Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 6 mai 2009 - Strasbourg

12. Fondul european pentru refugiaţi pentru perioada 2008­2013 (modificarea Deciziei nr. 573/2007/CE) - Standarde minime pentru primirea solicitanţilor de azil (Reformare) - Cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid (Reformare) - Instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale (Reformare) - Crearea unui Birou European de Sprijin pentru Azil (dezbatere)

  Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea comună privind:

- raportul (A60280/2009), dnei Dührkop Dührkop, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la propunerea de decizie a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 573/2007/CE de instituire a Fondului european pentru refugiaţi pentru perioada 2008-2013 prin încetarea finanţării anumitor acţiuni comunitare şi modificarea limitei de finanţare a acestora [COM(2009)0067 – C6-0070/2009 – 2009/0026(COD)],

- raportul (A6-0285/2009), dlui Masip Hidalgo, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanţilor de azil (reformare) [COM(2008)0815 – C6-0477/2008 – 2008/0244(COD)],

- raportul (A6-0284/2009), dnei Hennis-Plasschaert, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională depusă într-un stat membru de către un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid (reformare) [COM(2008)0820 – C6-0474/2008 – 2008/0243(COD)],

- raportul (A6-0283/2009), dlui Popa, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Comisiei privind instituirea „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în vederea aplicării eficiente a Regulamentului (CE) nr. […/…] [de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională depusă într-un stat membru de către un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid (reformare)(COM(2008)0825 – C6-0475/2008 – 2008/0242(COD)) şi

- raportul (A6-0279/2009), dnei Lambert, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui Birou European de Sprijin pentru Azil [COM(2009)0066 – C6-0071/2009 – 2009/0027(COD)].

  Bárbara Dührkop Dührkop, raportoare. − (ES) Dnă preşedintă, am onoarea de a începe această dezbatere comună pe baza a cinci rapoarte foarte importante privind stabilirea unei politici europeni comuni cu privire la azil.

Raportul meu se rezumă la amendamentul adus Fondului European pentru Refugiaţi, FER, în scopul de a realoca fonduri pentru a crea un Birou European de Sprijin pentru Azil, care va avea statutul instituţional al unei agenţii de reglementare. Una dintre responsabilităţile agenţiei va fi aceea de a promova şi a consolida cooperarea practică dintre statele membre pentru a fi de ajutor în punerea în aplicare a sistemului comun de azil din Europa.

Din moment ce anumite sarcini repartizate în prezent şi finanţate sub egida FER vor fi îndeplinite acum de către Birou - aceasta se aplică, de exemplu, promovării bunelor practici, serviciilor de traduceri şi interpretariat şi sprijinului pentru dezvoltarea şi aplicarea de statistici comune, în scopul asigurării transparenţei şi a managementului echilibrat al resurselor - unele fonduri alocate FER trebuie să fie transferate Biroului.

În prezent, normele stipulează ca 10% din resursele Fondului să fie alocate pentru aceste sarcini. Comisia ne propune ca acest procent să scadă la 4% şi ca balanţa resurselor să fie transferată noului Birou. În acest fel, alocarea financiară a Fondului pentru perioada 2008-2013 s-ar reduce de la 628 de milioane EUR la 614 milioane EUR. Suntem de acord cu Comisia că aceaste sume sunt suficiente pentru prima fază a Fondului până în 2013, când este programată o revizuire.

Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne a găsit de cuviinţă ca eu să deschid discuţia despre necesitatea instituirii acestui Birou. Propunerea a fost aprobată în unanimitate de către cele două comisii implicate: Comisia pentru libertăţi civile şi Comisia pentru bugete. Deşi Parlamentul, cum se ştie, este refractar la înfiinţarea de noi agenţii, în calitatea sa de autoritate bugetară, principala sa preocupare este managementul corect, raţional al resurselor alocate, iar în acest caz asigurarea cooperării practice dintre statele membre cu privire la problema azilului.

Ştim cu toţii că nivelul de acceptare a cererilor pentru azil variază considerabil între statele membre, rezultând în dificultăţi de management multiplu pentru statul membru gazdă. Acest lucru este adevărat mai ales pentru statele situate la limita de sud a Uniunii Europene, care sunt copleşite de un număr mare de oameni ajunşi pe neaşteptate la graniţele lor, având în vedere faptul că este, de asemenea, necesar ca ei să identifice, din toţi acei oameni, pe cei care necesită protecţie.

Oferirea de sprijin pentru restabilire şi transferul intern, voluntar al solicitanţilor de azil reprezintă cea mai bună dovadă şi formă de solidaritate pe care trebuie să o manifeste un stat membru. Acesta este, şi ar trebui să fie, obiectivul principal al instituirii acestui Birou.

Dnă preşedintă, acesta este finalul discursului meu despre subiectul abordat acum şi, ca şi dvs., aş dori să îmi iau la revedere în aceste ultime minute.

Acesta este ultimul meu discurs în această şedinţă plenară. Ca şi dvs., dnă preşedintă, aş dori să le mulţumesc tuturor membrilor acestei Camere, colegilor mei de grup, preşedintelui Comisiei pentru libertăţi civile şi colegilor mei din comisie pentru colaborarea de care ne-am bucurat în ultimii ani. Am avut dezbateri şi nu am fost mereu de acord, dar cred că, în final, am produs mereu lucrări bune pe care le-am adus în sesiunea plenară a acestui Parlament.

Dnă preşedintă, când am venit prima oară aici, în urmă cu 22 de ani, am ajuns la Comunitatea Economică Europeană, cu cele 12 state membre ale sale. Mă bucur că ceea ce las acum în urmă este o Uniune Europeană cu 27 de membri. A fost un real privilegiu să fiu chiar în centrul integrării europene. A fost o experienţă unică, magnifică. Dnă preşedintă, cred, de asemenea, că unul dintre cele mai mari succese a fost acela de a atinge nivelul „niciodată” care a fost la baza creării unificării europene; Cred că ne putem felicita pentru acest lucru.

Acum, când plec, sunt foarte fericită că am avut şansa de a trece printr-o astfel de experienţă şi vă cer să mă înţelegeţi, pentru că acum voi pleca de la această dezbatere. Mă întorc în Ţara Bască, unde se desfăşoară nişte evenimente istorice: după 30 de ani de guvernare bască naţionalistă, vom avea un preşedinte socialist al Ţării Basce, Patxi López, şi aş vrea să-mi reprezint grupul politic mâine, în cadrul învestiturii acestuia.

Vă mulţumesc foarte mult şi vă spun la revedere pentru ultima dată.

(Aplauze)

  Antonio Masip Hidalgo, raportor. − (ES) Dnă preşedintă, Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne a vizitat centre pentru imigranţi în diferite părţi ale Europei - aşa cum aţi făcut şi dvs., dnă preşedintă, cu o determinare deosebită - şi a observat condiţii foarte diferite şi situaţii intolerabile care trebuie să fie îndreptate.

Solicitanţii de azil, cu toate astea, nu sunt comparabili cu imigranţii ilegali. Solicitanţii de azil fug din calea persecuţiei; ei nu sunt atraşi de factori economici, ci sunt expulzaţi de regimuri care se opun libertăţii. Noi, cei din Spania, suntem foarte conştienţi de aceasta, din moment ce mulţi dintre noi, în calitate de exilaţi republicani, am fost duşi în Mexic, Franţa şi alte ţări.

Când Directiva privind returnarea a fost supusă dezbaterii, ideea că această lege nu se va aplica legislaţiei viitoare cu privire la primirea solicitanţilor de azil a fost exprimată foarte clar ; colegi din Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni au spus acelaşi lucru. În opinia mea, este vital ca solicitanţii de azil să primească informaţii într-o limbă pe care o înţeleg. Restricţionarea oferirii de informaţii unui solicitant de azil într-o limbă pe care o înţelege sau despre care se presupune că o înţelege diminuează cerinţele existente şi nu ar fi acceptabilă, cred, din punct de vedere legal sau în ceea ce priveşte interpretarea drepturilor omului. Dreptul de a fi informat cum se cuvine este fundamental, pentru că reprezintă esenţa tuturor celorlalte drepturi.

Am analizat costul financiar al propunerii mele cu privire la ajutorul material. Propunerea mea cere ca ajutorul acordat solicitanţilor de azil să le asigure acestora standarde adecvate de viaţă, să le ofere capacitatea de a se întreţine şi să le protejeze sănătatea fizică şi mentală. În opinia mea, a cere mai puţin este echivalent cu a insulta demnitatea solicitanţilor de azil.

Propunerea mea clarifică cel de-al doilea motiv de detenţie [articolul 8 alineatul (2) litera (b)], introducându-l în cadrul unui interviu preliminar în conformitate cu orientările privind detenţia stabilite de Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiaţi. În articolul 9 alineatul (5) litera (1) propun, de asemenea, o revizuire ex officio a detenţiei de către autorităţile juridice atunci când există o schimbare de circumstanţe sau când devin disponibile informaţii noi, la cererea solicitantului de azil sau, după cum spuneam mai devreme, în absenţa unei astfel de cereri, în mod automat.

Amendamentul oral nr. 2 şi amendamentul de compromis nr. 5, adoptate în comisie, ridică problema acordării asistenţei juridice doar atunci când este necesară, şi gratis, la cererea solicitantului de azil. Solicit vot separat privind aceste două puncte, pentru a ne întoarce la asistenţa juridică care este aproape gratis, ceea ce consider că este corect.

În sfârşit, dacă propunerile iniţiale privind prestaţiile sociale acordate imigranţilor sunt reduse, aşa cum au obţinut alte grupuri în cadrul votului în comisie, atunci cred că este necesar să asigurăm accesul efectiv la piaţa muncii, chiar dacă acum suntem într-o perioadă de criză. Astfel, solicitanţii de azil vor câştiga independenţă, se vor integra în ţara gazdă şi vor reduce cheltuielile sociale care li se alocă. Aş dori, de asemenea, să le mulţumesc călduros dlui Barrot şi Comisiei pentru toate eforturile pe care le-a făcut domnia sa pe parcursul elaborării acestei directive.

PREZIDEAZĂ: Edward McMILLAN-SCOTT
Vicepreşedinte

  Jeanine Hennis-Plasschaert, raportor. − (NL) Domnule preşedinte, daţi-mi voie, mai întâi, să fac câteva observaţii generale. În ultimii ani, am fost puternic implicat în elaborarea politicii europene în materie de azil şi imigraţie în numele grupului meu, Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. Sunt sigur că aproape oricine poate vedea utilitatea şi necesitatea unei astfel de politici. În definitiv, o Europă fără graniţe interne are mare nevoie de o abordare comună în acest domeniu. Acestea fiind spuse, aş evidenţia că standardele pe care le-am convenit şi rezultatele obţinute până acum contrastează puternic cu ambiţiile stabilite în Programul de la Tampere, în Programul de la Haga şi, de curând, în Pactul francez privind imigraţia şi azilul.

Problema este că ori de câte ori Consiliul trebuie să ia o decizie concretă, cel mai mare numitor comun pare dintr-o dată cel mai mic şi, astfel, efectul de armonizare dorit nu se materializează. În plus, când s-a pus problema transpunerii în legislaţia naţională, multe state membre nu au reuşit să se ridice la nivelul acordurilor încheiate, atât în ceea ce priveşte sincronizarea, cât şi acurateţea.

În practică, acest lucru a condus la diferenţe enorme între statele membre. Acest aspect nu doar creează confuzie, ci lasă loc de interpretare celor care abuzează de sistem. Consiliul pare să fi eşuat total sau parţial în a sesiza că îmbunătăţirea calităţii şi asigurarea unei mai mari consecvenţe şi solidarităţi nu este numai în interesul solicitanţilor de azil, ci şi în interesul statelor membre.

În ceea ce priveşte propriul meu raport, aş dori să spun următoarele: Regulamentul Dublin existent este şi el produsul unui compromis politic fragil convenit în Consiliu. Ca urmare, acum avem un text care conţine prea multe pasaje ambigue şi prea multe lacune. Susţin din toată inima dorinţa Comisiei de a crea un sistem Dublin uniform şi eficient.

După părerea mea, articolul 31 este elementul politic cel mai important din reformarea propusă. După cum tocmai am spus, mai mult sau mai puţin, constat lipsa de consecvenţă şi solidaritate din partea Consiliului ca pe cea mai mare piedică în realizarea unei politici comune în materie de azil şi imigraţie. Doar din acea perspectivă, pot înţelege foarte bine dispoziţiile articolului 31 din propunerea Comisiei.

Cu toate acestea, rămâne valabil că sistemul Dublin nu a fost creat ca un instrument de împărţire a responsabilităţii şi nici nu se intenţionează să fie astfel. Un alt lucru extrem de evident este faptul că sistemul Dublin, în sine, nu a apărut ca replică la presiunea excepţională privind azilul sau ca replică la răspunderea excesivă ce planează asupra unor state membre. De aceea, mă tem, că în ciuda bunelor intenţii, propunerea Comisiei nu va reuşi să genereze o consecvenţă şi o solidaritate mai mare între statele membre.

Aş mai dori să evidenţiez că acele state membre care actualmente se luptă cu răspunderi excesive din cauza situaţiei lor demografice sau, poate, din cauza poziţiei geografice nu sunt ajutate de această propunere sau sunt ajutate doar într-o măsură nesemnificativă. Aceasta înseamnă că problema solidarităţii trebuie abordată într-un context mai larg.

În ultimii câţiva ani, a devenit limpede că ceea ce au nevoie statele membre este o abordare prin stimulente şi constrângeri. În ceea ce mă priveşte, înseamnă că este timpul, că este momentul să realizăm un progres, întrucât solidaritatea între statele membre va trebui să fie aplicată într-o manieră sau alta.

Ştiu că anumite state membre au răspuns mai degrabă negativ, pentru a spune cu blândeţe, la propunerile adoptate de Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne. Sunt conştient, de asemenea, că mă aflu pe un teren periculos în ceea ce priveşte dreptul de iniţiativă al Comisiei. Toate bune şi frumoase, cu toate acestea, şi, ca să fiu sincer, m-am săturat doar să aud cuvinte frumoase pe acest subiect.

Sunt sigur că Programul Stockholm al viitoarei preşedinţii suedeze va conţine dispoziţii exprimate cât mai frumos, dar, dacă pot spune astfel, stimate dle Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, v-aş sfătui să nu aveţi nimic de a face cu acest subiect pentru că, în practică, statele membre vor întoarce spatele încă o dată acestei probleme cât de curând.

  Nicolae Vlad Popa, Raportor. − Sistemul informatic comunitar Eurodac a devenit operaţional în ianuarie 2003 şi este conceput pentru a compara amprentele digitale ale solicitanţilor de azil şi ale anumitor resortisanţi ai unor ţări terţe sau apatrizi. Acest sistem asigură aplicarea corectă, precisă şi rapidă a Regulamentului Dublin, care vizează instituirea unui mecanism eficient şi operativ de determinare a responsabilităţilor privind solicitările de azil prezentate într-unul din statele membre ale Uniunii Europene.

Eurodac este o bază de date informatizată care conţine amprentele digitale ale solicitanţilor de protecţie internaţională, cu vârstă de cel puţin 14 ani. Prezentul raport are în vedere eficientizarea funcţionării sistemului şi soluţionarea problemelor constatate în urma evaluării primilor ani de funcţionare. Am elaborat o serie de soluţii eficiente şi practice la problemele privind colectarea şi transmiterea datelor dactiloscopice de către statele membre.

Astfel, în prima etapă, amprentele digitale sunt colectate în termen de 48 de ore de la depunerea cererii de azil, iar în a doua etapă statele membre trimit datele astfel obţinute către sistemul central Eurodac, în termen de 24 de ore. Raportul include prevederi care permit prelungirea termenului de 48 de ore în cazuri excepţionale, cum ar fi: situaţia în care este necesară aplicarea unei perioade de carantină din cauza unei boli contagioase grave, în cazul distrugerii amprentelor, precum şi în cazuri de forţă majoră bine întemeiate şi dovedite, pentru perioada în care aceste circumstanţe se menţin.

Raportul susţine înfiinţarea, cât mai curând posibil, a unei agenţii descentralizate de gestionare Eurodac, VIS şi SIS II, pentru a asigura o funcţionare cât mai eficientă a acestor sisteme. Agenţia de gestionare va elabora un set comun de cerinţe care trebuie respectate de persoanele cărora le este autorizat accesul la infrastructura şi informaţiile Eurodac. De asemenea, au fost introduse prevederi care au în vedere interzicerea furnizării datelor înregistrate în sistemul Eurodac către autorităţile oricărei alte ţări terţe neautorizate, în special către statul de origine al solicitanţilor de protecţie, pentru a proteja membrii familiilor azilanţilor de consecinţele grave la care ar putea fi expuşi.

În redactarea raportului am urmărit stabilirea unor norme care să asigure funcţionarea cât mai eficientă şi mai operativă a sistemului şi, în acelaşi timp, protecţia datelor cu caracter personal şi a drepturilor fundamentale ale omului.

Nu în ultimul rând, aş dori să le mulţumesc colegilor shadow raportori, cu care am colaborat foarte bine, precum şi colegilor din Comisia LIBE, care au votat raportul în mare majoritate. O mulţumire şi autorilor amendamentelor. Doresc să remarc extraordinara, buna colaborare cu reprezentanţii Consiliului şi ai Comisiei Europene, cărora le mulţumesc.

  Jean Lambert, raportor. − Domnule preşedinte, am auzit mai devreme de la dna Dührkop Dührkop în ceea ce priveşte Fondul european pentru refugiaţi şi schimbările propuse în acest sens pentru a sprijini înfiinţarea Biroului European de Sprijin pentru Azil, iar eu sunt raportorul pentru regulamentul care se ocupă de această propunere – Biroul de Sprijin pentru Azil.

Ideea este că e vorba de un birou al cărui scop este acela de a sprijini statele membre la îmbunătăţirea – am putea spune a calităţii (ştim că unele state membre au o dificultate în ce priveşte conceptul de îmbunătăţire a calităţii) furnizării de decizii privind cererile de azil, dar acest birou mai intenţionează să ajute la dezvoltarea consecvenţei în rândul statelor membre, cât şi la sprijinirea acelor ţări care se află sub presiune deosebită în diferite momente, fie prin continuarea fluxurilor mixte de oameni care merg în acele ţări, fie din alte motive.

Am auzit deja de la unii de problemele lipsei de consecvenţă între statele membre in luarea deciziilor privind solicitările de azil, iar acest lucru face cu siguranţă parte din fondul de dificultăţii legate de sistemul Dublin.

Dar ceea ce dorim să vedem este această îmbunătăţire, şi o parte din problemă este să oferim pregătire. Susţinem că orientările UNHCR ar trebui implicate în proiect - poate începutul, chiar dacă nu conduc - şi că statele membre ar trebui să fie capabile să înveţe din experienţă că biroul trebuie să poată oferi pregătire comună sau, într-adevăr, pregătire specifică statelor membre după cum va fi nevoie, valorificând expertiză chiar din rândul statelor membre, dar şi de la UNHCR şi chiar de la ONG-urile relevante.

La un moment dat, am crezut că avem un acord la prima lectură, dar timpul şi, fireşte, dorinţa de a restabili pachetul de măsuri examinând sistemul european comun pentru azil arată că nu am ajuns până acolo. Dar am purtat discuţii însemnate între noi, raportorii alternativi şi, de asemenea, cu Consiliul pe acest subiect, iar acest lucru explică o parte dintre amendamentele supuse atenţiei noastre în acest moment, din care unele sunt de natură tehnică, în sensul introducerii unor aspecte care se regăsesc în mod normal în regulament şi care au fost omise în propunerea iniţială.

Pentru Parlament, rolul UNHCR în cadrul acestui Birou de Sprijin pentru Azil este crucial. Dorim, de asemenea, să vedem ONG-uri asociate îndeaproape biroului în forumul consultativ şi, fireşte, implicate în oferirea sau primirea de pregătire, acolo unde acestea contribuie la livrarea unui sistem de azil într-un stat membru.

Cu toate acestea, rolul Parlamentului se dovedeşte puţin mai dificil, în sensul convenirii asupra acestui subiect cu Consiliul. Vedem că Parlamentul este implicat îndeaproape în numirea directorului, inspirându-ne poate de la Agenţia pentru Drepturi Fundamentale ca model pentru acest lucru. Celălalt impediment, după cum indica Jeanine în introducerea sa privind sistemul Dublin, este cât putem, de fapt, să urmărim cooperarea statelor membre, aşa cum era, de la un punct de plecare care o face mai degrabă obligatorie decât voluntară. Deci acestea sunt cu siguranţă cele două mari probleme ale momentului.

Suntem încântaţi că Consiliul a arătat că ar putea accepta amendamentele noastre referitoare la pregătirea, în sine, şi, fireşte, furnizarea de experienţă externă, de exemplu, în ceea ce priveşte interpretarea, acolo unde este nevoie.

Deci suntem de părere că înaintăm în această problemă, dar vom vedea - când vom obţine poate o indicaţie din partea Comisiei despre cum vom spori cooperarea între statele membre - cât de departe vom putea ajunge cu această propunere.

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei. – (FR) Domnule preşedinte, obiectivul propunerilor legislative asupra cărora tocmai aţi dat verdictul este instituirea unui sistem de azil cu adevărat comun care oferă protecţie mai mare, este mai eficient şi mai unitar.

Le mulţumesc din suflet celor cinci raportori pentru munca lor considerabilă şi excelentă. Aceasta este prima dată când Parlamentul, în calitate de colegislator, şi-a dat verdictul asupra problemelor legate de azil. Trebuie spus că o relaţie de muncă fructuoasă tocmai a început. Sunt încântat să văd că Parlamentul sprijină în mare măsură obiectivele propunerilor Comisiei. Acest sprijin este esenţial dacă vrem să depăşim unele neajunsuri ale instrumentelor legislative din prima fază. La acel moment, acestea au fost adoptate doar după consultarea Parlamentului.

Aş dori, cu toate acestea, să comentez asupra unor amendamente propuse, care dau naştere la unele motive de îngrijorare şi care merită să li se acorde o atenţie deosebită. Mă voi referi mai întâi la dl Popa. În ceea ce priveşte Eurodac, sunt de acord, în mare, cu propunerile sale. Daţi-mi voie să revin la dl Masip Hidalgo şi să vorbesc despre accesul la condiţiile de primire. Voi accepta un amendament în problema sensibilă a echivalenţei sprijinului material oferit solicitanţilor de azil şi a minimului de asistenţă socială garantată resortisanţilor.

Cu toate acestea, pentru Comisie trebuie să existe un indicator de referinţă. Acest indicator nu va obliga statele membre să ofere asistenţă socială solicitanţilor de azil, dar va permite introducerea unor reguli clare pentru a păstra demnitatea solicitanţilor de azil şi pentru a ne ajuta pe noi şi, în consecinţă, Comisia să monitorizăm aplicarea standardelor comune în fiecare stat membru.

Acelaşi lucru este valabil pentru principiul egalităţii cu resortisanţii în ceea ce priveşte accesul la asistenţă medicală pentru persoanele cu necesităţi specifice. Şi în acest caz pot accepta un amendament, dar aş mai dori să văd un indicator de referinţă reţinut, întrucât propunerea Comisiei vizează să depăşească neajunsurile actuale legate de protejarea persoanelor cu sănătate vulnerabilă. Aceasta ar fi tot legat de condiţiile de primire. Îi mulţumesc încă o dată dlui Masip Hidalgo pentru prezentarea sa excelentă.

Revin la Regulamentul de la Dublin. Îi sunt recunoscător, de asemenea, dnei Hennis-Plasschaert pentru că ne-a oferit o prezentare foarte bună a raportului său privind revizuirea Regulamentului de la Dublin. Doresc să evidenţiez o problemă de o importanţă majoră pentru mine: reunificarea familiei şi problema minorilor neînsoţiţi. Sistemul Dublin a fost adesea criticat pentru impactul negativ pe care l-ar fi putut avea asupra solicitanţilor de azil, în special în cazul familiilor sau persoanelor vulnerabile.

În propunerea sa, Comisia a vrut să asigure faptul că, în practică, familiile nu sunt despărţite şi că minorii nu sunt transferaţi, decât pentru a se alătura familiilor. Amendamentele care schimbă această abordare nu pot primi sprijinul nostru. Doresc să subliniez problema solidarităţii, care constituie subiectul unora dintre amendamentele înscrise în cadrul Regulamentului de la Dublin.

Aş dori mai întâi să mulţumesc raportorului nostru, dna Hennis-Plasschaert, şi Parlamentului pentru introducerea opţiunii de suspendare a transferului de solicitanţi de azil când un stat membru se confruntă cu dificultăţi. Cu toate acestea, este greu să mergem mai departe în contextul Regulamentului de la Dublin, întrucât acest regulament, dnă Hennis-Plasschaert, nu poate fi un instrument în sine pentru distribuirea solicitanţilor de azil între statele membre. V-am auzit într-adevăr solicitând solidaritate, şi Comisia poate accepta un amendament în preambulul regulamentului, pentru a da un semnal politic pe linia creării unor mecanisme îmbunătăţite şi formale de solidaritate.

De fapt, sunt hotărât ca, la o dată ulterioară, să propun instrumente concrete de creştere a solidarităţii la nivelul Uniunii Europene şi să uşurăm presiunea asupra sistemelor de azil din unele state membre. Trebuie să obţinem o distribuţie mai corectă a beneficiarilor de protecţie internaţională între statele membre. Uniunea a permis deja Fondului european pentru refugiaţi să sprijine proiecte pilot în acest context. Mai mult decât atât, odată operaţional, biroul de sprijin va putea oferi sprijin specializat acelor state membre care îl solicită. Cu toate acestea, aţi pus punctul pe „i”, şi anume necesitatea unei solidarităţi sporite şi mai multă consecvenţă între diferitele state membre.

Revin acum la biroul de sprijin. Vă mulţumesc dnă Dührkop Dührkop şi dnă Lambert pentru munca dvs. remarcabilă, rapidă şi eficientă, având în vedere că propunerile au fot înaintate de Comisie doar la 18 februarie. În acest caz, am într-adevăr nevoie de sprijinul Parlamentului pentru a pune repede în funcţiune biroul şi constat cu satisfacţie că propunerea de amendament privind Fondul european pentru refugiaţi este susţinută.

Unele aspecte legate de biroul de sprijin ar trebui comentate. Problema solidarităţii este, evident, în centrul preocupărilor Parlamentului, ca şi al preocupărilor mele. Remarc proiectul de amendament prin care se solicită biroului să sprijine aplicarea unui mecanism obligatoriu de distribuire a celor care beneficiază de protecţie internaţională. Propunerea Comisiei reflectă textul Pactului privind imigraţia şi azilul, întrucât prevede un sistem voluntar.

Cu toate acestea, după cum tocmai am spus într-un răspuns anterior, cât timp Comisia lucrează la un mecanism mai coordonat, soluţia nu va fi uşoară. Biroul, între timp, va sprijini mecanismele de redistribuţie internă, aşa cum sunt definite, indiferent de natura acestora. Regulamentul de a înfiinţa biroul nu este instrumentul corect pentru legiferare în privinţa principiilor fondatoare ale acestor mecanisme, dar, încă o dată, precum în cazul Regulamentului de la Dublin, Comisia va accepta un amendament în preambul.

Mai mult decât atât, Comisia crede că mandatul extern al biroului nu trebuie limitat la activităţi de reinstalare şi programe regionale de protecţie. Amendamentele care restricţionează mandatul biroului de sprijin trebuie evitate. Există amendamente menite să schimbe radical procedura de numire a directorului viitorului birou. Atenţie! Procedura propusă de aceste amendamente ar putea întârzia considerabil numirea directorului. Avem nevoie, într-adevăr, ca acest birou să fie înfiinţat rapid şi eficient. Formula pe care Comisia o propune este formula orizontală folosită în mod curent pentru 20 de agenţii de reglementare care ţin de primul pilon. Ar fi regretabil să ne depărtăm de o formulă armonizată când discuţia orizontală are loc în cadrul grupului interinstituţional privind agenţiile, la care participă Parlamentul.

Voi concluziona. Deja am depăşit timpul, dar activitatea Parlamentului mă determină să dau un răspuns detaliat. Unii au criticat propunerile privind Regulamentul de la Dublin şi condiţiile de primire în sensul că acestea ar fi prea generoase. Unii spun: „Da, dar această Europă a azilului va fi un semnal pentru cereri de azil nefondate.” Alţii, fireşte, au invocat principiul subsidiarităţii. Sincer, nu împărtăşesc aceste păreri critice. Doar o adevărată armonizare a dispoziţiilor europene în privinţa azilului în jurul unor standarde clare de promovare a echităţii şi eficacităţii va da Europei posibilitatea să pună în practică dorinţa de a-i proteja pe cei care au, de fapt, nevoie de o astfel de protecţie, evitând abuzurile încurajate de standarde aplicate ambiguu şi inegal. Experienţa arată că, în statele membre în care cererile de azil sunt rezolvate în mod obiectiv şi profesional, nu s-a creat niciun efect de semnal, nici gând de aşa ceva. Cred că nu există o incompatibilitate între a lupta împotriva abuzului de proceduri şi a creşte standardele de protecţie.

Pentru a concluziona, aş dori să mulţumesc Parlamentului pentru implicarea sa în calitate de colegislator în problema sensibilă a azilului. O spun foarte simplu, dar cinstit, chiar şi în faţa Preşedinţiei: chiar avem nevoie de Parlamentul European ca să obţină acceptul pentru această politică privind azilul. Este o politică în conformitate cu valorile noastre europene care, uneori, de fapt, poate trezi temeri şi critici, chiar dacă toate acestea fac parte din spiritul umanitar şi tradiţia umanitară a continentului nostru.

De aceea, dle preşedinte, le sunt extrem de recunoscător tuturor membrilor şi, în special, celor cinci raportori pentru excelenta lor activitate.

  Jan Kohout, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − Domnule preşedinte, această nouă fază a activităţii noastre, menită să stabilească un sistem european comun de azil, va necesita un efort substanţial atât din partea Parlamentului, cât şi a Consiliului.

Consiliul susţine pe deplin necesitatea realizării unei armonizări sporite în domeniul azilului. Consiliul European, când a adoptat Pactul european privind imigraţia şi azilul, a salutat progresul înregistrat în domeniul azilului până în acel moment, dar, totodată, a recunoscut că mai există discrepanţe importante între statele membre în ceea ce priveşte acordarea protecţiei şi forma de protecţie.

Consiliul European, reiterând faptul că acordarea protecţiei şi statutul de refugiat este responsabilitatea fiecărui stat membru, a indicat, de asemenea, că a sosit momentul să adoptăm noi iniţiative pentru a finaliza instituirea unui sistem european comun de azil prevăzut de Programul de la Haga şi astfel să oferim un grad mai înalt de protecţie, aşa cum a propus Comisia în planul său strategic în materie de azil.

De aceea, Consiliul salută cele patru propuneri legislative importante pe care Comisia le-a înaintat în acest scop între decembrie şi februarie 2009 şi care reprezintă punctul central al dezbaterii noastre de astăzi.

Aceste propuneri se referă la condiţiile de primire pentru solicitanţii de protecţie internaţională, aşa-numitul Regulament de la Dublin şi Eurodac, care au fost toate prezentate în decembrie anul trecut, precum şi propunerea de înfiinţare a Biroului European de Sprijin pentru Azil, prezentată în februarie, anul acesta.

Aceste propuneri au constituit deja subiectul unor discuţii aprinse în cadrul organismelor Consiliului în scurta perioadă de timp de la prezentarea lor. Natura propunerilor şi complexitatea aspectelor tratate arată că examinarea nu s-a încheiat încă la toate nivelurile Consiliului.

De aceea, nu pot indica o poziţie fermă a Consiliului privind amendamentele pe care Parlamentul le propune în proiectele de rapoarte. Tot ceea ce pot spune este că membrii Consiliului vor analiza îndeaproape elementele din raportul Parlamentului în scopul înregistrării unui progres în privinţa acestor măsuri importante în cel mai scurt timp posibil.

Personal, sper că vom înregistra un progres rapid în privinţa a două propuneri al căror domeniu de aplicare este mai limitat. Acestea sunt propunerile care vizează crearea Biroului European de Sprijin pentru Azil şi modificarea Regulamentului Eurodac. Prin urmare, acestea sunt şi propunerile la care discuţiile sunt cele mai avansate în organismele Consiliului şi cu privire la care putem spune că există deja un grad semnificativ de convergenţă între opiniile Consiliului şi cele ale Parlamentului.

Înfiinţarea Biroului European de Sprijin pentru Azil va facilita schimburile de informaţii, de analize şi de experienţe între statele membre şi va contribui la dezvoltarea în continuare de modalităţi concrete de cooperare între administraţiile responsabile cu examinarea cererilor de azil. De asemenea, acesta va favoriza, pe baza unei cunoaşteri reciproce a ţărilor de origine, asigurarea coerenţei practicilor, a procedurilor şi, prin urmare, a deciziilor la nivel naţional. Atât Consiliul, cât şi Parlamentul sunt în favoarea înfiinţării unui astfel de birou. Preşedinţia consideră că propunerea poate şi trebuie să constituie subiectul unui acord prealabil între Parlament şi Consiliu pe o bază acceptabilă ambelor instituţii. După cum cunosc onorabilii membri, această propunere este însoţită de o altă propunere de modificare a Fondului european pentru refugiaţi. Întrucât scopul său este acela de a asigura finanţarea Biroului de Sprijin, ambele instrumente trebuie adoptate în acelaşi timp.

De asemenea, Consiliul speră că un acord prealabil ar putea fi posibil în ceea ce priveşte regulamentul Eurodac, întrucât doar câteva îmbunătăţiri tehnice sunt propuse de Comisie şi acestea ar trebui să contribuie la o mai bună funcţionare a sistemului.

Discuţiile care au avut loc până în prezent în cadrul Consiliului referitor la celelalte două propuneri - amendamentele la Directiva privind condiţiile de primire şi aşa-numitul Regulament de la Dublin - indică faptul că problemele ridicate sunt, fără îndoială, mai complexe şi mai dificile.

Propunerile Comisiei legate de Directiva privind condiţiile de primire, după cum ştiu onorabilii membri, sunt menite să modifice directiva existentă în vederea rezolvării deficienţelor identificate de Comisie în ultimii ani. Comisia consideră că marja de acţiune lăsată statelor membre de către directiva în vigoare este prea mare şi acest lucru a subminat obiectivul asigurării unor condiţii de primire adecvate pentru solicitanţii de azil în toate statele membre. De aceea, Comisia a propus o serie de modificări referitoare la probleme, precum accesul solicitanţilor de azil la încadrare în muncă, condiţii materiale de primire sporite, o mai bună rezolvare a problemelor persoanelor vulnerabile şi recursul la detenţie.

Regulamentul Dublin, adică regulamentul de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil, este menit să împiedice abuzul de procedurile de azil sub forma mai multor cereri depuse de aceeaşi persoană în mai multe state membre. Comisia propune acum o serie modificări menite să sporească eficienţa actualului sistem şi, de asemenea, pentru a asigura standarde de protecţie mai bune pentru cei ce solicită azil. De asemenea, propunerea conţine un mecanism de suspendare a transferurilor în cazul în care un stat membru se confruntă cu o presiune deosebită asupra sistemului său de azil care nu-i permite să ofere solicitanţilor de azil standarde de protecţie şi condiţii de primire adecvate.

Examinarea detaliată a propunerilor Comisiei privind primirea solicitanţilor de azil şi Regulamentul de la Dublin este în desfăşurare în Consiliu. Consiliul trebuie să-şi definească poziţia în raport cu o serie de aspecte care fac obiectul celor două propuneri, iar discuţiile sunt în desfăşurare în ce priveşte anumite probleme cheie. Acestea includ problema accesului la încadrarea în muncă şi detenţie în contextul Directivei privind condiţiile de primire şi modul în care să se răspundă mai bine necesităţilor statelor membre care se confruntă cu o presiune deosebită în contextul Regulamentului de la Dublin. Preşedinţiei îi este clar, deja, că va fi necesară o activitate sporită la nivelul Consiliului pentru a realiza nivelul necesar de acord între statele membre asupra acestor propuneri, care îi vor permite să angajeze discuţii cu Parlamentul în vederea unui acord între cele două instituţii. Acesta, fireşte, rămâne obiectivul nostru, iar Parlamentul poate fi sigur că părerile sale vor fi luate în considerare de către Consiliu, aşa cum sunt reprezentate de amendamentele propuse în proiectele de rapoarte relevante.

Atât Consiliul, cât şi Parlamentul se angajează să instituie un sistem european comun de azil care să ofere un înalt nivel de protecţie şi care să funcţioneze eficient. De aceea, ne confruntăm cu o provocare importantă în găsirea soluţiilor corecte care să ne permită să realizăm acel obiectiv. Sunt încrezător că există voinţă atât din partea Consiliului, cât şi a Parlamentului pentru a face acest obiectiv posibil şi, în acest context, Consiliul va iniţia o examinare detaliată a propunerilor Parlamentului privind toate cele patru instrumente.

  Simon Busuttil, raportor pentru aviz al Comisiei pentru bugete. – (MT) După cum bine spunea colega mea, Jeanine Hennis-Plasschaert, şi aş dori s-o felicit, acest pachet este constituit pe baza principiului solidarităţii. Solidaritatea trebuie să se îndrepte către cei care au nevoie de protecţie, dar, pentru prima oară, solidaritate şi cu acele ţări care îndură o sarcină disproporţionată. Această solidaritate este introdusă ca acord la propunerea Comisiei de a suspenda Regulamentul de la Dublin în cazul ţărilor care suportă o sarcină disproporţionată. Aceeaşi solidaritate este de la sine înţeleasă în propunerea Parlamentului European de a introduce un mecanism de distribuire a sarcinii care nu va mai fi voluntar, ci obligatoriu prin lege.

Cu toate acestea, eforturile noastre în favoarea solidarităţii sunt subminate de ceea ce se petrece în lumea reală, şi oamenii nu pot înţelege cum aici tot vorbim de solidaritate când acolo toţi încearcă să arunce responsabilităţile unii asupra altora. Chiar în acest moment, în timp ce noi discutăm despre toate acestea în această Cameră, un incident grav are loc între Malta şi Italia, care este al treilea de acest gen în decurs de câteva zile.

Două bărci care se îndreptau spre Lampedusa, cu 130 de imigranţi, sunt actualmente dincolo de Lampedusa, totuşi Italia refuză să meargă să-i salveze. Conform dreptului internaţional, aceste persoane trebuie escortate în cel mai apropiat port şi, după cum spunea dl vicepreşedinte Barrot, la momentul incidentului, cel mai apropiat port în acest caz este cel din Lampedusa. Domnule preşedinte, comportamentul Italiei sau mai degrabă cel al ministrului italian Maroni este ilegal în faţa dreptului internaţional, este arogant faţă de Malta şi este inuman faţă de imigranţii în cauză. Acest gen de comportament nu face onoare Italiei, iar această situaţie, domnule preşedinte, este gravă, de asemenea, pentru că transmite un mesaj periculos, care sugerează că nu trebuie să salvezi imigranţi pentru că dacă o faci, sarcina păstrării lor cade pe umerii tăi. Acesta este un mesaj extrem de periculos.

De aceea, mă adresez acum vicepreşedintelui Comisiei Europene, Jacques Barrot, şi îi cer să intervină fără întârziere pentru a debloca situaţia. I-aş mai cere să insiste ca Italia să-şi onoreze obligaţiile internaţionale şi i-aş mai cere să spună clar statelor membre ale Uniunii Europene că aceasta nu este doar o problemă între Malta şi Italia, ci este responsabilitatea tuturor, şi, în consecinţă, trebuie suportată de noi toţi. Domnule preşedinte, dacă refuzăm să arătăm solidaritate în practică, atunci vom determina erodarea încrederii dintre noi şi vom pierde încrederea tuturor cetăţenilor europeni. Dacă într-adevăr credem în solidaritate, atunci nu putem permite egoismului naţional să preia controlul. Fiecare trebuie să-şi joace rolul. Vă mulţumesc.

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra, în numele Grupului PPE-DE. – (ES) Domnule preşedinte, aş dori să o felicit pe raportoare, dna Hennis-Plasschaert, pentru amabilitatea de a intra în dialog şi a negocia pe marginea acestui raport.

V-aş reaminti că azilul este o datorie morală a ţărilor mai norocoase. Nu trebuie să uităm că, în ciuda circumstanţelor economice grave pe care le trăim, solidaritatea este un element esenţial care trebuie să guverneze politicile noastre cu privire la azil şi imigraţie; solidaritate cu cei care, pe bună dreptate, ne cer protecţia şi solidaritate cu acei parteneri ai Comunităţii noastre care, din motive geografice şi de mărime, se confruntă cu cele mai mari presiuni migraţioniste.

În acest context, „pachetul privind azilul” este un instrument care este şi necesar, şi crucial pentru dezvoltarea ulterioară a politicilor privind imigraţia în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, aş dori să evidenţiez că măsuri precum cele cu care avem de-a face astăzi necesită mai mult timp pentru reflexie şi considerare; marja strânsă de manevră pe care am avut-o ca rezultat al termenelor finale impuse este total inadecvată.

Propunerea conţine mai multe aspecte care cu siguranţă vor necesita o revizuire în viitorul apropiat. Mă refer la situaţia solicitanţilor de azil, cazurile în care aceştia pot fi ţinuţi în detenţie, diferenţele fundamentale dintre conceptele de „custodie” şi „detenţie”, spaţiile în care pot fi ţinuţi în detenţie, formularea excepţiilor de la transfer, existenţa excepţiilor de la principiul general de stabilire a ţării responsabile cu analizarea cererii, detaliile specifice despre cine face parte din „familia nucleară” şi asistenţa ce ar trebui acordată statelor membre care au de-a face cu un număr mai mare de cereri.

În ciuda acestor chestiuni şi având în vedere viteza cu care am lucrat, putem spune că s-a adoptat un raport echilibrat, în general. Acesta este un pachet echilibrat care reflectă majoritatea preocupărilor grupului meu politic, în special, cele menite să garanteze drepturile oamenilor care caută protecţie internaţională şi cele destinate să sprijine acele state membre care au un număr mai mare de cereri internaţionale.

Aş dori să închei amintindu-vă că dreptul la protecţie jurisdicţională efectivă este un drept fundamental consacrat în constituţiile europene şi, în special, articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. De aceea, puterea judecătorească ar trebui să fie cel mai înalt garant al drepturilor individuale ale oamenilor care caută protecţie internaţională; pentru a realiza acest obiectiv, va fi necesar ca persoanelor care ar putea solicita protecţie să li se furnizeze asistenţă juridică.

Domnule preşedinte, voi încheia prin a sublinia necesitatea Biroului European de Sprijin pentru Azil şi a ajutorului pe care acesta îl poate oferi prin Fondul european pentru refugiaţi.

  Roselyne Lefrançois, în numele Grupului PSE. – (FR) Domnule preşedinte, în calitatea mea de raportor alternativ pentru reformarea Regulamentului de la Dublin, doresc să mulţumesc Comisiei Europene pentru calitatea textului pe care ni l-a propus. Acesta aduce, de fapt, îmbunătăţiri substanţiale sistemului Dublin, în special din punctul de vedere al respectării drepturilor fundamentale ale celor care caută protecţie internaţională.

Printre cele mai importante dintre aceste progrese se numără consolidarea principiului unităţii familiei; atenţia suplimentară acordată minorilor şi conceptul privind interesul copilului; garantarea unei mai bune informări şi a mijloacelor de apel pentru cei care caută protecţie internaţională; limitarea strictă a folosirii detenţiei; şi opţiunea suspendării temporare a transferurilor către state membre ale căror structuri de primire sunt sub presiune sau nu oferă un nivel de protecţie adecvat.

Când Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne a votat, am reuşit să blocăm Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, care dorea să scape de unele din aceste dispoziţii, inclusiv de cea privind administrarea păstrării în detenţie a solicitanţilor de azil. Aceasta este, de fapt, o garanţie esenţială pentru noi, întrucât cei care caută protecţie internaţională nu sunt infractori, şi de aceea nu există motive de a-i pune în spatele gratiilor.

Cu toate acestea, unele din punctele din raport rămân problematice, nu în ultimul rând problema limbii care să fie utilizată pentru a furniza informaţii solicitantului. În opinia noastră, trebuie să fie o limbă pe care cel din urmă să o înţeleagă şi nu una pe care se presupune că o înţelege. Aş adăuga că, dacă o persoană este ţinută în detenţie, acest lucru i se oferă prin Convenţia europeană a drepturilor omului.

De asemenea, dorim să vedem cazuri în care cererile din partea minorilor fără părinţi pe teritoriul Uniunii sunt examinate de statul membru în care a fost înaintată ultima cerere, pentru a evita transferul minorilor dintr-un stat în altul. Acest lucru era prevăzut în textul iniţial al Comisiei, dar PPE, cu sprijinul raportorului, s-a opus acestei propuneri.

În sfârşit, întrucât Regulamentul de la Dublin nu vizează asigurarea unei distribuţii echitabile a responsabilităţilor în ceea ce priveşte examinarea cererilor de protecţie internaţională, pare esenţial, după părerea mea, să se creeze alte instrumente pentru a consolida solidaritatea, după cum spuneaţi, domnule comisar Barrot, cu statele membre aflate la graniţele externe ale Uniunii.

  Jeanine Hennis-Plasschaert, în numele Grupului ALDE. – (NL) După cum am mai spus în intervenţia mea iniţială în această Cameră, încă mai există diferenţe enorme între statele membre, iar dorita armonizare a fost, de fapt, un eşec în acest sens. Nu mai putem nega acest lucru. Directivele prevăd o serie de standarde procedurale, mai degrabă decât o procedură standard. Având în vedere numeroasele diferenţe pe care acum încercăm să le reconciliem, Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa optează clar pentru o abordare pragmatică.

În ceea ce ne priveşte, continuarea armonizării legislative a statelor membre, care să includă, de asemenea, orientări pentru o aplicare corectă, constituie singura modalitate de progres, dar, din nou, acest aspect trebuie dublat de verificări necesare ale realităţii şi de convingere pragmatică.

Considerăm cruciale, în acest context, înfiinţarea Biroului European de Sprijin pentru Azil şi aplicarea propunerii de reformare a Directivei privind condiţiile de primire şi a Regulamentului EURODAC. De aceea, este păcat, şi adresez această digresiune Comisiei, că încă mai trebuie să aşteptăm publicarea atât a procedurii de reformare, cât şi a Directivei privind recunoaşterea. Publicarea lor este programată pentru 24 iunie. Cu toate acestea, din punctul de vedere al unei coerenţe sporite şi a unei mai bune legiferări, ar fi fost mai logic dacă aceste două propuneri ar fi fost adăugate în pachetul actual privind azilul.

Accept că cel care va avea ultimul cuvânt de spus în acest sens este Consiliul. Permiteţi-mi, totuşi, să subliniez din nou faptul că o coerenţă sporită, o calitate mai bună şi o consecvenţă şi solidaritate mai mari sunt elemente importante pentru toate statele membre. Nu voi uita vizitele noastre în grabă la graniţele externe ale Europei şi, în special, la bine-cunoscutele puncte fierbinţi. În acest sens, credibilitatea Uniunii Europene este în joc de ceva vreme. De aceea, vă cer să vă ţineţi promisiunile!

  Mario Borghezio, în numele Grupului UEN. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, cu puţin timp în urmă am auzit unele declaraţii foarte grave şi chiar calomniatoare făcute de un coleg deputat maltez împotriva guvernului italian şi împotriva ministrului Maroni, în special.

Jocul care se desfăşoară în Malta nu este, în fapt, foarte clar şi mă voi explica imediat. Nu aş vrea să-l numesc un joc murdar doar din respectul ce trebuie arătat unui stat membru al Uniunii Europene, dar colegul nostru deputat ar fi trebuit să declare cinstit că Malta a căutat întotdeauna să îşi păstreze întinderea excesivă a apelor sale teritoriale, care ajung până la insula Lampedusa. Guvernul italian a cerut Maltei în numeroase ocazii să reducă întinderea uriaşă a apelor sale teritoriale. Malta preferă să menţină lucrurile în aceeaşi stare pentru a-şi putea păstra şi cererea pentru contribuţii mari de la Uniunea Europeană.

Prin urmare, adevărul ar trebui spus în întregime; adevărul despre capacitatea şi dorinţa Italiei de a primi, proteja şi garanta drepturilor migranţilor care participă la acest trafic şi sunt victime ale acestuia este atât de orbitor de evident şi bine documentat încât nu este necesar să îl susţin.

Referitor la esenţa acestui raport, aş evidenţia că este de datoria noastră - în loc să continuăm aceste dispute care seamănă cu luptele între cocoşi din faimosul roman al lui Manzoni - este de datoria statelor membre să nu cedeze la chemările de binefacere ale sirenei, condimentate poate cu ipocrizie şi interese politice şi economice foarte specifice, ci să ne forţăm să aplicăm cu mare stricteţe principiul sacrosanct al azilului, şi făcând acest lucru să nu cedăm niciun pas în faţa celor care vor să-l folosească în scopuri inadecvate care nu sunt în concordanţă cu principiile nobile care l-au inspirat şi să preîntâmpinăm exploatarea sa, care favorizează exact acele organizaţii criminale care organizează şi exploatează comerţul ilegal cu imigranţi, la care ne referim în contextul situaţiei actuale.

Repet: este de datoria noastră nu să pretindem, nu să alegem argumente deschise exploatării, ci să găsim o abordare comună, mergând până la a lupta şi adopta măsuri eficiente pentru a asigura că dreptul la azil este susţinut şi nu devine dreptul exploatatorilor şi al consorţiilor din domeniul crimei organizate de a folosi legi nobile şi bune pentru realizarea ţelului lor detestabil de exploatare a oamenilor din ţările în curs de dezvoltare.

  Jean Lambert, în numele Grupului Verts/ALE. – Domnule preşedinte, şi eu sunt un raportor alternativ la acest pachet şi aş relua discuţia de la ceea ce spunea dl Díaz de Mera García Consuegra despre datoria morală. De asemenea, când vorbim de o aplicare riguroasă, aşa cum au menţionat unii deputaţi, unii dintre noi sunt mai îngrijoraţi de faptul că aplicarea normelor este într-adevăr corectă şi nu împiedică oamenii care au nevoie de protecţie să beneficieze cu adevărat de aceasta. Unul din meritele acestui pachet se referă la modul de îmbunătăţire şi garantare a faptului că toate statele membre operează la acelaşi standard înalt.

În ceea ce priveşte reformarea primirii solicitanţilor de azil, salutăm propunerea iniţială a Comisiei şi dorim să păstrăm unele părţi din aceasta, nu în ultimul rând pe cele referitoare la accesul pe piaţa muncii şi sprijin adecvat în materie de venituri, pe care le-am votat azi, mai devreme. Regret foarte mult că propria mea ţară, Regatul Unit, îşi exercită posibilitatea de neparticipare din cauza celor două propuneri. Este mare păcat în toate sensurile cuvântului.

Accesul la asistenţă medicală este, fireşte, la fel de important, nu doar în ceea ce priveşte urgenţele, ci şi îngrijirea neîntreruptă a sănătăţii, în special pentru cei care poate au suferit torturi şi, de aceea, au nevoie de sprijin pentru buna lor stare mentală.

În ceea ce priveşte reformarea Regulamentului de la Dublin, salutăm propunerea iniţială, sprijinim mecanismul de suspendare şi, într-adevăr, vom vota pentru definiţia cea mai cuprinzătoare posibil privind reunirea familiei.

  Giusto Catania, în numele Grupului GUE/NGL. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, cu o mare încărcătură emoţională voi face ultima mea declaraţie în această legislatură şi aş dori să încep prin a mă referi la lucrurile care au fost spuse în această Cameră prin invitarea comisarului Barrot de a interveni şi de a rezolva această problemă care mult prea des implică state membre cărora le place să pretindă că soarta solicitanţilor de azil este responsabilitatea altcuiva.

Doar cu câteva minute în urmă, am văzut pasarea responsabilităţii între Italia şi Malta, aşa cum, cu câteva zile în urmă, am aflat despre barca Pinar, care era pe mare de prea multă vreme, conducând la decesul celor care ar fi putut totuşi supravieţui. De aceea, aceasta este problema despre care discutăm când vorbim de azil; vorbim despre această nevoie reală, acest angajament pe care statele membre trebuie să-l arate în politicile de primire.

Salut cu căldură propunerile înaintate de colegii mei, de dl Masip Hidalgo, de dna Hennis-Plasschaert, în privinţa amendamentului la Directiva privind primirea şi Regulamentul de la Dublin. Ambele propuneri se îndreaptă în direcţia îmbunătăţirii sistemului de primire al Uniunii Europene pentru solicitanţii de azil.

Cred că avem datoria să subliniem echivalenţa între cetăţenii europeni şi solicitanţii de azil, pentru că azilul nu este ceva acordat de statele membre oamenilor care fug de războaie, azilul este o datorie a statelor membre şi este dreptul acelor oameni de a putea sta în ţările noastre cu toate drepturile de care se bucură cetăţenii europeni. De aceea, cred că este o referinţă pentru civilizarea iniţiativei noastre politice şi a capacităţii noastre de legiferare.

De aceea, sunt de acord cu amendamentele la această directivă şi acest regulament, cred că trebuie să garantăm dreptul la azil tuturor celor care îl solicită, întrucât viitorul Uniunii Europene depinde de calitatea modului nostru de a-i primi. Cred că acesta ar trebui să fie un punct care să definească însăşi ideea că susţinem Uniunea Europeană.

  Johannes Blokland, în numele Grupului IND/DEM. – (NL) Domnule preşedinte, mâine, în ultima zi când se întâlneşte plenul Camerei, vom vota un pachet de propuneri de îmbunătăţire a politicii privind azilul. După cinci ani de dezbateri şi vizitarea centrelor de azil, e momentul să venim cu măsuri concrete. Dacă, după toate acestea, vom fi nevoiţi să mai aşteptăm până la punerea în aplicare, reacţia finală va veni cu adevărat prea târziu.

Din cauza evenimentelor din 2005 şi 2006, a trebuit să abordăm problema imigrării ilegale, dar în acest proces solicitantul de azil a căzut peste bord literalmente. Deşi sunt pentru înfiinţarea unei agenţii de cooperare, am unele temeri în ce priveşte forma şi misiunea acesteia. Cum obţinem o listă de încredere a ţărilor de origine sigure? Ce surse vom folosi pentru a realiza această listă? Cum putem furniza protecţie adecvată surselor de informaţii ce provin din acele ţări care nu sunt sigure? Pot astfel de surse să fie făcute cunoscute în mod public şi cât de credibilă va fi o astfel de listă pentru un judecător independent? Aş dori să aud părerea Consiliului despre cum am putea evita această problemă.

De ce nu am delegat modalităţile concrete de cooperare la Frontex? Mandatul acestei agenţii este limitat şi ar fi foarte bine plasată pentru a aborda această sarcină, dacă i-am mări fondurile. Astfel, am putea răspunde în mod adecvat faptelor curente din teren, cu care Frontex se confruntă deja oricum. Pe baza experienţei noastre privind intrarea ilegală a solicitanţilor de azil şi a imigranţilor, am putea adopta măsurile potrivite pentru primirea solicitanţilor de azil. Mie, asta mi se pare o soluţie practică.

  Hubert Pirker (PPE-DE). - (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, în ceea ce priveşte propunerile care ne-au fost prezentate, sunt încântat să sprijin proiectul de regulament privind crearea unui Biroul European de Sprijin pentru Azil, Fondul european pentru refugiaţi şi Regulamentul Eurodac.

Cu toate acestea, aş dori să contest Directiva privind condiţiile de primire şi Regulamentul de la Dublin - şi s-ar părea că sunt singura persoană care face acest lucru în discuţiile de până acum.

Directiva privind condiţiile de primire a fost creată pentru ca refugiaţilor - refugiaţilor reali - să li se ofere cea mai bună asistenţă posibilă în cel mai scurt timp posibil. Cu toate acestea, mi se pare că ceea ce vor introduce amendamentele propuse este echivalent cu invitaţia de a încuraja imigraţia prin azil sau cu o invitaţie de a abuza de sistemul de azil, dacă vreţi să interpretaţi astfel.

De ce? Toţi solicitanţii de azil ar trebui să aibă acces rapid la piaţa muncii. Înţeleg că este un domeniu în care decizia aparţine statelor membre. Ceea ce se propune este ca grupul de indivizi cărora li s-a permis să depună o cerere de azil să fie extins la indivizi cu probleme de sănătate mentală - da, ştiu o mulţime de persoane cu probleme de sănătate mentală, dar nu toţi au dreptul la azil - sau la persoane în vârstă, de exemplu. Sunt folosite concepte juridice nedefinite. Nici nu accept ca tuturor solicitanţilor de azil să li se ofere asistenţă socială în acelaşi fel ca pentru proprii noştri cetăţeni. Cum nu este cazul, la aproximativ 95% nu li se acordă azil. Ceea ce se propune prin aceste amendamente este, cred, o cale greşită de urmat. De aceea, voi vota împotrivă împreună cu delegaţia Partidului Popular Austriac.

Regulamentul de la Dublin este acelaşi în anumite privinţe, întrucât promovează jonglarea cu cererile de azil. Această nouă clauză, care se introduce ca o clauză discreţionară, permite ca un solicitant de azil să caute ţara în care să depună cererea - cu condiţia ca aceasta să fie acceptată, fireşte - şi astfel conduce la jonglarea cu cererile de azil.

De asemenea, consider problematică suspendarea temporară a transferurilor. Înţeleg foarte bine situaţia Maltei, dar cred că a permite echipelor de sprijin să furnizeze asistenţă rapid este mai de ajutor decât să mergi pe calea propusă aici. Trebuie să ne asigurăm că ajutăm refugiaţii rapid, dar împiedicăm abuzul de azil cu orice preţ.

  Claude Moraes (PSE). - Domnule preşedinte, dacă îmi permiteţi, aş adopta mai degrabă o altă opinie, şi anume că pachetul privind azilul şi cei cinci raportori care s-au ocupat cu mare grijă de el merită sprijinul în această Cameră.

Avem un raportor alternativ pentru Eurodac şi propunerile lui Lambert şi cred că am avut o cooperare excelentă în elaborarea unui pachet care este atât realist, cât şi aplicabil şi care are mare grijă de transparenţă. De exemplu, în problema Eurodac - problema sensibilă a amprentării solicitanţilor de azil - am înregistrat îmbunătăţiri în felul în care se folosesc datele privind amprentele şi în creşterea rolului şi clarificarea competenţelor Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor.

Am dori să vedem trimiteri importante la mai multe articole din Carta drepturilor fundamentale şi la demnitate umană şi drepturile copiilor şi o rezolvare favorabilă a problemei limbii şi a solicitanţilor de azil, care au fost atât de bine ridicate de Antonio Masip Hidalgo şi Rosalyne Lefrançois.

În privinţa raportului Lambert privind crearea Biroului European de Sprijin pentru Azil, credem că acesta este un pas critic înainte în a transforma în realitate cooperarea dintre statele membre referitoare la sistemul european comun de azil. Grupul Socialist sprijină acest raport, dar am înaintat şi amendamente. Dorim să vedem o mai mare transparenţă şi responsabilitate, ceea ce cred că se străduieşte şi raportorul să facă. Dorim să vedem o implicare adecvată din partea UNHCR şi a ONG-urilor, şi am adăugat amendamente care recomandă niveluri bune de verificare atentă a sistemului din partea Parlamentului European.

Înţeleg ce spune comisarul despre viteza de decizie şi despre înfiinţarea Biroului European de Sprijin pentru Azil, dar responsabilitatea şi transparenţa, precum şi calitatea informaţiilor privind azilul sunt la fel de importante. Pentru a funcţiona bine, Biroul European de Sprijin pentru Azil trebuie să producă cele mai folositoare, transparente şi obiective informaţii, verificate atent în mod regulat. Cu aceste precauţii, vom avea o contribuţie puternică la un sistem european comun de azil corect şi echilibrat.

  Bogusław Rogalski (UEN). – (PL) Domnule preşedinte, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului conţin informaţii exhaustive în privinţa drepturilor de azil. Acesta este un drept fundamental când există persecuţie în ţara de origine a unei persoane pe motiv de rasă, religie, origine etnică, opinie politică sau apartenenţă la un anumit grup politic, iar acest lucru este destul de comun în lumea de azi. Acordarea acestui drept oamenilor ar trebui să însemne, de asemenea, garantarea dreptului la dezvoltarea vieţilor lor. Aceasta trebuie să fie o condiţie fundamentală.

Pentru a realiza acest lucru, ar trebui să le oferim celor care au solicitat azil acces la piaţa muncii, pentru că aceasta este cea mai bună modalitate prin care solicitanţii de azil devin independenţi. Aceasta împiedică totodată izolarea socială şi îi ajută pe solicitanţii de azil să ajungă să cunoască mai bine cultura ţării gazdă. Oamenilor care au solicitat azil trebuie să li se garanteze accesul la cea mai largă gamă de asistenţă procedurală, şi aceasta include dreptul la asistenţă juridică de înaltă calitate pentru a le uşura înţelegerea drepturilor lor.

  Adamos Adamou (GUE/NGL). - (EL) Domnule preşedinte, sistemul Eurodac este folosit pentru a aduna amprente de la solicitanţii de azil. Deşi admitem că s-a încercat îmbunătăţirea cadrului de funcţionare anterior al Eurodac, încă mai avem îndoieli în ceea ce priveşte două probleme majore: în primul rând, respectarea drepturilor fundamentale ale oamenilor care vin în Europa pentru un viitor mai bun, întrucât acestea sunt „dosare ale euro poliţiei”, cu care categoric nu suntem de acord. În al doilea rând, dacă măsurile adoptate sunt în conformitate cu principiile fundamentale ale Uniunii însăşi, cum ar fi, de exemplu, protecţia datelor personale, şi dacă măsurile prevăzute sunt în conformitate cu principiul proporţionalităţii. Nu suntem de acord cu amprentarea copiilor de 14 ani.

Măsurile propuse şi cu care nu suntem de acord împiedică solicitanţii de azil să ceară altui stat membru o a doua şansă dacă sunt respinşi de primul stat membru, într-un moment în care, ştim cu toţii, procedurile de azil includ întotdeauna un grad de subiectivitate care ar putea fi în detrimentul unei persoane care a fost deja victimizată.

Întrucât acesta este ultima mea intervenţie în această Cameră, aş dori să vă mulţumesc dvs., tuturor colegilor şi personalului pentru cooperare.

  Catherine Boursier (PSE). – (FR) Domnule preşedinte, domnule Barrot, doamnelor şi domnilor, şi eu sunt încântată că am posibilitatea să-mi spun părerea cu privire la o dezbatere crucială ca pachetul privind azilul, mai ales în penultima zi a legislaturii.

Prin diferitele noastre eforturi şi în ciuda adoptării a primei faze a sistemului european de azil, am devenit conştienţi de diferenţele care persistă între statele membre atunci când se ajunge la recunoaşterea statutului de refugiat.

Mai trebuie să admitem, în ciuda progreselor semnificative înregistrate de directivă în ceea ce condiţiile de primire - după cum au menţionat, în special, colega mea dna Lefrançois, ale cărei observaţii le sprijin în totalitate - trebuie să admitem că statele membre au încă mult spaţiu de manevră în această problemă. De aceea, aş dori să insist asupra faptului că în acest domeniu - mai ales în acest domeniu - trebuie găsită o cale de a aplica solidaritatea europeană.

În sfârşit, acum mai mult ca oricând, vreau să evidenţiez că solicitanţii de azil şi cei care solicită protecţie internaţională sunt vulnerabili şi, ca atare, trebuie să li se acorde o atenţie specială. Aceasta înseamnă, în special, că nu trebuie să fie ţinuţi în detenţie.

Dezbaterea privind „Directiva privind returnarea” este închisă; am fost cu toţii de acord. Nu este nevoie să redeschidem acea dezbatere când discutăm despre azil.

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei. – (FR) Domnule preşedinte, doresc să le mulţumesc tuturor vorbitorilor şi, în special, să le mulţumesc raportorilor încă o dată. Voi face doar una sau două remarci privind în primul rând problema limbii şi mă adresez, în special, dnei Lefrançois. Trebuie să spun că propunerea ca solicitanţii de azil să fie informaţi într-o limbă pe care au şanse să o înţeleagă este considerată de Comisie ca echilibrată. Obiectivul acestei măsuri este acela de a permite furnizarea de informaţii adecvate solicitanţilor de azil făcând posibilă combaterea cazurilor potenţiale de abuz din partea unor solicitanţi de azil.

Aş dori acum să mulţumesc Parlamentului. Cu toate acestea, îmi veţi permite să-mi exprim surprinderea faţă de alocuţiunea dlui Pirker, în special. Domnule Pirker, nu vă pot permite să denaturaţi propunerea Comisiei. Când v-am auzit spunând că revizuirea Regulamentului de la Dublin ar putea conduce la un forum de „jonglerii”, nu vă pot permite, nu este posibil şi nu este adevărat. Propunerea Comisiei nu schimbă principiile pe care se bazează sistemul Dublin. Solicitanţii de azil nu vor avea posibilitatea să aleagă statul pentru azil, deşi este adevărat că statul responsabil va fi determinat pe baza unor criterii obiective, dar ţinând cont de consideraţii mai umane şi de reunificarea familiei, în special.

Nu pot să cred că în calitatea dvs. de membru al Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, nu sunteţi conştient de această problemă a reunificării familiei. Nu vă pot permite să denaturaţi această propunere. Şi pentru Comisie este o problemă de stabilire a unor garanţii clare pentru a evita abuzarea de acest sistem. Am introdus, printre altele, un mecanism de identificare a persoanelor vulnerabile. Evident, statele membre trebuie să asigure o aplicare corectă şi echilibrată a principiilor pe care le-am sugerat.

I-aş mai spune domnului Blokland că este important să nu se confunde misiunile Frontex cu cele ale biroului de sprijin. Sunt misiuni diferite ce necesită calificări diferite dacă chiar vrem ca cererile de azil să fie tratate în Europa cu rigoarea şi umanismul necesare.

Nu pot crede că Parlamentul European nu poate găsi un acord larg pe baza activităţii încheiate de raportori. Desigur, aparţineţi unor familii politice diferite cu sensibilităţi politice şi filozofice diferite, dar să nu uităm că această Europă, care a asistat la persecuţii şi uneori la riscuri majore care puneau în pericol viaţa celor persecutaţi, nu este un model în acest sens. Aici nu e vorba de predică idealistă; este vorba de a fi credincioşi valorilor noastre. Insist asupra acestui aspect. Eu, personal, am nevoie de un sprijin foarte larg din partea Parlamentului European.

  Jan Kohout, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − Domnule preşedinte, în remarcile mele finale aş vrea să subliniez faptul că Consiliul salută dorinţa Parlamentului de a înregistra progrese neîntârziate în aceste dosare importante şi recunoaşte importanţa unei bune funcţionări a sistemului european comun de azil.

Consiliul va lua în considerare cu atenţie, pot să vă asigur, poziţia adoptată de Parlament cu privire la propunerile în lucru care se derulează în cadrul organismelor relevante ale Consiliului. Consiliul va examina în detaliu, în special, amendamentele Parlamentului pentru a stabili dacă este posibil un acord cu privire la acele propuneri la care munca este destul de avansată.

Daţi-mi voie să mai fac câteva comentarii despre principiului solidarităţii. Câţiva membri onorabili au evidenţiat pe bună dreptate că unele state membre, din cauza situaţiei geografice şi demografice, se confruntă într-adevăr cu o presiune deosebită asupra sistemelor lor de azil.

În acest sens, Consiliul European a subliniat principiul solidarităţii în Pactul european privind imigraţia şi azilul adoptat în toamna anului 2008. Pactul îndeamnă clar la solidaritate pe bază de voluntariat şi în mod coordonat pentru o mai bună relocare a beneficiarilor de protecţie internaţională, precum legislaţia aprobată, cum ar fi partea din programul „Solidaritate şi gestionarea fluxurilor migratorii”, şi prevede finanţarea unor astfel de activităţi la care statele membre pot participa, din nou pe bază de voluntariat.

Trebuie reţinut faptul că Biroul European de Sprijin pentru Azil poate fi indispensabil în aceste transferuri intracomunitare prin facilitarea schimbului de informaţii cu privire la aceste transferuri. Mai mult, biroul poate ajuta prin coordonarea delegării de funcţionari din alte state membre în statele membre aflate sub o presiune deosebită. Totuşi, acest regulament nu poate servi ca bază juridică prin crearea unui mecanism de transfer intracomunitar.

Daţi-mi voie să spun în finalul intervenţiei mele că încă ne aşteaptă mult de lucru în acest domeniu, întrucât Comisia şi-a anunţat deja intenţia de a înainta alte propuneri legislative în scopul completării sistemului european comun de azil. Aceste propuneri se referă la procedurile de acordare a azilului şi standardele de calificare şi statutul de calificare a solicitanţilor ca refugiaţi, precum şi la stabilirea schemelor de reinstalare a persoanelor aflate sub protecţia UNHCR. Trebuie să înregistrăm progrese cât mai repede cu putinţă, în timp ce ne asigurăm că viteza nu compromite calitatea. Am convingerea că putem conveni cu toţii asupra acestui lucru.

  Antonio Masip Hidalgo, raportor. − (ES) Domnule comisar Barrot, aveţi sprijinul meu; ceea ce cereţi acestei Camere, aveţi, cel puţin, de la acest raportor, şi încă din primul rând al raportului meu. Aş mai dori să spun că în această după-amiază, în cele două alocuţiuni, ne-aţi dat o lecţie juridică, morală şi istorică.

Unul din vorbitori s-a referit la protecţia jurisdicţională efectivă. În mod clar, protecţia jurisdicţională efectivă este un principiu fundamental. De aceea, cer să existe o prevedere clară ca solicitanţii de azil să fie informaţi într-o limbă pe care o înţeleg şi nu în orice altă limbă. Dacă acest lucru nu se întâmplă, nu va exista protecţie jurisdicţională efectivă şi vă rog să nu mă contraziceţi, pentru că v-aţi opune chiar principiilor de drept la care v-aţi referit anterior.

  Nicolae Vlad Popa, Raportor. − Eu vin dintr-o ţară, România, care până în 1989 a fost condusă de un regim comunist totalitar şi, pot spune, criminal. Acest regim şi-a ţinut cetăţenii ca într-o mare închisoare. Totuşi, zeci de mii de oameni şi-au riscat viaţa fugind şi cerând azil politic. Cunosc foarte multe din aceste destine şi ştiu cât de importantă este protecţia internaţională, protecţia instituţiei azilului politic.

Esenţial însă este ca noi să identificăm adevăraţii azilanţi, cei care într-adevăr au întemeiată cererea de azil politic. Şi, printr-o îmbunătăţire a sistemului de înregistrare, evident că putem să rezolvăm mult mai repede aceste cazuri. Dar aş dori, în paralel, să discut şi despre o altă problemă şi anume cea a reţelelor, infracţionalitatea aceasta criminală a reţelelor de traficanţi de azilanţi. Sunt reţele care obţin sume imense din transportarea azilanţilor către ţările membre ale Uniunii Europene. Şi cred că combaterea acestui fenomen infracţional trebuie să fie o preocupare prioritară şi trebuie elaborată o strategie de combatere a acestui fenomen.

  Jean Lambert, raportor. − Domnule preşedinte, salut sprijinul general în favoarea Biroului European de Sprijin pentru Azil pe care l-am auzit în această după-amiază şi aş dori foarte mult să le mulţumesc colegilor pentru cooperarea lor şi munca pe care am depus-o pentru acest lucru.

Sperăm să vedem acest birou complet operaţional cât mai repede cu putinţă. Obiectivul său, fireşte, este acela de a spori încrederea între statele membre, întrucât performanţa sistemelor de azil se îmbunătăţeşte pe baza unor modalităţi concrete de cooperare între experţi, prin pregătire şi tot ceea ce mai implică. Poate, pe măsură ce încrederea se îmbunătăţeşte, vom vedea state membre mai puţin îngrijorate cu privire la faptul că s-ar putea să fie nevoie să coopereze în mod obligatoriu pentru a-şi îndeplini obligaţiile.

Salut clarificarea comisarului referitoare la misiunile diferite ale Biroului de Sprijin pentru Azil şi Frontex. Sunt lucruri foarte diferite cu scopuri foarte diferite, deşi, desigur, cooperarea şi aplicarea sunt elemente importante în cadrul acestora. Unul din aspectele atinse a fost cel privind informaţiile despre ţări terţe - ţările de origine ale celor care solicită protecţie internaţională. Desigur, acesta este unul din lucrurile pe care le va aborda Biroul de Sprijin pentru Azil: cum să grupeze informaţiile dintr-o multitudine de surse într-un format standard şi, poate, un format în care oamenii să aibă mai multă încredere că informaţiile nu sunt folosite politic.

Cred că este o mare nedumerire pentru mulţi dintre noi cum o ţară va accepta oameni din Cecenia ca refugiaţi cu o rată de acceptare destul de mare, în timp ce altă ţară din apropiere nu va primi pe nimeni din Cecenia. Multora dintre noi le este absolut imposibil să creadă acest lucru când în realitate există aceleaşi informaţii. Deci încrederea în calitatea informaţiilor şi modul în care acestea pot fi folosite de statele membre reprezintă, de asemenea, o parte extrem de importantă a cooperării consolidate la care vom fi martori. Aşteptăm cu nerăbdare ca acest lucru să se întâmple.

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei. – (FR) Domnule preşedinte, în ciuda faptului că nu am putut da un răspuns pe deplin satisfăcător, n-aş dori să plec lăsând fără răspuns problemele ridicate de dl Busuttil, deputaţii italieni care au luat cuvântul - dl Borghezio, dl Catania - şi toţi ceilalţi. Aş dori, cu toate acestea, să spun că problema cu care ne confruntăm în Marea Mediterană este una care nu afectează doar Malta şi Italia. Europenii trebuie să fie clar conştienţi de situaţia tot mai tragică şi dramatică care a fost descrisă aici.

Eu, personal am fost în Lampedusa şi Malta. M-am întâlnit cu cei doi miniştri la Bruxelles când s-a petrecut primul incident. Slavă lui Dumnezeu, am putut găsi o soluţie. Cu toate acestea, voi ridica din nou problema în faţa tuturor miniştrilor de afaceri interne la următorul Consiliu JAI de la începutul lunii iunie.

Vom încerca pe cât vom putea să ajutăm Malta şi Italia, dar este adevărat că Europa şi toate statele membre trebuie să gestioneze o situaţie care nu poate fi lăsată doar în grija a două state membre.

De aceea, trebuie să analizăm această situaţie; aceasta a fost esenţa întregii discuţii care a avut loc şi care a arătat necesitatea unei solidarităţi sporite între europeni.

  Preşedintele. − Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc joi, 7 mai 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris. – EURODAC este un instrument cheie pentru managementul informaţiilor privind solicitanţii de protecţie internaţională şi imigranţii care fie au fost reţinuţi pentru trecerea ilegală a frontierei, fie depăşesc termenul de şedere legală pe teritoriul unui stat membru.

Reformarea Regulamentului EURODAC va soluţiona dificultăţi legate de eficienţa dispoziţiilor legislative ale acestuia, precum transmiterea cu întârziere, de către anumite state membre, a amprentelor digitale către sistemul central EURODAC, schimbul de date privind refugiaţii recunoscuţi într-un anumit stat membru şi desemnarea imprecisă a autorităţilor care au acces la baza de date EURODAC.

Consider că o utilizare mai eficientă a bazei de date EURODAC va putea avea loc doar în momentul în care EURODAC va utiliza aceeaşi platformă tehnică ca SIS II şi VIS. Sistemul de corespondenţe biometrice trebuie să fie comun pentru SIS II, VIS şi EURODAC pentru a asigura interoperabilitatea acestora şi eficientizarea costurilor.

Cer Comisiei să prezinte propunerile legislative necesare pentru stabilirea unei Agenţii responsabile de gestionarea celor trei sisteme IT, astfel încât aceste instrumente să se reunească într-o locaţie unică şi să se poată asigura, pe termen lung, o sinergie optimă între acestea, evitând astfel suprapunerea şi lipsa de coerenţă.

  Toomas Savi (ALDE), în scris. – Domnule preşedinte, salut călduros ideea creării Biroului de Sprijin pentru Azil, întrucât situaţia în ţările terţe, în special din Africa şi Orientul Mijlociu, se deteriorează continuu. Obiectez împotriva oricăror noţiuni de genul „Europa fortăreaţă” care ar fi izolată de problemele lumii a treia, multe dintre ele fiind cauzate direct sau indirect de foştii colonişti. Europa nu poate întoarce spatele angajamentelor sale faţă de ţări care odată erau exploatate cu nepăsare.

Biroul European de Sprijin pentru Azil va oferi o abordare coordonată a politicii europene comune în domeniul azilului. Sunt de acord cu principiul solidarităţii în cadrul Uniunii Europene când e vorba de solicitanţii de azil. Graniţele unor state membre constituie graniţa externă a Uniunii Europene şi, de aceea, sunt constant afectate de fluxurile imigraţioniste.

Să sperăm că Biroul European de Sprijin pentru Azil va contribui la uşurarea sarcinii statelor membre implicate.