Preşedintele − Următorul punct este dezbaterea a şase propuneri de rezoluţii privind sprijinul pentru Tribunalul Special pentru Sierra Leone (1).
Corina Creţu, autor − Una dintre problemele ce afectează sistemele de justiţie ale multor ţări în lume este nu atât lipsa unui cadru juridic bine pus la punct, cât mai ales lipsa de punere în practică a deciziilor pe care justiţia le ia. În ţările atinse de flagelul războaielor civile, al stărilor de conflict permanent sau al masacrelor, consecinţele sunt dezastruoase din punct de vedere umanitar şi al dezvoltării.
În cazul Curţii speciale pentru Sierra Leone, este cu atât mai important ca deciziile judecătoreşti să fie puse în practică, cu cât această curte stabileşte în dreptul internaţional o serie de precedente importante. Este nu numai prima Curte de acest fel înfiinţată în aceeaşi ţară în care au avut loc evenimentele judecate, ci şi prima ce a pus sub acuzare şi condamnat, în persoana lui Charles Taylor, fostul preşedinte al Liberiei, un şef de stat african încă în funcţie la data începerii procesului.
Aceste elemente, împreună cu recenta condamnare a trei foşti conducători rebeli din perioada războiului civil sunt semnale puternice ale voinţei comunităţii internaţionale şi guvernului din Sierra Leone de a lupta cu severitate contra sentimentului de impunitate de care dau dovadă cei ce au comis atrocităţi timp de un întreg deceniu.
Comunitatea internaţională trebuie să ducă la bun sfârşit proiectul propus de întărire a procesului de justiţie şi a legii în Sierra Leone. Mandatul Curţii se sfârşeşte în 2010, în curând şi guvernul din Sierra Leone a fost explicit asupra imposibilităţii sale de a asigura aplicarea sentinţelor date.
Este esenţial, deci, ca Uniunea Europeană şi partenerii săi internaţionali activi în procesul de pace să susţină şi să suporte punerea în practică a sentinţelor emise de curtea specială. De aceasta depind nu doar progresul către pace şi stabilitatea în regiune, ci şi credibilitatea curţilor speciale înfiinţate cu susţinerea comunităţii internaţionale în alte ţări.
Charles Tannock, autor − Dle preşedinte, dreptul umanitar internaţional este o parte relativ nouă şi oarecum imperfectă a jurisprudenţei, însă acesta a înregistrat deja succese majore. În Europa, Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie a jucat un rol foarte important în instaurarea justiţiei într-o regiune distrusă de o serie de războaie cumplite. În mod similar, un tribunal din Tanzania i-a trimis în judecată pe cei responsabili de genocidul din 1994 din Rwanda.
Prin urmare, cunoaştem potenţialul acestor tribunale de a ajuta regiunile distruse de război prin faptul că înlătură climatul de impunitate şi merg mai departe. Sub multe aspecte, justiţia impusă în acest mod este la fel de valoroasă ca asistenţa financiară acordată de Uniunea Europeană. De aceea, comunitatea internaţională ar trebui să sprijine Tribunalul Special pentru Sierra Leone, prin înfiinţarea unor închisori securizate în statele membre, dacă şi atunci când este necesar, pentru întemniţarea tiranilor condamnaţi.
Una dintre realizările mele cele mai importante din cadrul acestui Parlament a constat în rolul meu în elaborarea rezoluţiei Parlamentului, prin care s-a făcut apel la Nigeria pentru deferirea lui Charles Taylor Tribunalului, ceea ce s-a şi întâmplat prin medierea din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite. Însă sunt mulţi alţii care vor scăpa nepedepsiţi, în lipsa unui tribunal special puternic şi finanţat corespunzător pentru Sierra Leone.
Mikel Irujo Amezaga, autor − (ES) Dle preşedinte, acum doi ani, am avut ocazia, în cadrul unei misiuni conduse de dna Isler Béguin, colega mea care se află în acest Parlament, să vizitez Sierra Leone, pentru a asista la lucrările Tribunalul Special şi am luat cunoştinţă de sarcina imensă pe care acesta o îndeplinea, nu numai pentru Sierra Leone, dar şi pentru întreaga omenire.
Desigur, Tribunalul Special pentru Sierra Leone a creat un precedent, după cum s-a menţionat deja aici. A creat un precedent prin faptul că, după cum este menţionat în rezoluţie, este primul tribunal internaţional finanţat prin contribuţii voluntare, primul care a fost înfiinţat în ţara în care au avut loc crimele şi, de asemenea, a fost primul tribunal – după cum a fost subliniat deja – care a acuzat un fost şef de stat.
Din aceste considerente, nu numai pentru că este un precedent, dar şi pentru că reprezintă un punct de referinţă pentru alte tribunale care au fost create şi modelate după aceleaşi principii – precum tribunalele din Rwanda, fosta Iugoslavie, Cambodgia sau Liban – considerăm că este vital ca această rezoluţie, la care lucrăm de câteva luni împreună cu tribunalul, să fie adoptată.
Acum doi ani noi am adoptat o rezoluţie pentru a sprijini finanţarea acestui tribunal, deoarece în acea perioadă Tribunalul Special se afla într-o situaţie dificilă, nu avea fonduri şi îi lipsea sprijinul necesar – şi, în acest caz, ar trebui să-i mulţumim Comisiei Europene, care a acordat asistenţă financiară tribunalului.
Acum avem, mai presus de toate, două solicitări: în primul rând, ca cei care au fost condamnaţi sa-şi execute sentinţa – aici nu este în pericol funcţionarea Tribunalului Special, care îşi va încheia lucrările la anul, ci moştenirea pe care ne-o va lăsa – şi, în al doilea rând, desigur, ca toate acestea să fie însoţite de finanţare suplimentară.
Pe scurt, Tribunalul Special pentru Sierra Leone este un bun exemplu şi un punct de referinţă pentru noi toţi şi pentru toate tribunalele care se ocupă de judecarea crimelor de război. Este un bun exemplu şi un punct de referinţă, şi o lecţie din partea ţării de pe locul doi în rândul celor mai sărace ţări de pe planetă: la intrarea în tribunal, am văzut sloganul „nu există pace fără justiţie”. De aceea, avem obligaţia morală, nu numai în calitate de europeni, ci şi ca oameni, să ne asigurăm că moştenirea acestui Tribunal Special îşi va lăsa amprenta asupra istoriei.
Erik Meijer, autor − (NL) Dle preşedinte, Sierra Leone, ca şi statul vecin, Liberia, s-a confruntat cu atrocităţi imense, în urma cărora mulţi cetăţeni şi-au pierdut vieţile sau au fost grav răniţi din punct de vedere mental sau fizic.
Criminalii, care au obligat copiii-soldaţi să taie mâinile unor cetăţeni nevinovaţi, ar trebui să fie pedepsiţi pentru a nu li se oferi ocazia de a-şi repeta crimele. Se pare că încercarea de a organiza această condamnare între anii 2000 – 2010 este sortită eşecului. Tribunalul Special al ONU pentru Sierra Leone nu poate funcţiona. Niciunul dintre cei declaraţi vinovaţi nu poate fi închis în Sierra Leone pentru o perioadă adecvată de timp.
Acum întrebarea este: ce putem face pentru a garanta un rezultat mai bun? Tribunalul nu va avea succes fără finanţare externă, fără extinderea mandatului său şi fără închisori în afara statului Sierra Leone. Este corect ca rezoluţia să atragă atenţia asupra acestor opţiuni. Această declaraţie trebuie să conducă la luarea unor măsuri în scurt timp. Altfel, va fi prea târziu.
Filip Kaczmarek, în numele Grupului PPE-DE – (PL) Dle preşedinte, în Polonia, noi spunem uneori că „ceea ce începi, ar trebui să şi termini”. Acest proverb este foarte relevant pentru dezbaterea de astăzi, care, mai întâi de toate, se referă la asistenţa financiară pentru Tribunalul Special pentru Sierra Leone. Este adevărat că ne aflăm în mijlocul unei crize şi că Tribunalul, care este finanţat din contribuţiile voluntare ale diferitor ţări, absoarbe sume mari de bani. Cu toate acestea, nu trebuie să permitem ca această instanţă, care este singura de acest fel, să-şi încheie lucrările în dizgraţie internaţională – şi ar fi o ruşine, dacă, din motive financiare, Tribunalul ar înceta să mai funcţioneze şi acuzaţii ar fi eliberaţi.
În opinia mea, Uniunea Europeană şi, în special, Organizaţia Naţiunilor Unite au obligaţia de a duce la bun sfârşit activitatea Tribunalului, de a asigura asistenţă financiară şi executarea sentinţelor pronunţate de Tribunal.
Activitatea Tribunalului şi costurile sale ridicate constituie subiectul multor controverse în Sierra Leone, deoarece multe persoane de acolo îşi aşteaptă remuneraţiile, iar Sierra Leone este una dintre cele mai sărace ţări ale lumii. De aceea, atunci când judecăm trecutul, nu ar trebui să uităm de viitor.
Ewa Tomaszewska, în numele Grupului UEN – (PL) Dle preşedinte, Tribunalul Special pentru Sierra Leone l-a condamnat pe Issa Hassan Sesay, ofiţer comandant al Frontului Revoluţionar Unit (RUF), la 52 de ani de închisoare. De asemenea, i-a condamnat pe Morris Kallon, unul dintre comandanţii RUF, la 40 de ani de închisoare, şi Augustine Gbao, responsabil de securitatea RUF, la 25 de ani de închisoare.
Aceştia au organizat una dintre cele mai atroce mişcări rebele din epoca modernă. Mutilări drastice ale populaţiei civile şi, în special, amputări ale membrelor la scară largă, utilizarea violenţei sexuale ca armă, înrolarea copiilor în armată – acestea sunt doar câteva dintre metodele brutale utilizate de RUF, care a fost condus de inculpaţi.
O sentinţă severă în cazul lor reprezintă un semnal puternic care ar trebui să-i oprească pe ceilalţi de la comiterea unor crime similare şi demonstrează că lumea democratică civilizată nu va păstra tăcerea şi că dispune de o unealtă puternică împotriva autorilor unor asemenea atrocităţi. Această unealtă este Tribunalul şi acesta trebuie sprijinit, atât din punct de vedere financiar, cât şi din punct de vedere politic.
Marie Anne Isler Béguin (Verts/ALE) – (FR) Dle preşedinte, mă bucur că această dezbatere are loc, deoarece încercăm să o introducem pe ordinea de zi de câteva şedinţe.
Prin urmare, astăzi, nu cu mult timp înainte de încheierea mandatului, am dori să subliniem faptul că Sierra Leone, una dintre cele mai sărace ţări din lume, care a reuşit într-adevăr să înfiinţeze acest Tribunal Special, pentru a-i judeca pe cei responsabili de comiterea acestor atrocităţi, ar trebui sprijinită.
În calitate de fost şef al Misiunii Uniunii Europene de monitorizare a alegerilor din Sierra Leone, consider că avem responsabilitatea politică şi morală de a sprijini acest tribunal, deoarece ar fi inacceptabil şi de neimaginat ca, din motive financiare, acest tribunal să nu aibă posibilitatea să-şi continue activitatea.
Prin urmare, îndemn comisia să-l sprijine din punct de vedere financiar, desigur. În plus, la momentul respectiv, judecătorii acestui tribunal ne-au solicitat sprijin financiar pentru a putea menţine acest Tribunal Special în stare de funcţionare.
Cu toate acestea, totul se desfăşoară acum la nivel politic, deoarece mandatul tribunalului se încheie în 2010. Trebuie...
(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)
Antonio Tajani, vicepreşedintele Comisiei − (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, Comisia Europeană şi-a asumat angajamentul ferm de a acorda asistenţă statului Sierra Leone în procesul de tranziţie de la starea postbelică la situaţia de creştere economică şi dezvoltare. comisia sprijină, desigur, angajamentul ţării de a consolida pacea, stabilitatea şi, mai presus de toate, democraţia.
În acest sens, Comisia recunoaşte şi apreciază rolul vital pe care Tribunalul Special pentru Sierra Leone l-a avut şi încă îl mai are în contextul restaurării păcii şi stabilităţii în Sierra Leone. Suntem convinşi că activitatea Tribunalului Special poate transmite tuturor mesajul că nicio crimă contra umanităţii, niciun genocid şi nicio crimă de război nu vor rămâne nepedepsite.
Tribunalul Special pentru Sierra Leone a avut, într-adevăr, un rol foarte important în dezvoltarea dreptului internaţional, datorită precedentului juridic care a fost creat în legătură cu probleme, precum recrutarea copiilor-soldaţi şi căsătoriile forţate, care au constituit subiectul primelor hotărâri ale Tribunalului Special. În acest scop, comisia a sprijinit lucrările Tribunalului Special începând cu 2003. Am alocat 2 700 000 EUR Tribunalului Special în cadrul Instrumentului European pentru Democraţie şi Drepturile Omului. Scopul acestei finanţări este de a sprijini activităţile Tribunalului Special în vederea comunicării obiectivelor sale de a promova statul de drept, dreptul umanitar internaţional şi drepturile omului în Sierra Leone şi în regiunea Africii de Vest.
În plus, în 2008, comisia a adoptat un proiect, finanţat cu 1 milion de euro în cadrul celui de-al 10-lea Fond European de Dezvoltare, care a fost conceput împreună cu Tribunalul Special şi Guvernul statului Sierra Leone. Proiectul, care va fi desfăşurat în perioada 2009 – 2010, va integra activităţile anterioare şi are drept scop asigurarea unei moşteniri durabile, care să poată fi utilizată după încheierea lucrărilor Tribunalului Special, în special, prin dezvoltarea capacităţilor experţilor juridici şi întărirea capacităţii instituţionale a întregului sistem judiciar din Sierra Leone.
Întrucât a fost informată despre problemele legate de buget ale Tribunalului Special, în 2008, Comisia i-a oferit asistenţă financiară de urgenţă, în valoare de 2,5 milioane EUR, finanţată în cadrul Instrumentului pentru Stabilitate şi menită să acopere costurile de finanţare şi, în primul rând, salariile angajaţilor Tribunalului Special. Din acest punct de vedere, comisia a fost mulţumită de faptul că Tribunalul Special a reuşit să-şi acopere deficitul bugetar pentru câteva luni. Noi suntem convinşi că, în pofida crizei economice mondiale, comunitatea internaţională va reuşi să găsească resursele necesare pentru ca Tribunalul Special să-şi continue lucrările cu succes şi pe deplin şi să ducă la bun sfârşit procesul lui Charles Taylor, fostul preşedinte al Liberiei.
Înainte de a încheia, aş dori să menţionez că sprijin solicitarea examinării şi investigării în continuare a rolurilor şi funcţiilor diverselor tribunale speciale şi, din acest punct de vedere, mă bucur să vă informez, în numele comisiei, că vor fi finanţate două iniţiative în acest sector, referitoare la conflictele privind drepturile omului şi securitatea, prin intermediul celui de-al şaptelea Program Cadru pentru Cercetare.