Stenograma dezbaterilor

Vineri, 24 aprilie 2009 - Strasbourg

5.1. Drepturile femeilor în Afganistan

  Preşedintele. − Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea a şase propuneri de rezoluţii referitoare la drepturile femeilor în Afganistan ⁽¹⁾.

  Ana Maria Gomes, autor − Dle preşedinte, sensibilitatea la dimensiunea de gen reprezintă o măsură a unei bune guvernări oriunde în lume, însă cu atât mai mult în Afganistan, după suferinţa îndurată de femei timp de decenii acolo. Nu pot să existe cu adevărat pace şi redresare în Afganistan, dacă nu se acordă prioritate respectării drepturilor umane ale femeilor.

Legea afgană în materia dreptului familiei permite violul conjugal, aprobă căsătoria între copii şi interzice soţiilor să-şi părăsească domiciliul fără permisiunea soţilor lor. Drepturile umane ale femeilor şi demnitatea acestora nu pot deveni victime ale negocierilor preelectorale cu fundamentaliştii islamişti. Comunitatea internaţională prezentă în Afganistan trebuie să exercite mai multă presiune asupra preşedintelui Karzai şi autorităţilor afgane, pentru ca aceştia să elaboreze legi care să respecte drepturile umane ale femeilor, precum şi politici menite să adopte aceste drepturi şi să respecte demnitatea acestora.

La fel ca în cazul dreptului familiei afgan, întârzierea adoptării legii afgane privind mass-media, aprobată de către Parlamentul afgan cu câteva luni în urmă prin votul a două treimi dintre deputaţi, reprezintă o măsură întreprinsă de preşedintele Karzai pentru a continua controlul mass-mediei de stat, o propagandă vitală înainte de alegerile prezidenţiale.

Comunitatea internaţională nu poate permite ca această situaţie să continue. Această lege este esenţială pentru asigurarea respectării libertăţii de exprimare şi libertăţii mass-media în Afganistan. Fără aceasta, nicio acţiune a noastră în Afganistan nu are valoare. Este foarte important să fie luate măsuri în ceea ce priveşte aceste două legi, iar comunitatea internaţională trebuie să se asigure că autorităţile afgane îşi menţin angajamentele şi promisiunile referitoare la drepturile omului şi că respectă, în special, drepturile femeilor.

  Nickolay Mladenov, autor - Dle preşedinte, comunitatea internaţională a fost îngrozită la primirea informaţiilor referitoare la proiectul de lege din Afganistan privind statutul personal al femeilor şiite. Este înspăimântător faptul că, la începutul secolului 21, o ţară care doreşte să fie democratică şi să-şi respecte angajamentele internaţionale poate adopta o lege ce limitează drepturile femeilor.

Cu toate acestea, consider că, în dezbaterea noastră şi în tot ceea ce facem în Afganistan, trebuie să fim foarte atenţi în ceea ce priveşte la modul în care abordăm problemele, deoarece Afganistanul este o ţară care a trecut printr-o dictatură religioasă violentă şi represivă. Această ţară îndurat ani şi decenii de război civil; este o societate în care oamenii, mai degrabă decât clădirile, au fost răniţi şi distruşi.

Trebuie să fim foarte consecvenţi în mesajele noastre, însă trebuie, de asemenea, să fim foarte atenţi la modul în care formulăm aceste mesaje. Ar trebui să facem apel la autorităţile afgane să arunce o privire asupra acestei legi, să o revizuiască şi să se asigure că este conformă în totalitate cu angajamentele internaţionale ale acestei ţări, precum şi cu constituţia sa.

Nu ar trebui să utilizăm acest aspect ca o oportunitate electorală pentru noi aici, în Europa, ci ca pe un lucru pe care să-l putem transmite colegilor şi prietenilor noştri din Afganistan, pentru a ne asigura că aceştia îşi pot îndeplini obligaţiile pe care şi le-au asumat în mod voluntar.

În acest caz, trebuie să le acordăm asistenţă preşedintelui Karzai şi guvernului din Afganistan în revizuirea acestei legi şi în asigurarea conformităţii acesteia cu angajamentele internaţionale şi constituţia. Acest lucru face parte din dialogul nostru şi noi trebuie să fim foarte fermi referitor la faptul că nu trebuie adoptate măsuri care să limiteze drepturile femeilor.

Eu sunt absolut de acord cu cele spuse de Ana Maria Gomes. Dar haideţi să fim foarte atenţi, deoarece, atunci când avem de a face cu o societate care a fost atât de traumatizată, este mult mai important modul în care sunt percepute mesajele noastre acolo, decât cum sunt înţelese mesajele noastre aici. Trebuie să fim foarte consecvenţi în această privinţă şi să facem apel la Comisie şi Consiliu să transmită acest mesaj, prin intermediul tuturor programelor noastre de asistenţă, guvernului şi autorităţilor din Afganistan.

  Hélène Flautre, autor – (FR) Dle preşedinte, declaraţia finală a Conferinţei de revizuire Durban II, la care participă şi Afganistanul, a concluzionat abia astăzi asupra nevoii absolute de a transforma toate formele de violenţă împotriva femeilor în infracţiuni, pedepsite prin lege, precum şi asupra condamnării pronunţate de către orice arsenal juridic pe motiv de discriminare, inclusiv discriminarea bazată pe religie.

În acelaşi timp, Afganistanul promovează o legislaţie care se adresează numai populaţiei şiite şi care discriminează femeile în materia căsătoriei, a divorţului, a custodiei copiilor, a succesiunii şi a accesului la educaţie.

Acest lucru este absolut schizofrenic. Ceea ce Afganistanul semnează în Geneva, nu poate respinge în Kabul. Prin participarea la conferinţa Durban II, Afganistanul şi-a asumat angajamentul ferm de a eradica discriminarea multiplă. Este esenţial, pentru credibilitatea sa, ca acesta să înceapă să întreprindă măsuri acum.

Prin refuzul de a adopta această lege, ministerul justiţiei şi preşedintele şi-ar demonstra dorinţa de a determina ţara lor să se conformeze obligaţiilor sale privind drepturile omului.

Egalitatea între bărbaţi şi femei este consacrată în mod clar în constituţia afgană şi în convenţiile internaţionale la care este parte semnatară şi Afganistanul. Autorităţile au datoria de a nu ceda în faţa extremismului sub nicio formă şi de a nu se retrage. În cele din urmă, este vorba de viitorul unei societăţi, care va fi hotărât prin acest proiect de lege, iar societatea afgană şi-a exprimat deja dorinţa de a nu fi exclusă de la aceste dezbateri.

Femeile luptă şi merită tot sprijinul şi toată protecţia din partea ţării lor. Este de datoria autorităţilor să-şi îndeplinească obligaţiile şi să dea dovadă de capacitatea de a-şi respecta angajamentele, iar datoria forţelor civile europene de pe teren este să le sprijine în această reconstrucţie ambiţioasă şi să le ofere un exemplu.

Să nu uităm că actele de violenţă comise de armatele noastre şi faptul că războiul scufundă Afganistanul în sărăcie, pur şi simplu, sporesc rândurile extremiştilor.

  Erik Meijer, autor − (NL) Dle preşedinte, sunt prezentate două argumente pentru prezenţa militară străină în Afganistan.

Primul argument îl reprezintă autoprotecţia pentru lumea din afara Afganistanului. Începând cu 2001, Statele Unite ale Americii trăiesc cu frica producerii unor noi dezastre, în cazul în care Al-Qaeda ar utiliza teritoriul Afganistanului pentru pregătirea din nou a unor atacuri. Acesta este, prin urmare, interesul personal al altor state. Acest obiectiv a fost îndeplinit în mare măsură.

Cel de-al doilea argument, totuşi, se referă la poziţia oamenilor din Afganistan. Intenţia era de a-i elibera de coerciţie şi de starea de înapoiere. Argumentul se referă la libertatea presei, drepturile minorităţilor religioase, libertăţile individuale şi, în special, la protecţia egalităţii în drepturi a femeilor. Ani la rând, ştirile internaţionale despre Afganistan au fost dominate de povestiri despre cum fetele mergeau din nou la şcoală, cum femeile nu mai erau obligate să poarte voal, cum acestea trăiau acum ca cetăţene cu drepturi egale, independente de soţii lor, şi cum din ce în ce mai multe femei intrau în lumea politicii. Invazia era asemănătoare unui proiect feminist.

Între timp, observăm că evenimentele din Afganistan le reflectă, mai mult sau mai puţin, pe cele din Cecenia. Ambele ţări erau guvernate de grupuri islamice fundamentaliste, lucru pe care forţele externe au vrut să-l stopeze în ambele cazuri. A fost formată câte o alianţă monstruoasă în ambele cazuri, una - de către americani, cealaltă - de către ruşi, ceea ce înseamnă că, în încercarea de a controla un anumit grup de fundamentalişti islamişti, se încheie acorduri cu ceilalţi fundamentalişti islamişti. Drept rezultat, urmărirea libertăţii, care a reprezentat o importantă justificare a invaziei, a fost sacrificată în timpul procesului.

În Afganistan, femeile sunt aduse din ce în ce mai mult în situaţia în care se aflau în timpul regimului taliban. Fetele nu mai merg la şcoală şi femeile dispar de pe scena politică. Acum există chiar şi o lege care protejează dreptul bărbaţilor la satisfacţie sexuală, fără ca femeile implicate să aibă vreun cuvânt de spus. Acest lucru este echivalent cu violul. Între timp, şi jurnaliştii sunt acum ameninţaţi cu pedeapsa cu moartea de către stat. Aceasta este o situaţie fără ieşire. Europa ar trebui să refuze să mai sprijine această situaţie.

  Marco Cappato, autor − (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în cadrul comunităţii internaţionale, noi punem în joc, fără îndoială, o mare parte din credibilitatea noastră cu privire la evenimentele din Afganistan. Emma Bonino, liderul partidului meu politic, a fost arestată de talibani pentru simpla sa prezenţă acolo, în calitate de comisar european, şi a fost ţinută în detenţie ore în şir, tocmai din cauza poziţiei sale în apărarea drepturilor femeilor.

În ciuda părerilor împărţite privind intervenţia armată şi indiferent de poziţiile asumate, nu putem permite ca situaţia să se deterioreze astfel, în ceea ce priveşte drepturile femeilor.

Acum şase ani, noi, Partidul Radical Nonviolent, am organizat o satyagraha: o acţiune mondială paşnică ce pledează pentru prezenţa femeilor în rândul miniştrilor din guvernul afgan. Astăzi este nevoie de o nouă mobilizare a comunităţii internaţionale, pentru a ne asigura nu numai că drepturile femeilor sunt protejate, ci şi că femeile deţin un rol important la cel mai înalt nivel din viaţa politică şi instituţională.

Evident, trebuie să ne asigurăm că orice colaborare pe care o avem cu guvernul afgan este supusă prudenţei şi precauţiei, lucru la care s-a făcut apel în fiecare caz, dar şi celei mai mari fermităţi a scopului, deoarece ar fi intr-adevăr greşit să credem că un fel de Realpolitik faţă de partidele fundamentaliste ar putea aduce pacea pe termen lung în Afganistan, precum şi în propriile noastre oraşe şi ţări.

  Bernd Posselt, în numele Grupului PPE-DE – (DE) Dle preşedinte, acum 30 de ani, în toamna anului 1979, acest Parlament a adoptat prima rezoluţie de urgenţă referitoare la Afganistan, al cărei autor a fost Otto von Habsburg, cu care am lucrat în acea perioadă. Aceasta făcea referire la o avertizare asupra unei invazii sovietice iminente în Afganistan, ceea ce s-a şi întâmplat cu câteva luni mai târziu.

De atunci, această ţară a avut parte de o istorie a suferinţei şi noi ar trebui să ne punem următoarea întrebare: ce este Afganistanul? În primul rând, este, din multe puncte de vedere, o societate tribală foarte veche, pe care noi nu o putem catapulta în secolul 21 dintr-odată. În al doilea rând, este o ţară care acordă o importanţă deosebit de mare independenţei sale, pe care a protejat-o cu mari eforturi faţă de imperialismul britanic şi rusesc. În al treilea rând, este o ţară care a suferit mult în secolul 21 şi care, din cauza unei intervenţii îndoielnice – spun acest lucru destul de deschis – din partea puterilor occidentale se află, în prezent, în situaţia de a avea un preşedinte pe care mulţi oameni de acolo nu-l consideră ca fiind al lor.

Este o situaţie amestecată foarte dificilă. Pentru a evita neînţelegerile, dl Cappato ştie că nu sunt unul dintre aşa-numiţii „politicieni realişti”, trebuie să menţionez că eu nu sunt deschis la compromisuri atunci când vine vorba despre drepturile omului. Trebuie să ne opunem fără compromisuri acestei legi şi oprimării femeilor. Totuşi, trebuie să procedăm în aşa fel încât să reuşim şi să nu creăm impresia că aceasta este o formă de control extern. Prin urmare, trebuie să găsim parteneri în cadrul acestei societăţi multietnice din Afganistan şi să construim treptat o societate modernă acolo.

Aceasta înseamnă că trebuie să sprijinim un concept politic pentru Afganistan, şi nu o soluţie pur militară, după cum a fost cazul până acum. Prin urmare, legea trebuie revizuită. În această privinţă, nu suntem dispuşi să facem compromisuri, deoarece plătim sume importante pentru această ţară în care avem o prezenţă militară. Cu toate acestea, trebuie să facem acest lucru astfel încât să-i implicăm pe afgani şi să le respectăm demnitatea şi, ca şi prioritate principală, aceasta include şi demnitatea femeilor – fie că unor persoane le place sau nu acest lucru.

  Lissy Gröner, în numele Grupului PSE – (DE) Dle preşedinte, având în vedere semnarea legii afgane în materia dreptului familiei, care tratează cu dispreţ femeile, în Afganistan, îndemn încă odată Comisia să plaseze drepturile femeilor în centrul strategiei pentru Afganistan.

În noiembrie 2002, Grupul Socialist din Parlamentul European a trimis în Afganistan o delegaţie sub conducerea mea, pentru a se asigura că femeile nu erau excluse din procesul de reconstrucţie a ţării. Am purtat discuţii cu preşedintele Karzai, cu numeroşi reprezentanţi ai guvernului, cu organizaţii ale femeilor şi pentru drepturile omului şi am primit foarte multe încurajări. O reînviere din punct de vedere al siguranţei, al stabilităţii şi al prosperităţii femeilor, inclusiv al renunţării la voalul burqa, părea a fi aproape. Sistemul de sănătate, accesul la educaţie, la formare profesională şi posibilitatea de a-şi câştiga existenţa se deschideau în faţa femeilor după ce regimul taliban luase sfârşit. Cea mai înaltă rată a mortalităţii în rândul copiilor din lume părea să scadă. Prin intervenţia noastră, o cotă de 25% pentru femei, în primul parlament ce urma să fie ales, a fost introdusă în noua constituţie şi aproximativ patru milioane de refugiaţi s-au întors în ţara distrusă de război.

Din păcate, totuşi, s-au întâmplat foarte puţine în ultimii cinci ani. Avertizările din partea organizaţiilor pentru drepturile femeilor, cum ar fi Medica Mondiale, cu privire la faptul că violenţa trebuie oprită, păreau a fi ignorate în totalitate şi, la începutul lunii aprilie, un taliban islamic radical din Kandahar a asasinat-o pe militanta de origine germano-afgană pentru drepturile femeilor, Sitara Achikzai. Am fost forţaţi să descoperim că fuseseră asasinate şi alte femei, precum ofiţerul de poliţie cu cel mai înalt grad. Nu trebuie să privim indiferenţi la ceea ce se întâmplă fără să facem nimic în această privinţă. Deşteptarea societăţii civile este pusă în pericol. Trebuie să oprim această nouă lege afgană în domeniul dreptului familiei.

Rezoluţia Parlamentului European trebuie să susţină clar faptul că această lege trebuie interzisă. Dacă aceasta nu funcţionează, sprijinul internaţional oferit Afganistanului este, de asemenea, pus în pericol, dacă nu sunt respectate drepturile femeilor. Deşteptarea în cadrul comunităţii internaţionale care respectă drepturile omului sau regresiunea în asuprirea de către talibani, acestea sunt posibilităţile. Acest lucru trebuie transmis cu claritate dlui Karzai.

  Ewa Tomaszewska, în numele Grupului UEN – (PL) Dle preşedinte, ceea ce mă preocupă cel mai mult, referitor la schimbarea legii introdusă în Afganistan, este faptul că dreptul femeilor la îngrijire medicală a fost eliminat. Acest fapt rezultă din interdicţia de a părăsi domiciliul fără permisiunea soţului şi, de asemenea, din interdicţia de a beneficia de examinare medicală.

Afganistanul este o ţară în care, drept rezultat al multor ani de război civil, starea spitalelor şi a echipamentelor din spitale este catastrofală. Accesul la apă este obstrucţionat din cauza amplasării minelor terestre. Aptitudinile şi cunoştinţele privind igiena şi tratarea rănilor minore fără ajutor medical nu mai sunt transmise din generaţie în generaţie, astfel cum se obişnuia conform tradiţiei. Mamele nu le mai comunică tinerelor faptul că muşeţelul poate fi utilizat la îmbăierea copilului datorită proprietăţilor sale dezinfectante. În cele mai multe cazuri mamele au fost pur şi simplu ucise. În plus faţă de această situaţie dramatică, obstrucţionarea accesului la medic sau la unităţile de îngrijire medicală ar putea avea consecinţe catastrofale pentru o întreagă generaţie. Ar trebui să facem tot posibilul pentru a rezolva această problemă, în pofida diferenţelor culturale.

  Bastiaan Belder, în numele Grupului IND/DEM – (NL) Un proverb din ţara mea spune că „hârtia poate să aştepte”, ceea ce reflectă deosebirea dintre idealurile şi reglementările măreţe, pe de o parte, şi realitatea de zi cu zi, pe de altă parte. Dacă aplicăm acest proverb drepturilor femeilor din Afganistan, obţinem o imagine şocantă.

În rezoluţia comună se face în mod corect referire la Constituţia afgană şi acordurile internaţionale ratificate de Kabul, în care sunt prevăzute drepturi egale pentru bărbaţi şi femei şi egalitatea de gen în faţa legii. Cu toate acestea, poziţia reală a femeilor din Afganistan ne prezintă o poveste diferită. Pe scurt, poziţia femeilor afgane poate fi prezentată, în linii generale, în 12 puncte scurte, şi anume o speranţă de viaţă de 44 ani; o rată înaltă a mortalităţii în timpul naşterii (1 600 la 100 000 de naşteri); numai 14% din femeile cu vârsta de peste 15 ani ştiu să citească; un statut scăzut, deoarece femeile sunt proprietatea bărbatului; numărul frecvent şi în creştere al ameninţărilor şi intimidarea, inclusiv asasinarea, femeilor care deţin roluri publice; protecţie din partea autorităţilor locale sau a trupelor străine pentru organizaţiile femeilor afgane împotriva atacurilor ţintă aproape inexistentă; familia decide, în general, dacă fetele pot primi educaţie; atacuri repetate asupra şcolilor de fete – de exemplu, în noiembrie 2008, opt şcolăriţe şi patru învăţătoare au fost mutilate în oraşul Kandahar de către nişte talibani care le-au stropit feţele cu acid; ameninţarea continuă cu violenţa sexuală în cadrul şi în afara căsătoriei; aproximativ 57% dintre fete sunt obligate să se căsătorească înainte de a împlini 16 ani; crimele comise împotriva femeilor sunt rareori raportate de frică faţă de acţiunile cu caracter punitiv din partea familiei, tribului, autorilor infracţiunilor sau chiar a poliţiei; şi automutilarea şi chiar sinuciderea, comise de către femeile afgane din cauza situaţiei lor lipsită de speranţă.

Această imagine deprimantă a situaţiei femeilor afgane, care prezintă doar o mică parte a problemei, subliniază necesitatea stringentă de a transforma realitatea de pe hârtie a statutului legal al femeii afgane în prioritate politică naţională, internaţională, dar şi europeană.

  Charles Tannock (PPE-DE) - Dle preşedinte, noua lege din Afganistan, prin legalizarea violului conjugal şi a căsătoriei între copii pentru femeile afgane, ameninţă să arunce ţara înapoi în epoca medievală a regimului taliban. Cu siguranţă, această lege face mai dificilă diferenţierea, în termeni de modernitate şi respect pentru drepturile femeilor, dintre guvernul afgan ales şi teroriştii talibani împotriva cărora luptă acesta.

De asemenea, legea îngreunează justificarea asistenţei militare şi financiare masive din partea comunităţii internaţionale pentru Afganistan. Sunt foarte îngrijorată pentru soldaţii din ţara mea, Regatul Unit, care mor pentru a apăra un guvern care stimulează sentimentele extremiste şi obscurantiste.

Pentru a-şi spori credibilitatea, preşedintele Karzai a declarat că această lege va fi abrogată, însă a fost nevoie de o foarte mare presiune internaţională, inclusiv de rezoluţia Parlamentului nostru, pentru a ajunge în această etapă. De asemenea, abrogarea acestei legi nu ar trebui să ascundă din vedere faptul că femeile din Afganistan continuă să sufere zi de zi din cauza lipsei de educaţie, a nedreptăţii şi a discriminării. Este încă cale lungă până la aducerea pe deplin a Afganistanului în lumea modernă şi până când acesta îşi va respecta angajamentele internaţionale.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (PSE) – (PL) Dle preşedinte, în pofida faptului că Afganistanul este un stat semnatar la Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor şi că guvernul preşedintelui Karzai a decretat prin lege egalitatea între sexe şi le-a garantat femeilor un sfert din locurile din parlamentul afgan, femeile afgane sunt tratate în continuare ca cetăţene de mâna a doua în propria lor ţară.

Pentru mulţi fundamentalişti afgani, locul femeii este acasă şi nu la şcoală sau la serviciu. Un exemplu în acest sens îl constituie legea aprobată recent de cele două camere ale Parlamentului afgan şi semnată de preşedinte, care prevede că femeile au dreptul să părăsească domiciliul, să studieze, să candideze pentru un loc de muncă sau să beneficieze de îngrijire medicală numai cu acordul soţilor sau taţilor lor. În plus, legea acordă custodia legală a copiilor exclusiv taţilor şi bunicilor. Din fericire, această lege nu a intrat încă în vigoare. Ca urmare a numeroaselor proteste, atât din Afganistan, cât şi din străinătate, proiectul de lege a fost înaintat Ministerului Justiţiei din Afganistan, pentru a se verifica conformitatea textului cu constituţia şi tratatele internaţionale.

Parlamentul European ar trebui să solicite cu fermitate ca autorităţile afgane să revoce această lege care, fără nicio îndoială, contravine Convenţiei privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor. În plus, ar trebui să lansăm un apel clar către Ministerul Justiţiei din Afganistan, să abroge toate celelalte legi care discriminează femeile. Uniunea Europeană, în calitate de comunitate, trebuie să-şi manifeste sprijinul faţă de toţi cei care luptă pentru drepturile femeilor în Afganistan, astfel încât să nu permitem distrugerea a tot ceea ce a fost realizat până acum în acest domeniu.

  Anna Záborská (PPE-DE) – (SK) Aş dori să-i adresez sincerele mele mulţumiri Preşedintelui Hans-Gert Pöttering pentru că a acceptat solicitarea mea şi a inclus acest punct pe lista de rezoluţii de urgenţă din această sesiune.

Demnitatea unei femei este intrinsecă persoanei sale. Aceasta trebuie respectată în relaţiile dintre parteneri şi din cadrul familiei şi toate societăţile ar trebui să încurajeze conştientizarea acestui aspect. Tinerele femei trebuie să poată lua decizii în mod liber şi autonom. Noi nu putem accepta situaţia actuală din Afganistan. Discriminarea femeilor constituie o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, umilind femeile şi distrugându-le personalitatea.

Politica noastră trebuie să fie conceptuală, însă lipsită de ambiguităţi. Nu putem, pe de o parte, să-i permitem preşedintelui Hamid Karzai să vorbească în Parlamentul European şi, pe de altă parte, să acceptăm ca în ţara sa să fie adoptate legi care încalcă drepturile fundamentale ale omului.

  Corina Creţu (PSE) - Bineînţeles, ne îngrijorează pe toţi faptul că în Afganistan este pe cale să intre în vigoare o lege care permite tratamente discriminatorii şi degradante pentru femei în familie şi societate. Acest act contravine flagrant agendei pe care noi o promovăm în Afganistan, cu atât mai mult cu cât majoritatea statelor NATO au anunţat suplimentarea participării lor la efortul de stabilizare a Afganistanului. Desigur, dimensiunea militară a prezenţei internaţionale în această ţară este foarte importantă, poate chiar determinantă, dar aici nu este vorba numai de asigurarea păcii, de investiţii în infrastructuri, ci de un proiect mult mai complex, modernizarea societăţii afgane.

Pentru cine construim şcoli, câtă vreme fetele afgane sunt discriminate şi nu li se permite să aibă acces la educaţie? Bineînţeles, nimeni nu are pretenţia ca noua societate afgană să fie o replică a societăţilor occidentale, dar nici nu putem permite să închidem ochii la abuzuri şi la încălcări ale drepturilor omului în numele respectării identităţilor culturale locale. De aceea consider că instituţiile europene au datoria de a transmite un mesaj ferm preşedintelui…

(Preşedintele întrerupe oratorul)

  Paul Rübig (PPE-DE) – (DE) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, Afganistanul a avut o istorie grea. Consider că familiile, în special, sunt foarte unite în această ţară şi că femeia are un rol important în cadrul familiei. Prin urmare, este foarte important să fie promovată dezvoltarea economică şi, în special, sprijinul pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

Desigur, este nevoie şi de o infrastructură modernă pentru a permite dezvoltarea mai rapidă a ţării. Cred că anume proiectele de infrastructură vor contribui la crearea unei mai bune înţelegeri reciproce în această ţară şi că, de asemenea, că prin intermediul tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor ar putea fi dezvoltat acolo un concept diferit asupra lumii, păstrând în acelaşi timp identitatea ţării.

  Antonio Tajani, vicepreşedintele Comisiei – (FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, legislaţia privind drepturile omului pentru comunitatea şiită din Afganistan a atras, pe bună dreptate, multă atenţie.

Monitorizăm îndeaproape desfăşurarea situaţiei politice la faţa locului, prin intermediul delegaţiei noastre şi a reprezentantului special al Uniunii Europene, precum şi reprezentanţii statelor membre.

Respectăm, bineînţeles, independenţa procesului legislativ din Afganistan, în special în ceea ce priveşte Constituţia, care prevede, într-adevăr, la articolul 131, posibilitatea existenţei unei legislaţii destinate exclusiv comunităţii şiite. Cu toate acestea, împreună cu partenerii noştri, am sprijinit o abordare care vizează anumite articole din această lege, care sunt puţin compatibile cu Constituţia afgană sau cu legislaţia internaţională la care a aderat şi guvernul afgan.

De aceea, Uniunea Europeană a făcut o prezentare guvernului afgan la 12 aprilie. În prezentarea noastră, i-am reamintit guvernului, în special, obligaţiile sale referitoare la convenţiile internaţionale privind drepturile civile şi politice, discriminarea femeilor şi drepturile copiilor.

Am subliniat faptul că legislaţia propusă le-ar împiedica, într-o mare măsură, pe femei să beneficieze pe deplin de drepturile lor şi să participe în mod echitabil la viaţa economică, socială, culturală, civilă şi politică a societăţii afgane.

Se pare că reacţia internaţională şi reacţia societăţii civile afgane a contribuit la decizia guvernului afgan de a înainta legislaţia ministrului justiţiei pentru o revizuire generală, aceasta punând accentul, în special, asupra obligaţiilor Afganistanului din punctul de vedere al legislaţiei internaţionale. Este de la sine înţeles faptul că această revizuire va fi desfăşurată în întregime sub conducerea autorităţilor din cadrul guvernului afgan. Având în vedere trecutul politic al acestei ţări, este esenţial ca guvernul său să-şi asume pe deplin responsabilităţile în conformitate cu cadrul legislativ şi instituţional al procesului.

Vom urmări această revizuire foarte îndeaproape, împreună cu partenerii noştri, precum şi, de asemenea, în contextul sprijinului nostru pentru reforma instituţională a sectorului judiciar.

  Preşedintele – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc azi la ora 12.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Toomas Savi (ALDE), în scris – Dle preşedinte, fiecare om are dreptul la o viaţă în condiţii umane, ceea ce înseamnă că o persoană nu ar trebui să fie discriminată sub nici un aspect, inclusiv din punctul de vedere al genului. Din păcate, drepturile omului, care nouă, europenilor, ni se par fireşti, sunt încălcate pe deplin în diverse ţări din lume.

De la căderea regimului Taliban, situaţia din Afganistan s-a îmbunătăţit, totuşi, în realitate, nu au existat prea multe progrese în ceea ce priveşte drepturile omului. Încălcările neîntrerupte ale drepturilor femeilor sunt absolut inacceptabile şi este foarte important ca Uniunea Europeană să exercite presiuni asupra guvernului afgan, pentru a ţine situaţia sub control. Şi mai cumplit decât anumite legi controversate privind egalitatea dintre bărbaţi şi femei este faptul că bărbaţii sunt în continuare consideraţi a fi mai presus decât femeile în societatea afgană. Prin urmare, Uniunea Europeană trebuie să sprijine campanile de sensibilizare care promovează egalitatea între sexe şi drepturile omului.

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.