Stenograma dezbaterilor

Marţi, 5 mai 2009 - Strasbourg

13. Vinurile rosé şi practicile oenologice autorizate (dezbatere)

  Preşedintă. - Următorul punct este dezbaterea comună privind:

- întrebare cu solicitare de răspuns oral (O0067/2009) adresată de Astrid Lulling, Jean-Pierre Audy, Joseph Daul, Françoise Grossetête, Véronique Mathieu, Elisabeth Morin, Margie Sudre, Oldřich Vlasák şi Dominique Vlasto, în numele Grupului PPE-DE, Patrick Louis, în numele Grupului IND/DEM, Jean Marie Beaupuy, Anne Laperrouze, Nathalie Griesbeck şi Marielle De Sarnez, în numele Grupului ALDE, Sergio Berlato, Cristiana Muscardini, Roberta Angelilli, Domenico Antonio Basile, Alessandro Foglietta, Antonio Mussa, Sebastiano (Nello) Musumeci, Giovanni Robusti, Umberto Pirilli şi Salvatore Tatarella, în numele Grupului UEN, Comisiei: Vinurile rosé şi practicile oenologice autorizate (B60228/2009) şi

- întrebare cu solicitare de răspuns oral (O0068/2009) adresată de Luis Manuel Capoulas Santos, Katerina Batzeli, Vincent Peillon, Vincenzo Lavarra, Stéphane Le Foll şi Alessandro Battilocchio, în numele Grupului PSE, Comisiei: Vinurile rosé şi practici oenologice autorizate (B60229/2009).

  Astrid Lulling, autor. – (FR) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, producătorii de vinuri de calitate şi consumatorii informaţi - adevăraţii cunoscători ai produselor ţării noastre - nu vor să audă discutându-se despre cupaje.

Este de înţeles că viticultorii din numeroase regiuni europene se tem de consecinţele economice, sociale şi de mediu la ridicarea interdicţiei aplicată cupajului vinurilor albe şi roşii pentru producerea vinului rosé.

Competiţia inevitabil inegală ce va rezulta din acest lucru riscă penalizarea unor regiuni întregi, specializate în producţia de vinuri rosé de calitate, adaptate la o cerere în creştere. Comisia a acţionat deja la prima solicitare din întrebarea noastră orală prin amânarea deciziei programată iniţial pentru sfârşitul lunii aprilie, pentru care îi mulţumesc călduros.

Cu toate acestea, va folosi această perioadă pentru a satisface cea de-a doua noastră cerere, şi anume de a iniţia o consultare pe scară largă a celor care lucrează în industrie pe baza unui studiu amănunţit asupra consecinţelor ridicării interdicţiei privind cupajul în plan economic, social şi de mediu?

Mai mult, ce soluţii preconizează Comisia, dacă nu-şi va retrage propunerea de ridicare a interdicţiei privind cupajul, pentru a preîntâmpina colapsul acestei pieţe fragile a vinului rosé, care are o valabilitate scurtă şi slăbirea sistemului economic al întregii regiuni, care oferă o gamă întreagă de activităţi culturale şi turistice concentrate în jurul industriei vinului?

Este Comisia conştientă că soluţiile de etichetare recomandate au fost deja respinse de regiunile cu tradiţie de fabricare, pentru că termenul „rosé” nu va fi rezervat exclusiv pentru vinurile produse din struguri negri?

  Patrick Louis, autor. – (FR) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, reforma organizării comune a pieţei (OCP) impusă de forţele unite ale grupurilor de interese şi eurocraţilor vor cauza trei probleme grave. Aceasta vizează eliminarea mecanismelor de reglementare a pieţei, liberalizarea drepturilor de plantare din 2015 şi permite coabitarea, sub etichete virtual identice, a unor categorii de vinuri foarte diferite. Aceste trei erezii vor fi fatale pentru viticultorii europeni, în special în Franţa. Consumatorii vor fi înşelaţi în alegerea lor, viticultorii îşi vor vedea veniturile reduse dramatic, iar industrializarea sectorului va duce la pierderea de know-how specializat.

Această demontare sistematică a principiilor fundamentale care definesc natura specifică a viticulturii europene răspunde unei logici neobişnuite. Prinsă între supunerea faţă de Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) şi influenţa grupurilor de interese europene atotputernice, CEEV, Comisia s-a dedicat sistematic încă din 2004 deschiderii porţilor coteţelor de găini tuturor vulpilor care cutreieră planeta. Pare să acţioneze din ce în ce mai mult ca încălţătorul globalizării. Această logică incoerentă devine clar indiscutabilă la examinarea a două seturi de cifre.

În Europa, 170 000 de hectare de vii au fost smulse din rădăcini, în timp ce în Noua Zeelandă suprafaţa plantată a crescut cu 240%, în Australia cu 169% şi în China cu 164%. În Europa, reducerea ofertei pentru a menţine preţurile la un nivel decent este subminată de acţiunile producătorilor de vin pe scară largă care îşi descarcă produsele excedentare la preţuri mici acaparând astfel piaţa disponibilă. Aceasta ar fi pe scurt zarva de pe piaţa vinului rosé. Ea relevă contradicţiile care există între principiile OMC şi cele necesare organizării sectorului pentru a promova investiţia, calitatea şi know-how-ul. Ieri am descoperit cu succes că, în viitor, calitatea se va transforma în cantitate. Cu reformele comisarului, devine evident că deciziile de azi vor ucide know-how-ul de mâine.

Doamnă comisar, este vital să interziceţi cupajul înainte de 7 iunie. După aceea, singura armă rămasă viticultorilor pentru a-şi face auzite vocile va fi votul.

  Anne Laperrouze, autor. – (FR) Doamnă preşedintă, ce vor să ne facă să înghiţim? Un amestec de vin alb cu vin roşu deghizat în rosé? Cetăţenii noştri reacţionează cât se poate de negativ la această iniţiativă a Comisiei, care are acordul statelor membre, inclusiv al Franţei.

Am remarcat două tipuri de reacţii: mai întâi, cetăţenii noştri se întreabă de ce Uniunea Europeană se amestecă în problema vinului rosé, când există atât de multe probleme de care să se îngrijoreze, în special problema gravă a crizei economice. În al doilea rând, producătorii de vinuri rosé tradiţionale, care sunt produse prin macerarea rapidă şi presarea delicată, văd acest aspect ca pe un atac serios la adresa denumirii de vin „rosé” şi împotriva imaginii calităţii, dezvoltată de-a lungul atâtor ani, a vinurilor ca acele vinuri rosé din Provence, care păstrează încă aroma pământului şi care au asigurat succesul vinurilor rosé în general.

La ultima întâlnire a intergrupului de viticultori, am înţeles în sfârşit motivaţia Comisiei Europene şi a statelor membre. Consumul vinului rosé de masă creşte în lumea întreagă şi justifică aproape 30% din consumul de vin. Ţările terţe produc amestecuri. Piaţa Uniunii Europene începe să devină ţinta acestor amestecuri ale terţelor ţări.

Piaţa din Marea Britanie este în special dominată de vinurile din SUA. Este cunoscut faptul că vinul rosé tradiţional are o valabilitate scurtă. Este mult mai uşor să produci vin rosé la cerere folosind stocuri de vinuri albe şi roşii. De aceea, pentru statele membre, este o problemă de adaptare a producţiei de vinuri rosé de masă la piaţa internaţională.

Dacă nu se descoperă alte practici oenologice pentru fabricarea vinului rosé, am putea, de exemplu, să ne inspirăm din Pierre Dac, care spunea: „Altoiţi trandafiri pe viţele de vie pentru a obţine vin rosé.” Acest lucru nu este posibil. Asemeni multor colegi deputaţi, cred că Comisia Europeană şi statele membre trebuie să se întoarcă la masa de proiect, să lucreze pe marginea denumirii de „vin rosé” şi să se asigure că numele „rosé” este rezervat în exclusivitate vinurilor produse folosindu-se metodele tradiţionale, fie ele în Uniunea Europeană, fie în ţări terţe.

Între timp, doamnă comisar, vă invit să descoperiţi unul din aceste mici rosé-uri din Gaillac, cu mii de culori ale Tarn-ului, de care să vă bucuraţi, fireşte, cu discernământ.

  Cristiana Muscardini, autoare. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, vinul nu este doar un produs agricol pentru noi, ci reprezintă o cultură şi o tradiţie.

Am auzit adesea în acest plen că trebuie să garantăm pieţei europene de vinuri un anumit viitor. Putem face acest lucru numai dacă ne concentrăm pe calitate şi nu putem obţine calitate dacă nu respectăm metodele de producţie tradiţionale. Din acest motiv, doamnă comisar, nu putem decât să ne opunem introducerii unor noi practici de producere a vinului care au fost inventate şi nu au nimic comun cu ştiinţa producerii vinului, pentru că suntem de părere că ele pot duce la o deteriorare a imaginii vinului şi pot afecta relaţia de încredere dintre consumator şi produse, cu consecinţe grave asupra calităţii şi poate chiar a sănătăţii.

Produsele europene de calitate se bucură de statutul pe care îl au pentru că se bazează pe un respect pentru ingrediente, metode de producţie pe scară mică, tradiţie şi arome caracteristice obţinute folosind produse şi metode de producţie specifice. Mi-e teamă că făcând toate aceste concesii, răsturnând practicile noastre tradiţionale de fabricare a vinului, Uniunea va permite adăugarea de piese din butoaiele de lemn pentru a grăbi procesul de aromatizare, iar acest lucru va duce la aromatizări artificiale şi, înainte să ne dăm seama, vom adăuga apă şi vom face vin fără struguri.

Nu cred că aceasta este calea corectă, doamnă comisar, pentru a relansa şi dezvolta sectorul de piaţă intern şi internaţional. Cererea internaţională de vin rosé nu este în scădere, ci în creştere şi în acest caz abordarea corectă nu este aceea de a produce mai mult folosind practici tributare mai mult setului de chimie decât oricărui alt domeniu, ci de a investi în calitate, în specializare şi în crearea de vinuri europene, în marketing şi promovarea vinului real, în general, pentru a extinde piaţa şi, în final, pentru a facilita intrarea tinerilor în afaceri legate de producerea vinului.

  Gilles Savary, autor. – (FR) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, întâmplător nu sunt în mijlocul unei campanii electorale pentru că nu voi fi aici în viitorul Parlament. De aceea, doamnă comisar, îmi puteţi face onoarea de a nu exagera. Cu toate acestea, sunt din Bordeaux. Aţi vizitat regiunea mea, care produce foarte puţin vin rosé, dar căreia îi place foarte mult vinul rosé pe care îl produce.

Voiam să spun că am fost deosebit de şocat când am aflat de intenţia Comisiei Europene de a legaliza producerea de vin rosé prin amestecarea vinului alb cu cel roşu. În opinia mea, acesta este un produs contrafăcut, într-un moment când suntem chemaţi să luptăm împotriva contrafacerii în industrie. Ar însemna autorizarea sau inventarea unui derivat din vin, într-un moment când ne luptăm cu instrumentele financiare derivate.

De fapt, toate acestea provin din exact acelaşi obiectiv, şi anume găsirea de noi produse care să genereze şi mai mult profit. Atâta timp cât profitul şi competitivitatea Uniunii Europene sunt asigurate, este în ordine. Daţi-mi voie să mă amuz făcându-vă o sugestie. Avem un vin rosé. Tocmai am produs acest vin rosé aici, în Parlamentul European, luând vin alb şi punând sfeclă în el. Pot să vă promit că are exact aceeaşi culoare şi, mai mult, puteţi avea întreaga gamă cromatică, dacă doriţi, şi probabil o anumită gamă a gustului. Acest lucru ne va permite, de asemenea, să rezolvăm problema industriei zahărului şi a creşterii procentului de alcool folosind un produs alimentar natural. Ceea ce vreau să spun este că, dacă permitem acest prim pas, nu va mai exista un sfârşit. Alţi deputaţi au spus doar că falsurile alimentare vor domni şi mai mult. De aceea vă spunem: „uitaţi-vă la ceea ce deja se întâmplă în unele ţări”.

Astăzi, o cincime din producţia de rosé implică amestecul. Susţin în continuare că Comisia nu trebuie să facă să curgă sistematic celelalte patru cincimi. Există oameni care s-au străduit să asigure existenţa vinului rosé şi că acesta devine un vin natural, produs cu ajutorul unor metode oenologice naturale. Acum le tragem covorul de sub picioare pretextând că ar putea fi mai lucrativ să navigăm prin piaţa de vin rosé folosind vin alb şi roşu. Cred că acest lucru este profund amoral. Personal, consider că etichetarea nu va fi suficientă sau, dacă se foloseşte etichetarea, acest tip de amestec de vin nu trebuie să se numească „rosé”. Numiţi-l „spălătură de vase” dacă vreţi, doamnă comisar, pentru că această denumire se potriveşte calităţii produsului.

  Mariann Fischer Boel, membră a Comisiei. − Doamnă preşedintă, lumea vinului rosé are o istorie foarte lungă, dar nu există vreo definiţie a vinului rosé în legislaţia UE sau în legislaţia Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (OIV). Toţi au păstrat tăcerea.

În unele regiuni, producătorii de vin au depus eforturi uriaşe pentru a dezvolta un vin rosé de înaltă calitate pe baza unui caiet de sarcini precis şi au limitat practicile de fabricare a vinului rosé la metodele tradiţionale. Cu toate acestea, alte denumiri de origine protejate (DOP) nu impun restricţii cu privire la fabricarea vinului rosé. Caietul de sarcini din Champagne permite amestecul vinului alb cu cel roşu pentru a produce rosé de Champagne. La nivelul UE, interzicerea privind cupajul vinului alb cu cel roşu este limitată la producţia de vin de masă.

Discuţia privind practicile de fabricare a vinului, inclusiv amestecul, a început în 2006 în timpul negocierilor la reforma vinului. Prin reformă, Comisia a câştigat competenţa de a autoriza noi practici oenologice şi se va baza pe recomandările OIV.

În urma discuţiilor cuprinzătoare care s-au desfăşurat toamna trecută cu părţile interesate şi cu toate statele membre, Comisia a propus renunţarea la interzicerea privind cupajul vinului alb cu cel roşu. Această propunere a fost supusă votului indicativ în Comisia de reglementare în domeniul vinului în luna ianuarie când majoritatea statelor membre, inclusiv Franţa, a votat în favoarea sa.

Proiectul de regulament a fost anunţat Organizaţiei Mondiale a Comerţului conform procedurii din Acordul privind barierele tehnice în calea comerţului şi, recent, am acceptat timp suplimentar pentru ca ţările terţe să examineze propunerea noastră. De aceea, regulamentul va fi votat în mod formal de către Comisia de reglementare în domeniul vinului spre sfârşitul lunii iunie, probabil la 19 iunie, pentru că o altă întârziere ne va împiedica să punem în aplicare noile practici oenologice începând cu 1 august, anul curent, aşa cum prevede regulamentul Consiliului.

Aţi mai solicitat o evaluare a impactului specific înainte de ridicarea interdicţiei privind cupajul. În timpul elaborării reformei vinului, serviciile Comisiei a efectuat evaluări în profunzime privind impactul şi, de aceea, nu intenţionăm să reluăm activitatea desfăşurată în anii 2006 şi 2007 pentru pregătirea reformei vinului, nici nu vom efectua o evaluare amănunţită a impactului tuturor practicilor individuale de fabricare a vinului, aşa că ne bazăm pe activitatea care se desfăşoară în cadrul OIV.

Deja acum, economiştii din sectorul vinului subliniază faptul că reforma nu va conduce la reducerea vinurilor rosé tradiţionale, întrucât aceste rosé-uri cu appellation nu sunt în competiţie cu vinurile de masă. Este clar că rosé-ul tradiţional este un produs de calitate care este apreciat foarte mult de consumatori şi asociat cu locul de origine al acestui produs.

Permiţând amestecul vinului de masă se va realiza o concurenţă loială între ţările europene şi ţările terţe, întrucât am permis ţărilor terţe - după cum s-a menţionat deja aici - să facă acest amestec. Sunt total de acord cu dna Laperrouze. De ce să ne punem producătorii de vin într-o situaţie competiţională mai dezavantajoasă decât cei care pot vinde vinul în cadrul Uniunii Europene?

Cu câteva săptămâni în urmă, am avut o întâlnire la Strasbourg cu producătorii de vin rosé din Provence, Franţa, şi am avut o discuţie foarte cinstită şi deschisă privind situaţia existentă. Fireşte că înţeleg încercarea lor de a proteja vinul rosé tradiţional şi că acesta este motivul pentru care Comisia a căutat diverse soluţii în problema etichetării. De fapt, am propus două opţiuni de etichetare diferite: „rosé tradiţional” şi „rosé prin amestec”. Statele membre pot decide atunci dacă vor să facă obligatorii una sau ambele etichetări pentru vinul rosé produs pe teritoriul lor. Astfel, oferim le posibilitatea producătorilor de a avea o idee mai clară despre ceea ce cumpără.

Am auzit un argument de la acei producători de vin că „rosé-ul tradiţional” este puţin cam prăfuit şi consideră vinul rosé ca pe o cale modernă de producere a vinului. Am arătat clar că dacă mai apar alte idei, voi fi fireşte pregătită să le ascult, dar încă nu am auzit nici o sugestie de alternativă la vinul rosé. În calitate de comisar pentru produse agricole, doresc să găsim soluţiile corecte şi să le oferim producătorilor de vin condiţii de concurenţă echitabile.

  Agnes Schierhuber, în numele Grupului PPE-DE. – (DE) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, sunt încântată să vă revăd astăzi aici. În toată perioada activităţii mele politice - atât în Austria, cât şi aproape 15 ani în Parlamentul European - dezbaterile privind vinul au fost întotdeauna unele foarte sentimentale. Putem vedea din nou acest lucru astăzi, aici.

După părerea mea, vinul este unul dintre cele mai elegante produse pe care agricultura le poate produce. Este în interesul producţiei de calitate a viticultorilor europeni - şi, în special, a celor austrieci - să se acorde prioritate calităţii şi particularităţii vinului din diverse regiuni.

Noi credem că amestecul vinurilor nu este o procedură oenologică. Vinul rosé este produs printr-o procedură oenologică specială, foarte tradiţională. De aceea, doamnă comisar, îi susţin pe toţi colegii mei care, asemenea mie, resping amestecul de vin alb cu vin roşu. E momentul stabilirii unei definiţii clare pentru producţia de vinuri rosé tradiţionale.

Doamnă comisar, mai trebuie ca statele membre să aibă posibilitatea, după cum aţi menţionat, să câştige experienţă, astfel încât să vadă unele decizii diferit sau să le amendeze. Vă solicit să faceţi acest lucru de dragul calităţii producţiei de vin european.

  Alessandro Battilocchio, în numele Grupului PSE. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, ne întâlnim din nou în acest plen ca să apărăm un aliment, o moştenire culturală şi rurală transmisă nouă printr-o tradiţie veche de secole; o moştenire estimabilă pentru care lumea ne invidiază, care reprezintă o bogăţie incredibilă pentru economie şi pentru identitatea Uniunii noastre, de asemenea.

Astăzi, această moştenire riscă să confrunte cu dificultăţi serioase din cauza intenţiei Comisiei şi a Consiliului de a elimina interdicţia producerii de vin rosé prin cupaj. Această intenţie a apărut ca o consecinţă a presiunii puternice şi va fi ratificată fără ca Parlamentul să aibă posibilitatea de a interveni, în calitatea sa de reprezentant a milioane de cetăţeni, inclusiv producători şi consumatori, care vor fi afectaţi de această iniţiativă.

Comisia propune să se permită producerea de vinuri rosé prin simplul amestec al vinului alb cu cel roşu, aşa cum se face în ţări care nu au calificarea şi profesionalismul nostru şi care procedează astfel sub pretextul simplu de a răspunde concurenţei internaţionale.

În calitate de cosemnatar la această întrebare, evidenţiez că scăderea calităţii producţiei - care este rezultatul a secole de tradiţie şi cercetare, investiţii uriaşe, pasiune şi atenţie la detaliu - nu este răspunsul de care avem nevoie, în special în acest moment de criză, când consumatorul mediu este mai atent la preţ decât la ce este scris pe etichetă.

Această decizie poate fi compensată găsind pur şi simplu un nume noului produs şi informând consumatorii asupra existenţei a două tipuri de vinuri rosé, cu calităţi diferite şi asupra importanţei de a recunoaşte activitatea şi eforturile profesioniştilor din acest sector. Cine va plăti pentru toate aceste lucruri? A permis Comisia vreun program de sprijin sau producătorii vor fi cei care vor plăti, după ce li s-a cerut să se opună concurenţei preţurilor scăzute cu arme inegale în vremuri care sunt deja foarte grele?

Sper că atât Comisia, cât şi Consiliul vor putea să facă alegerea corectă şi, dacă este necesar, să revizuiască toată această procedură.

  Jean-Claude Martinez (NI). – (FR) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, avem ciocolată fără cacao şi o interdicţie la brânză făcută din lapte direct de la vacă. Brânza noastră Roquefort a fost supusă la taxe vamale de 300% şi aproape că am avut pui spălaţi în decolorant şi chiar un hormon al lactaţiei, somatotropină.

Acum luăm în considerare ideea colorării vinului alb cu vin roşu pentru a face vin rosé. Dacă îmi permiteţi, după cum spunem în Franţa, aceasta a fost picătura care a făcut paharul să se reverse, cu această apă care a fost autorizată pentru amestecul vinului, asemeni vinurilor în lemn făcute mai degrabă din fragmente de lemn decât în butoaie care erau autorizate iniţial, iar vinurile fabricate cu must din import aproape că au fost autorizate. Vinul poate fi făcut şi în Thailanda.

Problema este reacţia psihanalitică pe care această idee o produce, întrucât este un atac la adresa culturii. Care este definiţia vinului? Dacă este un produs industrial, atunci poate fi amestecat, ca un vin Coca-Cola. Cu toate acestea, dacă este un produs alimentar agricol, atunci nu vă puteţi atinge de el, altfel provocaţi un şoc cultural. „Acesta este sângele meu; beţi-l în memoria mea”. Dacă amestecaţi sânge, obţineţi sânge contaminat.

Puteţi înţelege această reacţie disproporţionată? Cu această idee de rosé, puneţi la îndoială o moştenire de 2 500 de ani ce datează din timpul Imperiului Roman, care a trebuit să facă faţă barbarilor. Doamnă preşedintă, asta este ceea ce doream să spun: „este o problemă freudiană, nu o problemă de viticultură”.

  Françoise Grossetête (PPE-DE). – (FR) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, când am ajuns aici am fost teribil de supărată. Auzind ceea ce aţi avut de spus, acum sunt furioasă. Nu este acceptabil să autorizaţi, mai ales în această perioadă electorală, amestecul vinului alb cu cel roşu.

De curând am fost în Provence şi Corsica pentru a discuta cu viticultorii din circumscripţia mea, care au ales calea calităţii, dar care acum se simt abandonaţi. Îmi amintesc un discurs al dlui Barroso, de acum doi ani, când spunea că viticultura este importantă şi o parte a economiei. El spunea că trebuie să exportăm mai mult, şi pentru a exporta mai mult, avem nevoie de calitate. Îmi amintesc acel discurs foarte clar.

De aceea, Comisia Europeană a impus defrişarea pentru a se obţine mai multă calitate şi mai puţină cantitate. Viticultorii din sudul Franţei au acceptat acest lucru, şi uite unde au ajuns astăzi. Au defrişat atât de mult încât curând vor fi nevoiţi să importe vin pentru a satisface consumul local.

Cu politica dvs., aţi semnat condamnarea la moarte a viticultorilor noştri. Acum autorizăm amestecul vinului alb cu cel roşu sub denumirea de vin rosé. Este o insultă la adresa viticultorilor noştri. Acum le veţi cere introducerea unui termen suplimentar: „vinul tradiţional”, pentru vin făcut pe cale convenţională, pentru că prietenii noştri spanioli au nevoie să-şi vândă surplusul de vin alb, întrucât ei nu au defrişat viile. Viticultorii noştri, care au optat pentru calitate, nu trebuie să justifice valoarea vinului lor. Aceasta ar fi ultima picătură, în orice caz.

Vinul amestecat nu este rosé; este un vin alb amestecat. Să spunem lucrurilor pe nume. Nu mai trebuie să permitem orbirea consumatorilor de către negustorii de vinuri care au ales să pună profitul înaintea calităţii, o alegere pe care o sprijiniţi, dnă Fischer Boel. Fac apel la colegii mei, cei care vor reveni în următoarea legislatură: va trebui să ne dublăm eforturile pentru a ne asigura că măsura Comisiei este eliminată definitiv şi nu doar provizoriu. Atenţie la 19 iunie.

  Ioannis Gklavakis (PPE-DE). - (EL) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, în ţara mea se produce vin de trei mii de ani. Îmi exprim opoziţia, regretul şi îngrijorarea cu privire la ceea ce suntem pe cale să facem. Vinul rosé este un produs artificial. Vinul este un produs de fermentaţie, nu de amestec. Dacă se aplică acest lucru, rezultatul va fi o concurenţă neloială pentru producătorii noştri care fac aceste vinuri minunate.

În al doilea rând şi cât se poate de important, reputaţia vinurilor europene va fi deteriorată din nou. Cu toate acestea, realizez că, dacă o luăm pe această pantă alunecoasă, nu vom mai ajunge la capăt. Cu ceva vreme în urmă, am dezbătut şi adoptat adăugarea bucăţilor de lemn în vin. Am citat ca motive învechirea şi costul economic. De asemenea, am adoptat adăugarea de zahăr în vin. Din motive de economie, am spus, şi nu am avut curajul să cerem ca aceste tehnici să fie trecute pe etichetă. Nici acum nu vom avea curajul să facem acest lucru.

Europa se poate impune numai prin vinurile de înaltă calitate pe care le are. Dumnezeu să ne ajute dacă avem impresia că vom putea concura cu vinurile ieftine australiene sau americane - trebuie să insistăm asupra acestui aspect. Am mai spus acest lucru când am adoptat practica adăugării de zahăr în vin. Noi, cei care luăm aceste decizii, vom intra în istoria oenologiei europene ca fiind cei care au subminat bazele excelentelor vinuri europene. De aceea, vă implor să ne îndepărtăm de panta alunecoasă a acestor decizii.

  Elisabetta Gardini (PPE-DE). – (IT) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, trebuie să spun că sunt de acord cu ceea ce a spus dna Grossetête pentru că am venit aici cu intenţia de a aduce cu mine şi durerea, regretul şi nemulţumirea lumii producătorilor de vinuri din Italia şi mă confrunt cu indiferenţa, ca şi când aş vorbi cu pereţii. Am sperat că era un produs derivat al procesului impersonal de translaţie, dar ceea ce am auzit pare să nu lase nicio portiţă, pare să nu existe nicio speranţă, pare că acolo este un abis.

Nu demult, chiar de curând, în regiunea mea - sunt din Veneto - a avut loc un eveniment cunoscut ca Vinitaly, care este unul din cele mai importante evenimente din lumea vinului şi, acolo, s-a întocmit o petiţie care a avut un mare succes în apărarea vinului rosé. Aceasta a fost semnată de mari întreprinderi de vinificare italiene, de mari producători de vinuri, dar semnăturile au provenit şi din alte părţi ale Europei - au existat semnături de la publicul din Olanda, Franţa, Spania, Belgia, Luxemburg, Slovenia, Polonia, Lituania şi Ucraina. Pasiunea pentru vinul rosé, după cum puteţi vedea, este autentică şi nu cunoaşte graniţe cu excepţia, se pare, a Comisiei Europene, chiar dacă putem vorbi de cultură, valori locale şi tradiţie.

Vorbind ca o femeie, aş mai dori să vă spun ceva la care să vă gândiţi: când luptăm împotriva abuzului de alcool, consideraţi că facem un serviciu noilor generaţii oferindu-le o băutură de calitate scăzută pe care nici nu aş numi-o vin, o băutură alcoolică ieftină care nu are nimic de-a face cu niciun domeniu, cu nicio cultură sau calitate? Vom reuşi să le educăm în ceea ce priveşte folosirea vinului şi a alcoolului ca parte dintr-un set general de obiceiuri bune şi bune practici?

Am dorit să vă las cu gândurile mele, pentru că vă asumaţi responsabilităţi mari în multe sensuri.

  Christa Klaß (PPE-DE). – (DE) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, în ultimii ani, aţi văzut cât de sensibil este un produs ca vinul. Astăzi, aici, ne referim ipotetic la liberalizarea reglementărilor pieţei vitivinicole. Vorbiţi despre deschidere către piaţa internaţională. Uneori mă întreb, cine dirijează pe cine în acest caz?

În mod tradiţional, vinificaţia a evoluat în Europa. Tradiţiile noastre şi identitatea noastră regională sunt cele care caracterizează vinul nostru şi trebuie să ne călăuzească în dezbaterile pe care le avem despre reglementările pieţei vitivinicole. Am fost frapată de faptul că aici lucrurile au fost încorporate în reglementările pieţei vitivinicole prin comisie, lucruri pe care nu le-am dezbătut deloc în Parlament.

Întrebarea, doamnă comisar, este: ce opţiuni de reglementare naţională şi regională mai există? Ce restricţii sau interdicţii pot impune statele membre regiunilor lor implicate în fabricarea vinului de cea mai joasă categorie? Despre asta este vorba, nu vorbim despre vinuri de origine şi vinuri de casă, ci despre vinurile din cea mai joasă categorie. De exemplu, interdicţia privind cupajul vinurilor albe şi roşii va fi una regională sau naţională? Va fi acest lucru posibil în viitor pentru vinurile din cea mai joasă categorie?

Ori o interdicţie privind indicarea soiului de struguri şi a recoltei: şi aceasta ne creează probleme, pentru că dorim să putem distinge între vinurile noastre, vinurile de categorie scăzută din cele descrise ca vinuri de casă sau vinuri de origine. Aşa că rosé-ul francez sau risling-ul german, acestea sunt denumiri care au nevoie de reglementări clare, fără ambiguităţi. Sunt legate de producătorii noştri de tradiţie şi avem aşteptări mari din partea acestora în viitor. De aceea, vă cerem sprijinul.

  Astrid Lulling, autor. − (FR) Doamnă preşedintă, dnă Fischer Boel, aţi dat un răspuns negativ celei de-a doua întrebări, pretextând că la momentul reformei organizării comune a pieţei vitivinicole, deja efectuaserăţi evaluarea pe care noi o solicităm. Sunt surprinsă de acest fapt: în timpul acestei reforme, nu s-a pus niciun moment problema de a permite o practică oenologică ce constă în cupajul vinurilor albe şi roşii pentru a face vin rosé.

Vă întreb de ce nu răspundeţi cererii noastre, care, întâmplător, este cât se poate de rezonabilă, şi anume să consultaţi industria? Doriţi să luaţi o decizie la 19 iunie, dar n-avem nicio grabă. Mai mult, nimeni nu v-a cerut să autorizaţi această practică oenologică. Nu ştiu ce v-a determinat să înaintaţi această propunere pe care nimeni din Europa nu o cere.

Aş mai adăuga, referitor la etichetare, că ar trebui să recunoaşteţi că producătorii de vin rosé tradiţional nu vor fi niciodată de acord să numească acest amestec - inclusiv cel preparat de dl Savary - „rosé”. De aceea, trebuie să faceţi puţin efort în acest sens. Doamnă comisar, vă solicit să daţi un răspuns pozitiv celor două întrebări ale noastre.

  Françoise Grossetête, autoare. − (FR)Doamnă comisar, mai devreme spuneaţi că nu aţi primit niciun fel de sugestii şi că aşteptaţi propuneri etc.

Dimpotrivă, v-au fost înaintate propuneri. V-aţi întâlnit cu viticultorii noştri. Ei v-au spus că nu doresc acest lucru. V-au spus că, personal, ei nu doresc să fie forţaţi să specifice denumirea „vin rosé tradiţional” pentru a-l deosebi de vinul rosé care categoric nu va avea înscris „amestec”. De aceea, nu puteţi spune că nimeni nu v-a sugerat nimic.

Mai presus de orice, în ceea ce priveşte rosé-ul Champagne, suntem conştienţi că acesta este un produs oenologic care nu are nimic de-a face cu amestecul propus aici: vin alb şi vin roşu. Vă cerem să aveţi curajul, dnă Fischer Boel, să nu numiţi „vin rosé” amestecul de vin alb cu vin roşu. Asta vă cerem. Aceasta este sugestia noastră. Nu-i penalizaţi pe adevăraţii viticultori.

Cum credeţi că vor înţelege concetăţenii noştri o astfel de atitudine din partea Comisiei Europene? Vă faceţi că nu auziţi niciunul din argumentele noastre: este absolut de neînţeles.

  Gilles Savary, autor. − (FR) Doamnă comisar, permiteţi-mi să iau cuvântul încă o dată pentru a vă spune că am auzit argumentele dvs. şi sunt sigur că nu aţi venit cu aceste idei din proprie iniţiativă: probabil că acestea provin de la o serie de grupuri de interese.

Cu toate acestea, nu cred că este în interesul Europei să aibă ţeluri mărunte, în special când e vorba de alimente. Ţările care nu au avut ţeluri mărunte la nivel industrial se numără printre liderii mondiali când e vorba de comerţ. Germanii, în special, au luptat permanent împotriva tentaţiei de scădere a nivelului. Ei bine, consider că, în ceea ce priveşte sectorul alimentar, Europa trebuie să lupte împotriva acestei tentaţii constante de coborâre a nivelului, pentru că astfel va ajunge departe.

De aceea, ceea ce propunem este să evităm cu orice preţ două forme de denumire pentru vinul „rosé”: tradiţional sau amestec. Există un vin rosé şi există altceva. Organizaţi un concurs la nivel european pentru a găsi un nume acestui altceva dacă estimaţi că ar trebui legalizat. Personal, cred că Europa ar face bine să lupte cu OMC pe acest tip de produs. Întotdeauna ne spuneţi că noi capitulăm cu privire la orice vine din altă parte.

  Patrick Louis, autor. − (FR) Doamnă comisar, a indica pe sticlă „vin rosé” n-are niciun rost, întrucât vinurile rosé bune, cum ar fi Bandol, pe care vi l-am adus, nu specifică numele „rosé”.

Mai mult, e stupid să indicăm pe etichetă „rosé tradiţional”. Rosé-ul este un vin pe care îl beau tinerii; este un vin la modă, chiar dacă producerea lui necesită know-how tradiţional. De aceea, e prea multă ambiguitate. Nu există 36 de soluţii diferite, există doar una, întrucât, aşa cum am explicat mai înainte, rosé-ul este un vin cultural, un produs fabricat de experţi. Nu avem de-a face cu vreo afacere veche aici. Avem nevoie pur şi simplu de o interzicere a amestecului în Europa şi în Franţa, în mod deosebit.

  Mariann Fischer Boel, membră a Comisiei. − Doamnă preşedintă, a fost extraordinar să vă ascult în această seară, pentru că simt că încă aveţi toată pasiunea, toată energia şi toată emoţia pe care am simţit-o în legătură cu sectorul vitivinicol când am discutat despre reforma din acest domeniu. Moştenirea culturală şi tradiţiile legate de vinuri sunt încă vii aici în Parlamentul European.

Cu toate acestea, unele din problemele ridicate în această seară aici redeschid compromisul politic la care am ajuns în cazul reformei din domeniul vitivinicol, aşa încât nu intru în aceste probleme, ci mă voi concentra pe problema principală discutată în această seară aici.

Sunt total de acord cu cei care au spus că viitorul pentru produsele noastre agricole europene trebuie să fie calitatea. Acesta a fost şi motivul pentru care în timpul reformei din domeniul vitivinicol - după cum cred că vă amintiţi - am păstrat o sumă uriaşă de bani pentru promovarea vinului nostru european pe piaţa lumii a treia. 125 de milioane de euro în fiecare an a fost cifra menţionată când am avut aceste discuţii. Asta a fost pentru că ştim că avem un produs de calitate superioară care va fi cerut în noile ţări în curs de dezvoltare. Deci ne aflăm pe aceeaşi lungime de undă în acest sens.

Cu toate acestea, am o oarecare simpatie şi pentru producătorii de vinuri din Europa care au concurat cu vinuri produse prin alte practici oenologice permise în ţările lumii a treia. Un exemplu este cupajul de vinuri albe şi roşii pentru a obţine un vin rosé. Acesta este permis, face parte din practicile oenologice ale OIV, întrucât Uniunea Europeană importă astăzi vinuri rosé produse exact în acest mod. De ce să împiedicăm proprii noştri producători de vinuri să concureze cu vinurile importate în Uniunea Europeană? De aceea, cred că am avut o abordare echilibrată în această chestiune.

Este important că am găsit o modalitate de a ne eticheta vinurile pentru a ne asigura că astfel consumatorii ştiu ce cumpără, iar prin intermediul DOP, astăzi aveţi posibilitatea de a înscrie informaţii pe etichetă pentru a-l informa pe consumator că acesta este un vin produs prin metoda tradiţională. Am spus în primul meu discurs că m-am întâlnit cu câţiva producători de vin din Provence. Nu le-a plăcut titulatura „rosé tradiţional” din motivul menţionat de dvs. - că este puţin învechită. Am cerut apoi idei noi privind un alt mod de etichetare care să evidenţieze metoda tradiţională, dar nu am primit nicio sugestie în acest sens. Ideea este de a lăsa la latitudinea statelor membre dacă vor să facă obligatorie pe teritoriul lor înscrierea pe etichetă a faptului că un produs este realizat prin cupaj sau este tradiţional.

Vom purta din nou această discuţie în Comisia de reglementare. După cum spuneam, votul se va desfăşura probabil la 19 iunie 2009 şi apoi vom vedea rezultatul acestui vot, în care statele membre vor reprezenta opiniile guvernelor lor. Va fi interesant, dar încă sunt aproape convinsă că ceea ce am propus, care se află în concordanţă cu practicile oenologice ale OIV, va fi direcţia de urmat în viitor pentru producătorii de vin pentru a rămâne competitivi pe piaţa internaţională.

  Preşedintă. - Dezbaterea este închisă.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Stéphane Le Foll (PSE), în scris. – (FR) În prezent, producătorii europeni de vinuri rosé sunt îngrijoraţi de proiectul de aplicare al Comisiei care vizează ridicarea interdicţiei privind cupajul de vinuri albe şi roşii pentru a obţine vin rosé.

Această nouă practică subminează calitatea producţiei şi ignoră eforturile depuse de producători pe parcursul mai multor ani pentru a crea un produs rosé care, discreditat multă vreme, şi-a găsit acum locul corect pe piaţă şi pe mesele a numeroşi consumatori. Este cu atât mai adevărat, întrucât această practică ar putea înşela consumatorii.

Dacă planul Comisiei în favoarea cupajului este confirmat de statele membre în săptămânile care urmează, împreună cu colegul meu, dl Savary, sperăm că va fi introdusă etichetarea obligatorie, pentru a permite adevăratului vin rosé să fie distins de noul produs obţinut prin cupaj, care, în consecinţă, nu poate fi numit rosé.

  Véronique Mathieu (PPE-DE), în scris. – (FR) Confruntată cu reacţia furioasă a producătorilor europeni de vin, Comisia Europeană a decis să amâne până la 19 iunie decizia sa grăbită de a autoriza producţia de vin rosé prin cupaj de vinuri albe şi roşii.

Totuşi, această amânare nu poate fi considerată satisfăcătoare sub nicio formă. La fel de nesatisfăcătoare este şi decizia de a propune o distincţie între „rosé-ul tradiţional” şi „rosé-ul din amestec” pe etichetele produselor comercializate, care n-ar merge suficient de departe pentru a contracara eficient concurenţa neloială cu care se vor confrunta producătorii în cazul în care această decizie este adoptată.

În timp ce ani de zile viticultorii din Uniunea Europeană au depus eforturi considerabile şi au investit pentru a produce vin rosé de calitate superioară, decizia Comisiei va distruge aceste eforturi enorme, care, totuşi, au avut un efect pozitiv asupra economiei şi dezvoltării regionale a teritoriilor noastre.

În întrebarea pe care eu şi colegii mei am adresat-o azi Comisiei îi solicităm acesteia să-şi clarifice intenţiile şi să se asigure că decizia pe care o adoptă se va baza pe consultarea producătorilor europeni de vin rosé.

  Vincent Peillon (PSE), în scris. – (FR) Doamnă comisar,

Nu vă voi ascunde profunda mea insatisfacţie referitoare la încercările dvs. de a elucida amestecarea vinului „rosé”.

Nu le oferiţi niciun răspuns producătorilor de vin cu care am avut ocazia să discut pe larg în Provence şi care au depins de calitatea produselor lor. Se tem că astăzi vor vedea total distruşi 30 de ani de eforturi pentru construirea unei reputaţii pentru vinul rosé - eforturi încoronate de adevărate succese comerciale.

Nu oferiţi niciun răspuns tuturor celor care privesc autorizarea cupajului ca pe o contradicţie majoră a politicilor dureroase de defrişare în masă. Nu vom învinge concurenţa internaţională căutând să ne reducem costurile de producţie la orice sumă veche. Mai degrabă, vom realiza acest lucru îmbunătăţind reputaţia vinurilor noastre.

Nu oferiţi niciun răspuns tuturor celor care vă spun că etichetarea nu este suficientă, întrucât nu va avea niciun efect asupra sticlelor de vin denumit „rosé prin cupaj”.

Amânând decizia privind autorizarea până după alegerile din 7 iunie, jucaţi, în fond, cartea euroscepticismului.

De aceea, vă cer în mod solemn să retrageţi acest proiect dăunător, care ameninţă o economie şi o cultură deopotrivă.

  Dominique Vlasto (PPE-DE), în scris. – (FR) Sub pretextul revizuirii practicilor oenologice autorizate, Comisia Europeană e pe cale să autorizeze cupajul de vinuri albe şi roşii sub denumirea de „vin rosé”.

Pun la îndoială folosirea termenului de „vin rosé” pentru un amestec de diferite vinuri. Nu este doar culoarea vinului care ar trebui să-i dea numele: este soiul de struguri, pământul şi experienţa viticultorilor care creează vinul, nu culoarea finală a acestuia sau a altui lichid.

Pentru a produce un rosé din amestec, baza - mai mult de 95% - trebuie să fie un vin alb, care este nuanţat cu vin roşu. Cert este că vinul rosé este produs din fermentarea strugurilor predominant roşii sau din must. De aceea, autorizând cupajul de vinuri, Comisia Europeană va autoriza contrafacerea completă a vinului rosé: aceasta ar echivala cu decepţionarea consumatorului.

Pe lângă insulta adusă viticultorilor care urmează o politică a calităţii, mai ales în Provence, ar fi inacceptabil să legitimăm un subprodus rezultat prin amestecarea unor produse finite şi să permitem referinţe înşelătoare cu privire la culoarea rosé.

Dacă nu se va găsi o altă soluţie, aceste etichete ale băuturilor ar trebui cerute cel puţin pentru a reflecta adevăratul conţinut: „vinuri din amestec” sau „mixturi de vinuri”.