilă pentru rambursarea cheltuielilor legate de tratamentul spitalicesc trebuie considerată îndoielnică. Dacă facem mereu economii de cheltuieli cu personalul medical sub presiunea costurilor, atunci eu sunt de părere că sistemul nostru medical se îndreaptă în direcţia greşită. Prin urmare, este necesară o mai bună cooperare, dar în niciun caz nu trebuie să permitem ca aceasta să degenereze într-o cursă birocratică cu obstacole.

 
  
MPphoto
 

  Péter Olajos (PPE-DE) (HU) „Cel care se pricepe la mânuirea ciocanului tinde să creadă că toate lucrurile sunt un cui”, vorba proverbului. Şi eu am aceeaşi părere cu privire la criza actuală: văd posibilităţi de creştere şi redresare în toate.

Eu cred că acest act legislativ ne va deschide o serie de oportunităţi. Alături de revoluţionarea asistenţei medicale, directiva ar putea, de asemenea, să dea un nou avânt creării de locuri de muncă şi dezvoltării economice. Introducerea mobilităţii pacienţilor nu va avea un impact doar asupra asistenţei medicale. Ea ar putea avea un impact benefic nu numai asupra ofertei culturale a ţării gazdă, ci şi asupra sectorului restaurantelor din ţara respectivă. De fapt, aceasta ar putea duce şi la crearea a mii de locuri de muncă în sectorul horeca (hoteluri, restaurante, cafenele). Aceasta ar genera creşterea veniturilor nu numai şi, cu siguranţă, nu în primul rând în sectorul sanitar, ci şi în serviciile conexe.

În mod similar, şi sectorul serviciilor financiare se poate aştepta să cunoască o creştere. Este adevărat că funcţionarea noului sistem va necesita, de asemenea, un mare număr de case de compensare, brokeri de servicii sanitare, consultanţi, experţi în asigurări, interpreţi şi traducători. În perioada de convalescenţă, întregul lanţ al „turismului medical” ar avea de câştigat. Principalul avantaj al acestui regulament este că oferă doar posibilităţi de câştig. De exemplu, dacă un stat membru nu doreşte să ofere cetăţenilor săi această oportunitate, acesta va îmbunătăţi nivelul propriilor servicii de asistenţă medicală şi va reduce perioadele de aşteptare. În cazul în care un stat membru atrage pacienţi din străinătate, acest lucru va aduce bani în ţară şi în sectorul sanitar, ducând la o creştere a nivelului asistenţei medicale acordate pacienţilor în ţara respectivă.

În calitate de deputat maghiar, eu văd promovarea „turismului medical” bazat pe mobilitatea pacienţilor în Europa ca pe o oportunitate excepţională. Există deja numeroşi pacienţi care vin din străinătate pentru a se trata în ţara mea, însă s-a creat destul de multă confuzie cu privire la chestiunea asigurării. Lucrurile au depins în mare parte de ultimele reglementări ale ţării de origine. Sunt sigur că această directivă va îmbunătăţi calitatea vieţii fiecăruia dintre noi. Îi urez dlui Bowis însănătoşire grabnică. Întâmplarea face că şi el a beneficiat anterior de o perioadă lungă de tratament în Ungaria. Vreau să salut şi eu acest act legislativ. Îmi va face o deosebită plăcere să sprijin acest document excelent.

 
  
MPphoto
 

  Anne Van Lancker (PSE) (NL) Stimaţi deputaţi, cel mai important lucru pentru o politică de sănătate corespunzătoare este ca toată lumea să poată beneficia de o asistenţă medicală adecvată şi accesibilă, preferabil aproape de casă. Însă dacă numai 1% dintre pacienţi merg în străinătate pentru tratament, acest lucru se datorează în întregime incertitudinii legate de calitate şi rambursare.

Tocmai din acest motiv această directivă este o veste bună, în special pentru cei care locuiesc în regiunile de frontieră, pentru pacienţii aflaţi pe liste lungi de aşteptare, pentru oamenii cu afecţiuni pentru care există tratamente mai bune în străinătate. Totuşi, dreptul acestor pacienţi de a primi tratament în străinătate nu ar trebui să pună în pericol posibilitatea ca statele membre să organizeze şi să finanţeze în mod corespunzător propriile servicii medicale, întrucât acest lucru este necesar pentru a garanta asistenţa medicală pentru toţi cetăţenii. De aceea, trasarea câtorva linii roşii de către Parlament este bine-venită. Voi numi trei dintre ele.

În primul rând, această directivă reglementează în mod just doar mobilitatea pacienţilor, şi nu şi pe aceea a lucrătorilor din domeniul medico-sanitar. Nu putem avea ca scop crearea unei pieţe a serviciilor de asistenţă medicală. În această privinţă, raportul este absolut corect.

În al doilea rând, statele membre trebuie să poată stabili ele însele tipul de asistenţă medicală pe care îl pot oferi şi ceea ce poate fi rambursat. Acest aspect este foarte bine precizat în cadrul directivei.

În al treilea rând, rambursarea asistenţei ambulatorii trebuie simplificată, dar, în cazul îngrijirilor spitaliceşti şi al celor de specialitate, statele membre trebuie să obţină o autorizaţie prealabilă, întrucât aceste îngrijiri sunt costisitoare. O ţară care doreşte să garanteze asistenţa medicală pentru toţi cetăţenii trebuie să poată planifica asistenţa în acest mod. În această privinţă, dle Bushill-Matthews, raportul nu se ridică la aceeaşi înălţime: stabileşte în continuare prea multe condiţii pentru aprobarea prealabilă, ceea ce îngreunează sarcina statelor membre. Doresc să îi susţin pe acei colegi ai mei care au afirmat în mod clar că acesta este un aspect cu adevărat esenţial pentru ca grupul meu să poată aproba această directivă.

În final, doresc să mă declar în favoarea unui temei juridic dublu, deoarece asistenţa medicală este într-adevăr o responsabilitate publică a statelor membre faţă de populaţie şi, prin urmare, nu poate fi lăsată pur şi simplu la buna dispoziţie a pieţei libere. Sper ca aceste două linii roşii să fie menţinute până la final.

 
  
MPphoto
 

  Elizabeth Lynne (ALDE) - Dle preşedinte, de ce trebuie ca un pacient să îşi piardă vederea în aşteptarea unei operaţii de cataractă în Marea Britanie, de exemplu, când această operaţie ar putea fi efectuată foarte uşor într-un alt stat membru? De ce trebuie ca o persoană care aşteaptă în agonie un transplant de şold să nu poată profita de lipsa listelor de aşteptare din alte state membre – uneori costurile fiind mai mici decât în ţara de origine? Şi de ce trebuie ca unii pacienţi cu afecţiuni cardiace să aştepte luni de zile, în mod inutil, o operaţie de deblocare a arterelor? Dacă un clinician recomandă un tratament care nu poate fi oferit în ţara de origine, atunci avem într-adevăr nevoie de un cadru juridic care să asigure pacienţilor posibilitatea de a căuta tratamentul în altă parte.

După cum s-a spus deja, mult prea adesea cetăţenii cei mai săraci sunt cei care au parte de discriminare şi inechitate în ceea ce priveşte accesul la asistenţa medicală. De aceea, sunt încântată de faptul că dl raportor a acceptat amendamentul meu care stabileşte clar faptul că statelor membre le revine responsabilitatea de a autoriza şi plăti tratamentul primit în altă ţară.

Nu trebuie să restricţionăm accesul la asistenţa medicală transfrontalieră doar pentru cei care şi-o pot permite. Şi nici nu trebuie să excludem persoanele cu handicap; din acest motiv, sunt încântată de faptul că multe dintre amendamentele mele cu privire la această chestiune au fost acceptate. Drepturile şi siguranţa pacienţilor trebuie să fie prioritare. Din acest motiv, repet, sunt mulţumită că raportorul a susţinut amendamentele mele referitoare la regulamentul privind cadrele medicale. Ţin să le reamintesc deputaţilor că aceste propuneri introduc nişte măsuri de protecţie cu privire la ceea ce este deja un drept al cetăţenilor UE conform unei hotărâri a Curţii Europene de Justiţie de acum câţiva ani.

În final, doresc să îi urez lui John Bowis însănătoşire grabnică. Experienţa sa vădeşte importanţa cooperării dintre statele membre.

 
  
MPphoto
 

  Jean Lambert (Verts/ALE) - Dle preşedinte, de o bună bucată de vreme am o problemă cu această directivă, deoarece titlul nu reflectă de fapt conţinutul acesteia. Unele dintre discursurile pe care le-am auzit astăzi referitoare la programe de creare de locuri de muncă etc. îmi întăresc preocupările. Multe dintre chestiunile implicate sunt, după cum ştim, legate de opţiuni şi plăţi şi, prin urmare, directiva priveşte securitatea socială şi asistenţa medicală deopotrivă.

În această săptămână, am actualizat de fapt regulamentul care este inclus în sistemul nostru care asigură deja cooperarea şi garantează faptul că, în cazul unei urgenţe, asistenţa medicală nu poate fi refuzată într-un alt stat membru. Îi îndemn pe deputaţi să citească noile dispoziţii ale regulamentului.

Această directivă se referă la opţiuni. Se referă la rambursările care rezultă în urma alegerilor pacienţilor şi aş sfătui populaţia să nu confunde cele două sisteme diferite, aşa cum o fac unele amendamente. În opinia mea, întrucât avem aceste două filozofii diferite, am nevoie şi de un dublu temei juridic.

 
  
MPphoto
 

  Jens Holm (GUE/NGL) - (SV) Dle preşedinte, întregul fundament al acestui raport este greşit. Acesta se bazează pe articolul 95 din Tratat, care garantează piaţa liberă şi, astfel, nu are legătură cu sănătatea publică sau cu pacienţii. Dreptul la asistenţa medicală adecvată în toate statele membre ar trebui să fie o prioritate, dar, în schimb, punctul de plecare al Comisiei este piaţa, în care asistenţa medicală este tratată ca orice alt bun. Această directivă acordă prioritate acelor cetăţeni care pot plăti sume mari de bani pe transport şi cazare şi acelora care cunosc bine birocraţia din sistemul sanitar şi au persoane de contact în interiorul acesteia. Ea îi priveşte pe cei educaţi şi cu venituri mari, iar nu pe cei care au cele mai mari nevoi.

Unii ar putea considera oportun amendamentul propus de Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară conform căruia statele membre ar trebui să poată acorda o autorizaţie prealabilă înainte de furnizarea asistenţei medicale. Cu toate acestea, problema este că acesta abundă în restricţii, iar o enormă sarcină a probei este pusă pe umerii statelor membre pentru ca acestea să poată îndeplini aceste responsabilităţi. Planificarea publică va fi îngreunată, iar resursele sistemului naţional de sănătate riscă să fie epuizate.

În cele din urmă, Comisia şi Curtea de Justiţie vor fi cele care vor decide dacă autorizaţiile prealabile ale statelor membre sunt proporţionate. Dacă directiva se bazează pe articolul 95, care se referă la piaţă, atunci factorul determinant va fi reprezentat de piaţă, şi nu de asistenţa medicală adecvată.

 
  
MPphoto
 

  Johannes Blokland (IND/DEM) (NL) Pe parcursul ultimelor luni, s-a depus o muncă asiduă la elaborarea acestui raport privind drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere. Îi mulţumesc dlui raportor Bowis pentru întreaga muncă depusă şi îi doresc însănătoşire grabnică.

Asistenţa medicală transfrontalieră este un fapt, iar drepturile pacienţilor trebuie să fie protejate în această privinţă. Totuşi, trebuie să avem grijă să nu mergem prea departe. Asistenţa medicală trebuie să rămână în competenţa statelor membre. Colaborarea la nivel european nu trebuie să fie realizată în dauna calităţii asistenţei sau a alegerilor etice fundamentale ale statelor membre. Diversitatea etică trebuie protejată şi, prin urmare, mă bucur că această chestiune este abordată în raport.

După părerea mea, temeiul juridic reprezintă un aspect dificil. Consider că alegerea articolului 95 în acest scop este una nefericită. Comisia pentru afaceri juridice şi-a exprimat aceeaşi opinie. După părerea mea, acest lucru contravine subsidiarităţii în acest domeniu al politicii, ceea ce diminuează capacitatea statelor membre de a face alegeri independente fără intervenţia Curţii de Justiţie.

 
  
MPphoto
 

  Lydia Schenardi (NI)(FR) Dle preşedinte, la 2 iulie 2008, Comisia a prezentat o propunere de directivă privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cazurile de asistenţă medicală transfrontalieră, având ca scop eliminarea barierelor existente.

Această chestiune este o prioritate pentru statele membre. Însă nu toate statele dispun de resursele necesare pentru a garanta un anumit nivel de calitate şi siguranţă pentru pacienţi, indiferent dacă este vorba despre nivelul asistenţei sau de cel al calităţii profesionale a medicilor. Prin urmare, pare a fi necesară specificarea responsabilităţilor statelor membre în acest domeniu.

Ţinând cont de diversele metode de organizare a sistemelor de sănătate din cadrul Uniunii, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că sănătatea trebuie să rămână, în esenţă, o competenţă naţională şi că fiecare stat este liber să îşi definească propria politică de sănătate.

Cu toate acestea, luând în considerare mobilitatea lucrătorilor europeni – deşi ea reprezintă doar 3-4% dintre cetăţeni şi puţin sub 10 miliarde EUR pe an – rămân multe neclarităţi cu privire la calitatea şi siguranţa asistenţei, drepturile pacienţilor, protecţia datelor şi mijloacele de despăgubire în caz de vătămare.

Cu toate acestea, din păcate ne îndreptăm către o inevitabilă armonizare la un nivel inferior, iar acesta este aspectul pe care îl vom supraveghea cu foarte mare atenţie în contextul sprijinului nostru pentru acest raport, pentru a proteja mai bine acquis-ul social al cetăţenilor noştri.

 
  
MPphoto
 

  Pilar Ayuso (PPE-DE) - (ES) Dle preşedinte, în primul rând aş dori să îmi exprim aprecierea faţă de eforturile dlui Bowis de a obţine un acord larg cu privire la această chestiune şi să îi transmit toate cele bune şi însănătoşire grabnică.

Proiectul de document pe care îl vom vota va însemna un mare pas înainte, deoarece statele membre demarează un proiect comun în domeniul asistenţei medicale. Acesta abordează o chestiune foarte complexă, având în vedere că în Uniunea Europeană sănătatea este un domeniu supus principiului subsidiarităţii. Cu toate acestea, graţie acestei propuneri de document, am depăşit această barieră, iar acest lucru se datorează necesităţii de ocrotire a pacienţilor.

Aceasta este într-adevăr o mare realizare având în vedere faptul că, fără a intra în chestiuni legate de temeiul juridic, această directivă recunoaşte drepturile de necontestat ale pacienţilor şi le deschide o nouă serie de posibilităţi în ceea ce priveşte accesul la un tratament mai bun.

Este o directivă destinată pacienţilor, pentru pacienţi.

Este o directivă foarte complexă pe care anumite ţări precum cea din care provin o privesc cu neîncredere, o directivă în care avem de a face cu un sistem universal de sănătate pentru peste un milion de cetăţeni ai UE.

În această privinţă, sistemele de sănătate, printre care şi al nostru, solicită în mod clar recunoaşterea faptului că un pacient străin nu ar trebui să aibă mai multe drepturi decât un pacient al statului membru în care se efectuează tratamentul.

Din acest motiv, am introdus un amendament care să fie inclus în cadrul propunerii, care subliniază faptul că pacienţii care vin din alte state membre trebuie să respecte normele şi reglementările statului membru în care se efectuează tratamentul, în special în ceea ce priveşte alegerea medicului sau a spitalului.

Astfel, este clar pentru toată lumea că situaţiile în care există pacienţi care vin din alte state membre nu trebuie să dea naştere la discriminări împotriva cetăţenilor statelor membre în care se asigură tratamentul.

Şi nici nu putem acorda dreptul la un număr nelimitat de deplasări pentru pacienţi.

De asemenea, sprijinim propunerea de excludere a transplantului de organe din domeniul de aplicare a acestei directive.

Pentru a încheia, consider că am făcut un pas important înainte şi, din acest motiv, Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni susţine această directivă, cu toate că, în opinia noastră, ea ar fi trebuit să meargă mai departe, în special în ceea ce priveşte poziţia cetăţenilor europeni care locuiesc în alte state membre şi mai ales a celor care suferă de boli cronice.

 
  
MPphoto
 

  Edite Estrela (PSE)(PT) Dle preşedinte, colegii mei, dna Roth-Behrendt şi dl Sacconi, au explicat deja în mod clar poziţia grupului nostru. În consecinţă, considerăm că modificarea temeiului juridic este esenţial.

Dnă comisar, sănătatea nu este un bun. De aceea, nu înţelegem de ce Comisia nu a inclus articolul 152 din Tratatul CE. Solicitarea unei autorizări prealabile pentru asistenţa medicală spitalicească şi de specialitate în vederea protejării pacienţilor este, de asemenea, esenţială. Numai obligaţia privind autorizarea prealabilă poate asigura o asistenţă medicală în condiţii de siguranţă şi de înaltă calitate.

Vreau să închei urându-i însănătoşire grabnică dlui Bowis. Cazul său demonstrează că serviciile transfrontaliere funcţionează deja fără această directivă.

 
  
MPphoto
 

  Siiri Oviir (ALDE) - (ET) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, avocaţii au o zicală care spune că, unde se află doi avocaţi, există trei opinii. Nu doresc să pun la îndoială hotărârile Curţii Europene, însă nu pot fi de acord cu faptul că până acum avocaţii au decis asupra politicii privind mobilitatea pacienţilor. Întreaga asistenţă medicală, indiferent de caracteristicile specifice, intră în domeniul de aplicare al Tratatului de instituire a Uniunii Europene.

În plus, obiectivul programului de măsuri sociale pe care l-am aprobat anul trecut nu va fi îndeplinit decât dacă adoptăm o parte semnificativă a acestuia, adică drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere. Este datoria noastră, în calitate de reprezentanţi aleşi ai cetăţenilor noştri, să creăm o siguranţă juridică şi politică în acest domeniu foarte important. În cazul în care va fi adoptată, directiva în discuţie nu va elimina inegalităţile din cadrul asistenţei medicale din statele membre, însă ea reprezintă un pas important în ceea ce priveşte echitatea şi drepturile egale ale pacienţilor.

Este inacceptabil ca în plan teoretic să confirmăm echitatea, iar în practică să o neglijăm din cauza constrângerilor financiare de pe plan intern. Oricât ar fi de justificate, constrângerile financiare nu pot legaliza neglijarea sau periclitarea drepturilor pacienţilor. În încheiere, aş dori să îi mulţumesc dlui raportor Bowis pentru maniera responsabilă şi competentă în care a lucrat.

 
  
MPphoto
 

  Roberto Musacchio (GUE/NGL)(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în primul rând aş dori să îi transmit lui John Bowis cele mai sincere urări de bine. Testul decisiv al acestei directive îl constituie temeiul său juridic.

Dacă este vorba despre o chestiune de garantare a dreptului tuturor cetăţenilor de a primi cel mai bun tratament în orice ţară s-ar afla, ce legătură are temeiul juridic al pieţei cu acest lucru? Dreptul la sănătate ar trebui să constituie temeiul juridic. În plus, dreptul la sănătate ar trebui să prevadă, înainte de toate, dreptul de a primi cel mai bun tratament în propria ţară, care ar fi supusă standardelor europene de calitate, fără a se ascunde în spatele subsidiarităţii.

Cu toate acestea, dacă piaţa reprezintă temeiul juridic, aţi putea crede că acest lucru vizează reglementarea sănătăţii în maniera Bolkestein şi protejarea intereselor companiilor de asigurări sau a celor care doresc să profite de pe urma sănătăţii.

De aceea, este incredibil faptul că amendamentele parlamentare, chiar şi cele privind chestiunea-cheie a temeiului juridic, riscă să fie considerate inacceptabile, iar acest lucru necesită o clarificare indispensabilă şi din partea dnei comisar înainte de exprimarea votului în acest Parlament.

 
  
MPphoto
 

  Kathy Sinnott (IND/DEM) - Dle preşedinte, s-au depus multe eforturi pentru a asigura că oamenii bolnavi primesc tratamentul de care au nevoie, oriunde s-ar afla şi oricine ar fi.

Din nefericire, s-au depus şi eforturi pentru a asigura că aceştia nu primesc tratamentul necesar. În această directivă, autorizarea prealabilă de către autorităţile sanitare, şi nu diagnosticul medical, elimină drepturile pacienţilor. Acest lucru ne readuce în locul de unde am plecat. Autorizarea prealabilă este, de fapt, motivul pentru care pacienţii au apelat la Curtea Europeană, iar hotărârile Curţii reprezintă motivul pentru care ne aflăm astăzi aici dezbătând această directivă.

Acum ne aflăm în punctul din care am pornit: moartea cauzată de zona geografică va rămâne regula. Autorităţile sanitare, precum cele din ţara mea, Irlanda, vor putea din nou, în temeiul acestei directive, să refuze autorizarea prealabilă pentru deplasarea în vederea primirii tratamentului la fel cum o fac pe baza actualei directive E112 pe care ne-am propus să o îmbunătăţim.

 
  
MPphoto
 

  Ria Oomen-Ruijten (PPE-DE)(NL) Dle preşedinte, în primul rând, îi transmit cele mai bune urări dlui Bowis. Această directivă are în centrul său pacientul, cetăţeanul care îşi susţine drepturile şi care poate şi doreşte să opteze pentru cel mai bun tratament, de preferinţă în apropiere de zona în care locuieşte, dar şi departe de casă, în cazul în care tratamentul este disponibil la distanţă.

Pentru această legislaţie trebuie să le mulţumim cetăţenilor curajoşi ai Uniunii Europene care au apelat la Curtea de Justiţie pentru a obţine un tratament şi o asistenţă adecvate într-un alt stat membru atunci când propria ţară i-a dezamăgit. Curtea a declarat că au dreptate. Astăzi consfinţim prin lege ceea ce a hotărât Curtea de Justiţie şi formulăm, de asemenea, condiţiile specifice în care se poate asigura dreptul la asistenţa medicală transfrontalieră pentru cetăţenii care îşi susţin drepturile.

Dle preşedinte, această directivă reprezintă o veste extraordinară pentru toţi cei care locuiesc în regiunile de frontieră, pentru cei care suferă de boli rare, pentru cei care se află pe listele de aşteptare, deoarece, până în luna septembrie, şoldurile lor vor ceda. Aceşti oameni au acum o posibilitate de alegere.

Am creat un cadru mai bun pentru informare, am definit cu mai multă precizie regulile privind rambursarea şi am stabilit reţelele europene de referinţă care asigură îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale. Am prevăzut crearea postului de mediator pentru rezolvarea disputelor, cu toate că existau şi alte alternative. Fac trimitere la modelul olandez de soluţionare a litigiilor apărute în domeniul asistenţei medicale care a fost lansat de curând. Avem alternativa de a utiliza regiuni-pilot, iar noi, locuitorii regiunii de frontieră Limburg din care provin, am fi dispuşi să participăm la proiect. De asemenea, am observat că sistemele de sănătate din statele membre nu au suferit schimbări. Cetăţenilor li se oferă dreptul de a alege, iar eu consider că libertatea de a alege este foarte importantă.

 
  
MPphoto
 

  María Sornosa Martínez (PSE) - (ES) Dle preşedinte, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, aş dori în primul rând să îi mulţumesc dlui Bowis şi raportorilor alternativi pentru munca depusă şi îi doresc dlui Bowis însănătoşire grabnică.

Eu cred că această directivă este o încercare de a lărgi cadrul juridic în raport cu reglementările actuale, care protejează deja drepturile cetăţenilor de a primi asistenţă medicală în alte state membre, prin integrarea jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie. Cu toate acestea, directiva nu realizează acest lucru, întrucât ea sporeşte gradul de incertitudine juridică datorită celor două mijloace de reglementare a mobilităţii care nu se exclud reciproc: regulamentele şi directiva. În plus, deoarece nu există nicio definiţie clară a drepturilor fundamentale, precum portofoliul de servicii, prestaţiile de securitate socială sau autorizaţia prealabilă, care este necesară şi chiar indispensabilă; aceasta are un singur temei juridic, şi anume piaţa internă.

Doamnelor şi domnilor, este inacceptabil ca un principiu universal atât de elementar precum accesibilitatea asistenţei medicale să fie stabilit doar în conformitate cu normele privind piaţa internă. Acest lucru poate submina sistemele de sănătate din numeroase state membre şi, mai mult decât atât, nu oferim cetăţenilor noştri un răspuns veritabil în ceea ce priveşte acest drept fundamental care ni se cuvine tuturor.

 
  
MPphoto
 

  Holger Krahmer (ALDE)(DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, statuând că pacienţii au dreptul la rambursarea cheltuielilor legate de tratamentul efectuat în străinătate, Curtea Europeană de Justiţie ne-a dat o misiune clară. În această privinţă, dnă comisar Vassiliou, propunerea Comisiei este excelentă. Este o propunere care merită susţinută. Consider regretabile dezbaterile care au avut loc în acest Parlament în ultimele luni în ceea ce priveşte această directivă. S-a adus în discuţie pericolul pe care îl reprezintă piaţa şi s-au creat legături absurde cu directiva privind serviciile. Unele amendamente – şi spun acest lucru din perspectiva unui om care a crescut în Republica Democrată Germană – îmi dau frisoane. De exemplu, un amendament prevede că statele membre pot lua măsuri adecvate pentru a stăvili fluxurile de pacienţi. Ce fel de oameni sunt aceştia? S-ar părea că urmează să se creeze noi Cortine de fier. Este cu atât mai remarcabil faptul că asemenea propuneri vin tocmai din partea Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană.

Vorbim despre o Europă socială, iar acesta este unul dintre subiectele cele mai dezbătute din ultimele zile – cei care abordează tema sunt, în special, membri ai Grupului Socialist din Parlamentul European. Astăzi la prânz avem ocazia să trecem acest test decisiv şi să stabilim clar dacă ne preocupă drepturile pacienţilor sau dacă preferăm perspectiva îngustă a birocraţiilor sistemelor naţionale de sănătate.

 
  
MPphoto
 

  Frieda Brepoels (PPE-DE) - (NL) Sănătatea devine din ce în ce mai importantă în Europa, iar eu cred că pacienţii se aşteaptă în mod clar la o mai mare siguranţă în ceea ce priveşte drepturile lor, însă aceştia se aşteaptă, de asemenea, la informaţii corecte şi temeinice. Astfel, această propunere privind mobilitatea pacienţilor este cât se poate de oportună. O aşteptăm cu toţii de mult timp. Prin urmare, este regretabil faptul că cel care şi-a dedicat o mare parte a carierei sale acestei chestiuni este acum nevoit să absenteze din motive de sănătate. Doresc să îi transmit şi eu lui John cele mai sincere urări de bine şi însănătoşire grabnică.

Vreau să mă concentrez, în primul rând, asupra mai multor aspecte pozitive care sunt în interesul pacientului. Stabilirea unui punct de contact în ţara de origine a pacientului, la care acesta poate apela pentru toate tipurile de informaţii, precum şi instituirea unui mediator al pacienţilor şi, fără îndoială, extinderea domeniului de aplicare datorată unei mai bune cooperări între statele membre, oferă cu siguranţă o valoare adăugată pentru pacienţi, în special pentru cei care suferă de o boală rară.

Eu cred că, în ceea ce priveşte chestiunea controversată a aprobării prealabile a asistenţei medicale spitaliceşti, s-a dat dovadă de multă ingeniozitate în atingerea unui compromis care este atât în avantajul pacienţilor, cât şi al societăţilor de asigurări. Totuşi, pentru a ţine sub control fenomenul opus, cel al fluxului excesiv, acesta fiind un aspect important pentru Flandra, regiunea din care provin, raportul precizează explicit faptul că un spital nu poate fi obligat niciodată să accepte pacienţi din străinătate dacă aceasta ar duce la crearea de liste de aşteptare pentru propriii cetăţeni.

Fiind locuitoare a zonei frontaliere cuprinse între Flandra, Olanda, Germania şi Valonia, sunt foarte încântată de solicitarea adresată Comisiei de a desemna anumite zone de frontieră drept zone-pilot pentru proiecte inovatoare legate de asistenţa medicală transfrontalieră. Eu cred că rezultatele unui astfel de test vor fi foarte instructive pentru alte regiuni. Sper ca Euroregiunea să servească drept exemplu în această privinţă.

 
  
MPphoto
 

  Dorette Corbey (PSE) - (NL) Voi începe prin a-i mulţumi dlui Bowis pentru energia şi devotamentul cu care a lucrat în numele sănătăţii publice şi al mobilităţii pacienţilor şi aş dori să îi urez însănătoşire grabnică.

Asistenţa medicală este o competenţă naţională, însă există puncte de contact cu Europa. Pacienţii cunosc posibilităţile de tratament din alte ţări şi doresc să utilizeze serviciile puse la dispoziţie de acestea. Cu siguranţă acesta este cazul pacienţilor din regiunile de frontieră sau al celor aflaţi pe liste lungi de aşteptare în propria ţară.

Nu este nimic nepotrivit în a căuta asistenţă medicală şi tratament în alte ţări, însă această practică necesită o reglementare adecvată. În primul rând, nu ar trebui să existe un turism medical forţat. Nu ar trebui să existe situaţii în care societăţile de asigurare presează pacienţii să meargă în altă parte pentru a primi asistenţă medicală ieftină.

În al doilea rând, trebuie să existe garanţii privind un nivel minim de calitate. Pacienţii care sunt trataţi în străinătate trebuie să aibă parte de o informare corespunzătoare şi un nivel adecvat al calităţii.

În al treilea rând – iar acest aspect este foarte important – statele membre trebuie să îşi rezerve dreptul de a solicita autorizarea prealabilă. Sănătatea nu este o piaţă liberă. Pentru a ne păstra serviciile, este necesară planificarea, iar spitalele trebuie să ştie la ce fluxuri de pacienţi se pot aştepta.

În ceea ce mă priveşte, lucrul cel mai important este că această directivă va asigura faptul că în primul rând metodele de tratament sunt cele care trec graniţa. Există numeroase decalaje între statele membre, însă acest lucru nu poate fi rezolvat prin trimiterea pacienţilor peste hotare, ci tocmai prin schimbul de tratamente, iar acesta este, de asemenea, un aspect la care această directivă îşi poate aduce contribuţia.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE-DE) – (CS) Dnă comisar, doamnelor şi domnilor, de câţiva ani eu critic faptul că Curtea Europeană de Justiţie stabileşte dreptul pacienţilor la rambursarea cheltuielilor suportate în străinătate. Curtea garantează faptul că cetăţenii nu trebuie să aştepte autorizaţia din partea societăţii de asigurări de sănătate şi că aceştia pot merge direct la un medic atunci când au nevoie şi că au dreptul la o rambursare care să cuprindă cel puţin costul tratamentului din ţara de origine, întrucât aceasta nu ar trebui să constituie o barieră în calea liberei circulaţii a persoanelor. Acest lucru este prevăzut în tratate, dar socialiştii luptă împotriva acestui drept de cinci ani. Între timp, guvernele au pierdut şi alte procese cu cetăţenii lor. Reprezentanţii grupurilor de interese ne-au avertizat de sute de ori cu privire la riscul prăbuşirii societăţilor de asigurări. Acestea se tem de faptul că pacienţii vor călători în ţări unde nu va trebui să aştepte luni sau ani de zile pentru o operaţie, aşa cum se întâmplă în ţara de origine. Prin urmare, pacienţii vor trebui să obţină o autorizaţie prealabilă din partea societăţilor de asigurări de sănătate înainte de a primi un tratament costisitor. Cu toate acestea, atât pacienţii, cât şi medicii de pe întreg teritoriul UE au nevoie de o regulă simplă pentru situaţiile în care trebuie să solicite o autorizaţie. Prin urmare, eu nu susţin propunerea de a crea în acest scop 27 de definiţii pentru asistenţa medicală de specialitate costisitoare. Asta este ipocrizie, deoarece este vorba de un nivel al cheltuielilor pe care societăţile de asigurări ar fi dispuse să le suporte pentru tratamentul cetăţenilor în străinătate. Atunci, de ce să nu stabilim sumele direct în euro?

Eu am promovat propuneri privind crearea unui sistem de îmbunătăţire a calităţii şi siguranţei asistenţei medicale şi de publicare a unor evaluări de calitate obiective a centrelor medicale. Acest lucru implică acreditarea naţională sau internaţională a spitalelor. Deşi propunerea de compromis este una generală, ea oferă, totuşi, un puternic impuls ţărilor care încă nu dispun de astfel de sisteme. Sper ca toate spitalele să obţină în curând o acreditare naţională sau europeană voluntară care să implice controale de calitate. Spitalele din Republica Cehă sunt deja obligate să facă acest lucru. De asemenea, cred că Comisia nu trebuie să desemneze, ci doar să coordoneze regiunile de frontieră ca nişte zone-pilot în care pot fi testate proiecte legate de asistenţa medicală transfrontalieră. Îmi pare rău că socialiştii continuă să dea dovadă de ipocrizie şi să se folosească de false pretexte în lupta lor împotriva clarificării drepturilor pacienţilor în UE.

 
  
MPphoto
 

  Genowefa Grabowska (PSE)(PL) Dle preşedinte, nu este bine atunci când Curtea de Justiţie decide cu privire la drepturile cetăţenilor, însă este foarte rău atunci când situaţia se repetă şi când, în locul Parlamentului şi al Consiliului, Curtea Europeană de Justiţie face acest lucru în mod constant. Prin urmare, salut raportul Bowis şi îi urez autorului însănătoşire grabnică. Eu văd în acest raport şansa unei îmbunătăţiri a standardelor asistenţei medicale din Polonia, ţara mea de origine.

Totuşi aş dori să atrag atenţia asupra a trei elemente importante din acest raport. În primul rând, cred că tratarea asistenţei medicale exclusiv ca un serviciu comercializabil este o greşeală. Cetăţenilor le este garantat dreptul la asistenţă medicală atât de constituţiile naţionale, cât şi de legislaţia Uniunii Europene. Prin urmare, temeiul juridic ar trebui modificat. În al doilea rând, asistenţa medicală transfrontalieră trebuie să se bazeze pe alegerea în cunoştinţă de cauză a pacientului, iar nu pe un sistem coercitiv. În al treilea rând, decizia de a efectua un tratament într-un alt stat membru trebuie să fie luată în funcţie de necesităţi, şi nu de posibilităţile financiare ale pacientului.

Am convingerea că spaţiul liber european pentru cetăţenii sănătoşi trebuie să fie liber şi pentru acei cetăţeni care sunt bolnavi şi care au nevoie de ajutor într-un alt stat membru.

 
  
MPphoto
 

  Christofer Fjellner (PPE-DE) - (SV) Dle preşedinte, dintre deciziile pe care le adoptăm în Parlamentul European, cea de astăzi se numără printre deciziile cu care mă mândresc cel mai mult. Este o decizie despre deschiderea Europei şi garantarea liberei circulaţii a persoanelor care suferă de o boală şi au nevoie de asistenţă medicală, a persoanelor pentru care libera circulaţie poate fi o chestiune de viaţă şi de moarte, o decizie care oferă tuturor posibilitatea de a decide cu privire la propria asistenţă medicală; nu doar cei bine informaţi sau bogaţi vor avea această şansă, ci vom da posibilitatea tuturor să caute servicii de asistenţă medicală oriunde doresc.

Dumneavoastră, social-democraţii, doriţi să îi obligaţi pe oameni să solicite autorizarea prealabilă. Aceasta înseamnă practic că dumneavoastră doriţi să îi obligaţi pe cei care sunt bolnavi să ceară permisiune înainte de a merge la doctor, cel puţin atunci când merg într-un alt stat membru UE. De ce faceţi acest lucru? Pentru a putea să spuneţi „nu”, desigur! Dumneavoastră doriţi să puteţi controla, reglementa şi planifica – să luaţi puterea din mâinile pacienţilor. Totuşi, nu este nevoie de autorizaţia dumneavoastră prealabilă pentru ca oamenii să nu fie obligaţi să plătească ei înşişi. În prezent, dacă merg la medic la Stockholm nu trebuie să cer permisiunea sau să plătesc. Adevărul este că v-aţi opus acestei propuneri încă de la început. Aţi încercat să o restricţionaţi, să o împiedicaţi şi să o distrugeţi. Iar acum faceţi din nou acelaşi lucru.

Atunci când am dezbătut această chestiune în Suedia, dumneavoastră aţi încercat să vă asiguraţi că oamenii nu vor putea căuta servicii de asistenţă medicală oriunde doresc în Suedia. Acum nu doriţi ca pacienţii să poată căuta asistenţă medicală oriunde doresc în Europa. Afirmaţi că sprijiniţi propunerea, însă atunci când am votat în cadrul comisiei, v-aţi abţinut. Poate exista o atitudine mai laşă decât aceasta? Nici măcar nu ştiţi cum veţi vota astăzi. Nici măcar nu ştiţi pentru ce veţi vota.

Astăzi avem cu toţii de ales. Putem alege fie să susţinem drepturile pacienţilor, fie drepturile birocraţilor şi politicienilor de a decide şi a reglementa. Eu ştiu cum voi vota. Voi vota pentru punerea pacienţilor pe primul plan. Cred că toţi ar trebui să faceţi acelaşi lucru dacă doriţi ca în seara aceasta să puneţi capul pe pernă cu conştiinţa împăcată.

 
  
MPphoto
 

  Åsa Westlund (PSE) - (SV) Dle preşedinte, toţi pacienţii ar trebui să aibă dreptul la asistenţă medicală atunci când au nevoie de acest lucru. Noi, social-democraţii, credem că este important ca oamenii să poată căuta asistenţa medicală în străinătate, de exemplu atunci când listele de aşteptare sunt prea lungi în ţara lor de origine. Acesta este, de asemenea, un motiv pentru care guvernul social-democrat din Suedia a luat iniţiativa pentru adoptarea unei directive în acest domeniu. Cu toate acestea, asistenţa medicală nu trebuie să depindă niciodată de posibilităţile financiare ale cetăţeanului, iar deciziile privind asistenţa medicală trebuie să fie luate aproape de pacienţi, şi nu de către birocraţii din sistemul UE.

Propunerea de directivă a Comisiei Europene oferă multă putere birocraţilor UE. În plus, aceasta nu ţine seama de toţi acei oameni care nu îşi permit să plătească sume mari de bani. Totuşi, deputaţii suedezi de centru-dreapta prezenţi aici în Parlament au elogiat fără rezerve propunerea Comisiei. Noi, pe de altă parte, am venit cu propuneri şi am depus o muncă asiduă pentru a facilita accesul celor fără mijloace financiare la asistenţa medicală din străinătate. De asemenea, am depus eforturi intense pentru a clarifica faptul că asistenţa medicală este responsabilitatea statelor membre şi nu un aspect asupra căruia să decidă birocraţii UE. Nu am realizat atât de multe lucruri pe cât ne-am dori. Prin urmare, îi îndemn pe toţi deputaţii să sprijine amendamentul nostru la articolul 8 alineatul (3). Atunci, şi noi vom putea să sprijinim această directivă şi vom putea găsi o soluţie rapidă pentru toţi cetăţenii Europei.

 
  
MPphoto
 

  Emmanouil Angelakas (PPE-DE) - (EL) Dle preşedinte, dnă comisar, dnă Filipiová, doresc să încep prin a o felicita pe dna comisar Vassiliou pentru iniţiativa privind propunerea de directivă şi pe dl raportor Bowis pentru munca excelentă şi ţin să îi urez şi eu însănătoşire grabnică.

Ştiu că nu este uşor să ajungem la un rezultat care va contribui la dezvoltarea asistenţei medicale transfrontaliere dacă luăm în considerare, în primul rând, diferenţele dintre sistemele de securitate socială ale statelor membre; în al doilea rând, decalajele de ordin economic dintre statele membre; şi, în al treilea rând, nivelul diferit al serviciilor de sănătate din fiecare stat membru. Aşa stând lucrurile, raportorul a făcut o treabă excelentă.

Raportul pe care îl dezbatem astăzi ridică întrebări cu privire la mobilitatea pacienţilor, în special în scopul consultării şi tratării pacienţilor în centre de sănătate de specialitate. Ceea ce este sigur este că acest lucru nu va contribui la dezvoltarea turismului medical, ci va oferi cetăţenilor europeni posibilitatea de a beneficia de cele mai bune servicii medicale, cunoscându-şi drepturile şi fără a avea parte de neplăceri legate de rambursarea cheltuielilor, întrucât statele membre vor crea un sistem clar de aprobare prealabilă a unor astfel de cheltuieli.

Să nu uităm faptul că această chestiune a făcut obiectul a numeroase hotărâri ale Curţii Europene de Justiţie. Acest raport abordează chestiuni importante: definiţia asistenţei medicale rămâne în sarcina statelor membre, cheltuielile sunt suportate în cadrul aceloraşi limite ca în cazul în care asistenţa este oferită în statul membru, se abordează chestiunea privind asistenţa medicală pentru pacienţii cu boli rare, indiferent dacă acestea sunt acoperite sau nu de statul membru de origine al pacientului, propunerile privind introducerea postului de mediator european pentru examinarea plângerilor pacienţilor reprezintă un pas în direcţia cea bună şi, în sfârşit, raportul accentuează necesitatea unei campanii de informare pentru a comunica pacienţilor drepturile de care aceştia dispun.

Mai rămân câteva chestiuni care trebuie examinate, cum ar fi, în primul rând, continuarea organizării mecanismului de calculare a costurilor; în al doilea rând, lista bolilor care vor fi acoperite de sistem; în al treilea rând, recunoaşterea prescripţiilor, având în vedere că aceleaşi medicamente nu sunt disponibile în toate statele membre; şi, în al patrulea rând, promovarea e-sănătăţii.

În orice caz, efortul general reprezintă un pas în direcţia cea bună şi este păcat că socialiştii şi-au retras sprijinul astăzi. Sper ca dezbaterile să avanseze rapid şi am sentimentul că în ceea ce priveşte contribuţia Parlamentului European, aceasta este un răspuns la o necesitate vitală a vremurilor şi a cetăţenilor europeni.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL COCILOVO
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock (PPE-DE) - Dle preşedinte, majoritatea alegătorilor mei din Londra sunt foarte puţin interesaţi sau cunosc în foarte mică măsură în ce constă de fapt activitatea unui deputat european sau cărui scop deserveşte UE. Însă săptămâna aceasta există două rapoarte prezentate în plen, publicul putând rezona în legătură cu conţinutul acestora. Primul subiect de interes este cel cu privire la tarifele pentru serviciile în roaming din pachetul de măsuri privind telecomunicaţiile, iar al doilea este dreptul pacienţilor la tratament medical la alegere în alte state UE.

Şi eu susţin raportul elaborat de colegul meu londonez John Bowis. Domnia sa nu a putut fi din păcate astăzi cu noi, datorită problemelor de sănătate, şi îi doresc însănătoşire grabnică; fără îndoială, i se va simţi foarte mult lipsa în următoarea legislatură a Parlamentului.

În Regatul Unit, sistemul sanitar este adesea încetinit şi foarte scump în comparaţie cu cel din alte state UE. O piaţă a UE mai flexibilă, cu organe de autorizare rezonabile în domeniul asistenţei medicale, reprezintă o situaţie avantajoasă de ambele părţi, atât pentru public, cât şi pentru bugetele naţionale pentru sănătate ale statelor membre.

 
  
MPphoto
 

  Catiuscia Marini (PSE)(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, astăzi abordăm o directivă importantă, care prevede asigurarea dreptului la mobilitate pentru pacienţii europeni, dreptul la asistenţă medicală în ţările Uniunii Europene.

Însă asistenţa medicală nu poate fi considerată ca fiind echivalentă oricărui alt serviciu oferit pe piaţa internă, iar cetăţenii, în calitate de pacienţi, nu pot fi comparaţi cu nişte consumatori obişnuiţi; dreptul la sănătate se realizează prin dreptul la tratament şi la asistenţă medicală, începând din ţara de origine. Dreptul pacienţilor la mobilitate nu poate fi un pretext pentru ca anumite state membre să evite să investească în sistemele naţionale de sănătate, determinându-i pe cetăţeni să recurgă la turismul medical şi nu la cel din plăcere.

Ar fi mai bine dacă directiva ar aborda problema inegalităţii accesului la servicii şi a calităţii serviciilor în ţările în care trăiesc pacienţii. Asistenţa medicală nu este un bun, este un drept social. Problemele legale şi problema autorizării prealabile sunt în esenţă un mod de a refuza dreptul la sănătate.

 
  
MPphoto
 

  Marios Matsakis (ALDE) - Dle preşedinte, acest raport marchează un punct de cotitură pentru furnizarea serviciilor medicale pentru cetăţenii UE. Acesta pune în mod clar şi hotărât pe primul loc sănătatea pacienţilor şi pregăteşte cadrul pentru sistemele de sănătate din diferite state membre, în vederea instituirii unei concurenţe pentru perfecţionare pe o bază sănătoasă. Această legislaţie va contribui fără îndoială la o îmbunătăţire substanţială a asistenţei medicale în Europa. De asemenea, va institui egalitatea în privinţa asistenţei acordate pacienţilor, toţi cetăţenii, bogaţi sau săraci, cunoscuţi sau nu, având acces la un tratament mai bun în străinătate, dacă este cazul.

Preocuparea mea iniţială privind posibilele efecte negative asupra sistemelor naţionale ale ţărilor membre mai mici şi mai sărace a fost îndepărtată de dispoziţia privind autorizarea prealabilă, care va fi inclusă drept măsură de salvgardare. Acum pot afirma cu siguranţă că această legislaţie este la fel de bună pentru pacienţi, cât şi pentru sistemele de sănătate din toate statele membre şi că merită sprijinul nostru deplin şi unanim. Sunt uimită de poziţia negativă adoptată în această privinţă de colegii mei socialişti.

 
  
MPphoto
 

  Elisabeth Schroedter (Verts/ALE)(DE) Dle preşedinte, nu sunt deloc de acord cu dl Matsakis, întrucât propunerea Comisiei nu oferă, de fapt, o certitudine juridică pentru pacienţii care se tratează în afara ţărilor lor de origine. În plus, aceasta nu lămureşte „zonele gri” pentru sistemele de securitate socială, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 883/2004. Doar un sistem clar de autorizare prealabilă pentru cazurile în care este implicat un tratament costisitor ar garanta rambursarea cuvenită pacienţilor.

De asemenea, directiva este neclară în ceea ce priveşte temeiul juridic – după cum au evidenţiat deja şi alţi deputaţi – inclusiv în privinţa partajării competenţelor între statele membre şi Europa. Sistemele de sănătate ale statelor membre sunt sisteme de solidaritate care garantează acces egal pentru toţi, fără a ţine seama de cât de plin le este buzunarul sau locul în care trăiesc. Legislaţia UE nu trebuie să pună în pericol aceste sisteme de solidaritate. Şi în această privinţă, propunerea Comisiei este nepotrivită, iar modificările noastre vor trebui să fie adoptate, dacă este să votăm în favoarea acestei propuneri.

 
  
MPphoto
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL)(PT) Dle preşedinte, este inacceptabil ca sub pretextul aplicării drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale, Comisia Europeană şi majoritatea Parlamentului să dorească să pună sub semnul întrebării serviciile sanitare naţionale şi publice, după cum este cazul în Portugalia.

Solicitând adoptarea acestei propuneri în temeiul articolului 95 din Tratatul CE, care prevede armonizarea pieţei interne, se încearcă, de fapt, liberalizarea sectorului, ceea ce este inacceptabil. Acesta este un sector în care logica pieţei şi profitul în interesul grupurilor economice şi financiare nu trebuie să domine. Sănătatea nu poate fi o afacere. De aceea, intenţionăm să respingem această propunere a Comisiei.

Reglementările şi acordurile privind furnizarea de asistenţă medicală transfrontalieră există, iar acestea pot fi îmbunătăţite fără a pune sub semnul întrebării responsabilităţile şi drepturile statelor membre privind proprietatea şi gestionarea sistemelor naţionale de sănătate, care considerăm că trebuie să fie publice, universale şi accesibile tuturor.

 
  
MPphoto
 

  Christel Schaldemose (PSE) - (DA) Dle preşedinte, am petrecut toată dimineaţa discutând despre cât este de important să creăm servicii medicale de calitate şi să prevedem măsuri de salvgardare corespunzătoare pentru cetăţeni, odată cu adoptarea acestei propuneri. Există, cu siguranţă, multe lucruri bune în această propunere; de exemplu, există multe condiţii care reglementează accesul pacienţilor la informaţii şi alte aspecte similare. Însă, haideţi să fim sinceri. Vom putea garanta siguranţa pacienţilor doar dacă ne asigurăm că se obţine o autorizare prealabilă înainte ca pacienţii să se deplaseze în străinătate. Astfel, se va garanta 100% faptul că pacienţii au dreptul la tratamentul pentru care au acoperire, că au ajuns în locul potrivit şi că primesc tratamentul corespunzător. Pentru mine, acest fel de garanţie este absolut crucială. Autorizarea prealabilă va servi şi ca un instrument pentru a permite autorităţilor din domeniul sanitar să asigure siguranţa pacienţilor care rămân să se trateze în ţările lor de origine.

 
  
MPphoto
 

  Olle Schmidt (ALDE) - (SV) Dle preşedinte, dle comisar, în sfârşit! Dl comisar şi dl Bowis au elaborat un raport excelent. Dezbaterea aprinsă care a precedat această directivă este uimitoare. Uniunea Europeană şi noi, cei din acest Parlament, avem o ocazie extraordinară să „refacem legătura cu oamenii”, după cum ne-am exprimat dorinţa în mod atât de liric şi aşa cum am subliniat în repetate rânduri. Însă ce se întâmplă? Ezităm, şi mulţi din acest Parlament – inclusiv social-democraţii suedezi – vor să facă situaţia şi mai dificilă pacienţilor şi să le reducă şansele de a primi asistenţă medicală în străinătate. De ce? Îmi pot imagina doar că aceasta reprezintă dorinţa de a-şi salva sistemele şi nu pacienţii care au nevoie de îngrijire medicală. Sunt mulţumit că am ajuns până aici, dle comisar. V-aţi asumat responsabilitatea. Acum avem ocazia noi, cei din acest Parlament, să ne asumăm responsabilitatea. Să îşi asume responsabilitatea şi Consiliul!

 
  
MPphoto
 

  Proinsias De Rossa (PSE) - Dle preşedinte, furnizarea şi finanţarea de servicii medicale accesibile şi de calitate reprezintă o responsabilitate a fiecărui stat membru. Rolul Europei este unul de coordonare. Bineînţeles că este necesară o mai bună coordonare a serviciilor noastre sanitare în cadrul Uniunii Europene şi mai ales în zonele de graniţă, însă această directivă nu poate viza acest lucru. Scopul său este acela de a ne asigura că dreptul cetăţeanului la asistenţă medicală într-un alt stat membru se exercită într-un cadru corespunzător, astfel încât capacitatea fiecărui stat membru de a finanţa şi de a-şi organiza serviciile interne să nu fie subminată de către turismul medical.

Trebuie să spun că dna Sinnott, cu discursul său alarmist de astăzi din acest Parlament, greşeşte ca de obicei. Nimeni din Irlanda nu a murit ca urmare a faptului că i s-a refuzat deplasarea într-un alt stat membru pentru asistenţă medicală – de fapt, există un fond disponibil pentru cei care au nevoie de astfel de îngrijiri medicale.

În definitiv, nevoile medicale ale pacientului contează, nu alegerea consumatorului. Autorizarea prealabilă şi temeiul juridic corespunzător sunt esenţiale şi nu pot susţine această directivă, dacă acestea nu sunt încorporate.

 
  
MPphoto
 

  Daniela Filipiová, Preşedinta în exerciţiu a Consiliului – (CS) Doamnelor şi domnilor, aş dori să mulţumesc tuturor membrilor Parlamentului pentru comentarii, sugestii şi observaţii. Vă pot spune că opiniile Consiliului şi cele ale Parlamentului European coincid în mare măsură, deşi încă există chestiuni asupra cărora trebuie să mai discutăm. Dl Bushill-Matthews, care îl înlocuieşte pe dl Bowis în funcţia de raportor, a menţionat în introducerea domniei sale că acesta a fost un subiect de discuţie dificil şi sensibil. După cum a afirmat dl Maaten, este necesar aici să se ajungă la un compromis, nu numai în Parlamentul European, ci şi în Consiliu. Sunt încântată că propunerea de a spori certitudinea juridică a fost salutată de Comisia JURI. De asemenea, sunt de acord cu dl Braghetto cu privire la faptul că propunerea reprezintă o ocazie pentru sistemele naţionale de sănătate. Propunerea va îmbunătăţi în acelaşi timp drepturile pacienţilor, după cum a declarat dna Roth-Behrendt. Trebuie să repet, bineînţeles, că directiva trebuie să poată fi pusă în practică şi trebuie, deci, să reflecteze posibilităţile financiare, legislative şi organizaţionale ale statelor membre individuale. De asemenea, este clar că având în vedere numărul mare de propuneri de modificări, Consiliul va avea nevoie de timp pentru a le analiza pe toate. Discuţiile dintre Consiliul şi Parlamentul European vor continua. Este nevoie să se găsească un echilibru între diferitele puncte de vedere şi propuneri, însă cred că vom reuşi, în cele din urmă, prin cooperare reciprocă.

 
  
MPphoto
 

  Androulla Vassiliou, membră a Comisiei Dle preşedinte, după cum am văzut încă o dată astăzi, dezbaterile Parlamentului pe marginea acestui subiect sunt intense şi înflăcărate. Acestea contribuie foarte mult la iniţiativa Comisiei, iar modificările asupra cărora va vota Parlamentul constituie, de asemenea, o contribuţie foarte valoroasă pentru o serie de aspecte esenţiale.

În ceea ce priveşte dreptul pacienţilor la asistenţă medicală sigură şi de calitate, mulţi dintre dumneavoastră aţi confirmat importanţa fundamentală a garantării clarităţii şi a asigurărilor. Sunt întrutotul de acord şi sper foarte mult ca această dorinţă să se confirme.

În ceea ce priveşte problema asumării costurilor tratamentului în străinătate, au fost exprimate preocupări clare legate de imposibilitatea unui număr semnificativ de pacienţi care pot să îşi permită asistenţă medicală transfrontalieră. Într-adevăr, acesta este un subiect important şi legitim. Inegalităţile legate de venituri există în mod clar în toată Europa, iar acest lucru are consecinţe serioase pentru accesul la o serie de servicii fundamentale, inclusiv la asistenţă medicală. Această problemă trebuie să fie neapărat luată în discuţie. Cu toate acestea, reducerea acestor inegalităţi este o provocare dificilă şi chiar mai dificilă în contextul recesiunii cauzate de actuala criză economică. Vor fi necesare eforturi semnificative şi coordonate din partea UE şi a tuturor statelor membre la toate nivelurile.

Din nefericire, ceea ce putem face noi în contextul proiectului de directivă este limitat. Propunerea Comisiei oferă ocazia statelor membre să realizeze o estimare directă a costurilor tratamentului transfrontalier, de exemplu cu un sistem de confirmare scrisă a sumei care va fi plătită. Dacă Parlamentul doreşte ca acest lucru să fie clar în text, nu pot decât să salut această iniţiativă. Directiva propusă nu a urmărit prevenirea acestui aspect, însă are grijă să respecte responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte organizarea asistenţei medicale. Din acest motiv, am acţionat cu prudenţă, pentru a limita impactul asistenţei medicale transfrontaliere asupra sistemelor naţionale de sănătate şi asupra sistemelor de asigurări de sănătate. Cu toate acestea, cele două obiective nu sunt incompatibile. Rămâne la latitudinea statelor membre să le reconcilieze cât mai mult posibil în avantajul pacienţilor,în special al celor cu venituri modeste.

În ceea ce priveşte relaţia dintre această directivă şi regulamentul privind asigurările sociale, cred că suntem de acord cu privire la necesitatea unei articulări clare, care ar însemna că odată solicitată autorizarea prealabilă de către un pacient şi odată îndeplinite condiţiile regulamentului – cu alte cuvinte, când există întârzieri exagerate – ar trebui aplicat regulamentul. Trebuie să fie clar ca lumina zilei că se vor aplica tarifele regulamentului astfel încât pacienţii să beneficieze de cel mai avantajos sistem.

În ceea ce priveşte autorizarea prealabilă pentru asistenţa medicală spitalicească, dispoziţiile propuse se bazează pe două tipuri de considerente. Mai întâi, jurisprudenţa: Curtea a statuat că un astfel de sistem ar putea fi justificat în anumite împrejurări. Am codificat acest aspect la articolul 8 alineatul (3). În al doilea rând, nu ar fi adecvat să se depăşească astfel de dispoziţii printr-un sistem mai indulgent – sau chiar necondiţionat – de autorizare prealabilă, din punct de vedere legal sau de facto generalizat în toate statele membre. Ştim cu toţii că mobilitatea pacienţilor va rămâne un fenomen foarte limitat. Acest lucru înseamnă că şi impactul asupra bugetelor va fi limitat. Prin urmare, nu este necesar să se creeze bariere inutile pentru pacienţi. Autorizarea prealabilă pentru tratamentul spitalicesc trebuie să rămână un mecanism de salvgardare aplicabil atunci când acest lucru se justifică.

În acest context, sistemele de notificare prealabilă, astfel cum au fost propuse de raportor, ar putea duce la un control indirect – şi într-adevăr inutil – al pacienţilor, mai degrabă împiedicând decât facilitând procesul. Înţeleg că raţionamentul din spatele acestei sugestii nu era acela de a obţine un astfel de rezultat, însă cred că astfel se vor restrânge de fapt drepturile pacienţilor, astfel cum au fost definite de Curte. Astfel de mecanisme administrative prezintă pericolul de a fi atât anevoioase, cât şi arbitrare.

Sunt îngrijorată de sugestia privind definiţia asistenţei medicale spitaliceşti. Această definiţie este într-adevăr un punct cheie pentru drepturile pacienţilor, întrucât instituie limitele sistemului autorizării prealabile. Am propus să se definească conceptul asistenţei medicale spitaliceşti printr-o listă comunitară bazată pe înţelegerea comună a experţilor, care ar ţine cont de dezvoltarea tehnologiilor. Acest lucru ar permite o abordare rezonabilă şi modernă a conceptului de asistenţă medicală spitalicească.

Unii dintre dumneavoastră solicită întocmirea independentă de liste naţionale, după cum solicită şi majoritatea statelor membre. O definiţie bazată pe liste naţionale ar duce, de fapt, la discrepanţe privind ceea ce se consideră a fi asistenţă medicală spitalicească în fiecare stat membru, existând un risc semnificativ de erodare a drepturilor pacienţilor. Dacă am urma această cale, aceste liste ar trebui să se bazeze pe criterii clar definite şi să fie supuse unui proces de revizuire. Altfel, drepturile pacienţilor, astfel cum au fost definite de judecătorii europeni, ar fi subminate.

Unii dintre dumneavoastră au afirmat că, dacă adoptăm această directivă propusă, doar câţiva pacienţi ar profita de pe urma acesteia şi că ar exista foarte puţini pacienţi informaţi. Dimpotrivă, consider că prin această directivă oferim fiecărui pacient ocazia şi dreptul, ca înainte de a pleca de acasă, să fie pe deplin informat pentru a putea face o alegere în cunoştinţă de cauză.

Înţeleg preocupările legate de dificultatea obţinerii de informaţii clare privind cadrele medicale atunci când se caută asistenţă medicală în străinătate. Aceasta este pur şi simplu o chestiune care ţine de siguranţa pacientului. În acest caz, trebuie să cădem de acord asupra unor soluţii practice care respectă şi o serie de principii fundamentale, precum dreptul la protecţia datelor cu caracter personal şi prezumţia de nevinovăţie. Sunt sigură că se poate găsi un numitor comun pe baza sugestiilor preliminare.

S-a făcut referire la amendamentul 67, privind relaxarea dispoziţiei privind afilierea la sistemele de asigurări sociale. Din păcate, acesta nu poate fi acceptat.

În ceea ce priveşte temeiul juridic al directivei propuse, mulţi dintre dumneavoastră ar dori să introducă articolul 152 alături de articolul 95. Înţeleg că aceasta este o chestiune importantă pentru unele dintre grupurile politice, însă este dificil să avem puncte de vedere definite în acest stadiu al examinării directivei. Este important să se evalueze această problemă în lumina evoluţiei textului, pentru a se decide care este temeiul juridic adecvat. În mod clar, dacă conţinutul textului final justifică acest lucru, adăugarea articolului 152 alături de articolul 95 ar putea fi luată cu siguranţă în considerare. Rămân deschisă în ceea ce priveşte examinarea acestei chestiuni în oricare dintre etapele viitoare ale procesului de codecizie.

(Aplauze)

Unii dintre dumneavoastră au ridicat din nou problema eventualului flux excesiv de pacienţi din alte state membre şi a modului de protecţie a sistemului de sănătate primitor. Răspunsul meu este acelaşi pe care l-aş da celor care se tem de fluxuri excesive în absenţa unui autorizări prealabile pentru asistenţa medicală spitalicească, şi anume că scopul acestei propuneri nu este acela de a promova mobilitatea pacienţilor. După cum am spus, mobilitatea pacienţilor este un fenomen limitat şi nu ne aşteptăm la schimbarea acestei situaţii. Prin urmare, ar fi o reacţie exagerată să dăm pur şi simplu undă verde statelor membre să ia măsuri pentru a refuza pacienţii, cu scopul de a controla aceste fluxuri. Statele membre trebuie să se asigure că pacienţii din alte state membre nu sunt discriminaţi. Orice formă de control a pacienţilor care vin ar trebui să fie evaluată pentru a se stabili dacă ar reprezenta o excepţie acceptabilă de la principiul nediscriminării pe motiv de naţionalitate, prevăzut în Tratatul UE.

În ceea ce priveşte pacienţii care suferă de boli rare, înţeleg că sunteţi în căutarea celei mai bune abordări pentru ca aceştia să beneficieze de asistenţa medicală de care au nevoie, însă uneori lucrul cel mai bun este duşmanul binelui. Astăzi, veţi vota raportul dlui Trakatellis, privind recenta strategie pe care Comisia a stabilit-o pentru bolile rare, raport care include şi recomandarea propusă de Consiliu. După cum ştiţi, pentru aceste afecţiuni, diagnosticul rapid şi accesul la tratament sunt complexe şi nu sunt întotdeauna posibile sau disponibile în ţara de origine. În consecinţă, pentru ca pacienţii cu boli rare să poată beneficia de cooperare europeană, acestea trebuie să fie incluse în directiva privind drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere. Cred că există un larg consens în legătură cu necesitatea cooperării europene privind centrele de referinţă pentru boli rare, de exemplu. Prin urmare, v-aş îndemna să menţineţi bolile rare în sfera de aplicare a directivei.

În ceea ce priveşte excluderea propusă a transplanturilor de organe, pur şi simplu nu pot fi de acord. Transplanturile sunt proceduri medicale şi este dificil de justificat de ce pacienţii nu ar trebui să aibă dreptul să beneficieze de acestea cu titlu de asistenţă medicală transfrontalieră, după cum a statuat Curtea. Totuşi, problema alocării organelor este diferită. Prin urmare, am rugat experţi din Comisie să cerceteze această chestiune, pentru a vedea cum se poate trata alocarea organelor într-un context diferit.

Astăzi, putem face un pas important în vederea adoptării acestei directive. Acum că suntem la doar câteva săptămâni de următoarele alegeri europene, permiteţi-mi să îmi exprim respectul faţă de acest Parlament şi de administraţia sa, pentru toate eforturile depuse pentru ca acest vot de astăzi să fie posibil; vă mulţumesc tuturor. Aş vrea să mulţumesc încă o dată dlui Bowis şi raportorilor alternativi pentru eforturile şi pentru munca pe care au depus-o şi să îi urez acestuia însănătoşire grabnică. Sperăm să îl vedem în curând reluându-şi îndatoririle şi o viaţă normală.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Philip Bushill-Matthews, supleantul raportorului Dle preşedinte, aş vrea să mulţumesc tuturor colegilor – iertat să-mi fie jocul de cuvinte – pentru dezbaterea foarte sănătoasă. Aş vrea să mulţumesc personal şi în mod special – scuzele mele pentru că nu am menţionat acest lucru mai devreme – raportorilor din cele şase comisii, care au prezentat opinii atât de valoroase, pentru comentariile şi pentru contribuţiile din această dimineaţă. De asemenea, trebuie să mulţumesc tuturor colegilor din acest Parlament pentru caldele omagii aduse dlui John Bowis, atât din punct de vedere profesional pentru munca sa, cât şi personal, prin urările de însănătoşire grabnică, pe care sunt încântat să i le transmit.

Ca toate rapoartele, acesta se bazează pe compromisuri şi nu este întotdeauna posibil ca toţi să cadă de acord asupra unui subiect. Recunosc şi respect faptul că încă există dificultăţi pentru unele grupuri politice şi, într-adevăr, pentru unele delegaţii şi, prin urmare, există în continuare un număr de amendamente asupra cărora trebuie să se ia o decizie în plen mai târziu în cursul dimineţii.

Aş dori, prin urmare, să îi mulţumesc dnei comisar în special pentru comentariile din încheiere, care vor facilita, sper, luarea unei decizii privind votul pentru unii colegi din alte grupuri. Sincer sper ca, drept urmare a comentariilor respective, raportul global să primească sprijinul larg al tuturor grupurilor politice, întrucât transformarea nevoilor pacienţilor într-o prioritate trebuie să se situeze fără dubii mai presus de politica de partid.

Recunosc faptul că orice acord exprimat astăzi va veni prea târziu pentru un acord formal în primă lectură sub preşedinţia cehă, însă înţeleg că deja există în principiu un acord politic semnificativ în cadrul Consiliului, datorită eforturilor depuse deja de preşedinţie şi doresc să mulţumesc acesteia pentru acest lucru.

Ştiu că John ar dori ca acest acord să fie transpus în acţiuni concrete cât mai curând posibil, aşa cum ar dori şi mulţi pacienţi din toată UE, care au aşteptat deja destul. În numele raportorului, invit Comisia, viitoarea preşedinţie a Consiliului şi chiar viitorii membri ai Parlamentului din următoarea legislatură să facă dintr-o a doua lectură urgentă o adevărată prioritate în a doua jumătate a acestui an, astfel încât să se ajungă la o rezolvare rapidă a dificultăţilor rămase. Nu este cazul să pierdem acum din puterea impulsului. Acest raport nu numai că va aduce beneficii reale oamenilor obişnuiţi din toată UE, ci va dovedi, de asemenea, că lucrând împreună la nivelul UE, oamenii pot beneficia în mod individual, oriunde ar trăi şi oricare ar fi mijloacele de care dispun. Votul de astăzi va lumina calea mai departe. Să urmăm această cale împreună cât mai repede cu putinţă, întrucât, la urma urmelor, la fel ca şi raportorul, noi înşine nu ştim niciodată când vom avea nevoie brusc de astfel de asistenţă medicală transfrontalieră.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc azi la ora 12.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Cristian Silviu Buşoi (ALDE), în scris (RO) Mulţumesc raportorilor din diferitele comisii pentru munca deosebită pe care au depus-o. Acest raport constituie un important pas înainte pentru o mai bună mobilitate a pacienţilor pe teritoriul UE.

Într-o Europă în care libertatea de circulaţie este un element fundamental, asigurarea mobilităţii pacienţilor este ceva normal şi absolut necesar pentru a oferi asistenţă medicală la standarde cât mai ridicate celor care au nevoie de astfel de servicii. Acest lucru ar putea duce pe termen lung şi la ameliorarea sistemelor sanitare naţionale datorită unui anumit grad de concurenţă între acestea.

Totuşi, în ciuda ameliorărilor substanţiale, există câteva probleme care nu sunt rezolvate de această propunere. Cred că e nevoie de ceva mai multă claritate privind condiţiile de rambursare şi normele care stau la baza sistemului de autorizare prealabilă atunci când aceasta este necesară. De asemenea, regret că mobilitatea personalului medical a rămas în afara acestei propuneri, întrucât mobilitatea pacienţilor şi a cadrelor medicale sunt strâns legate. Pentru a putea răspunde eficient nevoilor pacienţilor avem nevoie şi de nişte reguli care să permită mobilitatea cadrelor medicale, păstrând în acelaşi timp echilibrul la nivelul sistemelor medicale naţionale, pentru ca niciun stat să nu se regăsească cu un număr insuficient de cadre medicale.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (PSE), în scris Sistemul de sănătate transfrontalier propus trebuie să fie, în primul rând şi în primul rând, un sistem care respectă drepturile pacienţilor, care se bazează atât pe sănătatea publică, cât şi pe principiile pieţei interne şi care nu face discriminare între pacienţi pe baza capacităţii de a plăti costurile legate de tratament medical. Din punctul meu de vedere, cred că Serviciul naţional de sănătate din Regatul Unit trebuie să aibă dreptul să insiste pentru obţinerea autorizării prealabile de către pacienţii care doresc să beneficieze de tratament medical în străinătate. Pacienţii din Regatul Unit care nu îşi permit să se deplaseze în străinătate pentru a beneficia de tratament medical nu trebuie să fie discriminaţi de cei care îşi pot permite costurile medicale iniţiale, însă care intenţionează să revendice aceste costuri de la Serviciului naţional de sănătate la întoarcerea în Regatul Unit. Consider că această practică este nedreaptă, întrucât permite obţinerea unui tratament prioritar în străinătate, fără a mai „sta la coadă” în cadrul sistemului Serviciului naţional de sănătate.

 
  
MPphoto
 
 

  Iosif Matula (PPE-DE), în scris (RO) Noile oportunităţi de care beneficiază pacienţii europeni reprezintă un pas important în coordonarea sistemelor medicale europene şi asigurarea unor tratamente medicale de calitate pentru toţi cetăţenii europeni. Propunerea de directivă prevede principii comune pentru toate sistemele de sănătate, înfiinţarea reţelelor europene de referinţă, puncte de informare a pacienţilor în toate statele membre şi e-health.

Acest raport aduce tuturor Statelor membre, deci implicit şi României, avantaje semnificative. Directiva răspunde mai bine nevoilor pacienţilor, care pot beneficia de asistenţă medicală în alt stat membru, în condiţiile în care aceasta nu poate fi acordată într-un spital din ţara de provenienţă sau se întârzie acordarea ei. Cheltuielile vor fi suportate de către statul de origine.

Un alt aspect important se referă la schimbul de bune practici şi mobilitatea cadrelor medicale specializate, şi accesul liber al cetăţenilor la informaţii cu privire la asistenţa transfrontalieră. Statele membre trebuie să asigure cetăţenilor cunoaşterea procedurilor necesare şi a criteriilor de eligibilitate, dar şi a costurilor de călătorie şi a standardelor medicale în centrul de tratament din străinătate. Tocmai de aceea, susţin înfiinţarea acestor centre de informare, pentru ca cetăţenii să aleagă modul, dar şi locaţia unde să fie trataţi.

 
  
MPphoto
 
 

  Mary Lou McDonald (GUE/NGL), în scris Statele membre au responsabilitatea faţă de populaţiile lor să organizeze şi să furnizeze asistenţă medicală.

Sănătatea nu este un bun care să fie cumpărat sau vândut pe piaţa internă.

Această propunere este ruşinoasă. Ea arată cum Comisia urmează orbeşte discreditata şi perimata sa agendă de liberalizare. Doreşte doar să privatizeze tot ce se poate, pentru a concentra şi mai mult puterea în mâinile sale. Discriminează oamenii mai puţin bogaţi din ţările bogate şi pe toţi ceilalţi, mai puţin pe cei foarte bogaţi, din ţările mai puţin bogate. Este o cartă pentru distrugerea serviciilor de asistenţă medicală în statele membre.

Cei din Comisia Europeană ar trebui să îşi plece capetele în semn de ruşine şi să retragă această propunere imediat.

 
  
MPphoto
 
 

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris (RO) Propunerea de directivă privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere încearcă construirea unui cadru comunitar coerent care să ofere certitudine pacienţilor în acest domeniu în care, până acum, liniile generale au fost trasate de Curtea Europeană de Justiţie. Deşi principiile Curţii sunt pe deplin aplicabile, anumite domenii rămase incerte sunt acum clarificate de raportul sus menţionat.

În procesul de transpunere în legislaţia comunitară a deciziilor Curţii Europene de Justiţie referitoare la dreptul pacienţilor de a beneficia de asistenţă medicală în alt stat membru, propunerea de directivă păstrează echilibrul necesar cu privire la competenţele statelor membre în domeniu.

Prevederile directivei au în vedere şi facilitarea accesului la servicii în domeniul asistenţei medicale, invocând necesitatea construirii unui sistem de rambursare directă din partea finanţatorului din statul de origine către spitalul gazdă.

Un alt punct de interes al raportului se referă la recunoaşterea reciprocă a prescripţiilor medicale. Textul oferă doar recomandări cu privire la posibilitatea unei farmacii din ţara de origine de a onora o prescripţie medicala emisă de un medic din altă ţară, statele membre fiind acelea care decid care vor fi medicamentele disponibile pe bază de prescripţie medicală.

 
  
MPphoto
 
 

  Richard Seeber (PPE-DE), în scris(DE) În general, acordul la care s-a ajuns în vederea îmbunătăţirii mobilităţii pacienţilor este un lucru bun. Simplificarea furnizării de servicii transfrontaliere de asistenţă medicală reprezintă un pas important către o liberă circulaţie reală a oamenilor. Şi din punct de vedere economic, o mai bună utilizare a capacităţii clinicilor de specialitate va aduce cu sine avantaje. Având toate aceste aspecte pozitive de o parte, nu trebuie să trecem cu vederea însă imensele provocări pe care le implică o mai puternică interconectare a sistemelor naţionale. Înainte de toate, trebuie să existe o mai mare certitudine în ceea ce priveşte costurile. Nu trebuie să fie dezavantajat statul membru care efectuează tratamentul din cauza lipsei clarităţii privind plata facturii de către pacient sau de către statul care trimite pacientul.

Sistemul de norme privind plata trebuie să fie stabilit în mod precis şi trebuie să se ţină cont de diferitele circumstanţe naţionale.

În plus, trebuie protejată furnizarea locală a serviciilor, deoarece nu se doreşte ca aceasta să aibă de suferit ca urmare a unei mobilităţi mai sporite a pacienţilor. Sunt încântat să văd acest lucru confirmat în text. Pentru viitor, furnizarea de servicii de asistenţă medicală transfrontalieră reprezintă în continuare o piatră de hotar pe drumul către integrarea europeană. În ceea ce priveşte punerea în aplicare, trebuie să se acorde o atenţie strictă pentru a se asigura faptul că o mai bună mobilitate a pacienţilor nu duce la apariţia turismului sanitar.

 
  
MPphoto
 
 

  Esko Seppänen (GUE/NGL), în scris (FI) Într-un stat membru cum este Finlanda, în care pentru populaţia săracă geografia şi limba reprezintă bariere în calea obţinerii de servicii de asistenţă medicală în afara graniţelor ţării, o astfel de directivă ar putea spori inegalitatea accesului la servicii. Doar cei bogaţi pot alege servicii alternative în alte ţări şi prin aceasta ei subminează sistemul public de asistenţă medicală, care reprezintă plasa de siguranţă a celor săraci. Banii publici se vor scurge în servicii medicale prestate în străinătate pentru cei bogaţi. Din acest motiv, nu pot susţine adoptarea directivei. În plus, este strigător la cer ca temeiul juridic al directivei să fie viabilitatea pieţei interne şi nu drepturile pacienţilor.

 

4. Siguranţa pacienţilor (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0239/2009) elaborat de dna Sartori, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, referitor la propunerea de recomandare a Consiliului privind siguranţa pacienţilor, inclusiv prevenirea şi controlul infecţiilor asociate asistenţei medicale [COM(2008)0837 – C6-0032/2009 – 2009/0003(CNS)].

Raportorul nu a putut fi aici şi va fi înlocuit în introducerea iniţială de dna Grossetête.

 
  
MPphoto
 

  Françoise Grossetête, supleanta raportoarei(FR) Dle preşedinte, da, o înlocuiesc pe dna Sartori, care se află în Italia, şi vă transmit scuzele domniei sale, întrucât şi-a dorit foarte mult să fie prezentă aici astăzi.

Vom discuta, în principal, despre proceduri medicale, deoarece uneori acestea pot avea consecinţe nefaste pentru sănătatea pacienţilor, datorită efectelor nedorite ale medicamentelor, din cauza erorilor medicale sau datorită infecţiilor dobândite în locul în care se primeşte medicaţia.

Dintre aceste riscuri, putem menţiona în special infecţiile nosocomiale, care afectează unul din 20 de pacienţi spitalizaţi, cu alte cuvinte 4 100 000 de oameni pe an. În plus, cifrele Comisiei Europene referitoare la această problemă sunt mai mult decât îngrijorătoare.

Incidentele adverse au loc la 8-12% dintre pacienţii spitalizaţi din statele membre ale Uniunii Europene. Acest procent se traduce printr-o cifră între aproape 7 şi 15 milioane de pacienţi spitalizaţi, la care pot fi adăugaţi aproximativ 37 milioane de pacienţi care solicită asistenţă medicală primară.

Numai infecţiile nosocomiale afectează în medie unul din fiecare 20 de pacienţi spitalizaţi, ceea ce înseamnă peste 4 milioane de pacienţi anual. În total, în fiecare an, infecţiile nosocomiale cauzează decesul a aproximativ 37 000 de oameni în Europa.

Pentru a îndeplini obiectivul reducerii acestor infecţii cu 900 000 de cazuri pe an până în 2015 – cu alte cuvinte o reducere de 20% – statele membre şi instituţiile europene sunt invitate să introducă măsurile necesare.

Acest raport recomandă în special: promovarea educării şi instruirii personalului medical şi paramedical, acordându-se o atenţie specială infecţiilor nosocomiale şi rezistenţei la antivirale a virusurilor care le cauzează; îmbogăţirea cunoştinţelor legate de această problemă în rândul pacienţilor, solicitând Comisiei să elaboreze un document pentru pacienţi pe baza unui manual pentru prevenirea infecţiilor nosocomiale elaborat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii – OMS – în 2003; susţinerea cercetărilor în acest domeniu, acordându-se o atenţie specială noilor tehnologii, nanotehnologiilor şi nanomaterialelor; şi sporirea prezenţei asistentelor şi mai ales a asistentelor specializate în controlul infecţiilor.

În sfârşit, este important, astfel cum evidenţiază textul – şi dna Sartori a insistat foarte mult asupra acestui aspect – să se îmbunătăţească instruirea pacienţilor în această privinţă.

Este imperativ să se solicite Comisiei să elaboreze un document orientat către pacienţi pentru prevenirea infecţiilor nosocomiale, document care să fie prezentat Parlamentului şi Consiliului. De asemenea, Comisia ar trebui să prevadă monitorizarea la un interval de trei ani a progresului realizat în acest domeniu de statele membre şi de Uniunea Europeană.

Un studiu realizat în Franţa, de exemplu, arată că 83% din cei chestionaţi au auzit de infecţiile nosocomiale şi că aceste riscuri reprezintă sursa principală de îngrijorare pentru francezii care sunt internaţi în spital. Pe de altă parte, publicul general consideră că nu este destul de bine informat cu privire la cauzele şi consecinţele infecţiilor nosocomiale.

În următorii câţiva ani, în efortul de a preveni infecţiile nosocomiale trebuie să se pună un accent sporit pe informarea cadrelor medicale şi a populaţiei în ansamblu.

 
  
MPphoto
 

  Daniela Filipiová , Preşedinta în exerciţiu a Consiliului – (CS) Doamnelor şi domnilor, domeniul siguranţei pacienţilor şi al calităţii asistenţei medicale este unul dintre priorităţile principale ale preşedinţiei cehe în domeniul sănătăţii publice. Suntem conştienţi de importanţa îmbunătăţirii continue a siguranţei pacienţilor şi a calităţii asistenţei medicale în legătură cu asistenţa medicală transfrontalieră.

Scopul principal al proiectului de propunere a Consiliului privind siguranţa pacienţilor şi calitatea asistenţei medicale, inclusiv prevenirea şi controlul infecţiilor dobândite în spital, este să se definească o abordare integrată, în cadrul căreia pacienţii pot să se transfere în siguranţă în centre de asistenţă medicală de înaltă calitate, unde vor fi luaţi în considerare toţi factorii care au un impact în această privinţă.

Această iniţiativă a luat naştere pe baza constatării unei creşteri alarmante a evenimentelor adverse în toată Europa, infecţiile dobândite în spital fiind printre cele mai răspândite evenimente adverse. Aceasta este o provocare majoră care are legătură cu aşteptările din ce în ce mai ridicate ale publicului în acest domeniu, cu îmbătrânirea populaţiei din Europa şi cu progresele permanente din medicină şi din ştiinţele medicale în general. De asemenea, infecţiile dobândite în spital atrag din ce în ce mai mult atenţia mass-mediei şi a politicienilor.

Acestea au fost motivele care au stat în spatele deciziei preşedinţiei cehe de a organiza conferinţa ministerială care a avut loc la Praga între 15 şi 16 aprilie sub titlul „Ameninţări microbiene la adresa siguranţei pacienţilor în Europa”. Aceasta s-a concentrat asupra programelor de administrare a antibioticelor din spitale, asupra influenţei parametrilor sistemelor de asistenţă medicală, asupra răspândirii cazurilor de rezistenţă la antibiotice, asupra infecţiilor dobândite în spital şi asupra managementului şi responsabilităţilor din acest domeniu.

Să ne întoarcem însă la proiectul de propunere. Preşedinţia cehă cunoaşte faptul că organizarea sistemelor de sănătate este întrutotul de competenţa statelor membre. Bineînţeles că această iniţiativă, după părerea mea, va oferi un stimul adecvat pentru continuarea dezvoltării politicilor naţionale care au drept scop o mai mare protecţie a sănătăţii şi a vieţii cetăţenilor.

În general, Consiliul este de acord cu necesitatea unei mai bune cooperări şi coordonări în acest domeniu la toate nivelurile: local, regional, naţional şi la nivelul UE, precum şi cu nevoia partajării informaţiilor relevante. Crearea unui sistem pentru raportarea răspândirii evenimentelor adverse reprezintă, prin urmare, o măsură semnificativă. Bineînţeles că sistemul va asigura imunitatea, pentru a încuraja raportarea.

De asemenea, se pune accentul pe o mai bună instruire a lucrătorilor din domeniul asistenţei medicale în ceea ce priveşte siguranţa pacienţilor şi crearea de definiţii şi de terminologie comună, precum şi a unor indicatori comparabili, care vor permite identificarea mai uşoară a problemelor. Acest lucru va permite evaluarea ulterioară a eficienţei măsurilor şi intervenţiilor care vizează sporirea siguranţei pacienţilor şi o comunicare mai uşoară a experienţei şi a informaţiilor între statele membre.

Preşedinţia cehă finalizează negocierile privind proiectul de propunere în structurile de lucru ale Consiliului şi va încerca să le aprobe până la Consiliul EPSCO din iunie anul acesta. Bineînţeles, datorită importanţei acestei probleme, Consiliul a mai decis să consulte Parlamentul European, întrucât opinia acestuia contribuie în mod semnificativ la discuţiile în curs.

Cred cu tărie că Parlamentul şi Consiliul împărtăşesc scopul comun de a spori siguranţa pacienţilor în UE. În acest sens, Consiliul va lua în considerare cu atenţie sporită şi propunerile de amendamente conţinute în raportul privind proiectul de propunere.

În încheiere, aş dori să mulţumesc din nou tuturor celor care participă la elaborarea raportului PE şi raportoarei Amalia Sartori, care a întocmit acest raport.

 
  
MPphoto
 

  Androulla Vassiliou, membră a Comisiei Dle preşedinte, mai întâi, aş dori să mulţumesc Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară pentru munca depusă în realizarea acestui dosar, şi mai ales raportoarei, dna Amalia Sartori, pentru eforturile sale legate de ceea ce este o prioritate de cel mai înalt nivel în domeniul asistenţei medicale.

Siguranţa pacienţilor înseamnă reducerea evenimentelor adverse care apar în toate mediile asistenţei medicale – în spitale, în asistenţa primară, în îngrijirile de lungă durată sau în comunitate.

Se estimează că, în statele membre ale UE, între 8 şi 12% dintre pacienţii internaţi în spitale suferă de evenimente adverse în timp ce li se acordă asistenţă medicală. Aceste cifre sunt inacceptabil de mari. Descriu o imagine tulburătoare care afectează nu numai pacienţii, ci şi familiile şi prietenii acestora. În plus, evenimentele adverse reprezintă o povară imensă asupra bugetelor destinate asistenţei medicale şi asupra economiei în ansamblu.

Infecţiile asociate asistenţei medicale sunt un exemplu specific de eveniment advers foarte obişnuit. Numărul total de pacienţi spitalizaţi care au dobândit cel puţin o infecţie asociată asistenţei medicale din UE este estimat la 4,1 milioane de euro în fiecare an – echivalentul a 1 din 20 de pacienţi spitalizaţi.

S-a estimat că aproximativ 37 000 de decese au loc în fiecare an datorită acestor infecţii. În mod clar, trebuie să ne străduim să îmbunătăţim în mod semnificativ această situaţie.

Toate statele membre au recunoscut provocarea privind siguranţa pacienţilor cu care acestea se confruntă şi au luat măsuri pentru a aborda această problemă. Cu toate acestea, ştim că între cele 27 de state membre nivelul de conştientizare variază, după cum variază şi resursele şi expertiza necesare pentru contracararea problemei.

Este probabil că nu toţi pacienţii din statele membre beneficiază de ultimele descoperiri şi de schimbarea sistematică a bunelor practici şi a expertizei. Prin urmare, consider că siguranţa pacienţilor este un alt domeniu în care UE poate oferi valoare adăugată pentru a spori siguranţa pacienţilor europeni, bineînţeles, respectând responsabilitatea statelor membre de a furniza servicii de asistenţă medicală pe propriile teritorii.

Acesta este motivul pentru care Comisia Europeană a prezentat comunicarea şi propunerea de recomandare a Consiliului privind siguranţa pacienţilor, inclusiv prevenirea şi controlul infecţiilor asociate serviciilor de asistenţă medicală. Aştept cu nerăbdare opiniile dumneavoastră în această privinţă.

 
  
MPphoto
 

  Antonios Trakatellis, în numele Grupului PPE-DE (EL) Dle preşedinte, cifrele citate de dna Grossetête şi de comisar sunt de-a dreptul copleşitoare şi arată că mulţi pacienţi sunt expuşi unor incidente îngrijorătoare în spitale, cele mai frecvente fiind infecţiile asociate asistenţei medicale.

Numărul de infecţii ar putea fi. evident. redus în mod considerabil; mai întâi, este necesară o mai mare disciplină în spitale întrucât, pe de o parte există persoane care vizitează pacienţii în spital şi există întotdeauna riscul de a transfera bacterii şi, pe de altă parte, regulile de igienă trebuie să fie aplicate în mod strict, atât de către pacienţi, cât şi de personal, acesta din urmă având nevoie de informare permanentă şi de instruire cu privire la infecţiile asociate asistenţei medicale.

Cu toate acestea, cred că lucrul cel mai important astăzi este că ar trebui să adunăm date exacte, deoarece există diferenţe de la un spital la altul şi de la o clinică la alta, chiar şi în aceeaşi ţară; de exemplu, trebuie să ştim dacă infecţiile asociate asistenţei medicale sunt mai frecvente la pacienţii chirurgicali sau la cei internaţi în clinici, trebuie să cunoaştem tulpina şi rezistenţa bacteriilor. toate aceste date sunt foarte importante dacă este să putem stabili cauzele şi să obţinem astfel o reducere efectivă a infecţiilor asociate asistenţei medicale.

Prin urmare, trebuie să colectăm date detaliate pentru a aborda problema infecţiilor asociate asistenţei medicale.

 
  
MPphoto
 

  Linda McAvan, în numele Grupului PSE Dle preşedinte, consider că această recomandare este un foarte bun exemplu de valoare adăugată cu care Uniunea Europeană poate contribui la asistenţa medicală, domeniu în care, deşi avem competenţe limitate, prin reunirea experţilor din statele membre, putem schimba cu adevărat vieţile oamenilor. După cum a afirmat dl Trakatellis, cifrele despre care a vorbit comisarul privind reacţiile adverse la asistenţă medicală şi infecţiile asociate asistenţei medicale sunt absolut şocante. Nimeni nu ar trebui să intre în spital şi să iasă mai bolnav decât a intrat şi mulţi dintre noi cunosc persoane care au avut această problemă. Este o problemă în toată Europa şi de aceea este extrem de important ca iniţiativa dumneavoastră privind infecţiile asociate asistenţei medicale să treacă mai departe.

Cred că avem multe de învăţat unii de la alţii şi putem evita cu siguranţă o mulţime de probleme pentru cetăţenii noştri, dacă lucrăm împreună pentru a soluţiona această problemă şi pentru a reuni cele mai bune minţi din Europa.

Al doilea punct despre care doresc să vorbesc este cel menţionat foarte pe scurt în raportul nostru parlamentar şi anume vătămările accidentale cauzate de acele de seringă. Ştiu că această problemă se află în atenţia Comisiei de mult timp şi că există cooperare între lucrători şi sindicate în această privinţă, însă avem încă o situaţie în care aproximativ un milion de lucrători din domeniul asistenţei medicale din toată Europa suferă vătămări accidentale cauzate de acele de seringă. Această situaţie ar putea fi evitată dacă acele de seringă pe care aceştia le folosesc ar fi înlocuite cu altele mai sigure.

Sper, dnă comisar, că vă veţi întoarce în noua formulă a Comisiei şi că veţi prezenta în noua sesiune parlamentară o propunere privind vătămările accidentale cauzate de acele de seringă, propunere care este foarte importantă pentru mulţi lucrători din domeniul sanitar, fiind o problemă care se poate evita în cadrul sistemului nostru de asistenţă medicală.

 
  
MPphoto
 

  Marios Matsakis, în numele Grupului ALDE Dle preşedinte, aproximativ 10% dintre pacienţii internaţi în spitale şi aproximativ 15% dintre pacienţii care primesc asistenţă primară în UE suferă de un anumit tip de eveniment advers, de la afecţiuni uşoare, complet recuperabile, până la afecţiuni care reprezintă o ameninţare la adresa vieţii sau sunt fatale. Cu alte cuvinte, aproximativ unul din patru pacienţi suferă daune datorate tratamentului şi nu bolii de care suferă. Această statistică este chiar mai dramatică dacă ne gândim că numărul de decese asociate asistenţei medicale în Europa este de aproape două ori mai mare decât numărul de decese cauzate de accidente rutiere.

Raportul dnei Sartori poate contribui în mod semnificativ la îmbunătăţirea situaţiei, însă, ca întotdeauna, succesul oricărei politici depinde foarte mult de punerea în aplicare a acesteia şi, în această privinţă, guvernele naţionale au responsabilitatea de a dovedi prin fapte, dacă le pasă într-adevăr de cetăţeni. Sistemele de sănătate, mai ales în cele 12 noi state membre, au nevoie în multe cazuri de o revizuire generală, fiind necesară acordarea unei atenţii deosebite în privinţa îmbunătăţirii structurale a spitalelor, modernizării echipamentelor şi instruirii la zi a personalului sanitar. Astfel de schimbări au loc doar cu ajutorul UE, atât în ceea ce priveşte finanţarea, cât şi expertiza, şi acest ajutor trebuie să fie pus la dispoziţie fără întârziere pentru a asigura siguranţa pacienţilor.

 
  
MPphoto
 

  Siiri Oviir (ALDE) - (ET) Asistenţa medicală deschisă este un beneficiu şi un drept primar. Cele 37 000 de decese pe an cauzate de infecţii dobândite ca urmare a serviciilor de asistenţă medicală reprezintă o cifră prea mare, pe care cetăţenii Uniunii Europene nu o pot permite sau accepta. Pe baza principiului subsidiarităţii, instituţiile Uniunii Europene şi, mai presus de toate, Comisia trebuie să îşi asume un rol important în promovarea diseminării de informaţii şi de bune practici.

Trebuie să evidenţiez importanţa oferirii de soluţii specifice şi rapide pentru reducerea decisivă şi permanentă a infecţiilor nosocomiale în Europa. În această privinţă, susţin recomandările raportorului exprimate în raport.

 
  
MPphoto
 

  Daniela Filipiová, Preşedinta în exerciţiu a Consiliului – (CS) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş vrea să mulţumesc tuturor deputaţilor europeni pentru comentarii, sugestii şi observaţii. Trebuie să spun că am fost încântată să aud că. în principiu, opiniile Parlamentului European şi ale Consiliului în legătură cu acest subiect coincid. Bineînţeles, Consiliul va lua în considerare toate propunerile de modificare ale Parlamentului European şi, pe baza acestora, va analiza încorporarea lor în versiunea finală a proiectului de propunere.

 
  
MPphoto
 

  Androulla Vassiliou, membră a Comisiei Dle preşedinte, dezbaterea de astăzi ilustrează nivelul înalt de interes şi de preocupare a Parlamentului faţă de siguranţa pacienţilor. De asemenea, aceasta trimite semnale conform cărora acesta este un domeniu cu mare potenţial pentru valoare adăugată din partea UE.

În general, Comisia salută modificările propuse: de exemplu, salutăm propunerea ca statele membre să numească autorităţi competente pentru siguranţa pacienţilor la diferitele niveluri ale administraţiei publice de stat şi locale. Acest lucru reflectă faptul că unele state membre au sisteme de asistenţă medicală involuate. De asemenea, suntem de acord că scara şi costul colectării de date nu trebuie să fie disproporţionate faţă de beneficiile aşteptate.

În ceea ce priveşte modificările propuse în legătură cu infecţiile asociate asistenţei medicale, salutăm prevederea măsurilor de protecţie adecvate pentru personalul medical. De asemenea, susţinem evidenţierea poverii morbidităţii şi mortalităţii datorate infecţiilor asociate asistenţei medicale şi necesitatea de a recruta mai multe asistente medicale specializate în controlul infecţiilor.

Cu toate acestea, trebuie să îmi exprim rezerva şi obiecţiile privind diminuarea obiectivelor. Unii au sugerat că statele membre ar trebui să pună la dispoziţie mijloacele necesare pentru o reducere cu 20% a numărului de persoane afectate de evenimente adverse, inclusiv o reducere totală în UE cu 900 000 de cazuri în fiecare an. Comisia consideră că nu este adecvată stabilirea de astfel de obiective la nivelul UE, întrucât statele membre se află în diferite stadii de dezvoltare şi ar fi foarte dificil de stabilit obiective potrivite, realiste şi care pot fi atinse de către toate statele.

Am luat act cu mare atenţie de ceea ce afirmat dna McAvan în legătură cu vătămările cauzate de acele de seringă şi mă voi gândi la o propunere pentru o iniţiativă specială. Ministrul Filipiová s-a referit la responsabilitatea statelor membre în această privinţă. Iniţiativa noastră privind siguranţa pacienţilor şi infecţiile asociate asistenţei medicale respectă întrutotul competenţa statelor membre în legătură cu structura de finanţare şi cu furnizarea de servicii de asistenţă medicală, după cum acestea consideră că este adecvat. Scopul propunerii noastre este acela de a ajuta statele membre să instituie strategiile corespunzătoare pentru a reduce sau pentru a evita evenimentele adverse în domeniul asistenţei medicale, inclusiv infecţiile asociate asistenţei medicale, prin reunirea celor mai bune probe şi a expertizei disponibile în UE şi prin acordarea sprijinului Comisiei pentru realizarea de economii de scară în acest domeniu.

Odată adoptată de către Consiliu, recomandarea privind siguranţa pacienţilor va semnala un angajament politic fără precedent din partea statelor membre, pentru a acorda prioritate siguranţei pacienţilor în respectivele politici de asistenţă medicală ale acestora. Acţiunile pentru reducerea evenimentelor adverse de toate tipurile, inclusiv a infecţiilor asociate asistenţei medicale în toate mediile asistenţei medicale şi în toate statele membre ale UE, reprezintă un obiectiv pe care îl împărtăşim cu toţii. Această propunere poate juca un rol important în îndeplinirea acestui obiectiv.

 
  
MPphoto
 

  Françoise Grossetête, raportoare(FR) Dle preşedinte, aş vrea să mulţumesc mai întâi tuturor membrilor care au luat cuvântul pe marginea raportului dnei Sartori. Aş vrea să le mulţumesc pentru propunerile făcute.

De asemenea, aş vrea să îi spun dnei Vassiliou, care se pare că nu împărtăşeşte obiectivele cuantificate stabilite în raportul dnei Sartori, că luăm în considerare remarca domniei sale, însă este important, în orice caz, să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a asigura un nivel înalt de protecţie, atât pentru pacienţi, cât şi pentru personalul medical. De asemenea, deşi nu este de dorit să avem o propunere cuantificată, ţinând cont de diversitatea asistenţei medicale furnizate în Uniunea Europeană, consider că este totuşi important să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a asigura cele mai înalte niveluri de siguranţă posibile.

Aceasta este valoarea adăugată a Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc azi la ora 12.

 

5. Acţiunea europeană în domeniul bolilor rare (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0231/2009) elaborat de dl Trakatellis, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, referitor la propunerea de recomandare a Consiliului privind o acţiune europeană în domeniul bolilor rare [COM(2008)0726 – C6-0455/2008 – 2008/0218(CNS)].

 
  
MPphoto
 

  Antonios Trakatellis, raportor (EL) Dle preşedinte, această recomandare a Consiliului este foarte oportună, deoarece acţiunea concertată în domeniul bolilor rare este o necesitate absolută, atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi la nivel naţional.

Deşi incidenţa fiecărei boli rare este foarte mică, milioane de oameni sunt afectaţi de acestea în Uniunea Europeană, deoarece aceste boli sunt de ordinul miilor. Cu toate acestea, propunerea astfel cum a fost primită de Parlament a fost insuficientă în starea sa actuală şi nu a fost posibilă generarea un program viabil pornind de la aceasta. Aceasta nu descrie, nici măcar în termeni generali, finanţarea necesară din partea Uniunii Europene şi cofinanţarea din partea statelor membre şi a altor organizaţii.

Prin urmare, nu este posibilă promovarea anumitor aspecte esenţiale privind bolile rare, şi anume crearea de reţele de centre de expertiză, clasificarea bolilor, colectarea datelor, cercetările speciale necesare şi aşa mai departe. Textul solicită o propunere de punere în aplicare din partea Comisiei la cinci ani după adoptare, care este o perioadă lungă în care nu poate fi făcut practic nimic, întrucât nu sunt repartizate funduri.

În consecinţă, în calitate de raportor, propun să se solicite Comisiei să elaboreze propunerea de punere în aplicare cel târziu până la sfârşitul lui 2012, întrucât până la această dată vor fi disponibile datele solicitate de la statele membre privind centrele specializate şi de expertiză cu privire la bolile rare.

În această propunere de punere în aplicare, ar trebui făcute menţiuni speciale cu privire la finanţare şi cofinanţare în următoarele domenii:

Mai întâi, colectarea datelor epidemiologice şi alcătuirea unui catalog al bolilor rare, acestea fiind necesare pentru a avea o imagine clară a răspândirii acestor boli în Uniunea Europeană.

În al doilea rând, crearea reţelelor relevante.

În al treilea rând, crearea de noi centre de expertiză în statele membre în care acestea lipsesc, în plus faţă de centrele specializate existente, crearea de cursuri speciale de formare profesională în centrele existente pentru cadrele medicale care trebuie să deprindă competenţele necesare, mobilizarea de experţi şi de cadre pentru a crea condiţiile necesare pentru îmbogăţirea cunoştinţelor, pentru cercetarea instrumentelor de diagnostic şi a testelor pentru bolile rare şi, în special, pentru cele genetice.

Ar trebui să vedem această recomandare a Consiliului ca pe o foaie de parcurs pentru crearea de condiţii utile în domeniul bolilor rare. Trebuie să înţelegem, de asemenea, că aceasta are o natură generală, însă aş dori să subliniez încă o dată că, pentru a fi pusă în aplicare în mod eficient şi cu succes, propunerea trebuie să fie mai precisă şi să prevadă mijloacele de finanţare şi un program clar.

Un aspect important în combaterea bolilor rare este mobilitatea pacienţilor. Aceasta a fost deja analizată în raportul Bowis şi cred că mobilitatea pacienţilor este absolut justificată aici, deoarece nu există centre speciale sau experţi care să se poată ocupa de tratamentul pacienţilor în toate statele membre. Prin urmare, este de o importanţă absolut vitală să se adopte dispoziţii privind mobilitatea pacienţilor şi mobilitatea cadrelor medicale, astfel încât unii să deprindă competenţe şi alţii să transmită mai departe experienţa lor.

În sfârşit, aş dori să spun că, în ceea ce priveşte bolile genetice rare, cercetarea şi inovaţia sunt absolut necesare pentru a spori numărul de teste de diagnosticare.

Cea mai mare parte a raportului priveşte tratamentul, diagnosticul, dobândirea de expertiză şi crearea de centre şi de reţele. Unul dintre subiectele tratate ţine de prevenire. Prevenirea bolilor genetice este posibilă astăzi printr-o combinaţie de fertilizare in-vitro şi de teste de pre-implantare. Întrucât este vorba despre o recomandare, aceasta nu este obligatorie pentru statele membre. Raportul prevede că acest lucru va fi realizat doar în statele membre a căror legislaţie permite acest lucru, în mod voluntar şi la libera alegere a persoanelor care doresc să urmeze această recomandare şi, prin urmare, nu încalcă principiul subsidiarităţii în ceea ce priveşte datele existente.

 
  
MPphoto
 

  Daniela Filipiová , Preşedinta în exerciţiu a Consiliului – (CS) Dle comisar, doamnelor şi domnilor, bolile rare sunt boli periculoase şi extrem de complexe, reprezentând o ameninţare la adresa vieţii sau cauzând invaliditate cronică. În ciuda prevalenţei scăzute, numărul de pacienţi din UE cu aceste boli este relativ ridicat şi este deci necesară o acţiune comună la nivelul UE. Acestea sunt şi motivele pentru care domeniul bolilor rare reprezintă o prioritate strategică a UE în domeniul sănătăţii.

Preşedinţia cehă consideră că după ce Consiliul va adopta proiectul de propunere privind o acţiune la nivel european în domeniul bolilor rare, vor exista progrese semnificative şi îmbunătăţiri ale diagnosticului bolilor rare, care este problematic în prezent datorită naturii acestor afecţiuni. Condiţiile se vor îmbunătăţi şi în ceea ce priveşte mult necesara partajare a expertizei şi a experienţei în acest domeniu.

Din aceleaşi motive, preşedinţia cehă a adoptat o abordare activă în negocierea proiectului, continuând activitatea preşedinţiei franceze şi discuţiile care au avut loc la Consiliul EPSCO din decembrie 2008.

Consider că Parlamentul şi Consiliul au puncte de vedere similare în această privinţă. Iniţiativa este necesară, întrucât ar trebui să îmbunătăţească situaţia actuală a milioane de pacienţi care suferă de aceste boli şi ar trebui să conducă şi la o îmbunătăţire a şanselor acestora de a primi asistenţă medicală adecvată şi informaţii inteligibile.

Acestea ar trebui realizate, de exemplu, prin crearea de definiţii comune ale bolilor rare, continuarea dezvoltării activităţilor UE bazate pe reţeaua Orphanet, coordonarea cercetării europene, inclusiv a cooperării cu ţările terţe, crearea şi susţinerea centrelor de expertiză şi dezvoltarea reţelelor europene de referinţă pentru boli rare. Consiliul mai recunoaşte şi rolul cheie jucat de organizaţiile independente ale pacienţilor în dezvoltarea şi în implementarea de politici naţionale în domeniul bolilor rare.

Preşedinţia cehă finalizează în prezent negocierile privind proiectul de propunere în structurile de lucru ale Consiliului şi va încerca să le aprobe până la Consiliul EPSCO din iunie anul acesta. Cu toate acestea, datorită importanţei acestei chestiuni, Consiliul a decis să consulte şi Parlamentul European în acest caz şi va lua în considerare opinia Parlamentului.

Aş vrea să închei prin a mulţumi încă o dată tuturor celor care au luat parte la elaborarea raportului Parlamentului European şi, în special, raportorului Antonios Trakatellis pentru întocmirea acestuia.

 
  
MPphoto
 

  Androulla Vassiliou, membră a Comisiei (EL) Dle preşedinte, aş vrea să mulţumesc tuturor membrilor care s-au implicat în activitatea Parlamentului privind propunerea de recomandare a Consiliului în domeniul bolilor rare.

Aş vrea să mulţumesc în mod special raportorului, rectorul Antonios Trakatellis, pentru coordonarea discuţiilor, precum şi, desigur, pentru raportul său.

Bolile rare, care afectează individual un număr foarte mic de persoane şi care sunt majoritatea genetice, pot duce la moarte sau la invaliditate cronică. Totuşi, chiar dacă incidenţa fiecărei boli individuale poate fi foarte scăzută, împreună aceste boli afectează aproximativ 6% din populaţia totală a Uniunii Europene în anumite aspecte ale vieţii lor.

Acest lucru înseamnă că în Uniunea Europeană, sunt afectate sau este posibil să fie afectate de o boală rară între 29 şi 36 de milioane de persoane. Cu toate acestea, pentru că fiecare boală în parte este rară, este imposibil ca fiecare stat membru să dispună de expertiza necesară pentru a o diagnostica şi pentru a trata pacienţii. Este, deci, un exemplu excelent în sectorul sanitar în care Europa poate adăuga o anumită valoare, motiv pentru care Comisia a aprobat acţiunea strategică.

Strategia europeană este completată cu propunerea de recomandare a Consiliului privind acţiunea în cadrul statelor membre. Scopul acestui proiect de recomandare este acela de a ajuta statele membre să gestioneze bolile rare mai eficient şi într-un mod global. Unul dintre sectoarele importante de acţiune este colectarea de expertiză prin intermediul reţelelor de referinţă europene. Aceste reţele pot adăuga valoare acţiunii desfăşurate de statele membre privind bolile rare şi în alte cazuri. De asemenea, acestea pot facilita schimbul de know-how şi de expertiză şi, dacă este cazul, pot indica pacienţilor locul unde ar trebui să meargă atunci când nu pot avea acces la expertiza necesară.

Propunerea de directivă a Comisiei privind drepturile pacienţilor la asistenţă medicală transfrontalieră include dispoziţii speciale care susţin mobilitatea pacienţilor şi oferă un cadru legal pentru reţelele europene de referinţă.

Există încă multe modalităţi în care acţiunile europene pot sprijini statele membre în combaterea bolilor rare, cum ar fi identificarea şi recunoaşterea mai uşoară a bolilor, susţinerea cercetării cu privire la bolile rare şi mecanismele, precum regulamentul privind produsele medicamentoase orfane.

Îi mulţumesc, prin urmare, Parlamentului pentru sprijinul acordat spectrului larg de probleme acoperite de acest raport. Aştept dezbaterea acestuia cu foarte mare interes.

 
  
MPphoto
 

  Françoise Grossetête, raportoare pentru avizul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie(FR) Dle preşedinte, pacienţii afectaţi de bolile rare suferă efectele unor diagnostice greşite şi adesea nu primesc tratament.

Raritatea acestor afecţiuni creează provocări atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi economic. Întrucât am fost raportor pentru regulamentul privind produsele medicamentoase orfane acum zece ani, ştiu că aceşti pacienţi sunt prea puţini pentru a reprezenta o problemă locală sau regională şi, pe de altă parte, bolile sunt prea numeroase pentru a fi predate cadrelor medicale. Expertiza este deci rară.

Reacţia necesară implică Europa şi Comisia pentru industrie, cercetare şi energie şi susţine pe dl Trakatellis în dorinţa acestuia de a intensifica cercetarea şi prevenirea. Cum îi putem refuza, de exemplu, unui cuplu care are doi copii afectaţi de fibroză chistică şi care doreşte să aibă un al treilea copil, progresele în cercetare pentru a preveni afectarea celui de-al treilea copil de aceeaşi boală? Din acest motiv, pacienţii au nevoie de mai multă coordonare, siguranţă şi claritate. Acestea sunt aspecte esenţiale care se ridică la aşteptările cetăţenilor Europei privind sănătatea.

 
  
MPphoto
 

  Peter Liese, în numele Grupului PPE-DE (DE) Dle preşedinte, dle comisar, ajutarea pacienţilor care suferă de boli rare reprezintă de mult timp o preocupare importantă a Parlamentului European. Pacienţii care suferă de boli rare – acest lucru s-a mai spus – au nevoie de sprijin european. Eforturile naţionale în acest domeniu nu sunt suficiente. Deoarece aceste boli sunt atât de rare, nu există centre şi experţi în fiecare stat membru. Pentru cercetarea afecţiunii şi pentru a fi posibil să se dezvolte noi terapii – şi acesta este un aspect foarte important – este necesar un anumit număr de pacienţi. Acelaşi criteriu se aplică şi dezvoltării de noi medicamente. Dna Grossetête a vorbit despre regulamentul privind produsele medicamentoase orfane, care este foarte important.

Şi iniţiativa Comisiei este foarte importantă, dle comisar. Noi, cei din Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni vă susţinem din toată inima în această privinţă şi sprijinim şi îmbunătăţirile aduse de dl Trakatellis acestui raport. Trebuie să spun însă, în numele grupului meu, că există un amendament în raportul dlui Trakatellis care este împotriva obiectivului fundamental de a ajuta pacienţii.

Amendamentul 15 se referă la modul în care ar trebui evitate şi eradicate bolile genetice prin măsuri, precum consilierea genetică şi selectarea embrionilor. Formularea a şocat multe persoane, nu numai pe experţii în etică şi pe reprezentanţii grupurilor persoanelor cu dizabilităţi, ci şi pe oamenii de ştiinţă. Societatea Europeană de Genetică Umană ne solicită să respingem amendamentul 15. Aceştia fac comparaţii cu eugenia din prima parte a secolului trecut.

Politica nu ar trebui să exercite presiune. De asemenea, consilierea genetică nu ar trebui să fie dominată de un scop politic. Prin urmare, ar trebui să respingem amendamentul 15. Ar trebui să votăm în favoarea acestui raport – cu condiţia ca amendamentul 15 să fie respins – întrucât este un raport fără cusur. În mod contrar, va fi extrem de problematic. Ar trebui să ajutăm persoanele cu boli rare, nu să le dăm sentimentul că sunt. de fapt. un surplus faţă de cerinţe.

 
  
MPphoto
 

  Dorette Corbey, în numele Grupului PSE (NL) Îi sunt recunoscătoare dlui Trakatellis pentru acest raport excelent. Dacă există un domeniu în care cooperarea în Europa este utilă şi oferă valoare adăugată, atunci acesta este cu siguranţă domeniul bolilor rare. În cazul bolilor metabolice rare, al afecţiunilor musculare şi al cazurilor rare de cancer, este practic şi util să lucrăm împreună pentru a face schimb de informaţii privind tehnicile de tratament şi pentru a ne uni forţele. Toate acestea sunt foarte importante. De asemenea, trebuie să fie puse la dispoziţie informaţiile necesare şi raportul Trakatellis prevede toate aceste aspecte.

Aş dori să atrag atenţia asupra a trei probleme. Mai întâi, pacienţii trebuie să aibă o voce în Europa. În ultimii ani, am observat grupuri de pacienţi din ce în ce mai bine organizate care ştiu să se descurce în Europa, în Bruxelles. Acesta este un lucru foarte important şi instructiv pentru politicieni, întrucât multe dintre aceste boli rare sunt, logic, în mare parte necunoscute. Este bine, prin urmare, să se determine modul de finanţare a acestor organizaţii de pacienţi şi este extrem de important să se asigure că acestea sunt finanţate în mod independent şi că nu depind exclusiv de industria farmaceutică. Acesta este motivul pentru care sunt în favoarea finanţării acestor organizaţii ale pacienţilor.

În al doilea rând, dezvoltarea de medicamente pentru bolile rare, aşa-numitele produse medicamentoase orfane, prezintă o importanţă crucială. De aceea avem directive, însă ar fi bine să dedicăm o parte din atenţia noastră pentru a verifica dacă acestea funcţionează în mod eficient.

În al treilea rând, acesta este un subiect controversat care a fost abordat şi de dl Liese. Multe boli rare sunt ereditare. Cercetarea şi selectarea embrionilor pot preveni multă suferinţă, însă este important ca statele membre să păstreze autoritatea de a decide asupra unor tratamente eventuale, precum pre-implementarea şi selectarea embrionilor. Susţinem amendamentul 15, însă dorim să se excludă referinţa la eradicarea bolilor. Acest termen are rezonanţe extrem de neplăcute, după cum a afirmat deja dl Liese. De asemenea, considerăm că este important ca tratamentele să fie voluntare şi că acestea ar trebui să se desfăşoare în cadrul graniţelor stabilite de guvernele naţionale. În cazul în care aceste condiţii sunt îndeplinite, suntem în favoarea amendamentului şi invităm pe toţi să îl susţină, însă ar trebui să fie exclusă referirea la eradicarea bolilor. În aceste condiţii, putem fi întrutotul de acord cu raportul şi suntem entuziasmaţi de lucrarea dlui Trakatellis. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

 
  
MPphoto
 

  Frédérique Ries, în numele Grupului ALDE(FR) Dle preşedinte, aş vrea să mulţumesc raportorului nostru, dl Trakatellis, şi să îmi cer scuze pentru sosirea cu întârziere la această dezbatere, deoarece am întâmpinat un grup de oaspeţi, care sunt şi motivul pentru sosirea mea uşor târzie.

În timpul unei şedinţe având ca subiect bolile rare, pe care am organizat-o în Parlament anul trecut cu Eurordis – asociaţia europeană a pacienţilor – am subliniat faptul că depinde de noi, depinde de Europa, să ridicăm ştacheta foarte sus pentru aceşti pacienţi care îşi agaţă toate speranţele lor de cercetare şi asta a făcut raportorul nostru aici, prin consolidarea considerabilă a textului Comisiei.

Numărul mic de pacienţi existenţi în fiecare ţară şi caracterul fragmentar al cunoştinţelor în Uniunea Europeană fac din bolile rare exemplul par excellence pentru care acţiunile concertate la nivel european reprezintă o necesitate absolută. Dorinţa noastră unanimă este aceea de a cunoaşte mai bine aceste afecţiuni, de a îmbunătăţi diagnosticul şi tratamentul acestora şi de a oferi o mai bună asistenţă medicală pacienţilor şi familiilor acestora.

Rămân, bineînţeles, problemele legate de programare şi finanţare. Sunt disponibile mai multe alternative şi noi le explorăm. În plus faţă de fondurile acordate de Uniunea Europeană sau de către state, este util să găsim şi alte surse de finanţare. Una dintre alternativele care funcţionează bine în multe state membre este parteneriatul între sectorul public şi cel privat.

Nu aş putea să nu menţionez aici şi sprijinul financiar considerabil oferit de acţiunile cetăţenilor: Téléthon în Franţa şi Télévie în Belgia vorbitoare de limba franceză. Aceasta din urmă a permis nici mai mult nici mai puţin decât o dublare a bugetului pentru cercetare ştiinţifică – un buget extrem de mic, fie spus în treacăt: 13 euro pe an de cetăţean, comparativ cu 50 euro în Franţa şi 57 euro în Germania, pentru a da doar două exemple.

Voi încheia, dle preşedinte. Milioane de pacienţi din Europa sunt cu ochii pe noi. Voinţa există. Depinde de noi să ne asigurăm că acesta este mai mult decât un catalog de bune intenţii. Încă un lucru: Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa susţine amendamentul 15.

 
  
MPphoto
 

  Hiltrud Breyer, în numele Grupului Verts/ALE(DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, nici nu mai încape vorbă că suntem pentru sprijinirea persoanelor cu boli rare. Acestea fiind spuse, amendamentul 15 este absolut inacceptabil din punct de vedere etic.

Nu trebuie să mai existe niciodată în Europa o dezbatere cu privire la persoanele a căror viaţă merită salvată şi a căror nu. Nu trebuie să se exercite presiune politică şi socială asupra părinţilor din Europa pentru a decide în mod conştient împotriva aducerii pe lume a unui copil cu handicap. Selectarea embrionilor ar reprezenta o fisură în frontul principiilor etice. Din acest motiv, trebuie să respingem acest amendament. Nu este destul să se elimine doar cuvântul „eradicarea”, care se înscrie, de fapt, şi este trist să spunem acest lucru, în aceeaşi direcţie cu utilizarea limbajului fascist. Aceasta ar însemna că ne-am confrunta în continuare cu selectarea embrionilor. Ar fi inacceptabil ca acest amendament şi ideea sa de selectare a embrionilor să devină o piatră de hotar pentru o nouă etică în Europa.

Trebuie să luptăm cu fermitate împotriva discriminării genetice. Prin, urmare, amendamentul 15 trebuie să fie respins în totalitate. În caz contrar, grupul va fi forţat, din păcate, să se opună acestui raport, chiar dacă restul este în mare parte pozitiv.

 
  
MPphoto
 

  Philip Claeys (NI) (NL) Raportul Trakatellis se referă la o serie de deficienţe ale recomandărilor Consiliului şi aceste observaţii sunt corecte, în opinia mea. Şi eu sunt convins, fiindcă a venit vorba, că o abordare coordonată din partea Uniunii Europene în domeniul bolilor rare este necesară. Cu toate acestea, nici recomandarea, nici raportul nu menţionează aspectul bolilor rare care provin din ţările în curs de dezvoltare.

Astfel, de exemplu, s-a observat revenirea tuberculozei, o boală care până de curând dispăruse complet sau aproape complet din Europa şi care acum este importată din nou prin imigraţia în masă. Şi aici sunt necesare acţiuni urgente sub forma specificării zonelor de risc, a schimbului de informaţii, a realizării de verificări prin sondaj la punctele de trecere ale Comunităţii etc. Este, în mod firesc, extrem de important să se acorde întâietate politicii în domeniul sănătăţii în faţa corectitudinii politice.

 
  
MPphoto
 

  Christa Klaß (PPE-DE)(DE) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, scopul nostru este să lucrăm împreună pentru a realiza cele mai bune condiţii pentru furnizarea de asistenţă medicală în Europa. În special în zonele rurale ale Uniunii Europene, aproape de graniţele naţionale – cum este la mine acasă, în marea regiune transfrontalieră dintre Germania, Belgia, Luxemburg şi Franţa – progresul mobilităţii pacienţilor, pe care tocmai îl dezbatem, reprezintă o cărămidă deosebit de importantă pentru îmbunătăţirea furnizării asistenţei medicale şi pentru eficientizarea acesteia. Cu toate acestea, în tot ceea ce facem, trebuie să respectăm şi să păstrăm standardele de etică ale statelor membre. Acest principiu se aplică analizei ADN, după cum se aplică şi inseminării artificiale, cât şi bolilor rare, subiectul raportului dlui Trakatellis. Bolile rare au nevoie de un cadru politic mai puternic în vederea îmbunătăţirii cercetării şi a tratamentului, deoarece întreprinderile preferă să investească în pieţele mari.

În lupta pentru sănătatea oamenilor, nu trebuie să căutăm să eradicăm bolile rare, de exemplu, prin selectarea embrionilor. Până la urmă, subiectul discuţiei este vindecarea oamenilor. Acest element unic reprezintă o schimbare de direcţie greşită pentru un raport care altfel prezintă o abordare sănătoasă; este o direcţie periculoasă din punct de vedere moral. În amendamentul 15 nu vindecarea este scopul, ci selecţia. Cine va decide care viaţă merită trăită? Chiar credem că prevenirea înseamnă prevenirea vieţii? Nu cred. În ţara mea şi în multe alte state membre, diagnosticul pre-implantare este interzis şi pe bună dreptate. Faptul că documentele europene pot folosi termeni precum eradicare şi selectarea embrionilor sănătoşi fără ruşine este un lucru pe care îl consider şocant şi contrar scopului nostru declarat de acceptare şi de integrare a persoanelor cu handicap şi a celor care suferă de boli în societatea noastră.

Vă rog pe toţi să votaţi împotriva amendamentului 15 ca fiind o chestiune de importanţă imperativă, astfel încât raportul dlui Trakatellis, care este altfel atât de bun, să poată obţine o majoritate largă.

 
  
MPphoto
 

  Siiri Oviir (ALDE)(ET) Consider că acţiunile coordonate la nivelul Uniunii Europene şi al statelor membre în domeniul bolilor rare sunt absolut cruciale. Susţin poziţia raportorului, şi anume că această recomandare a Consiliului şi planul de acţiune în forma sa actuală sunt insuficiente şi că nu este posibil să creăm un program funcţional în Uniunea Europeană pe această bază. Nu există recomandări specifice şi termene definite pentru punerea în aplicare.

În mod clar, nu va fi posibil să se înregistreze progrese în acest domeniu fără eforturile şi finanţarea din partea Uniunii Europene şi a statelor membre. Consider că bolilor rare trebuie să li se acorde fără îndoială o atenţie deosebită şi trebuie să ţinem cont de nevoile specifice ale acestor milioane de cetăţeni afectaţi, pentru a fi posibil să le garantăm o viaţă demnă în viitor. Nu sunt de acord cu afirmaţia antevorbitorului, dl Claeys, conform căreia tuberculoza ajunge în statele membre din ţări terţe. Pur şi simplu nu sunt de acord. Tuberculoza este provocată de sărăcie şi de lipsa unui adăpost, iar în statele membre cu niveluri de trai mai reduse, această afecţiune aste comună în prezent.

 
  
MPphoto
 

  Daniela Filipiová, Preşedinta în exerciţiu a Consiliului – (CS) Doamnelor şi domnilor, aş vrea să mulţumesc tuturor membrilor Parlamentului pentru comentarii, sugestii şi observaţii. Am fost încântată să aud că, în principiu, opiniile Parlamentului European şi ale Consiliului coincid în această privinţă. Bineînţeles, nu pot decât să fie de acord cu afirmaţia dlui raportor Trakatellis că proiectul este aplicabil unor boli care poate că sunt rare, dar afectează mii de oameni. Consider că este important să afirmăm că în acest domeniu o mai bună cooperare şi coordonare între statele membre poate genera beneficii pentru pacienţi datorită centrelor specializate în cadrul cărora se pot realiza economiile de scară despre care tocmai a vorbit dna comisar Vassiliou. Consiliul va analiza cu atenţie toate propunerile de amendamente din partea Parlamentului European şi, pe baza acestora, va lua în considerare includerea lor în versiunea finală a proiectului de propunere.

 
  
MPphoto
 

  Androulla Vassiliou, membră a Comisiei (EL) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, dezbaterea de astăzi a demonstrat nivelul ridicat de interes de care se bucură acest important sector al sănătăţii publice.

Acţiunile europene în domeniul bolilor rare reprezintă o chestiune care a obţinut consimţământul general în toate instituţiile şi sunt recunoscătoare pentru sprijinul pe care Parlamentul l-a acordat acestei iniţiative.

Bolile rare sunt fără îndoială recunoscute ca fiind un sector al sănătăţii publice în care 27 de abordări naţionale diferite ar fi nepotrivite şi ineficiente. Această recomandare ne va permite să abordăm problemele specifice asociate bolilor rare şi să încercăm să îmbunătăţim vieţile persoanelor afectate de acestea. În plus, faţă de pacienţii înşişi, această acţiune va afecta rudele şi prietenii acestora.

Vom realiza acest lucru, în mare parte, prin recomandarea către statele membre de a dezvolta planuri şi strategii privind bolile rare şi prin crearea reţelelor europene de referinţă.

În ceea ce priveşte propunerea dlui rector Trakatellis să elaborăm şi să prezentăm un raport referitor la rezultatele recomandării până la sfârşitul lui 2012, nu avem nicio obiecţie şi vom ţine cont de aceasta.

membră a Comisiei Permiteţi-mi să iau în discuţie două sau trei referinţe făcute de onorabilii membri. Mai întâi, permiteţi-mi să menţionez amendamentul 15 şi să spun că doresc să subliniez faptul că problemele etice nu intră în sfera de competenţă a UE. Acesta este cazul în special aici, datorită diferenţelor din punct de vedere legal existente între statele membre cu privire la selectare şi la alegerile etice care trebuie făcute pe baza acestor informaţii.

S-a făcut referire la nevoia de finanţare. Finanţarea pentru tratamentul bolilor rare ţine de fiecare dintre statele membre. Comisia speră că aceste propuneri vor contribui la susţinerea importanţei unei astfel de investiţii, precum şi la utilizarea cât mai eficientă a fondurilor disponibile prin cooperarea europeană.

În ceea ce priveşte finanţarea suplimentară din partea Comisiei, limitele programului actual pentru sănătate se datorează perspectivei financiare generale stabilite de Parlament şi de Consiliu. În cazul în care Parlamentul consideră că sunt necesare mai multe fonduri comunitare pentru bolile rare, acesta trebuie să le asigure prin proceduri bugetare.

Şi dna Corbey s-a referit la ajutorul pe care trebuie să-l oferim grupurilor de pacienţi. Comisia este de acord cu importanţa grupurilor de pacienţi. Lucrăm îndeaproape cu acestea şi mai ales cu Eurordis. Recent, am găzduit lansarea unei cărţi care conţine mărturiile a 12 000 de pacienţi. Acest angajament din partea cetăţenilor reprezintă o parte esenţială a activităţii noastre în acest domeniu.

membră a Comisiei (EL) Dle preşedinte, aş dori să închei subliniind faptul că, odată cu accesul mai larg al pacienţilor la asistenţă medicală de specialitate, cu sprijinul pentru cercetare şi pentru dezvoltarea de tratamente eficiente şi cu cooperarea transfrontalieră, sperăm ca pacienţii să găsească mai uşor specialiştii de care au nevoie.

 
  
MPphoto
 

  Antonios Trakatellis, raportor (EL) Dle preşedinte, sunt recunoscător colegilor mei deputaţi pentru comentarii, precum şi Consiliului şi comisarului Vassiliou pentru discursul său. Dna comisar a demonstrat că este foarte deschisă şi pregătită cel puţin să adopte amendamentul în care invităm Comisia să prezinte o propunere până la sfârşitul lui 2012, astfel încât să progresăm rapid în domeniul bolilor rare în Europa.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc în câteva minute.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Carlo Casini (PPE-DE) , în scris(IT) Prevenirea şi tratamentul oricărei boli, inclusiv a bolilor rare, necesită angajamentul maxim al instituţiilor publice, însă tratamentul şi prevenirea nu pot veni cu costul extrem de înalt al sacrificării vieţii oricărei fiinţe umane, chiar dacă acest lucru este în beneficiul celorlalţi. Acest lucru ar contrazice, în mod fundamental, spiritul Uniunii Europene, care a fost fondată pe recunoaşterea demnităţii egale a membrilor familiei umane. Diagnosticul genetic al embrionilor pentru a-i alege pe cei mai buni şi mai sănătoşi, în timp ce alţii sunt omorâţi, reprezintă o discriminare inacceptabilă împotriva oamenilor. Unele state membre permit acest tratament, însă Uniunea Europeană nu poate încuraja sub nicio formă legile sau practicile care îl permit.

Din acest motiv, oricât de mare ar fi dorinţa mea de a combate orice boală, mă opun unui text ale cărui părţi bune contrastează cu conţinutul absolut negativ al articolului 4, astfel cum ar fi modificat prin amendamentul 15.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL VIDAL QUADRAS
Vicepreşedinte

 

6. Votare
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele - Vom trece la vot acum.

(Pentru rezultate şi alte detalii ale votării: vă rugăm să consultaţi procesul verbal)

- Înainte de votare:

 
  
MPphoto
 

  Daniel Cohn-Bendit (Verts/ALE) - (FR) Dle preşedinte, înainte de votare, respectiv înainte de votul lor asupra raportului dlui Casaca, în conformitate cu şi citez din anexa 1, articolul 1 din Regulamentul de procedură, solicit următorul lucru: „orice deputat care are un interes financiar direct în chestiunea aflată în dezbatere, trebuie să facă cunoscut acest interes, oral, în cadrul reuniunii”.

În cazul raportului dlui Casaca privind descărcarea de gestiune, vom vota asupra fondurilor de pensii. În acest Parlament, peste 400 de deputaţi fac parte din fondul de pensii. Îl rog pe preşedinte să invite deputaţii implicaţi în fondul de pensii să facă cunoscut acest fapt imediat, în plen, oral, pentru că au un interes direct în problema ce urmează a fi dezbătută.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Gary Titley (PSE) - Dle preşedinte, doresc să atrag atenţia asupra articolului 28 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, în care se prevede că orice deputat poate adresa o întrebare Preşedintelui Parlamentului, la care trebuie să primească răspuns în termen de 30 de zile. Am adresat o întrebare Preşedintelui Parlamentului la 19 martie. Astăzi este 23 aprilie. Nu doar că nu am primit niciun răspuns, dar biroul dumnealui refuză să îmi răspundă la emailuri.

Aş dori să îl întrebaţi pe Preşedintele Parlamentului de ce manifestă un astfel de dispreţ faţă de Regulamentul de procedură al acestui parlament şi de drepturile deputaţilor şi să îi solicitaţi să îmi răspundă în următoarele 24 de ore; altfel, mâine mă voi ridica şi voi adresa aceeaşi întrebare.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Daniel Cohn-Bendit (Verts/ALE) - (FR) Dle preşedinte, este evident că, într-o primă etapă, deputaţii care fac parte din fondul de pensii trebuie să facă public acest lucru ceea ce, în acelaşi timp, implică faptul că trebuie să se abţină de la votul asupra raportului dlui Casaca, având în vedere că acest raport cuprinde elemente care pot da naştere unui conflict de interese cu interesele lor private.

Prin urmare, vă solicit să aplicaţi Regulamentul de procedură al Parlamentului European.

 
  
MPphoto
 

  Silvana Koch-Mehrin (ALDE) - (DE) Dle preşedinte, chestiunea în discuţie este declaraţia scrisă 0001/2009, care a obţinut majoritatea necesară. Doresc să le mulţumesc colegilor deputaţi în numele autorilor declaraţiei scrise. Acest lucru nu are nicio legătură cu voturile.

 
  
MPphoto
 

  Luigi Cocilovo (ALDE) - (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, doresc doar să subliniez faptul că mi se pare total nefondată maniera în care dl Cohen-Bendit a interpretat Regulamentul de Procedură, referindu-se la interese private şi personale, care în mod evident nu au nicio legătură cu aplicarea regulamentului acestui Parlament.

Potrivit acestei interpretări, niciun deputat nu ar fi putut participa la votarea noului Statut al deputaţilor în Parlamentului European, care cuprindea şi referinţe la indemnizaţiile parlamentare ale fiecărui deputat; prin urmare solicit ca această cerere să fie respinsă, fiind total nefondată.

 
  
MPphoto
 

  Hans-Peter Martin (NI) - (DE)Dle preşedinte, dl Cocilovo are perfectă dreptate atunci când afirmă că în cazul fondului de pensii este într-adevăr vorba de interese private. Este vorba de un sistem privat. Sprijin cu tărie poziţia dlui Cohn-Bendit. Din moment ce este evident că 478 de deputaţi sunt prea laşi pentru a-şi recunoaşte deschis interesele, atrag atenţia că toate numele pot fi găsite la adresa http://www.openeurope.org".

Lista merge de la dl Mölzer, extrema dreaptă, via dl Rübig, conservator, până la dl Bösch, preşedinte al Comisiei pentru control bugetar.

 
  
MPphoto
 

  Martin Schulz (PSE). - (DE)Dle preşedinte, putem, desigur, continua dezbaterea. Propunerea dlui Cohn-Bendit a fost prezentată, în cele din urmă, si a fost urmată de multe comentarii.

Doresc să vă propun să ne concentrăm asupra lucrului pe care trebuie să-l votăm, adică raportul dlui Casaca. Indiferent dacă este un fond public sau privat, raportul se referă la o chestiune foarte specifică, care vizează stabilirea de către Parlament a faptului că nu există niciun temei juridic pentru ca deficitele sale să fie subvenţionate, în primul rând şi, în al doilea rând, că astfel de subvenţii ale deficitelor nu vor fi acordate. Nu sunt bani pentru fond. Aceasta este problema esenţială, şi aş dori să o votăm.

 
  
MPphoto
 

  Gerard Batten (IND/DEM) - Dle preşedinte, pot să le răspund dlor Cohn-Bendit şi Hans-Peter Martin? Cred că soluţia e simplă. Mă declar participant, alături de alţi 399 de deputaţi, la sistemul de pensii facultativ şi intenţionez să votez împotriva propriilor interese şi în favoarea intereselor contribuabililor. Soluţia de care vorbeam este ca ceilalţi 399 de deputaţi să procedeze în acelaşi fel.

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska (UEN) - (PL) Dle preşedinte, lăsând la o parte faptul că declar că sunt participant la sistemul de pensii, consider că orice votare astăzi va fi imposibilă dacă peste 400 de deputaţi vor trebui să se ridice si să declare acelaşi lucru. Doresc să sugerez o soluţie de bun simţ la această situaţie. Există o listă a participanţilor la sistem — este suficient ca această listă să fie inclusă.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Vă mulţumesc foarte mult. Cred că e suficient, doamnelor şi domnilor. Vom continua sesiunea.

Dle Titley, reclamaţia dvs. va fi transmisă imediat biroului Preşedintelui, împreună cu solicitarea de a vi se răspunde în cel mai scurt timp.

În ceea ce priveşte problema ridicată de dl Cohn-Bendit, în conformitate cu Regulamentul de Procedură, orice deputat are, desigur, dreptul să declare oricând un interes personal care poate interfera cu orice problemă discutată aici. Prin urmare, nu mai rămâne nimic de adăugat, cine doreşte să spună ceva o poate face, cine nu, nu.

Consider că am rezolvat problema.

 

6.1. Descărcarea de gestiune 2007: Parlamentul European (A6-0184/2009, Paulo Casaca)

6.2. Descărcarea de gestiune 2007: Curtea de Justiţie (A6-0151/2009, Søren Bo Søndergaard)

6.3. Descărcarea de gestiune 2007: Curtea de Conturi (A6-0152/2009, Søren Bo Søndergaard)

6.4. Descărcarea de gestiune 2007: Ombudsmanul (A6-0156/2009, Søren Bo Søndergaard)

6.5. Descărcarea de gestiune 2007: Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor (A6-0154/2009, Søren Bo Søndergaard)

6.6. Descărcarea de gestiune 2007: Eurojust (A6-0161/2009, Christofer Fjellner)

6.7. Descărcarea de gestiune 2007: Agenţia Europeană pentru Medicamente (A6-0162/2009, Christofer Fjellner)

6.8. Descărcare de gestiune 2007: Agenţia Europeană de Siguranţă a Aviaţiei (A6-0163/2009, Christofer Fjellner)

6.9. Descărcarea de gestiune 2007: Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (FRONTEX) (A6-0166/2009, Christofer Fjellner)

6.10. Descărcarea de gestiune 2007: Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC) (A6-0170/2009, Christofer Fjellner)

6.11. Descărcarea de gestiune 2007: Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie (A6-0175/2009, Christofer Fjellner)

6.12. Descărcarea de gestiune 2007: Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale CEDEFOP (A6-0177/2009, Christofer Fjellner)

6.13. Descărcarea de gestiune 2007: Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (A6-0178/2009, Christofer Fjellner)

6.14. Descărcare de gestiune 2007: Consiliul (A6-0150/2009, Søren Bo Søndergaard)

6.15. Gestiunea financiară şi controlul agenţiilor UE (A6-0148/2009, Christofer Fjellner)

7. Urări de bun venit
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele - Aş dori să invit o delegaţie din Irak, cu ocazia vizitei acesteia la Parlament. Doresc să le urez bun venit în cadrul reuniunilor noastre interparlamentare.

(Aplauze)

Dl Khalid Al Atiyah, prim vicepreşedinte al Camerei Reprezentanţilor din republica Irak, conduce această delegaţie.

Îmi face o deosebită plăcere să subliniez progresele înregistrate de Irak în ceea ce priveşte securitatea şi statul de drept, dovedite de alegerile locale din luna ianuarie, şi sper că în curând vor fi depăşite toate problemele şi anii dificili prin care a trecut această ţară.

Îi asigurăm că Uniunea Europeană şi Parlamentul îi va sprijini mereu în procesul de consolidare a păcii, a democraţiei şi a stabilităţii la care Irakul are dreptul, la fel ca orice altă naţiune de pe pământ.

Sper că reuniunile din cadrul Parlamentului vor fi fructuoase şi că şederea dvs. aici va conduce la consolidarea legăturii care uneşte parlamentele noastre.

(Aplauze)

 

8. Votare (continuare)
Înregistrare video a intervenţiilor

8.1. Accesul la piaţa serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul (reformare) (A6-0215/2009, Mathieu Grosch)

8.2. Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier (A6-0210/2009, Silvia-Adriana Ţicău)

8.3. Normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri(reformare) (A6-0211/2009, Mathieu Grosch)
MPphoto
 

  Michael Gahler (PPE-DE) - (DE) Dle preşedinte, având în vedere sutele de voturi pe care le avem, poate ar fi bine să anunţaţi doar „adoptat”sau „respins”, decât să citiţi cifrele individuale.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele - Da, dle Gahler, doresc să procedez după cum aţi spus, şi de fapt în trecut am recurs la această metodă. Astăzi nu voi proceda în acest fel pentru că Asociaţia jurnaliştilor europeni ne-a cerut să detaliem voturile. Daca nu facem acest lucru, rezultatele nu pot fi înregistrate corespunzător şi, dacă nu cunosc rezultatele votului, au afirmat pe bună dreptate că nu pot face o evaluare a poziţiei politice a acestei instituţii.

 

8.4. Performanța energetică a clădirilor (reformare) (A6-0254/2009, Silvia-Adriana Ţicău)
  

- Înainte de votare:

 
  
MPphoto
 

  Silvia-Adriana Ţicău, raportoare - Dle preşedinte, doresc doar să spun că pe lista de votare pentru articolul 7, amendamentul 57, amendamentele 106 şi 117 vor deveni caduce doar dacă este adoptată prima parte.

În ceea ce priveşte articolul 9, amendamentul 102, dacă toate sunt adoptate, amendamentul 60 va deveni caduc. Altfel va trebui să votăm asupra părţii corespunzătoare a amendamentului 60.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele - Vă mulţumesc, dnă Ţicău, vom lua act în mod corespunzător de observaţia dvs.

- Înainte de votul asupra amendamentelor 109 şi 124:

 
  
MPphoto
 

  Silvia-Adriana Ţicău, raportoare - Dle preşedinte, trebuie să votăm si asupra părţii corespunzătoare din amendamentele 109 şi 124.

 

8.5. Agenţiile de rating al creditelor (A6-0191/2009, Jean-Paul Gauzès)
  

- Înainte de votare:

 
  
MPphoto
 

  Jean-Paul Gauzès, raportor - (FR) Dle preşedinte, doar un moment pentru a vă spune că este vorba de un raport important pentru că introduce un regulament european privind agenţiile de rating, fiind, prin urmare, un element din răspunsul la criză.

Doresc să vă spun că în această dimineaţă COREPER a adoptat textul de compromis care a fost depus pentru votul dvs. Pentru ca votul Parlamentul să fie conform, este preferabil să respingeţi amendamentele, cu excepţia voturilor privind părţile corespunzătoare din amendamentul 172. De asemenea, doresc să le mulţumesc raportorilor alternativi, dl Pittella şi dl Klinz, precum şi tuturor celor care au lucrat la această chestiune importantă.

 

8.6. Drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare sau pe căi navigabile interioare (A6-0209/2009, Michel Teychenné)

8.7. Drepturile călătorilor din transportul cu autobuzul şi cu autocarul (A6-0250/2009, Gabriele Albertini)
  

Cu privire la amendamentele 81 şi 12:

 
  
MPphoto
 

  Georg Jarzembowski (PPE-DE) - (DE) Dle preşedinte, consider că avem o majoritate largă pentru amendamentul 81, amendamentul 12 pierzându-şi, astfel, validitatea. Puteţi confirma acest lucru, vă rog?

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele - Da, aveţi dreptate, dle Jarzembowski: amendamentul 12 devine caduc.

 
  
MPphoto
 

  Eva Lichtenberger (Verts/ALE) - (DE) Dle preşedinte, acest al doilea amendament poate fi văzut fără nicio problemă ca fiind complementar. Nu există nicio contradicţie. Cele două amendamente nu se exclud reciproc.

(Rumoare în sală)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele - Ar putea raportorul, dl Albertini, să ne spună care este punctul său de vedere?

 
  
MPphoto
 

  Gabriele Albertini, raportor - (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, sunt de acord cu coordonatorul nostru,dl Jarzembowski: amendamentul 12 devine caduc.

 

8.8. Durata de protecţie a dreptului de autor şi a anumitor drepturi conexe (A6-0070/2009, Brian Crowley)
  

- Înainte de votare:

 
  
MPphoto
 

  Sharon Bowles (ALDE) - Dle preşedinte, regret că trebuie să îmi deranjez colegii într-o lungă sesiune de votare, dar mai nou a apărut pe lista de votare faptul că amendamentul 80 la un considerent devine caduc, în cazul în care este votat amendamentul 37. Prima jumătate a amendamentului este exact aceeaşi dar noua parte – a doua parte – este compatibilă. În cazul amendamentului 81, care este amendamentul corespunzător articolului, nu se precizează că acesta devine caduc în cazul în care amendamentul 55 corespunzător articolului este adoptat. Prin urmare, aş solicita să votăm asupra amendamentului 80 ca o completare la 37, dacă deputaţii sunt de acord – ceea ce este o chestiune diferită – din moment ce se pare că astfel procedăm şi cu amendamentul 81.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele - Vă mulţumesc, dle Bowles. Este recomandabil să auzim părerea raportorului, dl Crowley.

 
  
MPphoto
 

  Brian Crowley, raportor - Dle preşedinte, nu cred că acesta poate fi adăugat ca o completare. Trebuie luate separat.

 

8.9. Sistemele de transport inteligente în domeniul transportului rutier şi interfeţele cu alte moduri de transport (A6-0226/2009, Anne E. Jensen)
  

- Înainte de votare:

 
  
MPphoto
 

  Alexander Alvaro (ALDE) - Dle preşedinte, cu cel mai mare respect, cred că v-aţi bucura de foarte multă popularitate şi admiraţie dacă aţi putea accelera procedura de votare.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele - Vă mulţumesc foarte mult pentru sfat, dle Alvaro. Bineînţeles, este clar că dvs. nu aveţi niciun fel de experienţă în această privinţă.

 

8.10. Programul Marco Polo II (A6-0217/2009, Ulrich Stockmann)

8.11. Reţeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv (A6-0220/2009, Petr Duchoň)

8.12. Drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere (A6-0233/2009, John Bowis)
  

- Înainte de votare:

 
  
MPphoto
 

  Kartika Tamara Liotard (GUE/NGL) - (NL) Aş dori să ridic o moţiune de ordine, în conformitate cu articolul 168 alineatul (2). Grupul nostru a propus un amendament privind modificarea temeiului juridic şi un număr de alte grupuri au procedat la fel. Modificarea presupune că acum temeiul juridic este constituit doar de articolul 95 privind piaţa internă, şi deci doar de interesele economice, iar nu articolul 152 privind sănătatea publică, în care pacientul este considerat ca punct de pornire.

În principiu, Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară a solicitat avizul Comisiei pentru afaceri juridice, dar avizul a fost solicitat doar pe baza propunerii iniţiale a Comisiei. Este clar acum că în raportul Bowis a fost făcută o modificare prin care sunt menţionate şi drepturile pacienţilor, şi prin urmare a fost modificat şi temeiul juridic. Aceste amendamente au fost totuşi declarate inadmisibile şi astfel este afectată schimbarea fundamentală pe care o vizează Parlamentul – şi anume, trecerea de la o orientare axată exclusiv pe piaţă, la includerea drepturilor pacienţilor. Solicit ca raportul să fie retrimis Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele - Dnă Liotard, vom vota acum amendamentul 158 care este o propunere de respingere şi, odată ce vom avea rezultatul, voi răspunde la observaţia dvs.

Doresc să fac o propunere în ceea ce priveşte amendamentele referitoare la temeiul juridic: preşedinţia trebuie să decidă asupra admisibilităţii acestor amendamente şi anume amendamentele 159, 119, 116 şi 125 dar, evident, decizia depinde de configuraţia finală a directivei, care va fi modificată în timpul votării.

Prin urmare, propun ca votul asupra admisibilităţii acestor amendamente să aibă loc la sfârşit, pentru că în acel moment preşedinţia va dispune de faptele necesare pentru a putea decide dacă acestea sunt sau nu admisibile. În caz contrar, ar trebui să hotărâm acum, fără a avea însă informaţii suficiente.

Dacă onoraţii vorbitori sunt de acord, votul asupra acestor amendamente va avea loc, prin urmare, la sfârşit.

 
  
MPphoto
 

  Philip Bushill-Matthews, raportor - Dle preşedinte, sunt de acord cu propunerea dar, pentru claritate, puteţi menţiona amendamentele acoperite de temeiul juridic – 159, 119 etc.? „Etc.” include şi considerentul, care este amendamentul 126.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele - Vom vota, prin urmare, asupra a 80 de amendamente de la comisia corespunzătoare, şi dl Bushill-Matthews doreşte să depună un amendament oral la amendamentul 100.

- Înainte de votul asupra amendamentului 100:

 
  
MPphoto
 

  Dl Bushill-Matthews, raportor - Dle preşedinte, le cer scuze colegilor pentru introducerea tardivă a acestui amendament, motivul fiind clarificarea.

Amendamentul 100 se referă la responsabilitatea statelor membre de a face schimb de informaţii cu privire la sancţiunile disciplinare şi penale aplicate cadrelor din domeniul sănătăţii. Este un lucru absolut necesar dar, în ultimul moment, mi s-a atras atenţia asupra faptului că acesta ar putea fi interpretat în sensul responsabilităţii statelor membre de a furniza informaţii, de exemplu în cazul în care, să spunem, astfel de cadre din domeniul sănătăţii ar fi implicate în orice fel de contravenţii legate de circulaţie. Bineînţeles că scopul amendamentului nu este acesta şi, prin urmare, din motive de claritate, formularea pe care o propunem este următoarea: „Statele membre vor face schimb imediat şi proactiv de informaţii cu privire la contravenţiile penale şi disciplinare ale cadrelor medicale, în cazul în care acestea au un impact asupra licenţei lor sau a dreptului acestora de a presta servicii”. Este doar o chestiune de clarificare.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele - Deocamdată, în ceea ce priveşte acest raport, am votat o serie de amendamente care afectează articolele 15, 16 şi 17. Amendamentele adoptate care afectează aceste articole sunt următoarele: 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110 şi 135.

În timpul dezbaterii, comisarul Vassiliou a afirmat că este gata să modifice temeiul juridic, în cazul în care, care urmare a modificării directivei, va considera că există motive să facă acest lucru. Trebuie să luăm o decizie cu privire la admisibilitatea amendamentelor 159, 119, 116 şi 126.1, pentru a ne asigura că textul final care va fi adoptat de către Parlament corespunde temeiului juridic.

Având în vedere cele spuse de comisar, precum şi votul comisiei corespunzătoare asupra acestor amendamente, adică al preşedintelui comisiei respective, care le-a considerat admisibile; din moment ce a permis votarea lor şi, în acelaşi timp, având în vedere tot ce am votat azi în legătură cu articolele 15, 16 şi 17, iau act de faptul că directiva se îndreaptă într-o altă direcţie.

Ţinând cont de toate acestea, preşedinţia consideră aceste amendamente ca fiind admisibile şi vom trece la votul asupra lor.

 
  
MPphoto
 

  Philip Bushill-Matthews, raportor - Dle preşedinte, vă respect decizia – este dreptul dvs. de a lua o astfel de decizie – dar, mai devreme, dna Liotard a spus că am avea nevoie de un temei juridic dublu pentru că, altfel, dacă ar fi vorba doar despre piaţa internă, am vota doar chestiuni de ordin economic, fără a încerca măcar să deschidem dezbaterea din nou. Aş dori doar să aduc o rectificare la cele afirmate de dumnealui, deoarece temeiul juridic unic pe care îl avem acum nu este doar de natură economică: este despre libertatea de alegere pentru drepturile pacienţilor. Prin urmare, grupul nostru va vota împotriva unui dublu temei juridic, atât în cazul acestor amendamente, cât şi în cazul considerentului. I-aş încuraja şi pe ceilalţi colegi să pună interesele pacienţilor pe primul loc.

 
  
MPphoto
 

  Edward McMillan-Scott (PPE-DE) - Dle preşedinte, foarte pe scurt, încerc să fiu de folos dar mi se face foame. Voturile acestea sunt foarte importante, agenda este extrem de încărcată, şi vă compătimesc sincer.

Tocmai am fost în sala presei şi am observat că opt jurnalişti ascultă procesul de votare – ceilalţi pot privi pe monitoare, unde este difuzat fiecare vot. Prin urmare, consider că nu este necesar să citiţi rezultatul fiecărui vot.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele - Dle McMillan-Scott, până acum vorbitorii s-au încălzit. De acum vor merge mai rapid şi, deci, mai pe placul tuturor.

- După votare:

 
  
MPphoto
 

  Philip Bushill-Matthews, raportor - Dle preşedinte, din cauza ultimei intervenţii - care a fost foarte bine intenţionată – aţi neglijat să îi mulţumiţi raportorului, ceea ce nu intră în obiceiurile dvs. Sunt convins că doriţi să faceţi acest lucru acum, mai ales în absenţa sa.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele - Este într-adevăr un moment bun pentru a-i mulţumi raportorului, dl Bowis, pentru munca sa şi pentru a-i ura însănătoşire grabnică.

 

8.13. Siguranţa pacienţilor (A6-0239/2009, Amalia Sartori)

8.14. Acţiunea europeană în domeniul bolilor rare (A6-0231/2009, Antonios Trakatellis)

8.15. Descărcarea de gestiune 2007: Comisia (A6-0168/2009, Jean-Pierre Audy)

8.16. Descărcarea de gestiune 2007: al şaptelea, al optulea şi al nouălea Fond European de Dezvoltare (FED) (A6-0159/2009, Bogusław Liberadzki)

8.17. Descărcarea de gestiune 2007: Comitetul Economic şi Social (A6-0155/2009, Søren Bo Søndergaard)

8.18. Descărcarea de gestiune 2007: Comitetul Regiunilor (A6-0153/2009, Søren Bo Søndergaard)

8.19. Descărcarea de gestiune 2007: Fundaţia Europeană de Formare (A6-0157/2009, Christofer Fjellner)

8.20. Descărcarea de gestiune 2007: Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor (ENISA) (A6-0158/2009, Christofer Fjellner)

8.21. Descărcarea de gestiune 2007: Colegiul European de Poliţie (CEPOL) (A6-0160/2009, Christofer Fjellner)
MPphoto
 

  Christofer Fjellner, raportor - (SV) Dle preşedinte, din moment ce Parlamentul a hotărât să acorde descărcarea de gestiune Colegiului European de Poliţie în ciuda recomandării făcute de mine şi de către comisie, aş dori doar să îmi îndemn colegii din Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni să accepte amendamentele depuse de Grupul Socialist din Parlamentul European. Nu există niciun motiv pentru a justifica alegerea de a nu acorda descărcarea de gestiune sau de a întârzia descărcarea din moment ce am acceptat-o. Pentru ca lucrurile să fie coerente, propun ca grupul nostru să sprijine propunerile Grupului Socialist şi să voteze în favoarea următoarelor patru amendamente.

 

8.22. Descărcarea de gestiune 2007: Autoritatea Europeană de Supraveghere a GNSS (A6-0164/2009, Christofer Fjellner)

8.23. Descărcarea de gestiune 2007: Agenţia Europeană a Căilor Ferate (A6-0165/2009, Christofer Fjellner)

8.24. Descărcarea de gestiune 2007: Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritimă (A6-0167/2009, Christofer Fjellner)

8.25. Descărcarea de gestiune 2007: Agenţia Europeană pentru Reconstrucţie (A6-0169/2009, Christofer Fjellner)

8.26. Descărcarea de gestiune 2007: Agenţia Europeană de Mediu (A6-0171/2009, Christofer Fjellner)

8.27. Descărcare de gestiune 2007: Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (A6-0172/2009, Christofer Fjellner)

8.28. Descărcarea de gestiune 2007: Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă (A6-0173/2009, Christofer Fjellner)

8.29. Descărcarea de gestiune 2007: Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă (A6-0174/2009, Christofer Fjellner)

8.30. Descărcarea de gestiune 2007: Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (A6-0176/2009, Christofer Fjellner)

8.31. Descărcare de gestiune 2007: Agenţia Comunitară pentru Controlul Pescuitului (A6-0179/2009, Christofer Fjellner)

8.32. Abordarea problemelor legate de defrișări și de degradarea pădurilor pentru a combate schimbările climatice și reducerea biodiversității (B6-0191/2009)

8.33. Un plan de acţiune privind mobilitatea urbană (A6-0199/2009, Gilles Savary)

8.34. Planul de acţiune pentru sisteme de transport inteligente (A6-0227/2009, Anne E. Jensen)

9. Explicaţii privind votul
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele − Doamnelor şi domnilor, doresc să fac o propunere: pentru că unii dintre dvs. aţi solicitat mai multe explicaţii privind votul, v-aş ruga să le prezentaşi pe toate, în ordine, într-un singur discurs atunci când vă voi da cuvântul.

 
  
  

Explicaţii orale privind votul

 
  
  

- Raport: Paulo Casaca (A6-0184/2009)

 
  
MPphoto
 

  Jim Allister (NI) - Dle preşedinte, în fiecare zi, pentru tot mai mulţi dintre alegătorii mei devine din ce în ce mai greu să facă faţă greutăţilor financiare. După care, iau un raport ca acesta şi descopăr că 1,6 miliarde de euro din banii contribuabililor europeni au fost cheltuiţi pe acest edificiu care este Parlamentul European, apoi descopăr că 9,3 milioane de euro au fost irosiţi pentru partidele politice din Parlamentul European, apoi mă uit şi găsesc reafirmarea angajamentului de reducere cu 30% a emisiilor de carbon până în 2020, fără o singură menţiune măcar cu privire la cea mai scandaloasă emisie – cea produsă de deplasarea inutilă către acest loc, de 12 ori pe an. Acest raport este îngrozitor prin ceea ce expune cu privire la conduita acestui Parlament.

 
  
MPphoto
 
 

  Richard Corbett (PSE) - Dle preşedinte, permiteţi-mi să contextualizez afirmaţiile dlui Allister: Parlamentul European îl costă pe fiecare cetăţean 1,74 GBP pe an – spun lire sterline pentru dl Allister. Prin comparaţie, Camera Comunelor costă fiecare cetăţean britanic 5,75 GBP pe an. Camera Lorzilor înseamnă 1,77 GBP pentru fiecare cetăţean al Regatului Unit. Cu alte cuvinte, Parlamentul necesită costuri mult mai mici pe cetăţean.

Totuşi, aceasta nu înseamnă că trebuie să ne culcăm pe lauri. Bineînţeles că trebuie să fim prevăzători şi, bineînţeles că trebuie să reducem costurile. Observaţia dlui Allister referitoare la cele 12 sesiuni de la Strasbourg care sunt într-adevăr atât de costisitoare este, desigur, corectă. Însă Parlamentul European nu are competenţa de a modifica această decizie. aceasta este o chestiune care ţine de competenţa statelor membre care, din nefericire – la Edinburg, sub preşedinţia lui John Major – au transformat-o într-o obligaţie legală a Parlamentului European care trebuie să se deplaseze aici de 12 ori pe an. Îndemn statele membre să reconsidere această decizie.

 
  
  

- Raport: Søren Bo Søndergaard (A6-0150/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Richard Corbett (PSE) - Dle preşedinte, este vorba de descărcarea de gestiune pentru Consiliu. Acest lucru ridică din nou problema acestui acord tacit (gentlemen's agreement), care datează dinaintea alegerilor directe, prin care Parlamentul şi Consiliul, ca ramuri ale autorităţii legislative, sunt pe deplin responsabile de propriul buget intern, fără să critice sau să comenteze bugetul intern al celeilalte instituţii.

Cred că a sosit vremea să reexaminăm acest gentlemen's agreement, nu în ultimul rând pentru că bugetul Consiliului include acum nu doar bugetul administrativ ca instituţie, ca şi colegiuitor, ci şi un buget pentru funcţiile executive în domeniul politicii externe şi de securitate comune, care în viitor ar putea creşte.

Scopul acestui gentlemen's agreement nu a vizat niciodată funcţiile executive. Nu a fost niciodată destinat ca scut împotriva controlului parlamentar şi cred că este vremea să începem discuţiile cu Consiliul pentru a reexamina acest acord.

 
  
  

- Raport: Paulo Casaca (A6-0184/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Astrid Lulling (PPE-DE)(FR) Dle preşedinte, m-am abţinut de la votul asupra descărcării de gestiune pentru 2007 a Parlamentului European pentru că unele alineate din acest raport sunt alimentate de dezinformarea şi neadevărurile publicate în presă, mai ales aici, în legătură cu fondul de pensii facultativ al deputaţilor.

Dl Cohn-Bendit poate dormi liniştit pentru că, în calitate de contribuabil, nu va trebui să garanteze drepturile acelor deputaţi care au participat la fondul de pensii şi sunt deja pensionaţi, nici pentru ale văduvelor sau urmaşilor lor, nici pentru ale deputaţilor care îşi vor înceta activitatea aici la 14 iulie.

Dacă dumnealui consideră că deputaţii care participă la fondul de pensii facultativ nu ar trebui să participe la votul privind descărcarea de gestiune, ar trebui să facă ordine în propriul grup. În plus, acesta participă la votarea privind creditele de la bugetul nostru folosite pentru finanţarea indemnizaţiilor lui, deşi tocmai s-a aflat, în conformitate cu cerinţele de transparenţă că, de exemplu, în cinci ani, dumnealui a participat la o singură reuniune a comisiei din care face parte. Zelul său legendar pentru activitatea legislativă a acestei instituţii – nu e suficient să trâmbiţezi vorbe goale şi să susţii conferinţe de presă – ar trebui să îl determine să fie mai discret, dar având în vedere că este o relicvă din '68, nu ne putem aştepta la mai mult de la el.

În plus, dle preşedinte, niciun fel de declaraţii, chiar dacă vin din partea preşedinţilor de grupuri, nu vor schimba cu nimic responsabilităţile juridice ale acestui Parlament, care sunt scrise în piatră.

 
  
  

- Raport: Christofer Fjellner (A6-0148/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Daniel Hannan (NI) - Dle preşedinte, tocmai am votat finanţarea unei game largi de agenţii europene şi agenţii independente – Agenţia pentru Medicamente, Agenţia pentru Frontierele Externe, Agenţia Europeană pentru Siguranţa Aeriană, şi aşa mai departe – şi consider că acestea sunt contestabile din trei motive. Este vorba despre trei argumente împotriva lor, şi anume argumentul eurosceptic, argumentul legal şi argumentul democratic.

Nu mă aştept ca argumentul eurosceptic să aibă un răsunet în această instituţie. Este evident că astfel de lucruri nu trebuie făcute la nivel de Bruxelles. De asemenea, nici argumentul legal nu cred că va sensibiliza pe cineva: este vorba despre faptul că, deşi li s-ar fi acordat o autoritate legală prin Tratatul de la Lisabona sau prin Constituţia europeană, deocamdată acestea nu au niciun temei juridic adecvat. Cred însă că argumentul democratic ar putea avea un ecou de autenticitate chiar şi printre colegii federalişti, argumentul fiind următorul. Atunci când un parlament ca acesta externalizează chestiunile administrative cotidiene ale politicilor sale către organizaţii pe care abia le vizităm, pe care nu le vedem aproape niciodată – poate o dată pe an suntem vizitaţi de bizara comisie – şi ne aşteptăm ca ei să ne realizeze politicile în schimbul cecurilor pe care le semnăm amabil an de an, ne reducem democraţia.

Hayek spunea că transferul de putere către agenţii externe, deşi un lucru comun, este primul pas prin care o democraţie renunţă la atribuţiile sale. Colegii deputaţi, fie ei eurosceptici sau federalişti, trebuie să fie conştienţi de pericol.

 
  
  

Raport: Mathieu Grosch (A6-0215/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE) - (ET) Am multe comentarii de făcut. Nu am mai procedat aşa niciodată, dar azi consider că este important să fac acest lucru. În primul rând, aş dori să vorbesc despre raportul dlui Grosch, în favoarea căruia am votat, sprijinind, în acelaşi timp, recomandările Comisiei pentru transport, deoarece consider că cele două regulamente actuale referitoare la serviciile de transport cu autobuzul trebuie să fie înlocuite de un regulament revizuit şi actualizat. Acest pas ar aduce un plus de claritate şi ar reduce birocraţia.

 
  
  

- Raport: Silvia-Adriana Ticău (A6-0210/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE) - (ET) În al doilea rând, este vorba despre raportul Silviei-Adriana Ţicău, pe care l-am susţinut, deoarece acesta permite o punere mai uniformă în aplicare a noului regulament privind transportul rutier. Având în vedere natura internaţională a acestui domeniu, consider că trebuie să validăm posibilitatea consultării registrelor la nivel european, în scopul de a proteja mai bine clienţii de concurenţa neloială.

 
  
  

- Raport: Mathieu Grosch (A6-0211/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE) - (ET) Am sprijinit raportul dlui Grosch, deoarece se referă la transport şi contribuie la ameliorarea eficienţei şi a siguranţei juridice a pieţei interne privind transportul rutier, reduce costurile administrative şi permite o concurenţă mai echitabilă. Consider că, în cadrul integrării pieţei comune europene, ar trebui ca în anii viitori să eliminăm restricţiile privind accesul pe pieţele interne ale statelor membre.

 
  
  

- Raport: Silvia-Adriana Ţicău (A6-0254/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE) - (ET) Al doilea raport al dnei Ţicău privind eficienţa energetică a clădirilor s-a bucurat de sprijinul meu pentru că ne va ajuta să facem faţă provocărilor cu care se confruntă Europa în domeniul aprovizionării cu energie şi al cererii de energie. Adică va ajuta la economisirea a 20% din consumul de energie printr-o eficienţă energetică sporită. Investiţiile în eficienţa energetică vor contribui la revitalizarea economiei europene pentru că vor crea aproape la fel de multe locuri de muncă, sau poate chiar mai multe, decât investiţiile în infrastructurile tradiţionale. O eficienţă energetică sporită este cel mai eficient mijloc pentru Uniunea Europeană de a realiza obiectivul de reducere a emisiilor de CO2, de a crea locuri de muncă şi de a reduce dependenţa tot mai mare a Uniunii Europene de furnizorii externi de energie.

 
  
  

Raport: Jean-Paul Gauzès (A6-0191/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE) - (ET) Raportul dlui Gauzès – sper că am pronunţat numele corect – priveşte agenţiile de rating şi sprijin acest raport pentru că deficienţele şi erorile în ceea ce priveşte rating-urile şi supravegherea acestora au contribuit la declanşarea actualei crize financiare. Faptul că există doar câteva agenţii de rating, că aria lor de funcţionare este globală şi că sediile lor centrale sunt situate în afara UE sunt elemente care mă fac să mă întreb cât de eficientă poate fi legislaţia UE în acest domeniu. Sunt de acord că pentru soluţionarea acestei probleme trebuie intensificată cooperarea între UE şi ţările terţe şi că acesta este singurul mijloc de a ajunge la o bază normativă armonizată.

 
  
  

- Raport: Michel Teychenné (A6-0209/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE) - (ET) În ceea ce priveşte raportul privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare şi pe căi navigabile interioare – este foarte binevenit un regulament în acest sector, deoarece astfel sunt consolidate drepturile europenilor care călătoresc cu aceste mijloace de transport şi, în acelaşi timp, le sunt garantate consumatorilor drepturi egale indiferent de mijloacele de transport folosite.

 
  
  

- Raport: Gabriele Albertini (A6-0250/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE) - (ET) Raportul dlui Albertini privind drepturile călătorilor care călătoresc cu autocarul s-a bucurat de sprijinul meu, pentru că măsurile care protejează drepturile acestor călători contribuie la eliminarea inegalităţilor care predomină în Uniunea Europeană, şi asigură tratamentul egal al tuturor pasagerilor, la fel cum se întâmplă deja în cazul celor care folosesc transportul aerian sau feroviar. Întrucât acest act legislativ se referă atât la operatorii de transport, cât şi la pasageri şi prevede multe obligaţii noi pentru operatori, este de înţeles că furnizorii de servici au nevoie de o perioadă puţin mai lungă pentru punerea în aplicare pentru ca, în final, să se obţină un rezultat cât mai bun.

 
  
  

- Raport: Anne E. Jensen (A6-0226/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE) - (ET) Raportul dnei Jensen privind sistemele de transport inteligente – în urma punerii în aplicare acestea şi-au dovedit eficienţa, transformând transportul într-unul mai eficient, mai sigur, şi contribuind, în acelaşi timp, la realizarea obiectivului politic de a face transportul mai curat. Din aceste motive, am votat în favoarea raportului.

 
  
  

- Raport: Ulrich Stockmann (A6-0217/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE) - (ET) Raportul dlui Ulrich Stockmann privind programul Marco Polo II merită să fie sprijinit pentru că permite reducerea congestionării traficului pe autostrăzi, ameliorează metodele de protecţie a mediului a sistemelor de transport şi promovează îmbinarea diferitelor moduri de transport. Cu toate acestea, sunt îngrijorat de faptul că, în fiecare an, numărul candidaturilor pentru asistenţă financiară scade şi, ca o consecinţă, scade şi numărul proiectelor care ar putea fi finanţate în cadrul acestui program.

 
  
  

- Raport: Petr Duchoň (A6-0220/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE) - (ET) Am sprijinit raportul dlui Duchoň deoarece transportul feroviar deţine un rol important în cadrul transportului european, chiar şi astăzi, în ciuda reducerii constante a transportului de mărfuri. De asemenea, am sprijinit raportul pentru că sunt de acord cu raportorul că acest act legislativ trebuie astfel conceput, încât în viitor reţeaua feroviară să devină eficientă pentru toţi utilizatorii.

 
  
  

- Raport: John Bowis (A6-0233/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE) - (ET) În această dimineaţă am discutat şi votat anumite rapoarte privind pachetul de asistenţă medicală. Am sprijinit protejarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere, deoarece consider că reprezentanţii aleşi din Parlamentul European s-au mulţumit prea mult timp ca avocaţii să elaboreze legile în acest domeniu – legea trebuie făcută de politicieni, adică de către deputaţii din Parlament votaţi de alegătorii europeni. Aceasta este ultima ocazie de a dezbate şi adopta această directivă.

 
  
  

- Raport: Antonios Trakatellis (A6-0231/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE) - (ET) Raportul dlui Trakatellis privind bolile rare este ca o completare la raportul privind drepturile pacienţilor, pe care l-am sprijinit, deşi nu am susţinut recomandarea 15 din raport, deoarece aceasta este învechită, iar politica nu ar trebui să influenţeze cercetarea genetică.

 
  
  

- Raport: Gilles Savary (A6-0199/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE) - (ET) Raportul privind traficul urban şi planul de acţiune în acest domeniu s-a bucurat de sprijinul meu, deoarece transportul urban joacă un rol foarte important în transportul de marfă şi de călători din UE. Drept urmare, elaborarea unei strategii distincte în domeniul transportului urban este perfect justificabilă.

 
  
  

- Raport: Anne Jensen (A6-0227/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE) - (ET) În cele din urmă, doresc să menţionez raportul dnei Anne Jensen privind planul de acţiune pentru sistemele de transport inteligente, deoarece acest plan de acţiune se axează pe logica geografică.

 
  
  

- Raport: Jean-Paul Gauzès (A6-0191/2009)

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (NI) - Astăzi celebrăm aniversarea celui mai mare englez si poate a celui mai mare dramaturg şi scriitor pe care l-a dat vreodată omenirea. O caracteristică a operei lui Shakespeare este aceea că, indiferent de tipul de experienţă pe care îl ducem cu noi când o abordăm, opera lui luminează experienţa noastră mai mult decât experienţele noastre iluminează opera. Cel mai potrivit lucru acum este să citez discursul lui John of Gaunt dinaintea morţii din Richard al II-lea care descrie minunat nu numai situaţia bugetară din Anglia, ci şi situaţia din Europa.

În primul rând, bugetul:

Gaunt; Ea, ţară vitejească, ţară dragă,
(...)
E pusă la mezat (se sperie gândul),
Ca o moşie, sau o şandrama.

Dar ascultaţi şi descrierea Tratatului de la Lisabona sau a Constituţiei Europene:

Britania cuprinsă-n apa mării
Cu stânci menite a întâmpina vrăjmaşul
Asalt al lui Neptun, e-acum cuprinsă
De zapise murdare şi de silă.
Cuceritoarea Englitera ajuns-a
Să-şi cucerească sieşi doar ruşine.

Dacă există o descriere mai bună, personal încă nu am găsit-o.

 
  
MPphoto
 
 

  Preşedintele − Nu ştiam că aveţi aşa un talent pentru rapsodii. Aţi recitat foarte bine.

 
  
  

- Raport: Silvia-Adriana Ţicău (A6-0254/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Syed Kamall (PPE-DE) - Dle preşedinte, atunci când votăm diferite probleme în Parlamentul European, trebuie mereu să ne asigurăm că este vorba de o iniţiativă morală.

Este normal să vorbim de eficienţă energetică. Sincer, nu am nicio problemă cu acest aspect la nivel european, naţional sau local. Consider că este o problemă realizabilă mai curând la nivelul administraţiilor locale, dar schimbul de bune practici şi idei la nivel european şi naţional este, desigur, binevenit.

Totuşi, luând o astfel de iniţiativă, trebuie să dăm dovadă de moralitate la vârf. Cum putem vorbi de eficienţa energetică a clădirilor când noi continuăm să funcţionăm în două camere parlamentare, una la Strasbourg şi una la Bruxelles? Cum rămâne cu emisiile de CO2 ale Parlamentului din Strasbourg, când vorbim de zeci de mii de tone de emisii de CO2 în fiecare an? Este timpul să punem capăt ipocriziei, să dăm dovadă de abilităţi de conducere şi să închidem clădirea Parlamentului de la Strasbourg.

 
  
  

- Raport: John Bowis (A6-0233/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Syed Kamall (PPE-DE) - Dle preşedinte, permiteţi-mi să încep prin a-mi prezenta omagiile colegului meu, John Bowis, căruia îi dorim cu toţii însănătoşire grabnică. Slavă Domnului că a putut beneficia de sistemul de asistenţă medicală din altă ţară. El, cetăţean britanic, a putut beneficia de excelentul serviciu de asistenţă medicală din Belgia.

Sunt câţiva paşi în direcţia bună, cetăţenii din UE având posibilitatea de a alege unde să meargă pentru a beneficia de servicii de asistenţă medicală. În cazul în care pacienţilor li se oferă informaţii cu privire la procentul de vindecare a diferitelor boli dintr-o serie de ţări diferite şi li se lasă libertatea de alegere, atunci aceştia au posibilitatea de a alege ţara în care doresc să se trateze mai bine. Posibilitatea de a beneficia de aceste servicii de asistenţă medicală reprezintă un progres în direcţia bună.

Am criticat de multe ori unele iniţiative dezbătute în această instituţie, dar cred că acum avem de-a face cu o mişcare bună. Dorim să le oferim pacienţilor posibilitatea de a alege, precum şi servicii mai bune pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

 
  
  

- Raport: Brian Crowley (A6-0070/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Zuzana Roithová (PPE-DE) – (CS) Doresc să îmi explic şi eu votul cu privire la raportul Crowley - Durata de protecţie a dreptului de autor. Am votat împotriva raportului, care nu a fost luat în considerare în mod corespunzător, dar care va influenţa preţul plătit de consumatori pentru muzică în următorii 45 de ani. Doresc să ajut artiştii obişnuiţi şi, pentru a putea face acest lucru, avem nevoie de o legislaţie în domeniul reglementării clauzelor contractuale şi al gestiunii colective, precum şi stabilirea unui sistem de asistenţă socială, sisteme de pensii sau modificarea tarifelor pentru obţinerea licenţei. Studiile de impact arată că doar 2% din venituri le revin artiştilor neconsacraţi, restul mergând la casele de discuri şi artişti consacraţi. Redistribuirea ulterioară va afecta artiştii neconsacraţi dar promiţători, consumatorii şi contribuabilii plătind, la rândul lor, cu sute de milioane de euro mai mult. Propunerea complică lucrurile pentru biblioteci, arhive, şcoli de artă şi producători de film independenţi. Nu avem un impact clar asupra artiştilor din domeniul audiovizualului. Toate autorităţile judiciare transmit avertizări împotriva adoptării propunerii, motiv pentru care am votat împotrivă.

 
  
  

- Raport: Anne E. Jensen (A6-0226/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Brigitte Fouré (PPE-DE)(FR) Dle preşedinte, am votat în favoarea raportului Jensen, adică a raportului referitor la propunerea de directivă privind implementarea sistemelor de transport inteligente. Obiectivul acestei directive este de a garanta interoperabilitatea tehnologiilor informaţiei şi ale comunicaţiilor utilizate în sistemele de transport.

Trebuie să încurajăm inovaţia în domeniul transportului, în special dacă este vorba despre ameliorarea securităţii autovehiculelor. Dar inovaţia îşi pierde utilitatea dacă nu garantăm faptul că aceasta poate fi aplicată pe întreg teritoriul european.

Această directivă ar trebui să contribuie la reducerea numărului de decese pe drumurile europene, atât prin reducerea riscului de coliziune, cât şi a gravităţii accidentelor. Vă reamintesc că Uniunea Europeană şi-a fixat drept obiectiv înjumătăţirea până în 2010 a numărului de decese pe străzile europene, în comparaţie cu cifrele din 2000.

În acest sens, regret faptul că directiva privind cooperarea transfrontalieră în domeniul siguranţei rutiere, pe care noi am votat-o cu câteva luni în urmă, nu a fost încă adoptată de miniştrii transporturilor din Uniunea Europeană, deoarece ar permite salvarea de vieţi prin facilitatea aplicării de sancţiuni automobiliştilor care încalcă legea într-un alt stat membru decât cel în care este înmatriculată maşina lor.

 
  
  

- Raport: Petr Duchoň (A6-0220/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Brigitte Fouré (PPE-DE)(FR) În ceea ce priveşte raportul dlui Duchoň referitor la coridoarele pentru transportul feroviar de marfă, doresc să spun că Parlamentul European tocmai a adoptat raportul privind reţeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv. Am votat în favoarea acestui raport, care ar trebui să amelioreze şi să crească volumul transporturilor feroviare de marfă.

Era necesară o acţiune europeană în acest domeniu. Modul în care funcţionează în prezent transportul feroviar de marfă este nesatisfăcător, oferind prea puţine garanţii în termen de fiabilitate a orarelor companiilor care ar dori să folosească calea ferată pentru a transporta mărfurilor lor.

Acum trebuie să facem transportul feroviar de marfă mai atractiv pentru companii pentru că, dacă o parte dintre mărfuri este transferată de la transportul rutier către cel feroviar, atunci rezultatul va consta în mai puţine emisii de gaze cu efect de seră şi mai puţine tiruri blocate în ambuteiaje pe drumuri şi autostrăzi.

Prin urmare, sper că miniştrii transporturilor din statele membre vor urma calea deschisă de Parlamentul European către o reţea feroviară europeană mai competitivă pentru transportul de marfă.

 
  
  

- Raport: Antonios Trakatellis (A6-0231/2009)

 
  
MPphoto
 

  Bernd Posselt (PPE-DE)(DE) Dle preşedinte, am votat împotriva raportului dlui Trakatellis ca urmare a scandalosului amendament 15 care face confuzii între tratarea unei boli şi uciderea unei fiinţe umane nenăscute şi merge către eugenie. Trebuie să fim clari în această privinţă: fiinţele umane au dreptul la viaţa din momentul în care ovulul şi sperma fuzionează şi până la moartea naturală, iar acest amendament pune în discuţie, în mod fundamental, acest drept la viaţă. O fiinţă umană nenăscută nu ar mai avea dreptul la viaţă doar pentru că are o boală. Este exact opusul medicinei – este crimă.

Din acest motiv, raportul dlui Trakatellis este inacceptabil şi acest amendament este o ruşine care discreditează acest Parlament care, altfel, în alte ocazii, a sprijinit bioetica şi protecţia vieţii fiinţelor umane nenăscute.

 
  
MPphoto
 

  Ingeborg Gräßle (PPE-DE) - (DE) Dle preşedinte, pentru prima dată de când sunt membru al acestei instituţii, am votat împotriva descărcării de gestiune a Comisiei şi doresc să explic motivul pentru care am făcut acest lucru: îngrijorarea mea principală este legată de modul în care Comisia Europeană a abordat integrarea celor două ţări noi, şi anume a României şi Bulgariei.

Ne confruntăm cu un mare număr de probleme în România şi Bulgaria, cu o corupţie la scară largă, cu foarte mulţi bani europeni care au dispărut. Comisia Europeană nu a început îngheţarea fondurilor decât în 2008. Am pierdut foarte mulţi bani în 2007 şi acum trebuie să luptăm cu sisteme de control care sunt mai mult absente sau sisteme de control care funcţionează doar intermitent. În România există o corupţie extinsă şi probleme ale sistemului judiciar de a o combate. Toate acestea se datorează procesului de preaderare.

Vreau să dau un semnal, să transmit Comisiei Europene că pe viitor trebuie să abordeze în mod diferit aderările şi, de asemenea, că dacă ar fi dorit ar fi putut să facă progrese satisfăcătoare până acum, dacă ar fi fost atentă la alte ţări în trecut.

Invit Comisia să sprijine cele două ţări în stabilirea de sisteme de control financiar care să îşi merite numele şi în remedierea punctelor slabe sistemice ale acestor două ţări. În caz contrar, vom avea mereu o problemă, o permanentă bătaie de cap pentru toată Europa.

 
  
  

Explicaţii scrise privind votul

 
  
  

- Raport: Paulo Casaca (A6-0184/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Alexander Alvaro (ALDE), în scris(DE) Parlamentul European a votat azi raportul dlui Casaca privind descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului Parlamentului European aferent anului bugetar 2007. Raportul a abordat şi problema fondului de pensii al Parlamentului European.

Fondul de pensii al Parlamentului European este un fond de pensii facultativ. Fondul de pensii se află acum în dificultăţi financiare şi deficitul a crescut.

Partidul liberal democratic din Parlamentul European se opune utilizării veniturilor fiscale pentru a acoperi deficitul. Este iresponsabil să aşteptăm ca contribuabilii europeni să plătească pentru aceste pierderi. Orice astfel de plan trebuie abandonat. Partidul liberal democratic din Parlamentul European a votat împotriva descărcării de gestiune pentru execuţia bugetului Parlamentului European. Posibilitatea utilizării veniturilor fiscale pentru a acoperi deficitul nu a fost exclusă în totalitate.

 
  
MPphoto
 
 

  Richard James Ashworth (PPE-DE), în scris Conservatorii britanici nu au putut aproba descărcarea de gestiune a bugetului european 2007, secţiunea I, Parlamentul European. Insistăm asupra faptului că bugetul parlamentar trebuie să ofere valoare în schimbul banilor din partea contribuabililor europeni şi, de aceea, susţinem cea mai mare parte a raportului în cauză. Remarcăm, în special, progresul înregistrat în execuţia bugetului Parlamentului, astfel cum apare în raportul Curţii de Conturi din 2007. Sprijinim, de asemenea, observaţiile raportorului referitoare la fondul de pensii facultativ al deputaţilor. Cu toate acestea, în conformitate cu abordarea noastră tradiţională, vom continua să votăm împotriva acordării descărcării de gestiune până când vom vedea un progres real în direcţia obţinerii unei declaraţii de asigurare fără rezerve din partea Curţii de Conturi.

 
  
MPphoto
 
 

  Monica Frassoni (Verts/ALE), în scris - Astăzi, Grupul Verzilor a votat în favoarea raportului Casaca privind descărcarea de gestiune a PE pentru 2007.

Dorim să subliniem faptul că, prin adoptarea acestui raport în plen, conducerea acestei instituţii ar trebui să îşi asume responsabilitatea şi să ia măsuri imediate asupra textului adoptat în ceea ce priveşte fondul de pensii facultativ, precum şi că ar trebui luate decizii clare astfel încât fondul de pensii facultativ să nu fie sub nicio formă salvat cu bani suplimentari de la bugetul Parlamentului, direct sau indirect şi că lista participanţilor la fond va trebui să fie făcută public în mod neîntârziat.

Trebuie clarificat faptul că, atâta timp cât Parlamentul trebuie să garanteze drepturile la pensie ale deputaţilor, acesta trebuie să deţină şi controlul deplin asupra fondului şi a politicilor de investiţii. Sperăm ca aceste decizii să fie luate înainte de sfârşitul lui aprilie 2009.

 
  
MPphoto
 
 

  Marian Harkin (ALDE), în scris M-am abţinut de la vot pentru că sunt membru al fondului de pensii.

 
  
MPphoto
 
 

  Jens Holm şi Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris Am votat împotriva raportului Casaca privind descărcarea de gestiune a Parlamentului European pentru 2007 din trei motive. În primul rând, ne opunem posibilităţii ca fondul de pensii facultativ al deputaţilor să fie finanţat din banii contribuabililor. În al doilea rând, ne opunem posibilităţii ca banii contribuabililor să fie daţi unui fond de pensii privat a cărui listă de participanţi şi beneficiari este ţinută secret şi nu este publicată.

În al treilea rând, suntem total împotriva utilizării a şi mai mulţi bani proveniţi de la contribuabili pentru a acoperi actualul deficit al fondului de pensii ca urmare a unor investiţii speculative. Susţinem alineatele 105 şi 109 ale raportului Casaca, care remediază unele obiecţii pe care le avem cu privire la fondul de pensii facultativ al deputaţilor, dar pentru că raportul Casaca nu schimbă cu nimic situaţia actuală, am votat împotriva acordării descărcării de gestiune pentru execuţia bugetului Parlamentului European pentru exerciţiul financiar 2007.

 
  
MPphoto
 
 

  Kartika Tamara Liotard şi Erik Meijer (GUE/NGL), în scris Am votat împotriva raportului Casaca privind descărcarea de gestiune a Parlamentului European pentru 2007 din trei motive În primul rând, nu suntem de acord ca fondul de pensii facultativ al deputaţilor să fie finanţat din banii contribuabililor. În al doilea rând, nu suntem de acord ca banii contribuabililor să fie daţi unui fond de pensii privat a cărui listă de participanţi şi beneficiari este ţinută secret şi nu este publicată.

În al treilea rând, suntem total împotriva utilizării a şi mai mulţi bani de la contribuabili pentru a acoperii actualul deficit al fondului de pensii ca urmare a unor investiţii speculative. Susţinem alineatele 105 şi 109 ale raportului Casaca, care remediază unele obiecţii pe care le avem cu privire la fondul de pensii facultativ al deputaţilor, dar pentru că raportul Casaca nu schimbă cu nimic situaţia actuală, am votat împotriva acordării descărcării de gestiune pentru execuţia bugetului Parlamentului European pentru exerciţiul financiar 2007.

 
  
MPphoto
 
 

  Toine Manders (ALDE) , în scris(NL) Din păcate, am ratat începutul votului, dar împărtăşesc pe deplin tendinţa generală a rapoartelor privind descărcarea de gestiune şi, în special, raportul Casaca. Ar fi iresponsabil, mai ales în această perioadă, să acoperim deficitul fondului de pensii cu banii contribuabililor. Un posibil deficit al fondului este o problemă a fondului şi a membrilor săi, şi nu a contribuabilului european.

Parlamentarii sunt consideraţi drept un exemplu şi trebuie să fie atenţi la modul în care utilizează fondurile comunitare. Acest lucru se aplică veniturilor lor, pensiilor şi cheltuielilor. De aceea, sunt mulţumit că Parlamentul a aprobat acest raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Carl Schlyter (Verts/ALE), în scris(SV) Am refuzat să acord descărcare de gestiune unei instituţii care iroseşte mai mult de 1 miliard de euro pe asigurări de pensii suplimentare, din care două treimi reprezintă bani publici. Deputaţii europeni care participă la acest fond de pensii suplimentar trebuie să accepte o reducere a acestor pensii de lux, la fel cum persoanele cu câştiguri mici au fost obligaţi să accepte o reducere a pensiilor lor. Descărcarea de gestiune este pentru anul 2007, dar nu putem aştepta un an pentru a critica o decizie luată în 2008 referitoare la plăţi suplimentare către fondul de pensii.

 
  
MPphoto
 
 

  Olle Schmidt (ALDE), în scris (SV) M-am abţinut de la vot, întrucât m-am retras de la fondul de pensii facultativ la 21 aprilie 2009 şi, prin urmare, nu am vrut să influenţez rezultatul votului.

 
  
MPphoto
 
 

  Kathy Sinnott (IND/DEM), în scris În calitate de deputaţi europeni, datoria noastră este de a reprezenta şi a servi populaţia Europei. Toţi alegătorii noştri sunt afectaţi de efectele crizei economice, care a condus, în special, la pierderea şi reducerea pensiilor lor. În circumscripţia mea din Munster, Irlanda, mulţi lucrători au în perspectivă o bătrâneţe foarte nesigură pentru că pensiile pe care le-au plătit s-au devalorizat foarte mult sau, în unele cazuri, au pierdut total pensiile odată cu închiderea întreprinderilor unde lucrau.

Votând asupra acestui raport, sunt bucuroasă să pot declara ca am un interes, astfel cum se prevede în regulamentul acestui Parlament. Ca deputat, plătesc o contribuţie la un fond de pensii. Totuşi, nu consider că există un conflict de interese.

Pentru mine este inacceptabil ca deputaţii europeni să aibă pretenţia la imunitate, căci cu toţii trebuie să suportăm efectele crizei economice. Ca deputat, plasez interesele cetăţenilor înaintea propriilor interese.

 
  
MPphoto
 
 

  Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL), în scris Am votat împotriva raportului Casaca privind descărcarea de gestiune a Parlamentului European pentru 2007 din trei motive. În primul rând, nu sunt de acord ca fondul de pensii facultativ al deputaţilor să fie finanţat din banii contribuabililor. În al doilea rând, nu sunt de acord ca banii contribuabililor să fie daţi unui fond de pensii privat a cărui listă de participanţi şi beneficiari este ţinută secret şi nu este publicată.

În al treilea rând, sunt total împotriva utilizării a şi mai mulţi bani de la contribuabili pentru a acoperii actualul deficit al fondului de pensii ca urmare a unor investiţii speculative. Susţin alineatele 105 şi 109 ale raportului Casaca, care remediază unele obiecţii pe care le avem cu privire la fondul de pensii facultativ al deputaţilor dar, pentru că raportul Casaca nu schimbă cu nimic situaţia actuală, am votat împotriva acordării descărcării de gestiune pentru execuţia bugetului Parlamentului European pentru exerciţiul financiar 2007.

 
  
  

- Recomandări pentru a doua lectură: Silvia-Adriana Ticău (A6-0210/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris (PT) Această propunere clarifică normele pentru operatorii de transport rutier.

Sunt propuse noi norme cu scopul de a spori siguranţa şi calitatea acestei activităţi şi pentru a asigura un criteriu comun de gestiune financiară pentru aceste întreprinderi.

Obligaţia de a avea un manager experimentat responsabil pentru gestionarea activităţii de transport a întreprinderii şi de a dovedi situaţia financiară a întreprinderii sunt caracteristicile noii abordări a acestei activităţi.

Alte elemente importante ale acestui text constau în protejarea datelor cu caracter personal, crearea unui registru cu secţiuni publice şi confidenţiale, precum şi sfârşitul aşa-numitelor întreprinderi tip „cutie poştală”.

Cerinţele pentru accesul la această profesie, şi anume reputaţia, situaţia financiară şi competenţa profesională corespund unei clarificări a acestei activităţi, care sperăm că îi va permite să prospere într-o manieră mai transparentă, oferind consumatorilor o mai bună protecţie şi o siguranţă mai mare.

 
  
  

- Recomandări pentru a doua lectură: Mathieu Grosch (A6-0211/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Dirk Sterckx (ALDE), în scris Sunt împotriva compromisului stabilit între raportor şi Consiliu privind normele comune de acces pe piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri. Considerăm că crearea de noi bariere şi noi restricţii n calea cabotajului în sectorul transportului nu reprezintă soluţia la problemele cu care se confruntă sectorul de transport rutier ca urmare a crizei economice. În plus, din punct de vedere al mediului, nu putem accepta restricţii, cum ar fi cerinţa ca mărfurile transportate în cursul unui transport internaţional să fi fost livrate total înainte ca operaţiunea de cabotaj să se poată desfăşura. Acest lucru este în total dezacord cu realitatea transportului rutier şi reprezintă o barieră în calea unei organizări eficiente a transportului de mărfuri. Rezultatul nu va fi decât mai multe tiruri goale.

Totuşi, sprijin cu tărie o abordare foarte strictă în ceea ce priveşte accesul la profesia de operator în transportul rutier. Dacă avem norme stricte privind accesul la profesie nu trebuie să ne sperie o piaţă europeană deschisă a transportului.

 
  
  

- Raport: Silvia-Adriana Ţicău (A6-0254/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris Sunt de acord că este necesar să ameliorăm eficienţa energetică a clădirilor şi sunt convins că UE poate juca un rol pozitiv în această privinţă. De fapt, consider că acest raport nu acordă suficientă importanţă eficienţei energetice a clădirilor în contextul mai larg al abordării unor îngrijorări legate de mediu, cum ar fi schimbările climatice.

Ameliorarea eficienţei energetice a clădirilor este relativ simplă, relativ ieftină şi relativ benefică. Ameliorarea eficienţei energetice a clădirilor ar avea un impact pozitiv major şi asupra emisiilor de dioxid de cardon din UE. Cu toate acestea, Comisia Europeană a marginalizat constant eficienţa energetică ca politică principală, axându-se însă pe descurajarea industriei de automobile. Sunt convins că transformarea constructorilor de maşini în ţapii ispăşitori pentru schimbările climatice reprezintă o politică profund eronată şi contraproductivă.

Din nefericire, în circumscripţia mea din nord-estul Angliei, Nissan a anunţat recent reduceri de personal şi o scădere a producţiei. Ar fi naiv să ignorăm rolul reglementărilor UE în actuala criză care afectează industria de automobile. Această criză ar fi putut fi în mare parte evitată printr-o politică europeană de mediu echilibrată, care să acorde importanţa corespunzătoare eficienţei energetice a clădirilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris Am votat în favoarea raportului doamnei Ţicău, deoarece consider că îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirilor este esenţială pentru protecţia mediului, dar şi pentru reducerea pierderilor de energie suportate de cetăţeni.

În acelaşi timp,cetăţenii europeni nu trebuie să suporte singuri toate costurile modernizării energetice a clădirilor. UE şi statele membre trebuie să asigure mijloace financiare necesare în acest scop, precum: crearea, până în 2014, a unui Fond pentru Eficienţa Energetică, finanţat din bugetul comunitar, Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi statele membre, în vederea promovării investiţiilor publice şi private în proiecte care să sporească eficienţa energetică a clădirilor; reduceri ale Taxei pe Valoare Adăugată (TVA) pentru bunuri şi servicii legate de eficienţa energetică şi energii regenerabile; extinderea criteriilor de eligibilitate pentru a finanţa din Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER) modernizarea energetică a clădirilor, nu doar a locuinţelor; proiecte de cheltuieli publice directe; subvenţii şi garanţii pentru împrumuturi; ajutoare sociale.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris (PT) Preţul şi siguranţa aprovizionării cu energie sunt factori decisivi pentru competitivitatea UE. Ameliorarea eficienţei energetice este una dintre cele mai rentabile modalităţi pentru UE de a-şi îndeplini obiectivele de reducere a emisiilor de CO2, de a crea locuri de muncă, de a reduce costurile pentru întreprinderi, de a aborda problema impactului social al creşterii preţurilor la energie şi de a reduce dependenţa tot mai mare a UE de furnizorii de energie externi.

Performanţa energetică a clădirilor reprezintă în prezent aproximativ 40% din consumul de energie şi, prin reformarea acestei directive, va fi posibil să îmbunătăţim actuala situaţia. Toţi actorii relevanţi trebuie sensibilizaţi cu privire la beneficiile ameliorării performanţei energetice şi trebuie să aibă acces la informaţii relevante cu privire la aceasta. Prin urmare, este esenţial ca autorităţile locale şi regionale să aibă acces la instrumentele financiare pentru a sprijini ameliorarea eficienţei energetice a clădirilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Peter Skinner (PSE), în scris Salut iniţiativa de a garanta eficienţa performanţei energetice a clădirilor. În mod evident, trebuie să existe un echilibru între necesitatea de a interzice emisiile de CO2 acolo unde se poate şi, pe de altă parte, costurile economice. Ideea certificării energetice a acestor clădiri este unul dintre aspectele cheie care pot contribui la atingerea unui consum raţional.

 
  
  

- Raport: Jean-Paul Gauzès (A6-0191/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Jens Holm, Kartika Tamara Liotard, Erik Meijer şi Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris Suntem pe deplin în favoarea unor reguli mai stricte în ceea ce priveşte activităţile financiare şi agenţiile de rating al creditelor. Cu toate acestea, astăzi am ales să votăm împotriva raportului dlui Gauzès. Şi asta pentru că raportul este incomplet şi nu subliniază suficient chestiunile esenţiale. Avem o nevoie reală de agenţii de rating al creditelor publice care nu lucrează pentru profit, pentru că este singurul mod de a evita conflictele de interese în procesul de rating. Această problemă nu a fost abordată într-o manieră satisfăcătoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Astrid Lulling (PPE-DE), în scris (FR) Sprijin fără nicio ezitare raportul dlui Gauzès. Acesta şi-a demonstrat încă o dată abilităţile de negociator. Este îmbucurător faptul că s-a ajuns atât de repede la un compromis privind acest text.

Prin stabilirea unui cadru de reglementare pentru agenţiile de rating, Europa se află în prim plan şi indică calea de urmat, în timp ce Statele Unite nu au reacţionat încă în acest domeniu într-un mod practic. O parte a credibilităţii şi a încrederii în pieţele de capital se bazează pe rating-urile elaborate şi publicate de aceste agenţii.

Cadrul de reglementare pe care îl stabilim astăzi ar trebui să amelioreze condiţiile în care sunt elaborate aceste rating-uri, cu condiţia ca acestea să fie utilizate într-un cadru de supraveghere pentru activităţi reglementate.

Cu toate acestea, este important ca acest compromis să nu ia forma unor soluţii destinate doar interzicerii oricăror referinţe la rating indiferent de context, în situaţia în care acesta din urmă nu a fost stabilit în cadrul acestui regulament. Pe lângă faptul că ar fi cumva în detrimentul unor libertăţi esenţiale, cum ar fi libertatea de expresie şi de a face comerţ, o astfel de abordare ar fi favorizat probabil pieţele non-europene în detrimentul persoanelor domiciliate în Europa precum şi, de asemenea, tranzacţiile financiare private şi confidenţiale în detrimentul tranzacţiilor publice supuse normelor de transparenţă. De aceea, soluţia aleasă se bucură de tot sprijinul meu.

 
  
MPphoto
 
 

  Nils Lundgren (IND/DEM), în scris(SV) Situaţia în economia mondială este încă tulbure şi, chiar ieri, Fondul Monetar Internaţional a anunţat că criza financiară se poate înrăutăţi. E greu de presupus că cineva ar fi surprins că este o perioadă festivă pentru cei cu zel pentru reglementări şi control.

Cu toate acestea, este o eroare gravă să începem elaborarea de sisteme de control extensiv pentru operaţiunile de pe piaţa financiară înainte ca anchetele să fie efectuate şi analizele finalizate. Mai mulţi actori importanţi, inclusiv Banca Suediei, consideră că Comisia a reuşit, într-o manieră nu foarte credibilă, să demonstreze un eşec de piaţă care justifică reglementări suplimentare privind agenţiile de rating al creditelor.

Acest lucru nu pare să îngrijoreze deloc UE. Legislatorii de la Bruxelles sunt, în schimb, pregătiţi pentru turbulenţele de pe piaţa mondială pentru a oferi Uniunii Europene un motiv să le consolideze propriile poziţii. Dacă astăzi există în lume un sistem global în adevăratul sens al cuvântului, acesta este reprezentat de pieţele financiare. De aceea, controlul suplimentar al agenţiilor de rating al creditelor, de exemplu, trebuie iniţiat şi planificat la nivel global, dacă şi când se consideră necesar. Întrucât că această instituţie caută soluţii în cadrul cooperării UE, am ales să votez împotriva raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Mary Lou McDonald (GUE/NGL), în scris Sunt pe deplin în favoarea unor norme mai stricte în ceea ce priveşte activităţile financiare şi agenţiile de rating al creditelor.

Totuşi, am ales să votez împotriva raportului dlui Gauzès. Şi asta pentru că raportul este incomplet şi nu subliniază suficient chestiunile esenţiale. Avem o nevoie reală de agenţii de rating al creditelor publice care nu lucrează pentru profit, pentru că este singurul mod de a evita conflictele de interese în procesul de rating. Această problemă nu a fost pusă în discuţie într-un mod satisfăcător. Este doar un exemplu al eşecului acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris(DE) Acum ştergem zonele gri de pe piaţa financiară şi impunem cerinţe mai stricte, şi e puţin cam târziu. Totuşi, astfel tratăm doar simptomele, nu şi cauzele. Dereglementarea din ultimii ani a permis apariţia unor noi – şi, din cauza complexităţii lor, obscure – produse pe piaţa monetară. În acest sens, am votat în favoarea unei supravegheri financiare mai stricte, deşi doar acest lucru nu este suficient.

Singura soluţie, dacă vrem să împiedicăm pe viitor construirea unor astfel de case de carduri, este să interzicem produsele financiare riscante. Cu toate acestea, o autoritate de supraveghere proprie ar crea cu siguranţă mai multă birocraţie, dar nu ar aduce mai multă raţiune în economie şi nici nu ar pune capăt mentalităţii de cazino.

 
  
MPphoto
 
 

  John Purvis (PPE-DE), în scris În timp ce agenţiile de rating al creditelor trebuie să accepte o parte din vina pentru eşecurile legate de titularizarea creditelor ipotecare cu risc ridicat („subprime”) care au condus la criza financiară, conservatorii britanici au votat cu un oarecare regret n legătură cu votul pentru planurile care reglementează agenţiile de rating al creditelor (ARC) elaborate în raportul Gauzès. ARC nu trebuie transformate în ţap ispăşitor, având în vedere că la fel de vinovate au fost băncile şi cultura de reglementare care au plasat strategiile de risc într-un plan secundar.

Sperăm că UE, Statele Unite şi ARC pot colabora pentru a crea un sistem care să funcţioneze corespunzător. Pentru ca acest lucru să fie posibil, o abordare rigidă a reglementării trebuie să facă loc uneia care acceptă factorul de risc în toate investiţiile şi care permite un grad de acceptare a rating-urilor efectuate în afara domeniului de aplicare a ceea ce am votat azi. În primul rând, trebuie să fie suficient de flexibilă pentru a se putea adapta la noi situaţii şi pentru a lăsa piaţa să respire.

 
  
MPphoto
 
 

  Olle Schmidt (ALDE), în scris(SV) Nu am participat la acest vot din cauza legăturilor speciale pe care le am cu industria agenţiilor de rating al creditelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Peter Skinner (PSE), în scris Recomandările făcute Grupului de lucru privind serviciile financiare de către G20 au condus, în mod clar, la mai multă transparenţă şi la reglementarea agenţiilor de rating al creditelor. Acest raport, care a fost un răspuns al Parlamentului European la G20, menţine un echilibru corect. Cu toate acestea, există unele probleme legate de nivelul de expertiză de care trebuie să dea dovadă Comitetul autorităţilor europene de reglementare a valorilor mobiliare (CESR) în cazul în care acesta doreşte să joace un rol central în adoptarea acestui regulament.

 
  
  

- Raport: Gabriele Albertini (A6-0250/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris(IT) Vă mulţumesc, dle preşedinte. Am votat pentru.

Regulamentele (CE) ale Consiliului nr. 11/98 şi nr. 12/98 au condus la crearea pieţei unice pentru transportul internaţional de călători cu autobuzul şi autocarul. Această liberalizare a contribuit la creşterea constantă a volumului de trafic din acest sector, care a cunoscut o creştere continuă de la mijlocul anilor '90 şi până în prezent.

Această tendinţă pozitivă nu a fost însă însoţită de protecţia şi susţinerea drepturilor călătorilor: călătorii au atras atenţia asupra mai multor probleme, inclusiv anulări, suprarezervări, pierderi ale bagajelor şi întârzieri.

Spre deosebire de călătoresc care folosesc alte mijloace de transport, utilizatorii de autobuze şi autocare rămân neprotejaţi din cauza unui vid în legislaţia comunitară.

Prin urmare, salut propunerea Comisiei pentru transport şi turism, care încearcă să stabilească drepturile acestor călători cu ajutorul documentului pe care îl votăm acum. În special, această propunere este foarte interesantă pentru că propune responsabilitatea transportatorilor în caz de deces sau vătămare, introduce compensări şi asistenţă în caz de anulări sau întârzieri, recunoaşte drepturile persoanelor cu mobilitate redusă sau alte dizabilităţi şi stabileşte organismele responsabile cu supravegherea acestui regulament şi soluţionarea plângerilor.

Acest lucru reprezintă un pas important pentru drepturile egale ale tuturor călătorilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Brian Crowley (UEN), în scris Uniunea Europeană a creat o piaţă internă de succes cu o circulaţie a capitalurilor, serviciilor şi a persoanelor fără precedent. Totuşi, această libertate de mişcare în sine nu este suficientă. Trebuie să protejăm cetăţenii din ţările UE când călătoresc pe teritoriul Uniunii şi trebuie să asigurăm egalitate în ceea ce priveşte accesul la serviciile noastre de transport.

Am văzut succesul politicilor UE pentru accesul călătorilor şi drepturile la compensaţie în sectorul transportului aerian şi salut călduros faptul că UE a înaintat propuneri similare pentru alte sectoare de transport. Cu toate acestea, este important să nu pierdem din vedere natura specifică a fiecărui sector de transport în parte. Dacă aceleaşi principii ale drepturilor şi accesului echitabil, precum şi ale drepturilor egale trebuie să fie valabile pentru toate formele de transport, nu trebuie să ignorăm caracteristicile fiecăruia în parte. Altfel am nedreptăţi atât călătorii, cât şi operatorii.

Sunt încântată că în acest pachet al drepturilor călătorilor, care acoperă transportul pe mare, pe căi navigabile interioare, cu autobuzul şi autocarul, Parlamentul European a elaborat o legislaţie corectă şi echilibrată care se va dovedi deosebit de eficientă în protejarea şi promovarea drepturilor călătorilor în UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Timothy Kirkhope (PPE-DE), în scris Conservatorii salută scopul general al ameliorării drepturilor călătorilor, accesul pentru persoanele cu dizabilităţi şi crearea de condiţii de egalitate pentru utilizatorii internaţionali de autocare, motive pentru care am votat în favoarea raportului. Cu toate acestea, am fi dorit să vedem o derogare pentru serviciile regionale, deoarece Regatul Unit a liberalizat pieţele care au trecut de la contractele de servicii publice la concurenţa deschisă. În plus, propunerea nu pare să recunoască natura locală a serviciilor de transport cu autobuzul care operează în zonele de frontieră. Conservatorii sunt, de asemenea, preocupaţi de proporţionalitatea anumitor aspecte ale propunerii de regulament, în special cele legate de dispoziţiile referitoare la răspundere. Spre deosebire de sectorul feroviar şi aviatic, industria autobuzelor şi autocarelor constă într-un număr semnificativ de întreprinderi mici şi mijlocii cu resurse limitate.

 
  
MPphoto
 
 

  Fernand Le Rachinel (NI), în scris (FR) Pasagerii autobuzelor şi autocarelor trebuie să se bucure de aceleaşi drepturi ca cei care utilizează transportul feroviar sau aerian. Este filozofia conţinută de acest raport.

De fapt, în principiu, toţi călătorii trebuie să fie egali în faţa legii.

Totuşi, trebuie făcute multe precizări.

Acestea vin din chiar natura acestui sector, care este dominat de microîntreprinderi şi IMM-uri. Nu putem fi mulţumiţi de măsuri ca cele propuse în plen care, sub pretextul unei protecţii sporite a drepturilor călătorilor, introduc restricţii imposibile pentru şoferii de autobuz şi autocar şi, inevitabil, tarife mai mari pentru călători.

De ce trebuie să cerem unui şofer, a cărui meserie este să conducă prudent, să facă un curs special care să îi permită să acorde asistenţă persoanelor cu mobilitate redusă sau dizabilităţi?

De ce să nu acordăm o derogare clară de la domeniul de aplicare al acestui nou regulament european pentru serviciilor de transport urbane, periferice şi regionale, care sunt acoperite de contractele de servicii publice?

De ce să creăm drepturi la compensare în valoare de 200% din preţul biletului în cazurile în care îmbarcarea este refuzată din cauza suprarezervării?

În Franţa, Fédération nationale des transporteurs de voyageurs a propus soluţii pragmatice la toate aceste probleme. Unele au fost ascultate. Nu toate. Din păcate.

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris (PT) Raportul dlui Albertini vizează crearea de condiţii pentru un cadru mai clar pentru utilizarea şi funcţionarea transportului cu autobuzul şi autocarul. Prin rezolvarea problemelor legate de drepturile persoanelor cu mobilitate redusă şi, de asemenea, prin stabilirea de dispoziţii clare în caz de deces sau vătămare a călătorilor sau în caz de pierdere ori deteriorare a bagajelor, acest raport ajută la creşterea siguranţei atât pentru călători, cât şi pentru întreprinderi. Raportul indică, de asemenea, soluţii în caz de compensaţie şi asistenţă în caz de anulare, întârziere sau întrerupere a călătoriei.

Astfel, sunt create condiţiile pentru ca pasagerii să fie mai bine informaţi înainte, în timpul şi după terminarea călătoriei. De asemenea, sunt clarificate drepturile acestora, precum şi responsabilităţile operatorilor, pentru a-i face mai competitivi şi mai siguri.

 
  
  

- Raport: Brian Crowley (A6-0070/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris (PT) Am votat pentru raportul lui Brian Crowley privind durata de protecţie a drepturilor de autor şi a anumitor drepturi conexe, pentru că promovează artiştii europeni şi muzica europeană.

Propunerea Parlamentului European introduce avantaje suplimentare pentru artişti, care vor fi protejaţi întreaga lor viaţă, lucru similar situaţiei din Statele Unite şi în conformitate cu principiile europene de apreciere a creativităţii şi a culturii.

Consider că extinderea duratei de protecţie de la 50 la 70 de ani va încuraja investiţiile în inovaţia muzicală şi va avea ca efect o ofertă mai mare pentru consumatori, Europa rămânând, astfel, competitivă pe principalele pieţele internaţionale ale muzicii.

 
  
MPphoto
 
 

  Vasco Graça Moura (PPE-DE), în scris (PT) Managerii portughezi din acest sector privesc această problemă ca un aspect deosebit de important pentru industriile muzicale europeană şi portugheză. Aceştia confirmă faptul că propunerea Comisiei de a extinde durata de protecţie pentru artişti şi pentru casele de discuri asupra lucrărilor înregistrate răspund unei nevoi care va permite Europei să rămână competitivă pe principalele pieţe internaţionale ale muzicii.

Există un sprijin evident din partea artiştilor şi a producătorilor, din moment ce aproape 40 000 de artişti şi muzicieni au semnat o petiţie solicitând ca Uniunea Europeană să reducă diferenţele faţă de alte ţări care au deja perioade mai lungi de protecţie.

Se sperăm că prin prelungirea duratei de protecţie vor fi încurajate investiţiile într-o varietate foarte largă de muzică nouă, ceea ce va rezulta într-o ofertă mai mare pentru consumatori. Trebuie, de asemenea, remarcat faptul că industria înregistrărilor contribuie în mod semnificativ la ocuparea forţei de muncă şi generarea de venituri fiscale şi este un exportator principal al proprietăţii intelectuale.

Din aceste motive, astfel cum au fost expuse de managerii menţionaţi mai sus, am votat pentru textul de compromis supus azi la vot. Aprobarea va permite atingerea unui compromis între Consiliu şi Parlament şi va facilita adoptarea directivei de către Consiliu.

 
  
MPphoto
 
 

  Tunne Kelam (PPE-DE), în scris Am votat pentru amendamentul 79 pentru a trimite înapoi la comisie propunerea de prelungire peste 50 de ani a duratei de protecţie a drepturilor de autor.

După părerea mea, propunerea Comisiei trebuie să fie mai bine elaborată şi, prin urmare, Parlamentul are nevoie de mai mult timp pentru a lua o decizie. În versiunea actuală, propunerea Comisiei pare să ofere o bază obiectivă pentru stabilirea de monopoluri artificiale în lucrările culturale.

Sunt pe deplin de acord că mulţi artişti câştigă prea puţin din activitatea lor. Totuşi, soluţia nu este să acordăm şi mai multe avantaje companiilor de producţie, ci să transferăm într-adevăr avantajele de la acestea către artişti şi muzicieni.

 
  
MPphoto
 
 

  Arlene McCarthy (PSE), în scris Nu este corect ca designer-ul care face coperta cd-ului sau compozitorul cântecelor să primească protecţie a drepturilor tot pentru toată viaţa plus 70 de ani, în timp ce interpretul beneficiază de o durată de protecţie de numai 50 de ani din momentul publicării. Durata nu a ţinut pasul cu speranţa de viaţă, ceea ce înseamnă că muzicienii îşi pierd drepturile asupra lucrărilor lor chiar în momentul retragerii din activitate, când au cea mai mare nevoie de venituri. Muzicieni talentaţi sunt înşelaţi de actualul sistem. 38 000 de artişti ne-au cerut ajutorul pentru remedierea acestei discriminări. Este vorba despre drepturi egale pentru muzicieni obişnuiţi.

Regret faptul că au existat afirmaţii false legate de această legislaţie. Într-o perioadă de recesiune economică trebuie să sprijinim industriile noastre creative şi artiştii care contribuie la PIB-ul nostru, la crearea de locuri de muncă, la creşterea economică şi la exporturi la nivel mondial. Această lege va ajuta mult muzicienii săraci care merită un tratament egal. Sper că atât Consiliul, cât şi Comisia vor accepta votul Parlamentului pentru adoptarea acestei legi înainte de sfârşitul acestei legislaturi.

 
  
MPphoto
 
 

  Ieke van den Burg (PSE), în scris(NL) Partidul laburist olandez (Grupul Socialist din Parlamentul European) sprijină propunerea modificată deoarece conţine un număr important de elemente pozitive pentru artişti, cum ar fi protejarea integrităţii artistului şi fondul pentru muzicienii independenţi. Am votat pentru amendamentele menite să acorde artiştilor 100% din veniturile ce revin din prelungirea duratei. Compromisul la care s-a ajuns reprezintă un pas în direcţia cea bună, dar cu siguranţă nu este încă unul optim.

Partidul laburist olandez este îngrijorat, totuşi, de statutul artiştilor minori care, în schimbul înregistrării unui disc, trebuie să renunţe la orice venit din înregistrare care depăşeşte avansul. Prin urmare, sperăm că în curând Comisia va veni cu propuneri pentru a îmbunătăţi statutul artiştilor în faţa caselor de discuri, inclusiv în ceea ce priveşte contractele legate de primii 50 de ani de drepturi conexe.

 
  
MPphoto
 
 

  Thomas Wise (NI), în scris Deşi sprijin cu tărie ideea prelungirii duratei de protecţie a dreptului de autor, această propunere a devenit nepotrivită datorită scopului său. UE şi-a demonstrat incapacitatea de a aborda această problemă într-o manieră logică şi eficientă, de aceea am votat pentru respingerea acesteia.

 
  
  

- Raport: Ulrich Stockmann (A6-0217/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris (PT) Stabilirea celui de-al doilea program Marco Polo este un pas important deoarece asigură asistenţa financiară necesară pentru acele măsuri care vizează să amplifice şi să amelioreze performanţa de mediu a sistemului de transport de mărfuri.

Această propunere vine ca urmare a evaluării eficienţei primului program Marco Polo care a stabilit că, la ora actuală, a fost realizat doar 64% din obiectivul de transfer modal, mult sub obiectivele estimate.

Sperăm că noul program Marco Polo va dispune de condiţii financiare mai bune pentru a continua realizarea obiectivelor stabilite, care includ acum şi proiecte legate de autostrăzile mării, precum şi proiecte care implică măsuri de reducere a congestionării traficului.

Consider că acest program, care vizează încurajarea şi sprijinirea proiectelor de transfer al transportului rutier de marfă către transportul maritim, feroviar şi pe căi navigabile interioare, este pe deplin în măsură să contribuie la reducerea congestionării traficului şi a poluării şi să asigure un transport eficient şi mai durabil din punct de vedere al mediului.

 
  
  

- Raport: Petr Duchoň (A6-0220/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Jeggle (PPE-DE), în scris(DE) Raportul Comisiei pentru transport şi turism nu ia suficient în considerare interesul real pe care îl prezintă transportul feroviar ca întreg în utilizarea mai eficientă a capacităţii disponibile.

Operatorii de infrastructură vor fi obligaţi să-şi menţină în calendarele lor anuale rezerve din capacitate pentru traficul ocazional. Această cerinţă preliminară nu le permite operatorilor de infrastructură niciun fel de flexibilitate în luarea de decizii cu privire la astfel de măsuri în timp real. Propunerea iniţială a Comisiei a fost înăsprită şi mai mult, întrucât rezervele de capacitate trebuie să garanteze o calitate adecvată pentru căi mai facile de transport internaţional de marfă.

Volumul la care cererile de linii ale companiilor feroviare vor fi folosite într-adevăr nu poate fi estimat pentru a se putea face planificări. Aceste capacităţi sunt eliminate în avans din procesul de planificare, consecinţa fiind că alte cereri, venite mai târziu, nu vor putea fi satisfăcute. Dacă aceste capacităţi ale reţelei, şi aşa marginale, nu sunt folosite de companiile de transport de mărfuri, în cele din urmă acestea vor fi eliminate, ceea ce va fi în dezavantajul tuturor utilizatorilor. Consecinţa acestui regulament va fi contrariul obiectivului propus, acela de a utiliza cât mai bine capacităţile disponibile.

În scopul de a limita impactul negativ asupra transportului de călători şi a transportului de mărfuri solicitat în timp scurt, este nevoie de un regulament care să permită operatorilor de infrastructură să decidă dacă o astfel de măsură este indicată, ţinând cont de cererile de transport feroviar de călători sau de modul în care pot fi exploatate mai bine nevoile transportului feroviar de mărfuri.

 
  
MPphoto
 
 

  Erik Meijer (GUE/NGL), în scris(NL) O parte din ce în ce mai mare a transportului transfrontalier feroviar de mărfuri pe distanţe lungi este transferat către transportul rutier. Motivele principale sunt legate de faptul că sunt construite tot mai multe autostrăzi, conexiunile feroviare directe cu întreprinderile sunt abandonate şi transportul rutier a devenit din ce în ce mai ieftin în termeni relativi. Aceste cauze sunt în general uitate. Toată atenţia noastră se concentrează asupra două motive diferite. Unul ţine de faptul că cooperarea dintre companiile de căi ferate din diferitele state membre este insuficientă şi, ca urmare, vagoanele de marfă trebuie să aştepte perioade inutil de lungi pentru a fi legate la o locomotivă care să le deplaseze mai departe. Acum există o soluţie la această problemă sub forma trenurilor navetă cu orare fixe.

Celălalt punct critic ţine de faptul că transportul este anevoios pentru că trebuie să aştepte trenurile de călători, care au întâietate. Raportul Duchoň dorea să elimine prioritatea acordată transportului de călători. Pe porţiuni aglomerate, acest lucru poate însemna o obligaţie impusă de UE de a ignora orarele stabilite prin eliminarea unui număr de trenuri. Alegătorii vor realiza în curând că această deteriorare a serviciului se datorează Europei. În loc să limiteze transportul de călători, trebuie găsită o soluţie pentru a rezolva atât problema blocajelor în circulaţia feroviară, cât şi a capacităţii feroviare reduse. E bine că textul a devenit mai rezonabil sub acest aspect.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris(DE) În prezent, transportul de mărfuri este concentrat în principal pe transportul rutier, în timp ce transportul feroviar, aerian sau maritim sunt în scădere. Într-o perioadă cu marje tot mai înguste şi concurenţă acerbă, manevrele de depăşire ale şoferilor de camioane, combinate cu şoferi extrem de obosiţi reprezintă un cocktail de riscuri fatal. Pe lângă riscul de accidente, traficul de mărfuri, care are o tendinţă descendentă, este impracticabil din punctul de vedere al congestionării, al zgomotului şi al poluării mediului.

Este timpul să aducem mărfurile pe căile ferate, dar pentru acest lucru avem nevoie de soluţii tehnice mai bune şi modele logistice pentru coordonare şi construirea de reţele organizaţionale. Acest raport reprezintă un pas în direcţia bună, motiv pentru care am votat în favoarea lui.

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris (PT) Crearea unei reale pieţe interne feroviare este extrem de importantă pentru obiectivele politicii europene privind transportul durabil sau, cu alte cuvinte, pentru viitorul Europei şi al transportului său. De asemenea, este important ca acest sector să devină parte integrantă a măsurilor care vor contribui la realizarea cu succes a Strategiei de la Lisabona.

Transportul de mărfuri feroviar este, de asemenea, un factor important în diferite zone de operaţiuni de transport.

Crearea unei reţele europene feroviare pentru mărfuri, cu trenuri care să circule fără probleme şi să treacă cu uşurinţă graniţele naţionale, va permite unele îmbunătăţiri în utilizarea infrastructurilor şi va facilita un transport de mărfuri mai competitiv.

Consider că este esenţial să sprijinim măsuri menite să îmbunătăţească situaţia în sectorul transportului feroviar de mărfuri, în scopul ca acest sector să devină pe deplin integrat şi parte integrantă a întregii reţele viitoare de transport european.

 
  
MPphoto
 
 

  Brian Simpson (PSE), în scris Felicit raportorul şi Comisia Europeană pentru curajul lor de a încerca să transforme transportul feroviar de mărfuri într-o prioritate în întreaga UE.

Personal, aş fi preferat o propunere mai radicală, care să stabilească o strategie care să includă drumuri prioritare pe anumite rute şi o recunoaştere din partea industriei feroviare că transportul feroviar de mărfuri este important, trebuie dezvoltat şi trebuie să fie sprijinit.

Două probleme sufocă transportul feroviar de mărfuri în Europa. În primul rând, lipsa reală de interoperabilitate, în special în semnalizare; şi în al doilea rând, chiar industria feroviară – în special operatorii de transport de călători şi furnizorii de infrastructură care se pun de acord în a plasa transportul feroviar de mărfuri pe ultimul loc al priorităţilor atunci când este vorba de rute şi orare.

Acest raport reprezintă cel puţin un început pentru a pune capăt acestei uniuni din interes şi a oferi o şansă operatorilor de transport feroviar de mărfuri pentru a-şi dezvolta afacerile.

Dacă permitem menţinerea acestei stări de fapt, în 20 de ani nu vom mai avea transport feroviar de mărfuri. Trebuie să acţionăm acum pentru a face transportul feroviar de mărfuri viabil, atractiv şi competitiv, sau nu vom reuşi niciodată să transferăm mărfurile de pe drumuri către căile feroviare.

 
  
  

- Raport: John Bowis (A6-0233/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris Salut munca colegului meu John Bowis din acest raport care reprezintă un punct de referinţă pentru drepturile pacienţilor. Conservatorii sprijină mobilitatea pacienţilor în cadrul UE şi o privesc ca pe o modalitate de consolidare a sistemului public de asistenţă medicală.

Este poate relevant faptul că această problemă a devenit o prioritate ca urmare a unui caz din Serviciul naţional de sănătate din Regatul Unit. Unei femei, care a ales să meargă în Franţa pentru o operaţie la şold pentru că autoritatea locală de sănătate a întârziat cazul său prea mult, i s-a refuzat rambursarea. Aceasta însă şi-a deferit cazul Curţii Europene de Justiţie care a stabilit un principiu important – acela că pacienţii au dreptul să se deplaseze în alt stat membru pentru tratament, obţinând apoi rambursare din partea furnizorului public naţional de asistenţă medicală.

Nu sunt un susţinător al CEJ, care contribuie major la acumularea de noi atribuţii de către UE, dar această hotărâre a fost extrem de importantă. Sper că mulţi dintre alegătorii mei care au fost dezamăgiţi profund de gestionarea defectuoasă a Serviciului naţional de sănătate de către guvernul laburist, vor putea profita de ideile cuprinse în acest raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Anne Ferreira (PSE), în scris (FR) Am votat împotriva raportului privind serviciile de asistenţă medicală transfrontalieră pentru că nu respectă nici obiectivul UE privind un nivel înalt al asistenţei medicale, în conformitate cu articolul 152 din tratat, nici cerinţele cetăţenilor europeni de a se bucura de asistenţă medicală sigură, de calitate şi aproape de locul de domiciliu.

Raportul nu face din autorizarea prealabilă regula care permite tratamentul în alt stat membru al UE. Autorizarea prealabilă permite gestionarea echilibrului financiar al sistemelor sociale, şi garantează pacienţilor condiţiile de rambursare şi informaţiile necesare înainte de spitalizarea în străinătate.

Nu este acceptabil nici faptul ca îmbunătăţirea calităţii asistenţei medicale să fie realizată prin intermediul concurenţei dintre furnizorii de asistenţă medicală, sau afirmarea ca principiu a liberei circulaţii a pacienţilor: ultima depinde în primul rând de starea sănătăţii lor.

Amendamentele adoptate sunt prea vagi, deschizând calea rezolvării problemelor de către Curtea Europeană de Justiţie.

Această directivă adânceşte inegalităţile în materie de asistenţă medicală dintre cetăţenii europeni, pentru că doar cei care vor putea plăti în avans costurile pentru serviciile medicale vor putea alege servicii de calitate.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris (PT) Problema fundamentală este că acest raport a fost adoptat fără modificarea articolului 95 ca temei juridic sau, cu alte cuvinte, a fost acceptat considerând sănătatea pe piaţa internă ca un bun, ceea ce este inacceptabil. Prin urmare, ar fi fost preferabil să respingem propunerea Comisiei, aşa cum am susţinut. Din păcate, însă, majoritatea nu a fost de acord cu poziţia noastră.

Ca urmare, drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere nu protejează competenţa exclusivă a statelor membre cu privire la modul în care acestea decid să îşi organizeze şi să finanţeze sistemele de asistenţă medicală. Acest aspect include şi competenţa lor cu privire la stabilirea unor sisteme de autorizare prealabilă în scopul acordării tratamentului spitalicesc în străinătate.

Dreptul cetăţenilor la sănătate şi drepturile celor care lucrează în acest sector nu sunt garantate. Aveam nevoie de mai multă solidaritate şi coordonare între sistemele de securitate socială ale diferitelor state membre, în special prin afirmarea, consolidarea şi tratarea mai adecvată a drepturilor şi a nevoilor utilizatorilor serviciilor de sănătate.

Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Christa Klaß (PPE-DE), în scris(DE) Am votat în favoarea directivei privind drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere, pentru că le oferă pacienţilor mai multă siguranţă juridică. În special în zonele de frontieră ale Uniunii Europene, cum este oraşul meu în marea regiune a Germaniei, Belgiei, Luxemburgului şi Franţei, sau în regiunile rurale, unde există un deficit în ceea ce priveşte serviciile medicale, promovarea mobilităţii pacienţilor este un aspect important pentru îmbunătăţirea şi creşterea eficienţei serviciilor de sănătate.

Sectorul serviciilor de sănătate din Germania va profita din mobilitatea transfrontalieră a pacienţilor, dacă pacienţii din alte state membre ale UE vor putea beneficia mai mult de standardele noastre ridicate în materie de servicii de sănătate, de exemplu pentru recuperare. Cu toate acestea, trebuie respectată suveranitatea statelor membre. Statele membre sunt responsabile pentru furnizarea de asistenţă medicală şi pentru organizarea sistemelor lor de sănătate. Respectând principiul subsidiarităţii, directiva trebuie să reglementeze doar acele aspecte care ţin de mobilitatea transfrontalieră a pacienţilor. Standardele înalte de calitate şi siguranţă din Germania trebuie menţinute. Standardele etice, respectate de statele membre din motive întemeiate, cum ar fi inseminarea artificială, analiza ADN sau sinuciderea asistată, nu trebuie puse în discuţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Astrid Lulling (PPE-DE), în scris (FR) Salut obiectivele acestui raport care doreşte să faciliteze acordarea de asistenţă medicală pacienţilor într-un stat membru, altul decât statul lor de origine şi să clarifice procedurile de rambursare ulterioare tratamentului, care lipsesc deocamdată din legislaţia europeană. Tratamentul sigur, eficient şi de calitate trebuie, prin urmare, să devină accesibil tuturor cetăţenilor europeni prin mecanisme de cooperare între statele membre.

Totuşi, doresc să subliniez faptul că statele membre deţin competenţă exclusivă pentru organizarea şi finanţarea sistemelor de sănătate. Autorizarea prealabilă pentru spitalizare este instrumentul esenţial care permite exercitarea acestei competenţe. Se înţelege de la sine că exercitarea acestui drept trebuie să respecte principiile proporţionalităţii, necesităţii şi nediscriminării.

În ceea ce priveşte temeiul juridic, susţin un temei juridic dublu pentru a garanta respectarea competenţelor naţionale. Propunerea Comisiei conţinea multe încercări disimulate de abuz în acest domeniu.

Textul final trebuie să conţină un echilibru corect între drepturile pacienţilor şi competenţele naţionale ale statelor membre în sectorul sanitar.

 
  
MPphoto
 
 

  Linda McAvan (PSE), în scris În numele delegaţiei laburiştilor britanici din Parlamentul European, salut multe dintre aspectele pozitive ale raportului Parlamentului referitoare la propunerea de directivă privind asistenţa medicală transfrontalieră. Sprijinim, în special, amendamentele care clarifică faptul că guvernelor naţionale le revine, în continuare, întreaga responsabilitate pentru organizarea sistemelor naţionale de asistenţă medicală şi stabilirea normelor de tratament.

Cu toate acestea, suntem preocupaţi în continuare de faptul că normele, astfel cum au fost elaborate, nu sunt suficient de clare. Pacienţii care se deplasează în altă ţară UE pentru tratament trebuie să ştie dacă vor fi sau nu rambursaţi şi să aibă toate informaţiile necesare privind tipul şi calitatea asistenţei medicale în ţara gazdă. Delegaţia laburistă solicită, prin urmare, ca directiva să clarifice faptul că statele membre pot stabili un sistem de autorizare prealabilă. Sprijinim, de asemenea, articolele 152 şi 95 ca temei juridic dublu pentru a garanta faptul că prioritatea sunt aspectele legate de sănătate, şi nu cele legate de piaţa internă. Delegaţia laburistă s-a abţinut de la votul final pentru a indica faptul că aceste două probleme trebuie abordate la a doua lectură.

 
  
MPphoto
 
 

  Arlene McCarthy (PSE), în scris M-am abţinut de la votul asupra acestui raport pentru că nu oferă o garanţie suficientă în ceea ce priveşte protejarea integrităţii şi a finanţării serviciului naţional de sănătate britanic şi, de asemenea, nu oferă siguranţă sau claritate pentru puţinii pacienţi care îşi permit să opteze pentru asistenţă medicală într-un alt stat membru.

Deputaţii conservatori din Parlamentul European urmăresc un singur obiectiv prin propunerea reintroducerii sistemului discreditat de bonuri de sănătate prin uşa din spate; prin propunerea lor puţinii bogătaşi ar primi bonuri pentru a lua banii sistemului naţional de sănătate din Regatul Unit pentru tratament privat în restul Europei. Oamenii care plătesc taxe se aşteaptă ca banii lor să fie investiţi în sistemul naţional de sănătate pentru a se bucura de asistenţă medicală acasă, şi nu sunt împărţiţi între alte sisteme de sănătate din UE. Nu e surprinzător că, nu demult, deputatul conservator Dan Hannan a susţinut o abordare orientată spre privatizare a asistenţei medicale.

Într-o dezbatere recentă privind plăţile pentru asistenţa medicală transfrontalieră între Marea Britanie şi Irlanda, ministrul conservator al sănătăţii Andrew Lansley a afirmat că resursele sistemului naţional de sănătate sunt întotdeauna valoroase şi s-a opus plăţii a 180 de milioane de lire sterline Irlandei. Cu toate acestea, conservatorii nu au susţinut propunerea noastră pentru un sistem de autorizare prealabilă, care este esenţial pentru protejarea resurselor importante şi a serviciilor furnizate de sistemul naţional de sănătate.

 
  
MPphoto
 
 

  Dimitrios Papadimoulis (GUE/NGL), în scris(EL) Am votat împotriva raportului Bowis şi a propunerii Comisiei, deoarece însăşi temeiul lor juridic dovedeşte că interesele financiare şi o piaţă necontrolată au prioritate în faţa drepturilor pacienţilor la asistenţă medicală mai bună şi mai completă. Această propunere neagă ideea solidarităţii şi a unei Europe sociale şi va crea situaţii în care doar cei bogaţi vor avea acces la mult discutata facilitate a asistenţei medicale transfrontaliere.

Rezultatul va fi prăbuşirea sistemelor naţionale de asistenţă medicală, obligând pacienţii să caute asistenţă medicală în străinătate. Asistenţa medicală este şi trebuie să rămână responsabilitatea statelor membre. Este inacceptabil să privim asistenţa medicală ca pe o marfă comercializabilă, şi nu ca pe un serviciu public. În plus, proiectul de directivă propune un sistem inutil de compensări pentru costurile legate de asistenţa medicală transfrontalieră, având în vedere faptul că aceste compensări pentru costurile asistenţei medicale au fost introduse în 1971 prin regulamentul privind cooperarea între sistemele de securitate socială.

 
  
MPphoto
 
 

  Kathy Sinnott (IND/DEM), în scris M-am abţinut pentru că îmi doresc enorm ca oamenii să primească tratamentul de care au urgent nevoie. Totuşi, problema autorizaţiei prealabile mă preocupă. Autorizarea prealabilă din această directivă neagă drepturile pacienţilor. Este motivul pentru care pacienţii au trebuit să se adreseze instanţelor de judecată şi hotărârile pronunţate de instanţele respective sunt motivul pentru care votăm astăzi asupra asistenţei medicale transfrontaliere. Dacă includem autorizarea prealabilă în această directivă, ne întoarcem de unde am plecat. Moartea din cauze geografice va rămâne regula şi pacienţii se vor confrunta cu aceleaşi obstacole ca şi în prezent, atunci când vor încerca să obţină autorizaţia de a călători pentru a obţine tratament.

Regret profund, de asemenea, faptul că acest raport nu are un temei juridic care să acorde prioritate drepturilor pacienţilor. Este o ocazie ratată, sănătatea pacienţilor fiind folosită ca o marfă pentru obţinerea de profit.

 
  
MPphoto
 
 

  Catherine Stihler (PSE), în scris Amendamentele esenţiale privind autorizarea prealabilă au căzut. Aceste amendamente erau esenţiale pentru conservarea sistemelor naţionale de sănătate în Scoţia şi Regatul Unit. Nu s-a votat includerea temeiului juridic dublu, care ar fi permis includerea sănătăţii publice, piaţa unică fiind acum unicul temei juridic. Din cauza eliminării acestor aspecte esenţiale şi pentru că suntem la prima lectură, nu am avut altă opţiune decât să mă abţin.

 
  
MPphoto
 
 

  Marianne Thyssen (PPE-DE), în scris(NL) Mobilitatea pacienţilor este un fapt, dar certitudinea juridică necesară pentru pacienţi şi lucrătorii din domeniul asistenţei medicale lipseşte. Din acest motiv, propunerea de directivă a Comisiei este un lucru bun. Apreciez, de asemenea, eforturile dlui Bowis de a ajunge la un compromis în această problemă extrem de spinoasă. Datorită eforturilor sale, au fost aduse îmbunătăţiri majore propunerii iniţiale a Comisiei. Cu toate acestea, nu am putut sprijini raportul final pentru că nu au fost incluse două puncte legate de competenţa statelor membre de a-şi organiza şi finanţa sistemele de asistenţă medicală.

Am făcut apel la introducerea unui temei juridic care să permită statelor membre să perceapă pacienţilor străini costul real, aceştia fiind supuşi un regim de coplată pentru asistenţa pe care o primesc în ţara noastră. În plus, am susţinut mereu dreptul statelor membre de a refuza pacienţi în anumite situaţii, de exemplu atunci când lista de aşteptare este prea lungă. Acesta este în special cazul Belgiei, o ţară mică cu o afluenţă relativ mare de pacienţi străini.

Textul adoptat azi în plen nu oferă suficiente garanţii în această privinţă. Din aceste motive, m-am abţinut de la votul final.

 
  
MPphoto
 
 

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris(EL) Politica anti-populară a UE şi a guvernelor burgheze coboară standardele serviciilor publice de sănătate, consecinţele fiind stres pentru pacienţi, liste de aşteptare, lipsa unor servicii, taxe mari, lipsa serviciilor pentru persoanele neasigurate şi imigranţi şi aşa mai departe.

Reducerea drastică a serviciilor sociale, comercializarea şi privatizarea continuă a sistemelor de sănătate şi atacul la drepturile la asigurare facilitează strângerea de profituri imense din sectorul de sănătate lucrativ de către marile conglomerate de afaceri.

Directiva privind „drepturile pacienţilor” promovează piaţa unică în domeniul sănătăţii, aplicarea libertăţilor din Tratatul de la Maastricht şi mobilitatea pacienţilor şi a cadrelor sanitare pentru a consolida comercializarea sănătăţii.

Rambursarea unei părţi din cheltuielile legate de asistenţa medicală primită în străinătate este o capcană pentru a obţine consimţământul populaţiei în vederea comercializării asistenţei medicale şi a asistenţei medicale multi-track, precum şi a discriminării de clasă în ceea ce priveşte dreptul la viaţă.

Drepturile pacienţilor pot fi protejate doar printr-un sistem public de sănătate cu adevărat liber care acoperă toate nevoile de sănătate (de specialitate sau de altă natură) ale întregii populaţii, indiferent de situaţia financiară sau de statutul de asigurat. Doar un astfel de sistem, care se poate dezvolta în cadrul unei economii de masă, din puterea maselor, poate garanta un caracter adecvat din punct de vedere cantitativ şi ameliorarea calitativă a serviciilor precum şi protejarea eficientă a sănătăţii şi a vieţii lucrătorilor.

 
  
  

- Raport: Amalia Sartori (A6-0239/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris − (IT) Am votat pentru.

Studii sectoriale cuprinzătoare au arătat că, anual, 10-12% dintre pacienţii care merg în spitalele din Europa pentru a-şi trata boala, se îmbolnăvesc în spital din cauza infecţiilor dobândite acolo. Transformate în cifre, aceste procente sunt şi mai înspăimântătoare: s-a stabilit că numărul pacienţilor din Uniunea Europeană care au dobândit infecţii în spitale se ridică la aproximativ 5 milioane de persoane.

Referindu-mă la discursul colegei mele deputat, dna Sartori, siguranţa şi eficienţa asistenţei medicale pot fi ameliorate prin elaborarea unui program care să fie axat, în principal, pe următoarele chestiuni fundamentale: 1) creşterea numărului de asistente medicale specializate în controlul infecţiilor; 2) implementarea de programe de formare profesională pentru lucrătorii din domeniul asistenţei medicale şi paramedicale, cu o atenţie deosebită acordată infecţiilor nosocomiale şi rezistenţei la antibiotice a viruşilor care le cauzează. 3) aplicarea noilor descoperiri privind aceste boli rezultate din cercetare.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris (PT) Am votat pentru propunerea privind siguranţa pacienţilor. Deşi calitatea asistenţei medicale în Europa s-a îmbunătăţit simţitor datorită progreselor în ştiinţa medicală, procedurile medicale dăunează uneori sănătăţii pacienţilor. Unele efecte secundare sunt cauzate de erori medicale ce pot fi evitate sau de infecţii dobândite în timpul tratamentului.

Acest raport conţine următoarele propuneri importante: un sistem îmbunătăţit de colectare a informaţiilor la nivel local şi regional; informaţii mai utile oferite pacienţilor. creşterea numărului de asistente specializate în controlul infecţiilor; încurajarea educaţiei şi a formării profesionale a lucrătorilor din domeniul asistenţei medicale. şi o mai mare atenţie acordată infecţiilor dobândite în spitale. Susţin pe deplin aceste măsuri.

 
  
  

- Raport: Antonios Trakatellis (A6-0231/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Liam Aylward (UEN), în scris Salut iniţiativa propusă de a îmbunătăţi asistenţa medicală acordată persoanele care suferă de boli rare. Din cauza naturii speciale a acestor boli, cum ar fi cancerele rare, bolile autoimune, bolile toxice şi infecţioase, nu există suficientă expertiză şi resurse disponibile, deşi acestea afectează 36 de milioane de cetăţeni din UE.

Consolidarea cooperării dintre specialişti şi centrele de cercetare din Europa şi schimburile de informaţii şi servicii reprezintă modul firesc în care Uniunea Europeană îşi poate ajuta cetăţenii. Este un mod direct de a vă oferi beneficii. Această propunere solicită statelor membre să creeze noi centre şi cursuri de formare pentru a maximiza potenţialul resurselor ştiinţifice privind bolile rare şi punerea în comun a centrelor de cercetare existente şi a reţelelor de informaţii cu privire la boli. Sprijin aceste măsuri şi încurajez o mai bună cooperare între statele membre, care va permite o mai mare mobilitate pentru pacienţi şi experţi pentru a vă servi pe dvs., cetăţenii.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris (PT) Am votat raportul privind bolile rare deoarece consider că o acţiune concentrată în domeniul bolilor rare la nivel european şi naţional este o necesitate esenţială. Deşi incidenţa fiecăreia dintre aceste boli rare în parte este foarte scăzută, milioane de europeni sunt afectaţi pentru că, în schimb, numărul acestor boli este mare.

Consider că este esenţial să sprijinim organizaţiile independente, să oferim acces la informaţiile privind bolile rare, să creăm centre de specialitate în diferite state membre, cursuri de formare în centrele deja existente şi să mobilizăm experţii şi profesioniştii. Trebuie, de asemenea, oferite resurse adecvate pentru a asigura o acţiune imediată în domeniul bolilor rare.

 
  
MPphoto
 
 

  Glyn Ford (PSE), în scris Voi vota pentru raportul dlui Trakatellis. Ştiu că există multe boli rare în domeniul cărora nu există cercetare, deoarece institutele medicale se angajează într-un fel de triere, ignorând soarta celor suferind de boli rare care oferă puţin in termen de profit faţă de profiturile potenţial disponibile din bolile obişnuite.

Este mai ales cazul bolilor genetice rare care sunt ereditare. Consider că trebuie să încurajăm cercetarea în aceste domenii prin susţinerea unei părţi din costurile pentru cercetare. Procedând astfel îmi declar şi propriul interes, familia mea fiind afectată de una dintre aceste boli.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Jeggle (PPE-DE), în scris(DE) Solicitarea explicită din amendamentul 15 ca bolile rare să fie eliminate prin consilierea genetică a părinţilor purtători şi ca embrionii sănătoşi să fie selectaţi prin diagnosticare înainte de implantare nu este contrară numai legislaţiei în vigoare din Germania. În special din perspectiva istoriei Germaniei, pare inacceptabil şi intolerabil să solicităm sau să recomandăm eradicarea şi selecţia persoanelor cu dizabilităţi, chiar dacă nu sunt încă născute.

Este alarmant faptul că aceste propuneri şi formulări denotă o totală lipsă de respect pentru valoarea fiecărei vieţi umane în parte, indiferent dacă vorbim de oameni bolnavi sau sănătoşi. Completarea propusă înlocuieşte îndemnul la tratament terapeutic al bolilor rare cu obiectivul prevenirii naşterii oamenilor bolnavi.

Acest lucru nu este compatibil cu spiritul şi litera declaraţiilor europene şi internaţionale ale drepturilor omului. Obiectivul unei politici europene convingătoare ar fi ajutarea persoanelor afectate sau care riscă să fie afectate de boală şi nu selecţia lor timpurie pe bază de criterii de calitate.

Raportul şi amendamentele individuale, în special amendamentul 15, nu respectă valorile mele creştine. De aceea, am votat împotriva raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Mairead McGuinness (PPE-DE), în scris Sprijin multe dintre elementele acestei rezoluţii. Cu toate acestea, nu am putut sprijini raportul în întregime din cauza includerii unor aspecte care consider că ţin, şi într-adevăr ţin de subsidiaritate – adică de competenţa statelor membre – şi de aceea nu sunt chestiuni asupra cărora ar trebui să hotărască Parlamentul European. Problema practicilor eugenice este un astfel de aspect care, prin includerea amendamentului 15, a fost introdusă în rezoluţie. Nu am sprijinit amendamentul 15. Această problemă ţine de subsidiaritate şi nu de Uniunea Europeană care nu legiferează şi nu ar trebui să legifereze în chestiuni legate de practicile de eugenie. Prin urmare, nu am putut susţine întregul raport.

 
  
  

- Raport: Jean-Pierre Audy (A6-0168/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Richard James Ashworth (PPE-DE), în scris Conservatorii britanici nu au putut aproba descărcarea de gestiune a bugetului european pentru 2007, secţiunea III, Comisia Europeană. Considerăm că bugetul parlamentar trebuie să ofere valoare în schimbul banilor contribuabililor europeni şi, de aceea, susţinem raportul raportorului. Sprijinim, în special, critica raportorului legată de incapacitatea Comisiei de a se asigura că România şi Bulgaria ating standardele adecvate de control financiar. Cu toate acestea, trebuie să subliniem că de 14 ani consecutivi Curtea Europeană de Conturi nu a putut da o declaraţie de asigurare fără rezerve pentru conturile generale europene. Comisia Europeană poartă răspunderea absolută pentru conturi şi de aceea, în conformitate cu abordarea noastră tradiţională, vom continua să votăm împotriva acordării descărcării de gestiune până când vom vedea un progres real în vederea obţinerii unei declaraţii de asigurare fără rezerve din partea Curţii de Conturi.

 
  
MPphoto
 
 

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris (RO) Alături de delegaţia României la PPE-DE am votat împotriva Raportului Jean-Pierre Audy privind descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2007 deoarece amendamentul 13 nu a fost acceptat. Raportul CCE pentru exerciţiul 2007 vizează încă exclusiv proiectele din 2000-2006, deoarece 2007 a constituit în cea mai mare parte o fază pregătitoare pentru punerea în aplicare a programelor 2007-2013. Prin urmare, efectul noilor norme prevăzute pentru perioada de programare 2007-2013, care sunt mai simple şi mai stricte decât cele în vigoare până în 2006, nu poate fi evaluat deocamdată.

Subliniez necesitatea simplificării procedurilor de implementare a fondurilor structurale, în special a sistemelor de gestionare şi control. Complexitatea sistemului este una din cauzele neregulilor din partea statelor membre. Accentuez nevoia măsurilor de simplificare propuse de Comisie în revizuirea reglementărilor aplicabile fondurilor structurale pentru perioada 2007-2013 ca răspuns la actuala criză financiară. Astfel de proceduri de simplificare sunt esenţiale pentru reducerea sarcinilor administrative la nivel naţional, regional şi local. Este important să se asigure că astfel de proceduri de simplificare contribuie, pe viitor, la reducerea ratei de erori.

 
  
MPphoto
 
 

  Jeanine Hennis-Plasschaert, Jules Maaten, Toine Manders şi Jan Mulder (ALDE), în scris(NL) Partidul popular olandez pentru libertate şi democraţie (VVD) a votat împotriva acordării de descărcare de gestiune Comisiei Europene. VVD consideră că Comisia a înregistrat progrese nesemnificative în promovarea introducerii declaraţiilor naţionale în statele membre. În prezent, doar patru ţări procedează astfel, Olanda fiind una dintre ele. În plus, VVD consideră că statele membre ale UE comit încă prea multe greşeli în alocarea banilor europeni, după cum s-a arătat în controalele efectuate de Curtea Europeană de Conturi. Curtea de Conturi a emis un aviz defavorabil, printre altele în ceea ce priveşte politica rurală, de coeziune şi cea structurală. VVD consideră că sistemele de audit din aceste domenii trebuie îmbunătăţite. În ultimii cinci ani progresele au fost prea mici.

 
  
MPphoto
 
 

  Rumiana Jeleva (PPE-DE), în scris (BG) Dle preşedinte, am votat pentru descărcarea de gestiune a Comisiei pentru execuţia bugetului UE pentru 2007.

În acelaşi timp, trebuie să menţionez că am votat împotriva anumitor părţi din acest raport care vizau introducerea unei compilaţii a rapoartelor trimestriale privind gestionarea resurselor din fondurile structurale şi Fondul de coeziune, în special în cazul Bulgariei şi României. Am votat împotriva lor deoarece cred cu convingere că, dacă solicităm un control mai strict, ar fi bine să punem în aplicare acest lucru simultan şi în aceeaşi măsură în toate statele membre, nu doar în unul sau două. Împărtăşesc îngrijorarea Parlamentului şi a raportorului, care indică faptul că resursele pentru Bulgaria care au fost îngheţate sau retrase de către Comisia Europeană se ridică la aproape 1 miliard de euro.

După cum se relatează raportul, aceste pierderi şi resurse îngheţate au fost în special impuse din cauza neregulilor în ceea ce priveşte cererile de ofertă, eligibilitatea cheltuielilor, neutilizarea fondurilor pentru investiţii în scopul stabilit şi lipsa de capacitate administrativă, printre alte motive. Doresc să închei prin a împărtăşi cu dvs. îngrijorarea mea că cetăţenii bulgari vor fi privaţi de instrumentele care promovează solidaritatea europeană şi că vor plăti pe nedrept pentru greşelile guvernului lor.

 
  
MPphoto
 
 

  Mairead McGuinness (PPE-DE), în scris Am votat pentru descărcarea de gestiune pe 2007 pentru Comisia Europeană, însă nu fără unele rezerve.

Acum cinci ani Preşedintele Barroso a promis o factură curată până la sfârşitul acestei legislaturi în termeni de control bugetar şi declaraţie de asigurare. În ciuda unor progrese, există încă multe goluri.

Până în prezent, 22 de ţări au prezentat un raport anual, îndeplinind cerinţele minime de bază ale regulamentului financiar, dar nu toate sunt satisfăcătoare. Doar 8 ţări au înregistrat progrese oferind o analiză mai formală sau declaraţie de asigurare, şi din păcate Irlanda nu se numără printre acestea. Trebuie să ne asigurăm că se vor înregistra mai multe progrese până în momentul descărcării de gestiune pentru bugetul 2008.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris (RO) Grupul PD-L (PPE) a votat împotriva raportului privind descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2007, care face referire la gestionarea fondurilor europene de către România şi Bulgaria.

Raportul privind descărcarea de gestiune, care se referă la nereguli în accesarea fondurilor PHARE anterioare anului 2007, a menţinut prevederea referitoare la elaborarea unui raport special privind gestionarea fondurilor comunitare în România şi măsurile înregistrate în combaterea corupţiei. În consecinţă, grupul PD-L din Parlamentul European a votat împotrivă.

Acest raport special nu se justifică atât timp cât există deja mecanismul de cooperare şi verificare, aprobat la Consiliul European din decembrie 2006. Elaborarea unui raport suplimentar diminuează credibilitatea mecanismului de cooperare şi verificare aflat deja în funcţiune. De altfel, şi reacţia Comisiei Europene, prin purtătorul său de cuvânt Mark Gray, confirmă inutilitatea unui astfel de demers atâta timp cât există mecanisme testate pentru a depista eventuale nereguli în gestionarea fondurilor comunitare.

 
  
  

- Raport: Søren Bo Søndergaard (A6-0153/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Philip Claeys (NI) , în scris(NL) Am votat împotriva acordării descărcării de gestiune pentru că în forma sa actuală, Comitetul Regiunilor nu poate fi luat în serios de nimeni. Printre altele şi din cauza definiţiei opace a termenului regiune, Comitetul Regiunilor este o entitate extrem de eterogenă în care, pe lângă naţiunile europene, sunt reprezentate, de pildă, şi aglomerările urbane. Este, de asemenea, foarte ciudat că în ultima perioadă regiunile s-au organizat în grupuri politice fără a fi primit vreun mandat democratic din partea alegătorilor.

 
  
  

- Raport: Christofer Fjellner (A6-0176/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris Conservatorii britanici se opun Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Contest ideea că UE poate conferi şi reglementa drepturile fundamentale. Şi mai ales mă opun Cartei drepturilor fundamentale pentru că a fost adoptată de UE în ciuda faptului că niciunul din instrumentele care urmau să pună în aplicare Carta – Constituţia UE şi Tratatul de la Lisabona – nu a fost ratificat.

Crearea unei agenţii care să supravegheze Carta drepturilor fundamentale a fost o risipă imensă a banilor contribuabililor şi un exerciţiu de vanitate. Acelaşi lucru, de fapt, poate fi spus despre multe dintre agenţiile UE, care dublează munca efectuată la nivel naţional şi promovează cu neruşinare calendarul federalist al UE. Mulţi oameni din circumscripţia mea resimt sumele uriaşe de bani irosiţi pe cutare sau cutare agenţie ca o mare dezamăgire, în special într-o perioadă de criză economică când ei trebuie să dea din ce în ce mai mult din banii lor pentru taxe ca să finanţeze risipa UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Philip Claeys (NI) , în scris(NL) Am votat împotriva acordării descărcării de gestiune, având în vedere faptul că Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene este o instituţie inutilă care, în plus, este ostilă dreptului la libertatea de expresie.

 
  
  

- Propunere de rezoluţie (B6-0191/2009):

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (PSE), în scris (PT) Am votat pentru propunerea de rezoluţie privind abordarea problemelor legate de defrişări şi de degradarea pădurilor, deoarece consider că defrişările au ca urmări daune grave aduse mediului, greu de corectat, cum ar fi dezechilibre în resursele de apă, deşertificare, impactul asupra climei şi reducerea biodiversităţii.

Este nevoie de mai multă coerenţă între conservarea pădurilor şi politicile de management durabil şi alte politici UE interne sau externe. Din acest motiv, avem nevoie de o evaluare a impactului asupra pădurilor a politicilor UE în materie de energie (în special biocombustibili), agricultură şi comerţ.

Consider, de asemenea, că sprijinul financiar pentru ţările în curs de dezvoltare este esenţial pentru a opri defrişarea pădurilor tropicale. Reducerea defrişărilor va juca un rol foarte important în atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice.

 
  
  

- Raport: Gilles Savary (A6-0199/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris. − (IT) Am votat pentru.

Gestionarea transportului pe baza nevoilor şi cerinţelor cetăţenilor este unul din punctele fundamentale pentru o dezbatere a politicii Uniunii Europene. Prin intermediul programului CIVITAS (promulgat în 2002), menit să promoveze distribuirea la scară largă a transportului urban, şi Cartea Albă: „Politica europeană de transport pentru 2010: momentul de a decide.” (promulgată în 2001), care propunea crearea unui sistem de transport urban mai eficient, Comisia a propus deja un veritabil plan de acţiune pentru optimizarea calităţii transportului european. A conceput un sistem pentru a separa treptat creşterea cererii de mobilitate de creşterea economică, pentru a controla astfel poluarea mediului într-un mod mai mult sau mai puţin eficient, având constant în vedere protejarea sistemului european de producţie. Cunoscând situaţia, Comisia încearcă să garanteze tuturor cetăţenilor Comunităţii o reţea de transport care este, în acelaşi timp, eficientă şi foarte sigură.

Trebuie să ne concentrăm atenţia pe cinci puncte: 1) protejarea drepturilor şi obligaţiilor călătorilor; 2) intensificarea siguranţei rutiere; 3) încurajarea siguranţei; 4) limitarea transportului rutier pentru a opri congestionarea transportului terestru.

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris (PT) Creşterea economică rapidă din oraşe, asociată cu o concentrare a populaţiei în centrele urbane sunt fapte pe care Parlamentul European încearcă să le analizeze pentru a putea contribui la volumul imens de muncă pe care îl presupune acest domeniu.

Respectând principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii, acest raport prezintă o serie de propuneri pe care eu le consider importante.

Elementul cel mai important al poziţiei adoptate de Parlament este atenţia acordată măsurilor dispersate care, de aceea, pot fi incoerente, nu doar ca text legislativ, dar mai ales în ceea ce priveşte punerea în aplicare.

Sunt de acord cu necesitatea unei abordări coerente, care include încurajarea optimizării diferitelor moduri de transport în centrele urbane şi îmbunătăţirea planificărilor. În plus, sprijin cercetarea şi inovaţia permanente în acest sector specific, precum şi colaborarea Comisiei cu statele membre în scopul de a contribui, dacă este cazul, la schimbul de informaţii privind bunele practici care trebuie aplicate în diferite ţări. În cele din urmă, doresc să subliniez importanţa industriei europene în dezvoltarea tehnologiilor, element ce poate ameliora calitatea gestionării, a siguranţei şi a eficienţei energetice din transportul urban în oraşele europene.

 
  
  

- Raport: Anne E. Jensen (A6-0227/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris (IT) Vă mulţumesc, dle preşedinte. Am votat în favoarea raportului Jensen, care oferă un cadru politic complet şi defineşte acţiunile pentru implementarea sistemelor de transport inteligente (STI) la nivel european.

Congestionarea traficului rutier, emisii tot mai mari de CO2 şi accidentele rutiere sunt identificate ca principalele provocări cu care trebuie să se confrunte transportul european şi consider că STI reprezintă instrumentul cheie pentru a face transportul mai eficient, mai sigur şi mai curat din punctul de vedere al mediului, contribuind astfel la dezvoltarea mobilităţii durabile pentru cetăţeni şi economii.

Sunt de acord cu faptul că STI pot ameliora condiţiile de viaţă ale cetăţenilor europeni, vor contribui la siguranţa rutieră şi vor reduce emisiile dăunătoare şi poluarea mediului. Consider cu tărie că sistemele de transport inteligente vor creşte eficienţa traficului, reducând astfel traficul.

Deşi au fost dezvoltate sau introduse mai multe cereri pentru diferitele moduri de transport (feroviar, maritim şi aerian), nu există niciun cadru european coerent pentru transportul rutier.

 

10. Corectările voturilor şi intenţiile de vot: a se vedea procesul-verbal
 

(Sesiunea a fost suspendată la ora 14.55 şi a fost reluată la ora 15.00)

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL PÖTTERING
Preşedinte

 

11. Pachetul climă-energie şi pachetul privind transportul maritim (semnarea actelor)
MPphoto
 

  Preşedintele − Dle vice prim-ministru şi reprezentant al preşedinţiei Uniunii Europene, dle Nečas, dle comisar Rehn, stimaţi raportori şi preşedinţi de comisii, doamnelor şi domnilor.

Avem astăzi plăcerea de a semna în acelaşi timp două pachete importante, pachetul climă-energie şi pachetul privind politica maritimă integrată pentru Uniunea Europeană. Aceasta reprezintă încununarea eforturilor consecvente pe care le-am depus alături de Consiliu şi de Comisie. Prin adoptarea acestor două proiecte legislative, Uniunea Europeană îşi dovedeşte capacitatea de a acţiona în mod decisiv pentru depăşirea comună a provocărilor din sectoarele esenţiale ale dezvoltării durabile, protecţiei mediului şi siguranţei maritime. Această semnare publică va contribui la sublinierea importanţei legislaţiei europene pentru cetăţenii europeni.

În pachetul climă-energie, Parlamentul şi Consiliul au pus bazele care permit Uniunii Europene să realizeze obiectivele pe care şi le-a propus în materie de climă până în 2020 şi să deţină în continuare un rol central în combaterea schimbărilor climatice. Pachetul privind clima include cadre juridice importante care vor contribui, de exemplu, la îmbunătăţirea sistemului de comercializare a cotelor de emisii sau la eforturile statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, precum şi la promovarea energiilor regenerabile sau a tehnicilor de stocare a carbonului. Raportoarele, dna Doyle şi dna Hassi, sunt prezente în sală sau cel puţin aşa presupun; o văd cel puţin pe dna Hassi.

Acest pachet va oferi Uniunii Europene credibilitatea de care are nevoie în perioada premergătoare conferinţei internaţionale care urmează să aibă loc în decembrie la Copenhaga şi pe durata negocierilor privind un acord global şi cu caracter obligatoriu.

În ceea ce priveşte transportul maritim, Parlamentul şi Consiliul au ajuns la un acord cu privire la opt dosare în cadrul procedurii de conciliere. Acesta este rezultatul muncii intense depuse de peste trei ani.

Acest rezultat este, de asemenea, dovada presiunii puternice exercitate de Parlamentul European pentru a garanta prevenirea pe viitor a catastrofelor maritime, precum accidentele în care au fost implicate Erika în 1999 şi Prestige în 2002, prin creşterea siguranţei maritime.

În prezent, putem constata că multe dintre propunerile Comisiei temporare privind creşterea siguranţei maritime, înfiinţate de Parlamentul European, au fost transformate în legi. Datorită acestor clauze, au fost îmbunătăţite inspectarea şi examinarea navelor, supravegherea transportului maritim şi asigurarea proprietarilor de nave, a fost introdusă asigurarea obligatorie şi au fost întărite cerinţele în materie de investigaţie şi responsabilitatea în caz de accidente.

Sunt bucuros să văd că dna raportoare Doyle ni s-a alăturat.

În încheiere, permiteţi-mi să adresez mulţumirile mele preşedinţiei cehe, Comisiei, membrilor Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, ai Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie şi ai Comisiei pentru transport şi turism şi, mai ales, preşedinţilor acestor comisii şi raportorilor, care au lucrat intens la aceste acte legislative importante. Mulţumirile mele speciale dumneavoastră, stimaţi membri, pentru participarea la semnarea acestor proiecte legislative importante, care are loc astăzi. Sunt încântat în mod deosebit de faptul că doi preşedinţi de grup ne-au onorat cu prezenţa domniilor lor, astăzi la prânz. Vă mulţumesc pentru acest lucru.

Doresc acum să invit pe dl Preşedinte în exerciţiu al Consiliului să ia cuvântul.

 
  
MPphoto
 

  Petr Nečas, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului – (CS) Dle Preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, doresc să vă mulţumesc pentru că m-aţi invitat la această sesiune a Parlamentului European, cu ocazia semnării formale a pachetului climă-energie şi a pachetului privind transportul maritim, două măsuri cheie asupra cărora statele membre ale UE au fost de acord cu ajutorul Comisiei, al acestui Parlament şi al altor parteneri. Aş dori să încep prin a spune câteva cuvinte despre pachetul climă-energie în numele Consiliului European.

Acest pachet confirmă rolul central al UE în combaterea globală a schimbărilor climatice, respectând în acelaşi timp posibilităţile reale şi condiţiile economice ale fiecărui stat membru. Pachetul climă-energie are o valoare simbolică semnificativă, întrucât ilustrează faptul că reprezentanţii a jumătate de miliard de cetăţeni, 500 de milioane de oameni, au reuşit să se pună de acord asupra unor acţiuni, strategii şi obiective foarte clare în acest domeniu important şi sensibil, în ciuda conjuncturii economice dificile din momentul de faţă. Acesta are şi valoarea unui exemplu pozitiv pentru partenerii noştri la nivel mondial. Aş dori să profit de această ocazie pentru a mulţumi, în special, tuturor celor patru raportori pentru pregătirea, negocierea şi elaborarea acest ansamblu de măsuri clare, precum şi întregului Parlament pentru contribuţia activă şi pozitivă, Comisiei pentru sprijinul şi pregătirea oferite de-a lungul procesului de aprobare şi preşedinţiei franceze pentru nivelul excepţional de angajament de care a dat dovadă. Pachetul pregăteşte terenul pentru noi, ca europeni, în vederea negocierii de acorduri globale privind strategia legată de schimbările climatice, care ar trebui încheiate în decembrie a anului curent la conferinţa de la Copenhaga. UE este lider în domeniul protecţiei climatului şi acest loc de frunte pe care îl ocupă de multă vreme nu ar trebui irosit, ci mai degrabă transformat într-o calitate suplimentară.

Doamnelor şi domnilor, aş dori acum să spun câteva cuvinte despre însemnătatea celui de-Al treilea pachet privind siguranţa maritimă, care reprezintă o realizare suplimentară şi la fel de importantă a cooperării dintre Consiliu şi Parlamentul European. Opinia publică europeană a fost foarte alarmată atunci când petrolierul Erika s-a rupt în două în apropierea coastei Bretaniei în 1999, cu 20 000 de tone de petrol la bord, provocând pagube enorme asupra mediului, precum şi atunci când, trei ani mai târziu, din petrolierul Prestige s-au scurs 120 de tone de petrol pe coasta Galiciei, în Spania. Ne aducem aminte cu toţii imaginile tragice prezentate de mass-media ale zonelor de coastă unde mii de voluntari care fuseseră aduşi pentru a curăţa mizeria se uitau neajutoraţi la păsări şi alte fiinţe şi plante care se sufocau în mareea neagră. Era clar că trebuia să facem tot ce ne stătea în putinţă pentru a preveni repetarea unor catastrofe naturale similare, de o asemenea anvergură. Era clar că trebuia să acţionăm împreună. UE trebuia să transmită, în mod clar, un semnal care să spună că navele în stare foarte proastă, care nu sunt asigurate şi nu îndeplinesc normele de siguranţă de bază, nu sunt binevenite pe ţărmurile europene. În noiembrie 2005, Comisia Europeană a răspuns prin înaintarea unei serii de opt propuneri legislative ambiţioase, aşa-numitul Al treilea pachet privind siguranţa maritimă. Acest pachet va genera rezultate tangibile pentru Europa, sub forma unei mai bune preveniri a accidentelor maritime, unor inspecţii mai frecvente şi a unei partajări clare a responsabilităţilor, care să se axeze pe operatorii de nave. În afara efectului semnificativ asupra mediului – un bun care ne aparţine tuturor – rezultatele acestei legislaţii europene vor fi apreciate nu doar de cetăţenii şi firmele din statele de coastă, aşa cum s-ar putea crede, ci şi de statele din interiorul continentului, orientate către export, precum ţara mea, în cazul căreia o parte considerabilă a producţiei este transportată în afara Europei pe cale maritimă. Statele din interiorul continentului împărtăşesc un interes vital referitor la garantarea ca petroliere precum Erika sau Prestige să nu mai navigheze de-a lungul ţărmurilor Europei şi ca transportul maritim să fie coordonat în mod eficient, sigur şi responsabil în ceea ce priveşte mediul.

Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să închei prin a mulţumi raportorilor Parlamentului European, preşedinţiei franceze şi Comisiei pentru munca semnificativă depusă pentru pachetul privind transportul maritim. Fără eforturile şi angajamentul lor, acest rezultat reuşit, cu beneficiile evidente pe care le are pentru publicul european, pentru întreprinderi şi pentru mediu, nu ar fi fost posibil.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele − Vă mulţumesc dle ministru. Doresc acum să-i invit pe dl comisar Rehn şi pe raportori să vină la masa la care dl ministru Nečas şi cu mine vom semna actele în prezenţa dumneavoastră.

(Semnarea actelor)

 

12. Aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare: consultaţi procesul-verbal
Înregistrare video a intervenţiilor

13. Concluziile Summitului G20 (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 
 

  Preşedintele − Următorul punct îl constituie declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei privind concluziile reuniunii la nivel înalt G20.

 
  
MPphoto
 

  Petr Nečas, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului – (CS) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, la 2 aprilie 2009 a avut loc la Londra reuniunea şefilor de stat şi de guvern ai G20, cu scopul de a se discuta etapele următoare în vederea redresării economiei globale şi a prevenirii viitoarelor crize de o asemenea anvergură. În cadrul reuniunii, şefii de stat şi de guvern au promis să facă tot ce este necesar pentru a restabili încrederea, creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, să modifice sistemul financiar în vederea reînnoirii fluxului creditelor, să întărească reglementările financiare, să restabilească încrederea pe piaţă şi să finanţeze şi să reformeze instituţiile noastre financiare internaţionale pentru a le permite să ofere sprijin efectiv în abordarea acestei crize şi să prevină crizele viitoare. În acelaşi timp, şefii de stat şi de guvern şi-au luat angajamentul ca, în interesul stimulării prosperităţii, să promoveze comerţul şi investiţiile mondiale şi să respingă protecţionismul, precum şi să pregătească economia pentru o creştere şi o redresare bazate pe incluziune, respectarea mediului, creştere durabilă şi redresare.

UE a avut un rol foarte important prin propunerile şi atitudinile adoptate. În multe domenii, dacă nu chiar în majoritatea, UE şi membrii europeni ai G20 au fost iniţiatorii sau s-au aflat printre iniţiatorii muncii depuse în grupurile de lucru şi au influenţat în mod semnificativ anvergura consensului la care s-a ajuns şi forma finală a propunerilor asupra cărora s-a căzut de acord. Acestea se aplicau domeniilor reglementării şi supravegherii pieţei financiare, deplinei transparenţe a sistemului financiar, respingerii protecţionismului, presiunii de a încheia Agenda de dezvoltare de la Doha şi abordării redresării economice, inclusiv accentul pus pe necesitatea de a curăţa sectorul financiar prin eliminarea activelor inutile şi crearea bazei unei economii mondiale durabile pentru viitor. Ultimul dar nu cel mai puţin important a fost angajamentul statelor membre ale UE de a oferi aport financiar FMI-ului, lucru care nu doar că a influenţat decizia altor state de a-şi asuma angajamente similare, ci şi, mai presus de toate, a jucat un rol important, dacă nu chiar esenţial, în hotărârea de a stabiliza economiile care se găseau în incapacitatea de a se ajuta pe ele însele. Acest lucru nu trebuie realizat prin soluţii ad hoc şi asistenţă bilaterală, ci prin recurgerea sistematică la instituţiile internaţionale care există în acest scop. În acest fel, vom întări aceste instituţii din punct de vedere financiar şi vom restabili, de asemenea, respectul şi autoritatea acestora.

Aşadar aş dori să plasez în perspectivă semnificaţia pe care o poate avea reuniunea la nivel înalt G20 de la Londra pentru economia mondială şi pentru UE, în special.

Voi începe cu o privire retrospectivă asupra anului 1933. În iunie 1933, reprezentanţii a 66 de ţări s-au întâlnit la Londra pentru a încerca să stabilească un plan comun de redresare a economiei mondiale, în plină criză economică gravă. Conferinţa monetară şi economică de la Londra, care avea drept obiectiv revigorarea comerţului mondial, stabilizarea preţurilor şi restabilirea referinţei aur ca bază a sistemului monetar, a fost organizată de Liga Naţiunilor şi s-a întrunit într-un context economic mondial similar celui cu care ne confruntăm în momentul de faţă. Cu toate acestea, după o lună, conferinţa s-a soldat cu un eşec care a fost urmat de o pierdere a încrederii, o prăbuşire economică şi mai accentuată şi devalorizări monetare în lanţ. prin intermediul cărora ţările încercau să-şi întărească propriile economii pe seama altora. Statele europene s-au repliat asupra lor, iar economia Statelor Unite s-a retras într-un izolaţionism care avea să dureze mulţi ani. Întrucât recesiunea s-a transformat într-o depresiune gravă, şomajul şi tensiunea socială au crescut, iar consecinţele politice ale tensiunii au condus la cel de-Al Doilea Război Mondial. În săptămânile care au precedat reuniunii la nivel înalt de la Londra din 2009 a fost dificil să nu facem paralele cu reuniunea de la Londra din 1933. Din fericire, se pare că omenirea a învăţat din experienţă, cel puţin până în momentul de faţă.

După multe luni de speranţe şi aşteptări zădărnicite, de nivel scăzut de încredere în pieţe şi de recesiune din ce în ce mai accentuată era aproape un imperativ politic ca reuniunea la nivel înalt G20 să se finalizeze cu o reuşită. Era o sarcină de o dificultate înfiorătoare având în vedere aşteptările foarte diferite ale diverselor grupuri şi ţări, precum şi faptul că unele dintre aceste aşteptări nu erau pe deplin realiste. Doamnelor şi domnilor, este prea devreme pentru a putea spune dacă reuniunea G20 a reprezentat un succes sau nu. Cu toate acestea, săptămânile care au trecut de la reuniunea la nivel înalt oferă motive de optimism precaut cu privire la faptul că aceasta a reprezentat un moment crucial în recesiunea mondială şi că ar putea să devină, de asemenea, un eveniment istoric cheie în cadrul cooperării economice mondiale. Aceasta ar putea chiar rezista în timp şi ar fi posibil să i se acorde o importanţă istorică similară cu cea a Conferinţei de la Bretton Woods din 1944, care a determinat forma cooperării economice mondiale pentru un sfert de secol şi continuă să o influenţeze chiar după 60 de ani.

Cu toate acestea, importanţa istorică a ideilor prezentate la reuniunea la nivel înalt G20 va deveni clară doar în momentul în care vor fi îndeplinite toate angajamentele luate în cadrul reuniunii, dacă se va întâmpla vreodată acest lucru. În ciuda acestei prudenţe necesare, există patru motive pentru care reuniunea la nivel înalt G20 de la Londra poate fi considerată a fi un început reuşit pentru redresarea economică şi pentru o formă nouă şi mai durabilă de economie mondială şi de luare de decizii economice la nivel mondial.

Primul motiv este că G20 a stimulat cu adevărat încrederea în economie şi în pieţe. Până acum creşterea încrederii nu a fost spectaculoasă, însă recâştigarea deplină a acesteia va necesita, în mod natural, timp. Cel mai important aspect, din perspectiva stimulării încrederii, a fost felul în care s-au comportat participanţii la G20. Confruntaţi fiind cu o prăbuşire mondială gravă, aceştia au rămas uniţi şi au ajuns la un consens general.

În această perioadă de nesiguranţă era, de asemenea, de o importanţă vitală ca participanţii la reuniunea G20 să confirme câteva dintre paradigmele economice fundamentale: esenţa sau centrul planului nostru de redresare globală trebuie să fie locurile de muncă, nevoile şi interesele oamenilor cărora nu le este frică să muncească, iar acest lucru este valabil pentru întreaga lume, nu doar pentru ţările bogate, ci şi pentru ţările sărace. În centrul planului nostru de redresare globală trebuie să se afle nevoile şi interesele nu doar ale generaţiilor actuale, ci şi ale generaţiilor viitoare. Redresarea nu trebuie să fie făcută în detrimentul copiilor şi nepoţilor noştri. Singura bază sigură pentru o globalizare durabilă şi o prosperitate din ce mai mare o reprezintă o economie mondială deschisă, construită pe principii de piaţă, reglementări eficiente şi instituţii mondiale puternice.

În al doilea rând, reuniunea la nivel înalt G20 a transmis un semnal foarte puternic – în mod clar cel mai puternic din ultimii 60 de ani – cu privire la faptul că lumea se întoarce la multilateralism în procesul de luare a deciziilor economice în domenii de importanţă mondială. În concluziile reuniunii, şefii de stat şi de guvern şi-au reafirmat convingerea că prosperitatea este indivizibilă şi că dacă creşterea economică este susţinută atunci ţările trebuie să beneficieze de această creştere. Dacă există o lecţie de învăţat din actuala criză mondială, aceasta este că împărtăşim cu toţii acelaşi destin din punct de vedere economic. Suntem cu toţii în aceeaşi barcă, ţări mari sau mici, ţări deschise sau închise. Interconectarea economiilor noastre a adus beneficii enorme, în special în ultimii 10-15 ani, sub forma unei lungi perioade lipsite de conflicte majore şi sub forma unei prosperităţi economice fără precedent şi a celei mai rapide creşteri economice globale din istoria omenirii, precum şi a oportunităţilor pentru sute de milioane de oameni de a scăpa de sărăcie extremă. Acest lucru a generat dezvoltarea pieţelor pentru producătorii noştri, niveluri scăzute de inflaţie şi de şomaj. Nu trebuie să renunţăm la aceste avantaje cu niciun preţ. Aşadar este absolut esenţial să ne coordonăm politicile, atât în vremuri bune, cât şi în vremuri rele, iar reuniunea la nivel înalt G20 a confirmat acest lucru.

În al treilea rând, şefii de stat şi de guvern au ajuns la un consens asupra unor aspecte în cazul cărora consensul părea aproape de neconceput cu doar un an în urmă sau chiar acum nouă luni. Angajamentele luate la Londra au încununat trei luni de discuţii intense la nivelul grupurilor de lucru şi au marcat un progres real. În cazul în care acestea sunt îndeplinite şi puse în aplicare, vor oferi cu siguranţă o bază solidă în ceea ce priveşte anticiparea, astfel încât să putem evita repetarea unor crize la fel de distructive în următoarele decenii.

În al patrulea rând, reuniunea a schimbat forma spaţiului de cooperare economică mondială, ducând la o nouă repartizare a competenţelor. Cele mai mari noi economii emergente au obţinut recunoaşterea deplină a rolului pe care îl deţin în economia mondială. Ţările dezvoltate şi economiile în curs de dezvoltare rapidă au confirmat împreună, de asemenea, că stabilitatea şi prosperitatea ţărilor sărace şi a celor mai vulnerabile grupuri sociale din întreaga lume sunt în interesul tuturor. Acest lucru reprezintă o schimbare importantă din punct de vedere strategic. Înseamnă că Europa va trebui să se confrunte cu o nouă viziune şi cu politici sofisticate pentru a-şi putea menţine poziţia în luarea de decizii economice la nivel mondial. Anvergura economiei UE şi moştenirea trecutului nu vor fi suficiente în sine pentru păstrarea pe viitor a rolului strategic important al Europei în luarea de decizii economice la nivel mondial.

Cu toate acestea, din perspectiva UE, rezultatele reuniunii la nivel înalt de la Londra au reprezentat un succes indiscutabil. Reuniunea la nivel înalt a sprijinit toate priorităţile asupra cărora au convenit liderii statelor membre ale UE în concluziile Consiliului European din 19-20 martie 2009. Reuniunea la nivel înalt G20 de la Londra a respins protecţionismul, a făcut un angajament referitor la o politică economică responsabilă şi durabilă, a susţinut multilateralismul şi a sprijinit toate priorităţile legate de reglementarea sectorului financiar, aspecte pe care statele membre ale UE le-au identificat în mod colectiv ca fiind fundamentale. După cum s-a spus deja, statele membre ale UE au fost iniţiatorii sau s-au aflat printre iniţiatorii negocierilor G20 asupra unei serii de aspecte. Cu toate acestea, unele probleme rămân deschise după reuniunea la nivel înalt G20.

În primul rând, în domeniul reglementării şi supravegherii financiare, în ciuda progresului enorm înregistrat în ultimele luni, o serie de aspecte rămân nerezolvate şi se lucrează în continuare la acestea. La nivelul UE, desigur, există o foaie de parcurs şi un calendar precise pentru următoarele două luni şi o repartizare a rolurilor între Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană, Comisia financiară europeană, ECOFIN şi Consiliul European din iunie. Programul include, printre altele, sarcina urgentă de a lua măsuri ferme în domeniul standardelor de contabilitate, care ar permite băncilor europene să opereze în condiţii de concurenţă comparabile cu cele în care operează băncile americane.

În al doilea rând, în domeniul comerţului mondial, liderii G20 şi-au confirmat la Londra angajamentul anterior luat în cadrul reuniunii de la Washington de a nu crea noi bariere în calea comerţului. Reuniunea la nivel înalt G20 a confirmat, de asemenea, angajamentul de a încheia Agenda de dezvoltare de la Doha „cu un rezultat ambiţios şi echilibrat”. Totuşi, acest angajament fusese deja adoptat la reuniunea la nivel înalt G20 din noiembrie anul trecut, în cadrul căreia şefii de stat şi de guvern au promis chiar un acord în ceea ce priveşte Agenda de dezvoltare de la Doha până la sfârşitul anului 2008. Aşadar rămâne de văzut cât de serios este angajamentul de această dată. Cu toate acestea, liderii G20 au făcut la Londra o nouă declaraţie prin care se precizează că de acum înainte se vor ocupa personal de Agenda de dezvoltare de la Doha şi că vor garanta concentrarea atenţiei politice asupra acesteia la toate viitoarele reuniuni internaţionale care sunt relevante din acest punct de vedere. Stimularea încheierii acestor acorduri trebuie să fie una dintre priorităţile esenţiale ale UE.

În al treilea rând, participanţii la reuniunea la nivel înalt G20 şi-au luat angajamentul de a pune la dispoziţie 1,1 trilioane USD prin intermediul FMI şi al băncilor de dezvoltare multilaterală pentru a contribui la restabilirea fluxului creditelor, a creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă în economia mondială. Tot ce rămâne de făcut este să se precizeze detaliile acestui angajament şi să se ajungă la un acord asupra acestora. Acest angajament acoperă etapele pe termen scurt, mediu şi lung, iar etapa pe termen scurt include cele 75 miliarde EUR promise FMI-ului de către statele membre ale UE în vederea refacerii stabilităţii balanţei de plăţi pentru ţările care au nevoie imperioasă de astfel de asistenţă. Detaliile acestui angajament trebuie, de asemenea, stabilite, iar miniştrii de finanţe ai ţărilor noastre trebuie să lucreze la forma şi mecanismele acestui angajament.

În ceea ce priveşte angajamentele pe termen mediu şi lung de întărire a instituţiilor multilaterale, există un angajament de a pune la dispoziţia FMI-ului un împrumut multilateral fără precedent de mare, de 500 miliarde USD. Pe lângă aceasta, reuniunea la nivel înalt de la Londra a condus la un angajament ca ţările G20 să susţină o nouă emisiune de DST (drepturi speciale de tragere), cu alte cuvinte o emisiune a monedei proprii a FMI, care poate fi folosită de statele membre ale FMI pentru plăţi reciproce. Angajamentul menţionează suma de 250 miliarde SDR. La fel ca în cazul creditului multilateral, o emisiune de DST presupune aranjamente tehnice destul de complexe, inclusiv aprobări din partea organismelor oficiale ale FMI, negocieri cu ţările participante şi ratificarea acordurilor de către parlamentele naţionale ale statelor membre. Toate acestea pot dura câţiva ani, aşadar este necesar să rămânem fermi dar realişti în aşteptările pe care le avem.

Angajamentele menţionate anterior presupuneau, de asemenea, un acord ca statele membre ale G20 să facă tot ce le stă în putere pentru a asigura punerea rapidă în aplicare a reformelor din aprilie 2008 privind structurile de decizie ale FMI, care sunt în momentul de faţă întârziate de ratificarea lentă din parlamentele naţionale. Ţările G20 au solicitat, de asemenea, FMI-ului să accelereze următoarea rundă a reformei privind cota-parte a membrilor şi drepturile de vot, astfel încât aceasta să fie finalizată până în ianuarie 2011. Ţările UE trebuie să acorde suficientă atenţie acestei viitoare reforme deoarece ea poate avea drept rezultat ca multe dintre statele membre ale UE, mari şi mici, să nu mai aibă posibilitatea ca reprezentanţii lor naţionali să participe direct şi indirect la luarea de decizii în cadrul FMI şi să piardă accesul direct la informaţii. Va exista şi o reformă care vizează consolidarea rolului FMI în luarea de decizii economice la nivel mondial. Până acum această chestiune nu a prezentat prea mult interes pentru multe state membre ale UE, însă atenţia lor trebuie să rămână neabătut de concentrată asupra acesteia în lunile următoare.

În al patrulea rând, mai există un domeniu care necesită o dezbatere serioasă şi atentă şi găsirea unei soluţii. Este vorba despre domeniul inegalităţilor la nivel mondial şi despre problema întregului sistem monetar mondial în viitor. Aceste aspecte au fost excluse în mod voit din programul reuniunii de la Londra, rămânând astfel pe lista de domenii care urmează să fie abordate în viitor. În acest context merită să fie menţionat faptul că tocmai incapacitatea de a ajunge la un acord asupra unei ordini monetare mondiale a determinat eşecul reuniunii la nivel înalt de la Londra din 1933. Această problemă nu este mai simplă astăzi decât era la momentul respectiv. UE trebuie să îi acorde atenţia adecvată, deoarece soluţia acestei probleme rămâne un ingredient important pentru redresarea economică durabilă şi pentru preîntâmpinarea crizelor mondiale devastatoare.

Doamnelor şi domnilor, în concluzie aş dori să mulţumesc Marii Britanii, ţara care găzduieşte preşedinţia G20, pentru organizarea reuniunii la nivel înalt şi, în special, pentru organizarea întregului proces de discuţii şi negocieri la nivelul grupurilor de lucru în săptămânile şi lunile care au precedat reuniunea. Organizatorii au făcut o treabă excelentă şi merită aplauzele noastre, întrucât au adus o contribuţie semnificativă la progresul înregistrat şi la anvergura consensului final.

Există speranţe ca reuniunea la nivel înalt G20 de la Londra să introducă o nouă şi reuşită eră a cooperării economice mondiale. Cred cu certitudine că are o şansă destul de mare. Concluziile reuniunii la nivel înalt G20 reprezintă un punct de plecare excelent pentru a pune capăt crizei economice mondiale cât mai repede posibil. De asemenea, s-a deschis şi oportunitatea de a schimba forma viitoarei economii mondiale interconectate pentru a fi mai bine pregătiţi pentru o producţie durabilă pe termen lung şi pentru luarea de decizii economice coordonate. Au rămas multe lucruri de terminat, iar multe angajamente trebuie respectate. Lunile şi anii următori vor arăta în ce măsură reuniunea de la Londra merită să ocupe un loc în cărţile de istorie. În orice caz, reuniunea la nivel înalt G20 a marcat o schimbare de poziţii strategice în economia mondială. Este important ca UE să intre în această nouă eră cu o viziune clară şi realistă şi cu politici care să garanteze că, pe viitor, Europa îşi va menţine acelaşi rol strategic de care s-a bucurat în trecut şi pe care cele 500 de milioane de cetăţeni ai săi îl merită.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL ONESTA
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Pervenche Berès (PSE)(FR) Dle preşedinte, sunt conştient că nu putem face nimic împotriva Consiliului, dar chiar şi aşa, lucrările noastre au întârziat foarte mult.

Ordinea de zi conţine multe discuţii importante. Consiliului îi sunt alocate cinci minute, şi acesta vorbeşte 20 de minute. Cred că acest lucru dovedeşte lipsă de respect pentru deputaţii europeni.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Cunoaşteţi Regulamentul de Procedură la fel de bine ca şi mine, dnă Berès. Pot face uz de ciocănel pentru toţi deputaţii europeni, dar pot doar să invit Comisia şi Consiliul să fie concişi, aşa cum aţi fost dumneavoastră.

Dle comisar, vă rog. Nu aveţi o limită de timp, dar vă rog să aveţi în vedere că am în faţa mea o foaie de hârtie care spune că cinci minute ar trebui să fie acceptabile.

 
  
MPphoto
 

  Olli Rehn, membru al Comisiei Dle preşedinte, rezultatele reuniunii la nivel înalt G20 de la Londra sunt substanţiale. Acestea ne oferă un mesaj clar despre unitatea globală de a lucra împreună pentru a scoate economia mondială din criza actuală şi a o readuce pe drumul de creştere economică şi al creării de locuri de muncă.

G20 s-a concentrat pe trei linii largi de acţiune, iar eu mă aflu astăzi aici în locul colegului meu, Joaquín Almunia, care duce aceste linii de acţiune mai departe, la o importantă întâlnire a FMI ce are loc astăzi la Washington, şi de aceea nu a putut participa la această sesiune. -

Permiteţi-mi să vă informez în legătură cu evaluarea concisă a Comisiei asupra rezultatului şi a acţiunilor ulterioare referitoare la aceste trei linii largi de acţiune.

Mai întâi, este clar că liderii au convenit să facă tot ceea ce este necesar pentru a restabili creşterea economică, principala prioritate pentru moment fiind de a restabili canalele pentru fluxurile de credit. În această privinţă este necesar să ne ocupăm de activele depreciate şi toxice, aprobând principiile pe care miniştrii de finanţe din grupul G20 le-au adoptat în luna martie, care sunt pe deplin aliniate la abordarea adoptată de Uniunea Europeană.

De asemenea, s-a convenit punerea fără întârziere în aplicare a măsurilor de stimulare economică anunţate, iar stimulul fiscal coordonat al UE de peste 3% – chiar aproape de 4% – din PIB este semnificativ pentru Europa însăşi şi oferă o contribuţie cheie la răspunsul macroeconomic pe termen scurt al G20 la criză.

Rezultatul reuniunii G20 ar trebui să asigure un echilibru adecvat între expansiunea fiscală pe termen scurt, care este, bineînţeles, necesară, şi durabilitatea fiscală pe termen lung, care necesită retragerea ordonată a stimulului la momentul potrivit. Aici, de asemenea, consensul european asupra necesităţii de protecţie a durabilităţii fiscale pe termen mediu a contribuit la linia echilibrată adoptată la Londra.

Protecţionismul comercial reprezintă o potenţială ameninţare în orice recesiune mondială. De aceea este important că G20 a confirmat angajamentul de a menţine comerţul şi investiţiile deschise şi de a evita orice fel de protecţionism.

A doua linie de acţiune este un plan ambiţios de a remodela reglementarea financiară globală, convenindu-se ca în viitor reglementările să se aplice pentru fiecare bancă, de oriunde ar fi aceasta şi pentru totdeauna. Grupul G20 a făcut un pas major către convergenţa mondială de reglementare pe care Europa o solicită de foarte mult timp.

Am reuşit să obţinem următoarele obiective: cerinţe îmbunătăţite pentru capitalul bancar şi lichidităţi tampon, precum şi măsuri de limitare a intensificării efectului de potenţare (leverage); reglementarea fondurilor speculative şi a fondurilor de investiţii private; acord asupra unei mai bune reglementări şi supravegheri a pieţelor de derivate de credit; reglementări mai ambiţioase pentru agenţiile de rating al creditului; înfiinţarea unor colegii de supraveghetori la nivel mondial pentru toate marile bănci cu componenţă transfrontalieră; şi aprobarea unor noi principii ale Consiliului pentru stabilitate financiară referitoare la salariile şi bonusurile persoanelor din conducerea instituţiilor financiare. S-a convenit, de asemenea, asupra luării unor măsuri definitive privind paradisurile fiscale extrateritoriale („offshore”) necooperante. Astfel, în viitor nu va mai exista nicio ascunzătoare în niciun loc din lume pentru oportuniştii fiscali. Salutăm, în particular, referirea la sfârşitul secretului bancar.

Salutăm, de asemenea, anunţul recent al mai multor ţări de a se îndrepta către standardele OCDE referitoare la schimbul de informaţii în scopuri fiscale. În general, în ceea ce priveşte reglementarea financiară, în prezent s-au înregistrat progrese mai mari decât în ultimul deceniu.

În al treilea rând, s-a convenit reformarea instituţiilor financiare internaţionale în vederea asigurării de instituţii puternice pentru economia mondială şi pentru a oferi reprezentare adecvată pentru ţările emergente şi cele în curs de dezvoltare. S-a convenit mărirea substanţială a resurselor FMI, iar UE şi statele sale membre au coordonat procesul şi au oferit un exemplu în această privinţă. Unele ţări au urmat exemplul UE şi al Japoniei în angajarea de resurse la FMI, dar sunt necesare mai multe angajamente, în special din partea Statelor Unite şi Chinei.

În continuare, este esenţial ca deciziile adoptate de G20 să fie aplicate cât mai rapid. De asemenea, trebuie să avem în vedere construirea unei economii mondiale cât mai echilibrate şi evitarea greşelilor din trecut. Poate fi nevoie de o ajustare fundamentală a modelului de creştere globală – şi mă refer aici la uriaşul deficit bugetar al SUA şi la marele surplus comercial al Chinei – pentru ca economia mondială să regăsească o linie de creştere durabilă.

Liderii au convenit să se reunească din nou până la sfârşitul acestui an, probabil în luna septembrie. Va fi necesară o coordonare eficientă pentru a permite Europei să continue să conducă procesul G20, care ar trebui să reprezinte obiectivul nostru continuu.

În concluzie, abordarea crizei actuale necesită un stimul fiscal eficient şi coordonat, dar şi reforma reglementărilor financiare şi a instituţiilor internaţionale.

Să ne amintim că această criză îşi are originea în excesele şi lăcomia de pe pieţele financiare, în special de pe Wall Street. Pentru Europa se pune problema reîntoarcerii la valorile de bază ale modelului european, care necesită combinarea iniţiativelor antreprenoriale, respectul pentru munca productivă şi dorinţa de solidaritate. Cu alte cuvinte, provocarea noastră comună este de a salva economia socială de piaţă europeană de la erorile sistematice ale capitalismului financiar.

 
  
MPphoto
 

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE-DE(FR) Dle preşedinte, dle Nečas, dle Rehn, doamnelor şi domnilor, traversăm prima recesiune mondială din istorie. Această recesiune necesită un răspuns coordonat la nivel internaţional. Aceasta este singura modalitate prin care putem ieşi din ea.

Acordul la care s-a ajuns la reuniunea la nivel înalt G20 ne va ajuta să găsim calea cea bună pentru creşterea economică şi crearea de locuri de muncă. La Londra, liderii mondiali au triplat fondurile alocate FMI, au acordat credite suplimentare pentru dezvoltarea băncilor şi şi-au reafirmat sprijinul pentru comerţul internaţional liber. Acest program, care are drept scop refacerea creditului, a creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă, ar trebui să ne ofere timpul necesar stabilizării pieţelor şi, mai presus de toate, restabilirea încrederii în economia globală.

Totuşi, trebuie să fim vigilenţi şi să nu ne lăsăm tentaţi de soluţii uşoare. Spectrul protecţionismului trebuie neapărat pus deoparte. Dacă închidem graniţele în faţa comerţului şi schimburilor, nu vom face decât să repetăm erorile predecesorilor noştri în timpul crizei din 1929.

Astăzi, mai mult ca niciodată, avem nevoie de mai mult comerţ, nu de mai puţin. Astfel, dacă reuşim să creăm o economie transatlantică reală, fără obstacole, cu principalul nostru partener comercial, Statele Unite, vom avea deja o creştere suplimentară de 3,5%. Acesta ar trebui să fie obiectivul nostru.

Trebuie să stimulăm creşterea economică, nu numai să protejăm locurile de muncă existente, ci de asemenea şi mai presus de toate să creăm noi locuri de muncă. Colegii mei deputaţi de stânga solicită mai multe cheltuieli sociale şi mai multă securitate socială. Ei pretind că vor să protejeze locurile de muncă prin izolarea economiilor noastre. O economie transparentă care permite fiecăruia să-şi exprime aptitudinile reprezintă o economie inovatoare şi durabilă. Avem nevoie de o economie de piaţă socială.

Trebuie să tragem învăţămintele din greşelile ultimelor luni, iar una dintre principalele probleme ale sectorului financiar a fost lipsa de reglementări şi a supravegherii financiare. Dar noi nu vom putea restabili încrederea concetăţenilor noştri în economie decât atunci când vom fi restabilit încrederea în sistemul nostru financiar.

Pentru aceasta trebuie să extindem reglementările şi supravegherea asupra tuturor instituţiilor financiare şi a tuturor instrumentelor, inclusiv asupra fondurilor speculative. Trebuie să luptăm împotriva paradisurilor fiscale, să suprimăm secretul bancar, să intensificăm supravegherea agenţiilor de rating al creditelor.

Într-o economie globalizată, în care pieţele nu dorm niciodată, singura noastră apărare este transparenţa. Investitorii trebuie să ştie că se aplică aceleaşi norme în întreaga lume.

În sfârşit, avem şi o responsabilitate faţă de ţările în curs de dezvoltare. Această criză nu trebuie să ruineze toate eforturile depuse în acest sens de-a lungul anilor. De aceea trebuie să continuăm să exercităm presiuni pentru ca OMC să se adapteze rapid la secolul 21 şi la noile norme.

Naţiunile cele mai sărace ale lumii au nevoie de ajutor pentru a deveni actori veritabili pe scena economiei mondiale. Astfel, economia mondială va putea creşte cu 150 milioane de dolari pe an. Ţările în curs de dezvoltare sunt acelea care vor primi cea mai mare parte din aceşti bani.

De aceea noi susţinem angajamentul G20 privind alocarea de resurse suplimentare în valoare de 850 miliarde pentru a susţine creşterea economică pe pieţele emergente şi în ţările în curs de dezvoltare.

Doamnelor şi domnilor, nu vom ieşi din criza economică şi financiară decât prin schimbare, prin schimbarea guvernării internaţionale şi prin schimbarea atitudinii noastre tolerante faţă de cei care nu respectă normele.

 
  
MPphoto
 

  Poul Nyrup Rasmussen, în numele Grupului PSE Dle preşedinte, întrebarea esenţială este, desigur, ce facem acum. Ce trebuie să ofere Europa la reuniunea G20 din septembrie, anul acesta?

Am aici ultima prognoză a FMI. Cu regret îl informez pe comisarul Rehn că aceasta precizează că, chiar şi incluzând tot ceea ce am făcut, dezvoltarea economică în zona euro va scădea anul acesta cu 4,2%, iar în Germania procentul va fi de 5,6%. Am transpus aceste date în calculele noastre macroeconomice şi vă pot spune, stimaţi colegi, că aceasta înseamnă că în primăvara anului 2010 vom avea 27 de milioane de şomeri în Uniunea Europeană. Aceasta înseamnă în esenţă că în doi ani, şomajul se va mări cu 10 milioane de locuri de muncă pierdute în Uniunea Europeană.

Trebuie să acţionăm rapid, într-o manieră coordonată şi eficientă, exact aşa cum a spus Olli Rehn. Concluzia reuniunii G20 de la Londra a fost că, dacă este nevoie să facem mai mult, atunci suntem de acord să facem mai mult. Nu pot spune altceva decât să repet cifra de 27 de milioane de şomeri. Mai este nevoie de alte argumente pentru a face mai mult?

Propun să ne concentrăm asupra a patru lucruri pentru pregătirea reuniunii G20 din septembrie: mai întâi, să facem un efort coordonat în vederea reducerii ameninţării şomajului în masă; în al doilea rând, să urmăm propunerile grupului de Larosière – crearea unui consiliu de supraveghere şi acordarea unor competenţe sporite aşa-numitelor organizaţii RSC; în al treilea rând, să introducem reglementări financiare eficiente, care să acopere şi fondurile speculative şi capitalurile private; şi în al patrulea rând, să pregătim Europa pentru a juca un rol în promovarea unui nou acord mondial, inclusiv pentru ţările în curs de dezvoltare care sunt cel mai mult atinse de această criză economică.

Vă rog, domnule comisar, nu-mi spuneţi încă o dată că aţi aplicat un stimul financiar de 4%, inclusiv factorii de stabilizare automată. Data viitoare va fi 5%, când şomajul va ajunge la 27 de milioane de şomeri. Haideţi să fim cinstiţi şi să creăm locuri de muncă. Putem face acest lucru împreună.

 
  
MPphoto
 

  Margarita Starkevičiūtė, în numele Grupului ALDE – (LT) Doresc să salut şi eu acordul convenit la Londra, dar în acelaşi timp să subliniez că economia globală are nevoie de o guvernanţă globală. Uniunea Europeană poate juca rolul de lider din două motive, deoarece atât după război, cât şi după colapsul blocului sovietic, a fost capabilă să-şi restructureze economiile într-o scurtă perioadă de timp. Avem o experienţă semnificativă în administrarea unor astfel de procese complicate.

Ele trebuie să se bazeze pe reforme structurale. Trebuie să creăm spaţiu pentru noi iniţiative. Dacă ne concentrăm acum atenţia asupra detaliilor tehnice, a îmbunătăţirii reglementărilor, care este în mod evident necesară, atunci vom pierde iniţiativa şi spaţiul de mişcare. Mişcarea şi noile locuri de muncă apar doar după ce schimbările structurale au avut loc. Ce schimbări structurale poate oferi Uniunea Europeană lumii?

Mai presus de toate trebuie să modernizăm guvernanţa, să modernizăm pieţele financiare ale Uniunii Europene, să ne bazăm pe piaţa noastră economică europeană comună şi să nu ne izolăm în micile noastre colţuri naţionale. Dacă putem conlucra pe piaţa europeană comună, acest lucru va fi un excelent exemplu pentru lumea întreagă, că nu trebuie să monitorizăm protecţionismul, că tocmai deschiderea, cooperarea, fluxul de capital şi echilibrul macroeconomic, bazate pe acorduri comune ne vor ajuta să menţinem stabilitatea şi să revigorăm economia. Experienţa Europei în acest domeniu este extrem de valoroasă.

Întotdeauna îmi vine greu să înţeleg de ce nu facem acest lucru. Poate acordăm prea multă atenţie acelor fonduri speculative şi prea puţină vieţilor oamenilor.

 
  
MPphoto
 

  Roberts Zīle, în numele Grupului UEN(LV) Vă mulţumesc, dle preşedinte. Proiectul de rezoluţie privind reuniunea la nivel înalt G20 spune că, în primul rând, diferite ţări ale Uniunii Europene au primit sprijin din partea Fondului Monetar Internaţional pentru a rezolva problemele legate de balanţa de plăţi şi, în al doilea rând, că diferite ţări în zona euro au putut evita, mulţumită monedei euro, presiunea ratei de schimb în această situaţie. Totuşi, din nefericire, noile state membre ale Uniunii Europene nu pot reduce presiunea riscului valutar deoarece nu pot adera la zona euro. În acelaşi timp, economia s-a supraîncălzit în câteva noi state membre ale UE ca rezultat direct al injecţiei unor sume foarte mari de bani de către mai multe bănci europene, care se luptă să creeze o piaţă în aceste state. Acum debitorii sunt cei care au fost lăsaţi să suporte toate riscurile valutare. În acest sens, fac apel să luăm în consideraţie, mai ales pentru noile state membre ale UE care au aderat la instrumentele mecanismului ratei de schimb, şi să menţinem un curs fix care să le permită rambursarea unor părţi semnificative ale acestor împrumuturi către băncile europene, chiar dacă acest lucru nu înseamnă că aceste state ar trebui ajutate să introducă moneda euro mai repede. Acest lucru este foarte important deoarece solidaritatea este extrem de importantă în momentele dificile. În realitate, suntem cu toţii în aceeaşi barcă – mai ales acum când, ca să fiu cinstit, chiar şi ţările care au aderat la moneda euro nu pot satisface criteriile de la Maastricht, având deficite bugetare de peste 10%. Din moment ce suntem în aceeaşi barcă, haideţi să gândim la fel! Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Caroline Lucas, în numele Grupului Verts/ALE Dle preşedinte, G20 a reprezentat o oportunitate ratată de a rezolva atât criza mediului, cât şi criza economică, în acelaşi timp – cu alte cuvinte de a introduce ceea ce noi numim o „nouă ordine ecologică”. Acea reuniune ar fi trebuit să reprezinte momentul pentru o investiţie masivă în energia regenerabilă şi eficienţa energetică, de exemplu, nu numai pentru că trebuie să ne abordăm urgent problema schimbărilor climatice, dar şi pentru că investiţiile în tehnologii ecologice reprezintă una dintre cele mai bune căi de a-i readuce pe oameni la muncă.

Energia ecologică, de exemplu, este de departe mult mai bogată în locuri de muncă decât investiţiile obişnuite în afaceri, dar totuşi pachetul convenit de G20 va izola de fapt lumea într-o economie cu un nivel de carbon ridicat exact în momentul în care ar trebui să ne orientăm către o economie diferită, durabilă bazată pe un nivel scăzut de carbon. S-au găsit miliarde de euro pentru FMI şi Banca Mondială, dar pentru realizarea tranziţiei vitale la o economie ecologică nu au fost sume importante, doar aspiraţii vagi – doar discuţii despre discuţii. ---

Cuvintele comunicatului despre schimbările climatice şi economia cu nivel scăzut de carbon au fost înghesuite în doar două alineate la sfârşitul comunicatului, fără angajamente explicite. Este tragic că în momentul în care sistemul economic şi mediul global sunt în curs de coliziune, această oportunitate crucială de a schimba direcţia şi de a ne asigura că rezolvăm ambele crize şi că oferim oamenilor locuri de muncă a fost irosită.

 
  
MPphoto
 

  Francis Wurtz, în numele Grupului GUE/NGL(FR) Dle preşedinte, evaluarea rezultatelor G20 pe care tocmai am ascultat-o – poveste de succes, punct crucial al crizei, un succes enorm pentru Uniunea Europeana şi aşa mai departe – după părerea mea, ridică două întrebări.

Prima se referă la analiza situaţiei actuale a sistemului financiar mondial cu care Europa, după cum s-a văzut, are o strânsă legătură. Să fim clari, dorinţa liderilor G20 de a trimite, cu orice preţ, un mesaj de asigurare pieţei, adică oamenilor, i-a condus la minimizarea stării de lucruri.

În realitate, previziunile pierderilor presupuse, dar încă ascunse în mare parte, ale băncilor explodează de la lună la lună. Ce e mai rău nu a trecut, ci se află în faţa noastră. Acum trei luni s-a vorbit de pierderi de 2 000 de miliarde de dolari, care este deja o sumă astronomică. Acum, FMI le plasează la 4 000 de miliarde de dolari.

Pe de altă parte, Comisia estimează fondurile mobilizate sub diferite pretexte de către statele membre pentru salvarea băncilor la 3 000 de miliarde de dolari, cu alte cuvinte un sfert din PIB-ul acestora. Iată preţul cursei nebuneşti după bani pentru profit şi în numele banilor.

Această realitate sumbră subliniază importanţa celei de-a doua întrebări. Care este substanţa efectivă a progresului realizat la reuniunea G20 de la Londra în materie de reglementare?

Când Joseph Stiglitz, care a fost, după cum ştiţi, numit de către Organizaţia Naţiunilor Unite să coordoneze un comitet independent de experţi privind criza financiară, a fost întrebat: „Sunteţi de acord cu economistul Simon Johnson când acesta spune că aspectul de reglementare al G20 este aproape de zero?”, domnul Stiglitz a replicat „Da, sunt de acord”.

Nici nu se uscase bine cerneala de pe declaraţia de la Londra, când principalul stat membru al G20, Statele Unite, au apelat la fondurile speculative confortabil instalate în paradisurile fiscale pentru a cumpăra la un preţ de nimic activele toxice care blochează bilanţurile băncilor americane. Ridicăm într-adevăr standardele morale ale capitalismului.

De fapt, G20 nu a făcut nimic pentru oprirea globalizării liberale. A ignorat chestiunea cheie a reorganizării sistemului monetar internaţional. A promovat FMI fără a lua în considerare transformarea sa. A trecut sub tăcere imensa provocare socială creată de criză. A prescris remedii homeopate acolo unde era nevoie evidentă de chirurgie.

Sunt de părere că Europa trebuie să meargă mai departe de G20. Casa este în flăcări. Auziţi strigătele de mânie ce se ridică din societăţile noastre? Ei nu cer cuvintele noastre de calmare, ci acţiuni puternice şi concrete, acum!

 
  
MPphoto
 

  Jana Bobošíková (NI) – (CS) Doamnelor şi domnilor, decizia reuniunii la nivel înalt G20 de a vărsa miliarde de dolari Fondului Monetar Internaţional pentru a combate criza este, după părerea mea, contraproductivă şi dăunătoare. Există trei motive imediate pentru acest lucru. În primul rând, acest angajament obligă ţările creditoare fie să apeleze la rezervele de valută străină, fie să se îndatoreze.

În al doilea rând, acest angajament obligă chiar şi acele state care au suferit pagube de durată din cauza analizelor incompetente ale FMI să contribuie la acest fond. Republica Cehă, ai cărei cetăţeni îi reprezint aici, sunt un exemplu al acestui lucru. Deşi previziunile FMI pentru ţara mea nu au nimic de-a face cu realitatea, cetăţenii cehi contribuie cu 1,4 miliarde de dolari la acest fond.

În al treilea rând, FMI va împrumuta bani unor state în condiţii mult mai puţin restrictive decât până acum şi nu va impune ca împrumuturile să fie condiţionate de elaborarea unor măsuri realiste de rezolvare a problemelor economice ale debitorului.

Doamnelor şi domnilor, cred că acest lucru va conduce la o deformare a pieţei internaţionale de creditare în detrimentul contribuabililor.

 
  
MPphoto
 

  Othmar Karas (PPE-DE) - (DE) Dle preşedinte, dle Preşedinte în exerciţiu, doamnelor şi domnilor, reuniunea la nivel înalt a constituit un succes politic şi a trimis un mesaj important, şi anume că lumea îşi strânge rândurile şi că voinţa politică există pentru a găsi şi a aplica împreună răspunsurile globale la crize şi provocări. Cu toate acestea, aş dori să spun foarte clar că nu ar trebui să exagerăm importanţa scenariilor reuniunii la nivel înalt. La aceste reuniuni la nivel înalt se fac doar declaraţii de intenţie; la reuniunile la nivel înalt nu se iau decizii, reuniunile la nivel înalt nu sunt legislatori, reuniunile la nivel înalt nu au o bază legală.

Se fac mai multe apeluri la Uniunea Europeană. Trebuie să avem ambiţia de a prelua un rol de avangardă în construirea unei ordini globale financiare şi economice. Totuşi, putem avea un rol de avangardă numai dacă avem reglementări europene şi putem oferi modele. Suntem pe calea cea bună cu modelul nostru de economie socială de piaţă, cu depozite de garanţie şi cu reglementări privind agenţiile de rating al creditelor adoptate astăzi. Cu toate acestea, pentru mine, din rezultatele reuniunii la nivel înalt lipseşte un acord clar asupra eliminării efectelor prociclice ale reglementărilor existente la nivel european şi global, cuvântul de ordine fiind Basel II.

Mai avem încă mult de lucru pentru a ne ocupa de: fonduri speculative, salariile managerilor, directiva privind activităţile bancare şi supravegherea europeană, pentru a numi doar câteva. Suntem purtători de cuvânt pentru acest continent, prin intermediul Comisiei. Cu toate acestea, statele naţionale sunt şi ele reprezentate. Interesele comunităţii stau alături de interesele naţionale pe scena mondială. Acesta poate fi o oportunitate, dar poate fi şi o slăbiciune. De aceea coordonarea este deosebit de importantă. Dacă reprezentaţii noştri nu vor lucra toţi în aceeaşi direcţie, vom fi slăbiţi pe scena mondială.

Concluzia mea: implementarea legală a declaraţiilor politice de intenţie, implementarea lor şi coordonarea implementării globale în timp şi conţinut va determina succesul nostru. Reuniunea la nivel înalt ne arată doar direcţia. Rezultatele trebuie încă obţinute.

 
  
MPphoto
 

  Elisa Ferreira (PSE)(PT) Dle preşedinte, reuniunea la nivel înalt G20 a fost importantă în special pentru că a creat un spaţiu de dialog multilateral şi i-a făcut pe oameni să înţeleagă că, fără acest multilateralism, criza nu poate fi rezolvată. Totuşi, a reprezentat un punct de plecare, şi nu un punct de încheiere. Rolul Uniunii Europene trebuie consolidat şi clarificat, iar UE trebuie să acţioneze ca o forţă motrice. Dar încă nu avem niciun indiciu că aceasta se va întâmpla.

Avem un ghid foarte important, şi anume raportul de Larosière, însă Comisia nu s-a grăbit să-l pună în aplicare şi să reacţioneze. Priviţi reacţia la fondurile speculative, de exemplu. Între timp, economia reală în Europa nu arată încă semne de relansare, iar politica „aşteptăm şi vedem” care a fost aplicată înseamnă de fapt să aşteptăm cifre mai rele şi o situaţie mult mai serioasă. Priviţi ultimele estimări ale Fondului Monetar Internaţional şi OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) care vorbesc de 27 de milioane de şomeri, ceea ce reprezintă o problemă uriaşă.

Comisia datorează explicaţii şi acestui Parlament despre ce intenţionează să facă, ce implică de fapt iniţiativa sa şi care este starea lucrurilor în legătură cu politica de coordonare a iniţiativelor statelor membre. Nu ar trebui să aşteptăm prea mult. Voinţa politică ar trebui să existe deja.

 
  
MPphoto
 

  Rebecca Harms (Verts/ALE) - (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, G20 este într-adevăr calea care trebuie urmată; în timp, G8 va trebui dizolvat de către G20. Atunci vom avea cu o reuniune la nivel înalt mai puţin. Europenii au eşuat. Uniunea Europeană cu 27 de state membre este într-adevăr scena potrivită pentru organizarea unei noi ordini a pieţei financiare.

Până acum am avut multe discuţii despre acest lucru, dar nu şi hotărâri clare. Am auzit o mulţime de lucruri despre desfiinţarea paradisurilor fiscale, despre controlul fondurilor speculative şi despre sfârşitul produselor pieţelor financiare frauduloase. Dacă europenii s-ar fi dus la Londra cu o poziţie politică, cine li s-ar mai fi putut împotrivi? Sunt de părere, după cum a spus şi stimata mea prietenă, dna Lucas, că este revoltător că reuniunea la nivel înalt de la Londra a amânat pur şi simplu criza climatică şi criza securităţii aprovizionării cu energie. Aceasta nu numai că a produs numeroase daune asupra climatului şi securităţii aprovizionării cu energie, dar a şi riscat şansa creării a mii de noi locuri de muncă.

 
  
MPphoto
 

  Hans-Peter Martin (NI) - (DE) Dle preşedinte, pot vorbi în continuare aici. Este tragic că acest continent nu este capabil să ajungă la o majoritate privind subiectul la care s-a referit colega mea, dna Lucas. Dacă aceasta ar exista, ne-am afla într-o poziţie mult mai bună şi am putea privi în ochi generaţiile viitoare. Dar aşa cum stau lucrurile, nu putem.

Ceea ce vreau să critic este că mare parte din dezbaterea privind dezastrul financiar şi modul în care catastrofa climatică emergentă sau deja existentă este dată la o parte îmi aminteşte de Bundestag-ul german de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Mulţi membri ai parlamentului şi mulţi politicieni din Bundestag nu mai erau interesaţi de ceea ce se petrecuse până în 1945. Au trebuit să se confrunte cu aceasta încet încet. Acesta a fost punctul de plecare: dacă nu cucereşti trecutul, nu îţi examinezi propriile greşeli şi nu priveşti în viitor, nu există cale înainte. UE şi, mai important, actorii politici au eşuat dramatic în criza financiară. Trebuie să tragă concluzii din aceasta şi mai întâi să vadă unde au greşit.

 
  
MPphoto
 

  Jean-Paul Gauzès (PPE-DE)(FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în rezoluţia pe care o va vota mâine, Parlamentul va saluta luările de poziţie referitoare la agenţiile de rating al creditelor, care vizează creşterea transparenţei şi consolidarea cooperării dintre autorităţile naţionale de supraveghere.

Referitor la acest lucru, chiar astăzi, Europa a arătat calea care trebuie urmată. În această dimineaţă, COREPER a adoptat compromisul la care au ajuns statele membre, Comisia şi Parlamentul. Astăzi la prânz Parlamentul, la rândul său, a adoptat compromisul cu o majoritate copleşitoare de 569 voturi la 47. În consecinţă, reglementarea propusă de Comisie şi amendată de Parlament va intra rapid în vigoare.

Aş dori să subliniez că această reglementare pune bazele unei supravegheri europene în spiritul propunerilor din raportul de Larosière. CESR va fi singurul punct de intrare pentru înregistrarea agenţiilor şi va juca iniţial un rol de coordonator.

Comisia s-a angajat să propună în decursul următoarelor luni o iniţiativă legislativă care va permite perfectarea unui veritabil sistem european de supraveghere.

Înainte de a concluziona, aş dori să subliniez că restabilirea încrederii, care este obiectivul real al tuturor măsurilor luate, depinde în mod evident de o mai bună reglementare, în special în ceea ce priveşte sistemul financiar.

Cu toate acestea, trebuie să avem în vedere temerile concetăţenilor noştri şi să le răspundem în mod pozitiv. Ar trebuie să le transmitem mesaje realiste de speranţă. Dacă nu vom îmbunătăţi moralul concetăţenilor noştri, nu vom restabili încrederea consumatorilor, fără de care redresarea economiei nu va fi posibilă. Trebuie ca informaţiile furnizate concetăţenilor noştri să fie echilibrate şi oneste şi să nu încurajeze defetismul prin mascarea progresului, succeselor şi a consecinţelor concrete ale planurilor de redresare, ţinând cont de termenele necesare pentru producerea efectelor acestora.

 
  
MPphoto
 

  Pervenche Berès (PSE)(FR) Dle preşedinte, doream să-i transmit dlui Daul, dar acesta a plecat, că este uimitor să-i vedem astăzi pe conservatori acuzându-ne pe noi, socialiştii că dorim să majorăm cheltuielile sociale, când argumentul lor principal pentru respingerea planurilor de redresare este că în Europa avem faimoşii stabilizatori automaţi. Ce sunt aceştia, dacă nu ajutoare de şomaj pe care le-am apărat cu îndelungi vociferări?

În ceea ce priveşte G20, voi face o critică principală: au adoptat metoda Barroso, care consistă din adunarea planurilor existente şi ipoteza că acestea formează un plan de redresare. Acesta nu este un plan de redresare. Şi, uitându-ne la cifrele de ieri de la OCDE, la cele de la FMI de azi, de la Comisie de mâine, cum îşi poate imagina cineva că Europa poate fi mulţumită cu atât?

Avem nevoie de o adevărată redresare europeană şi singura metodă pe care o aveţi, dle comisar, este finanţarea unui împrumut european. Este timpul să treceţi la treabă, chiar dacă acest Parlament European nu va mai fi aici pentru a vă susţine în această sarcină.

În sfârşit, constat că G20 avea de îndeplinit o sarcină, ca urmare a unui mesaj transmis de Dominique Strauss-Kahn la începutul lucrărilor sale: „Sistemul nu îşi va reveni atâta timp cât chestiunea activelor toxice rămâne nerezolvată”. Evident, G20 a fost incompetent în această privinţă. Ne rămâne încă totul de făcut.

Două puncte: concluziile G20 evaluează beneficiile Rundei Doha la 150 miliarde de dolari. De unde vine această cifră? Cum poate fi justificată? Vă cerem, dle comisar, să ne oferiţi explicaţii.

În sfârşit, în ceea ce priveşte supravegherea, dacă Europa doreşte să meargă pe calea cea bună, ea trebuie să pună de urgenţă în aplicare propunerile grupului de Larosière.

 
  
MPphoto
 

  Antolín Sánchez Presedo (PSE) - (ES) Dle preşedinte, G20 a transmis un mesaj valoros: prosperitatea este indivizibilă, şi singura redresare durabilă este una comună şi incluzivă.

Ceea ce trebuie să facem acum este să transformăm acest lucru în realitate. Trebuie să continuăm în această direcţie. G20 a reafirmat priorităţile comune, a încheiat acorduri pentru furnizarea de resurse Fondului Monetar Internaţional, băncilor de dezvoltare şi pentru promovarea comerţului. Reuniunea a dus la îndeplinire reforme în guvernarea financiară globală, a pus în aplicare planuri ambiţioase privind reglementarea şi supravegherea şi a realizat progrese în lupta împotriva paradisurilor fiscale.

Fără G20, situaţia ar fi disperată, iar boala de care suferă economia mondială ar putea deveni cronică.

Cu toate acestea, cel mai important lucru de realizat este că iniţiativa G20 nu este un eveniment, ci mai degrabă un proces. Uniunea Europeană este cea mai importantă, integrată şi echilibrată zonă economică din lume, şi de aceea trebuie să fie lider, deoarece are un potenţial extraordinar şi poate îmbogăţi agenda internaţională, conştientizând că nu ne aflăm în mijlocul unei crize ciclice, ci ne confruntăm de fapt cu o criză cu rădăcini adânci, care necesită iniţiativa politică din partea Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Danutė Budreikaitė (ALDE) – (LT) Una dintre măsurile menţionate în declaraţia emisă de Fondul Monetar Internaţional asupra oportunităţilor pentru ca ţările membre ale UE din centrul şi estul Europei să iasă din criză mai rapid este introducerea monedei euro. Acest lucru s-a propus pentru ţările care au un consiliu monetar. În Lituania litas este raportat la euro la o rată de schimb nemodificată de patru ani, adică de două ori mai mult decât se solicită de către mecanismul consiliului monetar. Ar trebui, de asemenea, să reducem perioada mecanismului ratei de schimb la un an pentru celelalte ţări care nu sunt membre ale zonei euro. Criza economică din UE şi din întreaga lume necesită decizii şi compromisuri noi, rapide şi creative, în special întrucât în zece ani de existenţă a euro, nicio ţară din zona euro nu a pus în aplicare toate criteriile şi cerinţele zonei euro, criteriile de la Maastricht.

 
  
MPphoto
 

  Bart Staes (Verts/ALE) (NL) Doresc să profit de această oportunitate pentru a denunţa ipocrizia privind reuniunea la nivel înalt G20. Această reuniune la nivel înalt a fost anunţată ca un acord istoric, ca ceva incredibil, un pas înainte, de exemplu, în ceea ce priveşte lupta împotriva fraudei şi paradisurilor fiscale. S-a întocmit şi o listă neagră, una gri şi una albă.

Dar ipocrizia Uniunii Europene se regăseşte în faptul că – pentru a da doar un exemplu – cu doar o săptămână înainte de reuniunea la nivel înalt G20, am încheiat un acord de parteneriat economic cu ţările din Caraibe. Opt din paisprezece ţări sunt paradisuri fiscale şi totuşi noi am semnat un acord de liber schimb cu aceste ţări, al cărui rezultat va fi instituirea comerţului liber şi liberalizarea serviciilor financiare şi a cărui consecinţă va fi că creditele toxice şi banii ilegali pot curge liber din acele paradisuri fiscale în Uniunea Europeană.

Aş dori astfel să profit de această ocazie pentru a deplânge ipocrizia de a avea un show media bun, reuniunea la nivel înalt G20, care pretinde că se va ocupa de paradisurile fiscale, iar în practică aplică o politică diametral opusă declaraţiilor sale. Acestea sunt lucrurile pe care le-am avut de spus.

 
  
MPphoto
 

  Petr Nečas, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului – (CS) Doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc pentru discuţie. Aş dori să menţionez clar că sunt de acord cu dl Daul, care a identificat evitarea protecţionismului ca factor cheie. Protecţionismul funcţionează ca un cancer şi ar putea distruge complet economia noastră, întorcându-se împotriva cetăţenilor UE şi conducând la o criză economică mai adâncă şi la un declin al standardului de viaţă. De asemenea, sunt de acord cu apelul dlui Daul pentru o economie transparentă cu nivele de reglementare eficiente şi sensibile şi desigur cu instituţii financiare globale mai puternice.

Dl Rasmussen şi dna Starkevičiūtė au vorbit despre injecţia de bani în economie. Trebuie să subliniez aici că nu investim bani în economie pentru a sprijini instituţiile financiare. În măsura în care facem acest lucru, scopul este de a da un impuls ocupării forţei de muncă şi de a ajuta oamenii să-şi păstreze locurile de muncă, deoarece suntem cu toţii de acord că pentru cetăţenii UE cel mai demn mod de a-şi asigura traiul este prin munca lor proprie. În acelaşi timp, totuşi, în momentul punerii în aplicare a acestor măsuri de stimul financiar pentru economie, trebuie să ne gândim nu numai la noi înşine, ci şi la copii şi nepoţii noştri. Cu alte cuvinte, aceste măsuri nu trebuie să conducă la o ameninţare dramatică pe termen lung a stabilităţii finanţelor publice. Eforturile noastre trebuie să fie concentrate asupra protecţiei ocupării forţei de muncă şi de aceea Comisia Europeană, în cooperare cu preşedinţia, va organiza o reuniune la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă la care priorităţile vor fi măsurile în domeniul ocupării forţei de muncă.

Aş dori să-mi exprim dezacordul faţă de cele spuse de dna Lucas. Nu sunt deloc de acord cu faptul că reuniunea la nivel înalt G20 a reprezentat o oportunitate pierdută, ci trebuie să vă provoc pe toţi să dăm dovadă de puţin realism politic. Economia actuală este bolnavă. Are nevoie de tratament, are nevoie de un prim ajutor, are nevoie de îngrijire pe termen lung şi are nevoie de convalescenţă. Nu trebuie să aşteptăm ca rezultatele pozitive să apară brusc în decursul următoarelor trei sau patru luni. Problemele ce afectează economia globală – şi deci şi economia europeană – sunt adânc înrădăcinate şi pe termen lung. În consecinţă, tratamentul trebuie să fie pe termen lung şi va trebui să avem răbdare. Cred cu tărie că din această perspectivă, reuniunea la nivel înalt G20 reprezintă un pas pozitiv.

Dl Wurtz a criticat superficialitatea acordurilor de pe piaţa financiară. Sunt de acord că în multe privinţe UE trebuie să meargă şi mai în profunzime şi cred cu tărie, de asemenea, că acest lucru se întâmplă. Nu trebuie să privim doar la paşii urmaţi de şefii de stat şi de conducătorii de guvern, ci şi la paşii miniştrilor de finanţe, care sunt adesea încorporaţi în anexele la diferite documente. Aş dori, de asemenea, să subliniez faptul că Comisia Europeană a discutat deja alte măsuri specifice în această săptămână. Totuşi, fac din nou apel la realism. Nu ne putem aştepta la tratamente miraculoase în următoarele trei sau patru luni. Economia mondială este în pericol, iar tratamentul este unul pe termen lung. Este esenţial să subliniem că chiar şi în cadrul UE trebuie să acţionăm într-o manieră coordonată. Niciunul dintre noi nu există izolat. Numai printr-o acţiune coordonată vom putea depăşi cu succes efectele crizei economice globale.

 
  
MPphoto
 

  Olli Rehn, membru al Comisiei Dle preşedinte, doresc să vă mulţumesc pentru dezbaterea foarte serioasă şi constructivă. Voi raporta aceste lucruri, bineînţeles, Comisiei, Preşedintelui Barroso şi colegului meu, Joaquín Almunia.

Am două sau trei comentarii, în primul rând asupra planului european de redresare economică. Ca şi Poul Nyrup Rasmussen, am luat act cu atenţie de ultimele perspective economice ale FMI şi acestea sunt într-adevăr sumbre. În acelaşi timp, este esenţial să subliniem faptul că am adoptat deja decizii politice foarte substanţiale şi semnificative pentru stimularea economiei europene şi a economiei mondiale. Acest lucru a ajutat deja, în general, la stoparea colapsului financiar. Dar, desigur, este cinstit să spunem că vom mai avea veşti rele privind economia reală pentru un anumit timp, în special privind şomajul în creştere. De aceea trebuie să vigilenţi şi în alertă. Trebuie să evaluăm constant modul în care pachetul de redresare economică, stimulul fiscal şi reformele financiare acţionează şi produc rezultate. Dacă este necesar, va trebui să facem mai mult – şi mai bine – în cursul lunilor următoare.

Ne facem temele privind reforma pieţei financiare, ca un răspuns pentru câţiva colegi. Pe agenda Comisiei de săptămâna viitoare, de exemplu, avem un pachet important de acte legislative privind pieţele financiare, în special remunerarea directorului, şi o recomandare asupra politicilor de remunerare în sectorul serviciilor financiare. Aceasta este o parte foarte importantă a reformelor pieţelor financiare.

În sfârşit, în timp ce reforma reglementărilor financiare din Europa, dar şi din întreaga lume, este într-adevăr necesară pentru a corecta erorile de sistem ale capitalismului financiar, în acelaşi timp, este important să nu aruncăm totul, chiar şi ceea ce este folositor, peste bord în ceea ce priveşte economia de piaţă ca atare. Cu alte cuvinte, trebuie să menţinem piaţa unică – care a reprezentat motorul bunăstării Europei – şi să lucrăm pentru un nou acord comercial mondial în contextul Organizaţiei Mondiale a Comerţului. După cum a spus domnul Daul, avem nevoie de mai mult şi nu de mai puţin comerţ. Acest lucru este important în special pentru ţările în curs de dezvoltare, care au fost grav afectate de recesiunea actuală şi de încetinirea comerţului mondial.

Ca înlocuitor al dlui Louis Michel luna viitoare, sunt, de asemenea, implicat în aceasta, datorită responsabilităţilor portofoliului meu. Într-adevăr, ţările în curs de dezvoltare se află printre cele care suferă cel mai mult de pe urma acestei recesiuni economice. De aceea ar trebui să nu pierdem prilejul de a ajunge rapid la o finalizare ambiţioasă a Rundei de dezvoltare Doha. În climatul economic actual, valoarea finalizării Rundei Doha a crescut semnificativ. Doha trebuie să impulsioneze economia mondială şi să împiedice restabilirea protecţionismului. În consecinţă, toate ţările G20 ar trebui să privească mai departe de scena politică internă şi să dea dovadă de un angajament real în continuarea neîntârziată a Rundei de dezvoltare Doha. Sunt de părere că este, de asemenea, important de menţionat, din punctul de vedere al dezvoltării, că liderii din G20 au convenit şi asupra unui pachet de finanţare a comerţului în valoare de 250 miliarde de dolari pentru doi ani, în vederea sprijinirii fluxurilor comerciale, la care Europa va avea o contribuţie substanţială.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele – Doresc să semnalez că la sfârşitul acestei dezbateri, în conformitate cu articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul de Procedură, am primit şase propuneri de rezoluţie(1) depuse de principalele şase grupuri ale Parlamentului.

Dezbaterea se încheie.

Votarea va avea loc vineri, 24 aprilie 2009.

 
  

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.


14. Sprijinul pentru programul Special Olympics în Uniunea Europeană (declaraţie scrisă): consultaţi procesul-verbal

15. Situaţia în Republica Moldova (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedintele – Următorul punct este declaraţia Consiliului şi Comisiei asupra situaţiei din Republica Moldova dar, mai întâi, cred că dl Watson doreşte să atragă atenţia Parlamentului de prezenţa în sală a unor figuri eminente din Moldova.

 
  
MPphoto
 

  Graham Watson (ALDE) - Dle preşedinte, doresc să atrag atenţia colegilor de prezenţa în tribuna oficială a liderilor a trei partide de opoziţie reprezentate în Parlamentul Republicii Moldova, care se află aici pentru această dezbatere: Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului şi vicepreşedintele Partidului Liberal din Moldova; Vladimir Filat, preşedintele Partidului Democrat Liberal, şi Serafim Urechean, preşedintele Alianţei „Moldova Noastră”.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Petr Nečas, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului – (CS) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, atât Consiliul, cât şi Parlamentul urmăresc cu multă nelinişte evenimentele care se desfăşoară în Moldova în legătură cu alegerile parlamentare din 5 aprilie. O importantă criză politică s-a dezvoltat în vecinătatea noastră imediată, reprezentând o provocare serioasă la adresa politicii UE faţă de Moldova şi faţă de întreaga regiune în general. Acest factor este în mod special îngrijorător, deoarece UE se pregăteşte în prezent de lansarea Parteneriatului estic. Este în interesul nostru al tuturor să ne asigurăm că situaţia din Moldova nu subminează punerea în aplicare a Parteneriatului estic. Trebuie să facem o distincţie clară între declaraţiile preşedintelui Voronin şi acţiunile reprezentanţilor politici, pe de o parte, şi interesele cetăţenilor moldoveni, pe de altă parte.

Imediat după izbucnirea protestelor violente la Chişinău la 7 aprilie, UE l-a trimis pe reprezentantul său special Kalman Mizsei în Moldova. De atunci, domnul Mizsei a încercat din răsputeri să iniţieze discuţii politice între diferitele partide din Moldova. Partidele care au obţinut locuri în parlament trebuie să convină asupra unei soluţii realiste care să respecte principiile democratice. De-a lungul crizei, reprezentantul special s-a aflat în strânsă legătură cu preşedinţia şi cu Înaltul Reprezentant Solana.

Probabil ştiţi că prim-ministrul ceh Topolánek a efectuat şi el o vizită la Chişinău, ieri. Acesta a făcut un apel hotărât la autorităţile moldoveneşti şi la opoziţie de a începe un dialog politic. S-a întâlnit cu preşedintele Voronin, cu prim-ministrul Greceanu şi cu reprezentanţii opoziţiei. Principalul mesaj transmis de preşedinţie coincide în totalitate cu acţiunile pe termen lung ale lui Kalman Mizsei. Este necesar să întărim drepturile cetăţeneşti ale societăţii moldoveneşti, guvernul trebuie să permită societăţii civile să funcţioneze corespunzător şi trebuie să garanteze libertatea de exprimare şi alte drepturi fundamentale ale omului. În plus, este esenţial pentru opoziţia din Moldova să obţină acces la principalele servicii de media pentru a-şi transmite opiniile şi a concura pe scena politică în termeni egali. Pe de altă parte, este necesar ca reprezentaţii opoziţiei să coopereze în mod constructiv cu partidul la putere şi să respecte rezultatele alegerilor. Prim-ministrul Topolánek, în calitate de Preşedinte al Consiliului European, a subliniat tuturor reprezentanţilor importanţa fundamentală de a fi întotdeauna conştienţi de perspectiva europeană. Moldova nu trebuie să devieze de la calea democraţiei. Legătura cu proiectul Parteneriatului estic ar trebui să consolideze Moldova pe această cale.

Aş dori să vă reamintesc că rezultatele oficiale ale alegerilor anunţate la 8 aprilie au reprezentat o victorie a Partidului Comunist Moldovenesc, care a câştigat aproape 50% din voturi. Restul voturilor s-au împărţit între cele trei partide de opoziţie. În baza acestor rezultate, comuniştii ar obţine 60 din cele 101 de locuri din noul parlament. Evaluarea preliminară a misiunii de observatori internaţionali a concluzionat că alegerile au fost valide, deşi s-au făcut precizări cu privire la câteva probleme apărute pe durata campaniei.

Cu toate acestea, opoziţia şi un număr de organizaţii non-guvernamentale au declarat că alegerile au fost fraudate. Săptămâna trecută, Comisia Electorală Centrală a efectuat o nouă numărătoare a voturilor şi a concluzionat că Partidul Comunist care se află la putere a obţinut într-adevăr 60 dintre cele 101 de locuri din parlament, confirmând astfel prima numărătoare. Conform opoziţiei, principala problemă nu este numărătoarea voturilor, ci listele electorale, care ar include câteva sute de mii de „persoane decedate” sau persoane care nu există. Opoziţia verifică listele electorale pentru a aduce dovezi în acest sens. Potrivit purtătorului de cuvânt al Comisiei, nu s-a descoperit niciun semn de fraudă pe durata celei de-a doua numărători. Opoziţia a indicat şi exploatarea extinsă a resurselor administrative de către partidul la putere pe durata campaniei electorale. Observatorii internaţionali ai alegerilor au criticat autorităţile moldoveneşti în acest sens. UE a atenţionat autorităţile moldoveneşti cu privire la această problemă de mai multe ori înaintea alegerilor. O menţiune specială s-a făcut referitor la lipsa libertăţii presei şi persecutarea opoziţiei de către autorităţile represive.

În urma protestelor, presiunea asupra presei independente a crescut vertiginos. Jurnalişti au fost arestaţi şi persecutaţi. Unii jurnalişti străini au fost expulzaţi sau li s-a interzis accesul în ţară. Mai există şi un alt motiv serios de îngrijorare. Pe durata crizei, autorităţile moldoveneşti au comis încălcări serioase ale drepturilor omului. Conform rapoartelor, aproximativ 250 de persoane au fost arestate în urma protestelor violente din 7 aprilie. Mulţi dintre aceştia, în general tineri, au fost bătuţi de poliţie, supuşi unor tratamente inumane şi torturii, li s-a refuzat accesul la asistenţă juridică şi nu li s-a permis să-şi anunţe familiile. Trei tineri protestatari au murit.

Am făcut clar autorităţilor moldoveneşti că astfel de încălcări ale drepturilor omului şi libertăţii presei sunt inacceptabile pentru UE. Violenţele care au avut loc la Chişinău nu reprezintă o justificare pentru măsurile crude impuse de autorităţile statului. Moldova a adoptat norme şi valori europene prin intermediul unor măsuri, cum ar fi Planul de acţiune UE-Moldova. UE a făcut un apel urgent la autorităţile moldoveneşti să respecte principiile drepturilor şi libertăţile fundamentale ale omului.

La 15 aprilie, preşedintele Moldovei, Vladimir Voronin, a făcut un pas înainte în direcţia cea bună şi a declarat amnistierea tuturor persoanelor arestate în timpul protestelor, cu excepţia celor cu antecedente penale. Acesta a făcut, de asemenea, apel la transparenţă şi la investigarea adecvată a evenimentelor. Investigaţia trebuie să se desfăşoare în cooperare cu instituţiile europene şi internaţionale competente. Situaţia drepturilor omului este monitorizată îndeaproape la faţa locului atât de UE, cât şi de Consiliul Europei, OSCE şi Organizaţia Naţiunile Unite. Este important ca aceste operaţiuni să fie coordonate. Investigaţia în Moldova trebuie să includă o participare internaţională pentru a fi considerată de încredere şi corectă. Conflictul dur şi neîncrederea care au planat deasupra societăţii moldoveneşti în ultimele săptămâni nu pot fi depăşite decât printr-un proces transparent.

Este esenţial să găsim o soluţie politică la această criză. Moldova se confruntă cu probleme economice foarte serioase provocate de criza financiară globală. Dezechilibrul politic continuu ar face imposibil ca ţara să rezolve aceste probleme economice. Există o nevoie urgentă în ceea ce priveşte un guvern funcţional. De asemenea, se va solicita şi asistenţă externă, inclusiv implicarea considerabilă a FMI. Este foarte important la acest stadiu să aruncăm o privire asupra viitorului de după consecinţele imediate ale crizei actuale şi să vedem care ar trebui să fie politica noastră faţă de Moldova. Criza a arătat clar nevoia de măsuri consecvente şi ambiţioase pentru consolidarea standardelor şi instituţiilor democratice din Moldova. O asistenţă sporită va fi necesară din partea UE, care să fie concentrată asupra construcţiei instituţionale prin reforma poliţienească şi cea a aparatului judiciar, precum şi asupra garantării libertăţilor presei şi pluralismului. Acordul dintre partidele politice moldoveneşti în ceea ce priveşte depăşirea crizei actuale include un angajament asupra unei reforme radicale în domeniile menţionate.

Doamnelor şi domnilor, aş dori să închei subliniind că pentru mulţi ani Moldova a reprezentat una dintre cele mai avansate ţări din Europa de Est, în ceea ce priveşte determinarea sa de a menţine standardele democratice şi dorinţa sa de a se apropia de UE. Este în interesul nostru să ajutăm Moldova să treacă peste actuala criză şi să continue pe calea cea bună. Parteneriatul estic va oferi un cadru nou şi ambiţios pentru intensificarea asistenţei UE concentrate asupra reformelor politice şi economice din Moldova şi din alte state din acea regiune. Este în interesul nostru al tuturor să ne asigurăm că democraţia este consolidată în Moldova şi că Moldova continuă să se apropie de Uniunea Europeană.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DNA ROTHE
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  Olli Rehn, membru al Comisiei Dnă preşedintă, referindu-mă la anunţul dlui Watson, permiteţi-mi să salut cu căldură prezenţa oaspeţilor noştri din Moldova.

Situaţia din Republica Moldova este într-adevăr îngrijorătoare. Urmărim îndeaproape evoluţia situaţiei şi căutăm modalităţi de promovare a dialogului şi a reconcilierii între forţele politice din ţară.

În ceea ce priveşte desfăşurarea recentelor alegeri, colega mea, Benita Ferrero-Waldner, a salutat evaluarea preliminară a misiunii internaţionale de observare a alegerilor, condusă de OSCE. Concluzia misiunii a fost că alegerile au avut loc într-un mediu pluralist, că a existat o adevărată ofertă politică pentru alegători şi că o serie de standarde aplicabile alegerilor democratice au fost respectate.

Cu toate acestea, s-au identificat neajunsuri grave, îngrijorătoare, care au fost semnalate de Comisie cu mult înaintea alegerilor. Acestea se referă la ingerinţe administrative abuzive, la probleme legate de respectarea libertăţii de expresie şi de accesul tuturor partidelor la mijloacele media, precum şi la o lipsă generală de încredere a populaţiei în procesul democratic şi electoral. Aceste neajunsuri trebuie remediate de urgenţă, cu atât mai mult având în vedere evenimentele din 7 aprilie.

Cu mult mai îngrijorătoare sunt rapoartele privind încălcările la scară largă a drepturilor omului care au avut loc după demonstraţiile ce au urmat zilei alegerilor. După tulburările care au urmat demonstraţiilor din 7 aprilie, Comisia a condamnat cu fermitate utilizarea excesivă a forţei şi a făcut apel la toate părţile vizate să înceteze utilizarea retoricii inflamatorii şi a violenţei.

Continuăm să monitorizăm îndeaproape situaţia. Respectarea drepturilor omului rămâne o condiţie cheie pentru viitorul relaţiei noastre cu Moldova. Este esenţial ca acuzaţiile privind încălcările grave ale dreptului omului de către forţele de securitate să fie anchetate minuţios şi rapid. În cazurile în care acuzaţiile se dovedesc a fi fondate, autorităţile trebuie să acţioneze pentru a se asigura că cei responsabili pentru astfel de abuzuri sunt aduşi în faţa justiţiei.

Acordul preşedintelui Voronin de a se întâlni cu Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, Thomas Hammarberg, precum şi cooperarea cu reprezentantul special al UE sunt evoluţii binevenite. De asemenea, interesul manifestat de Moldova faţă de posibilitatea trimiterii unei misiuni UE de constatare a faptelor este un aspect pozitiv.

Deşi aceste misiuni nu se pot substitui responsabilităţii statului de a ancheta şi de a urmări în justiţie cazurile de încălcare a drepturilor omului, ele pot contribui la o mai bună înţelegere a situaţiei alegerilor şi a evenimentelor ulterioare. Acestea ar trebui să contribuie într-o oarecare măsură şi la facilitatea dialogului politic, pentru a se putea recâştiga încrederea populaţiei.

Situaţia curentă din Moldova este foarte fragilă. Această ţară şi-a exprimat constant dorinţa de a-şi aprofunda relaţiile cu Uniunea Europeană. Actuala criză este un test al determinării de care Moldova dă dovadă în acest sens.

Salutăm faptul că România nu a luat măsuri reciproce în urma reintroducerii vizelor pentru cetăţenii români şi a declarării ambasadorului român ca persona non grata. Ar trebui să ne încurajăm toţi partenerii să acţioneze cu cea mai mare prudenţă şi să aibă în permanenţă în vedere obiectivul prioritar de stabilizare a ţării.

Situaţia din prezent este îngrijorătoare, dar nu ar trebui să ne afecteze percepţia asupra imaginii de ansamblu. Cheia viitoarei stabilităţi şi prosperităţi a Moldovei este aprofundarea relaţiei sale cu Uniunea Europeană. În ajunul lansării Parteneriatului estic, trebuie să arătăm că suntem într-adevăr pregătiţi să oferim asistenţă Moldovei în depăşirea actualelor dificultăţi, în special prin eliminarea tensiunilor, promovarea dialogului şi consolidarea legăturilor dintre noi.

Republica Moldova este unul dintre vecinii noştri. În ultimii 15 ani, am lucrat îndeaproape şi într-un climat de încredere cu cetăţenii moldoveni. Suntem pe deplin conştienţi de aspiraţiile Moldovei de a deveni stat membru al Uniunii Europene. Este foarte important în acest moment să păstrăm legătura cu cetăţenii moldoveni şi să lucrăm împreună cu ei, pentru a depăşi nu numai dificultăţile apărute în perioada electorală, ci şi problemele cauzate de recesiunea financiară şi economică mondială. Altfel spus, ne pasă de Moldova şi de cetăţenii moldoveni.

 
  
MPphoto
 

  Marian-Jean Marinescu, în numele grupului PPE-DE (RO) Republica Moldova are angajamente şi obligaţii internaţionale, prin care şi-a asumat responsabilitatea de a respecta democraţia, statul de drept şi drepturile omului. Evenimentele recente însă ne-au demonstrat o abatere gravă de la toate aceste angajamente. Arestările arbitrare, răpirile, dispariţia de persoane, încălcarea flagrantă a drepturilor celor arestaţi, tratamentul inuman şi degradant, terorizarea cetăţenilor, ameninţarea cu arma sunt acte regretabile care pun în pericol viitorul european al acestei ţări.

Campania lansată împotriva reprezentanţilor mass-media şi a partidelor de opoziţie, arestarea şi expulzarea jurnaliştilor sunt acte grave şi regretabile. Condamn această campanie de hărţuire, încălcările grave ale drepturilor omului şi acţiunile ilegale întreprinse de guvernul Republicii Moldova.

Asistenţa europeană planificată pentru 2007-2010 în vederea sprijinului pentru dezvoltare democratică şi bună guvernare în Moldova este de peste 50 de milioane de euro. Sper că banii nu au fost utilizaţi la instruirea poliţiei pentru a utiliza violenţa împotriva populaţiei. Cer Comisiei să prezinte Parlamentului European un raport privind utilizarea tuturor fondurilor europene în Republica Moldova.

România are şi va continua să aibă o politică proactivă pentru sprijinirea integrării Republicii Moldova în structurile europene. Acest lucru se datorează nu doar legăturilor istorice pe care le avem cu cetăţenii acestui stat, ci mai cu seamă datorită convingerii ferme că destinul Republicii Moldova este unul european, acela al unui stat modern şi democratic, bazat pe respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Acuzaţiile aduse statului român de către autorităţile moldoveneşti sunt aberante, iar măsura introducerii vizelor pentru cetăţenii români este o acţiune nejustificată şi inacceptabilă. Conducătorul unui stat se schimbă, cetăţenii rămân.

Consider că este în interesul Uniunii Europene ca Republica Moldova să-şi îndeplinească parcursul european în conformitate cu aspiraţiile cetăţenilor săi de a trăi într-un stat democratic stabil şi sigur. În acest context, parteneriatul estic este un instrument eficient şi o oportunitate pentru aspiraţiile europene ale cetăţenilor din Republica Moldova.

 
  
MPphoto
 

  Marianne Mikko, în numele Grupului PSE(ET) Doamnelor şi domnilor, am fost întotdeauna o susţinătoare declarată a Moldovei, dar actuala criză mă îngrijorează foarte tare. Chiar dacă Moldova este o ţară de mici dimensiuni, dependentă de ajutorul extern, nu ne putem întoarce privirea atunci când principiile statului de drept sunt încălcate.

Relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Moldova rămân foarte importante pentru noi, dar nimeni nu ar trebui să spere că Uniunea Europeană este formată din naivi care iau drept adevăr tot ceea ce afirmă autorităţile moldovene. Viitoarea misiune ad hoc a Parlamentului European în Moldova este extrem de importantă. Niciun subiect de discuţie nu va fi tabu. Am dori să ştim care a fost comportamentul poliţiei faţă de demonstranţi în perioada de după alegeri. Respectarea drepturilor omului, nu numai ca declaraţie de intenţie, ci şi în fapt, este de cea mai mare importanţă pentru Uniunea Europeană şi pentru reprezentanţii aleşi prin vot direct de cetăţeni. Din nefericire, Republica Moldova a indicat ieri la reuniunea Comisiei pentru afaceri externe şi a delegaţiei moldovene că Europa trebuie să fie pregătită pentru monolog la Chişinău. Nu putem accepta aşa ceva, deoarece integrarea europeană înseamnă dialog deschis. Partenerii trebuie să poată discuta despre orice probleme. Cred în Parteneriatul estic şi în posibilitatea democraţiei în Moldova. Să ajutăm deci această ţară.

 
  
MPphoto
 

  Graham Watson, în numele Grupului ALDE Dnă preşedintă, situaţia Moldovei trezeşte amintiri neplăcute despre trecutul nefericit al Europei: un guvern comunist care îşi declară victoria în alegeri pentru ca aşa vrea el, protestatari bătuţi şi ucişi, acuzaţii că vecinii încearcă să destabilizeze ţara. Dacă există dovezi reală că serviciile române de securitate au instigat la violenţă, atunci această situaţie trebuie cercetată de comunitatea internaţională.

Misiunea de săptămâna viitoare a Parlamentului trebuie să caute dovezi cu privire la rapoartele legate de cele 200 000 de buletine de vot suplimentare tipărite, la acuzaţiile că 400 000 de alegători s-au înregistrat în ziua alegerilor cu acte de identitate false şi la afirmaţiile că alegătorii din Transnistria au fost lipsiţi în masă de drepturile lor electorale. Până când aceste situaţii nu sunt anchetate, până când rapoartele OSCE nu sunt publicate, mulţi vor refuza să creadă în rezultate, indiferent de concluziile instanţelor moldovene. Este posibil ca optimismul instinctiv al dnei comisar Ferrero-Waldner să nu îşi aibă locul aici.

Preşedintele Voronin ar trebui să denunţe şi detenţia, maltratarea şi executarea în lipsa unui proces a tinerilor reţinuţi arbitrar după desfăşurarea protestelor. Gata cu obstacolele în calea activităţii avocaţilor sau a ONG-urilor, gata cu ascunderea numelor şi numărului de persoane reţinute. Aş dori o confirmare din partea Comisiei că expulzarea din Moldova a ambasadorului român şi solicitarea de vize pentru călători încalcă acordurile dintre Uniunea Europeană şi Moldova. Dacă aşa stau lucrurile, ce măsuri va lua Comisia?

Anunţul preşedintelui Băsescu cu privire la paşapoarte nu a făcut decât să sporească tensiunile. Trebuie să dăm dovadă de sensibilitate în relaţiile noastre bilaterale, dar trebuie să insistăm în acelaşi timp asupra onorării angajamentelor asumate.

Oaspeţii moldoveni care se află astăzi aici descriu o ţară în care libertatea şi democraţia sunt negate în nenumărate moduri, în care internetul nu funcţionează din motive misterioase, în care canalele de televiziune dispar de pe unde, iar televiziunea naţională transmite mai degrabă programe de dans din buric decât reportaje despre violenţa de pe străzi.

Uniunea Europeană, ţinând seama de contextul geopolitic, trebuie să înţeleagă politica dusă de acest stat, ai cărui cetăţeni doresc să se bucure de democraţie şi de libertatea de alegere, ale cărui schimburi comerciale se desfăşoară în principal cu vestul, a cărui geografie, istorie şi cultură sunt legate de statele membre ale Uniunii. Liderii noştri vor participa luna următoare la reuniunea la nivel înalt privind Parteneriatul estic, în cadrul căreia ar trebui să se asigure că vor construi parteneriate pe baza democraţiei şi a drepturilor omului. Preşedintele Voronin şi camarazii domniei sale ar trebui să se angajeze faţă de această cauză. Uniunea Europeană trebuie să ceară acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Bastiaan Belder (IND/DEM) (NL) Reflectarea internaţională a tulburărilor din Moldova de la începutul lunii aprilie şi consecinţele acestora ridică o serie de întrebări, pe care instituţiile europene ar trebui să le adreseze autorităţilor moldovene şi române.

Voi începe cu Chişinăul. Plănuieşte într-adevăr guvernul moldovean să deschidă focul asupra demonstranţilor în cazuri de urgenţă de acum înainte? Aş dori să reamintesc deputaţilor de anunţul făcut de prim-ministrul la televiziunea de stat. Cum explică guvernul moldovean schimbarea radicală în abordarea organelor de securitate naţională faţă de demonstranţi şi de alţi oponenţi? Este o schimbare de 180 de grade de la o pasivitate de neînţeles faţă de vandalism, incendieri şi jefuirea clădirilor guvernamentale la violenţă fizică brutală faţă de cetăţeni neînarmaţi, care a condus la decese suspecte.

Şi mai presus de toate, cum se achită Republica Moldova de responsabilitatea pentru aceste încălcări ale celor mai fundamentale drepturi? Ca răspuns la această din urmă întrebare crucială, dnă preşedintă, scrisoarea deschisă care conţine nouă recomandări şi care a fost depusă ieri la preşedinţia Cehă de către paisprezece cetăţeni moldoveni susţinători ai societăţii civile trebuie neapărat luată în considerare. Sper ca instituţiile europene, comisarul Rehn şi preşedinţia Cehă să ţină seama de această scrisoare. Persoane importante din societatea moldoveană solicită explicaţii. Trebuie să discutăm cu autorităţile moldovene.

Pe lângă aceasta, Bruxelles trebuie cel puţin să solicite Bucureştiului o explicaţie pentru propunerea de a acorda la scară largă cetăţenia română pentru cetăţenii moldoveni ai căror bunici sunt cetăţeni români. Cu siguranţă, o consultare europeană privind consecinţele cu implicaţii profunde ale unei astfel de decizii majore este o cerere rezonabilă.

 
  
MPphoto
 

  Adrian Severin (PSE) - Dnă preşedintă, violenţa din Republica Moldova nu a fost o revoluţie, ci o rebeliune, care a avut loc într-o atmosferă revoluţionară, într-o societate divizată. S-ar putea considera şi că această violenţă ar fi provocată şi utilizată ca parte a unei strategii vizând retrasarea graniţelor dintre Uniunea Europeană şi Eurasia.

Prin urmare, problema cu care avem de-a face este o problemă a Europei. Nu este o problemă internă sau a unui singur stat membru. Soluţia la această problemă nu trebuie să fie însă represaliile, ci multiplicarea eforturilor de a angaja Moldova pe un drum european. Soluţia nu rezidă nici în a încuraja elitele moldovene să părăsească ţara ca deţinători ai unor paşapoarte străine.

În acest scop, trebui să consolidăm misiunea trimisului Uniunii Europene pentru Moldova în ceea ce priveşte atât sfera de acţiune, cât şi resursele, trebuie să accelerăm negocierile cu Moldova privind facilităţile de viză şi să aprofundăm cooperarea în domeniul respectării ordinii publice şi al drepturilor omului. Trebuie să cooperăm cu autorităţile, cu opoziţia şi cu societatea civilă, dar şi cu Rusia, care are o prezenţă importantă în regiune. Trebuie să evităm posibilitatea ca aceste evenimente să fie considerate o scuză pentru o soluţie unilaterală cu privire la Transnistria.

 
  
MPphoto
 

  Anna Ibrisagic (PPE-DE) - (SV) Dnă preşedintă, există persoane care cred că trebuie să elaborăm o rezoluţie cu privire la Moldova şi persoane care sunt împotriva unei astfel de rezoluţii. Cei care nu doresc această rezoluţie invocă adesea faptul că OSCE a aprobat alegerile. Aş dori totuşi să spun că raportul OSCE nu este lipsit de critici. Dimpotrivă, raportul este foarte critic. Rezoluţia nu se referă însă numai la alegeri, ci şi la evenimentele de după alegeri şi la ceea ce s-a petrecut în Moldova pentru o perioadă de timp apreciabilă.

Drepturile omului trebuie respectate. Presa trebuie să fie liberă. Maltratarea demonstranţilor paşnici este inacceptabilă. Aprobarea rezoluţiei ar însemna un semnal puternic transmis cetăţenilor moldoveni, pentru a le arăta că nu sunt singuri, că ştim ce se întâmplă şi că nu putem accepta această situaţie. Vă invit aşadar să susţineţi această rezoluţie.

 
  
MPphoto
 

  Victor Boştinaru (PSE) - (RO) Ceea ce s-a întâmplat în Republica Moldova era previzibil de mult timp. Când spun aceasta, mă refer la faptul că cel puţin în 2008 dialogul UE – Republica Moldova s-a referit la trei mari teme: a) accesul liber al opoziţiei la mass-media publică, refuzat sistematic şi instituţionalizat de regimul Voronin; b) nemodificarea legii alegerilor parlamentare, cerută de Comisia de la Veneţia, dar refuzată brutal de regimul de la Chişinău şi de colaboratorii acestuia; c) implicarea opoziţiei în deciziile majore privind politica ţării mai ales cea de integrare europeană, lucru sistematic refuzat.

Dacă ne uităm că aceste trei teme mari au lipsit sau au fost sistematic refuzate de către interlocutorii de la Chişinău, vom constata că, de fapt, Uniunea Europeană a primit un refuz brutal din partea Moldovei când era vorba de lucruri fundamentale pentru viitorul acestei ţări. Ce s-a întâmplat în ziua alegerilor era doar sfârşitul previzibil al unei istorii de care este cumva culpabilă şi Uniunea Europeană, şi Parlamentul European.

 
  
MPphoto
 

  Maria Petre (PPE-DE) - (RO) Doamnă preşedintă, dragi colegi, cu privire la Republica Moldova, avem trei categorii de probleme, grave toate, şi de aici putem contura trei direcţii de acţiune. Prima categorie - drepturile omului - avem sute de tineri reţinuţi, uneori chiar torturaţi; libertatea presei – avem ziarişti intimidaţi, răpiţi de pe stradă în plină zi şi, apoi - modul de desfăşurare a alegerilor - avem aici un volum imens de date concrete privind fraudarea. Va trebui să decidem şi noi, la fel de concret, în legătură cu acest aspect. Partidele de opoziţie susţin că frauda a modificat rezultatul cu 10, până la 15%. Cetăţenii Republicii Moldova se uită încă cu mare speranţă spre deciziile noastre, spre răspunsurile noastre. Este singura lor ieşire din situaţia dramatică, aproape fără precedent în Europa, prin care au fost obligaţi să treacă.

 
  
MPphoto
 

  Alexandru Nazare (PPE-DE) - (RO) Acum la Chişinău, doamnă preşedintă, ai dreptul să taci, ai dreptul să faci ceea ce ţi se spune, ai dreptul să plăteşti impozite unei elite care nu e responsabilă nimănui, să emigrezi, să te conformezi şi eventual să urăşti la comandă. Nu ai dreptul la liberă expresie, la asociere, la contestare publică şi nici măcar dreptul de a-ţi decide singur identitatea. Aşadar, domnule comisar, acestea sunt premizele stabilizării Republicii Moldova şi nu sunt nişte premize optimiste.

Intrată pe acest drum, Moldova nu poate să aibă decât în cel mai fericit caz soarta Belarusului. Cu mult timp înainte de alegeri, Partidul Comunist şi-a obţinut şi solidificat controlul absolut al tuturor canalelor mass-media. Aceste măsuri au golit de conţinut procesul democratic şi au forţat un sfert din populaţia ţării să emigreze. Pe acest fundal alegerile nu aveau cum să se desfăşoare în afara oricărui dubiu. Represiunea de la Chişinău a devenit astăzi un mijloc al autorităţilor de dialog cu populaţia.

Aşadar, de acum încolo Uniunea nu îşi poate permite o atitudine indulgentă, ambivalentă faţă de regimul de la Chişinău, de acum încolo tăcerea noastră sau aceste declaraţii ambivalente înseamnă aprobare şi complicitate la dispreţuirea libertăţilor fundamentale şi a ordinii legale democratice, la violenţe, la represiune. Criza de la Chişinău demonstrează nu în ultimul rând că trebuie să ne îmbunătăţim metodele de observare şi monitorizare a alegerilor şi trebuie să regândim rolul reprezentantului nostru permanent acolo.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock (PPE-DE) - Dnă preşedintă, Moldova rămâne una dintre cele mai sărace ţări din lume, o democraţie fragilă condusă de preşedintele Voronin, un Homo Sovieticus nereformat, care se declară cu mândrie comunist şi care, din nefericire, are o poziţie ambivalentă faţă de UE, chiar şi în ceea ce priveşte Parteneriatul estic.

Cu toate acestea, preşedintele rămâne popular, în special în zonele rurale şi în rândul populaţiei în vârstă care regretă în aceste vremuri economice dificile securitatea oferită de URSS.

Troica OSCE, care a inclus o delegaţie a PE, a aprobat practic victoria sa în alegeri, astfel încât trebuie să acceptăm acest fapt, chiar dacă protestăm cu fermitate împotriva represaliilor aplicate demonstranţilor opoziţiei care au acuzat guvernul de monopolizarea presei în timpul campaniei electorale, de utilizarea unor liste electorale învechite şi nefiabile – care includ multe persoane decedate – şi de lipsirea de drepturi electorale a unei mari părţi din diaspora.

Acum trebuie să ne concentrăm asupra încălcărilor drepturilor omului, care trebuie anchetate până la capăt de o misiune a Uniunii Europene dacă Moldova doreşte să beneficieze în continuare de sprijinul nostru pentru aspiraţiile sale euroatlantice.

 
  
MPphoto
 

  Paul Rübig (PPE-DE) - (DE) Dnă preşedintă, dle comisar, doamnelor şi domnilor, sunt foarte recunoscător pentru dezbaterea de astăzi, deoarece ea arată că o Europă cu 27 de state membre şi cu 500 de milioane de cetăţeni poate avea o influenţă şi în afara graniţelor sale. Mulţi cetăţeni moldoveni au recunoscut importanţa separaţiei puterilor în stat, a dezvoltării unei culturi democratice de bază şi a luptei pentru menţinerea acesteia.

Nu este de la sine înţeles că cetăţenii pot apăra astăzi democraţia şi că îşi pot exprima convingerile în public fără să fie arestaţi sau supuşi represaliilor pentru aceasta. De aceea, eu cred – şi aş dori să îmi exprim aici sprijinul deplin pentru comisar – că Europa ar trebui să utilizeze toate mijloacele de care dispune în lupta pentru libertate a cetăţenilor, în lupta pentru libertatea presei şi pentru o democraţie stabilă.

 
  
MPphoto
 

  Petr Nečas, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului – (CS) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, situaţia din Moldova este încă fragilă, iar UE trebuie să îşi continue eforturile intense de a aduce partidele la masa negocierilor. UE trebuie să coopereze cu acestea pentru a găsi o soluţie comună, care să fie globală, echilibrată şi realistă şi care să contribuie la consolidarea procesului democratic şi a instituţiilor democratice din Moldova. Sunt complet de acord cu Graham Watson când afirmă că preşedintele Voronin trebuie să adere la principiile democratice şi să condamne tortura şi violenţa împotriva demonstranţilor. Cred că toată lumea ar trebui să condamne arestarea jurnaliştilor şi încălcarea la scară largă a libertăţii de expresie. În acest sens, este de asemenea important să sprijinim pe deplin activitatea trimisului special al UE în Moldova.

Nu ar trebui să existe nicio îndoială cu privire la faptul că UE şi Consiliul sunt foarte îngrijorate cu privire la încălcările dreptului omului care au avut loc în Moldova în timpul crizei. Invităm de urgenţă autorităţile moldovene să se angajeze într-un proces transparent, cu cooperarea deplină a instituţiilor europene şi internaţionale competente şi să ancheteze şi să condamne cazurile de încălcare a drepturilor omului. Criza a demonstrat necesitatea de sporire a asistenţei UE care vizează continuarea reformei politice şi economice din Moldova, în vederea consolidării angajamentului acestei ţări faţă de standardele şi valorile democratice, în conformitate cu sprijinul UE pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Moldovei. UE este pregătită să coopereze şi să aducă Moldova mai aproape de UE. Baza pentru toate acestea este însă o Moldovă democrată, unde drepturile omului sunt respectate, unde există libertate de expresie şi unde instituţiile democratice de bază funcţionează.

 
  
MPphoto
 

  Olli Rehn, membru al Comisiei Dnă preşedintă, aş dori să folosesc timpul alocat pentru a răspunde la câteva dintre întrebările şi observaţiile adresate de deputaţi în cadrul acestui schimb de opinii pe care eu îl consider foarte responsabil.

Mă voi referi la remarcile dlui Watson cu privire la vize şi la drepturile omului, dar, mai întâi, aş dori să fac câteva observaţii asupra remarcilor domniei sale referitoare la colega mea, Benita Ferrero-Waldner, care se ocupă de relaţiile noastre cu Moldova. Aţi spus că dumneaei are un optimism instinctiv. Pot apăra poziţia colegei mele şi a Comisiei spunând mai întâi că, de fapt, poziţia Comisiei este foarte realistă şi echilibrată. În al doilea rând, trebuie să fii un optimist de profesie ca să poţi fi comisar european, mai ales dacă eşti responsabil pentru extinderea UE şi pentru relaţia cu Europa de Sud-Est.

În ceea ce priveşte problema vizelor, suntem într-adevăr consternaţi de decizia Moldovei de a solicita vize cetăţenilor români. Acest lucru nu este acceptabil. Analizăm în prezent legalitatea acestei acţiuni. Vom aborda această problemă la 30 aprilie, în ajunul Zilei Muncii, 1 mai, cu autorităţile moldovene, în cadrul Comitetului de gestionare comună pentru Moldova creat de Comisie în contextul acordului privind facilitarea procedurilor de acordare a vizelor.

În general, în ceea ce priveşte alegerile, evenimentele de după şi încălcările drepturilor omului, Comisia a condamnat cu fermitate violenţa care a izbucnit pe străzile Chişinăului la 7 aprilie şi utilizarea masivă şi excesivă a forţei de către forţele de ordine şi, se pare, ulterior şi de miliţiile private. Rapoartele privind încălcarea pe scară largă a drepturilor omului în ceea ce priveşte persoanele reţinute, precum şi cazurile de răpire sunt foarte îngrijorătoare.

Din punct de vedere realist, este foarte important ca Moldova să se ridice la înălţimea aspiraţiilor sale europene, ca acuzaţiile de încălcare a drepturilor omului să fie anchetate minuţios şi imparţial, cu participarea tuturor forţelor politice şi, după caz, sub supraveghere internaţională. Persoanele suspectate de comiterea unor infracţiuni, inclusiv de abuzuri asupra drepturilor omului, trebuie anchetate, iar dacă acuzaţiile se dovedesc a fi fondate, acestea trebuie să aibă dreptul la un proces echitabil.

În cele din urmă, impactul probabil al evenimentelor de după alegeri asupra relaţiilor dintre UE şi Moldova a adus în atenţie problema nefinalizării reformelor interne din Moldova, în special în ceea ce priveşte statul de drept şi respectarea libertăţilor fundamentale. Dorim ca toate părţile vizate din Moldova, autorităţile oficiale, precum şi opoziţia politică şi societatea civilă, să se pună de acord şi să facă progrese în direcţia unei soluţii pentru criza actuală, care să aducă mai multă democraţie şi libertate, iar nu mai puţină, pentru cetăţenii moldoveni.

Istoria evoluţiei Uniunii Europene este o dovadă concretă a faptului că dialogul, cooperarea şi statul de drept pot produce un amestec coerent şi durabil de respectare a libertăţilor fundamentale, de stabilitate politică şi de prosperitate economică.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta − Dezbaterea este închisă.

Votul asupra unor eventuale propuneri de rezoluţie va avea loc în următoarea sesiune.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Creţu (PSE), în scris (RO) În timp ce puterea comunistă de la Chişinău se perpetuează prin fraudă şi tortură, primul-ministru al ţării ce prezidează UE se mulţumeşte să aprecieze criza de la graniţele Uniunii drept „neliniştitoare”. Nici mărturiile terorii şi nici agresivitatea faţă de un stat al Uniunii Europene n-au trezit reacţii aşa cum a făcut-o răstălmăcirea unei decizii legitime a României de a accelera procesul de redobândire a cetăţeniei române pentru cei care au pierdut-o fără voia lor, în condiţii istorice tragice, pentru care Occidentul îşi are partea sa de responsabilitate.

Nu pot să nu remarc ipocrizia acelor politicieni care agită acum sperietoarea milionului de moldoveni gata să invadeze Vestul, aşa cum, până în 2007, vehiculau teza asaltului românilor.

Despre călcarea în picioare a democraţiei şi a libertăţilor fundamentale vom avea prilejul unui schimb de opinii cu domnii Lukasenko şi Voronin după lansarea Parteneriatului Estic. Dacă acest mecanism de cooperare nu va susţine reformele democratice în statele ex-sovietice invitate, înseamnă că se naşte mort din faşă.

Nu pot să-mi reprim o concluzie amară: pentru unii europeni, Tibetul este mai aproape decât Moldova. Asta se întâmplă, probabil, atunci când drumul spre Chişinău trece pe la Moscova.

 
  
MPphoto
 
 

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE), în scris (RO) Alegerile din 6 aprilie 2009 din Republica Moldova au fost urmate de demonstraţii. Din păcate presa a întâmpinat dificultăţi în a transmite informaţii privind evoluţia evenimentelor. Consider că libertatea presei, libertatea de exprimare, precum şi respectarea drepturilor omului şi a statului de drept sunt principii pe care cu toţii le respectăm, promovăm şi apărăm.

Consider că situaţia din Republica Moldova este foarte gravă şi mai ales consider că Uniunea Europeana trebuie să trateze cu seriozitate şi diplomatic această situaţie. Consider că acuzele aduse României sunt acuze aduse Uniunii Europene, iar declararea persona non-grata a ambasadorului român de la Chişinău şi introducerea brutală şi unilaterală de către Republica Moldova a vizelor pentru cetăţenii români sunt inacceptabile.

Republica Moldova, este o tara europeană prin istorie şi geografie, unul dintre vecinii Uniunii, iar relaţia dintre Uniune şi Republica Moldova trebuie să se bazeze în continuare pe relaţii de bună vecinătate. Regiunea din care provin se învecinează cu Republica Moldova şi cu Ucraina. Avem multe proiecte de dezvoltare în comun şi consider că Romania şi Uniunea Europeana trebuie să sprijine în continuare dezvoltarea economica şi socială a Republicii Moldova în baza unui parteneriat fundamentat pe buna cooperare, dar mai ales pe respect reciproc.

 

16. Consolidarea stabilităţii şi prosperităţii în Balcanii de vest - Situaţia în Bosnia și Herțegovina (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
MPphoto
 

  Preşedinta − Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea comună asupra Balcanilor de Vest, în special raportul (A6-0212/2009) elaborat de dna Ibrisagic, în numele Comisiei pentru afaceri externe, referitor la consolidarea stabilităţii şi a prosperităţii în Balcanii de Vest, şi declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei cu privire la situaţia din Bosnia şi Herţegovina [2008/2200(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Anna Ibrisagic, raportoare (SV) Dnă preşedintă, au trecut aproape 15 ani de la sfârşitul războiului din Bosnia şi aproape zece ani de când campania de bombardamente a NATO a obligat forţele sârbe să părăsească Kosovo. În decembrie se vor împlini 17 de când am ajuns în Suedia ca refugiat din cauza războiului care mi-a distrus patria şi a făcut duşmani înverşunaţi din bosniaci, croaţi şi sârbi, popoare care trăiau odinioară ca vecini. Faptul că, de atunci, nici Bosnia, nici Kosovo şi nici alte ţări din Balcanii de Vest nu au recurs din nou la război se datorează în întregime UE şi NATO. Cu toate acestea, deşi armele au tăcut, moştenirea lăsată de război se manifestă în politica şi în societăţile din regiune. Singura şansă a cetăţenilor din aceste ţări de a-şi depăşi trecutul este de a continua pe drumul spre aderarea la UE. Numai abordarea recompensă-pedeapsă care reprezintă dinamica cheie a procesului de aderare poate determina guvernele acestor ţări să se concentreze asupra activităţilor şi reformelor care, odată pentru totdeauna, vor consolida stabilitatea şi prosperitatea în Balcanii de Vest.

Raportul pe care l-am elaborat pe acest subiect şi asupra căruia Parlamentul va vota mâine examinează diferitele iniţiative şi proiecte în care UE şi statele membre sunt implicate într-un fel sau altul, în vederea dezvoltării unor societăţi pregătite să întrunească cerinţele stricte impuse de aderarea la UE. Nu voi intra în detalii despre raport, dar aş dori să subliniez în special două aspecte.

Primul este diferenţa fundamentală care există între ţările implicate în prezent în procesul de aderare şi cele care au aderat în 2004 sau 2007. Ţările din Balcanii de Vest au fost devastate de război şi de purificare etnică în urmă cu aproximativ un deceniu. Din fericire, nu acelaşi lucru s-a întâmplat în Ungaria, Estonia sau România. Aceasta înseamnă însă că UE nu poate pur şi simplu copia manualul folosit pentru extinderile anterioare pentru a-l aplica în Balcani. Un exemplu în acest sens menţionat în raport se referă la interdicţia extrădării criminalilor de război suspectaţi şi acuzaţi în alte ţări. Aceste interdicţii sunt în vigoare în prezent în toate ţările din Balcani, iar UE încă nu a solicitat abolirea acestora. Justificarea este că o astfel de solicitare nu a fost făcută nici pentru Slovacia sau Polonia, de exemplu. Ar trebui să fie evident că această analogie nu este validă. Tind să cred că există foarte puţin criminali de război suspectaţi care se ascund de justiţie în Slovacia, dar vă pot spune că există mult mai mulţi în Serbia şi Bosnia. Justiţia este baza pe care se poate ajunge la reconciliere. Impunitatea criminalilor de război este complet inacceptabilă şi, de aceea, invit Comisia şi statele membre să ridice încă o dată problema convingerii ţărilor din regiune să ia măsuri care să conducă la abolirea de manieră coordonată a acestor interdicţii.

Al doilea aspect la care doresc să mă refer este că procesul de aderare este, după cum am menţionat, foarte stringent şi exigent – şi aşa ar trebui să şi fie. Dacă cerinţele noastre nu sunt stringente şi nu insistăm asupra îndeplinirii lor în întregime, nu vom obţine niciun rezultat palpabil. Întrucât cerinţele sunt deja suficient de stringente şi dificil de îndeplinit, ultimul lucru pe care ar trebui să îl facem este să punem şi mai multe beţe în roate pentru ţările care doresc să devină membre, aceste obstacole nefiind deloc legate de capacitatea respectivelor ţări de a întruni criteriile de aderare la UE.

Mă gândesc aici şi la cei care susţin că UE nu mai are locuri libere şi că nu mai poate accepta noi membri în viitorul apropiat. Deşi, după cum am subliniat în raport, acceptarea de noi membri este perfect posibilă din punct de vedere tehnic, chiar dacă Tratatul de la Lisabona nu va intra în vigoare, o viitoare extindere necesită voinţă politică şi cred că este de datoria mea şi a colegilor mei din Parlament de a crea o astfel de voinţă.

 
  
MPphoto
 

  Petr Nečas, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului – (CS) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, sunt recunoscător Parlamentului European pentru organizarea acestei discuţii importante în această după-amiază. Am citit cu mare interes raportul Annei Ibrisagic privind stabilitatea şi prosperitatea viitoare în Balcani şi proiectul de rezoluţie privind Bosnia şi Herţegovina redactat de Doris Pack. Consiliul este de acord cu mare parte din cele afirmate în raport şi împărtăşeşte multe dintre opiniile şi preocupările exprimate în legătură cu situaţia din Bosnia şi Herţegovina.

Aş dori să mă concentrez în remarcile mele introductive asupra Bosniei şi Herţegovinei, întrucât stabilitatea acestei ţări este vitală pentru Balcanii de Vest în ansamblu şi deoarece situaţia de acolo este în continuare îngrijorătoare. Consiliul a fost activ atât în formularea şi aplicarea unei strategii de sprijinire a securităţii şi integrităţii Bosniei şi Herţegovinei, precum şi în sprijinirea reformelor necesare pentru asigurarea unui viitor paşnic şi prosper. Prin urmare, nu pot fi de acord cu afirmaţia că Consiliul nu acordă suficientă atenţie Bosniei şi Herţegovinei.

Cu toţii ştim că ne confruntăm în continuare cu consecinţele evenimentelor tragice din anii '90, după cum a menţionat şi dna Ibrisagic. Bosnia şi Herţegovina, care, timp de decenii, a fost un simbol al coexistenţei paşnice mai multor naţiuni, culturi şi religii, a devenit o zonă de conflict devastator. De atunci, politica UE pentru această regiune s-a axat pe stabilitate şi reconciliere bazate pe promisiunea unui viitor european pentru întreaga regiune balcanică. În pofida acestui lucru, ne confruntăm încă în mod frecvent cu o retorică naţionalistă înverşunată, care vizează adâncirea diferenţelor naţionale din Bosnia şi Herţegovina şi împiedicarea reconcilierii naţionale. Timpul care s-a scurs nu a rezolvat aceste conflicte şi nici nu a vindecat rănile dintre cele trei naţiuni care alcătuiesc Bosnia şi Herţegovina.

Este totuşi surprinzător că retorica şi opiniile naţionaliste coexistă cu interesul comun al societăţilor din Balcani şi al reprezentanţilor lor politici faţă de un viitor european pentru Bosnia şi Herţegovina. Cetăţenii din Bosnia şi Herţegovina se luptă pur şi simplu pentru o viaţă mai sigură şi pentru prosperitate. Vor să meargă mai departe şi se bazează pe integrarea ţării lor în structurile europene şi nu numai, ca garanţie a unei viitoare stabilităţi. Deşi lideri politici locali vorbesc tot timpul despre viitorul Bosniei şi Herţegovinei în UE, în acţiunile lor nu prea se întrevăd angajamente reale în acest sens. Conflictul dintre interesul între o orientare mai europeană şi naţionalism creează un risc real din cauza căruia Bosnia şi Herţegovina va fi lăsată în urmă, afectată de conflicte interne, în timp ce restul Balcanilor de Vest va merge înainte.

Preocupările legate de astfel de evoluţii viitoare în Bosnia şi Herţegovina au făcut ca această ţară să rămână o prioritate pe agenda noastră şi un subiect de atenţie constantă. Bosnia şi Herţegovina a fost şi continuă să fie subiectul unor negocieri intense la toate nivelurile Consiliului. Comisia şi secretariatul Consiliului dezvoltă contacte cu parteneri din această ţară în efortul de a înregistra progrese în procesul politic şi de a ajuta Bosnia şi Herţegovina să ţină pasul cu restul regiunii. Statele membre completează agenda europeană prin propriile eforturi la nivel bilateral. De asemenea, apreciem atenţia acordată Bosniei şi Herţegovinei de Parlament. Aş dori să îmi exprim recunoştinţa faţă de numeroşi deputaţi europeni care au susţinut astăzi aici toate acţiunile de promovare a stabilităţii şi a maturităţii politice în Bosnia şi Herţegovina.

UE continuă să promoveze un viitor european pentru întreaga regiune, inclusiv pentru Bosnia şi Herţegovina. Cu toate acestea, îndeplinirea criteriilor de aderare la UE presupune eforturi considerabile. Acest lucru presupune o abordare consensuală şi disponibilitatea de a face schimbări cu consecinţe profunde. Aceste lucruri nu se pot avea loc peste noapte. Este nevoie, nici mai mult, nici mai puţin, de o transformare politică, economică şi socială completă.

Bosnia şi Herţegovina trebuie să facă schimbări majore ale structurilor sale interne şi în procesul de luare a deciziilor. Suntem dezamăgiţi de lipsa de progrese în cadrul Consiliului de Miniştri şi al Adunării Parlamentare bosniace. Aceste instituţii au rămas cu mult în urmă. Organismele naţionale au nevoie urgentă de consolidare şi de ameliorare la nivel operaţional, astfel încât să înceapă să producă rezultate concrete, inclusiv progrese semnificative în programele legate de UE. Acest aspect este esenţial, întrucât UE poate trata cu Bosnia şi Herţegovina numai ca întreg, şi nu cu părţile componente individuale. Priorităţile parteneriatului european sunt şi ele clare. Uniunea este întotdeauna gata să ajute, dar nu poate şi nu doreşte să se ocupe de sarcini care revin politicienilor din Bosnia şi Herţegovina.

În pofida agendelor naţionaliste care persistă, cred că în Bosnia şi Herţegovina sunt posibile compromisul şi acordul. Am văzut acest lucru acum câtva timp, în adoptarea a două legi privind forţele de poliţie, care au pregătit cadrul pentru semnarea Acordului de stabilizare şi de asociere, sau în soluţia în cazul Brcko, care a marcat îndeplinirea unuia dintre obiectivele esenţiale definite de Consiliul de implementare a păcii. Cu toate acestea, chiar şi în situaţiile respective, progresele şi acordurile au fost obţinute în ultimul minut, sub presiunea considerabilă a comunităţii internaţionale.

Este nevoie de o abordare mult mai matură. Este foarte important ca liderii politici locali să dea dovadă de responsabilitate, de spirit de iniţiativă şi să fie conştienţi de cui aparţine într-adevăr Bosnia şi Herţegovina şi de cine este cu adevărat responsabil pentru viitorul acestei ţări. Cetăţenii din Bosnia şi Herţegovina merită un rezultat mai bun adus de voturile lor. Acesta este un aspect pe care dumneavoastră, ca politicieni, îl puteţi încuraja mai mult decât oricine. O astfel de evoluţie ar conduce la un progres semnificativ în ceea ce priveşte prezenţa comunităţii internaţionale în Bosnia şi Herţegovina. Este esenţial să aibă loc schimbări. Au trecut mulţi ani de la semnarea acordului de pace, iar Bosnia şi Herţegovina trebuie să se descurce acum de una singură, abandonând modul de gândire bazat pe „protectorat”, şi să devină un stat credibil şi de sine stătător. Pentru a atinge acest obiectiv, Consiliul de implementare a păcii, acţionând în numele comunităţii internaţionale, a elaborat o listă cuprinzând cinci obiective şi două condiţii pe care Bosnia şi Herţegovina trebuie să le îndeplinească pentru a face posibilă schimbarea. Această listă este un test de maturitate şi beneficiază de sprijinul deplin al UE.

Lista 5+2 nu este doar un alt catalog de termeni şi condiţii suplimentare. Este o listă atent întocmită, conţinând cerinţe a căror îndeplinire este fundamentală dacă Bosnia şi Herţegovina este să devină un stat modern şi de sine stătător, în care să nu mai fie nevoie de prezenţa Biroului Înaltului Reprezentant. Orice stat modern are nevoie de un sistem juridic funcţional, de autorităţi fiscale eficiente, de rezolvarea problemelor legate de proprietatea statului asupra unor bunuri şi de acces egal la o curte constituţională pentru toţi cetăţenii.

Am salutat deja în nenumărate rânduri declaraţia făcută la Prud în noiembrie anul trecut de trei lideri politici, care s-au angajat să lucreze împreună pentru a sprijini dezvoltarea Bosniei şi Herţegovinei. Susţinem acordurile realizate şi facem apel la reprezentanţii politici să îşi continue eforturile în vederea următoarei reuniuni a comitetului de gestionare din cadrul Consiliului de implementare a păcii, reuniune care va avea loc la sfârşitul lunii iunie. Cred cu tărie că aspectele nerezolvate legate de bunurile aflate în proprietatea guvernului pot fi soluţionate şi că acestea nu ar trebui să devină un obstacol în calea găsirii unei soluţii. Cu toate acestea, iniţiativele de la nivel politic necesită un sprijin mai larg. De aceea, invit societatea din Bosnia şi Herţegovina în ansamblu să ia parte la efortul de reformare. Rolul presei, în special, ar trebui să fie mai constructiv.

Misiunea UE este clară. Este extrem de important pentru conducerea politică din Bosnia şi Herţegovina să coopereze şi mai îndeaproape în vederea depăşirii diferenţelor istorice şi a angajării ţării într-o legătură mai strânsă cu Europa. UE va fi întotdeauna gata să ofere sprijin în aceste eforturi, care sunt esenţiale nu numai pentru Bosnia şi Herţegovina, ci şi pentru stabilitatea şi securitatea întregii regiuni. Ştiu că putem conta pe sprijinul Parlamentului în acest proces. Doamnelor şi domnilor, vă sunt recunoscător pentru acest sprijin.

 
  
MPphoto
 

  Olli Rehn, membru al Comisiei Dnă preşedintă, mă bucur că Balcanii de Vest au revenit în această săptămână pe ordinea de zi a Parlamentului. Regiunea a trecut printr-un proces de stabilizare în ultimii ani, nu în ultimul rând şi datorită perspectivei europene a regiunii, obiectivul final fiind aderarea la UE, odată ce condiţiile aferente vor fi fost îndeplinite de fiecare ţară în parte. Negocierile cu Croaţia se află într-un stadiu destul de avansat. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei este o ţară candidată care doreşte să înceapă negocierile de aderare şi există deja o reţea de acorduri de stabilizare şi de asociere. În Kosovo, stabilitatea a fost menţinută de-a lungul evoluţiilor majore de anul trecut.

Nu trebuie să riscăm aceste progrese prin complacere sau prin îndreptarea atenţiei asupra altor probleme – uneori poate mai urgente. Se vor ridica multe întrebări cu privire la extinderea UE în mijlocul unei crize economice, iar discuţiile se vor intensifica probabil pe măsură ce alegerile pentru următorul Parlament se apropie.

Este un lucru de înţeles şi, personal, cunosc îngrijorările cetăţenilor noştri cu privire la viitor, la locurile lor de muncă şi la bunăstarea lor. Nu trebuie să facem însă din extinderea UE un ţap ispăşitor pentru probleme pe care nu le-a cauzat. Nu ar trebui să facem din extindere un ţap ispăşitor pentru propriile noastre probleme economice şi sociale interne. Prin urmare, o dezbatere publică bine informată este esenţială în a ne menţine implicaţi în această regiune importantă şi în a face progrese acolo.

Au existat apeluri la consolidarea Uniunii Europene. Asta am făcut în ultimii ani, de la consensul reînnoit asupra extinderii, care a fost adoptat de Consiliul European şi aprobat de Parlamentul European în decembrie 2006. Elementul esenţial al acestui consens reînnoit nu este contractarea de noi angajamente, ci păstrarea şi respectarea angajamentelor existente. Cu alte cuvinte, dacă ţările din Balcanii de Vest îndeplinesc condiţiile stabilite, ele pot solicita aderarea la UE.

Salut în acest context raportul dnei Ibrisagic. Raportul subliniază în mod corect importanţa fundamentală a oferirii unui viitor european pentru Balcanii de Vest. Un astfel de viitor este principala forţă motrice pentru reformele atât de necesare şi pentru o mai mare stabilitate în Balcanii de Vest. La zece ani de la îngrozitoarele evenimente din Kosovo, ar trebui să ne reamintim de puterea perspectivei europene. Este în continuare util să consolidăm stabilitatea şi pacea într-o regiune care este de fapt curtea noastră din faţă, nu curtea din spate.

Nu ne putem lua o vacanţă de la activitatea noastră de promovare a păcii şi a stabilităţii pe continent. În timp ce Uniunea Europeană îşi continuă propria reformă instituţională, trebuie să lucrăm în paralel la un proces gradual şi bine gestionat de aderare în Balcanii de Vest, care consolidează atât instituţiile, cât şi societatea civilă din această regiune.

Negocierile de aderare cu Croaţia s-au desfăşurat, până recent, cu succes. De aceea, în noiembrie 2008, Comisia a propus o foaie indicativă de parcurs pentru a atinge etapa finală a negocierilor de aderare până la sfârşitul lui 2009, sub rezerva îndeplinirii de către Croaţia a condiţiilor stabilite. Mai sunt multe de făcut şi multe reforme trebuie accelerate în Croaţia. Din nefericire, negocierile sunt în prezent blocate din cauza disputei dintre Croaţia şi Slovenia cu privire la graniţe. Aceasta este o problemă bilaterală, care a devenit de facto o problemă europeană.

Începând cu luna ianuarie, lucrând îndeaproape cu preşedinţia Cehă şi cu o troică formată din guvernele ceh, francez şi suedez, am luat iniţiativa de a contribui la facilitarea unei soluţii. Obiectivul este de a găsi o soluţie la problema frontierelor şi de a permite continuarea negocierilor de aderare a Croaţiei la UE. Se poartă încă discuţii şi am avut nevoie de multă răbdare şi determinare pentru a menţine ritmul şi progresele obţinute. Ieri am avut o zi întreagă de discuţii cu miniştrii de externe ai Sloveniei şi Croaţiei, precum şi cu ţările din troică. Îmi place să cred că suntem aproape de găsirea unei soluţii şi de depăşirea acestor obstacole, astfel încât Croaţia să reia în scurt timp negocierile de aderare.

În ceea ce priveşte Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, salut desfăşurarea în general satisfăcătoare a alegerilor prezidenţiale şi municipale. Am insistat în ultimele luni asupra importanţei acestor alegeri pentru viitorul european al ţării. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a răspuns pozitiv la mesajul nostru, confirmându-şi astfel dorinţa de a continua procesul de aderare. Nu trebuie uitate însă priorităţile cheie pentru reforme. A sosit timpul ca eforturile să fie intensificate în vederea atingerii standardelor stabilite pentru deschiderea negocierilor de aderare.

Aş dori să îi mulţumesc dnei Doris Pack pentru propunerea domniei sale şi salut posibilitatea de a dezbate astăzi, împreună cu dumneavoastră, problema Bosniei şi Herţegovinei, într-un moment atât de crucial. Anul trecut, Bosnia şi Herţegovina a făcut progrese în ceea ce priveşte integrarea sa europeană, în special prin semnarea Acordului de stabilizare şi de asociere şi prin intrarea în vigoare a acordului interimar. S-au înregistrat evoluţii pozitive şi în ultimele luni, inclusiv Acordul de la Prud, progrese în cazul Brcko şi paşi către un recensământ în 2011. De asemenea, punerea în aplicare a acordului interimar de stabilizare şi de asociere se desfăşoară, în general, conform planului.

Trebuie să fim fermi în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor „5+2” pentru închiderea Biroului Înaltului Reprezentant şi trebuie spus că există acum posibilitatea ca aceste condiţii să fie îndeplinite în următoarele luni. Paşii recenţi făcuţi în direcţia întocmirii unei inventar al proprietăţilor de stat reprezintă, de asemenea, evoluţii pozitive.

Cu toate acestea, trebuie să evităm riscul complacerii în ceea ce priveşte această ţară şi întreaga regiune. În general, reformele se desfăşoară lent, inclusiv în ceea ce priveşte priorităţile cheie ale UE, şi rămân destule provocări. Retorica naţionalistă este încă foarte prezentă, creând tensiuni politice care nu sunt necesare. Acest lucru trebuie să se schimbe, dacă Bosnia şi Herţegovina doreşte să îşi continue progresele către UE şi să nu rămână în urma vecinilor săi.

Guvernul sârb rămâne angajat pe drumul european şi, recent, s-au înregistrat şi în această ţară câteva evoluţii pozitive. Va fi esenţial însă, pe măsură ce ţara va resimţi efectele negative ale crizei financiare globale, ca măsurile legate de reformele cheie să nu fie neglijate. Procesul de adaptare structurală trebuie să continue, iar ţara trebuie să îşi respecte angajamentele, în special în domeniul justiţiei şi al statului de drept.

Analizăm în prezent căi de diminuare a impactului crizei financiare, în strânsă cooperare cu colegul meu, Joaquín Almunia. De exemplu, luăm în considerare programul IPA, preconizând transformarea unei părţi din pachetul naţional pe 2009 în sprijin bugetar direct, şi cu ajutorul instituţiilor financiare internaţionale.

Apreciem sprijinul susţinut al Parlamentului pentru eforturile UE din Kosovo, care rămâne o prioritate europeană şi un element central al stabilităţii regionale. Consiliul European a confirmat în mai multe rânduri că Kosovo are un viitor european, la fel ca restul Balcanilor de Vest. Consiliul a solicitat Comisiei să utilizeze instrumentele comunitare pentru a promova dezvoltarea economică şi politică şi pentru a propune măsuri de atingere a acestui obiectiv.

În această toamnă, Comisia va prezenta un studiu asupra acestei probleme. Vom analiza dacă Kosovo poate face progrese, ca parte a regiunii în ansamblu, către integrarea europeană, în contextul procesului de stabilizare şi de asociere.

În cele din urmă, dacă ne uităm la anul 2009 în general şi la regiunea Balcanilor de Vest în ansamblu, se pot vedea progrese apreciabile în domeniul liberalizării regimului vizelor, ceea ce dovedeşte că, atunci când se aplică stimulentele potrivite, ţara răspunde cu reforme eficiente. Aceasta este aproape cel mai important domeniu de politică UE pentru oamenii obişnuiţi – pentru cetăţenii obişnuiţi – din Balcanii de Vest. Sperăm să depunem o propunere de eliminare a vizelor până la sfârşitul mandatului preşedinţiei cehe pentru cetăţenii acelor ţări care au făcut cele mai mari progrese în acest domeniu şi care îndeplinesc condiţiile stabilite. Această propunere ar sta la baza deciziilor Consiliului de eliminare a vizelor pentru cele mai avansate ţări până la sfârşitul lui 2009.

Dragi prieteni, contez pe sprijinul dvs. pentru această problemă esenţială a vizelor, precum şi pentru problema mai generală a viitorului european pentru Balcanii de Vest.

 
  
MPphoto
 

  Bastiaan Belder, raportorul pentru avizul Comisiei pentru comerţ internaţional(NL) În avizul său privind lăudabilul raport al dnei Ibrisagic, Comisia pentru comerţ internaţional subliniază importanţa perspectivei tangibile a aderării la UE pentru dezvoltarea politică şi economică a statelor din Balcanii de Vest.

Întrucât se observă o piaţă monopolistă în sectoarele economice esenţiale din regiune, o astfel de situaţie cauzează un obstacol dublu, mai ales când această situaţie merge mână în mână cu favoritismul politic. Dezvoltarea internă stagnează, iar întreprinderile europene rămân deoparte. Exemplul cel mai grăitor în acest sens este dezvoltarea de neoprit a Delta Holding din Serbia, condusă de influentul Miroslav Mišković, aflat în fruntea companiei ca un soi de caracatiţă. Comisarul s-a întâlnit cu acest domn în octombrie.

Aş dori să întreb Comisia ce contramăsuri au fost luate în relaţia cu Belgradul? În mai 2007, un raport scurs de la ambasada americană din Serbia solicita să se pună capăt de urgenţă monopolului deţinut de Delta Holding, atât în interesul Serbiei, cât şi în vederea integrării europene a acestei ţări. Comisarul a vorbit despre o forţă motrice, de un motor al dezvoltării. Trebuie să spun că motorul sârb este cam înecat în nisip.

 
  
MPphoto
 

  Doris Pack, în numele Grupului PPE-DE (DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, în toamna trecută renunţasem cu toţii la speranţa că ceva se va schimba cu adevărat în viaţa politică din Bosnia şi Herţegovina în urma aşa-numitului Acord de la Prud, încheiat între reprezentanţii celor trei partide principale cu privire la paşii politici comuni care trebuie făcuţi în numeroase domenii politice. Care este situaţia astăzi? În cea mai mare parte, declaraţiile de atunci s-au dovedit a fi promisiuni lipsite de conţinut, care, dacă ne uităm cu atenţie, au dispărut fără urmă. Diviziunea etnică din Bosnia şi Herţegovina s-a adâncit. Lipsa de încredere creşte. Oamenii sunt manipulaţi prin politici iresponsabile, bazate pe criterii pur etnice, în loc să se rezolve problemele reale. Toţi cetăţenii din Bosnia şi Herţegovina au nevoie de şansa de a beneficia de educaţie, de un bun sistem judiciar şi de locuri de muncă; pe scurt, au nevoie de speranţa unui viitor mai bun.

UE a ajutat această ţară timp de mulţi ani, cu resurse financiare şi umane, dar este evident că sunt necesare structuri administrative care să gestioneze aceste resurse. Aş dori să menţionez trei puncte importante. Trebuie rezolvată problema proprietăţii de stat. Reforma constituţională trebuie abordată în contextul unui larg consens politic şi social. Numai un stat unitar al Bosniei şi Herţegovinei poate deveni membru al Uniunii Europene.

Foaia de parcurs pentru liberalizarea regimului vizelor trebuie finalizată. Cetăţenii, ca şi politicienii care îi reprezintă, doresc să poată călători fără restricţii. Astfel, politicienii ar trebui să se asigure că dau semnalul verde pentru această problemă la sfârşitul anului. Fiecare cetăţean are nevoie de un sistem judiciar corect, nu de unul cu două măsuri. Sentimentul de frustrare este din ce în ce mai răspândit. Societatea civilă are nevoie urgent de o voce mai puternică în toate domeniile, pentru a le reaminti politicienilor de datoriile care le revin.

Ieşirea la suprafaţă este însă dificilă, deoarece reţeaua politică a partidului acoperă întreaga ţară. Cele câteva locuri de muncă disponibile depind de bunăvoinţa partidelor. Îi dorim succes Înaltului Reprezentat în tăierea nodului gordian al pasivităţii politicienilor, al lui laissez-faire şi laissez-aller, astfel încât pacea şi stabilitatea să fie în cele din urmă reinstaurate, iar viitorul cetăţenilor să fie mai puţin sumbru decât pare a fi în prezent.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL DOS SANTOS
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Hannes Swoboda, în numele Grupului PSE (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în primul rând aş dori să mulţumesc ambilor raportori, în numele Grupului Socialist din Parlamentului European. S-au elaborat rapoarte bune din nou şi acestea vor avea parte de sprijin pe scară largă.

Aş dori să continui afirmaţia comisarului Rehn, deoarece mi se pare că a fost cel mai important mesaj din cadrul dezbaterii de astăzi; şi anume, faptul că procesul de integrare, de apropiere al ţărilor din sud-estul Europei nu ar trebui întrerupt, nu doar în interesul acestor ţări, dar şi în propriul nostru interes. Comisarul a afirmat că în cadrul Comisiei trebuie să fiţi realişti. Poate că în cadrul Parlamentului am putea fi puţin mai idealişti dar, la analiza finală, trebui să fim şi noi realişti. Este un drum lung şi dificil şi nu vom atinge obiectivele peste noapte. De aceea, comentariile pe care le aud din partea câtorva persoane, de genul „permiteţi Croaţiei să adere şi acest lucru va pune punct situaţiei pentru o perioadă de timp”, reprezintă un semnal greşit. Nimic din ceea ce a solicitat şi a cerut de drept dna Pack nu se va întâmpla dacă oamenii au sentimentul că, orice s-ar întâmpla, nu sunt bineveniţi în cadrul acestei Uniuni Europene şi că aderarea lor va fi prelungită oricum.

În al doilea rând, trebuie să afirmăm clar faptul că problemele bilaterale care ne preocupă în prezent, cel puţin procedurile, procesul, ar trebui rezolvate în acelaşi mod ca şi întrebările bilaterale; în viitor, acestea ar trebui abordate înainte de începerea negocierilor, astfel încât să nu îngreuneze întreaga procedură de negociere.

În al treilea rând, este important ceea ce a afirmat şi ministrul. Nu putem face munca politicienilor şi a cetăţenilor din ţara lor. Cetăţenii ţării trebuie să-şi realizeze propria lor activitate. După cum a afirmat Doris Pack, forţele politice trebuie să-şi rezolve propriile probleme. Acest lucru va deschide apoi calea către Uniunea Europeană şi această cale trebuie să depindă de performanţa acestor ţări, iar nu de disponibilitatea noastră. Disponibilitatea noastră trebuie să existe oricum.

 
  
MPphoto
 

  Johannes Lebech, în numele Grupului ALDE (DA) Dle preşedinte, principala orientare a rezoluţiei dnei Ibrisagic cu privire la Balcanii de Vest este perfect limpede. Dumneaei a subliniat corelaţia dintre reformele din această regiune şi probabilitatea de aderare a ţărilor la UE. Aceasta este dinamica pe care am aplicat-o atât de minunat în cursul ultimei extinderi majore a UE. Rezoluţia identifică o serie de domenii practice unde acest ţări şi-ar putea îmbunătăţi performanţa, cât şi multe probleme notorii cu care se confruntă această regiune. Cu toate acestea, pentru mine este deopotrivă de important să atrag atenţia acestei ţări, politicienilor şi cetăţenilor ei că trebuie să-şi respecte partea lor de angajamente. Aceştia trebuie să aibă, de asemenea, un rol activ în cadrul procesului, deoarece nu doar Uniunea Europeană trebuie să furnizeze lucruri bune. În plus, procesul de integrare trebuie promovat şi din interiorul acestor ţări. Acest lucru semnifică faptul că acestea trebuie să combată corupţia şi crimele şi să creeze o societate civilă puternică şi societăţi şi economii bazate pe cunoaştere. Acesta este procesul pe care am dori să-l vedem derulându-se, astfel încât aşteptăm cu nerăbdare ca într-o zi toate ţările din Balcanii de Vest să devină membri deplini ai Uniunii Europene, ceea ce va constitui fundamentul asigurării păcii, securităţii şi cooperării – în acea parte a Europei, de asemenea.

 
  
MPphoto
 

  Paul Marie Coûteaux, în numele Grupului IND/DEM(FR) Dle preşedinte, nici nu se pune problema să aprobăm un astfel de raport. În primul rând, referinţele sale constante la Tratatul de la Lisabona sunt inacceptabile, deoarece acest tratat nu s-a ratificat şi, fără nicio îndoială, nu va fi ratificat vreodată. Trebuie să privim lucrurile drept în faţă: acţiunile menite să introducă supranaţionalitatea pură şi perfectă, lansate în urmă cu opt ani de Convenţia Giscard, au fost abandonate cu adevărat.

Înainte de toate, nu putem accepta tonul ironic al unui raport al cărui titlu, „Consolidarea stabilităţii şi prosperităţii în Balcanii de Vest”, este extraordinar de ipocrit. Un raport năucitor, de fapt, care, cu intenţia evidentă de a pregăti aderarea ţărilor noi, în special Bosnia, aşa-numita Macedonia, Albania şi – de ce nu? – şi Kosovo, vorbeşte de parcă situaţia actuală din Balcani este stabilă, ignorând complet jocul teribil jucat de două puteri majore, Statele Unite ale Americii şi Germania, care au participat conştiincios la separarea politică a întregii regiuni.

Pentru a obţine această separare, vă reamintesc că forţele NATO au mers până la a bombarda Belgradul, capitala unui stat european. Următoarea a zecea aniversare a acestui episod sinistru va trece, desigur, în linişte, dar sunt hotărât să o amintesc aici.

Kosovo este simbolul acestei acţiuni de separare politică. Este uşor de văzut avantajul pe care l-ar obţine aceste puteri de la o astfel de zonă de anarhie, deschisă tuturor tipurilor de trafic şi, fiind în mijlocul continentului nostru, de la o astfel de zonă adecvată, desigur, instalării bazelor militare.

Cu toate acestea, Kosovo dezvăluie adevărata faţă a politicii menite să balcanizeze Europa. Aceasta este o Europă în stil german, o Europă a regiunilor sau a grupurilor etnice, această Europă cu sute de drapele care, prin eliminarea Statelor Unite ale Americii, va elimina treptat dorinţele populare de a dezarma oamenii şi de a-i trimite către tot felul de oligarhii.

Raportul trece sub tăcere toate aceste aspecte. În tăcere, sub acoperirea vălului obişnuit de intenţii bune, se balcanizează şi neutralizează Europa până în punctul în care dispare din istorie. Cu toate acestea, istoria va judeca toate aceste lucruri. În acelaşi timp, doamnelor şi domnilor, vă las să vă continuaţi lucrările.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock (PPE-DE) - Dle preşedinte, raportul Ibrisagic subliniază desigur faptul că stabilitatea din Balcanii de Vest reprezintă principala noastră prioritate. De fapt, în opinia mea, apartenenţa la UE este liantul care menţine regiunile împreună în pace şi stabilitate. Încă aşteptăm ca următoarea ţară care va adera la UE să fie Croaţia, dacă Slovenia va încheia disputa sa în ceea ce priveşte graniţele, doar dacă, desigur, anterior, nu este promovată micuţa Islanda.

Cu toate acestea, în realitate lucrurile sunt uşor mai problematice, cu Bosnia şi Herţegovina, care după Acordul de la Dayton, sunt încă departe de a deveni o naţiune adevărată şi cu Grecia care blochează progresul Macedoniei în ceea ce priveşte problema numelui. În plus faţă de aceasta, avem criza creditelor şi obiecţiile generale din partea Germaniei şi Franţei referitoare la oricare extindere ulterioară în lipsa ratificării Tratatului de la Lisabona, deşi, în opinia mea, acest lucru este doar un pretext pentru a opri extinderea.

Decizia multor ţări UE şi a Statelor Unite ale Americii de a recunoaşte Kosovo drept o ţară independentă a creat, de asemenea, noi linii separatoare într-o regiune care a suferit în trecut atât de cumplit din cauza divizării. Cunoaştem deja faptul că Kosovo nu poate adera la UE, deoarece unele state membre nu o vor recunoaşte, şi există o problemă asemănătoare în ceea ce priveşte aderarea la ONU. În contrast, vecinele Serbia, Muntenegru şi Macedonia progresează încet către o eventuală apartenenţă la UE. Astfel, Kosovo ar putea sfârşi drept o enclavă izolată, lipsită de apartenenţa la UE dar finanţată de contribuabilii UE pentru următoarele decenii.

Încercarea de a rezolva o problemă prin intermediul unui decret unilateral internaţional a cauzat mai multe probleme decât a rezolvat, în special în cadrul regiunii însăşi. O abordare mai echilibrată şi mai reţinută ar fi putut, în cele din urmă, să le ofere cetăţenilor din Kosovo şansa de a se bucura de beneficiile aderării la UE. Răbdarea în toate aspectele este o virtute, nu în ultimul rând în cadrul politicii externe.

 
  
MPphoto
 

  Libor Rouček (PSE) – (CS) Doamnelor şi domnilor, chiar pe timpul crizei economice UE nu trebuie să uite angajamentul pe care l-a făcut faţă de ţările din Balcanii de Vest în termenii unei extinderi viitoare a UE. Prin urmare, salut această dezbatere şi confirmarea clară a angajamentului faţă de extinderea viitoare. Integrarea europeană este în interesul vital al tuturor locuitorilor din Bosnia şi Herţegovina, ţara căreia îi acordăm o atenţie specială în cadrul dezbaterii de astăzi. În acest context este necesar să menţionăm faptul că promisiunea apartenenţei la UE a fost oferită Bosniei şi Herţegovinei ca unei singure ţări şi nu părţilor sale constituente. Din acest motiv – şi am repetat aici acest lucru de multe ori – trebuie puse în aplicare reforme eficiente necesare pentru aderarea la UE. Reforma constituţională a Bosniei şi a Herţegovinei ar trebui să aibă drept rezultat existenţa unui stat centralizat funcţional cu competenţe legislative, bugetare, executive şi judiciare adecvate care să faciliteze menţinerea unei pieţe unice funcţionale, urmărirea coeziunii politice, economice şi sociale şi apărarea intereselor ţării peste hotare inclusiv, la un moment dat, ca membru UE. Aş dori să închei prin a invita ţările din Balcanii de Vest, Consiliul European şi Comisia să-şi intensifice eforturile de eliminare a regimului de vize. Contactele fără viză şi libera circulaţie a persoanelor ar putea fi de mare ajutor ţărilor din Balcanii de Vest în drumul lor spre aderarea la UE.

 
  
MPphoto
 

  Jules Maaten (ALDE)(NL) Voi atinge doar